Sunteți pe pagina 1din 2

CURS 7

FECUNDAŢIA ŞI NIDAŢIA

  Fecundaţia reprezintă procesul de fuziune a spermei cu ovulul (un singur spermatozoid


fecundează un singur ovul). În urma procesului se formează celula ou (zigotul).
La om, fecundaţia este internă şi are loc în două faze:
• Faza de însămânţare, când spermiile vin în contact cu ovulul matur.
• Faza de amfimixie, care reprezintă fecundaţia propriu-zisă.Fecundaţia are loc în treimea laterală
a trompei uterine, după care zigotul, prin mişcările peristaltice ale musculaturii tubei uterine, este
împins în uter,unde, în decurs de aproximativ trei zile, se fixează în mucoasa uterină prin nidaţie.
Devine astfel o sarcină uterină normală.Sunt însă cazuri în care oul nu poate ajunge până
la uter şi sarcina rămâne „extrauterină”; în  astfel de cazuri, ovulul fecundat este
împins în cavitatea peritoneală sau abdominală, prin mişcări antiperistaltice ale trompei
uterine şi se fixează în abdomen, determinând o sarcină „abdominală”. De asemenea, este
posibilăşi situaţia în care, din cauza unor deformări ale trompei uterine, sau din cauza unei
dezvoltări prea rapide a oului, acesta nu mai poate înainta până în uter şi rămâne petraiectul
trompei uterine. În acest caz, apare o sarcină „tubară”. Şi într-un caz şi în altul de sarcină
„ectopică”, produsul de concepţie nu este viabil, iar sarcina nu poatefi dusă la termen,
determinând o ruptură a trompei cu hemoragii masive; singura atitudine terapeutică în asemenea
stări este intervenţia chirurgicală (de urgenţă). Nidaţia (încuibărirea) are loc după 11 zile de la
fecundaţie.

SEGENTAŢIA ZIGOTULUI

Procesul de diviziune succesivă a oului până se formează noul embrion trece


prin mai multe etape sau stadii de dezvoltare. Unele celule mai mari sedispun în
centru şi formează embrioblastul , adică matricea viitorului embrion. Alte celule mai mici se
aşează la periferie şi formează trofoblastul  ce asigură nutriţiaembrionului. În această fază, oul
are aspect de mură, de unde şi numele de „stadiul de morulă”.Apoi, oul intră în „stadiul de
blastrulă”, când, prin creşterea rapidă a trofoblastului, între acesta şi embrioblast se creează o
cavitate numită blastocel , plinăcu lichid secretat de celulele din interior. Acum, oul se nidează
în mucoasa uterină datorită enzimelor ce sunt elaborate de trofoblast şi care erodează mucoasa
uterină,făcând un „pat” sau „loc de cuibărire” pentru ou.
În prima săptămână de dezvoltare intrauterină, apare prima foiţă embrionară – endodermul .
Aceasta este etapa endodermică. Endodermul se dezvoltă rapidşi din el se formează două
cavităţi: ombilicală (sacul vitelin) şi amniotică (rol protector pentru embrion).
În a doua săptămână de dezvoltare, apare şi a doua foiţă embrionară – ectodermul . Aceasta este
etapa didermică.Din endoderm ia naştere o altă anexă a embrionului, numită alantoida, care va
conţine, ulterior, vasele ombilicale. Concomitent, trofoblastul trimite pe faţalui dinspre uter o
serie de prelungiri, care vin în contact cu vasele sanguine din mucoasa uterină, pregătindu-se
astfel formarea placentei.În săptămâna a treia de dezvoltare, apare a treia foiţă
embrionară – mezodermul . Este etapa trtridermică. Embrionul are forma unui disc
numit discembrionar, ce începe să se alungească, luând forma unui pişcot plan. Este „stadiul de
gastrulă”.
În stadiul următor al embriogenezei are loc sciţarea organelor axiale şi a formei umane a corpului
embrionar, predominând procesele de organogeneză,adică de diferenţiere tisulară, cu formarea
organelor, a aparatelor şi a sistemelor.
Acesta este „ stadiul de neurulă”.Odată diferenţiate, foiţele embrionare vor da naştere la diferite
ţesuturi şi organe. Din ectoderm iau naştere: epidermul pielii (inclusiv glandele şi
fanerele),cavităţile nazale, sinusurile, gura, organele de simţ, canalul anal, sistemul nervos
şi hipofiza.
Din mezoderm se formează: ţesutul muscular, ţesutul conjunctiv, sângele, măduva
osoasă, ţesutul limfatic, epiteliile de la nivelul vaselor sanguine,
arinichilor, ureterelor, gonadelor, corticalei suprarenalelor.
 Din endoderm iau naştere: epiteliile din structura faringelui, tubei auditivă,
amigdalelor, tiroidei, paratiroidelor, laringelui, timusului, traheei, plmânilor, tubului digestiv
şi glandelor anexe, vaginului şi uretrei.