GHID PRIVIND PROIECTAREA SI EXECUTIA REZERVOARELOR

MICI DIN ELEMENTE PREFABRICATE IN ZONELE RURALE

Indicativ GP 081 – 03

Cuprins

* PREVEDERI GENERALE
* SOLUTII CONSTRUCTIVE
* MATERIALE
* INSTALAŢII
* INDICATII PRIVIND PROIECTAREA
* INDICATII PRIVIND EXECUTIA
* TEHNOLOGII DE PRECOMPRIMARE A REZERVOARELOR
* CONTROLUL CALITATII SI RECEPTIONAREA LUCRARILOR
* ANEXA 1: Lista standardelor, normativelor şi instrucţiunilor în vigoare, în legătură cu
prezentul cod

1. PREVEDERI GENERALE

Rezervoarele mici, în înţelesul prezentului Ghid, sunt construcţii destinate înmagazinării apei, cu
structura din elemente prefabricate din beton armat sau beton precomprimat, cu capacităţi de
până la 5.000 mc.

1.1. Domenii de aplicare

Ghidul de referă la rezervoarele pentru înmagazinarea apei potabile sau industriale neagresive,
situate în zone seismice având coeficientul de intensitate seismică ks, cuprins între 0,08 – 0,2
pentru zona a II-a climatică, având temperatura de exploatare care nu depăşeşte 28oC.

Prezentul Ghid are ca obiect stabilirea unor reguli care se vor aplica la proiectarea, execuţia şi
exploatarea rezervoarelor mici executate din elemente prefabricate în zonele rurale.

Prevederile din prezentul Ghid se adaugă la cele cuprinse în standardele şi prescripţiile tehnice
complementare menţionate în Anexa 1. În cazul în care unele prevederi specifice diferă se vor
aplica prevederile prezentului Ghid.

Proiectarea şi execuţia rezervoarelor se recomandă să se facă de proiectanţi cu experienţă şi

verificatori atestaţi pentru exigenţele lucrărilor de proiectare în acest domeniu care pot asigura
nivelul de tehnicitate şi calitatea reclamată de acest tip de lucrări.

În proiectele de execuţie vor fi adaptate prevederile prezentului ghid prin Caietele de sarcini şi
Fişele tehnologice privind tehnologia de execuţie şi regulile de exploatare a rezervorului.

O cerinţă importantă pentru proiectarea şi executarea rezervoarelor mici în condiţii de calitate

superioară, este găsirea şi aplicarea acelor soluţii tehnologice care asigură realizarea acestui gen
de lucrări în condiţiile rurale din ţara noastră.
1.2. Clasificarea rezervoarelor

Rezervoarele mici pentru apa potabilă cu capacităţi de până la 5.000 mc se pot executa în
variante simple de 500, 1.000, 2.500, 5.000 mc, sau cuplate 2500, 21.000, 22.500, 25.000
mc.

După destinaţia rezervoarelor putem distinge:

- rezervoare pentru apă potabilă

- rezervoare pentru apă industrială

- cuve şi bazine din cadrul staţiilor de tratare a apei

- cuve şi bazine din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate

După poziţia lor faţă de sol deosebim următoarele tipuri de rezervoare mici:

- de suprafaţă

- semiîngropate

- îngropate

După forma în plan:

- dreptunghiulară

- poligonală

- circulară

După modul de acoperire rezervoarele pot fi:

- descoperite

- acoperite

Din punctul de vedere al tehnologiei de execuţie a elementelor prefabricate pentru rezervoare

mici se deosebesc:

- cu elemente din beton armat

- cu elemente din beton precomprimat

Alegerea formei şi a dimensiunilor rezervorului se va face ţinând seama de o serie de factori

printre care:

- fluxul tehnologic pe care-l deserveşte

- amplasarea rezervorului (suprafaţa disponibilă în plan)

- modul de lucru static

- tehnologia de execuţie şi exploatare

- economicitatea soluţiei

Tendinţa este ca pentru o capacitate dată, formă să fie astfel aleasă.

încât să necesite un consum minim de material de construcţie. Forma optimă în plan pentru a se
asigura un consum minim de material şi pentru optimizarea stării de eforturi interioare este cea
circulară. În ajutorul acestei afirmaţii, un calcul comparativ arată că pentru un volum V, la o
înălţime H şi o suprafaţă de bază rezultată S, lungimea perimetrală a rezervorului este de
3,58xS1/2 pentru forma circulară, 4xS1/2 pentru forma pătrată şi > 4xS1/2 pentru forma
dreptunghiulară.

În cele mai multe cazuri înălţimea rezervorului este dictată de considerente de ordin funcţional.
Pentru rezervoarele de apă potabilă înălţimea variază între 2-6 m, pentru a se evita variaţii mari
de presiune în circuitul de alimentare cu apă.

Rezervoarele de capacitate mică folosite pentru înmagazinarea apei se pot realiza din elemente
prefabricate asamblate prin precomprimare astfel:

- cu fascicule pozate în tecile montate înaintea betonării elementelor prefabricate

- prin precomprimare exterioară:

- prin înfăşurare cu sârmă SBP

- cu toroane pozate la exterior pe perete

- cu armătură gresată, realizată din două s-au mai multe toroane fixate în mantale de protecţie
(realizată din mase plastice), pozată la exterior pe perete

Se consideră că pentru capacităţi de peste 500 mc rezervoarele precomprimate sunt mai ieftine
faţă de cele din beton armat.

1.3. Noţiuni şi terminologii specifice

1. Ancoraj – piesă metalică sau din beton armat în care se fixează armătura postîntinsă pe
elementul de construcţii după pretensionare

2. Armătură nepretensionată pasivă – armătură nepretensionată cu rol preponderent constructiv,

în elementele din beton precomprimat

3. Armătură nepretensionată complementară – armătură de tip PC dispusă pe aceiaşi direcţie cu

armătura pretensionată şi participă împreună cu aceasta la realizarea solicitării capabile, având
totodată un rol important în satisfacerea condiţiilor de verificare la fisurare şi deformaţii

4. Armătură pretensionată – armătură de înaltă rezistenţă cu ajutorul căreia se realizează

precomprimarea elementelor şi structurilor în construcţii. După momentul realizării operaţiei de
tensionare se deosebesc două tipuri de armătură pretensionată:
- preîntinsă

- postîntinsă

5. Armătură preîntinsă – armătura care se tensionează (de culei pe standuri sau cofraje
autoportante), înainte de turnarea betonului. Armătura preîntinsă se înglobează în betonul turnat,
iar prin întărire se asigură conlucrarea cu acesta prin aderenţă

6. Armătura postîntinsă – armătura care se tensionează după întărirea şi montarea elementelor.

Arătura se aşează fie în canale la interiorul secţiunii elementelor, fie la exteriorul acesteia

7. Blocaj – piesă specială metalică în care se fixează armătura preîntinsă pe culee, tipare sau
nervuri (după tensionare)

8. Blocare – operaţie efectuată la sfârşitul pretensionării prin care se fixează armătura

pretensionată în blocaje sau ancoraje

9. Fascicul - armătură postîntinsă alcătuită dintr-un grup de armături paralele (sârme, toroane)
care se tensionează cu acelaşi dispozitiv şi se blochează cu acelaşi ancoraj

10. Injectare - operaţia de introducere sub presiune a unui amestec (pastă de ciment) în canelele
(tecile) în care este aşezată armătura postîntinsă

11. Teacă – piesă tubulară din bandă de oţel sau ţeavă de PVC cu care se realizează la turnarea
betonului în canalele de la interiorul secţiunii elementului în care se introduce armătura

[top]

2. SOLUTII CONSTRUCTIVE

2.1. Alcătuirea constructivă a rezervoarelor mici trebuie să conducă la realizarea unor structuri
care pot prelua în bune condiţii solicitările datorate acţiunilor la care sunt supuse pe durata
execuţiei şi în exploatare, astfel să se asigure cerinţele fundamentale de rezistenţă, stabilitate,
durabilitate şi etanşeitate. La acestea se adaugă pentru rezervoarele de înmagazinarea apei
potabile şi cerinţa de păstrarea calităţii apei.

2.2. Rezervoarele din beton precomprimat oferă condiţii superioare de etanşeitate şi siguranţă în
exploatare faţă de cele din beton armat, datorită faptului că ele sunt astfel concepute încât, în
exploatare să fie solicitate la eforturi decompresiune în pereţi.

2.3. La realizarea în tehnologia cu elemente prefabricate a pereţilor rezervoarelor, se va ţine

seama de necesitatea asigurării unor condiţii perfecte de realizare a monolitizării şi etanşării
rosturilor verticale şi orizontale.

2.4. Executarea rezervoarelor alcătuite cu elemente prefabricate prezintă următoarele avantaje

faţă de cele executate cu pereţii din beton monolit:

- elementele prefabricate se execută în fabrici de prefabricate sau în poligoane special amenajate

pe şantier, obţinându-se astfel un beton compact omogen
- posibilitatea realizării unui beton cu grad de impermeabilitate redus permite renunţarea la
tencuielile interioare

- se elimină cofrajele pentru turnarea pereţilor

- se scurtează considerabil durata de execuţie a rezervorului

La punerea în operă şi pentru tratarea ulterioară a betonului se vor respecta prevederile specifice
din Codul de practică NE 012-99 [Anexa 1].

2.5. Dintre dificultăţile legate de prefabricarea rezervoarelor cea mai importantă este realizarea
constructivă a zonelor de îmbinare dintre elementele prefabricate ale peretelui, precum şi dintre
radier şi perete, astfel ca ele să asigure o etanşeitate perfectă.

Cele mai utilizate soluţii constructive pentru rezervoarele de înmagazinarea apei sunt constituite
din două tipuri de construcţii care alcătuiesc împreună un ansamblu funcţional compus din:

- rezervorul propriu-zis

- casa vanelor, construcţia care adăposteşte zona de capăt a conductelor şi instalaţiilor şi face
legătura între rezervor şi reţeaua de instalaţii exterioare

Casa vanelor poate fi de tip independent (fig. 1) sau în cazul a două rezervoare cuplate, poate fi
situată între acestea, (soluţie constructivă cel mai des întâlnită la rezervoarele mici). Cuva
rezervorului se separă de casa vanelor cu rosturi etanşe.

2.6. Structura rezervoarelor

Structura rezervoarelor pentru înmagazinarea apei este alcătuită în general din următoarele
subansamble:

2.6.1. Placa de fund - placă elastică cu o grosime de cca. 15-25 cm, realizată din beton armat,

având clasa Bc 25 (C 20/25), cu gradul de impermeabilitate .

Sub placă se execută un strat de egalizare realizat din beton de clasă minimă Bc 7,5 (C 6/7,5)
care asigură un grad de impermeabilitate .

În unele cazuri între placa de fund şi betonul de egalizare, ca măsură de impermeabilizare, se

prevede o izolaţie hidrofugă. Placa de fund se separă printr-un rost de tasare atât de fundaţia
inelară a peretelui cât şi faţă de fundaţia stâlpului central. Placa de fund transmite la teren
presiunea exercitată de lichidul înmagazinat.

Rosturile de tasare se prevăd datorită faptului că fundaţia stâlpului central şi fundaţia inelară a
peretelui lucrează individual transmiţând la teren pe toată durata de exploatare a construcţiei,
încărcări importante. Prevederea rostului de tasare face ca solicitările elementelor menţionate să
fie simple, uşor de controlat în calcul şi astfel se înlătură pericolul fisurării plăcii de fund datorită
tasărilor inegale, a contracţiei betonului, sau datorită variaţiilor de temperatură.

La proiectarea şi executarea rostului se vor respecta prevederile din „Instrucţiuni tehnice” P73-78
şi C 163-87 [Anexa 1].
2.6.2. Fundaţia inelară a peretelui – se realizează în general din beton de clasă Bc 25 (c 20/25)

cu un grad de impermeabilitate . În acesta se creează un şanţ în care se montează elemente

prefabricate. După precomprimare, rostul dintre perete şi inelul de fundaţie se matează cu mortar
M 100, atât la exteriorul cât şi la interiorul rezervorului.

2.6.3. Peretele rezervorului se realizează din elemente prefabricate din beton armat având
grosimea minimă 12 cm în două variante:

- cu elemente din beton armat

- cu elemente din beton precomprimat

Elementele prefabricate de perete din beton precomprimat, sunt executate din beton de clasa Bc

35 (C 28/35) şi cu un grad de impermeabilitate (fig. 2).

2.6.4. Stâlpul central se realizează prefabricat din beton de clasă Bc 25 (C 20/25) având
secţiunea poligonală, iar la partea superioară are un capitel circular prefabricat. Stâlpul se
montează într-o fundaţie pahar.

2.6.5. Acoperişul rezervorului: este de tip plan şi se execută în majoritatea cazurilor din
elemente prefabricate de tip „T”. Acoperişul are prevăzute două goluri de acces spre interiorul şi
exteriorul rezervorului dotate cu scări metalice (fig. 4).

2.6.6. Radierul: în cazul rezervoarelor circulare, când terenul de fundare nu prezintă pericol de
tasări inegale şi este capabil să preia presiunile date de apa înmagazinată şi de greutatea
construcţiei, se comportă ca o placă plană sau curbă pe mediul elastic.

2.7. Tipuri de elemente prefabricate pentru pereţii rezervoarelor

Problema specifică a prefabricării rezervoarelor o constituie elementele de pereţi.

Prin precomprimarea pereţilor se urmăreşte anihilarea eforturilor de întindere inelare si obţinerea

unor elemente încovoietoare în plan vertical, cât mai mici ca valoare şi de sens contrar celor date
de presiunea apei.

Pentru realizarea rezervoarelor cu elemente prefabricate de pereţi asamblate prin

precomprimare, există o gamă foarte variată de soluţii cu (fig. 3):

- elemente plane cu sau fără nervuri verticale asamblate în cele mai dese cazuri prin intermediul
unor centuri din beton armat precomprimat

- elemente plane cu extrados curb, asamblate prin înfăşurare

- elemente cilindrice, curbate după perimetrul rezervorului, prevăzute cu canale pentru cable şi
asamblare prin postensionare

- elemente prefabricate sub forma unor bolţi cilindrice, care reazemă pe două inele
precomprimate

- elemente prefabricate sub forma unor învelitori subţiri cu dublă curbură, asamblate cu ajutorul a
două sau mai multe inele precomprimate
Există o gamă foarte variată de soluţii tehnice de execuţie a elementelor de pereţi a rezervoarelor
precum şi soluţii de amplasare a nervurilor (fig. 5, fig. 6 şi fig. 7).

Peretele de beton precomprimat este solicitat în principal la compresiune, un mod de lucru

favorabil superior, ţinând seama de cerinţele severe privind impermeabilitatea şi limitarea fisurării.
Eventualele zone întinse sunt reduse şi bine controlate.

[top]

3. MATERIALE

3.1. Betonul

Proiectantul stabileşte clasa şi gradul de impermeabilitate a betonului, recomandă tipul şi dozajul

minim de ciment folosit pentru executarea elementelor rezervorului.

Compoziţia betonului se va definitiva pe baza încercărilor preliminare efectuate în conformitate cu

prevederile din „Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat”, indicativ NE 012-99 şi din „Codul de practică pentru execuţia elementelor
prefabricate din beton armat şi beton precomprimat” indicativ NE 013-2002.

Betonul proaspăt folosit va avea la punerea în lucrare clasa de consistenţă T3 cu tasarea 70 mm

pentru fundaţii, T3/T4 cu tasarea 120 mm pentru celelalte elemente structurale. Monolitizările se
vor executa cu un beton având clasa de consistenţă la punerea în lucrare T4/T5 cu tasarea 150
mm.

Valorile maxime ale raportului A/C pentru realizarea condiţiei de impermeabilitate sunt cele
prevăzute în Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea recipienţilor din beton armat şi
beton precomprimat pentru lichide P 73-78 [Anexa 1].

Tabelul 1

Gradul de impermeabilitate Raportul A/C maxim

0,60

0,50

0,45

Betonul folosit la realizarea elementelor şi structurilor din beton precomprimat trebuie să

îndeplinească, următoarele cerinţe specifice:
 - asigurarea unei clase minime Bc 30 [C 25/30] pentru elementele cu armături pretensionate
trefilate (sârme, toroane)

- asigurarea unor caracteristici de contracţie şi curgere lentă cât mai reduse, pentru ca pierderile
de tensiune în armăturile pretensionate să fie cât mai mici

- conţinutul de clor din beton, raportat la cantitatea de ciment, trebuie să fie sub 0,2%, datorită
acţiunii corosive a clorului asupra armăturii pretensionate

- se va evita folosirea aditivilor în soluţie cu un conţinut de cloruri mai mare decât cel admis
pentru apa potabilă

În funcţie de înălţimea maximă a coloanei de apă înmagazinată şi de agresivitatea mediului

exterior, betonul destinat realizării rezervoarelor trebuie să îndeplinească condiţiile din tabelul nr.
2.

Tabelul 2

Înălţimea
coloanei de apă
Condiţii de agresivitate
Condiţii tehnice
mediu foarte slabă / slabă
-m-

- grad impermeabilitate min.

- raport A/C max.

0,6
<4
- dozaj minim de ciment (kg/m3) pentru agregate  
0 ... 16 mm 360
0 ... 31 mm 325

  Clasa betonului min. Bc 30 (C16/20)

- grad impermeabilitate min.

- raport A/C max.

0,5
4 ... 12
- dozaj minim de ciment (kg/m3) pentru agregate  
0 ... 16 mm 430
0 ... 31 mm 390
  Clasa betonului min. Bc 30 (C20/25)

- grad impermeabilitate min.

- raport A/C max.

0,45
> 12
- dozaj minim de ciment (kg/m3) pentru agregate  
0 ... 16 mm 500
0 ... 31 mm 455

  Clasa betonului min. Bc 30 (C25/30)

Pentru punerea în operă şi la tratarea betonului se vor respecta prevederile speciale din Codul de
practică NE 012-99 .

3.2. Cimentul

Alegerea tipului de ciment se va face de proiectant în funcţie de clasa betonului impusă

(proiectată), condiţiile de impermeabilitate şi de procedeul tehnologic adoptat la executarea
rezervorului conform cu prevederile codului NE 012-99 şi N.E. 013-2002.

Livrarea, transportul şi depozitarea cimentului se va face conform prevederilor din SR 388-95, SR

1500, STAS 6263, STAS 8133, STAS 227/1,2,3,4,5,6-86 precum şi din „Codul de practică pentru
executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat”, indicativ NE 012-99.

În momentul execuţiei trebuie avută certitudinea că cimentul utilizat corespunde calităţii prescrise
prin proiect. Este obligatorie atestarea calităţii cimentului prin certificatul de calitate al
producătorului şi prin efectuarea de încercări specifice, înainte de utilizare conform SR 3011-95;
SR EN ISO 9001-95.

Cimenturile ce interesează domeniul prefabricatelor din beton armat şi precomprimat sunt

clasificate convenţional după viteza de întărire şi rezistenţa proprie (pct. 4.1 şi Tabelul 4.4. din
codul de practică NE 013-2002).

Este interzisă folosirea cimentului proaspăt care are la momentul punerii în operă o temperatură
ridicată (peste 400C).

3.3. Agregatele

Agregatele naturale grele, provenite din sfărâmarea naturală sau din concasarea rocilor, având
densitatea aparentă normală între 1201 – 2000 kg/m3, sunt recomandate pentru prepararea
betonului folosit la executarea elementelor prefabricate. Pentru prepararea betoanelor se
utilizează agregate sortate, care corespund prevederilor din STAS 1667-76 şi din codul de
practică NE 012-99, cu următoarele precizări:
a. conţinutul de parte levigabilă se limitează la maximum 2% pentru nisip şi 0,5% pentru pietriş

b. argila bucăţi se limitează la maximum 1% pentru nisip iar pentru pietriş nu se admite

c. dimensiunea maximă a granulelor (Dmax) se alege în funcţie de grosimea (B) a elementului

conform tabelului 3

d. se interzice folosirea agregatelor calcaroase în cazul în care lichidul stocat prezintă

agresivitate acidă faţă de beton

e. sorturile de agregate vor fi : 0-3, 3-7; 7-16 şi 16-31

f. agregatele se vor depozita pe sorturi şi vor fi ferite de împrăştiere, impurificare sau amestecare
de sorturi.

Tabelul 3

B (cm) < 20 > 20

Dmax (cm) 16 (20) 31 (40)

Valoarea din paranteză se va aplica dacă condiţiile de turnare a betonului o permit.

Granulometria optimă şi caracteristicile tehnice ale agregatelor se determină ca pentru lucrările

de beton armat, în conformitate cu prevederile din prescripţiile în vigoare.

Controlul calităţii agregatelor se va face conform prevederilor din STAS 1799, STAS 4606 şi
STAS 5440 .

3.4. Armătura

Sortimentele şi calitatea oţelului folosit pentru executarea elementelor de beton armat şi beton
precomprimat din structura rezervoarelor vor corespunde prevederilor din STAS 500/2-80; STAS
438/1,2,3,4-89; STAS 6482/1,2,3,4-73 şi STAS 1799-88.

Armătura pretensionată se va executa în conformitate cu prevederile din Specificaţia Tehnică ST

009-1996 şi din „Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi
precomprimat” indicativ NE 012-99.

Înlocuirea oţelului prevăzut în proiect cu un altul se poate face numai cu aprobarea proiectantului
sau expertului chiar dacă înlocuitorul prezintă caracteristici superioare.

Armătura de pretensionare din import (toroane gresate etc.) se va folosi numai cu aprobarea
proiectantului pe baza unui agrement tehnic, conf. GAT 253 (MLPTL).
Oţelurile utilizate pentru confecţionarea armăturilor pretensionate sunt oţeluri de înaltă rezistenţă,
care pot fi clasificate după tehnologia de fabricaţie astfel:

- sârme din oţel patentat la rece, netede SBP 1 şi SBP II, sau amprentate SBPA I şi SBPA II conf.
STAS 6482/1-73

- produse din sârme din oţel patentate, trase la rece, împletite, liţe LBP 3 3 şi 3 3,7 şi toroane
TBP 6, TBP 9 şi TBP 12 conf. STAS 6482/4-74

- toroane gresate învelite, una două sau mai multe în mantale din materiale plastice

La rezervoarele din beton armat, armarea elementelor prefabricate şi a radierului se recomandă a

se face cu bare din oţel periodic PC 52 sau PC 60 conf. STAS 438/1-89.

La elementele prefabricate precomprimate pe ambele direcţii armătura nepretensionată, cu rol

constructiv se poate executa din plasă sudată (STNB sau STPB) cu dmin = 4 mm. La maximum 15
cm distanţă pe ambele direcţii şi pe ambele feţe.

3.5. Aditivi

Aditivii se vor utiliza pe baza unor experimentări concludente, cu aprobarea proiectantului. Se

interzice utilizarea adaosurilor de clorură de calciu.

La prepararea betoanelor se pot utiliza următoarele tipuri de aditivi:

- aditivi reducători şi super - reducători de apă

- micşti cu efect de plastifianţi şi antrenori de aer

- aditivi reducători de apă super – plastifianţi

- aditivi întârzietori de priză

Utilizarea aditivilor se face în continuare cu prevederile din „Codul de practică pentru executarea
lucrărilor din beton, beton armat şi precomprimat” indicativ NE 012-99, Normativului C 237, Cod
de practică NE 013-2002 sau a agregatelor tehnice specifice.

3.6. Apa

Apa utilizată la prepararea betoanelor şi mortarelor va corespunde prevederilor STAS 790-84

„Apă pentru mortare şi betoane”. Se interzice utilizarea apei de mare sau a apelor minerale
pentru prepararea betoanelor.

3.7. Cofrajele

3.7.1. Cofrajele tiparele şi susţinerile se vor executa pe baza detaliilor de execuţie întocmite de
proiectant în conformitate cu prevederile STAS 7721-90.

Cofrajele şi tiparele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii specifice:

- să asigure realizarea elementelor la forma şi dimensiunile prevăzute în proiect

- să permită o fixare sigură şi în conformitate cu proiectul a pieselor înglobate

- să permită o compactare corespunzătoare a betonului în zonele de ancorare a armăturii

precomprimate

- să permită scurtarea elastică a betonului la precomprimare şi intrarea în lucru a greutăţii proprii

3.7.2. Cofrajele pentru elemente prefabricate din beton precomprimat

Execuţia elementelor prefabricate de perete se face de preferinţă în tehnologia de stand atunci

când sunt precomprimare longitudinal pct. 2.8. (fig. 5) .

Matriţele pentru realizarea convexităţii se recomandă să se facă din beton mozaicat conform cu
procedeul de precomprimare adoptat, sau din răşini epoxidice, dar la un preţ de cost mult mai
ridicat. Lateralele se recomandă a fi executate din metal (tablă striată) pentru a se putea respecta
toleranţele dimensionale şi pentru a se asigura o suprafaţă rugoasă în zonele de monolitizare.
Înainte de montare elementele prefabricate de perete se vor verifica vizual pentru depistarea
eventualelor fisuri, ştirbituri sau rupturi. Totodată se vor verifica şi dimensiunile geometrice ale
elementelor.

3.8. Protecţia anticorosivă

Protecţia anticorosivă a rezervoarelor se va aplica în funcţie de agresivitatea mediului, în

conformitate cu prevederile din normativul C 210-94.

Protecţia armăturilor precomprimate se face în modul următor:

- protecţia toroanelor (negresate) şi a sârmelor înfăşurate la exteriorul rezervorului, se face cu un

strat de mortar torcretat, de 4,5 cm grosime aplicat în trei straturi, dispus la exteriorul rezervorului
pe întreaga suprafaţă:

 primul strat de 1 cm grosime se va executa din mortar fin pentru amorsare (ciment şi
nisip 0-1 mm în părţi egale)
 al doilea strat aplicat după 45 min. de 21,5 cm grosime, cu nisip 0-2 mm (0-3 mm)

 al treilea strat de 2,0 cm cu nisip 0-3 mm aplicat la un interval de 30-50 min. de la cel
precedent

După cca. 6 ore de la terminarea torcretării se recomandă udarea suprafeţei exterioare a

rezervorului şi menţinerea în stare umedă timp de 7 zile. Torcretarea se face cu rezervorul plin cu
apă.

- fasciculele înglobate în pereţi se protejează prin injectarea tecilor cu pastă de ciment, iar
ancorajele se înglobează în beton

- toroanele gresate nu au nevoie de o protecţie specială

[top]

4. INSTALAŢII
4.1. La proiectarea instalaţiilor se va ţine seama de prevederile proiectului privind destinaţia
rezervorului şi de reglementările tehnice în vigoare, corelate cu următoarele:

- se vor respecta parametrii tehnologici şi funcţionali ai rezervorului

- la traversarea p[ereţilor rezervorului cu conducte se vor prevedea piese speciale de trecere

(presetupe) etanşe şi reglabile cu posibilităţi de intervenţie din exterior. Piesele de trecere se vor
monta în cofraj înaintea betonării

- la proiectare se va avea în vedere ca poziţionarea presetupelor să se facă astfel încât

strângerea lor să se facă de la exteriorul rezervorului

- la rezervoarele precomprimate se interzice traversarea pereţilor cu conducte

4.2. Instalaţiile hidraulice la rezervoarele fundate pe pământuri sensibile la umezire se vor realiza
în conformitate cu prevederile normativului P 7-92, astfel încât să se poată verifica pierderile de
apă.

4.3. Se va prevedea izolarea termică a conductelor la care este pericolul ca apa să stagneze şi
să îngheţe.

4.4. Conductele şi piesele de trecere expuse mediilor agresive se vor executa din materiale
rezistente la coroziune sau se vor proteja corespunzător.

4.5. Piesele de fixare a conductelor şi instalaţiilor nu vor străpunge pereţii prefabricaţi, ele vor fi
fixate în beton la turnare.

4.6. Se interzice lucrul cu sudură la o distanţă mai mică de 0,20 m de la suprafaţa betonului.

[top]

5. INDICATII PRIVIND PROIECTAREA

5.1. Alegerea amplasamentului şi soluţii de fundare

Alegerea amplasamentului, împreună cu late date privind funcţionarea rezervorului –

capacitatea rezervorului, poziţia rezervorului faţă de nivelul terenului – sunt stabilite de inginerul
tehnolog urmărindu-se încadrarea optimă în schema tehnologică a ansamblului din care face
parte rezervorul.

Soluţii de fundare. La stabilirea soluţiilor de fundare se va ţine cont de concluziile studiului

geotehnic şi în special de seismicitatea terenului.

În cazul pământurilor sensibile se va ţine cont de prevederile din Instrucţiunile tehnice P 70-79, a
normativului P 7-92.

Grosimea minimă a plăcii radierului rezervorului va fi de 20 cm, dar ea se stabileşte prin calcul în
funcţie de solicitări, de clasa şi gradul de impermeabilitate a betonului şi de presiunea exercitată
de lichidul înmagazinat.
Se va evita amplasarea pe versanţi cu pante abrupte, pe terenuri instabile, sensibile la alunecare
şi umezire, pe terenuri contractile, pe terenuri cu compresibilitate mare, pe terenuri cu nivel ridicat
al apei subterane sau care prezintă agresivitate faţă de beton. Nu este permisă fundarea directă
pe nisipuri lichefiabile.

Se recomandă fundarea directă a recipienţilor pe terenuri omogene, cu caracteristici fizico –

mecanice corespunzătoare presiunii efective pe teren.

În cazul fundării pe terenuri cu caracteristici fizico – mecanice slabe, în funcţie de natura

terenului, se va recurge la măsuri specifice de îmbunătăţire a terenului: prin compactarea
suprafeţei de fundare şi realizarea unei perne de repartiţie din balast compactat, penetrat în
teren.

În toate cazurile, se vor lua măsuri de amenajare specifice (pante, rigole, şanţuri), care să asigure
corelarea şi evacuarea apelor pluviale, pe durata executării construcţiei, precum şi după darea în
exploatare a recipientului. Se vor lua măsuri de amenajare speciale (drenuri, puţuri de
epuizmente) după caz, pentru coborârea nivelului hidrostatic al apei subterane pe durata
executării lucrării, eventual şi după aceea.

5.2. Alegerea formei şi dimensiunilor rezervorului

La alegerea formei rezervorului trebuie să se ţină seama de o serie de factori printre care:

- fluxul tehnologic pe care îl deserveşte

- suprafaţa în plan disponibilă pentru amplasare

- proprietăţi structurale, starea de eforturi

- tehnologia de execuţie şi nu în ultimul rând preţul de cost

Criteriul de economicitate este condiţionat de minimizarea suprafeţei peretelui recipientului şi de

optimizarea stării de eforturi din perete. Din acest punct de vedere se recomandă forma în plan
circulară. Dacă, totuşi, din motive de altă natură (funcţională, tehnologică, amplasare etc.) se
adoptă forma dreptunghiulară, se recomandă ca raportul laturilor să fie cât mai aproape de 1,
forma ideală din acest punct de vedere fiind cea pătrată, care asigură limitarea efectelor de
torsiune generală sub acţiunea seismică.

La alegerea soluţiei prefabricate a pereţilor rezervoarelor paralelipipedice (dacă o asemenea

soluţie se impune) este obligatorie prevederea următoarelor măsuri:

- zonele de colţ şi de legături (rosturi verticale) se vor executa în soluţie monolită

- dimensionarea şi alcătuirea rostuirilor se va face având la bază verificări experimentale

concludente

Înălţimea rezervorului este dictată în primul rând de considerente de ordin funcţional. Astfel
pentru rezervoarele de apă potabilă înălţimea se va alege între 2 m şi 6 m (până la 11 m în cazuri
excepţionale). Din punct de vedere al stării de eforturi şi asigurarea etanşeităţii se recomandă să
se adopte înălţimi ale peretelui cât mai reduse. Bineînţeles, în limitele cerinţelor funcţionale şi a
terenului pus la dispoziţie.
Dimensiunile în plan ale rezervoarelor se limitează din condiţii de deformaţie şi fisurare. Astfel,
pentru rezervoarele cilindrice din beton armat monolit, se recomandă ca diametrul să nu fie mai
mare de 25-30 m. La rezervoare cilindrice cu pereţi prefabricaţi precum şi la rezervoarele
precomprimate radial, diametrele se pot alege până la 60 m.

La alegerea formei radierului şi fundaţiilor se va urmări:

- libera deplasare din contracţie

- evitarea schimbărilor bruşte de secţiune

- asigurarea condiţiilor optime de executare a hidroizolaţiilor şi a protecţiilor anticorosive

- adaptarea unei forme care asigură scurgerea apei la golire

5.3. Asigurarea condiţiilor de exploatare

5.3.1. Izolaţii termice

Izolarea termică a rezervoarelor se aplică pentru a împiedica îngheţarea sau încălzirea excesivă
a apei din rezervor pe perioada iernii sau a verii. Izolarea termică poate să lipsească la
rezervoarele de apă cu capacităţii mai mari de 1.000 mc, datorită inerţiei termice ridicate a masei
de apă şi a masei betonului.

Rezervoarele supraterane de capacitate mică 500-5.000 mc, amplasate în zona II climatică

trebuie să se izoleze termic. Termoizolaţia se prevede numai la pereţii exteriori şi la acoperiş,
putând a fi realizate prin mai multe soluţii:

- zidărie ţesută din blocuri ceramice sau din BCA lipită de peretele rezervorului sau cu strat de
aer oclus (izolant) între zidărie şi perete

- plăci de stabilit de 25 100 6 cm, lipite la exteriorul rezervorului cu mortar de ciment cu aracet

- strat termoizolant din polistiren expandat sau extrudat, vată minerală sau plăci de BCA protejate
la exterior cu un perete de beton monolit

Grosimea termoizolaţiei se va calcula de proiectant în funcţie de condiţiile climatice ale zonei şi

de specificitatea fiecărui rezervor.

Termoizolaţia se va proteja la exterior cu un strat de tencuială impermeabilă sau prin

torcretizarea unui strat de mortar de cca. 2,5 – 3 cm.

5.3.2. Izolarea hidrofugă exterioară

La rezervoarele îngropate, asupra cărora acţionează numai umiditatea naturală a pământului, se

va prevedea la exterior pe pereţi o izolaţie hidrofugă din membrane hidroizolante, sau pânză
bituminată cu două straturi de bitum topit. Izolarea acoperişului se va face în conformitate cu
prevederile din „Normativul pentru proiectarea şi executarea hidroizolaţiilor din materiale
bituminoase la lucrări de construcţii” C 112-86.

La rezervoarele îngropate, fundate sub nivelul apelor subterane, la exteriorul acestora se va

prevedea o izolaţie hidrofugă alcătuită în conformitate cu prevederile normativului C 112-86.
Alegerea tipului de izolaţie hidrofugă se va face de proiectant ţinând seama de calităţile
materialelor, agresivitatea naturală şi industrială a terenului înclinarea elementului pe care se
aplică izolaţia şi de condiţiile de exploatare a rezervorului.

La execuţie se va asigura continuitatea pe verticală şi orizontală a hidroizolaţiei atât la pereţi cât

şi la conductele care traversează peretele p[rin racordări corespunzătoare.

5.3.3. Etanşeitatea

Etanşeitatea este una dintre cerinţele de bază ale funcţionării normale a rezervoarelor. O
etanşeizare corectă asigură pentru rezervoare un volum perfect închis fără scurgeri necontrolate .

În cazul rezervoarelor pentru înmagazinarea apei etanşeizarea pereţilor se poate realiza prin mai
multe procedee:

- realizarea unui beton de clasa Bc 30 (c 25/30) cu permeabilitate redusă, gradul de

impermeabilitate

- limitarea deschiderii fisurilor la 0,1 mm pe feţele în contact cu apa. La structurile precomprimate

fisurarea este practic inexistentă

- tencuieli impermeabile care se aplică în 3-6 straturi succesive la interiorul rezervorului, iar la
sfârşit se aplică un strat subţire de finisaj din glet de ciment

- pelicule hidroizolante care asigură impermeabilitatea şi rezistenţa chimică, sunt straturi de

izolaţie elastică, aplicate de obicei peste un strat din mortar de ciment (de 2-3 cm aplicat prin
torcretare), sub formă de:

a. vopsele pe bază de clor cauciuc

b. răşini epoxidice

c. mase de şpaclu pe bază de polimeri din răşini perclorvinilice sau epoxidice, simple sau armate
cu ţesături din fibre de sticlă

d. placaje cu faianţă sau gresie

e. izolaţii cu folii de plumb, PVC şi latele, fixate pe pereţii de beton

În cazurile în care se înmagazinează ape uzate cu efect corosiv asupra betonului, pe faţa
interioară a peretelui rezervorului se aplică o protecţie anticorosivă.

5.4. Prevederi privind alcătuirea constructivă

Alcătuirea constructivă a rezervoarelor trebuie să asigure preluarea în bune condiţii a solicitărilor

care apar în timpul execuţiei şi exploatării rezervorului, în condiţii de etanşeitate.

Grosimea pereţilor exteriori se stabileşte prin calcul, dar nu va putea fi mai mică de:

- 15 cm pentru pereţii din elemente prefabricate cu înălţimea h = 4 m

- 17 cm pentru pereţii din elemente prefabricate cu înălţimea h = 6 m

- 19 cm pentru pereţii din elemente prefabricate cu înălţimea h = 6 m

La alcătuirea rezervoarelor din beton armat, monolite sau prefabricate, respectiv cu radier monolit
şi cu suprastructura prefabricată, apare ca necesară prevederea unor rosturi, care pot fi de mai
multe tipuri:

- rosturi de contracţie, de lucru, sau de tasare, prevăzute în radier

- rosturi verticale în pereţi, respectiv rosturi de îmbinare a prefabricatelor de perete

- rosturi orizontale, de legătură între perete – fundaţie (radier)

Îngroşarea elementelor prefabricate de perete, spre zona rostului de îmbinare vertical, va fi de

minim 20 cm.

Alcătuirea rosturilor permanente trebuie să asigure etanşeitatea rezervorului, în concordanţă cu

ipotezele de calcul şi compatibilitate cu deformaţiile elementelor, atât în timpul executării lucrării,
cât şi pe durata exploatării. La alegerea materialului de etanşare se va ţine seama de natura
lichidului înmagazinat.

5.4.1. Alcătuirea rosturilor de contracţie în radier

Rosturi de contracţie în radier se prevăd la recipienţii cu diametrul sau diagonala mai mare de 25
m, distanţele dintre rosturi depinzând de mărimea contracţiei, de procentul de armare, de tipul de
izolaţie etc. Din punct de vedere constructiv, sunt similare cu rosturile de lucru, precum şi cu
rosturile de tasare care despart părţi ale fundaţiei ce pot avea tasări diferite (de ex. fundaţia
pereţilor şi placa de radier) fiind solicitate diferit şi având rigidităţi diferite. Din punct de vedere
constructiv, se pot alcătui în două moduri : fără sau cu membrană de etanşeizare.

Rosturi fără membrană se vor prevedea numai în cazul recipienţilor de foarte mică capacitate
(până la 200 mc). Se pot adapta soluţii ca în fig. 8.

În cazurile curente, se recomandă adoptarea unor rosturi cu membrană (fig. 8d,e,f,g). Acestea se
vor alcătui prin întreruperea plăcii radierului pe o lăţime de 2-3 cm, umplerea golului creat cu
materiale moi şi interpunerea unei membrane etanşe, deformabile, care se încastrează în cele
două câmpuri vecine. La suprafaţa sa interioară, rostul se va închide cu un dop de mortar de
ciment sau chit, la alegerea căruia se ţine seama de natura lichidului conţinut.

Membrana de etanşeizare poate fi realizată din oţel, aramă, cauciuc sau material plastic. Se
recomandă utilizarea profilului de PVC plastifiat, livrat sub formă de benzi, a căror înnădire în
lung se face prin sudură (C. 163-87 „Instrucţiuni tehnice pentru folosirea profilului încastrat de
PVC plastifiat la etanşarea rosturilor din cadrul construcţiilor din beton armat”) .

Pentru a evita eforturi suplimentare din deformaţii, la rezervoarele obişnuite se recomandă

prevederea unui rost perimetral interior care să despartă fundaţia propriu-zisă a peretelui, de
placa de radier. Această recomandare nu este valabilă în cazul fundării pe un radier general.

5.4.2. Alcătuirea rosturilor verticale din pereţi

Acestea apar sub forma unor rosturi de dilataţie la pereţii rezervoarelor monolite, de mică înălţime
şi cu dimensiunile mari în plan, respectiv sub forma unor rosturi de îmbinare la rezervoarele
prefabricate.

Rosturile de dilataţie pot fi concepute şi executate cu sau fără membrană de etanşeizare (fig. 9).
Se recomandă utilizarea celor cu membrană.

Rosturile de îmbinare dintre prefabricate se vor concepe în funcţie de sistemul constructiv

adoptat pentru perete. De cele mai multe ori, se utilizează rosturi armate având lăţimi între 10-30
cm, cu o profilare şi tratare corespunzătoare a feţelor spre rost ale prefabricatelor.

La anumite sisteme constructive, la care, de pildă, asamblarea se face prin inele precomprimate,
se pot adopta rosturi mici, ne armate. În acest caz, o foarte mare grijă trebuie acordată profilării
feţelor spre rost ale prefabricatelor. De asemenea, se recomandă să se realizeze o îngustare a
rostului dinspre interior spre exterior, pentru a crea efectul de dop sub acţiunea presiunii apei din
interior.

Betonul de monolitizare va avea clasa cel puţin egală cu cea a prefabricatelor şi se va prepara cu
agregate mici (până la 7 mm, la rosturi mici) şi ciment cu întărire rapidă.

Betonul sau mortarul folosit la monolitizarea rosturilor poate fi preparat cu adaosuri plastifiante,
cu adaosuri care împiedică contracţia, precum şi cu cimenturi expansive. Se recomandă
betonarea rosturilor mari prin torcretare în straturi succesive, executată din interior, fiind cofrată
numai suprafaţa exterioară a rostului.

5.4.3. Alcătuirea rosturilor la legătură perete – radier

Alcătuirea rostului de la baza peretelui trebuie să corespundă sistemului constructiv şi schemei

statice adoptate pentru perete şi să asigure etanşeitatea recipientului.

Îmbinarea perete – radier poate să constituie reazem simplu (respectiv reazem cu deplasare
limitată), articulaţie sau încastrare.

Realizarea de reazeme simple (fig. 10) se recomandă la rezervoarele precomprimate. Acestea

permit deplasări laterale limitate prin interpunerea unui strat de lunecare care se poate realiza din
materiale bituminoase, chituri plastice, cauciuc sau neopren. Se recomandă folosirea ultimelor
două soluţii. Pentru etanşeizarea rosturilor create se poate utiliza: mastic de bitum cu
microazbest, bitum cauciucat, chituri pe bază de răşini acrilice şi epoxidice, mortar de ciment,
mortare speciale armate cu fibre. Rostul dinspre interior se etanşeizează înainte, iar cel exterior,
după precomprimarea radială a peretelui.

Reazemele articulare se realizează în mod asemănător celor simplu rezemate (fig. 11), cu
diferenţa că se prevede suplimentar o armătură de articulaţie, capabilă să preia forţa orizontală.
Realizarea articulaţiei prin precomprimare verticală este o soluţie recomandată în zone cu
activitate seismică intensă sau relativ intensă (A, B, C şi D). Legătura peretelui cu radierul se
poate realiza si sub forma unei încastrări (fig. 12), atât la rezervoarele monolite, cât şi la cele
prefabricate. În cazul soluţiei monolite adâncimea de încastrare se adoptă în funcţie de înălţimea
peretelui - aproximativ H/10 – dar nu mai puţin de 35 cm

În zonele seismice de calcul A şi B se recomandă ca legătura pereţilor cu radierul şi cu planşeul

de acoperiş să fie o legătură de continuitate monolită, sau realizată prin monolitizare, pentru a
reduce pericolul de alunecare pe fundaţie şi respectiv de deplasare laterală a planşeului.
Fig. 13

Fig. 14

5.5. Calculul şi dimensionarea rezervoarelor

5.5.1. Acţiuni. Grupări de acţiuni

Calculul stării de eforturi şi deformaţii a structurilor de rezervoare din beton armat, verificarea
siguranţei structurale la diferite stări limită, se face luând în considerare toate acţiunile şi
combinaţiile cele mai defavorabile, practic posibile, ale acestora. Acţiunile posibile sunt
următoarele: greutatea proprie a rezervorului şi a elementelor constitutive ale structurii, presiunea
lichidului din rezervor, greutatea şi împingerea pământului, suprapresiunile verticale de
exploatare, presiunea apei subterane, efectul temperaturii, contracţia şi curgerea lentă a
betonului, acţiunile climatice: zăpadă şi vânt, precomprimarea (în cazul rezervoarelor
precomprimate), acţiunile seismice.

Încărcările gravitaţionale se determină în conformitate cu prevederile STAS 10101/1-78 (Anexa

1).

Presiunea lichidului este direct proporţională cu adâncimea coloanei de lichid şi cu greutatea

specifică a acestuia .

Presiunea dată de pământ se poate evalua în conformitate cu teoria împingerii pământurilor, a lui
Coulomb. Împingerea astfel calculată trebuie suplimentată cu o suprasarcină uniform distribuită
de minimum 300 daN/mp, respectiv minimum 500 daN/mp în caz de suprafaţă circulabilă.

Dacă nivelul maxim al apei subterane este peste nivelul radierului (rezervorul „stă în apă”),
trebuie evaluată subpresiunea care acţionează de jos în sus pe fundul rezervorului şi, de
asemenea, trebuie luată în considerare şi presiunea apei freatice pe peretele rezervorului,
corespunzător nivelului apei.

Variaţia de temperatură acţionează, în general, doar asupra rezervoarelor supraterane. Efectul

temperaturii, dacă este cazul, se evaluează sub două aspecte:

a) t - variata de temperatură uniformă a peretelui (variaţia temperaturii axei mediane a peretelui

ca urmare, în principal, a variaţiei temperaturii exterioare, odată cu timpul):

t = (ti + te) / 2;

b) t - variaţia de temperatură neuniformă, adică diferenţa de temperatură dintre cele două feţe,
interioară şi exterioară, a rezervorului:

 t = ti - te

Valorile de calcul ale temperaturii exterioare se consideră conform STAS 10101/20-90. Pentru
determinarea variaţiei de temperatură pe grosimea peretelui şi a straturilor termoizolante ce
formează structura de ansamblu a peretelui, valorile conductivităţilor termice ale materialelor şi
cele ale coeficienţilor de transfer termic prin convecţie pe suprafaţa interioară şi exterioară se iau
conform STAS 6472/3-89.
Acţiunea datorată contracţiei şi curgerii lente se poate evalua conform STAS 10101/0-90.

Încărcările date de zăpadă şi vânt se determină în conformitate cu prevederile STAS 10101/20-

90.

Încărcările seismice se evaluează conform P100-92. Se recomandă încadrarea recipienţilor în

clasa de importanţă III. Acţiunile seismice care trebuie luate în considerare sunt următoarele:

a) forţa de inerţie generată de oscilaţiile masei structurii şi o parte din masa lichidului (masa de
impuls), ce oscilează în faza cu structura rezervorului

b) presiunea hidrodinamică generată de oscilaţiile fluidului înmagazinat, compusă din două

componente: presiunea hidrodinamică de impuls şi presiunea hidrodinamică de convecţie (fig. 15
şi fig. 16).

În cazul rezervoarelor având capacitatea sub 10.000 mc, pentru determinarea presiunilor
dinamice exercitate de lichid asupra pereţilor rezervorului se poate utiliza un procedeu simplificat
şi anume: presiunile dinamice se determină din valoarea forţei seismice totale exercitate de lichid
asupra pereţilor rezervorului, iar presiunea se consideră constantă pe înălţime şi variind după
cosinus pe circumferinţă.

c) presiunea dinamică a pământului în cazul recipienţilor îngropaţi sau semiîngropaţi;

Pentru rezervoarele cu pereţi verticali, presiunea dinamică a pământului se calculează cu relaţiile:

- presiunea dinamică activă: pad = (1 + 2·cs·tg)·pas

- presiunea dinamică pasivă : ppd = (1 + 2·cs·tg)·pps

unde:

- cs este coeficientul seismic global conform P 100-92

-  este unghiul de frecare interioară a pământului

- pas şi pps sunt presiunea activă, respectiv presiunea pasivă în regim static

Acţiunile şi gruparea acestora se vor lua în considerare în conformitate cu prevederile STAS

1010/0A-77 „Acţiuni în construcţii şi gruparea acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale”.

În cazul recipienţilor, grupările fundamentale şi speciale se constituie pentru două situaţii de

bază:

I. rezervorul gol, acţionat din exterior de împingerea pământului (cu eventuale suprapresiuni
verticale şi presiunea hidrostatică a pânzei freatice) şi forţa de precomprimare în faza finală - in
cazul rezervorului îngropat sau semiîngropat şi rezervorul gol, acţionat de forţa de
precomprimare în faza iniţială - în cazul tuturor rezervoarelor indiferent de poziţia lor faţă de
nivelul terenului
II. rezervorul plin, acţionat de presiunea lichidului din interior în cazul rezervoarelor din beton
armat, respectiv rezervorul plin acţionat de presiunea lichidului şi forţa de precomprimare în faza
finală, dacă rezervorul este precomprimat

5.5.2. Calculul stării de eforturi şi deformaţii

Pentru rezervoarele din beton armat şi beton precomprimat starea de eforturi şi deformaţii se va
determina în domeniul elastic.

Calculul se face în funcţie de forma şi alcătuirea constructivă adoptată utilizând metode numerice
sau analitice, modelând în mod adecvat conlucrarea dintre elementele structurii. Pentru
rezervoarele cilindrice obişnuite, calculul se face în teoria plăcilor curbe subţiri.

5.5.3. Calcule de verificare şi dimensionare

5.5.3.1. Verificarea şi dimensionarea pereţilor recipienţilor

Verificarea şi dimensionarea pereţilor recipienţilor se va face la starea limită de rezistenţă şi la

starea limită de deschidere a fisurilor.

Calculele de verificare şi dimensionare a structurii recipienţilor se vor conduce în conformitate cu

prevederile STAS 1010/0-90 „Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton, beton armat
şi beton precomprimat”.

La verificarea la starea limită de rezistenţă a rezervoarelor cilindrice prefabricate, se recomandă

adoptarea unui coeficient al condiţiilor de lucru m = 0,90.

La recipienţii din beton armat, deschiderea fisurilor se recomandă să se limiteze la 0,1 mm.

Recipienţii din beton precomprimat se recomandă să fie încadraţi în clasa I de verificare la

fisurare.

Pentru elementele prefabricate ale rezervoarelor precomprimate, verificarea la fisurare se poate

face conform clase a II-a de verificare la fisurare.

Se recomandă ca efortul unitar de control pk în armătura pretensionată să nu depăşească Rp -

rezistenţa de calcul a oţelului utilizat.

5.5.3.2. Verificarea la stabilitate locală şi globală a recipienţilor

a) Stabilitatea locală a peretelui cilindric se va verifica la rezervoarele precomprimate în ipoteza

rezervorului gol acţionat de forţele de precomprimare. La această acţiune se adaugă, în gruparea
specială, presiunea dinamică a pământului, pentru rezervoarele îngropate. Condiţia de verificare
se poate scrie:

1,2inelar, efectiv < inelar, critic

unde efortul unitar critic se poate calcula cu relaţia:

inelar, critic = 0,66121·Eb·hp / H·(hp / R)0,5

unde:

- Eb este modulul de elasticitate a betonului

- hp este grosimea peretelui

- H este înălţimea peretelui

- R este raza suprafeţei mediane a cilindrului.

b) Se impune, de asemenea, verificarea stabilităţii globale la alunecare şi răsturnare a

rezervorului în timpul acţiunii seismice.

Verificarea stabilităţii globale la alunecare se face cu relaţia:

1,2·(Pi + Pc) < f·G

unde:

- Pi este componenta orizontală a rezultantei presiunilor hidrodinamice impulsive

- Pc este componenta orizontală a rezultantei presiunilor convective,

- f este coeficientul de frecare beton teren (01, ... 0,3 funcţie de natura terenului)

- G este suma încărcărilor gravitaţionale inclusiv greutatea apei şi a pământului care participă la
stabilitatea ansamblului

Verificarea stabilităţii globale la răsturnare se face cu relaţia:

Mrasturnare = 1,2·[(Pi·hi + Pc·hc) + Mr,radier] < Mstabilitate

unde:

- Mrăsturnare este momentul global de răsturnare

- Pi şi Pc - sunt rezultantele presiunilor dinamice orizontale impulsive şi, respectiv, convective

- hi şi hc - sunt înălţimile la care acţionează rezultantele Pi şi Pc (fig. 5.8)

- Mr,radier - este momentul de răsturnare datorat presiunilor hidrodinamice verticale care acţionează
pe radier

- Mstabilitate – momentul de stabilitate asigurat de încărcările gravitaţionale

c) Verificarea stabilităţii la plutire se impune în cazul rezervoarelor îngropate sau semiîngropate,

cu nivelul apei subterane peste nivelul radierului. Condiţia este ca greutatea rezervorului gol să
fie mai mare decât suna presiunilor hidrostatice care acţionează pe fundul rezervorului (fig. 17).

1,2·ps·Ar < Ggol

unde:

- ps este subpresiunea hidraulică

- Ar este aria suprafeţei radierului

- Ggol este greutatea totală a rezervorului gol

d) Pentru gruparea specială de acţiuni se impune verificarea presiunilor pe teren în regim dinamic
cu următoarea relaţie :

pt,dinamic < 1,45·pt,static

Detaliile şi condiţiile tehnice care trebuiesc specificate în proiectul de execuţie sau în caietele de
sarcini în cazul rezervoarelor cu elemente prefabricate sunt specificate în Codul de practică NE
012-99 şi NE 013-02 (Anexa 1).

[top]

6. INDICATII PRIVIND EXECUTIA

6.1. La execuţia rezervoarelor din beton armat şi beton precomprimat se va ţine seamă de
prevederile din proiect „Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi
beton precomprimat”, indicativ NE 012-99, „Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi execuţia
recipienţilor din beton armat şi beton precomprimat pentru lichide”, indicativ P 73-78, Codul de
practică pentru execuţia elementelor prefabricate din beton, beton armat şi beton precomprimat
NE 013-2002, Cod de proiectare şi execuţie pentru recipienţii din beton armat şi beton
precomprimat (Faza anteproiect).

6.2. Execuţia rezervoarelor se va face pe baza proiectelor şi detaliilor de execuţie, caietelor de

sarcini şi a fişelor tehnologice. Pentru realizarea unor betoane cu o structură compactă şi
uniformă este necesar îndeplinirea următoarelor cerinţe:

- materialele folosite vor corespunde din punct de vedere calitativ şi tehnic

- pe baza Fişelor Tehnologice se va întocmi un plan de betonare care să asigure o turnare

continuă a elementelor prefabricate şi a elementelor din beton monolit

- se va asigura întreaga gamă de utilaje necesare atât fazei de execuţie a elementelor

prefabricate cât şi manipulării, transportului montării şi precomprimării lor.

Lucrările de precomprimare a elementelor şi a structurii se vor executa numai pe baza unui

proiect elaborat de o unitate proiectantă specializată şi verificată de specialişti verificatori
atestaţi . Executarea lucrărilor de precomprimare a rezervoarelor va fi încredinţată unor agenţi
economici, cu experienţă pentru acest tip de lucrări care pot asigura nivelul de calitate
corespunzător cerinţelor sistemului calităţii.

Pretensionarea armăturilor se va face numai cu instalaţii omologate, de echipe de muncitori

atestate conduse de un responsabil cu execuţia lucrărilor, atestat pentru acest tip de lucrări.
6.3. Înainte de începerea fiecărei faze de lucru se va verifica:

- calitatea materialelor ce urmează a fi puse în operă

- calitatea lucrărilor executate în faza anterioară

- dacă utilajele necesare pentru acea fază (betonare, montare, precomprimare şi torcretare) sunt
asigurate şi funcţionează corespunzător

- dacă formaţiile de lucru şi-au însuşit prevederile din caietele de sarcini şi fişele tehnologice

- dacă formaţiile de lucru şi-au însuşit normele de protecţie a muncii specifice tipului de lucrări

6.4. Elementele prefabricate pentru pereţi se vor realiza de preferinţă în tehnologia pe stand, în
fabrici sau poligoane specializate. Faţa convexă a elementelor (exterioară peretelui) nu se va
sclivisi pentru a se asigura o bună aderenţă a betonului cu stratul de torcret, de protecţie a
armăturilor postîntinse.

În cazul utilizării tratamentului termic la realizarea elementelor prefabricate, temperatura maximă

nu va depăşi 70oC.

Înainte de montarea elementelor prefabricate de perete se vor verifica vizual în vederea depistării
eventualelor fisuri, ştirbituri sau rupturi. Totodată se vor verifica şi dimensiunile geometrice şi
respectarea abaterilor prevăzute în proiect.

Cofrajele şi tiparele utilizate la realizarea elementelor prefabricate de beton se vor executa pe

baza unui proiect cu detalii de execuţie, întocmit de unitatea care a întocmit proiectul.

6.5. Montarea prefabricatelor se va face conform proiectului, abaterile de la poziţia în plan, de la

dimensiunile rosturilor şi de la verticalitate trebuie să se înscrie în toleranţele limită date de
„Codurilor de practică”, indicativ NE 012-99 şi NE 013-02.

La montare se vor lua măsuri corespunzătoare de sprijinire a elementelor prefabricate până la

monolitizarea rosturilor (fig. 18).

6.6. Feţele laterale ale panourilor se vor sabla, buciarda sau se vor peria cu peria de sârmă
înainte de montare, pentru a se asigura o conlucrare cât mai bună între element şi materialul de
monolitizare.

6.7. La cofrarea rosturilor verticale se interzice folosirea dispozitivelor de fixare a cofrajelor care
traversează rostul.

6.8. Betoanele şi mortarele turnate în rost nu vor depăşi feţele exterioare ale elementelor.

6.9. După turnare şi compactare, betonul din rost va fi protejat şi udat timp de 7 zile indiferent de
intervalul de timp în care se face decofrarea.

6.10. Toleranţe de execuţie

Abaterile şi toleranţele de execuţie admise la executarea rezervoarelor din beton armat şi

precomprimat se vor înscrie în valorile din codul de practică NE 012-99, cu precizările din tabelul
următor:
 Tabelul 4

Nr. crt. Titlul abaterii admise faţă de proiect Abaterea limită admisă

Abaterea limită de la circularitate la rezervoarele cilindrice se măsoară faţă de

1 lungimea razei:  

- D ≤ 20 m ± ± 20 mm

- D < 20 m ± ± D/100

unde D = diametrul rezervorului

2 Abaterea limită de la grosimea peretelui ± 5 mm

3 Abaterea limită la înclinarea faţă de verticală a suprafeţei şi muchiilor pereţilor 3 mm/m dar nu mai mult
de 15 mm

4 Abaterea limită la montarea ancorajelor fasciculelor ± 8 mm

5 Abaterea limită la lăţimea feţei de rezemare a ancorajelor fasciculelor ± 8 mm

Abaterea limită la dimensiunile elementelor prefabricate:  

6
- lungime - 10 mm

- lăţime - 5 mm

- grosime - 5 mm

- lungimea diagonalelor ± 10 mm

- liniaritatea muchiilor şi curbarea maximă din precomprimare - 2 mm/m dar nu mai

mult de 10 mm

- unghiul dintre faţa exterioară şi feţele de rost ± 2o

7 Abaterea limită la lăţimea rosturilor verticale + 20 mm,

- 5 mm

8 Decalarea maximă, a feţelor exterioare a elementelor prefabricate, în dreptul 10 mm

rosturilor
Notă: în cazul rezervoarelor precomprimate prin înfăşurare valorile abaterilor limită admise vor fi
corelate cu caracteristicile instalaţiei de înfăşurare.

6.11. Executarea precomprimării

6.11.1. La pereţii cu fascicule înglobate tensionarea fasciculelor se va face după ce mortarul sau
betonul (se pot folosi şi alte materiale) din rosturi va ajunge la maturitate.

6.11.2. Fasciculele se vor introduce în tecile existente, iar tensionarea se va executa pe inele
care se închid complet pe un cerc orizontal în ordinea stabilită prin proiect.

6.11.3. La rezervoarele tensionate la exterior cu inele orizontale din TBP, acestea se vor fixa şi
bloca în nervuri de beton sau metalice montate pe plăci înglobate la turnare, pe unele elemente
prefabricate.

Tensionarea armăturilor care creează un cerc se va face cu prese de acelaşi tip montate la
nervuri, pe poziţii diametral opuse.

6.12. Protecţia armăturilor precomprimate se face în funcţie de procedeul tehnologic adoptat

cu realizarea aderenţei între armătura pretensionată şi beton sau fără realizarea aderenţei între
armătura pretensionată şi beton.

- protecţia toroanelor şi a sârmelor SBP, dispuse la exteriorul rezervorului se face cu un strat de

mortar torcretat, de minim 4,5 cm grosime pe întreaga suprafaţă

- torcretarea se face cu rezervorul plin cu apă (fig. 7)

- fasciculele înglobate în pereţi se protejează prin injectarea tecilor cu pastă de ciment, iar
ancorajele se înglobează în beton

Zona ancorajelor va fi protejată prin betonare (torcretare) cu beton sau mortar de ciment. Se pot
folosi şi materiale sintetice care asigură o bună legătură a armăturilor cu betonul.

[top]

7. TEHNOLOGII DE PRECOMPRIMARE A REZERVOARELOR

Precomprimarea elementelor prefabricate se face pe standuri folosindu-se instalaţii de tensionare

în grup. Lucrările de tensionare se vor face numai de echipe specializate, folosind numai instalaţii
omologate.

Rezervoarele cu pereţii alcătuiţi din elemente prefabricate se asamblează prin precomprimare fie
cu fascicule din SBP pozate în teci înglobate în grosimea peretelui la turnare, fie cu toroane
pozate la exteriorul peretelui.

7.1. Precomprimarea rezervoarelor cu fascicule din SBP pozate în teci din PVC înglobate în
grosimea peretelui

În cazul pereţilor alcătuiţi din elemente prefabricate lucrările de continuizare a tecilor în zona
rosturilor sunt mai greoaie, din cauza nepotrivirii perfecte a canalelor din elementele alăturate.
Pretensionarea fasciculelor se execută pe inele orizontale complete. Un inel este constituit din
două sau mai multe segmente pentru a reduce pierderile de tensiune din frecare. Pentru
uniformizarea pierderilor de tensiune datorată frecării, inelele din fasciculele tensionate succesiv
se vor ancora decalat în nervuri alăturate.

În funcţie de capacitatea şi diametrul rezervorului se stabileşte şi numărul segmentelor de

fascicul care formează un inel, 4,6 sau 8. tensionarea se va face cu prese de acelaşi tip montate
la capetele segmentelor. La pretensionarea armăturilor se vor respecta toate prevederile din
„Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi precomprimat”, indicativ
NE 012-99.

7.2. Precomprimarea rezervoarelor cu toroane pozate la exteriorul peretelui

Operaţia de precomprimare a rezervoarelor cu toroane gresate sau nu, dispuse la exteriorul

peretelui prezintă următoarele avantaje:

- operaţia de precomprimare este simplă, rapidă şi mult mai comodă datorită gabaritului şi
greutăţii mult mai mici a preselor monofilare de 120 - 200 kN capacitate, cu care se face
precomprimarea

- procedeul se poate aplica atât la rezervoarele cu perete prefabricat cât şi la cele cu perete
monolit

- armătura executată din toroane se pozează mult mai uşor la exterior, pe peretele rezervorului

- armătura se ancorează cu blocaje în nervuri metalice, speciale, care se montează prin sudură
pe plăci metalice înglobate în betonul elementelor prefabricate la turnare. Procedeul a fost
adaptat la noi în ţară pentru rezervoare de capacităţi cuprinse între 500 – 5000 mc.

Poziţionarea toroanelor înainte de tensionare se face pe nişte suporţi metalici care urmăresc ca
distanţa dintre toroane să fie cea prescrisă în proiect.

Pretensionarea unui toron se va executa în mod obligatoriu concomitent cu prese montate la

ambele capete, având grijă ca treptele de încărcare să fie egale pentru ambele prese, pentru a
avea în final alungiri egale.

Pretensionarea unui inel complet alcătuit din două sau mai multe segmente se va executa
simultan cu un număr de prese egal cu dublul segmentelor. Presele se fixează cap în cap, câte
două pe o nervură.

La tensionarea toroanelor se vor respecta toate prevederile din „Codul de practică pentru
executarea lucrărilor din beton, beton armat şi precomprimat”, indicativ NE 012-99 (Anexa 1).

Măsurarea forţei de tensionare se face cu doze electromecanice de compresiune sau cu

manometre care măsoară presiunea fluidului din instalaţiile de precomprimare.

7.3. Precomprimarea radială constă în realizarea a 2-3 inele din beton armat dispuse pe
înălţimea peretelui la structurile din prefabricate cu simplă şi dublă curbură.

În interiorul inelelor sunt pozate la turnare teci din PVC în care se introduce armătura de
precomprimare realizată din fascicule de SBP.

[top]
 

8. CONTROLUL CALITATII SI RECEPTIONAREA LUCRARILOR

8.1. Controlul calităţii lucrărilor de execuţie

Verificarea aparaturii de control a forţei de precomprimare, se va face de Metrologie ca organ

abilitat pentru verificarea aparaturii de măsură şi control, precum şi de personalul ingineresc care
conduce lucrarea, cu respectarea prevederilor din NE 012-99 la începerea fiecărei lucrări.

Controlul calităţii lucrărilor se face pe parcursul execuţiei, pentru fiecare categorie de lucrări în
parte şi separat pe rezervor în ansamblu. Datele culese în timpul controalelor se vor înregistra în
ordine cronologică într-un registru care se ataşează la Cartea Tehnică a construcţiei.

Verificarea se face în conformitate cu prevederile prescripţiilor în vigoare pentru diferite categorii

de lucrări. Verificarea etanşeităţii rezervorului se face înainte şi după aplicarea stratului de
protecţie.

8.2. Verificarea etanşeităţii rezervorului se face prin proba de umplere cu apă, conform
prevederilor STAS 4165-88, „Alimentări cu apă. Rezervoare de beton armat şi precomprimat.
Prescripţii de proiectare şi date constructive” cu următoarele precizări:

- instalaţiile hidraulice se vor verifica înaintea umplerii rezervorului cu apă

- în prealabil se va efectua repararea defectelor vizibile care pot avea consecinţe asupra
etanşeităţii

- se recomandă a se evita menţinerea rezervorului parţial umplut cu apă timp îndelungat

Umplerea rezervorului se va face lent minim 24 ore astfel:

- În primă etapă se umple rezervorul cu apă până la nivelul corespunzător înălţimii utile, apa se
completează şi se menţine, până la nivelul indicat, timp de 10 zile

În acest interval se fac verificări în instalaţii, în vederea eliminării totale a pierderilor de apă.

Dacă se constată pierderi de apă la exteriorul pereţilor, rezervorul se goleşte şi se efectuează

reparaţiile necesare (prin injectare, eventual torcretare) fără a mai aştepta scurgerea intervalului,
după care proba se reia în condiţiile prevăzute .

- În etapa a II-a se face proba de etanşeitate, care durează tot 10 zile.

Etanşeitatea rezervorului se consideră satisfăcătoare dacă, după trecerea celor 10 zile pierderile
de apă observate, scăzând pierderile prin evaporare, nu depăşesc în medie 0,25 l/zi,m2.

Măsurarea se va face cu precizia de 0,1 mm.

Proba de etanşeitate a rezervorului prin umplere cu apă, se face înainte de aplicarea tencuielilor
sau protecţiilor, a izolării termice la pereţi şi a umpluturilor de pământ de la exteriorul rezervorului.
- Verificarea finală se face după aplicarea tencuielilor şi a straturilor de protecţie. Proba finală de
etanşeitate a rezervorului se face prin umplere cu apă şi se consideră satisfăcătoare dacă nu
apar pete de apă la exterior

8.3. Exploatarea, întreţinerea şi verificarea rezervoarelor se va face periodic în conformitate

cu prevederile proiectului sau a caietului de sarcini de exploatare şi întreţinere elaborat de
întreprinderea de exploatare.

La apariţia unor defecte întreprinderea de exploatare va sesiza proiectantul sau un institut de

cercetare pentru analizarea cauzelor şi elaborarea unor soluţii de remediere.

În cazul unor deteriorări grave care afectează structura de rezistenţă, stabilitatea şi durabilitatea
rezervoarelor, este necesară expertizarea tehnică şi întocmirea proiectului de intervenţie.

Toate datele privind comportarea în exploatare a rezervoarelor, defecţiunile sesizate şi măsurile

de intervenţie luate se vor consemna într-un registru ataşat la cartea tehnică a construcţiei.

[top]

ANEXA 1

Lista standardelor, normativelor şi instrucţiunilor în vigoare, în legătură cu prezentul cod

Standarde

227/1-86 Cimenturi. Încercări fizice. Indicaţii generale, pregătirea probelor şi prepararea pastei de consis

227-2:1994 Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea fineţii de măcinare prin cernere pe proba de 100 g

227/3-86 Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea constantei de volum

227/4-86 Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea timpului de priză

227/5-86 Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea căldurii de hidratare

227/6-86 Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea rezistenţelor mecanice

438/1-89 Produse de oţel pentru armarea betonului. Oţel beton laminat la cald. Mărci şi condiţii tehnice d

438/2-91 Produse de oţel pentru armarea betonului. Sârmă rotundă trefilată

438/3-89 Produse de oţel pentru armarea betonului. Plase sudate

790-84 Apa pentru betoane şi mortare

1275-88 Încercări pe betoane. Încercări pe betonul întărit. Determinarea rezistenţelor mecanice

1667-76 Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali

1799-88 Construcţii de beton, beton armat şi beton precomprimat. Tipul şi frecvenţa verificărilor calităţii
lucrărilor de construcţii

2355/1-85 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Lucrări de hidroizolaţii în construcţii. Clasificare

2355/2-87 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Hidroizolaţii din materiale bituminoase la eleme
proiectare şi execuţie

2355/3-87 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Hidroizolaţii din materiale bituminoase la terase
proiectare şi execuţie

2745-90 Teren de fundare. Urmărirea tasărilor construcţiilor prin metode topografice

3349/2-83 Betoane de ciment. Prescripţii pentru stabilirea agresivităţii apei fată de betoanele construcţiilo

3519-76 Încercări pe betoane. Verificarea impermeabilităţii la apă

4165-88 Alimentări cu apă rezervoare de beton armat şi beton precomprimat. Prescripţii generale

4606-80 Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. Metode de încercare

6102-86 Betoane pentru construcţii hidrotehnice. Clasificare şi condiţii tehnice de calitate

6482/1-73 Sârme de oţel şi produse din sârmă pentru beton precomprimat. Reguli pentru verificarea calit

64/2-80 Sârme de oţel şi produse din sârmă pentru beton precomprimat. Sârmă netedă

6482/3-80 Sârme de oţel şi produse din sârmă pentru beton precomprimat. Sârmă amprentată
6482/4-80 Sârme de oţel şi produse din sârmă pentru beton precomprimat. Toroane

6657/1-89 Elemente prefabricate de beton, beton armat şi beton precomprimat. Condiţii tehnice generale

10101/0A-77 Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale

10107/0-90 Construcţii civile şi industriale, calculul şi alcătuirea elementelor din beton, beton armat şi beto

Normative şi instrucţiuni

C 16-84 Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţilor aferente

C 19-79 Instrucţiuni tehnice pentru folosirea cimenturilor în construcţii

C 21-85 Normativ pentru executarea lucrărilor din beton precomprimat

C 29-85 Normativ privind îmbunătăţirea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice

C 56-85 Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente. Instr
lucrărilor ascunse la construcţii şi instalaţii aferente

C 61-90 Instrucţiuni tehnice pentru determinarea tasării construcţiilor de locuinţe, social – culturale şi in

C 107-82 Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice la clădiri

C 112-86 Normativ pentru proiectarea şi executarea hidroizolaţiilor din materiale bituminoase la lucrările

C 130-78 Instrucţiuni tehnice pentru aplicarea prin torcretare a mortarelor şi betoanelor

NE 012-99 Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat

C 149-87 Instrucţiuni tehnice privind procedeele de remediere a defectelor pentru elementele de beton ş

C 163-87 Instrucţiuni tehnice pentru folosirea profilelor încastrate din PVC plastifiat la etanşarea rosturilo
C 167-77 Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire, completare şi păstrare a cărţii tehnice a constru

C 170-87 Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat suprat

C 206-85 Instrucţiuni tehnice pentru aplicarea procedeului de precomprimare prin înfăşurare cu maşina P

C 210-82 Norme tehnice privind protecţia anticorozivă a bazinelor din beton armat pentru neutralizarea ş

P 7-92 Normativ privind proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe pământuri sensibile la ume

P 100-92 Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social – culturale, agrozo

P 118-83 Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor, privind protecţia la acţiunea focului

P 130-88 Norme metodologice privind urmărirea comportării construcţiilor, inclusiv supravegherea curen

PE 713-90 Instrucţiuni tehnice departamentale pentru executarea şi controlul betoanelor folosite la amena

P 73-78 Instrucţiunile tehnice pentru proiectarea şi executarea recipienţilor din beton armat şi beton pre

NE 013-02 Cod de practică pentru execuţia elementelor prefabricate din beton, beton armat şi beton preco

[top]