TEMA SEMINAR

Scopul dreptului urbanismului

Preocupările și reglementările din domeniul urbanismului datează din cele mai vechi
timpuri. Cu toate acestea, societatea a manifestat și continuă să manifeste reticențe cu privire
la aceste reglementări, în mod special, ca urmare, a imixtiunii dreptului urbanismului în
dreptul de proprietate, care este considerat un drept absolut. Acest amestec este, însă, unul
motivat, prin invocarea interesului general, astfel cum dispune art. 4 din Legea cadru nr.
350/2001 – „Statul, prin intermediul autorităților publice, are dreptul și datoria de a asigura,
prin activitatea de urbanism și de amenajare a teritoriului, condițiile de dezvoltare durabilă și
respectarea interesului general, potrivit legii”.
În cuprinsul reglementării cadru nu este definit nici urbanismul, nici activitatea de
amenjare a teritoriului, ci privindu-le împreună, este prevăzut conținutul acestora, trăsăturile
specifice, obiectivele lor și modalitățile de realizare. Astfel, potrivit art. 2 alin. (3) –
„Gestionarea se realizează prin intermediul amenajării teritoriului și al urbanismului, care
constituie ansambluri de activități complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea
spațială echilibrată, la protecția patrimoniului natural și construit, la îmbunătățirea
condițiilor de viața în localitățile urbane și rurale, precum și la asigurarea coeziunii
teritoriale la nivel regional, național și european”. Se poate aprecia, așadar, că urbanismul
este unul dintre cele două instrumente (celălalt fiind amenajarea teritoriului) prin
intermediul cărora se realizează gestionarea spațională a teritoriului și care are un rol
complex.
Este, în schimb, bine delimitat în textul legal, scopul urbanismului – „Urbanismul are
ca principal scop stimularea evoluției complexe a localităților, prin elaborarea și
implementarea strategiilor de dezvoltare spațială, durabilă și integrată, pe termen scurt,
mediu și lung” (art. 10). Conceptul de strategie de dezvoltare este definit în dispozițiile
finale ale legii cadru astfel – „direcționarea globală sau pe domenii de activitate, pe termen
scurt, mediu și lung, a acțiunilor menite să determine dezvoltarea urbană”.
Aceste strategii sunt, așadar, construite în legătură cu toate domeniile de interes general
și impun, totodată, rigurozitate în respectarea voinței colective, după cum reiese din art. 12 –
„Urbanismul urmărește stabilirea direcțiilor dezvoltării spațiale a localităților urbane și
rurale, în acord cu potențialul economic, social, cultural și teritorial al acestora și cu
aspirațiile locuitorilor”.
În vederea atingerii scopului propus activitatea de urbanism are în vedere următoarele
obiective: îmbunătățirea condițiilor de viață prin eliminarea disfuncționalităților, asigurarea
accesului la infrastructuri, servicii publice și locuințe convenabile pentru toți locuitorii; crearea
condițiilor pentru satisfacerea cerințelor speciale ale copiilor, vârstnicilor și ale persoanelor cu
handicap; utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcțiunile urbanistice adecvate;
extinderea controlată a zonelor construite; protejarea și punerea în valoare a patrimoniului
cultural construit și natural; asigurarea calității cadrului construit, amenajat și plantat din toate
localitățile urbane și rurale; respectiv, protejarea localităților împotriva dezastrelor naturale.
Autoritățile administrației publice au fiecare câte un rol binedefinit la îndeplinirea
scopului dreptului urbanismului. Cu caracter general, legiuitorul prevede că autoritatea
publică are responsabilitatea dezvoltării armonioase a teritoriului/teritoriilor aflat/aflate în
raza sa de competență (Art. 2 teza I din Legea cadru).
 La nivel central, Guvernul coordonează activitatea de urbanism la nivel național și
stabilește, totodată, în baza strategiilor naționale de dezvoltare, linii directoare, politici
sectoriale, programe și proiecte prioritare, potrivit art. 17 din Legea cadru. La nivel județean
activitatea de urbanism este coordonată de Consiliul județean, iar pentru realizarea
programului de dezvoltare urbanistică a localităților componente ale comunei sau orașului este
responsanbil Consiliul local.
De asemenea, legea permite autorităților administrației publice locale (excepție face
primarul) ca pentru desfășurarea unor activități comune de amenajare a teritoriului și de
urbanism, respectiv pentru realizarea unor obiective de interes general, să se asocieze ori să
colaboreze cu persoane juridice sau fizice din țară sau din străinătate în vedeerea atragerii de
fonduri suplimentare.
Așadar, legislația în vigoare pune la dispoziție autorităților administrației publice multe
căi legale pentru realizarea scopul principal al dreptului urbanismului. Dat fiind faptul că
societatea este într-o continuare schimbare, misiunea care revine structurilor cu
responsabilități în domeniu este, de departe, una extrem de dificilă și implică asumarea
responsabilității pe o durată de timp care se întinde asupra mai multor generații.