ILEA MIHAI

Note de seminar

Ecuaţii diferenţiale ordinare

IAŞI 2010

Cuprins
Capitolul I. Ecuatii rezolvabile prin cvadraturi

1.Ecuatii cu variabile separabile.

2.Ecuatii omogene
3. Ecuatii liniare
4.Ecuatii Bernoulli
5. Ecuatii Riccati
6. Ecuatii cu diferentiala totala exacta .
7. Factor integrant .
8. Ecuatii Clairaut .
9. Ecuatii Lagrange.
10. Ecuatii de forma : f ………
11. Ecuatii de forma : …
12. Problema Cauchy …
13. Schimbari de variabile pentru ecuatii diferentiale …
14. Serii pentru ecuatii diferentiale…
15. Conditii de rezolvare a ecuatiilor cu variabile separabile .
16. Operatori pentru ecuatii diferentiale

Capitolul II. Ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constant

1.Problema Cauchy asociata ecuatiei omogene.
2.Ecuatii diferentiale cu coeficienti constanti neomogene
3.Ecuatii de forma : …….
4.Ecuatii de forma : ……..
5.Ecuatii de tip Euler.
6.Problema Cauchy asociata ecuatiei neomogene
7.Principiul superpozitiei
8. Metoda variatiei constantelor.
9. Ecuatii de forma : ……
10.Ecuatii de forma :
11.Ecuatii diferentiale pentru curbe plane..
12.Functii proprii si valori proprii pentru ecuatii diferentiale
13.Schimbari de variabila pentru ecuatii diferentiale
14.Probleme la limita pentru ecuatii diferentiale.
15. Reprezentari parametrice pentru ecuatii diferentiale
16.Transformarea Laplace pentru ecuatii diferentiale.
17.Ecuatii integrale de tip Laplace
18.Serii Fourier.
19. Solutii periodice pentru ecuatii diferentiale.

Capitolul III. Sisteme de ecuatii diferentiale liniare.

1.Matrice fundamental pentru sisteme de ecuatii diferentiale

2.Calculul matricei ……
3.Metoda varatiei constantelor pentru sisteme de ecuatii diferentiale
4. Metoda de rezolvare de tip D’Alembert.
5.Metoda eliminarii successive pentru sisteme de ecuatii diferentiale
6. Metoda de tip Euler pentru sisteme de ecuatii diferentiale
7.Metoda coeficientilor nedeterminati
8.Metoda combinatiilor integrale
9.Sisteme de ecuatii diferentiale simetrice.
10.Determinant Wronski asociat unui sistem de ecuatii diferentiale
11. Metoda aproximatiilor succesive.
12.Transformata Laplace pentru sisteme de ecuatii diferentiale
13 Metoda de calcul pentru matricea …
14.Valorii proprii de multiplicitate pentru sisteme de ecuatii diferentiale
15. Valorii proprii de multiplicitate pentru sisteme de ecuatii diferentiale

Capitolul IV. Ecuatii diferentiale cu parametru mic

Referinte bibliografice
 Capitolul I. Ecuaţii diferenţiale rezolvabile prin cvadraturi

Ecuaţiile diferenţiale apaţin unei clase largi de ecuaţii în care necunoscuta este o
funcţie. Ele sunt numite ecuaţii funcţionale. Ecuaţiile diferenţiale pot fi recunoscute deoarece
conţin derivate ale funcţiei necunoscute. În cazul în care funcţia necunoscută depinde de o
variabilă, ecuaţia se numeste ordinară. Ordinul maxim al derivatei care intervine în ecuaţia
diferenţială se numeste ordinul ecuatiei. Forma generală a unei ecuaţii de ordinul întâi poate
fi definită sub forma:

unde, este o funcţie necunoscută, iar . În această culegere ne vom

ocupa de forma normală a unei ecuaţii diferenţiale:

unde
Se numeşte soluţie a ecuatiei (2), o functie unde I este un interval de numere
reale, care satisface condiţiile:

Noţiunea de a rezolva o ecuaţie diferenţială este echivalentă cu noţiunea de a integra această

ecuaţie pe domeniul de definiţie indicat. Din punct de vedere geometric, o soluţie reprezintă o
curba integrală în planul (tOx).
Problema Cauchy constă în determinarea unei soluţii a ecuaţiei (2) care satisface în
plus condiţia iniţială:
(4) ,unde sunt fixaţi.
Din punct de vedere geometric, problema Cauchy constă în determinarea unei curbe integrale
a ecuaţiei care trece printr-un punct dat, (
Forma generală a unui sistem de ecuaţii diferenţiale poate fi definit sub forma:

(5)

Se numeşte soluţie pentru sistemul (5), o e-nuplă de funcţii ,

unde: , I-interval, care verifică condiţiile:

(6)
unde sunt funcţii derivabile pe I. Din punct de vedere geometric, o soluţie a sistemului
(6) reprezintă o curbă integrală în spaţiul
Problema Cauchy asociată unui sistem de ecuaţii diferenţiale constă în determinarea unei
soluţii a ecuatiei (5) care sa satisfacă relaţia :
.
Din punct de vedere geometric, problema Cauchy constă în determinarea unei curbe integrale
a sistemului (5) care să verifice relaţia (7).
Forma normala a unei ecuaţii diferenţiale de ordin superior poate fi definită prin
relaţia :
,
unde: . Se numeşte soluţie a ecuaţiei (8), o funcţie
, I-interval astfel încât:

(9) ,

Unde x=x(t) este o funcţie de n ori derivabilă pe I. Problema Cauchy constă în determinarea
unei soluţii a ecuaţiei (9) care să satisfacă relaţia : (10) .
Orice ecuaţie diferenţială de ordin superior poate fi redusă la un sistem diferenţial de
ordinul întâi, dacă se adoptă notaţiile:

(11) .

Vom spune că x=x(t) este o soluţie pentru ecuaţia (8) dacă şi numai dacă
este soluţie pentru sistemul (12). Dacă soluţiile unor ecuaţii
diferenţiale pot fi date cu ajutorul unor formule în care intervin integrale ale unor funcţii
cunoscute, vom spune ca ecuaţia este rezolvabilă prin cvadraturi.

1.Ecuaţii cu variabile separabile

Forma generală a unei ecuaţii cu variabile separabile(E.V.S.)

unde continuă pe I, , pe J. Pentru a rezolva

această ecuaţie avem nevoie de două cvadraturi şi o inversare.
1. (x-2) x =1-t ( x 2)dx (1 t )dt x2 4x t C.

x2 1 x2 1
2. t 2 x 2 x x 1 dx dt x ln x 1 C
x 1 t2 2 t
3. 3 .

Ecuaţia poate fi rescrisă sub forma:

Rezolvând cele două integrale obţinem:

. Solutia va fi dată sub forma implicită :

.

t 1 x2 x t
4. x dx dt 1 x2 1 t2 C
2 2 2
x 1 t 1 x 1 t
2t (1 e x ) e x dx 2t 1
5. x dt ln( e x 1) ln( 1 t 2 ) C
e x t 2e x 1 ex 1 t2 2
2t dx 2t
6. x 2
1 x2 dt arcsin x ln( 1 t 2 ) C
1 t 1 x 2 1 t2

dx
7. x xctgt ctgtdt ln x ln sin t C
x
8. .

Ecuaţia poate fi rescrisă sub forma: ,

Pentru rezolvarea ecuaţiei avem de calculat integralele nedefinite:

şi = .

Atunci soluţia se obţine de forma: .

9. ,

Vom obţine:

10. ,

+C .

11.
 .

2.Ecuaţii omogene

Forma generală a unei ecuaţii omogene este:

, pentru orice s funcţie continuă pe I.

Pentru rezolvarea unei astfel de ecuaţii folosim notaţia: ,
ce ne va conduce la rezolvarea unei ecuaţii cu variabile separabile.
Există ecuaţii diferenţiale care nu sunt omogene, dar ele pot fi aduse prin transformări la

ecuaţii omogene, de forma: ,unde:

Pentru aceasta se rezolvă sistemul: , şi se fac notaţiile:

Obţinem astfel o ecuaţie omogenă de forma:

x x x
12. tx x t cos 2 x cos 2 .
t t t
x du x
Notăm u t cos 2 u tgu ln t C tg ln t C
t dt t
x dt x
13.. x 1 t 1 u ln t C, ln t C
t du t
x 2 tx t 2 du 1
14. x t u2 2u 1 ln t C
t2 dt u 1
t
Soluţia este: ln t C
x t
du dt 1 u 1
15. tx x x2 t2 ln ln t C ,
u 2
1 t 2 u 1

1 x t
obţinem: ln ln t C
2 x t
t x u 1 dt
16. x du ln 1 2u u 2 ln t C
t x 1 2u u 2 t

1 t2 2 xt x 2
obţinem: ln ln t C
2 t2
 x t 2
17. x .
t 1
xo t0 2 0
Vom rezolva sistemul: cu soluţiile: t0 1, x0 1 . Facem schimbarea de
t0 1 0

dv u v v
variabile: t=u+1, x=v+1 şi vom obtine: ln ln v C
du u u

x 1
ln ln x 1 C
t 1
t x
18. x .
1 x t
Sistemul asociat nu are soluţie. Vom face schimbarea de variabilă: z=x+t z2 2z 2t C
x2 t2 2tx 2 x 4t C
2t x 1
19. x .
3t 6 x 2
2 3z
Sistemul asociat nu are soluţie.Vom face schimbarea de variabilă: z=2x-t dz dt
5z
2 3
ln 2 x t (2 x t ) t C.
5 5
20.

Notăm:

3.Ecuaţii liniare

Forma generală a unei ecuaţii liniare este:

unde: funcţii continue pe I. Pentru a rezolva acest tip de ecuaţie, se înmulţeşte

ecuaţia cu termenul: Soluţia generală se scrie sub forma :

(2)
Deci pentru integrarea unei ecuaţii liniare sunt necesare două cvadraturi. Problema Cauchy
asociată unei ecuaţii liniare v-a admite soluţia generală:

(3)
21. .

Înmulţim ambii membri ai ecuaţiei cu termenul Obţinem astfel ecuaţia:

22. x’= .
Înmulţim ambii membri ai ecuaţiei cu termenul şi vom obţine soluţia:

23. t

Înmulţim ambii membri ai ecuaţiei cu termenul şi vom obţine soluţia:

24.

Înmulţim ambii membri ai ecuaţiei cu termenul:

25. x’=
Înmulţim ambii membri ai ecuaţiei cu termenul şi obtinem astfel solutia :
.
26. x’=
Înmulţim ambii membri ai ecuaţiei cu termenul Ecuaţia se rescrie:
.

27. t

Înmulţim ambii membri ai ecuaţiei cu termenul Vom obţine:

.
28. x’=
Înmulţim ambii membri ai ecuaţiei cu termenul ( Se obţine soluţia:

29. x’

Înmulţim ambii membri ai ecuaţiei cu termenul (

30. x’= .
Înmulţim ambii membri ai ecuaţiei cu termenul ( şi vom obtine :

31.

Derivând ambii membri în raport cu t, obţinem: x x et x(t ) et (t C ) .

x
32. ty(t )dt x 2 y ( x) .
0

Derivând ambii membri în raport cu x obţinem:

xy( x) 2 xy( x) x 2 y ( x) xy y 0 xy C.
x
33. ty(t )dt x2 y ( x).
0

Derivând ambii membri în raport cu x obţinem:

x2 C 2
2 2
y ( x) xy( x) 2 x y ( x) 2 ( 2 C )e .
34.
Înmulţind ambii termeni cu ecuaţia se rescrie:

de unde obţinem soluţia:

35.
Înmulţim ambii membri ai ecuaţiei cu termenul ( şi vom

obţine: .

4.Ecuaţii Bernoulli

Forma generală a unei ecuaţii Beurnoulli este:

,
Cu ajutorul substituţiei: ,se obţine o ecuaţie liniară în
necunoscuta y, de forma:
(2) .
36. x 2tx2 2tx .
1
Vom considera notaţia: z . Ecuaţia se rescrie:
x
2 1
z 2tz 2t z (t ) Ce t 1 x(t ) t2
.
Ce 1
2
37. x 2tx x 2 et
1
Vom considera notaţia: z . Ecuaţia se rescrie:
x
2 2 2 1
z 2tz e t z (t ) Ce t tet x(t ) t2 2
.
Ce tet

et
38. x tgx .
cos x
Vom considera notaţia: z=sinx. Ecuaţia se rescrie: z (t ) Cet tet sin x Cet tet 0.

39. 2 x sin t x cos t x 3 cos 2 t .

1
Vom considera notaţia z . Ecuaţia se rescrie:
x2
cos 2 t
z zctgt z (t ) t sin C sin t x 2 sin t (C t ) 1 0.
sin t
40. x xet x ln x .
Vom considera notaţia: z ln x . Ecuaţia se rescrie:
z z et z (t ) e t (t C ) ln x Cet tet 0.

2x t2 2
41. x x .
3t 3
Vom considera notaţia: z x 3 . Ecuaţia se rescrie:

2
z z t2 x3 t 2 (C t ) x 3 Ct 2 t 3 0.
t
t2
42. x t sin 2 x 2te cos 2 x .
Vom considera notaţia: tgx z . Ecuaţia se rescrie:
t2 t2 t2 t2
z 2tz 2te z(t ) e (C t 2 ) tgx Ce t 2e 0.
43. x cos x sin x t 1.
Vom considera notaţia: z sin x. Ecuaţia se rescrie:
z' z (t 1) z t C sin x t C 0.
44. x x cos t x 2 cos t 0.
1
Vom considera notaţia: z . Ecuaţia se rescrie:
x
sin t 1
z z cos t cos t z (t ) Ce 1 x(t ) sin t
.
Ce 1
x2 x2
2 2
45. xx e e t 1.
x2

Vom considera notaţia: z e 2

. Ecuaţia se rescrie:

t x2 t
z z (t 1) z (t ) Ce t 2 ln( Ce t 2).
2

5.Ecuaţii de tip Riccati

Forma generală a unei ecuaţii Riccati este:

(1)
unde a,b,c sunt funcţii continue pe un interval I. Acest tip de ecuaţie nu poate fi integrat, decât
dacă cunoaştem o soluţie particulară: x= .
Se face notaţia: care ne conduce la o ecuaţie

Bernoulli, iar cu substitutia: se obţine o ecuaţie liniară în z.

46. x e t
x2 2 xet 1 e2t , ştiind că x(t)= e t este o soluţie particulară
pentru ecuaţia dată.
du 1
Se face notatia: x(t ) et u (t ) e t dt et C.
u2 x e t

47. x x2 2 x sin t sin 2 t cos t 0, cu soluţia particulară x(t)= sin t .

1 1
Se face notatia: x(t ) z (t ) sin t 2
dz dt t C
z x sin t
48. tx x2 (2t 1) x t2 2t , ştiind că t este o soluţie particulară.

1 1 z 1 1
Se face notaţia: x(t ) z (t ) t 2
dz dt ln ln t C x(t ) t
z z t z 1 Ct

49. tx x2 2 x(1 t ) t (t 1), ştiind că t este o soluţie particulară.

1 1 1 x t
Se face notatia: x(t ) z (t ) t dz dt ln ln t C 0
z ( z 2) t 2 x t 2
50. x tx 2 2tx 3t 0
1 2
Ecuaţia se poate rescrie sub forma: x 3t ( x 2 x 1)
3 3

3 2 3t 2
dx 3tdt x(t ) 2tg (C ) 1
x2 2x 3 3 2

x (t )
51. Se consideră ecuaţia: x (t ) (t 1) x(t ) . Să se arate că dacă facem substituţia: z (t )
x (t )

se obţine o ecuaţie Riccati.

x x
z ( )2 z (t ) z2 (t 1) z z2 t 1 0
x x
1 4t 1 4
52. x x2 x 0 , ştiind că x(t)=1 şi x(t)=t sunt două soluţii
t (2t 1) t ( 2t 1) 2t 1

particulare.
Ecuaţia se poate rescrie sub forma:
d 1 4t 1
ln( x 1) ( x 1)
dt t (1 2t ) t ( 2t 1)

d 1 4t 1
ln( x 2t ) (x 2t )
dt t (1 2t ) t (2t 1)

d x 1 1 x 1 ln t
ln (2t 1) Ce
dt x 2t t (2t 1) x 2t

6. Ecuaţii cu diferenţială totală exactă

Forma generală a unei ecuaţii cu diferenţială totală exactă (E.D.T.E) este:

(1) g(t,x) +h(t,x)x’ = 0
unde g,h:Ω⊆ Ω.
Teoremă: Să presupunem că Ω este un domeniu simplu conex şi ,
Ω . Atunci, condiţia necesară şi suficientă ca expresia gdt +
hdx să fie o diferenţială totală pe Ω este ca:
(2)
Observaţie: Conform relaţiei (2)
(3)
Dacă x=x(t), atunci
dF(t,x)=0 este o soluţie pentru (E.D.T.E)
Consecinţă: În condiţiile teoremai, funcţia F este definită conform relaţiei:
(4) F(t,x) =
unde (t0,x0) – punct din Ω.
Factor integrant
Uneori o ecuaţie de forma: (E) g(t,x) +h(t,x)x’ =0, care nu este exactă, poate fi transformată
într-o (E.D.T.E) prin înmulţirea cu un aşa numit factor integrant , (t,x), cu
Ω, Atunci condiţia (2) se rescrie:
(5) sau
(6)
Prin urmare, dacă putem obţine o soluţie a ultimei ecuaţi astfel încât ,
atunci ecuaţia (1) este adusă la o (E.D.T.E.) pe Ω.
Observaţie: Amintim acum două situaţii notabile de determinare a factorului integrant.
(i) Presupunem că expresia: este independentă de x.
Atunci factorul integrant este o soluţie a ecaţiei:
(ii) Presupunem că expresia: este independnt de t

Atunci factorul integrant este o soluţie a ecuaţiei: .

1 1
53. (sin x x sin t )dt (t cos x cos t )dx 0
t x
1 1
Notăm: M sin x x sin t ,N t cos x cos t
t x
M N
Diferenţiala este exactă dacă: ,
x t
u u
Se determină funcţia u(x,t) care verifică sistemul: M ,N
t x
u ( x, t ) x cos t ln t t sin x ln x C

54. (3t 2 x x3 )dt (t 3 3tx2 )dx 0

M N
Notăm: M 3t 2 x x3 , N t 3 3tx2
x t
u u
Se determină funcţia u(x,t) care verifică sistemul: M ,N
t x
u ( x, t ) 2t 3 x 2 x3t f ( x) f ( x) t 3 x tx3

Solutia generală a ecuaţiei este: u ( x, t ) t 3 x tx3 C

55. .

Notăm: M= , N= → = = ,
 + u(t,x)= ,vom obtine:

f’(x)=-3

Solutia generală a ecuaţiei este: +C

56. (

Notăm: N= = x+ = +t

u(t,x)= + f’(t)=t f(t)= - ,cu solutia:u(t,x)= + +

57. ( .

Notăm: M= = =-6tx

, -3t Integrând ultimele două ecuaţii obţinem:

u(t,x)=

f’(t)= -3

58. (

Notăm: ,

Vom avea:u(x,t)= + u(t,x)=

59. (3 +4

Notăm: , N=6t =12tx,

, u(t,x)= +6

f(x)= -3 u(t,x)=

7.Factor integrant

60.
Căutăm un factor integrant de forma: s=F(t). Notam:

Ecuaţia se rescrie: Fie U= ,

există o funcţie u(x,t) astfel încât:

 . Soluţia se obţine de forma:

61.
Căutăm un factor integrant de forma: s=F(t). Notăm : .

Ecuaţia se rescrie: .Fie U= ,

Deci există o funcţie: u(x,t) astfel încât:

62.
Cautam un factor integrant de forma: s=F(t). Notăm:

Ecuaţia se rescrie: . Alegem: U= , atunci există o

funcţie u(x,t) astfel încât: .

63. .
Căutăm un factor integrant de forma: s=F(t). Notăm:

Ecuaţia se rescrie:

U= , deci există o funcţie u(x,t) astfel încât:

unde:

Soluţia generală se scrie sub forma: .

64.

Căutăm un factor integrant de forma: s=F(t). Notăm cu: ,

Ecuaţia se rescrie: . Alegem:

U= , , există o funcţie u(x,t) :

65.
Cautăm un factor integrant de forma: s=F(x). Notăm: ,

Ecuaţia se rescrie: Alegem: U= , ,

, există o funcţie u(x,t) :

Soluţia finală este de forma: .

66. .

Căutăm un factor integrant de forma: Vom impune conditia :

Ecuaţia se rescrie: . Alegem: U= , există o

functie u(x,t) :

8.Ecuaţii Clairaut

Forma generală a unei ecuaţii de tip Clairaut este:

(1)
Se derivează ecuaţia (1) în raport cu t iar apoi se face notaţia: Soluţia generală a

ecuatiei (1) se scrie sub forma:

67. x tx 1 x2.
Derivăm ambii membri în raport cu t, şi introducem notaţia: x p . Obţinem două familii de
soluţii:
p p
dp (t ) 0 dp 0 sau t
1 p2 1 p2

A. dp 0 p C x tC 1 C2
 p pC
B. t x(t ) 1 p2
2 2
1 p 1 p

1 2
68. x tx dp (t ) 0
x2 p3

1 2 3
Obţinem două familii de soluţii: p C x(t ) tC ,t x(t )
C2 p3 p2

69. x tx x2 dp(t 2 p) 0 .
Obţinem două familii de soluţii:
p C x(t ) tC C 2 , t 2p x(t ) p2
70. x tx sin x dp (t cos p) 0.
Obţinem două familii de soluţii:
p C x(t ) tC sin C , t cos p x(t ) p cos p sin p

71. x tx x3 dp(t 9 p 2 ) 0.

Obţinem două familii de soluţii: p C x(t ) tC 3C 3 , t 9 p2 x(t ) 6 p3

72. x tx a ax 2 dp(t 2ap) 0.

Obţinem două familii de soluţii: p C x(t ) tC a aC 2 , t 2ap x(t ) ap 2 a

9. Ecuaţii de tip Lagrange

Forma generală a unei ecuaţii Lagrange este:

(1)
unde f,g Se face notaţia: , şi se obţine o ecuaţie liniară

ce admite soluţia: t=t(p).

Ecuaţia(E) admite soluţia: (2)

73. x t (1 x ) .??????

dt
Notăm x p t 2p t 2(1 p) Ce p , x 2(1 p 2 ) Ce p (1 p) p2
dp
dt 2 cos p C cos p sin p 2C 2 cos p
74. x 2tx sin x t ,t ,x sin p
dp p p p2 p p p p
 3 dt 3
75. x tx ex t 2e p ,
2 dp p

2e p 4e p 4e p C p 6e p 6e p 3C
t ,x 2e
p p2 p3 p2 p p2 2 p2

1 dt 2 p3 1 Cp 2 1 2 p Cp 2 1 2 p 1
76. x tx t ,t x
x dp p3 p 4 p 3
p 4
2 p 2 ( p 1) 2 2 p 2 ( p 1) 2 p

dt 2 C 2C
77. x 2tx 4x 3 t 8 p2 , t 3 p2 x 2 p3
dp p p2 p

dt 2 p C 1 1
78. x 2tx 1 x t , t 1 p2 ln p 1 p2 ,
dp p 1 p 2 p2 2p 2 p2

x 2tp 1 p2 .

10. Ecuaţii de forma: f( x, x ' ,...x ( n) ) 0

În unele ecuaţii diferenţiale variabila t nu intervine explicit. Aceste ecuaţii se numesc în

literatura de specialitate ecuatii autonome. Forma generală a unei ecuaţii autonome este:
(1) f
Ordinul acestei ecuaţii se poate reduce cu o unitate prin notaţia: luând x ca variabilă
independentă şi p funcţie necunoscută de variabila x unde:

(2)

Din relaţia (1) am obţinut o ecuaţie diferenţială de ordin (n-1). De cele mai multe ori, pentru a
rezolva o ecuaţie diferenţială, se încearcă reducerea ordinului acesteia, prin notaţii convenabil
alese. În continuare ne vom ocupa de ecuaţiile de forma:
(3)
Vom face notaţia: se obţine soluţia y=y(t) şi apoi se
revine în ecuaţia (3).
79 . x x 2e x .

Notăm x p pdt 2 pe p dp p 2e p dp
dp(2e p pe p ) dt t 2e p pe p ep C, x p 2e p

ln 2 p
80. x x ln x pdt dp(1 ln p) t ln p C. Vom obţine: x p ln p
2
81. x (x 1)e x pdt ep ( p 1)e p t ep C. Vom obţine: x p ln p

82. x x (1 x cos x ) pdt dp 2 p cos pdp p 2 sin pdp

t ln p 2 sin p p cos p cos p C x p p 2 cos p

1 2p
83. x arcsin x ln( 1 x 2 ) pdt dp dp
1 p2 1 p2

1 1 p2
x arcsin p ln( 1 p 2 ) t 2arctgp ln C
p

84. 4 x 9x2 0.
8p 8 4 2
Notăm: x p dt dp t p C x p
9 9 9
85. x 2 2tx 8t 2 0 x 4t , x 2t .

Vom avea: x1 (t ) 2t 2 C1 , x2 (t ) t2 C2

86. x 2 (2t x) x t2 tx 0 dt ( p 1) dp

x p t, t ln p 1 C

87. x 3 xx 2 t2x t2x 0 pdt dp ln p t C

x x
88. t 2 x 2
3txx 2x 2 0 x ,x 2 ln x ln t 1
C1 , ln x ln t 2
C2
t t

2 1 et
89. x xx et 0 ( p2 e t )( pdt dp) 0 ln p ln t C x p
p
2
90. x 4tx 2 x 2t 2 0 dp( p 2t ) dt ( p 2t )

p2
x(t ) t2 C1 , t p C2 , x 2tp t 2
2

11. Ecuaţii de forma:

91. t x2 2x 2.

2 p3
Notăm x p dx 2 p 2 dp 2 pdp x(t ) p2 C, t p2 2p 2
3
92. t (x 1)e x dx p 2e p dp .

Vom obţine: x p 2e p 2 pe p 2e p C, t ( p 1)e p

93 . t ln x sin x dx dp p cos pdp x p p sin p cos p, t ln p sin p
1 1 1 1
12 2 p ep p 1 p 1 p
94. t x e dx e dp dp , x e e C, t e
x p2 p3 p p2

12. Problema Cauchy

66. .

Este o problemă Cauchy,care ne ajută la determinarea unei solutii exacte.În acest caz avem o

ecuatie cu variabile separabile.Vom avea:

Soluţia particulară este:

67. : ,

Soluţia particulară este:

68.

Fie:

Soluţia particulară este: .

69.

Notăm:

.Din conditia iniţiala obtinem:

70. .

Este problemă Cauchy de tip Bernoulli. Vom face substituţia: .

, .
71. .

Notăm: ,

.Soluţia problemei este de forma:

72. .

Notăm:

73.

Notăm:

74.

Notăm: , .

75.

Notăm: , .

13. Schimbări de variabilă pentru E.D.O.

151. cu schimbarea de variabilă:

, ,

Soluţia se scrie sub forma implicită:

152.x’cosx+sinx=t+1,cu schimbarea de variabilă:z(t)=sinx(t)

,cu soluţia:
153. cu schimbarea de variabilă:y(t)=lnx(t).
cu solutia:

154. cu schimbarea de variabilă: y(t)=sinx(t).

cu solutia:
155. cu schimbarea de variabilă: y=t+x.

cu soluţia:

156. , cu schimbarea de variabilă: y= ,

cu soluţia: .
157. cu schimbarea de variabilă: y

.Notez:

cu soluţia:

158. schimbarea de variabilă: ,

, , .

Vom obţine soluţia:

159. schimbarea de variabilă:

Notez: . Problema este calcularea primei

integrale,prin descompunerea în fracţii simple.

Vom obţine: .

14. Serii pentru E.D.O.

135.
Să se scrie primii patru membri ai soluţiei acestei ecuaţii.
Vom considera dezvoltarea:

,
Soluţia este: .

136. .
Vom calcula derivatele: unde:

137.
Vom calcula derivatele:

Soluţia este:

138.
Să se scrie primii cinci membri ai soluţiei, cu ,
,

Soluţia este:

139. Să se scrie primii trei membri ai soluţiei.

Vom avea : ,

Soluţia este:

140.
Vom căuta soluţia acestei ecuaţii sub forma unei serii de puteri:

Pentru:
.

Soluţia este de forma:

141.
Vom caută soluţia:

,
,

unde: Soluţia particulară este:

 Analog ,vom considera seria :

.
Pentru

,unde:

Vom scrie soluţia ca o combinaţie dintre cele două soluţii particulare:

142.
Vom căuta soluţia sub forma: ,
, ,
Ecuaţia se scrie sub forma:

, pentru :

Vom obtine:

unde am folosit

notatia:(2n+1)!!=1.3.5.....(2n+1). Pentru determinarea seriei ,vom folosi relaţia:

Vom fixa: .
,
Soluţia este:

15. Condiţie de rezolvare a ecuaţiilor diferentiale prin (V.S.)

Considerăm ecuatia: (1) . Vom spune că ecuaţia (1) poate fi rezolvată ca o

ecuaţie cu variabile separabile dacă:

(2)
143. .

Considerăm:

Obţinem: (A)

144. .

Considerăm:

Obţinem: (A)

145. .

Considerăm: , .

Obţinem: (A)

146. .

Considerăm: , ..

Obţinem: (F) . Ecuaţia nu poate fi rezolvabilă prin (V.S.)

16. Operatori pentru ecuaţii diferenţiale

Considerăm ecuatia: (1) . În literatura de specialitate,ecuaţia (1) se poate

rescrie sub forma (2) unde : este un operator. Acest operator,poate fi

utilizat şi în scrierea ecuaţiilor diferenţiale de ordin superior : (3) , .

147. Să se rescrie ecuaţia : în notaţia standard (1) .

= ,
, unde: ,
.
148. Să se rescrie ecuaţia : în notaţia standard (1) .
,
=0 .
149. Să se rescrie ecuaţia : .
,
=0,
.
150. Să se rescrie ecuaţia :
,

.
 Capitolul II. Ecuaţii liniare cu coeficienţi constanţi

Forma generală a a unei ecuaţii diferenţiale de ordin superior cu coeficienţi constanţi este:

(1)

unde: f continuă pe I. Se defineşte polinomul caracteristic asociat

ecuaţiei de forma:
(2) .
Se observă că este soluţie pentru (E.O.) dacă şi numai dacă:
(3) Dacă sunt rădăcini reale pentru ecuaţia: , cu
multiplicităţile , atunci un sistem fundamental de soluţii pentru (E.O.) se poate
scrie sub forma:

(4) .

Dacă ecuaţia (3) admite şi soluţii complexe, un sistem fundamental de soluţii se scrie sub
forma:

(5)

unde: , cu multiplicităţile:
. Vom spune că soluţia ecuaţiei omogene (E.O.), este o combinaţie între
elementele sistemului (4) sau (5).
Pentru a rezolvarea unei ecuaţii neomogene (E.N.) se vor parcurge următoarele etape:
A) se rezolvă (E.O.) asociată şi se determină soluţia: ;
B) se caută o soluţie particulară:
Observaţie: Dacă f este un cvasipolinom, adică f(t)=H(t) sau f(t)= H(t) unde
H(t) este un polinom algebric, atunci ecuaţia (E.N.) admite o soluţie particulară de forma:
(t)=tm +

unde
 Observaţie:

Dacă adică alegem soluţia particulară de

forma (t)=tm grQ=grH
Dacă f(t) = ) atunci soluţia particulară (t) are
forma (6) unde grQ1=grQ2=max(grH1,grH2)

Solutia ecuaţiei neomogene se va scrie de forma:

1. x x 0.
Ecuaţia caracteristică este: r 2 1 0 ce admite soluţiile: r1 1, r2 1 , cu multiplicităţile

m1 m2 1 .Un sistem fundamental de soluţii este de forma: S et , e t

Soluţia ecuaţiei este: x(t ) c1et c2e t .

4
2. 3x 2x 8x 0. Ecuaţia caracteristică este: 3r 2 2r 8 0 r1 , r2 2,
3
4 4t
t
2t
m1 m2 1 S e 3
,e x(t ) c1e 3
c2 e 2t

3. x 3x 3x x 0.
Ecuaţia caracteristică este: (r 1)3 0, r1 1, m1 3

S et , tet , t 2et x(t ) c1et c2tet c3t 2et

4. x 6x 11x 6x 0.
Ecuaţia caracteristică este: r 3 6r 2 11r 6 0 ,cu soluţiile:
r1 1, r2 2, r3 3, m1 m2 m3 1. Soluţia generală se scrie sub forma:
t 2t 3t
x(t ) c1e c2e c3e

5. x x 0.

Ecuaţia caracteristică este: r 3 r 2 0 r1 0, r2 1, m1 2, m2 1

S 1, t , et x(t ) c1 tc2 c3e t

6. x ( 6 ) 2 x ( 5) x ( 4) 0.
Ecuaţia caracteristică este: r 6 2r 5 r 4 0, r1 0, r2 1

m1 4, m2 2 S 1, t , t 2 , t 3 , e t , te t
. Soluţia generală se scrie sub forma:

x(t ) c1 tc2 t 2c3 t 3c4 c5e t

c6te t
7. 4x 8x 5x 0.
i i
Ecuaţia caracteristică este de forma: 4r 2 8r 5 0, r1 1 , r2 1
2 2
t t t t
S et cos , et sin x(t ) c1et cos c2et sin
2 2 2 2
8. x ( 4 ) 2x 4x 2x 5x 0.

Ecuaţia caracteristică este de forma: r 4 2r 3 4r 2 2r 5 0 ,

r1 1, r2 1, r3 1 2i, r4 1 2i . Soluţia generală a ecuaţiei este:

x(t ) c1e t c2 e t
c3 e t sin 2t c4 e t cos 2t.

9. x ( 5) 4 x ( 4) 5x 6x 4x 0. Ecuaţia caracteristică este:

r5 4r 4 5r 3 6r 4 0 r1 1, r2 1, r3 2, r4 1 i, r5 1 i

x(t ) c1e t c2 e t
c3 e 2t
c4 e t cos t c5 e t sin t.

10. x ( 4) 4 x ( 3) 10 x 12 x 5 0.
Ecuaţia caracteristică este: r 4 4r 3 10r 2 12r 5 0, r1 1, r2 1 2i, r3 1 2i
t t
x(t ) c1e c2te c3e t sin 2t c4e t cos 2t

11. Stabiliţi ecuaţiile diferenţiale care rezultă din ecuaţiile caracteristice următoare:
1) 6r 2 9r 1 0 6x 9x x 0
2) (r 2 1)2 0 x ( 4) 2x x 0

3) r 5 0 x (5) 0
12. Stabiliţi ecuaţiile diferenţiale care rezultă ştiind rădăcinile caracteristice:
A) r1 1, r2 3 x 4x 3x 0
B) r1 r2 r3 1 x ( 3) 3x 3x x 0

13. Stabiliţi ecuaţiile diferenţiale ce rezultă ştiind sistemele fundamentale de soluţii:

A) S= e 2t , e2t x 4x 0

B) S= et , tet , t 2et x ( 3) 3x 3x x 0

C) S= e2t , sin t , cos t x ( 3) 2x x 2x 0

D) S= 1, t , et x ( 3) x ( 2) 0
14. Să se calculeze determinantul Wronski pentru următoarele sisteme de fundamentale:
A. S 1, t W (1, t ) 1 0 1
 1 1 2
B. S t, W (t , )
t t t

C. S 1,2, t 2 W (1,2, t 2 ) 0

D. S cos t , sin t W (cos t , sin t ) cos 2 t sin 2 t 1

1. Problema Cauchy asociată ecuaţiei omogene

15. x 5x 4x 0, cu condiţiile iniţiale: x(0) 1, x (0) 4.

Ecuaţia caracteristică are forma: r 2 5r 4 0

r1 1, r2 4, m1 m2 1 S e t , e 4t x(t ) c1e t c2 e 4t . Impunem condiţiile iniţiale şi

obţinem soluţia: x(t ) 4e 4t

16. x 3x 2x 0, cu condiţiile iniţiale: x(0) 1, x (0) 5.

r2 3r 2 0 r1 1, r2 2, m1 m2 1. Vom avea:

S e t ,e 2t
x(t ) c1e t
c2 e 2t
x (t ) c1e t
2c2 e 2t .

Impunem condiţiile iniţiale şi obţinem soluţia: x(t ) 7e t

6e 2t

17. x x 0, x(0) 1, x (0) 2, x (0) 4.

Ecuatia caracteristică este: r3 r 0 r1 0, r2 1, r3 1, m1 m2 m3 1,

S 1, e t , e t
x(t ) c1 c2 e t c3 e t
x (t ) c2 e t c3 e t , x (t ) c2 e t c3 e t . Impunem

condiţiile iniţiale şi obţinem soluţia: x(t ) 3 3e t e t.

18. x( 4) x 0, x(0) 1, x (0) 2, x (0) 3, x (0) 4

r4 r2 0 r1 0, r2 i, r3 i, m1 2, m2 m3 1,

Vom avea: S 1, t , cos t , sin t x(t ) c1 tc2 c3 cos t c4 sin t.

Impunem condiţiile iniţiale şi obţinem soluţia: x(t ) 4 6t 3 cos t 4 sin t.

19. x(5) x( 4) 0, x(0) 5, x (0) 7, x (0) 9, x (0) 7, x ( 4) 1

Ecuaţia caracteristică se scrie: r 5 r4 0 r1 0, r2 1, m1 4, m2 1,

S 1, t , t 2 , t 3 , et x(t ) c1 c2t c3t 2 c4t 3 c5et .

Soluţia ecuaţie este: x(t ) 1 t t 2 t 3 e t .

 2. Ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi constanţi neomogene

20. .
Considerăm ecuaţia omogenă asociată:
Vom căuta o soluţie particulară de forma: .
Înlocuind în ecuaţia iniţială vom obţine:

21. .
Considerăm ecuaţia omogenă asociată: ce admite soluţia:
. Vom căuta o soluţie particulară de forma:

. Soluţia

ecuaţiei neomogene este: .

22. .
Considerăm ecuaţia omogenă asociată:
. Soluţia particulară se caută de forma:

. Soluţia generală este:

23.
Căutăm o soluţie particulară de forma:

. Soluţia generală este:

24.
Considerăm ecuaţia omogenă asociată: ce admite soluţia:
. Cautăm o soluţie particulară de forma: .

Înlocuind în ecuaţia iniţială obţinem:

Soluţia generală se scrie:

25.
Considerăm ecuaţia omogenă asociată:
. Cautăm o soluţie particulară de forma:
Înlocuind în ecuaţia iniţială obţinem: , B=C=1. Soluţia generală se scrie:
26.
Considerăm ecuaţia omogenă asociată: , ce admite soluţia:
Cautăm o soluţie particulară de forma:

Înlocuind în ecuaţia iniţială obţinem: .

Soluţia generală se scrie: .

27.
Considerăm ecuaţia omogenă asociată: ce admite soluţia:
. Căutăm o soluţie particulară de forma:

Înlocuind în ecuaţia iniţială obţinem: . Soluţia generală a ecuaţiei

neomogene este: .

3. Ecuaţii de forma:

t2
28. x 2t ln t x t 2 ln t C.
2
t3 t3
Vom obţine soluţia: x(t ) ln t 5 Ct D
3 18

( 4) t2 t3 t4 t2
29. x t x C x Ct D x C Dt E
2 6 24 2
t5 t3 t2
Vom obţine soluţia: x(t ) C D Et F
120 6 2
t2 t3
30. x t cos t x sin t C x cos t Ct D
2 6
t4 t2
Vom obţine soluţia: x(t ) sin t C Dt E
24 2
31. x tet . , x(0) x (0) 0 .

x tet . x tet et C x(t ) tet 2et Ct D . Constantele C şi D se determină

ţinând cont de condiţiile iniţiale. Soluţia finală a (P.C.) este: x(t ) tet 2et t 2
1 1 1
32. x , x( 1) , x ( 1) .
(t 2) 5 12 4
 1 1 1
x x C x(t ) Ct D . Constantele C şi D se
(t 2) 5 4(t 2) 4
12(t 2) 3

1 1
determină ţinând cont de condiţiile iniţiale. Soluţia finală a (P.C.) este: x (t ) 3
12(t 2) 6

4.Ecuaţii de forma: f (t , x , x ) 0

33. tx x.
dp dp dt
Notăm: x p t p . Soluţia se obţine de forma: p Ct
dt p t

t2
x(t ) C D.
2
dp dt C
34. tx x 0 p x(t ) C ln t D
p t t

2 dp 2 dp 1 2t 2
35. tx (1 2t ) x t (1 2t ) p dt
dt p t
2 C t2
ln p ln t t 2 C p Ctet x(t ) e D
2
dp p p
36. tx x t2 t. Notăm: u p ut u
dt t t
ut t u 1 u t C p t2 Ct . Atunci soluţia se scrie:

t3 t2
x(t ) C Dt . Dacă t 0 x 0 x(t ) C1
3 2

5.Ecuaţii de tip Euler

2
37. t x tx x 0 .
Cautăm soluţia de forma: x t k . Înlocuind în ecuaţie obţinem:
x kt k 1 x k (k 1)t k 2
t k (k 2 1) 0 k 1, k 1. Un sistem fundamental de
1 1
soluţii este de forma: S t, x(t ) C1t C 2 .
t t
38. t 2 x 3tx x 0 k 1, m 2 .

1 ln t
Vom obtine soluţia: x(t ) C1 C2 .
t t
 1 i 23 1 23
39. t 2 x 2tx 6x 0 t k (t 2 t 6) 0 ,ce admite soluţiile: t1 , t2
2 2

1 23 23
Soluţia generală a ecuaţie se scrie: x(t ) (C1 cos ln t C 2 sin ln t ).
t 2 2
40. tx x 0.
dx
dx dl l dx 2l d 2x dx
Vom face schimbarea de variabilă: t l
e , x e x e ( ).
dt dt dl dl 2 dl
dl
d 2x
Ecuaţia se rescrie sub forma: 0 x C1 lC 2 C1 C 2 ln t.
dl 2
41. (t 2)2 x 3( x 2) x 3x 0.

Vom face schimbarea de variabilă: t 2 el t el 2 Ecuaţia se rescrie sub forma:

d 2x dx 1
2
2 3x 0 x C1e l C2 e 3l
C1 (t 2) C 2 .
dl dl (t 2) 3

42. (2t 1) 2 x 2(2t 1) x 4x 0.

dx d 2x dx
Vom face schimbarea de variabilă: 2t 1 l x 2e l
,x 2e 2l
( 2 ). Ecuaţia se
dl dl dl
d 2x dx
rescrie sub forma: 2 6 4x 0 x(t ) C1el C2e 2l C1t C2t 2
dl 2 dl
43. t2x tx x t (6 ln t ) . Considerăm ecuaţia omogenă asociată:

t2x tx x 0 x tk t k (k 2 1) 0 k1 i, k 2 i

Soluţia ecuaţiei omogene este: x0 C1 cos(ln t ) C2 sin(ln t ) . Cautăm o soluţie particulară de

7 1
forma: x1 At Bt ln t A ,B . Soluţia ecuaţiei neomogene se scrie:
2 2
7 1
x(t ) x0 (t ) x1 (t ) C1 cos ln t C2 sin ln t t t ln t .
2 2
44. t 2 x 2x sin ln t .
1
Considerăm ecuaţia omogenă asociată: t 2 x 2x 0. Notăm: t el x0 C1t C2 .
t2
Cautăm o soluţie particulară de forma:
 1 3
x1 A cos ln t B sin ln t A ,B . Soluţia ecuaţiei neomogene se scrie:
10 10
1 1 3
x(t ) x0 (t ) x1 (t ) C1t C 2 cos ln t sin ln t.
t2 10 10

6. Problema Cauchy asociată ecuaţiei neomogene

45. x( 4) x 8et , x(0) 1, x (0) 0, x (0) 1, x (0) 0

Ecuaţia omogenă asociată este de forma: x ( 4) 8x 0, ce admite soluţia:

x0 (t ) C1et C2 e t
C3 cos t C4 sin t . Căutăm o soluţie particulară de forma:

x(t ) tAet A 2 . Soluţia generală se scrie: x1 (t ) C1et C2 e t

C3 cos t C4 sin t 2tet .

Din condiţiile iniţiale obţinem: C1 3, C2 1, C3 1, C4 2 . Soluţia generală a (P.C.) este:

x1 (t ) 3et e t
cos t 2 sin t 2tet

46. x (3) x 2t , x(0) 0, x (0) 1, x (0) 2.

Ecuaţia omogenă asociată este de forma: x ( 3) x 0 x0 (t ) C1 C2 e t C3e t . Căutăm o

soluţie particulară de forma: x(t ) t ( At B) A 1, B 0. Soluţia generală se scrie:

x (t ) C1 C2 e t C3e t
t 2 . Din condiţiile iniţiale obţinem:

1 3 1 t 3 t
C1 2, C 2 , C3 x1 (t ) 2 e e t 2.
2 2 2 2
47. x 2x x 4e t , x(t ) 0 pentru t .

Ecuaţia omogenă asociată este: x 2x x 0 x0 (t ) C1et C2e t .Căutăm o soluţie

particulară de forma: x(t ) Ae t

A 1 x (t ) C1et C2te t
e t. Dar
t
x1 (t ) 0 C1 C2 0 x1 (t ) e

48. x x 2 cos t , x(t) mărginită pentru t .

Ecuaţia omogenă asociată este: x x 0 x0 (t ) C1et C2e t . Căutăm o soluţie particulară

de forma: x(t ) A cos t B sin t A 1, B 0 . Soluţia generală este:

x1 (t ) C1et C2e t
cos t C1 C2 0 x1 (t ) 0

49. x 4x 4x (9t 2 5t 12)e t , x(t ) pentru t 0.

Ecuaţia omogenă asociată este: x 4x 4x 0 x0 (t ) C1e 2t tC2e 2t . Cautăm o soluţie

particulară de forma: x(t ) ( At 2 Bt C )e t

A B 1, C 0 . Soluţia generală este:

x1 (t ) C1e2t tC2e2t t 2e t
te t . Pentru x1 (t ) 0 ,obtinem: C1 C2 0 x1 (t ) (t 2 t )e t

7. Principiul superpoziţiei

50. x ( 5) x ( 3) t 2e t .

Ecuaţia omogenă asociată este: x ( 5) x ( 3) 0 ce admite soluţia:

x0 (t ) C1 tC2 t 2C3 C4 cos t C5 sin t Considerăm ecuaţiile:

1
x ( 5) x ( 3) t x1 (t ),B t 3 ( At B) A 0
24
x (5) x (3) 2e t x2 (t ) Ce t C 1
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este:
2 t4
x(t ) x0 (t ) x1 (t ) x2 (t ) C1 tC2 t C3 C 4 cos t C5 sin t e t.
24
51. x x 2x 4t 2et x0 (t ) C1e t
C2 e 2 t .

Considerăm ecuaţiile: x x 2x 4et x1 (t ) Cet C 1

x x 2x 0 x2 (t ) At B A 2, B 1

Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este: x(t ) C1e t

C2e2t et 2t 1
3t 37 3t
52. x 6x 9x 18e 8 sin t 6 cos t x0 (t ) C1e tC2e .
Considerăm ecuaţiile:
3t
x 6x 9x 18e x1 (t ) Ct 2e 3t
C 9

x 6x 9x 8sin t 6 cos t x2 (t ) Asin t B cos t A 1.B 0

Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este: x(t ) C1e 3t

C2te 3t
9t 2e 3t
sin t

53. x 4x te2t sin t t2 x0 (t ) C1 C2 e 2 t C3e 2t

.
Considerăm ecuaţiile:
1 3
x 4x te2t x1 (t ) t ( At B )e 2 t A ,B
16 32
1
x 4x sin t x2 (t ) A cos t B sin t A ,B 0
5
1 1
x 4x t2 x3 (t ) t ( At 2 Bt C) A ,B 0, C
12 8
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este:

2t 2t 1 t3 t 2 e 2t e 2t
x(t ) C1 C2e C3e cos t t 3t
5 12 8 16 32

8. Metoda variaţiei constantelor

1
54. x 2x 2x t
.
e sin t
Soluţia se scrie sub forma: x(t ) C1 (t ) x1 (t ) C2 (t ) x2 (t ) , unde:
1
x1C1 x2C2 0, x1 C1 x2C2 t
, sistem ce admite soluţiile :
e sin t
x2 x1
C1 t
, C2 t
.
e sin tW ( x1 , x2 ) e sin tW ( x1 , x2 )

Considerăm ecuaţia omogenă: x 2x 2x 0 x0 (t ) C3e t cos t C4e t sin t .

Fie: x1 (t ) e t cos t , x2 (t ) e t sin t ,W ( x1 , x2 ) e 2t

.Vom obtine:

C1 1, C2 ctgt C1 t C5 , C2 ln sin t C6 . Solutia se scrie de forma:

x(t ) (C5 t )e t cos t (C6 ln sin t )e t sin t

1
55. x x t
x(t ) C1 (t ) C2 (t )et . Considerăm ecuaţia omogenă asociată:
e 1
x x 0 x0 (t ) C3 C4et , cu x1 (t ) 1, x2 (t ) et

1 1 1
C1 C2 e t 0, C2 t
C1 t
, C2 . Soluţia generală se scrie de
e 1 e 1 e (et 1)
t

t t t
forma: x(t ) C4 e C5 (e 1) ln( 1 e )
.
1
x x x0 (t ) C3 cos t C4 sin t , x1 (t ) cos t , x2 (t ) sin t
sin t

x(t ) C1 (t ) cos t C2 (t ) sin t C1 cos t C2 sin t 0 , împreună cu:

1
C2 cos t C1 sin t C1 1, C2 ctgt , ne conduce la soluţia generală:
sin t
x(t ) (C5 t ) cos t (C6 ln sin t ) sin t

t 1
56. x x x0 (t ) C4 C5t C6et .Considerăm:
t2
x1 (t ) 1, x2 (t ) t , x3 (t ) et x(t ) C1 (t ) C2 (t )t C3 (t )et
 t 1
C1 C2 t C3 et 0, C2 C3 et 0, C3 et . Soluţia generală se scrie:
t2
t
x(t ) C7 C8t C9e 1 t t ln t

9.Ecuaţii de forma:

57. x 1 x2.
dp
Notăm x p 1 p 2 .Vom obţine:
dt
arcsin p t C p sin( t C) x(t ) cos(t C) D

dp
58. x 1 x2 1 p2 arctgp t C p tg (t C ) . Vom obţine:
dt
x(t ) D ln cos(t C)

dp 1
59. x x2 p2 p . Soluţia se scrie de forma: x(t ) D ln t C
dt t C
dp
60. x 1 x 1 p 2 1 p t C .Vom obţine:
dt
t2 C2 Ct t3 t C 2
p x(t ) C2 t
4 4 2 12 4 4
dp p
61. x x (1 x ) p(1 p) ln t C. Vom obţine soluţia:
dt p 1
x(t ) D ln 1 e t C
.

10. Ecuaţii de forma:

dy
62. 4 x6 t 3 6tx5 x 0 x yp 4 y6 p t3 6tpy 6 p 1

dt
1
dt (4 y 6 p t3) 6tpy 6 p 1dy 6p 3 p x y
2
2
dy 4 y3 t 3 4y y y du u3 3
(4 y 3 t 3 )dt 3ty 2 dy . Notăm u t
dt 3ty 2 3t t t dt 3u 2
1 1
y3
ln u 3 3 ln t C Dt 3 y t(D t 3) 3 x t (D t 3) 6
t3
63. t x3 3(t x3 ) x 2 x x yp dt (t y3 p ) 3(t y 3 p ) py 3 p 1dy
 1
1 3
6p 1 3p p x y dt (t y) (t y )dy
3
dy t y y u 1 dt
u du .Vom obţine:
dt t y t 1 2u u 2 t

1 1 x3 x6
ln t ln 1 2u u 2 C ln t ln 1 2 C
2 2 t t2

64. 2tx (t x2 ) x3 x yp 2tpy p 1 (t y 2 p )dy y 3 p dt

1
2 pdy (t 2 y p 1
ty3 p 1 ) y 3 p dt 0 3p p 1 p x y
2
dy y2 y u 1 dt
t 2 dy tdy y 2 dt 0 2
u du
dt ty y t u t
2 2
x x
u ln u ln t C ln C
t t2

11.Ecuaţii diferenţiale pentru curbe plane

65. x= unde a,b sunt doua numere reale.

Vom deriva de două ori ecuaţia curbei în raport cu t şi vom elimina cei doi parametri din
ecuaţiile astfel obţinute.

Obţinem astfel ecuaţia diferenţială: .

Vom deriva de două ori ecuaţia curbei în raport cu t şi vom elimina cei doi parametri din
ecuaţiile astfel obţinute .
Obţinem astfel ecuaţia diferenţială:

Vom deriva de trei ori ecuaţia curbei în raport cu t şi vom elimina parametri din ecuaţiile
astfel obţinute: Obţinem astfel
ecuaţia diferenţială:
68. x=a
Vom deriva de trei ori ecuaţia curbei în raport cu t şi vom elimina parametri din ecuaţiile
astfel obţinute: + , = ,
 + . Obţinem astfel ecuaţia diferenţială:
.
12.Funcţii proprii şi valori proprii pentru ecuaţii diferenţiale ordinare

Se pune problema găsirii valorilor proprii şi funcţiilor proprii pentru o ecuaţie diferenţială
care admite soluţia nebanală şi rezolvarea acesteia.
69.
Soluţia generală a ecuaţiei este de forma: Derivând soluţia obţinută
şi impunând condiţiile iniţiale obţinem:
. Vom obţine solutia banala numai dacă: .Valorile proprii
sunt de forma: Funcţiile proprii corespunzătoare sunt:
70. . Soluţia generală a ecuaţiei este de forma:
t+bsin

cos bcos .

Valorile proprii verifică ecuaţia: Funcţiile proprii

corespunzătoare sunt de forma: .
71. .
Soluţia generală a ecuaţiei este de forma: t+bsin . Se obţine soluţia

banală dacă: =0.Valorile proprii sunt de forma: .

Funcţiile proprii sunt de forma: .

13.Schimbări de variabilă pentru ecuaţii diferenţiale ordinare

Se poate observa ca unele ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi variabili se pot transforma în

ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi constanţi prin schimbări de variabile convenabil alese.
72. Ce condiţii trebuie să îndeplinească funcţiile a(t), b(t),
f(t) pentru ca prin transformarea t=f(s) ecuaţia diferenţială dată să devină o ecuaţie
diferenţială cu coeficienţi constanţi?
 . Înlocuind aceste relaţii în ecuaţie

obţinem: . Condiţiile sunt: unde

E,D sunt constante reale.

73. Să se determine o transformare de variabilă şi apoi să se rezolve

această ecuaţie.
Notăm: , ce admite soluţia:

74. =0. Să se determine o transformare de variabilă convenabilă şi apoi

să se rezolve ecuaţia.
Notăm: , unde:

75. unde este o constantă reală. Să se determine o transformare

de variabilă convenabilă şi apoi să se rezolve ecuaţia.
Notăm: ce admite soluţia:

76. Utilizând schimbarea de variabilă să se rezolve ecuaţia:

.

Obţinem: = .

. Revenind la funcţia , obţinem:

77. Utilizând schimbarea de variabile independente: să se rezolve ecuaţia:

Utilizând schimbarea de variabilă obţinem: Ecuaţia se rescrie:

Notăm:

78. Să se determine parametrul real „a” pentru care schimbarea de variabilă:

 unde: , transformă ecuaţia diferenţială:
într-o ecuaţie omogenă.

grad( grad( grad( .Vom impun condiţia:

79. =0.
Să se rezolve această ecuaţie folosind schimbarea de funcţii: .

Obţinem: .Vom face schimbarea devariabilă:

. Ecuaţia se rescrie: , cu

soluţia: .
Soluţia implicită pentru ecuaţia iniţială este:
80. Să se rezolve ecuaţia: , folosind schimbarea de
variabilă: .

. Atunci:

Ecuaţia se rescrie: Un sistem

fundamental de soluţii pentru ecuaţia omogenă asociată este:{sin2u,cos2u}. Vom căuta soluţia
generală de forma: ,unde:

. Înlocuind în ecuaţie obtinem:

81. Să se rezolve ecuaţia: , folosind schimbarea de variabilă:

Vom obţine :

, ,

. Ecuaţia se rescrie: .

82. Să se rezolve ecuaţia: folosind schimbarea de variabilă:

Vom obţine: , . Ecuaţia se rescrie:

 14. Probleme la limită pentru ecuaţii diferenţiale ordinare

83.

Soluţia ecuaţiei omogene este: Căutăm soluţia particulară de forma:

. Din condiţia la limită obtinem:

84.

Soluţia ecuaţiei omogene este: Căutăm soluţia particulară:

85.

Soluţia ecuaţiei omogene este: . Căutăm soluţia particulară:

.

86 . .

Soluţia ecuaţiei omogene este: . Căutăm soluţia particulară:

87.

Vom avea : . Soluţia ecuaţiei

este: Prin trecerea la limită

obţinem: .

88. .

Înmulţim ambii membri ai ecuaţiei cu termenul: obţinem:

89. Vom nota cu M(R) mulţimea funcţiilor mărginite reale. Să se determine soluţiile mărginite
ale ecuaţiei:
Soluţia (E.O.) este: Vom căuta o soluţie particulară de forma:
90. Să se determine soluţiile mărginite ale ecuaţiei: .

Vom înmulţi ambii membri ai ecuaţiei cu termenul: şi vom obtine:

, .

Soluţia căutată este: x

91. Să se determine soluţiile mărginite ale ecuaţiei:
Soluţia (E.O.) este: .Vom căuta o soluţie particulară de forma:

Soluţia mărginită este:

92. Să se determine soluţiile mărginite ale ecuaţiei:
. Vom înmulţi ambii membri ai ecuaţiei cu termenul: şi vom

obţine: .

Soluţia mărginită este:

93. .Obţinem:

Soluţia ecuaţiei este: .

15.Reprezentări parametrice pentru ecuaţii diferenţiale ordinare

94.
Considerăm reprezentarea parametrică:

, unde:

Reprezentarea este de forma:

95. , unde:

Considerăm reprezentarea parametrică: . Vom găsi:

Reprezentarea este:

96. .
Considerăm reprezentarea parametrică: +

Reprezentarea este: .

16.Transformata Laplace pentru ecuaţii diferenţiale ordinare

97. x 3x e 2t , x(0) 0.

Consider: x(t ) X ( P) x(t )e pt dt

0

1
x (t ) pX ( P ) x ( 0) pX ( P ) 3 x( P ) .
p 2

1 1 1 2t 3t
Vom obţine: X ( p ) x(t ) e e
(p 2)( p 1) p 2 p 1

1 1
98. 2 x 6x te 3t , x(0) 2 pX ( p ) 6 X ( p ) 1
2 ( p 3) 2

1 ( p 3) 2 1 1
X ( p) .
2( p 3)3 2( p 3) 3
2( p 3)

t2 3t 1 3t
Vom obţine solutia: x(t ) e e
4 2
99. x x 2x 5et , x (0) 2 x (t ) X ( p), x (t ) pX ( p)

2 3 p2 2 p 2
x (t ) p X ( p) 1, x (t ) p X ( p) p 2 X ( p)
( p 1)( p 3 p 2 2)
1
X ( p) x(t ) tet
( p 1) 2

2 2
100. x x 2 sin t , x(0) 0 pX ( p ) X ( p) 2
p 1 ( p 1)( p 2 1)
 3
2
Poli simpli: p1 1, p2 i, p3 i x(t ) 2
e pk t ,
k 11 3p k 2 pk 1

t 1 1
x(t ) e eit e it
e t
sin t cos t
i 1 i 1
p 1 1
101. x x cos t sin t , x(0) 0 pX ( p ) X ( p)
p2 1 p 2
1
3
1 pk t
Poli simpli : p1 i, p2 i x(t ) e
k 1 2 pk
1 it 1 it
Vom obţine: x(t ) e e sin t
2i 2i

17.Ecuaţii integrale de tip Laplace

t
102. f (t ) sin t 2 cos( x u ) f (u )du .
0

2 F ( p) 1 1
Notez : F ( p) L( f (t ))( p ) , F ( p) F ( p) f (t ) tet
p2 1 p 2
1
t
1 F ( p)
103. f (t ) et et u f (u )du F ( p) .
0
p 1

1
Vom obţine: F ( p) f (t ) 1
p
t
1 F ( p) 1
104. f (t ) t (t u ) f (u )du F ( p) F ( p)
0
p2 p 2
1

Soluţia este: f (t ) sin t

t
1 F ( p)
105. f (t ) t sin( t u ) f (u )du F ( p) .
0
p2 p2 1

p2 1 t3
Vom obţine: F ( p) f (t ) t
p4 6
t
pF ( p) 1 1
106. sin t cos(t u ) f (u )du F ( p)
0
p2 1 p 2
1 p

Soluţia este de forma: f (t ) 1

 18. Serii Fourier

Seria Fourier are aplicaţii în aflarea soluţiei periodice pentru ecuaţii diferentiale ordinare cu
coeficienţi constanţi .
107. Să se dezvolte în serie Fourier funcţia: .

Se observă că funcţia f este o funcţie impară: . Seria Fourier asociată funcţiei

f este : ) ,unde: 0,

., unde: .

Seria (1) devine: (2) f .

108. Să se dezvolte în serie Fourier funcţia: , pe intervalul

,în ipoteza că : .
Deoarece funcţia f nu este pară şi nici impară,vom scrie seria Fourier asociată funcţiei de
forma: . Folosind aditivitatea integralei obţinem:

= . Seria (1) devine:

…….

109. Să se dezvolte în serie Fourier funcţia : , pe intervalul .

Deoarece funcţia f nu este pară şi nici impară,vom scrie seria Fourier asociată funcţiei de
forma: , unde:

. Folosind integrarea prin părti,obţinem:

) . Seria Fourier (1) devine:

(1) [ , .
 110. Se consideră funcţia: ,unde :

Să se determine seria Fourier asociată funcţiei.

Deoarece funcţia f nu este pară şi nici impară,vom scrie seria Fourier asociată funcţiei de

forma: (1) ,unde: ,

. Seria Fourier (1) devine:

111.Să se dezvolte în serie Fourier funcţia : .

Seria Fourier asociata funcşiei f este : ),

unde: 0, , ,

Seria Fourier (1) devine: .

112. Să se dezvolte în serie Fourier functia : , în ipoteza:

.
Seria Fourier asociată funcţiei f este : ),

unde: ,

, , .

Seria Fourier (1) devine: (2) .

19. Soluţii periodice pentru ecuaţii diferentiale

Fie ecuaţia (1) x a1x a2 x f (t ) unde f este o funcţie periodică,de perioadă 2

b0
,dezvoltabilă în serie Fourier : (2) f ( x) (bn cos nx cn sin nx) .
2 n 1
 B0
Soluţiile periodice se caută sub forma (3) x(t ) ( Bn cos nx Cn sin nx) .Ecuaţia va
2 N 1

avea soluţii periodice dacă :

2 2
f ( x) cos nx 0, f ( x) sin nx 0
0 0

cos nt 1 cos nt
113. x x a1 b0 cn 0, a2 1, bn .Functia f (t ) nu conţine
n 2 n2 n2 n 2 n2
termeni de forma: b1 sin 2t b2 cos 2t de aceea această ecuaţie va avea soluţii periodice,şi vom
1
avea o infinitate de soluţii: B0 C1 Cn 0, Bn .
n (1 n 2 )
2

Ecuaţia omogena are solutia: x0 (t ) D1 cos t D2 sin t .

cos nt
Atunci toate soluţiile periodice au forma: x(t ) D1 cos t D2 sin t 2 2
n 2 n (n 1)

cos nt sin nt 1
114. x 3x 1 3
a1 0, a2 3, b0 2, bn cn
n 1 n n3

Ecuaţia omogenă este de forma: x 3x 0 x0 (t ) D1 cos 3t D2 sin 3t

2 1 1 cos nt sin nt
B0 , Bn Cn x(t )
3 n (3 n 2 )
3
3 n 1 n3 (n 2 3)

sin nt 1
115. x x 2
a1 1, a2 b0 bn 0, cn .Ecuaţia omogenă este de forma:
n 1 n n2

x x 0 x0 (t ) D1 D2e t .Vom obtine: .

Soluţia este de forma: ,unde E este o constantă reala.

116. x 4x 4x cos t a1 4, a2 4 . Ecuaţia omogenă este de forma:

2 2
x 4x 4x 0 x0 (t ) D1e2t D2te2t cos 2t 2 ,iar: cos t sin tdt 0.
0 0

Se observă că ecuatia nu verifică condiţiile(4),deci nu vom avea soluţii periodice.

7 1
Cautăm o soluţie particulară de forma: x0 (t ) A cos t B sin t A ,B
25 25
7 1
Soluţia generală este: x(t ) D1e 2t D2te2t cos t sin t
25 25 .
 Capitolul III. Sisteme liniare de ecuaţii diferenţiale

Un sistem diferenţial liniar neomogen de ordinul întâi este de forma :

, ,
unde , sunt funcţii reale continue pe un interval al axei reale.

Dacă , sistemul (1) se numeşte omogen şi este de forma:

.
Dacă folosim notaţia vectorială, sistemele (1), (2) se pot scrie sub forma:

(3)

unde : .
Mulţimea soluţiilor sistemului (2) formează un spaţiu liniar de dimensiune . Spaţiul
soluţiilor (2) va admite o bază formată din elemente unde : .
Matricea se numeşte matrice fundamentală .
Dat fiind un sistem de soluţii ale sistemului (2) ,se numeşte
wronskianul acestui sistem, notat determinantul :

(4)
Dacă este o matrice fundamentală a sistemului (2) ,atunci orice soluţie a
sistemului (2) se scrie sub forma:
(5) .
Sistemul de soluţii este fundamental dacă şi numai dacă
wronskianul lor este nenul într-un punct al intervalului (echivalent,pe întreg
intervalul ) .
Fie o matrice fundamentală a sistemului omogen (2) şi o soluţie particulară
a sistemului (1) . Soluţia generală a sistemului (3) se reprezintă sub forma:

Solutia problemei Cauchy : este de forma: .

 este o soluţie a sistemului (2) dacă şi numai dacă este un vector propriu
pentru matricea corespunzator valorii proprii .
Matricea este o matrice fundamentală a sistemului .

1. Matrice fundamentală pentru sisteme de ecuaţii diferenţiale

1. Fie sistemul .

a)Să se arate că matricea: este fundamentală pentru sistem.

b)Să se afle o soluţie astfel încat: x(0)=1,y(0)=2.

c)Să se afle o soluţie astfel încat:x’(0)=3,y’(0)=3.
Coloanele matricei X(t) verifică sistemul,şi se arată prin verificare

că: sunt soluţii pentru sistem. Mai mult W(t)= pentru

orice numar real t.Vom putea spune că matricea X(t) este fundamentală.
b) Considerăm unde:
D=( Soluţiile verifică relaţiile:

. Din condiţiile iniţiale obtinem:

Soluţia este de forma:

c) Din condiţiile iniţiale obţinem: ,

2.

a)Să se arate că matricea: X(t)= este fundamentală.

b) Să se afle o soluţie astfel încat:x(0)=0,y(0)=2,z(0)=3.

c) Să se afle o soluţie astfel încat:x’(0)=0,y’(0)=1,z’(0)=2.

Se observă că: sunt soluţii pentru sistemul dat.

Mai mult:W(t)= ,pentru orice numar real t. Vom putea spune că matricea X(t) este
fundamentală.
b) Considerăm unde:
D=( Soluţiile verifică relatiile:

.Din condiţiile iniţiale obţinem:

c) Din conditiile iniţiale obţinem:

3.

a) X(t)= este fundamentală.

b) Să se afle o soluţie astfel încât:x(0)=1,y(0)=2

c) Să se afle o soluţie astfel încât:x’(0)=1,y’(0)=2.
Se observă ca x(t),y(t) sunt date de relaţiile:

, sunt solutii ale sistemului.Mai mult

W(t)= pentru orice numar real t. Vom putea spune că matricea X(t) este fundamentală.
b) Considerăm unde:
D=( Soluţiile verifica relatiile:

Din conditiile initiale obtinem: .

c) Din condiţiile initiale obtinem: Vom obtine

solutia:

4..Fie sistemul:

a) Să se arate că matricea : X(t)= este fundamentală.

b) Să se afle o soluţie astfel încat:x(0)=1,y(0)=1.

c) Să se afle o soluţie astfel încat:x’(0)=1,y’(0)=0.

Se verifică că soluţiile : verifică sistemul dat .

Mai mult W(t)=1 pentru orice numar real t. Vom putea spune că matricea X(t) este
fundamentală.
b) Considerăm unde:
D=( Soluţiile verifică relaţiile:

Din condiţiile iniţiale obţinem:

c) Din condiţiile iniţiale obţinem: .

2.Calculul matricei fundamentale:

5.

Considerăm A= ,şi vom calcula valorile proprii : cu :

3, Daca atunci: Pentru

obtinem: ,

, .

6. .

Fie A= ,

, cu:

unde:

7. = ,

unde: ,cu soluţia:

Matricea fundamentală

este: .

8.
Fie A= şi vom considera dezvoltarea:

.Se observa ca: .

Seria se reduce la: unde: .

Această metodă se aplică pentru sistemele de (n) ecuatii cu (n) necunoscute,atunci când
matricea A are cât mai multe zerouri.

9. .

Fie A= . Valorile proprii sunt de forma:

Un sistem fundamental de soluţii este:{cos3t,sin3t}.Vom considera:

Pentru determinarea celor doua constante vom lua t=0,apoi vom

deriva în raport cu t,şi vom considera din nou t=0,obţinând un sistem liniar: ,

. Matricea fundamentala

este: .

10. .

Fie A= Un sistem fundamental de solutii este:{

unde: , .

11. .
Fie A= det ,

, , cu: ,

. Matricea fundamentală este:

12. .

Respectând algoritmul prezentat în exercitiile anterioare matricea fundamentală este:

13.Fie matricea: Să se verifice identitatea:

,unde este matricea adjunctă.

Fie: ,
,unde:

, ,

. Consideram: ,

14. Fie Să se verifice identitatea:

Fie: ,

, ,

.Consideram:
 ,

, ,

Daca ,fie:

, ,

15. Fie sistemul: Să se arate ca matricea :

X(t)= este o matrice fundamentală,unde: .

Fie: .

unde:

pentru orice numar real.

. Se poate observa că matricea X verifică sistemul.

3.Metoda variaţiei constantelor

16. ,cu:

Fie sistemul omogen: , cu

Caut solutia de forma:

,obtinem:

unde: .

Obţinem: . Din conditiile iniţiale gasim:

C=1,D=-1.Soluţia generală este de forma:

17. .

Considerăm sistemul omogen:

.Cautăm soluţia de forma:

Din condiţiile iniţiale: .

Soluţia este de forma: .

18. .

Consider sistemul omogen: .

Soluţia sistemului este: .Cautăm o soluţie a sistemului

,unde , .

Soluţia sistemului este de forma:

4.Metoda de rezolvare de tip D’Alembert

19. .

Dacă înmulţim a doua ecuaţie cu un numar real şi adunăm cele doua ecuaţii obţinem:
,

.Vom nota: şi vom obţine o

ecuatie liniară in ( de forma: , cu

.
20.

Determinăm astfel încât: cu radăcinile:

Vom obţine: care reprezintă cele două integrale prime ale sistemului.

21.

Determinăm astfel: cu solutia: Obţinem: .

Vom introduce variabila x în una din cele doua ecuaţii şi vom

obţine:

22.

Determinăm astfel: cu radăcinile: Vom obţine două integrale

prime: .

5.Metoda eliminării succcesive

23. .

Din prima ecuaţie a sistemului găsim: ,cu solutia: .

Din cea de a doua ecuaţie a sistemului :

24. .

Din prima ecuaţie a sistemului găsim: Considerăm ecuaţia

omogenă: Găsim o soluţie particulară:

25.

Sistemul este echivalent cu ecuatia:

Din prima ecuaţie a sistemului:
26.

Din a treia ecuaţie a sistemului obţinem: ,care se înlocuieste în ecuaţiile sistemului:

.Din a treia ecuaţie a sistemului obţinem :

27.

Din a treia ecuaţie a sistemului vom avea: i înlocuind această relaţie în celelalte

doua obţinem: Se obţine: .

Se obtine: cu soluţia:

28. .

Sistemul este echivalent cu: .

Ecuatia diferenţială rezultată prin metoda substituţiei este:

+16z’+32z=0,cu ecuatia caracteristica:
+32=0,cu solutiile:
x”(t)=
Pentru y(t)

obtinem: Din condiţiile iniţiale obţinem

sistemul: ,cu soluţia:A=0,B=-2,C=1.

Soluţia sistemului este:

29.

Sistemul devine: . Soluţia ecuaţiei omogene este :

 Cautăm o soluţie particulară de forma :

Sistemul are soluţia: .

30. .

Sistemul devine: Soluţia ecuaţiei omogene este:

. Cautăm o soluţie particulară de forma:

Sistemul are soluţia: .

31. ,

Solutia (E.O.) este: .

Cautăm o solutie particulară de forma:

Sistemul devine:

unde: +

+ .

6.Metoda de tip Euler

32.

Fie A= .Se determină vectorii proprii

corespunzători acestor valori proprii:Av=2v,Av=3v,cu soluţiile ,

Se determină soluţiile particulare de forma:

Soluţia generală este dată de:

Din condiţiile iniţiale obţinem:A=1,B=-1 ,

33.

Fie A= .

Pentru valorile proprii ,vectorii proprii verifică

sistemele:

Pentru =5, : ,

Pentru =5, .

Considerăm: , ,

,unde:

Soluţia generală este: .

Din condiţiile iniţiale obţinem: A=0,B=-1.

Soluţia sistemului este:

34.

A= .

Se află vectorii proprii corespunzători valorilor proprii:Av=v,

Av=2v,Av=3v, cu solutiile , Soluţia generală

este: ,cu soluţia generală:

Din condiţiile iniţiale obţinem:A=1,B=-1,C=1.

Soluţia sistemului este:

7.Metoda coeficienţilor nedeterminaţi

Această metodă este utilizată pentru rezolvarea unui sistem neomogen de ecuatii diferenţiale
cu coeficienti constanţi,atunci când în membrul drept al acestor ecuaţii apar functii speciale:
exponenţiala,polinoame,cosinus,sinus sau orice combinaţie de aceste funcţii .

35. .

Consider sistemul mogen: . Fie A=

Se afla vectorii proprii corespunzatori valorilor proprii:Av=0, Av=2v, cu solutiile :

Gasim: .

Vom căuta o solutie particulară de forma:

B=0,A+C=1,D+F=-1,cu solutia:

Soluţia sistemului este de forma:

36.

Considerăm sistemul omogen de forma:

Fie A= Se află vectorii proprii corespunzători

valorilor proprii:Av=3v, Av=-v, cu solutiile : , . Gasim:

Vom căuta o soluţie particulară de

forma: B=C=D=0,cu solutia: Soluţia

sistemului este de forma: Din condiţiile iniţiale obţinem:

37. .

Fie A= .

Considerăm:

Soluţia este de forma: .

Cautăm o soluţie particulară de forma: x(t)=A,y(t)=B,unde:

A=1,B=0. Soluţia generală este: .

38. .

Consider sistemul omogen: .

Fie A=

.Cautăm o solutie particulara:x(t)=A

sint+Bcost,y(t)=Csint+Dcost,B=-1, A=C=D=0.cu solutia:

8.Metoda combinaţiilor integrale

Este o metodă de rezolvare a sistemelor diferenţiale care constă în scrierea sistemului sub o
forma mai simplă cu ajutorul unor transformări elementare.

39. .

Dacă adunăm cele două ecuaţii obţinem: vom avea: Dacă

scădem cele doua ecuaţii: , .Solutia este:

40. .

Dacă scădem cele două ecuaţii obţinem: . Inmulţim prima ecuaţie

cu x şi a doua cu y,apoi le scădem obtinand: ,cu integrala prima:

41. .

Dacă adunăm cele doua ecuaţii obţinem:

.Dacă scădem cele doua ecuaţii

obţinem: ,

42. .

Dacă facem raportul celor două ecuaţii obtinem:

Considerăm următoarea expresie: .Vom obtine:

43.

Pentru aflarea primei integrale prime,vom aduna numarătorii şi numitorii acestor fracţii:
.Vom considera primele doua fracţii:
cu solutia: .

9. Sisteme de ecuaţii diferenţiale simetrice

44. .

Din prima ecuaţie obtinem: . Din cea de-a doua obţinem:

45. .

Vom obţine: , .

46. .
Folosind proprietăţi ale proporţiilor derivate avem: .,

47. .

Vom face doua transformări asupra sistemului de forma: ,cu ,unde:

vom obţine integrala primă de forma

48.

Vom obţine: .

Din a doua transformare obţinem: .

Notăm (ecuatie omogenă),unde : .

10.Determinant Wronski asociat E.D.O.

49.
Ecuaţia caracteristică are expresia:
,are soluţiile: Soluţiile particulare sunt:

Obţinem: Deoarece : ,soluţiile

particulare formează un sistem fundamental de soluţii pe mulţimea numerelor reale.

50. .
Ecuatia caracteristica: , cu solutiile: . Soluţiile
particulare sunt: Obtinem:

W( . Deoarece ,soluţiile

particulare formează un sistem fundamental de soluţii pe mulţimea numerelor reale.

51 .
Ecuaţia caracteristică: cu solutiile: .Soluţiile
particulare sunt:
Determinantul wronski este:
W=

Deoarece ,soluţiile particulare formează un sistem fundamental de

soluţii pe mulţimea numerelor reale.

52.Fără a calcula matricea ,să se calculeze det( pentru matricea: .

Folosind formula lui Louiville gasim: , unde:

Vom obtine:

53. Fără a calcula matricea ,să se calculeze det( pentru matricea:

Folosind formula lui Louiville gasim: .

54. ,ştiind ca ecuaţia admite o soluţie polinom de gradul al doilea.
Consideram solutia sub forma: . Din sistemul
creat prin inlocuirea solutiei in ecuatiei,nu vom putea determina o solutie exacta. O solutie a
ecuatiei este:
,unde: .Fie a doua solutie particulară a
ecuaţiei,cu determinantul Wronski:

(teorema de tip Liouville).

Vom obtine ecuatia diferentiala:

,unde constanta reala are valoarea:

. Ecuaţia are solutia: , .

Soluţia finală este de forma: B .

55. ,ştiind că admite două soluţii fundamentale:
Fie determinantul Wronski şi folosind teorema lui Lioville obţinem:

, = , cu
soluţia:
Soluţia finală este de forma:
56. , ştiind că admite două soluţii fundamentale:
Fie determinantul Wronski şi folosind teorema lui Lioville obţinem :
cu solutia: .
Soluţia finală este de forma: .
57. ştiind că admite o soluţie fundamentală: .

Fie a doua solutie particulară a ecuaţiei,cu determinantul Wronski:

, , unde: Folosind teorema lui Louiville obţinem:

= .

Soluţia finală este de forma: .

11.Metoda aproximaţiilor succcesive

58.Să se construiască primele trei aproximaţii succesive :

Considerăm aproximaţiile: , ,

59. Să se construiască primele trei aproximaţii succesive :

Considerăm aproximaţiile: , ,

60. Să se construiască primele trei aproximatii succesive : .

Considerăm aproximaţiile: ,

, .

61. Să se construiască primele trei aproximaţii succesive: cu condiţia

iniţială: .
Considerăm aproximaţiile: ,

,
unde: , .

62. Să se construiască primele trei aproximaţii succesive:

,cu condiţia initială: .

Considerăm aproximaţiile: . .
63. Sa se construiască primele trei aproximaţii succesive pentru problema

Cauchy: luând aproximaţia de ordin zero:

Vom obţine: .

12.Transformata Laplace pentru sisteme

64. , cu condiţiile iniţiale:

Consider:

, cu soluţia: .

Soluţia sistemului este:

65.

Consider: :

, cu soluţiile: ,

66. , cu conditiile iniţiale:

Consider: :

, cu soluţia: , cu poli simpli:

, ,
67 ,

Consider: :

,cu solutia: ,cu

poli simpli:0,-2,2 ,.

13. Metodă de calcul a matricei

Considerăm sistemul (1) . Atunci:

Dacă , unde este matrice diagonală, atunci: .

Dacă atunci : .

Dacă este inversabilă, atunci: .

Fie sistemul : . Atunci o soluţie particulară a acestui
sistem este de forma: = .

68.

Considerăm matricea : , valorile proprii : , , vectorii proprii

corespunzători : . Atunci matricea fundamentală a sistemului este:

, unde: , , .

.
69.

Considerăm matricea : , valorile proprii : , , vectorii proprii

corespunzători : . Atunci matricea fundamentală a sistemului este:

, unde: , ,

, .

70. .

Considerăm matricea : , valorile proprii : , ,

vectorii proprii corespunzători : , Atunci matricea

fundamentală a sistemului este: , unde :

, ,

71. .
Considerăm matricea : , valorile proprii : , , vectorii proprii

corespunzători : . Atunci matricea fundamentală a sistemului este:

, unde: , , .

, , unde: ,

Soluţia particulară este : = , unde :

14. Valori proprii de multiplicitate pentru sisteme de ecuaţii diferenţiale

Considerăm sistemul : (1)

este o soluţie a sistemului (1) dacă şi numai dacă este un vector
propriu pentru matricea corespunzător valorii proprii .
Fie ( valoarea proprie de multiplicitate , respectiv vectorul propriu asociat
matricii . Atunci vectorii proprii corespunzători valorii proprii verifică:
 (2) .

Un sistem fundamental de soluţii }pentru sistemul (1) este de

forma:

(3) .

72. .

Considerăm matricea : , valoarea proprie : , . Vectorii

proprii verifică: , unde: . Soluţia sistemului este:

73. .

Considerăm matricea : , valorile proprii : , , .

Vectorii proprii verifică: , unde: ,

,obţinem: .

Soluţia sistemului este: .

74.

Considerăm matricea : , valorile proprii : , ,

. Vectorii proprii verifică: , unde:

, , .

Soluţia sistemului este: .

15. Valori proprii de multiplicitate pentru sisteme de ecuaţii diferenţiale

Presupunem ca este o valoare proprie pentru matricea de multiplicitate

Atunci sistemul : are exact soluţii liniar independente.

75.
Considerăm matricea : , valoarea proprie : , , .

Din ecuaţia : ,obţinem două soluţii liniar independente :

. Fie : ,

. Soluţia finală este o combinaţie de forma :

, cu solutia: .

76.

Considerăm matricea : , valorire proprii : , ,

. Din ecuatia : ,obţinem două soluţii liniar independente :

. Fie ,

. Pentru , găsim vectorul propriu : .

Soluţia finală este o combinaţie de forma : ,

 .

77. .

Considerăm matricea : , valoarea proprie : , . Din

ecuaţia : ,obţinem trei solutii liniar independente :

. Fie : ,

, .

Soluţia finală este o combinaţie de forma : ,

78. .

Considerăm matricea : , valorile proprii : , , .

Din ecuaţia : ,obţinem patru soluţii liniar independente :

, , . Fie : ,

, ,

. Soluţia finală este o combinaţie de forma :

, unde: .
 Capitolul IV.Ecuaţii diferenţiale cu parametru mic

Atunci când asociem un model matematic unui fenomen suntem interesati să surprindem
esenţialul retinând termenii importanti şi eliminand parametrii mici. Ecuaţia care se obtine
prin mentinerea parametrilor mici se numeste ecuatie perturbată, în timp ce ecuatia care nu
conţine parametri mici se numeste ecuatie redusă . În cele mai multe cazuri vom prefera
ecuatia redusa deoarece este mai simpla. Problema este că acesta ecuatie redusa să descrie
cat mai fidel fenomenul respectiv, iar soluţia să trebuie să fie cat mai aproape de soluţia
ecuatiei perturbate. Dacă modelul este formulat în termeni de ecuaţii diferenţiale vor apare
anumiti parametri mici, care inmultesc anumiti termeni în ecuaţiile considerate. Termenii
care îi conţin se numesc perturbaţii. Modelul extins se numeşte perturbat, iar cel care nu
conţine parametri mici se numeşte neperturbat. O ecuaţie diferenţiala ordinară se numeşte
singular perturbată dacă ecuatia redusă are ordinul mai mic decât ecuatia perturbată.
Ecuatia redusă nu poate satisface toate condiţiile (iniţiale/la limită) impuse ecuatiei
perturbate. În general, vom introduce în această lucrare mici vecinătăţi pe care le vom numi
strat limită, unde soluţia se modifică foarte rapid. Pentru a rezolva o problemă cu perturbaţii
singulare vom parcurge următorii paşi:
1. Dezvoltarea asimptotică regulată a soluţiei:
.
2. Alegerea variabilei rapide şi dezvoltare asimptotică sub forma unei funcţii de strat

limită: .

3. Găsirea unei regiuni de traziţie, unde cele doua dezvoltări coincid.

4. Construcţia soluţiei asimptotice combinate

1.

Este o ecuaţie liniară cu solutia: Ecuatia neperturbată

asociată ecuatiei are forma: cu solutia: Vom spune că

functia este aproximarea asimptotică a solutiei în intervalul T={ de

ordin .Utilizând metoda aproximării asimptotice,vom obţine o aproximare a soluţiei
problemei originale,pentru suficient de mic.In exerciţiile care urmează vom construi soluţia
asimptotică de forma: Perturbaţiile care apar în aceste capitol,pot fi
împartite în două clase:regulate şi singulare.Diferenţa calitativa între aceste doua tipuri de
perturbaţii este ca acelea regulate conduc la schimbări mici ale soluţiei ecuaţiilor
neperturbate,în timp ce perturbaţiile singulare duc la schimbări foarte mari ale soluţiilor.
In cazul nostru,vom spune că ecuaţia este perturbată regulat.

2. .

Pentru , soluţia ecuaţiei devine: .Pentru determinarea constantei c,vom

folosi: sau dar nu amandoua,c=1, Vom
cauta o solutie asimptotica de forma: Folosind metoda coeficientilor
nedeterminati,obtinem: , Pentru functiile
obţinem: Solutia asimptotica este de forma:
.Vom continua dezvoltarea cu schimbarea de variabile:

Ecuaţia devine : .

Vom impune conditia:

Soluţia asimptotică este: ,

unde: Pentru aceste functii obtinem:

Soluţia exactă este: Vom căuta o solutie asimptotică de forma:

: , şi vom obţine:

Vom introduce o nouă variabilă,prin notaţia:

 ,si vom obtine:

cu condiţiile la limită:

,unde solutia se cauta sub forma:

,unde:

Pentru t ,solutia asimptotica este de forma:

4.

Vom cauta solutia asimptotica :

Solutia este data de sirul:

Pentru primele aproximatii obtinem:

Vom face schimbarea: si vom obtine:

Solutia asimptotica este de forma:

,
.

Vom face schimbarea de variabila: si vom considera dezvoltarile

asimptotice de forma: .Prin identificarea coeficientilor obtinem:

Vom obţine:

6.

Considerăm ecuatia caracteristică: cu soluţia:

Din conditiile initiale obtinem:

Pentru ,ecuatia devine:

Se observa ca pentru , pentru

7.
Vom incerca sa construim cele trei solutii,sub forma unor solutii asimptotice de forma:
,cu schimbarea de variabila:
.Pentru
obtinem: Daca vom egala dupa puterile lui ,prin metoda coeficientilor
nedeterminati,
Pentru dezvoltarea asimptotica de ordinul trei,obtinem:

8.

Considerăm ecuaţia caracteristică:

unde:

+ .Pentru

obtinem: ,

Vom construi o solutie asimptotică pentru problema perturbată sub forma unei serii
de puteri în de forma: Prin metoda coeficientilor

nedeterminaţi obţinem:
Vom obţine o problema regulată deoarece:

9.

Considerăm ecuaţia caracteristică:

Din conditile initiale obtinem:

Pentru Vom spune in aceste caz ca ecuatia

este singular perturbata.In scrierea solutiei,vom introduce functiile de strat limita,care vor
compensa discrepantele aparute pentru t=0,in conditiile initiale.Vom introduce
notatia: pentru termenii ce depind de se numeste variabilă

rapidă.

Vom obţine: unde:

este soluţia asimptotică cautată.

Identificând coeficienţii separat,cei care depind de şi cei care depind de ,

obţinem: t)=0.

Funcţiile de strat limită verifică sistemele:

10.

Soluţia exactă a ecuaţiei este: Pentru ecuaţia devine:

 Vom obtine

pentru Vom cauta o solutie asimptotica de forma:

Identificând coeficienţii :

11.

Problema neperturbată este de forma: cu solutia:

Vom scrie solutia asimptotica a problemei perturbate,de forma:

Vom presupune ca functia: este indefinit

diferentiabila pe domeniu: ).Deoarece f este infinit

diferentiabila,va admite o dezvoltare in serie Taylor.

Ordonand dupa puterile lui cu conditiile initiale:

Pentru determinarea functiei vom rezolva ecuatia liniara:

In literatura de specialitate,aceasta ecuatie se numeste

variationala,
Am obtinut o solutie asimptotică,de ordinul doi în raport
cu parametru mic

12.

Problema neperturbată are solutia: . Vom cauta soluţia asimptotică :

Identificand coeficientii

dupa puterile parametrului

Se observă că soluţia asimptotică

verifica formal ecuatia perturbata,dar situatia se schimba atunci cand avem o valoare initiala a
problemei perturbate diferita de zero.Vom incerca sa aratam ca seria asimptotica poate fi o
dezvoltate pentru in vecinatatea punctului t=0.Solutia ecuatiei perturbate este :

=
= =

Se observa ca:

Pentru a rezolva aceasta problemă,vom introduce o nouă

variabilă: numită şi variabilă rapidă,prin care vom înlătura discrepanţele apărute

Vom introduce notaţia: ,pentru termenii care depind de

,unde: Vom determina soluţia asimptotică:

Se poate observa că funcţiile descrescătoare

,satisfac relatiile:

Se observa ca seria asimptotica este formata din doua serii distincte:o serie formata din puteri
ale lui ,ale carei termeni depind numai de t(seria regulata)si o alta serie formata din puteri
ale lui ,dar care depind de (serie de strat limita). Functiile sunt functii descrescatoare
si putem sa aratam marginirea lor intr-o vecinatate a punctului t=0.In literatura de specialitate

,aceste functii se numesc functii de strat limită,unde: pentru orice numar

p, pentru

13.

Vom cauta solutia asimptotica de forma: Fie:

.Inlocuind solutia asimptotica:

.
Prin metoda coeficientilor nedeterminaţi,obţinem:
 Ecuatia va avea doua solutii

formale: .

Fie: Atunci,ecuatia are doua

solutii: unde C nu depinde de t.Aceste două soluţii

satisfac condiţii Cauchy:

.Vom căuta solutiile de

forma: pentru fixat.

14.

Ecuaţia caracteristică are forma: ,unde soluţiile sunt:

15. unde: .

Fie matricile: alorile proprii ale matricii A+P(t)

sunt:

Atunci sistemul admite o matrice fundamentala de forma:

 Acesta matrice nu este

unica, unde constantele se determina din conditiile initiale.

16. cu condiţiile iniţiale: .

Pentru sistemul devine: cu solutiile:

Pentru dezvoltarea asimptotica a solutiei sistemului,vom introduce doua functii de strat

limita:una in vecinatatea punctului t=0,si una in vecinatatea lui t=1.Consideram:
variabile rapide.Solutia asimptotica este:

Vom impune

conditiile: Folosind metoda coeficientilor

nedeterminati,obtinem:

Din rezolvarea ultimului sistem obtinem:

Pentru cea de-a doua functie de strat limita obtinem:

cu solutiile: .

Solutia asimptotica,de ordinul doi,este de forma:

17. ,cu conditiile initiale de forma:

Pentru sistemul devine: \ cu

solutia: Pentru dezvoltarea asimptotica a solutiei sistemului,vom introduce

doua functii de strat limita:una in vecinatatea punctului t=0,si una in vecinatatea lui
t=1,unde: variabile rapide.Solutia asimptotica este:

Vom impune

conditiile: Folosind metoda coeficientilor

nedeterminati,obtinem:

cu solutiile: Pentru

cea de-a doua functie de strat limita obtinem: . Din rezolvarea

ultimului sistem obtinem:

Solutia asimptotica,de ordinul doi,este de

forma:

18. cu condiţiile iniţiale:x(0)=0,y(0)=1.

Pentru sistemul are forma: ,cu solutiile: Vom

cauta solutia asimptotica de forma: ,unde: este variabila

rapida.Identificând coeficientii,dupa puterile lui

,obtinem: .
Vom introduce conditia suplimentara:

unde: Pentru functia de strat

limita,obtinem:

unde: .Solutia asimptotica este de

forma:

19. cu (CI) :

Pentru constructia soluţiei aimptotice, vom folosi metoda funcţiilor de strat limita, care
ne ajuta la aproximarea uniform asimptotica a soluţiei pe intervalul [0,T].
, unde X este denumirea generica pentru x, y, z, u iar
este partea regulata a aproximarii asimptotice,. sunt funcţiile de strat limita definite în

vecinatatea lui t=0 şi variabila rapida. Separand termenii dupa puterile lui , vom avea:

Am obtinut un sistem de doua ecuaţii care implica patru necunoscute, astfel

ca nu vom putea gasi , unice. Vom avea pentru acest sistem o familie de
soluţii.Pentru celelalte componente ale seriei regulate

: .

Consideram matricea Jacobiana,asociata sistemului,de forma:

Se observa ca rangJ=1,cu valorile proprii

: Vectorii proprii corespunzatori,sunt de forma :

Vom considera functia:D= si pentru a
obtine o solutie ,vom impune conditia de ortogonalitate: ,unde
reprezinta produsul scalar in spatiul Vom obtine:

.Folosind conditia de ortogonalitate,sistemul

componentelor seriei regulate este:

 ,unde:

Pentru functiile de strat limita,obtinem sistemul:

Conditiile initiale satisfacute de functiile de strat limita sunt:

La limită obţinem: unde:

Folosind metoda substituţiei

obtinem: ,cu solutia :

Aceste valori,justitifică introducerea funcţiilor de strat limită,deoarece soluţiile ecuaţiei

neperturbate numai satisfac condiţiile ecuaţiei iniţiale.

20. cu conditiile :

Vom căuta solutia acestui sistem ca o sumă de o variabilă rapidă şi una lentă,
de forma: Folosind formula de derivare a functiilor compuse avem:

unde :

Folosind metoda înlocuirii obţinem:

, unde :

Pentru ultima relaţie devine:

. Vom presupune,fără a restrânge generalitatea ca funcţiile

admit dezvoltari in serie de puteri ale parametrului mic ,de forma:

 Daca vom separa termenii dupa puterile parametrului

obtinem:

Pentru functia X obtinem:

Solutia cautata este de forma:

21.

Vom căuta soluţia acestui sistem,sub o forma implicită: Soluţia

asimptotică se caută sub forma: unde:

.Inlocuind seria asimptotica in ecuatiiile sistemului,vom

obtine:

unde a= Pentru termenii de ordin obtinem:

Vom reface notatiile astfel:

unde a= Daca i+j=k,ecuatia este:

Egaland coeficientii dupa puterile lui obtinem:

cu: .
22. cu (CI):

Vom căuta soluţia asimptotică a acestui sistem sub forma:

Inlocuind soluţia asimptotică în ecuaţiile
sistemului şi egalând coeficienţii după puterile lui

obţinem: ,

Soluţia asimptotică de ordin zero este:

Pentru functia obţinem:

23. cu (CI):

Vom căuta soluţia asimptotică sub forma unei serii după puterile parametrului ,şi vom

obţine: .

Sistemul devine: cu soluţia: .

24. cu (CI):

Vom incerca să determininăm soluţia exactă a acestui sistem: ,

Soluţia ecuaţiei omogene este: Vom

căuta soluţia particulară de forma: Soluţia sistemului

este: . Folosind (CI):

Sistemul neperturbat( ,are solutia: .

Problema ramâne pentru In vecinătatea acestor puncte,vom introduce două

functii de strat limită.Solutia asimptotică este de forma:

,unde: , este functia de strat limită în vecinătatea lui

t=0,{ este functia de strat limita in vecinatatea lui t=1.Identificând

coeficienţii,se determină sisteme de ecuaţii diferentiale pentru aceste funcţii.

25. cu (CI): .

Vom căuta soluţia asimptotică de forma: .

Înlocuind soluţia asimptotică în ecuaţiile sistemului şi egalând coeficienţii după puterile lui
obtinem:

, , cu solutiile:

, .

Funcţiile de strat limită verifică sistemele:

, ,

Vom găsi:

26. cu (CI) .

Vom căuta soluţia asimptotică de forma:

Înlocuind soluţia asimptotică în ecuaţiile sistemului şi egalând coeficienţii după puterile lui
obţinem:

cu soluţiile:

Funcţiile de strat limită verifică sistemele:

cu soluţiile:

.
 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Adams J . A., General aspects of modeling tumor growth and immune response in A Survey of Models
for Tumor-Immune System Dynamics, Birkhauser, 1997
2.Anderson RM , May RM. Infectious Diseases of Humans: Dynamics and Control, Oxford University
Press, Oxford, 1991.
3.Barbu V.,Ecuaţii diferenţiale,Editura Junimea,Iaşi,1985.
4.Beltrami E.,Mathematical models for society and biology,Academic Press,New York,2002..
5.Britton N.F.,Essential mathematical biology,Springer-Verlag,London,2003.
6.Boyce W.E.,R.C.Prima, Elementary differential equations,Wiley,New York,7 th edition,2001.
7.Chicone C., Ordinary Differential Equations with Applications, Springer-Verlag, Berlin, 1999.
8.Edelstein L.,Mathematical models in biology,SIAM,2005.
9.Eisen M. , Mathematical Methods and Models in the Biological Sciences, Prentice Hall , New Jersey,
1988.
10.Edwars C. ,Penney D., Differential Equations Computing and Modeling, Hardback, 2007.
11.Jones D.S. , B. D. Sleeman. Differential equations and mathematical biology, Chapman & Hall/CRC
Mathematical Biology and Medicine Series, Boca Raton, 2003.
12.Jones D.S.,B.D.Sleeman,Differential equations and mathematical biology,Chapman and
Hall,London,2003.
13.Keener J.,Snezd J.,Mathematical physiology ,Springer-Verlag,1998.
14.Taubes C.H.,Modeling differential equations in biology,Prentice Hall,2001 .
15. Perko L., Differential equations and dynamical systems, 3rd Ed., New York, Springer-Verlag, Chapters
1 and 2.,2001 .
16. Polyanin D., Zaitsev V. F., Handbook of Exact Solutions for Ordinary Differential Equations,
Chapman & Hall/CRC Press, Boca Raton, 2003 (2nd edition).
17. Preziosi L. , Cancer Modelling and Simulation, Chapman & Hall, 2005.
18.Murray J.,Mathematical biology II:Spatial models and biomedical applications,Springer-
Verlag,Berlin,2002.
19.Morosanu G.,Ecuaţii diferenţiale,aplicatii,Editura Academiei,Bucureşti,1989.

20.Zwillinger, D. , Handbook of Differential Equations, 3rd ed. Boston, MA: Academic Press, 1997.

21. Wheldon T. E., Mathematical Models in Cancer Research, Adam Hilger, 1988.