Comanac Diana

RISE AN1.

2.Cum am explica o ideologie la alegere unor persoane care nu stiu ce este.

Feminismul este un fenomen care poate fi privit din cel putin doua parti. In primul rând, este o
miscare politica legata de lupta femeilor pentru egalitate. Acest aspect este adesea asociat
feminismului clasic, in special cu miscarea sufragista, care cerea femeilor sa aiba dreptul de vot
la alegeri. Ni se pare ca astfel de probleme au ramas in trecutul indepartat, dar la inceputul
secolului XX, femeile nu aveau drepturi de vot aproape nicaieri in lume. Ca urmare a victoriilor
primelor feministe, am uitat fericit de ea
In al doilea rând, feminismul este o miscare intelectuala, de fapt, o miscare in filozofie, care in
continutul si argumentarea sa este mult mai diversa decât feminismul politic clasic. Termenul
„feminism” apare la inceputul secolului al XIX-lea.
Spre sfârsitul secolului al XIX-lea, in contextul miscarii sufragiste, apare cuvântul „feminist”,
initial francez, prin care sunt numiti activistii miscarii de femei. Astfel, pâna la inceputul
secolului XX, sensul termenului se schimba treptat. In ultimii 100 de ani, de catre feministe, am
inteles cu siguranta femeile care lupta pentru drepturile lor. Mai mult, aceste drepturi pot fi
intelese in moduri diferite, iar lupta nu se reduce intotdeauna la cerintele egalitatii politice
formale.

Ideile apropiate de feminism circula in cultura occidentala inca din antichitate. In cea de-a cincea
carte a „Statului” lui Platon, de exemplu, se raporteaza ca nu exista obstacole pentru ca o femeie
sa fie conducatoare. Daca o femeie este suficient de inteligenta si talentata, atunci ar trebui sa
aiba aceleasi drepturi ca si barbatii cei mai inteligenti si talentati. Elementele feminismului pot fi
gasite atât in Evul Mediu, cât si in Renastere.
Primul val de feminism este cel mai usor de identificat. Aceasta este o lupta a femeilor pentru
egalitatea politica si pentru oportunitatea de a alege si a fi aleasa la alegeri. Primele feministe au
apelat la sloganurile liberale: oamenii au drepturi egale indiferent de sex.
Al doilea val de feminism apare in anii 60 ai secolului XX si este deja un fenomen mult mai
complex. Apresiunea aici nu se reduce la interzicerea participarii femeilor la viata politica. S-a
dovedit ca egalitatea politica nu exclude opresiunea in familie, opresiunea la locul de munca.

Al doilea val nu si-a atins obiectivele pe deplin, problemele despre care au scris feministele
anilor '60 au ramas astazi in lume. Dar in perioada celui de-al doilea val, are loc o adevarata
revolutie sociala: femeile din Occident intra in masa pe piata muncii, ceea ce duce la o crestere
accentuata a bogatiei societatii si la o intelegere complet noua a politicii reale de gen.
Rusia a adus o contributie deosebita feminismului marxist si acest lucru nu trebuie uitat.
Guvernul bolsevic de la inceputul anilor 1920 a devenit cel mai progresist guvern din lume in
ceea ce priveste egalitatea de gen: egalitatea politica formala, egalitatea selectiva formala,
femeile au fost invatate sa citeasca si sa scrie, au incercat sa se elibereze de „sclavie de
bucatarie” prin deschiderea cantinelor proletare centralizate.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, una dintre cele mai importante sarcini ale miscarii femeilor
este lupta pentru realizarea efectiva a drepturilor femeilor recunoscute de lege. In timpul
protestelor din anii 60-70. in SUA si Europa, miscarea feminista capata un caracter de masa („al
doilea val”). Cerinta generala a feministelor este lupta pentru dreptul nu numai de a alege, ci de a
intra in structurile puterii.
Termenul de „feminism” implica o ideologie unica, dar, de fapt, in cadrul acestei miscari exista
multe subgrupuri. Datorita precedentelor istorice, diferentelor de statut si statut social ale
femeilor din diferite tari, precum si a altor factori, ideologia feminista a trebuit sa se deplaseze in
directii diferite pentru a atinge obiectivele propuse. Drept urmare, exista numeroase varietati de
feminism.
Feminismul a influentat, de asemenea, multe aspecte ale religiei
In ramurile liberale ale crestinismului protestant, femeile pot fi membre ale clerului. In
reformism si reconstructivism, femeile pot deveni „preoti” si cântareti. In cadrul acestor grupuri
de reformism crestin, femeile au devenit treptat mai mult sau mai putin egale cu barbatii prin
accesul la posturile de conducere; perspectiva lor consta acum in explorarea si interpretarea noua
a convingerilor respective.
Totusi, aceste tendinte nu sunt sustinute in Islam si in catolicism. Denumirile in crestere ale
Islamului interzic femeilor musulmane sa fie membre ale clerului in orice calitate, inclusiv
teologie. Cu toate acestea, miscarile liberale din interiorul islamului nu abandoneaza incercarile
de a realiza unele reforme feministe in societatea musulmana. Biserica Catolica nu permite in
mod traditional femeile din rândul clerului de niciun rang, cu exceptia adoptarii monahismului

Feminismul atrage atentia prin faptul ca a adus schimbari semnificative societatii occidentale.
Desi, in general, multe dintre principiile feminismului sunt in general acceptate, unele dintre ele
continua sa fie criticate.
Prin urmare, scopul feminismului este indepartarea spiritualitatii feminine din „sfera tacerii”.
Sunt recunoscute insuficienta fundamentala a analizei teoretice traditionale si nevoia de actiune
politica. Cu toate acestea, spre deosebire de intelegerea obisnuita (din punct de vedere al
constrângerii) a sferei politice, feminismul o interpreteaza extrem de larg - ca „treburile publice
in general”. O astfel de redefinire a politicii in mod non-violent este exprimata in sloganul
„Personalul este politic”, in care feminismul combina o analiza istorica si critica a drepturilor
persoanelor cu ideologia, actionând ca o „chemare la actiune”, la o schimbare in cultura si
reinnoire spirituala in toate domeniile societatii.
In diferite tari, procesul de a scapa de normele patriarhale a fost cauzat din diverse motive. De
exemplu, in URSS, „eliberarea de sclavia din bucatarie” a fost asociata cu o industrializare
raspândita si o lipsa de forta de munca. In acelasi timp, societatea a avut idei vii despre „destinul
feminin”, care a obligat fetele sa-si asume o dubla povara - ingrijirea copiilor si gospodaria
ramâneau in continuare responsabilitati pur feminine
In ciuda faptului ca feministele au reusit sa atinga un progres colosal, in Europa si URSS au
existat multe norme si stereotipuri sociale aplicate legal, care incalca drepturile de baza ale
femeilor si isi transforma viata in drama.
Totusi, astazi afirmatiile feministelor radicale pot fi adesea numite extremiste, periculoase din
punct de vedere social si chiar apropiate de ideologia fascismului. In imensitatea retelei, un
numar tot mai mare de oameni declara deschis ura fata de barbati si neincrederea fata de acestia
doar pe baza de gen.
Multi oameni se intreaba daca feminismul este nevoie deloc astazi, când s-ar parea ca majoritatea
problemelor legate de inegalitatea de gen au fost rezolvate. Da, este nevoie. Atâta timp cât exista
casatorii fortate, niveluri ridicate de viol, legi pentru descriminarea batailor, notiuni sociale
absurde despre rolurile barbatilor si femeilor, lupta pentru drepturile omului trebuie sa continue.

Cu toate acestea, astazi putem vorbi despre o tendinta periculoasa, a carei dezvoltare poate
deveni, in schimb, o copie absoluta a sistemului patriarhal.

Pentru a rezolva problemele si a preveni discriminarea bazata pe sex, trebuie sa inveti sa

negociezi si sa incerci sa schimbi legile in asa fel incât societatea moderna sa ajunga la relatii cu
adevarat egalitare (adica echitabile)
Ce stim despre feminism? Poate ca faptul ca acest cuvânt provine din latinescul „femina”, ca este
o miscare politica pentru drepturile egale ale femeilor in toate sferele vietii publice din lumea
nepoliticoasa a barbatilor, ca isi are originea undeva la sfârsitul secolului XVIII, careia urmasii
acesteia se opun agresiv.

Femeile, desigur, nu trebuie sa fie feministe. Feminismul nu are sarcina de a impune nimic
femeilor; dimpotriva, unul dintre obiectivele sale este sa le ofere posibilitatea de a alege in mod
independent un scenariu de viata si de a avea conditii pentru implementarea acestuia.
Mai mult, este destul de posibil sa fii casnica, sotie, mama si feminista. Principalul lucru este ca
aceasta ar trebui sa fie o alegere personala si informata a unei femei (intrebarea este insa cât de
multa astfel de alegere poate fi gratuita in conditiile actuale; mai ales daca familia si societatea
insista ca principalele evenimente din viata unei femei sunt nuntile si nasterea.
Alegerea caii egalitatii nu este atât de usoara atunci când ai mai putin de conditii culturale, dar si
financiare pentru independenta. Este mai dificil pentru femei sa faca o cariera in anumite zone,
iar in intreaga lume, inclusiv in Rusia, primesc in mod semnificativ mai putini barbati.

La final, multe femei nu vor sa se numeasca feministe, desi impartasesc ideile de egalitate. Doar
pentru ca feminismul din Rusia (si nu numai) este adesea considerat marginal, iar feministele
sunt neincetate, agresive sau nefericite in viata personal.
In plus, se crede pe larg ca, pentru succesul in viata, o anumita „fericire feminina”, o femeie are
nevoie de dragoste si familie, iar o cariera este secundara sau chiar dauneaza acestui lucru. Prin
urmare, afirmatia ca toate usile sunt deschise pentru femei, nimic nu le impiedica si totul depinde
doar de abilitatile lor, este incorecta.
Educatie superioara, capacitatea de a controla copilul, dreptul de a lucra si de a detine proprietati
imobiliare, de a se angaja in politica sau fotbal si de a ocupa functii de conducere - cea mai mare
parte a ceea ce pot face femeile este oarecum rezultatul luptei pentru drepturile lor.
Desigur, statutul femeilor poate varia in diferite culturi si tari. Conform datelor pentru 2016
prezentate la Forumul Economic Mondial, cea mai buna situatie este aceeasi cu egalitatea in
Islanda, Finlanda si Norvegia. Rusia se afla in mijlocul acestei liste, pe locul 75, si este inchisa
de Arabia Saudita, Siria, Pakistan si Yemen, unde 92% dintre femei nu au un venit personal
permanent
Primele grupuri de femei care s-au declarat independente au inceput sa apara la sfârsitul anilor
80. Ei au fost cei care au pus sub semnul intrebarii in mod deschis „experienta rezolvarii
problemei femeilor in URSS”, aratând ca nu a fost rezolvata, ca femeile nu erau nici macar
formale egale in drepturi cu barbatii si ca este imposibil sa vorbim despre egalitate reala.
S-au opus deschis dictaturii de partid existente in tara, spunând ca nu a avut loc „emanciparea
femeilor” in anii puterii sovietice; Termenul „emancipare” insusi s-a dovedit a fi un substitut al
expresiei „rezolvarea problemei feminine” si a teoriei marxiste a eliberarii femeilor pe masura ce
se apropie de râvnitul „mâine” comunist.

In concluzie sustin faptul ca nu trebuie sa uitam de demnitatea femeilor, chiar si in cele mai
dificile situatii cotidiene, si amintiti-va ca atunci barbatii au nevoie cel mai mult de sprijinul
vostru moral si, dupa ce ati primit-o de la voi, ei, in final, vor putea face fata oricaror probleme
pentru bucurie si pentru ei insisi, si pentru tine, cei dragi.