Note - pe masura ce se executa lectura

Nu incerca sa faci un tratat din lucrare. Asa cum se anunta din cuprins si
intentii, pare a fi un studiu ce are nevoie de un continut generos ca pagini. Cred
ca cel mai bine ar fi sa descoperi , din tot ceea ce este la zi ca informatie, atit cit
se poate, precum si ca schite de experiente, pentru a putea un punct de vedere
personal asupra posibilitatii si capabilitatii de a face FILM – CINEMA cu un astfel
de instrument. Dincolo de noua formula de realizare si prezentare, este de
cautat, explicat si convins ca FILMUL – CINEMA s-ar putea regasi in termenii
estetici ai unei constructii narative cu acest instrument.
Sunt o multime de factori ce ar trebui avuti in vedere – cei economici –
tehnologie, posibilitati materiale , cei psihologici. Nivelul de cunoastere si de
contact va fi, cred, in buna masura, la nivel cognitiv. Vezi ca ezista muzee
virtuale, exista jocuri unde reprezentarea spatiala joaca rol de prim plan
pentru satisfactia vizuala.
Am adunat ceva material de citit si folosit in lucrare. Vei constata ca realitatea
virtuala in FILM-CINEMA are un drum lung de parcurs, sunt o multime de
inconveniente tehnice pe care trebuie sa le avem in vedere.
Primul contact pe care il avem se afla la nivelul spatiului. Aici sunt primele
revelatii si insatisfactii. Atunci cind privesc cu ochii unui cineast spectator, as
dori sa (re)descopar toate nivelurile de reprezentare, sugestie, simbolistica, etc
Ele se regasesc aici, le identific si le primesc.
De ce spun ca spatiul este primul pas ce trebuie facut si rezolvat. Deoarece este
prima oferta al acestui instrument. Daca sunt satisfacut de acest lucru,
rezonabil, in datele cognitive si perceptive acceptate, m-as gindi la al doilea
pas, povestea, naratiunea. Inteleg ca folosesc acest instrument nu doar din
punct de vedere tehnic, ci si estetic. Sa acceptam ca indeplinim acest prag. Cum
dezvoltam o naratiune, cum trebuie busa sa se desfasoare, sa joace
dramaturgic in acest mediu virtual.
Aici ne intoarcem, cum zice un text din sacul adunat pt tine, la domnul Andre
Bazin. De aceea trebuie sa vezi pe scurt evolutia estetica a celor doua
coordonate ale FILMULUI – CINEMA, spatiul si timpul (cind spun timp ma refer
la ce loc si structura ocupa el in naratiunea noastra).
Ca prima impresie, probabil, neorealistii , precum si o buna parte din
reprezentantii noului val al filmului romanesc ar fi interesati , sper din punct de
vedere dramaturgic, sa foloseasca un astfel de intrument. Sa zicem ca avem asa
ceva in fata ochilor nostri – vorbesc de produsul finit. As dori sa-mi oferi, cu
argumente concrete si valide tehnic, redarea si reprezentarea dramaturgica a
sunetului. Vorbesc de dorinta ca acest spatiu sa fie creatia mea originala,
transfigurare a naratiunii si ipostazelor diferite ale personajul meu.
Apoi ar trebui să aduci argumente credibile, veridice pentru spațiu.
Deocamdată, pentru mine, aș avea de a face cu (remarcabil, nu-i așa?) o
reproducere 360* ale spațiului. Eu, ca spectator, urmăresc o țintă, un personaj,
am un scop și am această ocupațiune mintală. Nu am timp de analize, creatorul
mă conduce într-un anume ritm. Ritm – aici s-ar putea să dăm peste ceea ce,
atîția ani numim montaj.
Ai spus undeva la inceput ca realitatea virtuala iti ofera posibilitatea sa
interactionezi cu ea. La nivel primar, ai de a face cu un receptor (chiar eu, nu-i
asa?) ce este plasat de coordonatele pe care le stabilesti tu in raport cu acel
spatiu. – vezi macar muzeele virtuale, vezi primitivul street view ce ma face si
pe mine sa iau la cunostiinta de locul si reperele vizuale ale spatiului – asa ca
voi sti cit am de mers din Gara centrala din Copenhaga pina la hotelui pe care l-
am ales – chiar asa am facut si in Stockholm, Praga, Haarlem, Amsterdam,Tallin,
Helsinki, Viena , Salzburg, Florenta, Pisa, Dublin, Glasgow, Edinburgh, etc, etc.
Cit din acest incovenient este inlaturat de abilitatile acestui instrument tehnic?
Altfel, ma vei pastra la nivelul unui joc ce are o reprezentare grafica bogata,
complexa. Alaturarea pe care o faci cu filmul este usor fortata. Sigur ca este
nevoie de un scurt inventar al incercarilor de a reda nu doar in 2D ci si in 3D
imagini – asa ca stereoscopia a nascut ochelari, dispozitive cu imagini statice,
apoi dinamice – intre anumite limite de reproducere.
De cind grafica si efectele digitale si-au facut aparitia in cinema, de atunci se fac
eforturi de a folosi toate aceste unelte , aceasta tehnologie in spiritul acestei
arte, pentru ratiunea ei estetica de a exista si a comunica.
O experiență imersivă ne stimulează simțurile și ne transpune într-un alt loc sau într-o altă
realitate. Are capacitatea de a ne face să „călătorim” în timp și spațiu, în trecut, prezent sau
în viitor, într-un cadru virtual creat sau într-un loc care chiar există în realitate, dar se află la
km distanță de noi.
Ai un rezumat la o lucrare de doctorat cu o tema oarecum asemanatoare. Ea poate fi de
ajutor la reasezarea lucrarii tale pe un schelet mult mai simplu, logic si mult mai usor de
demonstrat , avînd în vedere limitele acestei lucrări de licență.
Realitatea virtuală reprezinta un ansamblu de tehnologii ce permite interconectarea unui
participant cu o creatie artificială, digitală, produs al unui calculator. Ea are , categoric,
puternice implicații cognitive și psihologice puternice, de aceea și demonstrațiile de pînă
acum au folsit reprezentarea spațială ce poate crea senzații și trăiri emoționale puternice,
caracterul , funcția dramaturgică nu există sau cu alte cuvinte lipsește cu desăvîrșire. Pragul
acesta este greu, complicat de trecut.
La rezumatul tezei Liviei Stefan , unde se găsesc conceptele VR, există o explicație logică de
ce va fi foarte greu, dacă nu imposibil de a se a face cinema în VR. Apoi sunt semnalate
tipuri de sisteme VR. Acest cinema al tău mă poate transforma într-un Avatar? Prezența
mea poate fi prezentă printr-o reprezentare grafică personală sau chiar fizică? Eu nu doresc
așa ceva. Eu vreau să mă conduc după criteriile estetice ale FILMULUI.
Acestea sunt cîteva gînduri. Ceea ce ai tu , dincolo de cuprinsul ce pare (promite) să fie
spectaculos în informații, demonstrații și argumente, este, deocamdată, o schiță firavă a
temei. Sunt niște informații pe care le-ai adunat, le-ai așezat într-o cronologie dar nu simt
deloc participarea personală. Adică, demersul tău teoretic nu îl simt prezent, nu simt
intenția ta în logica desfășurării lui. Am mai găsit niște lucruri, uită-te pe ele și folosește
imformațiile din ele pentru completa și structura mai logic și mai simplu lucrarea. Ea trebuie
să fie un demers onest al unei preocupări de etapă cognitivă personală și care să atragă prin
demersul său teoretic. Aici se vede personalitatea autorului, nu în înmagazinarea unor
informații, a cît mai multe informații din acel domeniu, ci în convingătoarea argumentație
pe care o aduci. Nu prezența unei terminologii tehnice în exces poate fi convingătoare, ci, la
fel ca și în cinema, cum argumentele, instrumentele tale sunt folosite în scop dramaturgic –
pentru a convinge cititorul de interesul pe care ar trebui să-l poarte față de subiectul tău.
Există, cred, niște limite de abordare în raport cu FILMUL – CINEMA. Sper să găsești
argumente convingătoare, dar nu pentru a te demobiliza, ci pentru a face ceva ordine în
gînduri și în lucrare. Ea poate și trebuie făcută, nu aceasta este problema, ci abordarea
subiectului tău în raport cu FILMUL – CINEMA. Am găsit o schiță de teorie narativă a
realității virtuale, ce nu este rea deloc. Este convingătoare.
Realizările de FILM -CINEMA căutate sunt infime și firave ca subiect și realizare. Cît despre
disecarea principalelor etape pe care ți le-ai propus în cap III, mai este ceva drum pînă acolo
– în sensul de a găsi demonstrația practică ce ar putea susține demersul tău personal
teoretic.
Deocamdată sunt o sumedenie de filme ce simulează realitatea virtuală, iar altele ce te
trimit în acea realitate (Avatar, Matrix, Total Recall, Johnny Mnemonic, etc)
Și un ultim sfat, dacă nu a fost foarte limpede din cele cîteva sfaturi. Fii tu însuți în
construcția ei. Este important și va fi apreciat.
Deocamdată atît. Sper că nu sunt multe vînătăi.