BIODISPONIBILITATEA SUBSTANŢELOR MEDICAMENTOASE DIN FORME

FARMACEUTICE ADMINISTRATE PE CALE ENTERALĂ

Căile de administrare la nivel enteral

 Calea enterală - utilizată în scopul realizării acţiunii sistemice, dar şi locale.
Fiecare segment prezintă caracteristici care explică modul de acţiune al SM
dintr-o formă farmaceutică cu eliberare imediată sau modificată.
Căile de administrare şi absorbţie prezente pe tractul gastrointestinal

Calea de administrare Observaţii

Administrarea unui medicament în

cavitate, în vederea obţinerii unui
efect local sau sistemic.
Bucofaringiană

Administrarea unui medicament pe şi

Dentară în interiorul dinţilor.

Administrarea în alveola dentară,

Periodontală între dinţi şi gingie.

Administrarea unui medicament pe

Gingivală gingii.

Administrarea unui medicament în

Gastroenterală stomac sau duoden, utilizând un
dispozitiv adecvat.
 Căile de administrare şi absorbţie prezente pe tractul gastrointestinal

Calea de administrare Observaţii

Administrarea unui medicament în

laringofaringe, în vederea
Laringofaringiană obţinerii unui efect local
(anestezic).

Orală Administrarea unui medicament

prin înghiţire.

Orofaringiană Administrarea unui medicament în

orofaringe.
Administrarea unui medicament
Sublinguală sub limbă, în vederea obţinerii
unui efect sistemic.
Administrarea unui medicament în
Rectală rect, în vederea obţinerii unui
efect local sau sistemic.
Absorbţia şi biodisponibilitatea SM din preparate administrate
în cavitatea bucală
 Cavitatea bucală reprezintă calea de administrare a unor medicamente cu
 actiune locală
 acţiune sistemică - prin absorbţie la nivelul mucoasei bucale sau
sublinguale
» - prin inghitire

 Administrat “per os” medicamentul înghiţit este expus:

 inactivării în tractul gastrointestinal,
 metabolizării hepatice presistemice sau în peretele intestinal,
 fluctuaţiilor tranzitului intestinal,
 interactiunilor cu alimentele sau alte medicamente
•  diferenţe de BD.
 Straturile de celule care alcatuiesc mucoasa bucala ii confera functia de bariera
de protectie – nu este absoluta si anumite regiuni ale cavitatii bucale prezinta o
permeabilitate care o face utila in terapia medicamentoasa sistemica si locala.
 După specificitatea funcţională a unor zone, mucoasa bucală prezintă
importante variaţii morfologice şi structurale:
 mucoasa masticatorie (intervine în compresia mecanică a alimentelor), cu
epiteliu cheratinizat;
 mucoasa marginală (bordantă), cu epiteliu necheratinizat;
 mucoasa specializată (suprafaţa ventrală a limbii şi papilele gustative).
 Regiuni epiteliale permeabile, favorabile absorbţiei sunt:
» - mucoasa palatină,
» - mucoasa ce acoperă faţa internă a obrajilor pentru care au
fost concepute sistemele mucoadezive.
 Irigarea mucoasei bucale este asigurată de ramificaţiile terminale ale arterei
maxilare, faciale şi sublinguale şi de numeroase anastomoze.
 Absorbtia unei SM prin mucoasa bucală este condiţionată de:
• - proprietăţile fizico-chimice ale acesteia
• - permeabilitatea locului de aplicare;
• Sunt avantajate substanţele lipofile cu masă moleculară mică ce
pot traversa o zonă cu epiteliu subţire, necheratinizat prin
difuzie pasivă.
 Avantaje ale administrarii medicamentelor la nivelul mucoasei bucale:
 Evitarea inactivarii SM in tractul gastrointestinal

 Evitarea primului pasaj hepatic

 Vascularizatie bogata

 pH-ul salivei nu modifica proprietatile SM, iar cantitatea de saliva

secretata este favorabila dizolvarii SM
 Posibilitatea de aplicare a sistemelor bucoadezive ca medicamente cu
actiune prelungita sau cu actiune locala

 Cavitatea bucală include urmatoarele căi de administrare:

 Bucofaringiană
 Orofaringiană
 Sublinguală
 Orală
 Gingivală
 Dentară
 PREPARATE BUCOFARINGIENE
 Preparatele bucofaringiene sunt forme lichide, semisolide şi solide ce
conţin una sau mai multe SM destinate să elibereze şi să dizolve în
vederea absorbţiei la nivelul cavităţii bucale şi a se obţine un efect
sistemic sau local.
 Preparatele destinate obţinerii unui efect sistemic sunt concepute
pentru a fi absorbite într-unul sau mai multe locuri ale mucoasei orale
(preparatele sublinguale).
 Preparatele mucoadezive sunt destinate a fi reţinute în cavitatea orală,
prin aderenţă la epiteliul mucoasei şi pot modifica absorbţia sistemică
a SM la locul de aplicare (actiune prelungită).
 Preparatele destinate obţinerii unui efect local pot fi concepute pentru
administrarea pe o anumită parte a cavităţii orale ca gingia
(preparatele gingivale) sau faringiale (preparate laringofaringiene sau
orofaringiene).
 O caracteristică a majorităţii preparatelor bucofaringiene pentru
actiune locala - posibilitatea ca o anumită cantitate de SM să fie
înghiţită şi absorbită în tractul gastrointestinal.
 FR X- Suplimentul 2004 prevede următoarele preparate bucofaringiene:

• Solutie pentru gargarisme

• Solutie concentrata pentru gargarisme
• Pulbere solubila pentru gargarisme
• Comprimat solubil pentru gargarisme
• Solutie bucofaringiana
• Suspensie bucofaringiana
• Picaturi bucofaringiene
• Spray bucofaringian
• Gel bucofaringian
• Pasta bucofaringiana
• Capsula bucofaringiana
• Spray sublingual
• Comprimat sublingual
• Apa de gura
• Comprimat solubil pentru apa de gura
• Solutie gingivala
• Gel gingival
• Pasta gingivala
• Comprimat bucal mucoadeziv
• Comprimat bucal
• Pastilă (lozenge) - formă farmaceutică solidă, dură
(bomboană tare) de supt,
administrată în vederea obţinerii
unui efect local.
• Comprimat de supt - formă farmaceutică dozată,
comprimată, de supt, administrată
în vederea obţinerii unui efect
sistemic sau local.
• Pastila moale - formă farmaceutică solidă, de
consistenţă moale, de supt,
administrată în vederea obţinerii
• Preparate dentare unui efect local.
• Soluţie dentară
• Suspensie dentară
• Emulsie dentară
• Gel dentar
• Pulbere dentară
• Creion dentar
• Implant dentar
-implantul dentar se plasează între
gingie şi dinte (în alveola
dentară/membrana periodontală)
• Pastă de dinţi
 Preparatele bucofaringiene lichide şi semisolide care conţin particule
insolubile trebuie să asigure omogenitatea şi o mărime a particulelor
controlată şi adecvată modului de utilizare.
 Picaturile bucofaringiene, spray-urile bucofaringiene sau sublinguale
se prezinta sub forma de solutii, emulsii sau suspensii destinate
obtinerii unui efect local sau sistemic.
 Se aplica prin instilare sau pulverizare in cavitatea orala sau intr-o
anumita parte a cavitatii orale
 Pulverizare sub limba (spray sublingual): NITROMINT
 Pulverizare in faringe (spray orofaringian): TANTUM VERDE,
HEXORAL, STREPSILS INTENSIV

 Preparatele bucofaringiene solide (unidoza): comprimate, pastile,

capsule, granule homeopatice, comprimate mucoadezive, reprezintă
formele cele mai utilizate, având un dozaj precis şi condiţii speciale
de administrare, dizolvare şi absorbţie.
 Comprimatele bucale

 Au forma rotunda, ovala, convexa, cu suprafete netede

 Sunt destinate a fi plasate intre mucoasa obrazului si gingie
 Contin SM: antiseptice, antiiflamatoare, dezinfectante,
antimicrobiene, antimicotice
 Pentru a prelungi timpul de dizolvare si absorbtie se recurge la
diferite metode:
 Alegerea proportiei de liant
 Excluderea dezagregantului din formulare
 Acoperirea granulatului cu solutii peliculogene (substante grase,
ceruri)
 Drajefiere cu mult zahar
 Presiune de comprimare ridicata
 Pastilele, lozenges, comprimatele de supt – contin SM cu actiune
antiseptica, expectoranta, dezinfectanta, vitamine.
 Se urmareste ca preparatele cu actiune locala sa mentina SM la nivelul
mucoasei bucale, faringiene, laringiene si sa nu fie transferata usor prin
esofag in stomac.

 In studiile de BD ale unor comprimate administrate bucal, sublingual s-a

obtinut o curba a concentratiei plasmatice cu doua peak-uri, ceea ce
dovedeste doua absorbtii succesive:
 la nivelul mucoasei sublinguale
 la nivel gastrointestinal, ceea ce presupune ca o parte din medicament
este ingerat.
 Comprimatele bucale mucoadezive conţin SA şi polimeri hidrofili care
aderă la mucoasa bucală pe peretele obrajilor.
 Polimerii carboxivinilici sau derivaţii de celuloză se îmbibă treptat cu
salivă şi se lipesc de mucoasă eliberând substanţa activă pentru a
realiza o acţiune prelungită, locală sau generală.
 Sub aceasta forma farmaceutica se prelucreaza diferite SM:
antiseptice, anestezice, antimicotice.

 BD la acest nivel depinde de:

 concentratia SM in preparatul mucoadeziv,
 cantitatea de mucus (saliva),
 coeficient de permeabilitate al membranei,
 timp de contact si aderenta pe mucoasa.
 Calea de administrare sublinguala – indicata pentru actiune
sistemica: nitroglicerina, izoprenalina
 Caracteristici ale mucoasei sublinguale:

 Bine vascularizata
 Suprafata foarte mica (0,02 m2)
 Secretie salivara permanenta → timp de contact scurt
 Natura lipidica → se absorb bine substantele liposolubile si active in doze
mici
 Forme farmaceutice pentru calea sublinguala
 Forme farmaceutice lichide administrate in picaturi (LANTIGEN – B)
 Spray-uri
 Comprimate sublinguale cu dizolvare rapida (3 minute)
 Granule homeopate
 Avantaje ale caii sublinguale
 Absorbtia rapida, timp de latenta scurt → cale de urgenta
 Evita bariera hepatica
 Evita degradarea unor SM la nivel gastric
 Administrarea medicamentelor pe cale orală (per os)

 Avantajele căii orale de administrare a medicamentelor:

 comoditate şi complianţa;
 posibilitatea de autoadministrare, fără ajutorul cadrelor medicale;
 varietate de formulări adaptate după vârsta pacientului;
 acţiunea terapeutică poate fi sistemică (imediată, accelerată,
prelungită, controlată);
 absorbţia substanţei se poate dirija la nivel de stomac (formulări
gastrosolubile), intestinul subţire (formulări gastrorezistente);
 acţiunea locală se realizează la nivelul mucoasei digestive
(pansamente gastrice), intestinale (purgative antiparazitare), colon
(antiinflamatoare), mucoasei rectale (hemoroizi, fisuri anale);
 recomandare în stări cronice şi acute; mai puţin în urgenţă la
pacienţi inconştienţi, cu vomismente.
 Administrarea medicamentelor pe cale orală (per os)

 Dezavantajele căii orale:

 Timp de latenta mare → nu reprezinta o cale de urgenta
 BD mai mica decat calea parenterala

 BD influentata de primul pasaj hepatic, dar si de pasajul intestinal

(enzime, bacterii)
 Absorbtia depinde de viteza de golire gastrica

 Nu poate fi utilizata pentru

 SM inactivate in mediu acid (penicilina G)

 SM inactivate de enzimele proteolitice (heparina, insulina)

 SM care nu se absorb digestiv (streptomicina)

 SM care se inactiveaza la nivel hepatic > 75% (nitroglicerina)

Eliberarea şi dizolvarea SM din forme farmaceutice convenţionale, administrate pe cale orală.
 Cu cat operatiile de formulare si preparare sunt mai elaborate, cu atat
evolutia SM in organism va fi supusa unor procese care sa asigure
eficienta medicamentului.
 Calea de administrare per os se refera la inghitirea medicamentului in
stare lichida, semisolida, sau solida, cu scurte perioade de trecere prin
cavitatea bucala si esofag, o prima stationare in stomac, duoden, apoi
in intestinul subtire si gros spre ultimul segment de evacuare, mucoasa
rectala.
 Esofagul nu participa la absorbtia SM care traverseaza rapid (10-20
sec.) aceasta portiune a tractului digestiv.
 Administrarea formelor solide orale (comprimate, capsule) in
pozitie culcata poate produce iritatii sau ulceratii esofagiene
datorita aderentei medicamentului la mucoasa.
 De aceea, la medicamentele cu astfel de probleme (alendronat,
doxiciclina) se recomanda administrarea in pozitie verticala si cu
multa apa.
 Factori ce influenteaza absorbtia si BD pe cale orala
 Factori fiziologici
 Nou-nascut – pH gastric la nastere 6-8, scade progresiv pana la 2-3
ani cand ajunge la pH=1-3
→ absorbtia unor medicamente acide – diminuata
 Varstnic – secretia gastrica acida redusa, intarziere a golirii gastrice si
a tranzitului intestinal → reducerea absorbtiei medicamentelor
administrate oral
 Sarcina – hiposecretie gastrica, hipomotilitatea tubului digestiv
→prelungirea timpului de golire gastrica
 Bioritmurile (variatii functionale circadiene)

 Viteza de golire gastrica creste dimineata la ora 8

 Tranzitul intestinal este mai mare ziua
 Excretia biliara creste in perioadele postprandiale
 Factori patologici (patologie gastro-intestinala)
 Aclorhidria, hiperclorhidria – modifica absorbtia si BD SM
acide
 Atrofia mucoasei intestinale → malabsorbtie → reducerea
BD SM
 Steatoreea → malabsorbtie ptr SM lipofile (vitamine
liposolubile)
 Diareea → accelerarea tranzitului → scaderea timpului de
contact → scaderea absorbtiei si BD medicamentelor
 Asocierea de medicamente
 Antiacidele cresc pH-ul gastric → grabesc dizolvarea
preparatelor enterosolubile
 Antispasticele parasimpatolitice → reduc viteza de golire
gastrica → diminuarea absorbtiei intestinale
 Ionii bi- si trivalenti ( Ca2+, Mg2+, Fe2+, Fe3+, Al3+)
formeaza complecsi neabsorbabili cu SM (tetracicline,
fluorochinolone, bifosfonati) → contraindicata asocierea
 Medicamente care cresc viteza de golire gastrica
(metoclopramid) → grabesc absorbtia intestinala
Functii GI Factori care Efectele asupra absorbtiei
influenteaza
Golirea Alimentele ingerate  Volum mare → initial accelerare, apoi
stomacului intarzierea golirii gastrice
 Lichidele – mai rapid evacuate decat solidele

Tipul alimentelor  Grasimile scad viteza de golire gastrica

 Alimente viscoase – scaderea vitezei de
golire gastrica

Viscozitatea  Alimentele solide prelungesc durata

alimentelor tanzitului
 Viscozitatea mare – prelungirea tranzitului,
reducerea difuziunii

Medicamente Alcalinizante – cresc viteza de golire gastrica

Acidifiante, analgezice, anticolinergice, saruri
biliare – scad viteza de golire gastrica

Medicamente Anticolinergicele – scad motilitatea –

prelungesc durata tranzitului
 Absorbţia substanţei medicamentoase în stomac

 Stomacul - dilatare a tubului digestiv; secretă pepsinogen, acid clorhidric, mucus şi gastrină.
 Sucul gastric din stomacul gol are un pH = 1,5 şi, 3,5 după ingestia de alimente.
 Rolul principal al stomacului - digestia alimentelor în prezenţa sucului gastric, favorizată de contracţiile
peristaltice produse de musculatura stomacului.

 Stomacul gol (à jeun) este parcurs de contracţii slabe, ciclice, care se repetă la 1-2 ore.
 Acţiunea completă se desfăşoară în patru faze ce se propagă de la esofag la cecum:
 I - contracţii foarte slabe, timp de 45-60 minute;
 II - contracţiile peristaltice cresc în frecvenţă şi intensitate timp de 30-45 minute;
 III - activitate maximă cu trei contracţii pe minut, timp de 5 până la 15 minute;
 IV - faza de tranziţie scurtă, până la 5 minute, cu revenirea la prima fază.

 Componentele solide şi lichide ale conţinutului gastric sunt evacuate cu viteze diferite din stomac prin sfincterul
pilor în duoden.
 Viteza de golire a lichidului depinde de temperatura lor: mai repede pentru cele cu temperatura de 37° C şi
mai lent pentru lichidele reci sau fierbinţi.
 Factorii care modifică viteza de golire gastrică sunt dependenţi de vârsta individului, sex, obezitate, poziţia
corpului, de proprietăţile solidelor alimentare (valoare calorică, volum, vâscozitate, aciditate).
 Golirea gastrica a formelor farmaceutice solide orale depinde de marimea
si densitatea lor:
 solidele cu dimensiuni mici vor fi evacuate cu lichide în timpul digestiei;
de la o anumită mărime trebuie asigurată deschiderea completă a
pilorului ceea ce este posibil în cursul fazei a treia sau la sfârşitul
digestiei.
 solidele cu diametru de 7 mm pot fi repede evacuate din stomac;

 comprimatele cu diametru de 13 mm, mai lent;

 cele cu diametru egal sau mai mare de 15 mm staţionează mai mult,

mai ales pe stomacul gol.
 Densitatea mare a solidelor faţă de fluidul gastric poate fi un avantaj dacă
reţinerea în stomac este într-o zonă depărtată de pilor.
 Solidele cu densitate inferioară faţă de lichidul digestiv se pot menţine la
suprafaţă şi fiind departe de pilor sunt evacuate lent, în timp.
 Pentru astfel de solide, timpul de stationare gastrica depinde de pozitia
subiecului: culcat pe dreapta → reducerea timpului de stagnare
gastrica.
 Absorbţia SM în stomac este limitată de:
 timpul scurt de staţionare,
 pH-ul sucului gastric
 suprafaţa restrânsă de absorbţie
 vascularizaţie slabă
 Acest segment de absorbţie nu este indicat pentru
substanţele care:
 se degradează în mediu acid,
 provoacă iritaţii gastrice,
 se pot absorbi cu uşurinţă în altă zonă a tubului digestiv.
 Mediul acid al sucului gastric favorizeaza absorbţia acizilor slabi, existenţi
în proporţie ridicată sub formă neionizată, liposolubilă, capabilă să
traverseze membrana peretelui gastric.
 În cazul acizilor slabi, cu dizolvare lentă în mediul gastric se recurge la
creşterea vitezei de dizolvare prin asociere cu o substanţă alcalină ce va
mări pH-ul în jurul particulelor.
 Ex. – in formularea comprimatelor cu acid acetilsalicilic se utilizeaza
carbonat monosodic care faciliteaza dizolvarea si diminua efectul
iritant la nivelul stomacului.
 Alegerea sării într-o formulare medicamentoasă solidă orală are în
vedere solubilitatea şi stabilitatea acesteia în mediul gastric.
 Dintre sărurile penicilinei V sarea de potasiu prezintă cea mai bună
solubilitate şi biodisponibilitate în comparaţie cu forma acidă.
 Degradarea produsă de sucul gastric asupra unor SM a sugerat
modificarea chimică.
 Esterii eritromicinei: stearat, etilsuccinat, sunt foarte puţin solubili
în mediul acid; nu se desfac în stomac şi numai la intervenţia
esterazelor din intestin se formează eritromicina bază cu activitate
antimicrobiană.
 Levodopa este metabolizata in stomac de o enzima (decarboxilaza)
in metabolitii: metoxidopa, acid fenilcarboxilic.
 Intarzierea golirii gastrice poate creste
descompunerea substantei levodopa  scade
BD acesteia
 Absorbţia substanţelor medicamentoase în intestinul subţire

 Intestinul subţire este locul principal al absorbţiei majorităţii

alimentelor şi medicamentelor administrate pe cale orală.
 Intestinul subtire cuprinde:
 Duodenul, legat de stomac prin pilor, este un fragment de
intestin care neutralizeaza acizii
 Jejunul si ileonul – suprafata considerabila de absorbtie (aprox.
100 m2 ), pH = 5-8, destinate absorbtiei nutrimentelor, mai ales
in zona terminala, ileo-cecala.
 Caracteristicile majore care intervin în activitatea intestinului sunt:

- suprafaţa mare cu celule specializate în producerea sucului intestinal

a cărui compoziţie realizează un pH neutru-alcalin;
- vascularizaţia sistemică care duce sângele la ficat, locul unor
biotranformări pentru unele SM;
- prezenţa limfei cu rol imunologic dar şi în absorbţia grăsimilor prin
pinocitoză;
- secreţia biliară şi cea pancreatică conferă o compoziţie în enzime şi
alte substanţe ce participă la digestia alimentelor şi la absorbţia
medicamentelor;
- mobilitatea intestinală care prin contracţiile segmentare şi de
propulsare înaintează componentele alimentare nedigerate în
intestinul gros;
- intervenţia alimentelor (lichide şi solide) pot influenţa absorbţia
medicamentelor în sensul creşterii sau scăderii BD şi, uneori, a
prelungirii acţiunii.
 Mucoasa intestinului subtire – membrana lipidica, cu sisteme
membranare de transport activ, este permeabila pentru:
– SM lipofile prin difuziune simpla, in functie de coeficientul
de liposolubilitate
– SM hidrosolubile prin filtrare
– Ioni, substante polare prin transport activ
– Macromolecule (in cantitati mici) – prin pinocitoza
 Se absorb bine SM bazice: papaverina, morfina, atropina
 In partea superioara a duodenului (pH=5-7) se absorb acizii slabi
(aspirina)
 Pro-drug-uri – devin activi dupa biotransformare enzimatica
(eritromicina propionat, cloramfenicol palmitat)
 Extractele fitoterapeutice – absorbtie superioara comparativ cu
principiul vegetal pur → cresterea solubilizarii substantelor active
 Anumite SM sunt metabolizate la nivelul intestinului subţire, ceea ce a
impus ca doza pe cale orală să fie mai mare decât doza parenterală pentru a
obţine efectul terapeutic cu aceeaşi intensitate.
 Exemple de substanţe care suferă biotransformari în intestin sunt:
epinefrină, hidrocortizon, progesteron, salbutamol.
 Moleculele care trec peretele intestinal sunt direcţionate prin vena portă
până la ficat pentru a ajunge în circulaţia sistemică.
 Transformările care au loc la primul pasaj hepatic modifică BD
medicamentelor administrate pe cale orală.
 Cantitatea de substanta metabolizata variaza de la individ la individ si
modifica intensitatea actiunii
 Exemple de substanţe metabolizate la nivel hepatic sunt numeroase:
codeina, lidocaina, metoprolol, propanolol, morfina.
 Pentru a evita biotransformările hepatice, presistemice, se recomandă o
altă cale de administrare: sublinguală sau rectală, prin care SM ajung în
circuitul sanguin, prin vena jugulară sau venele hemoroidale inferioare şi
mijlocii care nu ajung la ficat.
 Absorbţia substanţelor medicamentoase în colon

 Intestinul gros continuă intestinul subţire prin:

 cecum si
 colon cu părţile sale componente: ascendent, transvers, descendent,
sigmoid şi segmentul terminal-rectul.
 Intestinul gros are rol:
 în reţinerea apei şi electroliţilor şi
 la evacuarea reziduurilor alimentare.
 Colonul prezinta o suprafata de absorbtie mult mai mica (1,3 m2) comparativ
cu intestinul subtire, dar timpul de stationare al substantelor la acest nivel
este mai prelungit.
 Colonul prezinta o serie de caracteristici:

 poziţia şi alcătuirea specială, cu o mucoasă interioară prin a cărei

microvili se măreşte suprafaţa de absorbtie;
 prezenţa vaselor de sânge şi limfatice, celule specializate limfocite T,
macrofage;
 flora microbiană aerobă şi anaerobă care porneşte din cec şi intervine
asupra fibrelor alimentare şi a polizaharidelor;
 deplasarea apei şi ionilor de clor, sodiu, potasiu din interiorul lumenului
către spaţiile intercelulare;
 existenţa mucinei din mucus care în funcţie de reacţia de sulfatare
provoacă boli specifice (Crohn, colita ulceroasă);
 motilitatea colonului produce contracţii segmentare în prima jumătatea
a colonului şi propulsive în colonul distal → o mai bună absorbţie şi
creşterea tranzitului.
 Tranzitul intestinal, mai ales prin colon, este variabil la acelasi individ, in
aceeasi zi sau intre indivizi cu acelasi regim alimentar si se desfasoara pe
parcursul a 10-12 ore pana la catava zile.
 Variabilitatea depinde de:
 Momentul ingerarii alimentelor
 Compozitia si valoarea calorica a acestora
 Prezenta fibrelor
 În acest segment pot fi absorbite substanţele care nu se dizolvă prea uşor
sau care se administrează ca forme farmaceutice cu dezagregare
progresivă sau gastrorezistente.
 Stationarea prelungita poate favoriza transformarile produse de enzimele
sau bacteriile prezente in colon.
 Variaţiile de pH, prezenţa enzimelor în secreţiile digestive, metabolismul
produs de microorganismele florei intestinale sunt elemente capabile să
degradeze SM şi să reducă BD.
 Sulfasalazina se utilizeaza in afectiuni ale colonului, iar sub actiunea
enzimelor bacteriene care se produc in colon molecula se descompune in
  acid 5-aminosalicilic cu actiune antiinflamatoare
  sulfapiridina cu actiune antiseptica
 Calea rectală de administrarea a medicamentelor nu poate rezolva
afecţiunile colonului, motiv pentru care se utilizează formulări orale
gastrorezistente care vor elibera substanţa la nivelul cecului şi a colonului
ascendent.
 Cercetari recente mentioneaza utilizarea peletelor (sisteme
microparticulate) care administrate pe cale orala pe stomacul gol sunt
retinute pe suprafata colonului peste 10 ore.