CORNELIA MĂIREAN

Unitatea de învățare 7.
TESTE NONVERBALE

7.1 Aspecte generale

Testele nonverbale reprezintă o modalitate de evaluare a abilității generale, limitând sau anulând
influența cunoștințelor verbale și a competențelor conexe, cum ar fi lectura sau expresia verbală
(Brunnert et al, 2009). Unele teste non-verbale din testele de evaluare a abilităților cognitive, păstrează
totuși o componentă verbală, prin faptul că instrucțiunile se prezintă verbal. Acesta este cazul, de
exemplu, a Scalelor nonverbale ale bateriei de evaluare Kaufman pentru copii (K-ABC II, Kaufman și
Kaufman 1983) sau Scalei Stanford-Binet V (Roid, 2003).
Există, cu toate acestea, teste de inteligență care sunt nonverbale în proporție de 100%. Câteva
exemple sunt reprezentate de Testul de inteligență nonverbală TONI-4 (Brown et al., 2010), Testul
Comprehensiv al inteligenței nonverbale CTONI 2 (Hammill et al., 2009) și Testul universal de
inteligență non-verbală UNIT-2 (Bracken & McCallum, 2016). Scala de abilități nonverbale Wechsler
(WNV, Wechsler & Naglieri 2006) se administrează într-un mod nonverbal. Deși examinatorul poate
folosi câteva instrucțiuni verbale, nu sunt solicitate persoanelor testate cunoștințele necesare pentru a
răspunde verbal la întrebările testului, din moment ce modul lor de răspuns este în totalitate non-verbal
(McCallum, 2017).

IMPORTANT
Deși modul de răspuns este în totalitate non-verbal, la testele non-verbale, se solicită, în schimb,
abilități de a înțelege limbajul verbal, pentru a urma instrucțiunile, care, unori, pot fi prezentate verbal.

Ca urmare a specificului lor, testele nonverbale sunt deosebit de utile în cazul evaluării anumitor
categorii de persoane, precum cele care provin din alte medii social culturale și nu au cunoștințe sau au
cunoștințe limitate de limbaj. Astfel, testele non-verbale sunt considerate o variantă mai utilă de
evaluare și diagnostic pentru evaluarea persoanelor diferite din punct de vedere cultural și lingvistic.
Prin utilizarea lor, diferențele rasiale, dar și cele etnice sunt reduse. În plus, s-a evidențiat importanța
acestor teste pentru evaluarea persoanelor cu rezultate academice slabe sau a persoanelor cu tulburări
neurologice (Brunnert, Naglieri, Hardy-Braz, & Wiley, 2009; Naglieri & Goldstein, 2009).
În continuare, vom prezenta două teste non-verbale, cunoscute și utilizate pe scară largă:
Matricile Progresive Raven și Scala de abilități nonverbale Wechsler (WNV, Wechsler & Naglieri 2006).

7.2 MATRICILE PROGRESIVE RAVEN

7.2.1 Scurt istoric

Testul Matricile Progresive Raven (MPR) a fost dezvoltat de John Raven (1938, cf. Bilker et al.,
2012), pentru a testa abilitatea cognitivă generală, într-un mod care să fie lipsit de influențe culturale și
de limbaj. Fiind student al lui Spearman, Raven a utilizat teoria despre inteligență a acestuia, pentru
realizarea testului (McCallum, 2003).
Seria MPR este formată din mai multe teste, pe care le vom prezenta în continuare. Prima formă
a Matricilor Progresive care s-a dezvoltat a fost seria Standard (MPR-S), fiind concepută pentru a
măsura abilitățile cognitive la o populație foarte largă, din punct de vedere al vârstei, de la copii de
vârstă mică, până la persoane cu vârstă înaintată, inclusiv adulți cu scoruri foarte reduse sau cu scoruri
mari. Pentru a spori exactitatea evaluării și a diagnosticului pentru persoane cu scoruri extreme (nivel

82 
 PSIHODIAGNOSTICUL APTITUDINILOR

redus sau ridicat de dezvoltare al abilității cognitive), s-au dezvoltat ulterior alte două versiuni ale
Matricilor Progresive: Matrici Progresive Color (MPC, Raven, Raven, & Court, 1998) și Matrici
Progresive Avansate (MPA). Versiunea color a fost dezvoltată pentru a fi utilizată la copiii, la adulți cu
retard mental și la persoanele în vârstă, în timp ce versiunea avansată se folosește pentru testarea
persoanelor cu nivel înalt de dezvoltare al abilităților. Astfel, cele trei seturi de Matrici Progresive
acoperă intervalul de vârstă 6-80 de ani (McCallum, 2003).
În anii 1980, creșterea scorurilor la testele de inteligență (Flynn, 1987, cf. McCallum, 2003) a avut
două implicații importante asupra Matricilor Progresive Raven. În primul rând, administrarea versiunii
MPR-S conducea la rezultate foarte bune, în rândul adulților tineri, înregistrându-se un efect de plafon.
Astfel, testul conducea la o egalizare a persoanelor testate, nereușind să mai diferențieze între
persoane cu nivel foarte ridicat și cele cu niveluri mai scăzute de dezvoltare al abilităților evaluate prin
itemii testului. În al doilea rând, versiunea MPA producea o distribuție excelentă în întreaga populație
adultă, ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple, din moment ce această versiune a fost dezvoltată cu
scopul evaluării persoanelor cu nivel foarte ridicat de dezvoltare a abilităților cognitive. La aceste două
efecte, se adaugă faptul că versiunile MPC și MPS devenise foarte cunoscute, astfel încât familiarizarea
cu itemii putea afecta gradul de încredere în corectitudinea diagnosticului. În consecință, ținând cont de
aceste aspecte, s-a încercat elaborarea unor noi versiuni paralele a testelor, atât la nivelul fiecărui item,
cât și a punctajului total. În plus, s-a urmărit să se restabilească puterea discriminatorie a MPR-S, la
nivelul superior de dezvoltare a abilităților cognitive. Deși de la început, versiunea standard nu avea o
putere de discriminare bună în rândul tinerilor adulți cu nivel înalt de dezvoltare al abilităților, prezenta o
putere excelentă de discriminare în rândul adulților cu o vârstă mai înaintată și cu un nivel mai scăzut
de dezvoltare al abilităților, precum și în rândul copiilor mai mici. În cele din urmă, s-a decis publicarea
versiunilor paralele MPS (MPS-P) și MPC (MPC-P). Pentru a preveni situația în care persoanele testate
oferă răspunsuri corecte memorate, poziția răspunsului corect între opțiunile fiecărui item diferă de cea
din versiunile clasice ale testelor. Pentru segmentul de populație aflat la nivel înalt de dezvoltare, din
punct de vedere cognitiv, s-a dezvoltat și o versiune mai nouă, Matrici Progresive Plus (Coaley, 2010;
McCallum, 2003).
Ca urmare a faptului că timpul necesar pentru administrarea întregului set de itemi poate fi destul
de lung, s-au efectuat studii în vederea elaborării unor versiuni scurte ale MPR și MPA. Două forme
scurte de nouă itemi au fost derivate din setul complet de itemi a testului standard MPR. Fiecare din
formele scurte, A și B, a avut corelații foarte bune cu versiunea lungă, de r = .98, respectiv r = .97. În
plus, proprietățile psihometrice ale celor două forme scurte de 9 itemi s-au dovedit a fi comparabile cu
cele ale testului MPR complet (Bilker, Hansen, Brensinger, Richard, Gur și Gur, 2012).

7.2.2 Descrierea testului

Matricile Progresive prezintă itemi cu mai multe variante de răspuns, constând în sarcini, din ce
în ce mai dificile, de potrivire a modelelor. Itemii sunt compuși dintr-o serie de diagrame sau desene, cu
o parte lipsă. Persoana testată trebuie să selecteze partea corectă pentru a finaliza desenele, dintr-un
număr de opțiuni. Testul are scopul de a evalua raționamentul abstract, fluid, cu o dependență mică de
gradul de dezvoltare a abilităților lingvistice (Bilker, Hansen, Brensinger, Richard, Gur, & Gur, 2012).

IMPORTANT
Obținerea unui rezultat bun la itemii acestui test implică și capacitatea de a menține atenția susținută
pentru informații relevante în vederea atingerii unui scop, în fața sarcinilor concurente sau distragerii
(Conway, Cowan, Bunting, Therriault, & Minkoff, 2002).

Numărul total de răspunsuri corecte este transformat într-un scor global IQ, bazat pe gradul de
deviere de la normele standardizate (Coaley, 2010).

83
CORNELIA MĂIREAN

Versiunea Matricilor Progresive Raven Standard (Raven, 1938/ 1996) constă din cinci seturi de
12 matrici, prezentate în negru și alb, și denumite cu litere de la A la E. Versiunea este adecvată
populației generale cu vârste începând de la 6 ani.
MPA (Raven, Raven, & Court, 1998) constă în 36 de itemi, împărțiți în două seturi: Setul I și Setul
II, primul fiind un set de 12 itemi de practică. Această versiune este destinată pentru populația de top,
aproximativ 20%, cu vârste peste 12 ani (Hebben & Milberg, 2009). Deși, în general, setul I se utilizează
pentru a oferi indicații în ceea ce privește metoda de lucru, el poate fi utilizat și pentru a obține un indice
rapid de evaluare a abilității cognitive. Prin impunerea unei limite de timp, setul II poate fi folosit pentru a
evalua "eficiența intelectuală" (McCallum, 2003).
Versiunea MPC este formată din seturile A și B din MPRS, itemii fiind, însă, colorați (Bilker et al.,
2012). În plus, între seturile A și B, a fost intercalat un set suplimentar de 12 itemi (Set Ab). Această
versiune este cea mai simplă dintre toate versiunilor MP și este potrivită pentru copii mici (5-11 ani),
adolescenți cu deficiențe mentale și vârstnici. Fundalul colorat pe care sunt imprimate planșele cu itemi
are rolul de a capta atenția și de a face testul interesant și atractiv (McCallum, 2003). Problemele sunt
ușoare la început, dar devin mult mai dificile pe măsură ce se înaintează în testare.

CITAT
Testul MPC nu are o limită de timp și cuprinde trei seturi de doisprezece modele de matrici aranjate
pentru a "evalua dezvoltarea mentală până la o etapă în care o persoană este suficient de capabilă să
raționeze prin analogie pentru a adopta acest mod de gândire ca o metodă consistentă de inferență"
(Raven și colab., 1993, p. CPM2).

IMPORTANT
Pentru rezolvarea corectă a matricilor, în cazul tuturor versiunilor Matricilor Progresive, persoana testată
trebuie să deducă un set de reguli sau relații între stimuli pentru a finaliza un model vizual (Wiley,
Jarosz, Cushen & Colflesh, 2011).

În urma analizei Matricilor Progresive Raven, Carpenter și colaboratorii săi (1990) au ajuns la
concluzia că rezolvarea acestora implică identificarea a cinci reguli, care caracterizează toate matricile.
Acestea reguli sunt:
 elemente "constante într-un rând" (pe un rând sau pe o coloană, avem un element identic) (53%)
 "distribuția a trei elemente" (elementul apare o dată pe fiecare rând, o dată în fiecare coloană)
(35%);
 "distribuția a două elemente" (la fel ca distribuția în trei, unul fiind element nul) (28%)
 "progresie pereche" (un element se schimbă între rânduri și coloane) (26%)
 "adăugarea/ scăderea elementului" (două elemente se însumează pentru a-l forma pe al treilea)
(24%).

Matricile mai dificile (evidențiate prin mai multe erori) implică de obicei mai multe reguli, nu doar
una singură. Creșterea numărului de reguli reprezintă unul dintre principalele moduri de creștere a
dificultății itemilor, împreună cu complexitatea perceptuală a formelor geometrice din matrice (cf.
Kyllonen & Kell, 2017). Astfel, pentru a rezolva matricile dificile, trebuie să descoperim o regulă și apoi
să o reținem, în timp ce căutăm să descoperim o a doua regulă și așa mai departe. Performanța în
cadrul acestui test este dependentă de procesele de control executiv care permit unei persoane să
analizeze problemele complexe, să asambleze strategiile de soluții, să monitorizeze performanța și să
se adapteze, pe măsură ce înaintează în testare (Wiley, Jarosz, Cushen & Colflesh, 2011).

84 
 PSIHODIAGNOSTICUL APTITUDINILOR

Memoria de lucru, care face posibilă reținerea informațiilor relevante pentru atingerea unui scop
(în acest caz, o regulă descoperită) în fața procesării concurente (adică, a încercărilor de căutare a
unor noi reguli) și distragerii atenției (abilitatea de filtrare a caracteristicilor irelevante), este considerată
o abilitate necesară pentru un rezultat bun la acest test (Conway, Cowan, Bunting, Therriault, & Minkoff,
2002). Studiile au confirmat relația dintre memoria de lucru și MPR (Wiley, Jarosz, Cushen & Colflesh,
2011). Participanții cu nivel înalt de dezvoltare a memoriei de lucru obțin rezultate mai bune la testul
MPR, deoarece reușesc să ignore sau să respingă regulile cunoscute, atunci când acestea nu conduc
la o soluție, fără a persevera în aplicarea unei strategii greșite sau în încercările de a aplica reguli
ineficiente.

7.2.3 Administrarea testului

Administrarea tuturor formelor RPM este foarte simplă, principala sarcină a examinatorului fiind
aceea de a se asigura că persoanele care completează testul înțeleg ce trebuie să facă. Acest lucru
este realizat în mod obișnuit prin demonstrarea modului de răspuns, cu ajutorul primilor cinci itemi, de
câte ori este necesar.
Matricile Progresive pot fi administrate individual sau în grup. Copiii mici și cei care nu reușesc să
lucreze singuri cu foile de răspuns trebuie să fie testați individual. Copii cu vârsta de 8 până la 9 ani pot
fi testați, de obicei, în grupuri mici. Copiii și adulții mai în vârstă pot fi testați în grupuri mai mari, dar este
de dorit să existe un supraveghetor la fiecare 15 persoane care urmează să fie testate. Când testarea
se face la nivel de grup, respondenții sunt rugați să înmâneze foile de răspuns, atunci când au terminat,
iar acestea sunt apoi verificate pentru ca răspunsurile să fie plasate în spațiul corespunzător (Raven &
Raven, 2003).
Majoritatea persoanelor completează MPR-S în mai puțin de 30 de minute. Williams și McCord
(2006) au raportat că timpul mediu de administrare pentru o versiune computerizată a MPR-S, de 60 de
itemi, este de 17 minute. Dacă se dorește să se stabilească o limită de timp pentru setul II al MPA,
aceasta este de 40 de minute. Limita de timp dezavantajează, însă, persoanele care lucrează mai încet
și mai atent. Instrucțiuni detaliate pentru administrarea testelor sunt disponibile în manualul testului
(Raven & Raven, 2003).

7.2.4 Avantaje și dezavantaje

Printre punctele tari ale seriilor MPR, se numără faptul că efectele culturale și educaționale sunt
reduse. Testul permite identificarea persoanelor care au tendința de a ”trișa” în oferirea răspunsurilor și
a căror rezultat nu reflectă adevăratul nivel de dezvoltare al abilităților cognitive. Pentru a identifica
aceste persoane, se compară scorurile obținute pentru fiecare serie de câte 12 itemi cu scoruri
așteptate, considerate a reprezenta o distribuție normală a scorului total obținut pe persoana evaluată.
Cu cât diferența dintre scorurile realizate și cele așteptate este mai mare, cu atât este mai probabilă
posibilitatea ca răspunsurile corecte să fi fost identificate ”prin ghicire”.
În alt avantaj constă în faptul că persoanele cu punctaj redus se confruntă cu mai puțini itemi care
sunt prea dificili pentru ele și, prin urmare, au o experiență mai pozitivă în urma testării. În plus, există
multe date ale cercetărilor pentru MPS, inclusiv norme separate pentru diferite subpopulații, care susțin
proprietățile sale psihometrice adecvate. Chiar dacă se folosesc atât în context profesional, cât și
educațional, MPR sunt mai puțin predictive pentru succesul academic, comparativ cu un test de
evaluare a gândirii cristalizate. O predicție mai bună, pe baza rezultatelor la MPR, se poate face pentru
performanța academică la anumite discipline, precum cele care implică abilități matematice (McCallum,
2003).

85
CORNELIA MĂIREAN

IMPORTANT
Timpul oferit pentru finalizarea testului, poate constitui atât un avantaj, cât și un dezavantaj al testului.
Dacă se aplică cu timp limitat, se verifică și eficiența intelectuală (Raven, Raven, & Court, 1993). Ca test
necronometrat, este mai puțin stresant pentru respondenți, acesta constituind un avantaj.

Deoarece itemii MPS sunt aranjați în cinci seturi, fiecare dintre acestea conținând itemi a căror
dificultate crește treptat, se consideră că viteza de lucru a unei persoane nu poate fi măsurată din
numărul de probleme rezolvate într-un timp fix. Utilizarea MPR cu o limită de timp globală are drept
rezultat o distribuție neuniformă și invalidă a scorurilor, deoarece unii oameni dedică foarte mult timp
încercării rezolvărilor itemilor din finalul unei serii, itemi care au o dificultate mai mare, în timp ce alții sar
peste ei și sporesc semnificativ scorurile lor rezolvând itemii mai ușori de la începutul setului următor.
Această problemă poate fi depășită prin cronometrarea fiecărui set separat (McCallum, 2003).

APLICAŢIE
La testul MPR-S (Matricele Progresive Raven – Standard), o persoană obține un punctaj de 35 de
puncte. Știind scorurile obținute de subiect pentru fiecare serie (seria A: 12, seria B: 6, seria C:8, seria
D:7 și seria E:2) și compoziția normală a scorului (seria A: 11, seria B: 8, seria C:7, seria D:7 și seria
E:2), stabiliți dacă proba poate fi folosită cu scop diagnostic. Argumentați răspunsul!

7.3. SCALA DE ABILITĂȚI NONVERBALE WECHSLER (WNV, 2006)

7.3.1 Caracterizare generală

Scala nonverbală de abilități Wechsler (WNV, Wechsler & Naglieri, 2006) este un test de
evaluare a abilităților cognitive, cu administrare non-verbală, pentru vârsta de 4 ani 0 luni până la 21 ani
11 luni. WNV a fost derivat din versiunile anterioare ale scalelor Wechsler (WPPSI-III, WISC-IV, WAIS-
III) și adaptat, cu scopul de a minimaliza sau a elimina instrucțiunile nonverbale. Astfel, testul poate fi
utilizat pentru a evalua în mod corect persoanele din grupuri variate din punct de vedere cultural și
lingvistic (Brunnert, Naglieri, Hardy-Braz și Wiley, 2009; Wechsler și Naglieri, 2006). În plus, testul se
poate utiliza și pentru testarea persoanelor cu deficiențe de vorbire și auz (Brunnert, Naglieri, Hardy -
Braz și Wiley, 2009).
Instrucțiunile pentru administrare se bazează pe imagini desenate și gesturi standardizate. Scurte
instrucțiuni verbale pot fi date dacă este cazul, dar utilizarea lor este limitată și nu este esențială. Testul
cuprinde 6 subteste, pe baza cărora s-au stabilit versiuni separate pentru vârstele 4 ani, 0 luni -7 ani, 11
luni și 8 ani, 0 luni – 21 ani, 11 luni, deoarece nu toate subtestele sunt potrivite pentru toate vârstele
(Beal, Willis și Dumont, 2013; Jaquett & Kirkpatrick, 2017). Aceste subteste sunt:
1. Matrici
2. Coduri
3. Asamblare de obiecte
4. Recunoaștere
5. Distanță spațială
6. Aranjare de imagini
Sub-testul Recunoaștere a fost elaborat special pentru WNV, nefiind preluat din versiunile
anterioare ale scalelor Wechsler. Subtestul Matrici a fost adaptat din Testul Abilităților Nonverbale
Naglieri - Administrare Individuală (NNAT-I; Naglieri 2003). Codurile, Asamblare de obiecte, Distanță
spațială și Aranjarea Imaginilor sunt similare cu subtestele din versiunile anterioare ale scalelor de

86 
 PSIHODIAGNOSTICUL APTITUDINILOR

inteligență Wechsler (Jaquett & Kirkpatrick, 2017). Dintre acestea, patru (Matrici, Coduri, Asamblare de
Obiecte și Recunoaștere) reprezintă Scala completă la vârsta de 4 ani 0 luni până la 7 ani 11 luni, în
timpe ce subtestele Matrici, Coduri, Distanță spațială și Aranjarea Imaginilor se folosesc de la vârsta de
8 ani 0 luni până la 21 ani 11 luni. Există, de asemenea, norme pentru o baterie cu două subteste,
pentru fiecare interval de vârstă (Beal, Willis și Dumont, 2013).

7.3.2 Descrierea subtestelor

În cadrul acestei secțiuni, vom prezenta o descriere a celor sașe subteste (Jaquett & Kirkpatrick,
2017; Naglieri & Brunnert, 2009).

Matrici (M)
În cadrul acestui subtest, persoana examinată analizează o matrice figurativă incompletă și
selectează piesa lipsă, dintre cele patru sau cinci opțiuni de răspuns. Pentru a alege varianta corectă,
este necesar să se descopere modul în care forme geometrice diferite sunt interconectate spațial sau
logic. Itemii sunt alcătuiți din figuri geometrice diferite (de exemplu, pătrate, cercuri, triunghiuri) și culori
diferite (negru, alb, galben, albastru și/ sau verde) pentru a menține interesul persoanei testate.
Opțiunile de răspuns oferă răspunsuri potențiale care variază în funcție de măsura în care sunt
respectate relațiile dintre părțile componente.

Coduri (Co)
Pentru acest subtest, persoana examinată trebuie să copieze simboluri (de exemplu, o linie, două
linii verticale, o paranteză deschisă) care sunt asociate cu forme geometrice simple (cod A) sau numere
de la 1 la 9 (cod B), conform unui model furnizat în partea de sus a paginii. Există două forme ale
subtestului. Forma A se folosește pentru copii cu vârste cuprinse între 4 ani, 0 luni și 7 ani, 11 luni.
Forma B este utilizată pentru vârste cuprinse între 8 ani, 0 luni ș i 21 ani, 11 luni.

Asamblare de obiecte (AO)

Subtestul de asamblare a obiectelor este compus din itemi care solicită persoanei examinate să
completeze părți dintr-un puzzle, pentru a forma un obiect concret, cum ar fi o minge sau o mașină.
Astfel, copilului îi este prezentat un puzzle cu piese care sunt plasate de examinator într-un anumit
mod, standardizat. Timpul alocat pentru rezolvarea fiecărui item este limitat. Itemii variază în ceea ce
privește numărul de piese (de la două la 11) și complexitatea cu care au fost dezasamblate.

Recunoaștere (R)
Acesta este un subtest nou, care are ca sarcină principală potrivirea stimulilor. Copilul privește o
pagină cu un design cu modele geometrice (de exemplu un pătrat cu un cerc mic în centru), timp de trei
secunde, apoi alege una dintre cele patru sau cinci opțiuni de răspuns de pe pagina următoare, care
este identică cu stimulul care tocmai a fost văzut. Figurile stimul sunt reprezentate de diverse forme
geometrice (de exemplu, un triunghi într-un pătrat), de diverse culori (negru, alb, galben, albastru și/ sau
verde).

Distanță Spatială (DS)

În cadrul acestui subtest, persoana examinată imită atingerea examinatorului pe o serie de cuburi
aranjate pe o placă de 20 – 30 cm, într-o manieră spațială nonsistematică, fie în aceeași ordine ca și
acesta (Distanță spațială în ordine prezentată), fie în ordine inversă (Distanță spațială în ordine inversă).

Aranjare de imagini (AI)

Pentru acest subtest, persoana examinată folosește un set de carduri ilustrate, asemănătoare
desenelor animate, pe care examinatorul le-a plasat pe masă, într-o ordine standard. Acestea trebuie

87
CORNELIA MĂIREAN

aranjate într-o secvență logică (de exemplu, construirea unei case). Timpul de lucru este limitat.
Imaginile sunt realizate în culori vii, pentru a capta atenția și a menține interesul copilului.

APLICAŢIE
Pentru fiecare subtest din cadrul NVW, menționați care sunt abilitățile cognitive măsurate!

88