Nora Roberts

Devin
MacKade
Seria Frații MacKade
Traducere din limba engleză
Roxana Olteanu

LIRA
2016
 Lira

The Heart ofDevin MacKade

Nora Roberts
Copyright fi 1996 Nora Roberts
Lira și Cărți romantice sunt mă rci înregistrate ale
Grupului Editorial Litera
O.P. 53; C.P. 212, sector 4, București,
Româ nia tel.: 021 319 63 90; 031 425 16 19;
0752 548 372
e-mail: comenzi@lira.ro
Ne puteți vizita pe
www.litera.ro/Iirabooks.ro
Jnimn lui Devin MacKade
Nora Roberts
Copyright fi 2016 Grup Media Litera
pentru versiunea în limba româ nă
Toate drepturile rezervate
Editor: Vidrașcu și fiii
Redactor: Mira Velcea
Corector: Emilia Achim
Copertă: Florentina Tudor
Tehnoredactare și prepress: loana Cristea
ISBN ePUB: 978—606—33—0498—9
ISBN PDF: 978—606—33—0499—6
ISBN Print: 978-606-330-371-5
 Lectura digitală protejează mediul

Versiune digitală realizată de elefant.ro

Celor care iși urmeazä inimn
 prolog
Devin MacKade credea că vâ rsta de două zeci de ani e o perioadă
ciudată din viața unui om. Era îndeajuns de matur câ t să fie considerat
responsabil pentru diverse acțiuni și sarcini, îndeajuns de matur pentru a-și
construi viața și pentru a iubi o femeie. Cu toate acestea, nu era chiar atâ t
de matur, din punct de vedere legal, câ t să fie considerat un adult în
adevă ratul sens al cuvâ ntului.
Era bucuros că îi mai ră mă seseră doar două sprezece luni pentru a
depă și etapa asta.
Cum era al treilea dintre cei patru frați, avusese ocazia să -i vadă pe
Jared și Rafe intrâ nd în viața adultă , iar Shane venea și el din urmă . Nu că s-
ar fi gră bit, în fond. Se bucura de orice clipă din timpul și din viața lui, dar
Devin, cu firea lui meticuloasă , începuse să -și facă planuri pentru cum avea
să fie.
Micul oraș Antietam, din Maryland, ar fi fost surprins să afle că el se
hotă râ se să respecte legea, nu s-o încalce. Sau s-o ocolească .
Mama lui îl împinsese de la spate să meargă la facultate, e adevă rat, dar,
odată ajuns acolo, David se hotă râ se să îi și placă . Cursurile de
administrație în justiție, criminologie și sociologie 1-au fascinat. Cum se
fă ceau legile, de ce se fă ceau, cum erau susținute. I s-a pă rut de la bun
început că acele că rți, acele cuvinte, acele principii îl așteptaseră pe el ca să
fie descoperite.
Așa că , în felul lui meditativ, se hotă râ se să devină polițist.
Nu era ceva ce voia să împă rtă șească familiei, deocamdată . Frații lui 1-
ar fi luat peste picior, fă ră îndoială . Chiar și Jared, care se pregă tea să
devină avocat, nu s-ar fi lă sat mai prejos. Nu era preocupat de asta. Devin
știa că ar fi putut să le țină piept fă ră probleme celor trei frați, dacă nu
verbal, atunci cu pumnii. Dar, pentru el, asta era o chestiune personală ,
despre care nu discuta.
Era conştient că nu tot ce-ți doreşti în sinea ta poate fi realizat. Dovada
o vedea chiar acolo, la cafeneaua lui Ed, unde el și frații lui luau o gustare
înainte de a pleca la Taverna lui Duff, la biliard. Da, dovada era chiar acolo,
aducâ ndu-
i oferta zilei, cu obrajii îmbujorați din cauza tachină rii lui Rafe.
Un metru cincizeci și opt, nici patruzeci și cinci de kilograme, delicată și
fragilă ca un boboc de trandafir. Pă rul de îngeraș, ondulat ca un halou în
jurul unei fețe din care ieșeau în evidență ochii cenușii și tă cuți. Un nas
micuț, ce se ră sucea ușor în vâ nt. Cea mai frumoasă gură din toată regiunea,
cu un „v“ pronunțat al buzei de sus. Exact ca la pă puși. Mâ nuțe mici, despre
care el știa că pot jongla cu farfurii, cafetiere și pahare cu multă pricepere,
dobâ ndită din experiență .
Mâ ini care purtau un inel cu o fă râ mă de diamant abia vizibil pe cel de-
al treilea deget.
Se numea Cassandra Connor, și se pă rea că el era dintotdeauna
îndră gostit de ea. Cu siguranță o cunoştea dintotdeauna, o vă zuse crescâ nd,
la început doar cu un vag interes, care apoi se transformase într-o
adevă rată pasiune, o pasiune pe care el o considera prea stâ njenitoare
pentru a o dezvă lui.
Ș i asta era problema. Pâ nă să își ia el inima în dinți și s-o dezvă luie,
fusese prea tâ rziu. Joe Dolin deja o revendicase. Urmau să se că să torească
în iunie, la numai două să ptă mâ ni după ce ea avea să absolve liceul.
Ș i nu mai era nimic de fă cut.
Se abținu să privească în urma ei în vreme ce ea se îndepă rta de masa
lor. Frații lui aveau ochi ageri, și el nu ar fi putut să suporte să fie tachinat
pentru ceva așa de personal și de umilitor ca o iubire neîmpă rtă șită .
Așa că privi pe geam, la Main Street. Aici, se gâ ndea el, ar mai fi putut
face ceva. Într-o bună zi, avea să ofere și el ceva oraşului care fusese o parte
atâ t de importantă și de personală a vieții lui. Într-o bună zi, avea să își facă
aici datoria și să -1 protejeze. Era destinul să u. De asta era sigur.
Uneori simțea, în visele lui, că mai fă cuse asta câ ndva sau că mă car
încercase, că orașul era devastat de ră zboi, dezbinat și slă bit de rivalită ți. În
visele lui, vă zuse cum fusese odinioară , așa cum era înfă țișat în fotografiile
acelea vechi din vremea Ră zboiului Civil. Case de piatră și biserici, cai și
tră suri. Uneori i se pă rea că îi și auzea pe oamenii care se adunau pe la
colțuri sau la frizerie, discutâ nd despre Ră zboiul dintre State.
Desigur, se gâ ndea el la rece, orașul — sau mă car o parte din oraș — era
bâ ntuit. Vechea casă Barlow, de pe deal, din apropierea oraşului, pă durea,
propria lui casă , câ mpurile cultivate la care dă dea și el o mâ nă de ajutor în
fiecare primă vară , la arat și semă nat. Erau peste tot ecouri ale vieților și ale
morții, ale speranțelor și ale spaimelor trecute.
Cine voia să audă nu trebuia decâ t să asculte.
— Aproape la fel de bună ca a mamei.
 Shane bă gă o furculiță cu piure în gură , iar gropițele MacKade îi apă rură
în obraji câ nd zâ mbi.
— Aproape. Oare ce fac femeile câ nd ies în oraș?
— Bâ rfesc. Cu farfuria golită în fața lui, Rafe se rezemă de scaun și își
aprinse o țigară . Altceva ce să facă ?
— Mama are tot dreptul, a comentat Jared.
— N-ann zis că n-are. Bă trâ na doamnă Metz îi face probabil capul mare
despre noi chiar în clipa asta.
Rafe zâ mbi ră ută cios la ideea asta, știind că mama lor putea să -i țină
piept formidabilei doamne Metz cu o mâ nă legată la spate.
Devin își întoarse privirea de la Main Street spre frații lui.
— Ann fă cut ceva recent?
Începură cu toții să se gâ ndească . Nu că aveau memorie slabă , dar
intrau atâ t de ușor în belele, încâ t uneori nici nu mai luau în calcul
consecințele.
Cine ar fi trecut prin fața ferestrei mari de la cafeneaua lui Ed ar fi putut
să -i vadă pe cei patru MacKade, bruneți, diavoli cu ochi verzi, atâ t de
frumoşi încâ t ar putea accelera pulsul orică rei ființe de sex feminin, fie ea
de zece sau de optzeci de ani.
Se ciondă niră în privința celui care a fă cut cea mai recentă chestie —
ceartă sau bă taie, legi încă lcate sau mă car abateri. După o dezbatere
aprinsă , se conveni că Rafe deținea premiul cel mare, prin întrecerea pe
care o fă cuse cu Chevroletul lui Joe Dolin pe autostradă .
Nu fuseseră prinși, dar se dusese vestea. Mai ales că Rafe câ știgase, și
acum Joe era chitit să -și ia revanșa.
— Individul e un nemernic, zise Rafe și suflă fumul de la țigară .
Nimeni nu îl contrazise, și privirea lui Rafe alunecă spre Cassie, care
servea la o masă în spatele lor.
— Ce o fi vă zut la el o dulceață de fată cum e Cassie?
— Dacă mă întrebi pe mine, cred că vrea doar să scape de
acasă . Jared își împinse farfuria pe masă .
— Oricine ar arunca mă car o privire la maică -sa, nu și-ar dori decâ t să
scape mai repede de ea. E o fanatică .
— Poate îl iubeşte, spuse încet Devin.
Rafe își exprimă pă rerea printr-un cuvâ nt obscen.
—Copila n-are nici șaptesprezece ani, argumentă el. O să se
îndră gostească de o mie de ori.
— Nu toată lumea are o inimă așa flexibilă .
— Inimă flexibilă . Shane izbucni în râ s la auzul expresiei. Nu inima e aia