Variante de coroane de înveliș parțiale în zona laterală

Există câteva variante modificate ale coroanelor de acoperire parțiale care pot fi folosite. O
coroană ¾ cu casete proximale (Fig 11-15) este mai retentivă decât o preparație clasică cu șanțuri de
retenție, dar casetele presupun mult sacrifciu dentar. Această variantă de justifică doar atunci când
există leziuni carioase proximale sau dacă au existat restaurări anterioare. O metodă mai puțin
distructivă de a suplimenta retenția și rezistența este folosirea a 4 șanțuri de retenție, metodă care are
rezultate foarte apropiate (deși este o variantă cu un grad de retenție mai mic) de folosirea celor două
casete.

Preparația pentru o coroană parțială ¾ la nivelul unui molar sau premolar mandibular are
multiple aspecte în comun cu preparația dinților maxilari (Fig 11-16). Principala diferență este situarea
limitei ocluzale pe suprafața vestibulară, gingival de contactele ocluzale. Pragul ocluzal de la nivelul
versantelor vestibulare ale cuspizilor vestibulari are același scop pe care îl are șanțul ocluzal (? Oclusal
offset) la preparația dinților maxilari – unește șanțurile și asigură rezistența marginii vestibulo-ocluzale.
Nu este nevoie de un șanț ocluzal ?offset pe versantele linguale ale cuspizilor vestibulari mandibulari.

Coroana 7/8 este o coroană ¾ a cărei margine verticală disto-vestibulară este poziționată mai
mezial, spre mijlocul feței vestibulare (Fig 11-17). Estetica este bună, deoarece cuspidul disto-vestibular
acoperit este obstruat de cuspidul mezio-vestibular. Rezistența este superioară față de coroana ¾,
deoarece o suprafață mai mare a dintelui este acoperită. Accesul la limita disto-vestibulară este facil,
motiv pentru care preparația poate fi realizată cu ușurință. Finisarea marginală și igiena realizată de
pacient sunt și ele îmbunătățite.

Coroana 7/8 poate fi folosită pe orice dinte lateral care are nevoie de o acoperire parțială, în
cazul în care cuspidul distal trebuie acoperit. Este de obicei folosită la molarii maxilari, dar poate fi
utilizată si la molarii și premolarii mandibulari. Este potrivită pentru a restaura dinți cu carii sau zone de
decalcificare la nivelul jumătății distale a feței vestibulare și este excelentă la nivelul dinților stâlpi ai
unei proteze parțiale fixe.

Coroana ¾ inversată este folosită în cazul molarilor mandibulari, pentru a păstra suprafața
linguală intactă. Este utilă în cazul dinților stâlpi pentru o proteză parțială fixă cu o linguo-înclinare
accentuată, deoarece previne sacrificiul mare de țesut dentar care s-ar face dacă s-ar opta pentru o
coroană de acoperire totală. Șanțurile de la nivelul unghiurilor linguo-proximale linguo-proximal line
angle sunt unite de un șanț ocluzal occlusal offset plasat la nivelul versantelor vestibulare ale cuspizilor
linguali. Preparația este foarte asemănătoare cu cea pentru coroanele ¾ maxilare, deoarece suprafața
axială a cuspidului secundar nu este acoperită (Fig 11-18).

Coroana parțială proximală ?proximal half crown este o coroană ¾ rotată 90 de grade, iar fața
distală rămâne neșlefuită în locul celei vestibulare (Fig 11-19). Poate fi folosită la nivelul dinților stâlpi
înclinați. Acest tip de coroană poate fi folosit doar atunci când pacientul are o igienă foarte bună și o
incidență scăzută a cariilor proximale. Este contraindicată atunci când există o colorație pe fața distală.

Suprafața mezială este paralelă cu axul de inserție al preparației meziale a bontului. Spațiul de
1,5mm este obținut prin slefuirea ocluzală care se termină la nivelul crestei marginale distale, cu o
reducere foarte mică sau fără reducerea cuspizilor meziali. La nivelul fețelor vestibulară și linguală se
plasează șanțuri de retenție paralele cu suprafața mezială. Un șanț ocluzal occlusal offset bine
reprezentat unește șanturile pentru a conferi rezistență marginii disto-ocluzale. Un istm ocluzal
suplimentează retenția și rezistența. O creastă de la nivelul canalului distal ?a countersink in the distal
channel previne deplasarea mezială a piesei protetice.

Coroane ¾ în zona frontală

Cererea pentru evitarea vizibilității componentei metalice, precum și ușurința preparării dinților
pentru o coroană metalo-ceramică au dus la abandonarea aproape completă a coroanelor ¾ pe dinții
frontali. Vizibilitatea inestetică a metalului în cazul restaurărilor de acest tip impropriu realizate a făcut
ca acest tip re coroană să nu fie populară în rândul pacienților și al medicilor stomatologi. Atunci când se
folosește acoperirea parțială, se apelează de obicei la coroane ¾ modificate cu pini, în cazul cărora se
reduce la minimum acoperirea cu metal prin folosirea acestor pini.

Cu toate acestea, o coroană ¾ standard bine realizată plasată la nivelul unui incisiv sau al
caninului maxilar nu lasă mult metal vizibil. Poate fi folosit pe dinții stâlpi ai unor proteze parțiale fixe de
dimensiuni reduse pe un bont care nu prezintă restaurări sau leziuni carioase. Dinții frontali aliniați
corespunzător, de formă pătrată și cu un strat de țesut dentar vestibulo-oral bine reprezentat sunt cei
mai buni candidați pentru coroanele ¾.

Doi factori trebuie controlați cu succes pentru a produce o restaurare cu o vizibilitate minimă a
metalului: (1) axul de inserție și plasarea șanțurilor și (2) plasarea și instrumentarea extensiilor. Axul de
inserție al coroanei ¾ din zona frontală trebuie să fie paralel cu 1/2-2/3 incizale ale feței vestibulare și nu
cu axul lung al dintelui. Din acest motiv, șanțurile au o ușoară înclinare linguală, bazele acestora fiind
situate mai apical și vestibular și făcând șanțurile mai lungi. Daca șanțurile ar avea o înclinare
vestibulară, s-ar șlefui prea mult la nivelul unghiurilor vestibulo-incizale, făcând metalul vizibil la acest
nivel. Bazele șanțurilor ar fi situate mai lingual și ar deveni mai scurte și mai puțin retentive.

Extensiile proximale se realizează cu freze diamantate subțiri sau cu instrumentar de mână, cu

acces dinspre fața orală, pentru a reduce la minimum vizibilitatea ulterioară a metalului. Folosirea unor
instrumente de dimensiuni mari sau abordul dinspre fața vestibulară ar rezulta în supraextinderea și
vizibilitatea inestetică a metalului.