SLIDE 3

Există mai multe definiţii ale migraţiei lansate de Naţiunile Unite,

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, Organizaţia
Internaţională pentru Migraţie, Comisia Europeană care, deşi prezintă diferenţe,
toate conţin două variabile: timp şi spaţiu.

SLIDE 7

Mobilitatea geografică se referă la dimensiunea spaţială, deplasarea

individului pentru a prelua un nou loc de muncă în alt oraş, regiune, ţară sau în
ţări şi continente diferite. Această dimensiune a mobilităţii permite reducerea
dezechilibrelor cerere-ofertă pe piaţa muncii şi implicit influenţează dezvoltarea
economică

Dimensiunea ocupaţională a mobilităţii se referă la mobilitatea între

profesii, între locuri de muncă diferite, între posturi cu responsabilităţi diferite
(în aceeaşi companie, rotaţia pe posturi este o formă de mobilitate ocupaţională),
implicând în acelaşi timp mobilitatea competenţelor, mai exact transferabilitatea
competenţelor generale, care contribuie la creşterea gradului de adaptare la
schimbările privind profilul unei profesii.

SLIDE 8

Patru ani mai tarziu, în 1990, prin semnarea Convenţiei de la Dublin, s-a
făcut un pas important pentru evitarea depunerii unor cereri de azil simultan sau
succesiv în mai multe state, prin aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a
reglementărilor privind azilul.

Tratatul de la Maastricht (1993) s-a remarcat prin introducerea

conceptului de cetăţenie europeană cu scopul declarat de a asigura respectarea
drepturilor şi intereselor naţionalilor din statele membre ale Uniunii Europene

Tratatul de la Amsterdam (1999) a adus importante prevederi legate de

libera circulaţie a persoanelor, controlul la frontierele externe ale Uniunii
Europene, regimul căutătorilor de azil şi al refugiaţilor, cooperarea judiciară in
probleme de drept civil. In plus, tratatul a inclus cele două acorduri de la
Schengen, din 1985, respectiv din 1995.

Strategia de la Lisabona susţine nevoia creşterii flexibilităţii pieţei muncii

europene, aceeaşi nevoie fiind reafirmată şi în Consiliul de la Stockholm (2001)
 Doi ani mai târziu, în 2003, Comisia lansează un sistem de coordonare
deschisă, bazat pe transferul de bune practici care să asiste statele membre în
eforturile pentru atingerea obiectivelor comune în domeniul mobilităţii.

SLIDE 10

Cei mai importanţi factori care influenţează mobilitatea europeană sunt :

 diminuarea populaţiei tinere va determina o reducere considerabilă a

mobilităţii deoarece această categorie este considerată ca fiind cea mai
mobilă. Astfel, tinerii cu educaţie inaltă trebuie incurajaţi să apeleze la
programele de mobilităţi pentru studii sau la programele de muncă pe
perioadă determinată, in loc să fie impinşi spre migraţie pe termen lung
sau definitiv.
 accentuarea polarităţii regionale prin migraţia sat-oraş a determinat o
scădere a nivelului de trai, o deteriorare a calităţii serviciilor medicale şi
educaţionale in regiunile exportatoare de forţă de muncă, un dezechilibru
intre cererea şi oferta de forţă de muncă atat in regiunile exportatoare cat
şi in cele gazdă, o supraaglomerare urbană.
 dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor va diminua
importanţa mobilităţii geografice şi va accentua mobilitatea aptitudinilor.
Nevoia de programe de pregătire, în general, şi de programe de formare
continuă, in special, este tot mai puternic resimţită atat la nivelul
companiilor cat şi a indivizilor.