Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

Lucrări Practice

Anul III, Semestrul 2

Sedinta
' ,
11

Acesta este un material intern al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila",

distribuit pentru a facilita pregătirea studenţilor în contextul epidemiei COVID-19. Orice
reproducere sau utilizare a acestui material, integral sau parţial, în alt scop decât cel menţionat
anterior, fără permisiunea scrisă a autorilor este interzisă. Orice altă utilizare sau reproducere
va fi sancţionată conform legilor în vigoare. Pentru orice informaţii şi solicitări adresaţi-vă
disciplinei Tehnologie farmaceutică şi Biofarmacie.
Lucrare practică nr. 11 An III, sem II

Mucilagii
dispersii obţinute din compuşi naturali
Mucilagiile sunt dispersii coloidale de consistenţă lichidă, vâscoase, obţinute prin
dispersarea în apă a unor coloizi liofili (liofil=solvat care are afinitate pentru moleculele
mediului de dispersie). Aceştia sunt substanţe macromoleculare naturale, de semisinteză
sau de sinteză, având dimensiunea moleculelor cuprinsă în limitele 10·7 - 10·5 cm. Sunt
sisteme disperse ultramicroeterogene ( dimensiunea particulelor 1-S00nm).
Exemple de compuşi macromoleculari:
naturali: guma arabică, tragacanta, pectina, gelatina, acidul alginic, amidonul;
- de semisinteză: metilceluloză (MC), carboximetilceluloză sodică (CMC-Na),
hidroxipropil-metilceluloză (HPMC), hidroxietilceluloză (HEC);
- de sinteză: alcool polivinilic (APV), polivinilpirolidonă (PVP), carbopolii.
Produsele naturale pot avea o compoziţie variabilă în funcţie de provenienţă, mod de
recoltare şi uscare, etc. Uneori conţin enzime (de exemplu guma arabică) care contribuie
la descompunerea macromoleculei (depolimerizare) sau la apariţia unor incompatibilităţi
la asocierea mucilagului cu unele substanţe medicamentoase.
Produşii sintetici şi într-o anumită măsură cei semisintetici prezintă avantajul că au
structura chimică şi gradul de polimerizare cunoscut şi constant, ceea ce face ca şi
proprietăţile fizico-chimice să fie constante.

Farmacopeea Română ed. X înscrie 4 monografii cu exemple de mucilagii:

1. Mucilag de gumă arabică 30%;
2. Mucilag de tragacanta 2,5%;
3. Mucilag de metilceluloză 2%
4. Mucilag de carboximetilceluloză sodică 2%.
Farmacopeea Română ed. X nu conţine o monografie de generalităţi pentru mucilagii.

Prepararea mucilagiilor
Prepararea mucilagiilor se face prin dizolvarea macromoleculelor în apă sau
soluţie conservantă, la rece sau la cald, în funcţie de proprietăţile lor fizico-chimice.
Dizolvarea macromoleculelor hidrofile are loc în timp, fiind precedată de îmbibare.
Îmbibarea constă în absorbţia spontană a unei cantităţi mari de solvent (apă) de
către macromoleculă, fenomen însoţit de o creştere considerabilă a volumului
polimerului. Îmbibarea se face cu apă rece sau caldă. La îmbibare poate să participe tot
solventul, sau doar o parte din acesta. După îmbibare, moleculele solvatate (hidratate) se
rup din polimer şi pătrund în dizolvant până la obţinerea unui lichid cu aspect omogen.
Prepararea mucilagiilor se poate face şi direct din produse vegetale prin extracţie cu
apă, la rece sau la cald (macerare, digestie). Exemple: mucilagul de seminţe de in, de
rădăcină de alteea.
Mucilagiile posedă o serie de caracteristici specifice sistemelor coloidale:
proprietăţi optice (soluţii opalescente, particulele vizibile la ultramicroscop);
Lucrare practică nr. 11 An III, sem II

proprietăţi cinetico-moleculare (mişcare browniană, sedimentare);

fenomene superficiale (electrice, tensiune superficială).
Vâscozitatea mucilagiilor este mare faţă de a solventului (apa) şi depinde atât de
concentraţia cât şi de structura macromoleculei dizolvate.
Mucilagiile sunt sisteme puţin stabile. Astfel, ele sunt sensibile la adaosuri de:
soluţii concentrate de electroliţi;
exces de etanol (desolvatare);
soluţii ale sărurilor de metale grele (precipitare);
acizi etc.
Prin încălzire îndelungată pierd din vâscozitate (depolimerizare).

Controlul mucilagiilor
Probe reologice (de curgere)
Determinarea vâscozităţii. Se realizează cu reovâscozimetre.
Determinarea vitezei de curgere.
Metoda se aplică pentru mucilagii care au o vâscozitate mai ridicată. Proba se
execută în eprubete cu diametrul de 2 cm cu 3 gradaţii la distanţe diferite. Prima
gradaţie la 35 mm de jos, a II-a la 70 mm, iar a III-a la 100 mm faţă de a II-a gradaţie.
Mucilagul se aduce cu o pipetă până la l-a gradaţie fără a uda peretele eprubetei.
Eprubeta se înclină uşor pe un suport (la aproximativ 10°). Se determină cu
cronometrul timpul de curgere între gradaţia a II-a şi a III-a. Se face media la 10
determinări.
Probe de flocu/are şi precipitare:
Mucilagiile floculează sau precipită (coagulează) la adaos de etanol în
concentraţie mare, soluţii concentrate de electroliţi (clorură de sodiu, sulfat de
sodiu) săruri de metale grele (clorură ferică, acetat de plumb), acizi (acid
clorhidric, acid boric) etc.

Conservarea mucilagiilor
Mucilagiile se prepară la nevoie şi se păstrează în flacoane de capacitate mică, bine
închise, la loc răcoros. Conservarea mucilagiilor se face în recipiente bine închise pentru
a preveni evaporarea apei şi concentrarea lor, urmată de mărirea vâscozităţii.
Întrucât majoritatea mucilagiilor sunt medii pentru dezvoltarea microorganismelor,
F.R.X recomandă adaosul de agenţi conservanţi (nipagin, nipasol). F.R.IX prevedea la
prepararea mucilagiilor folosirea drept solvent a soluţiei conservante.

Întrebuinţări
Mucilagiile (macromoleculele) pot fi folosite:
pentru uz extern, datorită acţiunii lor emoliente;
la prepararea medicamentelor oftalmice, pentru mărirea vâscozităţii colirelor şi a
lacrimilor artificiale;
pentru stabilizarea unor forme farmaceutice ce constituie dispersii heterogene
(agenţi de dispersie➔suspensii, emulgatori➔ emulsii);
Lucrare practică nr. 11 An III, sem II

pentru a reduce acţiunea iritantă a unor medicamente administrate oral sau

pentru corectarea gustului arzător al unor medicamente;
ca excipienţi aglutinanţi la prepararea unor forme farmaceutice solide
( comprimate, granule).
ca excipienţi formatori de film la acoperirea comprimatelor (cei semisintetici şi
sintetici);
- în concentraţii mari formează geluri ➔ baze de unguent.

MUCILAG DE GUMĂ ARABICĂ 30% (FR. X)

Mucilago gummi arabici 30% (FR. X)

Gummi arabicum 30 g
Methylis parahydroxybenzoas 75mg
Propylis parahydroxybenzoas 25mg
Aqua destillata q.s.ad 100 g

Guma arabică este un produs de exudaţie obţinut din tulpina şi ramurile unor specii
africane de Acacia. FR X conţine două monografii privitoare la guma arabică şi anume:
- Guma arabică (gumă arabică nedesenzimată, vezi F.R. X, pg 460) care se prezintă sub
formă de fragmente, obţinute prin uscarea la aer a produsului de exudaţie.
- Guma arabică desenzimată (vezi F.R. X, pg 463) care se prezintă sub formă de pulbere
fină, albă sau slab gălbuie. Desenzimarea se realizează prin încălzirea pe baie de apă în
fierbere, timp de 30 minute a unei soluţii de gumă arabică în apă 1:2, urmată de evaporare
la sicitate la 60°C sub presiune redusă. Este recomandat ca în preparatele farmaceutice să
se folosească numai guma arabică desenzimată.

Preparare
Tehnologia de preparare a mucilagului de gamă arabică diferă după cum folosim
guma arabică sub formă de fragmente sau sub formă de pulbere desenzimată
a. Farmacopeea Română indică prepararea din gumă arabică fragmente (gumă
arabică nedesenzimată) astfel:
p-Hidroxibenzoatul de metil (nipagin) şi p-hidroxibenzoatul de n-propil (nipasol) se
dizolvă prin încălzire la 80-90°C în 68 g apă; după răcire se completează cu acelaşi solvent
la 70 g. Guma arabică, spălată în prealabil repede cu apă, până când apa trece limpede, se
introduce într-un săculeţ de tifon. Acesta se cufundă în vasul în care se află soluţia de
parabeni (metoda "per descensum"). După dizolvare se repartizează în recipiente de cel
mult 100 mL, care se închid şi se menţin în baia de apă în fierbere timp de o oră.
b. Prepararea din pulbere de gumă arabică desenzimată:
Într-un mojar se umectează pulberea de gumă arabică cu alcool sau cu glicerină (pt o
parte gumă arabică se folosesc 0,5 părţi alcool/glicerină) şi se adaugă treptat soluţia de
nipaesteri, triturând energic.

Proprietăţi

Lichid uşor opalescent, vâscos, gălbui, fără miros, cu gust fad, mucilaginos.
Lucrare practică nr. 11 An III, sem II

Observaţii

Guma arabică are o compoziţie complexă, fiind constituită dintr-un amestec de săruri
de calciu, magneziu şi potasiu ale acidului arabic. Este o macromoleculă cu structură
polizaharidică, ramificată, cu greutate moleculară variind între 250.000 şi 300.000. Este
un polielectrolit anionic. Conţine enzime ( oxidaze, peroxidaze) care pot fi inactivate prin
încălzire.
Este solubilă în apă 1:1 sau 1:2 în funcţie de temperatură, în glicerină la cald, în alcool
de concentraţie sub 60c, insolubilă în alcool concentrat, eter, uleiuri fixe. Umectarea este
necesară deoarece guma arabică are tendinţa de a se aglomera ceea ce face ca îmbibarea
şi dizolvare sa fie mult îngreunare. De aceea se umectează cu un solvent în care ea nu este
solubilă: alcool concentrat, glicerina, propilenglicol. Aceşti solvenţi împiedică
aglomerarea şi totodată îndepărtează aerul adsorbit la suprafaţa particulelor înlăturând
astfel fenomenul de flotare. Fiind un polielectrolit anionic nu se va asocia cu substanţe
cationice.

Conservare
Mucilagul de gumă arabică este susceptibil de contaminare microbiană, el favorizând
dezvoltarea microorganismelor. De aceea F.R.X, recomandă folosirea agenţilor
conservanţi: nipagin şi nipasol şi păstrarea mucilagului în recipiente de capacitate mică,
bine închise, la loc răcoros.

Întrebuinţări
Mucilagul de gumă arabică este folosit la prepararea mucilagului de gumă arabică
diluat, ca agent de dispersie la prepararea suspensiilor şi emulsiilor, pentru corectarea
gustului unor medicamente orale.

MUCILAG DE GUMĂ ARABICĂ DILUAT (F.R.IX)

Mucilago gummi arabici dilutus (F.R.IX)
Julep gumos, Patio gumosa

Mucilago gummi arabici 30% 20 g

Sirupus aurantiorum 20 g
Solutio conservans q.s. ad 100 g

Preparare
Într-o sticlă tarată se cântăreşte siropul de portocale, se adaugă mucilagul de gumă
arabică şi se completează la 100 g cu soluţie conservantă. Se agită până la omogenizare.

Proprietăţi:

Lichid vâscos, opalescent, slab gălbui cu gust dulce, mucilaginos şi miros de coajă de
portocală.
Lucrare practică nr. 11 An III, sem II

Observaţii

Julepul gumos poate fi preparat şi direct din gumă arabică, cantitate corespunzătoare
celor 20 g de mucilag 30% (6 g). Aceasta se triturează Ia mojar cu siropul de portocale,
după care se adaugă soluţia conservantă în porţiuni şi sub triturare energică.

Conservare
Julepul gumos este uşor alterabil; de aceea F.R.IX prevede ca vehicul la preparare
soluţia conservantă.

Întrebuinţări

Diluarea şi aromatizarea mucilagului de gumă arabică 30% îl face apt pentru a fi

folosit direct ca vehicul al unor medicamente de uz oral. Astfel, el este folosit pentru
dispersarea sub formă de suspensie a unor substanţe insolubile pentru a proteja mucoasa
tubului digestiv de acţiunea iritantă a unor substanţe medicamentoase (cloralhidrat).

MUCILAG DE TRAGACANTA 2,5% (F.R.X)

Mucilago tragacanthae 2,5% (F.R.X)

Tragacantha (VI) 2,5 g

Glycerolum 5g
Alcoholum 5g
Methylis parahydroxybenzoas 75 mg
Propylis parahydroxybenzoas 25 mg
Aqua destillata q.s.ad 100 g

Guma tragacanta este un produs de exudaţie obţinut din tulpina şi ramurile unor
specii de Astragalus. F.R. prevede că uscarea produsului în vederea pulverizării să nu se
facă Ia o temperatură care să depăşească 50°C.

Preparare
p-Hidroxibenzoatul de metil şi p-hidroxibenzoatul de n-propil se dizolvă prin
încălzire la aproximativ 80-90°C, în 85 g apă; după răcire se completează cu acelaşi
solvent Ia 87,5 g. Pulberea de tragacanta se triturează cu amestecul de glicerină şi alcool.
După omogenizare se adaugă, dintr-o dată, soluţia de parabeni încălzită Ia ~50°C şi se
agită energic. Se răceşte, se filtrează prin tifon ( dacă este cazul) şi se repartizează în
recipiente de cel mult 100 mL, bine închise.

Proprietăţi

Lichid slab opalescent, vâscos, fără miros, cu gust dulce, cu reacţie slab acidă.

Observaţii

Guma tragacanta este o macromoleculă cu structură polizaharidică conţinând

tragacantină 20 - 40% cu greutate moleculară de cca 10.000, solubilă în apă şi basorină
Lucrare practică nr. 11 An III, sem II

50 - 60%, cu greutate moleculară de cca 100.000, insolubilă în apă, dar care se umflă în
apă formând gel.
Guma tragacanta nu conţine enzime. Este un polielectrolit anionic. Este parţial
solubilă în apă, practic insolubilă în alcool. În apă dă soluţii coloidale la concentraţii mult
mai mici comparativ cu guma arabică.
Pentru a împiedica aglomerarea pulberii la prepararea mucilagului, se recomandă
dispersarea ei prealabilă cu glicerină şi alcool. Nu se încălzeşte timp îndelungat întrucât
tragacanta se depolimerizează şi vâscozitatea mucilagului scade.
Substanţele deshidratante sau cele ce neutralizează sarcinile electrice ale gumei
tragacanta ca: etanol, electroliţi, polioli (cantităţi mari de glicerină, zaharuri, sorbito), etc),
cresc sau scad vâscozitatea funcţie de concentraţie putând duce la flocularea parţială sau
totală a macromoleculei.

Conservare
În recipiente de capacitate mică, la loc răcoros. Pentru a evita contaminarea
microbiană, se foloseşte amestecul de nipaesteri.

Întrebuinţări
Mucilagul de tragacanta este folosit ca agent de dispersie la prepararea suspensiilor.
Nu se recomandă pentru suspendarea sulfului sau a unor săruri bazice de bismut
(sinereză).