D.N. și D.R., soț și soție, au cumpărat de la V.S. un teren în suprafață de 3.000 m.p.

, printr-un
act autentic.

V.S., înainte de a vinde acest teren, a constituit asupra terenului un drept de uzufruct în favoarea
numitului O.P., pentru tot restul vieții uzufructuarului.

La momentul la care soții au cumpărat terenul, nu aveau cunoștință de faptul că V.S. era doar
nud proprietar.

În data de 16 iulie 1992, terenul a fost ocupat de către un terț, care a refuzat să-l elibereze pe
motiv că a fost împroprietărit de comisia de aplicare a Legii nr.18/1991.

În această situație, soțul D.N. a introdus acțiune în instanță, prin care a solicitat să se constate că
terenul este proprietatea lui și nu a terțului, solicitând totodată obligarea acestuia să lase în
deplină proprietate și posesie suprafața de teren.

Instanța a respins acțiunea motivând că trebuia introdusă de ambii soți și nu numai de către unul
dintre ei. După ce ambii soți au introdus acțiunea, instanța a admis-o și a dispus obligarea terțului
să lase în deplină proprietate și posesie terenul solicitat de reclamanți în cererea de chemarea în
judecată.

Ulterior, soții au fost chemați în judecată de numitul O.P., pe motivul că acesta are un drept de
uzufruct asupra terenului, drept nerespectat de cei doi soți.

În cererea reconvențională, soții pârâți au avut pretenții proprii împotriva lui O.P., prin care
contestau dreptul reclamantului. Din probele administrate la dosar a reieșit că dreptul de uzufruct
a fost creat în mod legal înainte ca soții să dobândească terenul și, prin urmare, ei trebuie să
respecte acest drept. Soții pârâți au recunoscut valabilitatea actului lui O.P. și prin urmare litigiul
a fost stins prin achiesarea pârâților la pretențiile reclamantului. Ulterior, O.P. a renunțat la
dreptul său de uzufruct în schimbul unei sume de bani pe care soții urmau să o plătească lunar
până la moartea lui O.P.

După cinci ani de la dobândirea terenului soții au divorțat, dar au consimțit să rămână în
coproprietate asupra terenului. După o serie de neînțelegeri cu soția sa, D.N. a introdus acțiune în
grănițuire, solicitând instanței o demarcare a terenului între cei doi coproprietari. Instanța a
admis acțiunea și a trasat o linie de demarcație pe terenul coproprietatea celor doi soți.

Probleme de soluționat:

1. Ce formă a proprietății comune identificați în privința soților cu privire la terenul

cumpărat de la V.S.? (1 punct)
2. Având în vedere că V.S. constituise asupra terenului un drept de uzufruct, considerați că
soții au dobândit dreptul de proprietate în integralitatea atributelor sale, cu alte cuvinte
soții pot ignora dezmembrământul constituit în favoarea lui O.P.? (1 punct)
3. Cum caracterizați acțiunea introdusă de D.N. împotriva terțului uzurpator? (2 puncte)
4. Considerați că în mod corect instanța a respins acțiunea, pe motivul că trebuia introdusă
de ambii soți? Argumentați! (2 puncte)
5. Cum caracterizați acțiunea lui O.P., față de soții pârâți? (1 punct)
6. Considerați că instanța aprocedat corect atunci când a admis acțiunea în grănițuire
promovată de D.N.? Argumentați! (2 puncte)
7. Dacă instanța ar fi respins acțiunea în grănițuire, ce altă acțiune putea să introducă oricare
dintre coproprietari? (1 punct)