Amintire de o noapte de vară - (Emlékezés egy nyár-éjszakára) - Ady Endre

Din Cer îngeri turbați au dat

Alarmă pe Pământul trist,

Sute de tineri s-au desfrânat,

Sute de stele au căzut,

Sute de cununi s-au destrămat:

Ciudată,

Ciudată noapte de vară a fost,

S-a aprins stupul cel vechi,

Mânzul și-a rupt piciorul,

Am visat viu pe cel mort,

Câinele, Burkus, a dispărut

Și slujnica mută, Mári,

A început să cânte zgomotos:

Ciudată,

Ciudată noapte de vară a fost.

Au zăngănit potlogarii,

Și omul sincer s-a pitulat,

A furat și hoțul mofturos:

Ciudată,

Ciudată noapte de vară a fost.

Știam, că omul e păcătos

Și dator cu dragostea:

Degeaba, tot a fost curios

Rondul lumii noi și vechi.

Luna pe cerul misterios:

Omul atât de mic, nicicând

N-a ajuns, cum atunci a fost:

Ciudată,
Ciudată noapte de vară a fost.

Groaza cu poftă sarcastică

Pe suflete s-a aplecat,

În fiecare om a intrat

Soarta tainică din străbuni,

La nuntă cumplită, cruntă,

Judecata a pornit băută,

Feciorul mândru de Om,

Care, iată, infirm, fără rost:

Ciudată,

Ciudată noapte de vară a fost.

Am crezut, atunci am crezut,

Că vreun Dumnezeu uitat

Învie și mă ia în moarte

Și, iată, încă tot trăiesc,

Cum am rămas din acea noapte,

Așteptând Domnul, îmi amintesc

De o noapte groaznică,

Scufundătoare de lume:

Ciudată,

Ciudată noapte de vară a fost.