Sfaturi legate de eliberarea medicamentelor raportate la

starea patologica

Starea patologica necesita discutii referitoare la bolile cu larga

raspandire in populatie:

Insuficienta renala si hepatica

Reactii alergice

Astm bronsic si insuficienta respiratorie

Bolile cardiovasculare

Ulcer gastro-duodenal

Diabet

Supravegherea continua a pacientilor – educatia
terapeutica sustinuta

Pacientul cu boala cronica – reguli de baza:

Importanta prevenirii crizelor si agravarii lor

Obligativitatea tratamentului permanent

Riscurile ce decurg din abandonarea tratamentului

Control medical periodic pentru prevenirea si depistarea din
timp a complicatiilor

Supravegherea permanenta a bolii de catre medic, farmacist si
pacient
Afecţiunile renale cronice (insuficienţa renală cronică IRC, boala
cronică de rinichi)
Definiţie: scăderea lentă, progresivă şi ireversibilă a funcţiei renale de
excreţie datorită ↓ numărului de nefroni funcţionali
Consecinţe:
↓ FG (filtrarea glomerulara)
↑ concentraţiei substanţelor reabsorbite
Etiologie
Este stadiul terminal al nefropatiilor cronice evolutive şi complică afecţiuni
cronice:
1. Diabetul zaharat – cea mai frecventa cauza de IRC
2. Hipertensiune arterială
3. Glomerulonefritele cronice
4. Rinichiul polichistic
5. Infecţiile şi nefropatiile tubulo-interstiţiale (pielonefritele)
6. Uropatiile obstructive (litiaza renală)
• Insuficiența renală (IR) se definește prin scăderea rapidă (insuficiență renală
acută) sau lentă (IR cronică) a funcției renale, rezultatul fiind incapacitatea de a
menține echilibrul hidroelectrolitic și de a excreta produșii azotați.

• Creatinina serică este un marker convenabil pentru evaluarea funcției renale:

valoarea creatininei crește cu 1-1,5 mg/dl/zi (la IR acută).

• Insuficiența renală poate fi descrisă și ca o scădere a ratei de filtrare glomerulara.

• Probleme frecvent întâlnite în disfuncții ale rinichilor includ acidemie, concentrații

anormale de potasiu, calciu, fosfat, și (pe termen lung), anemie, precum și
vindecarea întârziată a oaselor rupte; hematurie, proteinurie.
• Pe termen lung, problemele renale pot influența alte boli, cum ar fi bolile
cardiovasculare. Simptomele sunt datorate de obicei azotemiei și afecțiunii de
bază:
• Uremie crescută
– Vomă, diaree, deshidratare;
– Greață, pierdere in greutate;
– Hematurie;
– Dureri abdominale difuze;
– Encefalopatie, confuzie, în cazuri netratate, convulsii.
• Fosfatemie crescută
– Crampe musculare (datorată scăderii calcemiei), parestezii, tetanii;
– Fracturi;
– Urticarie;
• Hiperkalemie:
– Aritmie;
– Paralizie musculară;
• Acumularea în exces a lichidelor:
– Edeme ale membrelor;
– Respirație dificilă (datorată acumulării lichidelor în plămâni);
• Scăderea producției de eritropoietină de către rinichi duce la anemie:
– Hipotensiune, amețeală;
– Astenie;
• Apariția și creșterea proteinuriei;
– Edeme ale membrelor.
• Insuficiența renală cronică se dezvoltă pe parcursul mai multor ani.
Simptomele apar de obicei la un stadiu avansat.
• Cei afectați sunt în primul rând amenințați prin complicații ale
sistemului cardiovascular, precum infarctul miocardic sau accidentul
vascular cerebral.
• Cele mai frecvente cauze ale insuficienței renale cronice sunt
hipertensiunea arterială și diabetul zaharat tip 2.
• Altă cauză importantă a IR cronice o reprezintă boala polichistică a
rinichilor, o boala ereditară autozomal dominantă.
• Unele medicamente, precum aspirina, ibuprofenul și paracetamolul,
pot determina leziuni renale cronice.
• Insuficienta renala
Contraindicatii farmacoterapeutice
1. Medicamente nefrotoxice
1. Aminoglicozide (streptomicina, kanamicina, gentamicina)
2. Cefalosporine in doze mari sau in asociere cu
aminoglicozide sau diuretice (cefaclor, ceftibuten,
cefotaxim, ceftazidim)
3. Sulfamide cu eliminare rapida (sulfafurazol – Neoxazol)
4. Saruri de calciu, vitamina D (in exces)
Se impune reducerea posologiei medicamentelor
care se elimina predominant renal (in functie de
gradul de insuficienta renala, exprimat in clearance-
ul creatininei); exemplu: digoxina.

Se impun precautii la administrarea urmatoarelor medicamente:

Medicamente ce determina retentie hidrosalina –
antiinflamatoarele nesteroidiene si cele steroidiene

Medicamente ce determina hiperkaliemie

Diureticele antialdosteronice (Spironolactona)

Antihipertensivele IEC (captopril, enalapril)

Se impune limitarea asocierilor medicamentose

• In insuficienta renala se evita:

- Alimente bogate in fosfor: lactate si derivate; cartof, porumb,
mazare, fasole, morcovi, varza, castraveti, salata; alune, faina
integrala, mere, afine, capsuni, struguri, pere, pepene rosu,
mandarine,; peste, ficat de pasare, vita.
- Produse cu continut mare de sodiu: telemea, masline, mezeluri,
condimente.
2. Insuficienta hepatica

Masuri farmacoterapeutice

Medicamentele hepatotoxice sunt contraindicate:

Analgezice-antipiretice (paracetamol)

Antituberculoase (isoniazida, rifampicina)

Antialergice fenotiazine (prometazina-Romergan)

Antipsihotice fenotiazine (levomepromazina)

Antibiotice (eritromicina, metronidazol, ketoconazol)

Reducerea dozelor pentru medicamentele cu
eliminare majoritar hepatica:

Nifedipina

Propranolol

Teofilina

Aminofilina
 Stari patologice hepatice

STARE MEDICAMENTE CU RISC

PATOLOGICA
Hepatita acuta paracetamol, fenacetina, fenilbutazona, AINS, acid valproic, IMAO,
metildopa, sulfamide, izoniazida, pirazinamida, etionamida, rifampicina,
eritromicina, troleandomicina, mercaptopurina

Hepatita cronica clorpromazina, metildopa, azatioprina

activa

Steatoza hepatica tetracicline

Ciroza metotrexat, vitamina A (supradozare cronica)

Icter colestatic steroizi anabolizanti, metiltestosteron, contraceptive orale,

clorpromazina, eritromicina

Litiaza biliara estrogeni, contraceptive hormonale orale

Tumori hepatice estrogeni, contraceptive hormonale orale, steroizi androgeni si

anabolizanti
3. Reactii alergice

Sunt contraindicate medicamentele cu
potential ridicat alergizant:

Peniciline (ampicilina, penicilina G)

Pirazolone (propifenazona, metamizol,
fenilbutazona)

Acid acetilsalicilic

Procaina (produsele tip Gerovital, Aslavital)

Antihipertensive IEC
4. Afectiuni cardiovasculare

Factori de risc pentru bolile cardiovasculare:

Varsta inaintata

Sexul (frecventa cardiopatiei ischemice este de 8 ori
mai mare la barbati decat la femeile sub 45 ani care
sunt protejate de hormonii estrogeni)

Sedentarism

Fumatul, alcoolul (creste riscul de 2-4 ori)

Cafeaua

Alimentatia hipersodata, hiperlipidica, hipercalorica

Obezitatea abdominala

Hipercolesterolemia

Hipertensiunea arteriala

Tratament nefarmacologic

Modificarea stilului de viata

Combaterea factorilor de risc

Reducerea aportului de sare la 5-6 g/zi

Renuntarea la alimentele bogate in colesterol si grasimi
saturate

Excluderea fumatului si cafelei

Reducerea consumului de alcool

Evitarea sedentarismului

Combaterea obezitatii

Evitarea stresului

Cultivarea factorilor sanogenetici

Regim hiposodat

Aport optim de K, Ca, Mg prin dieta bogata in legume,
fructe, lactate

Exercitiu fizic – mersul pe jos 30-60 min./zi

Dieta hiposodata este indicata in HTA si afectiunile
care antreneaza tulburari ale echilibrului
hidroelectrolitic, cu perturbarea eliminarii sodiului
(insuficienta renala acuta si cronica, insuficienta
cardiaca, ciroza hepatica, obezitate.

In timpul unui regim hiposodat sunt
contraindicate medicamentle cu un continut sodic
ridicat (preparatele efervescente cu carbonat acid
de sodiu, antiacide cu saruri de sodiu).

In cazul medicamentelor ce nu pot fi inlocuite
trebuie cunoscut aportul sodic pentru a putea
stabili tipul de regim hiposodat in functie de
posologia zilnica.

Tratament farmacologic

Necesar cand tratamentul nefarmacologic este
insuficient

Este permanent si nu trebuie abandonat in cazul
hipertensiunii arteriale esentiale

Medicamente contraindicate in HTA

Excitante SNC (cafeina, anorexigene
amfetaminice)

Formele farmaceutice efervescente

Cardiopatia ischemica

Tratament nefarmacologic – indispensabil:

Modificarea stilului de viata

Combaterea factorilor de risc

Renuntarea la alimente bogate in colesterol si grasimi
saturate

Renuntarea la tutun, alcool si cafea

Evitarea sedentarismului

Combaterea obezitatii

Evitarea stresului

Profilaxia si tratamentul bolilor ce pot
contribui la agravarea cardiopatiei ischemice

Ateroscleroza coronariana

HTA

Diabetul zaharat

Tratament farmacologic

Devine necesar cand tratamentul nefarmacologic
este insuficient

Este permanent si nu trebuie abandonat

Trebuie adaptat formei clinice de cardiopatie
ischemica si evolutiei bolii

Medicamente contraindicate in cardiopatia
ischemica – medicamente tahicardizante:

Antiasmatice (teofilina si aminofilina)

Antihipertensivele arteriodilatatoare care au efect
secundar tahicardizant (prazosin – Minipres)
5. Afectiuni respiratorii

Astmul bronsic

Tratament nefarmacologic

Igienizarea si, la nevoie, schimbarea mediului de
viata si de munca (in vederea evitarii contactului
cu alergenul specific si cu factorii agravanti)

Evitarea factorilor etiopatogenici: praful de casa,
parul de animale, polenul florilor, pulberi
alergizante de la locul de munca, fumul, aerul rece

Evitarea infectiilor pulmonare

Evitarea efortului fizic exagerat

Cultivarea factorilor sanogenetici - intretinerea
curateniei acasa si la locul de munca

Tratament farmacologic

al crizei – se impune chiar si in cazul unui astm bronsic intermitent
usor

de fond (profilaxia crizelor) – se impune in cazurile de astm bronsic
persistent si nu trebuie neglijat

Trebuie adaptat severitatii formei clinice de astm bronsic persistent

Medicamente contraindicate in astm si insuficienta
respiratorie:

Medicamente deprimante respiratorii centrale: analgezice si
antitusive opioide (codeina, dextrometorfan), hipnotice barbiturice

Medicamente bronhoconstrictoare: antiinflamatoare inihibitoare
COX neselective (acid acetilsalicilic), beta-blocante neselective
(propranolol)

Medicamente cu potential alergizant care pot agrava un astm
bronsic: acid acetilsalicilic, pirazolone (metamizol, fenilbutazona,
aminofenazona, propifenazona), procaina (inclusiv preparate tip
Gerovital si Aslavital), peniciline, sulfamide

Expectorante bronhosecretolitice (bromhexin, acetilcisteina) mai
ales sub forma de aerosoli deoarece pot induce bronhospasm.
6. Afectiuni digestive

Ulcer gastric si duodenal

Tratament nefarmacologic igieno-dietetic
este indispensabil:

Evitarea factorilor de risc: fumat, alcool, cafea,
alimente codimentate, prajeli, afumaturi, acrituri,
stresul ⇒ stimuleaza secretia gastrica
⇒ reduc factorii de protectie ai mucoasei
gastrice

Cultivarea factorilor sanogenetici (renuntarea la
fumat, respectarea regimului alimentar adecvat,
respectarea orarului meselor si a numarului de 4-
5 mese/zi)

Regimul alimentar este diferit in ulcerul activ
si in perioadele de remisie:

In ulcerul activ (faza dureroasa):

Lapte la 2-3 ore si oua moi (2-3 zile)

Gris cu lapte, supe de orez (dupa 3 zile)

Taitei cu lapte, branza de vaci, supe de zarzavat, carne
fiarta (dupa o saptamana)

In faza de remisie (faza nedureroasa)

Alimente indicate: lapte, fainoase cu lapte, branza de
vaci, oua moi, supe, piureuri, legume fierte, carne slaba
fiarta (de peste, pasare, vaca), paine alba, ceai de
musetel, tei, galbenele

Alimente contraindicate: condimente, piper, mustar,
hrean, ceapa, usturoi (permis doar sub forma de
comprimate sau capsule), prajeli, muraturi, iaurturi.

Tratament farmacologic

Tratamentul ulcerului activ, neintrerupt pana la remisie

Profilaxia corecta a recaderilor

Necesitatea diagnosticarii si tratamentul eventualei infectii
cu Helicobacter pylori (tratamentul trebuie sa realizeze
eradicarea infectiei pentru a exclude autoreinfectarea si
recidivele)

Medicamente contraindicate in ulcer gastric si
duodenal

Acid acetilsalicilic

AINS si steroidiene – diminua biosinteza de prostaglandine
citoprotectoare gastrice (PGE2)

Antiasmatice musculotrope de tip teofilina si aminofilina –
stimuleaza secretia gastrica

Cafeina
7. Diabetul zaharat

Tratamentul nefarmacologic igieno-dietetic este
indispensabil:

Combaterea factorilor de risc: obezitate, stres,
consumul exagerat de glucide, consumul prelungit
de medicamente diabetogene (diureticele tiazide,
corticosteroizii)

Cultivarea factorilor sanogenetici: regim alimentar
hipoglucidic si hipocaloric repartizat in 4-5 mese/zi,
activitate fizica corelata cu necesarul caloric,
exercitiu fizic sub forma de plimbari, mers pe jos 30
minute zilnic sau minim de 3 ori/saptamana.

Regim alimentar in diabet – indispensabil

Alimente interzise: alcool, zahar, prajituri, dulceturi,
bomboane, ciocolata nedietetica, siropuri concentrate,
sucuri indulcite cu zahar, must, miere, fructe dulci (struguri,
stafide, curmale, smochine, pepeni)

Alimente admise dar cantarite: paine, paste fainoase, gris,
orez, cartofi, fructe cu mai putin de 20% glucide, lactate

Alimente admise fara restrictie: carne, branzeturi, legume,
oua

Medicul nutritionist – rol fundamental in stabilirea
regimului alimentar al diabeticului, educatia igieno-
dietetica a acestuia

Regimul alimentar trebuie individualizat in functie
de: varsta, activitate fizica, boli asociate (obezitate,
HTA)

Tratament farmacologic

Difera in functie de tipul de diabet:

Insuline in diabetul de tip 1 insulino-dependent

Sulfamide hipoglicemiante in cazul indivizilor
normoponderali cu diabet de tip 2 insulino-independent

Biguanide la diabeticii obezi cu diabet de tip 2 insulino-
independent

Trebuie adaptat stadiului si complicatiilor acute sau
cronice

Sunt contraindicate in diabet:

Bauturi alcoolice atat in consum acut cat si cronic
(medicamentele ADO induc reactie toxica de tip antalcol)

Se impune atentie la:

Medicamentele cu vehicul alcool

Formele farmacetuice indulcite cu zahar (siropuri, suspensii)

Medicamentele hiperglicemiante: antiasmatice
adrenomimetice de uz intern, diuretice tiazidice
(hidroclorotiazida – Nefrix)

Este indicat diureticul Indapamid (Tertensif) deoarece nu
influenteaza metabolismul lipidic

Daca sunt absolut necesare sunt acceptate in diabet
medicamente cu efect secundar hipoglicemiant (beta-
adrenolitice antihipertensive, antianginoase, antiaritmice)
dar cu precautia reducerii dozelor de ADO, sub
supraveghere medicala, cu monitorizarea glicemiei.

Sunt necesare:

Control medical periodic

Supraveghere continua a bolnavului diabetic

Automonitorizarea glicemiei
 Sfaturi legate de terapia cu antibiotice

• S-a constatat ca utilizarea repetata a antibioticelor, mai

ales in copilarie, determina scaderea rezistentei imunitare
dobandite si, apare predispozitia la infectii.
• O alta reactie secundara, este alergia cutanata, care
poate avea uneori forme grave - socul anafilactic.
• Dar, cea mai alarmanta este posibilitatea ca, in urma
tratamentelor incorecte, unele bacterii sa devina rezistente
la actiunea majoritatii antibioticelor.
• Exista tendinta de a crede ca antibioticele sunt
medicamente „sigure“, dar folosirea lor frecventa poate
produce efecte secundare severe.
 Antibioticele sunt unele din cele mai utilizate medicamente din
practica pediatrică şi nu numai.
 Fie că este vorba de afecţiuni respiratorii, digestive, renale,
indiferent de vârstă, antibioticele se regăsesc pe reţetele primite
de la medic.
 Această situaţie a dus la nenumărate discuţii, iar oamenii de
ştiinţă încearcă să ajungă la un numitor comun în ceea ce
priveşte tratamentul antibiotic empiric (atunci când se
suspicionează o infecţie)
 Epidemiologii de la Yale School of Public Health din New
Haven, SUA, au lansat ipoteza conform căreia utilizarea
antibioticelor, în special a celor cu spectru larg, înainte de vârsta
de 6 luni , este legată de apariţia astmului şi a altor afecţiuni
alergice dupa vârsta de 6 ani; acestea ar suprima dezvoltarea
sistemului imun şi ar reduce răspunsul anti-alergic.
 Reguli de baza in terapia cu antibiotice.
• Un diagnostic corect ⇒ implica prelevarea tuturor probelor
pentru izolarea germenului.
• Nu orice stare febrila arata o stare infectioasa; pentru izolarea si
identificarea germenului este necesara antibiograma.
• Se stabileste daca antibioticul este indispensabil, inutil sau
discutabil; nu toate infectiile sunt provocate de germeni sensibili
la antibiotice, ca de exemplu in marea majoritate a bolilor
virotice; nu trebuie uitat ca, nici un antibiotic nu este inofensiv.
• Este de dorit alegerea unui singur antibiotic, cel mai activ, cel
mai putin toxic si cel mai putin presupus sa conduca la aparitia
rezistentei microbiene.
• Stabilirea planului terapeutic - presupune stabilirea dozei
optime, ritmul si calea de administrare, durata de administrare.
 CE INSEAMNA „REZISTENTA BACTERIILOR LA ANTIBIOTICE”?

 S-a observat ca, in timp, unele bacterii obisnuite dezvolta mutatii care
le fac imune la medicamente.
 Aceasta se intampla atunci cand tratamentul urmat nu reuseste sa
distruga toate bacteriile responsabile de declansarea bolii; cele care
raman in organism isi dezvolta mecanisme de protectie la antibioticul
folosit incorect si se inmultesc in continuare, astfel ca, dupa cateva
zile, apare o recidiva a bolii respective, problema des intalnita in
practica medicala.
 De exemplu, s-au prescris antibiotice pentru cinci sau sapte zile
pentru amigdalita si tratamentul s-a intrerupt dupa trei zile, cand deja
pacientul pare ca se simte mai bine; aceasta, deoarece majoritatea
bacteriilor fusese distrusa; cateva ar fi putut ramane totusi, iar la
reaparitia simptomatologiei, reluarea antibioticului recomandat in
primul caz nu va mai avea efectul scontat.
 Acesta este mecanismul care explica de ce persoanele cu infectii
repetate au impresia ca antibioticele sunt din ce in ce mai ineficiente:
cei in cauza au creat propriile bacterii rezistente la tratament.
 CELE MAI FRECVENTE GRESELI IN FOLOSIREA
ANTIBIOTICELOR

 Sunt folosite pentru scaderea febrei (indiferent de natura ei).

 Sunt alese antibiotice ineficiente in infectia respectiva.
 Sunt luate doze inadecvate (fie se administreaza o doza excesiva,
fie una prea mica).
 Se folosesc pentru tratarea bolilor virale.
 Schema de administrare (modul si orarul) este gresita.
 Se continua terapia chiar si in prezenta unor reactii alergice.
 Se opreste prea devreme un tratament antibiotic eficient.
 Se fac combinatii nepotrivite intre mai multe antibiotice.
 Nu se schimba antibioticul atunci cand apare rezistenta infectiei
respective.
 Supraevaluarea eficientei antibioticelor si amanarea unei proceduri
chirurgicale, de exemplu, pentru drenarea unui abces.
Sfaturi legate de terapia cu antiinflamatoare
 Unele dintre cele mai prescrise si utilizate medicamente
sunt cele antiinflamatoare.
 Acestea sunt
– antiinflamatoare nesteroidiene (acid
acetilsalicilic, ibuprofen, diclofenac, nimesulid,
celecoxib etc.) si
– antiinflamatoare steroidiene, cunoscute si sub
numele de corticosteroizi (prednison,
hidrocortizon, dexametazona etc), derivati
sintetici ai corticosteroizilor naturali, hormoni
secretati de glandele suprarenale.
 Spectrul de actiune este variat, astfel antiinflamatoarele
nesteroidiene pot fi utilizate in:
 reumatisme inflamatorii (artroze, tendinite, dureri si inflamatii
postoperatorii);
 afectiuni care evolueaza cu inflamatie, durere sau febra (otite,
abcese dentare, nevralgii, dureri menstruale, afectiuni la nivelul
ochiului);
 profilaxia accidentelor ischemice cerebrale si cardiace (indicatii
particulare ale acidului acetilsalicilic, care administrat oral in
doze reduse are efect anticoagulant si antitrombotic).
 Antiinflamatoarele nesteroidiene pot fi conditionate sub forma de
comprimate, pulberi si comprimate efervescente, supozitoare,
creme, geluri, unguente, sprayuri pentru uz local, colire, fiole
injectabile, siropuri (ibuprofen).
 Se gasesc disponibile ca atare sau in combinatii cu alte substante
medicamentoase: analgezice (cafeina, codeina, paracetamol) sau
decongestionante (pseudoefedrina).
 Corticosteroizii sunt utili terapeutic in:
 afectiuni reumatologice severe (poliartrita reumatoida,
pusee acute ale bolilor artrozice, manifestarile acute
ale gutei);
 afectiuni dermatologice (dermatoze alergice, psoriazis
agravat, lupus eritematos);
 astm bronsic cronic rezistent la medicatia uzuala;
afectiuni oculare, rinite alergice etc.
 Se gasesc sub forma de comprimate, fiole
injectabile,unguente, pulberi inhalatorii, picaturi
nazale si colire, singure sau asociate cu
decongestionante, vasoconstrictoare sau
antibiotice.
 REACTII ADVERSE
ALE ANTIINFLAMATOARELOR
- Incidenta, gravitatea si tipul de reactie adversa depinde de medicamentul
utilizat, doza, durata tratamentului, varsta pacientului, factorii favorizanti si
asocierea cu alte medicamente.
 Cele doua grupe de antiinflamatoare au cateva reactii adverse comune, dar care
sunt mai potentate in cazul corticosteroizilor:
- afectare gastrica: greata, voma, ulceratii gastrice pana la hemoragii digestive.
 Protectia gastrica poate fi obtinuta prin administrarea medicamentului dupa ce se
serveste masa si, eventual, asociat cu un protector gastric (inhibitor de secretie
gastrica).
- Retentie hidrosalina cu consecinte nedorite: hipertensiune arteriala, insuficienta
cardiaca.
Corticosteroizii pot produce in plus si hipokaliemie cu risc de aritmii; ca masura
de preventie se recomanda un regim hiposodat si aport suplimetar de potasiu in
cazul terapiei cu corticosteroizi
 Pe langa aceste efecte nedorite, antiinflamatoarele nesteroidiene mai pot
produce: stari alergice (rinite, urticarie, criza de astm bronsic), efecte
hematologice (anemie,trombocitopenie), risc hemoragic datorita efectului
anticoagulant.
Corticosteroizii se caracterizeaza printr-un risc mare de reactii
adverse specifice, inclusiv corticodependenta.
Pot produce:
tulburari endocrine si metabolice: scaderea
tolerantei la glucoza, activarea diabetului latent sau
agravarea celui manifest (se previne printr-un regim
sarac in glucide, ajustarea dozei de antidiabetic),
intarzierea cresterii la copii (se prefera tratamentul
de scurta durata, inclusiv cel pe cale inhalatorie sau
cutanat);
tulburari osteomusculare: atrofie musculura,
fracturi, osteoporoza (se recomanda cresterea
aportului de calciu si vitamina D);
tulburari oculare: glaucom, cataracta, scaderea
imunitatii, candidoze bucale in cazul administrarii
inhalatorii (se indica spalaturile bucale).
 EFECTE ALE ASOCIERII ANTIINFLAMATOARELOR
CU ALTE MEDICAMENTE

- Pacientul trebuie sa informeze medicul sau farmacistul daca urmeaza

si alte terapii medicamentoase, deorece asocierile dintre
antiinflamatoare si alte medicamente pot fi uneori periculoase:
- afectare gastrica la asocierea a doua antiinflamatoare (de evitat
aceaste combinatii);
-antiinflamatoarele scad efectul antidiabeticelor orale si insulinei
(este necesara monitorizarea glicemiei); al antihipertensivelor, datorita
retentiei hidrosaline (evitare prin regim hiposodat);
- potenteaza actiunea anticoagulantelor, cu risc de hemoragii.

- Efectul corticosteroizilor poate fi diminuat de: carbamazepina, fenitoina,

rifampicina, iar in asociere cu medicamente cu efect hipokaliemiant
(diuretice, purgative) determina aparitia aritmiilor.
SFATURI UTILE IN TERAPIA CU ANTIINFLAMATOARE:

- Medicamentele antiinflamatoare se administreaza numai la

recomadarea medicului, exceptie facand cateva forme farmaceutice de
antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi cele utilizate in tratarea
simptomelor gripei si racelii (acid acetilsalicilic, ibuprofen), ca medicatie
orala sau locala (diclofenac, fenilbutazona etc.) in afectiunile
reumatismale inflamatorii.

- Pentru a limita manifestarea reactiilor adverse, se recomanda ca

tratamentul cu medicamente antiinflamatoare sa fie de scurta durata
(3-5 zile), sa fie respectate schemele si dozele de administrare,
restrictiile sau recomandarile alimentare si/sau medicamentoase
indicate de catre medic sau farmacist.