Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tipurile de turism
1.TURISM DE AER LIBER
Turismul de recreere si agrement. Scopul practicarii este satisfacerea nevoilor
psihofiziologice a populatiei in general, dar indeosebi il practica persoanele
antrenate in munci solicitante, cu mare consum de energie psihica, sau locuind in
habitate stresante (urban).
Acest tip de turism antreneaza un numar mare de persoane din statele dezvoltate-
urbanizate, populatia urbana, participand toate tipurile de varsta, dar mai ales
copii si maturii.
Recreerea si agrementul are un caracter sezonier de iarna (montan) si de vara
(heliomarin). Predominand durata scurta (week-end) sau medie. Distantele in
practicile turistice depind de potentialul financiar a turistului in parte. Iar dupa tipul
de resurse turistice valorifica calitatile peisajelor naturale. In context a eficientei
economice a ofertantului este tipul cel mai profitabil, daca infrastructura satisface
cerintele recreative a tipului de turist antrenat in procesul recreativ in conformitate
de potentialul financiar si dorintele personale.
Turismul recreativ si agrement dupa ponderea participantilor se lanseaza in
circuitul in turistic in etapa turismului de masa devenind, o moda, o traditie la nivel
individual si familial indeasebi la populatia urbana cu un potential superior si
mediu financiar.
Turismul balneo-curativ (de ingrijire a sanatatii). Se considera cel mai vechi tip de
practica turistica ce isi are origini din timpurile antice. Efectele tamaduitoare ale
apelor minerale, termale, ale namolului sapropelic si curei heliomarine in refacerea
organizmului se adresa populatiei in varste, care si in prezent apartine populatiei
de peste 60 de ani. Specificul acestui tip turistic spre deosebire de cel recreativ-
agrement este:
-numarul mai redus de participanti;
-numarul mai mare de persoane coditionate spre acest domeniu din motive de
sanatate, sau prevenirea unor maladii;
-durata actului recreativ este dictata de natura afectiunii si eficacitatea actului
curativ, in multe cazuri prezentadu-se ca factor limitativ;
-distanta la care se practica depinde de natura afectiunii si de pozitia geografica in
raport cu domiciliul, fiind factori indepedenti de vointa turistului;
-eficienta economica a turismului curativ depinde de potentialul natural existent si
de dotarile necesare in desfasurarea activitatilor de refacere (saune, bai de namol si
diverse proceduri medicale). Acest tip de turism este cel mai scump si conditionat
de necesitatea refacerii sanatatii a turistului ce depinde de profilul fondului turistic
si nu in ultimul rand de calitatea infrastructurii existente.
Tipuri de agroturism după potenţialul derivat provin din acele produse sau activităţi
agricole propriu-zise, după modul lor de prelucrare zonală sau regională, care
exprimă diverse practici agricole, dar pot avea şi un caracter cultural- istoric sub
forma tradiţională de bucătării, obiceiuri etc:
-culinare: bucătării (moldovenească, oltenească etc);
-tradiţii, obiceuri, festivaluri: bine cunoscutele sărbători rurale sub numele de
hramul satului, festivalul plăcintelor etc.
Tot în categoria tipurilor şi formelor de produse agroturistice derivate constituite
milenar (după origine provenind din mediul activităţilor prepoderent agrare) sunt:
portul, jocul, şi arhitectura rurală. Analiza acestor tipuri de agroturism necesită un
studiu complex. Unitatea taxonomică de studiu adecvat ar fi ţinutul, ţara, satul şi în
final gospodăria ţăranului, care de multe ori nu dă o importanţa primordială la acele
subiecte, fenomene, cu toate că sunt unice şi prezintă un interes deosebit pentru
valorificarea agroturisică.
Formele de turism
Formele de turism decurg din modalitatile de practicare a tipurilor de turism
mentionate mai sus. Spre deosebire de tipurile de turism, formele reprezinta modul
(sau felul) in care se desfasoara fenomenul turistic. Ca urmare, formele de turism
exprima proprietatile acestuia si nu esenta lui. Deaceia formele de turism au un
spectru mult mai larg decat tipurile de turism.
Criteriile ce inlesnesc stabilirea formelor de turism sunt: zona de provinenta a
turistilor, numarul de participanti, modul de organizare a turistilor, durata sejurului,
caracterul temporal de manifestare, mijloacele de transport folosite, varsta
turistilor, caracterul social al turismului, specificul zonei de destinatie, distanta
parcursa, mediul geografic de desfasurare etc. Mai pot fi utilizate criteriile: cauzale,
sezonalitatea , directile fluxului turistic, tipurile de institutii turistice in zona
turistica:
Forme de turism
-Turism intern ;
-Turism international ;
-Turism de distanta
-Turism de durata
-Turism dupa transport ;
-Turism dupa varsta ;
-Turism dupa modurile de organizare (organizat, semiorganizat, neorganizat) ;
-Turism dupa modul de desfasurare (continuu, sezonier, de circumstanta) ;
-Turismul dupa scopul vizitei (de vacanta, deinteres comun, de afaceri) ;
-Turismul dupa numurul participarii (grup, individual, in masa).
Fluxul turistic urban se referă la petrecerea timpului liber în oraşe, pentru vizitarea
rudelor, prietenilor, spectacole, muzee, expoziţii şi efectuarea cumpărăturilor.
Oraşele deţin elemente de valoare artistică de origine antropică (arhitectură,
evenimente, instituţii culturale etc.).
În privinţa motivelor de călătorie în spaţiul urban, pe primul loc se situează
programe cu conţinut cultural 35-45 %, urmate de întâlniri cu familia circa 20 %,
întâlniri cu prietenii 15 %, afaceri şi motive personale 10-15 %, la care se mai
adaugă şi vizitele cu caracter gastronomic şi diverse cumpărături.
Pentru statele din UE deplasările în oraşe concetrează 35 % din fluxul turistic. Din
toate acestea,circa 80 % din vizite în oraşe reprezintă turism urban pur şi 20 % este
turism complementar-vizitarea aşezărilor urbane fiind asociată altor forme de
petrecere a vacanţei (turism litoral, montan etc.)
Mincu R.(2005), analizând structura motivaţională a călătoriilor urbane, susţine că
40% din totalul vizitelor revine turismului cultural. Formele de turism se
concentrează în:
-vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice, istorice, diverse
monumente: castele, edificii religioase, ansambluri urbane sub formă de parcuri de
agrement grădini botanice, zoologice;
-vizitarea muzeelor: de arheologie, istorie, ştiinţe naturale, specializate sau tematici
naţionale sau regionale, grădini botanice sau zoo;
-participarea la spectacole de operă, balet, teatru, concerte, festivaluri de
muzică,dans, film, folclor, sărbători tradiţionale, expoziţii, târguri etc.;
-turism industrial şi tehnic-situat în opinia specialiştilor între cel cultural şi de
afaceri, caracterizat prin vizitarea unor obiective economico-industriale, construcţii
specifice (baraje, viaducte, poduri, canale, turnuri etc.), ansambluri arhitectonice
(urbane moderne sau tradiţionale etc.)
Turismul cultural, prin natura şi motivele sale, şi prin locul de desfăşurare şi modul
de organizare, se integrează mai mult cu cel urban şi se interferează cu cel de
agrement şi cel de afaceri. Produsul turistic cultural se constituie în două grupe
dinstincte:
-cultural (prin motive interne psihologice);
-infrastructura turistică: mijloace de transport, de primire, găzduire, alimentaţie.
Aceste forme de turism se materializează prin calitatea unităţilor de cazare, a
alimentaţiei, numărul şi calitatea mijloacelor de agreement şi fluxul turistic, în
concordanţă cu mediul natural şi socio-cultural din zonele receptoare.