Cuvântul Thai (ไทย) înseamnă „liber” în limba thailandeză.

Este de asemenea numele poporului

thailandez.
Thailanda mai este cunoscută și ca Siam, care a fost denumirea oficială a țării până în 23
iunie 1939, dată la care a fost schimbată în Thailanda. În 1945 i s-a dat din nou denumirea de Siam,
dar la 11 mai 1949 a revenit la denumirea de Thailanda. Unii locuitori, în special minoritatea chineză,
continuă să folosească denumirea de Siam.

Istoria[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Thailandei.
Originea Thailandei este legată în mod tradițional de scurta existență a regatului fondat în 1238,
după care, mai marele regat a luat ființă la mijlocul secolului al XIV-lea. Cultura thailandeză a fost
influențată, în cea mai mare parte, de China și India. Contactul cu diversele puteri europene a
început în secolul al XVI-lea dar, în ciuda presiunii continue, Thailanda este singura țară din sud-
estul Asiei care nu a fost niciodată ocupată de vreo putere europeană, totuși influența vestului,
inclusiv amenințarea cu forța, a condus la multe reforme în secolul al XIX-lea și concesii majore
intereselor mercantile britanice (de aceea mulți istorici includ Thailanda în „Imperiul Britanic
neoficial”).
Revoluția din 1932, în mare măsură fără vărsare de sânge, a condus la o monarhie constituțională.
Cunoscută la început ca Siam, țara și-a schimbat denumirea prima dată în Thailanda în 1939, și
definitiv în 1949, după reîntoarcerea la vechiul nume după al Doilea Război Mondial. În timpul
conflictului, Thailanda a fost într-o alianță dezavantajoasă cu Japonia; trăgând învățăminte din
această experiență a istoriei, Thailanda a devenit un aliat al SUA. Au urmat apoi o serie de lovituri
de stat, dar țara a progresat către democrație începând cu anii 1980.
Calendarul oficial în Thailanda se bazează pe Era budistă, care este cu 543 de ani înaintea
calendarului vestic. De exemplu, anul 2000 al erei creștine, este același cu anul 2543 din calendarul
erei budiste.
Pe 26 decembrie 2004, coasta vestică a Thailandei a fost devastată de un val tsunami de 10 metri
înălțime, ce a urmat cutremurului din Oceanul Indian. Valul tsunami a provocat peste 5.000 de
victime în Thailanda, jumătate dintre acestea fiind turiști.

Politica[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Politica Thailandei.

Bhumibol Adulyadej, se bucură de un mare respect popular și autoritate morală, care este ocazional folosită în
rezolvarea crizelor politice.

Constituția prevede pentru rege puteri directe scăzute, însă este protectorul budismului thai și un
simbol al identității și unității naționale. Monarh, Bhumibol Adulyadej, se bucură de un mare respect
popular și autoritate morală, care este ocazional folosită în rezolvarea crizelor politice. Șeful
guvernului este primul ministru, care este numit de rege dintre membrii camerei inferioare a
parlamentului, de obicei liderul partidului care poate organiza o coaliție guvernamentală majoritară.
clădirea Parlamentului

Parlamentul bicameral thailandez este Adunarea Națională sau Rathasapha – รัฐสภา, care este
formată din Camera Reprezentanților (Sapha Phuthaen Ratsadon - สภาผู ้แทนราษฎร) cu 500 de
locuri și Senatul (Wuthisapha - วุฒสิ ภา) cu 200 de locuri. Membrii ambelor camere sunt aleși prin vot
popular. Membrii Camerei Reprezentanților sunt aleși pe o perioadă de 4 ani, în timp ce senatorii
pentru 6 ani. Organul suprem judiciar este Curtea Supremă sau Sandika - ศาลฎีกา, ale cărei ședințe
de judecată sunt stabilite de rege. Thailanda este membru activ al Asociației națiunilor din Asia de
sud-est (ASEAN).

Religia[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Religia Thailandei.
Cu 95% din populație împărtășind credința budistă, Thailanda este țara în care această religie are
cea mai mare densitate demografică. Budismul thailandez este theravadin, dar integrează și
elemente regionale folclorice cum ar fi venerarea strămoșilor.

Sculpturi Buddha din Bangkok.

În ce privește personificarea lui Buddha, thailandezii au creat un tip uman deosebit, care este
considerat una dintre cele mai sugestive expresii ale artei asiatice. În ce privește ornamentele,
acestea au copiat caracterul luxuriant al vegetației tropicale. Contrar altor popoare budiste care au
utilizat sculptura pentru a reprezenta legende ori mituri, ei au folosit această artă numai pentru a-l
personifica pe Buddha și pentru împodobirea monumentelor religioase.
În plus, în Thailanda reprezentarea Iluminatului este unică: prezentat adesea în starea de meditație
profundă, cu fața senină, familiară, cu un nimb, cu urechi alungite în jos sau mărite, cu o urna (un
semn pe frunte reprezentând al treilea ochi al viziunii spirituale) și cu ushinsha, o protuberanță
cranială reprezentând cunoașterea.
Călugărul se plimbă dimineața în fața Wat Phra Kaew.

Lacașele de cult se numesc wat. Pentru a înțelege importanța wat-ului și influența budismului în

gândirea thailandeză este necesară înțelegerea caracterului multifuncțional al mănăstirilor și cât de
folositoare le sunt oamenilor de rând. Familiile din zonele rurale se simt în nesiguranță la gândul de
a-și ține bunurile de valoare în casă, prin urmare, îl roagă pe stareț să le depoziteze la mănăstire.
Wat-ul depozitează documente și artefacte cu semnificație istorică, precum și numeroase
reprezentări a lui Buddha, folosite pentru venerarea publică sau ca obiecte de meditație.
Călătorii pot fi găzduiți peste noapte la mănăstiri, mai ales când vin la diverse festivaluri; copiii trimiși
la școală la Bangkok le pot folosi pe post de cămine, dat fiind că părinții lor fac tot felul de donatii.
Băieții îi ajută pe călugări la treburile zilnice și se inițiază în tainele religiei budiste. Funcțiile statului
(alegeri, recrutări) se exercită în cadrul mănăstirilor, iar unele servesc drept clinici.

Novice budiste în meditație

Se prezumă fără dovezi concrete că budismul a pătruns pentru prima oară în această zonă în
secolul al III-lea î.Hr. mulțumită misionarilor regelui Asoka. Arhitectura religioasă se caracterizează
prin stupe înalte poleite cu aur. Ca în majoritatea țărilor theravadine, budismul în Thailanda este
reprezentat de autoritatea călugărilor, care până în a doua jumătate a secoului al XX-lea, își
începeau vocația la opt ani slujind la un templu ca dek wat ("copil de templu"). Principalul motiv
pentru a deveni un dek wat este de a acumula o educație de bază prin citirea, scrierea și
memorarea textelor sacre cântate în diferite ritualuri. De aceea templele rurale (wat) au servit ca o
structură de bază în instruirea elementară a populației. Astăzi ele cedează teritoriu aparatului
educațional condus de guvern deși încă își exercită dominația cu pregnanță în unele zone. În
decursul istoriei thailandeze educația, considerată elementul cheie al siguranței și dezvoltării
naționale, s-a aflat exclusiv în mâinile călugărilor budiști. Mănăstirile budiste (numite wat) au înfințat
școli pe domeniile lor, iar călugării, pe lângă îndatoririle lor religioase, predau tinerilor localnici cititul,
scrisul, aritmetica, precum și alte materii. În prezent există peste 30 000 temple, majoritatea cu
propria lor școlă, răspândite pe întreg teritoriul regatului.
În Thailanda modernă școlile sunt de stat, de templu sau private. Școlile private sunt de trei feluri:
thailandeze - cu predare exclusiv în limba thailandeză, bilingve - cu predare în limbile thailandeză și
engleză și internaționale - cu predare în limba engleză. Majoritatea școlilor private angajează
profesori străini pentru a preda limbi străine, cum ar fi engleza, chineza, japoneza și franceza.

Împărțire administrativă[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Împărțirea administrativă a Thailandei.
Thailanda este divizată în 75 de provincii (changwat, singular și plural, grupate în 5 grupe de
provincii și Bangkok drept capitală. Fiecare provincie este împărțită în districte – în 2000 erau 795 de
districte (Amphoe), 81 subdistricte (King Amphoe) și 50 de districte ale Bangkokului (khet). Cu toate
acestea, unele părți ale provinciilor învecinate cu Bangkok sunt considerate ca fiind parte a Marelui
Bangkok (Prari Monthon). Aceste provincii cuprind Nonthaburi, Pathum Thani, Samut Prakan,
Nakhon Pathom, Samut Sakhon. Numele fiecărei capitale a provinciilor (mueang) este același ca și
denumirea provinciei. De exemplu: capitala provinciei Chiang Mai (changwat Chiang Mai)
este amphoe mueang Chiang Mai. Cele 75 de provincii sunt:

Khao Sam Roi Yot, Provincia Prachuap Khiri Khan

Nord
Chiang Mai, Chiang Rai, Kamphaeng Phet, Lampang, Lamphun, Mae Hong Son, Nakhon
Sawan, Nan, Phayao, Phetchabun, Phichit, Phitsanulok, Phrae, Sukhothai, Tak, Uthai
Thani, Uttaradit
Est
Chachoengsao, Chanthaburi, Chon Buri, Prachin Buri, Rayong, Sa Kaeo, Trat
Sud
Chumphon, Krabi, Nakhon Si Thammarat, Narathiwat, Pattani, Phang
Nga, Phatthalung, Phuket, Ranong, Satun, Songkhla, Surat Thani, Trang, Yala
Nord-est
Amnat Charoen, Buri Ram, Chaiyaphum, Kalasin, Khon Kaen, Loei, Maha
Sarakham, Mukdahan, Nakhon Phanom, Nakhon Ratchasima, Nong Bua Lamphu, Nong Khai, Roi
Et, Sakon Nakhon, Si Sa Ket, Surin, Ubon Ratchathani, Udon Thani, Yasothon
Centru
Ang Thong, Phra Nakhon Si Ayutthaya, Bangkok (Krung Thep Maha Nakhon), Chai
Nat, Kanchanaburi, Lop Buri, Nakhon Nayok, Nakhon Pathom, Nonthaburi, Pathum
Thani, Phetchaburi, Prachuap Khiri Khan, Ratchaburi, Samut Prakan, Samut Sakhon, Samut
Songkhram, Saraburi, Sing Buri, Suphan Buri

Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Thailandei.

Păduri din nord-est.

Plaje în sud.

Thailanda este așezată pe câteva districte geografice, în mare parte corespunzând cu grupurile
provinciale. Nordul țării este muntos cu cel mai înalt punct Doi Inthanon la 2.576 m. Nord-estul este
format din Platoul Khorat, mărginit la est de râul Mekong. Centrul țării este dominat de valea râului
Chao Phraya care se scurge în Golful Thailandei. Sudul este format din istmul îngust Kra care se
lărgește în Peninsula Malay.
Climatul local este tropical și caracterizat de musoni. Este un muson de sud-vest, ploios, cald și
înnorat de la mijlocul lui mai până în septembrie, de asemeni, un muson uscat si rece din nord-est
din noiembrie până la mijlocul lunii martie. Istmul din sud este întotdeauna cald și umed. Orașele
principale, pe lângă capitala Bangkok, sunt Nakhon Ratchasima, Nakhon Sawan, Chiang Mai,
și Songkhl.

Economia[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Thailandei.

Bangkok, capitala, cel mai mare oraș și centru economic și financiar al țării.
După ce s-a bucurat de cea mai mare creștere mondială din 1985 până in 1995 – cu o creștere
medie anuală de 9% - creșterea presiunii speculative asupra monedei naționale, bahtul, în 1997 a
condus la o criză care a descoperit punctele slabe ale sectorului financiar. Multă vreme la un curs de
25 la dolari SUA, baht a atins cel mai scazut nivel la 56 per dolar SUA în ianuarie 1998 și
descreșterea economica în acel an a fost de 10,2%. Criza s-a extins la criza financiară asiatică.
Thailanda a intrat în procesul de recuperare în 1999, cu o creștere de 4,2% și de 4,4% în 2000, în
mare parte datorită exporturilor – care au crescut cu 20% în 2000. creșterea a fost temperată de o
scădere a economiei mondiale în 2001, dar a crescut din nou în următorii ani datorită creșterii
puternice din China și diferitelor programe de stimulare economică locală, un program promovat de
prim ministrul primul ministru Thaksin Shinawatra. Cresterea în 2003 s-a estimat la aproximativ 6,3%
și s-a prevăzut o creștere de 8% și 10% pentru 2004 și 2005.
Turismul a contribuit în mod semnificativ la economia Thailandei și industria a beneficiat de
aprecierea monedei și de stabilitatea Thailandei. Numărul de turiști sosiți în 2002 (10,9 milioane)
reflectă o creștere cu 7,3% față de anul precedent (10,1 mil).
O treime din hard-disk-urile din lume sunt produse în Thailanda, iar în 2010 producția de camionete
a depășit-o pe cea a Japoniei.[12] În afară de a fi cel mai mare exportator de orez, Thailanda mai este
numărul 1 mondial în exportul de cauciuc și numărul 2 în exportul de zahăr.[12]

Demografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Thailandei.
Fetele tribului Hill din nordul Thailandei

Populația Thailandei este dominată de etnicii thailandezi și laoțieni, ultimii concentrați în regiunea
nord-estică Isan formând aproximativ o treime din populație. Există, de asemeni, o mare comunitate
de chinezi-thailandezi care a jucat în istorie un rol economic important. Alte grupuri etnice sunt:
mala, în sud, mon, khmer și diferite triburi hill.
Aproape 95% dintre thailandezi sunt budiști de tradiție therevada, dar în sudul țării sunt câteva zone
musulmane și mici minorități creștine, de asemeni există și cîteva grupări hinduse. Limba
thailandeză este limba națională a Thailandei, scrisă în alfabetul propriu, dar multe dialecte etnice și
regionale se întâlnesc în zonele cu populație predominantă lao sau khmer. De asemeni se învață
limba engleză în școli, însă gradul de cunoaștere este scăzut.