Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH.

ASACHI” IAŞI
FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ, ENERGETICĂ ȘI INFORMATICĂ
APLICATĂ

PROIECT LA
ELECTOECOLOGIE
HIDROCENTRALA VS TERMOCENTRALA

Profesor îndrumător : Nume:Gherasim Laurențiu-Costel


Prof.Dr.Ing. Radu Burlica Antoche Daniel
Grupa: 6408
An: IV
CUPRINS

Hidrocentrale
1. Aspecte generale .......................................................................................................................................3
2. Potențialul hidroenergetic ..........................................................................................................................3
3. Amenajarea resurselor hidroenergetice ......................................................................................................5
4. Principii de amenajare hidroenergetică ......................................................................................................6
Principiul I – Alcătuirea unor scheme de amenajare pentru un întreg bazin hidrografic sau pentru mai multe
bazine învecinate ..............................................................................................................................................7
Principiul II – Realizarea în zona de munte a unor lacuri de acumulare importante şi a unor hidrocentrale de
mare putere cu funcţionare în regim de vârf ......................................................................................................7
Principiul III – Realizarea, pe cursurile mijlocii şi inferioare ale râurilor, a unor centrale cu caracter de semivârf
şi bază dispuse în cascadă .................................................................................................................................7
Principiul IV – Pe cursurile inferioare ale râurilor se amplasează centrale cu funcţionare în regim de bază pe lângă
acumulările de apă destinate irigaţiilor sau alimentării localităţilor ....................................................................8
5. Microhidrocentrale....................................................................................................................................8
6. Problemele ecologice ale amenajărilor hidroenergetice ..............................................................................8
Termocentral

1. Aspecte generale despre combustibilii fosili ............................................................................................ 10


2. Termenul de epuizare al rezervelor de combustibili fosili ........................................................................ 10
3. Utilizarea cărbunilor în termocentrale ..................................................................................................... 10
4. Procedee moderne de utilizare a cărbunilor ............................................................................................. 11
Concluzii ........................................................................................................................................................ 12
Biblografie ..................................................................................................................................................... 12

2
Hidrocentrale

1. Aspecte generale
Energia cinetică a cursurilor de apă a fost folosită încă din antichitate pentru obţinerea de
energie mecanică necesară unor activităţi meşteşugăreşti. În prezent, această formă de hidroenergie
este folosită aproape exclusiv pentru producerea de energie electrică, făcând parte din categoria
surselor convenţionale.
Potenţial energetic prezintă şi apele oceanului planetar sub diferite forme: energia mecanică a
mareelor, a valurilor şi curenţilor marini ca şi energia termică înmagazinată în apă. În prezent această
energie este însă utilizată în prezent în proporţii neînsemnate, fiind astfel o sursă neconvenţională.
Originea energiei hidrosferei în ansamblu, o constituie energia solară. Transformată prin
absorbţie de către suprafaţa pământului, uscat şi ape, în energie termică, aceasta întreţine circuitul
apei în natură. Astfel hidroenergia este inepuizabilă, având un ciclu anual de refacere a potenţialului.

2. Potențialul hidroenergetic

Se exprimă în mod cantitativ prin energia potențială gravitațională a unui stoc de apă, calculată
în raport cu un nivel de referință. Se poate clasifica după cum urmează:
 potențialul teoretic:
 al precipitațiilor;
 de scurgere;
 liniar;
 potențialul amenajabil:
 tehnic;
 economic;

A. Potențialul teoretic
Reprezintă energia potențială a stocului de apă fără a lua în considerare randamentul amenajării,
în condițiile utilizării integrale a acestui stoc.

a) Potențialul teoretic al precipitațiilor reprezintă energia potențială a volumului de apă provenit din
precipitații pe o suprafață într-o anumită perioadă timp (un an de zile), în raport cu un nivel de
referință (nivel mării, altitudinea la frontiera statului, etc.).
Valoarea acestui potențial se calculează conform relației:

W p  kg  Si hi xi (1)


în care:

 k este o constantă pentru conversia unităţilor de măsură, ce permite exprimarea rezultatului în


TWh/an ( k  2.778 .10 13 );

3
 ρ este densitatea apei (1000 kg/m3 ),
 g este acceleraţia gravitaţională (9,81 m/s2),
 Si este suprafaţa de teren a zonei cu precipitaţii considerate (km2),
 Δhi este diferenţa de nivel dintre altitudinea medie a suprafeţei Si şi nivelul de referinţă (m)
 xi este grosimea stratului de apă provenit din precipitaţii pe durata unui an (mm),
În țara noastră, pentru un an normal din punct de vedere al precipitaţiilor, valoarea potențialului
teoretic al precipitațiilor este de 240 TWh.

b) Potențialul teoretic de scurgere reprezintă energia potenţială a volumului de apă care se scurge
pe suprafaţa unui teritoriu, până la un nivel de referinţă stabilit, într-un interval de timp standard.
Pentru calcul se poate folosi relaţia:
W S  k  g  1  s  Si hi xi (2)

în care mărimile au aceeași semnificație precum cele din relația (1), iar s este coeficientul de infiltrare
al apei în sol, pentru a lua astfel în considerare doar volumul de apă care se scurge pe suprafaţa solului.
Mărimea acestui coeficient depinde atât de tipul reliefului, structura solului, cât şi de caracterul
precipitaţiilor (torenţiale, moderate, zăpezi acumulate iarna sau persistente, etc).
Pentru teritoriul României valoarea acestui potențial este de 81 TWh/an, ceea ce reprezintă
practic 33,75 % din potenţialul teoretic al precipitaţiilor.

c) Potențialul teoretic liniar se determină luând în considerare doar volumul de apă ce se scurge în
mod organizat pe cursurile de apă permanente (fluvii, râuri, etc.), într-un anumit interval de timp,
până la un nivel de referință adoptat.
Deoarece debitele cursurilor de apă variază de-a lungul acestora, de la izvor până la vărsare,
pentru calcule, traseul râului se împarte în sectoare omogene din acest punct de vedere (cel mai
frecvent, sectoarele sunt delimitate de punctele de confluenţă).
Valoarea acestui potențial se calculează cu expresia:

W L  k 1 T g  Q mi h i (3)
în care:

 k1 este o constantă egală cu 10-12, necesară pentru exprimarea potențialului în TWh/an;


 T este durata intervalului considerat (1 an = 8760 ore),
 Qmi este debitul mediu multianual pe sectorul considerat(m3/s),
 Δhi este diferenţa de nivel pe sectorul considerat (m).
În țara noastră valoarea acestui potențial este de 70 TWh/an, ceea ce reprezintă 29,16 % din
WP, respectiv 86,4 % din WS.

B. Potențialul amenajabil
Se exprimă prin producţia de energie electrică a tuturor amenajărilor hidroenergetice realizabile
pe cursurile de apă de pe un teritoriu, într-un anumit interval, de timp. Se calculează ţinând seama de
pierderile care apar cu ocazia realizării amenajărilor şi în procesul de conversie a energiei potenţială
a apei in energie electrică.
4
a) Potenţialul tehnic amenajabil reprezintă partea din potenţialul teoretic liniar, care poate fi
cuprinsă în schemele de amenajare hidroenergetică. Se poate calcula cu următoarea expresie:
W ta   hT  GW L (4)

în care:

 φ - coeficient ce ține seama de utilizarea incompletă a potențialului ca urmare a unor restricții


(existența unor localități, obiective industriale, structură geologică inadecvată);
 ε – coeficient ce ține seama de utilizarea incompletă a debitelor excepționale ce apar o dată la
mai mulți ani și care nu pot fi reținute în lacurile de acumulare;
 ηh – randamentul hidraulic al amenajării care ține seama de pierderile ce apar la curgerea apei
prin canalele și conductele de până la intrarea în turbina hidraulică;
 ηT – randamentul turbine hidraulice;
 ηG – randamentul generatorului electric;
 WL – potențialul teoretic liniar.

În țara noastră valoarea potențialului tehnic amenajabil este de 36,1 TWh/an, din care 13,3
TWh/an revine Dunării.
b) Potenţialul economic amenajabil reprezintă acea parte a potenţialului tehnic amenajabil ce poate
fi exploatată în condiții de eficiență economică, prin prisma strategiei energetice adoptate.
Mărimea acestui potenţial este variabilă, în general în continuă creştere, pe măsura creşterii
preţului electricităţii. Deşi preţul energiei produse de hidrocentrale este cel mai coborât în raport cu
alte surse de electricitate, costurile amenajărilor hidroenergetice, raportate la 1 kW putere instalată
sunt, comparativ foarte mari.

3. Amenajarea resurselor hidroenergetice

Relieful și regimul hidrologic al cursurilor de apă sunt cei mai importanți un factori ce trebuie
avuți în vedere la proiectarea unei amenajări hidroenergetice. Ca urmare, există o mare diversitate a
schemelor de amenajare, principalele elemente ale acestora fiind:
 acumulările de apă;
 sistemul hidrotehnic de conducere a apei către turbine;
 uzina hidroelectrică;
 sistemul de evacuare a apei din uzină.
Lacul de acumulare este un element nelipsit din orice schemă de amenajare hidroenergetică,
acesta îndeplinind următoarele funcții:
 concentrarea, cu ajutorul unui baraj, a diferenţei de nivel (a căderii) de pe un sector de râu în
amonte de acesta;
 utilizarea optimă a stocului de apă acumulat pentru producerea de electricitate în funcţie de
cerere.
Pe lângă acestea, acumulările îndeplinesc şi alte funcţii precum: prevenirea inundaţiilor,
transportul pe apă, piscicultură, turism etc.
5
Cursurile de apă au debit variabil, în funcție de sursa lor alimentare, care poate fi permanentă
sau sezonieră. Curba de variația a debitului unui curs de apă pe o anumită perioadă de timp se numește
hidrograf. Pe baza hidrografului se poate întocmi curba clasata a debitelor, reprezentând debitul
cursului de apă în ordine descrescătoare, ţinând seama de durata de existenţă a fiecărei valori în
decursul anului (fig.4.1).

Q Q
QV
QM QM

Qmed

Qm Qm
t t
T TV T

a) b)
Fig.4.1. Hidrograful (a) și curba clasată a debitelor (b)
Suprafața cuprinsă între curbe și axe reprezintă stocul anual de apă al râului considerat. Fără o
acumulare se poate utiliza în mod permanent numai partea din stocul de apă ce corespunde debitului
minim (Qm). În prezența acumulării, hidrocentrala poate avea o putere instalată asociată unui debit
mediu (Qmed), ce asigură o funcționare permanentă (T). Dimensionarea hidrocentralei pentru o putere
mai mare (debit QV), folosind acelaşi stoc anual de apă asigură funcţionarea la puterea nominală doar
pe o durată limitată de timp (TV).
Acumulările de apă se pot clasifica în funcție de gradul de regularizare pe care îl asigură, acestea
fiind:
 acumulări mici – care asigură regularizarea zilnică;
 acumulări mijlocii – permit regularizarea saptamânală şi zilnică prin acumularea apei în zilele
nelucrătoare şi redistribuirea ei în celelalte zile;
 acumulări mari – pentru o regularizare sezonier-anuală, și care permit şi redistribuirea
debitelor mari din sezonul ploios în sezonul de iarnă;
 acumulări foarte mari – pentru regularizarea super-anuală a debitelor, care permite
redistribuirea stocului de apă între anii ploioşi şi secetoşi.
Acumulările de apă existente pe teritoriul ţării pot realiza cel mult compensarea sezonier-anuală
a variaţiilor debitelor. Realizarea acumulărilor foarte mari implică ocuparea unor mari suprafeţe de
teren ce ar trebui astfel retrase de la alte utilizări, teritoriul României nefiind destul de mare în acest
sens.

4. Principii de amenajare hidroenergetică

Proiectarea amenajărilor hidroenergetice trebuie să aibă în vedere nu doar potențialul energetic


al apei, ci și celelalte utilități ale acestei resursei (industriale, de consum, turistice, piscicole, etc.). În

6
vederea obţinerii efectului economic maxim este nevoie de o concepţie sistemică la proiectarea
acestora, ce poate fi formulată prin următoarele principii.
Principiul I – Alcătuirea unor scheme de amenajare pentru un întreg bazin hidrografic sau pentru
mai multe bazine învecinate
Se urmăreşte astfel folosirea integrală a potenţialului hidroenergetic amenajabil pe teritoriul
respectiv, dar şi corelarea utilizării energetice cu celelalte folosinţe ale apei. Astfel, în zona montană
predomină folosința energetică a apei datorită diferențelor mari de nivel (ce asigură un potențial
hidroenergetic însemnat), precum și a densității reduse a populației.
Cu cât altitudinea scade cu atât devin mai importante utilizările ne-energetice ale apei. Pe de-o
parte creșterea densității populației implică creșterea necesarului de apă în industrie, agricultură,
alimentarea localităților, turism, etc. Pe de altă parte, reducerea pantei terenului conduce la
diminuarea potențialului energetic al cursului de apă.
În ţara noastră există numeroase exemple de scheme de amenajare a unor întregi bazine
hidrografice (Bistriţa, Arges, Sebeş, Someş, Olt) cât şi unele cazuri de scheme pe mai multe bazine
învecinate (Lotru, Cerna-Motru-Tismana).

Principiul II – Realizarea în zona de munte a unor lacuri de acumulare importante şi a unor


hidrocentrale de mare putere cu funcţionare în regim de vârf
În această zonă a râului utilizarea principală a apei este cea energetică, deoarece aici există cea
mai mare concentrare a potenţialului liniar. Celelalte folosinţe ale apei sunt în general reduse,
deoarece densitatea populaţiei este mică, iar activităţile din agricultură şi industrie sunt, de asemenea,
puţin însemnate.
Se urmărește așadar utilizarea potențialului energetic ridicat din această zonă și recuperarea cât
mai rapidă a investiției, prin funcționarea hidrocentralei în regim de vârf, atunci când prețul energiei
electrice este maxim.
Pentru asigurarea unei eficienţe economice maxime se pot aplica următoarele procedee:
 concentrarea în acumulare a unor debite cât mai mari, folosind captările şi aducţiunile
secundare;
 amplasarea în subteran a hidrocentralei pentru creșterea căderii;
În România aplicarea practică a acestui principiu a pus în evidenţă posibilitatea de realizare
numai a regularizării sezonier-anuale a debitelor. De asemenea soluţia amplasării hidrocentralei în
subteran a fost folosită în mai multe cazuri (Arges, Lotru, Tismana şi altele).

Principiul III – Realizarea, pe cursurile mijlocii şi inferioare ale râurilor, a unor centrale cu
caracter de semivârf şi bază dispuse în cascadă
În zona cursului mijlociu al râurilor, densitatea populaţiei este mult crescută, iar folosinţele apei
sunt multiple. Pentru utilizarea energetică, căderea de apă a cursului mijlociu este divizată în trepte
succesive, potențialul fiecărei trepte fiind exploatat prin dispunerea unui baraj şi a unei hidrocentrale
de putere mai mică. Acumulările astfel obținute asigură hidrocentralelor o independență zilnică,
funcționarea acestora fiind corelată cu cea a hidrocentralei de mare putere din zona montană.

7
Reducerea investițiilor și creșterea eficienței economice în această parte a cursurilor de apă este
posibilă prin egalizarea treptelor cascadei. Această soluție permite tipizarea construcțiilor
hidrotehnice și a echipamentelor energetice, fapt ce reduce semnificativ costurile de proiectare, de
execuție pe șantier și de fabricare industrială a echipamentelor.
La noi în țară aplicarea acestui principiu se observă în cazul amenajărilor din bazinele râurilor
Bistriţa, Argeş, Olt, care cuprind numeroase hidrocentrale de putere medie organizate în cascade. De
exemplu pe râul Bistriţa, în aval de hidrocentrala Stejaru sunt 12 centrale având căderi de apă de 15
şi 20 m, cu o putere instalată şi o producţie totală de energie mai mare decât a centralei principale; pe
râul Arges, în aval de hidrocentrala principală de la Arefu sunt 14 centrale în cascadă, având trepte de
cădere de 10,5; 14,5; 20,5 m.

Principiul IV – Pe cursurile inferioare ale râurilor se amplasează centrale cu funcţionare în regim


de bază pe lângă acumulările de apă destinate irigaţiilor sau alimentării localităţilor
Acest principiu subliniază preponderența utilizării apei în agricultură și pentru alimentarea
localităților, folosința energetică fiind una secundară. Ponderea acestui tip de centrale este foarte
redusă în cazul ţării noastre.

5. Microhidrocentrale

Sunt catalogate drept microhidrocentrale unitățile de producție de putere medie-mică (sub 10


MW putere instalată) ce valorifică prin mijloace tehnice simplificate următoarele categorii de
potențial hidroenergetic:
 potenţialul liniar al cursurilor de apă pe sectoarele necuprinse în schemele principale de
amenajare sau în aval de captările acestora, după refacerea debitului natural la o mărime
convenabilă;
 căderile de apă reziduale ale amenajărilor hidroenergetice sau hidrotehnice existente (pe
galeriile de fugă ale unor hidrocentrale subterane, pe circuitele de apă de răcire ale unor
termocentrale cu răcire in circuit deschis, la ecluzele pentru navigaţie,etc.);
 diferenţele de nivel pe conductele de transport pentru apă potabilă sau industrială.
Energia electrică astfel obținută este utilizată pentru alimentarea unor consumatori izolați, sau
pentru anumite servicii secundare din cadrul amenajărilor mari.

6. Problemele ecologice ale amenajărilor hidroenergetice

În raport cu alte activităţi cu profil energetic, hidroenergetica pare a fi cel mai puţin dăunătoare
mediului natural. După încheierea lucrările de amenajare zona afectată îşi reia starea aparent normală,
realizarea proiectului contribuind la dezvoltarea economică și socială a comunităților locale.
Înfluenţele negative asupra mediului apar mai ales în perioada de realizare a amenajării,
principalele efecte fiind poluarea apei, aerului şi solului prin praf, gaze de eşapament, scurgeri de
carburanţi, ulei, etc.
Există însă și o serie de efecte negative ce pot apărea și după finalizarea lucrărilor, precum:

8
 degradarea unor terenuri agricole şi forestiere prin surpări, alunecări de teren şi ridicarea
nivelului apei freatice în zona lacurilor de acumulare;
 reţinerea aluviunilor în acumulări şi deranjarea procesului natural de regenerare a carierelor
de nisip;
 întreruperea migraţiei unor specii de peşti;
 continuarea poluării dupa terminarea lucrărilor datorită dezvoltării economice a zonei
înconjurătoare;
 posibilitatea potenţială a unor mari distrugeri în aval, în caz de avarie gravă la baraj.
O bună parte dintre aceste efecte negative pot fi evitate prin măsuri luate cu ocazia proiectării
şi executării lucrărilor, iar altele se pot corecta ulterior, cu cheltuieli suplimentare.
Efectele directe asupra ecosistemelor biologice sunt considerate incerte, putând apărea
modificări în flora şi fauna locală, respectiv modificări ale microclimatului local.

9
Termocentrale

1. Aspecte generale despre combustibilii fosili

Combustibilii fosili sunt roci de natură organică formate în decursul erelor geologice ca urmare
a transformărilor fizico-chimice suferite de către reziduurile organismelor vegetale și animale. În
funcție de starea de agregare, combustibilii fosili împart în: cărbuni (stare solidă), petrol (stare
lichidă), respectiv gaze naturale (stare gazoasă).
Combustibilii fosili ocupă în continuare primul loc în balanța consumului mondial de resurse
primare, în ciuda influențelor negative asupra mediului asociate utilizării acestora, precum și a
îngrijorărilor privind caracterul limitat al rezervelor disponibile. Din punct de vedere al valorii
energetice și economice, la nivel mondial ordinea ponderii în consum este: petrol, cărbuni, respectiv
gaze naturale, cu mențiunea că la scară regională sau locală ierarhia poate fi alta.
Per ansamblu petrolul are o poziție predominantă în raport cu ceilalți combustibili, existând o
puternică dependență a multor țări de importul de petrol. Principalele caracteristici care conferă
petrolului această poziție dominantă sunt următoarele:
 existența unor zăcăminte de mari dimensiuni, ușor exploatabile;
 ritm înalt de exploatare cu costuri mici;
 putere calorică mare;
 utilizare puțin poluantă;
 transport ieftin (maritim);
 multiple utilizări, atât energetice, cât și ne-energetice;
 posibilități de stocare fără degradare în timp.
Tot în categoria combustibililor fosili sunt incluse șisturile bituminoase, respectiv nisipurile
asfaltice. Acestea sunt roci solide impregnate cu hidrocarburi grele (bitum sau kerogen) având o
putere calorică mai mică. Cu toate acestea, după eliminarea sterilului și rafinarea hidrocarburilor se
pot obține forme uzuale de combustibil lichid.
Scoarța terestră conține de asemenea și alte tipuri de gaze naturale cunoscute sub denumirile
de: gaze de șist, metan de mină, respectiv hidratul de metan. Acestea, împreună cu șisturile
bituminoase și nisipurile asfaltice pot fi incluse în categoria combustibililor fosili neconvenționali,
având o participare redusă la acoperirea necesarului de consum.

2. Termenul de epuizare al rezervelor de combustibili fosili

Rezervele de combustibili fosili se vor epuiza într-un anumit timp, în funcţie de mărimea
zăcămintelor şi de ritmul de exploatare. Deoarece atât mărimea rezervelor variază (prin noi
descoperiri) cât şi ritmul de consum, determinarea termenului de epuizare este dificilă şi puţin precisă.
3. Utilizarea cărbunilor în termocentrale

Principalele utilizări ale cărbunilor sunt în sectorul energetic (prin ardere directă), respectiv în
metalurgie (utilizați sub formă de cocs).
În ceea ce privește utilizarea energetică interesează următoarele proprietăți ale cărbunilor:

10
puterea calorică, conținutul de substanțe necombustibile, respectiv conținutul de elemente nocive
(sulf).
Utilizarea cărbunilor în termocentrale este însoțită de o serie de dificultăți, după cum urmează:
 investițiile asociate unei termocentrale pe cărbuni sunt mult mai însemnate decât în cazul celor
pe hidrocarburi.

Principalul motiv îl reprezintă gospodăria de cărbune care include: depozitul propriu-zis,


instalațiile de descărcare din vagoane, de omogenizare, măcinare și transport intern. Ca urmare și
consumul de energie electrică asociat funcționării termocentralei este mai ridicat;
 puterea calorică redusă a cărbunilor utilizați implică un consum anual foarte mare, ce se
traduce printr-o cantitate foarte mare de cenușă rezultată.
Depozitarea acesteia în apropierea termocentralei conduce la poluarea chimică a solului și a
apei.
 datorită arderii sub formă pulverizată a cărbunelui o cantitate semnificativă de cenușă este
antrenată de gazele arse și evacuată pe coș. Pentru limitarea poluării atmosferice, în coșurile
de fum ale termocentralelor se prevăd instalații suplimentare de filtrare a gazelor arse
denumite electrofiltre;
 prezența sulfului în compoziția multor sortimente de cărbune este dăunătoare pentru
atmosferă, deoarece oxizii de sulf rezultați în urma arderii, în combinație cu precipitațiile
conduc la apariția ploilor acide cu efecte negative asupra vegetației și faunei. Efectul poate fi
contracarat prin montarea unor instalații speciale de desulfurare a gazelor arse, fapt care
contribuie de asemenea la creșterea costurilor cu investițiile în termocentrală. În condițiile în
care emisiile de oxizi de sulf depășesc limite maxime stabilite prin lege, termocentralei în
cauză îi este retrasă licența de funcționare.
Toate aceste dificultăți au făcut ca ponderea cărbunilor să scadă treptat, aceștia fiind înlocuiți
cu hidrocarburi lichide sau gazoase. Din cauza rezervelor foarte importante, al căror termen de
epuizare e mult mai mare decât cel al hidrocarburilor, utilizarea cărbunilor are în continuare o pondere
importantă în acoperirea necesarul de energie electrică la nivel mondial.
Acest fapt este susținut și de dezvoltarea și implementarea unor procedee moderne de prelucrare
și utilizare a cărbunilor care au condus la diminuarea sau eliminarea dezavantajelor menționate
anterior.

4. Procedee moderne de utilizare a cărbunilor

În scopul minimizării impactului negativ al utilizării cărbunilor, de-a lungul timpului au fost
propuse și dezvoltate o serie de procedee ce vizează întregul traseu al cărbunilor, de la extracția din
zăcământ și până arderea efectivă.
Principalele soluții dezvoltate sunt redate mai jos, în mod distinct, pentru fiecare etapă a ciclului
de exploatare.
a) În faza de extracție
 automatizarea şi robotizarea extracţiei tradiţionale;
11
 exploatarea hidraulică, ce folosește jeturi de apă sub presiune. Amestecul de apă și cărbune
este transportat apoi prin conducte la suprafaţă unde are loc reținerea cărbunelui.
 exploatarea chimică cu ajutorul unor solvenţi în care se dizolvă fracţiunile utile din cărbuni şi
care după transportul la suprafaţă sunt reţinute, iar solventul refolosit.
b) În faza de pregătire pentru ardere
 gazeificarea cărbunelui (cu obţinere de combustibil artificial gazos);
 lichefierea cărbunelui (cu obţinere de combustibil artificial lichid).
c) În faza de ardere
 arderea în strat fluidizat;
 arderea subterană (evacuarea energiei termice prin intermediul unui fluid - apă sau aburi- către
suprafaţă).

A. Gazeificarea și lichefierea cărbunelui


Obiectivele acestor operații sunt de a obține din cărbune fluide combustibile care să înlocuiască
hidrocarburile în toate domeniile de utilizare, fără a fi astfel necesară modificarea instalațiilor de
utilizare.
Un alt obiectiv urmărit constă în reținerea sterilului. Astfel, dacă instalația de prelucrare este
amplasată lângă zăcământul de cărbune, sterilul astfel rezultat poate fi depozitat în locul cărbunelui
extras, minimizând în acest fel costurile cu depozitarea sa.
Un alt aspect pozitiv ce merită menționat constă în înlocuirea transportului de cărbune pe
distanțe mari cu transportul fluidelor combustibile artificiale astfel obținute. În acest scop se pot folosi
conductele de transport specializate (gazoducte).

B. Arderea în strat fluidizat


Este un procedeu aplicabil în special cărbunilor inferiori, ce permite astfel arderea completă a
acestora și reținerea sub formă solidă a sulfului din cărbune. Stratul fluidizat este format din cărbune
măcinat (granulație de 0,5-2 mm) și var nestins (CaO) într-o proporție adecvată conținutului de sulf
al cărbunelui.
Denumirea de strat fluidizat e datorată insuflării de aer cald pe la baza focarului, grosimea medie
a stratului rămânând astfel constantă. Particulele de cărbune execută mișcări de urcare și coborâre ce
asigură astfel arderea completă a acestora. Oxizii de sulf intră în reacție chimică cu varul nestins
rezultând astfel sulfat de calciu sub formă solidă, ce este evacuat prin cădere la partea inferioară a
focarului.

12
Concluzii

Hidroenergia reprezinta energia maselor de apa care se deplaseaza. Din cele mai vechi timpuri
a fost utilizata la morarit, in gatere la taierea lemnului, la irigarea culturilor, spalarea minereurilor
etc. Pe scurt va povestim mai jos cateva dintre caracteristicile energiei hidro, care o fac atat de
pretioasa pentru industrie dar si pentru viata noastra de zi cu zi.

1. Hidroenergia este cel mai frecvent utilizat tip de energie regenerabila.


2. Hidroenergia utilizeaza ciclul apei Pamantului pentru a genera curent. Datorita miscarilor apei
in aval, se creaza energia kinetica, iar aceasta poate fi transformata in energie electrica.
3. Hidroenergia este una dintre cele mai convenabile surse de energie in ceea ce priveste
costurile.
4. Este singura sursa de energie regenerabila care concureaza cu combustibilii fosili.
5. In prezent, 20% din energia electrica din lume este oferita de hidrocentrale. Acestea sunt sursa
principala de energie pentru mai mult de 30 de tari.
6. Productia de energie a Romaniei in luna aprilie 2016 s-a datorat hidrocentralelor in proportie
de ~35%, arata ANRE, pe baza raportarilor lunare ale producatorilor din Romania.
7. Hidroenergia nu polueaza aerul, in schimb, presupun utilizarea unor baraje care pot influenta
ecosistemele raurilor.
8. Rezervoarele formate de barajele hidroelectrice ofera multe oportunitati recreationale: canotaj,
pescuit, sporturi nautice, drumetii, zone de picnic.
9. Hidroenergia este, alaturi de energia eoliana, o sursa care nu contribuie la incalzirea globala,
datorita emisiei 0 de substante poluante si gaze cu efect de sera.
10. Avantajul hidroenergiei fata de alte surse de energie consta in media precipitatiilor. Aceasta
este destul de previzibila, prin urmare, rezultatul este fiabil.

13
Biblografie
1. Curs “Resurse și Conversia Energiei” Autor: Șl.dr.ing. Dragoș Machidon
2. http://www.scolarii.com/intrebari/309607/
3. https://corygeografie.wordpress.com/tag/avantaje-si-dezavantaje-ale-diferitelor-tipuri-de-
centrale-electrice-si-termice/
4. http://www.wroromania.ro/blog/wp-content/uploads/2016/03/Green-city-hidrocentrala.pdf
5. https://www.arcgis.com/apps/MapSeries/index.html?appid=ce0b7dd5d70c40edb8973382f
2df2e3b
6. https://www.cezinfo.ro/portal-eficienta/stiri-si-articole/10-lucruri-pe-care-nu-le-stiati-
despre-hidroenergie/

14