Sunteți pe pagina 1din 33

Prof. univ. dr.

Jana MAFTEI
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

7. DREPTUL CONSULAR
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
PROF.UNIV.DR. JANA MAFTEI
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

7. DREPTUL CONSULAR. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

TEMATICĂ:
 Noţiunea, definirea şi
caracteristicile dreptului
consular

 Izvoarele dreptului consular

 Codificarea dreptului consular


Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

DREPTUL CONSULAR
Definiție Caracteristică principală

Dreptul consular este acea Dreptului consular


parte a dreptului
internaţional public care stabileşte mecanismele
reprezintă totalitatea care funcţionează pentru a
normelor şi regulilor care realiza un obiectiv foarte
reglementează relaţiile
consulare dintre state, precis:
organizarea şi
- - acela de protejare
funcţionarea oficiilor
consulare, precum şi cele - 1. a cetăţenilor
care se referă la statutul
juridic al oficiilor - 2. a intereselor lor
consulare şi a
- 3. a intereselor
personalului acestora.
statului trimiţător.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

ALTE DEFINIȚII
 DELBEZ  MICUL DICŢIONAR
„ dreptul consular cuprinde DIPLOMATIC ROMÂN
norme prin care se ocrotesc  „ramură a dreptului
interesele economice, internaţional cuprinzând
comerciale şi juridice ale totalitatea principiilor şi
naţionalilor”. normelor juridice care
reglementează relaţiile
oficiale dintre state în
problemele consulare, şi
anume statutul juridic al
consulatelor, numirea
consulilor, recunoaşterea
lor, drepturile şi obligaţiile
lor, privilegiile şi
imunităţile consulare”
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

ALTE DEFINIȚII
 ION M. ANGHEL  DUMITRU MAZILU
 „…totalitatea normelor  „este o componentă, o
şi regulilor care ramură a dreptului
reglementează relaţiile internaţional, care –
consulare, organizarea spre deosebire de
şi funcţionarea oficiilor dreptul diplomatic – se
consulare, statutul circumscrie la ocrotirea
juridic al oficiilor intereselor economice,
consulare şi al juridice şi culturale ale
personalului acestora” cetăţenilor statului
respectiv pe teritoriul
altui stat, şefii oficiilor
consulare neîndeplinind
funcţii de reprezentare
politică în statul de
reşedinţă”
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

IZVOARELE DREPTULUI CONSULAR

Relaţiile consulare, fiind parte a relaţiilor internaţionale,


sunt dirijate de către normele de drept internaţional.

Izvoare ale dreptului consular constituie acele


mijloace juridice de exprimare a normelor rezultate
din acordul de voinţă al statelor în cadrul relaţiilor
consulare.

Izvoarele principale ale dreptului consular sunt


cutuma şi tratatul.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

- cel mai vechi izvor de norme


generale care reglementează
anumite aspecte ale relaţiilor
consulare.
- o „o dovadă a unei practici
generale”, relativ îndelungată
şi repetată a statelor,
considerată de ele ca dând
expresie unei reguli de
conduită cu forţă juridică
obligatorie, adică a unei reguli
de drept
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

ELEMENTELE CUTUMEI
În esenţă, cutuma include în structura sa două elemente:
- un element material - un element subiectiv
(longa diuturna inveterata (opinio juris sive necessitatis)
consuetudo)
 constituit din mai  recunoaşterea și
multe componente: acceptarea de către
durata, uniformitatea state a obligativităţii
şi generalitatea acestei reguli de
practicii statelor; conduită, considerarea
că o astfel de regulă
are forţă juridică
obligatorie.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

CUTUMA ȘI CVRC 1963


Dreptul consular a fost codificat prin Convenția de la Viena
din 1963.

Cutumei i-au rămas încă importante aspecte de rezolvat.

„…regulile dreptului internaţional cutumiar vor continua să reglementeze


problemele care nu au fost prevăzute în mod expres în dispoziţiile prezentei
Convenţii” (Convenția de la Viena privind relațiile consulare – Preambulul) .

Ori de câte ori există un anume aspect care nu este reglementat de


această convenţie, se va face apel la soluţiile din dreptul cutumiar.

Art. 38 al Convenţiei de la Viena din 1969, privind dreptul tratatelor:


„niciuna din prevederile articolelor 34-37 nu se opune ca o regulă
enunţată într-un tratat să devină obligatorie pentru un stat terţ, ca
regulă cutumiară de drept internaţional şi recunoscută ca atare.”
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

DOMENIUL DE REGLEMENTARE AL
CUTUMEI
 Cutuma reglementează  Pot exista domenii
relaţiile dintre statele: nereglementate
- care nu sunt părţi la convenţional, adică cele
Convenţia de la Viena pentru care nu există
din 1963; reglementări cuprinse în
convenții multilaterale
- care nu sunt legate prin
sau bilaterale, pentru
acorduri bilaterale;
care soluțiile trebuie
- care au denunţat căutate în cutumă.
Convenţia de la Viena
din 1963 şi nu au
reglementări bilaterale
în materie.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

TRATATUL
Convenţia „un acord internaţional
privind dreptul scris între state şi
reglementat de dreptul
tratatelor internaţional, încheiat
în scopul de a produce
încheiate între efecte juridice şi
state, semnată consemnat într-un
instrument juridic unic
la Viena la 23 sau în două sau mai
multe instrumente
mai 1969, conexe, oricare ar fi
2.alin.1 : denumirea sa.”

Cel mai important izvor Din punct de


al dreptului vedere formal,
internaţional
contemporan „atât poate avea
datorită clarităţii cu diferite denumiri:
care exprimă normele tratat, convenţie,
de drept, tehnicii
sofisticate şi precise
pact, acord, cartă
folosite, cât şi frecvenţei statut, protocol
utilizării sale”. etc.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

CONVENŢIA DE LA VIENA DIN 1963


PRIVIND RELAŢIILE CONSULARE

CEL MAI IMPORTANT TRATAT ÎN ACEASTĂ


MATERIE .

Este considerat ca fiind convenţia fundamentală, care cuprinde


reglementările de bază în materie consulară.

Odată cu aceasta au mai fost adoptate două protocoale


adiţionale:
- Protocolul opţional la Convenţia de la Viena, cu privire la
relaţiile consulare, referitor la soluţionarea obligatorie a
diferendelor
- Protocolul opţional la Convenţia de la Viena din 1963, cu
privire la relaţiile consulare, referitor la cetăţenia membrilor
personalului consular
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

ALTE REGLEMENTĂRI

convenţiile consulare
bilaterale, prin intermediul
cărora statele reglementează
interesele consulare dintre ele
(numeroase)

reglementările cuprinse
în alte categorii de
acorduri internaţionale,
Tratatele de Comerţ şi de încheiate în scopul
Navigaţie, cu largă reglementării altor
răspândire în secolele materii, dar care au
anterioare şi Convenţiile puncte comune cu
de Comerţ şi de Navigaţie domeniul consular:
convenţiile de asistenţă
juridică, tratatele de
comerţ şi de navigaţie etc.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

DREPTUL CONSULAR ȘI ORDINEA


JURIDICA INTERNĂ A STATELOR

Dreptul consular, în comparaţie cu celelalte ramuri ale dreptului internaţional


reprezintă „locul unde normele internaţionale coexistă împreună cu cele ale ordinii
juridice interne a statelor, iar sub influenţa primelor, se stabilesc punctele de contact şi
se produce armonizarea dintre acestea din urmă”.

Între normele dreptului consular şi cele Importante laturi ale activităţii


interne ale statelor există raporturi de consulare sunt reglementate prin norme
coordonare, ca urmare a corelaţiilor aparţinând ordinii interne a statelor,
existente între ordinea juridică precum numirea membrilor oficiului
internaţională şi ordinele juridice naţionale consular, organizarea internă a
(Adolfo Maresca). consulatelor etc.

În doctrină se
Normele dreptului intern menţionează că
trebuie să fie în concordanţă relaţiile consulare
cu normele dreptului sunt reglementate,
consular. parţial, de dreptul
internaţional, parţial
de dreptul intern.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

CODIFICAREA DREPTULUI CONSULAR

Normele juridice consulare sunt norme cutumiare, în cea mai


mare parte codificate prin Convenția de la Viena din 1963.

Normele de drept consular convențional sunt cuprinse în


convenţii multilaterale cu caracter regional şi în numeroasele
acorduri bilaterale între statele care întreţin relaţii
consulare.

Codificarea = opera prin care se contribuie la clarificarea


normelor dreptului internaţional, la transpunerea
normelor cutumiare în norme convenţionale, la precizia şi
autoritatea normelor şi instituţiilor sale, la participarea
tuturor statelor la procesul de formare şi dezvoltare a
dreptului internaţional, este determinată de elemente
precum diversitatea izvoarelor, imprecizia unor norme de
sorginte cutumiară şi necesitatea precizării şi
sistematizării normelor juridice de drept internaţional, în
general, şi de drept consular, în special, în instrumente
juridice clare şi fără echivoc.
MOMENTE ALE EVOLUŢIEI Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

REGLEMENTĂRILOR SCRISE APARŢINÂND


DREPTULUI CONSULAR
Tratatul de prietenie şi comerţ semnat în februarie 1535 de Franţa şi Imperiul Otoman -se
recunoştea dreptul de stabilire a comercianţilor europeni în principalele oraşe ale imperiului; mai
mult, europenii rezidenţi în imperiu erau supuşi numai legilor europene, obţinând un statut
privilegiat de extrateritorialitate, tribunalele otomane neputând judeca un litigiu între un european şi
un supus al sultanului.

În 1896, Institutul de Drept Internaţional elaborează un proiect de codificare.

În 1925, American Institute of International Law propune proiectul unei convenţii


multilaterale.

În anul 1911 a fost încheiat la Caracas de către Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru şi
Venezuela primul acord multilateral în domeniul relaţiilor consulare.

Convenţia de la Havana din 1928 cu privire la agenţii consulari, care a fost


ratificată de Brazilia, Columbia, Cuba, Republica Dominicană, Ecuador, Statele
Unite ale Americii, Statele Unite Mexicane, Nicaragua, Panama, Peru, şi Uruguay.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
CVRC 1963
La 18 decembrie 1961
Adunarea Generală a O.N.U.,
îndeplinind sarcina sa "de a La Conferinţa
încuraja dezvoltarea de codificare a
progresivă şi codificarea dreptului
dreptului internaţional" consular, după
prevăzută de Carta Naţiunilor negocieri
Unite (art.13), a hotărât anevoioase ,a
convocarea la Viena, pentru fost adoptată
anul 1963 a unei conferinţe a Convenţia de
O.N.U. în scopul elaborării la Viena cu
unei convenţii privind relaţiile privire la
consulare. relaţiile
consulare.

Conferinţa Actul final al


plenipotenţiarilor Conferinţei a
din 92 de state a fost semnat
avut loc la palatul la Viena
Hofburg din Viena
între 4 martie şi 24 la
aprilie 1963. 24 aprilie
1963.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

CVRC 1963

Convenţia şi protocoalele sale opţionale au rămas deschise pentru


semnare până la 31 octombrie 1963 la Ministerul Federal pentru
Afaceri Externe al Austriei şi, ulterior, până la 31 martie 1964, la
sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Ele rămân deschise pentru aderare pentru toţi membrii Organizaţiei


Naţiunilor Unite sau părţile la Statutul Curţii Internaţionale de
Justiţie, precum şi pentru orice alt stat invitat de către Adunarea
Generală pentru a deveni parte.

Convenţia şi ambele protocoale opţionale au intrat în vigoare


la 19 martie 1967.

România a ratificat Convenția prin Decretul Consiliului de Stat nr.


481/1972, publicat în Buletinul Oficial nr. 10/28 ianuarie 1972.
CVRC 1963 Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

codifică unele dintre


normele care ghidează
relaţiile consulare dintre
state.

contribuie la dezvoltarea de
relaţii prieteneşti între
naţiuni, având în vedere
scopurile şi principiile asigură desfăşurarea eficientă
Cartei Naţiunilor Unite, în a funcţiilor de către oficiile
special cele privind consulare în numele statelor
egalitatea suverană a lor respective, prin asigurarea
statelor, menţinerea păcii unui cadru legislativ
internaţionale şi securităţii, internaţional pentru relaţiile
precum şi promovarea consulare, privilegii şi
relaţiilor de prietenie între imunităţi
naţiuni.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

CVRC 1963 - STRUCTURĂ


 78 de articole, împărţite în cinci capitole, precedate de primul
articol ce cuprinde definiţii.
- primul capitol - Relaţiilor consulare în general, două secţiuni
denumite Stabilirea şi conducerea relaţiilor consulare (art.2-24)
şi Încetarea funcţiilor consulare (art.25-27);
- al doilea capitol, Înlesniri, privilegii şi imunităţi privind posturile
consulare, funcţionarii consulari de carieră şi alţi membri ai
unui post consular, două secţiuni denumite Înlesniri, privilegii şi
imunităţi ale postului consular (art.28-39), Facilităţi, privilegii şi
imunităţi privind funcţionarii consulari de carieră şi ceilalţi
membri ai postului consular, pe de altă parte, fiind divizat în
secţiuni corespunzătoare celor două aspecte (art.40-57);
- al treilea capitol, Regimul aplicabil funcţionarilor consulari
onorifici şi posturilor consulare conduse de ei (începând cu
art.58);
- capitolul IV (de la art.69) cuprinde Dispoziţii generale
- capitolul V, Dispoziţii finale (de la art.74)
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

PREAMBULUL CVRC 1963


„Statele părţi la prezenta Convenţie,
Amintind că, dintr-o epocă îndepărtată, între popoare s-au stabilit relaţii consulare,
Conştiente de scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite privind egalitatea
suverană a statelor, menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale şi dezvoltarea
relaţiilor amicale între naţiuni,
Ținând seama de faptul că Conferinţa Naţiunilor Unite asupra relaţiilor şi
imunităţilor diplomatice a adoptat Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile
diplomatice care a fost deschisă pentru semnare la 18 aprilie 1961,
Convinse că o convenţie internaţională asupra relaţiilor, privilegiilor şi imunităţilor
consulare va contribui, de asemenea, la favorizarea relaţiilor de prietenie între ţări,
indiferent de diversitatea regimurilor lor constituţionale şi sociale,
Convinse că scopul acestor privilegii şi imunităţi nu este de a avantaja pe indivizi,
ci de a asigura îndeplinirea eficace a funcţiilor lor de către posturile consulare în
numele statelor lor respective,
Afirmând că regulile dreptului internaţional cutumiar vor continua să
reglementeze problemele care n-au fost prevăzute în mod expres în dispoziţiile
prezentei Convenţii,
Au convenit asupra celor ce urmează:…”
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

RAPORTUL DINTRE CONVENŢIA DE LA VIENA DIN 1963 ŞI


ACORDURILE INTERNAŢIONALE DEJA EXISTENTE LA MOMENTUL
INTRĂRI EI ÎN VIGOARE SAU VIITOARE

"nici о dispoziţie
"Dispoziţiile
din prezenta
prezentei
Convenţie nu poate
Convenţii nu aduc
împiedica statele
atingere celorlalte
să încheie acorduri
acorduri
internaţionale care
internaţionale în
să confirme, să
vigoare în relaţiile
completeze sau să
dintre statele părţi
extindă sfera lor
la aceste acorduri”
de aplicare "
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
PROTOCOLUL OPŢIONAL LA CONVENŢIA DE LA VIENA, CU
PRIVIRE LA RELAŢIILE CONSULARE, REFERITOR LA
SOLUŢIONAREA OBLIGATORIE A DIFERENDELOR

A intrat în vigoare la 19 martie


1967.

România a aderat la Protocolul opţional la


Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile
consulare, referitor la soluţionarea
obligatorie a diferendelor, adoptat la Viena
la 24 aprilie 1963, prin Legea nr. 190/2007
din 19.06.2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.425 din
26/06/2007.

Exprimă dorinţa statelor părţi de a recurge la jurisdicţia


obligatorie a Curţii Internaţionale de Justiţie pentru
soluţionarea tuturor diferendelor privind interpretarea sau
aplicarea Convenţiei, în cazul în care un alt mod de
reglementare nu va fi fost acceptat de către părţi într-un
interval de timp rezonabil.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
PROTOCOLUL OPŢIONAL LA CONVENŢIA DE LA VIENA, CU
PRIVIRE LA RELAŢIILE CONSULARE, REFERITOR LA
SOLUŢIONAREA OBLIGATORIE A DIFERENDELOR

Potrivit articolului I (din cele 10) ale Protocolului, diferendele privind interpretarea sau
aplicarea Convenţiei intră în competenţa obligatorie a Curţii Internaţionale de Justiţie,
care, astfel, va putea fi sesizată printr-o cerere de oricare dintre părţile la diferend, care
este, în acelaşi timp, parte la prezentul protocol.

Părţile pot conveni, într-un termen de două luni de la notificarea uneia dintre părţi
transmise celeilalte părţi cu privire la faptul că, în opinia sa, există un litigiu, să iniţieze,
de comun acord, în locul recurgerii la jurisdicţia Curţii Internaţionale de Justiţie, o
procedură în faţa unui tribunal arbitral. La expirarea acestui termen, oricare dintre părţi
poate sesiza Curtea Internaţională de Justiţie printr-o cerere.

Părţile pot conveni, de comun acord, în acelaşi termen de două luni, să recurgă la o
procedură de conciliere înainte de a sesiza Curtea Internaţională de Justiţie. Comisia de
conciliere va formula recomandările într-un termen de 5 luni de la data constituirii sale.
În cazul în care aceste recomandări nu sunt acceptate de către părţile în litigiu, în termen
de două luni de la data prezentării lor, oricare dintre părţi va putea sesiza Curtea
Internaţională de Justiţie cu privire la diferend, prin intermediul unei cereri.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
PROTOCOLUL OPŢIONAL LA CONVENŢIA DE LA VIENA DIN
1963, CU PRIVIRE LA RELAŢIILE CONSULARE, REFERITOR LA
CETĂŢENIA MEMBRILOR PERSONALULUI CONSULAR

În conformitate cu art.II al
Menţionează în art.I că acestui protocol, membrii
atribuie expresiei „membri ai oficiului consular care nu sunt
A intrat în vigoare la oficiului consular” acelaşi naţionali ai statului de
sens utilizat şi de Convenţie, reşedinţă şi membrii familiilor
19 martie 1967. şi anume, „ofiţeri consulari, lor care locuiesc împreună, nu
angajaţi consulari şi membri vor putea dobândi cetăţenia
ai personalului de serviciu”. statului de reşedinţă exclusiv
prin efectul legii acestui stat.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

CONVENŢIA EUROPEANĂ PRIVIND


FUNCŢIILE CONSULARE
 Convenţia europeană privind funcţiile consulare
împreună cu protocoalele sale, Protocolul privind
protecţia refugiaţilor şi Protocolul referitor la aviația
civilă s-au elaborat în cadrul Consiliului Europei.
 Convenţia şi protocoalele sale s-au deschis pentru semnare de
către statele membre ale Consiliului Europei din 11
decembrie 1967 și a intrat în vigoare 09.06.2011.
 Convenţia europeană privind funcţiile consulare este
compusă din şase capitole:
- Capitolul 1 – Definiţii
- Capitolul II - Funcţii consulare în general
- Capitolul III – Succesiuni
- Capitolul IV – Navigaţie maritimă
- Capitolul V - Dispoziţii generale
- Capitolul VI - Dispoziţii finale.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

CONVENŢIA EUROPEANĂ PRIVIND FUNCŢIILE


CONSULARE

 reglementează funcţiile consulare specificate în


art.5 (a-l) al Convenţiei de la Viena din 1963, la
care a adăugat alte funcţii, care sunt compatibile
cu reglementările acesteia din urmă, având în
vedere paragraful m al art.5 care autorizează
consulii „a exercita orice alte funcţii încredinţate
unui post consular de către statul trimiţător, care
nu sunt interzise de legile şi regulamentele
statului de reşedinţă sau la care statul de
reşedinţă nu se opune, sau care sunt menţionate
în acordurile internaţionale în vigoare între
statul trimiţător şi statul de reşedinţa.”
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

CONVENŢIILE CONSULARE BILATERALE

 foarte numeroase
 prin intermediul lor statele reglementează interesele
ţărilor respective
 reglementează relaţiile consulare dintre statele
respective și urmează, în general, cadrul trasat de
Convenţia de la Viena din 1963, prevăzând regulile de
înfiinţare a posturilor consulare, statutul şi condiţiile de
numire şi acceptare a personalului acestora, imunităţile
şi privilegiile consulare, funcţiile consulare etc.
 creează un regim juridic special pentru aceste state,
dezvoltând prevederile Convenţiei de la Viena din 1963 şi
creând norme noi de drept consular.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

CONVENŢIILE DE ASISTENŢĂ JURIDICĂ


 Prin Legea nr.177/1997, Parlamentul României a ratificat
Tratatul dintre România şi Republica Moldova privind
asistenţa juridică în materie civilă şi penală semnat la
Chişinău la 6 iulie 1996.
 Dintre prevederile acestui tratat menţionăm pe cele cuprinse
în :
- art.19 ("Fiecare parte contractantă poate să transmită sau să
înmâneze acte judiciare şi extrajudiciare şi să ia mărturii
cetăţenilor proprii care se află pe teritoriul celeilalte părţi
contractante prin intermediul misiunilor diplomatice şi al
oficiilor consulare, cu condiţia ca aceşti cetăţeni să consimtă şi
să nu fie supuşi unei măsuri de constrângere” – s.n.) şi
- art.25 ("1.Forma încheierii căsătoriei este determinată de legea
părţii contractante pe al cărei teritoriu se încheie căsătoria. 2.
Pentru căsătoria care se încheie la misiunea diplomatică sau
la oficiul consular, forma încheierii căsătoriei este
determinată de legea părţii contractante căreia îi aparţine
misiunea diplomatică sau oficiul consular" – s.n.).
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

IZVOARELE ALE DREPTULUI INTERN CU


RELEVANĂ IN DREPTUL CONSULAR
 Instrumente juridice actuale care fac parte din legislaţia românească
cu referire la domeniul consular au fost adoptate cu respectarea
angajamentelor internaţionale pe care România şi le-a asumat.
 Legislaţia României cuprinde numeroase acte normative care fac
referire la activitatea consulară.
 HOTĂRÂREA GUVERNULUI ROMÂNIEI NR. 100/29
IANUARIE 2004, privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Afacerilor Externe, de exemplu, stabileşte în
articol 2 (pct. 9) că M.A.E. include printre atribuţii sale
principale, apărarea în străinătate a drepturilor şi intereselor
„statului român, ale cetăţenilor şi ale persoanelor juridice
române, în baza legislaţiei române şi în conformitate cu
practica internaţională şi cu acordurile bilaterale şi
multilaterale la care România este parte”, iar potrivit art. 11,
M.A.E. este încadrat cu personal diplomatic şi consular, cu
funcţionari publici, precum şi cu personal contractual;
personalul diplomatic şi consular are drepturile şi obligaţiile
stabilite prin Statutul corpului diplomatic şi consular.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

IZVOARELE ALE DREPTULUI INTERN CU


RELEVANTĂ IN DREPTUL CONSULAR

 Statutul Corpului Diplomatic şi Consular instituit prin


Legea nr. 269/2003 cuprinde în cele nouă capitole
reglementări cu privire la admiterea în Corpul
Diplomatic şi Consular al României, drepturile şi
obligaţiile personalului diplomatic şi consular,
trimiterea lor în misiune permanentă în străinătate,
incompatibilităţi şi interdicţii, încetarea calităţii de
membru al Corpului Diplomatic şi Consular şi
răspunderea juridică a personalului diplomatic şi
consular.
Legea nr.269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, publicată
în Monitorul Oficial al României nr.441/23 iunie 2003; la data intrării în vigoare a acestei
legi s-a abrogat Hotărârea Guvernului nr. 1070/1990 pentru aprobarea Statutului Corpului
Diplomatic şi Consular al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 119 din 2 noiembrie 1990.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI

IZVOARELE ALE DREPTULUI INTERN CU


RELEVANTĂ IN DREPTUL CONSULAR

 În privinţa anumitor funcţii consulare dreptul


internaţional face trimitere la dreptul naţional.
 Codul civil = Norme aparţinând dreptului românesc
pozitiv relative la activitatea consulară în materia
încheierii căsătoriei, cu privire la actele de stare civilă,
acte notariale etc.
 Legea nr.37/1991, privind înfiinţarea, desfiinţarea şi
schimbarea rangului misiunilor diplomatice şi oficiilor
consulare
 H.G.nr.760/1999, pentru aprobarea Regulamentului
consular etc.