Anastasiei Ionut-Anastasiei

DREPT FR. AN. II. SEM. II

Principalele izvoare de drept ale Uniunii Europene

Dreptul este format dintr-un sistem de norme, care după ce primesc un înveliş juridic
dobândesc acea înfăţişare ce le face posibile de a fi aduse la cunoştinţa unei populaţii. Această
formă juridică a normelor prin care dreptul este perceput de cei cărora le este adresat
poartă denumirea de izvor al dreptului. Curtea de Justiţie, fără a avea pretenţia realizării unei
ierarhizări absolute, a stabilit o ordonare logică a sistemului izvoarelor dreptului
comunitar în funcţie de baza juridică a adoptării lor şi de relaţia dintre ele. Sunt, astfel,
enumerate următoarele izvoare:

- Tratatele constitutive şi cele subsecvente (dreptul primar),acordurile

internaţionale încheiate de CE,
- Dreptul comunitar derivate;
- Sursele complementare.

Se poate face de asemenea, o impartire in surse scrise şi surse nescrise ale dreptului
comunitar. Sursele scrise cuprind, pe de o parte, sursele fundamentale, adică dreptul comunitar
primar şi dreptul comunitar convenţional, şi, pe de altă parte, dreptul comunitar derivat. Articolul
care conţine nomenclatura oficială a actelor comunitare derivate este art.249 TCE (regulament,
directivă, decizie, recomandare, aviz). Concluzionăm prin faptul că prin izvor la dreptului
comunitar întelegem instrumentele juridice care dau formă exterioară normelor comunitare,
instrumente care sunt fie tratatele institutive şi modificatoare ori, în perspectivă, Constituţia
Uniunii Europene, fie instrumentele specifice care emană de la instituţiile Uniunii Europene,
potrivit competenţelor acestora.

In regula, se disting doua categorii esentiale de izvoare ale dreptului comunitar: izvoare
primare si izvoare secundare . O alta distinctie care a mai fost facuta s-a referit la izvoare interne
( tratatele constitutive, principiile generale ale dreptului, legislatia secundara) si la izvoare
externe (acordurile internationale).
Anastasiei Ionut-Anastasiei
DREPT FR. AN. II. SEM. II

Principiile stabilirii competentelor:

Uniuneanu actioneaza decat in domeniile si in masura in care Tratatele i-au atribuit competente
si numai acolo unde acest lucru este necesar pentru indeplinirea obiectivelor tratatelor.In
completarea acestui principiu, pentru a nu bloca actiunea Uniunii, exista totusi o prevedere prin
care, pentru urmarirea obiectivelor, Uniunea poate actiona si in domenii in care nu are
competente explicit mentionate in tratate. Competenta Uniunii Europene se clasifica in:

- Exclusive in urmatoarele domenii: uniunea vamala; stabilirea normelor privind

concurenta necesara functionarii pietei interne; politica monetara pentru statele member a
caror moneda este euro; conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii
commune privind pescuitul; politica comerciala comuna.
- Partiala cu statele member si se aplica in urmatoarele domenii principale: piata interna,
politica sociala, coeziunea economica sociala si teritoriala, agricultura s pescuitul, cu
exceptia conservarii resurselor biologice ale marii, mediul; protectia consumatorului;
transporturile: retelele transeuropene; energia: spatial de libertate; securitate si justitie;
obiective commune de securitate in materie de sanatate publica.

Atunci când există mai multe posibilități de acțiune pentru a-și exercita competențele,
Comunitatea trebuie să recurgă la acelea care dau o mai mare libertate destinatarilor (state,
particulari etc.). aceleși principiu impune ca atunci când măsurile de constrangere nu pot fi
evitate, reglementările adoptate să nu fie excesive. În acest sens, într-o hotarare a Cuții de
Justiție, din 5 mai 1988 (speța The Queen), în care se spune că principiul proporționalității, care
face parte din principiile generale ale dreptului comunitar, ,,cere ca actele instituțiilor
comunitare să nu depășească limitele a ceea ce este potrivit și necesar pentru realizarea
obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză, fiind înțeles că dacă există o alegere
între mai multe măsuri potrivite, urmează să se recurgă la cea cu un grad mai mic de
constrângere și că inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu
scopurile urmărite”.

Constituția Europeană grupează și simplifică legislația privind domeniul competențelor în

cadrul Uniunii Europene pentru domeniile în care statele au transferat puterea de acțiune către
Uniune și face o clasificare a acestor competențe. Pentru unele domenii specifice în privința
Anastasiei Ionut-Anastasiei
DREPT FR. AN. II. SEM. II
cărora Uniunea acționează în numele statelor membre, ca și primă categorie, o constituie
competențele exclusive, în care acțiunea Uniunii este mult mai eficientă decât dacă fiecare stat ar
acționa în parte. Aici utem exemplifica concurența pe piața internă și comerțul cu alte țări aflate
în afara spațiului U.E..

Competențele partajate reprezintă a doua categorie de competențe ce fac obiectul politicii

agricole comune, transporturilor, mediului, a dreptului de azil și imigrare, dar și cooperarea în
domeniul justiției sau al poliției.

Pentru cea de a treia categorie de competențe, competențe de sprijin, Uniunea intervine doar

cu scopul de a sprijini acțiunile statlor membre, păstrând o mare libertate de acțiune și
responsabilitate a statelor față de proprii cetățeni, ea ne putând proceda la armonizarea
legislațiilor naționale în domenii precum: sportul, cultura, educația sau protecția civilă. Pentru
politicile economice, protecție socială sau muncă, Uniunea trebuie să coordoneze politicile
naționale pentru a putea fi mai eficiente.Uniunea poate duce o politică externă și de securitate
comună bazată pe solidaritatea statelor membre.

Avand in vedere complexitatea deosebita a activitatii pe care o desfasoara autoritatile

administratiei publice, atat la nivel central cat si la cel local, care cuprinde toate elementele si
sectoarele vietii economico-sociale, formele de control folosite sunt foarte diverse.

  Pe cale de consecinta, judecatorul national trebuie sa fie abilitat sa judece si sa aprecieze

legalitatea unui act administrativ in virtutea normelor internationale mai sus amintite; unii autori
cred ca si cutuma internationala poate fi aplicata, in forta acestei este inferioara legii
internationale si nationale; alti autori cred ca prevederile constitutie detin primatul in fata
dreptului comunitar; interpretarea tratatelor este de competenta Parlamentului si a Curtii
Constitutionale; in plus, pentru tratatele europene, organele judiciare trebuie sa solicite
interpretarea Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene.

           In privinta dreptului derivat (rezultand din actele organelor instituite prin tratate) situatia
nu este transata, ci mai complicata, data fiind divizarea lor in regulamente (Parlamentul
European), directive (C.E.) si deciziile individuale (C.E.);  Legalitatea europeana, in raport cu
izvoarele dreptului si principiile acestuia, constituie un factor perturbator in raport cu izvoarele
Anastasiei Ionut-Anastasiei
DREPT FR. AN. II. SEM. II
de drept traditionale;  trebuie respinsa teza absolutista, cea care acorda valoare absoluta si primat
exclusiv  dreptului comunitar.

Prima reglementare cu privire la cetăţenia Uniunii a fost introdusă de TUE (Tratatul de la

Maastricht) în cadrul TCE (Partea a doua, în art. 17-22, TUE) care prevede expres că „se
instituie o cetăţenie a Uniunii” şi continuând cu precizarea ,,este cetăţean al Uniunii Europene
orice persoană care are cetăţenia unui stat membru”. Cetăţenia Uniunii Europene completează
cetăţenia naţională, fără a se substitui acesteia, făcând posibilă exercitarea unora dintre drepturile
cetăţeanului Uniunii pe teritoriul statului membru în care îşi are rezidenţa (şi nu numai în ţara din
care provine, cum se prevedea anterior TUE). Prin urmare:

a. este necesar şi suficient ca o persoană să aibă cetăţenia unui stat membru pentru a
beneficia de cetăţenia Uniunii;
b. cetăţenia Uniunii va completa şi se va adăuga la cetăţenia statala.

O declaraţie anexată la Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE) precizează că ,,cetăţenia

unui stat membru va fi determinată numai prin referire la legislaţia naţională a statului membru
respectiv”. Prin urmare, revine fiecărui stat membru să indice care persoane sunt cetăţenii săi.
Prin acest tratat Uniunea Europeană respectă drepturile fundamentale, aşa cum acestea sunt
garantate prin Convenţia europeană a drepturilor omului şi rezultă din tradiţiile constituţionale
comune ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar (art. 6 alin. 2).

Unul dintre obiectivele-cheie ale Uniunii este crearea unui spaţiu de libertate, securitate şi
justiţie fără frontiere interne, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale. În atingerea
acestui obiectiv, la nivel UE sunt adoptate măsuri comune în domeniul politicii de migraţie şi
azil, al protecţiei frontierelor UE şi al cooperării poliţieneşti şi judiciare, cu respectarea
prevederilor din tratatele UE. Dimensiunile unei Europe care îşi protejează cetăţenii şi oferă
drepturi efective persoanelor din interiorul şi din exteriorul Uniunii sunt interconectate. Succesul
sau eşecul dintr-un domeniu depinde de performanţa din alte domenii, precum şi de sinergiile cu
domeniile de politică conexe. Răspunsul la multe dintre provocările din spaţiul de libertate,
securitate şi justiţie se regăseşte în relaţiile cu ţările terţe, ceea ce impune o îmbunătăţire a
legăturii dintre politicile interne şi cele externe ale UE. În linie cu obiectivele Agendei Strategice
Anastasiei Ionut-Anastasiei
DREPT FR. AN. II. SEM. II
a UE, Consiliul European a definit orientările strategice ale planificării legislative şi operaţionale
pentru următorii ani în cadrul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie, cu următoarele priorităţi:

-  o mai bună gestionare a migraţiei: construirea unui sistem european de migraţie şi azil

robust adaptat la noile provocări, consolidarea migraţiei legale, combaterea mai eficientă
a migraţiei ilegale, în cooperare cu partenerii externi ai UE, şi eficientizarea politicilor în
materie de readmisie, protejarea celor care au nevoie de protecţie internaţională,
gestionarea eficientă şi modernă a frontierelor externe ale Uniunii;
- prevenirea şi combaterea criminalităţii şi a terorismului: combaterea criminalităţii
organizate, a criminalităţii cibernetice, a traficului de fiinţe umane şi a introducerii ilegale
de imigranţi, combaterea terorismului şi contracararea radicalizării, garantând, totodată,
drepturile şi valorile fundamentale, inclusiv din perspectiva protecţiei datelor cu caracter
personal;
-  imbunătăţirea cooperării judiciare: armonizarea diferitelor sisteme şi tradiţii juridice,
consolidarea instrumentelor şi agenţiilor comunitare (Eurojust, FRA), inclusiv prin
realizarea de progrese în  negocierea propunerii de Regulament privind Procurorul
European, recunoaşterea reciprocă a hotărârilor judecătoreşti, astfel încât cetăţenii şi
întreprinderile să îşi exercite mai uşor drepturile pe întreg teritoriul Uniunii.