Cursul 5

Individualizarea pedepselor
Partea a IV-a

LIBERAREA CONDIŢIONATĂ

Noţiune.
Liberarea condiţionată constă în punerea în libertate a condamnatului din locul
de deţinere înainte ca acesta să fi executat pedeapsa în întregime, cu condiţia ca
până la împlinirea duratei de executare a pedepsei să nu mai săvârşească alte
infracţiuni.
Liberarea condiţionată constituie un mijloc de stimulare a condamnaţilor în timpul
executării pedepsei închisorii la stăruinţă în muncă şi disciplină, la grabnica lor
îndreptare.
Liberarea condiţionată îşi găseşte reglementarea în Codul penal, art. 99-106

Așezarea în ultima Secțiune din Titlul III, Capitolul V din Codul penal nu este
întâmplătoare, liberarea condiționată fiind ultima dintre instituțiile apte să realizeze
individualizarea pedepsei, prin faptul că aceasta finalizează executarea pedepsei
închisorii în regim de libertate.
Dacă nici una dintre instituțiile apte să individualizeze pedeapsa nu a fost
aplicată anterior, sau dacă deși se putea aplica, s-a apreciat că închisoarea este totuși
necesară, condamnatului i se mai oferă o perspectivă, cea a speranței că după
executarea unei anumite fracții din pedeapsă și pe baza unor dovezi temeinice de
îndreptare, va fi pus în libertate, urmând ca până la împlinirea duratei pedepsei acesta
să respecte anumite obligații.

Condiţii de acordare.

Liberarea condiționată în cazul pedepsei închisorii poate fi dispusă, dacă:

a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul
închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar
nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis (a
se vedea cu privire la acest aspect dispozițiile art 31, art. 37 și art. 38 din Legea
254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de
organelle judiciare în cursul procesului penal);
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de
condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le
îndeplinească;
1
 d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra
în societate (art. 100 alin. 1 din Noul Cod penal).
Toate aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ.

Pentru condamnatul care trebuie să execute pedeapsa detențiunii pe viață, art. 99

arată că sunt necesare îndeplinirea anumitor condiții:
- poate fi eliberat dacă a executat minim 20 de ani de detențiune
- a avut o conduit o bună pe toată durata executării
- a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite în sarcină cu excepția situației în care
dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească
- instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în
societate.
Este necesare ca toate aceste condiții să fie îndeplinite cumulativ.

De la data liberării condiționate din executarea unei pedepse cu detențiunea

pe viață, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.

În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune

liberarea condiţionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în
cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani, sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei,
în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în
alin. (1) lit. b) – d) art. 100 din Noul Cod penal.

În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ţine seama de

partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe
baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte
de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta
nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Cu privire la durata pedepsei ce poate fi considerată ca executată, urmează a
fi avute în vedere dispozițiile art. 96 din Legea 254/2013 privind executarea
pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organelle judiciare în cursul
procesului penal conform căruia:
Partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate și/sau
a instruirii școlare și formării profesionale
(1) Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii
școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate, se calculează după cum
urmează:
a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4
zile de muncă;
b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru
3 zile de muncă;
c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopții, se consideră 3 zile executate pentru
două nopți de muncă;
d) în cazul participării la cursurile de școlarizare pentru formele de învățământ general
obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an școlar;
e) în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră
20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională;
2
 f) în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții brevetate, se consideră 20 de
zile executate, indiferent de numărul lucrărilor științifice sau al invențiilor realizate, pentru întreaga
durată a executării pedepsei, inclusiv în cazul pedepselor contopite.
(2) Reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii
prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale nu poate fi revocată.

Și în calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ţine seama de

partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza
muncii prestate. În acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de
executarea efectivă a cel puţin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu
depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea

liberării condiţionate şi atenţionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare şi a
consecinţelor la care se expune, dacă va mai comite infracţiuni sau dacă nu va
respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata
termenului de supraveghere.

Intervalul cuprins între data liberării condiţionate şi data împlinirii duratei

pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.

Referitor la procesul de recuperare, după liberare, pe parcursul termenului de

supraveghere, condamnatului îi revine nu numai obligația de a nu mai comite alte
infracțiuni (verificarea acestei obligații fiind supusă unui regim de supraveghere), dar
și o serie de obligații prin care se urmărește reacomodarea acestuia cu viața în
colectivitate prin înlesnirea integrării sale sociale.

În acest sens, pe durata termenului de supraveghere condamnatul este obligat

să respecte anumite măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, orice schimbare a locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte
5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale
de existenţă.

De asemenea instanța poate impune condamnatului să execute una sau mai

multe dintre următoarele obligaţii:
a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către
serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
c) să nu părăsească teritoriul României;
d) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la
alte adunări publice, stabilite de instanţă;
3
e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanţii la
săvârşirea infracţiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de
acestea;
f) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;
g) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În legătură cu obligațiile ce pot fi impuse condamnatului pe durata liberării

condiționate se observă că acestea sunt similare sub aspectul conținutului cu pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi, însă acestea nu se vor suprapune
deoarece legea interzice impunerea unor obligații ce au același conținut cu o
interdicție aplicată deja cu titlu de pedeapsă accesorie.

Numai în măsura în care anumite interdicții nu au fost stabilite cu titlu de

pedeapsă accesorie, iar la data liberării instanța apreciază ca utilă aplicarea unora
dintre acestea, o poate face în cazul în care aceste interdicții sunt prevăzute în cadrul
obligațiilor ce pot fi impuse condamnatului liberat și numai cu acest titlu.

Revocarea liberării condiționate se dispune în următoarele situații:

– dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu respectă

măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă liberarea
şi dispune executarea restului de pedeapsă;
– dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost
descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la
pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi
dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracţiune se
stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate
intermediară.

În ceea ce privește anularea liberării condiționate, Codul penal prevede

următoarele:
– dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată
mai săvârşise o infracţiune până la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat
pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, liberarea se anulează,
aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau
pluralitate intermediară;
– în cazul în care, în raport de pedeapsa rezultată, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute
în art. 99 sau art. 100 Cod penal, instanţa poate acorda liberarea condiţionată. Dacă s-a
dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculează de la data acordării primei
liberări;
– când, după anulare, instanţa dispune executarea pedepsei rezultante, partea din
durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la
data anulării liberării se va executa după executarea pedepsei închisorii.

4
 Dacă până la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a
săvârşit din nou o infracţiune, nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate şi nu s-
a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.

Viziunea noului Cod penal este benefică spunem noi și bogată în conținut,
deoarece, spre deosebire de reglementarea anterioară unde condamnatul trebuia doar
să nu săvârșească noi infracțiuni, în cazul noi reglementării acesta beneficiază de
sprijin real spre o integrare adevărată în societate prin prisma existenței unor măsuri și
obligații sub controlul serviciilor de probațiune,așa încât până la expirarea pedepsei,
integrarea în societate să fie efectivă.