SOARE ALIN ALEXANDRU

IMAPA, ANUL III

REGIONAREA TURISTICA

REGIONAREA TURISTICA

Unitatile taxonomice principale si principiile regionarii turistice

Ocupand un anumit spatiu pe care si-l asuma, fenomenul turistic primeste

o tenta geografica absoluta. Ramane insa ca dificultate, operatia de
scoatere in evidenta a particularitatilor acestui teritoriu si modul in care se
dezvolta in limitele lui procesele recreative. Pentru acesta este necesara o
abordare care sa vizeze structura deosebit de complexa a fenomenului in
sine, nivelele lui multiple de integrare si ierarhizare. Corect ar fi sa pornim
de la unitatile etalon cele mai mici(punctul sau obiectivul turistic), sa
trecem prin faza celor medii(complexul turistic), pentru a ajunge la
unitatile teritoriale in perimetrul carora procesul recreativ se contureaza
deplin(zona si regiunea turistica).

Taxonomia unitatilor functionale turistice este foarte bogata , insa, ca

fenomenul turistic sa fie surprins in toate detaliile evolutiei si raspandirii
sale operam numai cu 4 categorii de unitati: punctul, centrul, zona si
regiunea turistica.

Punctul turistic este asociat adesea unui obiectiv cu valoare atractiva. In

intelesul nostru el insumeaza atat resursa cat si infrastructura necesara
punerii ei in valoare. Punctul turistic are o extensiune redusa, rezumandu-
se la o resursa naturala sau antropica, o cale de acces si, eventual o baza
de cazare sau alimentatie publica(in unele cazuri baza de cazare pot sa
lipseasca)

Centrul turistic este rezultatul concentrarii spatiale a mai multor resurse

turistice, in majoritatea cazurilor de acelasi tip. Fenomenul concentrarii
obiectivelor nu este sinonim cu aparitia a tot atatea puncte turistice,
deoarece se tinde spre o infrastructura unica menita a include si deservi
toate obiectivele existente. Daca resursele sunt putin variate ca structura,
centrul se va specializa in practicarea unui anumit tip sau forma de
turism(cel curativ in perimetrul surselor de ape minerale sau termale).
Cand varietatea resurselor este mare se afirma turismul polivalent si
forme variate de realizare a recreerii.
Centrul turistic se poate manifesta individual in teritoriu sub forma de
statiune turistica, sau se poate suprapune unui habitat cu functii
complexe, cum este localitatea turistica

Zona turistica reprezinta o unitate spatiala in perimetrul careia coexista

un numar nedefinit de punte si centre turistice. Ele sunt conectate prin
relatii stranse de colaborare organica astfel incat unitatea teritoriala pe
care o alcatuiesc functioneaza ca un sistem integru. La delimitarea
zonelor turistice se folosesc un sir de principii printre care mentionam:
principiul unicitatii, omogenitatii, functionalitatii etc.

La clasificarea zonelor turistice se folosesc o serie de criterii. Astfel, dupa

importanta lor in circulatia turistica ele pot fi:

zone turistice de importanta internationala

zone turistice de importanta nationala

zone turistice de importanta regionala

zone turistice de importanta locala

Conform elementelor constitutive ale fondului atractiv zonele turistice se

clasifica astfel: - zone cu un potential deosebit

zone cu un potential mediu

zone cu un potential limitat

Dupa tipul de turism practicat se diferentiaza:

zone destinate turismului de recreere

zone destinate turismului curativ

zone destinate turismului cultural

zone destinate turismului polivalent

Regiunea turistica Desi notiunile de zona si regiune sunt asemanatoare, ambele definind

unitati teritoriale functionale, ele se deosebesc in primul rand prin faptul ca regiunea cuprinde in
limitele sale arii mai vaste in limitele carora fenomenul turistic se desfasoara in intreaga sa
complexitate. In cazul zonei se consolideaza un singur sistem functional cu un grad ridicat de
specializare, iar in cazul regiunii apar o serie de sisteme functionale, diferite unele de altele(sau,
atunci cand au trasaturi comune, sunt distantate intre ele), dar toate avand ca numitor comun
satisfacerea complexa a cererii turistice.

Regiunile turistice. Europa.

Europa traditional ocupa locul I dupa toti indicii dezvoltarii turismului
international. Ei ii revin cca  2/3 din fluxul turistic mondial si cca 50%din
veniturile valutare ale turismului international. Pe langa resursele turistice
enorme atat naturale cat si antropice, tarile Europei dispun de o
infrastructura colosala. Dupa unele date aproximative volumul total al
bazelor de cazare intrece cifra de 30 mln. locuri. Fluxurile turistice
principale in Europa sunt indreptate spre Europa de Sud. Datele statistice
ne vorbesc ca cea mai mare parte de turisti ce au vizitat tarile Europe, au
vizitat Franta, Italia, Spania, Portugalia, Grecia si Turcia. I-a amploare
turismul de scurta durata ce se dezvolta de obicei intre doua tari vecine:
intre Germania si Austria, Franta si Belgia, Franta si Italia, Elvetia si Italia
etc. Creste in valori absolute dar se micsoreaza in valori relative turismul
montan. Creste rolul formelor active de agrement si odihna. Chiar si in
statiunile balneoclimaterice traditionale ale Europei se construiesc edificii
spectaculoase de agrement si sportive. O amploare tot mai mare i-a
turismul curativ. Urbanizarea, impactul negativ asupra mediului
inconjurator si alti factori negativi ai zilelor noastre duc la scaderea
imunitatii oamenilor.Tot mai des se practica imbinarea turismului curativ
cu cel recreativ.

Instantaneu creste raza medie a deplasarilor turistice. Acesta se datoreste

dezvoltarii turismului transcontinental si intercontinental. Un sir de
monopoluri turistice din tarile Europei edifica intreprinderi recreative in
tarile lumii a treia din Africa de N si centrala, Orientul Apropiat si Mijlociu,
pe insulele Oceaniei si chiar in SUA. O trasatura caracteristica a
organizarii spatiale a sistemelor recreative ale Europei mai ales de v
Centrale si de S este trecerea de la dezvoltarea statiunilor balneologice
locale la formarea sistemelor recreative teritoriale mari, asimilarea noilor
teritorii care in trecut nu se utilizau.

Nivelul de dezvoltare a turismului si caracterul participarii tarilor Europei

in turismul international este diferit si depinde de un sir intreg de factori
principali si secundari.

Cel mai mult el este determinat de nivelul de dezvoltare economica,

situatia demografica, caracteristicile climatice, prezenta si calitatea
resurselor turistice, suprafata tarii, politica statului fata de turism etc.
Astfel in tarile dezvoltate din Europa cheltuielile pentru un turist ce pleaca
peste granita sunt mai mari decat in tarile mediu dezvoltate si mai mari in
comparatie cu tarile cu economie de tranzitie. In legatura cu aceasta si
numarul deplasarilor peste granita la 1000 locuitori este mult mai mare in
tarile inalt dezvoltate . O problema a dezvoltarii turismului european este
integrarea in circuitul turistic international a tarilor post-socialiste si ex-
sovietice care pana la inceputul anilor 90 erau racordate la o alta “sistema
turistica”.
America de Nord(anglo-saxona).

Regiunea turistica a Americii de Nord ce include SUA si Canada se

evidentiaza printr-un nivel inalt de dezvoltare a turismului la ce contribuie
mai intai de toate nivelul inalt de dezvoltare economica.

In SUA pentru dezvoltarea turismului se aloca cca. 10% din venitul

national, iar numarul vizitatorilor diferitor teritorii si locuri de odihna
ajunge la cifra de 1 mlrd. Veniturile din deservirea turistilor au intrecut
veniturile aduse de fermieri, cu toate ca suprafetele agricole intrec de cca.
10 ori pe cele recreative. In ultimii ani in SUA a crescut mult mobilitatea
turistica a populatiei, considerabil s-a extins structura sociala a turistilor.
In tara a fost creata una din cele mai mari infrastructuri turistice din
lume. In hoteluri si moteluri numarul de locuri demult a intrecut cifra
de mln. locuri. Rolul motelelor se afla in permanenta crestere ca urmare a
cresterii numarului automobilelor si mobilitatii populatiei. In deservirea
(directa si indirecta) a turistilor sunt implicati cca. 5 mln. oameni. Este
creata o industrie de producere a marfurilor cu destinatie turistica, mai
ales pentru “recreerea auto”(picapuri, treilere, furgoane etc.)

O influenta considerabila la utilizarea pe larg a resurselor turistice are

infrastructura de transport bine dezvoltata. Odihna cu automobilul a
devenit forma predominanta a turismului. Din cauza volumului mare a
cererii si concurentei asupra terenurilor din partea industriei,
constructiilor, transporturilor si agriculturii guvernul SUA este nevoit sa i-
a masuri de protectie a resurselor turistice.Din cauza repartitiei
neuniforme a resurselor turistice(statelor montane si de pe litoralul oc.
Pacific cu 15%

din numarul populatiei le revin 72% din fondul resurselor turistice) in tara
se resimte o insuficienta relativa a zonelor de odihna, mai ales pentru
turismul periurban. SUA dispune de o varietate mare de resurse turistice
naturale cat si antropice. Un interes deosebit si o experienta demna de
urmat este crearea pe teritoriul ei a cca. 48 de parcuri nationale cu o
suprafata medie de cca. 300 mii ha. Suprafata lor alcatuieste cca. 10%
din suprafata totala a fondului turistic. Spre toate parcurile nationale sunt
construite drumuri de acces. O forma interesanta de utilizare recreativa
sunt cararile turistice spre raioane unicale. De cea mai mare popularitate
se bucura cararile pitoresti Apalasi (3200 km.) si cea a Oc. Pacific(3680
km.)

Pe teritoriul SUA se evidentiaza cateva raioane ce se deosebesc dupa

componenta resurselor turistice si formele principale de utilizare.

Estul SUA ca cel mai populat si industrializat raion are cele mai putine
resurse turistice naturale. Turismul in acest raion se bazeaza mai mult pe
turismul cultural-cognitiv legat de prezenta resurselor turistice antropice
ale marilor orase.
Vestul SUA care include lantul montan al Cordilierilor dupa cum am vorbit
mai sus poseda suprafete enorme bine pastrate de complexe naturale.
Aici se afle si cea mai mare parte din parcurile nationale, inclusiv si cel
mai mare dupa suprafata Yellowstone, remarcabil prin numarul de
gheizere; Yosemite- remarcabil prin paduricea relicta de Sequoia gigantea
pastrata numai in acest coltisor al globului, Grand Canyon prin adancimea
sa etc.

In centrul SUA marile intinderi de stepa sunt valorificate si terenuripentru

odihna si recreere se intalnesc doar pe malurile bazinelor de acumulare
din apropierea oraselor mari. In statul Arcanzas langa izvoarele cu ape
minerale sau edificat statiuni balneologice renumite.

Un rol exclusiv in odihna populatiei SUA il au tarmurile calde ale Oc.

Pacific,Atlantic si golfului Mexic. Intr-o statiune balneara internationala
este transformata pen-la Florida, careia ii revine o parte importanta din
veniturile industriei turistice din SUA. Printre raioanele recreative mari a
SUA cu perspectiva de dezvoltare se numara si Alasca. Aici turismul ocupa
locul III dupa ind. extractiva si pescuit in ceea ce priveste venitul global.

Ca cea mai mare ca suprafata tara din regiune Canada dispune de bogate
si diverse resurse turistice. Natura ei s-a pastrat mult mai bine ca in SUA,
cu toate acestea reteaua turistica este mai slab dezvoltata. O resursa
turistica importanta sunt cele 18 parcuri nationale si multimea de parcuri
provinciale, cea mai mare parte a lor fiind concentrate in sudul tarii.

Cea mai densa retea de obiective recreative s-a constituit pe malurile

Marilor Lacuri si pe tarmul Oc. Atlantic, adica in zona de maxima populare
a teritoriului. Nordul Canadian este inca slab valorificat d.p.d.v. turistic cu
toate ca are premize importante pentru dezvoltarea diferitor forme de
turism.

America Latina.

Cea mai mare parte a tarilor Americii Latine cu toate ca dispun de un

potential turistic enorm, din cauza departarii mari de principalele piete
turistice, sunt relativ slab dezvoltate d.p.d.v. turistic. Dupa nivelul
dezvoltarii turismului international in America Latina se poate de
evidentiat regiunea Caraiba (care include Mexicul, America Centrala si
tarile bazinului Caraib, la fel si ins-lele Bermude) si regiunea America de
Sud.

Regiunii Caraibe ii revine cea mai mare parte din sosirile turistilor
straini( ? ). Acest raion a suferit o crestere mare din cauza conditiilor
climatice favorabile, plajelor ingrijite, potentialului cultural istoric, la care
se adaoga si asezarea geografica foarte favorabila fata de piata turistica
din tarile nord-americane. Cu avionul din SUA si Canada in tarile Caraibe
se poate de ajuns in maximum 3 ore.
Printre tarile regiunii se evidentiaza Mexicul unde pe larg se practica
turismul “de vecinatate”. Mexicul este anual vizitat de cca. 6 mln.de turisti
preponderent din SUA, in SUA anal pleaca cca. 4 mln. de mexicani.
Veniturile valutare de la turismul international ating cifra de 4,5 mlrd $.
Turismul in aceasta tara se dezvolta in doua directii . Prima legata de
utilizarea turistica a numeroaselor monumente a culturii indiene vechi in
raioanele centrale si pen-la Yucatan. Principalul centru turistic al centrului
tarii este capitala. Directia a doua este dezvoltarea turismului de litoral,
preponderent pe tarmul Oc. Pacific. Una dintre cele mai solicitate st.
balneare este Acapulco. Dintre tarile insulare se evidentiaza Puerto-Rico,
ins-lele Bahamas si

Bermude. Pe ins-lele Bahamas spre ex. veniturile valutare de la turismul

international pe cap de locuitor alcatuiesc cca. 5 mii $ pe an. Cu succes se
dezvolta turismul pe Jamaica unde el a devenit a doua ramura in
economie dupa dupa extragerea bauxitelor. Cu succes se dezvolta
turismul in cel mai mare stat insular din regiune Cuba mai ales incepand
cu anii 90. In anul 1997 Cuba a fost vizitata de cca. 1,2 mln. turisti straini
avand venituri de peste 1 mlrd.$.  Tarile Americii Centrale cedeaza celor
insulare dupa nivelul dezvoltarii turismului.

Tarile Amercii de Sud se includ in lista regiunilor cu piata turistica mai

slab dezvoltata. Aici este slab dezvoltat atat turismul intern cat si cel
extern. Se evidentiaza printr-un potential turistic ridicat mai ales regiunile
de litoral . Au o perspectiva mare monumentele cultural-istorice din tarile
acestei regiuni. Printre ele un loc deosebit ocupa monumentele din Peru,
Bolivia si Columbia legate de perioada precolumbiana

Asia

Acestei regiuni a globului ii revine inca o pondere mica din numarul total
de sosiri a turistilor straini si o pondere scazuta a veniturilor din turism,
ceea ce nu corespunde  cu suprafata ei si bogatelor resurse turistice atat
naturale cat si antropice. Dezvoltarea turismului in multe tari este franata
de nivelul scazut de dezvoltare a economiei, dezvoltarea slaba a
infrastructurii, la fel si distanta relativ mare de la pietele turistice
mondiale. Principalul contingent de turisti ce sosesc in aceasta regiune
sunt din tarile dezvoltate ale Europei, din SUA, Canada si Japonia.
Fluxurile din Asia spre alte regiuni sunt deocamdata mici ceea ce din nou
nu corespunde cu numarul foarte mare al populatiei. Cel mai mare numar
de turisti din Asia cese indreapta spre tarile Europei provin din Asia de S-
V si Japonia.

Japonia are o sistema turistica interna bine dezvoltata orientata spre

utilizarea teritoriilor litorale si montane. Se utilizeaza in general cca
750km. de litoral. La fel o tara  ce atrage multi turisti este si China cu
numeroasele ei monumente istorice si culturale. La fel multi turisti
viziteaza Singaporul, Malaysia, Thailanda si Filipinele.

Tarile Asiei de S, indeosebi India, dispun de un numar mare de

monumente cultural-istorice de exceptie, conditii naturale favorabile, dar
vizitarea lor cedeaza inca mult

tarilor din Asia de E si S-E.

In Asia de S-V prin cele mai favorabile conditii pentru dezvoltarea

turismului se caracterizeaza Turcia, Israelul, Libanul, Siria etc.

Africa

Africa dispune de un potential turistic considerabil, aflat abia la

inceputurile valorificarii sale, dar se pare ca acest continent are reale
perspective de a deveni una din primele regiuni turistice ale Terrei.
Pledeaza pentru acest fapt extraordinara diversitate a peisajelor naturale
si ineditul obiectivelor antropice, care ofera largi posibilitati pentru toate
formele de turism.

Cu exceptia Egiptului si a Maghrebului, in restul Africii s-au impus

obiectivele turistice naturale. Este continentul safari-urilor, al expeditiilor
de vanatoare si, in ultimul timp, de vizitare, fotografiere sau filmare a
obiectivelor aflate mai ales ii parcurile si rezervatiile naturale(foto-safari).
Turism de tip safari se practica mai cu seama in Africa orientala (Kenya,
Tanzania, Uganda, Burundi, Malawi) sau in tarile riverane golfului Guineii.
Sunt vizitate in primul rand percurile si rezervatiile naturale, zone ocrotite
prin reglementari legale, care conserva elemente faunistice, floristice sau
peisagistice deosebite. Cea mai veche rezervatie naturala africana este
parcul Krǘger din Africa de Sud, infiintat in 1898 in scopul protejarii
mamiferelor mari di valea Limpopo. In Zair se remarca parcurile:
Salonga(3 mln. ha.)- rezervatie forestiera, Maiko(1 mln. ha.)- rezervatie
peisagistica si faunistica. Kenya si-a propus conservarea cu prioritate a
fondului faunistic organizand cateva rezervatii importante: Tsaro, Nairobi
si muntele Kenya. In Tanzania se remarca parcul Serengeti in care exista
o mare concentrare de fauna de talie mare si parcul Ngorongoro din zona
vulcanica omonima. O atractie deosebita o prezinta cascadele si
cataractele de pe raurile africane, intre care se disting: Tugela-948m,
Lofoi-384m, Kalambo Falls-215m, Victoria-122m, Murchinson-50m s.a. Se
impun ca obiective importante si o serie de masive sau varfuri muntoase,
multe din ele aflandu-se in cadrul unor parcuri naturale: Kilimanjaro,
Kenya; Ruwenzori, Camerun s.a.

Dintre obiectivele antropice se evidentiaza in primul rand cele din Africa

de N. Valea Nilului, este principala regiune turistica a Africii, primind anual
cca 4 mln.
turisti, atrasi de numeroasele vestigii antice. Se impun inegalabilele
monumente ale arhitecturii faraonice, romane sau grecesti: piramide,
temple, necropole, statui, palate, obeliscuri etc. Numeroase si atractive
sunt si vestigiile civilizatiei arabe: moschei  (Cairo are peste 400), palate,
mausolee, orase imperiale arabe Marakesh, Fés, Alger, Tunis s.a. In zona
Maghrebului de un interes deosebit se bucura si ruinele oraselor antice
feniciene si romane: Cartagena,Volubilis, Syrene. In inima Saharei, in
Tassili-n-Ajjer au fost descoperite picturi rupestre de o mare valoare
documentara si artistica.

Trebuie de mentionat si ruinele de piatra ale unor vechi capitale ale Africii
negre(Zimbabwe) si extraordinara arta populara a populatiei negre, care
prin masti, statuiete, picturi, obiceiuri, ritualuri, costume, dansuri s-a
impus printr cele mai inedite si mai originale de pe Glob.

Australia, Noua Zeelanda si Oceania.

Deserturi de nisip rosu de o frumusete salbatica, paduri de eucalipti si alte

specii exotice, mari dantelate de corali, sute de specii de animale
necunoscute, peisaje montane inedite , parcuri si rezervatii naturale
intinse fac din Australia o zona turistica de prim rang. Australia se
remarca si prin amenajarea a numeroase baze si statiuni de cura balneara
si agraement. Expansiunea rapida a activitatii turistice a dus la aparitia
chiar a unor orase specializate, gen Gold Coast din statul Queensland.

Turismul urban are in Australia exponenti de clasa. Orasul Sydney este

mandru de Harbour Bridge si de Opera sa ca Parisul de Turnul Eiffel.
Central Business District este un amalgam agreabil de arhitectura
victoriana si zgarie-nori in stil american. Plajele sale, cum este celebra
Bondy Beach, sunt frecventate intr-un sezon  estival cvasi-permanent, iar
cartierul King Cross a devenit un fel de Montmartre de peste mari.
Taranga Park invita vizitatorii sa se familiarizeze cu fauna endemica
australiana. Canberra este un model de urbanism, conceput piesa cu
piesa si plantat cu 2 mln de arbori. Un oras-gradina cu spatii verzi
alternand cu spatii rezidentiale, cu o arhitectura moderna, dar ca toate
orasele artificiale, fara trecut, Canberra pare a fi un oras fara suflet.
Melbourne se remarca prin parcurile si bulevardele sale in stil parizian si
victorian. O mare atractie prezinta hipodromul sau in timpul desfasurarii
celebrei Melbourne Cup.Tarra Valley din apropiere este o padure cu
eucalipti, ferigi

arborescente, arbori candelabru, iarba-copac, laba cangurului, acacii,

araucaria si alte specii di flora specifica a
continentului. Adelaide adaposteste in parcul national din apropiere
numeroase specii de animale australiene. Alice Springs este un oras al
pionierilor, ramas si conservat la aspectul din timpul primilor colonisti. In
apropiere se gaseste Ayers Rock – cel mai mare monolit de gresie
metamorfica din lume, cu numeroase caverne cu picturi rupestre
aborigene.

Heron Island in Marea Bariera de Corali ofera vizitatorilor cca 1100 de

specii de pesti si peste 200 varietati de corali prin intermediul unui
observator submarin. Dunk Island, o insulita impadurita, cu un singur
hotel ascuns in verdeata, inconjurat de papagali, pasari de mare, broaste
testoase, ofera imaginea lumii exotice a Marilor Sudului.

Muntii Albastri prezinta complexe pietrografice ineinedite, cum sunt

celebrele “Trei surori”, fasonate si coafate de eroziunea selectiva, si
numeroasele cascade si defilee. In Teritoriul de N se afla unul din cele mai
mari parcuri nationale din lume, Kakadoo National Park , aflat in prezent
in administratia aborigenilor, care protejeaza elemente de flora si fauna
spontana endemica.

In zonele din interior este le moda turismul de tip safari, iar pe litoral o
multime de statiuni pun la dispozitia amatorilor facilitati pentru sporturile
nautice, mult agreate de catre australieni.

Australia este vizitata anual de cca 4 mln de turisti straini, care aduc un
venit tarii de cca 8 mlrd $

Departarea fata de principalii emitatori de fluxuri turistice face ca Noua

Zeelanda sa primeasca anual un numar relativ restrans de turisti(1,5 mln)
fata de posibilitatile cadrului natural In Oceania, care ofera turistilor un
cadru natural inedit, turismul se dezvolta cel mai mult in Tahiti, Samoa si
Fiji.

Impactul turismului asupra mediului

Impactul turismului asupra mediului, in ambele sale variante, se

manifesta asupra celor doua componente ale ecogeosferei: cadrului
natural si sociosistemului. Deoarece influentele pozitive ale turismului
sunt evidente la nivelul sociosistemului, vom incepe analiza cu
evidentierea formelor pe care le imbraca.

Impactul turismului asupra sociosistemului.

Se manifesta prin urmatoarele influente:

aparitia unei ramuri economice de mare eficienta;

aparitia unui nou tip de habitat uman;

mutatii in structura profesionala a populatiei;

aparitia unui comportament social si mod de viata aparte.

1.Este cunoscut faptul ca fenomenele din sfera turismului, prin
amplificarea intensitatii si a largirii ariei de desfasurare, cuprind in sfera
lor bunuri si mijloace importante. Spre deosebire de celelalte ramuri
economice ce valorifica resursele materiale planetare, producand bunuri
de larga utilizare, turismul exploateaza anumite insusiri ale mediului
geografic(in primul rand cele estetice sau tamaduitoare)producand
elementele necesare, pe plan biologic, revitalizarii si refacerii energiei
umane. Diferentierile in sfera ”productiei” nu pot impiedica convergenta
spre aceeasi finalitate economica: geneza resurselor financiare.

Trebuie mentionat insa un aspect de mare importanta si anume:

obtinerea prin intermediul turismului a unor beneficii echivalente
industriei sau agriculturii cu investitii mult mai mici cu un consum infim de
materii prime. Se cunoaste faptul ca aceasta ramura economica valorifica
(exceptand turismul curativ), dar insusirile estetice ale cadrului natural
sau edificiilor antropice, fara a afecta structura lor. Ca urmare, in conditii
de exploatare rationala materia prima a “industriei turistice” nu se
consuma, devenind astfel inepuizabila. Chiar si in cazul turismului curativ
unde procedurile de tratament necesita utilizarea apelor termale sau
minerale cu afecte terapeutice se pun in valoare resurse care in mod
natural se pierd prin drenaje si descarcare.

2.Practicarea turismului impune, ca o conditie esentiala desfasurarii sale,

prezenta unei infrastructuri complexa si variata, care sa satisfaca (daca
este posibil) toate cerintele vizitatorilor. Asocierea, in plan teritorial, a
elementelor infrastructurii genereaza o forma majora de habitat uman si
anume statiunea turistica.

Celula primara a habitatului turistic o constituie unitatea a carei

functionalitate este legata de actul recreativ. Ea poate avea o forma
simpla, cu o singura atributie – de cazare, de deservire sau recreere –
cum ar fi adapostul, refugiul sau unele cabane. In peisaj unitatile de acest
tip apar ca edificii izolate si indeplinesc adesea rolul de pionierat si testare
a capacitatii atractive a teritoriului in cauza. Majoritatea habitatelor
turistice izolate au functii multiple (cel mai adesea de cazare si
alimentatie publica) fiind pregatite pentru o activitate permanenta.
Cabanele, hotelurile sau motelurile devin astfel purtatoarele unei
specificitati in ceea ce priveste modul de vietuire, cu totul diferit de cel al
locuintei individuale. Asistam la un proces de socializare a habitatelor din
aceasta categorie prin utilizarea lor de catre un numar apreciabil de
persoane.

3.Modificarile induse in structura profesionala a populatiei sunt o

consecinta directa a diversificarii si amplificarii serviciilor turistice. Desi nu
a generat o grupa profesionala aparte, turismul a dus la cresterea
apreciabila a fortei de munca ocupata in sectorul tertiar. Remarcam o
mare varietate a profesiilor ce deservesc turismul, incepand de la
muncitorii necalificati, electricieni, instalatori, ospatari antrenati in
punerea in functiune a instalatiilor si infrastructurii pana la receptioneri,
economisti sau medici. Turismul absoarbe astfel un numar mare de
persoane active, in ciuda frecventei angajarii sezoniere a unor categorii de
salariati.

Obtiunea fortei de munca pentru sectoarele turistice este motivata de

conditiile optime de lucru, lipsite de riscuri, si prin asigurarea unei
remuneratii stimulative corelata cu indicele general de eficienta al ramurii.

4.Turismul genereaza un comportament social si un mod de viata aparte

ce are la temelie intelegerea mai profunda a naturii sufletului omenesc.
Turismul adevarat preia din natura simplitatea si ritmurile acesteia,
devine mai tolerant, mai uman. Tonusul biologic stimulat prin recreere si
cura asigura individului resursele fizice si psihice necesare surmontarii
dificultatilor cotidiene.

Presupunand deplasarea obligatorie dintr-un loc in altul, turismul

determina cele mai ample miscari de populatie la scara globala.
Sedentarizarea si inevitabila izolare derivata din aceasta sunt astfel
excluse. Pe de alta parte, circulatia persoanelor presupune contactul cu
locuitori si realitati noi. Omul invata prin turism nu numai sa-si innobileze
spiritul, ci cum poate sa-si ordoneze mai eficient viata. Toate acestea
inrauresc modul sau de a fi, influentandu-i comportamentul. Intr-o lume a
interferentelor economice, politice sau culturale, turismul faciliteaza
cunoasterea mai aprofundata, construind punti durabile intre oameni si
popoare.