Instalatia de santina

Unitatea de învăţare nr. 3

Instalatia de santina

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3

3.1 Destinatia si constructia instalatiei de santina
3.2 Particularitãţi de calcul
3.3 Separarea reziduurilor petroliere
3.4. Mãsurarea concentraţiei de reziduuri din apa evacuatã
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 3
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 3

48
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatia de santina

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 3 sunt:

 Destinatia si constructia instalatiei de santina

 Particularitãţi de calcul
 SEPARAREA REZIDUURILOR PETROLIERE
 Mãsurarea concentraţiei de reziduuri din apa evacuatã

3.1 Destinatia si constructia instalatiei de santina

Asigurã evacuarea peste bord a apei colectate în santinã în condiţii normale de exploatare; în cadrul
funcţiei de salvare, instalaţia de santinã asigurã evacuarea cantitãţii de apã pãtrunse în caz de gaurã de
apã.
Navele la care probabilitatea producerii gãurii de apã este mare (remorchere de port, spãrgãtoare de
gheaţã, nave militare) dispun de instalaţii autonome de salvare, în afara instalaţiei de santinã.
Apa poate proveni din:
- - scãpãri prin armãturile de închidere şi prin tubul etambou;
- - purjarea sticlelor de nivel;
- - condens;
- - spãlarea punţilor şi a magaziilor etc.

Construcţia instalaţiilor de santinã

Pentru colectarea apei, instalaţia dispune de casete de santinã, cu volum minim de 0,2 m 3, amplasate la
puntea dublului fund in cele douã borduri ale secţiunii transversale din pupa fiecãrui compartiment
drenat. Pentru lãţimi mari ale navei se recomandã, amplasarea casetelor de santinã şi în planul
diametral.
Instalaţia de santinã trebuie sã asigure evacuarea apei din oricare casetã colectoare sau canal de
santinã, pentru înclinãri îndelungate ale navei de maximum 150 în plan transversal şi 50 în plan
longitudinal. C.M., în care se colecteazã şi reziduuri petroliere, trebuie sã fie drenat independent de
magazii, iar fiecare casetã colectoare trebuie sã dispunã şi de tubulatura autonomã de drenare.
Schema instalaţiei de santinã a unui cargou de mãrfuri generale este prezentatã în fig.1

49
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatia de santina

Fig. 1.

În condiţii normale de exploatare apa colectatã în santina C.M. este drenatã prin circuit separat, care
dispune de separatorul de reziduuri (conform Convenţiei internaţionale pentru prevenirea poluãrii
MARPOL 1973 / 1978).
Apa colectatã în magaziile de marfã ajunge prin traseele D în caseta de valurile 8 şi este evacuatã peste
bord, cu pompele 4 sau 3, fãrã sã mai treacã prin separatorul 11.
În caz de incendiu sau gaurã de apã în C.M., debitul necesar este mult mai mare decât al pompei 1 şi
atunci sunt folosite casetele colectoare 5 deservite direct de pompele 3, 4 sau de o pompã cu debit mult
mai mare, 10.
La capetele racordurilor de aspiraţie, în casete se monteazã sorburi cu filtre de protecţie şi armãturi de
reţinere.
Pe racordurile de drenaj ale C.M., precum şi pe magistralele de santinã, se monteazã filtre de nãmol.
Pentru navele de pasageri, spãrgãtoare de gheaţã, remorchere şi alte nave speciale se utilizeazã pentru
salvare pompe submersibile sau un astfel de aranjament încât una din pompe sã poatã deservi orice
compartiment inundat.

3.2 Particularitãţi de calcul

În instalaţie trebuie sã existe minim 2 pompe de santinã.
v > 2m/s în conductele magistrale
Debitul total al pompelor de santinã Q trebuie sã fie superior pompelor de incendiu Qi (excepţie
petrolierele).
Q = (1,2…1,3) Q i
Diametrul magistralei de santinã

50
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatia de santina

Conform Registrului Naval Român diametrul interior

în care B,H lãţimea şi înãlţimea de construcţie []m.

- pentru magistrala de santinã şi tronsoanele racordate direct la pompã
k = 1,68, l=L (lungimea navei []m);
- pentru tronsoanele de aspiraţie ale compartimentelor
k = 2,15, l=1l – lungimea compartimentului drenat []m.
Ca pompã de santinã poate fi utilizatã cea de balast sau altã pompã cu condiţia ca Q şi Hasp. sã fie
suficient pentru drenarea celui mai îndepãrtat compartiment.
În general, în instalaţiile de santinã se utilizeazã pompe centrifuge cu urmãtoarele caracteristici:
Q = 15 – 400 m3/h;
H = 10 – 300 m H2O;
Hasp = 5 ÷ 6 m H2O.
Pompele de santinã trebuie sã fie auto-amorsabile sau sã fie deservite de un sistem centralizat de
amorsare prin vidare.
Pompele autoaspiratoare dispun de o camerã umplutã parţial cu lichid şi un rotor excentric acţionat de
axul pompei, de fapt o pompã de vid cu inel lichid.
Existã instalaţii de amorsare care deservesc centralizat mai multe pompe (fig.2).

1. pompe centrifuge
2. valvulã de amorsare automatã cu flotor
3. valvulã de reţinere
4. tanc de vacuum
5. valvulã de reţinere ce previne intrarea aerului la oprirea pompei
6. pompã vacuum

51
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatia de santina

7. starter pompã de vacuum

8. presostat pornire-oprire pompã de vacuum
9. monovacumetru
Conform Convenţiei MARPOL 1973/1978, apa colectatã în santinã C.M. şi cãldãri poate fi evacuatã
peste bord numai prin separatorul de reziduuri petroliere.
Numai în cazuri de forţã majorã (incendiu, gaurã de apã) se permite evacuarea directã.

De reţinut!
Instalatia de santina asigurã evacuarea peste bord a apei colectate în
santinã în condiţii normale de exploatare; în cadrul funcţiei de salvare, instalaţia
de santinã asigurã evacuarea cantitãţii de apã pãtrunse în caz de gaurã de apã.
Navele la care probabilitatea producerii gãurii de apã este mare
(remorchere de port, spãrgãtoare de gheaţã, nave militare) dispun de instalaţii
autonome de salvare, în afara instalaţiei de santinã.
Apa poate proveni din:
- - scãpãri prin armãturile de închidere şi prin tubul etambou;
- - purjarea sticlelor de nivel;
- - condens;
- - spãlarea punţilor şi a magaziilor etc.
Conform Convenţiei MARPOL 1973/1978, apa colectatã în santinã
C.M. şi cãldãri poate fi evacuatã peste bord numai prin separatorul de
reziduuri petroliere.
Numai în cazuri de forţã majorã (incendiu, gaurã de apã) se permite
evacuarea directã.

3.3 SEPARAREA REZIDUURILOR PETROLIERE

Convenţia internaţionalã pentru prevenirea poluãrii de cãtre nave – MARPOL 1973 / 1978 - şi
documentele semnate ulterior – prevãd ca toate navele peste 400 TRB sunt obligate sã foloseascã
instalaţii separatoare de reziduuri petroliere astfel încât apa evacuatã peste bord sã aibã un conţinut în
hidrocarburi sub o anumitã limitã.
Cerinţele convenţiei se referã la conţinutul admis în hidrocarburi al apei evacuate peste bord în diferite
zone, la tipul separatorului, a indicatorilor de concentraţie şi a înregistrãrii datelor în funcţie de tipul
navei şi zona de navigaţie etc.
În figura 3 este prezentatã schema funcţionalã a unei instalaţii de separare a reziduurilor petroliere.

Fig. 3
52
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatia de santina

1. tanc amestec apã + hidrocarburi

2. sorb
3. pompã
4. separator
5. armãturã cu clapet
6. armãturã manualã
7. valvulã electromagneticã
8. tablou electric
9. tanc reziduuri petroliere
10.traductori rezistivi
În figura 4 este prezentat modul în care se face evacuarea automatã a hidrocarburilor din separator.

Valvula electromagneticã este deschisã atunci când suprafaţa de separaţie ulei-apã ajunge la nivelul
inferior şi este închisã când aceastã suprafaţã ajunge la nivelul superior. Pentru comandã se poate
folosi un singur traductor capacitiv sau doi traductori rezistivi. (fig.4). Conductibilitãţile electrice
diferite ale celor doi compuşi ai amestecului din separator permit o etalonare a rezistenţei unei coloane
de lichid cu nivel intermediar de separaţie, aflat între douã vergele metalice, izolate electric faţã de
separator.
Tipuri de procese de aglomerare şi separare din apã a hidrocarburilor petroliere
1. Sedimentarea în câmp gravitaţional (fig.5)

Este un proces fizic în cadrul cãruia are loc separarea în faze a sistemelor eterogene dispuse, prin
acţiunea diferenţiatã a gravitaţiei asupra fazelor de densitãţi diferite.

53
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatia de santina

2. Sedimentarea în câmp gravicentrifugal

Sub efectul combinat al gravitaţiei şi al centrifugãrii, cele douã componente de densitãţi diferite se
sedimenteazã astfel încât reziduurile petroliere se deplaseazã ascensional pe traseul curbiliniu de
mişcare a particulelor. Centrifugarea este folositã în douã variante: şicane şi hidrocicloane.
Sicanele sunt elemente constructive plasate în calea particulelor astfel încât provoacã devierea lor pe o
traiectorie curbilinie şi apariţia forţelor centrifuge de sedimentare (fig. 6).

Hidrocicloanele sunt aparate ce realizeazã centrifugarea amestecului cu ajutorul presiunii dinamice a

acestuia (fig.7).

Hidrocicloanele au eficacitate mare la concentraţie constantã fiind larg utilizatã în instalaţiile navale.
3. Aglomerarea pe talere
Este un procedeu prin care particulele de reziduuri sunt obligate sã adere la talere plane sau conice,
astfel încât prin contact sã aibã loc aglomerarea lor.
4. Aerarea
Este un procedeu de separare gravitaţionalã forţatã în care particulele de reziduuri petroliere aderã la
bule de aer de flotabilitate mãritã. La partea inferioarã a separatorului este plasatã o placã poroasã prin
care se insuflã aer comprimat.
5. Filtrarea
Este operaţiunea de separare a sistemului eterogen apã-reziduuri petroliere în cele douã faze cu
ajutorul unui mediu de filtrare. Procesul hidrodinamic complex al filtrãrii depinde de caracteristicile
mediului de filtrare (natura, grosimea, dimensiunea porilor), condiţiile de filtrare (viteza, diferenţa de
presiune, temperatura) şi de condiţiile de regenerare a filtrelor.

Construcţia separatoarelor de santinã

Viteza de sedimentare gravitaţionalã wg depinde de diametrul particulelor, d. Separatorul funcţioneazã
cu atât mai bine cu cât particulele de hidrocarburi au diametre mai mari. Separatorul are funcţie de
aglomerare şi sedimentare.
Separatorul funcţioneazã cu atât mai bine cu cât procesele de sedimentare se desfãşoarã mai rapid.
Pentru ca diametrul particulelor de hidrocarburi sã fie maxim se iau urmãtoarele mãsuri:
- pe ramura de aspiraţie vitezele de circulaţie sã fie minime;
54
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatia de santina

- pe traseul de aspiraţie, pânã la intrarea în separator, trebuie sã fie plasate cât mai puţine rezistenţe
locale;
- pompa trebuie sã fie de un tip constructiv care sã fragmenteze cât mai puţin particulele.
Sorbul instalaţiei trebuie sã fie din tablã perforatã cu diametrul gãurilor d=10mm. Cele mai indicate
pompe sunt pompele elicoidale, cu şurub, Vectorul vitezã al particulelor are puţine variaţii de modul şi
direcţie.
Mai existã soluţia plasãrii pompei dupã separator. În acest caz trebuie calculatã sarcina pe aspiraţie
astfel încât sã nu depãşeascã posibilitãţile pompei.
Existã o mare varietate de tipuri de separatoare de santinã.

Separatorul TURBULO (fig.8) foloseşte centrifugarea în camera superioarã, aglomerarea particulelor

de reziduuri pe sita planã 1 şi pe talerele conice 2.
Separatorul este divizat printr-o membranã perforatã, pentru a nu antrena în mişcare de rotaţie şi
amestecul din camera inferioarã. El este dotat cu o armãturã de aerisire cu flotor 3.
În afarã de încãlzirea electricã sau cu abur 4 a uleiului sedimentat la partea superioarã, se utilizeazã şi o
serpentinã cu abur la partea inferioarã pentru încãlzirea amestecului . Valvula de evacuare a
hidrocarburilor poate fi manualã sau automatã (electromagneticã).
Apa evacuatã trebuie sã aibã o concentraţie mai micã de 100 ppm.
Pentru a coborî concentraţia de hidrocarburi sub 15 ppm se utilizeazã un corp secundar, dotat cu filtru
de suprafaţã (fig.9).

1. intrare amestec
2. robineţi de control
3. armãturã automatã de aerisire
4. alimentare electricã
5. tablou electric
55
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatia de santina

6. traductor de nivel
7. armãturã electromagneticã cu circuit pneumatic
8. armãturã de închidere acţionatã pneumatic
9. evacuare hidrocarburi
10.presostat pentru oprirea pompei
12.dop aerisire
13.spaţiu colector hidrocarburi
14.evacuare apã
15.filtre de suprafaţã
Mãsurarea concentraţiei de reziduuri din apa evacuatã
Determinarea concentraţiei de reziduuri petroliere la evacuare poate fi realizatã prin analizarea în
laborator a probelor luate din instalaţii. De asemenea, conform normelor internaţionale I.M.O.
reziduurile petroliere se pot detecta spectrofotometric Indicatoarele de concentraţie a reziduurilor aratã,
în orice moment mãrimea mãsuratã, o înregistreazã grafic, emit semnale de alarmã la depãşirea
limitelor admise, acţioneazã sistemele de automatizare pentru oprirea evacuãrii peste bord.

În figura 10 este prezentatã schema de funcţionare a indicatorului de reziduuri Salvico (Suedia).

Proba de apã 1 este trecutã prin filtrul bandã 2 care reţine reziduurile petroliere. Acestea sunt iluminate
de sursa etalonatã 3, celula fotoelectricã 4 furnizând date la aparatul de mãsurã 5. Apoi filtrul trece prin
instalaţia încãlzitoare 7, gazele volatile degajate fiind captate de detectorul 6, care trimite şi el datele
culese la aparatul de mãsurã 5. Pe baza variaţiei de iluminare şi a conţinutului de gaze volatile, aparatul
de mãsurã 5 indicã conţinutul de reziduuri din probã în ppm. Aparatul de mãsurã 5 se etaloneazã prin
analizarea în laborator a probelor de apã evacuatã. Semnalele electrice pot fi utilizate la înregistrare
graficã, etalonare, automatizare.

Test de autoevaluare 3

Rolul instalatiei de santina.

56
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatia de santina

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 3

Schema separatorului de santina.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Recapitulare
 Destinatia si constructia instalatiei de santina
 Particularitãţi de calcul
 SEPARAREA REZIDUURILOR PETROLIERE
 Mãsurarea concentraţiei de reziduuri din apa evacuatã

Concluzii
Instalatia de santina asigurã evacuarea peste bord a apei colectate în santinã în
condiţii normale de exploatare; în cadrul funcţiei de salvare, instalaţia de
santinã asigurã evacuarea cantitãţii de apã pãtrunse în caz de gaurã de apã.
Navele la care probabilitatea producerii gãurii de apã este mare (remorchere de
port, spãrgãtoare de gheaţã, nave militare) dispun de instalaţii autonome de
salvare, în afara instalaţiei de santinã.
Apa poate proveni din:
- scãpãri prin armãturile de închidere şi prin tubul etambou;
- purjarea sticlelor de nivel;
- condens;
- spãlarea punţilor şi a magaziilor etc.
Conform Convenţiei MARPOL 1973/1978, apa colectatã în santinã C.M. şi
cãldãri poate fi evacuatã peste bord numai prin separatorul de reziduuri
57
AHP– Curs şi aplicaţii
 Instalatia de santina

petroliere.
Numai în cazuri de forţã majorã (incendiu, gaurã de apã) se permite evacuarea
directã.

[1] Ion C. Ioniţă ş.a. Instalaţii navale de bord. Construcţie şi exploatare.

Bucureşti, Editura Tehnică, 1992;
[2] Viorel Maier. Note de curs. Constanţa, UOC, 1993.
[3] POPA IONEL – Instalaţii mecanice şi hidropneumatice navale, Editura
Muntenia 2005
[4] PRUIU A., UZUNOV GH., POPA T., Manualul ofiţerului mecanic maritim,
vol. 1,2,3 5.T20 Górski Z., Construction and operation of marine cleaning
machinery. Trademar. Gdynia 2009
6. T23 Górski Z., Construction and operation of marine steering gears,
controllable pitch propellers and stern tubes. Trademar. Gdynia 2009
7. T32 Huber M., Tanker operations, a handbook for the Person-in-Charge
(PIC), Cornell Maritime Press, Centreville, Maryland, 2001
8. T80 Shapiro H., Cranes and derricks. United States of America: McGraw-
Hill, 1980
9. Dinu D., Petre F., ² Masini hidraulice si pneumatice², I.M.C. - Constanta,
1993.
10.Documentatia tehnica de la bordul navelor

58
AHP– Curs şi aplicaţii