Sunteți pe pagina 1din 30

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA, EXECUŢIA ŞI EXPLOATAREA Indicativ:

ÎNVELITORILOR ACOPERIŞURILOR ÎN PANTĂ LA CLĂDIRI


(REVIZUIRE ŞI COMPLETARE NORMATIV NP 069-2002)

Contract: 405/2009
Faza: 1
Redactarea: I
Beneficiar: MDRT

A. PREVEDERI ŞI PRINCIPII GENERALE ASUPRA ÎNVELITORILOR


ACOPERIŞURILOR ÎN PANTĂ
1. PREVEDERI GENERALE
1.1.OBIECT
PREZENTUL NORMATIV STABILEŞTE ELEMENTE GENERALE ŞI PARTICULARE,
PE CATEGORII DE ÎNVELITORI, PRIVIND PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI
EXPLOATAREA ÎNVELITORILOR ACOPERIŞURILOR ÎN PANTĂ, LA CLĂDIRI, ÎN
CONFORMITATE CU PREVEDERILE LEGII 10/1995 ŞI A REGLEMENTĂRILOR
EUROPENE.
a. Prevederi exigenţiale:
- PRINCIPII PRIVIND PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA
ÎNVELITORILOR ACOPERIŞURILOR ÎN PANTĂ;
- CERINŢE DE CALITATE PRIVIND ÎNVELITORILE ACOPERIŞURILOR ÎN
PANTĂ.
b. Prevederi informative
- ELEMENTE DEFINITORII ALE ACOPERIŞURILOR ÎN PANTĂ ŞI PREZENTAREA
ŞI DEFINIREA CATEGORIILOR DE ÎNVELITORI.

Elaborat de: Aprobat de:


INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE IN MINISTERUL DEZVOLTĂRII
CONSTRUCTII, URBANISM SI DEZVOLTARE TERITORIALĂ REGIONALE ŞI TURISMULUI
DURABILĂ „URBAN-INCERC” Cu ordinul nr.
SUCURSALA INCERC BUCUREŞTI

1
c. Anexe
Notă:
• În cadrul prezentului normativ se fac referiri şi la acoperiş ca ansamblu din care face
parte învelitoarea;
• Prezentul normativ revizuieşte şi înlocuieşte normativul C37/1988, revizuieşte,
completează şi înlocuieşte normativul NP069-2002.

1.2.DOMENIU DE APLICARE
1.2.1.Prevederile prezentului normativ se adresează proiectanţilor, executanţilor şi beneficiarilor
(utilizatorilor) de lucrări de construcţii precum şi organelor de avizare, control şi
responsabililor tehnici cu execuţia din domeniul construcţiilor civile, industriale şi
agrozootehnice.

1.2.2.Prevederile prezentului normativ se referă la învelitorile acoperişurilor, cu pantă >20%,


supuse acţiunii factorilor naturali de mediu.

1.2.3.Învelitorile acoperişurilor în pantă, la care se referă prezentul normativ, sunt:


• Învelitori cu elemente discontinui, suprapuse:
- panouri metalice profilate longitudinal sau profilat-amprentate;
- panouri nemetalice profilate longitudinal sau profilat-amprentate;
- elemente plane suprapuse;
- elemente tip ţigle sau olane;
- materiale tradiţionale, locale, manufacturate.
• Învelitori cu elemente discontinui, îmbinate mecanic:
- panouri complexe, prefabricate, termoizolate;
- foi metalice plane sau plane-nervurate.
• Elemente de vitraj:
- constituie categoria de învelitoare în cadrul prezentului normativ, în cazul în care
elementele transparente sau translucide sunt conformate identic cu panouri metalice sau
nemetalice profilate longitudinal sau cu elemente plane profilat-amprentate, suprapuse tip
ţigle sau olane, integrându-se în planul învelitorii;
- alte elemente de vitraj: cupolete, luminatoare curbe sau zenitale, tip trapă sau tabacheră,
cu rol principal de vitrare şi eventual de ventilare, acces sau special, nu fac obiectul
prezentului normativ.
2
1.2.4.Prevederile prezentului normativ NU se referă la:
- hidroizolaţii la construcţii;
- hidroizolaţii/termohidroizolaţii la acoperişuri cu pantă <20%;
- reabilitări şi reparaţii ale acoperişurilor;
- învelitori supuse mediilor cu agresivitate chimică peste limitele normale, admise;
- diferite tipuri de elemente de iluminare ce nu sunt cuprinse în planul învelitorii.

1.3.REFERINŢE PRINCIPALE
1.3.1.Referinţe naţionale:
- Eurocod 1 (acţiuni);
- Eurocod 2 (proiectarea structurilor din beton);
- Eurocod 3 (proiectarea structurilor din oţel);
- Eurocod 4 (proiectarea structurilor compozite – oţel/beton);
- Eurocod 5 (proiectarea structurilor din lemn);
- Eurocod 6 (proiectarea structurilor de zidărie);
- Eurocod 7 (proiectare geotehnică);
- Eurocod 8 (proiectarea structurilor pentru rezistenţă la cutremur);
- Reglementări tehnice în construcţii privind rezistenţa mecanică şi stabilitatea: P100-1992;
P100-1/2006; NP055-2001; NE019-2003; MP004-1998; CR1-1-3-2005; CRO-2005; CR 2-1-
1.1-2005, NP082-2004; ST043-2001; ST042-2002; NP093-2003; NP047-1997; CR6-2006;
NP042-2000; NE018-2003; GE009-1997; etc.;
- P118-1999 „Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor”;MP008-2000 „Manual privind
exemplificări, detalieri şi soluţii de aplicare a prevederilor normativului de siguranţă la foc
P118-1999”;
- C58-1996 „Siguranţă la foc. Norme tehnice pentru ignifugarea materialelor şi produselor
combustibile din lemn şi textile utilizate în construcţii”;
- C300-1994 „Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de
construcţii şi instalaţii aferente acestora”;
- Ordin pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru
construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc – MTCT nr.1822 din 7 octombrie
2004;
- SR EN 13501-2:2004 „Clasificare la foc a produselor pentru construcţii şi a elementelor de
construcţie – Partea 2: rezistenţă la foc, excluzând instalaţiile de ventilare;

3
- NP008-1997 „Normativ privind igiena compoziţiei aerului în spaţii cu diverse destinaţii, în
funcţie de activităţile desfăşurate în regim de iarnă-vară”;
- NP057-2002 „Normativ privind proiectarea clădirilor de locuinţe” şi NP064-2002 „Normativ
pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit” pentru mansarde şi etaje mansardate;
- C46-1986 „Instrucţiuni tehnice pentru prevenirea şi combaterea buretelui de casă la materiale
lemnoase folosite în construcţii;
- NP068-2002 „Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de
siguranţă în exploatare”;
- GT059-2003 „Ghid privind criteriile de performanţă ale cerinţelor de calitate conform Legii
nr.10/1995, privind calitatea în construcţii, pentru instalaţiile electrice din clădiri”;
- GT060-2003 „Ghid privind criteriile de performanţă ale cerinţelor de calitate conform Legii
nr.10/1995, privind calitatea în construcţii, pentru instalaţiile de încălzire centrală”;
- GT063-2004 „Ghid privind criteriile de performanţă ale cerinţelor de calitate conform Legii
nr.10/1995, privind calitatea în construcţii, pentru instalaţii sanitare din clădiri”;
- I20-2000 „Normativ privind protecţia construcţiilor împotriva trăsnetului”;
- NP057-2002 „Normativ privind proiectarea clădirilor de locuinţe” şi NP064-2002 „Normativ
pentru proiectarea mansardelor la clădirile de locuit”, pentru mansarde şi etaje mansardate;
- NP57-2002 „Normativ privind proiectarea clădirilor de locuinţe” şi NP064-2002 „Normativ
pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit”, pentru mansarde şi etaje mansardate;
- NP014-1996 „Normativ pentru proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a
tratamentelor acustice în clădiri inclusiv instalaţii”;
- GP0001-1996 „Protecţia la zgomot. Ghid de proiectare şi execuţie a zonelor urbane din punct
de vedere acustic”;
- P122-1989 „Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la clădiri
civile, social-culturale şi tehnico-administrative”;
- C125-2005 „Normativ privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a
tratamentelor acustice în clădiri”;
- NP57-2002 „Normativ privind proiectarea clădirilor de locuinţe” şi NP064-2002 „Normativ
pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit”, pentru mansarde şi etaje mansardate cu
funcţii;
- C107/0-2002 „Normativ pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de izolaţii termice la clădiri”;
- C107-2005 „Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale
clădirilor”;
4
- GP058-2000 „Ghid privind optimizarea nivelului de protecţie termică la clădirile de locuit”;
- C107/6-2002 „Normativ general privind calculul transferului de masă (umiditate) prin
elementele de construcţie”;
- C107/7-2002 „Normativ pentru proiectarea la stabilitate termică a elementelor de închidere
ale clădirilor”;
- GT039-2002 „Ghid de evaluare a gradului de confort higrotermic din unităţile funcţionale ale
clădirilor existente;
- GT040-2002 „Ghid de evaluare a gradului de izolare termică a elementelor de construcţie la
clădiri existente, în vederea reabilitării termice”;
- NP040-2002 „Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la
clădiri”;
- GP064-2002 „Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea elementelor de construcţie
hidroizolate cu materiale bituminoase şi polimerice”;
- GP114-2006 „Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor cu membrane
bituminoase aditivate cu APP şi SBS”;
- NP121 „Normativ privind reabilitarea hidroizolaţiilor bituminoase ale acoperişurilor
clădirilor”;
- GP065-2001 „Ghid privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de remediere a hidroizolaţiilor
bituminoase la acoperişuri de beton”;
- NP069-2002 „Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor
acoperişurilor în pantă la clădiri”;
- P130-1999 „Normativ privind urmărirea comportării în timp a construcţiilor”.

1.3.2.Referinţe străine:
- Directive europene privind produsele pentru construcţii (89/106/CEE);
- Ghidul performanţelor în construcţii (elaborate de CSTC şi SECO) din 1990;
- Directive Generale UEAtc privind etanşeitatea la construcţii (caiet CSTB nr.1812).

1.4.TERMINOLOGIE:
Indicarea, stabilirea şi explicitarea termenilor specifici domeniului, utilizaţi:
• acoperiş;
• învelitoare.

5
2. ELEMENTE DEFINITORII PRIVIND ACOPERIŞURILE ÎN PANTĂ ŞI A
SISTEMELOR DE ÎNVELITOARE AFERENTE
2.1.CONFIGURAŢIA GEOMETRICĂ ÎN PLAN A ACOPERIŞURILOR
Se referă la forma proiecţiei în plan a acoperişului:
2.1.1.Acoperişuri rectangulare:
• format simplu – pătrat, dreptunghi (cu versanţi de formă pătrată, dreptunghiulară, trapezoidală
sau triunghiulară);
• format şi simplu – trapezoidat (cu versanţi de formă trapezoidală şi triunghiulară;
• format complex – în L; T; Z; U; +; etc. (cu versanţi cu protecţie de formă trapezoidală,
paralelogram sau triunghiulară).

2.1.2.Acoperişuri cu laturile conformate din linii drepte:


• format simplu – tip paralelogram, trapez sau triunghi;
• format complex.

2.1.3.Acoperişuri cu laturile conformate din linii curbe:


• format simplu – circular, oval, curbe regulate;
• format complex – format amoeboidal.

2.1.4.Acoperişuri cu conformare mixtă:

2.2.CONFIGURAŢIA VERSANŢILOR ACOPERIŞURILOR


Se referă la tipurile de suprafeţe-versant, la tipurile de intersecţii a suprafeţelor şi la modurile de
asigurare a scurgerii preluării apelor pluviale:
2.2.1.Tipuri de de suprafeţe – versant:
• Versanţi cu suprafaţă plană:
- cu suprafaţă plană continuă, într-un singur plan;
- cu suprafaţă plană discontinuă, cu rupere de pantă şi/sau cu rupere de nivel sau nivel şi
pantă.
• Versanţi cu suprafaţă curbă:
- cu o singură curbură;
- cu dublă curbură.

6
• Versanţi cu suprafaţă mixtă:
- suprafaţă plană şi curbă, cu rupere de pantă în sensul liniei de pantă sau transversal
acesteia.

2.2.2.Tipuri de intersecţii de suprafeţe versant:


• Coamă (linie de coamă): linia superioară orizontală a intersecţiei a două suprafeţe versant,
aflată la cota cea mai mare a versanţilor;
• Vârf de coamă:
- punctul superior al intersecţiei a două suprafeţe versant a căror coamă are o înclinaţie (nu
este orizontală);
- punctul superior al intersecţiei a trei, patru sau mai multe suprafeţe versant care formează
cota cea mai mare a versanţilor generatori.
• Dolie – linia inferioară orizontală sau în pantă a intersecţiei a două suprafeţe versant;
• Punct de dolie – punctul inferior (interior suprafeţei unui acoperiş) al intersecţiei a trei, patru
sau mai multe suprafeţe versant care formează cota cea mai mică a versanţilor generatori;
punctul de dolie este constituit dintr-un sistem de preluare şi evacuare a apelor pluviale
(receptor pluvial);
• Margine de versant – linia de delimitare laterală spre exterior a versantului ce poate fi:
- liberă (cu picurător);
- cu opritor longitudinal (tip atic, executat din elemente uşoare sau ca element constructiv).
• Streaşină – linie de streaşină – linia inferioară, ce delimitează o suprafeţă de versant, aflată la
cota cea mai mică a versantului; pe această linie se produce deversarea/scurgerea apelor
pluviale de pe versant.

2.2.3.Tipuri de elemente ce penetrează planul acoperişului/învelitorii:


• Funcţional, este ideal ca planul acoperişurilui/învelitorii să fie liber, fără (sau cu cât mai
puţine) elemente de penetrare în planul său;
• Elemente curente ce penetrează planul acoperişului (străpung învelitoarea):
- elemente constructive: corpuri, părţi sau elemente de construcţie ce depăşesc planul
acoperişului/învelitorii (de regulă, acestea mărginesc planul acoperişului/învelitorii);
- elemente funcţionale pentru instalaţii: coşuri de fum, ventilaţii, ventilaţii ale coloanelor de
scurgere a apelor menajere, suporţi pentru instalaţii electrice, paratonere, antene, etc.;

7
- elemente de iluminare, ventilare şi/sau acces: luminatoare lucarne (cu diferite forme şi
mărimi), tabachere, etc.;
- elemente de siguranţă/securitate la accesul pe învelitoare: elemente de fixare a corzilor de
fixare/ancorare), scări (pentru circulaţia pe linia de pantă), podine, etc.;
- elemente accesorii, proprii învelitorilor: elemente de ventilare a spaţiului aflat sub
învelitoare, elemente de fragmentare/disipare a gheţii şi zăpezii, elemente specifice de
racord, etc.

2.3.PANTELE ACOPERIŞURILOR
2.3.1.Panta acoperişurilor cu versanţi cu suprafeţe plane (linia de cea mai mare pantă):
• Reprezintă diferenţa de nivel (în m) dintre cota inferioară şi cea superioară a unui versant de
acoperiş (măsurat pe linia perpendiculară/mediană pe linia intersecţiei dintre planul
versantului şi planul orizontal), raportată la lungimea de 100 m a proiecţiei versantului; se
notează în procente% (n.m/100 m).
Notă: în unele cazuri panta este prezentată în grade unghiulare (ceea ce nu reprezintă
terminologia tehnică în domeniul construcţiilor); în acest caz mărimea unghiulară va fi
transformată în mărimea pantei (%).

2.3.2.Pantele acoperişurilor cu versanţi cu suprafeţe curbe (linia de cea mai mare pantă):
• Pantele acoperişurilor curbe sunt prezentate de panta maximă determinată de tangenta la cota
inferioară a planului curb şi de panta minimă determinată de tangenta la cota superioară a
planului curb, în procente % (n.m/100 m); panta se măsoară la tangenta punctului inferior şi
superior planului curb, perpendiculară/mediană pe linia intersecţiei dintre planul versantului şi
planul orizontal.

2.3.3.Pantele acoperişurilor – element exigenţial determinant:


• Pantele acoperişurilor inclusiv pantele rezultate din intersecţia dintre planurile diferiţilor
versanţi constituie elemente exigenţiale determinante ce trebuie puse în acord cu pantele
minime şi maxime indicate pentru diferitele tipuri de elemente de învelitoare;
• Panta acoperişului trebuie să fie mai mare şi cel puţin egală cu panta indicată pentru tipul de
element de învelitoare prevăzut (preconizat);

8
• Panta rezultată din intersecţia dintre planurile diferiţilor versanţi (cu referire la dolii în pantă)
trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu panta indicată pentru sistemul de rezolvare
(acoperire) a doliei;
• Pantele acoperişurilor trebuie puse în acord cu:
- sistemul de învelitoare (material de învelitoare) precum şi de modul de îmbinare a
elementelor de învelitoare;
- zona climatică de situare;
- regimul debitelor pluviale medii şi maxim previzibile;
- direcţia vînturilor domninante şi intensitatea acestora;
- mărimea posibilă a depunerilor de zăpadă corelată cu prevederea reţinerii sau alunecării
acestora pe versanţi;
- posibilitatea creerii de praguri de gheaţă (inclusiv sub învelitoare);
- modul de concepere şi realizare a sistemelor de colectare şi/sau evacuare a apelor pluviale.

2.4.SUPORTUL ÎNVELITORILOR
Suportul este în general, specific elementelor/materialelor ce formează învelitoarea şi modului de
montare/fixare a acestora.
2.4.1.Suportul învelitorilor poate fi:
- rigid: suprafaţă continuă din prefabricate sau placă din beton armat (nu face obiectul prezentei
reglementări;
- semirigid: elemente principale de susţinere a învelitorii, din beton armat (prefabricate) şi
elemente secundare (pane din beton armat, lemn sau metalice, astereală);
- semielastic: elemente principale şi secundare de susţinere a învelitorii, metalice şi/sau din
lemn.

2.4.2.Suprafaţa suport poate fi:


- continuă – astereală din lemn sau plăci fibrolemnoase placă/planşeu din beton armat sau
prefabricate din beton armat sau celular/spumat;
- discontinuă – pane din elemente prefabricate din beton armat, metalice sau din lemn.
Notă: suportul dictează sau se adaptează la tehnologia de montare/fixare a învelitorii.

9
2.5.TIPURI DE SPAŢII CONSTRUITE, ACOPERITE
2.5.1.Spaţii acoperite, deschise: această categorie de spaţii necesită, de regulă, numai o învelitoare;
pentru a diminua radiaţia termică sub aceasta se pot prevede elemente de învelitoare cu efect
termoreflectant sau se poate concepe un acoperiş termoizolat.

2.5.2.Spaţii acoperite, închise, ce nu necesită sistem de climatizare (încălzire în sezonul rece): aceleaşi
prevederi ca la pct.2.5.1.

2.5.3.Spaţii acoperite, închise, climatizate: această categorie de spaţii necesită un acoperiş cu


structură complexă de învelitoare termoizolată (structură termohidroizolantă sau învelitoare, folie
anticondens, termoizolaţie şi barieră contra vaporilor). Concepţia şi dimensionarea structurii
termoizolante (termoizolaţie şi barieră contra vaporilor, inclusiv sistemul de învelitoare, cu sau
fără strat de aer ventilat) se va elabora în funcţie de condiţiile interioare de microclimat
(parametrii higrotermici) şi implicit a celor climatice, exterioare (sezon rece şi cald).

2.6.ELEMENTE CONCEPTUALE, GENERALE, DE TERMOIZOLARE A


ACOPERIŞURILOR
2.6.1.Acoperişuri de tip clasic, cu învelitoare şi structură termoizolantă distinctă:
Constituie categoria de acoperişuri, de regulă, cu structură de tip şarpantă, cu suport semirigid sau
semielastic, cu suprafaţă continuă sau semicontinue cu învelitoarea din elemente discontinui
suprapuse (toate tipurile) şi elemente discontinui, îmbinate mecanic cu foi metalice plane sau
plane-nervurate. La acest tip de acoperişuri, de regulă, structura termoizolantă se prevede/aplică
la interior, sub şi între elementele de susţinere a învelitorii (astereală, căpriori, rigle).

2.6.2.Acoperişuri cu învelitoare continuă, etanşă:


Constituie categoria de acoperişuri cu învelitoare din membrane hidroizolante (bituminoase) cu
suport rigid sau semirigid (astereală), cu suprafaţă continuă. La acest tip de acoperişuri, de regulă,
structura termoizolantă se prevede/aplică la interior, sub elementele de susţinere a hidroizolaţiei
continue, rigide sau semirigide.

2.6.3.Acoperişuri cu panouri complexe prefabricate, termoizolate:


Constituie o categorie specială de învelitori formate din:
- panouri cu feţele din foi metalice nervurate şi miez termoizolant;

10
- panouri cu faţa inferioară din foi profilate longitudinal, miez termoizolant şi faţa superioară
plană, cu membrană hidroizolantă.
La acest tip de acoperişuri, este posibil ca grosimea mezului termoizolant să fie insuficientă faţă
de rezistenţa termică minimă (R'min) stabilită în reglementările specifice; în acest caz se va
prevedea şi aplica o termoizolaţie suplimentară, de regulă, sub panourile complexe.

2.7.ACŢIUNI ŞI INFUENŢE ASUPRA ACOPERIŞURILOR ŞI ÎNVELITORILOR


Sunt prezentate acţiunile şi influenţele asupra acoperişurilor şi învelitorilor care trebuie avute în
vedere la proiectare şi execuţie:
2.7.1.Acţiuni mecanice:
• Încărcări permanente: încărcări uniform distribuite (din zăpadă şi vânt);
• Încărcări din exploatare:
- suprasarcini de utilizare;
- suprasarcini climatice;
- suprasarcini accidentale.
• Vibraţii şi şocuri;
• Mişcări datorate soluţiei conceptuale de realizare: deplasări şi/sau tasări;
• Vegetaţie;
• Dilataţii şi contracţii.

2.7.2.Acţiuni fizico-mecanice:
• Termice:
- temperatura aerului interior şi exterior;
- radiaţia solară (UV şi IR);
- şocurile termice.
• Higrice;
- presiunea aerului şi a vaporilor;
- umiditatea relativă.
• Higrometrice:
- umiditatea elementelor de construcţie;
- umiditatea atmosferică exterioară şi interioară.
• Variaţii dimensionale:
- reversibile (dilatări, contracţii, încovoieri);
- ireversibile (smulgeri, fluaj, etc.).
11
2.7.3.Acţiuni biochimice:
• Climatice interioare şi exterioare:
- temperatura aerului exterior şi interior;
- radiaţia solară;
- umiditatea aerului exterior şi interior;
- precipitaţii atmosferice;
- gaze, lichide, chimic agresive.
• Acţiuni diverse:
- biologice;
- electrochimice.
• Îmbătrâniri, degradări, pierderi de masă.

12
3. PRINCIPII PRIVIND PROIECTAREA
3.1.PRINCIPII GENERALE
3.1.1.Condiţii generale
• Documentaţia de execuţie, privind învelitorile acoperişurilor în pantă a clădirilor, se va întocmi
în corelare cu documentaţia de execuţie a clădirii ca ansamblu şi a acoperişului ca parte a
clădirii, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice în construcţii, în vigoare;
• Documentaţia de execuţie se va elabora de către firme şi/sau persoane specializate, autorizate,
avându-se în vedere următoarele recomensări:
- însuşirea temei-program întocmită de beneficiar pentru stabilirea condiţiilor (cerinţe şi
exigenţe);
- stabilirea fermă a cerinţelor de calitate privind învelitoare acoperişului (după caz, cu acordul
beneficiarului);
- definirea şi stabilirea sistemului şi materialelor de învelitoare în corelare cu structura
acoperişului şi modul de utilizare a spaţiilor de sub acoperiş.
• Documentaţia de execuţie se va elabora distinct pentru învelitoare sau acoperiş (cu învelitoare),
cu evidenţierea stadiilor fizice specifice şi a lucrărilor aferente acestora, după caz, la cererea
beneficiarului sau dacă se consideră oportună prin importanţă, amploare sau complexitate;
• Documentaţia de execuţie a învelitorii va cuprinde şi detaliile specifice tipului de învelitoare
preconizat; în cazul în care un tip/sort de element de învelitoare constituie un produs propriu,
omologat, al unei firme specializate, se vor putea utiliza/anexa prevederile şi detaliile elaborate
de producător, în măsura în care acestea nu contravin unor prescripţii ale reglementărilor
tehnice în vigoare.

3.1.2.Condiţii particulare
• La proiectarea acoperişurilor şi implicit a învelitorilor acestora se vor avea în vedere aspectele
specifice, raportate la cele generale privitoare la clădire (categoria de importanţă,
funcţionalitatea, volumetria şi structura);
• Aspectele specifice, determinate la proiectarea învelitorilor (acoperişurilor) vor fi enunţate în
tema-program şi vor defini cerinţele de calitate, condiţiile tehnice şi criteriile de performanţă
funcţie de nivelul exigenţelor cerute sau apreciate;
• La stabilirea tipului de învelitoare se vor avea în vedere:
- definirea condiţiilor geoclimatice de amplasare a clădirii;

13
- specificaţiile tehnice (din Agrementul Tehnic, date emise de producător, fişe de produs,
etc.) privind produsul de învelitoare preconizat, specificaţii care vor corespunde
categoriilor de niveluri de performanţă corespunzătoare exigenţelor;
- structura în câmp curent cu sistemul de montare-fixare;
- relaţiile cu elementele constructive şi accesoriile perimetrale, adiacente sau cuprinse în
planul învelitorii (streaşină, coamă, dolie, receptor pluvial, şenouri, jgheaburi, atice,
străpungeri, ruperi de pantă, etc.).

3.2.CONDIŢII DE CALITATE ASIGURATE PRIN PROIECTARE CORESPUNZĂTOARE


CERINŢELOR ESENŢIALE
Se prezintă cerinţele esenţiale de calitate (conform Legea 10/1995 cu modificările ulterioare) cu
condiţiile tehnice şi criteriile de performanţă care caracterizează învelitorile acoperişurilor (ca
elemente pozate pe suport în condiţiile de asamblare/fixare, suprapunere, etc., conform modului de
utilizare), ca sistem general de evaluare.
3.2.1.Rezistenţă şi stabilitate
Se exprimă prin condiţii tehnice privind siguranţa din rezistenţa şi stabilitatea elementelor
învelitorii precum şi a acoperişului, în ansamblu, la toate combinaţiile de acţiuni de mediu
susceptibile de a se produce în timpul utilizării (existenţei).
Acţiunile considerate sunt cele statice (încărcări permanente şi temporare, sarcini din deformaţii
la variaţii termice, etc.) şi cele dinamice ale căror efecte maxime sunt calculabile cu ajutorul
acţiunilor statice echivalente.
Această cerinţă cuprinde următoarele condiţii tehnice şi criterii de performanţă aferente:
• Aptitudinea de exploatare:
- Limitarea deformaţiilor şi/sau degradărilor sub acţiunea sarcinilor verticale uniform
repartizate şi/sau sarcinilor concentrate: (vânt, zăpadă):
o săgeată maximă previzibilă.
- Limitarea deformaţiilor şi/sau degradărilor produse la deplasările suportului şi/sau
elementelor de învelitoare sub acţiunea sarcinilor, verticale şi/sau orizontale, uniform
repartizate şi/sau concentrate sau sub efectul variaţiilor termice:
o rezistenţa la încovoiere;
o alungirea la rupere la tracţiune;
o rezistenţa la oboseală din încovoieri, alungiri, reveniri şi compresiuni repetate;

14
o rezistenţa îmbinărilor şi fixărilor elementelor de învelitoare la mişcări, încovoieri,
deplasări repetate din acţiuni termice, higrotermice, deformaţii instantanee, etc.
• Capacitatea de rezistenţă şi stabilitate:
- Evitarea deformaţiilor şi/sau degradărilor sub efectul sucţiunii şi presiunii vântului:
o asigurarea forţei de aderenţă la suport (realizată prin lipire, lestare, îmbinare, fixare
mecanică sau combinat).
• Durabilitate structurală:
- Menţinerea proprietăţilor iniţiale pe minim durata garanţiei stabilite şi a proprietăţilor
funcţionale pe durata de utilizare, apreciată.
• Reglementări specifice privind rezistenţa şi stabilitatea:
- P 100/2006: Codul de proiectare seismică – partea I – Prevederi de proiectare pentru
clădiri;
- STAS 10101/0A-77: Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru
construcţii civile şi industriale;
- STAS 10101/1-78: Acţiuni în construcţii. Greutăţi tehnice şi încărcări permanente;
- STAS 10101/2A1-87: Acţiuni în construcţii. Încărcări datorate procesului de exploatare
pentru construcţii civile, industriale şi agrozootehnice;
- STAS 10101/20-90: Acţiuni în construcţii. Încărcări date de vânt;
- SR ENV 1991-2-2:2004: Eurocod 1 Bazele proiectării şi acţiunii asupra structurilor.
Partea 2-4: Acţiuni asupra structurilor. Acţiuni ale vântului;
- STAS 10101/21-92: Acţiuni în construcţii. Încărcări date de zăpadă;
- STAS 10101/23A-78: Acţiuni în construcţii. Încărcări date de temperatura exterioară în
construcţii civile şi industriale.

3.2.2.Securitatea la incendiu
Se exprimă prin condiţii tehnice privind ansamblul proprietăţilor elementelor şi materialelor ce
compun învelitoarea în relaţie cu structura suport privind iniţierea, reacţia şi propagarea unui
incendiu:
• Clasa de reacţie la foc (cu rezistenţa la foc după criteriile EI):
- Pentru învelitorile combustibile se pun condiţii privind posibilitattea contactului dintre
învelitoare şi foc deschis, scântei, corpuri incandescente (ţigară aprinsă); în acest context
sunt notabile prevederile din proiect EN 1187 privind comportamentul la foc exterior
(aplicabil în special la structuri de etanşeitate cu membrane hidroizolante).

15
• Propagarea incendiului:
- În cazul învelitorilor combustibile cu suprafeţe mari (în acelaşi plan) se vor prevedea
bariere sau zone incombustibile care să limiteze propagarea incendiului, conform
normelor PSI.
• Acţiunea fiziologică:
- În cazul producerii unui incendiu, produsele de combustie (fum, gaze rezultate din ardere)
să nu afecteze utilizatorii (în timpul calculat pentru evacuare) prin efecte asupra ochilor,
căilor respiratorii şi pielii.
• Reglementări specifice privind securitatea la incensiu:
- Regulament privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza
performanţelor de comportare la foc (ordinul 1822/2004 al MTCT şi MAI);
- P 118-99 „Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor”.

3.2.3.Siguranţă în exploatare
Se exprimă prin condiţii tehnice privind siguranţa în exploatare la toate acţiunile maxime ce
decurg din activitatea umană şi acţiuni ale mediului susceptibile a se produce în timpul utilizării.
Acţiunile considerate sunt cele statice (încărcări permanente şi temporare) şi cele dinamice ale
căror efecte maxime sunt calculabile cu ajutorul acţiunilor statice echivalente (rezistenţa la
încărcări concentrate, rezistenţa la şoc cu corpuri dure), precum şi acţiuni specifice de securitate
ale utilizatorilor.
Această cerinţă cuprinde următoarele condiţii tehnice şi criterii de performanţă aferente învelitorii
în ansamblu şi a elementelor ce compun învelitoarea:
• Siguranţa în utilizare:
- Comportarea la încărcări concentrate (din acţiuni asupra învelitorilor în cazul lucrărilor de
întreţinere): rezistenţa la perforare statică;
- Comportarea la şoc cu corpuri dure, pentru care învelitoarea nu este perforată, spartă sau
deteriorată funcţional: rezistenţa la şoc la grindină;
- La acoperişurile termoizolate de tip ventilat se vor prevedea deschiderile de admisie a
debitului de aer circulat.
• Prevenirea alunecării (la circulaţie ocazională):
- pantă maximă de 30% pentru care nu este necesară prevederea de elemente suplimentare
de siguranţă (podine, scări, balustrade, etc.) pentru circulaţie ocazională.
• Rezistenţa la agenţi atmosferici şi chimici:
16
- Comportarea la acţiunea vântului: comportarea la forţele de presiune şi sucţiune rezultate
din acţiunea vântului (se vor lua în considerare şi acţiunile din tornade;
- Comportarea la cţiunea încărcărilor date de zăpadă; se vor lua în considerare încărcările,
maxim previzibile, din câmp curent şi în special a încărcărilor pe zonele susceptibile de
aglomerări de zăpadă (dolii, elemente ieşite din planul învelitorii, etc.). La pante ale
versanţilor >120%, încărcările date de zăpadă sunt neglijabile (la pantă >170% încărcarea
dată de zăpadă este nulă;
- Comportarea la agenţi climatici-faţă de variaţiile de temperatură, umiditate, radiaţii solare:
o comportare la temperaturi ridicate şi scăzute;
o stabilitate dimensională la variaţii de temperatură;
o rezistenţă la gelivitate;
o absorbţie de apă;
o formarea condensului;
o comportare la radiaţii solare (IR, UV) – menţinerea în timp a caracteristicilor
geometrice, fizico-mecanice şi aspectului;
o comportarea la formarea de praguri de gheaţă pe învelitoare şi sub aceasta (pe
suprafaţa foliei anticondens) ce pot da eforturi de împingere (desfacere, desprindere,
exfoliere), în special la învelitorile aflate în climat montan.
- Comportarea la eroziune-rezistenţa feţei superioare a învelitorilor, cu pantă >30%, la
eroziunea particulelor aflate în suspensie în aer (la vânt);
- Comportarea la agenţi chimici din atmosferă-consideraţi în zonele rurale, urbane şi
industriale; în special se referă la următorii agenţi:
• ozon (O3) – 1 mg/m3;
• dioxid de azot (NO2) – 0,15 mg/m3;
• dioxid de sulf (SO2) - zone rurale – 0,5 mg/m3;
- zone urbane – 1,5 mg/m3;
- zone industriale – nivel considerat.
• soluţie amoniacală;
• alte produse considerate aflate în zona de situare.
- Comportarea la coroziune electro-chimică, cupluri galvanice între diferitele metale
utilizate. Nu se recomandă contactul direct între următoarele metale:
• zinc-fier (oţel);

17
• zinc-cupru;
• fier (oţel)-cupru;
• aluminiu-fier;
• aluminiu-staniu (cositor);
• aluminiu-cupru;
• aluminiu-plumb;
• aluminiu-zinc.
- Comportarea la particule mecanic active (praf, nisip, cenuşă, etc.):
• viteza de sedimentare (posibilitatea de sedimentare);
• încărcare din depuneri (în zonele de aglomerare);
• abraziune (rezistenţa la abraziune).
- Comportarea la atacul agenţilor biologici:
• ciuperci, muşchi, mucegaiuri;
• insecte;
• rozătoare, păsări.
3.2.4.Igienă, sănătate şi mediu
Se exprimă prin nivelul apariţiilor şi degajărilor de substanţe nocive sau insalubre (gaz, lichid,
praf, mucegai, ciuperci, etc.) pe suprafaţa interioară sau exterioară a învelitorii:
- în utilizare nu se admit apariţii şi degajări de substanţe nocive sau insalubre;
- la execuţie, se vor adopta măsurile NTSM şi NPSI ce se impun.

3.2.5.Protecţie împotriva zgomotului


Se exprimă prin condiţii tehnice privind ansamblul acoperişului de atenuare a zgomotelor spre
interiorul utilizat:
• Izolare la zgomot aerian:
Se exprimă prin atenuarea zgomotului aerian (pe frecvenţe).
notă:Nivelurile de izolare la zgomot aerian se pot diferenţia pe spaţii interioare în raport cu
funcţionalitatea (utilizarea) acestora (ex.: dormitoare, camere de zi şi anexe pentru
locuinţe sau săli de lectură, muzică, studiu, birouri conducere, săli de curs-clasă,
birouri, localuri publice sau industriale, etc.).

18
• Zgomot emis de către acoperiş (învelitoare):
Se exprimă prin zgomotele emise de acoperiş (învelitoare) spre interior, raportate la zgomotul
(interior) de fond:
- Zgomotele emise de acoperiş constau din variaţiile dimensionale ale elementelor de
construcţie, de vibraţiile şi şuierăturile produse de învelitoare sub efectul vântului (vânt cu
viteză mai mare de 10 m/s, de impactul ploii şi grindinei pe învelitoare;
- Zgomotul emis de acoperiş şi perceput la interior se recomandă a fi <3 dB(A), în raport cu
zgomotul interior de fond.
• Reglementări specifice privind protecţia împotriva zgomotului:
- C 125-87: Normativ privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a
tratamentelor acustice la clădiri;
- STAS 6156-86: Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile şi industriale. Limite
admisibile şi parametri de izolare fonică.

3.2.6.Economia de energie şi izolare termică


Se exprimă prin condiţii tehnice privind asigurarea confortului higrotermic, a izolării hidrofuge
faţă de factorii de mediu şi economiei de energie:
• Izolare termică şi economia de energie:
- Rezistenţa necesară la transfer termic prin învelitoare (de tip complex termoizolant), în
vederea asigurării confortului termic global şi limitării pierderilor de energie de încălzire;
- Capacitatea de diminuare a şocului termic spre interior (spre structura termoizolantă,
raportată la capacitatea materialului termoizolant de a nu se degrada sau deforma sub
acţiunea directă, pe suprafaţă, a temperaturilor ridicate) şi diminuarea efectului de seră;
- Posibilitatea prevederii/montării pe învelitoarea acoperişurilor de elemente/instalaţii
neconvenţionale, pentru producerea de energie termică şi/sau electrică.
• Protecţie la apă/izolare hidrofugă:
Etanşeitate – se exprimă prin protecţia la apă, asigurată de învelitoare, sub efectul ploii,
zăpezii şi vântului:
- presiune limită a etanşeităţii la 10 Pa (valoarea maximă a diferenţei presiunii aerului dintre
exterior şi interior pentru care este asigurată etanşeitatea la apă);
- capacitatea de evacuare a apelor meteorice fără stagnări sau debordări (>3 l/minut/m2
protecţie pe suprafaţa orizontală).

19
notă:etanşeitatea învelitorii se asigură în cazul elementelor discontinue, cu un nivel de
permeabilitate acceptat şi cunoscut, prin prevederea sub învelitoare a unui strat
impermeabil, continuu (folie colectoare anticondens, folie hidroizolantă).
• Reglementări specifice privind izolarea termică:
- C 107-2005: Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie.

3.3.CONDIŢII CONCEPTUALE PRIVIND ACOPERIŞURILE SITUATE ÎN CLIMAT


MONTAN
Zonele de climat montan, datorită condiţiilor climatice specifice României sunt considerate cele cu
altitudine >600 m.
3.3.1.Forma şi complexitatea acoperişurilor
• Generalităţi privind concepţia de ansamblu a acoperişurilor:
- Conformare generală cât mai simplă, cu pante care să faciliteze evacuarea (alunecarea)
zăpezii şi să evite zone care să producă acumulări de zăpadă;
- Limitarea elementelor ce nu sunt în planul învelitorii (lucarne, ferestre de acoperiş, dolii,
nervuri, etc.);
- La construcţiile cu mai mulţi versanţi, dispuşi la cote diferite, panta acestora să permită
descărcarea (alunecarea zăpezii), fără obstacole de pe un versant pe altul;
- Conceperea acoperişului astfel ca zonele de descărcare a zăpezii/gheţii de pe acoperiş la
nivelul solului să nu afecteze utilizarea primului nivel (să se aglomereze la soclu, terase,
balcoane, ferestre, accese, etc.);
- La construcţiile izolate, cu înălţime redusă la cornişă (<9 m), cu doi versanţi sau cu un
versant (sau combinaţii de câte un versant) se poate permite descărcarea (alunecarea)
zăpezii pe sol;
- La construcţiile cu mai multe niveluri, cu activitate (circulaţie) perimetrală la nivelul
solului, se va concepe un acoperiş care să reţină zăpada (să nu cadă la exterior) sau un
acoperiş tip terasă; din raţiuni estetice se pot prevede acoperişuri cu pantă dar trebuie
studiate şi prevăzute cu elemente de siguranţă specifice (îngrădiri pentru zăpadă speciale
pentru tăierea şi disiparea zăpezii/gheţii, sisteme de încălzire şi topire, etc., inclusiv
protecţie la circulaţie la nivelulu solului);
- La încărcarea cu zăpadă a unui acoperiş se va avea în vedere şi influenţa vântului la
acumulările de zăpadă şi de efectele combinate ale pantei şi vântului (efect de cornişă şi

20
acumulare inegală pe versanţi adiacenţi, precum şi de fenomenul de alunecare datorat
plasticităţii zăpezii);
- La alcătuirea detaliilor, dar şi în execuţie, se vor avea în vedere consecinţele barierelor de
zăpadă/gheaţă, formate pe suprafaţa învelitorii şi sub aceasta (la nivelul foliei
anticondens), cu reţinere de apă (ce se acumulează şi poate să se infiltreze/reverse contra
pantei).

4. PRINCIPII PRIVIND EXECUŢIA


4.1.CONDIŢII GENERALE
- Execuţia învelitorilor acoperişurilor clădirilor trebuie să se desfăşoare în condiţii facile pentru
asigurarea calităţii în utilizare, prin respectarea reglementărilor tehnice specifice, în vigoare;
- Lucrările se vor executa de către firme specializate, autorizate, cu personal calificat, specializat
în domeniu;
- Înaintea începerii lucrărilor, executantul va elabora documentaţia tehnologică de execuţie
(funcţie de natura şi amploarea lucrărilor) şi va stabili graficul de eşalonare în raport cu lucrările
conexe şi/sau de alt specific, pentru evitarea suprapunerii de activităţi diferite de construcţie;
- Înaintea începerii efective a lucrărilor, executantul va solicita proiectantului, dacă este cazul,
prelucrarea documentaţiei de execuţie, precum şi elucidarea eventualelor neconcordanţe faţă de
situaţia din teren;
- Executantul va prelua frontul de lucru în baza procesului verbal, cu îndeplinirea tuturor
exigenţelor impuse de natura lucrărilor, de prevederile documentaţiei şi a reglementărilor
specifice în vigoare;
- Începerea lucrărilor va fi precedată de organizarea de şantier, în special privind asigurarea
punctelor şi traseelor de acces, a zonelor de depozitare, a gospodăriei anexe şi a măsurilor de
protecţie a muncii şi de prevenire a incendiilor;
- Lucrările se vor executa strict în conformitate cu condiţiile şi prevederile documentaţiei de
execuţie şi a reglementărilor specifice în vigoare, orice neconcordanţă va fi semnalată spre
rezolvare proiectantului de specialitate cu înştiinţarea beneficiarului;
- Executantul va întocmi împreună cu beneficiarul (şi cu proiectantul) procese verbale privind
diversele faze de execuţie, în special pentru lucrările ascunse;
- La terminarea execuţiei se vor întocmi formele de recepţie a lucrării (cu eventuale observaţii ce
vor fi însuşite şi operate de executant) în baza constatărilor şi verificărilor efectuate de o
comisie formată din executant, proiectant şi beneficiar.

21
4.2.CONDIŢII PRIVIND DESFĂŞURAREA EXECUŢIEI
4.2.1.Condiţii privind pregătirea lucrărilor
• Funcţie de natura şi amploarea lucrărilor, pregătirea acestora se va face astfel:
- pentru lucrări de mică amploare (suprafeţe de învelitoare până la 200 m2) pregătirea
lucrărilor se va face în baza prevederilor din proiectul de execuţie (faza PT şi DDE). În
cazul în care prevederile sunt considerate de către executant ca fiind insuficiente şi/sau
neconforme se va solicita proiectantul pentru clarificare şi rezolvarea acestora;
- pentru lucrări de amploare mai mare se va întocmi de către executant un proiect
tehnologic (acoperiş cu învelitoare), în concordanţă cu proiectul de specialitate sau cu
proiectul în faza DE. La elaborarea proiectului tehnologic după caz se va consulta
proiectantul iar în situaţia în care apar, ca necesare, completări, modificări sau adaptări ale
prevederilor din proiectul în faza DE acestea se vor efectua cu înştiinţarea şi acordul
proiectantului.
• Întocmirea documentaţiei privind organizarea de şantier şi punerea acesteia în practică:
- asigurarea spaţiului şi utilităţilor aferente organizării de şantier;
- protecţia muncitorilor privind spaţiile de acces în clădire şi a spaţiilor perimetrale de
circulaţie;
- asigurarea branşamentelor de apă şi energie electrică (în acord cu utilizatorii);
- stabilirea programului de lucru şi a graficului de eşalonare a lucrărilor (cu evidenţierea
fazelor şi timpului aferent lucrărilor).

4.2.2.Condiţii climatice
• structurile de învelitoare se vor aplica în condiţii climatice normale, adecvate execuţiei; fără
vânturi puternice sau ploaie, la temperaturi pozitive (conform prevederilor tehnologice).

4.2.3.Condiţii referitoare la suport: condiţii de preluare a frontului de lucru:


• suportul pe care se aplică învelitoarea va corespunde specificaţiilor din documentaţia de
execuţie;
• suprafaţa suportului continuu sau discontinuu trebuie să fie plană, cu denivelări minime;
• suportul rigid din beton nu trebuie să comporte fisurări în planul suprafeţei (determinate prin
calcul) sub acţiunea tuturor încărcărilor previzibile, stabilite. Neregularităţile locale se vor
rectifica cu mortar de ciment cu aditivi specifici sau cu răşini sintetice;

22
• se va rectifica existenţa şi calitatea montării tuturor elementelor constructive şi anexe la care
se racordează învelitoarea precum şi corecta execuţie a acestora (receptoare de scurgere,
străpungeri, elemente de fixare, elemente auxiliare, etc.).

4.2.4.Condiţii de punere în operă:


• aplicarea structurilor/elementelor de învelitoare se va face pe zone şi sensuri determinate,
ţinându-se seama în special de direcţia vântului dominant, de pante şi de căile de acces,
transport şi manipulare a materialelor, fără afectarea zonelor cu lucrări în curs de execuţie sau
terminate;
• se vor lua măsuri ca dotările de lucru (butelii, containere, paleţi, mijloace de transport, etc.) să
nu deterioreze suportul.

4.2.5.Condiţii privind protecţia şi igiena muncii:


- Se vor respecta prevederile din: „Regulamentul privind protecţia şi igiena muncii în
construcţii” – conform Ordin MLPAT nr.9/N/15.03.1993; Legea 90/1996 – Legea protecţiei
muncii; Norme generale de protecţia muncii, elaborate de Ministerul Muncii şi Protecţiei
Sociale în colaborare cu Ministerul Sănătăţii – 1996; Normativul cadru de acordare şi utilizare
a echipamentului individual de protecţia muncii, aprobat cu Ordinul nr.225/1995;
- Se vor respecta prevederile specifice prevăzute şi prelucrate la deschiderea punctului de lucru;
- Se vor asigura căile de acces orizontale şi verticale, a golurilor şi a zonelor de lucru împotriva
accidentelor, căderilor de la înălţime, etc.;
- Se vor utiliza numai scule, unelte şi utilaje în perfectă stare de funcţionare;
- Se vor respecta condiţiile privind lucrul la înălţime (şi în apropierea golurilor) iar lucrătorii
vor fi atestaţi medical periodic „apt pentru lucrul la înălţime”;
- Se vor respecta condiţiile de siguranţă la execuţia şi utilizarea schelelor precum şi a
prevederilor din „Ghid de alegere optimă a schelelor fixe şi mobile pentru executarea
lucrărilor de finisaj în vederea asigurării cerinţelor de calitate a execuţiei în construcţii” – GE
015-1997;
- Se vor respecta prevederile specifice privind lucrul cu şi în apropierea mijloacelor mecanice
de ridicat;
- Se vor lua măsurile ce se impun privind îndepărtarea deşeurilor de la înălţime;

23
- Dispozitivele, utilajele, uneltele acţionate electric vor fi împământate şi alimentate prin
conductori continui (fără înădituri) asiguraţi şi racordaţi la tablouri electrice verificate,
împământate.

4.2.6.Condiţii privind securitatea la incendiu:


- Se vor respecta prevederile reglementărilor în vogoare prezentate la pct.3.2.2. (Securitate la
incendiu) şi în special a „Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării
lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora” – C300-1984: OGR nr.60/1997 privind
apărarea împotriva incendiilor, aprobată prin Legea nr.212/1997; Normele generale cu
prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate cu ordinul MI nr.775/1998; Normativ de siguranţă
la foc a construcţiilor – indicativ P118; Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe
durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, indicativ C300 aprobat
cu Ordinul nr.20N/94 al MLPAT; Dispoziţii generale de ordine interioară pentru prevenirea şi
stingerea incendiilor – DGPSI-001, aprobate cu Ordinul MI nr.1023/1999; Dispoziţii generale
privind instruirea în domeniul prevenirii şi stigerii incendiilor – DGPSI-002, aprobate cu
ordinul MI nr.1080/2000;
- Se vor lua măsurile necesare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor la lucrările ce
utilizează foc deschis (hidroizolaţii) precum şi apropierea zonelor în care se lucrează şi/sau
depozitează materiale inflamabile (membrane bituminoase, lemn, solvenţi, etc.);
- Se vor lua măsurile corespunzătoare privind instalaţiile electrice (tablouri, prize, conductori,
etc.).

4.2.7.Controlul calităţii lucrărilor:


• Verificări pe parcursul lucrărilor:
- calitatea suportului;
- calitatea materialelor de învelitoare;
- poziţionarea şi fixarea în structura suport a pieselor înglobate, de trecere a elementelor de
străpungere şi a foilor anticondens (unde este cazul);
- calitatea execuţiei pe etape de lucru a structurii de învelitoare simple sau termoizolate.
• Rectificări:
- rectificări locale, unde este cazul, pe etape de lucru;

24
- în vederea verificării finale sau ca urmare a acesteia se vor executa rectificări privind
sistemele de asigurare şi protecţie, a eventualelor defecţiuni locale din câmpul învelitorii
precum şi de finisare a suprafeţei (unde este cazul).
• Verificare finală:
- verificarea de suprafaţă se va realiza vizual şi eventual prin tatonare, urmărind
corectitudinea şi calitatea modului de aplicare, lipire, racordare, acoperire, asigurare şi de
protecţie a structurii de învelitoare;
- verificarea documentelor privind controalele (procese verbale) de calitate efectuate pe
parcursul desfăşurării lucrărilor.

4.3.PRINCIPII PRIVIND DURABILITATEA LUCRĂRILOR


4.3.1.Condiţii privind verificarea calităţii materialelor de învelitoare
Verificarea calităţii structurilor de învelitoare a acoperişurilor la clădiri se realizează în
conformitate cu prevederile prezentei reglementări, a documentaţiei de execuţie şi a fişelor
tehnice ale materialelor de învelitoare, atât pentru fazele intermediare cât şi pentru întregul
sistem.
În cazul în care unitatea executantă are un sistem propriu de conducere şi asigurare a calităţii,
lucrările de învelitoare se vor verifica în cadrul respectivului sistem (proceduri de execuţie, plan
de control al calităţii, etc.).
Pentru asigurarea calităţii lucrărilor de învelitoare se impun următoarele etape:
- recepţia materialelor de învelitoare;
- păstrarea şi depozitarea materialelor;
- controlul calităţii la punerea în operă;
- recepţia lucrărilor de învelitoare.
• Recepţia materialelor de învelitoare
Recepţia materialelor se bazează pe verificarea certificatelor de calitate (conformitate),
termenelor de valabilitate (unde este cazul) şi de garanţie emise de producător pentru fiecare lot
de materiale, conform regulilor specifice pentru verificarea calităţii şi a prevederilor prezentei
reglementări.
În unele cazuri se pot solicita analize de laborator care să certifice caracteristicile specifice în
raport cu datele tehnice stipulate în normele de produs sau în agrementele tehnice.
În acest context, controlul de calitate pentru materialele de învelitoare se execută pe şantier de
către personal specializat şi atestat şi/sau în institute/laboratoare specializate.

25
Controlul de calitate cuprinde următoarele verificări minimale:
- pentru materialele de învelitoare de tip discontinuu sau semicontinue:
• caracteristici geometrice (lungime, lăţime, grosime, forma profilaturilor şi a
amprenturilor);
• caracteristici fizico-mecanice;
• rezistenţa la factorii de mediu.
- pentru materiale hidroizolante în foi sau în elemente plane bituminoase:
• verificarea grosimii şi/sau verificarea masei totale a produsului, conform SR 137;
• verificarea forţei de rupere la tracţiune, conform SR 137;
• verificarea alungirii la rupere la tracţiune, conform SR 137;
• verificarea flexibilităţii la temperaturi scăzute, conform SR 137.
• Păstrarea şi depozitarea materialelor de învelitoare
Condiţiile de păstrare şi depozitare a materialelor sunt precizate de producătorii acestora în
fişele tehnice de produs:
- În depozite, în general, trebuiesc respectate următoarele condiţii privind depozitarea:
• materialele în panouri sau foi metalice se depozitează în pachete sau în paleţi, în spaţii
acoperite;
• materialele din elemente plane sau trase şi/sau presate se depozitează în pachete, în
paleţi sau containere, în spaţii acoperite;
• membranele hidroizolante în foi se depozitează sub formă de suluri (în poziţie verticală)
pe platforme sau paleţi, în spaţii acoperite.
- La punctul de lucru depozitarea se va face în aceleaşi condiţii ca în depozite, dar fără
obligativitatea spaţiilor acoperite.
• Controlul calităţii la punerea în operă
Controlul calităţii la punerea în operă a învelitorii se efectuează de către coordonatorul
lucrărilor sau de către un reprezentant (desemnat) al acestuia, în conformitate cu prevederile
documentaţiei de execuţie şi a fişelor tehnice ale materialelor, respectându-se următoarele etape
şi cerinţe:
- asigurarea utilajelor, sculelor şi dispozitivelor necesare şi a căilor de acces la frontul de
lucru, necesare pentru protecţia muncii;
- asigurarea spaţiilor şi condiţiilor de microclimat necesare pregătirii materialelor (unde este
cazul);

26
- asigurarea calităţii stratului care trebuie să corespundă condiţiilor geometrice şi fizico-
mecanice specifice fiecărui tip de învelitoare.
• Recepţia lucrărilor de învelitoare
Recepţia lucrărilor se va executa în comun, de către beneficiar, proiectant şi executant, în
conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare, avându-se în vedere criteriile şi
nivelurile expuse în prezenta reglementare şi în mod special aspectul suprafeţelor executate
(care trebuie să fie continui, uniforme, corect fixate pe suport, fără alte defecte), consemnate
atât pe etape, prin procese verbale de lucrări executate, cât şi pentru toată lucrarea prin procese
verbale de recepţie.

4.3.2.Garanţia asupra execuţiei


Garantarea execuţiei corespunde calităţii materialelor componente structurii învelitorii şi
manoperei de realizare.
Garanţia acordată lucrărilor poate corespunde minim garanţiei oferite de producător pentru
materialele/elementele de învelitoare.
Garanţia poate fi acordată prin poliţă de asigurare pe durată stabilită (de regulă, minim 10 ani).

4.3.3.Durabilitatea apreciată de utilizate


Durabilitatea apreciată de utilizare constituie un criteriu estimativ, stabilit prin urmărirea în timp a
bunei comportări în utilizare a materialelor de învelitoare puse corect în operă.

4.3.4.Măsuri de întreţinere şi condiţii de utilizare/exploatare


• Măsuri de întreţinere:
- Măsurile de întreţinere periodică (stipulate în cartea tehnică) constau în intervenţii anuale
sau semestriale, (de regulă la sfârşitul toamnei şi/sau începutul primăverii). Aceste
intervenţii constau în general din lucrări de curăţire a traseelor de scurgere, colectare şi
evacuare a apelor meteorice şi, după caz, de reparare a elementelor accesorii învelitorii
(parazăpezi, jgheaburi, burlane, etc.) şi instalaţiilor (paratonere, instalaţii degivrare,
instalaţii de producere de energie neconvenţională);
- Măsuri de reparare/întreţinere necesare în cazul unor deteriorări/defecţiuni apărute din
utilizarea defectuoasă a învelitorii sau din cauza unor manifestări/efecte accidentale,
imprevizibile.

27
• Condiţii de utilizare/exploatare
Constau din corecta utilizare în timp a acoperişului/învelitorii, cu respectarea măsurilor de
întreţinere prevăzute, fără intervenţii suplimentare cu modificări a învelitorii iniţiale,
proiectate şi executate.
Orice intervenţie neconformă, conduce la anularea garanţiei acordate şi poate prejudicia
funcţionarea corectă a învelitorii.
Orice intervenţie, preconizată, se va face cu acordul proiectantului de specialitate şi se va
executa de către personal calificat şi atestat în domeniu.

5. URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN EXPLOATARE A ÎNVELITORILOR


5.1.URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN EXPLOATARE A ÎNVELITORILOR LA CLĂDIRI
• Urmărirea comportării în exploatare se va face în conformitate cu prevederile reglementărilor
tehnice în vigoare;
• Asigurarea urmăririi comportării în timp, în condiţii normale de utilizare a învelitorilor, se va
face prin grija beneficiarului, o dată pe an. Intervalul de mai sus poate fi modificat în funcţie de
condiţiile concrete pentru fiecare caz în parte, astfel:
- intervalul poate fi mărit dacă la două verificări succesive nu se constată degradări, dar nu la
lucrări cu vechime mai mare de 10 ani;
- intervalul poate fi micşorat pentru învelitorile la care degradările ar conduce la deteriorarea
unor echipamente speciale (camere comandă, staţii electrice, camere de calcul, etc.);
- intervalul poate fi micşorat pentru învelitorile ce au fost supuse la sarcini, şocuri sau mişcări
(deplasări) neprevăzute (seism, accidente mecanice, etc.).
5.2.LUCRĂRI PRIVIND ÎNTREŢINEREA
Lucrările privind întreţinerea constau din intervenţii, programate cu frecvenţa de una sau două ori
pe an, în general, privind curăţirea şi eventuala regenerare (dacă este cazul) a căilor de scurgere,
colectare şi evacuare a apelor pluviale. În cadrul acestor lucrări se vor face şi constatările privind
integritatea şi buna funcţionare a acoperişului/învelitorii (consemnate în dosarul de urmărire a
comportării în timp) precum şi previziuni/atenţionări privind necesitatea (cu termen apreciat)
executării unor lucrări de reparaţii sau ameliorări.

5.3.LUCRĂRI DE INTERVENŢIE
• Lucrările de intervenţie pentru remedierea/refacerea învelitorilor se efectuază în următoarele
situaţii:

28
- la constatarea unor defecte sau degradări (dislocări alunecări, fisurări, etc.);
- în cazul unor accidente naturale sau tehnologice (seism, explozii, etc.).
Necesitatea lucrărilor de intervenţie rezultă în urma verificărilor programate.
• Măsurile de intervenţie se vor efectua prin elaborarea documentaţiilor tehnice şi a detaliilor de
execuţie specifice fiecărui tip de învelitoare şi caz în parte.
Documentaţiile de intervenţie vor fi elaborate de proiectant împreună cu specialiştii ce au
efectuat expertiza învelitorii (elementului de construcţie acoperit) şi vor fi verificate, conform
HG nr.731/1991.
Proiectantul va stabili, prin documentaţia de intervenţie, măsurile de asigurare şi control a
calităţii lucrărilor, cu atenţie sporită pentru verificarea lucrărilor ascunse.
Lucrările de intervenţie vor fi executate obligatoriu de către unităţi specializate, atestate
conform prevederilor legale pentru categoria de lucrări pe care le execută.
• Fazele de execuţie a lucrărilor de intervenţie pentru remedierea/refacerea învelitorilor sunt:
- înlăturarea cauzelor ce au condus la deteriorarea învelitorii;
- pregătirea suportului;
- pregătirea materialelor de învelitoare preconizate;
- montarea învelitorii;
- verificarea calităţii lucrărilor de intervenţie.

29
B. PREVEDERI ŞI PRINCIPII PRIVIND ÎNVELITORILE DIN PANOURI
METALICE PROFILATE SAU PROFILAT-AMPRENTATE
1. OBIECT:
Panourile metalice profilate longitudinal, ondulate sau cutate şi panourile metalice profilate
longitudinal şi amprentate, tip ţiglă/olane.

2. ELEMENTE DEFINITORII
2.1.ELEMENTE DEFINITORII, CARACTERISTICE, GENERALE
2.1.1.Caracteristici generale
• Învelitori tip semicontinue;
• Panouri metalice din tablă din oţel zincată (sau acoperită cu aluzinc) sau din aluminiu (mai rar
din oţel inoxidabil, zinc, cupru) cu sau fără acoperiri diverse (peliculare sau pelicular-
granulate);
• Grosimea tablei funcţie de metalul din care sunt realizate, de deschiderea dintre reazeme şi de
încărcările prevăzute, variază, uzual de la 0,4 mm la 1,25 mm;
• Lăţimea utilă este variabilă, rezultată din lăţimea benzii de tablă lisă, înaintea profilării (uzual
între 0,90 m şi 1,10 m);
• Lungimea panourilor variabilă (uzual, de la 1,5 m la 9,0 m).

2.1.2.Indicaţii generale privind pozarea/montarea


• Pozarea se face pe pane cu deschideri calculate funcţie de caracteristicile fizico-mecanice ale
panourilor (grosime, geometrie profilatură, încărcarea dată din zăpadă în zona de situare,
pantă, I, W);

30