TENDINTELE PIETEI DE RETAIL

PRIVIND CREDITELE IMOBILIARE / IPOTECARE

Introducere
Activitatea bancara de retail s-a aflat in ultima vreme din ce in ce mai mult
in atentia bancilor, a mass-mediei si, implicit a publicului larg. In prezent, acestui
domeniu de activitate i se acorda o atentie deosebita datorita procesului de dezvoltare
continua in care se afla.
  Pana in urma cu aproximativ 15 ani activitatea de retail a bancilor era
destul de putin promovata si cunoscuta, batalia intre marile banci ducandu-se in
domeniul corporate. Chiar si acolo unde se punea un accent mai mare pe categoria de
clienti retail, rolul acestora era de deponenti, de furnizori de resurse finaciare pentru
banci, resurse folosite apoi de catre acestea pentru creditarea clientilor corporate si nu
a celor retail.
 In ultimii ani, insa, atitudinea lumii bancare fata de persoanele
fizice s-a schimbat total, segmentul de clienti retail a devenit dintr-o data extrem de
atractiv si batalia cea mai mare ducandu-se pe planul ofertei de credite catre populatie.
La baza acestei schimbari de atitudine au stat mai multe motive: disparitia posibilitatii
bancilor de a-si plasa banii in  titluri de stat cu dobanzi extrem de avantajoase,
impartirea segmentului de clienti corporate si dificultatea atragerii de catre banci unor
astfel de  clienti importanti, nevoia dispersarii riscului bancilor, posibilitatea obtinerii unor
profituri mari cu investitii destul de reduse etc.
De cealalta parte s-a aflat cererea populatiei pentru credite, cerere intr-un
proces de crestere intensa de la an la an, datorita nevoilor persoanelor fizice de a
achizitiona bunuri de folosinta indelungata sau imobile, fara a fi nevoiti sa plateasca cu
banii jos. Aceasta cerere a putut fi sustinuta si de imbunatatirea situatiei economiei si
reducerea inflatiei, care au stat la baza reducerii dobanzilor pentru creditele de retail si
la cresterea veniturilor solicitantilor de credite.

1
          Datorita acestor motive bancile au decis ca merita sa se dezvolte segmentul
creditelor de retail si oferta a devenit din ce in ce mai bogata si mai atragatoare pentru
clienti, pe masura cresterii concurentei dintre bancile locale si straine. Bineinteles,
aceasta concurenta crescanda nu poate fi decat benefica atat pentru persoanele fizice,
care pot astfel beneficia de dobanzi si comisioane mai reduse, conditii  mai
avantajoase, o oferta mai mare, cat si pentru banci care au fost nevoite sa-si
eficientizeze activitatea pentru a face fata noilor conditii de piata.
In ceea ce priveste oferta de credite de retail, inceputul a fost reprezentat de
oferirea catre populatie a creditelor de trezorerie, limitate la un numar de cateva salarii,
urmate apoi de credite pentru bunuri de folosinta indelungata. Aceasta din urma
categorie a prezentat o dinamica accentuata, crescand de la an la an din ce in ce mai
mult. Se poate spune ca anul 2002 a fost un an de varf pentru acest tip de credite, lucru
care dus la cresterea numarului de conventii intre marile lanturi de magazine ce
comercializeaza bunuri de larg consum si banci, cererea de credite in acest domeniu
depasind cu mult asteptarile.
 Un alt segment de mare interes din categoria creditelor de retail este reprezentat
de creditele imobiliare si, mai nou, de cele ipotecare. Inca de la inceput cererea pentru
acest tip de credite a fost mare, datorita cererii extrem de mari pentru locuinte in
contextul lipsei unei alternative pentru cumpararea de case cu plata in rate.  Acest tip
de credite s-au dezvoltat mai incet, datorita riscurilor mai mari pentru banca, generate
de sumele mult mai mari ale creditelor si termenele lungi de rambursare, precum si
datorita conditiilor mai restrictive de acordare a unor astfel de credite. Totusi, cererea
este foarte mare, motiv pentru care tot mai multe banci ofera in prezent credite
imobiliare si, mai nou, pentru a veni in intampinarea cerintelor clientilor, credite
ipotecare. Se poate spune ca, daca anul 2002 a fost anul creditelor de consum pe piata
de retail, anul 2007 este in mod cert anul creditelor imobiliare si mai ales ipotecare.

         

2
 1. Teorii in domeniul retail al creditelor imobiliare / ipotecare

1.1.  Analiza conceptelor privind definirea creditului si a sistemului de

credit  Teorii
le promotorilor fundamentali ai cercetarii managementului bancar servesc drept
fundament al cercetarii gândirii manageriale si în alte domenii ale economiei.
Dezvoltarea gândirii manageriale, mai ales în ultimul secol, vine în întâmpinarea
necesitatilor de utilizare a diverselor metode practice si eficiente de conducere a
institutiilor de credit. Contemporani ai cercetarii managementului bancar si ai altor
institutii financiar-creditare pot fi numiti J. Sinkey „Managementul financiar al bancilor
comerciale” (1983), P. Rouse „Managementul bancar” (1995), P. Howells si K. Bain
„Economia banilor, activitatea bancara si a finantelor” (1992), R. Miller „Moneda si
activitatea bancara în perioada contemporana” (1993), F. Mishkin „Economia banilor,
activitatea bancara si pietele financiare” (1997), si altii.
Initial teoriile managementului institutiilor bancare si de credit dezvoltau doar
problemele împrumuturilor bancare sau ale managementului activelor, bazându-se
îndeosebi pe gestionarea împrumuturilor. Însa pe parcursul dezvoltarii activitatii
bancare au evoluat si conceptiile referitoare la gestionarea creditului. Astfel conceptiile
moderne a managementului în institutiile creditarbancare au ca punct de referinta atât
managementul activelor, cât si cel al pasivelor. Managerii moderni se axeaza îndeosebi
pe analiza corelarii resurselor atrase si celor plasate, având obiectiv major maximizarea
profitului actionarilor bancii.De-a lungul timpului au fost dezvoltate urmatoarele teorii în
acest domeniu :
• teoria împrumuturilor comerciale;

• teoria posibilitatii schimbarii activelor;

• conceptia fondurilor comune;

• conceptia conversiunii fondurilor;

• conceptia moderna: interactiunea activelor cu pasivele bancii.

3
 Analiza conceptelor privind definirea creditului si a sistemului de credit
Studierea profunda a managementului sistemului de credit si evidentierea
particularitatilor lui la etapa contemporana necesita cercetarea conceptului creditului în
teoria economica fundamentala.Cea de-a doua conceptie a creditului a fost dezvoltata
ulterior în teoria monetarismului, reprezentantul de baza al careia este M. Friedman.
Conform opiniei acestuia, instrumentele de baza ale reglementarii economiei sunt
modificarea masei monetare si a ratelor procentuale, ceea ce ofera posibilitate de a
efectua expansiunea creditara. Stabilirea ritmurilor medii anuale ale masei monetare în
corelatie cu nivelurile determinate ale ratelor procentuale permite de a influenta asupra
dinamicii volumului de productie si al preturilor.
Teoria monetarista a mai fost numita si antiinflationista, deoarece recomandarile
ei au fost folosite în politica economica a SUA si în tarile Europei de Vest începând cu
anii 80-ci ai secolului XX, continuând sa fie utilizate si în prezent. Esenta politicii
economice consta în faptul ca s-a efectuat retinerea cresterii masei monetare prin
majorarea ratelor dobânzii.
Cercetarea relatiilor de credit de-a lungul timpului denota faptul ca operatiunile
de credit pot interveni într-o gama simpla de la relatii dintre indivizi sub forma unor
acorduri, pâna la tranzactii mai complicate, ce se efectueaza pe pietele monetare sau
financiare bine dezvoltate. Esential ramâne aceeasi relatie în ambele cazuri: o valoare
actuala se transmite de un creditor unui debitor în urma careia cel din urma se
angajeaza sa-o ramburseze pe viitor conform conditiilor specificate în acordul de credit,
si totodata se obliga sa plateasca o dobânda pentru utilizarea creditului.
Notiunea de credit se defineste printr-un raport de interese banesti ce apare între
o persoana fizica sau juridica numita creditor, care acorda pe un termen prestabilit altei
persoane numita debitor, un împrumut de bani sau care vinde marfuri si servicii pe
datorie, în general, cu o dobânda stabilita în functie de riscul pe care si-l asuma
creditorul sau de reputatia debitorului. În conditiile economiei de piata raporturile de
credit sunt diverse în dimensiuni si multiple în varietate.

4
 De-a lungul timpului raporturile de credit s-au cristalizat în cinci grupuri
principale: creditul comercial; creditul bancar; creditul obligatar; creditul ipotecar;
creditul de consum.Toate aceste sfere implica aceleasi trasaturi specifice ale relatiei de
credit cum ar fi obiectul (instrumentul de gestiune) si subiectii (participantii) raportului de
credit, promisiunea de rambursare, asigurarea creditului, termenul de rambursare,
dobânda si însasi tranzactia – acordarea creditului.
Însa pe cât relatia de credit uneste, în esenta, toate sferele în acelasi
proces, atât putem mentiona ca acestea au si deosebiri, care le imprima anumite
trasaturi pur specifice. Sferele creditului se deosebesc între ele prin însasi elementele si
modul îndeplinirii fiecarei trasaturi a relatiei de credit.
De asemenea, putem mentiona ca doua dintre aceste categorii de credit,
creditul comercial si creditul obligatar, presupun obligatiile directe dintre debitor si
creditor, posibile fara a fi desfasurate de la începutul tranzactiei pâna la sfârsit prin
intermediul bancilor.
Celelalte categorii de credite: ipotecar si de consum, presupun desfasurarea
unor raporturi de credit complementare intermediate de catre banci sau alte institutii
specializate de credit. Însa se poate mentiona faptul ca nu este exclus si în primul caz
participarea bancilor, dimpotriva transferul creantelor de credit comercial este folosit în
majoritatea tarilor utilizând scontarile si reescontarile creantelor.

1.2. Aparitia bancilor / societatilor bancare de credit imobiliar/ipotecar in

Marea Britanie, Germania si Franta
În Marea Britanie, bancile au jucat un rol important de-a lungul timpului.
Economia britanica a avut o pozitie importanta pe arena mondiala, nu doar în
dezvoltarea industriala si comerciala, ci si în organizarea sistemului financiar. Sistemul
financiar englez se caracterizeaza printr-o varietate de institutii atât depozitare, cât si
non-depozitare. Structura institutiilor depozitare engleze se identifica printr-o
segmentare riguroasa a institutiilor conform functiilor acestora si chiar a nationalitatii
capitalului.

5
 În fruntea institutiilor bancare este Banca Angliei care are un rol deosebit în
evolutia si formarea bancilor pe plan mondial, fiind considerata una dintre primele banci
centrale.Sistemul institutiilor depozitare este format din institutii bancare si societati
ipotecare. Respectiv, institutiile bancare pot fi clasificate în mai multe categorii, dar, în
principal, sunt asa numitele banci „cu amanuntul” (Retail banks), banci comerciale
(Merchant banks), case de scont si alte banci. Bancile comerciale, numite si banci
„angro”, a , ele opereaza cu afaceri de mare valoare.
Societatile ipotecare reprezinta un element important al sistemului de credit
englez, care nu se atribuie la categoria institutiilor bancare. Aceste societati au aparut la
sfârsitul secolului al XVIIlea, axându-se pe asigurarea consilierii de creditare ipotecara.
Restructurarea economica a societatilor ipotecare le-a permis acestora sa-si extinda
spectrul de activitate: prestarea serviciilor de deschidere a conturilor, eliberarea
cecurilor, atragerea depozitelor de la populatie si banci si modificându-si statutul juridic -
din cooperative ipotecare în companii actionare.
Sistemul de credit al Germaniei reprezinta unul dintre cele mai dezvoltate
sisteme din Europa. Activitatea bancara în ultimele doua-trei decenii de ani reprezinta
unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei germane. Spre deosebire de
sistemele bancare din Marea Britanie, SUA si alte tari dezvoltate, structura sistemului
bancar german se caracterizeaza prin universalizarea institutiilor creditar-bancare, ce îi
permite sa detina o gama diversa de active si pasive.
Pe lânga serviciile bancare, pe care le ofera si bancile engleze „cu amânuntul”,
bancile germane se angajeaza sa presteze si servicii investitionale, de asigurare, trust
etc.Urmatoarea categorie a institutiilor de credit din Germania o constituie institutiile
specializate de credit. Acestea, la rândul lor, pot fi clasificate conform functiilor pe care
le îndeplinesc. Institutiile de credit specializate sunt reprezentate, în principal, de
bancile ipotecare, asociatii de constructii creditare, bancile cu functii speciale, private si
publice, bancile de garantare, Banca Germana de Economii a Oficiilor Postale etc.
Bancile ipotecare si asociatiile de împrumut si ipotecare (private si
publice), detin o retea larga de filiale (la sfârsitul anului 2003 – fiind peste 3600) si
servesc la acceptarea de depozite si acorda resurse financiare pentru constructii
ipotecare.

6
 Ca si sectorul societatilor ipotecare din Marea Britanie, institutiile de credit
ipotecare au beneficiat de cresterea aspiratiei populatiei de a construi case proprii,
încurajând împrumuturile pentru cumpararea de locuinte.Bancile cu functii speciale au
în spectrul lor de activitate si vânzarea în rate a diferitor bunuri, marfuri etc., si în
majoritatea cazurilor se subordoneaza bancilor comerciale mari.
Împrumuturile acestor banci se acorda sub forma de overdraft-uri clientilor care
de asemenea au depozite în banca si venituri detinute în conturile curente ale bancii
respective. Gestionarea institutiilor de credit în Germania este îndeplinita de doua
structuri independente: Banca Federala si Consiliul Federal de Supraveghere Bancara.
Actualmente Bundesbank exercita functia de banca centrala în Germania si este
totodata parte componenta a Sistemului European al Bancilor Centrale (European
System of Central Banks), îndeplinind obiectivele Uniunii Monetare Europene.
În Germania supravegherea sistemului bancar îi revine Consiliului Federal de
Supraveghere Bancara în timp ce institutiile bancare engleze sunt supravegheate
Departamentul Bancar al Bancii Angliei. Acesta din urma este un organism federal
independent, care este în drept de a acorda, în limitele legii, licente de functionare
bancara si în colaborare cu Bundesbank urmareste respectarea si aplicarea legii de
institutiile bancare.
Sistemul de credit din Franta este format din institutii bancare si institutii de credit
specializate. Banca Frantei este banca centrala a Frantei înfiintata la 18 februarie 1800.
Banca Frantei detine monopolul emisiunii de bancnote, reglementeaza si
supravegheaza politica monetar-creditara a statului si este o „banca a bancilor”
Banca Frantei in indeplinirea politicii monetar-creditare foloseste, pe de o parte,
instrumentele clasice - scontarea cambiilor, operatiunile cu valorile mobiliare de stat si
utilizeaza instrumente specifice de genul: metoda franceza de rezervare obligatorie si
metoda restrictionarii directe a creditarii.

7
 Metoda franceza de formare a rezervelor obligatorii, spre deosebire de cea
americana, consta în defalcarea mijloacelor banesti în fondul de rezerve obligatorii, nu
din contul resurselor depozitare, ci din contul sumelor eliberate sub forma de credite de
banca. În cazul nementinerii limitelor prestabilite de catre banci la operatiunile de credit,
banca centrala le sanctioneaza prin aplicarea unei rate înalte de scont sau defalcarea
obligatorie a sumei ce depaseste aceste limite în contul fara dobânzi la banca centrala.
Metoda respectiva fiind destul de severa, permite majorarea masei monetare sau
încetinirea cresterii ei în cazul limitarii resurselor clientilor.
Institutiile bancare, din punct de vedere al formei juridico-organizatorice, pot fi
societati pe actiuni, cooperative, institutii comerciale, sau întreprinderi unionale
(sociale). În conformitate cu legile în domeniu din 1941 si 1945, bancile franceze au fost
clasificate, potrivit tipului de clienti deserviti si de termenul acordarii creditelor, în banci
depozitare, banci de afaceri, banci care acorda credite pe termen mediu si lung În a
doua jumatate a anilor ‘80 ai secolului XX-lea în Franta au aparut tendinte de
universalizare a bancilor. În anul 1984 în baza Actului Bancar structura sistemului
financiar-creditar a Frantei a fost modificata.
Actul respectiv defineste notiunea de institutie de credit ca pe o institutie
ce întruneste urmatoarele functii: mijloc de plati; accept de depozite; extinderea
împrumuturilor. Firmele financiare din Franta sunt institutii care nu accepta depozite de
la populatie si nu figureaza în lista institutiilor bancare (aceste cerinte sunt impuse de
Comité de Réglementation Bancaire).
Pasivele lor sunt formate în cele mai frecvente cazuri din fondurile acumulate din
emisiunea de obligatiuni si cambii. Aceste institutii deseori sunt filiale ale bancilor. Ele
îsi plaseaza resursele sub forma creditelor de consum, creditelor ipotecare, leasingului
financiar. Institutiile respective concureaza cu bancile mari si au o activitate eficienta,
deoarece acorda credite cu rate mai mici ale dobânzii. În categoria altor institutii de
credite putem mentiona un sir de firme particulare, care combinata activitatea lor de
baza cu cea creditara.

8
 Cel mai frecvent ele sunt antrenate în finantarea spatiilor locative si constructiilor.
Aceste firme se orienteaza spre finantarea regionala, actionarii lor fiind bancile mari,
bancile de economii, companiile de asigurari, companiile industriale. În majoritatea
cazurilor pasivele firmelor sunt constituite din resursele acumulate în urma emisiunii si
plasarii de obligatiuni. Una dintre cele mai mari firme de acest fel este Crédit National.
Creditul reprezinta in prezent componenta principala a produselor si
serviciilor pentru persoane fizice. Este evident ca in viitorul apropiat avand in vedere
cresterea economica preconizata si relatiile tot mai stranse cu tariele dezvolatate care
induc catre un anumir standard de viata. Creditul este produsul cu un grad mare de
inovare, disparitia si aparitia unor noi tipuri de credite devenind un factor obisnuit al
pietei bancare.

1.3. Aparitia creditului imobiliar / ipotecar in Romania

In Romania, activitatea bancara cu persoane fizice sau retail este mai
putin tratata in literatura economica de specialitate ca un concept distinct. Aceasta este
cunoscuta mai mult sub forma instrumentelor de lucru fara sa se faca o delimitare a
sferei de cuprindere sau a clientelei, precum si a institutiilor care desfasoara o astfel de
activitate.
Institutiile care desfasoara o activitate bancara cu persoanele fizice sunt
bancile de retail (CEC-ul in Romania) sau bancile universale. Bancile de retail sunt in
general banci mici, cu o retea extinsa, care efectueaza operatiuni de casa si de cont
curent, asa numite banci colectoare, spre deosebire de bancile universale care sunt
institutii bancare de marime medie si chiar mare ce folosesc resursele colectate pentru
plasamente proprii, iar excedentul il plaseaza pe piata monetara.
In Romania, creditele destinate pietei de retail au o structura destul de
diversificata, menita sa faca fata cerintelor extrem de diverse ale populatei, insa aceste
se pot diferentia in functie de destinatie in trei grupe de la care se asteapta evolutii
diferite diferite.

9
 Creditele pentru activitati productive, respectiv echipamente pentru cabinete
particulare, mici magazine comerciale, utilaje agricole pentru micii producatori si alte
activitati cu caracter productiv ar trebui sa fie cele mai solicitare deoarece acestea ajua
la obtinerea unor venituri si deci usureaza sarcina debitorului. In prezent in Romania,
acestea au o pondere extrem de redusa, datorita perioadei caracterizata de o slaba
evolutie economica si dobanzi inca destul de mari, dar odata cu rederesarea economica
se estimeaza o crestere a volumului acestor credite.
Creditele pentru consum – bunuri de folosinta casnica, autoturisme, trezorerie,
vacante, studii, tratamente medicale etc. reprezinta categoria cea mai solicitata la ora
actuala in Romania. Exista o cerere destul de mare pe piata, ceea ce impune bancilor
sa desfasoare o politica agresiva. Datorita multitudinii de scopuri si deschiderii pietei se
estimeaza o crestere continua in urmatorii ani a acestor credite, dar si o competitie
puternica intre bancile locale si straine.
Creditul ipotecar - construiri sau cumparari de locuinte prin ipotecare acestora,
beneficairul devenind proprietar numai dupa remabursarea integrala a creditului si a
dobanzii. Creditul ipotecar se afla deocamdata intr-o faza incipienta datorita lipsei unor
institutii specifice ca Fondul Ipotecar de Garantare, Banci Ipotecare, precum si a
dobanzilor inca destul de mari care fac mai greu accesibile creditele pe perioade lungi.
Sunt necesare transformari nu numai in ceea ce priveste dinamica
creditului si a clientilor, ci si in ceea ce priveste modul de garantare si operativitate in
acordare, ambele in favoarea beneficiarilor. In garantarea creditelor tendinta trebuie sa
fie de inlocuire a sistemului de gajuri si giranti cu garantia unor societati de asigurare
agreate de banca.
Prin acest procedeu riscul de creditare este transferat integral societatilor
de asigurare, banca beneficiind de o garantie care poate deveni lichida imediat, daca
avem in vedere a societatile de asigurare sunt si clienti ai bacnilor. In acest fel se
rezolva si problema eventualelor credite neperformante care nu mai greveaza portofoliu
bancii, nu necesita provizioane si nu incarca costurile de exploatare.

10
 In ceea ce priveste operativitatea, este necesara simplificare procedurilor de lucru
si reducerea timpului de analiza si decizie. Analiza de tip “scoring” trebuie in permaneta
perfectionata si total computerizata, inspectorul de credit sau analistul finaciar avand
mai mult atributia de a verifica corectitudinea unor documente sau de a analiza unele
situatii atipice.
Un instrument aproape necunuscut in sectorul persoanelor fizice este acela al
garantiilor bancare. In tarile dezvolatate este destul de extins sistemul garantiilor
bancare pentru angajamente financiare pe perioade mai lungi (plata chiriilor, a unor
servicii precum telefoane, electricitate, taxe scolare, executari de lucrari de intretinere si
reparatii etc.) sau garantii de buna executie pe anumite perioade etc. Asemenea
garantii implica pe langa existenta in banca a contului platitorului , un anumit volum de
operatiuni prin cont, depozite si o cunoastere cat mai buna a acestuia. Intre banca si
client se creaza o relatie de incredere reciproca, o stabilitate pe termen lung, in
beneficiul ambelor parti.
In Romania reforma economica trebuie sa ia in considerare aspectul social al
acesteia (reforma se face pentru oameni si nu in afara vietii lor) ceea ce presupune
socializarea unor modele de terapie economica si in general evitarea terapiei de
soc.Cursul tranzitiei din Romania a fost caracterizat de descresterea economica,
pierderea pietelor externe, dezechilibrul balantei comerciale si de plati, devalorizarea
monedei nationale, reducerea nivelului de trai si a sperantei de viata.
Cresterea economica a devenit astfel obiectivul prioritar a guvernelor din
1999 si pana in prezent, iar dinamica creditului ipotecar reprezinta in sine un factor de
influenta asupra cresterii economice.Cadrul juridic al creditului ipotecar este consacrat
de CONSTITUTIE care prevede dreptul la proprietatea privata ca o conditie fireasca a
dezvoltarii economiei de piata si a cresterii calitatii vietii, iar Legea Creditului Ipotecar
nr.190/09.12.1999 prevede ca destinatie a creditului ipotecar constructia de locuinte,
reparatii si consolidari cu destinatie locativa, industriala sau comerciala.
Beneficiari: persoane fizice sau juridice
Termen de acordare: minim 10, respectiv 5 ani
Institutii ipotecare: ANL, bancile comerciale, CEC, altele

11
 Creditul ipotecar amplifica motivatia psihologica pentru munca, inclinatia spre
economisire, dinamizeaza piata bancara, ipotecara si de capital in scopul atragerii de
resurse financiare pe termen mediu si lung. Aceasta duce la dezvoltarea pe orizontala a
industriei de constructii, de productie bunuri de larg consum, a industriei financiar-
bancare, a pietei de capital, creditul ipotecar fiind un motor de antrenare a economiei.
Situatia Romaniei releva existenta unei cereri imense pentru locuinte, la
nivelul anului 1998 erau necesare conform unor studii statistice, un milion de locuinte,
numai la CEC fiind inregistrate 280.000 cereri. In acelasi an (1998) au fost construite in
Romania doar 6.631 locuinte din care doar 551 de stat.
Incepand cu anul 2002 bancile au crescut numarul creditelor
ipotecare acordate, pentru ca anul 2003 sa fie anul “exploziei” creditelor ipotecare.
Astfel, intr-o singura luna, in 2003, soldul acestor credite, in cazul B.C.R. a crescut cu
500 miliarde lei.Piata romaneasca a creditului ipotecar are un potential enorm in opinia
specialistilor BERD, iar relansarea economiei tradusa si in cresterea salariilor,
concomitent cu scaderea inflatiei si implicit a dobanzilor la credite va face ca in viitor
cererea de imprumuturi pentru cumpararea sau amenajarea unei locuinte sa fie in
crestere. Acestea sunt doar cateva din rezultatele studiilor de
piata care au determinat BERD sa acorde Bancii Comerciale Romane o linie de
finantare in valoare de 50 milioane EUR, cu o scadenta de 11 ani, destinata acordarii de
imprumuturi imobiliare.

12
 CONCLUZII

 Activitatea bancara de retail s-a aflat in ultima vreme din ce in ce mai mult in atentia
bancilor, a mass-mediei si, implicit a publicului larg. In prezent, acestui domeniu de
activitate i se acorda o atentie deosebita datorita procesului de dezvoltare continua in
care se afla.
 Initial teoriile managementului institutiilor bancare si de credit dezvoltau doar
problemele împrumuturilor bancare sau ale managementului activelor, bazându-se
îndeosebi pe gestionarea împrumuturilor. Însa pe parcursul dezvoltarii activitatii
bancare au evoluat si conceptiile referitoare la gestionarea creditului.
 În fruntea institutiilor bancare este Banca Angliei care are un rol deosebit în evolutia
si formarea bancilor pe plan mondial, fiind considerata una dintre primele banci
centrale.Sistemul institutiilor depozitare este format din institutii bancare si societati
ipotecare.
 Creditele pentru activitati productive, respectiv echipamente pentru cabinete
particulare, mici magazine comerciale, utilaje agricole pentru micii producatori si alte
activitati cu caracter productiv ar trebui sa fie cele mai solicitare deoarece acestea
ajua la obtinerea unor venituri si deci usureaza sarcina debitorului.
 Creditul ipotecar - construiri sau cumparari de locuinte prin ipotecare acestora,
beneficairul devenind proprietar numai dupa remabursarea integrala a creditului si a
dobanzii.

13