Marie-Sophie Germain (n. 1 aprilie 1776 - d.

 27 iunie 1831) a fost o femeie-

matematician, fizician și filozof franceză. Alături de Carl Friedrich Gauss (cu care a întreținut o
intensă corespondență), a fost unul dintre pionierii teoriei elasticității, obținând marele premiu din
partea Academiei Franceze de Științe pentru tratarea acestui subiect. De asemenea, mai este
celebră pentru o teoremă din teoria numerelor care îi poartă numele.

A început să studieze matematica încă de la 13 ani, pasiune pe care a dobândit-o în urma lecturării
unei cărți de istoria matematicii.

Corespondența pe care a întreținut-o cu Gauss se referă în special la studiile ei din domeniul teoriei

numerelor. La început, scrisorile le semna cu pseudonimul Leblanc și abia mai târziu Gauss a aflat
cine este adevăratul corespondent pe care îl aprecia.

Ocupându-se de teoria suprafețelor, a dat o interpretare geometrică curburii determinată de Gauss și

a propus ca măsură a curburii într-un punct la o suprafață formula  , numită curbură medie, care
nu se mai anulează pentru suprafețele desfășurabile și toate acestea într-o lucrare apărută în 1831 și
care a fost premiată de Academia Franceză de Științe.

În 1823 a dat o demonstrație pentru marea teoremă a lui Fermat, dar numai pentru valori particulare

ale lui n,   și anumite condiții restrictive pentru X, Y, Z și n.

A studiat încovoierea plăcilor subțiri și a stabilit ecuațiile diferențiale care o descriu.

Cea mai importantă lucrare a sa este: Recherches sur la théorie des surfaces élastiques, apărută în
1816. A mai scris lucrări și în domeniile: teoria numerelor, fizică matematică și filozofie.

Din nefericire, a murit înainte ca Universitatea din Göttingen să-i ofere, la propunerea lui Gauss, titlul
de Honoris causa.