La niveul de complexitate al societăţii contemporane, conducerea activităţilor

economice şi sociale cere eforturi tot mai substanţiale. O asemenea conducere are pe
lângă atributele sale de prevedere, organizare, conducere, coordonare si sarcina de a
controla toatalitatea acţiunilor sale de prevedere, pe toată durata desfăşurării lor. În
felul acesta, la toate nivelurile de organizare economică, socială şi administrativă
controlul se integrează organic în structura conducerii.

Controlul financiar asigură, printre altele, cunoaşterea şi perfecţionarea modului de

gestionare a patrimoniului şi de orientare, gestionare şi desfăşurare a diferitelor
activităţi în condiţii de eficienţă. În condiţiile economiei concurenţiale, controlul ca
formă esenţială de cunoaştere are de apărat, în principiu , trei poziţii de interese
economico-financiare: - interesele agenţilor economici bazate pe profit - interesele
terţilor agenţi economici - interesele statului.