Teorie Clasa A IX-a

http://lectii-virtuale.
ro
Ecuații de gradul I
O egalitate de forma
o
se numește ecuație de gradul I cu o necunoscută (x este necunoscuta ecuației).
.r
O valoare a lui x pentru care se verifică egalitatea se numește soluție a ecuației.
le
A rezolva o ecuație înseamnă a-i găsi toate soluțiile.
a
Pașii de rezolvare a unei ecuații de forma ax+b=0:
tu
1. Scădem din ambii membri ai ecuației numărul b (sau îl trecem pe b peste egal cu semn
schimbat).
ir
2. Împărțim ambii membri ai ecuației la a (a se mai numește coeficientul lui x):
i-V
ţi
ec
.L
Interpretare geometrică
w
Considerăm funcția
w
w
Graficul acestei funcții este o dreaptă care intersectează axa Ox în punctul de abscisă
Intersecția cu axa Oy va fi punctul având ordonata y = b.
1/56 http://lectii-virtuale.ro
http://lectii-virtuale.ro
Inecuații de gradul I
Forma generală a inecuațiilor de gradul I cu o necunoscută este:
o
.r
Valorile lui x pentru care se verifică inegalitatea se numesc soluții ale inecuației.
le
Pașii de rezolvare a inecuației de gradul I de forma ax + b < 0:
a
1. Scădem din ambii membri ai inecuației numărul b (sau îl trecem pe b în celălalt membru cu semn
schimbat):
tu
ir
i-V
2. Împărțim ambii membri ai inecuației la a (a se mai numește coeficientul lui x):

ţi
ec
.L
w
Atenție! Dacă înmulțim sau împărțim o inecuație cu un număr negativ, se schimbă semnul
w
inegalității.
w
Soluția se va scrie sub formă de interval.
În mod analog se rezolvă și celelalte tipuri de inecuații.
Sisteme formate dintr-o ecuație de gradul I și

o ecuație de gradul II
Forma generală a unui sistem format dintr-o ecuație de gradul I și o ecuație de gradul II este:
Pentru a rezolva un astfel de sistem folosim metoda substituției:
-din ecuația de gradul întâi se exprimă una din necunoscute în raport cu cealaltă; de exemplu:
o
.r
le
-apoi se trece la substituirea acesteia în ecuația de gradul doi;
a
-se rezolvă ecuația de gradul doi obținută;
tu
-soluțiile ecuației de gradul doi (dacă există) sunt înlocuite în ecuația
ir
i-V
Astfel se determină soluțiile sistemului, adică perechile de forma:

ţi
ec
Interpretarea geometrică
Soluția sau soluțiile sistemului sunt puncte situate pe fiecare reprezentare grafică a ecuațiilor
.L
sistemului. Prin urmare, aceste puncte aparțin atât dreptei d corespunzătoare ecuației de gradul
întâi, cât și parabolei P corespunzătoare ecuației de gradul doi. Spunem că soluțiile reale ale
w
sistemului dau coordonatele punctelor de intersecție ale dreptei cu parabola.
Distingem trei situații posibile:

w
1. dacă sistemul are două soluții, atunci dreapta d este secantă parabolei P (dreapta și parabola
w
au două puncte comune)

2. dacă sistemul are o soluție, atunci dreapta d este tangentă parabolei P (dreapta și parabola
au un singur punct comun)
3. dacă sistemul nu are soluții reale, dreapta d este exterioară parabolei P (dreapta și parabola
nu au puncte comune).
Sisteme omogene
Sistemele omogene sunt sisteme în care cele două polinoame conțin doar monoame de același grad.
Sistemele omogene au forma generală:
o
.r
Metoda de rezolvare a sistemelor omogene
le
Se realizează o combinație a celor două ecuații astfel încât prin adunarea lor să obținem termenul
a
liber egal cu zero.
tu
ir
i-V
Se adună cele două ecuații, iar ecuația astfel obținută devine a doua ecuație a sistemului. Prima
ecuație se copiază. Obținem astfel un sistem echivalent cu sistemul (S), de forma:
ţi
ec
.L
A doua ecuație devine;

w
w
w
Rezolvăm ecuația de gradul doi obținută.
Dacă nu există soluții reale, atunci sistemul dat nu are soluție.

Dacă avem soluții reale se revine la notația făcută.
În ambele situații se continuă cu rezolvarea sistemelor de mai jos (sisteme formate dintr-o ecuație de
gradul întâi și o ecuație de gradul doi):
o
.r
a le
tu
ir
În acest caz obținem un sistem de forma (S') care se rezolvă după algoritmul prezentat mai sus.
i-V
ţi
Sisteme simetrice
ec
.L
Definiție. O ecuație cu două necunoscute se numește simetrică, dacă înlocuind o necunoscută cu

w
cealaltă, ecuația nu se schimbă.

w
Exemplu: 2x + 7xy + 2y = 10.

w
Proprietate. Dacă o ecuație simetrică are soluția (x', y') atunci ea admite și soluția (y',x').
Definiție.Un sistem format din ecuații simetrice se numește sistem simetric.
Un sistem de forma:
se numește sistem simetric fundamental, iar acesta se rezolvă utilizând suma si produsul
rădăcinilor ecuației de gradul al doilea. Se formează ecuația de gradul al doilea cu necunoscuta t:
având rădăcinile
Soluțiile sistemului simetric fundamental vor fi:
Metoda de rezolvare a sistemelor simetrice cu necunoscutele x și y
1) Se introduc două necunoscute noi: s = x + y și p = xy
2) Se exprimă ecuațiile sistemului în s și p
o
3) Se rezolvă sistemul cu necunoscutele s și p
.r
4) Cu valorile obținute pentru s și p se revine la substituție și se rezolvă sistemul simetric
le
fundamental.
a
tu
ir
i-V
Funcția de gradul al doilea- noțiuni

introductive
ţi
ec
.L
Definiție. Funcția de gradul al doilea este funcția:

w
w
Ecuația atașată funcției este:

w
Rădăcinile reale (dacă există) ale ecuației atașate se numesc zerouri ale funcției.
Graficul funcției de gradul al doilea este o parabolă.
Graficul și semnul funcției de gradul al

doilea
Funcția de gradul al doilea este o funcție de forma:
o
Graficul funcției de gradul al doilea
.r
Graficul funcției de gradul al doilea se numește parabolă. Vârful parabolei este punctul de
le
coordonate
a
Intersecția graficului cu axele de coordonate tu
ir
i-V
ţi
ec
.L
Observație. În cazul a) spunem că parabola intersectează axa Ox; în cazul b) spunem că parabola
w
este tangentă axei Ox; în cazul c) spunem că parabola nu intersectează axa Ox.
w
w
Observație. Parabola întotdeauna intersectează axa Oy.
Concavitate, convexitate
Dacă a > 0 graficul este convex ( "ține apă").
Dacă a < 0 graficul este concav ( nu "ține apă").
Semnul funcției de gradul al doilea
A determina semnul funcției de gradul doi înseamnă a găsi valorile lui x pentru care funcția este
pozitivă, precum și valorile lui x pentru care funcția este negativă.
Semnul funcției de gradul doi se stabilește în funcție de semnul discriminantului și semnul lui a,
astfel:
Funcția f are semnul lui a în afara rădăcinilor și semn contrar lui a între rădăcini.
o
Funcția f are semnul lui a pe
.r
le
a
tu
ir
Monotonia funcției de gradul al doilea
i-V
ţi
ec
Fie funcția de gradul doi

.L
w
Dacă a > 0 atunci:

w
w
Dacă a < 0 atunci:
o
Observație. Punctul se numește vârful parabolei.
.r
Forma canonică a funcției de gradul al doilea este:
a le
tu
ir
i-V
Ecuația de gradul II cu rădăcini reale

ţi
ec
Ecuația de gradul al doilea este o ecuație de forma:

.L
w
și ea este echivalentă cu ecuația:

w
w
Discriminantul ecuației este numărul
Modalități de rezolvare a ecuației de gradul al doilea:
Distingem trei cazuri, în funcție de semnul lui delta:
Ecuația are două soluții reale distincte și acestea sunt:
o
.r
Ecuația are o singură soluție reală:
a le
Ecuația nu are soluții în mulțimea numerelor reale tu
ir
i-V
ţi
Se scoate x factor comun:

ec
.L
w
w
w
1.
2.
Formarea ecuației de gradul II când se

cunosc rădăcinile
Fie ecuația:
o
cu rădăcinile:
.r
a le
Au loc următoarele relații:
tu
ir
i-V
Formarea ecuației de gradul doi când se cunosc rădăcinile

ţi
Atunci când se cunosc rădăcinile reale ale ecuației de gradul al doilea putem forma
ec
ecuația calculând suma și produsul rădăcinilor. Ecuația va fi:

.L
w
w
Inecuații de gradul II
w
Forma generală a inecuațiilor de gradul doi este:
Rezolvarea inecuațiilor de gradul doi este o consecință imediată a semnului funcțiilor de gradul doi.
Fie
Semnul funcției de gradul doi se stabilește în funcție de semnul discriminantului și semnul

lui a, astfel:
Funcția f are semnul lui a în afara rădăcinilor și semn contrar lui a între rădăcini. În consecință,
o
.r
a le
Funcția f are semnul lui a pe tu
ir
i-V

ţi
Pașii de rezolvare a unei inecuații de gradul doi:

ec
se rezolvă ecuația de gradul doi corespunzătoare inecuației date;

se evidențiază semnul lui a;
.L
se stabilește în care dintre situațiile teoretice ne aflăm în raport cu delta;

se stabilește mulțimea soluțiilor inecuației.
w
w
Inecuații de gradul II cu modul

w
Explicitarea modulului unei inecuații de gradul doi se face astfel:
În continuare, pentru o mai bună explicitare a modulului, este necesar să rezolvăm inecuațiile ce se
constituie drept condiții:
După determinarea domeniilor pentru fiecare din cele două situații, se trece la rezolvarea inecuației
inițiale (vor fi două inecuații, câte una pentru fiecare situație). Soluțiile obținute pentru fiecare
dintre cele două inecuații sunt intersectate cu domeniul de discuție al acestora. Astfel se obțin
mulțimile de soluții ale inecuațiilor, notate cu
Soluția finala a inecuției cu modul se obține prin reuniunea celor două soluții:
o
.r
a le
Sisteme de inecuații de gradul al doilea
tu
ir
i-V
Prin sistem de inecuații de gradul doi se înțelege un sistem de inecuații în care cel puțin una din
inecuații este de gradul doi (celelalte inecuații ce compun sistemul sunt de gradul întâi sau doi).
ţi
Pentru rezolvarea unui astfel de sistem este necesar să se rezolve fiecare inecuație a sistemului,
ec
indiferent de gradul acestora. Soluția sistemului se obține intersectând soluțiile inecuațiilor care
formează sistemul.
.L
w
Funcții trigonometrice- coordonate în plan

w
w
Cercul cu centrul în originea reperului cartezian și având raza R = 1 se numește cerc

trigonometric sau cerc unitate. În cercul trigonometric distingem patru zone numite cadrane.
Punctele situate în cele patru cadrane vor avea coordonatele pozitive sau negative, după caz. Astfel:
-un punct situat în cadranul I va avea ambele coordonate pozitive;
-un punct situat în cadranul II va avea absisa negativă și ordonata pozitivă;
-un punct situat în cadranul III va avea ambele coordonate negative;
-un punct situat în cadranul IV va avea absisa pozitivă și ordonata negativă.
Propoziții, predicate și cuantificatori
Propoziția (matematică) este un enunț care poate fi adevărat sau fals.
Valoarea de adevăr a unei propoziții p se notează v(p):
o
.r
le
Predicatul este un enunț care conține una sau mai multe variabile și care, pentru anumite valori
a
atribuite variabilelor, corespunde unei propoziții adevărate sau false.
Notații:
tu
ir
p(x) - predicat unar
i-V
p(x,y) - predicat binar
p(x,y,z) - predicat ternar.

ţi
Mulțimea D în care variabilele iau valori se numește domeniu de definiție al predicatului.

ec
Mulțimea de adevăr a unui predicat este:

.L
w
Prin utilizarea cuantificatorilor, transformăm predicatele în propoziții.

w
Cuantificatorul existențial:
w
Propoziția existențială:
Cuantificatorul universal:
Propoziția universală:
Negația propozițiilor și a predicatelor.

Complementara unei mulțimi
Negația propoziției p este propoziția "non p" care este adevărată dacă p este falsă și falsă dacă p
este adevărată.
Notații:
o
.r
a le
1 0 tu
ir
0 1
i-V
Negația predicatului p(x) este un predicat adevărat pentru acele valori ale lui x pentru care p(x)
este fals și fals pentru acele valori ale lui x pentru care p(x) este adevărat.
ţi
Notații:
ec
.L
Complementara multimii A în raport cu mulțimea D este:

w
w
w
Conjuncția propozițiilor și a predicatelor.

Intersecția mulțimilor
Conjuncția propozițiilor p, q este propoziția "p și q" care este adevărată dacă și numai dacă p și q
sunt adevărate și falsă în celelalte cazuri.
Notație:
1 1 1
1 0 0
0 1 0
o
0 0 0
.r
Conjuncția predicatelor p(x), q(x) devine o propoziție adevărată pentru acele valori ale lui x
pentru care atât p(x) cât și q(x) sunt adevărate și falsă în celelalte cazuri.
le
Notație:
a
tu
Intersecția a două mulțimi A și B se exprimă printr-o conjuncție:
ir
i-V
ţi
Disjuncția propozițiilor și a predicatelor.

ec
Reuniunea mulțimilor
.L
w
w
Disjuncția propozițiilor p, q este propoziția "p sau q" care este adevărată dacă și numai dacă cel
puțin una din propozițiile p, q este adevărată și falsă în celelalte cazuri.
w
Notație:
1 1 1
1 0 1
0 1 1
0 0 0
Disjuncția predicatelor p(x), q(x) devine o propoziție adevărată pentru acele valori ale lui x
pentru care cel puțin una din propozițiile p(x), q(x) este adevărată și falsă în caz contrar.
Notație:
Reuniunea a două mulțimi A și B se exprimă printr-o disjuncție:
Implicația propozițiilor și a predicatelor.
o
Incluziunea mulțimilor
.r
a le
tu
Implicația propozițiilor p, q este propoziția "p implică q" care este falsă dacă și numai dacă p
este adevărată și q este falsă și adevărată în celelalte cazuri.
ir
Notație:
i-V
ţi
1 1 1
1 0 0
ec
0 1 1
0 0 1
.L
Implicația predicatelor p(x), q(x):

w
Predicatul q(x) este consecința logică a predicatului p(x) dacă este adevărată propoziția:
w
w
Notație:
(citim: "dacă p(x) atunci q(x)" sau "q(x) este consecința logică a lui p(x)").
Incluziunea a două mulțimi A și B se exprimă printr-o implicație:
Echivalența propozițiilor și a predicatelor.

Egalitatea mulțimilor
Echivalența propozițiilor p, q este propoziția "p echivalent cu q" care este adevărată dacă și
numai dacă ambele propoziții au aceeași valoare de adevăr.
Notație:
o
.r
le
1 1 1
a
1 0 0
0 1 0
0 0 1
tu
ir
Echivalența predicatelor:
i-V
Predicatele p(x) și q(x) se numesc echivalente dacă este adevărată propoziția:

ţi
Notație:
ec
.L
Egalitatea mulțimilor A și B se exprimă printr-o relație de echivalență:

w
w
w
Legile lui De Morgan
Legile lui De Morgan pentru propoziții:
1. Negația disjuncției este conjuncția negațiilor.
2. Negația conjuncției este disjuncția negațiilor.
Legile lui De Morgan pentru mulțimi:
o
.r
a le
Metoda inducției matematice
tu
ir
i-V
Fie P(n) o propoziție matematică ce depinde de numărul natural n.

ţi
ec
Pentru a demonstra prin metoda inducției matematice propoziția:

.L
w
parcurgem două etape:

w
1. Etapa de verificare: se verifică dacă propoziția P(m) este adevărată.

2. Etapa de demonstație: demonstrăm implicația
w
Pentru aceasta, presupunem că propoziția P(k) este adevărată și se demonstrează că P(k+1) este
adevărată.
Concluzie: dacă ambele etape sunt verificate, atunci propoziția P(n) este adevărată,
Simbolul Sigma, proprietăți
Pentru a scrie restrâns anumite sume, folosim simbolul SIGMA.
Exemplu:
o
.r
Proprietăți:
a le
tu
ir
i-V
ţi
ec
.L
w
Șiruri mărginite
w
w
Definiții:
Observație. Un șir este mărginit dacă există un interval mărginit [m, M] care conține toți termenii
șirului.
Pentru a studia mărginirea unui șir, verificăm dacă este îndeplinită una din următoarele condiții:
Șiruri monotone
o
.r
a le
Observație. Dacă în inegalitatea de mai sus avem semnul atunci șirul este crescător
(descrescător).
tu
Pentru a studia monotonia unui șir se calculează diferența a doi termeni consecutivi și se compară
ir
cu zero:
i-V
ţi
Dacă șirul are toți termenii strict pozitivi, atunci putem studia monotonia șirului comparând raportul
a doi termeni consecutivi cu 1.
ec
.L
w
w
w
Progresii geometrice
Definiție. O progresie geometrică este un șir de numere reale (cu primul termen nenul) în care
fiecare termen începând cu al doilea se obține din precedentul prin înmulțirea cu același număr
nenul q. Numărul q se numește rația progresiei.
Exemplu: 3, -6, 12, -24, ...- progresie geometrică cu rația q= -2.
Observație. Într-o progresie geometrică raportul a doi termeni consecutivi este constant:
Proprietațile progresiei geometrice
o
.r
le
Progresiile geometrice au următoarele proprietăți:
a
1. Formula termenului general:
tu
ir
i-V
2. În orice progresie geometrică are loc relația:

ţi
ec
3.Dacă avem n numere în progresie geometrică, atunci are loc relația:

.L
w
4. Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice:

w
Fie
w
Atunci:
Funcții mărginite
Fie funcția:
Definiție. Imaginea funcției f (sau mulțimea valorilor funcției f) este mulțimea:
o
.r
Definiție. Funcția f este mărginită dacă mulțimea valorilor funcției este inclusă într-un interval de
le
numere reale.
a
Funcția f este mărginită dacă:
tu
ir
i-V
Observație. Dacă o funcție este mărginită, atunci graficul acesteia este cuprins între două
drepte paralele cu axa Ox.
ţi
ec
Funcții pare, impare

.L
w
Definiție. O mulțime A se numește mulțime simetrică dacă:

w
w
Definiție.Fie f o funcție numerică și A o mulțime simetrică
Atunci:
f se numește funcție pară dacă:
f se numește funcție impară dacă:
Observație. Graficul unei funcții pare este simetric față de axa Oy, iar graficul unei funcții impare
este simetric față de originea O a reperului cartezian.
Funcții periodice
o
.r
Fie funcția
a le
Definiție. Funcția f se numește funcție periodică dacă:
tu
ir
Numărul T se numește perioadă a funcției. Cea mai mică perioadă a funcției (dacă există) se
numește perioadă principală.
i-V
Proprietate. Dacă f este o funcție periodică având perioada T, atunci pentru

ţi
ec
are loc relația:

.L
w
Observație. Reprezentarea grafică a unei funcții periodice se poate obține trasând graficul acesteia
pe un interval de lungimea unei perioade T și apoi translatându-l la stânga și la dreapta de-a lungul
w
axei Ox pe intervale de lungimea T.

w
Funcții monotone
Fie funcția
Definiții:
Funcția f este crescătoare pe A dacă:
Funcția f este strict crescătoare pe A dacă:
o
Funcția f este descrescătoare pe A dacă:
.r
le
Funcția f este strict descrescătoare pe A dacă:
a
tu
Funcția f este monotonă pe A dacă este crescătoare sau descrescătoare.
ir
Modalități de a studia monotonia unei funcții:
i-V
ţi
1. Calculăm diferența și o comparăm cu zero:

ec
.L
2. Studiem semnul raportului de mai jos, numit raport de variație a funcției:

w
w
w
Compunerea funcțiilor
Definiție. Fie funcțiile:
Se numește compusa funcției g cu funcția f, funcția definită astfel:
o
.r
Observație. Compunerea funcției g cu funcția f se poate defini numai atunci când codomeniul lui f
le
coincide sau este inclus în domeniul de definiție a lui g.
a
Proprietăți ale compunerii funcțiilor
tu
1. Compunerea funcțiilor este asociativă: ir
i-V
2. Fie funcțiie:
ţi
ec
Atunci:
.L
Observație. Compunerea funcțiilor nu este comutativă.

w
w
w
Funcții numerice
Definiție. Fie A și B două submulțimi ale mulțimii numerelor reale. Funcția
se numește funcție numerică (sau funcție reală de variabilă reală).
Exemple:
Contraexemplu: fie A mulțimea țărilor din Europa și B mulțimea capitalelor; funcția care asociază
fiecărei țări, capitala corespunzătoare NU este o funcție numerică.
Definiție. Graficul funcției f este mulțimea de perechi:
Intersecția graficului funcției f cu axele de coordonate:
o
.r
le
Observație:
a
tu
ir
i-V
Operații cu funcții numerice

ţi
ec
Fie funcțiile:
.L
w
Suma funcțiilor f și g este funcția:

w
w
Produsul funcțiilor f și g este funcția:
Câtul dintre funcția f și funcția g este funcția:
Produsul dintre un număr real și funcția f este funcția:
Semnul funcției de gradul I
o
Fie funcția
.r
le
Ecuația atașată funcției este ax + b = 0, cu soluția:
a
tu
ir
A stabili semnul funcției de gradul I înseamnă a găsi valorile lui x pentru care funcția este pozitivă,
i-V
respectiv găsirea acelor valori ale lui x pentru care funcția este negativă. Semnul funcției de gradul I
este dat de semnul coeficientului a, conform tabelului de mai jos:
ţi
ec
.L
w
Relațiile lui Viete. Formarea ecuației de

w
gradul doi când se cunosc rădăcinile

w
Relațiile lui Viète stabilesc o legătură între rădăcinile reale ale ecuației de gradul al doilea și
coeficienții acesteia.
Fie ecuația:
cu rădăcinile:
Observație. Cu ajutorul relațiilor lui Viète putem calcula suma și produsul rădăcinilor ecuației de
o
gradul al doilea fără a cunoaște rădăcinile.
.r
Formarea ecuației de gradul doi când se cunosc rădăcinile
le
Atunci când se cunosc rădăcinile reale ale ecuației de gradul al doilea putem forma
ecuația calculând suma și produsul rădăcinilor. Ecuația va fi:
a
tu
ir
Natura și semnele rădăcinilor ecuației de gradul al doilea
i-V
ţi
Semnul soluțiilor reale se stabilește cu ajutorul semnului produsului P și al sumei S, conform

ec
tabelului de mai jos:

.L
w
w
w
Cazuri particulare:
Dacă S = 0, rădăcinile sunt egale în modul și de semne contrare:
Dacă P = 0, una dintre rădăcini este zero:
Descompunerea trinomului de gradul al

doilea
o
.r
Expresia
a le
se descopune în factori după formula:
tu
ir
i-V
unde
ţi
ec
Vectori
.L
w
w
Definiții.
w
Se numește direcție a dreptei d mulțimea formată din dreapta d și din toate dreptele paralele cu d.
Spunem că două segmente au aceeași direcție dacă dreptele lor suport sunt paralele sau coincid.
O pereche ordonată de puncte (A,B) din plan se numește segment orientat.
A- se numește originea sau punctul de aplicație
B- se numește extremitatea segmentului orientat sau vârf.
Lungimea segmentului [AB] se numește modulul segmentului orientat.
Două segmente orientate se numesc echipolente dacă au aceeasi mărime (modul), direcție și sens.
Se numește vector mulțimea tuturor segmentelor orientate echipolente cu un segment orientat dat.
Se numește versor sau vector unitate, vectorul având lungimea egală cu 1.
Doi vectori sunt egali dacă au aceeași mărime, direcție și sens.
o
.r
Doi vectori sunt opuși dacă au aceeași mărime și direcție, dar sensuri opuse.
a le
Adunarea vectorilor
tu
ir
i-V
Adunarea vectorilor după regula paralelogramului
Se așează cei doi vectori astfel încât să aibă originea în același punct. Se constuiește un
paralelogram ducând paralele la cei doi vectori prin vârfurile lor. Vectorul sumă va fi diagonala
ţi
paralelogramului cu originea în originea comună a celor doi vectori.

ec
.L
w
w
w
Adunarea vectorilor după regula triunghiului
Se așează al doilea vector cu originea în vârful primului vector. Vectorul sumă va fi vectorul cu
originea în originea primului vector și cu extremitatea în extremitatea celui de-al doilea vector.
Adunarea vectorilor după regula poligonului
o
Se așează vectorii succesiv unul cu originea în vârful celuilalt. Vectorul sumă va fi vectorul cu
.r
originea în originea primului vector și cu extremitatea în extremitatea ultimului vector.
a le
tu
ir
i-V
ţi
ec
Proprietățile adunării vectorilor
Asociativitatea:
.L
w
w
Comutativitatea:
w
Elementul neutru- vectorul nul:
Elementul opus (vectorul opus):
Înmulțirea unui vector cu un scalar
o
.r
Proprietățile înmulțirii unui vector cu un scalar
a le
Înmulțirea cu scalari este distributivă față de adunarea vectorilor
tu
ir
Înmulțirea cu scalari este distributivă față de adunarea scalarilor
i-V
Asociativitatea înmulțirii scalarilor

ţi
ec
Numărul 1 este element neutru pentru înmulțirea vectorilor cu scalari

.L
w
Cazuri particulare:
w
w
Descompunerea unui vector într-un reper

cartezian
O pereche ordonată de axe perpendiculare având aceeași origine formează un reper cartezian
ortogonal. Punctul O se numește originea reperului. Axa Ox se numește axa absciselor, iar Oy axa
ordonatelor. Pe cele două axe vom considera versorii
Fie A și B două puncte în plan având coordonatele:
o
Atunci vectorul se descompune după direcțiile date de cei doi versori astfel:
.r
a le
Numerele se numesc coordonatele carteziene ale punctului A sau coordonatele vectorului
.
tu
ir
Vectorul se descompune după direcțiile date de cei doi versori astfel:
i-V
ţi
ec
Modulul vectorului este:

.L
w
Proprietăți
w
w
Au loc următoarele proprietăți:
Scăderea vectorilor
Pentru a obține vectorul diferență, se așează cei doi vectori astfel încât să aibă originea comună.
Vectorul diferență este vectorul având originea în extremitatea scăzătorului și vârful în extremitatea
descăzutului.
o
.r
a le
tu
ir
i-V
Vectori coliniari
ţi
ec
.L
Definiție. Doi vectori sunt coliniari dacă au aceeași direcție.

w
Condiția de coliniaritate a doi vectori

w
w
Condiția de coliniaritate a trei puncte
Șiruri
Un șir de numere reale este o funcție
Astfel, un șir este o succesiune de numere reale în care fiecare număr ocupă un loc bine determinat:
o
.r
Notații:
a le
Elementele unui șir se numesc termenii șirului.
tu
Indicele fiecărui termen se numește rangul termenului.
ir
- termenul de rang n.
i-V
Moduri de definire a unui șir:
1. Șir definit descriptiv

ţi
exemplu:
ec
.L
2. Șir definit cu ajutorul unei formule

w
exemplu:
w
w
3. Șir definit printr-o relație de recurență
exemplu:
Progresii aritmetice
Definiție. O progresie aritmetică este un șir de numere reale în care fiecare termen începând cu al
doilea se obține din termenul precedent prin adăugarea aceluiași număr r. Numărul r se numește
rația progresiei.
o
Exemplu: 1, 4, 7, 10, 13, ...- progresie aritmetică cu rația r = 3.
.r
Observație. Într-o progresie aritmetică, diferența a doi termeni consecutivi este întotodeauna
le
constantă:
a
tu
ir
Proprietățile progresiei aritmetice
i-V
ţi
Progresiile aritmetice au următoarele proprietăți:

ec
1. Formula termenului general:

.L
w
2. Orice termen, începând cu al doilea, este media aritmetică a termenilor alăturați:

w
w
3. Dacă avem n numere în progresie aritmetică, atunci are loc relația:
4. Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:
Fie:
Atunci:
o
Funcția de gradul I
.r
a le
Forma generală a funcției de gradul I este:
tu
ir
Graficul funcției de gradul I:
i-V
Graficul funcției de gradul I este o dreaptă.
Dacă domeniul de definiție este un interval mărginit, atunci graficul este un segment;
ţi
Dacă domeniul de definiție este un interval nemărginit, atunci graficul este o semidreaptă;
ec
Pentru a reprezenta grafic funcția de gradul I, se atribuie lui x două valori arbitrare și se
calculează valorile corespunzătoare ale funcției. O altă modalitate este de a determina punctele de
.L
intersecție dintre graficul funcției și axele de coordonate.
Intersecția graficului cu axele de coordonate:

w
w
w
Monotonia funcției de gradul I:
Semnul lui a stabilește monotonia funcției de gradul I, astfel:
Dacă a > 0, funcția este strict crescătoare.

Dacă a < 0, funcția este strict descrescătoare.
Sisteme de inecuații de gradul I
Un sistem de inecuații de gradul I conține două sau mai multe inecuații de gradul I.
Mulțimea soluțiilor unui sistem de inecuații se obține intersectând mulțimile soluțiilor inecuațiilor
care compun sistemul.
o
Vectorul de poziție al unui punct
.r
a le
vector de poziție al punctului A. tu
Definiție. Fie O un punct fixat în plan și A un alt punct din plan. Atunci vectorul se numește
ir
Notație:
i-V
ţi
Dacă A și B sunt puncte în plan, atunci are loc relația:

ec
.L
Vectorul de poziție al unui punct care împarte un segment într-un raport dat
w
w
w
Are loc relația:
În particular, dacă k = 1, atunci M este mijlocul segmentului [AB], iar vectorul de poziție al
punctului M va fi:
Vectorul de poziție al centrului de greutate al

unui triunghi
o
Fie ABC un triunghi și G centrul de greutate al triunghiului (punctul de intersecție al medianelor).
Vectorul de poziție al punctului G este:
.r
a le
Proprietate:
tu
ir
i-V
Teorema lui Menelaus și reciproca

ţi
ec
Teorema lui Menelaus. Fie triunghiul ABC și punctele P, Q, R situate pe dreptele AB, AC, BC astfel
.L
încât P, Q, R coliniare. Atunci are loc relația:

w
w
Reciproca teoremei lui Menelaus. Fie triunghiul ABC și punctele P, Q, R situate pe dreptele AB,
w
AC, BC astfel încât toate trei să fie situate pe prelungirile laturilor triunghiului sau numai unul pe
prelungirea unei laturi. Dacă are loc relația:
atunci punctele P, Q, R sunt coliniare.
Teorema lui Ceva și reciproca
Teorema lui Ceva. Fie triunghiul ABC și punctele P, Q, R situate pe dreptele BC, AC, AB. Dacă
dreptele AP, BQ, și CR sunt concurente, atunci are loc relația:
o
Reciproca teoremei lui Ceva. Fie triunghiul ABC și punctele P, Q, R situate pe dreptele BC, AC,
.r
AB. Dacă are loc relația:
a le
atunci cevienele AP, BQ, și CR sunt concurente.
tu
ir
Măsurarea unghiurilor în grade și radiani
i-V
ţi
ec
Măsura de un radian corespunde unui arc de cerc având lungimea egală cu raza cercului. Se știe că
măsura unui unghi cu vârful la centrul unui cerc este egală cu măsura arcului mic cuprins între
laturile sale. Prin urmare, un unghi va avea măsura de un radian dacă subîntinde un arc de cerc cu
.L
lungimea egală cu raza cercului.

w
Observație. Măsura în radiani a unui unghi sau a unui arc de cerc nu depinde de raza cercului din
care face parte.
w
Pentru a găsi relația dintre măsura în grade sexagesimale și radiani folosim regula de trei simplă:
w
Așadar, pentru a transforma în radiani un unghi având măsura de n grade, folosim relația:
Analog, putem găsi formula de transformare a radianilor în grade. Pentru a transforma în grade un
unghi având măsura de n radiani, folosim relația:
Cercul trigonometric
o
.r
le
Cercul cu centrul în originea reperului cartezian și având raza R = 1 se numește cerc
trigonometric sau cerc unitate. În cercul trigonometric distingem patru zone numite cadrane.
a
Considerăm sensul pozitiv cel invers deplasării acelor de ceasornic, iar sensul negativ va fi sensul de
tu
mișcare a acelor de ceasornic. Sensul pozitiv se mai numește și sens trigonometric. Ecuația cercului
trigonometrice este:
ir
i-V
Prin urmare, cercul trigonometric este mulțimea

ţi
ec
Fiecărui unghi din cercul trigonometric îi corespunde un punct M(x,y) situat pe cerc. Coordonatele
punctului M reprezintă valorile funcțiilor trigonometrice ale unghiului respectiv. Astfel, x (abscisa)
.L
reprezintă cosinusul, iar y (ordonata) reprezintă sinusul unghiului respectiv.

w
Funcția cosinus
w
w
Fie α un unghi, iar M(x,y) punctul corespunzător situat pe cercul trigonometric. Coordonatele
punctului M reprezintă valorile funcțiilor trigonometrice ale unghiului α. Astfel:
Considerăm funcția:
Proprietățile funcției cosinus
1. Mulțimea valorilor
2. Periodicitatea
Funcția cosinus este periodică având perioada principală 2π.
o
.r
le
3. Paritatea
Funcția cosinus este pară, adică:
a
4. Semnul funcției cosinus tu
ir
i-V
Funcția cosinus este:
- pozitivă în cadranul I și IV
ţi
- negativă în cadranul II și III.

ec
5. Monotonia
cadran I II III IV
.L
cosinus
w
w
Funcția tangentă
w
Tangenta unui unghi α este egală cu raportul dintre sinus și cosinus. Vom defini funcția:
Proprietățile funcției tangentă
1. Periodicitatea
Funcția tangentă este periodică având perioada principală π.
2. Paritatea
Funcția tangentă este impară, adică:
o
3. Semnul funcției tangentă
.r
Funcția tangentă este:
le
- pozitivă în cadranul I și III
a
- negativă în cadranul II și IV.
4. Monotonia
tu
Funcția tangentă este strict crescătoare pe intervale de forma
ir
i-V
ţi
ec
Funcția cotangentă
.L
w
Cotangenta unui unghi α este egală cu raportul dintre cosinus și sinus. Vom defini funcția:
w
w
Proprietățile funcției cotangentă
1. Periodicitatea
Funcția cotangentă este periodică având perioada principală π.
2. Paritatea
Funcția cotangentă este impară, adică:
3. Semnul funcției cotangentă
Funcția cotangentă este:
- pozitivă în cadranul I și III
- negativă în cadranul II și IV.
4. Monotonia
o
Funcția cotangentă este strict descrescătoare pe intervale de forma (0,π).
.r
le
Relații între funcții trigonometrice ale unui
a
unghi
tu
ir
i-V
Formula fundamentală a trigonometriei

ţi
ec
De aici vom deduce următoarele relații:

.L
w
Formule pentru unghiuri complementare

w
w
Relații între funcții trigonometrice ale unui unghi
Relațiile între funcțiile trigonometrice le găsim în tabelul de mai jos. Semnul din fața radicalilor se
alege în funcție de cadranul în care se află unghiul x.
o
.r
a le
tu
ir
i-V
ţi
ec
.L
Reducerea la primul cadran

w
w
w
Atunci când trebuie să calculăm valorile funcțiilor trigonometrice ale unghiurilor din cadranele II,
III, IV, pentru a ușura calculele vom folosi formule de reducere la primul cadran. La fel vom proceda
și atunci când trebuie să calculăm funcții trigonometrice ale unor unghiuri cu măsuri mai mari de
360 grade (care depășesc primul cerc).
Principalele valori ale funcțiilor trigonometrice pentru unghiurile din primul cadran sunt scrise mai
jos:
x 0
sinx 0 1
cosx 1 0
tgx 0 1
ctgx 1 0
o
.r
Trecerea din cadranul II în cadranul I:
ale
tu
ir
i-V
Trecerea din cadranul III în cadranul I:

ţi
ec
.L
w
Trecerea din cadranul IV în cadranul I:

w
w
Formule trigonometrice pentru suma și
diferența a două unghiuri
o
.r
ale
tu
Funcțiile trigonometrice pt. argumentul
ir
dublu și triplu
i-V
ţi
ec
.L
w
w
w
o
.r
le
a
tu
ir
i-V
ţi
ec
.L
w
Transformarea sumelor în produse

w
w
o
.r
a le
Tranformarea produselor în sume
tu
ir
i-V
ţi
ec
.L
w
Produsul scalar a doi vectori

w
w
Definiție. Produsul scalar al celor doi vectori este numărul real:
Produsul scalar se mai poate exprima și astfel:
Observații:
Proprietățile produsului scalar
o
.r
a le
Cosinusul unghiului dintre doi vectori
tu
ir
i-V
Produsul scalar exprimat cu ajutorul

ţi
coordonatelor
ec
.L
w
w
w
Expresia analitică a produsului scalar al celor doi vectori este:
Modulul (norma) unui vector
Cosinusul unghiului a doi vectori
Teorema cosinusului
o
.r
ale
tu
ir
i-V
Teorema cosinusului:
ţi
ec
.L
w
Consecință.
w
w
Teorema medianei
o
.r
le
Fie ABC un triunghi și notăm cu
a
lungimile medianelor duse din A, B, respectiv C.
tu
ir
Teorema medianei:
i-V
ţi
ec
.L
w
Teorema sinusurilor
w
w
Fie triunghiul ABC, cu AB= c, AC= b, BC= a și notăm cu R- raza cercului circumscris triunghiului.
Teorema sinusurilor:
În orice triunghi, raportul dintre lungimea unei laturi și sinusul unghiului opus este egal cu
diametrul cercului circumscris triunghiului.
Rezolvarea triunghiurilor
A rezolva un triunghi înseamnă a determina toate laturile și unghiurile, cunoscând trei dintre
acestea.
Reamintim că în orice triunghi suma măsurilor unghiurilor este egală cu 180 grade:
o
.r
Cazul 1. Se cunosc laturile și se cer unghiurile.
le
Se folosește teorema cosinusului pentru a determina unghiurile.
Cazul 2. Se cunosc două unghiuri B și C o latură.
a
tu
Pentru a afla unghiul A avem: A= π-(B+C), iar din teorema sinusurilor aflăm celelalte două laturi.
Cazul 3. Se cunosc două laturi și un unghi.

ir
Folosind teorema cosinusului putem determina a treia latură, iar din teorema sinusurilor aflăm
i-V
celelalte unghiuri.
ţi
ec
Formula lui Heron

.L
w
w
Formula lui Heron pentru calculul ariei unui triunghi atunci când se cunosc lungimile laturilor
acestuia este:
w
unde:
a, b,c - lungimile laturilor triunghiului
s- semiperimetrul
Raza cercului circumscris și raza cercului

înscris în triunghi
Fie ABC un triunghi cu AB= c, AC= b, BC= a și notăm cu:
A- aria triunghiului
o
s- semiperimetrul triunghiului
.r
R- raza cercului circumscris triunghiului
le
r- raza cercului înscris în triunghi.
a
tu
ir
i-V
ţi
ec
Funcția sinus
.L
w
w
Fie α un unghi, iar M(x,y) punctul corespunzător situat pe cercul trigonometric. Coordonatele
w
punctului M reprezintă valorile funcțiilor trigonometrice ale unghiului α. Astfel:
Considerăm funcția:
Proprietățile funcției sinus
1. Mulțimea valorilor
2. Periodicitatea
Funcția sinus este periodică având perioada principală 2π.
3. Paritatea
o
.r
Funcția sinus este impară, adică:
a le
4. Semnul funcției sinus
Funcția sinus este:
- pozitivă în cadranul I și II tu
ir
i-V
- negativă în cadranul III și IV.
5. Monotonia
ţi
cadran I II III IV
ec
sinus
.L
w
w
w

Teorie Clasa A IX-a

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teorie Clasa A IX-a

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

http://lectii-virtuale.

Intersecția cu axa Oy va fi punctul având ordonata y = b.

Forma generală a inecuațiilor de gradul I cu o necunoscută este:

2. Împărțim ambii membri ai inecuației la a (a se mai numește coeficientul lui x):

Soluția se va scrie sub formă de interval.

În mod analog se rezolvă și celelalte tipuri de inecuații.

Sisteme formate dintr-o ecuație de gradul I și

Pentru a rezolva un astfel de sistem folosim metoda substituției:

Astfel se determină soluțiile sistemului, adică perechile de forma:

sistemului dau coordonatele punctelor de intersecție ale dreptei cu parabola.

Distingem trei situații posibile:

au două puncte comune)

A doua ecuație devine;

Rezolvăm ecuația de gradul doi obținută.

Dacă nu există soluții reale, atunci sistemul dat nu are soluție.

Definiție. O ecuație cu două necunoscute se numește simetrică, dacă înlocuind o necunoscută cu

cealaltă, ecuația nu se schimbă.

Exemplu: 2x + 7xy + 2y = 10.

Definiție.Un sistem format din ecuații simetrice se numește sistem simetric.

Soluțiile sistemului simetric fundamental vor fi:

Metoda de rezolvare a sistemelor simetrice cu necunoscutele x și y

1) Se introduc două necunoscute noi: s = x + y și p = xy

2) Se exprimă ecuațiile sistemului în s și p

Funcția de gradul al doilea- noțiuni

Definiție. Funcția de gradul al doilea este funcția:

Ecuația atașată funcției este:

Graficul funcției de gradul al doilea este o parabolă.

Graficul și semnul funcției de gradul al

Funcția de gradul al doilea este o funcție de forma:

Observație. Parabola întotdeauna intersectează axa Oy.

Dacă a > 0 graficul este convex ( "ține apă").

Dacă a < 0 graficul este concav ( nu "ține apă").

Semnul funcției de gradul al doilea

Fie funcția de gradul doi

Dacă a > 0 atunci:

Dacă a < 0 atunci:

Ecuația de gradul II cu rădăcini reale

Ecuația de gradul al doilea este o ecuație de forma:

și ea este echivalentă cu ecuația:

Discriminantul ecuației este numărul

Modalități de rezolvare a ecuației de gradul al doilea:

Distingem trei cazuri, în funcție de semnul lui delta:

Ecuația are două soluții reale distincte și acestea sunt:

Se scoate x factor comun:

Formarea ecuației de gradul II când se

Formarea ecuației de gradul doi când se cunosc rădăcinile

ecuația calculând suma și produsul rădăcinilor. Ecuația va fi:

Forma generală a inecuațiilor de gradul doi este:

Semnul funcției de gradul doi se stabilește în funcție de semnul discriminantului și semnul

Funcția f are semnul lui a pe

Pașii de rezolvare a unei inecuații de gradul doi:

se rezolvă ecuația de gradul doi corespunzătoare inecuației date;

se stabilește în care dintre situațiile teoretice ne aflăm în raport cu delta;

Inecuații de gradul II cu modul

Explicitarea modulului unei inecuații de gradul doi se face astfel:

Funcții trigonometrice- coordonate în plan

Cercul cu centrul în originea reperului cartezian și având raza R = 1 se numește cerc

-un punct situat în cadranul I va avea ambele coordonate pozitive;

-un punct situat în cadranul II va avea absisa negativă și ordonata pozitivă;

-un punct situat în cadranul III va avea ambele coordonate negative;

-un punct situat în cadranul IV va avea absisa pozitivă și ordonata negativă.

Propoziții, predicate și cuantificatori

Propoziția (matematică) este un enunț care poate fi adevărat sau fals.