1

Dinţii

Structura dinților
Termeni stomatologici
Numerotarea dinților
Funcțiile dinților
Rolul calciului
Limbajul dentiștilor
Igiena dinților
Vizitele dentare
Ocluzia dentară
Măseaua de minte impactată
Uzura dinților permanenți
Caria dentară
Placa dentară
Inflamația pulpei. Abcesul dentar
Gingivite și peridontite
Urgențe dentare
Dinți sensibili
Durerea de dinți
Pierderea accidentală a unui dinte
Fracturile dentare
Intervenții dentare frecvente
Albirea dinților
Extracții dentare
Profilaxia cu antibiotice
Tratamentul canalului radicular
Implante dentare
Coroane și punți
Proteze dentare
Ortodonție
 2

Dinții au un rol important în masticație, fonație (pronunțare), zâmbet și aspectul fe ței

(fizionomie).

Alcătuirea dinților

Dinții sunt formați din coroană (partea vizibilă) și rădăcină. Limita dintre ele se numește
colet. Coroana este partea vizibilă formată din smalț și dentină, iar în interior de o cavitate care
conține pulpa dentară.

Coroana are suprafețe netede, cu mici depresiuni și creste. Rădăcina dintelui este ancorată
în osul alveolar, prin ligamentele paradontale. Este acoperită de cement, un țesut dur de protecție,
sub care se află dentina și canalul radicular.

Fig. Structura dintelui normal.

Limita dintre coroană și rădăcină este numită colet, în care smal țul și cementul sunt mai
subțiri, iar zona este sensibilă la schimbări de temperatură și vulnerabilă la carie. Gingia se
prinde de dinte la colet și se poate retrage spre rădăcină odată cu vârsta.
Smalțul protejează coroana dintelui, fiind cel mai dur țesut din organism. Conține 95 %
săruri minerale, în special calciu.
Dentina înconjoară camera și canalul pulpar. Conține 67 % săruri minerale și este mai
puțin dură decât smalțul.
Cementul protejează rădăcina în afara canalului radicular și are aproape aceași densitate
ca cea a dentinei.
Pulpa dentară este un țesut moale, format din vase de sânge și fibre nervoase. Este foarte
sensibilă la atingere și variații de temperatură. Sângerează și doare la atingere.
Dintele este susținut de către ligamente și osul alveolar.
Ligametul aveolo-dentar, este format din fibre elastice care unește cimentul rădăcinii cu
peretele alveolei dentare. Ligamentul permite o ușoară deplasare a dintelui la presiune sau
tracțiune.
Osul alveolar este spongios, format din maxilar - sus și mandibulă – jos.
 3

Numerotarea dinților

Adultul are în mod normal 32 de dinți, dintre care câte 2 incisivi, 1 canin, 2 premolari și 3
molari stângi și drepți, pe fiecare arcadă, superioară și inferioară. Al 3-lea molar (măseaua de
minte) nu erupe la unele persoane.
Cel mai des se foloseşte metoda în care se numără dinţii începând cu al treilea molar din
dreapta, sus, continuă spre stânga până la ulimul molar (nr.16), apoi la falca inferioară cu ultimul
molar stâng (nr. 17) până la ultimul molar din dreapta (nr. 32). Dacă unul sau mai mulţi dinţi
lipsesc, numărătoarea continuă ca şi cum ar fi acolo prezenţi.

Fig. Numerotarea dinţilor, începând de la dreapta la stânga. Lipsesc măselele de minte.

Sursa: riodental.com

Medicul stomatolog controlează repartiția dinților pe câte o jumătate de arcadă prin

cifrele 1-8, pentru simplificarea examenului dentar periodic în care notează eventualele
anomalii ale fiecărui dinte pe fişa dentară.
 4

Fig. Fișa și formula dentară completă.

Sursa: monstermarketplace.com

Limbajul dentiștilor
Termenii stomatologici sunt uneori diferiți de cei populari,
de ex. denumirea populară și denumirea dentistului:
- Dinte adult - dinte permanent
- Măsea - molar
- Inflamația gingiei - gingivită
- falca de sus - maxilar
- Falca de jos - mandibulă
- Cerul gurii - palatul gurii
- Acetaminofen - Tylenol ş.a.
- Anticoagulante - medicamente folosite pentru a preveni formarea de
Chiaguri în sânge.
 5

- Coroană - dinte artificial aşezat peste unul real modificat ca formă

sau peste un implant.
- Punte dentară - piesă care umple spaţiul dinţilor lipsă cu alţii artificiali,
ataşată de dinţii naturali sau de implant; poate fi mobilă sau fixă.
- Proteză dentară - Un set de dinţi artificiali; poate fi completă, înlocuind
toţi dinţii sau parţială, doar o parte din dinţi alăturaţi.
- Extracţie - scoaterea unui dinte.
- Lac de protecţie - lac protector aplicat pe suprafaţa dintelui.
- Implant - rădăcină atificială a dintelui plasată în osul maxilarului
pe care se aşează un dinte artificial (o coroană) sau pecare-l pot folosi pentru a ţíne pe loc
punţile sau danturile.
- Apa de gură - ajută reducerea plăcii dentare, a formării tartrului,
gingivitei sau combinaţia lor.
- Profilaxie - curăţirea profesională a dinţilor.
- Măseaua de minte - al 3lea molar

Calciul şi florul au roluri importantae în mineralizarea smalţului, dentinei şi a cimentului

dinţilor. Folosirea preparatelor de fluor din pastă de dinţi, geluri sau apă de gură contribuie la
menţinerea structurii smalţului.

Igiena dinților

Îngrijirea corectă a dinților îți poate permite păstrarea lor în bunăstare de-a lungul vieții.
Igiena deficitară a gurii poate duce la boli de inimă, accident vascular cerebral, infecţii şi posibil
cancer de stomag, diabet, Alzheimer,
Cel mai important lucru pe care-l poți face pentru aceasta este să îți perii dinții și să folose ști a ța
dentară în fiecare zi.

Periatul dinților

Periatul corect urmărește înlăturarea plăcii dentare de pe suprafețele dinților și puțin de

sub gingie. Sunt mai multe metode de a peria corect dinții.

Sugestii:
- perie dinții cel puțin de două ori pe zi, dimineața, preferabil după micul dejun
și seara înainte de culcare;
- nu peria mai mult de trei ori pe zi; periatul prea des îți poate leza gingiile; perie-
te după masa de prânz;
- perie-te ușor, fără a apăsa; ține peria ca pe un creion, pentru a te asigura că nu
apeși prea puternic; periatul puternic lezează gingiile, descoperind rădăcina;
- perie-te cel puțin două minute, acesta e timpul necesar pentru a-ți cură ța toți
dinții;
- obișnuiește-te să-ți perii dinții în aceeași ordine, de ex. începe cu partea din
afară a dinților de sus, de la stânga la dreapta și apoi la partea dinăuntru de la
dreapta la stânga. Repetă ordinea la dinții de jos. Folosește totdeauna o perie cu
perii moi sau foarte moi; perii tari riscă să-ți lezeze gingiile;
 6

- schimbă des periuța, când perii încep să se îndoaie, dacă-ți poți permite, la circa
6 luni. Dacă perii se înodoaie mai repede de trei luni, înseamnă că periatul este
prea viguros;
- periuțele electrice sunt mai eficace în scăderea formării plăcii şi a gingivitei
decât periuţele obişnuite. Sunt utile în special pentru cei cu dificultă ți în
mânuirea periuței.
Alte detalii:
- ține periuța lateral pe dinte, cu o parte din peri atingând gingia,
- întoarce peria așa încât perii să atingă linia de inserție a gingiei,
- mișcă periuța puțin, pe o distanță de o jumătate de dinte, cu o mișcare de du-te
– vino, sau circulară, de circa 20 de ori, aceasta permite perilor să alunece ușor
sub gingie, fără a provoca durere când gingia este sănătoasă. Dacă doare, perie
mai ușor,
- repetă manevra la fiecare dinte, pe părțile din afară și dinăuntru,
- pe fețele interne, (spre limbă) ale dinților se perie vertical,
- termină printr-o plimbare a periei pe suprafețele de mestecare,
- mută-te la alt dinte până ce toți sunt curățați,
- îți poți peria și limba pentru a elimina mai mulți microbi din gură, perie din
spate către vârf, dar nu prea în spate spre a evita anumite reflexe,
- clătește-te cu apă,
- zâmbește. 

Pasta de dinți
Nu se mai folosește doar pentru curățatul dinților, deoarece are ingrediente specifice
pentru a controla placa dentară și tartrul, a preveni cariile, albirea dinților, îngrijirea gingiei și
protecția dinților sensibili.
Folosește o pastă care conține fluor și oprește agravarea cariilor mici. Pastele de din ți
pentru albire înlătură doar petele de suprafața, provocate de consum de tutun, ceai sau cafea.
Pentru dinții decolorați în profunzime, se folosesc paste sau tehnici speciale, oferite uneori de
dentist.

Folosirea aței dentare

Mulți adulți nu folosesc ața dentară deși ea este importantă pentru men ținerea sănătă ții
gingiilor: detaşează particolele dintre dinţi şi de sub gingie, unde peria nu poate ajunge. Rămase
pe loc, bacteriile duc la carii, gingivite şi miros neplăcut în gură.
Sugestii:
- alege o aţă ceruită şi lată în locul unei rotunde deoareca curăţă mai bine;
- curăță-ți dinții cu ața, cel puțin o dată pe zi, înainte de culcare, și dacă este
posibil, dimineața după micul dejun;
- folosește suficientă ață, de circa 40-45 cm.;
- curăță ambele părți ale fiecărui dinte, cu un segment nou de ață. Dacă
refolosești ața la mai mulți dinți, poți transmite microbi de la unul la altul;
- ține ața cum iți e mai la îndemână. Cum ții ața e mai pu țin important, decât ce
faci cu ea;
- ține ața în segmente scurte;
 7

- introdu ușor ața între dinți, în poziţie oblică, fără a lovi gingia, printr-o mișcare
de sus în jos sau coborârea unuia din capete;

Fig. Introducerea aţei dentare

Introducerea corectă a aţei dentare pentru dinţii de sus (A) şi cei de jos (B). Aţa dentară
este introdusă din poziţia oblică sau diagonală. Introducerea incorectă, din poziţia orizontală
(C), riscă să lezeze gingia.

- ține ața în fața și în spatele dintelui, în formă de ”C”, pentru a cură ța marginile
laterale prin frecare;
- mișcă ușor ața către baza dintelui și în spațiul dintre dinte și gingie.
- mișcă ața de sus în jos, de 3 - 4 ori; nu presa pe gingia pentru a nu o leza.

Fig. Folosirea aţei dentare

Sursa: smilesodontologia.com

- Repetă pe toate suprafețele dinților, inclusiv a ultimului dinte. Avansează cu un

segment nou pentru fiecare spațiu.

Alte mijloace pentru curățarea dinților

Pentru a completa folosirea, dar nu înlocuirea, periuței și aței dentare, dentistul îți mai
poate sugera următoarele:
- periuțe interdentare; de unică folosinţă.

Fig. Periuţe interdentare

 8

Sursa: soft.picks.com

- irigator de gură; se folosește rareori pentru a iriga șanțuri gingivale adânci; apa
de gură împrospătează respirația, adăugă fluor, sau omoară microbii care produc
gingivită.

Vizitele dentare
Vizitele priodice la dentist, de ex. la șase luni, sau mai des dacă îți neglijezi igiena orală,
permit dentistului să-ți examineze dinții pentru carii și depunerea de placă sau tartru, aspectul
gingiilor și alte boli ale gurii. Îți poți aduce și copiii de peste trei ani pentru vizita lor dentară
periodică.
La prima vizită dentistul îți va cere detalii de istoricul tău medical, inclusiv alergiile, dacă
și ce medicamente iei, boli de inimă sau alte boli cronice care pot scade saliva sau afecta
sănătatea gingiilor.
Dentistul/a îți va examina fața, ganglionii limfatici și articulația temporo – mandibulară.
Îți va examina, apoi, cu o oglindă mică limba și restul gurii iar cu un instrument ascu țit va
explora fiecare dinte pentru carii mici și starea plombelor și coroanelor existente sau, eventual,
situația protezei dentare. Va examina în plus prezența și întinderea plăcii dentare și a tartrului,
care reflectă igiena ta dentară.
Cu alt instrument va măsura profunzimea oricărui șanț dintre gingie și dinte care
semnalează retracția gingiei și va nota rezultatele pe fișa ta dentară pentru a le compara cu datele
de la vizitele tale ulterioare.

Radiografiile dentare periodice pot arăta zonele de carii, peridontită, dinți neieșiți sau
impactați, abcese, tumori ș.a.
După examinare, dentistul îți poate recomanda schimbări în îngrijirea dinților și,
eventual, tratament. La aceste vizite dentistul sau asistenta sa poate efectua curățirea profesională
a dinților.

Va începe prin a înlătura placa dentară și tartrul.

Tartrul este răzuit sau dislocat cu instrumente manuale sau ultrasonice, apoi lustruit cu o cremă
abrazivă iar la sfârșit îți va curăța spațiile dintre dinți cu ața dentară.

Ortodonţia
Ortodonţia (Ocluzia dentară) este specialitatea dentară care se ocupă cu tratamentul malocluziei
(nealinierii danturii) şi a dinţilor îndoiţi. Ortodontiştii corectează întreaga faţă mai degrabă decât
un dinte.
Ocluzia dentară

Ocluzia este modul cum dinții celor două arcade se ating unii cu al ții. La ocluzia normală
dinții de sus și cei de jos sunt simetrici și se potrivesc. Incisivii superiori acoperă o mică parte
din coroana celor inferiori. O mușcătură normală înseamnă că dinții de sus se articulează cu cei
de jos.
Nepotrivirea dintre cele două arcade dentare se numește malocluzie.
Mandibula poate fi retrasă (retrognatism) sau proeminentă (prognatism).
 9

Fig. Mușcătura normală (b), retrognatism (a) și prognatism (c).

Efectele malocluziei:

- Aspectul inestetic al feței; poate contribui la apariția bolilor peridentale sau ale
articulației temporo-mandibulare..
- Dificultăți în mestecarea alimentelor și în curățirea dinților.
- Presiune inegală pe dinți și dureri în articulația temporomandibulară (dintre
mandibulă și osul temporal).
- Risc mărit de paradontoză, carii dentare și pierderea dinților.

Dentistul specializat în tratamentul malocluziilor se numește ortodentist. Corectarea

malocluziilor se poate face nu numai la copii, ci și la adul ți. La tineri, corectarea se face mai ales
prin proteze ortodontice iar la adulți, prin intervenții chirurgicale.
Pentru corectarea dinților strâmbi se folosesc aparate ortodontice de forme și din
materiale diferite: sârme, benzi de cauciuc, clame de plastic, metal sau porțelan. Acestea pot fi
atașate sau mobile, uneori aproape invizibile, aplicate și ajustate de către ortodentist.
Trstamentul nu se termină odată cu alinierea dinților. Cooperarea pacientului cu medicul
este esențială pentru obținerea unor rezultate favorabile permanente.
Ca parte din tratament pacienţii poartă tot timpul piese ortodontice (retainers) până la un
an, apoi doar noaptea, după recomandarea ortodontistului.

Fig. Piesă ortodontică transparentă

Sursa: asstoriafamilzorthodonticsnz.com
Pacienţii adulţi le pot purta doar în timpul somnului, tot restul vieţii.

Măseaua de minte impactată

Al treilea molar, sau măseaua de minte poate erupe târziu, după vârsta de 20 de ani (la
acest autor a erupt dupa vârsta de 40 de ani!). Uneori acest dinte erupe în poziția normală și
 10

poate presa pe dinții vecini provocând dureri, lezarea dintelui și dificultăți în curățirea lor și risc
crescut de infecții și carii.
Manifestări: umflarea gingiei, durere și gust neplăcut în gură.
Îngrijire proprie:
- Periere, folosirea aței dentare sau a unui jet fin de apă pentru a ridica particulele
alimentare după mese și a scădea riscul de infecție.
- Gargară cu ceai de mușețel sau apă de gură.
- Masajul gingiilor prin gumă de mestecat fără zahăr.
- Cremă calmantă ce conține un analgezic local (xilină).

Tratament dentar:
- Extracția dentară, efectuată de ortodentist sub anestezie locală sau de chirurg
maxilo – facial sub anestezie generală.

Uzura dinților
Este tocirea suprafeței dentare care nu este produsă de carii sau accidente. Uzura
afectează smalțul, dentina, gingia, nervii și vasele de sânge ale dintelui.
Cauze:
- mușcarea și mestecarea alimentelor, este o parte din procesul normal de
îmbătrânire,
- periatul dinților prea viguros sau cu o periuță tare:

Fig. Uzuri multiple ale dinţilor prin periere excesivă cu periuţă tare.
Sursa:ruoppdds.com

- scrâșnirea dinților; scrâșnirea involuntară a dinților, mai ales noaptea, este

numită bruxism, provocată de stress, anxietate sau nepotrivirea danturii,
- eroziunea suprafeței dintelui prin alimente sau băuturi acide, care dizolvă
calciul din dinte. Gradul tocirii depinde de frecvența și cantitatea băuturilor
consumate.
Prevenire:
- scade consumul excesiv de băuturi și alimente acide; acestea trebuiesc incluse
în timpul meselor regulate, pentru a le dilua aciditatea; adaugă nuci sau produse
lactate la citrice. Exemple de alimente acide: toate băuturile nealcoolice, ca cele
carbogazoase, sportive, citrice, sucuri de fructe, vin, murături, salată cu oțet și
iaurt,
 11

- evită perierea dinților în prima oră după consumul de alimente sau băuturi
acide, acestea slăbesc smalțul dentar și-l fac mai vulnerabil la periere; folosește
mai degrabă ața dentară,
- clătește gura și fă gargară cu o soluție din praf de copt (bicarbonat de sodiu) sau
din sare de bucătărie,
- limitează timpul de contact, al acestor substanțe acide cu dinții,
- dacă bei totuși sucuri folosește paiul și mestecă apoi gumă fără zahăr,
- folosește paste de dinți cu fluor,
- tratează afecțiunile stomacului, care produc regurgitare de acid gastric; sucul
gastric este regurgitat, în cazul de reflex, hernie hiatală, indigestie, abuz de
alcool, indigestie, anorexie, bulimie și supraalimentație,
- gustări frecvente în timpul zilei.
Tratament:
- desensibilizarea dentară a suprafeșelor mici de eroziune,
- plombarea suprafețelor mai mari de dentină expusă,
- aplicarea de coroană pe dinte, dacă eroziunea este mare,
- tratarea canalului dentar, dacă nervii și vasele de sănge au fost lezate,
- purtarea în timpul nopții a unei plăci dentare din material plastic moale, sau de
acrilic, în caz de bruxism.

Tulburări dentare

Deși par uneori minore, tulburările dinților pot afecta mute aspecte importante din viața ta.

Placa dentară.
Este o substanță aderentă, formată din bacterii, resturi alimentare și salivă, care se
depozitează continuu pe dinți începând cu 20 de minute după masă.

Fig. Placa dentară văzută la microscop.

Sursa: dawnmorehead.com
 12

Placa se formează mai ales lângă inserţia gingiei, în crăpătirile, adânciturile sau
fisurile din spatele dinţilor, între dinţi, în jurul plombelor sau a punţilor dentare.

Este greu vizibilă cu ochiul liber, dar poate fi identificată acasă folosind tablete colorate
sau o soluție fluorescentă. Petele colorate arată zonele unde perierea și frecarea cu a ța dentară au
fost insuficiente.

Fig. Aspectul dinților prin auto-examinarea plăcii dentare după periere insuficientă.
Sursa: actiweb.es

Tartrul.(Placa mineralizată)
Este întărirea plăcii care fomrează un acoperiș alb la baza dintelui în special pe partea
spre limbă la dinții de jos.

Tartrul dentar, înainte şi după curăţire.

Sursa: insdental.com.au

Placa și tartrul pot duce la numeroase complicații:

- carii- orificii în dinte,
- gingivită,
- gingie umflată, inflamată și sângerândă,
 13

- peridontită – distrugerea ligamentelor și a odului care sprijină dinții, putând

duce la pierderea lor,
- abcese – durere, dificultăți în masticație,
- miros neplăcut al gurii ( halitosis),
- inflamație cronică ce poate provoca numeroase tulburări în afara gurii, de la
naștere prematură la cele cu boli de inimă.

Fig. Dinte normal (A) şi (B) cu tartru şi retragerea gingiei.

Curățirea tartrului

Curăţirea dinţilor constă în înlăturarea tartrului cu un instrument metalic sau un aparat cu

ultrasunete. Particulele detaşate sunt eliminate prin clătirea gurii cu apă. După ce dinţii sunt
curăţaţi, aceştia sunt lustruiţi, proces prin care suprafaţa dinţilor este netezită, petele sunt
eliminate şi se împiedică ataşarea plăcii de dinte. Dentistul îţi poate trata dinţii cu fluor şi aplica
o răşină dentară, care acoperă dinţii cu un strat protector şi previne cariile.

Fig. Curăţire tartrului.

Caria dentară
 14

Cum se formează
Caria dintelui rezultă din distrugerea progresivă a țesuturilor dure: smalț, dentină și
cement. Este favorizată de o alimentație bogată în zahăr, pe care bacteriile din gură îl transformă
în acid. Acestea provoacă mici cavități în stratul superficial al smalțului, care se măresc și ajung
la dentină. Spre deosebire de dentină, smalțul distrus nu se mai reface, ci rămâne ca o cicatrice.

Forme de carii
Caria incipientă apare când demineralizarea smalțului este ușoară, ca o decolorare albă
cretoasă, deseori neobservată. Caria se poate vindeca în această etapă prin remineralizarea
smalțului și căpătă culoarea normală.
Caria complicată rezultă când pierderea de substanțe minerale continuă și apar cavități
permanente în smalț, care necesită tratament stomatologic.
Caria de rădăcină, este favorizată de denudarea rădăcinii și acumularea de placă
bacteriană, mai frecventă după vârsta de 40 de ani. Se observă ca o pată cretoasă, sau brună, pe
marginea gingivală a dintelui.

Evoluţia cariei dentare.

Sursa: sugarlanddds.blogspot.com

Cauze:
Igiena orală deficitară,
Placa și tartrul dentar,
Microbii, abundenți normal în gură,
Zahăr, glucoză, fructoză ș.a. care fermentează și formează acizi ce favorizează
demineralizarea dintelui,
Frecvența meselor,
Scăderea salivei,
Tutunul.

Cum se manifestă:
- cavitate în dinte vizibilă pe radiografie, înainte de a fi vizibilă cu ochii liberi,
- pată colorată în brun sau în negru pe suprafețele dintelui,
- cavități mici sau mari cu margini neregulate,
- sensibilitate la alimente și băutri reci, calde și dulci, când caria a ajuns la
dentină,
- durere în timpul mesei, ulterior spontan,
- durere intensă când inflamația a ajuns la pulpa dentară,
- sensibilitatea dintelui la atingere, când țesutul pulpar este necrozat.
Diagnostic
- la examenul dentar periodic prin inspecția tuturor suprafețelor dinților
- radiografii dentare; expunerea la radiații este foarte mică
- jet de aer pe dinte pentru a înlătura saliva și evidenția cariile incipiente,
necavitare;
 15

- oglinda și exploratorul dentar. Acestă metodă a fost criticată de unii speciali și

deoarece presiunea instrumentului poate creea o cavitate atunci când o zonă
mică din dinte a început demineralizarea, dar nu s-a produs încă o caviatate,
ceeace se poate observa pe radiografie.
Evoluția cariei poate fi oprită înainte de a se forma cavitatea prin aplicarea de fluor, care
favorizează remineralizarea.

Tratament
Plombele. Porțiunea cariată a dintelui este înlăturată cu un burghiu electric și înlocuit cu
un material ca o compoziție, porțelan, aliaj de argint sau aur.
Coroane. Sunt folosite când caria dentară este extinsă și se aplică peste dintele rămas.
Coroanele sunt făcute din porțelan atașat cu metal sau aur.
Tratament pe canalul dentar (Root canal) se folosește dacă nervul dintelui a fost lezat
prin carie sau traumă. Țesutul lezat din coroană și canalul pulpar este scos, spațiul cură țat și
lărgit și umplut cu material desinfectant , iar ulterior plombat sau îmbracată coroana.
Extracția dintelui. Se face în cazul de carii dentare extinse, sau când pacientul nu vrea sau
nu poate să suporte cheltuielile sau dificultățile refacerii dintelui.
Prevenire: igienă dentară.

Abcesul dentar
Infecția bacteriană de la carie se poate răspândi la pulpa și rădăcina dintelui și la osul din
jur.
Inflamația pulpei poate evolua, formând un abces dentar. Inflamația se poate întinde la
gingie, formând abcese între dinte și gingie (abces peridental), sau la pulpa dintelui (abces
dentar). Dacă abcesul erodează dintele, se poate rupe, provocând un miros neplăcut de puroi în
gură. După deschiderea abcesului, intensitatea durerii scade. Infecția se poate răspândi la alte
zone de la cap și gât, uneori foarte grave.
Simptome:
- durere de dinte, persistentă, uneori cu sensibilitate la alimente calde și la
presiune,
- ulterior febră,
- dintele devine mobil şi uneori trebuie scos,
- sensibilitate la ganglionii limfatici ai feței și gâtului,
- bacteriile pătrund în sânge şi pot contribui la apariţia unor boli de inimă, cancer
pancreatic şi osteoporoză;
- miros și gust neplăcut în gură, apărute brusc.
Semne ( ce observă dentistul)
- sensibilitate și edem al gingiei, localizată la linia de inserție a dintelui,
- carie dentară,
- umflarea ganglionilor limfatici regionali,
- semne de eroziune a osului în jurul rădăcinii dintelui, vizibile pe radiografie.
Ce poți face?
- analgezice de ex. ibuprofen
- consultă urgent dentistul dacă ai dureri dentare pulsatile intense, chiar dacă
acestea dispar.
 16

Tratament:
- antibiotice,
- inserția unui instrument în abcesul peridental, pentru drenaj și apoi curățare,
- intervenții pe canalul dentar pentru a salva dintele,
- se drenează pulpa infectată,
- după curățarea pulpei, se lărgește canalul dentar pe care dentistul îl poate
plomba sau trata în etape,
- se fac radiografii de control după un an pentru a confirma că în locul abcesului
a crescut os și țesut sănătos.

Urgențe dentare

Dinți sensibili
Cauze:
- erodarea dentinei și retragerea gingiei,
- perierea viguroasă a dinților,
- nefolosirea aței dentare,
- gingivite și peridontite cu retracția gingiei.
Manifestări:
- dinți sensibili prin expunere la alimente sau băuturi calde, reci, dulci sau acre și
la perierea lor,
- gingia se retrage iar dentina sau rădăcina dintelui, care sunt sensibile, este
expură.
Ce poți face?
- perie și curăță cu ața dentară particulele alimentare, din jurul și dintre dinți,
- îmbunătățește-ți igiena dentară,
- folosește paste de dinți speciale,
- gargară cu ceai de mușețel sau tamponare cu ulei de cuișoară (eugenol),
- consultă dentistul pentru tratamentul afecțiunii cauzale.

Durerea de dinţi

Poate varia de la ascuţită şi înspăimântătoare la una slabă şi pulsatilă.

Cauzele pot fi aceleaşi care proacă dinţi sensibili sau chiar un abces dentar.
Dacă durerea este persistentă, puternică şi nu cedează la analgezicele uzuale (ibuprofen,
acetaminofen sau aspirină), consultă de urgenţă dentistul mai ales dacă durerea este asociată de
edem local, umflarea glandelor salivare sau neputinţa de a deschide gura.

Pierderea accidentală a unui dinte

Un dinte permanent smuls accidental poate fi reimplantat, dacă reacționezi rapid.

Ce poți face?
- telefonează imediat dentistului, dacă nu-l găsești, mergi la prima cameră de
gardă; până ajungi acolo:
- atinge dintele doar la coroană, evită să atingi rădăcina,
 17

-nu-l freca pentru a-l curața de murdărie,

-clătește-l ușor cu apă din pahar, nu direct de la robinet,
-încearcă să pui înapoi dintele, la locul lui și mușcă ușor o compresă, bucată de
vată, sau un șervețel de hârtie împăturit, umede, pentru a-l menține în loc,
- când reimplantarea proprie nu este posibilă, pune dintele imediat în saliva celui
din care a venit dintele, în lapte sau într-o soluție căldu ță de apă ușor sărată
pentru a menține dintele umed.
Tratamentul dentar, poate consta în:
- supravegherea medicală și mobilizarea dintelui afectat,
- îndepărtarea nervului și opturarea canalului,
- extracția dintelui traumatizat cu includerea dinților vecini într-o punte,
- corectare ortodontică, la câteva săptămâni după accident,
- urmează vizitele dentare periodice; un dinte traumatizat trebuie observat atent
toată viața.
Un dinte rupt însă nu mai poate fi reimplantat.
Dentistul îl poate repara prin înlocuire artificială. Rupturi mici se pot repara prin
plombare, pentru a restabili forma dintelui.

Gingivite și peridontite

Gingivitele și peridontitele sunt afecțiuni inflamatorii și degenrative ale țesuturilor de

susținere a dintelui în os. Aceste țesuturi sunt numite și peridonțiu, iar boala – paradontală.
Peridonțiul este format din:
- Gingia: când este sănătoasă are culoare roz pal, este netedă, aderă strâns și nu
mișcă.
- Spațiul dintre gingie și dinte este locul în care încep leziunile paradontale.
- Suprafața rădăcinii dintelui (ciment).
- Țesut conjunctiv – fibre de legătură dintre dinte și os.
- Os alveolar care susține dintele.

Fig. Peridonțiul normal.

Sursa: openi.nlm.nih.gov
Legenda: 1. Dinte; 2. Gingie; 3. Unirea gingiei de dinte; 4. Ţesut conjunctiv; 5. Ligamentul peridontal;
6. Os; 7. Cement.
 18

Gingivita este inflamația gingiei.

Simptome (ce simte pacientul): gingii roșii, umflate, sângerânde. Poate fi nedureroasă și
evoluează nerecunoscută.
Semne (ce observă dentistul): placă depozitată la baza dintelui; gingia începe să se separe
de dinte; uneori miros neplăcut al gurii (halitoză).
Evoluție. Netratată, gingivita poate duce la peridontită și pierderea dintelui.
Tratament. Gingivita poate fi tratată conservator, prin imbunătă țirea igienei dentare,
alimentație corectă, oprirea fumatului, consult dentar periodic și corectarea altor cauze
provocatoare, de ex. diabet, intervenții dentare ș.a.
Plante medicinale: infuzie concentrată (ceai) de flori de mușețel, sunătoare, salvie sau
sulfină, cu care se face gargară de câteva ori pe zi.

Peridontita înseamnă inflamația din jurul dintelui.

Apare când este lezat țesutul de legătură dintre dinte și os iar gingia se separă de dinte,
formând un șanț în jurul dintelui (pungă paradontală). Inflamația rezultă din combinarea
activității bacteriene și răspunsul imunitar.
Simptome: inflamația gingiei cu roșeață și sângerare.
Semne : - șanț mai adânc de 3mm între gingie și dinte;
- dinți mobili.

Fig. Gingie normală, gingivită și peridontită moderată și severă.

Sursa: charlburydental.co.uk.

Sunt mai multe forme de peridontită:

- Peridontita cronică: devine evidentă la adulții de peste 30 de ani.
- Peridontita asociată cu boală generală: la persoane cu diabet de tip I și II, SIDA
și altele.
- Peridontita agresivă: apare în copilărie și poate duce la pierdere accentuată de
os când persoana atinge etapa de adult.
- Peridintita necrozantă este o infecție acută a gingiei care, netratată, provoacă
necroza țesutului paradontal și se răspândește la maxilar și mandibulă. Se
asociază cu boli severe, ca malnutriția și SIDA.
Factori de risc:
- Igienă deficitară.
- Alimente care conțin zahăr și cele care cresc aciditatea în gură.
- Anomalii dentare.
 19

- Lucrări dentare deficitare care oferă adăpost pentru resturi alimentare și placă
dentară.
- Măseaua de minte la adulții tineri poate oferi un mediu propice pentru microbii
care produc paradontită.
- Hormonii feminini, în special progesteronul, în faza premenstruală și sarcină,
sau deficitul de estrogen dupa menopauză, când se asociază osteoporoza.
- Istoricul familiei prin stil de viață asemănători sau factori genetici.
- Intimitatea. Bacteriile care produc boala peridontala se pot transmite prin salivă.
- Fumatul; riscul crește cu numărul de țigări.
- Abuzul de alcool, amfetamine ș.a.
- Alimentația deficitară; lipsa de fructe și zarzavaturi, exces de alimente acide sau
aderente.
- Boli asociate: diabet, boli autoimune (lupus, artrita rematoidă, boala Crohn,
scleroza multiplă, scăderea sustemului imunitar).
- Medicamente: Nifedipină (Procardia), Fenotin (Dilantin) si altele, care scad
saliva.
Complicații: gingivita și peridontita pot crește riscul unor boli generale, de ex.:
- boli de inimă ca: ateromatoza, infractul de miocard și accidentul vascular
cerebral,
- diabet tip I și II;
- sarcină: naștere prematură și nou născut cu greutate mică;
- boli respiratorii cronice ca: emfizemul; bacteriile în exces din gură pot trece în
căile aerene pe care le infectează.
Evoluție: simptomele progresează astfel:
- Gingii umflate și roșii;
- Gingii sângerânde chiar la periatul ușor;
- Miros urât și persistent al gurii datorită resturilor alimentare și al bacteriilor în
exces;
- Retracția gingiei, lezarea țesutului de suport al dintelui care devine mobil și
cade;
- Abcese dentare: distrug gingia și dintele care devine dureros și mobil, se poate
asocia cu febră, uneori durere și umflarea ganglionilor limfatici.
Peridontita nu este dureroasă de obicei, ceea ce explică în parte de ce boala
avansează înainte de a cere ajutorul dentistului și de ce unii adulți evită tratamentul chiar după ce
peridontita a fost diagnosticată.
Diagnostic:
- istoricul medical, inclusiv igiena orală de rutină;
- examen dentar:
- gingia: aspect, aderență, sângerare;
- peridonțiul: se măsoară și notează adâncimea șanțului peridental în cele
șase suprafețe ale dintelui. Un șanț de peste 3mm adâncime este anormal;
 20

Fig. Măsurarea adâncimei șanțului peridental

Sursa: citygatedental.ie

- mobilitatea dinților;
- radiografia dentară.

Prevenire: - stil de viață sănătos, inclusiv dietă echilibrată și nutritivă;

- perierea și folosirea zilnică a aței dentare în mod corerct;
- examen dentar periodic;
- igienă dentară bună după tratamentul peridontal.

Tratament:
Nechirurgical
Curățirea profundă de tartru, la linia de inserție a gingiei și pe suprafe țele dintelui, cu
instrumente ultrasonice și manuale. La sfârșit, dentistul netezește suprafața dintelui cu o pastă
abrazivă, aplicată cu un instrument vibrator.
Rareori poate fi necesar administrarea de antibiotice local sau general pentru scurt timp.

Chirurgical
Reducerea pungii periodentare. Dentistul sau specialistul (periodentist), face o incizie în
gingie, curăță și chiuretează suprafețele dinților și suturează înapoi gingia pentru a micșora
punga dentară. Poate folosi uneori, grefă osoasă.
Regenerare ghidată de țesut. Periodentistul aplică o piesă specială de material între gingie
și os pe care o suturează, pentru a preveni creșterea gingiei în os și a permite rădăcinii dintelui să
se regenereze și să se atașeze de os.
Implanturi dentare, la pacienții care au pierdut deja dinți.

Intervenții dentare frecvente

Intervențiile practicate mai frecvent la cabinetul dentar sunt: albirea din ților, extracții
dentare, danturi și proteze dentare, ortodonție, proteze, coroane, punți, implante dentare şi
operații pe pulpa dintelui (root canal).

Albirea dinților
 21

Se folosesc paste de dinţi, geluri, ape de gură, benzi adezive sau alte produse furnizate de
dentist.

Cauze de decolorare a dinţilor în întrgime sau doar pătarea lor, includ:

- Alimente şi băuturi: cartofi, mere, cafea, ceai, vinuri, coca.
- Igienă dentară defectuoasă.
- Folosirea tutunului.
- Medicamente ca Benadryl, unele antihipertensive, tetraciclina folosită înaintea vârstei
de 8 ani, porfiria, chemoterapia, iradierea capului sau a gâtului;
- Materiale dentare, ca unele amalgame ce conţin argint;
- Excesul de fluor din pasta de dinţi, ape de gură, aplicaţii locale sau chiar din apa de
băut;
- Vârsta înaintată; cu timpul smalţul se toceşte şi se vede dentina de culoare gălbuie;
- Traumatisme, mai ales la copii;
- Genetica; te poţi naşte cu dinţii mai îngălbeniţi.

Albirea dinţilor este indicată mai ales la persoanele cu dinţi şi gingii sănătoase (fără
plombe) şi cu o tentă galbenă pe coroane.
Pastele de dinţi pot înlătura doar petele de pe suprafaţa dintelui, cu aprox. un grad, pe
când procedeele de cabinet albesc dinţii cu 3-8 grade.
Gelurile şi benzile adezive trebuesc folosite zilnic timp de 14 zile iar rezultatele durează
cca. 4 luni.
Unele ape de gură conţin şi apă oxigenată cu efect minor de albire, pe lângă scăderea
plăcii dentare şi a leziunilor gingiei.
În cabinetul dentar se foloseşte o combinaţie de căldură, o lumină specială şi/sau laser
timp de 30 - 60 minute. Rezultatele se văd imediat deşi pentru efecte maxime sunt necesare
câteva şedinţe. Procedeul este desigur costisitor.
Riscuri asociate cu albirea dinţilor sunt o creştere temporară a sensibilităţii lor şi o iritare
uşoară, trecătoare, a gingiei. Se pare că nu atacă smalţul sau pulpa dentară.

Sugestii pentru menţinerea unui zâmbet strălucitor:

- Evită consumul sau expunerea la produse ce pătează dinţii.
- Dacă bei lichide ce pătează dinţii foloseşte un pai pentru a evita contactul cu dinţii din
faţă.
- Clăteşte-ţi gura îndată după folosirea lor cu o soluţie de sare de bucătărie, de bicarbonat
de sodiu sau cu puţină pastă de dinţi.
- Perie-ţi dinţii de două ori pe zi şi foloseşte aţa dentară cel puţin o dată pe zi.
- Foloseşte pasta dentară care albeşte doar o dată sau de două ori pe săptămână şi pastă
obişnuită în restul zilelor.
- Consideră tratamente locale la interval de 1/2 - 2 ani.

Extracţia dentară

Scoaterea unui dinte permanent din locaşul lui se face din diferite cauze:
 22

- lezarea prin carie sau traumă, prea intensă pentru a putea fi păstrat;
- infecţie întinsă la pulpa dintelui refractară la tratamentul canalui rădăcinei (root canal);
- măsele de minte impactae în poziţie anormală, pentru a permite restul dinţilor să se
alinieze corect.

Ce să-i prezinţi dentistului/ei înainte de extracţie:

- lista medicamentelor folosite: de ex. anticoagulante (aspirina, ibuprofen, cumadină ş.a.)
care pot mări sângerarea postoperatorie;
- istoricul medical, în special dacă suferi de afecţiuni ca: boli ale valvelor inimei,
endocardită bacteriană în trecut, defect cardiac congenital, ciroză, proteză articulară sau sistem
imunitar slăbit (prin chemoterapie etc), când vei avea nevoie să iei antibiotice înainte şi după
extracţie.

Extracţia ţi se face fiind treaz, cu injecţii de anestezic local, pentru a elimina senzaţiile
dureroase. Durerea va fi blocată dar forţele mecanice vor fi totuşi simţite vag. Unii dinţi sunt
mai greu de scos, mai ales datorită poziţiei, forma rădăcinilor sau integritatea lui. Poate fi nevoie
de o abordare trans-alveolară, cu secţionarea gingiei şi scoatea osului care ţine dintele, cu
burghiul dentar. In asemenea cazuri se poate folosi sedarea sau chiar anestezia generală.

După extracţie se apasă o meşă pe locul dintelui, pentru a opri sângerarea.

Recuperarea durează în medie câteva zile.
Apasă ferm pe compresa pusă de dentist/ă pentru a reduce sângerarea şi a permite
formarea chiagului. Lasă compresa pe loc timp de 3-4 ore.
Ia anagezicele recomandate: acetaminofen (Tylenol).
Aplică local pungi cu ghiaţă în reprize de 10 minute pentru a scade edemul.
În prima zi:
- Relaxează-te.
- Evită gergara sau scuipatul puternic, pentru a nu rupe chiagul format pe locul
dintelui.
- Nu fuma.
- Nu bea cu paiul pentru a evita ruperea chiagului.
- Consumă alimente moi, ca supe, iaurt, puding ş. a.
- Dormi cu capul ridicat pe perne.
- Continuă să te perii şi folosi aţa dentară, evitând zona extracţiei.
După 24 de ore clăteşte-ţi dinţii cu o soluţie din 1/2 linguriţă de sare la un pahar cu apă.
Chemă dentistul dacă ai sângerare prelungită, durere severă, semne de infecţie (febră şi
frisoane), greaţă şi vărsături, secreţii excesive din zona afectată, tuse sau dureri în piept.
După 1-2 săptămâni rana se vindecă; osul şi gingia cresc în spaţiul rămas. Cu timpul însă,
lipsa unuia sau mai multor dinţi face ca dinţii rămaşi să se mişte, influenţând muşcătura şi
creiând greutăţi la mestecat. De aceea dentistul îţi va recomanda să înlocuieşti dintele sau dinţii
lipsă cu un implant, punte fixă sau proteză.

Profilaxia cu antibiotice
 23

Recomandările recente (Iulie 11, 2014) de antibiotice înaintea unei intrevenţii dentare
invazive sunt pentru următoarele categorii de persoane cu risc mare de endocardită infecţioasă:
- valvă artificială la inimă;
- endocardită infecţioasă în trecut.
Aceştia vor lua o doză de antibiotice pe gură la o oră înaintea intervenţiei; nu este nevoie
de o a doua doză. Cei care nu pot să ia medicamente pe gură pot fi trataţi cu o injecţie de
antibiotice la 1/2 oră înaintea intervenţiei.
Persoanele cu risc moderat sau mic (boli congenitale de inimă, prolaps de valvă mitrală,
cele mai multe anomalii cardiace congenitale, boli ale arterelor coronare, cei cu pacemaker sau
defibrilaror etc.) nu au nevoie de profilaxie cu antibiotice.

Tratamentul canalului radicular

Este tratamentul folosit pentru scoaterea ţesutului inflamat şi a bacteriilor din

interiorul dintelui, format din nervi, vase de sânge şi ţesut conjunctiv.

Cauze ale iritării, inflamării şi infecţiei pulpei dentare: carii profunde, plombe mari,
crăpături sau rupturi ale dintelui şi traumatisme.
Semne care arată nevoia de operaţie pe pulpa dintelui:
- durere de dinte severă la mestecat sau presiune, ca şi la cald sau rece, persistentă după
aceea;
- umflare şi durere a gingiei din jur; un coş pe gingie produs de abces apical
- inegrirea dintelui, deşi uneori lipsesc orice simptome.
Tehnica: Un dentist sau endodontist, dacă procedura este mai complicată, începe cu
anstezie locală, urmată de aplicarea unei foi de cauciuc pentru a izola dintele repectiv.

Fig. Etapele tratamentului radicular.

Sursa: doctorandreica.ro
Se face apoi cu burghiul o gaură de acces în dinte prin care se scot ţesuturile inflamate şi
microbii, se curăţă şi dezinfectează canaul/canalele rădăcinei. Dintele este apoi restabilit cu
coroană sau umplerea permanentă a canalului rădăcinei. După 3-6 luni, când vindecarea gingiei
este completă, se redeschide şi se ataşează de implant un mic cilindru metalic. Fiecare cilindu
sprijină un nou implant. Dintele poate supravieţui fără pulpă deoarece continuă să fie hrănit prin
ţesuturile care-l înconjoară.
Această tehnică permite salvarea dintelui natural. Singura alternativă ar fi scoaterea
dintelui şi înlocuirea lui cu o punte, implant sau o proteză parţială mobilă.
 24

După operaţie ţi se pot prescrie antibiotice. Cu o bună îngrijire a dinţilor, dintele tratat
poate rezista tot restul vieţii.

Implantele dentare
Un implant dentar este rădăcina unui dinte artificial ancorat în falcă pentru a susţine un
dinte sau punte. Constă dintr-un şurub plasat direct în osul maxilarului sau, când osul fălcii este
subţiat, se poate face o grefă de os sau o reţea metalică pe care se fixează şurubul ce înlocueşte
rădăcina dintelui permanent.
Avantajele implantului: este permanent, stabil, nu se bazează pe dinţii vecini pentru
suport, coroana plasată deasupra lui arată şi se simte ca un dinte natural, ameliorează comfortul,
fonaţia, masticaţia, estetica şi poate dura toată viaţa dacă este bine îngrijit..
Desavantaje: este costisitor, prelungit şi poate fi contraindicat la persoanele ce-şi
scrâşnesc dinţii, fumători şi cei cu boli generale necontrolate, ca diabet sau boli de inimă.

Fig. Implane pentnru un singur dinte, o punte şi o proteză.

Sursa: elkgrovesmilecenter.com
Tehnica: Participă o echipă. La inceput un dentist plasează şurubul în osul maxilarului şi-l
acoperă cu gingia. După 6-12 săptămâni un alt dentist plasează peste şurub o coroană artificială,
de culoare asemănătoare cu dinţii tăi naturali. Ambele operaţii se fac sub anestezie locală.
Postoperator: Se recomandă alimente moi în primele zile pentru a evita presiune excesivă
pe noile implante. Zona poate fi umflată câteva zile după operaţie. Pune comprese cu ghiaţă în
primele 24 de ore pentru a micşora edemul. Dentistul îţi poate recomanda analgezice şi
antibiotice după operaţie.
Implantele dentare necesită aceiaşi îngrijire ca dinţii reali, inclusiv perierea, folosirea aţei
dentare şi vizite regulate dentare de control.

Coroane şi punţi
Coroana este piesa care acoperă partea vizibilă a dintelui pentru a-i restabili forma,
rezistenţa şi aspectul.
Indicaţii: - protecţia dintelui; restaurarea unui dinte rupt, cariat sau tocit; legătura cu o
punte dentară sau modificări cosmetice.
Coroanele sunt făcute dintr-o combinaţie de porţelan şi metal pentru dinţii din spate
pentru a tolera presiunea masticaţiei şi din porţelan sau ceramică pentru dinţii din faţă.
 25

Fig. Etapele tehnicei coroanei denare

Sursa:williamjcrusedds.com
Dentistul începe prin a creia o copie a coroanei ce va fi înlocuită cerându-ţi sa muşti într-
o substanţă cleioasă. Sub anestezie locală va scoate cu burghiul electric a parte din coroana
proprie peste care va aplica pe cea nouă. O altă impresie cu clei a rădăcinei se ia pentru laborator.
In prima şedinţă vei primi o coroană temporară din acrilic, în care timp cea permanentă va fi
lucrată în laborator.
Îngrijirea coroanelor dentare temporare: evită alimentele aderente (caramele, gumă de
mestecat) sau tari (zarzavaturi) şi foloseşte mai puţin partea gurei cu coroana temporară.
Punţile dentare
Puntea dentară acoperă spaţiul creiat prin lipsa unuia sau mai multor dinţi. Puntea are o
placă metalică legată de dinţii vecini cu spaţiul ce va fi tratat.
Indicaţii: ameliorează masticaţia, fonaţia şi aspectul zâmbetului, previne deplasarea
dinţilor vecini şi menţine forma feţei.

Fig. Punte dentară

Sursa: easthamiltondental.com
Tehnica: La prima vizită se pregătesc dinţii adiacenţi prin scoaterea unei părţi din smalţ
pentru a face loc coroanei ce va fi plasată deasupra lor, se fac impresii ce vor servi drept madel
pentru pute şi o punte temporară de către dentist. La vizitele următoare se ajustează şi instalează
puntea permanentă, lucrată în laborator.
Îngrijirea punţilor dentare: menţine o fundaţie solidă oferită de către dinţii vecini prin
perierea dinţilor de două ori pe zi, folosirea corectă a aţei dentare cel puţin o dată pe zi, vizite
periodice de curăţire a dinţilor, pentru a preveni cariile dentare şi bolile gingiei şi o nutriţie
echilibrată.
 26

Proteze dentare

Protoezele dentare se folosesc mai ales pentru a înlocui lipsa mai multor dinţi.
Protezele parţiale aşează dinţi falşi între dinţii tăi proprii pentru a umple spaţiul celor
lipsă; ele pot fi instalate pentru a umple spaţiul gol până la construirea celor permanente.
Protezele totale înlocuesc toţi dinţii de sus, de jos sau ambii.
Protezele se folosesc pentru a ajuta masticaţia, vorbirea şi a ameliora estetica. Ele pot fi
ataşate de implantele denare sau menţinute pasiv de muşchii din jur, cu sau fără adeziv dentar.
Pot fi fixate permanent sau scoase noaptea.
Alternative la proteze sunt punţile dentare sprijinite pe implante, care arată şi se simt
mai aproape de dinţii reali.
Vor fi necesare mai multe vizite la dentist. După luarea primei impresii din gură, urmează
o formă din ceară/clei, apoi una finală din plastic. Vor urma vizite periodice pentru a controla că
protezele funţionează corect şi nu lezează ţesuturile din jur.
Dacă ai dificultăţi să pronunţi unele cuvinte cu o nouă proteză, va trebui să exersezi
pronunţându-le tare o peroadă de timp.
În primele zile se recomandă să porţi protezel şi noaptea pentru a afla repede dacă ele
necesită ajustări.
Va trebui să-ţi îngrijeşti protezele curăţindu-le zilnic, pentru a evita depunerea de placă şi
tartru, ca şi pe dinţii proprii. După scoaterea lor, clăteşte-ţi gura cu apă. Peste noapte păstrează-le
într-o soluţie de apă şi 1/2 oţet alb sau o soluţie pentru proteze. Curăţă apoi proteza cu periuţa de
dinţi. Ai grijă sa nu-ţi cadă căci se pot sparge uşor.
Folosirea adezivelor pentru proteze:
- La o proteză bine construită cresc retenţia, stabilitatea şi senzaţia de siguranţă a celui
care o poartă, în special la cei ce pun multă presiune pe muşchii feţei, de ex. cântăreţii,sau
oratorii.
- Evită folosirea lor la proteze are nu se potrivesc uşor sau nu sunt corect construite.
Aplicarea adezivelor ( paste sau pudre) pentru proteze:
- aplică adezivul uniform, în cantitate minimă, pe proteza curată;
- reaplică dacă e nevoie.
- adezivele nu pot ameliora însă o proteză instabilă care provoacă inflamaţia ţesuturilor
moi şi pierderi osoase.
&&&&&&&&&&&&&&&&&