CUPRINS

ARGUMENT.......................................................................................................................................2
CAPITOLUL I.......................................................................................................................................4
1. INTRODUCERE...........................................................................................................................4
1.1.Definirea psihoterapiei integrative......................................................................................4
1.2. Definirea feminității și cuplului...........................................................................................6
CAPITOLUL II......................................................................................................................................7
1. DEZVOLTAREA FEMINITĂȚII.......................................................................................................7
2. ANXIETATEA..............................................................................................................................9
2.1. Etapele de dezvoltare a feminității din punct de vedere biologic.....................................10
2.1.1 Pubertatea......................................................................................................................10
2.1.2. Ciclul menstrual.............................................................................................................11
2.1.3. Sarcina...........................................................................................................................11
2.1.4. Menopauza....................................................................................................................12
CAPITOLUL III...................................................................................................................................13
1.ANXIETATEA, FEMINITATEA ÎN RELAȚIA DE CUPLU..................................................................13
ȘI MEDIUL BIOPSIHOSOCIAL........................................................................................................13
3.1.1 Anxietatea în relația de cuplu.........................................................................................14
3.1.2. Semne de anxietate în relație........................................................................................14
3.1.3. Feminitatea, societatea și relația de cuplu....................................................................16
3.1.4. Rolul femei în societate, anxietatea socială și relația de cuplu......................................19
3.1.5. Feminitatea, emoția și relația de cuplu.........................................................................20
3.1.6. Feminitatea, sexualitatea, credința și relația de cuplu..................................................24
CAPITOLIL IV....................................................................................................................................31
CONCLUZII...................................................................................................................................31

1
 ARGUMENT

„Feminitatea nu înseamnă numai ruj, coafuri stilate şi haine la modă. Este

împodobirea divină a umanităţii. Îşi găseşte expresia în puterea ta de a iubi, în
spiritualitatea ta, în delicateţea, strălucirea, sensibilitatea, creativitatea ta, farmecul tău,
graţia, bunătatea, demnitatea şi tăria ta interioară.“
James E.
Faust

Citatul lui James E. Faust este un citat care conturează aspectul feminității dincolo
de partea fizică, remarcată de oameni.
Am ales tema feminitatea în cuplu deoarece, în societatea secolului XXI, este din ce
în ce mai mult discutat rolul femeii în societate, în gospodărie și în relația de cuplu, precum
și anxietatea pe care o femeie o retrăiește în vremurile de astăzi.
Această lucrare aduce în prim plan evoluția feminității din trecut până în perioada
de astăzi, din punct de vedere al psihoterapiei integrative, care abordează subiectul din
punct de vedere biopsihosocial. Această abordare facilitează înțelegerea anxietății
transmise din generație în generație.
Din punct de vedere metodologic, lucrarea a inceput prin a citi o serie de articole pe
aceasta temă, care să îmi poată oferi o privire de ansamblu.
Pe parcursul acestei lucrări voi aduce în atenția cititorului, o scurtă trecere asupra
psihoterapiei integrative, a feminității și a cuplului, a agresivității din punct de vedere
biopsihosocial în legătură cu subiectul ales.
Întrebările care stau la baza acestei lucrări sunt: Care este istoria dezvoltării
psihoterapiei integrative? De ce a fost necesar acest tip de psihoterapie? Care este rolul ei?
Ce elemente, teorii, și instrumente utilizează? Care sunt etapele de dezvoltare a femeii? Ce
fenomene sunt implicate? Ce legătură există între feminitate și dezvoltarea biologică?
Poate fi această anxioasă? Ce reprezintă anxietatea în relația de cuplu și care sunt semnele
ei? Există o influentă asupra dezvoltării feminității și a relației de cuplu, privită din trecut
ca și o moștenire?
La aceste întrebări voi răspunde în aceasă lucrare.

2
Ipotezele care sustin aceasta lucrare sunt:
1. Anxietatea feminină este strâns legată de moștenirea dobândită din trecut
2. Anxietatea feminină influențează relația de cuplu

Lucrarea cuprinde cinci capitole:

Capitolul 1 - Noțiuni de introducere
Capitolul 2 – Dezvoltarea feminității și anxietatea
Capitolul 3 – Anxietatea, feminitatea în relația de cuplu și mediul biopsihosocial
Capitolul 4 – Concluzii
Capitolul 5 – Plan de interventie

3
 CAPITOLUL I

1. INTRODUCERE

1.1.Definirea psihoterapiei integrative.

Care este istoria dezvoltării psihoterapiei integrative? De ce a fost necesar acest tip
de psihoterapie? Care este rolul ei? Ce elemente, teorii, și instrumente utilizează?
Psihoterapia integrativă utilizează diferite elemente ale psihoterapiei, precum
instrumente, tehnici și teorii. Când psihoterapeuții au observat limitele metodelor populare
de psihoterapie la acea vreme, au început să își îndrepte atenția spre psihologia integrativă.
Deoarece abordările psihologiei în vremea anilor `30 nu erau atât de vaste, psihoterapeuții
aveau nevoie de un spectru mai larg al înțelegerii finței umane, din punct de vedere social,
comportamental, psihologic, pentru a oferii mai multe tehnici de abordare ale problemelor
pacienților. În vremea anilor `30, tipurile de psihoterapie folosite erau abordări dinamice
precum psihanaliza, abordările comportamentale și experiențiale. Din cauza spectrului
restrâns, terapia pacienților dura prea mult, iar abordarea comportamentala nu a fost
suficientă pentru a înțelege cauzele profunde ale problemelor, ele fiind folosite mai mult
pentru schimbările comportamentale.
Abordarea experiențială nu a avut un real succes deoarece aceasta era limitată,
netratând problemele dificile pe care pacientul le întâlnește pe parcursul vieții. Datorită
acestor aspecte, psihoterapeuții au căutat o altă metodă de abordare a problemelor
pacienților. Psihologia integrativă nu era cunoscută dar, psihoterapeuții au căutat lărgirea
spectrului de tratament. Printre terapiile folosite înainte de psihoterapia integrativă se
numără:
- ”Terapia cognitiv comportamentala (TCC) este o forma de psihoterapie,
orientata spre identificarea problemelor clientului cu scopul solutionarii
acestora folosind tehnici si strategii specifice cognitiv comportamentale.” 1 Ea
are rolul de a ajuta oamenii să își recunoască gândurile dureroase și să evalueze
autenticitatea acestor gânduri. După recuoașterea gândurilor negative acestea
sunt inlocuite cu modele raționale.
________________
1
https://www.cdt-babes.ro/articole/psihoterapie-cognitiv-comportamentala.php pagină accesată în data de
06.08.2020

4
 Tratamentul se concentrează întotdeauna pe rezolvarea problemelor pacientului
și inițierea schimbărilor de comportament.
- Psihanaliza este o psihoterapie dinamică bazată pe ideea că orice interferență
în comportament și răspuns este rezultatul interacțiunii forțelor psihologice
interne contradictorii. În același timp, subliniază modul în care pacienții
descoperă procese inconștiente cu ajutorul psihoterapeuților, care stau la baza
personalității și procesului lor de adaptare. Această descoperire sau iluminare
îi va ajuta pe subiecți să își schimbe reacțiile iritabile și modelele de
comportament.2
Pornind de la cele două tipuri de psihoterapii menționate mai sus, psihoterapia
integrativă și-a mărit spectrul pentru a obține rezultate pozitive în cadrul terapiilor. Ca și
tipuri de psihoterapie, psihoterapia integrativă folosește: psihanaliza, psihoterapiea
cognitiv-comportamentală, psihoterapie Gestalt, psihosinteză, analiză tranzacțională,
hipnoză, meditația și mindfulness, psihodrama.
Voi face o mică sinteză pentru explicarea tipurilor de psihoterapie folosite în
psihoterapia integrativă, după adăugarea psihoterapie Gestalt, psihosinteză, analiză
tranzacțională, hipnoză, meditația și mindfulness, psihodrama.
Psihoterapia Gestalt este ” Nascuta in anii ‘50, in Statele Unite si ajunsa in Europa
in anii ‘70 aceasta metoda de terapie isi propune sa dezvolte autonomia, responsabilitatea
si creativitatea fiintei. Gestalt-terapia nu se limiteaza la un om individual, ci se
concentreaza si pe interactiunile dintre individ si mediul sau personal, profesional sau
social. Este o abordare holistica si promoveaza dialogul intre ganduri, emotii si senzatii
corporale.”3
Psihosinteza este ”Psihosinteza este o abordare psihologica dezvoltata de
psihanalistul italian Roberto Assagioli si care ofera un set de tehnici si metode pentru
dezvoltarea armonioasa a personalitatii.”4
Analiza tranzacțională este ”Analiza Tranzactionala este o forma de psihologie
sociala dezvoltata la jumatatea secolului XX, de catre medicul psihiatru Eric Berne si
contine elemente de psihanaliza si psihologie umanista si cognitiva.”5
________________
2
https://www.ipa.world/IPA/IPA_Docs/romanianabout.pdf pagină accesată în data de 06.08.2020
3
http://igb.ro/ce-este-gestalt-terapia/ pagină accesată în data de 06.08.2020
4
https://www.la-psiholog.ro/info/psihosinteza pagină accesată în data de 06.08.2020
5
https://www.la-psiholog.ro/info/analiza-tranzactionala pagină accesată în data de 06.08.2020

5
 Hipnoza este ”Hipnoza este depășirea sau evitarea factorului critic al minții
conștiente și stabilirea unei gândiri selective acceptabile.”6

Meditația este ” Meditația, așa cum a fost descrisă pentru prima dată în textele
vedice antice din Vechea Indie și în studiul din 2015 al lui Hari Sharma, este un exercițiu
care își propune să meargă dincolo de limitele minții, și-anume la cel mai adânc nivel al
sinelui nostru interior.” 7

Mindfulness este ”este conștientizarea stărilor interioare pe care nu le judecăm

sau evaluăm.”8

Psihodrama este ” o metoda psihoterapeutica si de consiliere dezvoltata de Jacob

Levi Moreno, care exploreaza problemele pacientului prin actiune - dramatizare sau
reprezentare scenica.” 9

1.2. Definirea feminității și cuplului

Ce reprezintă feminitatea din punct de vedere psihologic? Din perspectiva

psihologiei, feminitatea reprezintă modul în care genul social al femeilor se încadrează în
structura intrapsihică.
Dezvoltarea feminității și a identității de gen debutează în copilăria timpurie. În
copilărie, feminitatea se dezvoltă prin însușirea tiparelor și a tipurilor sociale. Admirația,
disprețul sunt câteva din sentimentele noastre vis-a-vis de reprezentările feminității
(elemente vestimentare feminine: rochii, păr prins în coadă, fuste, etc.) ne sunt aduse la
cunoștință de persoanele care au grijă de noi. Adesea pentru a putea identifica cu ușurință
personajele feminine din viața reală, ne sunt folositoare personajele feminine din povești.
Ce reprezină cuplul? Psihologic un cuplu poate fi definit ca o sistem integrat din
punct de vedere biologic, social și psihologic, în care ambii parteneri, atât femeia cât și
bărbatul au rolul de a se dezvolta, satisface și stimula.

________________
6
https://ro.wikipedia.org/wiki/Hipnoz%C4%83 pagină accesată în data de 06.08.2020
7 https://psihoteca.ro/meditatia-mindfulness-nu-este-o-tehnica-de-relaxare/ pagină accesată în data de
06.08.2020
8
https://psihoteca.ro/meditatia-mindfulness-nu-este-o-tehnica-de-relaxare/ pagină accesată în data de
06.08.2020
9
https://www.la-psiholog.ro/info/psihodrama pagină accesată în data de 06.08.2020

6
 CAPITOLUL II

1. DEZVOLTAREA FEMINITĂȚII

Care sunt etapele de dezvoltare a feminității ? Ce fenomene sunt implicate ?

În viața unei femeilor, una din cele mai mari dispute o constituie descoperirea
feminității proprii, care este un proces îndelungat, începe în copilărie și este prezentă pe tot
parcursul vieții.
Simone de Beauvoir spunea la mijlocul secolului trecut legat de feminitate, faptul
că, noi femeile nu ne naștem femei, ci devenim pe parcursul viețiii.
De fapt, pe lângă un punct de vedere biologic strict, nu suntem născuți bărbați sau
femei, dar identitatea noastră sexuală este o structură în care componenta fizică este doar o
parte mică, aproape nesemnificativă. Așa cum spunea G. Corneau, oamenii, atât femeile
cât și bărbații suntem rezultatul unirii genetice, dar pe parcursul vieții încercăm să ne
cunoaștem, să trăim din punct de vedere social, emoțional, spiritual dar și să trăim în
propriile noastre corpuri.
Considerăm un om ca fiind de sex feminin sau masculin, insul legat de firul
invizibil care ne țese identitatea sexuală, care face parte dintr-o altă personalitate mai mare
pe care continuăm să o cercetăm de-a lungul vieții.
Pe lângă datele biologice cu care putem fi de acord, feminitatea nu este o stare în
sine, ci o dezvoltare continuă, un proces continuu, caracterizat prin fluiditatea specifică a
elementelor feminine.
Punctul de plecare al ascensiunii feminismului din perspectiva creșterii
feminismului, este înainte sau după descoperirea maternității, dar este totuși un proces
deschis care durează o viață întreagă.
Reapariția sau frustrarea sunt întotdeauna ascunse în umbră și un pas înainte nu
înseamnă întoarcerea la o stare care nu mai este posibilă. Dar fiecare întoarcere are loc
printr-o nouă îmbogățire a sensului, o penetrare mai profundă în miezul existenței și vieții
noastre, un salt în conștiință, adică la un nivel mai larg al vieții noastre circulare. Este de
fapt un pas înainte.
Identificare feminității are la baza procese psihice complementare : identificarea și
diferențierea care formează identificarea sexuală.

7
 Identificarea cu părinți de același sex este primul pas: un copil trebuie să se
recunoască în imaginea părinților de același sex pentru a simți că îi aparțin și că are un
exemplu de imitat.
Cu toate acestea, identificarea nu este suficientă pentru a specifica identitatea unei
gene, deoarece necesită poli opuși, care sunt diferiți.
Dacă nu menționăm sexul opus, cum ar fi masculinitatea părintească în copilărie,
nu știm ce înseamnă să fii femeie. Orice întrerupere a acestor două procese va afecta
construcția identității noastre sexuale.
Lumea interioară a oamenilor, precum și relația de cuplu își are ca principal proces
psihologic procesele de integrare și cele de diviziune, demers complex care alcătuiește
relația dintre om și lumea înconjurătoare, precum și relația cu el însuși.
Feminizarea este un proces inițial. Pentru a înțelege și înțelege mai bine emoțiile pe
care femeile le nasc după ce au fost declanșate, vom studia mitul creației în Biblie.
În contextul Biblic, femeia este definită prin absență: nu a fost creată de la zero, ci a
fost creată mai târziu, pentru că Dumnezeu a decis că nu este bine ca o persoană să trăiască
singură.
Din punct de vedere biblic, a fost creat principiul masculinității, al feminismului și
al cuplului. Principiul feminității este reprezentat de următoarele concepții : conceptul
acceptabilității, conceptul pasivității și conceptul emoțional, rezultând cuplu. Cuplul
reprezintă asocierea principiilor masculine cu cele feminine, un parteneriat între cele două
sexe.
Prima legătură cu feminitatea este o întrecere între o lume necunoscută, un personaj
masculin hotărât permite eliberarea feminității. Din alt punct de vedere poate fi întrecerea
personajului masculin care este mai dificilă, deoarece nu avem de-a face doar cu puterea
conținutului simplu din subconștientul personal, ci și cu toate eforturile subconștiente.
Actul de a elibera femeile de magma maternă are un sens arhetip de lungă durată,
care are o încărcătură emoțională ridicată.
Prin urmare, în prima etapă, eliberarea mamei s-a desfășurat cu prețul unei alte
libertăți fără valoare, iar vocea mamei a fost înlocuită cu cea a tatălui. Putem înțelege că
separarea este un fenomen treptat, iar eliberarea poate apărea numai după restaurarea sau
reconstruirea structurii existente.
Înainte de acest schimb, a existat o confruntare între principiul masculin și cel
feminin. Lupta cu feminitatea este o luptă oarbă, deoarece personajul masculin nu poate

8
vedea ce urmează să apară. Abia mai târziu, sub comanda sa, el a considerat complet
glorioasa femeie ca o creatură sălbatică, unică și misterioasă.
Un alt moment cheie este acela de a vedea feminitatea prin masculinitate. Știm că
importanța oglinzii mamei începe de la primul contact dintre mamă și făt.
Au existat multe opinii despre aceasta, dar se știu foarte puține despre importanța
oglinzii mamei. În orice caz, tatăl din această etapă neterminată, este o etapă indispensabilă
pentru dezvoltarea feminității.
”Sincopa afectează aici capacitatea femeilor de a susține și menține feminitatea,
dar cel mai important este să știi cine ești”10.
Consecințele pot fi văzute la nivelul stimei de sine scăzute, încredere în sine, lipsă
de valoare sau stima de sine insuficientă, deoarece acest capital spiritual pre-amenințător
este ascuns, în general, sub pretextul unei false încrederi în sine, securitate și inteligență
excesivă și intră în relații interpersonale. Dezvoltarea feminizării nu este doar o cerință
normală a procesului evolutiv, ci și o etapă de identificare.
Aceasta începe sub arhetipul absenței și dependenței, a două simpatii puternice și
anume, existența și sentimentul apartenenței femeilor.
Este important să le recunoaștem și să le tratăm ca pe niște provocări pentru a
deveni noi înșine, nu pentru a compensa aceste emoții feminine vechi, ci și pentru a avea
ocazia să ne recunoaștem și să pătrundem în profunzimile naturii feminine.

2. ANXIETATEA

Ce legătură este între feminitate și dezvoltarea biologică? Poate fi această etapă

anxioasă?
Simptomele de anxietate pot apărea diferit între femei și bărbați, precum și în
diferite etape de viață. Durata de viață a femeilor include etape distincte ale funcției
hormonale, inclusiv pubertatea, premenstrualul, sarcina sau postpartumul (la unele femei)
și tranziția menopauzei. Aceste etape dau naștere unor considerente importante de
tratament atunci când se tratează anxietatea în rândul femeilor.
________________
10
http://www.cercetari.institutuldefilosofie.ro/e107_files/downloads/Extrase%20C.F.P.%20anul%209,%20nr.
%201%20[2017]/ILINCA%20BALAS,%20Femeia%20schelet%20sau%20o%20poveste%20despre
%20feminitate.pdf pagină accesată în data de 06.08.2020

9
 Pentru o evaluare corectă asupra anxietății, psihoterapeutul trebuie să aibă în
vedere toate situațiile de viață ale pacientului: copilăria, adolescența, mediul social,
spiritualitatea, mediul cultural din care acesta provine, pentru a putea defini.
Potrivit DSM V ”Tulburările anxioase cuprind acele tulburări care au în comun
frica excesivă şi anxietatea precum şi perturbările de comportament asociate.” 11
Tulburările anxioase debutează odată cu copilăria dar sunt mai evidente și resimțite
de femei odată cu perioada dezvoltării: pubertatea, dezvoltarea ciclului menstrual, sarcina
și menopauza.
Toate datele prezentate mai sus sunt un cadru pentru a preciza etapele majore ale
perioadei de viață a femeilor; un scurt rezumat al principalelor tulburări de anxietate, cu
accent pe prevalență și prezentarea în contextul diferențelor de sex; descrierea tulburărilor
de anxietate în rândul femeilor din punct de vedere biopsihosocial; furnizează linii
directoare pentru evaluare și diagnostic diferențial; și opțiunile de tratament.

2.1. Etapele de dezvoltare a feminității din punct de vedere biologic

2.1.1 Pubertatea

Pubertatea este perioada de dezvoltare a omului cu cea mai mare fragilitate de

dezvoltare a tulburărilor anxioase. În această etapă de viață încep să se observe diferențele
sexuale care determină anxietatea.
” Pubertatea la fete este un proces ce poate varia foarte mult de la o fata la alta.
Inainte de a putea observa vreun indiciu la suprafata, pubertatea debuteaza cu schimbari
la nivel hormonal.”12
Pubertatea feminină este marcată de inițierea menstruației și a fluctuațiilor sale
lunare însoțite de hormonii steroizi ovarieni.
Steroizii ovarieni și metaboliții lor sunt neuroactivi, afectând neurotransmisia la
mai mulți receptori ai sistemului nervos central.
Pubertatea poate fi, de asemenea, o perioadă de stres psihosocial crescut, care poate
contribui la apariția simptomelor de anxietate.
________________
11
American Psychiatric Association, 2016, DSM V, Editura Medicală Callisto, București
12
https://www.romedic.ro/pubertatea-la-fete-0P17076 pagină accesată în data de 06.08.2020

10
 2.1.2. Ciclul menstrual

” Menstruatia sau ciclul menstrual reprezinta o serie de schimbari fiziologice care

se produc sub control hormonal la femeia in perioada fertila. Prima menstruatie se
numeste menarha si apare in jur de 11-13 ani.” 13
Cea mai simplă caracterizare a ciclului menstrual este aceea că include două etape:
fazele foliculare și luteale. Cu toate acestea, nivelurile de hormoni ovarieni sunt destul de
variabile atât în faza cât și între faze.
La debutul menstruației, considerată în mod obișnuit ziua 1 a ciclului, hormonii
ovarieni estradiol și progesteron sunt ambele scăzute. Cu toate acestea, în condițiile
creșterii hormonului stimulator al foliculului secretat de la hipofiză, nivelul estradiolului
ovarian crește și crește maxim la ovulație, aproximativ ziua 14.
Odată cu ovulația, nivelurile de progesteron încep să crească, crescând de peste 20
de ori pe parcursul fazei luteale. Nivelurile de estradiol scad imediat după ovulație, dar
apoi cresc din nou în concordanță cu progesteronul în fază midluteală.
În cele din urmă, în timpul fazei luteale târzii, nivelul progesteronului și al
estradiolului scad precipitat în cazul în care nu a apărut sarcina, urmată de menstruație și
următorul ciclu.
Femeile în vârstă de reproducere au cel puțin un simptom fizic, de dispoziție sau
anxietate în faza luteală.

2.1.3. Sarcina

Sarcina este ”Totalitate a fenomenelor care se desfăşoară între fecundaţie şi

naştere, în timpul cărora embrionul apoi fătul se dezvoltă în uterul matern.” 14
În timpul sarcinii, nivelul de estrogen și progesteron crește exponențial, apoi scade
rapid în câteva ore de la naștere.
Stresul sau depresia în timpul sarcinii poate avea efecte profunde atât asupra femeii,
cât și asupra fătului, cu implicații pentru dezvoltare încă din copilărie și până la vârsta
adultă.
________________
13
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/ciclul-menstrual-de-la-menstruatie-la-ovulatie-detalii-pe-
care-nu-le-cunosti pagină accesată în data de 06.08.2020
14 https://www.csid.ro/dictionar-medical/sarcina-11338548 pagină accesată în data de 06.08.2020

11
 Femeile cu cea mai severă anxietate în timpul sarcinii au avut copii cu un risc dublu
crescut pentru o tulburare comportamentală sau psihică.
Având în vedere acest potențial de transmitere intergenerațională a stresului,
clinicienii trebuie să fie conștienți de impactul anxietății netratate atât asupra mamei, cât și
a urmașilor, precum și atenți la apariția simptomelor de anxietate în timpul sarcinii.

2.1.4. Menopauza

”Menopauza inseamna incetarea functiei ovariene, atat de secretie a hormonilor

sexuali feminini (estrogen si progesteron), cat si a functiei ovulatorii.”15
În timpul tranziției menopauzei, femeile cu niveluri ridicate de anxietate somatică
au avut de peste trei ori riscul de bufeuri decât cele cu nivel scăzut de anxietate somatică;
aceste simptome au apărut într-un mod cu întârziere de timp.
Pubertatea, ciclul menstrual, sarcina și menopauza sunt etapele de dezvoltare fizică
a femeilor, având manifestări diferite de la o persoană la alta.

________________
15
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/ce-trebuie-sa-stii-despre-menopauza pagină accesată în data
de 07.08.2020

12
 CAPITOLUL III

1.ANXIETATEA, FEMINITATEA ÎN RELAȚIA DE CUPLU

ȘI MEDIUL BIOPSIHOSOCIAL

Ce reprezintă anxietatea în relația de cuplu și care sunt semnele ei? Există vre-o
influentă din trecut asupra feminității moderne? Există vre-o legătură între anxietatea
socială și relația de cuplu? Ce reprezintă etapele de dezvoltare fizică și emoțională în raport
cu emoția feminină? Care este punctul de vedere al creștinismului vis-a-vis de feminitate și
relația de cuplu?
Am vorbit despre anxietate și transformările fiziologice în etapele de dezvoltare
majore a unei femei de la pubertate până la menopauză. Pe langă anxietatea provocată de
corp în mod biologic pentru a se putea adapta transformărilor pe care corpul le are,
anxietatea în relația de cuplu este un alt factor.
De ce? Pe lângă manifestările biologice care creează anxietatea, relația de cuplu
reprezintă din punct de vedere social o familie, din punct de vedere emoțional legătura cu o
persoană de sex opus cu care te aflii într-o relație.
Legătura formată cu această persoană se bazează pe încredere, stabilirea de comun
acord a anumitor limite și dezvoltarea unui stil de comunicare.
Unii oameni se confruntă cu anxietatea relației în timpul începerii unei relații,
înainte de a ști că partenerul lor are un interes egal pentru ei. Sau, s-ar putea să nu fie siguri
că își doresc o relație.
În același timp, s-ar putea, să se interogheze constant pe sine, partenerul și relația.
Vor dura lucrurile? De unde știe dacă această persoană este cu adevărat cea potrivită? Ce
se întâmplă dacă ascunde un secret?
Această îngrijorare constantă are un nume: anxietatea relației. Se referă la acele
sentimente de îngrijorare, nesiguranță și îndoială care pot apărea într-o relație, chiar dacă
totul merge relativ bine.
Dar aceste sentimente pot apărea și în relații angajate, pe termen lung.
În timp, anxietatea relației poate duce la:
- stres emotional
- lipsa de motivatie
- oboseală sau epuizare emoțională

13
 - tulburări și probleme fizice
Anxietatea nu poate rezulta din nimic în relația în sine. În cele din urmă, poate duce
la comportamente care creează probleme și suferință pentru ambii parteneri.

3.1.1 Anxietatea în relația de cuplu

Anxietatea de relație poate apărea în moduri diferite. Majoritatea oamenilor se simt

puțin nesiguri cu privire la relația lor la un moment dat, mai ales în primele etape ale
întâlnirii și formarea unui angajament. Acest lucru nu este neobișnuit, așa că, în general, nu
trebuie să vă simțiți îngrijorați să treceți îndoieli sau temeri, mai ales dacă nu vă afectează
prea mult.
Dar aceste gânduri anxioase cresc uneori și se încolăcesc în viața de zi cu zi.
Anxietatea relațională cuprinde unele caracteristici ale tulburării de anxietate
socială. Mai exact, ambele condiții pot determina o persoană să experimenteze disconfort
semnificativ în ceea ce privește respingerea. Deși multe persoane se pot îngrijora de
acceptare și sentimente reciproce într-o relație, anxietatea tinde să se dezvolte atunci când
o persoană experimentează frică sau îngrijorare excesivă.
De exemplu, anxietatea poate duce o persoană să se îngrijoreze de viitorul unei
relații. Persoanele cu anxietate în relație își pot încheia relațiile din frică sau pot îndura
relația, dar cu anxietate mare. Efectele acestei anxietăți pot împiedica capacitatea unei
persoane de a funcționa în relație.

3.1.2. Semne de anxietate în relație

Căutare excesivă de reasigurare

Căutarea excesivă de reasigurare este de asemenea comună în tulburarea de

anxietate socială și depresie.
Unii cercetători sugerează că solicitarea excesivă de reasigurare este legată de
dependența interpersonală. Dependența interpersonală se referă la încrederea unei persoane
față de alte persoane pentru evaluare și acceptare constantă.

14
 Persoanele feminine care manifestă un comportament excesiv în căutarea
reasigurării se tem să primească o evaluare slabă sau să nu fie acceptate de persoana de sex
masculin.
Cea mai obișnuită expresie a anxietății relației se referă la întrebările care stau la
baza: Mă apreciază? Este acolo pentru mine?
Acest lucru vorbește despre o necesitate fundamentală de a vă conecta, de a
aparține și de a vă simți în siguranță într-o relație de cuplu.
Anxietatea în relația de cuplu, din punct de vedere feminin poate îmbrăca diverse
forme, una din ele fiind: „Nu mă iubește”. Potrivit DSM 5, tulburarea anxioasă de separare
este considerată atunci când există “preocuparea persistentă și excesivă că se va întâmpla
un eveniment neplăcut care ar putea cauza separarea de persoana din atașament.”16
De cele mai multe ori anxietatea poate avea diverse manifestări în raport cu diferite
situații: dacă partenerul nu îi simte lipsa? Dacă apare o situație și el nu este alături de ea?
Dacă relația cu ea are intenții ascune?
Poate că partenerul masculin va răspunde mai incet la afecțiunea fizică, se
îndepărtează, vă întrebați dacă sentimentele lor s-au schimbat. Toată lumea se simte așa
din când în când, dar aceste griji pot deveni o fixare dacă aveți anxietate în relație.
Potrivit DSM 5, tulburarea anxioasă generalizată reprezintă “anxietate și
îngrijorare (anticipare anxioasă) excesive, prezente majoritatea zilelor”17. Teama, frica
permanentă de despărțire, poate deveni problematică atunci când vă ajustați
comportamentul pentru a asigura afecțiunea continuă partenerului..
O relație bună te poate face să te simți iubit, sigur și fericit. Este perfect normal să
doriți să țineți de aceste sentimente în speranța că nimic nu se întâmplă să perturbe relația.
Dar aceste gânduri se pot transforma uneori într-o frică persistentă vis-a-vis de partenerul
de relație și de teama de a fi părăsi.
Tulburările de anxietate generalizate sunt o îngrijorare constantă, care ajunge să
afecteze modul de a face sarcini de zi cu zi. Gândurile asociate de obicei cu tulburările de
anxietate generalizată sunt de două ori tipuri: crezând că este foarte probabil să se întâmple
ceva rău sau crezând că dacă se întâmplă ceva rău, ar fi cu adevărat îngrozitor.
Stresul și anxietatea pot provoca sau agrava problemele de somn existente, conform
Asociației de Anxietate și Depresiune din America. 18 Desfășurarea mentală a listei de
activități te poate menține noaptea treaz, mai ales dacă te afli fixat pe ceea ce trebuie să
faci.
________________

15
16
American Psychiatric Association, 2016, DSM V, Editura Medicală Callisto, București
17
American Psychiatric Association, 2016, DSM V, Editura Medicală Callisto, București
18
https://adaa.org/understanding-anxiety/related-illnesses/sleep-disorders pagină accesată în data de
07.08.2020
Iar relația dintre somn și anxietate este un ciclu vicios. Lipsa unui somn suficient
poate agrava anxietatea.

3.1.3. Feminitatea, societatea și relația de cuplu

În mare parte secolul XIX și secolul XX, casa a fost considerată domeniul femeilor.
Femeile au fost definite feminine pentru rolurile lor de reproducere. Societatea din epoca
victoriană și cea ulterioară a subliniat ideea că femeile aparțineau mediului casnic datorită
performanțelor sexului lor.
Întrucât se credea că viața femeilor ar trebui să se învârtă în jurul casei și familiei,
ideea că femeile ar începe să caute roluri în afara casei sau cel puțin roluri mai puțin
dedicate doar sferei interne, nu era acceptată de sexul masculin.
Educația a jucat un rol important în instigarea acestei schimbări de concentrare. Cu
toate acestea, astfel de femei care aspirau la viață dincolo de gospodărie, riscau
prejudecățile societății, deoarece se considera faptul că ele își neglijează rolul matern.
Pornind de la ideea conform căreia femeinitatea în acele vremuri era strâns legată
de activitățile casnice, nașterea și educarea unui copil precum și satisfacerea nevoilor
partenerului de viață au contribuit la dezvoltarea anxietății feminine din cele mai vechi
timpuri transmisă din generație în generație.
Pentru a întelege mai bine evoluția feminismului în societate, este utilă o privire
asupra evoluției acesteia. În acest mod va fi mai facilă identificarea unor tipuri de
comportamente, idei și prejudecăți care se manifestă în rândul societății, privind rolul
femeii moderne în societate și în relația de cuplu.

Societatea tradițională: Împărțirea rolurilor în activitățile de familie

Istoria arată că bărbații și femeile jucau roluri diferite în societățile tradiționale,

motiv pentru care se dezvoltă în moduri diferite. Bărbații sunt cei care se ocupau de
procurarea hranei, iar femeile erau cele care aveau grijă de domeniul casnic.

16
 Pe baza acestei idei, teoria evoluției umane se concentrează asupra activităților
bărbaților, nu a femeilor, care este partea principală a adaptabilității individuale.
Persoana care se angajează în aceste comportamente este aproape întotdeauna
singură, iar acest fapt o leagă de dorința sa de a acționa ca un sfânt, un furnizor de produse
alimentare și un cuceritor în societatea umană.
În societatea primitivă, furnizarea hranei joacă un rol major și în majoritatea
cazurilor, femeile nu pot achiziționa alimente singure, astfel încât acestea pot ajunge la un
acord cu bărbații, în schimbul unor garanții. Prin urmare, în lipsa bărbaților, femeile au
responsabilitatea de a-și susține familiile și de a-și crește copiii, creând în cele din urmă
sentimentele de protecție.
Putem spune că tocmai această relație naturală și puternică între mamă și copil este
principalul factor, mamele primitive, pentru a suporta condiții de muncă și de viață mai
severe.
Când bărbații au convenit să cultive pământul alături de femei, s-ar putea vorbi
despre eliberarea rolului femeii din sintagma casnică, dar mai târziu în istorie, prizonierii
de război nu au mai fost uciși, ci au devenit sclavi. În acea perioadă, femeile acordau tot
mai multă atenție copiilor și își petreceau timpul dedicat educației acestora.
Pe măsură ce anii au trecut, căsătoria și-a schimbat caracterul la o formă mai
modernă care a fost respectată de majoritatea membrilor comunităților.
Cu toate acestea, rolul membrilor în familiei nu se schimbă: femeile joacă rolurile
de soție, îngrijitor al gospodăriei și mamă, în timp ce bărbații continuă să participe la
activități comunitare, politică și război. Femeile sunt, de asemenea, cele care au grijă de
persoanele vârstnice dintr-o familie, dar rolul femeii era determinat și de cultura din care
provine.

Feminismul, femeia în Evul Mediu

Evul mediu a dezvăluit noua față a femeilor, iar rolul lor în societate a devenit din
ce în ce mai important. Odată cu desființarea tutelei, femeile nu mai sunt proprietăți ale
soților.
Au dreptul de a deține sau de a vinde bunuri fizice dar cu toate acestea, sub
inspirația poveștilor orientale dragostea a început să devină un vis al multor oameni. În
acest caz, comportamentul sexual al femeilor încurajează oamenii din diferite clase sociale

17
să vadă o nouă formă de dragoste spontană din partea controlorului social din sistemul
căsătoriei.
Deși în aeastă perioadă femeilor li s-au acordat alte șanse, poligamia a fost
sancționată de către instituția bisericii iar femeile primesc dreptul de a fi sau nu de acord cu
mariajul, dar multe femei au ramas crescute sub influența aceleași vechi ideologii: de a fi
gospodine și mame.
Cele care nu se supuneau acestei ideologii, urmau o viață laică, dedicată bisericii.

Feminismul, femeia în era modernă

Dacă în vechime și în evul mediu, femeia era considerată un bun al bărbatului

perioada de industrializare și de implicare treptată a femeilor în câmpul muncii, conturează
marcarea unor noi începuturi. Femeile își schimbă prioritățiile, munca ocupând tot mai
mult timp datorită orelor petrecute în locurile de muncă (fabrici, uzine etc.), în detrimentul
vieții dedicate îngrijirii gospodăriei și grijei acordate copiilor.
Odată cu aceste drepturi obținute, femeile au devenit mai preocupate și de aspectul
lor social și fizic, mult mai îngrijite din punct de vedere vestimentar. Purtarea rochiilor și a
pantofilor cu toc facându-se remarcată și la locurile de muncă, accesoriile puse în păr,
alocuri și machiajul. Deși am putea spune că, odată cu această etapă, feminismul este egal
cu masculismul, femeile din punct de vedere social nu erau egale cu bărbații.
” Primul stat care a acordat, femeilor, dreptul de a vota şi de a candida la orice
funcţie publică a fost Finlanda în 1906.”18, până atunci dreptul la vot avându-l doar
bărbații din societatea înaltă a acelor vremuri.
Emily Davison cunoscută pentru mișcările feministe în Marea Britanie, formează o
mișcare feministă care a militat pentru dreptul femeilor de a vota. “Pe 6 februarie 1918,
cinci ani după moartea lui Emily Davison, a fost adoptată o lege, în baza căreia femeile cu
vârste peste 30 de ani şi dispunând de o anumită avere puteau merge la vot.”19
Primul război modial marchează în mare parte din țările Europene o reglementare
prin care femeile aveau dreptul la vot. La baza acestei perioade se află în 1948 ”Declarația
Universală a Drepturilor Omului”20 iar în 1978 “Convenția pentru eliminarea tuturor
formelor de discriminare a femeilor”21.
În era modernă femeile au aceleași drepturi ca și bărbații, dar bariera culturală
preluată ca și moștenire încă este prezentă în viața socială, femeia fiind nevoită să fie

18
gospodină, mamă, soție precum și o femeie de succes din punct de vedere al carierei, acest
lucru exercitând o presiune mai mare, factor declanșator al anxietății.
________________
18
http://abcjuridic.ro/femeile-si-dreptul-la-vot/ pagină accesată în data de 09.08.2020
19
https://www.dw.com/ro/abia-de-o-sut%C4%83-de-ani-femeile-au-dreptul-s%C4%83-voteze/a-42470730
pagină accesată în data de 09.08.2020
20
http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf
pagină accesată în data de 09.08.2020
21
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_feminismului_politic_rom%C3%A2nesc_1815_-_2000 pagină
accesată în data de 09.08.2020

3.1.4. Rolul femei în societate, anxietatea socială și relația de cuplu

Potrivit DSM V, “frică sau anxietate marcată privin una sau mai multe situații
sociale în care individul ar putea fi expus evaluării de către ceilalți.”22
Caracteristica definitorie a tulburării de anxietate socială, numită și fobie socială,
este anxietatea intensă sau teama de a fi judecați, evaluați negativ sau respinși într-o
situație socială sau de performanță.
Femeile cu tulburare de anxietate socială se pot îngrijora să acționeze sau să pară
vizibil anxioase (de exemplu, roșeață, poticnind cuvinte) sau să fie privite ca fiind stupide,
incomode sau plictisitoare. Drept urmare, acestea evită adesea situațiile sociale, iar atunci
când o situație nu poate fi evitată, acestea prezintă simptome de anxietate și suferință
semnificative. Femeile cu tulburări de anxietate socială prezintă, de asemenea, simptome
fizice puternice, cum ar fi ritmul cardiac rapid, greață și transpirație și pot suferi atacuri de
panică atunci când se confruntă cu o situație de temut. Deși recunosc că frica lor este
excesivă și nejustificată, persoanele cu tulburări de anxietate socială se simt adesea
neputincioase împotriva anxietății lor.
Vârsta medie de debut pentru tulburarea de anxietate socială este în perioada
adolescenței. Deși femeile diagnosticate cu tulburare de anxietate socială raportează
frecvent timiditate extremă în copilărie, este important de menționat că această tulburare
nu este pur și simplu timiditate. Tulburarea de anxietate socială produce ravagii asupra
vieții celor care suferă de ea. Femeile care suferă de tulburare de anxietate pot refuza o
oportunitate de muncă care necesită o interacțiune frecventă cu oameni noi sau să evite
ieșirea cu prietenii.
Simptomele pot fi atât de extreme încât perturbă viața de zi cu zi și pot interfera
semnificativ cu rutinele zilnice, cu performanțele ocupaționale sau cu viața socială, ceea ce

19
îngreunează completarea școlii, interviul și obținerea unui loc de muncă și relațiile de
prietenie și romantice. Persoanele cu tulburare de anxietate socială prezintă, de asemenea,
un risc crescut de a dezvolta tulburări depresive majore. Porter, Chambless, & Keefe, în
anul 2017 au cercetat legătura anxietății în relațiile de cuplu, iar rezultatele au subliniat
ideea conform căreia “persoanele cu anxietate socială sunt mai predispuse să întâmpine
dificultăți chiar și în relațiile lor cele mai personale” 11
____________

22
American Psychiatric Association, 2016, DSM V, Editura Medicală Callisto, București
23
http://www.tratamentanxietate.ro/efectele-anxietatii-sociale-asupra-relatiilor-de-cuplu/ pagină accesată în
data de 10.08.2020

Femeile care suferă de tulburare anxioasă socială au un deficit general în calitatea

relațiilor cu partenerul de sex opus. Acest lucru înseamnă că persoanele anxioase din punct
de vedere social tind să aibă greutăți în încrederea partenerilor lor și văzându-le partenerii
ca susținători.
O mare parte a modului în care anxietatea socială afectează calitatea relațiilor pare
a fi legată de încredere și sprijin. Nivelurile scăzute de încredere ale persoanelor anxioase
din punct de vedere social sunt legate de simptomele și efectele cognitive ale tulburării în
sine.
Partenerii sunt adesea priviți ca fiind prea critici sau chiar ostili, indiferent de
dovezi. Pentru a combate acest lucru și a privi un partener al relației ca fiind de încredere,
cuplurile trebuie să lucreze împreună. Persoanele anxioase din punct de vedere social par
să aibă probleme în a observa sprijinul pe care îl oferă partenerii lor.
Aceasta se întoarce la faptul că anxietatea socială realizează foarte dificil să-l
privești pe partenerul de cuplu ca fiind binevoitori sau ca având intenții bune. Creează
tendința de a da mai multă greutate oricărei informații care confirmă această părtinire; ca
urmare, de multe ori este ignorată orice informație care o contestă.

3.1.5. Feminitatea, emoția și relația de cuplu

Dacă din punct de vedere social femeia era văzută prin rolul ei feminist casnica,
mamă și soție, mai târziu dobândind și drepturi în societate, din punct de vedere emoțional
femeia reprezintă într-o relația partea emotivă, maternă, care oferă sprijin și iubire.

20
 În era modernă viața femei a devenit mult mai complicată, având un itinerar care de
multe ori nu îi mai permite timp liber pentru a se putea preocupa se sine însăși. Viața
sociala, rolul de mama și soție sunt de cele mai mule ori copleșitoare.
Etapele de dezvoltare fizică sunt strâns legate de etapele de dezvoltare emoțională.

3.1.5.1. Pubertatea

În perioada pubertății fetele sunt mult mai sensibile din punct de vedere emoțional,
deoarece corpul suferă multiple schimbări, fapt care induce o stare de inconfort motiv
pentru care devin excesiv de sensibile la aspectul lor fizic.
Prin urmare, sentimentul de iritabilitate se poate resimți destul de ușor, pierderea
cumpătul preum și stările depresive.
Căutarea identificării este un proces care începe încă în copilărie și devine mai
accentuată în perioada pubertății deoarece atât schimbările corporale, hormonale și
emoționale sunt într-un proces spre a deveni adult, fapt care determină descoperirirea
unicității propriei persoane.
Din punct de vedere psihosocial, se datorează cercului de prieteni care probabil
resimt aceleași sentimente. Descoperirea unicului în propria persoană poate produce o
luptă cu sinele, din care se dezvoltă sunt sentiment de independență față de părinți și
familie.
Având în vedere faptul că adolescenta nu mai este un copil dar nici un adult,
pubertatea poate duce la perioade incerte. Ca o fază de tranziție, este posibil să își adreseze
întrebări legate de aspecte noi și nefamiliare ale vieții, cum ar fi cariera, traiul și căsătoria.
Întrucât aceste aspecte sunt noi și necunoscute, apare sentimentul de incertitudine.
Odată cu debutul pubertății, conversațiile cu cercul de prietenii vor crește. Grupul
de prieteni devine prioritar și este probabil ca influența lor să schimbe modul în care
adolescenta perepe mediul înconjurător și cultura care este reprezentată prin intermediul
lor. Un alt element este și preluarea stilurilor vestimentare sau comportamentale.
Pot apărea de asemenea și perioade tensionate în cercul de prieteni și familie. dar,
este unul dintre modurile în care adolescenta luptă pentru potrivirea cu semenii. Aceste
evenimente pot duce la un decalaj între ceea ce este perceput de părinți și prieteni.
Această incertitudine devine mai evidentă atunci când așteptările pe care oamenii
apropiați le au de la adolescentă se schimbă. Este posibilă asumarea responsabilităților mai
mari decât ceea ce se așteaptă adolescenta, raportat la perioada în care se află.

21
 Tot în această perioadă a pubertății, adolescenta se poate simțiți blocată între
perioada copilăriei și ideea de a deveni adult. De cele mai multe ori adolescentele încearcă
să devină independente din punct de vedere social față de părinți prin integrarea în grupul
de prieteni, însă rămâne și dorința de a simți ca aparține familiei.
Pe lângă incertitudine și gândurile conflictuale, apar schimbări frecvente și uneori
extreme în starea de spirit. De exemplu, uneori starea de spirit se va schimba între a se
simți încrezătoare și fericită până a se simți iritată și deprimată într-un interval scurt de
timp. Aceste modificări frecvente în modul în care se simțe adolescența sunt numite
schimbări de dispoziție. Ele pot apărea din cauza schimbării nivelului de hormoni din corp
și a altor modificări care au loc în perioada pubertății.
Debutul pubertății poate varia în mod individual. Prin urmare, modul în care crește
adolescenta diferă de modul în care cercul ei de prieteni cresc. Acest lucru influențează
conștient de modul în care se dezvoltă și corpul.
Aceste experiențe sunt mai pronunțate pentru fete, deoarece se dezvoltă mai repede
și mai devreme decât băieții. De asemenea, schimbările din corpul lor, cum ar fi
dezvoltarea sânilor și lărgirea șoldurilor sunt mai vizibile. Acest lucru le determină să
devină conștiente de corpul lor în prezența semenilor lor din aceeași grupă de vârstă.
Pubertatea este și faza în care adolescenta își dezvoltă maturitatea sexuală.
Maturitatea sexuală este etapa din viața când corpul este pregătit pentru a procreea. Un
aspect al maturității sexuale este curiozitatea legată de sex și, de asemenea, despre
corpurile persoanelor de care se simte atrasă. Odată cu debutul pubertății, este normal ca
un băiat sau o fată să fie atrași sexual de oameni cu care și-ar dori să fie mai mult decât
doar prieteni.
Perioada pubertății este de cele mai multe ori, locul unde anxietatea și depresia își
creează terenul pentru a se dezvolta în etapa de maturitate. Deși este o perioadă cu foarte
multe schimbări, unele trec neconștientizate iar altele pot devenii obsesii.
Perioada pubertății marcează începuturile dezvoltării instinctelor feminine, materne
dar și sexuale. Potrivit raisingchildren.net.au etapele pubertății sunt marcate prin trei etape:
9-11 ani, 10-14 ani, 15-19 ani.
Perioada de 9-11 ani este perioada de dezvoltare a grupului de prieteni, perioada
10-14 ani este posibil ca adolescenta să își dorească să petreaca mai mult timp cu prieteni
mult mai mari, iar perioada 15-19 ani este marcata de formarea relațiilor cu parteneri de
sex opus.

22
 Adolescența vine cu atâtea schimbări, provocări, cerințe și responsabilități. Din
punct de vedere medical anxietatea este ”circuitul neural ce implică amigdala (care
reglează emoții precum anxietatea și frica, stimulează axa HPA și sistemul nervos
simpatic) și hipocampul (care este implicat în memoria emoțională alături de amigdală)”
24
o încercare a amigdalei (partea creierului implicată în anxietate) de a-i avertiza că ar
putea exista un pericol și să o pregătească să lupte cu pericolul sau să fugă de pericol.
Orice lucru care prezintă orice risc pentru excludere, separare, umilire, judecată, eșec.
În cazul unei relații de cuplu formată în perioada pubertății, teama de a fi părăsită,
înșelată, neacceptarea partenerului în cercul de prieteni, sau neacceptarea adolescentei în
cercul de prieteni a partenerului, dezacordul părinților privin relația, certurile specifice
perioadei în cadrul relației, apariția altui partener de sex opus care devine mult mai
interesant și încheierea relației anterioare pot cauza tulburări anxioase manifestate mult
mai predominant în perioada maturității.
Descoperirea sexualității feminine, dezvoltarea corporală și hormonală, primul act
________________
24
https://ro.wikipedia.org/wiki/Anxietate pagină accesată în data de 10.08.2020

sexual, posibilitatea de a rămâne însărcinată, sunt aspecte anxioase în această perioadă.

Desi discuțiile în cadrul cercului de prieteni abordează astfel de subiecte, adolescenta
resimte o stare de anxietate în a vorbi cu părintele/părinții despre aceste subiecte.

3.1.5.2. Maturitatea

Dacă în perioada pubertății cercul de prieteni, lupta de independență și față de

familie erau unele din cele mai mari obstacole, maturitatea la femei devine o perioadă cu
mult mai multe responsabilități. Deși timpul a trecut, societatea și în prezent plasează
femeia în mediul casnic în prim plan, ca mai apoi să își dezvolte o carieră. Aceste lucruri
de multe ori afectează relația de cuplu, femeia devenind mult mai tensionată, anxioasă.
Anxietatea excesivă care provoacă stres sau care interferează cu activitățile zilnice nu este
o parte normală a maturității și poate duce la o varietate de probleme de sănătate și la
scăderea funcționării în viața de zi cu zi și în relațiile de cuplu.
Cele mai frecvente tulburări de anxietate includ fobiile specifice și tulburarea de
anxietate generalizată. Fobia socială, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de panică
și tulburarea de stres posttraumatic sunt mai puțin frecvente.

23
 În această perioadă femeile își formează relațiile stabile, viitoarea familie. Odată
îndeplinită această nevoie de a te simți iubită, femeia devine conștientă de instinctele
materne, care se dezvoltă în pregătirea psihologică pentru a avea un copil.
De cele mai multe ori această perioadă a femeii, în care femeia se adaptează
perioadei în care ar putea deveni mamă, dezvoltă:
- anxietate prenatală sau antenatală - în timp ce femeia este gravidă,
- anxietate postnatală - în aproximativ primul an după naștere.
- anxietatea perinatală - de fiecare dată de la rămânerea însărcinată la aproximativ
un an de la naștere.
Mulți oameni sunt conștienți că pot deveni deprimați după apariția copilului.
Femeile se pot confrunta cu anxietate în timpul sarcinii și după naștere.
Efectele comune ale anxietății perinatale asupra corpului includ:
- o senzație de agitație în stomac
- neliniște
- dureri de cap, dureri de spate sau alte dureri
- respirație mai rapidă
- ritm cardiac rapid, înfundat sau neregulat
- transpirație sau bufeuri
- atacuri de panică
- shimbări din punct de vedere sexual
Efectele comune ale anxietății perinatale asupra minții tale includ:
- senzație de încordare, incapabilitatea corpului de a se relaxa
- sentiment de teamă sau teama excesivă
- senzația că lumea se grăbește sau încetinește
- sentimentul ca și alți oameni pot observa neliniștea din mintea femeii
- simte că nu poate înceta să își facă griji sau faptul că lucrurile rele se vor
întâmpla dacă încetează să își facă griji
- îngrijorându-se de anxietatea proprie, de exemplu, îngrijorându-se că pot avea
atacuri de panică
- dorind multă liniște din partea celorlalți sau îngrijorându-se că oamenii sunt
supărați
- îngrijorată că pierde legătura cu realitatea

24
 3.1.6. Feminitatea, sexualitatea, credința și relația de cuplu

O mare parte din literatura despre dorința de activitate sexuală în rândul femeilor s-
a concentrat pe factori individuali, relaționali și culturali care au impact asupra nivelurilor
dorinței. Rolul factorilor evolutivi asupra dorinței femeii de activitate sexuală a primit o
considerație mai limitată. În această perspectivă, vom discuta măsura în care dorința femeii
umane pentru un comportament sexual este variată pentru a oferi un avantaj selectiv
individului și urmașilor ei.
Vom discuta despre posibila asociere între atenția femeilor pentru resursele de
reproducere și sprijin ale partenerilor și dorința lor de a face relații sexuale cu partenerul.
În acest cadru, dorința femeii de activitate sexuală cu un anumit bărbat ar fi modelată de o
luare în considerare a factorilor care sporesc supraviețuirea femeii și a descendenților ei,
mai degrabă decât a factorilor sociali.
O femeie face, în general, o investiție substanțială în urmașii ei în comparație cu
bărbatul. Prin urmare, se presupune că femeile pot aprecia diferite calități în partenerii lor
sexuali. Deși comportamentul sexual este diferit de dorința sexuală, un punct de plecare în
înțelegerea dorinței sexuale a femeilor umane este examinarea comportamentului sexual.
Sexul este o forță motivă care aduce un bărbat și o femeie în contact intim.
Sexualitatea este un aspect central al ființei umane de-a lungul vieții și cuprinde sexul,
identitățile și rolurile de gen, orientarea sexuală, erotismul, plăcerea, intimitatea și
reproducerea.
Sexualitatea este experimentată și exprimată în gânduri, fantezii, dorințe, credințe,
atitudini, valori, comportamente, practici, roluri și relații.
Deși, în general, femeile sunt active sexual în perioada adolescenței, ating frecvența
orgasmică maximă la 30 de ani și au un nivel constant de capacitate sexuală până la vârsta
de 55 de ani, cu puține dovezi că îmbătrânirea o afectează în viața ulterioară.
Dorința, excitația și orgasmul sunt cele trei etape principale ale ciclului de răspuns
sexual. Fiecare etapă este asociată cu modificări fiziologice unice. Femeile sunt frecvent
afectate de diverse tulburări în raport cu acest ciclu de răspuns sexual.
Există o gamă largă de factori etiologici precum vârsta, relația cu un partener,
tulburările psihiatrice și medicale, psihotrope și alte medicamente. Consilierea pentru a
depăși stigmatizarea și a spori conștientizarea sexualității este un pas esențial. Există mai
multe abordări terapeutice și psihologice eficiente pentru tratarea tulburărilor sexuale
feminine.

25
 Elementul de bază al motivației sexuale este dorința sexuală. Dorința sexuală
înseamnă motivație sexuală, care se manifestă de obicei ca dorind activitate sexuală și
plăcere. Cu alte cuvinte, dorim sex. Dorința sexuală mai mare duce la încercări mai dese și
intense de a obține satisfacția sexuală dorită.
Dorința sexuală este dorința conștientă a activității sexuale care produce plăcere cu
obiectul dorinței unuia, care poate duce la excitare psihică rapidă sau treptată, modificări
fiziologice ulterioare (respirație rapidă și puls, îmbibare etc.), apropiere de obiectul
dorinței, contact fizic care produce plăcere și, eventual, eliberare sexuală, este de
asemenea, un motiv cheie în formarea relațiilor de cuplu pe termen scurt și pe termen lung,
și căutarea dorinței ca o motivație internă.
Conform acestei păreri, chiar și comportamentele sexuale care nu se reproduc
reprezintă o predare în evoluție, cu scopul final de a crește posibilitatea fertilizării.Cu cât
dorința biologică este mai mare, cu atât este mai mare numărul argumentelor în numele
acțiunii, precum și necesitatea restricționării.
În cazul în care dorința este văzută ca un comportament învățat sau ca o
întruchipare culturală, ea este văzută ca ceva care poate fi influențat, iar posibilitățile de a
acționa dorința nu sunt considerate la fel de importante ca în viziunea biologică.
Comportamentul sexual și fanteziile sexuale sunt modelate și transmise prin
procese cognitive puternice. Dorința sexuală, pe de altă parte, este adesea mai spontană,
mai puțin conștientă și asociată cu factori biologici inconștienți, în special nivelurile
hormonale.
Căsătoria este concepută pentru a cimenta permanența unei relații; cu toate acestea,
mulți soți devin nemulțumiți de căsătoriile lor, o nepotrivire a modului în care dorințele
sexuale ale cuplurilor se schimbă în timp, dorința sexuală a cuplurilor heterosexuale și
satisfacția conjugală, frecvența sexuală și alte măsuri, cum ar fi stresul și simptomele
depresive afectează relația de cuplu.
Deși suntem în secolul XXI, tema sexualității a rămas un tabu. Acest lucru s-a
păstrat încă din antichitate, cand rolul femei era acela de a procreea. Partenerul de viață nu
era interesat de satisfacerea sexuală a șoției, ea fiind considerată doar mijlocul prin care
bărbatul își satisface dorințele sexuale.
Acest aspect în secolul XXI putem spune că sa schimbat, deoarece femeile au luat
atitudine, discutând cu partenerii lor despre așteptările și dorințele lor sexuale.

26
 Instituția bisericii în schimb, privește sexualitatea feminină prin ochii Bibliei.
“Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte
bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”(Geneza 1:27)25.
Povestea creației din Geneză arată modul în care bărbații și femelele sunt strâns
legate între ele: “Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a
adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din
coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.mŞi
omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea
se va numi ‘femeie’, pentru că a fost luată din om.”. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi
pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.”26 (Geneza 2:21-27).
Această poveste sugerează că bărbatul și femeia se unesc pentru a deveni completi.
Sfântul Pavel le amintește creștinilor: “Nu ştiţi că trupul vostru este Templul
Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu
sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul
şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu..”27 (1 Corinteni 6: 19-20)
Majoritatea creștinilor acceptă învățătura că relațiile sexuale trebuie să se întâmple
______________
25
https://biblia.resursecrestine.ro/geneza pagină accesată în data de 11.08.2020
26
https://biblia.resursecrestine.ro/geneza/2 pagină accesată în data de 11.08.2020
27
https://biblia.resursecrestine.ro/1-corinteni/6 pagină accesată în data de 11.08.2020
doar în căsătorie. Aceasta este susținută de una dintre cele zece porunci din Exod.
Deși în secolul XXI, femeile din mediul urban nu sunt la fel de religioase ca și cele
din mediul rural, mamele lor au fost crescute cu o mare responsabilitate creștină,
învățându-le de mici ce este considerat păcat și rușine de către Biserică fiind un potențial
declanșator al anxietății în relația de cuplu.
Din punct de vedere sexual, feminitatea este descoperită alături de partenerul din
relația de cuplu. Vom aborda un subiect, al unei femei într-un mod în care să nu-și reprime
sinele sexual.
Atunci când o femeie poate face aceasta singură, ea este cu adevărat eliberată ca
femeie. Ea este cu adevărat eliberată în feminitatea ei. Sexul ei este complet îmbrățișat,
bucurat și acționat.
Viața ei sexuală este manifestă și este prezentă pentru a se bucura. Când un bărbat
își poate scoate sinele sexual al unei femei, el primește mult mai multă aprobare din partea
femeilor.

27
 Femeile au tendința de a avea un sex sexual și un sex non-sexual. Sinele sexual este
de obicei îngropat în inconștient. Superego-ul sau criticul său interior îi condamnă apetitul
sexual și feminitatea ei.
Uneori, divizarea de eul său sexual va determina o femeie să facă lucruri pe care nu
vrea să le facă, deoarece sexualitatea ei este disociată de conștientizarea ei actuală și apoi a
acțiunilort în mod inconștient, dar aceasta este mai rară. Represia este mai frecventă; astfel,
majoritatea femeilor sunt mult mai inhibate.
Indiferent dacă o femeie alege să se pornească sau dacă un bărbat o seduce,
partenerul trebuie să descopere și să evidențieze sinele femini sexual și sinele non-sexual
sau condiționarea.
Partenerul trebuie să ofere forță. El trebuie să ofere un fel de „autoritate”. Meseria
lui este să fie dispus să o conducă acolo unde vrea să meargă sexual. El trebuie să aibă
suficientă atenție asupra ei pentru a vedea că vrea să vadă locurile intense pe care femeile
își doresc să meargă în actul sexual. Femeia trebuie să fie dispusă să se distreze, să se
predea poftei de mâncare și să fie dispusă să se aprindă.
Atracția, ca dragostea romantică, funcționează în moduri misterioase.
Deși am dori să credem că știm de ce o anumită persoană ne atrage atenția, există o
serie de forțe invizibile, de exemplu la locul de muncă care determină, care membri de sex
opus ne intereseaz..
Desigur, există o serie de factori care care determină cu cine alegem să fim, inclusiv
trăsăturile de personalitate, interesele și valorile, aspectul fizic. Dar când vine vorba de o
atracție fizică imediată, de multe ori nu putem identifica ce ne atragem exact la cineva.
Chiar dacă cercetările științifice au arătat mai multă lumină factorilor care
contribuie la selecția noastră pentru partener sexual, biologia atracției este complexă și încă
nu este pe deplin înțeleasă.
Psihologia a arătat că, în general, femeile tind să prefere bărbații cu mai mult aspect
masculin - poate pentru că trăsăturile masculine, cum ar fi umerii largi sau o maxilarul
puternic, sunt indicatori ai virilității și sănătății bune. Dar astăzi, acest lucru nu este
întotdeauna adevărat.
Este posibil ca femeile să fi evoluat pentru a căuta virilitatea, dar asta nu înseamnă
că preferința lor într-un context modern este întotdeauna pentru bărbații-bărbăți. Nu toate -
sau chiar majoritatea - dintre femei preferă mai mulți bărbați masculini.
Dacă până acum am abordat sexualitatea feminină prin modul ei de exprimare în
raport cu relația de cuplu și care este modalitatea prin care un bărbat poate să ajute femeia

28
să își definească feminitatea sexuală, multe femei au probleme cu sexul într-o anumită
etapă din viața lor.
Iată câteva aspecte ale unor disfuncții sexuale feminine. Potrivit DSM V,
“Disfuncţille sexuale includ ejacularea întârziată, tulburarea erectilă, tulburarea
orgasmului la femei, tulburarea dorinţei/excitaţiei sexuale la femei, tulburarea cu durere
genito-pelviană/de penetrare, tulburarea dorinţei sexuale hipoactive la bărbaţi, ejacularea
prematură (precoce), disfuncţia sexuală indusă de substanţe sau medicamente, alte
disfuncţii sexuale specificate şi disfuncţia sexuală nespecificată. Disfuncţiile sexuale
reprezintă un grup eterogen de tulburări caracterizate printr-o perturbare evidentă clinic
a capacităţii unei persoane de a avea un răspuns sexual sau de a resimţi plicerea
sexuală.”28
Pentru a identifica motivele care stau la baza disfuncției sexuale, trebuie luați în
considerare atât factori fizici cât și psihologici, inclusiv relația unei femei cu partenerul.
Un apetit sexual redus (pierderea libidoului) afectează unele femei în anumite
perioade ale vieții, cum ar fi în timpul sarcinii, după ce au un copil sau în perioade de stres.
Dar unele femei o experimentează tot timpul.
Pierderea libidoului poate avea o serie de cauze fizice sau psihologice, inclusiv:
________________
28
American Psychiatric Association, 2016, DSM V, Editura Medicală Callisto, București

- probleme de relație
- depresiune
- traumatisme mentale sau fizice anterioare
- oboseală
- diabet - atât diabetul de tip 1, cât și cel de tip 2
- tulburări hormonale, cum ar fi o glanda tiroidă nederactivă sau hiperactivă
- consumul excesiv de alcool sau consumul de droguri
- anumite medicamente, cum ar fi antidepresivele tip SSRI
- libidoul poate să cadă și în cazul în care scade nivelul de testosteron natural
al unei femei.
- nemulțumirea de sine29
Dorința sexuală, sau libidoul, este o parte importantă a majorității relațiilor de
cuplu. Când dorința sexuală se estompează sau dispare complet, aceasta vă poate afecta
calitatea vieții și relația cu partenerul.

29
 Atât femeile, cât și bărbații se confruntă cu libido scăzut, dar femeile deseori nu
solicită tratament. Nu este neobișnuit ca o femeie să fie jenată să admită că vrea să-și
îmbunătățească libidoul. Multe femei presupun, de asemenea, că nu există tratamente
disponibile.
De asemenea, este posibil să aveți o absență de fantezii sexuale care vă provoacă
primejdie gravă sau dificultate interpersonală. Libidoul scăzut poate fi, de asemenea, un
simptom al unei probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia.
Pentru majoritatea oamenilor, dorința sexuală fluctuează în timp. Este firesc să
parcurgem faze atunci când nu îți dorești atât de mult sexul.
Tulburarea orgasmului la femei poate fi împărțită în 2 tipuri:
Dacă anterior am menșionat importanța orgasmului în evoluția descoperirii
feminității sexuale și modul de descoperire în relația de cuplu, difuncția sexuală estre
strâns legtă de problemele legate de atingerea orgasmului în timpul actului sexual.
- primar - când o femeie nu a avut niciodată un orgasm
- secundar - când o femeie a avut un orgasm în trecut, dar nu poate acum
Unele femei nu au nevoie să aibă orgasm pentru a se bucura de sex, dar o
incapacitate de a ajunge la orgasm poate fi o problemă pentru unele femei și partenerii lor.
Motivele pentru care o femeie nu poate avea orgasm pot include:
- frica sau lipsa de cunoștințe despre sex
- fiind incapabil să dea drumul
- nu este suficientă stimularea eficientă
- probleme de relație
- simțindu-se deprimată sau stresată
- experiență sexuală anterioară traumatică
Tulburarea cu durere genito-pelviană/de penetrare - numită și dispareunie - poate fi
cauzată de vaginism. Vaginismul este atunci când mușchii din sau în jurul vaginului intră
în spasm, ceea ce face ca relațiile sexuale să fie dureroase sau imposibile. Poate fi foarte
supărător și tulburător.
De asemenea, poate provoca probleme de relație, frică de sarcină sau afecțiuni
dureroase ale vaginului și zonei înconjurătoare. În funcție de cauză, acesta poate fi tratat
prin concentrarea pe educația sexuală și consiliere.
Tulburarea poate fi caracterizată ca fiind pe tot parcursul vieții sau dobândită. Nu
sunt cunoscute specificul dezvoltării tulburătorului, dar factorii relevanți pentru cauza și
tratamentul acestuia pot include:

30
 - Starea de sănătate a unui partener sau provocările cu actul sexual.
- Factorii de relație, cum ar fi diferențele de dorință sexuală sau lipsa de
comunicare.
- Vulnerabilitatea individuală, cum ar fi un istoric de abuz sau o imagine
corporală precară.
- Atitudini culturale și religioase față de sexualitate.
- Preocupări medicale, cum ar fi infecții sau afecțiuni care provoacă durere în
regiunea genito-pelvină.

CAPITOLIL IV

CONCLUZII

Psihologia integratică a apărut în urma necesității tratării pacienților dincolo de

aspectele specifice anilor `30, analizând omul și oferind soluții noi pentru taratarea
acestora.
Feminitatea în cuplu de-a lungul timpului a fost o parte din viața cotidiană a fiecărei
relații. Poate de mulți oameni nu a fost înțeleasă, deoarece dezvoltările biologice sexului
feminin influențează acest aspect încă din perioada pubertății.

31
 Toate etapele biologice formează feminitatea femeilor, atât din punct de vedere
medical cât și psihologic. Există o serie de modificări, dincolo de cele biologice care
influențează feminitatea pe tot parcursul vieții.
Deși de multe ori nu ne dăm seama, anxietatea în relația de cuplu poate fi observată
sub mai multe aspecte, dincolo de cele uzuale. Neâncrederea în partenerul de viață, frica,
teama, căutarea excesivă de reasigurare sunt factori implicați în relația de cuplu.
Istoria relațiilor de cuplu, începând de la societatea tradițională până la cea din ziua
de astăzi, plasează femeia în domeniul casnic pe prim plan. Deși vremurile s-au schimbat
presiunea resimțită din acest punct de vedere a rămas constantă.
Dincolo de rolul casnic al femeii, atât în societate cât și în relația de cuplu,
feminismul sexual a cunoscut o dezvoltare. În evul mediu, rolul femeii era acela de a
procreea, pentru a putea perpetua specia umană. Chiar dacă sexualitatea feminină nu ocupă
un loc atât de important în relația de cuplu, din punctul de vedere al partenerului, obținerea
dreptului de a-și alege soții a încurajat sexualitatea acestora și nu numai spre o pantă
ascendentă.
Descoperirea sexualității feminine în relația de cuplu din punct de vedere laic, nu s-
a schimbat, presiunea pusă asupra femei rămânând aceeasi, precum și rolul feminismului,
acela de a fi procreeatoare. Sexualitatea femeilor în raport cu partenerul de cuplu potrivit
poate să dezvolte încrederea în sine și în relație.

32