See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/330873838

UTILIZAREA ANCORELOR ELICOIDALE PENTRU REALIZAREA INCINTELOR LA

PASAJELE SUBTERANE

Conference Paper · December 2009

CITATIONS

4 authors, including:

Dan Carastoian
PROEXROM
7 PUBLICATIONS   0 CITATIONS   

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Dan Carastoian on 05 February 2019.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 “Highway and Bridge Engineering 2009”, International Symposium
Iaşi, România, December 11, 2009

UTILIZAREA ANCORELOR ELICOIDALE PENTRU

REALIZAREA INCINTELOR LA PASAJELE SUBTERANE
Lucian Aliciuc1, Dan Carastoian1, Ştefan Oprea1, Nicolae Boţu2
1 Proexrom Iaşi, România
2 Facultatea de Construcţii şi Instalaţii, Iaşi, România

Summary
În 1833 micropilotul elicoidal era denumit ca micropilot tip şurub de către
inventatorul englez Alexander Mitchell, fiind folosit pentru început ca suport
pentru stâlpii de iluminat. Din acel moment, au fost dezvoltate inovaţii ale
ancorelor/micropiloţilor de către universităti de prestigiu din Anglia şi SUA.
Ancorele elicoidale sunt folosite la diferite structuri de sprijin, cum ar fi ziduri de
sprijin din beton armat, piloţi din beton armat, palplanşe, sisteme de protecţie a
excavaţiilor, la stabilizarea taluzurilor, versanţilor si a excavaţiilor, şi împreună
cu diverse sisteme de retenţie formate din otel, beton, mortar de torcretare sau
geotextile.
KEYWORDS: Ancoraje; Excavaţii; Sprijiniri;

1. INTRODUCERE
Pasajele urbane intră în categoria tunelurilor urbane, de mică adâncime, de cele mai
multe ori executate în tranşee deschisă.
Pentru execuţia pasajelor subterane este necesară realizarea unei incinte care, în
funcţie de natura pământului, adâncimea excavaţiei, suprasarcini, ş.a., trebuie sau
nu sprijinită. Pasajele subterane necesită în cele mai multe cazuri excavaţii cu o
adâncime mai mare de 3 m, intrând in categoria excavaţiilor adânci în zone urbane
(NP120-2006 „Normativ privind cerinţele de proiectare şi execuţie a
excavaţiilor adânci în zone urbane”).
Deoarece realizarea săpăturilor produce schimbări în starea iniţială de eforturi şi
deformaţii care pot duce la pierderea stabilităţii pereţilor excavaţiei, sunt necesare
diverse metode de sprijinire, cum ar fi:
• piloţi foraţi din beton armat;
• palplanşe din oţel;
• pereţi mulaţi din beton armat;
• metoda berlineză, cu profile H si dulapi;
• sprijiniri cu şpraiţuri şi dulapi din lemn;
2 Lucian Aliciuc, Dan Carastoian, Ştefan Oprea, Nicolae Boţu
SECTIUNE 1-1

VEDERE PE DIRECTIE TRANSVERSALA 1

ANCORA ELICOIDALA DE RETENTIE

7°
DULAPI DIN LEMN 12.00
240X30X8 cm

GRINDA PREFABRICATA DIN

BETON ARMAT

11.00

10.00

9.00

Figura 1. Exemplu de incintă cu ancoraje elicoidale.

In urma unei analize de rezistenţă şi stabilitate cu luarea în considerare a

caracteristicilor geotehnice ale pământului, adâncimea săpăturii, suprasarcina,
nivelul pânzei de apă freatică, şi funcţie de sistemul ales - dacă este încastrat sau
articulat la baza excavaţiei - se determină dacă este sau nu nevoie de un surplus de
forţe în vederea preluării împingerilor active produse de masivul de pământ.
Aceste forţe pot fi dezvoltate fie de ancoraje, fie de spraiţuri. In cele mai multe
cazuri spraiţuirea incintelor este incomodă şi greu de executat, mai ales pentru
incinte cu deschideri mari deoarece se limitează accesul şi manevrarea materialelor
precum şi a utilajelor. De aceea ancorajele sunt mai des folosite deoarece lasă
spaţiul incintei gol.
Ancorajele clasice necesită un consum mare de materiale (lapte de ciment injectat),
manoperă, utilaje (forare şi injectare) şi timp de încărcare îndelungat, de aceea s-a
dezvoltat un sistem de ancorare cu ancore elicoidale.

2. ANCORE ELICOIDALE DE RETENŢIE

Ancora elicoidală reprezintă un sistem de fundare de adâncime folosit să susţină şi
să reziste la diverse încărcări sau aplicaţii fiind instalate de echipamente mobile cu
greutate redusă.
Ancorele elicoidale sunt compuse din trei elemente principale:
• cel puţin o placă portantă;
• un ax central;
• o terminaţie.
 “Highway and Bridge Engineering 2009”, International Symposium 3

Figura 2. Principalele elemnte componente ale ancorajelor elicoidale.

Tabel 1. Proprietătile plăcilor elicoidale

Codul axului Rezistenta Grosime Capacitate Marimi standard ale placilor elicoidale
otelului [mm] portanta
[MPa] [kN]
SS125 345 9.5 133 Diametru Aria
[cm] [cm ]
2

SS1375 345 9.5 133 15 0.0172

SS5 345 9.5 178 20 0.0312
SS150 552 9.5 178 25 0.0493
SS175 552 9.5 222 30 0.0716
SS200 552 13 267 35 0.0974
SS225 552 13 267 40 0.1286
4 Lucian Aliciuc, Dan Carastoian, Ştefan Oprea, Nicolae Boţu

Tabel 2. Proprietăţile mecanice ale axului central de oţel

Codul produsului Rezistenta la Rezistenta ultima la Capacitatea portanta
torsiune intindere* limita**
[Nm] [kN] [kN]
SS125 5400 267 178
SS1375 7500 334 245
SS5 7500 312 245
SS150 9500 312 312
SS175 14900 445 489
SS200 21700 668 668
#

SS225 31200 890 890

#

* Bazata pe rezistenta mecanica a cuplajelor

** Bazata pe rezistenta la torsiune. Capacitatea portanta limita=rezistenta la torsiune x
−1
Kt, Kt = 33 m
#
Bazata pe rezistenta mecanica a surubului de cuplare

SS5/SS150
SS125 SS1375 38
35
32
Y XY
Y XY
Y XY 38
35
32

X X X X
X X

XY Y XY Y XY Y

SS225
SS200 57
SS175 51 Y XY
44 Y XY
Y XY
57
51

X X
X X
44

X X

XY Y XY Y XY Y

Figura 3. Dimensiunile axului din otel.

Cerinţe geotehnice
“Highway and Bridge Engineering 2009”, International Symposium 5

Pentru proiectarea si instalarea ancorelor elicoidale trebuie cunoscute următoarele

informaţii:
• localizarea adâncimii şi grosimii stratului în care se vor poziţiona plăcile
elicoidale portante şi determinarea parametrilor de rezistenţă ai acelui strat;
• stabilirea suprafeţelor potenţiale de alunecare;
• localizarea adâncimii pânzei de apă freatică;
• determinarea eventualelor bariere în instalarea ancorelor, cum ar fi umpluturi
din piatră mare, bolovani sau zone cu pământuri cimentate;
• realizarea, în urma unei analize chimice, a evaluării preliminare a
potenţialului de coroziune în concordanţă cu durata de viaţă a oţelului din care
este realizată ancora.
Ancorele elicoidale pot fi instalate în orice tip de terenuri cu excepţia celor
stâncoase. Alegerea corectă a axului trebuie să fie în concordanţă cu densitatea
pământului.
Determinarea capacităţii portante de calcul a ancorei
Elementele ancorei elicoidale sunt proiectate astfel încât încărcarea maximă de test
să nu depăşească 90% din capacitatea minimă ultimă a axului central din oţel.
Barele filetate sunt alese astfel încât încărcarea de calcul să nu depăşeacă 60% din
rezistenţa ultimă la întindere a acestora.
Lungimea totală şi torsiunea de instalare a unei ancore vor fi specificate astfel încât
capacitatea portantă a acesteia să fie dezvoltată de capacitatea portantă a elicelor
aflate în stratul bun.
Capacitatea portantă ultimă teoretică a elicelor poate fi determinată folosind
HeliCAP Engineering Software sau prin calcul manual. Parametrii necesari ai
pământului (c,  ,  , sau valorile lui N) pentru a utiliza HeliCAP vor fi furnizaţi
de studiul geotehnic.
Determinarea capacităţii portante de calcul a ancorelor se face în baza următoarelor
relaţii:
Qult = QH
(1)
QH = AH (9c +   D  N q )  Qs
(2)
unde,
Qult = capacitatea portantă totală a ancorei cu elice

AH - aria elicei proiectate

c - coeziunea terenului
6 Lucian Aliciuc, Dan Carastoian, Ştefan Oprea, Nicolae Boţu

 - greutatea volumică în stare naturală a terenului

D - adâncimea până la elice măsurată de la cota terenului natural.
N q - factor de capacitate portantă

Q s - rezistenţa limită a ancorei determinate de rezistenţa elicei.

Ancorele elicoidale pot dezvolta o capacitate portantă de la 178 kN până la 890 kN.
Moment de torsiune. Capacitate portantă
Legatura dintre momentul de torsiune necesar pentru introducerea ancorei
în teren şi capacitatea portantă a acestuia este reprezentată de o relaţie empirică ce
ţine cont de faptul că în timp ce ancora elicoidală este instalată într-un pământ cu
consistenţă crescătoare odata cu adâncimea, rezinstenţa la instalare (momentul de
torsiune necesar instalării) va creşte.
Capacitatea portantă ultimă la smulgere a ancorei cu elice poate fi determninată cu
următoarea formulă :

Qult = Kt x T (3)

unde : Qult - capacitatea portantă ultimă la smulgere a ancorei cu elice [kN]

Kt - factor empiric al momentului de torsiune [ m−1 ]

T – momentul de torsiune mediu de instalare [kNm]

Figura 4. Distribuţia încărcărilor pe fiecare elice portantă.

“Highway and Bridge Engineering 2009”, International Symposium 7

3. REZISTENŢA LA COROZIUNE
Structura de sprijin poate fi cu caracter permanent sau temporar.
Pentru reducerea costurilor de execuţie, se poate recurge la folosirea structurii de
sprijin ca element structural pentru pasajul subteran. Trebuie respectată condiţia de
etanşeitate, adoptându-se un sistem de căptuşeală adecvat, funcţie de condiţiile din
teren.
Foarte dese sunt cazurile în care o structură de sprijin ancorată a cedat datorită
coroziunii elementelor componente, în principal în zona de conectare a ancorei cu
structura de sprijin (prezenţa oxigenului). De aceea este necesar ca elementele de
ancoră să fie protejate impotriva coroziunii.
Umiditatea pământului are un efect distructiv asupra oţelului. În figura alăturată
este indicat efectul umidităţii asupra rezistivităţii pământului constituit dintr-o
argilă.
În general, cu cât rezistivitatea pământului este mai mică cu atât potenţialul de
coroziune este mai mare.
Metalele ce se află in pământuri cu rezistivitate scăzută se comportă ca un anod, iar
cele în pământuri cu rezistenţă ridicată se comportă ca un catod.
Metoda cea mai bună de realizare a invelişului anticoroziv pentru ancorele
elicoidale este galvanizarea prin scufundare în mediu fierbinte.
Grosimea obişnuită luată în calcul ca pierdere prin coroziune pentru ancorele
elicoidale de retenţie este de 3,2 mm.
Dacă vom lua în considerare o grosime a straturilor de Zinc de 80  m , rezultând o
durată de viaţă de 275 ani.

Tabel 3. Exemplu: Proprietăţile electromecanice ale unui pământ cu potenţial de coroziune

mediu
Proprietate Valoare
Rezistivitate >3000 ohm/cm
pH 5...10
Sulfaţi 200 ppm
Cloruri 100 ppm
Conţinut organic 1% maxim
Grosimea pierdută, determinată experimental:
Pentru Zinc:
• 15  m /an – pentru primele două straturi;
• 4  m /an – pentru următoarele straturi;
Pentru Oţel-carbon:
8 Lucian Aliciuc, Dan Carastoian, Ştefan Oprea, Nicolae Boţu

• 12  m /an

4. TESTAREA ANCORELOR ELICOIDALE DE RETENTIE

Testele de încărcare sunt absolut necesare pentru verificarea capacităţii portante
direct pe teren şi pentru stabilirea dimensiunilor ancorelor elicoidale cele mai
potrivite pentru situaţia dată.
Dacă testul nu îndeplineşte cerinţele de proiectare, se va modifica modelul de
ancoră elicoidală sau/şi metodele de instalare după care se va testa din nou ancora
modificată.
Metodele de instalare ale ancorelor de testare, procedurile, echipamentele şi
lungimea totală vor fi identice cu cele ale ancorelor de producţie.
Deplasarea netă pentru testele de performanţă şi de probă nu trebuie să depăşească
2,54 mm în timpul încărcării.

EXECUTIE
Echipamentul de instalare este de tip rotativ, cu motor acţionat hidraulic ce are
capacitatea de a se roti în sensul acelor de ceasornic şi invers. Motorul hidraulic
rotativ este capabil de ajustare continuă a mişcării de revoluţie pe minut în timpul
instalării, funcţie de natura pământului şi poate dezvolta un moment de torsiune cu
15% mai mare decât rezistenţa la torsiune a axului central din oţel ce urmează a fi
instalat.
Elementele de ancoră se instalează cu torsiune mare, cu rotaţii puţine pe minut, ce
permit elicelor să înainteze cu deranjarea minimă a pământului.
Echipamentul este capabil să aplice presiune adecvată de înaintare şi torsiune în
acelaşi timp, pentru a se potrivi condiţiilor terenului din proiect şi cerinţelor de
încărcare. Echipamentul este capabil de ajustare continuă a poziţiei pentru a
menţine aliniamentul potrivit al ancorei.
De motorul hidraulic rotativ sunt atasate o serie de dispozitive strict necesare:
• Adaptor de bară Kelly (KBA);
• cap de înaintare de tip SS;
• un manometru

Procedura de instalare a unei ancore

Segmentul de vârf va fi poziţionat pe amplasamentul dorit fie perpendicular pe faţa
peretelui, fie înclinat. Se poate începe apoi introducerea ancorei în teren prin rotire.
“Highway and Bridge Engineering 2009”, International Symposium 9

Segmentele de ancoră vor avansa în pământ cu o viteză uniformă şi continuă cu 5-

20 rotaţii pe minut. Segmentele de extensie sunt folosite pentru a atinge lungimea
minimă şi torsiunea de instalare aşa cum este prevăzut în proiect. Se vor conecta
segmentele între ele cu şuruburi de cuplare şi piuliţe strânse folosind un moment
torsiune de 55 Nm. Înaintarea este uniformă, cu aproximativ 7,5 cm la o mişcare de
rotaţie completă. Rata rotaţiei şi magnitudinea presiunii va fi reglată pentru condiţii
şi adâncimi diferite de teren.
După ce elementele de ancoră au fost instalate, axul central de oţel va fi conectat la
structură prin intermediul unui adaptor filetat.

Foto 1. Instalarea ancorei inainte (dreapta) si după (stanga) realizarea structurii de sprijin

Ancorele elicoidale pot fi folosite la stabilizarea excavaţiilor adânci pentru pasaje

subterane ca ancore de retenţie pentru structuri de sprijin, şi elemente pentru
pământ armat.
Ancorele elicoidale de retenţie se pot instala în două moduri:
• Instalarea ancorei dupa realizarea structurii de sprijin (piloţi din beton armat,
palplanşe, pereţi mulaţi, sprijiniri berlineze etc.);
• Instalarea ancorei inainte de realizarea structurii de sprijin (plăci portante,
sistem berlinez orizontal, etc);
10 Lucian Aliciuc, Dan Carastoian, Ştefan Oprea, Nicolae Boţu

Foto 2. Sistem berlinez - secţiune transversală

Ancorele elicoidale folosite la realizarea unui pământ armat vor avea diametrul
elicelor constant, vor fi instalate etapizat, iar la sfârşit vor fi legate printr-o plasă
sudată cu torcret, beton sau geotextil.

Foto 4. Imagini din timpul execuţiei unei săpături verticale

 “Highway and Bridge Engineering 2009”, International Symposium 11

5. CONCLUZII
Folosirea ancorelor elicoidale pentru retentia structurilor de sprijin/elementelor
structurale ale pasajelor subterane, duce la:
• reducerea duratei de execuţie, prin uşurinţa cu care se instalează (aprox. 1oră/
ancoră), şi poate fi tensionată imediat după instalare, deoarece nu foloseste
materiale ce necesită timp de întărire;
• reducerea costurilor – manopera este asigurată de o echipă de patru persoane,
nu se folosesc materiale de injectare, utilajul este folosit numai la „înşurubat”.
Având în vedere că se bazează pe capacitatea portantă a elicelor, sunt pretabile
pentru pământuri necoezive şi coezive, contrar ancorelor clasice cu bulb.

References
1. Bobbitt, D.E. and Thorsten, R., The Use of Helical Tieback Anchors for a Permanent Retaining
Wall. Foundation Congress, ASCE, 1989.
2. Carville, C.A. and Walton, R.W., Design Guidelines for Screw Anchors. Proceedings of the
International Conference on Design and Construction of Deep Foundations, Vol. 2, pp. 646-655,
1994.
3. Clemence, S.P., The Uplift and Bearing Capacity of Helix Anchors in Soil. Vols. 1,2 & 3,
Contract Report TT112-1 Niagra Mohawk Power Corporation, Syracuse, N.Y, 1984.
4. NP120, „Normativ privind cerinţele de proiectare şi execuţie a excavaţiilor adânci în zone
urbane”, 2006

View publication stats