eonardo da Vinci s-a născut în data de 15 aprilie 1452 (pe stil vechi - pe stil nou

se adaugă încă 9 zile, astfel că după calendarul actual, artistul s-a născut pe
data de 23 aprilie), "la ora trei noaptea", nașterea sa fiind consemnată în
jurnalul lui Ser Antonio, bunicul patern,[14][15], în orășelul Vinci din Toscana,
pe valea inferioară a râului Arno, localitate aflată sub jurisdicția Republicii
Florența, conduse de familia Medici, fiul nelegitim al lui Messer Piero Fruosino di
Antonio da Vinci, un bogat notar florentin, și al Caterinei, țărancă.[16][17][18]
Cercetătorul italian Francesco Cianchi, după ce a studiat timp de mai mulți ani
registrele parohiale din Vinci și din împrejurimi, afirmă că nu a locuit în acea
perioadă nici o persoană cu acest nume, și că în realitate, mama lui Leonardo ar fi
fost o sclavă arabă, aparținând bogatului Vanni di Niccolo di Ser Vann, unul din
clienții lui Piero Fruosino di Antonio da Vinci, sclavă creștinată, botezată
Caterina.[19] Mama sa, după ce a fost eliberată, s-a căsătorit cu un localnic, un
anume Acchattabriga di Piero del Vaccha. Tatăl său, la un an de la nașterea sa, se
va căsători cu o anume Albiera, în vârstă de 16 ani, care moare în 1464, la 28 de
ani, fără a avea copii. Ser Piero se va recăsători de încă 3 ori, având câte 6
copii din ultimele două căsătorii.[20] La moartea tatălui său, vor izbucni certuri
între artist și cei 7 frați ai săi, moștenitorii legitimi ai lui Messer Piero, cu
privire la împărțirea moștenirii. Leonardo nu avea un nume de familie în
accepțiunea de azi, "da Vinci" însemnând pur și simplu "din Vinci", particula ser
fiind adăugată pentru a indica faptul că tatăl său era un aristocrat. Se cunosc
extrem de puține lucruri despre copilăria sa. Primii cinci ani din viață i-a
petrecut alături de mama sa, în cătunul Anchiano, după care începând din 1457 a
trăit în casa tatălui său, alături de acesta, un unchi, Francesco, și bunicii
paterni, în micul oraș Vinci. Leonardo a primit o educație normală pentru copiii
din familiile înstărite de atunci: scris, citit, latină, geometrie și matematică.
Din copilărie, Leonardo menționează în notele sale doar două evenimente. Primul, pe
când era în leagăn, când un zmeu de hârtie a coborât spre el, atingându-i buzele cu
coada,[21] și al doilea, survenit câțiva ani mai apoi, pe când explora de unul
singur împrejurimile casei mamei sale, a descoperit o peșteră, fiind îngrozit că un
monstru ar putea să se găsească înăuntru, dar mânat de curiozitate a pătruns totuși
în interior.[22] Primii ani din viața artistului au stârnit numeroase controverse
printre biografii săi, fiind subiect de legendă. Giorgio Vasari, pictor și biograf
al lui Leonardo, povestește cum un țăran din vecinătate și-a confecționat un scut,
apoi i-a cerut tânărului da Vinci să picteze ceva pe fața acestuia. Leonardo ar fi
pictat un monstru ce scotea foc pe nări, care avea un aspect atât de înfricoșător,
încât ser Piero, tatăl băiatului, impresionat de talentul lui Leonardo, ar fi
arătat scutul unui negustor de artă florentin, care l-a cumpărat imediat, vânzându-
l mai apoi Ducelui de Milano. Pentru a-l răsplăti pe țăran, ser Piero ar fi
cumpărat alt scut, decorat cu o inimă străpunsă de o săgeată, pe care l-a dat
acestuia.[23] Nu putem ști cât de adevărată este această istorie, cert este însă că
un desen al lui Leonardo da Vinci din aceeași perioadă, dovedește un talent și o
predispoziție pentru perfecțiunea detaliului ieșite din comun.