Markerii tumorali

Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre tumora sau care apar ca raspuns al
organismului fata de aceste antigene. Desi numarul lor este mare si exista tehnici abordabile in practica
medicala, rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este minor, mai ales in stadiile precoce ale
neoplaziilor.

Studiul tumorilor, in general, si a celor maligne, in special, reprezinta una din pricipalele probleme actuale
de sanatate, la care participa medici specialisti din diverse domenii. Dezideratul actual al eforturilor lor il
constituie descoperirea unor factori, care sa confirme prezenta unor formatiuni tumorale maligne la nivelul
organismului in stadii incipiente, curabile.

Notiunea de marker tumoral a fost introdusa in limbajul medical, in sensul unor substante sau molecule,
a caror aparitie si acumulare sa fie asociata cu aparitia si dezvoltarea tumorilor maligne.

Markerii tumorali sunt substante care pot fi detectate in cantitati mai mari decat normalul in sange, urina
sau tesuturile organismului la unele personae cu anumite tipuri de cancer. Markerii tumorali sunt produsi
fie de catre tumora insasi, fie de catre organism, ca raspuns la prezenta tumorii maligne sau in anumite
afectiuni benigne necanceroase (3, 12).

Caracteristicile principale ale unui marker tumoral (3, 12) ar trebui sa fie:

 acuratete 100%, in diferentierea intre celulele normale si cele canceroase ale organismului;

- capacitatea de a depista toate tumorile pacientului in stadii incipiente;

- specificitate de organ;

- corelatie directa intre valoarea markerului si stadiul bolii;

- capacitatea de a indica raspunsul pacientului la tratament ;

- valoare prognostica.

Validitatea markerilor tumorali depinde de o serie de parametrii, pe care acestia trebuie sa ii

indeplineasca:

- sensibilitatea reprezinta probabilitatea ca rezultatul testului sa fie pozitiv in prezenta formatiunii

tumorale; ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si suma dintre numarul
rezultatelor adevarat pozitive si numarul rezultatelor fals negative.

- specificitatea: probabilitatea ca rezultatul negativ al testului sa corespunda starii de sanatate a

pacientului. Ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat negative si suma dintre numarul
rezultatelor adevarat negative si numarul rezultatelor fals positive.

- valoarea predictiva pozitiva (VPP) reprezinta probabilitatea prezentei formatiunii tumorale la

pacientii, ale caror teste au avut rezultate pozitive. VPP reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor
adevarat pozitive si suma dintre numarul rezultatelor adevarat positive si numarul rezultatelor fals positive.

- valoarea predictiva negativa (VPN) reprezinta probabilitatea ca tumora sa fie absenta, in prezenta
valorilor negative ale testului. VPN reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat negative si

1
suma dintre numarul rezultatelor adevarat negative si numarul rezultatelor fals negative (3, 12).

ROLUL MARKERILOR TUMORALI IN ONCOLOGIE

1. Valoare de screening. Pentru ca tratamentul este cu atat mai eficace, cu cat cancerul este depistat in
stadii timpurii, s-a incercat utilizarea markerilor tumorali cu rol de semnalizatori ai unei stari patologice,
determinarea lor facandu-se la un numar mare de persoane sanatoase sau la persoane cu risc crescut, in
incercarea de a detecta o neoplazie intr-un stadiu cat mai timpuriu. Aceasta metodologie se inscrie in
randul altor teste non-tumorale, cum ar fi mamografia pentru cancerul de san sau colonoscopia pentru
cancerul colorectal.

2. Valoare diagnostica . Markerii tumorali, alaturi de alte date culese de catre clinician, cum ar fi
localizarea tumorii, anumite manifestari, anumite teste de laborator alterate, pot uneori sa ajute la
diagnosticul anumitor tipuri de cancer, aratand daca tumora este benigna sau maligna.

3. Valoare prognostica. Markerii tumorali pot fi uneori folositi (alaturi de alte investigatii) ca markeri de
prognostic, in aprecierea evolutiei unui cancer sau a raspunsului la tratament. Ei pot ajuta terapeutul in
stadializarea bolii neoplazice si in elaborarea planului terapeutic adecvat persoanei si tipului de cancer
studiat.

S-a constatat ca niveluri crescute ale markerilor tumorali determinate preoperator au fost asociate cu
recidive locale sau metastaze precoce, fata de cazurile cu niveluri moderate. Postoperator, persistenta unor
niveluri crescute are semnificatia neextirparii in intregime a tumorii sau prezenta metastazelor.

4. Rol in monitorizarea terapeutica . Nivelul markerilor tumorali poate ajuta la monitorizarea

tratamentului, in sensul ca un nivel scazut al valorii markerilor tumorali poate semnifica un tratament
eficient, iar o valoare crescuta un tratament ineficient, deci o extindere a tumorii. Acest rol al markerilor
tumorali nu trebuie absolutizat, ci el trebuie interpretat si coroborat cu alte date clinice si paraclinice.

5. Valoare predictiva . Markerii tumorali, care se asociaza cu anumite tipuri de celule tumorale, cum ar fi
receptorii hormonali si HER-2/neu, pot sa indice faptul ca un anume tip de cancer va raspunde mai bine la
un anumit tip de tratament.

6. Indice de supraveghere. Dupa terminarea schemelor terapeutice, pacientii pot primi in continuare
ingrijiri medicale sau pot fi supravegheati cu scopul detectarii precoce a recidivelor. Markerii tumorali pot
aduce informatii in legatura cu posibilitatea recidivei tumorale sau metastazarea, daca valorile acestora
prezinta o crestere semnificativa (3, 12).

PRINCIPALELE CATEGORII DE MARKERI TUMORALI

Principalele categorii de markeri tumorali, ca si indicatiile acestrora sunt prezentate in

tabelele I si II.

1. CEA (ANTIGEN CARCINOEMBRIONAR - CARCINOGENIC EMBRYONIC ANTIGEN)

Celulele canceroase produc mari cantitati de CEA, dar acest marker se gaseste in mod normal (in mici
cantitati) in sangele persoanelor sanatoase. Valori mari de CEA se gasesc la persoane cu cancer sau cu
anumite afectiuni benigne.

CEA se recomanda a se utiliza, in principal, in monitorizarea cancerului colorectal , in special cand se

pune problema metastazarii acestuia. CEA poate fi folosit si dupa tratamentul cancerului colorectal,

2
pentru detectarea unei recidive a acestuia.

CEA poate, totusi, sa se gaseasca la valori mari si in alte tipuri de cancer, cum ar fi: melanomul, limfomul,
cancerul de san, cancerul pulmonar, cancerul pancreatic, cancerul gastric, tiroidian, renal, hepatic, ovarian,
cancerul de vezica urinara si de col uterin (2, 4, 8, 10, 11).

Valori mari ale CEA se pot gasi si in unele afectiuni benigne, incluzand inflamatii osoase, pancreatita,
afectiuni hepatice. De remarcat faptul ca si fumatul poate determina cresterea valorilor CEA peste normal.

2. AFP (ALPHA-FETOPROTEINA)

AFP este un antigen oncofetal, care este util in monitorizarea pacientilor cu cancer testicular
nonseminomatos (in diagnosticul si stadializarea acestuia) si in cancerul primar hepatocelular (in
momentul unei astfel de suspiciuni). El poate fi util si in monitorizarea tratamentului aplicat.

Pentru cancerul testicular non-seminomatos, AFP se foloseste impreuna cu β-HCG.

AFP poate prezenta valori crescute si in metastaze hepatice secundare altor cancere primare. Valori fara
semnificatie maligna pot fi gasite si in cazul unor anomalii congenitale, amniocenteza, hepatite si ciroze (3,
12).

3. b-HCG (BETA-HUMAN CHORIONIC GONADOTROPHIN)

HCG este produs in mod normal de placenta in timpul sarcinii, fiind folosit uneori ca test de sarcina,
deoarece valorile HCG cresc devreme in timpul primului trimestru.

b-HCG este folosit ca marker tumoral pentru afectiunile trofoblastice gestationale (mola hidatiforma
si coriocarcinomul) si tumori cu celule germinale de ovar sau testicul. Ca si in cazul AFP, este
deosebit de utila determinarea preterapeutica a nivelului b–HCG. Utilizarea majora in practica medicala a
acestui marker este reprezentata de monitorizarea raspunsului terapeutic a pacientilor cu tumori testiculare
(3, 12). In aceasta situatie, determinarea in paralel a AFP si b-HCG ar trebui sa se faca lunar timp de 2 ani.

Valori mari ale b-HCG se pot intalni si in alte cancere (cancerul de san, cancerul pulmonar, cancerul
pancreatic, cancerul gastric, cancerul renal si cerebral), dar si in afectiuni benigne (afectiuni osoase, ulcer
duodenal, ciroza, sarcina).

Opioidele (marijuana) pot determina cresterea valorilor HCG.

4. PSA (ANTIGEN PROSTATIC SPECIFIC - PROSTATE SPECIFIC ANTIGEN) TOTAL SI LIBER

(FREE PSA)

PSA este un antigen produs atat de celulele unei prostate normale, cat si patologice.

Niveluri crescute ale PSA pot fi gasite in sangele barbatilor cu afectiuni prostatice benigne (prostatite si
hiperplazii prostatice benigne - BPH) sau maligne. In conditiile in care clinicianul nu poate face distinctia
intre o afectiune prostatica benigna (foarte frecventa la varstnici) si cancerul prostatic, un nivel crescut al
PSA poate indica faptul ca sunt necesare alte teste pentru explorarea prostatei in scop diagnostic (3, 12).

Valorile PSA sunt utile in managementul cancerului de prostata . El poate fi folosit cu valoare
diagnostica, alaturi de Free PSA si raportul Free PSA/Total PSA. De asemenea, este util in detectarea
metastazelor sau persistenta bolii dupa tratament (persistenta unor valori crescute postterapeutic sau
cresterea valorilor PSA postterapeutic poate indica recidiva sau boala reziduala).

3
Utilizarea PSA cu rol de marker de screening pentru detectarea cancerului de prostata (la barbati fara
simptome clinice) este incerta. Se recomanda ca screening pentru cancerul de prostata tuseul rectal si
determinarea PSA efectuate in mod repetat, la anumite intervale de timp, la barbati cu varste intre 55-74
ani.

In acelasi scop, se indreapta si eforturile cercetatorilor de a creste acuratetea tehnicilor de detectare a PSA,
ceea ce ar permite clinicienilor efectuarea distinctiei intre BPH si cancerul de prostata, evitand astfel alte
investigatii sau manopere, incusiv biopsia.

5. FOSFATAZA ACIDA PROSTATICA (PAP)

Fosfataza acida prostatica se gaseste in mod normal doar in mici cantitati in sange, dar poate fi gasita la
valori mari la unii pacienti cu cancer de prostata, mai ales daca cancerul se afla intr-un stadiu avansat
cu metastaze.

PAP poate fi gasita la valori ridicate si in afectiuni benigne ale prostatei, dar si in alte afectiuni
(osteoporoza, ciroza hepatica, embolism pulmonar, hiperparatiroidism, boala Gaucher, boala Paget), ca si
in alte cancere (cancerul testicular, leucemii, limfoame non-Hodgkiniene).

6. CA125 (CANCER ANTIGEN 125)

CA125 este produs de catre o varietate de celule, dar in mod particular de catre celulele canceroase
ovariene. CA125 este folosit, in principal, in managementul tratamentului cancerului de ovar.
Detectarea dupa chimioterapie, la femei cu cancer ovarian, a unor niveluri scazute ale CA125 indica faptul
ca tumora raspunde la tratament. Cresterea valorilor CA125, in timpul sau dupa tratament, poate indica o
lipsa de raspuns la tratament sau raspuns partial (boala reziduala). CA125 poate fi folosit si pentru
monitorizarea femeilor cu cancer ovarian tratate in vederea depistarii unei recidive.

Niveluri crescute ale CA125 s-au depistat si in alte stari canceroase (cancer de corp uterin, cancer de col
uterin, cancer pancreatic, cancer hepatic, de colon, cancer pulmonar, cancer de san, cancer de tract
digestiv)(1, 7).

Valori mari ale CA125 pot fi gasite si in unele afectiuni benigne (endometrioza, chist ovariaan, afectiuni
inflamatorii pelvine, peritonite, pancreatite, afectiuni inflamatorii ale pleurei, pericardului si peritoneului).
Menstruatia si sarcina pot determina si ele cresterea valorilor CA125 .

7. CA15-3 (CANCER ANTIGEN 15-3)

Tehnicile folosite pentru masurarea acestui marker detecteaza 2 site-uri antigenice asociate cu celulele
canceroase mamare. CA15-3 este folosit, in principal, ca marker in cancerul de san, valori foarte mari ale
acestuia semnificand un stadiu avansat de boala sau un cancer in stadiu metastatic.

CA15-3 se foloseste si pentru monitorizarea terapeutica a cancerului de san. Valori mari

postterapeutic ale CA15-3 pot indica o recidiva locala sau o lipsa de raspuns la tratament, deci o extindere
a bolii (4, 15).

Valori crescute ale CA15-3 pot fi gasite si in alte neoplazii (cancerul ovarian, cancerul pulmonar, cancerul
gastric, cancer pancreatic, cancerul de prostata).

Unele afectiuni benigne (endometrioza, afectiuni inflamatorii pelvine, hepatita, afectiuni benigne ale
sanului, ovarului, sarcina sau alaptarea) pot determina cresteri ale CA15-3.

4
8. CA27-29 (CANCER ANTIGEN 27-29)

In mod similar cu CA15-3, CA27-29 se gaseste in sange cel mai frecvent la paciente cu cancer de san (4,
5). El este folosit, in asociere cu alte metode (cum ar fi mamografia sau determinarea valorii altor markeri
tumorali) pentru monitorizarea postterapeutica a pacientelor cu cancer de san stadiile II si III (valori
crescute ale CA27-29 semnaland recidiva sau boala reziduala).

Valori crescute ale CA27-29 pot fi semnalate si in alte neoplazii (cancer de colon, cancer gastric, cancer
pancreatic, cancer renal, cancer pulmonar, cancer hepatic, cancer uterin), dar si in unele afectiuni benigne
(sarcina-primul trimestru, endometrioza, chist ovarian, afectiuni benigne ale sanului, rinichiului, ficatului).

9. CA19-9 (CARBOHYDRAT ANTIGEN 19-9)

CA19-9 este prezent in tesutul epitelial fetal al stomacului, intestinului, ficatului si pancreasului. La adult,
poate fi gasit in pancreas, ficat, plaman si tract biliar. Este folosit in principal ca marker pentru cancerul
de pancreas, gasindu-se la valori crescute mai ales in stadii avansate (2, 7, 8).

CA19-9 poate fi crescut si in alte cancere (cancerul hepatic, cancerul pulmonar, cancerul de san, cancerul
uterin, cancerul ovarian mucinos, cancerul colorectal).

Unele afectiuni benigne (ciroza hepatica, hepatite, pancreatite, colecistite, boli autoimune, fibroza chistica
sau alte afectiuni benigne ale pulmonului, rinichiului sau tractului gastrointestinal) se pot asocia cu valori
crescute ale CA19-9.

10. CA50 sI CA242 (CARBOHYDRATE ANTIGEN 50; CARBOHYDRATE ANTIGEN 242)

CA50 si CA242 sunt markeri tumorali, care se folosesc pentru diagnosticul cancerului colorectal .
Specificitatea lor creste in cazul pacientilor cu cancer colorectal cu metastaze, in timp ce pentru diagnostic
precoce specificitatea lor este scazuta (2, 6, 15).

CA242 se poate folosi si pentru diagnosticul cancerului pulmonar, cu o specificitate diferita in functie
de tipul histologic (mai mare pentru adenocarcinom si mai mica pentru cancerul pulmonar cu celule
scuamoase si cancerul pulmonar cu celule scuamoase mici). In diferentierea acestor tipuri histologice
CA242 trebuie sa se asocieze cu determinarea NSA (cu cea mai mare senzitivitate pentru cancerul
pulmonar cu celule mici scuamoase – SCLC) sau cu determinarea CEA.

11. CA72-4 (TAG-72)

CA72-4 este markerul tumoral cel mai specific pentru cancerul gastric. Determinarea lui in perioada
preoperatorie in sangele pacientilor poate servi la stadializarea bolii, dar nu poate fi un indicator de
predictie al recidivei clinice independent, ci asociat altor markeri tumorali (CEA, TPA).

Valori semnificative ale markerului au fost semnalate in cazurile de cancer gastric cu metastaze ganglionare
sau cu invazia seroaselor (7, 8, 10, 14).

El poate sa apara la valori crescute si in unele afectiuni benigne (endometrioza).

12. CYFRA21-1

Este markerul tumoral cu un indice de susceptibilitate deosebit de mare pentru cancerul pulmonar, in
special pentru cancerul pulmonar altul decat cel cu celule mici (NSCLC) . Poate avea un nivel ridicat

5
si in alte afectiuni neoplazice (cancerul de vezica urinara, cancerul laringian, formatiuni pulmonare de
origine necunoscuta) (1, 9, 11, 13).

13. NSE (NEURON SPECIFIC ENOLASE)

NSE a fost detectat la pacienti cu neuroblastom si cancer pulmonar cu celule mici (small cell lung cancer-
SCLC), dar si la pacienti cu tumora Wilms, melanom, cancer de tiroida, rinichi, testicul si pancreas (3, 12).

NSE se foloseste mai ales pentru monitorizarea tratamentului si evolutiei cancerului pulmonar cu
celule mici, a neuroblastomului, a cancerului tiroidian medular .

14. SCC (SQUAMOS CELL CARCINOMA ASSOCIATED ANTIGEN)

SCC este un marker tumoral obtinut din celulele canceroase ale tesutului uman scuamos al cavitatii uterine
(11). El este folosit ca marker tumoral principal pentru cancerul de col sau corp uterin cu celule
scuamoase, atat pentru diagnostic, cat si pentru monitorizareaa raspunsului terapeutic.

15. b2-M (BETA 2-MICROGLOBULINA)

Este o proteina care se gaseste pe suprafata celor mai multe celule nucleate, in mod particular in
concentratii crescute pe suprafata limfocitelor.

b2-M se gaseste frecvent crescuta in boli limfoproliferative (mielom multiplu, limfom cu celule B,
leucemia limfatica cronica) (3, 12).

Valori crescute ale b2-M se pot gasi si in alte cancere (cancerul gastro-intestinal, cancerul pulmonar,
cancerul de san, cancerul de col uterin), dar si in alte afectiuni (limfadenopatia AIDS, boala Crohn‫י‬s, artrita
reumatoida, lupus eritematos sistemic, transplant renal).

16. LDH (LACTATE DEHYDROGENASE)

LDH este o proteina care se gaseste in organism in concentratii crescute in diverse stari patologice
maligne (cancerul de testicul, sarcomul Ewing, limfoame non-Hodgkiniene, leucemii) sau benigne
(cardiace, anemie, hipotiroidism, afectiuni pulmonare sau hepatice). LDH nu poate fi folosita pentru a
diagnostica un anumit tip de cancer.

CONCLUZII

1. Exista un numar mare de markeri tumorali, dar pentru practica medicala ei nu pot fi folositi singulari cu
rol diagnostic, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor. Valorile lor crescute corespund unor stadii
avansate ale neoplaziei.

2. Markerii tumorali sunt utili, in special pentru monitorizarea tratamentului (valori scazute ale markerilor
semnificand un tratament eficace, persistenta unor valori mari sau cresterea valorilor markerilor in timpul
sau postterapeutic semnalizeaza un tratament cu efecienta redusa sau lipsa de raspuns la tratament, ceea
ce impune schimbarea tratamentului).

3. Markerii tumorali pot fi folositi si ca markeri de prognostic pentru o neoplazie (detectarea unor valori
mari ale markerilor tumorali la anumite intervale de timp, dupa incheierea tratamentului, are semnificatia

6
unei evolutii nefavorabile cu posibilitatea aparitiei unei recidive sau extinderea tumorii cu metastazare).

4. Nu trebuie absolutizata valoarea markerilor tumorali. Markerii tumorali pot fi gasiti la valori crescute in
anumite tipuri de cancer, dar valorile pot fi crescute si in unele afectiuni benigne. Din aceasta cauza,
markerii tumorali trebuie corelati cu tabloul clinic si cu alte teste de laborator sau cu explorari imagistice,
crescand astfel valoarea lor in diagnostic, stadializare sau monitorizarea terapeutica sau evolutiva a
pacientilor cu diverse neoplazii.

Tabel I Inventarul principalilor markeri tumorali si indicatiile acestora

Marker
Indicatii

**Suspiciune de cancer pancreatic, hepatic, biliar sau gastric; monitorizarea

CA 19-9 pacientilor cu aceste tipuri de neoplazii.

*Diagnosticarea si monitorizarea cancerului colorectal si ovarian.

**Suspiciune de cancer ovarian; monitorizarea tratamentului si a evolutiei

CA 125 acestui tip de neoplazie.pacientilor cu aceste neoplazii.

*Suspiciune de cancer pancreatic.

**Marker de prima linie in monitorizarea tratamentului si evolutiei bolii in

CA 72-4 cancerul gastric.
(TAG-72)
*Marker secundar pentru tumorile ovariene mucinoase.

CA 15-3
**Monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolii in cancerul mamar.

CEA Monitorizarea pacientilor (raspuns la tratament, posibil indicator al recurentei

tumorale si al prognosticului) cu diverse neoplazii (cancer colorectal, mamar,
pulmonar, gastric, pancreatic, ovarian).

CYFRA 21-1 Suspiciune de cancer pulmonar; diagnosticul diferential al formatiunilor

pulmonare de origine necunoscuta; controlul terapeutic si monitorizarea
evolutiei bolii in cancerul pulmonar altul decat cel cu celule mici (non-small
cell lung cancer-NSCLC); monitorizarea evolutiei bolii la pacientii cu cancer
de vezica urinara.

7
 **Monitorizarea tratamentului si evolutiei bolii in cancerul pulmonar cu
NSE celule mici (small cell lung cancer-SCLC) si in neuroblastom.

*Monitorizarea tratamentului si evolutiei bolii in cancerul tiroidian medular.

PSA **Suspiciune de cancer prostatic; monitorizarea tratamentului si a evolutiei

cancerului de prostata.

PAP **Cancer de prostata, in special in faze avansate cu metastaze.

CA27-29 **Monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolii in cancerul mamar.

CA50; CA242 **Monitorizarea tratamentului si a evolutiei cancerului colorectal; suspiciune

de cancer pulmonar (adenocarcinom) - CA242

SCC **Monitorizarea tratamentului si a evolutiei cancerului de col si corp uterin

cu celule scuamoase.

Beta 2-
microglobulina **Monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolilor limfoproliferative.

**Suspiciune de cancer hepatocelular; tumori cu celule germinale

AFP (testiculare, ovariene, tumori extragonadale); monitorizarea pacientilor cu
aceste tipuri de neoplazii.

*Monitorizarea pacientilor cu ciroza hepatica pentru depistarea precoce a

cancerului hepatic; monitorizarea pacientilor cu risc de tumori cu celule
germinale.

**Tumori cu celule germinale (mola hidatiforma, coriocarcinom, cancer

Beta-HCG testicular, tumori extragonadale).

*Monitorizarea pacientilor cu risc de tumori cu celule germinale.

** Indicatie majora si * Indicatie relativa

Tabel II Importanta markerilor tumorali in diverse neoplazii

Marker
CEA AFP CA19- CA125 CA15- CA72- CYFRA21- NSE Beta-
Tumora 9 3 4 1 hCG

Colon
+++ ++

8
 Pancreas + +++

Stomac ++ + +++

Ficat +++

Cai biliare +++

San +++ +++

Ovar + + + +++ ++ +

Celule +++ +++

germinale

Plaman- ++ +++
celule mici
(SCLC)

Plaman altul + +++

decat cel cu
celule mici
(NSCLC)

Vezica +
urinara

** Indicatie majora si * Indicatie relativ