Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

Lucrări Practice

Anul III, Semestrul 2

Sedinta 8
'

Acesta este un material intern al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila", distribuit
pentru a facilita pregătirea studenţilor în contextul epidemiei COVID-19. Orice reproducere sau
utilizare a acestui material, integral sau parţial, în alt scop decât cel menţionat anterior, fără
permisiunea scrisă a autorilor este interzisă . Orice altă utilizare sau reproducere va fi sancţionată
conform legilor în vigoare. Pentru orice informaţii şi solicitări adresaţi-vă disciplinei Tehnologie
farmaceutică şi Biofarmacie.

1
Lucrare practică nr. 8

An III, sem II

Soluţii extractive
Soluţiile extractive fac parte din marea grupă a preparatelor obţinute prin extracţie. Acestea
sunt preparate lichide, semisolide (extracte moi) sau solide ( extracte uscate) care conţin un
amestec de principii active extrase din produsele vegetale sau animale cu ajutorul unui solvent
sau a unui amestec de solvenţi. Se administrează intern (mai rar extern), de obicei după
prelucrarea în diverse forme farmaceutice.
Ca solvenţi pentru extracţie se folosesc: apa, alcoolul de diferite concentraţii (amestecuri
hidroalcoolice), amestecuri etero-alcoolice, cloroform.
Extracţia propriu-zisă, datorată procesului de difuziune - osmoză, are loc când celula
vegetală este întreagă; Solventul (apa) îmbibă membrana celulară care devine semipermeabilă,
transformă conţinutu l celular din starea de gel în starea de sol şi trece prin procesul de difuziune
în exterior, până la egalizarea concentraţiilor. La extracţia cu alcool gradul de mărunţire al
produsului vegetal este mai avansat, intervenind o dizolvare directă şi nu o difuziune - osmoză.

Soluţiile
extractive se pot clasifica după mai multe criterii:
1. După natura solventului:
- apoase;
- alcoolice/hidroalcoolice
2. După operaţia care stă la baza preparării lor:
Prin macerare se obţin:
macerate (solventul este apa);
tincturi (solventul este alcoolul);
extracte.
Prin percolare se obţin:
- tincturi si extracte.
Prin infuzare => infuzii
Prin decocţie => decocturi
Prin digestie=> digestii (solventul este un ulei)

Tipuri de solu,tii extractive:

Soluţiiextractive apoase - macerate, infuzii, decocturi;
Soluţiiextractive alcoolice, hidroalcoolice sau eteroalcoolice obţinute prin macerare
sau percolare - tincturi;
Extracte - fluide, moi, sau uscate (diferenţa dintre acestea şi celelalte preparate
extractive intervine în procesul de concentrare prin îndepărtarea parţială sau totală
a solventului folosit la extracţie)
Digestii - au ca solvent un ulei vegetal, extracţia se face prin încălzire la temperaturi
40° - 60°C.

3. După temperatura de extracţie:

La temperatura camerei - prin macerare şi percolare (15 - 25°C);
La temperaturi mai mari se realizează infuzarea (apa este adusă la fierbere);
Decocţia - temperatura este mai mare de 90-95°C pe toată durata extracţiei.

2
Lucrare practică nr. 8

An III, sem II

Soluţii extractive apoase

(Solutiones extractive aquosae)
Definiţie (F.R. X)

Soluţiileextractive apoase sunt preparate farmaceutice lichide obţinute prin macerarea,

infuzarea sau decocţia produselor vegetale cu apa.
Extracţia principiilor active din produse vegetale se face folosind ca solvent apa. În funcţie
de metoda de extracţie aplicată (macerare, infuzare sau decocţie) se obţin soluţiile extractive
respective: macerate, infuzii, decocturi.

Factorii care influenţează extracţia respectiv randamentul principiilor active extrase

Randamentul extracţiei depinde de:
• produsul vegetal;
• solvent;
• modul de lucru.

Factori dependenţi de produsul vegetal

Natura produsului vegetal supus extracţiei (structura produsului vegetal) şi componentele active
pe care le contţne
Se alege produsul ce asigură extracţia unui procent cât mai mare de principii active şi o
cantitate cât mai mică de substanţe balast. Uneori survin modificări la tehnica generală de
extracţie. Exemplu: principii active volatile, glicozide cardiotonice care pot hidroliza, alcaloizi,
saponine acide (extracţie în mediu acid sau alcalin).
Metoda de extracţie se alege în funcţie de natura produsului vegetal şi a principiilor active
conţinute:
Macerarea - metodă folosită la extracţia mucilagiilor.
Infuzarea - metodă folosită la extracţia principiilor active din produse vegetale friabile (flori,
frunze, ierburi).
Decocţia - metodă folosită la extracţia componentelor active termostabile din produse
vegetale ce conţin ţesuturi lemnoase (rădăcini, rizomi, scoarţe, frunze coriacee).

Gradul de mărunţire a produsului vegetal

Depinde de structura produsului vegetal (tabel F.R.X, pag. 872)
• flori, frunze, ierburi, rădăcină de nalbă mare - sunt aduse la gradul de mărunţire
corespunzător trecerii prin sita I;

• rădăcini, rizomi, scoarţe - sita II;

• fructe, seminţe - sita IV;
• produse vegetale ce conţin alcaloizi şi glicozide - sita V;

3
Lucrare practică nr. 8

An III, sem II

Sunt nouă site prevazute de F.R. X, numerotate de la I la IX. Prin primele 3 site farmaceutice
(I-III) trec fragmente de produse vegetale; prin sita IV - pulbere groscioară; sita V - pulbere
mijlocie.

Raportul produs vegetal: solvent

În general, masa produsului vegetal luat în lucru este de 6 g %. (uneori poate fi specificată o
alta cantitate de produs vegetal - de către medic sau de producător).
Excepţii se întâlnesc la următoarele produse vegetale:
• 3 g % pentru rădăcina de Valeriana (odolean), rădăcina de Primula (ciuboţica
cucului), florile de muşeţel;
• 0,5 g % pentru frunzele de Digitalis (degeţel roşu);
• 0,25 g % pentru rădăcina de Ipeca.
În cazul produselor vegetale cu principii puternic active, pentru care sunt prevazute doze
maxime, farmacistul are obligaţia să verifice că dozele maxime nu sunt depăşite.
Cu cât cantitatea de produs vegetal este mai mare, solu ţia extractivă obţinută este mai
concentrată. Există totuşi o limită peste care mărind cantitatea de produs vegetal, randamentul
de extracţie nu mai creşte, obţinunându-se soluţii aproape saturate, în schimb creşte foarte mult
cantitatea de substanţe balast. De aceea trebuie respectat raportul prevăzut în F.R. X.

Umectarea prealabilă a produsului vegetal

Extracţiaeste precedată de umectare, când produsul vegetal este menţinut în contact cu o
cantitate mică de solvent. Are loc permeabilizarea membranei celulelor, ceea ce uşurează
extracţia propriu-zisă la adăugarea solventului.
În cazul macerării, umectarea nu este necesară.
În cazul infuzării, umectarea se realizează cu apă, 3 mL (g) pentru fiecare gram de produs
vegetal, timp de 5 minute. Pentru produsele vegetale ce conţin uleiuri volatile, umectarea se
realizează cu 0,5 mL alcool diluat pentru fiecare gram de produs vegetal. În cazul florilor de tei,
se foloseşte pentru umectare apa (se urmăreşte extracţia mucilagiilor, solubile în apă, şi nu a
uleiurilor volatile - solubile în alcool). Pentru frunze le de digitala nu se mai face umectarea,
tratându-le direct cu apă fierbinte pentru că în cele 5 minute de îmbibare, glicozidele
cardiotonice pot suferi reacţii de hidroliză enzimatică; cu apa fierbinte enzimele sunt distruse.

Factori dependenţi de solvent

Apa
Se foloseşte apă distilată sau apă demineralizată.
Apa comună are capacitate mică de extracţi e, din cauza sărurilor şi gazelor dizolvate.
Apa distilată se foloseşte ca atare, se poate acidula sau se poate alcaliniza, in functie de
principiile active ce trebuie extrase.

F.R. X: Pentru extracţia alcaloizilor din produse vegetale, se adaugă apă acidul ată cu acid
citric, cu acid clorhidric (HCI) sau cu acid tartric, în părţi egale (m/V) cu conţinutul în alcaloizi

4
Lucrare practică nr. 8

An III, sem II

din produsul vegetal luat în lucru, cu excepţia scoarţei de China, la care se adaugă 1,5 mL soluţie
HCI diluat pentru un gram de alcaloizi. Alcaloizii (mai greu solubili) se transforma in saruri
solubile, in mediu acid.
Pentru extracţia saponinelor acide greu solubile în apă, se adaugă 1 g hidrogenocarbonat de
sodiu (NaHCO3) pentru 10 g produs vegetal.

Factori dependenţi de tehnica de lucru:

o Timpul de extracţie;
o Temperatura de extracţie;
o Agitarea.

Timpul de extracţie
La macerare - 30 minute: extracţia propriu-zisă;
La infuzare - 35 minute: extracţia propriu-zisă 30 de minute+ 5 minute umectarea;
La decocţie - 35 minute: extracţia propriu-zisă 30 de minute+ 5 minute umectarea.
Nu trebuie prelungit prea mult timpul de extracţie, soluţia fiind invadată de microorganisme.
(soluţia este uşor alterabilă).

Temperatura de extracţie
Pentru macerare - temperatura camerei (20° ± 5°C);
Pentru infuzare - 90°C -100°C ➔ 30° C; temperatura finală depinde de capacitatea
vasului, de cantitatea de soluţie preparată şi de temperatura mediului ambiant;
Pentru decocţie - 90°C - 95° C, timp de 30 minute.

Agitarea
Deoarece în timpul extracţiei, la un moment dat, se produce o egalizare a concentraţiilor
dintre soluţia extractivă şi din interiorul celulelor produsului vegetal, este necesară operaţia de
agitare care să îndepărteze soluţia concentrată din jurul produsului vegetal.
Macerare - agitare de 5-6 ori în cele 30 de minute;
Infuzare - agitare de câteva ori;
Decocţie - agitarea este mai puţin importantă, se realizeaza in timpul fierberii.

După prepararea soluţiei extractive, aceasta se separă de reziduu prin decantare, urmată de
filtrare prin vată şi tifon. Nu se foloseşte hârtia de filtru, deoarece operaţia decurge greu şi pot fi
reţinute principiile active.
Completarea la masă se poate face prin spălarea reziduului sau prin spălarea şi stoarcerea
reziduului. Acesta nu se stoarce în cazul:
produselor ce conţin amidon (substanţe balast) ➔ soluţii tulburi;
produselor lemnoase (nu reţin soluţie extractivă).

5
Lucrare practică nr. 8

An III, sem II

Infuzoarele folosite sunt:

porţelan ➔ în cazul infuzării şi macerării (mentin temperatura constantă);
sticlă sau metal ➔ în cazul decocţiei (pereţii - buni conducători de căldură).
Nu se folosesc vase din fier în cazul produselor vegetale ce conţin taninuri ➔ preparatul se
poate colora în albastru sau verde.
Nu se folosesc vase din aluminiu în cazul unui pH acid.

MACERATE
Operaţia de macera re:

Se fol oseşte la extracţia mucilagiilor din produsele vegetale;

Se efectuează la temperatura camerei, normală: 20°C (15-25°C);
Se aplică la extracţia principiilor active din rădăcina de Altheaea;
Se aplică la produsele vegetale a căror componente active sunt afectate de temperatură
sau dacă prin extracţia la că ldură s-ar obţine o cantitate mare de substanţe balast care
influenţează negativ calitatea sol uţiei extractive (aspect, acţiune terapeutică,

conservare).

Tehnica de preparare (F.R. X)

Peste produsul vegetal mărunţit şi spălat cu jet de apă se adaugă masa de apă prevăzută şi

se ţine la temperatura camerei timp de 30 de minute, agitând de 5-6 ori. Lichidul se decantează
şi se filtrează prin vată. Filtratul se completează la masa prevăzută prin spăl area reziduului cu
apă, fără a presa.
Dacă soluţia extractivă rezultată depăşeşte 100 g se adaugă un amestec nipagin - nipasol
(75 mg nipagin - 25 mg nipasol).

Descriere:

Maceratele sunt lichide limpezi sau slab opalescente, cu culoarea, gustul, mirosul
caracteristic componentelor extrase din produsul vegetal.

Conservare:

Se prepară în cantităţi mici şi se păstrează la temperaturi cuprinse între 0-8°C (la rece). Au
durata de conservare limitată: 2-3 zile; în timpul conservării pot fi invadate de microorganisme
şi pot avea loc reacţii enzimatice care descompun substanţele active.

6
Lucrare practică nr. 8

An III, sem II

Macerat de rădăcină de alteea (nalbă mare)

Rădăcină de alteea (I) 6g
Apă până la 100 g

Preparare
Din rădăcina de alteea, mărunţită corespunzător (sita I), se cântăresc 6 g. Produsul vegetal
se aduce pe suprafaţa unei site cu diametrul ochiurilor mai mic (sita IV) şi se spală repede cu un
jet de apă rece (de la chiuvetă). După spălare, se aduce într-un pahar Berzelius sau într-un vas
de porţelan, se adaugă 100 g apă distilată şi se ţine la temperatura camerei timp de 30 de minute,
agitând de 5 - 6 ori. Lichidul se decantează şi se filtrează prin vată şi tifon. Filtratul se
completează la 100 g prin spălarea reziduului cu apă (fără stoarcerea lui).
O extracţie bună se poate obţine si prin metoda "per descensum", când fragmentele de
rădăcină de alteea (sita I) se aduc într-un tifon, se spală repede cu apă rece, după care se
suspendă la suprafaţa apei (100 g) într-un pahar Berzelius. In acest caz nu mai este necesara
filtrarea.

Descriere
Soluţie slab opalescentă, vâscoasă, gălbuie, fără
miros, cu gust dulceag, mucilaginos. Prezintă
reacţie neutră. Pentru identificare se prevede o reacţie de colorare prin alcalinizarea
maceratului cu soluţie de amoniac diluat sau soluţie de hidroxid de sodiu.

Observaţii

Produsul vegetal Althaeae radix reprezintă rădăcina curăţată de suber şi de o parte din
parenchimul cortical a plantei Altheea off. (familia Malvaceae), uscată după recoltare, toamna, în
al doilea al treilea an de vegetaţie. Fragmentele se păstrează "in toto", mărunţindu-se înainte de
folosire.
Conţine: mucilagii 20%, amidon 30%, pectine 11 %, zaharoză, substanţe minerale,
asparagină, alteina (în mediu alcalin apare o coloraţie ga lb enă).
În afara prescripţiilor speciale se iau în lucru 6 g rădăcină de alteea (nalbă mare) pentru 100
g solvent. (conf. F.R. X)
Chiar dacă medicul prescrie infuzie sau decoct de rădăcină de nalb ă mare, se prepară
macerat. La prepararea unei soluţii extractive apoase din acest produs vegetal, se evită
temperatura ridicată, deoarece conţine o cantitate mare de amidon care, la cald, formează coca
de amidon, ce împiedică extragerea mucilagiilor.
Rădăcina de alteea constituie o excepţie în ceea ce priveşte gradul de mărunţire (pentru
rădăcini în general se foloseşte sita II, dar pentru rădăcina de nalbă mare se foloseşte sita I),
pentru a se evita antrenarea unei cantităţi mari de amidon în soluţie. Acesta este motivul pentru
care nu se presează reziduul.
Spălarea se face pentru îndepărtarea amidonului şi a impurităţilor de pe suprafaţa
fragmentelor de produs vegetal.
Este necesară completarea la masă după filtrare deoarece produsul vegetal are un factor de
îmbibare mare (cel puţin 10 - conform FR).

7
Lucrare practică nr. 8

An III, sem II

Factor de îmbibare= volumul total (mL) pe care îl ocupă 1 g produs vegetal după îmbibare
cu apă.

Conservare
Maceratul este un mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor (dintre toate
soluţiile extractive apoase, are stabilitatea cea mai mică). După 24 de ore de la preparare,
vâscozitatea preparatului începe să scadă, ca urmare a unor procese enzimatice.
FR X: Dacă cantitatea de macerat depăşeşte 100 g, se adaugă nipaesteri 0,1 g pentru fiecare
100 g soluţie extractivă (nipagin: nipasol = 3: 1).
Maceratul se conservă cateva zile, la rece (0° - 8° C), în flacoane colorate, bine închise.

Acţiune:

Emolientă, datorită mucilagiilor.

Întrebuinţări:

Intern: în afecţiuni ale căilor respiratorii (bronşite) şi digestive. Extern: sub formă de
cataplasme, colutorii, clisme.

Rp

Macerati Althaeae radicis (I) 6 % 100,0 g

Phenobarbitali 0,3 g
Codeini phosphatis 0,4 g
Solutio ammonii acetatis 2,0 g
Sirupi kalii guajacolsulfonatis 10,0 g
M. f. sol.
D. s . int. 2 linguri pe zi pentru un copil de 6 ani

Formula reprezintă o soluţie magistrală, de uz intern, care are drept vehicul o soluţie
extractivă apoasă.
În abordarea unei astfel de formulări se parcurg următoarele etape:
a. prepararea maceratului;
b. verificarea cantităţilor prescrise (verificarea depăşirii Dmax pentru copii la cele două
substanţe puternic active)
c. prepararea soluţiei magistrale (solubilitatea, stabilitatea componentelor).

a. Prepararea maceratului=> a se vedea formula anterioară.

b. Verificarea Dmax:
Se foloseşte formula lui Young, pentru calcularea dozelor maxime pentru copil:
A
De= Da·---
A + 12

8
Lucrare practică nr. 8

An III, sem II

Fenobarbitalul (luminal) este o substanţă puternic activă, se păstrează la Separanda şi are o

solubilitate în apă de 1 : 1100. În formulă se găseşte prescris într-o cantitate mai mare decât
limita impusă de coeficientul său de solubilitate şi, ca urmare, se va înlocui cu o cantitate
corespunzătoare (1 : 1,1) de fenobarbital sodic (luminal sodic), cu o solubilitate în apă de 1: 1,5.

Fenobarbital sodic
Dmax pto data =0,3 g Dmax copil= 0,1 g
Dmax pt240re=0,6 g Dmax copil = 0,2 g

15 g 0,1 g 30 g 0,2 g
Dmax o dată= 0,1 g Dmax 24 h = 0,2 g
112 g x=0,74g 112 g y=0,74g

Valorile obţinute din calcul nu duc la depăşirea dozelor maxime pentru o dată şi pentru 24
de ore.

Fosfat de codeină
Dmax pto data =0,1 g Dmax copil= 0,033 g
Dmax24ore =0,3g Dmax copil= 0,lg

15 g 30 g 0,1 g
Dmax o dată = 0,03 g 0,0 33 g Dmax 24 h = 0,1 g
112 g x=0,25g 112 g y = 0,37g

Se observă că dozele maxime pentru fosfatul de codeină sunt depăşite. Se ajustează

cantitatea folosită la preparare la valoarea cea mai mică reieşită din calcul (0,25g).
Fosfatul de codeină este o substanţă stupefiantă, se păstrează la Venena. Imprimă soluţiei
un pH acid.
Fenobarbitalul sodic, împreună cu siropul de tiocol, imprimă soluţiei un pH alcalin, ce poate
duce la formarea codeinei bază (solubilă 1 : 125). Rezultă o cantitate mică de codeină bază, ce se
află în limita coeficientului său de solubilitate.
pH-ul alcalin determină intensificarea culorii galbene a maceratului.
Formula de preparare a soluţiei magistrale devine:

Rp

Macerati Althaeae radicis (I) 6 % 100,00 g

Phenobarbitali natrici 0,33 g
Codeini phosphatis 0,25g
Solutio ammonii acetatis 2,00g
Sirupi kalii guajacolsulfonatis 10,00 g
M. f. sol.
D. s. int. 2 linguri pe zi pentru un copil de 6 ani

9
Lucrare practică nr. 8

An III, sem II

c. Prepararea soluţiei magistrale:

Se prepară 100 g macerat de rădăcină de nalbă mare. Se împarte în 2 porţiuni:
- într-o porţiune de macerat (solvent) se dizol vă luminalul sodic (solubil 1:1,5),
compus cu caracter slab bazic;
- în cealaltă porţiune de macerat se dizolvă fosfatul de codeină (solubil 1: 4), compus
cu caracter slab acid.
Separat, în flaconul de condiţionare primară se cântăreşte siropul de tiocol şi se aduc pe rând
cele 2 so luţii. Sol uţia de acetat de amoniu ( compus volatil) se aduce în final, în picături. Soluţia
obţinută nu se filtrează. Se închide flaconul şi se etichetează corespunzător ( eticheta pentru uz
intern), menţionându-se pe etichetă "A se agita înainte de întrebuinţare!".

Descriere
- sol uţie limpede, slab vâscoasă, de culoare galben-auriu, cu miros caracteristic, cu gust
dulce-amărui.

Conservare
- se păstrează 2 - 3 zile, la 0° - 8° C, în flacoane colorate, bine închise.

Acţiune

- emolientă (datorită maceratului); antitusivă (codeina), sedativă (fenobarbital),

expectorantă (acetat de amoniu).

Întrebuinţări

- în afecţiuni ale căilor respiratorii superioare.

10