Dr.

Richard Constantinescu

DIMITRIE GEROTA

Remarcabilul anatomist, abilul chirurg și filantropul Dimitrie Gerota

s-a născut la Craiova la 17 iulie 1867 și a decedat la 3 martie 1939,
în urma unei suferințe datorate expunerii la razele X.

Tatăl său era preot la Biserica Sfântul Ilie din Craiova, iar bunicul
său, Dimitrie Constantin, a fost de asemenea preot, în satul Gioroc –
sat care a oferit nu numai locul, cât și originea numelui familiei
Gerota, familie ce provenea din Macedonia. În zorii secolului al XIX-
lea, neexistând un registru de stare civilă în sate, fii lui Constantin se
numeau frecvent „Constantineanu”, astfel încât, tatăl lui Dimitrie, preotul
Gerota de la Craiova, este menționat în documente cu acest nume, el fiind
fiul lui Constantin, preot din Gioroc.

Începuturile activității sale s-au aflat sub o dublă ipostază: de medic

de spital și preparator la anatomie, în anul 1899, la Facultatea de Medicină din București, pentru
ca, din anul 1913 să devină profesor titular la Catedra de Anatomie topografică și Clinică
chirurgicală.

A fost numit profesor la Catedra de Anatomie a Școala de Belle-Arte din anul 1897 (suplinitor)
și provizoriu (până în 1914).

A câștigat primul un concurs de anatomie patologică și a obținut premiul „Profesor Babeș”. În

vreme ce studia la Berlin a publicat în Anatomischer Anzeiger o importantă lucrare științifică,
în urma căreia s-a introdus la nivel mondial „metoda Gerota” – de studiu a vaselor limfatice –
prin injectare postvitală cu albastru de Prusia, într-un amestec de eter și ulei de terebentină.

Dimitrie Gerota s-a preocupat, ca anatomist, și de ganglionii limfatici ai rectului și, în general,
de ce aflați în interiorul abdomenului și de unele căi de răspândire a celulelor canceroase în
corp.

Studenții, la disciplina Anatomie, află de numele profesorului Dimitrie Gerota atunci când
studiază loja renală sau „grăsimea retro-renală Gerota”, aceasta având o importanță
semnificativă în anatomia topografică, precum și în medicina clinică.

A publicat numeroase studii și cercetări originale de anatomie topografică și, împreună cu

profesorul Thoma Ionescu și dr. Teodor Ionescu, volumul „Anatomie du sympatique cervical”
(Editura Mason, Paris, 1923); a publicat ulterior un important studiu de anatomie clinică
„Apendicita și celelalte maladii ale apendicelui vermiform”, în care susținea și recomanda
mobilizarea precoce postoperatorie.

Dimitrie Gerota a lucrat în laboratorul radiologic de la Spitalul „Colțea” din București, instalat
în Clinica Chirurgicală de profesorul și chirurgul Constantin Dimitrescu-Severeanu (1840-
1930), pentru a depista corpii străini metalici din organism. Învățământul radiologic din spațiul
românesc își află începuturile legate de activitatea dr. Gerota, care a inițiat „cursuri libere” de
radiologie, între 1899-1907 – pentru mediciniștii bucureșteni și pentru medicii militari. A intuit
importanța înființării și dezvoltării unei structuri universitare în Facultatea de Medicină din
București, și a trimis forurilor în drept rapoarte în acest sens. În anul 1913 s-a creat o conferință
de radiologie în cadrul Facultății de Medicină, care și-a început activitatea sub coordonarea
doctorului Gheorghe Severeanu (1879-1939).

În anul 1898 Dimitrie Gerota a publicat la București lucrarea „Razele lui Roentgen sau razele
X”. A fost primul medic român care a fost sever afectat, ca urmare a expunerii profesionale,
suferind o radiodermită a mâinilor și ulterior fiind diagnosticat cu un epiteliom – o formă de
cancer – care a necesitat o amputație a mâinii. Colegul său, medicul ieșean Emil Radu a murit
în urma unor suferințe cumplite cauzate de multiplele leziuni profesionale – urmare a expunerii
profesionale la radiații.

Brâncuși, ca și Gerota, provin din același spațiu doljean. Tatăl doctorului Gerota l-a remarcat
și ajutat pe tânărul Constantin Brâncuși. Dr. Dimitrie Gerota l-a îndrumat pe Brâncuși în a-și
însuși noțiunile de bază în anatomie și i-a oferit chiar și o medalie de bronz, în vara anului 1901,
la un concurs de anatomie. Dr. Gerota l-a sprijinit material pe sculptor și în perioada sa de
început din Paris. Ecorșeul a fost realizat de Brâncuși, după multe studii și disecții, făcute sub
îndrumarea atentă a profesorului Gerota, considerat autorul moral și finanțatorul lucrării (mai
mult de patru exemplare au fost turnate în gips, în jurul anului 1902).

În unele lucrări este menționat numele dr. Ion Gerota, ca fiind unul dintre ultimii moștenitori ai
familiei Gerota.