4 2 PDF

biblioteca rao
ALEX MIHAI STOENESCU
ISTORIA
LOVITURILOR DE STAT
~N ROMÂNIA
vol. 4, partea a II-a

„Revolu]ia din decembrie 1989“ –
o tragedie româneasc\
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României
STOENESCU, ALEX MIHAI
Istoria loviturilor de stat `n România: 1821-1999
Alex Mihai Stoenescu. - Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2001
4 vol.
ISBN 973-8077-27-3
Vol. 4. Partea a II-a: „Revolu]ia din decembrie 1989“ - o tragedie româneasc\.
Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2005.
ISBN 973-576-791-0
323.276(498)“1821/1999“
94(498)“1821/1999“
RAO International Publishing Company

Grupul Editorial RAO
Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, România
ALEX MIHAI STOENESCU

Istoria loviturilor de stat `n România
vol. 4, partea a II-a
„Revolu]ia din decembrie 1989“ – o tragedie româneasc\
© RAO International Publishing Company, 2005
Tiparul executat de
R.A. „Monitorul Oficial“
Bucure[ti, România
2005
ISBN 973-576-791-0
Cuprins
Capitolul VII
DEPARTAMENTUL SECURIT|}II
STATULUI LA ~NCEPUTUL REVOLU}IEI / 7
Capitolul VIII
LOVITURA PRINCIPAL|
Bucure[ti, 21 decembrie 1989 / 193
Capitolul IX
LOVITURA DE STAT MILITAR|
22 decembrie 1989 (orele 10.00-16.00) / 380
Capitolul X
PATRU GUVERNE, UN SINGUR
CENTRU DE PUTERE-ARMATA / 425
Capitolul XI
MOMENTUL-CHEIE AL REVOLU}IEI
Armata pred\ Puterea lui Ion Iliescu / 529
Capitolul XII
FENOMENUL DIVERSIONIST-TERORIST / 584
Capitolul XIII
EXECUTAREA {EFULUI STATULUI,
NICOLAE CEAU{ESCU / 683
Capitolul XIV
O NA}IUNE MURIBUND| / 739
Anexa 1 / 795
Anexa 2 / 807
Bibliografie selectiv\ / 811

Capitolul VII
DEPARTAMENTUL SECURIT|}II STATULUI
LA ~NCEPUTUL REVOLU}IEI
Motto:
Libertatea individual\ [i suveranitatea na]ional\ se
topesc `n aceast\ desf\[urare stihinic\ din care
spiritul amplificator `ncearc\ s\ ias\ reduc`nd totul la
doi termeni: r\zboi [i pace.
PETRE }U}EA
Acest capitol analizeaz\ comportamentul Departamentului

Securit\]ii Statului ca serviciu secret al ]\rii. Ideea de la care por-
ne[te analiza – a[a cum a fost abordat\ [i `n capitolele precedente –
este c\ `n decembrie 1989 nu a fost `nl\turat numai sistemul
politic, ci a fost destructurat [i statul. Consider destructurarea
statului [i disolu]ia autorit\]ii sale `n ochii cet\]enilor drept prin-
cipal\ cauz\ a marilor probleme pe care le-a avut România dup\
revolu]ie [i continu\ s\ le aib\ inclusiv ast\zi, ca membr\ NATO.
~n realitatea cea mai frustr\ [i simpl\, suveranitatea României
este c\lcat\ `n picioare de state vecine, independen]a sa este con-
trolat\ de institu]ii interna]ionale, iar integritatea sa teritorial\ este
redus\ la deciziile privind frontierele luate de Marile Puteri la
sf`r[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial. Lucrurile acestea se
petrec dincolo de procentul acceptabil de renun]are la unele atri-
bute ale statului. Na]iunea român\ de ast\zi, o na]iune asistat\,
pl\te[te pentru sl\biciunile ei. Principalul vinovat este Nicolae
Ceau[escu. Poporul român este complicele.
Analiza din acest capitol face abstrac]ie – deocamdat\ – de evo-
lu]ia Securit\]ii dup\ decembrie 1989, de implicarea ei, at`t ca
structur\ supravie]uitoare (SRI, SIE), c`t [i ca fo[ti ofi]eri disemi-
na]i `n via]a politic\, economic\ [i social\ postdecembrist\. Ceea
ce a fost enun]at drept comportament al Securit\]ii `n perioada
8 ALEX MIHAI STOENESCU
postdecembrist\ – „vechile structuri securisto-activisto-comu-

niste“ – este legat at`t de mecanismul procesului general de
destructurare a sistemului comunist european, c`t [i de felul `n
care a fost dezorganizat [i preluat sub control de c\tre sovietici
serviciul secret al României `n decembrie 1989. Procesul de su-
pravie]uire a fostelor structuri politice [i informative `n economia
postcomunist\, planificat de URSS `mpreun\ cu structurile celor-
lalte state comuniste europene `nc\ de c`nd a fost definitivat pro-
iectul liberaliz\rii, a suferit `n România amendamentul loialit\]ii
fa]\ de partid, al rezisten]ei lui Ceau[escu, al paraliz\rii [i apoi al
destructur\rii serviciului s\u secret, precum [i amendamentul
defaz\rii. Nu avem p`n\ la aceast\ dat\ informa]ii despre un plan
anterior de infiltrare a Securit\]ii `n economia de pia]\ postre-
volu]ionar\ – care ar fi `n România dovad\ a complotului, spre
deosebire de restul lag\rului unde procesul a fost planificat –, dar
realitatea infiltr\rii a fost perceput\ la fel ca infiltr\rile planificate
de URSS [i de alia]ii s\i1. Prin urmare, subiectul infiltr\rii post-
decembriste a Securit\]ii – ofi]eri, colaboratori, informatori – `n
diferite zone ale societ\]ii române[ti eliberate, va constitui subiect
al altui studiu. Totodat\, nu vom prezenta aici dec`t premisele [i
primii pa[i ai penetr\rii conducerii Securit\]ii române de c\tre
serviciile de spionaj sovietice, odat\ cu preluarea controlului ei
de c\tre agen]i sovietici. Altfel spus, Securitatea nu este analizat\
aici pentru ceea ce a f\cut dup\ decembrie 1989, dar informa]iile
din acest capitol pot constitui o explica]ie pentru comportamentul
postdecembrist al Securit\]ii.
Ce [tim despre Securitate? Poate fi judecat\ ast\zi Securitatea
cu obiectivitate, rece, f\r\ nici o tendin]\, f\r\ s\ te la[i influen]at de
trecut, de apartenen]a politic\ actual\ sau de nevoia legitim\rii pu-
blice ca anticomunist, ca democrat? At`t timp c`t nu cunoa[tem
realit\]ile acestei institu]ii, nu numai `n privin]a oamenilor care o
compuneau, ci [i `n privin]a modului de lucru, a motiva]iilor profe-
sionale [i individuale, cercetarea este parazitat\ de imaginea public\
proiectat\ asupra acestei institu]ii, dup\ 1989. Posibilitatea de a
1 Vladimir Bukovski, Judecat\ la Moscova, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1998, p. 404.

ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA 9
`n]elege aceast\ institu]ie este `ngreunat\ [i de dificultatea extragerii

fragmentului de adev\r profesional din apari]iile publice ale gene-
ralilor [i ofi]erilor s\i superiori.
Au existat dou\ ocazii `n care ace[tia, de nevoie, au vorbit
despre munca lor, despre atmosfera din interiorul Securit\]ii, des-
pre misiuni, succese [i e[ecuri. Prima surs\ este ansamblul dosa-
relor `ntocmite de procuraturile militare [i al depozi]iilor f\cute `n
timpul proceselor. Invariabil, fo[tii generali [i ofi]eri superiori au
negat implicarea `n evenimentele violente, au negat chiar activi-
tatea represiv\ [i de poli]ie politic\ din misiunile curente. Apoi au
c\utat s\ prezinte Securitatea ca pe o institu]ie nu neap\rat inofen-
siv\, dar dedicat\ ap\r\rii statului. Aici, r\spunsul trebuie dat ime-
diat: Securitatea, ca serviciu secret al ]\rii, a fost `nvins\ `n
decembrie 1989. Criticii acerbi ai Securit\]ii, irita]i de argumentele
invocate de fostele cadre ale Securit\]ii, au preferat s\ conteste naiv
[i incorect patriotismul acestora, `n loc s\ vad\ c\ ei au fost `nvin[i
`ntr-o misiune, pentru care depuseser\ un jur\m`nt fa]\ de stat. ~n al
treilea r`nd, fo[tii ofi]eri de Securitate au insistat pe deosebirile fun-
damentale de metod\ de lucru `ntre Securitatea dinainte [i de dup\
Nicolae Ceau[escu. Faptul c\ `n cele mai multe procese ale re-
volu]iei, acuza]iile n-au putut fi probate, precum [i situa]ia special\,
politizat\, `n care s-a aflat Justi]ia `n primii ani de dup\ revolu]ie [i
`n perioada 1996–2000, dar mai ales imaginea puternic proiectat\
`n ultimul deceniu, c\ Securitatea nu a fost implicat\ `n represiune,
ci dimpotriv\, c\ a lucrat pentru c\derea lui Ceau[escu, a creat un
curent public de `ndoial\ asupra caracterului ei represiv. De 15 ani
`n România diferi]i oameni politici sunt demasca]i drept fo[ti ofi]eri
sau colaboratori ai Securit\]ii [i sunt ale[i `n continuare deputa]i,
senatori, primari, consilieri sau numi]i mini[tri, prefec]i, amba-
sadori. Chiar interesul pentru fosta Securitate s-a diminuat sub-
stan]ial dup\ e[ecurile campaniilor anti-Securitate lansate f\r\
metod\ [i oameni profesioni[ti de administra]ia Constantinescu. Mai
mult, insisten]a pe folosirea trecutului securist al diferi]ilor can-
dida]i [i proasta gestionare a rela]iei autentice fosta Securi-
tate–corup]ie au contribuit la o victorie politic\ r\sun\toare a
forma]iunii PRM `n anul 2000, sprijinit\ transparent de fo[ti gene-

rali [i ofi]eri ai Securit\]ii.
~n privin]a audierilor de la Comisia senatorial\ pentru cercetarea
evenimentelor din 1989, situa]ia m\rturiilor depuse de fo[tii gene-
rali [i ofi]eri de Securitate are un regim special. Aceste m\rturii tre-
buie verificate, `ns\ posibilit\]ile de cercetare sunt obturate de
Parlament, at`t prin legi restrictive c`t [i prin limitarea accesului la
documentele Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor
din decembrie 1989, fapt de altfel neconstitu]ional. De asemenea,
SRI este opac. ~n plus, analiza detaliat\ a audierilor arat\ c\, din prin-
cipiu [i `n practic\, fo[tii demnitari ai Securit\]ii s-au cam „distrat“ cu
senatorii amatori din Comisie. Incita]i de spectaculos, lipsi]i de infor-
ma]ia elementar\, c\ut`nd mereu interpretarea politic\ subiectiv\ [i
atingerea unor concluzii trase dinainte, timora]i nu o dat\ de infor-
ma]iile pe care le-ar putea avea ace[tia despre ei, senatorii au produs
un pachet voluminos de informa]ii disparate, nerelevante [i culese
neprofesionist. Cauza de fond este faptul c\ `n decembrie 1989,
Armata [i Securitatea `n loc s\ coopereze s-au lansat `ntr-un conflict
care nu mai avea nimic de a face cu ap\rarea na]ional\.
O a treia ocazie de manifestare postdecembrist\ a ofi]erilor de
Securitate, de data asta voit\, a fost publicistica. C`teva nume,
pu]ine, au publicat opinia lor `n pres\ [i doar c`]iva au scris c\r]i
pe tema revolu]iei. {i mai pu]ine sunt c\r]ile bune; o carte bun\
scris\ de un fost ofi]er de Securitate este aceea care con]ine infor-
ma]ii utile, verificabile [i pertinente (adic\ apar]in`nd unor ofi]eri
care relateaz\ fapte despre domeniul lor strict de activitate). Cele
mai multe sunt b`ntuite de complexul `nfr`ngerii, dar con]in [i
destule strig\te `mpotriva nedrept\]ii. Credibilitatea lor este `n
continuare legat\ de credibilitatea institu]iei pe care au slujit-o [i
b\t\lia este cu at`t mai grea cu c`t ei nu pot spune niciodat\ tot
ceea ce [tiu. ~n realitate, autorii fo[ti ofi]eri de Securitate dau
foarte pu]ine informa]ii [i comenteaz\ prea mult, invariabil pe
tema patriotismului.
„Complotul Securit\]ii“. Una din temele revolu]iei române
este suspiciunea c\ r\sturnarea lui Nicolae Ceau[escu a fost f\cut\
de Securitate. ~n v`rful acestei suspiciuni s-au a[ezat deja c`teva

opinii politicianiste zgomotoase [i c`teva c\r]i, `ntre care unele
ating [i stadiul de isterie. Exist\ `n mentalitatea oamenilor, mai ales
`n a celor care tr\iesc `n na]iuni suferinde, reflexul atribuirii istoriei
unor scenarii secrete, serviciilor de informa]ii [i spionaj, unor for]e
oculte sau „guverne“ mondiale care hot\r\sc soarta popoarelor.
Acest reflex este izvor`t din ne`ncrederea `n institu]iile propriului
stat [i de necunoa[terea mecanismelor legale prin care func]ioneaz\
acel stat. Secretomania `[i are originea [i `n absen]a sentimentului
c\ statul este `n realitate o crea]ie a cet\]eanului, crea]ie pe care o
poate modifica [i controla. Cum acestea sunt valori ale statului
democratic, iar românii nu au cunoscut beneficiul regimului demo-
cratic dec`t `n secolul al XIX-lea [i `n primele patru decenii ale se-
colului al XX-lea, [i atunci cu multe aproxima]ii, este de `n]eles
aceast\ psihologie. Trebuie ar\tat de la `nceput c\ teza r\sturn\rii
lui Ceau[escu de c\tre Securitate con]ine o serie de informa]ii care
`nt\resc sentimentul unei tr\d\ri, dar devine pe alocuri derutant\, `n
momentul `n care pui al\turi, pe masa de analiz\, argumentele aces-
tei ipoteze: Securitatea era o structur\ na]ionalist\, dar a aplicat
scenariul sovietic; a complotat pentru r\sturnarea lui Ceau[escu,
dar cel adus la putere de ea era agent KGB; Securitatea l-a r\sturnat
pe Ceau[escu, dar tot ea a produs terori[tii pentru a-l men]ine pe
Ceau[escu la putere; ea a organizat devast\rile de la Timi[oara, dar
tot ea i-a ucis pe timi[oreni `n noaptea de 17 decembrie; Securitatea
a dat o lovitur\ de stat, dar de fapt a fost o revolu]ie. ~n]eleg`nd `n
timp absurditatea acestor mesaje, contradic]ia lor fundamental\,
scriitorii, jurnali[tii, liderii de opinie [i politicienii pe care ì mai
intereseaz\ acest subiect au n\scocit o nou\ formul\: au existat
dou\ aripi ale Securit\]ii – aripa bun\ [i aripa rea. Niciodat\ nu au
fost definite, identificate, aceste aripi. ~n sf`r[it, nevoia de a incri-
mina `n continuare Securitatea pentru toate nenorocirile comunis-
mului, dar mai ales pentru a legitima democratic [i justi]iar anumite
grup\ri politice [i personalit\]i, `mpiedic\ judecarea cu obiectivi-
tate a st\rii [i a comportamentului Departamentului Securit\]ii
Statului `n timpul evenimentelor din decembrie 1989.
Intuind efectele procesului de pr\bu[ire a sistemului comu-

nist, Securitatea a c\utat s\ se protejeze pentru a supravie]ui,
mi[c\rile ei `n acest sens fiind interpretate exagerat drept un com-
plot. Securitatea l-a abandonat pe Nicolae Ceau[escu, nepermis
de t`rziu pentru o institu]ie constituit\ fundamental pe principiul
ap\r\rii intereselor poporului, dar a r\mas loial\ p`n\ la sf`r[it
regimului. Ea nu [i-a retras sprijinul pentru liderul comunist intrat
`n faza unei crize personale, care avea consecin]e criminale
asupra poporului s\u, pentru a instaura democra]ia, ci pentru a se
proteja [i pentru a limita efectele loviturii sovietice aplicate
regimului pe care `l ap\ra. Dac\ s-ar fi `mpotrivit cursului eveni-
mentelor hot\r`t de Marile Puteri, atitudinea ei ar fi produs ra-
vagii `n România. Din aceast\ cauz\, actele de neexecutare a
ordinelor ilegale ale lui Ceau[escu nu se pot `nscrie `n categoria
loviturii de stat.
Unitatea de ac]iune
Orice analiz\ pertinent\ asupra Securit\]ii nu o poate scoate,

pentru a o cerceta separat, din sistemul comunist al României, din
mecanismul regimului dictatorial, dar nici din modelul sovietic
ini]ial. Securitatea a fost m`na de la cap\tul bra]ului opresiv al par-
tidului comunist. Este vorba `ns\ de Partidul Comunist Român
compus din 4 milioane de oameni [i condus de omul ales ne`ntre-
rupt timp de peste dou\ decenii de aceia[i oameni `n func]ia de se-
cretar general p`n\ c`nd, cei mai nemul]umi]i au fost stimula]i s\
ias\ `n strad\, protest`nd `mpotriva frigului din case, a lipsei de ali-
mente [i a salariilor diminuate. Reamintesc c\, `ncep`nd din luna
iulie 1989, realegerea lui Nicolae Ceau[escu `n func]ia de secretar
general al partidului a trecut prin votul favorabil al tuturor organi-
za]iilor de partid din ]ar\ [i c\ reprezentan]ii de v`rf ai acestui par-
tid l-au reales la Congresul al XIV-lea. Conform unei statistici
publicate de Piotr S. Wandycz, comuni[tii (membri de partid)
reprezentau 10,9% `n Cehoslovacia, 7,7% `n Ungaria [i 5,8% `n
Polonia2. ~n România ei reprezentau 20%, adic\ 1 din 5 români

(inclusiv copiii), iar dac\ ne raport\m la popula]ia activ\ a ]\rii,
estimat\ la aproximativ 12 milioane de oameni, 1 din 4 era mem-
bru de partid. Ad\ug`ndu-i [i pe UTC-i[ti, raportul scade la 1-3,5.
Argumentul c\ Securitatea ì ]inea pe membri de partid sub teroare
a fost folosit imediat dup\ revolu]ie, dar a c\zut rapid, ca ridicol,
odat\ cu dezv\luirea `n pres\ a ordinelor care interziceau racolarea
sau folosirea membrilor de partid pentru activit\]i de re]ea [i
informative. Cercet`nd timp de mai mul]i ani acest subiect am
`n]eles c\, `n realitate, cel mai mare procent de informa]ii cules
de Securitate provenea de la membrii de partid, nu de la infor-
matorii nemembri de partid. Procesul continuu de protejare a par-
tidului comunist, din cauza supravie]uirii sale `n noile partide
democratice, `mpiedic\ expunerea probat\ a acestui adev\r.
~n ultimii ani, tot printr-un ordin expres al lui Nicolae Cea-
u[escu, cet\]enii nemembri de partid intra]i sub observa]ia Secu-
rit\]ii treceau prin mai multe etape `nainte de a fi eventual aresta]i.
Arestarea se producea `n cazuri excep]ionale, c`nd era vorba de
ac]iuni care se `nscriau `n prevederile vreunei legi restrictive/repre-
sive sau printr-un ordin al lui Ceau[escu, atunci c`nd cazul ajungea
la el. Abuzul venea de cele mai multe ori din comportamentul
ofi]erului de Securitate [i, mai ales, al anchetatorilor, fapt care trans-
fera automat imaginea de agresivitate [i ilegalitate asupra institu]iei.
Un fost general de Securitate mi-a declarat: „Abuzul a fost favorizat
de sentimentul unora c\ puterea lor este [i deasupra legii, c\ puterea
pe care o primesc o mo[tenesc de la predecesorii care rezolvau
aproape totul prin putere. Este o boal\ care se manifest\ [i `n alte
p\r]i. Recent am v\zut `mpreun\ cu `ntreaga lume abuzurile unor
militari americani `ntr-o `nchisoare din Irak. Intr\ `n comportamen-
tul uman“. Dac\ ì dai ocazia, omul va scoate din el partea animalic\
a speciei. Comunismul a oferit aceast\ ocazie, la dimensiuni mult
mai ample, institu]ionale, dec`t episodul din Irak. ~n plus, dup\
descoperirea abuzurilor din Irak au urmat condamn\ri [i ani de
2Piotr S. Wandycz, Pre]ul libert\]ii. O istorie a Europei central-r\s\ritene din Evul
Mediu pîn\ în prezent, Ed. All, Bucure[ti, 1998, p. 271.
pu[c\rie pentru vinova]i. De[i cele c`teva cazuri de arest\ri din

România au fost analizate public din perspectiva caracterului repre-
siv al Securit\]ii, nu toate erau, din punct de vedere juridic, ni[te
abuzuri, deoarece faptele se `nscriau totu[i `n prevederile unor legi
ale statului. Abuzurile pot fi identificate prin dep\[irea sau for]area
prevederilor cuprinse `n legile represive ale regimului comunist,
f\c`nd parte din natura dictatorial\ [i abuziv\ a statului. Adic\, pen-
tru a `nchide cercul analizei, a partidului. De aceea, este de obser-
vat eroarea de a acuza actele de poli]ie politic\ ale Securit\]ii, f\r\
a pune `n discu]ie legile pe baza c\reia ac]iona astfel [i nici insti-
tu]iile care le emiteau: Marea Adunare Na]ional\ [i Consiliul de
Stat. Este, de aceea, semnificativ c\, `n diminea]a de 18 decembrie,
c`nd se execut\ ordinul generalului Iulian Vlad de eliberare din
arestul Securit\]ii (Rahova) a celor re]inu]i sau aresta]i f\r\ hot\r`re
judec\toreasc\, s-a f\cut, de fapt, o distinc]ie `ntre cei condamna]i
deja, a c\ror vin\ fusese dovedit\ de justi]ia comunist\, [i cei care
nu fuseser\ `nc\ judeca]i, ace[tia din urm\ put`nd fi considera]i vic-
time ale unui abuz.
Imaginea negativ\ a Securit\]ii venea din trei cauze majore:

1. Trecutul de teroare, folosit\ `n continuare ca background,
chiar dac\ nu mai era activ\.
2. Abuzul partidului, care conducea Securitatea, f\r\ `ns\
ca `n faptul abuzului s\ existe diferen]ierea `ntre con-
duc\tor [i executant.
3. Abuzul ofi]erului de Securitate, aspect al slabei preg\-
tiri, al lipsei de profesionalism din anii ’50–’60 al cari-
erismului, al abrutiz\rii provocate de tipul de activitate
`n care ac]iona. Activitatea profesional\ a unui ofi]er
de informa]ii, de oriunde din lume, este o permanent\
confruntare cu mizeria uman\ [i eroismul, `n propor]ii
care ]in de gradul de corup]ie moral\ al acelei na]iuni.
Securitatea mai este [i cel mai comod vinovat pentru la[itatea,

lipsa de responsabilitate [i de luciditate a omului politic `n fa]a
unui eveniment istoric major. Ea este cea mai bun\ amors\ pentru
nefacerea procesului comunismului, care `nseamn\ procesul

Partidului Comunist Român, al activi[tilor s\i. Este interesant, ca
simptom postdecembrist, c\ timp de 15 ani numai un singur ziarist
a pus public problema raportului de responsabilitate `ntre partidul
comunist [i Securitate. Este vorba de directorul cotidianului G`ndul,
Cristian Tudor Popescu. Cu ocazia simpozionului despre Securitate
[i STASI, ]inut la Bucure[ti `ntre 6 [i 8 iunie 2001, Cristian Tudor
Popescu a f\cut, printre altele, [i urm\toarea remarc\: „A pune `n
lumin\ r\ul din comunism numai `n rela]ie cu Securitatea, l\s`nd la
o parte partidul comunist [i structurile sale de presiune [i propa-
gand\, `nseamn\ a mistifica falsul. Mai exact, cum spunea Nicolae
Ceau[escu, minciun\ `n fal[“3. Cristian Tudor Popescu a reluat
ideea `n timpul unor emisiuni de televiziune, dar cu aceea[i lips\ de
efect, clasa politic\ fiind dezinteresat\ s\ analizeze originile sale
ideologice. ~n decembrie 2004 tema a fost descoperit\ [i de scri-
itorul Horia Roman Patapievici, membru inofensiv al CNSAS, iar
`n martie 2005 de fostul pre[edinte Emil Constantinescu.
Exager\rile, compara]iile for]ate `ntre Securitatea din timpul lui
Ceau[escu [i cea din perioada stalinist\ `ncearc\ s\ acopere `n fapt
un complex de aspecte legat at`t de activit\]ile opresive ale
Partidului, de legisla]ia comunist\ dup\ care func]iona [i ac]iona
Securitatea, de numeroasele destine mutilate de Istorie [i `n care
Securitatea intervenise ca un instrument executiv al puterii comu-
niste. Pe de alt\ parte, se poate reaminti aici c\ Republica Socialist\
România dictatorial\, autoarea abuzurilor, a legilor restrictive [i pro-
prietar\ a Securit\]ii era membr\ ONU, `ntre]inea rela]ii diplomatice
[i comerciale cu toate statele democratice din lume, f\cea afaceri de
anvergur\ cu Marile Puteri, colabora `n diferite ac]iuni inter-
na]ionale. Ministrul de externe comunist a fost ales pre[edinte al
unei sesiuni ONU, iar dictatorul Ceau[escu a fost primit cu fast `n
toate marile capitale occidentale, pentru ca liderii acelor state, `ntre
care [i doi pre[edin]i americani, s\ viziteze `n premier\ Republica
3 Împov\ra]i de mo[tenirea Securit\]ii [i Stasi (Die Erblast von Stasi und

Securitate): r\spunsuri germane, române [i maghiare la o provocare istoric\.
Simpozion, Bucure[ti: 6-8.06.2001, Ed. Compania, Bucure[ti, 2002, p. 45.
Socialist\ România dictatorial\, `naintea altor state comuniste. Nu

avem dec`t dou\ r\spunsuri la dispozi]ie: ori toate aceste aspecte
ale recunoa[terii [i accept\rii ca partener egal a României comu-
niste, ale legitim\rii ei interna]ionale s-au f\cut [tiindu-se bine c\
este o dictatur\, c\ are legi restrictive [i o Securitate „odioas\“, [i
nu le-a p\sat, ori dezvoltarea acestor rela]ii a for]at România comu-
nist\ s\ se comporte mai pu]in dictatorial, s\ legifereze mai
aproape de standardele interna]ionale, iar Securitatea nu a fost a[a
cum e descris\. Nu punem aici la socoteal\ detaliile colabor\rii
Securit\]ii cu serviciile de informa]ii ale statelor democratice [i
nici faptul c\ spionajul se desf\[ura simultan `n ambele sensuri.
Probabil c\ atunci c`nd Statele Unite, Germania [i Fran]a f\ceau
transfer de tehnologie militar\ c\tre România comunist\, prin
intermediul Securit\]ii, nimeni nu-[i punea aceste `ntreb\ri.
Obi[nui]i cu mesajele critice ale postului de radio Europa liber\, ni
se va p\rea surprinz\tor totu[i s\ citim ast\zi pasajul despre politi-
ca extern\ a lui Nicolae Ceau[escu din comentariul lui Noel Ber-
nard difuzat de acest post la 27 ianuarie 1978 [i dedicat zilei de
na[tere a dictatorului român: „Indiferent de sentimentele pe care le
`ncerci fa]\ de personalitatea complex\ a domnului Nicolae Ceau-
[escu, cert este c\ e vorba de un om politic ie[it din comun, care
[i-a pus amprenta pe via]a politic\ a ]\rii [i a jucat un rol impor-
tant, at`t `n rela]iile dintre na]iuni, c`t [i `n cele dintre partidele
comuniste. At`t pentru români, c`t [i pentru str\ini, domnul
Ceau[escu se distinge, `n primul r`nd, prin politica sa de indepen-
den]\ na]ional\. E drept c\ bazele acestei politici au fost puse
`naintea sa, de Gheorghe Gheorghiu-Dej, de Ion Gheorghe Maurer
[i de vechea conducere a Partidului Comunist Român. Domnul
Ceau[escu a dus-o `ns\ mai departe timp de 12 ani, cu o remarca-
bil\ consecven]\ [i cu deosebit curaj, mai ales av`nd `n vedere
pozi]ia geografic\ expus\ a României“4. Pare scris la Bucure[ti de
sec]ia de propagand\ a PCR, singura diferen]\ fiind aceea c\ Noel
4 Noel Bernard, Aici e Europa liber\, Ed. Observator, Bucure[ti, 1990, p. 132
(articolul „Domnia domnului Ceau[escu“).
Bernard nu-l compara pe Ceau[escu cu Mihai Viteazul sau cu

Mircea cel Mare, ci cu... David, lupt`nd `mpotriva unui Goliat!5
J.F. Brown ar\ta, `n prefa]a la volumul istoricului Anneli Ute
Gabanyi despre cultul lui Ceau[escu, c\ „el a rupt unitatea Pactului
de la Var[ovia, a sfidat Uniunea Sovietic\ cu abilitate [i curaj [i a
f\cut din România o mic\ excep]ie `n structura rela]iilor dintre Est
[i Vest `n timpul R\zboiului rece. Dar [i-a distrus toate realiz\rile
pe plan interna]ional prin fanatismul de care a dat dovad\ `n interi-
orul ]\rii. ~n cele din urm\, [i-a `ndemnat propriul popor la revolt\,
cel care a [i devenit, de altfel, c\l\ul s\u“6. Aceast\ tez\, care
domin\ percep]ia occidental\ despre regimul Ceau[escu, nu este
tocmai exact\. Liberalizarea rela]iilor interna]ionale ale României
lui Ceau[escu a fost `nso]it\ de o evident\ relaxare a vie]ii interne,
`n primii cinci ani ai conducerii sale, fapt sim]it de români mult mai
dilatat dec`t de occidentali. Era, de altfel, normal ca politicienii unor
]\ri libere s\ considere liberalizarea româneasc\ drept insuficient\,
`n timp ce poporul român, ie[it din teroarea stalinist\, s\ perceap\
deschiderea produs\ odat\ cu noul program politic al lui Nicolae
Ceau[escu drept o uria[\ schimbare. ~n e[ecul acestui proces au
intervenit doi factori: adaptarea mult mai substan]ial\ la comunism
a poporului român dec`t `n alte ]\ri socialiste, ca urmare a nivelului
mai sc\zut de via]\ de la care pornise; nevoia expres\ a lui Nicolae
Ceau[escu de a controla procesul de liberalizare pentru a nu ie[i din
sistem, pe fondul amenin]\rii permanente de a fi schimbat printr-un
ordin de la Moscova. Din aceste motive, Ceau[escu, `n loc s\ duc\
România spre o transformare de fond a sistemului – ne d\m seama
ast\zi c\ era imposibil –, a `ncercat s\ restric]ioneze via]a intern\ a
]\rii simultan cu l\rgirea rela]iilor interna]ionale. De aceea, regimul
Ceau[escu nu poate fi analizat ca un fragment de istorie unitar [i
liniar, ci pe etape [i, mai ales, pe straturi. Un strat a fost Securitatea.
Prin urmare, dac\ accept\m teza c\ `n comportamentul intern [i
extern al României comuniste au existat etape, perioade `n care
putea fi un partener de dialog [i de schimburi viabil, atunci suntem
5 Ibidem, p. 133.
6 Anneli Ute Gabanyi, Cultul lui Ceau[escu, Ed. Polirom, Ia[i, 2003, p. 12.
nevoi]i s\ accept\m [i ideea c\ Securitatea a cunoscut, [i ea, anu-

mite etape, astfel `nc`t perioada ei stalinist\ nu poate fi comparat\
dec`t prin diferen]\ cu cea din anii ’80. Problema de fond a per-
cep]iei Securit\]ii ca fiind „cel mai odios instrument al regimului
comunist“ s-a dezvoltat `n mijlocul unui aparent paradox: libe-
ralizarea sovietic\ a lui Gorbaciov [i declan[area de c\tre SUA a
campaniei mondiale pentru distrugerea sistemului comunist au per-
mis stimularea c`torva disiden]i, opozan]i [i protestatari, `mpotriva
c\rora partidul a trimis Securitatea. Paradoxul vine din faptul c\,
av`nd o imagine clar\ asupra perspectivei, Securitatea a `ncercat
tocmai `n acea perioad\ s\-[i `mbl`nzeasc\ reac]iile, ansamblul
cazurilor cunoscute de inciden]\ cu opozan]ii regimului demon-
str`nd nu o asprire, ci o calmare [i o c`nt\rire a fiec\rei ac]iuni.
Asta nu `nseamn\ c\ [i-a diminuat activitatea – devenind, dim-
potriv\, mai vizibil\ `n ochii opozan]ilor –, ci c\ [i-a amplificat
culegerea de informa]ii din domeniul disiden]ei, pe care `ns\ nu
le-a mai pus `n totalitate la dispozi]ia partidului. De regul\, ati-
tudinea Securit\]ii pe acest subiect `n ultimii ani ai dictaturii a mers
`n dou\ direc]ii: deprecierea importan]ei actelor de disiden]\/opo-
zi]ie [i desconsiderarea disiden]ilor/opozan]ilor prin exploatarea
informa]iilor mai mult sau mai pu]in reale despre sl\biciunile,
tarele morale, trecutul sau scopurile personale ale acestora. Prin
felul cum a fost destructurat\ `n timpul revolu]iei, Securitatea nu a
reu[it s\ valorifice rapid [i eficient aceste atuuri, ob]in`nd protec]ia
de imagine [i institu]ional\ de care avea trebuin]\, fiind nevoit\ s\
reac]ioneze t`rziu, postrevolu]ionar prin fenomenul de pres\ numit
`n epoc\ „extremist“. ~n mijlocul unei na]iuni, s\ nu spunem imo-
rale, ci demoralizate, efectul acestor dezv\luiri a fost nul.
Dac\ am pune semne de `ntrebare la sf`r[itul fiec\rei fraze
despre realitatea intern\ [i interna]ional\ prezentat\ sintetic mai
sus, am g\si un r\spuns credibil [i simplu pentru mediul `n care a
putut exista Securitatea. Acest r\spuns vine de la Sorin Antohi, fost
membru al grupului opozant de la Ia[i: „Oric`t ar fi de chinuitor,
trebuie s\ accept\m c\ perioada comunist\, prin reu[itele par]iale [i
temporare ale contractului s\u social (`ntre care: mobilitatea social\
vertical\ nea[teptat\ a unor vaste p\turi marginale [i defavorizate,

instalarea unei privilighen]ii, anumite manevre na]ional-comuniste
prin care p`n\ [i unii fo[ti de]inu]i politici au intrat `n Partid etc.), a
fost istorie“7. Se na[te, a[adar, o posibil\ versiune istoriografic\
prin care at`t regimul dictatorial, c`t [i Securitatea s\ fie judecate
doar pentru perioada de c`]iva ani dinaintea revolu]iei, `n care se tr\-
ia prost, mobilitatea social\ vertical\ se blocase, plas`ndu-se `ntrea-
ga greutate a vinei pe umerii lui Nicolae Ceau[escu, iar Securit\]ii
repartiz`ndu-i-se vinov\]ia de a nu fi ac]ionat pentru `ndep\rtarea
lui, sprijinindu-l `n continuare. La reduc]ia de imagine f\cut\ deja `n
mentalul colectiv se adaug\, a[a cum ar\tam, tentativa neproductiv\
de a asimila Securitatea din anii stalinismului cu cea din deceniul 9
al secolului al XX-lea. ~ntre cele dou\ faze nu exist\ doar pata alb\
a regimului comunist din România, ci [i mormanul de documente
arse despre Securitatea din acea ultim\ perioad\.
Prima impresie, atunci c`nd porne[ti s\ cercetezi comportamen-
tul Securit\]ii `n perioada revolu]iei declan[ate sub influen]\ sovie-
tic\ la Ia[i `n 14 decembrie 1989, este c\, aparent, ea a fost singura
institu]ie care a ac]ionat unitar, f\r\ nici o fisur\, p`n\ la distrugerea
ei structural\. Aceast\ impresie este amplificat\ de posibilit\]ile re-
duse de cunoa[tere a realit\]ilor interne ale institu]iei. To]i ceilal]i
actori principali ai evenimentelor – Partidul, Armata, Mili]ia, Jus-
ti]ia – au avut oscila]ii, au cunoscut crize de comand\, au improvizat
[i s-au adaptat la ceea ce se `nt`mpla, dominate de o anumit\ derut\.
Reprezentan]ii de frunte ai acestor institu]ii au ap\rut `n balcoane [i
la televizor, clam`ndu-[i ata[amentul fa]\ de popor [i ura `mpotriva
lui Ceau[escu. Ei s-au prezentat atunci drept ni[te victime, la fel ca
victimele din strad\. Partidul comunist s-a recompus `n FSN [i `n
alte c`teva mici partide; Armata a devenit din autoare a represiunii,
salvatoarea revolu]iei; Mili]ia s-a transformat integral `n Poli]ie;
Justi]ia, dup\ ce a executat docil\ ordinele partidului de ostracizare
a disiden]ilor, protestatarilor, revolu]ionarilor, a `nceput chiar de a
doua zi s\-i ostracizeze pe securi[ti f\r\ nici o tres\rire.
7Sorin Antohi, Exerciþ]iul distanþ]ei. Discursuri, societ\]þi, metode, Ed. Nemira,
Bucure[ti, 1997, p. 309.
La nivelul cunoa[terii de ast\zi, Securitatea este singura

institu]ie care nu a trecut de la represiune la sprijinirea re-
volu]iei, neparticip`nd la represiune (sau acoperindu-[i perfect
opera]iunile) [i favoriz`nd c\derea lui Nicolae Ceau[escu. Toate
celelalte institu]ii au fost implicate `n ambele faze, suferind
prin urmare de boala exceselor ambelor faze.
Aparen]a este c\ Securitatea [i-a urmat monobloc comandantul,

pe generalul Iulian Vlad, `n situa]iile cele mai critice, inclusiv `n
cele care o priveau direct, [i s-a pr\bu[it cu el `n frunte. Aceast\
observa]ie nu se refer\ la caracterul benefic sau malefic al Secu-
rit\]ii, la comportamentul s\u `n folosul sau `n defavoarea revo-
lu]iei, ci la felul `n care a reac]ionat `n fa]a evenimentelor, ca
institu]ie, `n ciuda faptului c\ se afla `ncorporat\ unei alte institu]ii,
Ministerul de Interne. Judecarea implic\rii Securit\]ii `n revolu]ie
ar putea s\ porneasc\ de la atitudinea [efului ei, urmat f\r\ evad\ri
importante de to]i subordona]ii, [i de la faptul extrem de important
c\ era unul dintre pu]inii `nal]i func]ionari de stat care aveau un
acces direct la Nicolae Ceau[escu, adic\ la unicul pol de putere al
statului, la v`rful absolut al dictaturii. Din punctul de vedere al po-
ten]ialului de folosire a Puterii, generalul Iulian Vlad era al doilea
om `n stat, dup\ Nicolae Ceau[escu, [eful absolut al partidului [i al
statului. ~n fa]a acestei premise, este necesar s\ subliniem de la
`nceput c\ teza unei Securit\]i tehnicizate, neutre, izolate `n dome-
niul s\u profesional sau care nu executa dec`t ordinele ministrului
de Interne nu este realist\. At`t calitatea de institu]ie a statului
comunist, c`t [i func]ia de aparat al partidului, precum [i `nsu[i
accesul direct la cei doi dictatori (Vlad la Nicolae Ceau[escu,
Postelnicu la Elena Ceau[escu) au fost elementele determinante ale
comportamentului ei institu]ional, fa]\ de care, `n momentul
apari]iei crizei sistemului comunist, a operat anumite amendamente,
c\ut`nd s\ ating\ anumite scopuri precise. Ele au fost, `n ordine
cronologic\: cunoa[terea c`t mai exact\ a fenomenului declan[at `n
URSS, gestionarea crizei de sistem `n România, sprijinirea unei
reforme politice declan[ate de Nicolae Ceau[escu (`n prima faz\),
apoi f\r\ el, dar cu estimarea [anselor de apari]ie a unui nou lider
(`n ordine: Nicu Ceau[escu, un lider comunist din CPEx, Ion
Iliescu), blocarea oric\ror forme de interven]ie str\in\ `n evolu]ia
evenimentelor din România [i, `n sf`r[it, supravie]uirea institu]iei `n
urma inevitabilei transform\ri a situa]iei de la Bucure[ti. ~nt`rzierea
de reac]ie a aparatului politic, a tras [i serviciul secret al ]\rii `n
catastrof\. Dar [i indecizia [efului Securit\]ii de a-[i folosi pu-
terea i-a fost fatal\.
Cauza unit\]ii de ac]iune a Securit\]ii pe toat\ perioada revo-
lu]iei trebuie c\utat\ [i `n sentimentul c\, `n fa]a unei coaliz\ri a
marilor servicii de informa]ii str\ine `mpreun\ cu serviciile de
informa]ii ale statelor vecine `mpotriva sa, serviciul secret român
era pus `n situa]ia de a gestiona derularea evenimentelor interne,
pentru a nu le sc\pa de sub controlul s\u, [i de a se ap\ra `mpotriva
unor lovituri puternice pe cale s-o destructureze. ~n acest domeniu,
al serviciilor de informa]ii, loviturile duc la pierderi de efectiv, la
condamn\ri `n ce-i prive[te pe lideri, la elimin\ri fizice discrete.
Dac\, a[a cum rezult\ din declara]iile lor, conducerea luase decizia
de a ignora propria soart\, generalii Vlad, Alexie [i Stamatoiu au
ac]ionat `ns\ con[tient pentru a-[i proteja structura, pentru a o trece,
c`t mai pu]in afectat\ de evenimente, dincolo de ele. Avem de a
face cu un serviciu secret r\mas izolat, lipsit de orice cooperare ofi-
cial\, [i care nu se sprijinea dec`t pe propriile sale for]e [i pe o con-
cep]ie doctrinar\ considerat\ na]ionalist\, patriotic\. Din punct de
vedere profesional, ea atinsese limita poten]ialului de gestionare a
situa]iei politice, de acoperire de c\tre Securitate a r\ului pe care `l
reprezenta Ceau[escu. Asta s-a `nt`mplat la Timi[oara. P`n\ acolo a
func]ionat capacitatea serviciului secret al ]\rii de a ap\ra statul, cu
regimul s\u comunist [i cu un dictator puternic `n v`rf. Problema ei
de fond, ceea ce `nseamn\ [i sl\biciunea ei principal\, a fost faptul
c\ era mai mult un produs al sistemului comunist, dec`t o structur\
de informa]ii `n slujba statului.
Chestiunea unit\]ii de ac]iune a Securit\]ii r\m`ne deschis\. Pe
de o parte, nu se aduc argumente serioase care s\ conteste exe-
cutarea de c\tre `ntregul sistem a ordinelor generalului Vlad. Pe de
alt\ parte, nu putem ignora c\ pre[edintele Comisiei senatoriale

pentru cercetarea evenimentelor de decembrie 1989, Sergiu Nico-
laescu, a lansat [i sus]inut oficial teza existen]ei unor grupuri diver-
sionist-teroriste, at`t `nainte de 22 decembrie, c`t [i dup\, aparent
sc\pate de sub controlul conducerii DSS. Un aspect exterior cazu-
lui, credibilitatea lui Sergiu Nicolaescu [i lipsa de profesionalism a
membrilor Comisiei, nu ajut\ analiza. Trebuie precizat c\, `n ciuda
campaniei de identificare a terori[tilor cu securi[tii, lansat\ [i
sus]inut\ insistent de puterea instalat\ `n faptul procesului
revolu]ionar, singura prob\ care aduce aparent un dubiu asupra
unit\]ii de ac]iune a Securit\]ii – `n sensul particip\rii la fenomenul
terorist – este declara]ia olograf\ a generalului Iulian Vlad, prezen-
tat\ pentru prima oar\ de magistratul Ioan Dan la postul de televi-
ziune OTV `n seara zilei de 5 ianuarie 2005. ~n aceast\ declara]ie,
pe care generalul Vlad a dat-o `n `nchisoare la 29 ianuarie 1990,
fostul [ef al DSS indic\ drept posibili participan]i la fenomenul
terorist ofi]eri din Direc]ia V, din USLA, „elemente ale UM 0544,
UM 0510 [i din cele complet acoperite“, consemn`nd [i numele
unor comandan]i. ~n proces, generalul Vlad a argumentat c\ acea
declara]ie olograf\ era de fapt o cerere de verificare a structurilor
sale cu scopul de a convinge noua putere c\ nu au apar]inut
Securit\]ii. Ast\zi, dup\ 15 ani, ceva mai bine informa]i, ne d\m
seama c\ declara]ia din 29 ianuarie 1990 a fost fie rezultatul derutei
`n care s-a aflat [eful Securit\]ii, ca urmare a declan[\rii diversiunii
teroriste, fie o expresie a `nfr`ngerii provocate de inamici interni [i
externi. ~n lumea serviciilor secrete, acesta este un tip de atac: s\
creezi o fractur\ `ntre conducerea serviciului [i propria structur\.
Atacul a reu[it atunci.
Cu trecerea timpului, teza securi[ti-terori[ti a `nceput s\ fie
abandonat\ de tot mai mul]i anali[ti. Este posibil ca evolu]ia
situa]iei interna]ionale, a situa]iei interne – mai ales dup\ intrarea `n
NATO –, c`t [i importan]a altor institu]ii ale statului `n procesul de
integrare a României `n structurile euro-atlantice – Armat\, `n
primul r`nd, Justi]ie, clasa politic\ – s\ creeze un ecran at`t de opac
`nc`t adev\rul despre Securitate s\ nu fie niciodat\ spus p`n\ la
cap\t. Principalele institu]ii vinovate at`t de mor]ii revolu]iei, c`t [i

de catastrofa politic\, economic\ [i social\ a na]iunii [i a statului
care au urmat – factorul politic, Armata [i Justi]ia – au supravie]uit
cataclismului din decembrie 1989 [i evolueaz\ activ `n procesul de
integrare, inclusiv prin g\sirea unui vinovat c\zut [i bine marcat –
Securitatea, serviciul secret al ]\rii. Acest tip de fenomen nu este
original. Ni s-a mai `nt`mplat `n istoria noastr\, nu am `nv\]at nimic
[i am ascuns adev\rul cu tenacitate, astfel c\ atunci c`nd ne-am
trezit din nou `n fa]a unei catastrofe politice, am c\utat vinova]ii `n
alt\ parte. ~n felul acesta, misiunea de a analiza profund societatea
româneasc\ [i na]iunea a r\mas `n sarcina culturii, a lui Caragiale.
Pe urmele lui Gorbaciov
Nu a existat serviciu de informa]ii al unui stat activ pe scena

interna]ional\ care s\ nu fi studiat, imediat dup\ numirea sa `n frun-
tea partidului sovietic, personalitatea lui Mihail Sergheevici Gorba-
ciov. Fiind vorba de una din cele dou\ megaputeri mondiale [i mai
ales de cea dictatorial\, persoana care o conducea f\cea obiectul obli-
gatoriu al studiului, [tiindu-se c\, `n absen]a unui control democratic,
aceasta avea puterea de a influen]a decisiv politica URSS. Securita-
tea român\ [i-a ob]inut primele informa]ii prin intermediul re]elei or-
ganizate sub conducerea [efului reziden]ei aflat sub acoperire la
Ambasada RSR de la Moscova. Informa]ia care a schi]at primele
tu[e ale portretului lui Gorbaciov – a[a cum a fost f\cut el `n 1985 la
Bucure[ti de conducerea Securit\]ii – era aceea care punea `n centrul
interesului influen]a v`rstei noului lider moscovit asupra modului s\u
de lucru. Gorbaciov era primul conduc\tor t`n\r al URSS [i, mai
ales, venea dup\ o grav\ [i vizibil\ problem\ a leadership-ului sovi-
etic: letargia de cel pu]in doi ani a lui Brejnev, moartea rapid\ a lui
Andropov, dispari]ia [i mai rapid\ a lui Cernenko.
*
Afl`ndu-m\ la Haarlem (Olanda) `n prim\vara anului 1984, pen-

tru documentarea asupra istoriei Rezisten]ei olandeze `n timpul celui
de-al doilea r\zboi mondial [i pentru scrierea c\r]ii Drumul Olandei
(Hollandseweg), am surprins la televizor o emisiune de bancuri poli-
tice care ridiculiza tocmai situa]ia conducerii URSS. Erau prezentate
succesiv secven]ele salutului lui Andropov la `nmorm`ntarea lui Brej-
nev [i al lui Cernenko la `nmorm`ntarea lui Andropov, `n timp ce `n
dreapta jos se derulau spre zero cu vitez\ cifrele unui cronometru
electronic, ilustr`nd c`t i-a mai r\mas de tr\it b\tr`nului Cernenko.
Problema v`rstei `naintate a conduc\torilor comuni[ti era subiect de
preocupare pentru cet\]enii na]iunilor aflate sub regimul comunist,
oamenii v\z`nd `n gerontocra]ia moscovit\, [i nu numai, o imagine a
trecutului stalinist, a `ncremenirii `n epoci anterioare, o influen]are a
destinului lor prin anchilozarea g`ndirii, prin starea de s\n\tate precar\
a unor potenta]i decrepi]i. ~mi amintesc filmul televiziunii bulgare
despre conflictul chinezo-vietnamez [i imaginile unei s\li pline cu
membrii Comisiei militare a PC Chinez, unde `n primele cinci r`nduri
se aflau mare[ali [i generali trecu]i de 80 de ani, care abia mai respi-
rau. Filmul bulg\resc chiar insista, inclusiv prin comentariu, asupra
ideii c\ v`rsta `naintat\ a comandan]ilor militari chinezi se afla la ori-
ginea r\zboiului. Am ]inut bine minte acest episod, pentru c\ `n presa
româneasc\ r\zboiul chinezo-vietnamez era prezentat invers, ]in`nd
partea Chinei.
*
Al doilea fenomen `ngrijor\tor sesizat de Securitate a fost
deta[area destul de rapid\ a noului secretar general Gorbaciov de
echipa b\tr`nilor lideri din conducerea partidului comunist sovietic.
~ngrijorarea venea `n primul r`nd din faptul c\ desprinderea lui
Gorbaciov, printr-o metod\ de lucru dinamic\ [i prin `nconjurarea
cu activi[ti relativ tineri, evita controlul corpului conservator, clasic
al conducerii sovietice, bine cunoscut [i mai greu pretabil la sur-
prize. Ceea ce-l interesa `n special pe Ceau[escu era m\sura `n
care se men]inea principiul „conducerii colective“ la v`rful PCUS,
unde vechii activi[ti brejnevieni s-ar fi putut opune reformelor [i
ar fi fr`nat orice ini]iativ\ spre influen]area altor partide `n direc]ia

acelora[i reforme. Vechii activi[ti din Biroul Politic erau `nc\ oa-
meni ai sistemului, ai lag\rului. Gorbaciov `[i lua un oarecare grad
de libertate, mai ales `n politica extern\ – adic\ exact acolo unde
era [i interesul românesc –, astfel c\ reformele anun]ate de echipa
sa [i promovate interna]ional de acesta aveau o doz\ mare de
imprevizibil, precum [i calitatea de apartenen]\ personal\. ~n al
treilea r`nd, se desf\[urau foarte repede. De aceea, Securitatea a
`nceput s\ cerceteze, s\ investigheze personalitatea lui Mihail S.
Gorbaciov pentru a `n]elege cu un pas `nainte de ce este capabil [i
ce are de g`nd. A[a cum am ar\tat `n primele capitole, Nicolae
Ceau[escu a cerut `n mod expres investigarea personalit\]ii lui
Gorbaciov, din momentul `n care a sim]it c\ acesta porne[te o cam-
panie de reforme periculoase pentru `ntregul sistem comunist. A
fost u[or de constatat c\ liderul sovietic construia comisii [i insti-
tu]ii paralele, reformiste, cu care lucra. El se consulta cu structurile
existente, cu cele vechi, dar nu le folosea. Acestea aveau impresia
c\ totul este ca `nainte, c\ aparatul lucreaz\, dar el preg\tea pe
partea cealalt\ programul [i m\surile reformelor sale. C`nd
Gorbaciov a adus problemele `n fa]a vechilor structuri, acestea fie nu
au `n]eles exact rezultatul, consecin]ele, fie au rezistat sau nu au putut
face ce li se cerea. De aici, prima `ncercare de mi[care a cadrelor.
Americanii [i vest-europenii au `nceput s\ pompeze `n imaginea lui,
iar `n ]\rile comuniste europene a fost trezit\ speran]a. Era `ns\
imposibil, din punctul de vedere al lui Ceau[escu, s\ permit\ lansarea
unei campanii de imagine a lui Gorbaciov `n România, cum
f\cuser\ ceilal]i lideri din lag\r. Este un paradox aici: liderii comu-
ni[ti propagau imaginea lui Gorbaciov, din obedien]a obi[nuit\, iar
el i-a dat jos atunci c`nd imaginea sa `n ]\rile lag\rului a devenit
imaginea reformistului. {tiind c\ „se place“, imaginea lui
Gorbaciov `n România a fost extrem de palid\, locul fiind ocupat
de românul care „se pl\cea“ cel mai mult.
Asupra atitudinii lui Gorbaciov avem o m\rturie foarte pre]i-
oas\ `n scrierile lui Petru Lucinschi, pre[edinte al Republicii Mol-
dova, dar pe atunci secretar al CC al PCUS [i membru al Biroului
Politic al PCUS. El a ar\tat c\ alegerea lui Gorbaciov la conduce-

rea partidului comunist sovietic s-a f\cut `n primul r`nd pe criteriul
v`rstei, dar [i al credin]ei vechii g\rzi c\ `l poate manevra u[or.
„Cred c\ drama lui Gorbaciov, ca om politic – afirm\ Lucinschi –,
const\ `n faptul c\ nu a reu[it s\ se elibereze de povara vechilor
cli[ee. C`ndva, lupta acerb\ pentru putere – la `nceput a lui Stalin,
iar mai t`rziu a lui Hru[ciov – a determinat Comitetul Central s\
stabileasc\ un principiu unic: partidul s\-[i p\streze unitatea [i li-
ni[tea, s\ aib\ sentimentul deplinei satisfac]ii `n ceea ce face. Pe
acest fond, mai degrab\ amorf, a venit Gorbaciov la putere. El era
ml\di]a acestui sistem. Oficial, statutul «num\rului unu» `n partid
[i `n stat se sprijinea pe o singur\ calitate – capacitatea excep]ional\
a acestuia. Talentul politic, bine`n]eles, `n primul r`nd. Acest lucru
se propaga pe o arie c`t mai larg\ at`t prin legendele care se creau,
c`t [i prin manipularea opiniei publice. Mihail Gorbaciov s-a bucu-
rat abia de o mic\ parte din laudele de care s-a f\cut risip\ la adresa
lui Brejnev. {i totu[i! Din punct de vedere psihologic, omul este
conservator. P`n\ `n ultima secund\, secretarul general n-a putut s\
renun]e la ideea eronat\ c\ el este factotum `n societate! Pentru c\
el este «num\rul unu»“8. ~n momentul `n care era contrazis `n vreo
[edin]\ a Biroului Politic, Gorbaciov „para, aproape de fiecare dat\,
spun`nd: «Eu cunosc situa]ia mai bine dec`t voi to]i. V\d mai de-
parte dec`t voi!»“9 [i `nchidea [edin]a. Comportamentul autoritar al
lui Gorbaciov a pus `n alert\ Securitatea român\ inclusiv atunci c`nd,
„`n numai dou\ zile – la 30 septembrie, la plenar\, [i la 1 octombrie
(1988, n.a.), la sesiunea Sovietului Suprem al URSS – Gorbaciov a
cur\]at Olimpul partidului de echipa brejnevist\“. Au fost epura]i
98 de membri ai Comitetului Central. ~n locul acestora, Gorbaciov
a numit oameni din echipa sa reformist\, pe care Lucinschi ì acre-
diteaz\ cu puterea de a-l influen]a decisiv pe secretarul general.
Securitatea a ajuns la informa]ia c\ `n aceast\ echip\ se aflau cei
mai mul]i agen]i americani [i britanici infiltra]i mai de mult sau
8 Petru Lucinschi, Ultimele zile ale URSS, Ed. Evenimentul Românesc, Bucure[ti,
1998, pp. 23-24.
9 Ibidem.
racola]i de cur`nd. Aceast\ concluzie a Securit\]ii nu poate fi dec`t

imaginea de atunci pe care Securitatea [i-o f\cuse despre fenome-
nul reformist de la Moscova, iar noi nu trebuie s\ uit\m c\ apari]ia
lui Gorbaciov la conducerea URSS [i programul de reformare a
sistemului sovietic ]inteau evitarea unei crize catastrofale [i sal-
varea statutului de Mare Putere. Este posibil ca acest lucru s\ nu fi
fost `n]eles de mul]i activi[ti de v`rf ai PCUS. O dovad\ este [i ar-
gumenta]ia final\ a unor membri implica]i `n tentativa de lovitur\
de stat din 1991: „N-am `n]eles atunci ce urm\re[te“, regret`nd lo-
vitura de stat, iar unii dintre ei tr\g`ndu-[i un glon] `n cap.
~n timpul seriei de audieri organizate de Senatul României a
fost deschis [i subiectul apartenen]ei lui Gorbaciov la serviciile
secrete americane, precum [i contraargumentul c\ situa]ia dezas-
truoas\ a URSS a fost cea care a determinat apari]ia lui Gorbaciov.
Colonelul Gheorghe Goran, comandantul Securit\]ii Municipiului
Bucure[ti, a avut `n ziua de 4 mai 1994 urm\torul dialog cu sena-
torul {erban S\ndulescu:
„Dl Goran: Ca profesionist: jos p\l\ria fa]\ de CIA [i de... Dar

[ti]i de ce? Nu pentru c\ ne-au lucrat... Dom’ne, ei au f\cut cea mai
mare recrutare a secolului: pe Gorbaciov. |sta este meritul lor mare!
Dl S\ndulescu: Cea mai mare?
Dl Goran: Cea mai mare recrutare a secolului – a lui Gor-
baciov!
Dl S\ndulescu: Aici lucrurile sunt mai complicate. Din punct
de vedere economic, Rusia era... Uniunea Sovietic\ era `ntr-un
dezastru nemaipomenit. Nu putea s\ provoace un r\zboi. Nu-[i per-
miteau. S-a v\zut `n Golf, pe urm\, c\ nu mergea...
Dl Goran: Dar cum v\ explica]i, nu pun o `ntrebare..., dar, a[a,
ca idee, dac\ Gorbaciov \sta a fost pionul care a... dat c\r\mida jos
a sistemului... [i, cu toate astea, este o nulitate! Acum nu-l bag\ ni-
meni `n seam\. Asta e soarta spionilor.“10
10 Arh. SR, Stenograma nr. 90/4 mai 1994, Audierea domnului colonel Gheorghe
Goran, p. 101.
Ca [i `n cazul Lenin–agent german, a trecut mult timp p`n\ s\

vin\ confirmarea. Asupra succesului influen]\rii lui Gorbaciov de
c\tre spionajul american [i britanic, informa]iile cele mai consis-
tente au ajuns la Securitatea român\ din Marea Britanie. ~n noiem-
brie 1988, Departamentul Securit\]ii Statului primea o informa]ie
stranie asupra felului `n care Mihail Gorbaciov fusese influen]at
profesionist de agen]i britanici ai MI6. ~ntre documentele ultrase-
crete ale Cabinetului ministrului secretar de stat se vor g\si peste
c`teva decenii, c`nd se vor putea consulta – dac\ [i atunci se va
putea! –, rapoarte `n care calitatea lui Gorbaciov de agent britanic
va fi certificat\ sau nu. Acest fapt i-a permis colonelului Goran s\
fac\ o astfel de declara]ie, cum a fost cea din fa]a Comisiei senato-
riale. Cercetarea autorului pe acest subiect a primit o confirmare
din partea fostei conduceri a Securit\]ii, dar [i o relatare plin\ de
am\nunte din partea unui fost ofi]er al Unit\]ii speciale T, care a
lucrat `n continuare mai mul]i ani [i `n SRI, av`nd `n prezent un
nume de `mprumut:
„Ofi]er US-T, nume conven]ional ERMIL: ~n luna noiembrie

1988 am lucrat o `nregistrare important\ f\cut\ cu tehnic\ `n antu-
rajul Ambasadei Marii Britanii. Era vorba de vizita unei delega]ii
interparlamentare britanice, care f\cea un tur prin Europa de Est.
Fuseser\ la Belgrad, Sofia, Budapesta, c`te doi-c`te doi, [i se
reuniser\ to]i la Bucure[ti, unde au stat dou\ zile. Au fost primi]i
de Alain Clark, care era rezidentul spionajului britanic `n România.
De la noi, delega]ia pleca la Moscova. ~nainte de plecare, seara,
ambasadorul Atkinson, care era de origine indian, a oferit un dineu,
la care au fost invita]i [i români. La masa principal\ au fost identi-
ficate [ase persoane...
AMS: Cum a]i aflat c\ erau [ase? Adic\, vreau s\ spun: a]i ve-
rificat informa]ia cu unul dintre participan]i?
ER: Nu eu f\ceam asta, nu. Eu am identificat [ase voci distincte.
Erau ambasadorul, [eful delega]iei interparlamentare, pe nume Tem-
pel Morris... I-am re]inut foarte bine numele, pentru c\ `mi sugera
t`mpla. Mai erau ata[atul militar, locotenent-colonelul Chesshyre...

Nu mai [tiu cum se scrie, dar am pe undeva [i v\ dau numele corect.
AMS: Domnule ER, v\ `ntreb acum, cu toat\ `ncrederea, pentru
c\ dac\ a]i acceptat s\ sta]i de vorb\ cu mine [i mi-a]i dat posibili-
tatea s\ v\ cunosc, b\nuiesc c\ ave]i o doz\ de `ncredere, v\ `ntreb:
a]i re]inut astfel de documente?
ER: Nu, dar cazul acesta mi l-am notat undeva, o s\ vede]i de
ce, pentru c\ dup\ ’89 cazul a reap\rut [i eu mi-am adus aminte. La
mas\ mai erau directorul adjunct de la Direc]ia I din MAE, Ro[u, [i
Neagu Udroiu de la Agerpres.
AMS: Sunt cinci...
ER: Nu mai ]in minte cine era al [aselea...
AMS (r`de): Domnule ER, ave]i umor...
ER: Nu, eu nu... {tiu ce vre]i s\ insinua]i, dar nu aveam cum s\
lucrez cu cineva dintre invita]i.
AMS: Nu i-a]i pus tehnic\ pe el [i a stat la mas\ cu englezii?
ER: Nu, nu, nu, gre[i]i. Aveam alte metode. Nu aveam tehnic\
de-asta sofisticat\ din filme.
AMS: Haide]i c\ n-are importan]\, nu m\ intereseaz\ cum a]i
ob]inut informa]ia.
ER: Domnule {tef\nescu...
AMS: Stoenescu.
ER: Ierta]i-m\.
AMS: Ierta]i-m\ pe mine c\ v\ `ntreb: a]i studiat afar\, undeva
`n Occident?
ER: Nu v\ pot spune asta. Am `nv\]at la noi, dar foarte bine.
AMS: V\ `ntreb pentru c\ ave]i un mod elegant de exprimare,
care v\ diferen]iaz\ de mul]i al]i ofi]eri pe care i-am cunoscut.
Sunte]i inginer?
ER: Da.
AMS: Haide]i s\ revenim.
ER: Acel Tempel Morris l-a `ntrebat pe Neagu Udroiu care mai
sunt rela]iile României cu URSS, la care Udroiu i-a cerut s\-i pun\
`ntrebarea lui Ro[u, cel de la MAE. Acesta a dat un r\spuns oficial,
ceva mai degrab\ politic dec`t diplomatic. «A[a cum a spus

tovar\[ul...»
AMS: N-o s\ v\ mai `ntrerup.
ER: Apoi a `ntrebat: «Dar c`nd o s\ `nceteze recesiunea `n
România? Am v\zut de la aeroport totul `n `ntuneric». Iar cel de la
Agerpres i-a r\spuns: «Va `nceta `n iunie anul viitor». Adic\ `n
iunie 1989. «Pe ce v\ baza]i?» «Pe discursul ]inut de tovar\[ul
Nicolae Ceau[escu la Academia Român\»... era un discurs nepu-
blicat, nu s-a publicat. Acel Tempel Morris s-a adresat apoi lui
Ro[u [i l-a `ntrebat: «Petrol s-a g\sit `n Marea Neagr\? {tiu c\
avea]i [apte sau opt platforme». «Da, s-a g\sit.» ~n sf`r[it, unul din-
tre români l-a `ntrebat despre vizit\, acela i-a explicat c\ este con-
duc\torul grupului interparlamentar [i c\ se duc spre Moscova.
Aici, Tempel Morris a `nceput s\ vorbeasc\ despre prietenia lui cu
Mihail Gorbaciov. «{ti]i c\ l-am cunoscut pe Gorbaciov? ~n 1984 a
venit la Londra cu o delega]ie...» Nu-mi mai amintesc dac\ era cu
tineretul sau cu agricultura...
AMS: Nu-[i mai amintea el?
ER: Nu, nu, eu.
AMS: ~n 1984 cred c\ era deja secretar `n Biroul Politic.
ER: Da... «{i a venit Gorbaciov la Londra cu o delega]ie, era
[i Raisa, ne-am `mprietenit [i am stat `mpreun\ dou\ s\pt\m`ni,
ne-am plimbat, am vizitat, au venit la mine acas\, am f\cut o
mul]ime de fotografii.» Cineva de la mas\ l-a `ntrebat `n ce limb\
s-au `n]eles, iar Tempel Morris a r\spuns: «~n francez\. Raisa vor-
bea engleze[te. Atunci, `n acele dou\ s\pt\m`ni, ne-am `mprietenit
[i am discutat foarte mult despre Rusia – adic\ URSS –, despre
nevoia de reform\. I-am spus c\ Anglia ar fi dispus\ s\ ajute
URSS pentru o schimbare a politicii sale externe [i `n primul r`nd
Afganistanul. Mergeam la restaurante, am b\ut foarte mult `mpre-
un\. Gorbaciov era un b\utor de b\uturi fine, refined liquors.
Gorbaciov nu era `nc\ pre[edinte, era foarte t`n\r... Apoi a urcat `n
ierarhie.» S-au distrat dou\ s\pt\m`ni, `n care eu cred c\ s-a f\cut
racolarea lui.
AMS: B\nuiesc c\ acest parlamentar britanic... nu vorbea des-

pre... la Bucure[ti, vreau s\ spun, nu se l\uda c\ l-a racolat pe Gor-
baciov.
ER: Nu. ~n continuare, Tempel Morris a mai spus c\, dup\ un
an, adic\ `n 1984, a fost el `ntr-o delega]ie la Moscova [i a r\mas
surprins s\ constate c\ acas\ la Gorbaciov erau fotografiile
vizitei lor la Londra, cu el, cu so]ia lui, pe pere]ii casei lui
Gorbaciov. Bun, au plecat. Lucr`nd materialul, eu am avut atunci
impresia puternic\ c\, dac\ nu e un l\ud\ros, atunci este cel care
l-a racolat pe Gorbaciov. Era [i felul cum vorbea, cu o anumit\
insinuare calculat\, b\use probabil... I-am ]inut bine minte
numele [i func]ia, pentru c\ [tiam de Corneliu M\nescu, dup\ ce
a fost dat jos, c\ l-a trimis Ceau[escu la aceast\ comisie interpar-
lamentar\.“11
Cazul Tempel Morris a fost dat `n lucru imediat Centrului de

Informa]ii Externe (CIE – UM 0544), care a trecut la verificarea
apartenen]ei persoanei la Parlamentul britanic [i la identificarea co-
rect\ a pozi]iei pe care acesta o afi[a. Exista posibilitatea ca infor-
ma]ia s\ fi con]inut o eroare, `n sensul c\ Tempel Morris putea s\
nu ocupe func]ia oficial\ de pre[edinte al Comisiei interparlamen-
tare a Camerei Lorzilor, ci pe aceea de [ef al delega]iei parlamen-
tare prezente la Bucure[ti `n noiembrie 1988, [i lucrul acesta s\ nu
fi fost corect `n]eles. Pe baza verific\rii datelor „deschise“ – infor-
ma]ii furnizate public de Parlamentul britanic – s-a stabilit c\ pre-
[edinte al Comisiei interparlamentare este o alt\ persoan\ [i, mai
mult, c\ nu exista nici un parlamentar cu acest nume. Din acel mo-
ment s-a trecut la investigarea informativ\ a cazului, ob]in`ndu-se
informa]ia c\ persoana cu numele Tempel Morris este ofi]er MI6,
c\ fusese `nso]itorul lui Mihail Gorbaciov `n escapadele londoneze
[i c\ `ntr-adev\r avea o leg\tur\ cu acesta. Cercetarea cazului
Gorbaciov a ajuns [i la escapadele f\cute de Iakovlev [i Gorbaciov
`n Canada, cu ocazia vizitei viitorului secretar general, ocazie cu
11 Interviu din 30 mai 2005, `n arhiva autorului.

care Iakovlev a asigurat contracararea [i chiar sabotarea monito-

riz\rii pe care o efectua KGB-ul asupra lor. ~ntre timp, acest detaliu
extrem de suspect a devenit public12. Securitatea român\ a mai
identificat c\ sistemul de putere al lui Mihail Gorbaciov se spri-
jinea pe influen]\, lucru extrem de periculos. ~n interior, Gorbaciov
era influen]at de patru persoane, oameni foarte apropia]i: Alexandr
Iakovlev, director al Institutului de Economie Mondial\ [i Rela]ii
Interna]ionale, Gheorghii Arbatov, directorul Institutului de stu-
diere a SUA [i Canada, Oleg Bogomolov, directorul Institutului
pentru Economia Sistemului Socialist Mondial, [i Ivan Frolov,
numit de Gorbaciov redactor-[ef al ziarului Pravda. Aceste patru
institu]ii erau considerate „fabricile de g`ndire“ ale programelor de
reform\ gorbacioviste. Toate acele patru personalit\]i aflate la con-
ducerea „fabricilor de g`ndire“ erau suspecte cel pu]in de colaborare
cu servicii secrete occidentale (inclusiv Arbatov, ofi]er KGB acope-
rit). Al cincilea element de influen]are, care de fapt s-a dovedit a fi
primul [i cel mai important, era Raisa. Asupra ei, chiar KGB-ul avea
un morman de informa]ii legate de `nclina]ia sa pentru lux13. ~n ana-
lizele sale, Securitatea accepta [i ipoteza c\ influen]area lui Gorba-
ciov s-a f\cut mai `ntì prin so]ie, prin Raisa. Analistul politic [i
istoricul sunt `nclina]i s\ nu cread\ astfel de pove[ti. Pentru ei,
Istoria este scris\ de popoare `n mi[care, de fenomene, de procese
sociale. Se `n[al\ – de multe ori Istoria se scrie `n mintea unui om,
`ntr-o sucitur\ a hazardului, `ntr-o schem\ a unui serviciu secret.
Ce `n]elegea Securitatea prin „influen]area lui Gor-

baciov“? Securitatea `n]elegea un complex de mesaje directe
sau indirecte, particulare [i oficiale venite din Occident prin
care liderul sovietic era `ndemnat s\ porneasc\ procesul de
schimbare a sistemului, Occidentul fiind convins c\ de la
primul pas spre „reform\“, Gorbaciov face [i primul pas
spre distrugerea sistemului.
12 Gerd Ruge, Mihail Gorbaciov, Ed. Doina, 1993, p. 191.

13 Ibidem, p. 153.
Generalul Iulian Vlad l-a informat pe Nicolae Ceau[escu asupra

„Dosarului Gorbaciov“, fapt ce s-a petrecut `n luna martie a anului
1989. Nu [tim dac\ informa]iile despre episodul Tempel Morris de
la Bucure[ti au fost luate `n serios. A[a cum arat\ speciali[tii,
Serviciul de Informa]ii Externe al Marii Britanii (MI6) avea [i are
`ntregul personal conspirat `n cadrul Foreign and Commonwelth
Office (FCO), o structur\ a Ministerului de Externe britanic, sau `n
alte compartimente guvernamentale. „~n exterior se folose[te, de
regul\, acoperirea diplomatic\, precum [i a altor func]ii din institu]iile
[i organiza]iile guvernamentale“14. Cu alte ocazii speciale „Serviciul
`mprumut\ pe perioade determinate personal apar]in`nd F.C.O., care
activeaz\ `n str\in\tate, `n scopul execut\rii unor misiuni speciale“15.
Timpul – dar [i Boris El]`n! – a fost nemilos cu Mihail Gorba-
ciov, c\ci anii care au trecut de la pr\bu[irea de c\tre el a lag\rului
comunist european nu au adus dec`t confirm\ri ale suspiciunilor de
leg\turi cu spionajul american [i britanic. Doi dintre colaboratorii
s\i cei mai apropia]i, Andrei Graciov, fost asistent personal la CC
al PCUS [i la Kremlin, [i Valeri Boldin, fostul lui [ef de cabinet, ca
s\ nu-l mai punem la socoteal\ pe pre[edintele KGB din acel timp,
l-au indicat pe Gorbaciov `n aceast\ postur\: „Pentru Vladimir
Kriucikov, pe atunci pre[edinte al KGB, aceast\ «tr\dare» a lui
Gorbaciov se sprijinea pe faptul c\, `n conformitate cu «date opera-
]ionale» (cu alte cuvinte, ascult\ri clandestine), aceasta a fost re-
cunoscut\ `ntr-o conversa]ie cu [eful s\u de cabinet, Valeri Boldin,
prin faptul c\ «se sim]ea `n interiorul s\u un social-democrat».
Acesta din urm\, care a precizat c\ nu dispune de probe concrete,
considera c\ patronul s\u ì servea pe ni[te st\p`ni str\ini: «Nu este
un hazard faptul c\ a discutat cu Bush `ntre patru ochi `n mai multe
ocazii, numai `n prezen]a traduc\torului american». (Aceast\ afirma]ie
a lui Boldin a fost respins\ de Pavel Palajcenko, interpretul perma-
nent al lui Gorbaciov: dup\ el, au avut loc una sau dou\ conversa]ii
`n absen]a traduc\torului american, dar nu invers). Boldin a mai
14 Cristian Troncot\, Hora]iu Blidaru, Careul de A[i. Serviciile secrete ale Marii
Britanii, SUA, Rusiei [i Israelului, Ed. Elion, Bucure[ti, 2003, p. 25.
15 Ibidem, p. 26.
precizat c\ «imediat ce leg\tura telefonic\ a fost restabilit\ la Foros

(dup\ puci), Gorbaciov s-a repezit la telefon pentru a-l suna pe
pre[edintele american». Pentru a `ncheia acest subiect, Anatoli Lu-
kianov este sigur c\, «tr\d`nd partidul, Gorbaciov s-a tr\dat pe el
`nsu[i, pe omul pe care noi l-am cunoscut `n anii ’80»“16. Aceast\
versiune a evenimentelor sus]ine teza unei ac]iuni multiple de dis-
trugere a sistemului comunist de c\tre Marile Puteri occidentale, `n
frunte cu SUA, acestora revenindu-le meritul principal `n eliberarea
na]iunilor Estului european. Este vorba, pe fond, de victoria `n
R\zboiul rece.
Nu trebuie exclus\ posibilitatea ca Securitatea român\ s\ nu fi
f\cut leg\tura `ntre brusche]ea ac]iunilor Echipei Gorbaciov [i ca-
uzele profunde ale apari]iei fenomenului Gorbaciov. Este ast\zi tot
mai clar c\, `n interiorul unei mo[teniri imperative l\sate de Andro-
pov, Gorbaciov s-a sprijinit fundamental pe un strat de reformi[ti,
fo[ti agen]i cu ani mul]i de lucru `n Occident, pentru a putea duce
p`n\ la un punct transformarea urgent\ de care avea nevoie URSS.
Cum Securitatea nu avea un dialog cu KGB-ul, ea nu a beneficiat de
informa]iile directe [i precise ale procesului declan[at de Gorbaciov
[i pus `n aplicare de serviciile secrete sovietice, a[a cum s-a `nt`m-
plat cu celelalte servicii secrete din ]\rile comuniste. Securitatea Ro-
mâniei comuniste ori nu putea concepe o ini]iativ\ de distrugere a
sistemului ca venind din defectele grave [i din criza sistemului
comunist, ori sim]ea c\, `n substrat, c\derea comunismului era o
lovitur\ dat\ de Occident, inclusiv printr-o infiltrare de geniu.
{i `ntr-o situa]ie, [i `n alta na]iunile Estului comunist s-au eliberat
dintr-un co[mar [i asta este victoria cea mai important\. Peste tot, cu
excep]ia României, r\sturnarea vechiului regim [i a fostei conduceri
s-a f\cut prin cooperarea str`ns\ `ntre serviciile secrete sovietice [i
serviciul secret al statului comunist respectiv. Din acelea[i motive,
pentru România proiec]ia geometric\ [i scriptic\ a ac]iunii pe pla-
nul r\sturn\rii regimului Ceau[escu con]inea nu numai `nl\turarea
liderului [i a acoli]ilor s\i fideli, ci [i distrugerea serviciului de
16Andrei Gratcev, Le mystère Gorbatchev. La Terre et le Destin, Ed. Du Rocher,
Paris, 2001, pp. 208-209.
informa]ii neintegrat sistemului de leg\turi secrete dintre serviciile

speciale ale ]\rilor comuniste. Logic, dac\ Securitatea ar fi dat ea
lovitura de stat, ar fi devenit automat partener de dialog [i mai mult
ca sigur ar fi existat o negociere a viitorului institu]iei. V`rfurile Se-
curit\]ii nu au f\cut acest gest pentru c\ trebuiau s\ dea m`na cu
KGB-ul. Din punct de vedere strict istoric, acesta r\m`ne un act pa-
triotic. Pare o ironie amar\, dar numai genera]iile viitoare vor putea
judeca acest gest. ~ntr-un dialog cu colonelul (r) Ioan Rusan, fost
[ef al compartimentului anti-STASI din UM 0110, am aflat c\
KGB-ul preluase conducerea tuturor reziden]elor serviciilor de spi-
onaj ale ]\rilor comuniste europene din România [i le coordona:
„Ioan Rusan: ~n 1989 am stabilit c\ se f\cea schimb de infor-

ma]ii `ntre agenturile de spionaj ale ]\rilor comuniste din România
[i c\ aceast\ activitate era condus\ de c\tre sovietici.
AMS: Adic\ existau raporturi de subordonare `ntre agenturile
]\rilor comuniste [i KGB pe teritoriul nostru?
IR: Da. Situa]ia era clar\. Sovieticii trasau sarcini profesionale
[i de actualitate care nu mai treceau prin centralele de spionaj de
acas\, ale ]\rilor socialiste subordonate. Sovieticii preluaser\ `n Ro-
mânia conducerea activit\]ilor de spionaj ale ]\rilor socialiste fr\-
]e[ti, `n mod direct, nemijlocit, f\r\ ca reziden]ii s\ mai raporteze
acas\ sau, m\ rog, s\ cear\ aprob\ri, s\ primeasc\ ordine de acas\.
Sigur, raportau chestiuni curente, care ]ineau de munca obi[nuit\,
primeau diferite ordine, dar pe fond ei lucrau sub conducerea rezi-
den]ei spionajului sovietic de aici.
AMS: Ce sarcini le d\dea, de exemplu?
IR: De exemplu, recunoa[teri. Erau trimi[i `n misiuni de o
zi-dou\, scurte, ce e pe strada cutare, la adresa cutare, corespon-
den]a unor str\zi pentru caz de retragere dintr-o misiune, c\i de
acces, puncte de concentrare, puncte de `nt`lnire [i foarte mult `n
acea perioad\ ì interesa deplasarea cu auto, cu ma[ini. Verificau
str\zile pe unde se putea trece, unde se putea sta]iona acoperit. Apoi
verificau diferite adrese, adic\ locuin]e. Dac\ sunt goale, nelocuite,
dac\ e cineva acolo, cine e, dac\ e dispus s\ fac\ ceva pentru bani,
dac\ exist\ nemul]umi]i [i oameni cu `nclina]ie spre colaborare.
AMS: Crede]i c\ au f\cut cumva [i o recunoa[tere pentru inter-
ven]ia din decembrie?
IR: P\i, pentru ce crede]i c\ f\ceau chestia asta? Au ajuns s\ se
intereseze [i de cei care erau pu[i s\-[i dea jos balcoanele `nchise.
{ti]i c\ era povestea aceea cu balcoanele `nchise. Apoi, au accelerat
ac]iunile de infiltrare a unor persoane din re]ele `n func]ii, de reac-
tivare `n scopul ac]iunii din decembrie a unor fo[ti colaboratori.“17
~n martie 2004, cotidianul Independent a f\cut o dezv\luire

interesant\, care `l confirm\ pe colonelul Rusan: STASI a spionat
`n România, ca pe un teritoriu inamic. Informa]ia provine de la
istoricul german Georg Herstrick, care lucreaz\ la Oficiul pentru
Studierea Arhivei fostei Securit\]i STASI. Acesta a ar\tat c\ „dup\
1968, România a fost suspectat\ de RDG fiindc\ a adoptat o linie
independent\. ~n consecin]\, STASI considera România ca o ]ar\
ostil\. S-a trecut la culegerea de informa]ii. Astfel, România a fost
lucrat\ informativ asemenea ]\rilor vestice considerate ]\ri du[-
mane. C`nd a izbucnit criza economic\, s-au intensificat [i opera]i-
unile STASI. România devenise instabil\, iar STASI era `ngrijorat\
de o posibil\ instabilitate a `ntregului Pact de la Var[ovia. {eful
STASI, Erich Mielke, a ordonat subalternilor s\i `n 1983 s\ culeag\
orice informa]ie legat\ de România. ~n acest scop, to]i colabora-
torii neoficiali ai STASI care vizitau România au furnizat
Securit\]ii (STASI, n.a.) relat\ri detaliate despre situa]ia cotidian\
politic\ [i economic\. ~n aceste relat\ri exist\ trimiteri la diferite
manifest\ri privind nemul]umirea popula]iei, ca de pild\ revolta de la
Bra[ov. Pe de alt\ parte, [i Serviciul Extern, adic\ spionajul ex-
RDG-ist, [i-a intensificat ac]iunile informativ-operative. Astfel, `n
cadrul Ambasadei RDG exista un rezident care se ocupa de
culegerea de informa]ii. Ofi]erul sau ofi]erii de leg\tur\ aveau o
re]ea de informatori despre identitatea c\rora nu se [tie nimic,
17 Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004,
pp. 121-122.
fiindc\ fi[ele se afl\ `n continuare `n Statele Unite, unde au ajuns

dup\ pr\bu[irea regimului RDG-ist“18.
România, `n general, [i Securitatea, `n particular, se aflau `ntr-o
capcan\. Conducerea Securit\]ii a observat t`rziu, `n vara anului
1988, c\ avantajele strategice de care beneficia prin politica de
deschidere interna]ional\, inclusiv `n domeniul economic, precum
[i prin ata[amentul demonstrativ al popula]iei la politica lui Nico-
lae Ceau[escu – `n fapt, anestezia general\ a popula]iei – ì deschi-
deau o problem\ greu de rezolvat. Spre deosebire de ceilal]i lideri
ai ]\rilor comuniste, Ceau[escu, juc`nd rolul de independen]\ fa]\
de Moscova, s`cìnd-o, opun`ndu-i-se, h\r]uind-o pe la ONU [i pe
la Beijing, f\c`nd [i jocul de mare figur\ interna]ional\ `n detrimen-
tul ursului-st\p`n, nu beneficia de sprijinul, de protec]ia din spate a
Moscovei, cum se `nt`mpla cu ceilal]i lideri. Din Occident, inclusiv
din Statele Unite, orice ac]iune sau atac la adresa unui stat comu-
nist punea `n discu]ie reac]ia „[efului cel mare“. Nu puteai s\ ataci
`n sfera de interese sovietic\ f\r\ s\ calculezi reac]ia Kremlinului [i
s\ te a[tep]i la o contralovitur\ venit\ de acolo. Ceau[escu nu avea
acest sprijin sovietic. Ba, am putea spune c\ `ntr-o anumit\ peri-
oad\ lucrurile st\teau invers: americanii interveneau la sovietici
pentru protejarea lui Ceau[escu. A[a cum a dovedit-o evolu]ia lu-
mii pe timpul R\zboiului rece, ie[irea din sistem era extrem de
riscant\ pentru orice stat, fie comunist, fie democratic, membru al
NATO. Cazul Fran]ei, care a ajuns `n c`teva decenii la periferia de-
ciziilor mondiale [i a fost nevoit\ s\ supraliciteze pentru a redresa
imaginea ei de superputere, este semnificativ. Tratat ca eretic, ca
independent, dar [i preocupat s\ devin\ lider al lumii a treia – zon\
controlat\ `n trecut, ast\zi [i `n viitor de Marile Puteri – Ceau[escu
era obligat s\ fie extrem de prudent [i atent cu conservarea imaginii
sale. Din aceste motive, e[ecurile ac]iunilor externe de intimidare
sau criminale ale Securit\]ii la adresa unor emigran]i români,
`mpotriva postului Europa liber\, din perioada Ple[i]\, au condus la
sanc]iuni [i restructur\ri `n aparatul serviciului secret român, cu
toate c\ ordinele veniser\ chiar de la Ceau[escu. Era `ns\ una din
18 Independent, 6/7 martie 2004, p. 2.

tr\s\turile de caracter (ur`t) ale lui Ceau[escu, pe care to]i activi[tii

de partid din apropiere [i to]i comandan]ii Securit\]ii `l cuno[teau:
d\dea vina pe al]ii pentru gre[elile lui. Atitudinea aceasta era adop-
tat\ deliberat, frecvent cu perfidie, motiv pentru care Ceau[escu nu
d\dea niciodat\ ordine de fa]\ cu martori. Faptul este confirmat de
Mihai H`rj\u, secretarul s\u personal19. Povestea cu iradierea, cu
ordinul „d\-i-l pe Radu“ nu poate fi credibil\ dec`t dac\ Ceau[escu
i-a dat acest ordin `ntre patru ochi lui Pacepa. ~n momentul `n care
Statele Unite s-au `n]eles cu URSS, ambele l-au ur`t pe Ceau[escu,
cel decorat la Kremlin [i cazat la Casa Alb\. Le st\tea `n cale, mai
ales pentru c\ erau, ambele Mari Puteri, adev\ratele creatoare ale
imaginii sale de mare lider. Evolu`nd singur\ pe pia]a mor]ii, f\r\ a
avea `n spate sprijinul, m\car logistic al KGB-ului, [i apel`nd pentru
crime la leg\turi extremiste arabe, Securitatea a cunoscut p`n\ `n
deceniul nou\ o serie lung\ de c\deri spectaculoase20. A fost obli-
gat\ s\ se retrag\ [i s\ fie mult mai atent\. Din punctul de vedere al
ofi]erului de informa]ii externe, nu at`t izolarea c`t natura solitar\ a
activit\]ii sale [i pe ansamblu a institu]iei sale au pus fiec\rui indi-
vid `ntrebarea asupra raportului `ntre patriotism [i spirit de conser-
vare, `ntre loialitate [i aventur\, `ntre prezent [i viitor. Iar aceste
`ntreb\ri nu se ridicau `n momentul alegerii de c\tre statul român a
unei alian]e sau a alteia, a op]iunii pentru un curent politic sau
altul, pentru un lider sau altul `n interiorul regimului comunist, ci
`n momentul `n care Uniunea Sovietic\ d\r`ma din temelii con-
struc]ia pe care o f\cuse tot ea `n România.
Procesul de schimbare controlat\ a sistemului comunist declan[at
`n celelalte ]\ri comuniste europene a fost un alt subiect de atent\
observa]ie din partea Securit\]ii. A[a cum ar\tam, Securitatea a reu[it
s\ `n]eleag\ destul de repede mecanismul prin care Moscova
`nlocuia vechile conduceri cu reformi[ti, precum [i metodologia
folosit\ de KGB pentru crearea alternativelor politice la vechiul
partid comunist. Pe timpul studiului [i al analizei, conducerea
19 Arh. SR, Stenograma nr. 40/7 februarie 1994, Audierea domnului Mihai Hîrj\u, p.18.
20 Dennis Deletant, Ceau[escu [i Securitatea. Constrîngere [i disiden]\ în România
anilor 1965–1989, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1995, pp. 302-304.
Securit\]ii a mai observat rolul atribuit de serviciile de spionaj

sovietice mini[trilor Ap\r\rii [i de Interne, precum [i [efilor de ser-
vicii secrete din celelalte ]\ri comuniste `n procesul de r\sturnare a
fo[tilor lideri. ~n ]\rile socialiste, cu excep]ia României, nu se
numea un ministru de Interne, un ministru la Armat\ sau la con-
ducerea serviciului secret f\r\ acordul URSS. Nu-[i permitea nici
un lider comunist s\ produc\ surprize, mai ales dup\ revoltele din
Ungaria [i Cehoslovacia. F\r\ `ndoial\ c\ `n aceast\ schem\ de
lucru a intervenit [i interesul perfect plauzibil al serviciilor de
informa]ii din celelalte ]\ri comuniste de a folosi prilejul pentru o
liberalizare a sistemului din propria ]ar\ [i `n final pentru eliberarea
na]iunii de sub regimul comunist opresiv. Din acest punct de vedere,
cooperarea cu KGB-ul nu pare un act de tr\dare, ci o atitudine
patriotic\, oric`t de paradoxal\ ar p\rea situa]ia. Lucrurile puteau
sta a[a dac\ procesul declan[at de Gorbaciov ar fi avut finalitatea
programat\, de lansare a unui nou tip de socialism care s\ aplice un
sistem de control discret al sferei de influen]\, dup\ model ameri-
can. Dar ea a avut drept finalitate distrugerea integral\ a sistemului
comunist, inclusiv a proiectului socialist reformist. ~ntrebarea pe
care au pus-o nu o dat\ fo[tii ofi]eri de Securitate `n presa postde-
cembrist\ este dac\ a fost mai bine c\ Securitatea na]ionalist\ a
României comuniste s-a destructurat violent sau mai bine era ca
Securitatea s\ fi fost un subaltern docil al KGB – cum erau cele-
lalte servicii secrete –, l\s`nd `n urm\ c`rti]e structurale `n serviciile
secrete ale noilor state membre NATO? R\spunsul poate fi dat aici:
[i `ntr-un caz, [i `n cel\lalt, av`nd `n vedere autorul destructur\rii,
rezultatul a fost acela[i – o infiltrare masiv\ [i bine ancorat\ a KGB
`n societ\]ile eliberate. Prin urmare, atacarea prin diversiune a
Securit\]ii `n decembrie 1989, spre deosebire de cooperare, `n cele-
lalte state comuniste, a fost o alt\ metod\ de a facilita infiltrarea.
Comportamentul similar al titularilor ministerelor de for]\ din
statele comuniste nu a fost studiat doar „de jos `n sus“, prin pene-
tr\ri ale Securit\]ii române `n structurile cabinetelor respective, ci
[i de „sus `n jos“. ~n toamna anului 1988, Departamentul Securit\]ii
Statului i-a prezentat lui Ceau[escu informa]ii despre situa]ia din
RDG [i Bulgaria ob]inute de la v`rf, de la conducerea superioar\ a

partidelor respective. Ceau[escu a avut o reac]ie prudent\, fiind
`ngrijorat c\ descoperirea acestor opera]ii, conduse at`t de sus, ar
putea provoca un protest la nivelul lui. Din punctul de vedere al
`nclina]iei spre aplicarea scenariului sovietic [i `n România, con-
ducerea Securit\]ii nu `[i f\cea prea multe probleme, cunosc`ndu-l
foarte bine pe Tudor Postelnicu, un adept credincios al lui
Ceau[escu, f\r\ de care nu ar fi r\mas nici o secund\ la conducerea
Ministerului de Interne, iar `n ce-l prive[te pe generalul Vasile
Milea, acesta era privit ca fidel [i chiar devotat lui Ceau[escu. La
r`ndul s\u, Ceau[escu, de[i era un tip extrem de suspicios [i `[i
pierduse `ncrederea `n Securitate, nu ajungea cu suspiciunea at`t de
departe `nc`t s\ cread\ c\ echipa de olteni de la conducerea DSS `l
putea tr\da. Departamentul Securit\]ii Statului era condus `n 1989
de trei olteni – generalii Iulian Vlad, {tefan Alexie [i Aristotel
Stamatoiu – [i avea la conducerea Direc]iilor centrale al]i `nal]i
ofi]eri de origine oltean\ [i arge[ean\. Ceau[escu avea rezerve fa]\
de eficien]a serviciilor de informa]ii [i spionaj, `n general, miz`nd
pe faptul c\ problemele se rezolvau la nivelul cel mai `nalt, prin
contacte directe `ntre [efii de stat [i de guvern, dar se comporta [i
cu o doz\ de distan]are uman\, atitudine provenit\ din ideea primi-
tiv\ pe care [i-o formase de mult c\ `n lumea secretelor spionii
tr\deaz\ foarte u[or pentru c\ ac]ioneaz\ pe bani. Printre motivele
pentru care a fost nevoie de o subversiune extern\ `mpotriva
regimului lui Ceau[escu s-au aflat [i influen]a nul\ a KGB-ului
asupra conducerii Securit\]ii române, identificarea acesteia ca
na]ionalist\ [i concluzia c\ ì este fidel\ lui Ceau[escu. Acelea[i
motive au constituit [i acoperirea pentru decizia de a distruge acest
organism odat\ cu `nl\turarea lui Ceau[escu. Au existat ni[te cauze
care au condus `n timp la o slab\ penetrare a structurilor politice [i
informative ale României de c\tre URSS. Racolarea sovietic\ nu a
reu[it succese spectaculoase din c`teva motive:
1. Personalitatea lui Ceau[escu. Era tipul de om cu care nu se
puteau `n]elege. Ceau[escu era un marxist convins, un fel de roman-
tic al marxismului, dar primitiv, `n timp ce ei nu mai credeau de
mult `n teoria marxist-leninist\, ci exercitau puterea politic\ inter-

na]ional\ `n sine, folosind marxism-leninismul doar ca pe un mijloc.
2. Ceau[escu `[i f\cuse o structur\ de conducere obedient\, care
se ]inea de scaune. Este vorba de tipul de oameni. ~n ultimii ani
st\teau la p`nd\ [i a[teptau un moment pentru mai t`rziu `n care s\
se manifeste la fel, s\ intervin\ plini de zel `ntr-o b\t\lie care s\-i
solidarizeze cu viitorul lider, s\-l lingu[easc\ la fel cum o f\ceau cu
Ceau[escu. Cum nu vedeau posibil\ o dispari]ie a clanului, a[adar
interesul se orienta spre Nicu. Alt\ solu]ie nu aveau. Lucrurile s-au
precipitat, d`nd peste cap a[teptarea lor. Acest tip de om este fricos,
nu se bag\ `n racol\ri, nu risc\.
3. Securitatea din perioada Ceau[escu nu era infiltrat\ semnifica-
tiv, n-a fost penetrat\ ca alte servicii din Est, deoarece elementul de
coeziune, cauza ei, nu era interna]ionalismul proletar, b\t\lia cu ca-
pitalismul, ci na]ionalismul. Toate relat\rile istorice contribuiau la
sentimentul c\ România a fost mereu sacrificat\, `n[elat\, agresat\,
iar securi[tilor li se insuflase sentimentul c\ ap\r\ ]ara de aceste
agresiuni. Sentimentul de parte a unei comunit\]i, a unei armate
extinse care lupt\ cu imperiali[tii americani, nu exista la noi.
Existau `ntr-adev\r suspiciunea, frustrarea, orgoliul, toate insuflate
de Ceau[escu. Sovieticii considerau Securitatea român\ ca lipsit\ de
perspectiv\ ideologic\, pentru c\ nu ]intea orizontul victoriei
depline a comunismului `n lume. ~n opinia lor, chiar [i `n lume
Securitatea ac]iona pe criterii na]ionaliste, `nguste, f\r\ o finalitate
distructiv\. România nu voia s\ distrug\ America, a[a cum voiau
sovieticii, ci s\ o foloseasc\ pentru a ap\ra România.
4. Sub Ceau[escu, Securitatea a distrus structuri KGB, a luat
sub control re]ele, a `mpiedicat opera]ii sovietice pe teritoriul nos-
tru. Asta nu se iart\!
5. Oricine se uit\ la calitatea proast\ a oamenilor pe care i-au
racolat [i folosit sovieticii se l\mure[te f\r\ alte explica]ii asupra
dificult\]ilor pe care le-au avut ace[tia pentru a influen]a cursul
evenimentelor din România condus\ de Ceau[escu. F\r\ interven]ia
sovietic\ din decembrie 1989, este greu de crezut c\ indivizi ca
Apostol, Militaru, Brucan, Doicaru, Keller, Logof\tu, Pancea sau

Vasile Ionel ar mai fi putut face o carier\.
O alt\ surs\ foarte avansat\ [i profesionist\ de informa]ii despre
procesele distructive declan[ate de Mihail Gorbaciov, a provenit `n
mod constant din Iugoslavia, de la nivelul serviciului de informa]ii
[i de la conducerea Armatei, cu care Securitatea [i MApN colabo-
rau transparent, ca urmare a unor `n]elegeri stabilite `nc\ de pe vre-
mea lui Tito. ~n leg\tura Securit\]ii se aflau fo[ti colaboratori
apropia]i ai acestuia. Aceast\ rela]ie, care se concentra [i asupra
unor personalit\]i din aparatul profesionist, nu trebuie confundat\
cu activitatea lui Mirko Atanaskovici, consulul croat de la Timi-
[oara, care ac]iona `n interiorul unei re]ele maghiare de spionaj.
Una din informa]iile care au circulat pe rela]ia Iugoslavia a fost
aceea c\, `n cadrul `n]elegerilor politice [i a colabor\rii stabilite
`ntre serviciile de informa]ii din Vest [i din Est, a fost pus\ `n dis-
cu]ie [i distrugerea celor dou\ structuri de informa]ii na]ionaliste,
ale Iugoslaviei [i României, pentru c\ reprezentau un obstacol `n
calea destinderii europene [i a globaliz\rii proceselor de integrare
declan[ate pe continent. ~n particular, Germania [i Statele Unite
erau extrem de interesate de anihilarea serviciilor de informa]ii
iugoslave, deoarece acestea conduceau opera]ii ample, nea[teptat
de eficiente, pe teritoriul statelor respective [i `n plus nu ezitau s\
fac\ apel la asasinate comandate, la lichidarea fizic\ a opozan]ilor.
De exemplu, una din ]intele predilecte ale asasinatelor erau mem-
brii emigra]iei iugoslave (`n special, croa]i [i albanezi). ~n presa
occidental\ s-au comentat destul de amplu atentatele comandate de
Securitate `mpotriva unor membri ai emigra]iei române[ti, atentate
negate vehement de fo[tii lideri ai Securit\]ii [i lipsite `n continuare
de probe concludente. Pentru celelalte servicii secrete implicate `n
asasinate politice, oprirea lor era o chestiune de ordin de la Moscova.
Vom lua dou\ exemple: `n momentul `n care `n cadrul Securit\]ii de
stat a Cehoslovaciei comuniste s-a creat un departament special
numit „sec]ia PATRIE“, cu misiunea de preg\tire a crimelor
`mpotriva liderilor emigra]iei – „a[a-numita exercitare a legiti-
mit\]ii socialiste `n str\in\tate“ –, acesta a fost `nfiin]at la Praga
`mpreun\ cu KGB21. Mai mult dec`t at`t, cercet\torul ceh Pavel

Zacek, `ncerc`nd s\ studieze arhivele Poli]iei secrete din ]ara sa a
constatat c\ „o anumit\ cantitate de informa]ii din perioada a[a-nu-
mitei normaliz\ri se g\se[te numai `n arhivele [i `n eviden]ele
KGB-ului sovietic“22. Securitatea de stat cehoslovac\ ori era pene-
trat\ ad`nc de KGB, ori f\cea o copie a documentelor sale [i le
trimitea la Moscova! Acela[i fenomen se petrecea [i cu STASI, ser-
viciul secret al RDG. Scriitorul german Richard Wagner, `ncerc`nd
s\ cerceteze arhivele STASI, a constatat c\, dup\ distrugerea arhi-
velor serviciului de spionaj militar al Armatei Na]ionale a Popo-
rului [i a serviciului de informa]ii externe HVA al RDG, copiile
tuturor documentelor distruse se aflau la Moscova: „Aceast\
gre[eal\ a fost cu at`t mai grav\ cu c`t mul]i colaboratori ai STASI
din str\in\tate au r\mas cu siguran]\ nedeconspira]i, `n timp ce
copiile dosarelor se afl\, probabil, la Moscova, astfel `nc`t unii din-
tre ofi]erii sau colaboratorii neoficiali ai STASI pot fi utiliza]i `n
continuare de c\tre KGB sau de c\tre organiza]iile `n care acesta s-a
transformat ulterior“23. Un proces at`t de amplu, care s\ cuprind\
arhiva unor departamente ultrasecrete, nu se putea desf\[ura dec`t
printr-o leg\tur\ oficial\, func]ional\ `ntre KGB [i STASI. A[a
ceva `ntre Securitate [i KGB nu exista sub regimul Ceau[escu.
~n ce prive[te emigra]ia iugoslav\, o statistic\ publicat\ `n
1981 la Hamburg arat\ c\ `ntre 1967 [i 1980, serviciile secrete
iugoslave ar fi lichidat fizic 2 membri ai emigra]iei albaneze, 12
membri ai emigra]iei s`rbe [i 57 de membri ai emigra]iei croate24.
Chiar dac\ respectivele cifre ar putea fi exagerate, `n sensul c\ nu
toate au fost asasinate comandate, totu[i, activitatea de lichidare
21 Pavel Zdacek, „Arhivele Securit\]ii Statului“ (cehoslovac) în Analele Sighet,

Nr. 9, Ed. Funda]iei Academia Civic\, Bucure[ti, 2001, p. 832.
22 Ibidem.
23 Împov\ra]þi de mo[tenirea Securit\]þii [i Stasi (Die Erblast von Stasi und Securitate):
r\spunsuri germane, române [i maghiare la o provocare istoric\. Simpozion, Bucu-
re[ti: 6-8.06.2001, Ed. Compania, Bucure[ti, 2002, p. 17
24 Ante Beljo, YU-Genocide, Ed. Northen Tribune Publishing, Toronto-Zagreb,
1995, p. 220.
fizic\ a poten]ialilor candida]i occidentali pentru partidele de

Opozi]ie din Iugoslavia nu l\sa nici un dubiu asupra ostilit\]ii
`ndrept\]ite [i asupra dorin]ei de distrugere a acelei structuri. Din
toamna anului 1986, `n Iugoslavia reexplodase problema na]iona-
list\. La 24 septembrie 1986 un ziar belgr\dean publica un articol
incendiar prin care acredita ideea c\ s`rbii sunt `n pericol de
exterminare `n Kosovo [i `n Croa]ia cu sprijin din exterior.
Serviciul secret iugoslav s-a declarat surprins [i incapabil s\-i
descopere pe autorii memorandumului (!). To]i liderii comuni[ti
au condamnat acel document, cu excep]ia unuia: Slobodan
Milošević, pre[edinte al Ligii Comuni[tilor S`rbi25. Vor urma 12
ani de r\zboi na]ionalist [i interven]ia NATO din 1999, `n care
serviciile de informa]ii iugoslave, infiltrate `n centrele de co-
mand\ ale organiza]iei, vor reu[i s\ produc\ dobor`rea [i studie-
rea la sol a unui bombardier stealth, s\ intoxice `n a[a m\sur\
opera]iile de planificare a luptei `nc`t s\ fie bombardat\ Am-
basada Chinei din Belgrad [.a. Ce trebuie `n]eles de aici: c\ inclu-
siv lichidarea opozi]iei sprijinite de Occident nu a scutit un stat de
r\zboiul devastator.
A[adar, cel pu]in la v`rful Securit\]ii române, planurile sovietice
de schimbare a regimului ceau[ist din România [i de atacare a ser-
viciului secret român – aflat `n slujba acestui regim –, `n colaborare
cu liderii [i serviciile secrete ale Occidentului, erau intuite cu mai
mul]i ani `nainte de 1989. Conform unei m\rturii credibile, `n
prim\vara anului 1989, cel pu]in generalul Vlad cuno[tea `n detaliu
[i cum se va desf\[ura ac]iunea de r\sturnare a lui Nicolae
Ceau[escu: „~n ziua de 14 aprilie 1989, cu ocazia zilei mele de
na[tere – ì va declara autorului fostul procuror general adjunct
Gheorghe Diaconescu –, Iulian Vlad m-a vizitat la birou. ~ntr-o
discu]ie `ntre patru ochi mi-a spus: «P`n\ `n decembrie, gata!» – [i
a f\cut semn cu palma `n plan orizontal, adic\ lichidare. Apoi a
continuat: «{i va `ncepe de sus spre interior», ar\t`nd cu palma de
la nord-est spre sud-vest, indic`nd f\r\ dubiu spa]iul teritorial al
25 Misha Glenny, The Balkans, 1804–1999. Nationalism, War and the Great
Powers, Ed. Granta Books, London, 1999, pp. 625-626.
]\rii `ntre Ia[i [i Timi[oara“26. Generalul Iulian Vlad contest\ exis-

ten]a acestei integr\ri. La prima audiere `n fa]a Comisiei senatori-
ale, el va confirma `ntr-un fel acea previziune: „Situa]ia era de a[a
natur\ `n acel moment c\ nu putea s\ fie altul deznod\m`ntul. ~n ce
ne prive[te, acest lucru l-am `ntrev\zut de mai mult timp. Poate
numai momentul nu l-am putut prevedea cu exactitate, dar cursul
evenimentelor l-am intuit. Mai ales c\ dispuneam de o seam\ de
date [i informa]ii“. ~n leg\tur\ cu acela[i subiect, generalul {tefan
Alexie a declarat la 17 ianuarie 2004 urm\toarele:
„{tefan Alexie: Noi, cei de la v`rful Securit\]ii, am [tiut primii

c\ suntem sorti]i e[ecului [i am [tiut asta de la primele mi[c\ri ale
lui Gorbaciov. Nici un serviciu secret din lume nu st\ [i prive[te, ci
porne[te imediat s\ `n]eleag\. {tiam ce se va `nt`mpla. Apoi am
v\zut c\ am r\mas ultima ]ar\ [i c\ dispari]ia sistemului este ine-
rent\. Ce faci `n astfel de situa]ii? Dac\ n-ai nimic `n tine, fugi,
tr\dezi, te ascunzi. Dac\ ai ceva `n tine, `ncerci s\-]i protejezi
poporul. Noi eram condamna]i, [tiam asta, pentru c\, spre deose-
bire de serviciile secrete din celelalte ]\ri comuniste, noi nu puteam
da m`na cu sovieticii `mpotriva pre[edintelui nostru [i a partidului
comunist de aici, pentru c\ m`na `ntins\ era a ru[ilor. Un act de
tr\dare de acest tip, chiar dac\ prin absurd am fi fost considera]i
eroi pentru asta, r\m`ne `n istoria poporului român pentru tot-
deauna un act de `nalt\ tr\dare, pentru c\ a fost f\cut cu du[-
manul de moarte al acestui popor. A[a cum peste ani, peste mai
mul]i ani, c\r]ile de istorie ì vor identifica precis pe tr\d\torii care
au venit la conducerea ]\rii `n decembrie 1989, a[a am fi ap\rut noi
peste ani, dac\ d\deam m`na cu ru[ii atunci. {tiam ce urmeaz\ [i
am acceptat chiar [i ideea c\ unii dintre noi vor pieri.
AMS: Aceasta ar fi explica]ia, `n opinia dumneavoastr\, pentru
pasul `napoi f\cut de Securitate `ntre 17 [i 21 decembrie?
{A: Pasul `napoi f\cut de Securitate a avut un cost [i acest cost
final, pe care noi nu-l intuiam atunci, a fost p`n\ la urm\ distrugerea
26 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 56.

Securit\]ii. Cei care au organizat ac]iunea din decembrie ’89 se

a[teptau s\ reac]ion\m, crez`nd c\ suntem fanatici, [i se preg\teau
s\ intre cu trupe.
AMS: Cred c\ aici gre[i]i. Nu fanatismul dvs. `n ap\rarea lui
Ceau[escu au vizat ei, ci faptul c\ era]i considera]i na]ionali[ti. |sta
era cel mai mare pericol. Nu era]i o structur\ ca a celorlalte ]\ri
comuniste, infiltrat\, dispus\ la cooperare cu sovieticii. S\ presupu-
nem c\ Ceau[escu era schimbat f\r\ s`nge `n CPEx. Mai putea
Uniunea Sovietic\ s\-[i fac\ jocul de interese `n România cu Secu-
ritatea r\mas\ `ntreag\? Putea ea s\ scoat\ vreun lider sau mai mul]i
la suprafa]\, cu Securitatea na]ionalist\, antisovietic\ `n spate?
{A: Nu.
AMS: A]i fost condamna]i de la `nceput, indiferent cum se ter-
mina treaba cu Ceau[escu. Crede]i c\ v-au c\utat s\ v\ omoare `n
noaptea de Anul Nou 1990 `n biroul dvs. dintr-o pornire revolu-
]ionar\?
{A: Nu. Nici nu cred c\ oamenii care s-au str`ns `n strad\ [tiau
cine sunt eu.“27
D\r`marea bazelor ideologice de c\tre Uniunea Sovietic\ a

generat `n Securitatea român\ o preocupare mult mai mare pen-
tru problematica [i destinul statului [i mult mai mic\ pentru
situa]ia partidului. Totodat\, `n r`ndurile ofi]erilor de Securitate
s-a dezvoltat o dependen]\, dar [i o `ncredere mai mare `n coman-
dan]ii Departamentului, precum [i o amplificare a sentimentului de
ata[ament patriotic fa]\ de ]ar\ [i na]iune, `n detrimentul loialit\]ii
fa]\ de liderul absolutist al statului. Nu `n ultim\ instan]\, trebuie s\
lu\m `n considerare [i teama, teama de atacul colosului sovietic [i
teama de viitorul incert. Ofi]erul de Securitate ante [i postdecembrist
nu poate fi scos din ecua]ia felului cum a fost recrutat de partidul
comunist `n anii ’50–’60: analfabet [i s\rac, extras din fundul unui
sat [i b\gat f\r\ examen `n [coli, trecut [i prin facult\]i [i preg\tit `n
27 Ibidem, pp. 115-116. (În timpul procesului generalului Vlad, generalul Alexie,
chemat ca martor, a ar\tat c\ replica „este începutul sfîr[itului“ i-a apar]inut fostu-
lui [ef al DSS. Nu are importan]\. Important este c\ acest dialog semnificativ a
avut loc între cei doi.)
spirit na]ionalist, r\mas p`n\ la cap\tul sistemului un om dator [i

dependent fa]\ de comunismul care l-a scos din promiscuitate [i i-a
oferit o parte din Putere. Acest om vede poporul român format din
dou\ p\r]i: massa [i c`]iva tr\d\tori. El va r\m`ne convins p`n\ la
cap\tul vie]ii c\ eliberarea românilor de sub dictatura comunist\ a
fost o opera]iune str\in\ [i c\ solu]ia cea mai bun\ pentru poporul
român era un socialism luminat.
Evaluarea situa]iei interne
Numirea generalului Iulian Vlad la conducerea Departamentului

Securit\]ii Statului `n 5 octombrie 1987, simultan cu numirea lui
Postelnicu `n func]ia de ministru de Interne, s-a produs la finalul
celebrului val de schimb\ri operate de Nicolae Ceau[escu la nivelul
aparatului de stat, `n special al Guvernului, pe durata lunii septem-
brie. Motivele schimb\rilor masive f\cute atunci de Ceau[escu sunt
`nc\ neelucidate, dar putem observa c\ modific\rile din Guvern
veneau la numai un an dup\ alt val de schimb\ri ale cabinetului
D\sc\lescu [i c\, probabil, ele au fost expresia crizei economice [i
energetice profunde prin care trecea România. Iarna 1986–1987 cu-
noscuse cele mai sc\zute temperaturi din ultimul secol, surprinz`nd sis-
temul energetic `n stare de necesitate. Pe 16 februarie 1987 avusese loc
mi[carea studen]easc\ de la Ia[i `mpotriva condi]iilor de cazare din
c\mine, `n primul r`nd lipsa de c\ldur\. Primul-ministru Constantin
D\sc\lescu nu este schimbat, de[i incompeten]a sa devenise de noto-
rietate, [i este trimis `ntr-un lung periplu interna]ional cu scopul de a
reactiva o serie de schimburi comerciale [i leg\turi economice.
Unele numiri din Guvern se vor face `n lipsa lui. Vizitele primului-
ministru vor r\m`ne f\r\ vreun rezultat, cauza fiind declan[area pro-
cesului de izolare economic\ [i politic\ a României. La sf`r[itul lunii
mai avusese loc vizita lui Gorbaciov la Bucure[ti, soldat\ cu o ceart\
violent\ `ntre acesta [i Ceau[escu, liderul de la Kremlin plec`nd con-
vins c\ pre[edintele României este irecuperabil pentru vreo tentativ\
de reformare a sistemului politic. Preluarea conducerii Securit\]ii de
c\tre Iulian Vlad, care `ntre 1977 [i 1982 fusese secretar de stat `n MI
[i apoi adjunct al ministrului de Interne (1982–1987), a fost primit\
cu satisfac]ie `n r`ndurile ofi]erilor de Securitate, `n primul r`nd pen-
tru c\ era cel dintì comandant care nu provenea din activi[tii de par-
tid. Experien]a conducerilor anterioare, dar mai ales infiltr\rile de
activi[ti [i procedeele politice de control introduse de Ceau[escu
dup\ fuga lui Pacepa, precum [i numirea lui Postelnicu la condu-
cerea DSS creaser\ nemul]umiri `n aparatul tehnic. ~ntre 1978 [i
1987, `n Securitate, mai ales `n CIE, fuseser\ conservate sau distruse
re]ele [i abandonate misiuni preg\tite timp de decenii, mai mul]i agen]i
din str\in\tate fuseser\ retra[i [i plasa]i `n structurile interne, apoi au
fost introduse planific\ri [i raport\ri tipice activit\]ii partidului co-
munist, care consumau timp [i `ngreunau opera]iunile profesioniste ale
Departamentului. ~n activitatea intern\, controlul activi[tilor de partid
s-a intensificat, ace[tia neput`nd comunica altfel `n structuri dec`t prin
formalit\]i politice, prin dispozi]ii cu caracter general, ambiguu, [i prin
[edin]e lipsite de orice aplicabilitate. Secretarul de partid al Securit\]ii,
un anume Marcu, un alcoolic, nu era b\gat `n seam\. Mai ales sub
ministeriatul lui George Homo[teanu, [efii Direc]iilor centrale [i ofi-
]erii din structuri au `nceput s\ disocieze neoficial, dar [i oarecum
obiectiv, activit\]ile politice de cele profesionale. Trecuse un deceniu
de c`nd, printr-un ordin al lui Ceau[escu, Securitatea fusese politizat\.
Acest fenomen a contat `n momentul crizei din 1989. Venirea gene-
ralului Vlad la conducerea Departamentului a fost perceput\, a[adar,
ca o victorie a aparatului profesionist.
Personalitatea generalului Iulian Vlad.
FI{| BIOGRAFIC|
General de corp de armat\ (r) Iulian N. Vlad
Data [i locul na[terii: N\scut la data de 23 februarie 1931 `n satul Gogo[i]a,
jude]ul Dolj.
P\rin]i: Nicolae [i Eugenia, ambii deceda]i, au fost ]\rani
agricultori.
Situa]ia familial\: C\s\torit, so]ia profesoar\, `n prezent pensionar\. Au
un fiu de profesie inginer.
Studii: Liceul Gheorghe Chi]u din Craiova; Institutul Pedago-
gic din Bucure[ti; Facultatea de Drept a Universit\]ii
din Bucure[ti; {coala Militar\ de Ofi]eri din Boto[ani;
cursuri postuniversitare `n domeniul [tiin]elor juridice,

militare [i de specialitate
Activitate profesional\: 1948–1951 – activitate didactic\ [i munc\ politic\, `n-
deplinind func]ii de la secretar de clas\, jude] [i p`n\ la
cea de adjunct de [ef de sec]ie la CC al UTM;
Dup\ absolvirea {colii Militare de Ofi]eri (1952) cu
gradul de locotenent, a fost `ncadrat `n Ministerul de In-
terne [i p`n\ `n 1974 a lucrat `n domeniul `nv\]\m`ntului
militar [i de specialitate, `ndeplinind succesiv func]iile de
[ef de birou, [ef de serviciu, adjunct [ef de direc]ie [i [ef
al Direc]iei ~nv\]\m`nt al Ministerului de Interne;
1974–1977 – comandant al {colii Militare de Ofi]eri a
Ministerului de Interne c\reia i-au succedat actuala Aca-
demie Na]ional\ de Poli]ie „Alexandru Ioan Cuza“ a MI
[i, respectiv, Institutul Na]ional de Informa]ii al SRI;
1977–1984 – secretar de stat la Ministerul de Interne;
1984–1987 – adjunct al ministrului de Interne;
1987–22 decembrie 1989 – Ministru Secretar de Stat la
Ministerul de Interne [i [ef al Departamentului Securi-
t\]ii Statului.
~n zilele [i nop]ile de foc ale sf`r[itului de decembrie
1989 a avut un rol esen]ial `mpreun\ cu generalul
{tefan Gu[\, [eful Marelui Stat Major al Armatei, `n
prevenirea unui distrug\tor r\zboi civil care era pe
punctul de a fi declan[at. Totodat\ a reu[it `n acele
`mprejur\ri dramatice s\ protejeze nu numai via]a pro-
priilor subordona]i ci [i a celorlalte efective ale
Ministerului de Interne. R\m`ne celebr\ o afirma]ie pe
care a f\cut-o `ntr-unul din procese: „Cei care hot\r\sc
s\ piard\ sunt [i cei mai puternici“. ~n ciuda rolului
major jucat `n acele evenimente istorice, la 31 decem-
brie 1989 a fost arestat [i `n urma proceselor intentate a
fost condamnat, `n total, la aproape 25 de ani de `nchi-
soare. A fost eliberat din ~nchisoarea Jilava la 31 de-
cembrie 1993 f\r\ s\ fi cerut sau s\ fi beneficiat de nici
un act de clemen]\, ci prin hot\r`re judec\toreasc\, `n
conformitate cu legea. ~n prima decad\ a lunii ianuarie
1990, dup\ aproape 39 de ani de activitate, a fost trecut
`n rezerv\.
Activitate politic\
[i ob[teasc\: A fost deputat de Arge[ (Circumscrip]ia Electoral\
Domne[ti) `n Marea Adunare Na]ional\ [i membru al
CC al PCR `n dou\ legislaturi.
Importante pentru prezentarea noastr\ sunt dou\ aspecte: faptul c\,

prin natura domeniului `n care a lucrat (`nv\]\m`nt), Iulian Vlad a fost
un ofi]er cu lecturi, cultivat [i cu solide cuno[tin]e teoretice profesionale

[i politice, mult superioare altor `nal]i func]ionari ai MI; faptul c\, `n
calitate de comandant `n cadrul Direc]iei ~nv\]\m`nt a MI, de [ef al
acelei Direc]ii, apoi de comandant al {colii Militare de Ofi]eri a MI a
cunoscut bine, personal [i profesional, cam `ntregul aparat de lucru al
Securit\]ii [i al Ministerului de Interne. Aceste avantaje i-au permis lui
Iulian Vlad s\ evalueze permanent calitatea ofi]erilor Securit\]ii, ai
Mili]iei, trupelor [i ai celorlalte arme, posibilit\]ile lor reale, gradul
de instruc]ie, precum [i raportul `ntre misiuni [i performan]e. Ge-
neralul Vlad a avut [i privilegiul unui alt tip de abordare a rela]iei cu
intelectualii cunoscu]i ai ]\rii, prezent`ndu-se el `nsu[i ca un intelectu-
al de orientare francofil\, cu bune cuno[tin]e de istorie na]ional\ [i
universal\ [i cu o manier\ mai elastic\ de interpretare a informa]iilor
[i datelor ob]inute prin activitatea departamentelor centrale ale
Securit\]ii. Generalul Vlad vorbe[te franceza, germana [i rusa, fapt
care i-a [i permis accesul la literatur\ [i la informa]ia istoric\. Dup\
revolu]ie, calit\]ile sale de inteligen]\ [i abilitate, precum [i faptul c\
nu a putut fi „prins“ cu abuzuri grave au generat opinia adversarilor s\i
c\ era un tip „ascuns“, „f\]arnic“, „viclean“. Nu exist\ `n istorie [i `n
lume [ef de serviciu secret s\ nu fie considerat astfel.
~n anii ’70 a con[tientizat, ca urmare a unui studiu special, impor-
tan]a [i rolul elitelor `n societ\]ile democratice din Occident, c`t [i `n
România. Astfel, a avut `n studiu sistemul de rela]ionare al Ser-
viciului de Informa]ii Interne al Fran]ei, ale c\rui re]ele de colabora-
tori [i informatori coborau ([i coboar\) p`n\ la nivel de director de
liceu, `n `ntreaga na]iune, constituindu-se ca o structur\ ancorat\
solid `n societatea civil\ francez\. Cunoscu]i cu denumirea hono-
rables correspondants (onorabili coresponden]i), ei provin din mai
toate straturile societ\]ii. ~n dialogul dintre ziarista Christine Ockrent
[i contele de Marenches, [eful Serviciului de Documentare Extern\
[i de Contraspionaj al Fran]ei, consilierul preziden]ial m\rturisea:
„M: (...) ~n poli]ie sunt numi]i informatori, `n serviciul v\milor,

avizori. ~n serviciile speciale li se spune onorabili coresponden]i.
O: Gama este foarte variat\?
M: Unul poate fi [ofer de taxi, altul personaj bisericesc sau

chiar secretar de stat.
O: Sunt remunera]i pentru serviciile lor?
M: Da, unii o fac pentru bani. Unul, doi sau trei dintre ei au luat
sume importante, e drept. Dar majoritatea onorabililor corespon-
den]i lucreaz\ din patriotism [i pentru onoarea de a-[i servi ]ara.
Anumi]i francezi c\l\toresc `n zone sensibile, unde pot observa,
vedea [i auzi lucruri utile pentru ]ara lor. Toate ]\rile practic\ acest
sistem. Oameni at`t de serio[i, ca britanicii, dau dovad\ de un sim]
civic remarcabil. Prietenii no[tri elve]ieni, care-[i respect\ mult
neutralitatea, au un sistem de ofi]eri de mili]ie care informeaz\
guvernul de la Berna, pentru c\ umbl\ cam peste tot. ~i g\se[ti `n
posturi importante sau `n afacerile interna]ionale. Serviciile de in-
forma]ii sunt o imens\ sit\ `n care se arunc\ mii de informa]ii, sute
pe zi, pentru a extrage esen]a sau numai c`teva pic\turi care contea-
z\ [i care alimenteaz\, de exemplu, un buletin cu destina]ia Elysee
sau alte centre de decizie. Controlul acestor informa]ii reprezint\
una din sarcinile esen]iale ale Serviciului.“28
Racolarea [i sprijinirea logistic\ (de exemplu, cea editorial\),

financiar\ (premii, sume virate prin funda]ii, sponsorizarea docu-
ment\rii sau c\l\toriilor) [i de rela]ii publice (propagand\ [i publi-
citate) a scriitorilor, profesorilor universitari, oamenilor de art\,
arti[tilor (promovarea lui Brigitte Bardot ca simbol al Fran]ei a fost
un exemplu, a marelui comedian Louis de Funes `n rolul jandarmu-
lui, alt exemplu), a c`nt\re]ilor, creatorilor de mod\ etc. se f\cea `n
baza unui program coerent de promovare a valorilor na]ionale.
Pentru punerea `n aplicare a acestui program, serviciile secrete
franceze colaborau direct, dar conspirat, cu ministerele Educa]iei [i
Culturii, ocup`ndu-se totodat\ [i de protejarea culturii franceze de
ingerin]e parazitare. La cap\tul acestei activit\]i se dezvoltau apoi
curente de opinie critice, av`nd la origine declara]ii ale unor perso-
nalit\]i, pozi]ii oficiale ale unor demnitari, articole de pres\ dirijate,
28 Christine Ockrent, Contele de Marenches, Consilier de tain\ al Puterii,
Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992, p. 101.
publica]ii [i filme con]in`nd mesaje subliminale negative la adresa

acelor fenomene importate (hippy, mafia italian\, produsele ameri-
cane de contraband\, ingerin]a comunist\ `n Africa francofon\ [.a.).
Aceste teme au fost strecurate subtil mai ales `n cinematografia
francez\. Un exemplu: introducerea jandarmului din Saint Tropez
`ntr-un grup hipiot a st`rnit r`sul [i a subliniat ridicolul asupra acelui
fenomen periculos, importat din Statele Unite, `mpreun\ cu `ntreaga
promiscuitate ce `l `nso]ea. Serviciul de Informa]ii Interne francez
]inea o permanent\ leg\tur\ – fie operativ\, fie informal\ – cu marile
personalit\]i ale na]iunii, promov`nd consult\ri, evalu\ri, `ntocmirea
de studii, participarea la planificarea unor ac]iuni, bine`n]eles f\r\ a fi
deconspirate. Datorit\ temperamentului sau sechelelor celui de-al
doilea r\zboi mondial [i ale R\zboiului rece, numero[i intelectuali de
notorietate refuzau s\ lucreze direct cu serviciile secrete franceze. ~n
aceste situa]ii erau exploata]i „`n orb“, f\r\ s\ [tie [i tot f\r\ s\ [tie
sprijini]i. Un subiect care a preocupat Fran]a mul]i ani a fost cel al
comportamentului oamenilor politici francezi `n timpul celui de-al
doilea r\zboi mondial, colabora]ionismul [i rezisten]a, inclusiv falsa
sau pretinsa participare la rezisten]a antinazist\. Fal[ii eroi au fost
demasca]i (o minoritate), dar `n majoritate au fost exploata]i `n folosul
na]iunii, inclusiv prin aplicarea unui [antaj la baza rela]iei.
Iulian Vlad a `ncercat ceva asem\n\tor [i `n rela]ia Securit\]ii
cu personalit\]i culturale [i [tiin]ifice ale României. Deschiderea a
f\cut-o personal Nicolae Ceau[escu `n ideea: „oamenii de [tiin]\ [i
de cultur\ de a n-i apropia [i a ne sus]ine“. Vlad mo[tenea [i un
`nceput de rela]ie armonic\, dar izolat\ [i mai degrab\ `ngust\, de
la Ion St\nescu [i Vasile Patiline], folosit\ [i de generalul Ple[i]\,
care stabilise un sistem de colaborare cu v`rfuri ale intelectualit\]ii
române[ti. Colaborarea nu implica neap\rat un contract informativ,
ci un sistem de consultan]\ `n domenii diferite. Aceste rela]ii au
mers foarte departe, influen]`nd decisiv ideea exploat\rii senti-
mentelor na]ionaliste ale popula]iei `n folosul regimului comunist,
ajung`nd, mai ales `n ultimii ani, p`n\ la rezolvarea unor probleme
personale. ~n dialogul lui Viorel Patrichi cu generalul Nicolae
Ple[i]\, a fost abordat [i acest subiect:
„Nicolae Ple[i]\: Erau urm\rite toate categoriile de intelectu-

ali. Aveam un colectiv de 10-15 oameni. Erau [i doi-trei ofi]eri
coresponden]i pe regiuni. Securitatea ap\ra valorile materiale [i
spirituale, secretul activit\]ii [tiin]ifice. Aveam re]ea printre intelec-
tuali `n toate institutele de cercetare. S-a pus problema ap\r\rii lor
[i a crea]iei lor. Trebuiau pu[i la ad\post ca s\ nu fie racola]i de ser-
viciile de spionaj str\ine.
Viorel Patrichi: Cum acceptau intelectualii colaborarea cu
dvs.?
NP: La `nceput n-au sesizat latura protec]iei din activitatea
noastr\. Credeau c\-i suspect\m. Ceea ce leza demnitatea lor. C`nd
s-au l\murit despre ce e vorba, intelectualii nu numai c\ nu aveau
rezerve, dar veneau `n `nt`mpinarea aparatului. C\utau contactul cu
organele de informa]ii [i contrainforma]ii pentru protec]ie. ~n a
doua parte a regimului Ceau[escu, c`nd s-a intensificat activitatea de
constr`ngere, se `mpiedicau contactele cu str\inii. Intelectualii s-au
g`ndit c\ nu pot lupta contra m\surilor de `ngr\dire dec`t av`ndu-i
ca alia]i pe cei din serviciile de informa]ii [i contrainforma]ii, «\ia
de la Secu». Cine m\ ajut\ s\ plec la Paris? Cine m\ ajut\ s\-mi
public c\r]ile? A[a s-a recurs la Securitate.“29
Aceast\ explica]ie nu este complet\ [i nu atinge fondul proble-

mei. Despre ce intelectualitate era vorba? Intelectualitatea ]\rii fu-
sese distrus\ `n primul deceniu de regim comunist, iar intelectualii
recupera]i erau obliga]i s\ semneze angajamente de colaborare sau
o f\ceau de fric\. Ceilal]i intelectuali, intelectualii noi, fuseser\
admi[i `n facult\]i pe baz\ de origine s\n\toas\ – copii de ]\rani [i
muncitori –, iar intelectualii din familiile cu tradi]ie care reu[iser\
s\ se strecoare printre furcile caudine ale sistemului, fuseser\ mai
`ntì trimi[i `n produc]ie, apoi accepta]i `n universit\]i numai dup\
`ndeplinirea unor compromisuri sau dup\ ce partidul se convingea
c\ sunt loiali regimului. Este unul dintre motivele pentru care nu
29 Viorel Patrichi, Ochii [i urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae

Ple[iþ]\, Ed. Ianus Inf. SRL, Bucure[ti 2001, p. 129.
am avut o disiden]\ a intelectualit\]ii [i am avut numai o disiden]\

politic\, de la anticeau[ism personal la socialism cu fa]\ uman\, [i
c`]iva opozan]i a c\ror ac]iune pornea de cele mai multe ori din
motive personale. Cele mai frecvente erau tocmai interzicerea
c\l\toriilor `n str\in\tate, contactul cu rude aflate `n exil, rela]ii de
cult sau culturale altfel fire[ti. Rela]ia `ntre intelectuali [i Securitate
nu s-a putut stabili armonic [i natural – ca `n Fran]a – [i pentru c\,
`ntre cele dou\ entit\]i, `n România comunist\ se amestecau para-
zitar cadrele. Subiectul a fost tratat cu seriozitate de profesorul
Petre T. Frangopol, cunoscuta personalitate [tiin]ific\ româneasc\
subliniind [i rolul nefast al „elitelor negative“, provenite din mul]i-
mea de indivizi care, sub acoperirea aderen]ei zgomotoase la par-
tidul comunist, la Ceau[escu [i specul`nd rela]ia cu Securitatea, au
creat o fals\ elit\ intelectual\ [i o fals\ baz\ pentru o construc]ie
na]ional\ solid\30. Este adev\rat c\ rela]ia normal\ care se sta-
bile[te `ntre intelectualitate [i serviciul de informa]ii fusese defor-
mat\ din start `n cazul Securit\]ii române[ti, c\ a avut o perioad\
`n care a reu[it s\ foloseasc\ din plin rena[terea na]ionalismului [i
c\ s-a terminat `ntr-un form\ de rela]ie clientelar\. ~n domeniul
tehnic, a[a cum mi-a m\rturisit Petre Roman, speciali[tii confrun-
ta]i cu ofi]eri de Securitate care le cereau s\ apere secretul de stat,
ajunseser\ s\ cunoasc\ mai bine [i s\ aplice mai corect procedeele
de protec]ie dec`t Securitatea `ns\[i, astfel c\ interven]iile oame-
nilor ei p\reau for]ate. Generalul Vlad a `nfiin]at un liceu pentru
cadrele militare, cu urmarea cursurilor la seral, [i a ini]at procesul
de absolvire a studiilor superioare, la f\r\ frecven]\. Este de
`n]eles c\ aceasta a impus [i o selec]ie, simpla absolvire a liceului
sau a unei facult\]i la f\r\ frecven]\ neput`nd rezolva problema
calit\]ii aparatului. Ea se `nscria `n procesul general de diluare a
eficien]ei sociale [i economice a diplomei de studii superioare.
30 Petre T. Frangopol, Mediocritate [i excelen]\. O radiografie a [tiin]þei [i a

înv\]þ\mîntului din România, Ed. Albatros, Bucure[ti, 2002. (Vezi mai ales sub-
capitolul „Inteligen]a româneasc\ la cheremul Cadrelor?“, p. 85 [i subcapitolul
„Elite negative...“, p. 332.)
România a cunoscut [i cunoa[te un procent prea mare de imbecili

cu studii.
Un alt aspect important a fost generat tot `n mediul activit\-
]ilor secrete ale Securit\]ii. Cu ceva timp `naintea apari]iei curen-
tului „na]ionalist“ [i a primelor manifest\ri propagandistice pe
suport istoric, `n Securitate se lansase un proiect profesionist de
informare, analiz\ [i reevaluare a fenomenului legionar. El a fost
favorizat [i de rela]ia personal\ a generalului Ple[i]\ cu istoricul
Constantin C. Daicoviciu, unul dintre cei mai celebri oportuni[ti,
intelectual trecut prin mai toate partidele ajunse la putere `nainte
de comunism, inclusiv pe la legionari. A fost subliniat\ astfel la
nivelul conducerii Securit\]ii, distinc]ia `ntre Mi[care legionar\
sub Zelea Codreanu [i cea ajuns\ sub conducerea lui Horia Sima.
Un rol activ `n aceast\ rela]ie l-a avut Dan Zamfirescu, care se
consider\ ini]iatorul curentului „socialismului na]ionalist“. El a
reu[it s\ conving\ mai mul]i generali ai Securit\]ii asupra lipsei
de nocivitate a Mi[c\rii legionare conduse de Codreanu [i s\ pun\
la dispozi]ie o serie de informa]ii – unele `ndoielnice – asupra
doctrinei, scopurilor politice [i istoriei acelui fenomen dezvoltat
`n deceniile trei [i patru ale secolului al XX-lea. Probabil c\ acest
lucru a fost posibil deoarece Nicolae Ceau[escu avusese un scurt
episod legionar `n tinere]e, f\r\ consisten]\, la `ndemnul unuia
dintre fra]ii lui. Relu`nd `n ziua de 12 aprilie 2004 o discu]ie mai
veche, autorul a solicitat poetului [i publicistului Adrian P\unes-
cu s\-i relateze o `nt`mplare semnificativ\ petrecut\ `n septembrie
1978: „Era `naintea deschiderii anului universitar [i Ceau[escu
m\ invitase la Re[i]a [i apoi la Cluj, at`t pentru ceremoniile de
deschidere a anului universitar, c`t [i pentru c`teva vizite prin
`ntreprinderi. ~n avion am avut ocazia s\ discut cu el o problem\
care m\ deranja, care mi se p\rea nepotrivit\ [i chiar periculoas\.
Aflasem c\ `l numise ca ministru al S\n\t\]ii pe doctorul Fica,
directorul de la Spitalul Municipal, despre care Ceau[escu spunea
c\ s-a descurcat foarte bine `n timpul cutremurului din 1977. Eu
purtam mai de mult timp o campanie `n Flac\ra `mpotriva acestui
medic, care pur [i simplu, ca doctorand, furase o lucrare francez\,
a unui autor francez. I-am spus atunci lui Ceau[escu c\ eu nu pot

s\ fiu de acord ca, dup\ o campanie `ndelungat\ dus\ `n Flac\ra,
individul s\ fie promovat. Dac\ era atacat prin Munca de partid
sau prin Sc`nteia nu se mai `nt`mpla asta. Atunci Ceau[escu mi-a
spus c\ a constatat c\ doctorul Fica este foarte dinamic, iar eu
i-am replicat: «S\ [ti]i c\ nici un ho] nu e melancolic». El a r`s,
dar imediat mi-a repro[at c\ fac propagand\ `n Flac\ra lui Grigore
Osipov-Sine[ti, care a fost legionar. I-am explicat c\ Grigore
Osipov-Sine[ti este o somitate `n domeniul paradontozei [i este
promovat `n Flac\ra `n calitate de somitate a medicinei româ-
ne[ti. «Osipov-Sine[ti era unul dintre intelectualii basarabeni –
am continuat – [i s\ [ti]i c\ legionarismul nu a fost la fel `n
Muntenia, Ardeal sau Basarabia, pentru c\ una erau legionarii de
bulevard [i alta era legionarismul de la periferia ]\rii, unde ideile
na]ionaliste se percepeau altfel, mult mai acut, dar [i mai serios.
Ace[ti intelectuali aderen]i la legionarism erau pe grani]ele
României Mari. E cu totul altceva dec`t Muntenia». Ceau[escu a
fost de acord cu aceast\ remarc\. Apoi i-am spus: «{i s\ mai [ti]i
c\ exist\ intelectuali [i `n Partidul Comunist, care au [i carnet de
membru `n regul\, dar nu sunt militan]i activi `n activitatea
curent\, `n munca de partid». ~n acel moment, Ceau[escu a avut
un scurt interval de reflec]ie [i mi-a spus: «Cu Mi[carea legionar\
lucrurile sunt mai complicate. Momentul Codreanu a fost altceva
dec`t Horia Sima. La `nceput au fost multe energii curate, oameni
care au vrut binele, [i dup\ Codreanu lucrurile n-au mai stat a[a.
Dar despre asta s\ nu te apuci s\ scrii, pentru c\ lucrurile sunt
timpurii, `nc\ nu e momentul». A[a s-a `ncheiat discu]ia. Apoi, nu
mai ]in minte precis, `ntr-o fabric\, dar sigur la Cluj mi-a spus c\
a renun]at la numirea lui Fica, de[i decretul era deja scris“.
Generalul Ple[i]\ merge p`n\ acolo `nc`t face o compara]ie direct\
`ntre Nicolae Ceau[escu [i Corneliu Zelea Codreanu: „El era
Codreanu `n picioare. Eu am citit [i C\rticica [efului de cuib. Am
g\sit o similitudine teribil\. El avea tot un comportament natural,
cum era Corneliu Codreanu. Unul – comunist, cel\lalt – na]iona-
list, dar am`ndoi români adev\ra]i. Comuni[tii au `nv\]at din
con[tiin]a legionar\ `n pu[c\rie. Pe ilegali[tii comuni[ti i-a impre-

sionat atitudinea legionarilor care c`ntau c`nd ì duceau la locul de
execu]ie. «Sunt de invidiat, spuneau ilegali[tii. Noi n-am ajuns
`nc\ la un asemenea nivel de con[tientizare, s\ mergem c`nt`nd la
glon]». Sunt dou\ ideologii diferite, nu vreau s\ le bag `n aceea[i
oal\, dar s-au `nt`lnit. Din punct de vedere al românismului e foarte
greu de f\cut o delimitare `ntre cele dou\ comportamente“31.
Compara]ia nu poate sta `n picioare dec`t `ntr-un singur loc: [i
Ceau[escu a mers la moarte c`nt`nd. Interna]ionala!
~n leg\tur\ cu lansarea a[a-numitului curent „na]ional-socia-
list“ sau al „socialismului na]ional“, am purtat o discu]ie [i cu
Dan Zamfirescu `n ziua de 29 februarie 2004. „Eu sunt autorul –
mi-a declarat. Am scris `n Flac\ra lui P\unescu: «Eu, fiu de
mo[ier [i nepot de ministru, am fost f\uritorul ideologiei
na]ional-comuniste». A fost ac]iunea mea deliberat\, r\zbunarea
mea pentru ceea ce fusesem, pentru familia mea. Totul a `nceput
dup\ Congresul al IX-lea al partidului. Eram `n Arge[ la o ac]iune
[i m-am dus la o c`rcium\ cu generalul Pan\. |sta mi-a povestit
c\ umbla cu Ceau[escu `nainte prin ]ar\ [i c\ la un moment dat
Ceau[escu a spus: «O s\ vede]i voi c`nd o s\ vin eu la conducere,
s\ fiu voievod `n ]ara asta». Atunci mi-am zis: «Aha, \sta nu vrea
s\ fie ca Lenin sau ca Stalin, vrea s\ fie voievod, ca Mihai
Viteazul!» [i am b\gat la cap. Ocazia s\ lansez curentul s-a ivit
imediat dup\ Congresul al IX-lea. Lucram cu Dumitru Popescu.
El a condus curentul, dar ideologia a fost relansat\ de mine“.
Momentul faimoaselor compara]ii cu voievozii români este punc-
tat de Dan Zamfirescu astfel: „Totodat\, `mpingerea lui Cea-
u[escu `ntre {tefan cel Mare [i Mihai Viteazul ([i sunt primul care
a f\cut-o `n recenzia c\r]ii lui Michel P. Hamelet, publicat\ de
Nicolae Breban `n România literar\) era un mod de a sfida
Moscova, ar\t`ndu-i c\, a[a cum se petrecuse c`ndva [i pe vremea
Imperiului Otoman, noi aveam voievozi, nu simple pa[ale ale
Kremlinului. Nu mai eram pa[al`cul de la Ialta! Asta voiam s\
31 Viorel Patrichi, op. cit., pp. 79-80.

demonstr\m cu acest a[a-zis cult“32. Detaliile acelei `nt`mpl\ri

mi-au fost prezentate tot la `ntrevederea din 29 februarie 2004:
„Am dus articolul (recenzie la cartea lui Hamelet) `n redac]ie.
Acolo, Zigu Ornea [i un alt evreu (nu l-a numit, n.a.) au oprit
articolul, protest`nd pentru compara]iile exagerate cu voievozii
români. Breban a v\zut, i s-a p\rut [i lui c\ am cam s\rit calul,
dar a spus: «Eu am`n publicarea articolului, dar, dac\ apar recenzii
`n alte reviste `naintea noastr\, v\ dau afar\». Apoi l-a informat pe
Dumitru Popescu [i astfel a fost lansat articolul, preluat ca un semnal
politic important [i amplificat de unul dintre f\uritorii cultului perso-
nalit\]ii lui Ceau[escu, Octavian Paler. Eu am lansat [i formula
«Epoca Nicolae Ceau[escu», dar Paler a supralicitat [i a lansat formu-
la «Epoca de Aur»“ – a spus `n continuare Zamfirescu. ~n acela[i nu-
m\r al revistei Flac\ra lui Adrian P\unescu, Dan Zamfirescu explic\ [i
apari]ia curentului protocronist [i a denumirii acestuia: „~n mod
paradoxal pentru na]ionalismul [ovin [i xenofob, de care noi ne-am
ferit ca de dracu’, omul care a creat termenul pentru aceast\ doctrin\
cu r\d\cini `n prima jum\tate a secolului al XIX-lea [i care a deve-
nit `nsu[i simbolul ei, ridicat pe scut de noi, abhorat de al]ii, Edgar
Papu, era un evreu cre[tinat, ca [i maestrul s\u, Tudor Vianu, care
era `ns\ n\scut cre[tin, pe c`nd neuitatul Papu, se zice c\ nepot de
rabin, devenise cre[tin catolic la 30 de ani, datorit\ prin]ului Vla-
dimir Ghyka“. Dup\ acest episod, cu ocazia Congresului al X-lea
al partidului, Dumitru Popescu a lansat oficial cultul personalit\]ii
lui Ceau[escu. Fenomenul a fost `n realitate mult mai complex. A
pornit din partid, de la Ceau[escu [i echipa lui mai t`n\r\, sub acope-
rirea nevoii de a-l proteja de furia sovietic\ dup\ momentul de curaj
din 1968, iar intelectualii na]ionali[ti au venit cu „logistica“ acestei
ideologii, cre`nd astfel posibilitatea transform\rii sale `ntr-un curent
politic [i propagandistic. Vom sublinia din nou c\, pe fond, a[a-nu-
mitul „na]ionalism“ din perioada Ceau[escu era o expresie a deli-
mit\rii Partidului Comunist Român de influen]a URSS, specul`nd
din plin rusofobia poporului român. Rusofobia, ca [i antisemitismul
32 Flac\ra lui Adrian P\unescu, Nr. 1/6 septembrie 2003, p. 14.
sunt forme ale xenofobiei, adic\ aspecte extremiste din ideologia

na]ionalist\. Nu era vorba de na]ionalism autentic, doctrinar, de[i
con]inea expresia unui sentiment onorabil de patriotism, `n contex-
tul unui regim comunist dat.
Pe timpul `n care se dezvolta acest fenomen, Iulian Vlad ocupa
func]ia de [ef al Direc]iei ~nv\]\m`nt a MI [i l-a perceput `n conexiune
cu un alt fenomen, mult mai penetrat `n structuri, [i anume cel al
schimb\rii gradate a genera]iilor de ofi]eri ai Internelor [i Securit\]ii,
cu absolven]i de studii superioare, [efi de promo]ie [i speciali[ti.
Ajuns `n conducerea Ministerului de Interne, s-a preocupat timp de
zece ani (1977–1987) de stabilirea unor leg\turi directe cu intelec-
tuali ai ]\rii, pe care i-a cultivat nu numai din motive profesionale.
Cu timpul i s-a creat o imagine de intelectual rafinat, echilibrat [i
ra]ional, care se proiecta [i asupra valului nou de ofi]eri din con-
ducerea Securit\]ii. A[a cum ar\tam, numirea sa la conducerea
DSS `n octombrie 1987 a fost primit\ cu satisfac]ie `n mediile inte-
lectuale, precum [i `n structuri. Din punctul de vedere al imaginii
noului [ef al DSS `n ochii subordona]ilor, generalul Iulian Vlad
avea totu[i dou\ probleme: unu – era perceput ca un excelent teo-
retician, dar lipsit de practic\, [i doi – nu avea experien]\ `n activi-
tatea extern\ a Securit\]ii. Cantonat `ntreaga carier\ `n domeniul
`nv\]\m`ntului, Vlad nu fusese un practician, adic\ nu urcase `n ie-
rarhie pe baza unei activit\]i duse `n teren, `n munca de informa]ii,
de spionaj, de contrainforma]ii [i contraspionaj. De altfel, este po-
sibil ca motivul numirii sale `n acea func]ie s\ fi avut la baz\ per-
cep]ia lui Ceau[escu conform c\reia Vlad putea fi asimilat mai
degrab\ unui activist. {tim sigur c\ alegerea lui Vasile Milea la
conducerea Armatei s-a datorat acestei percep]ii. Imaginea unui
Iulian Vlad activist, securist de catedr\, lipsit de experien]\ combativ\
nu trebuie s\ ne `n[ele. Ca personalitate cultivat\ [i ca individ
inteligent el este mult mai suspect `n privin]a evenimentelor din
decembrie 1989 dec`t oricare alt general de Securitate. Imaginea de
teoretician al serviciilor secrete este o capcan\. A fost un lider super-
periculos al Securit\]ii, tocmai pentru c\ inteligen]a [i preg\tirea sa
superioar\ ì permiteau manevre infinit mai subtile [i ascunzi[uri pe
care nu le vom descoperi niciodat\. ~n 15 ani de zile, cu excep]ia lui

Silviu Brucan, nimeni nu-l acuz\ de ceva pe generalul Iulian Vlad, de[i
el a fost [eful Securit\]ii ceau[iste, capul poli]iei politice din România
dictatorial\. Singurul r\spuns pe care `l putem da este c\ a [tiut s\
manevreze cu o abilitate ie[it\ din comun `ntr-un moment de istorie
`n care oricine `n locul lui putea tr\da sau `[i putea pierde capul.
Infirm`nd temerile unora, odat\ numit la conducerea DSS, ge-
neralul Vlad se va ocupa `n mod constant [i aplicat de `n]elegerea [i
conducerea serviciilor externe ale Securit\]ii, astfel c\ `n decembrie
1989 ajunge s\ organizeze aproape perfect o ac]iune extern\ de
amplitudine: vizita lui Ceau[escu `n Iran. Rezolvarea unor pro-
bleme economice [i comerciale pe plan extern, `n timpul celor doi
ani de mandat, `n condi]iile crizei generalizate instalate `n rela]iile
României comuniste cu fo[tii parteneri, a fost una din cauzele
`ncrederii acordate de Ceau[escu lui Vlad. Iar acele proiecte comer-
ciale [i economice, finalizate (teoretic) prin contractul multiplu
petrol-armament `ntre România [i Iran, `n valoare de peste 1 mi-
liard de dolari, veneau la cap\tul unui efort substan]ial de st\p`nire
a domeniului din partea lui Vlad. Dup\ numire, Vlad a produs o
activizare a culegerii de informa]ii. Luase `n subordine patru
direc]ii de contraspionaj: 1. Cea mare, preexistent\. 2. UM 0110,
contraspionaj pe ]\rile socialiste, activitate major\, dar cu slabe
rezultate anterioare. 3. Direc]ia de contrainforma]ii militare, cea
mai slab\, care, `n loc de protec]ia secretului militar [i a cadrelor,
se ]inea de chestiuni m\runte, de turn\torii. 4. UM 0195 din sis-
temul CIE, contrainforma]ii [i contraspionaj. Toate au primit sarci-
ni de ap\rare [i de siguran]\ na]ional\. Rede[teptarea activit\]ii
unit\]ii 0110, mai ales pe spa]iul sovietic, a atras aten]ia KGB-ului
asupra orient\rii noului [ef al DSS. C\utat cu insisten]\ de Nicolae
Militaru [i resping`ndu-l sistematic, apelat cu diferite mesaje trans-
parente de c\tre Silviu Brucan, `n timpul anchetei pentru Scrisoarea
celor [ase, Iulian Vlad s-a prezentat `n fa]a sovieticilor ca o per-
soan\ inabordabil\, din acest punct de vedere. Eticheta pus\ atunci
a fost: credincios lui Ceau[escu.
Asupra generalului Vlad s-au ridicat dou\ `ntreb\ri: cum a ajuns,

tocmai `n momentele cele mai critice, la conducerea Securit\]ii, de[i
provenea din structur\, [i cum a reu[it s\ supravie]uiasc\ `n perioa-
da 1987–1989, `n care s-au desf\[urat cele mai puternice atacuri la
adresa regimului Ceau[escu, iar Securitatea nu le-a putut nici
`mpiedica, nici abate? Numirea sa a fost determinat\ de activitatea
`n domeniul organiz\rii contactelor externe ale lui Ceau[escu la
nivel `nalt, un subiect major pentru dictatorul român, iar men]inerea
`n func]ie – s\ nu uit\m c\ este vorba totu[i doar de doi ani – s-a
datorat distan]ei pe care o luase Ceau[escu de Securitate, trat`nd-o
ca pe o institu]ie `n care nu mai poate avea `ncredere. A[a cum am
mai ar\tat, at`t `n cazul Milea c`t [i `n cazul Vlad, este plauzibil ca
Ceau[escu s\ fi v\zut `n ei mai degrab\ ni[te activi[ti ai partidului,
av`nd `n vedere subordonarea institu]iilor pe care le conduceau par-
tidului. Este [i motivul pentru care informa]iile despre situa]ia din
]ar\ nu produceau o reac]ie, chiar [i de nemul]umire, din partea lui
Ceau[escu. El lucra `n acel moment preponderent cu partidul. La
ultimul bilan] al DSS la care a participat, Ceau[escu a declarat:
„Ofi]erii de Securitate sunt activi[ti de partid cu statut special“.
Informa]ia `n dilem\. Conform declara]iilor sale din anchete,
procese [i de la audierile Comisiei senatoriale, generalul Vlad i-ar
pus lui Ceau[escu la dispozi]ie imaginea conexiunii `ntre situa]ia
grav\ intern\ [i dezvoltarea periculoas\ – pentru regimul comunist
din România – a situa]iei interna]ionale. Astfel, Ceau[escu avea pe
birou oglinda crizei interne [i necesitatea unor m\suri de corectare,
pe de o parte, [i amenin]area extern\, pe de alt\ parte, care nu va
ezita s\ profite de sl\biciunile interne ale regimului. Ceau[escu
`n]elegea, dar refuza s\ ac]ioneze. Pentru Securitate asta crea o mare
problem\. Fo[tii [efi ai Securit\]ii insist\ pe nuan]a c\ „ì deschi-
deau ochii“ lui Ceau[escu pentru ca gre[elile sale s\ nu se r\sfr`ng\
asupra ]\rii, sistemul de informare c\tre el al Securit\]ii av`nd astfel
un caracter profilactic [i patriotic.
Aceast\ tez\ are o problem\: este greu de controlat ce anume ì
prezenta generalul Vlad lui Nicolae Ceau[escu din informa]iile pe
care le primea din structur\ [i sub ce form\? Virgil M\gureanu, omul
care a v\zut dup\ revolu]ie documentele care circulau `ntre Vlad [i

Ceau[escu – [i e posibil s\ fie singurul care le-a v\zut [i analizat –
este de alt\ p\rere. Pe timpul `ntrevederii din ziua de 23 iulie 2005,
`ntre autor [i profesorul M\gureanu, a avut loc [i urm\torul dialog:
„Virgil M\gureanu: (...) Ce m\ fr\m`nt\ este urm\torul aspect.

Eu am citit rapoartele Securit\]ii române din toamna din ’89. Erau
foarte departe de adev\rul celor care urmau s\ se `nt`mple. Eu nu
[tiu `n ce m\sur\ l-a]i consultat sau l-a]i `ntrebat unele lucruri [i pe
generalul Vlad... P\rea, din ceea ce mi s-a dat mie s\ citesc... eu am
cerut toate documentele de arhiv\ privind reflectarea `n notele
Securit\]ii a evenimentelor care urmau s\ se produc\ [i mi-au f\cut
impresia c\ erau foarte departe de adev\r. A[ mai ad\uga...
AMS: O secund\! Ce anume con]ineau, ce v\ face s\ crede]i c\
erau departe de adev\r?
VM: Erau note generale, ceva de genul c\ imperialismul care se
mi[c\, c\ serviciile israeliene care fac... nu c\ n-ar fi fost implicate,
c\ au fost [i ele, dar nu `ntr-o m\sur\ semnificativ\. Ori tocmai pe
\[tia ì scoteau `n fa]\, c`nd rolul lor, s-a [i dovedit, era altul... Dar
printre poten]ialii du[mani, considera]i foarte periculo[i, erau ser-
viciile acestea israeliene, care s-a [i dovedit c\ nu aveau leg\tur\ cu
planificarea, cu ac]iunea pus\ `n derulare de sovietici. Notele
Securit\]ii nu aveau leg\tur\ cu miezul afacerii [i nici nu
transp\rea, `n nici una dintre note, s\ fie clar, c\ regimul este con-
damnat. Faptul c\ acel calendar al dispari]iei sale [i al evolu]iei
evenimentelor, care ar urma s\ duc\ la aceast\ dispari]ie, fixarea
unor puncte de conflict, `n mari ora[e, despre care am vorbit, inclu-
siv mi[carea pe e[ichierul opera]iunilor serviciilor secrete, mi[carea
de la Ia[i c\tre Timi[oara, prin Cluj, `ncerc\rile acestea de a porni
conflictul [i cum s\ se pun\ `n dispozitiv de ac]iune, ei bine toate
acestea erau foarte slab sau deloc reflectate `n notele Securit\]ii din
toamna lui 1989.
AMS: Este surprinz\tor ce spune]i, pentru c\ generalul Vlad, `n
audierile lui [i `n procese, afirm\ c\ lucrurile astea erau cunoscute,
[tia [i localit\]ile unde trebuia s\ se `nt`mple [i le-a [i numit.

Considera]i c\ este o declara]ie post-factum?
VM: Eu nu [tiu pe ce se bazeaz\, pentru c\ [i afirma]iile mele
`n fa]a unui martor at`t de important cum sunte]i dvs. [i afirma]iile
generalului Vlad, f\cute `n fa]a mai multor instan]e oficiale, toate
aceste afirma]ii, indiferent cine le face, c\ le face M\gureanu sau
Vlad, toate trebuiesc confruntate cu documentele care au stat la
baza inform\rii, la baza cunoa[terii. Acum este momentul s\ v\
`ntreb: cum aprecia]i, din punctul de vedere al celui care urmeaz\
s\ imortalizeze `n scris pentru istorie aceste evenimente, docu-
mentele din toamna lui ’89, pe care le-a]i v\zut, [i cele afirmate de
mine [i de generalul Vlad?
AMS: Eu v\ pot da un singur exemplu, de[i sunt c`teva. Este
vorba de nota raport din 1 decembrie 1989 `naintat\ de Vlad lui
Ceau[escu, cu semn\tur\ [i cu toate indiciile c\ este vorba de un
act autentic, `n care ì prezenta ordinea de zi a discu]iilor de la
Malta cu destul de multe am\nunte [i elementele de preg\tire a
punerii `n aplicare a planului de schimbare a regimurilor din Est.
Era vorba [i de organizarea preg\tit\ de americani `n Europa, inclu-
siv forma]iunea aceea TRUST Organization, din care f\cea parte [i
Pacepa, care este men]ionat\ `n acest document. Este vorba [i de
afirma]ii aluzive... sigur, nu-[i permitea s\ spun\ lui Ceau[escu,
s\-i dea `n scris, nimeni nu cred c\ avea curajul \sta, s\-i scrie lui
Ceau[escu: se urm\re[te `ndep\rtarea dvs. de la putere [i r\stur-
narea regimului socialist. Nu aveau acest curaj. Eu am sim]it din
texte c\ formul\rile directe erau evitate. ~l mai [tiu [i din alte expe-
rien]e anterioare, c\ se evita folosirea unor astfel de expresii, dup\
care, `n seara de 3 decembrie 1989, Vlad s-a prezentat la Ceau-
[escu, acesta chiar `l a[tepta, seara t`rziu, nu s-a dus acas\, pentru
a-i prezenta un raport asupra a ceea ce se discutase la Malta. Vlad
nu a avut temeritatea de a `ntocmi un raport [i s-a prezentat cu
telegramele cifrate [i cu descifrarea lor `n original. Dou\ telegrame,
care aveau un con]inut...
VM: Veneau din exterior.
AMS: Era vorba de o leg\tur\, printr-un ofi]er special desemnat

pentru aceast\ leg\tur\, a unui participant `ntr-una din delega]iile
de la Malta. Pentru verificarea informa]iei, Iulian Vlad s-a deplasat
`ntr-o loca]ie special\, nu [tiu dac\ `n ]ar\ sau `n str\in\tate, unde
s-a `nt`lnit cu sursa respectiv\. Aceasta i-a confirmat con]inutul
informa]iei venite prin ofi]erul de leg\tur\ `n acea zi. S-a f\cut ast-
fel [i verificarea informa]iei. Prima telegram\ anun]a clar c\ Bush
[i Gorbaciov s-au `n]eles pentru `ndep\rtarea lui Ceau[escu de la pu-
tere – eu am publicat-o `n prima parte a acestui volum –, iar a doua
se referea la Panama. Opinia mea este c\ la nivelul `nt`lnirii Gor-
baciov–Bush de la Malta nu s-a intrat `n detalii [i nu s-au discutat
modalit\]ile concrete de r\sturnare, dar s-a convenit ca sovieticii s\
ac]ioneze, americanul recunosc`nd c\ România este spa]iul lor, al sovi-
eticilor. Chiar dac\ a fost `ntrerupt\ `nregistrarea convorbirilor
Bush–Gorbaciov, dup\ cum [ti]i, au ie[it pe puntea vasului [i acolo a
avut loc discu]ia cea mai important\ `ntre patru ochi, avem indicii
serioase c\ ceea ce au discutat acolo este o decizie, o `n]elegere
privind interven]ia `n cele trei ]\ri RDG, Cehoslovacia [i România.
VM: România, Cehoslovacia [i...
AMS: RDG. ~n momentul `n care se reiau convorbirile de la
Malta, dup\ acea pauz\...
VM : C`nd au trecut la mas\.
AMS: Exact, la mas\. ~n momentul acela, Bush face referiri la
discu]ia de pe punte, ne`nregistrat\, necuprins\ `n stenogram\, [i
spune... am `n]eles c\ dvs., adic\ URSS, v\ ve]i ocupa de ]\rile
astea, pentru schimbare... Gorbaciov spune c\ are dificult\]i, va fi
greu, deja `n Cehoslovacia `ncepuse... Gorbaciov a [tiut s\-[i ]in\
gura, Bush `ns\ a f\cut referiri la discu]ia de pe punte, probabil din
cauza faptului c\ nu era singur. S\ nu uit\m c\ dincolo de rela]ia
direct\ SUA–URSS, fiecare dintre cei doi actori mai avea o pro-
blem\, rela]ia cu propriii s\i alia]i. Or, aici George Bush avea de
jucat pe s`rm\, pentru c\: unu – era extrem de riscant s\ duc\ nego-
cieri de unul singur, unilateral `n numele Americii, s\rindu-i pe cei
din NATO, trec`nd peste sensibilit\]ile unei RFG sau Fran]a, [i pe
de alt\ parte, dup\ cum [tim din mi[c\rile lui Mitterrand... eu am
studiat mi[c\rile lui Mitterrand la Paris, la Biblioteca «Mitterrand»,

chiar anul acesta `n detaliu. Mitterrand era extrem se suspicios c\
americanii se vor `n]elege cu sovieticii peste capul lor, at`t `n pri-
vin]a unific\rii germane...
VM: Fa]\ de care Fran]a avea `mpotriviri serioase...
AMS: Bine`n]eles. |sta este [i motivul pentru care Mitterrand a
plusat `n aceast\ afacere a r\sturn\rii lui Ceau[escu, oferind inclusiv
o implicare militar\, trimiterea de unit\]i de comando `n România
pentru interven]ie. Este o implicare dincolo de limitele diplomatice,
este o implicare militar\.
VM: Asta arat\, [i sublinerea asta ne va folosi probabil [i pen-
tru teme pe care le vom aborda mai t`rziu, asta arat\ [i c\ destinul
politic al României, `nc\ nedefinit ast\zi, intereseaz\ `n mod spe-
cial centrele de putere. Lucrul acesta mi-a fost confirmat [i la
Moscova de c\tre Primakov, `n laitmotivul discu]iei pe care am
avut-o `n noiembrie 1993, privind rela]iile `ntre serviciile ruse[ti [i
cele române – acolo era vorba de spionajul lor [i de serviciul nostru
de contraspionaj –, c\ Moscova urm\re[te cu maxim\ aten]ie ceea
ce se `nt`mpl\ `n România [i toate ini]iativele politice care se iau
aici. Nu pot s\ nu fac sublinierea aceasta ast\zi, c`nd strategia
privind destinul politic al României `n urm\toarele decenii `nc\ nu
este definit\, `nc\ nu este suficient de conturat\. Dup\ ce vom ter-
mina cu aceste preliminarii, pentru c\ noi suntem `nc\ la capitolul
preliminarii, v\ propun s\ ad`ncim aceste chestiuni.
AMS: De acord.
VM: Vreau s\ revin la chestiunea cu Vlad [i cu documentele pe
care i le-ar fi prezentat lui Ceau[escu. Eu acum, c`nd am f\cut
referire la notele acelea `n care nu se reflecta realitatea, eu m\ re-
feream la perioada toamnei timpurii a lui 1989, c`nd s-a `nt`mplat,
conform acelui proverb vulgar: «Ce [tie tot satul, nu [tie b\rbatul»,
c\ autorit\]ile române ignor\ cu superbie, a[ zice, tot ce se `nt`mpl\
pe teatrul european, c`nd [i-au preg\tit mascarada de la Congresul
al XIV-lea [i n-au luat nici o m\sur\. Iar eu acum m\ refer la clasa
politic\ româneasc\, at`ta c`t\ era atunci, completamente arondat\
voin]ei celui din fruntea partidului sau celor din jurul lui. Nu s-a
conturat nici un element la Congresul al XIV-lea, `n afara unor mici

discu]ii de grup, nici o ac]iune c`t de c`t concret\ pentru `nl\turarea
lui Ceau[escu. Asta confirm\ o dat\ `n plus ceea ce a]i afirmat, c\
Vlad nu a `ndr\znit s\ se adreseze `n scris [i s\-i prezinte realitatea
nud\, a[a cum rezulta ea din ni[te documente.
AMS: Dar putea s\ fac\ lucrul \sta, `n condi]iile `n care factorul
politic era complet aservit lui Ceau[escu, a[a cum ar\ta]i?
VM: ~n rela]ia direct\ `ntre [eful serviciului secret [i conduc\tor
se pot spune anumite lucruri. Trebuie s\ ai for]a. A]i f\cut referire
la documentele din decembrie. Dar documente anterioare prezen-
tate de Vlad, care veneau pe filiera [tiut\, de la serviciile speciale,
[i erau transmise c\tre Ceau[escu, acestea nu f\ceau vorbire despre
posibile conflicte [i la iminenta distrugere a sistemului?
AMS: S\ v\ dau un exemplu. Nu uita]i c\ pe 10 noiembrie
avusese loc `nl\turarea lui Jivkov. ~nl\turarea lui Jivkov prin lovi-
tur\ militar\, prin puci condus de Moscova, a avut un efect major
asupra lui Ceau[escu. Este una din descoperirile mele, de profan
oricum. Lovitura a atins mai multe elemente ale proiectelor sale,
a[a cum le-am putut reconstitui eu. Primul era acela al unei solida-
rit\]i RDG, Bulgaria, România. El mai g\sea sprijin `n Honeker [i
`n Jivkov.
VM: Da, se sprijinea pe rela]iile speciale cu cei doi.
AMS: ~ncerca `mpreun\ cu ace[tia s\ fac\ un fel de front de
rezisten]\ `mpotriva ac]iunilor lui Gorbaciov. ~n al doilea r`nd, noi
nu trebuie s\ uit\m nici o clip\ c\, `n conformitate cu o serie de
informa]ii pe care le-a primit `ntr-adev\r Ceau[escu de la generalul
Vlad...
VM: C`nd?
AMS: ~n cursul anului 1989. Este vorba de convingerea lui
Ceau[escu c\ Gorbaciov este un spion american sau britanic. Aici
sunt prezente [i `n literatura istoriografic\ vest-european\
numeroase m\rturii, unele venite de la apropia]ii lui Gorbaciov.
Ceau[escu a avut o serie `ntreag\ de semnale, mai ales pe linie bri-
tanic\, despre faptul c\ Gorbaciov ar fi fost influen]at destul de
puternic `n vizitele sale `n Canada [i `n Marea Britanie, mai ales, de
ofi]eri MI6 acoperi]i sub form\ de diploma]i. Deci, Ceau[escu era

cumva avizat de faptul c\ ceea ce face Gorbaciov va produce o
schimbare [i de abia spre final a ajuns la acea concluzie de care dis-
cutam mai devreme, c\ \sta este un tr\d\tor. Ceau[escu `n]elegea
prin aceasta un spion. Acesta este un aspect. ~n al doilea r`nd: avem
dou\ probleme. Eu le-a[ numi aproape tehnice. Probleme legate de
felul cum ajungeau informa]iile la Ceau[escu. Profit de ocazie, c\
poate e mai bine s\ nu facem un interviu, ci s\ avem un dialog, v\
propun acest lucru...
VM: Nu ]in neap\rat s\-i d\m forma unui interviu. Eu `nsumi
sunt foarte interesat de ceea ce spune]i.
AMS: Eu `ns\ mizez pe faptul c\ dvs. a]i avut acces la infor-
ma]ie [i pute]i completa sau infirma ceea ce spun eu.
VM: Deocamdat\ nu pot dec`t s\ v\ confirm. V\ ascult cu mult\
aten]ie. M\ surprinde doar faptul c\ mul]i al]ii, care ar fi avut mai
mult\ nevoie de analizele dvs. pertinente, nu au f\cut-o p`n\ acum.
AMS: Avem, a[adar, dou\ probleme. Una este descoperirea
f\cut\ de cei doi istorici, Retegan [i Preda, `n arhivele MAE, `n
cercetarea pe care au condus-o `ntre 1997 [i 1998. Ei descoper\ te-
legramele venite de la ambasade, din care ministrul de Externe
decupa pasaje `ntregi privind informa]ii despre schimb\ri `n interi-
orul partidelor comuniste din Europa. Toate aceste pasaje erau
eliminate. Conform cercet\rii f\cute, cei doi istorici au identificat
c\ autorul acestor decup\ri, acestor cenzuri, era chiar ministrul de
Externe, personal. De ce? Pentru c\ dup\ aceea d\dea dispozi]ie ca,
pe un formular alb, telegrama s\ fie reb\tut\ la ma[in\, f\r\ acel
pasaj. Astea erau trimise lui Ceau[escu. Pe de alt\ parte...
VM: Era vorba de ministrul de Externe care era `n acel timp...
AMS: Stoian.
VM: Stoian.
AMS: Sigur, el argumenta c\ s\ nu-l supere pe tovar\[u’, s\ nu-l
deranjeze. Ceea ce au descoperit cei doi istorici este foarte important:
toate aceste informa]ii priveau schimb\rile petrecute `n partidele
comuniste, inclusiv schimb\rile de [efi, de conducere, de apari]ia
partidelor alternative [i trecerea la pluripartidism. Acestea erau
zonele pe care le cenzura ministrul de Externe. E adev\rat c\ Secu-

ritatea primea aceste informa]ii `ntr-o form\ complet\, pentru c\ le
primea de la surs\, tot de la ambasad\. Numai c\ sistemul de lucru
`ntre Securitate [i Ceau[escu, `ntre Vlad [i Ceau[escu, care se spri-
jinea pe cele trei categorii de informa]ii prezentate de mine `n prima
parte a acestui volum, nu presupunea `naintarea informa]iei brute, ci,
dup\ cum bine [ti]i, prin not\ raport, printr-un comentariu... din
surse s-a aflat c\... ~n aceste inform\ri exist\ aluzii incontestabile –
aluzii `ns\! – la transform\rile care se petrec `n partidele comuniste.
Dispare dramatismul. Eu am citit aceste telegrame, le-am v\zut
p`n\ la urm\ `ntr-un loc f\r\ acces, motiv pentru care nu-l pot
dezv\lui: `n telegramele originale, necenzurate, trimise de amba-
sadele noastre din ]\rile comuniste exist\ un anumit dramatism.
Acolo semnalele de alert\ pentru Ceau[escu erau destul de clare.
Ceea ce ajungea la el, prin MAE [i prin sistemul acela de informare
de la Securitate, s\ nu zic erau edulcorate...
VM: Erau amputate.
AMS: S\ nu zic amputate, `n ce prive[te inform\rile Securit\]ii,
ci erau prezentate `ntr-o form\ care pierdea dramatismul [i marele
semnal de pericol pentru Ceau[escu. Aici probabil c\ este expli-
ca]ia pentru ceea ce a]i v\zut dvs. acolo.
VM: Aici vreau s\ v\ semnalez un lucru. Prin urmare, afirma-
]iile mele legate de lipsa de realism a unora dintre notele v\zute de
mine, care nu [tiu dac\ au ajuns la Ceau[escu – documentul la
care m\ refer concret era de pe la mijlocul toamnei, mai precis `n
jurul datei de 15 noiembrie –, se confirm\. Este un document sin-
tez\ `n care se f\cea evaluarea principalelor pericole, iar documen-
tul acesta, pe l`ng\ c\ era nerealist prin `ncercarea de a prezenta
false puncte de pericol sau direc]ii de ac]iune din care ar rezulta
pericole pentru stabilitatea regimului, integritatea teritorial\, teme
care interesau [i care erau laitmotivul regimului de atunci, dar aces-
te note ar\tau, exact cum explica]i mai devreme, lipsite de drama-
tismul transform\rilor aflate `n curs de desf\[urare, care se
precipitau pe m\sur\ ce s\pt\m`nile [i lunile treceau. {i ele mai
arat\ un lucru despre care am [tiut [i am [tiut de la martori, de la
oameni care au tr\it pe viu [i care au avut `nt`lnirile, toate acestea

ar\tau c\, `n ultimele luni de existen]\ ale regimului Ceau[escu,
Securitatea `ncetase de a mai fi pentru Ceau[escu principala surs\
de informare...
AMS: A[a este.
VM: ... De atitudine privind evenimentele care se produceau.
S-a produs `n mod ciudat un adev\rat hiatus `n ce prive[te fluxul
de informa]ii care veneau din aceast\ parte. Aten]ie! C`nd v-am
spus ceva mai devreme c\ generalul Vlad, el `nsu[i, a f\cut refe-
rire la punctele de conflict, spun c\ era normal s\ o fac\, devreme
ce documentele unor Securit\]i jude]ene, cum sunt cele de la
T`rgu Mure[, Cluj, Timi[oara, Arad, `n toate aceste jude]e, `n
toate aceste documente era reprodus clar ce se `nt`mpl\, ce
grup\ri sunt preg\tite, cine le anim\, ce anume preg\tesc. A[a a
fost Ia[iul. Era imposibil ca Vlad s\ nu [tie, de vreme ce \[tia
erau obliga]i s\ ajung\ cu informa]ia la el. Motivul pentru care, `n
cele din urm\, aceast\ informa]ie venit\ din teritoriu, venit\ chiar
din punctele de conflict, n-a fost adus\ la cuno[tin]a lui Cea-
u[escu chiar `n forma `n care se petreceau, este [i aceast\ ecranare
dintre Ceau[escu [i Securitate. Aici exist\ mai multe explica]ii.
Nu vreau s\ afirm c\ autorit\]ile române[ti, pentru c\ ar fi un
neadev\r, c\ Securitatea, [i m\ refer aici `n mod explicit la orga-
niza]iile ei teritoriale, nu erau la curent cu ceea ce se `nt`mpl\.
Dar accesul lor c\tre v`rf pentru a furniza `n form\ brut\, needul-
corat\, neprelucrat\ `n sensul atenu\rii semnifica]iei celor ce se
petrec, a fost o constant\ [i explic\ `n bun\ m\sur\ orbirea re-
gimului. Chiar [i activi[ti de partid care nu aveau de-a face cu
organele speciale spuneau: «Da, [tiu c\ ai dreptate – activi[ti de
prim\ linie –, [tiu c\ ai dreptate, dar nu [tiu cum s\ i-o spun ca s\
nu-l sup\r». Era atitudinea lui Stoian. S\ nu se uite c\ Stoian,
`nainte s\ ajung\ ministru de Externe, era un activist de m`na a
[aptea, un activist de categorie inferioar\ p`n\ `n ultimii ani de
existen]\ ai regimului. A[a cum era [i s\racul Totu. A acces practic
din r`ndul unor profesori, e drept, profesori activi[ti de partid care
erau pe la ASE, [i ajung`nd la func]ia care p`n\ la urm\ i-a pus
[treangul de g`t. Datorit\ r\spunderilor care au rezultat de acolo.

Ce-am vrut s\ zic? Stoian f\cea [i el parte din r`ndul acelor per-
soane pentru care a nu-l sup\ra pe [eful reprezenta scopul `ntregii
activit\]i. ~n nici un caz informarea. {i ulterior, dup\ decembrie
’89, s-au `nt`mplat astfel de lucruri [i m-am `nt`lnit `n activitatea
mea cu oameni care nu priveau cu ochi buni informarea direct\,
ci se prefera o variant\ prelucrat\, haide s\ zicem a[a, prelucrat\
ideologic. Ele au avut urm\ri [i `n privin]a evolu]iei evenimentelor
postdecembriste [i asupra selec]iei clasei politice care a urmat.“33
Este posibil ca multe informa]ii puse de generalul Vlad la dis-

pozi]ia lui Ceau[escu s\ nu fi fost prezentate lui Virgil M\gureanu
[i, de asemenea, trebuie s\ lu\m `n calcul [i faptul c\ Ceau[escu
oprea anumite documente. Am formulat aceste dou\ ipoteze
datorit\ declara]iei tran[ante, cu unele detalii credibile, pe care ge-
neralul Vlad a f\cut-o `n fa]a Comisiei senatoriale la 19 octombrie
1993: „~n leg\tur\ cu cele `nt`mplate `n cursul anului 1989, pentru c\
de la `nceputul anului au fost evenimente politice majore `n jurul
României, i s-au dat c`te 2-3 buletine informative, zilnic. Situa]ia din
RDG i-am raportat-o cu detalii, c\ se mira [i `ntreba: Cum pute]i
voi s\ ob]ine]i asemenea informa]ii? De asemenea, despre situa]ia
din Cehoslovacia, din Bulgaria, de care a fost afectat, [i despre
toate evenimentele care au premers lui decembrie 1989, inclusiv
`nt`lnirile de la Beijing, garan]iile care s-au dat [i de asemenea tot
ceea ce a fost esen]ial `n leg\tur\ cu `nt`lnirea de la Malta“34.
Circul\, `ntr-adev\r, teza c\ Ceau[escu nu era informat sau era
dezinformat asupra gravit\]ii situa]iei `n care ajunsese sistemul
comunist european. Ea nu este solid\ [i nu se poate sus]ine doar pe
faptul c\ Securitatea mai `ndulcea „pilula“, prin felul cum i-o
prezenta. Ceau[escu [tia ce se `nt`mpl\ `n ]\rile lag\rului comunist
[i cine provoac\ `nt`mpl\rile. Trebuie s\ lu\m `n calcul [i situa]ia
concret\ `n care, av`nd `n fa]\ o informare cu formul\ri indirecte,
33 Interviu din 23 iulie 2005, în arhiva autorului.

34 Constantin Sava, Constantin Monac, Revolu]þia român\ din decembrie 1989
retr\it\ prin documente [i m\rturii, Ed. Axioma Edit, Bucure[ti, 2001, p. 507.
generalul Vlad ì d\dea lui Ceau[escu explica]ii verbale detaliate,

care nu au r\mas consemnate. Dar axarea informa]iei pe pericolul
pe care `l reprezentau serviciile de spionaj ale Israelului – a[a cum
a v\zut Virgil M\gureanu dup\ revolu]ie – poate fi o explica]ie
pentru campania antisemit\ care s-a declan[at dup\ c\derea re-
gimului, prin expunerea originii etnice, reale sau imaginare, a unor
actori ai evenimentelor: Silviu Brucan, Sergiu Celac, Aurel Drago[
Munteanu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Theodor Brate[
[.a., ca exponen]i ai acestor servicii. ~n acest punct Virgil M\gu-
reanu are dreptate.
Istoricul Dennis Deletant invoc\, dintr-o surs\ neconven]ional\,
o reac]ie de protest din partea generalului Macri, [eful Direc]iei II,
fa]\ de lipsa de apreciere a lui Ceau[escu la informa]iile despre
situa]ia grav\ din economie. Aici sunt c`teva naivit\]i. Sursa confi-
den]ial\ probabil c\ a dorit s\ amelioreze cumva imaginea de ge-
neral brutal a lui Macri, pentru c\ Macri nu avea acces la Nicolae
sau Elena Ceau[escu, iar protestul s\u nu se putea referi dec`t la
nemul]umirea `mp\rt\[it\ de conducerea Securit\]ii [i a MI ca
urmare a faptului c\ informa]iile furnizate de Direc]ia II, prin [eful
DSS, erau ignorate de cuplul ceau[ist. Informa]ia aceasta vine s\
confirme `ns\ ideea c\ Securitatea adoptase practica prezent\rii
realit\]ii sub o form\ acceptabil\ de c\tre Ceau[escu, dar funda-
mental\ apare `n]elegerea faptului c\ regimul lui Ceau[escu se
`ndrepta vertiginos spre un dezastru intern [i interna]ional, tr\g`nd
[i statul dup\ el. ~n fa]a unei grave revela]ii, institu]ia care [tia cel
mai mult [i mai bine `n România care este situa]ia a ajuns [i la
momentul `n care a avut de ales. Din p\cate pentru statul român pe
care avea misiunea s\-l apere, acest moment a fost foarte `nt`rziat.
Eu `l plasez abia `n dup\-amiaza zilei de 17 decembrie 1989.
Dilema asupra felului `n care a fost informat Nicolae Ceau[escu este
extrem de important\ pentru analiza istoric\. Nu este un subiect care
s\ fie l\sat pentru viitorul `ndep\rtat, pentru c\ atunci, c`nd se pre-
supune c\ va exista accesul la documente, documentele `n cauz\ vor
fi ori cele v\zute de Virgil M\gureanu – note vagi, cu trimiteri la
imperialism [i la amenin]area evreiasc\ –, ori cele adev\rate. Nu
putem miza doar pe aceast\ impresie, chiar dac\ vine de la o per-

soan\ care a avut acces la unele documente. Avem prea multe
semnale c\ Ceau[escu, oric`t de bine informat, indiferent de cine,
nu mai asimila acele informa]ii, nu le mai asculta [i nu mai judeca
`n privin]a lor cu luciditatea unui [ef de stat responsabil. Tot ce
[tim din ultimele lui zile de st\p`n al României este c\ a f\cut apel
`n permanen]\ [i unilateral la o singur\ surs\ de informa]ii: tele-
gramele agen]iei de pres\ Agerpres.
Securitatea `n dilem\. La o lun\ [i zece zile dup\ numire, ge-
neralul Vlad se va confrunta cu evenimentele de la Bra[ov. Ele vor
fi decisive pentru intrarea Securit\]ii `ntr-o zon\ a pruden]ei, dar [i
a alertei maxime. Am prezentat deja elementele principale ale
evenimentului `ntr-un capitol precedent, ar\t`nd c\ revolta de la
Bra[ov a fost un punct de cotitur\ `n atitudinea [efilor Securit\]ii.
Este acum destul de clar, pentru cei care nu doresc s\ politizeze `n
context actual evenimentele de atunci, c\ brutalit\]ile `mpotriva
manifestan]ilor re]inu]i au fost `nf\ptuite de Mili]ie [i de Procura-
tur\ [i c\, dup\ dou\ zile, la ordinul personal al lui Ceau[escu, cei
re]inu]i au fost adu[i la Bucure[ti pentru a fi ancheta]i de Mili]ie [i
de Securitate `n vederea identific\rii, potrivit unei lucr\ri dedicate
revoltei de la Bra[ov, „organiza]iilor str\ine [i a persoanelor care au
stat `n spatele acestei revolte“35. Informa]ia este corect\, a[a cum
am ar\tat anterior, dar are nevoie de dou\ preciz\ri: ordinul de
mutare a celor re]inu]i sub ancheta Securit\]ii nu a apar]inut con-
ducerii politice de la Bra[ov sau Bucure[ti, ci personal lui Nicolae
Ceau[escu. Pus\ sub presiune, Securitatea a preluat cazul exclusiv
sub inciden]a dreptului de cercetare `n vederea stabilirii existen]ei
unor fapte care s\ intre `n competen]a ei. Era vorba, evident, de
obsesia lui Ceau[escu fa]\ de „agenturili str\ine“. Tot a[a cum am
demonstrat, Securitatea a respins existen]a acelor influen]e. Trebuie
s\ `n]elegem c\ pentru o astfel de decizie, generalul Vlad a fost
nevoit s\-l conving\ pe Ceau[escu de netemeinicia propriilor sale
convingeri. Probabil c\ a fost un act temerar, este greu s\ evalu\m
35Marius Oprea, Stej\rel Olaru, Ziua care nu se uit\. 15 noiembrie 1987, Bra[ov,
Ed. Polirom, Ia[i, 2002, p. 61.
corect, sau poate c\ nici Ceau[escu nu era pe deplin convins `n

opiniile sale. Constantin Mitea a povestit `n 1990 `ntr-un cerc de
fo[ti activi[ti de partid c\ Ceau[escu a fost total nedumerit de moti-
va]iile revoltei de la Bra[ov. Mai `ntì a `ntrebat de ce nu s-au pl\tit
salariile [i i s-a r\spuns c\ nu s-a f\cut planul. A `ntrebat de ce nu s-a
f\cut planul [i i s-a r\spuns c\ a sc\zut produc]ia (adic\ muncitorii
lucreaz\ prost). Apoi Ceau[escu a `ntrebat cum s-au desf\[urat
[edin]ele de propuneri pentru alegerile din 15 noiembrie [i i s-a
r\spuns c\ s-au desf\[urat `n spirit responsabil, partinic, f\r\ inci-
dente, listele de candida]i fiind acoperite `n propor]ie de peste 70%
cu oameni ai muncii de la uzinele de autocamioane [i de tractoare
din Bra[ov. Atunci Ceau[escu, iritat, a `ntrebat ce au f\cut secretarii
de partid [i i s-a r\spuns c\ i-au `nso]it pe muncitori spre centrele
de votare. ~n acel moment Ceau[escu a avut o explozie de nervi, a
tr`ntit h`rtiile de birou [i a strigat: „~n aceste condi]ii, `nseamn\ c\ a
fost un sabotaj str\in!“. ~n logica prezentat\ mai sus, `n logica sis-
temului comunist din România, `ntr-adev\r nu-[i puteau explica de
ce muncitorii care munceau prost, care `[i aleseser\ conducerea
politic\ din r`ndurile lor, care scandau p`n\ mai ieri din r\runchi
„Ceau[escu – PCR!“, care plecau la vot cu secretarii de partid `n
frunte s-au apucat dintr-odat\ s\ arunce portretele „tovar\[ului“ din
sediul local al partidului lor. Cert este c\ revolta de la Bra[ov a fost
interpretat\ de Securitate ca o revolt\ autentic\ a muncitorimii, jus-
tificat\ [i legitim\ – excluz`nd actele de violen]\ `ncadrate `n afara
legii – [i c\ din acel moment s-a preocupat de prevenirea repet\rii
unor astfel de mi[c\ri revendicative. Dar `mpiedicarea izbucnirii
altor mi[c\ri muncitore[ti, mai ales cu certitudinea c\ aceea de la
Bra[ov nu a fost provocat\ din exterior, nu poate fi `ncadrat\ dec`t
`n categoria actelor de solidaritate cu regimul dictatorial al lui
Nicolae Ceau[escu. De[i ar putea p\rea un fapt minor, poate chiar
exagerat de fo[tii ofi]eri de Securitate, gestul de atunci al Secu-
rit\]ii, combinat cu m\surile informative [i operative luate pentru a
preveni repetarea revoltei, s-au constituit `ntr-un moment de cum-
p\n\ pentru institu]ia pe care o analiz\m. Ca [i `n cazul Armatei –
dar aceasta mult mai t`rziu, `n diminea]a de 20 decembrie la
Timi[oara –, Securitatea a pus `n discu]ie pentru prima oar\ pozi]ia

sa `n conflictul dintre Ceau[escu [i muncitori. Nu a trecut de partea
muncitorilor, a cet\]enilor, `mpotriva lui Ceau[escu, dar semnul de
`ntrebare s-a ridicat perfect conturat. Era un semn de `ntrebare doc-
trinar [i nu trebuie s\ uit\m nici o clip\ c\ analiz\m comportamen-
tul unor comuni[ti. Din acel moment, Iulian Vlad a ales formula
transmiterii c\tre Ceau[escu a informa]iilor despre nemul]umirile
popula]iei. ~n viziunea noului [ef al DSS, factorul politic trebuia s\
ia m\surile pentru rezolvarea de fond a crizei, iar el ì punea la dis-
pozi]ie un instrument informativ menit s\ provoace declan[area
m\surilor. Aici a intervenit [i un factor obiectiv. Cre[terea nivelului
de trai al muncitorilor – `n sensul l\rgirii bazei muncitore[ti prin
migra]ia masiv\ de la sate, prin marele plan al industrializ\rii [i al
construc]iei de locuin]e urbane – se produsese ini]ial sub regimul
dictatorial al deceniilor cinci [i [ase, la care Securitatea participase
prin teroare, apoi prin deschiderea interna]ional\ [i `mprumuturi
masive, la care Securitatea s-a implicat cu dezvoltarea larg\ a acti-
vit\]ilor [i leg\turilor sale externe. ~n deceniul 1980–1989,
România nu se mai putea `ntoarce la teroarea anilor de `nceput, iar
pe plan extern i-au fost blocate toate leg\turile, [i cu Occidentul, [i
`n cadrul lag\rului comunist, motiv pentru care solu]ia economic\
spre care `mpingea prin atitudinea sa Securitatea nu era alta dec`t
cea oferit\ de imaginea ipotetic\ a unui socialism na]ional mai
relaxat. Adic\, o reform\ de inspira]ie autohton\ f\cut\ de sau f\r\
Ceau[escu. Era imposibil. Mai devreme sau mai t`rziu, România tre-
buia s\ opteze. Probabil c\, `mpreun\ cu serviciul ei secret, ar fi
optat pentru Vest (componenta franco-german\). Practic, valoarea
atitudinii Securit\]ii de a-i spune lui Ceau[escu adev\rul despre
situa]ia intern\ se dovede[te extrem de redus\. Trebuie s\ ne g`ndim
[i la alternativ\: putea face altceva Securitatea? ~n afara unei lovituri
de palat, `n `n]elegere cu v`rfurile Armatei, nimic.
Al doilea moment de cump\n\ a fost atunci c`nd [eful
Securit\]ii a constatat c\ Ceau[escu nu mai desf\cea plicurile cu
informa]ii asupra st\rii grave a na]iunii [i le trimitea `napoi
nedesigilate, refuz`nd realitatea. Generalul Iulian Vlad nu a fost un
opozant sau un disident, ci un om al sistemului. A continuat s\

trimit\ informa]ii pe care [eful statului nu le mai citea. Apoi a
introdus procedura prezent\rii personale a unor informa]ii grave
provenite din exterior, c\ut`nd printr-un limbaj edulcorat o alt\ cale
de a-l mobiliza pe Ceau[escu la o ie[ire de pe panta descendent\ a
regimului s\u care nu putea s\ nu aib\ consecin]e [i asupra ]\rii [i
oamenilor, inclusiv asupra structurii pe care o conducea. Secretarul
personal al lui Ceau[escu, H`rj\u, a dezv\luit `n 1994 c\ Ceau[escu
nu mai parcurgea dec`t telegrame ale agen]iilor China Nou\, TASS
[i PAP, adic\ citea numai ce-i convenea [i ce era scris `ntr-un lim-
baj preferat de el. ~n plus, avea sentimentul c\ cineva e solidar cu
el – chinezii [i nord-coreenii. ~ntr-un index al nivelului crizei din
statele comuniste, Zbigniew Brzezinski ar\ta, de exemplu, c\ opo-
zi]ia politic\ activ\ era egal\ cu zero doar `n România, Bulgaria,
Vietnam, Cuba [i Coreea de Nord36. Asta spune ceva [i despre ser-
viciile secrete ale acestor state.
~n compara]ie cu ceea ce era de a[teptat la un [ef al poli]iei
politice comuniste, pe fondul unui regim dictatorial paroxistic,
modera]ia lui Vlad `n cazul Bra[ov, precum [i orientarea institu]iei
c\tre o preocupare preponderent statal\ a activit\]ilor sale, trebuie
notificate. ~n contextul func]iei sale [i al regimului de atunci, nu a
f\cut mai mult. Probabil c\, dac\ s-ar renun]a la acuza]iile nefon-
date de crime, abuzuri grosolane, la isteria anti-Securitate, [i fap-
tele ar fi cercetate cu profesionalism, s-ar putea identifica mult mai
corect limitele cazului Iulian Vlad [i ale cazului Securitate, cel pu-
]in fa]\ de revolta de la Bra[ov, [i probabil c\ s-ar g\si [i argu-
mentele solide, autentice ale rolului acestora `n regimul dictatorial.
Revolta de la Bra[ov r\m`ne acel moment de cotitur\ al istoriei co-
munismului `n România, fiind vorba `n primul r`nd de rolul
muncitorimii, iar leg\tura ei cu revolta planificat\ la Ia[i [i apoi
provocat\ la Timi[oara `n 1989 este indisolubil\. Inclusiv `n ce
prive[te comportamentul Securit\]ii, pentru c\ atitudinea generalu-
lui Iulian Vlad a avut ecou `n primul r`nd la subordona]ii s\i.
36 Zbigniew Brzezinski, Marele e[ec. Na[terea [i moartea comunismului în se-
colul XX, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993, p. 229.
Bra[ov reprezenta o „orientare“ nou\ pentru ei. Acest unghi de

abordare este `n mod voit st`ngist, direc]ionat dup\ elementul
esen]ial al analizei – muncitorimea, pentru c\ altfel o abordare de
Dreapta nu a[tepta nimic de la muncitorii care `l votau pe Ceau[es-
cu `n ne[tire, care speculau `n scopuri personale doctrina oficial\ a
partidului [i statutul muncitorimii pentru rezolvarea situa]iei per-
sonale [i care au ie[it `n strad\ doar c`nd le-a ajuns lor cu]itul la os.
Pentru a exemplifica voi reproduce un excelent dialog purtat `ntre
un participant la revolta de la Bra[ov [i la revolta din decembrie
1989 [i ziaristul Mircea Brenciu-Freund:
„Dumitru I. Ilie: Eu l-am iubit pe Nicolae Ceau[escu.

Redactor: Ierta]i-m\, sunte]i participant la revolu]ie. Cum
pute]i afirma c\ l-a]i iubit pe dictator? De ce a]i mai ie[it `n strad\?
DII: Ca mine au fost milioane de români. Vreau s\ nu uita]i un
lucru, care ]ine de istorie. Majoritatea celor de la ora[e au venit de
la ]ar\ `n c\utarea unei vie]i mai bune. Industrializarea aceea pu]in
for]at\ anun]at\ de Ceau[escu ne-a dat speran]e uria[e. Uzinele,
fabricile aveau nevoie de for]\ de munc\. Noi, locuitorii satelor, nu
mai eram ]\rani, eram cooperatori, adic\ muritori de foame. Tre-
buia s\ fur\m de la CAP-uri ca s\ tr\im. De fapt, luam de la fostele
noastre terenuri, din munca noastr\... {i primarii, [i mili]ienii, [i
secretarii de partid [tiau c\ ne complet\m ra]ia existen]ei `n afara
cadrului legal, dar totul era acceptat tacit, altminteri era jale cu
foametea. Era a[a, o ho]ie semioficial\, [i, din c`nd `n c`nd, mai
pedepseau pe c`te unul pentru vreun sac de cartofi, de obicei ]igan
sau cel mai am\r`t din sat. A[a se `nt`mpl\ `ntotdeauna, cel mai
nec\jit trage toate ponoasele. Era peste demnitatea noastr\, dar altfel
nu era cu putin]\. C`nd s-a anun]at de la ora[ c\ e nevoie de munci-
tori la combinat [i pe [antiere, ne-am f\cut boccelu]a [i, tuleo!
Red.: A]i l\sat balt\ gospod\ria de acas\, familia, tot?
DII: Gospod\ria de care zice]i era o trist\ amintire a ceea ce
avuseser\ p\rin]ii mei `nainte. Dar Dej cu [leahta lui ne-a luat totul.
De-acum, aveam vreo c`teva p\s\ri `n curte, doi porci, din care pe
unul `l vindeam obligatoriu, [i o vac\ am\r`t\. Nu v\ spun cu ce
eforturi ì hr\neam! C`nd venea timpul s\ t\iem porcul [i ne f\ceam

socotelile, constatam c\ ajunsesem la costuri de patru-cinci ori mai
mari dec`t dac\ am fi cump\rat carnea de la m\cel\rie. Numai c\ la
m\cel\rie nu se g\sea dec`t sl\nin\ [i untur\. Dup\ un timp nici
\stea nu se mai g\seau. M\celarul `]i vindea conserve, legume con-
gelate [i stavrid. Ce, parc\ nu v-aduce]i aminte!?
Red.: Ei bine, [i atunci de unde iubirea pentru?...
DII: Sta]i domnule, ave]i r\bdare s\ v\ zic! Am ajuns la ora[,
ne-am trezit acolo vreo dou\ mii de pro[ti care habar n-aveau cu ce
se m\n`nc\ industria. Zic de cazul nostru, c\ la nivel de ]ar\ au fost
sute de mii de coate-goale ca noi. A venit partidul [i ne-a `ntrebat
pe fiecare ce [tim s\ facem.
Red.: Cine era partidul acesta, de a venit s\ v\ `ntrebe?
DII: Domnule drag\, p\i suntem cam de aceea[i v`rst\. Ce
naiba, nu [ti]i cine era partidul? Tot ]\rani ca noi, dar adu[i din
vreme la ora[ [i educa]i s\ fie de[tep]i. Acela de m-a `ntrebat avea
o mutr\ mai brunet\, a[ fi zis c\ e ]igan, dar ]i-ai g\sit, ì turuia
gura [i folosea ni[te cuvinte de m-a l\sat cu gura c\scat\. I-am zis
c\ [tiu s\ pun m`na pe lopat\, s\ zidesc, s\ fac betoane... Dar i-am
zis c\ a[ vrea s\ lucrez totu[i `n combinat sau `ntr-o fabric\. M\
s\turasem de munca de p\lma[. Acela, activistu’, m-a asigurat c\
voi lucra `n uzin\, dar c\, mai `ntì, trebuie s\ ne-o construim sin-
guri. A[a c\ am debutat pe un mare [antier. Ne-au cazat `n ni[te
bar\ci, domnule n-am cuvinte!, curate, cu ap\ [i toalet\ pe hol.
Cantina era cantin\, salariul era salariu... De fapt, ì zice retribu]ie,
c\ salariu se d\dea doar la occidentali. Noi eram patronii no[tri, noi
munceam, noi conduceam...
Red.: {i a]i crezut lozinca asta?
DII: Ha, ha, ha! P\i, dac\ mi-a]i fi pus atunci `ntrebarea asta,
v-a[ fi dat `n cap cu t`rn\copul (...)“37
Ace[ti ]\rani f\r\ speran]\ au constituit nu numai fondul munci-

torimii comunizate, ci [i sursa principal\ de cadrelor a Securit\]ii
37Mircea Brenciu, Revolu]þia luminii, Ed. S.Z.O.C. Cincinat Pavelescu, Bra[ov,
2004, pp. 46-47.
din primele decenii. Ei au fost deopotriv\ sursa muncitorului [i a

paznicului s\u. ~mpreun\ l-au iubit pe Ceau[escu pentru scoaterea
lor din s\r\cie. Dumitru I. Ilie vorbea de demnitate. Prin rena[terea
na]ionalismului, Ceau[escu le-a dat [i sentimentul \sta. O viziune
de Dreapta porne[te `ntotdeauna de la caracterul antina]ional al
regimului comunist [i de la conducerea antina]ional\ a statului de
c\tre Nicolae Ceau[escu [i, `n func]ie de aceste dou\ axiome, se
opunea prin toate mijloacele regimului, iar pe Ceau[escu `l trimitea
de mult `n fa]a plutonului f\r\ nici un suspin juridic. Ceau[escu nu
era singura solu]ie a României. Din p\cate, România nu a avut o
minim\ Dreapt\ politic\, adic\ m\car pe acei oameni care s\ arate
caracterul antina]ional al conducerii lui Ceau[escu, s\ abordeze
problema regimului ceau[ist tocmai din punctul de vedere al
na]ionalismului autentic: indiferent de meritele sale anterioare –
Ceau[escu f\cea r\u ]\rii [i, prin politica lui riscant\, o ducea cu
bra]ele ridicate spre a se preda din nou Moscovei. Asta, c\ tot se
declarau mul]i na]ionali[ti [i patrio]i printre comuni[ti. Totul s-a
limitat la nemul]umiri `nfundate pentru condi]iile de trai, pentru
interzicerea drepturilor de informare, comunicare [i deplasare
liber\ [i la presupunerea c\ Ceau[escu e nebun. Consecin]ele pen-
tru na]iune [i ]ar\ ale continu\rii acestui regim nu au preocupat pe
nimeni, nici pe patrio]ii din partidul comunist, nici pe cei din
Securitate [i nici pe cei c`]iva opozan]i, dedica]i iluziei c\ România
ar putea ar\ta vreodat\ ca Germania, Fran]a sau SUA. Concentra-
rea nemul]umirii, a aversiunii sau a urii pe Ceau[escu [i pe
Securitate a minimalizat interesul de fond al na]iunii.
~n urm\toarele luni dup\ revolta de la Bra[ov, cu ocazia unor
bilan]uri sau inform\ri interne, `n structurile teritoriale ale Secu-
rit\]ii au fost prelucrate cazurile de nemul]umiri `n r`ndurile mun-
citorilor, `n primul r`nd Bra[ovul, s-a cerut intensificarea activit\]ii
informative pentru prevenirea [i combaterea lor. ~n leg\tur\ cu
evolu]ia pozi]iei Securit\]ii, avem la dispozi]ie m\rturia colonelu-
lui (r) Niculae Mavru, fostul [ef al Serviciului Investiga]ie [i Filaj
de la Timi[oara: „Iar despre revolta din 15 noiembrie 1987, care
a avut loc la Bra[ov, am aflat cele mai multe am\nunte din presa
de dup\ revolu]ie. Atunci informa]ia venit\ de la conducerea

Departamentului Securit\]ii Statului a fost chiar foarte surprin-
z\toare, dar [i, a[ putea spune, subtil\. Ni s-a spus atunci clar:
«Muncitorii de la Bra[ov au avut dreptate!». Nou\, la Timi[oara,
ni s-au spus chiar foarte pu]ine lucruri, prin ianuarie 1988, c`nd
colonelul Sima – [eful Securit\]ii jude]ene din acea vreme – a
venit de la o convocare [i ne-a adunat `ntr-o [edin]\ de lucru. Cu
acest prilej ne-a comunicat scurt despre evenimentele de la
Bra[ov, precum [i concluzia generalului Iulian Vlad, c\ unul din
ora[ele `n care va urma o revolt\ a muncitorilor (atunci era vorba
de starea de nemul]umire, nu de instigarea cuiva) era Timi[oara.
Deci, `n ianuarie 1988, Iulian Vlad ne atr\gea aten]ia c\ dup\
Bra[ov va urma Timi[oara. Apoi ne-au fost trasate sarcini generale
privind intensificarea muncii informative `n vederea depist\rii cau-
zelor ce pot duce la nemul]umirea maselor (c\ldur\, ap\ rece [i
cald\, aprovizionare, comportarea unor [efi mari etc.) [i, separat,
depistarea celor care incitau cu rea inten]ie“38. Mavru, ca de]in\tor
de informa]ii din r`ndul cet\]enilor obi[nui]i ai Timi[oarei, explic\
aceast\ previziune prin faptul c\ la Timi[oara, de la `ncepututul
anului 1988, s-a produs o c\dere brusc\ a nivelului de trai al po-
pula]iei. Timi[orenii tr\iser\ mai bine dec`t locuitorii altor jude]e,
iar c\derea abrupt\ a nivelului lor de trai a fost pus\ pe seama de-
ciziei lui Ceau[escu de a repartiza fonduri [i produse destinate
jude]ului Timi[ altor jude]e ajunse `n criz\. A[adar, nu a fost
vorba de o cunoa[tere prealabil\ din partea generalului Vlad a
evenimentelor ce se vor petrece la Timi[oara `n decembrie, ci de o
evaluare a psihologiei previzibile a timi[orenilor fa]\ de felul `n
care partidul [i Ceau[escu ì deposedau brusc de relativa bun\stare
pe care o cunoscuser\ p`n\ atunci. Citind acum aceast\ lec]ie, vom
`n]elege c\ sistemul reparti]iei comuniste s-a aflat la originea
apari]iei poten]ialului opozi]ionist de la Timi[oara [i c\ numai
iner]ia instalat\ `n mentalitatea oamenilor a f\cut ca popula]ia
Timi[oarei s\ nu ias\ masiv `n strad\ la 16 decembrie, ci abia la
38 Niculae Mavru, Revolu]ia din strad\, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, p. 19.
20. Aceast\ constatare prezint\ cumva [i distan]a rezonabil realist\

de la materialismul de debut al revoltei din Timi[oara la dimensi-
unile eroice colosale atribuite acesteia dup\ revolu]ie.
Generalul Iulian Vlad nu ar fi supravie]uit la conducerea insti-
tu]iei nici `n cazul unei „revolu]ii de catifea“, dar nu ar fi f\cut
pu[c\rie [i ar fi fost temut chiar [i dup\ ce a fost scos din circuitul
activ. Ca [ef al Securit\]ii comuniste nu a avut nici timp, dar cre-
dem c\ nici instrumentele pentru o schimbare. Raportat la num\rul
popula]iei [i la dimensiunile statului, Securitatea român\ con]inea
cel mai mic efectiv din toate statele comuniste, av`nd la dispozi]ie
un aparat mult subdimensionat, acest aspect lovind inclusiv
unit\]ile de baz\, ale contraspionajului [i informa]iilor externe.
Atunci c`nd vorbim despre controlul partidului asupra Securit\]ii
nu trebuie s\ ne limit\m la rela]ia de subordonare a [efilor
institu]iei fa]\ de Ceau[escu, sec]ia militar\ a CC [i primii-secretari
de jude]. Controlul partidului se exercita `n `ntreg interiorul
Securit\]ii. Prin urmare, presupun`nd c\ Vlad ar fi `ncercat o
restructurare intern\, el s-ar fi lovit de multiplele leg\turi ale struc-
turii cu partidul. Este adev\rat c\ principiul conspirativit\]ii putea
`mpiedica implicarea prea brutal\ a activi[tilor de partid `n munca
operativ\, dar acela[i principiu acoperea [i incompeten]a ambilor
factori. Cu aspectul s\u bonom [i vocea cald\, m\surat\, Vlad
d\dea sentimentul dublu al siguran]ei [i inteligen]ei. Nu era u[\ de
biseric\, nu a fost un comandant `ng\duitor [i pa[nic, era un om cu
puternice credin]e comuniste, dar a avut capacitatea de a-[i apropia
subordona]ii pentru a-i conduce cu un stil mai elegant, d`nd astfel
[i sentimentul de importan]\ [i demnitate ofi]erului. Pe cei mai
mul]i i-a salvat `n condi]iile `n care r\zbunarea, at`t a unor foste
victime, a fo[tilor colaboratori, care `[i construiau acum noi iden-
tit\]i lovind `n Securitate, dar [i r\zbunarea Armatei [i a Justi]iei a
fost cvasigeneralizat\. Din punctul de vedere al supravie]uirii fizice
[i chiar al supravie]urii organizate, `n pseudostructuri informative,
`n presa democrat\, `n noile partide [i `n administra]ia central\ [i
local\, Iulian Vlad a reu[it cu pierderi minime. Pierderile umane
`ns\ – mai ales cazul Trosca, al ofi]erilor ostraciza]i la Sibiu, al
mili]ienilor de la Cugir – au r\mas stigmatizate ca ni[te crime ori-

bile, f\ptuite de ni[te criminali. Au pl\tit pre]ul Securit\]ii Iulian
Vlad [i c`]iva ofi]eri, d`ndu-li-se mii de ani de pu[c\rie, cei mai
mul]i dintre ei f\r\ nici o baz\ juridic\ [i legal\, motiv pentru care,
`n paginile istoricilor de mai t`rziu – `nc\ de pe acum extrem de
critice la adresa revolu]iei [i a regimului instalat dup\ aceasta –,
vor r\m`ne [i ei ca victime. Problema num\rul unu – brutalitatea
Securit\]ii, risc\ s\ dispar\ din peisajul istoric prin exploatarea lui
politic\ strident\ [i prin faptul c\ cele mai multe cazuri revendicate
public nu sunt credibile, con]in o doz\ mare de exager\ri [i chiar
falsuri. Criticarea `n continuare a Securit\]ii, ca poli]ie politic\, f\r\
a se face procesul comunismului, al PCR [i al activi[tilor s\i, duce
spre un perete gol.
Paradoxul ultimilor ani. Privind cu mintea limpede comporta-
mentul ponderat al generalului Iulian Vlad, nu putem scoate din
calcul faptul c\ analiz\m o personalitate a serviciilor secrete, un om
inteligent [i foarte bine informat, care, observ`nd din timp, cu mai
mul]i ani `nainte, soarta liderilor serviciilor secrete ale ]\rilor
comuniste dup\ r\sturnarea regimurilor dictatoriale [i transform\-
rile dramatice prin care au trecut fostele structuri omoloage, a
c\utat deliberat s\ fereasc\ Securitatea de abuzuri grave `n perioada
1987–1989. Nu a putut controla tot [i `n primul r`nd nu a putut ]ine
sub control comportamentul ofi]erilor s\i `n camera de anchet\ sau
`n timpul unor investiga]ii. Fr`narea unui astfel de sistem de aparat
opresiv este un proces incontrolabil. El nu poate fi dec`t rupt, lucru
pe care l-a f\cut revolu]ia. Totodat\, generalul Vlad nu putea [terge
urmele a ceea ce reprezentase [i acumulase Securitatea `n aproape
40 de ani de existen]\. A f\cut gre[eli. Tip metodic [i pre]ios atunci
c`nd analizeaz\ sau redacteaz\ un text, fostul ministru secretar de
stat a f\cut impruden]a s\ noteze diferite apostile pe documente ale
Securit\]ii [i asta l-a costat `n procesele de mai t`rziu. Firea lui [i
forma]ia sa intelectual\ l-au distan]at de primitivismul [i brutali-
tatea unor subordona]i de-ai s\i, dezv\luind limitele profesionale
ale acestora, motiv pentru care nu toate informa]iile [i mijloacele
prin care fuseser\ ob]inute ajungeau la el. A existat, a[adar, o
u[oar\ nuan]\ de ocolire [i evitare a lui, inclusiv din partea unor

adjunc]i, la care trebuie ad\ugat\ [i neglijen]a. ~n momentul critic
al serii de 16 decembrie 1989, raport\rile colonelului Sima de la
Timi[oara au ajuns t`rziu, dup\ mai multe ore, la [eful Departa-
mentului Securit\]ii Statului, subordona]ii lui direc]i, Bucurescu [i
Ra]iu, nef\c`ndu-[i elementara datorie. Adjunctul de la contraspi-
onaj, colonel Diaconescu Gheorghe, z\cea acas\ beat mort. {eful
Securit\]ii numit la Arad, pe frontiera cea mai fierbinte, era o per-
soan\ cel pu]in incontrolabil\. Generalul Macri oprea la el cazurile
de abuzuri din Direc]ia II, nu le raporta [i le rezolva de cele mai
multe ori prin mu[amalizare. Au fost [i subalterni care s-au ascuns
`n ziua de 22 decembrie. O serie de numiri la conducerea Secu-
rit\]ilor jude]ene de frontier\, ca `n cazul Bihor [i Arad, au fost
total neinspirate, iar `n preajma lui a tolerat prezen]a unor oameni
limita]i, gen Macri, asupra c\ruia avusese `n mai multe r`nduri
dovada sl\biciunilor sale. ~n zonele de grani]\, mai ales la grani]a
de Vest [i de Sud-Vest, num\rul ofi]erilor de Securitate implica]i `n
acte de corup]ie, trafic ilegal de vize, trafic de persoane [i contra-
band\, era mare. S-a afirmat de multe ori c\ Securitatea era o struc-
tur\ de tip mafiot, implicat\ `n corup]ie [i `n abuzuri. Influen]a pe
care o de]inea [i mai ales criza economic\ au amplificat [i carac-
terul mafiotic – de structur\ implicat\ `n politic, lupt`nd pentru
de]inerea unei p\r]i a puterii – [i nivelul corup]iei din Securitate, cu
consecin]e asupra comportamentului [i profesionalismului oame-
nilor s\i.
Multe din problemele ar\tate mai sus nu au fost rezolvate pen-
tru c\ Vlad nu a mai avut timp, dar [i pentru c\ politica de cadre a
Securit\]ii trebuia s\ primeasc\ avizul cuplului dictatorial. {eful
s\u ierarhic, Postelnicu, un activist de partid grobian, precum [i
Nicolae [i Elena Ceau[escu f\ceau `n permanen]\ presiuni pentru
rotirea cadrelor de conducere ale Securit\]ii, dup\ principiul meto-
dologic al dictatorului, pornind de la concep]ia aberant\ [i devasta-
toare pentru un serviciu secret c\ orice comandant r\mas un timp
mai `ndelungat `n func]ie este tentat la tr\dare. Carierismul [i mica
corup]ie au m\cinat serviciul secret al ]\rii, `n detrimentul misiunii

de stat – ap\rarea na]iunii [i a patriei.
Pentru a exemplifica, vom publica o analiz\ f\cut\ de SRI–Sibiu
`n anul 1993 asupra comportamentului unor cadre ale Securit\]ii din
jude]ul respectiv:
„ROMÂNIA
Serviciul Român de Informa]ii
Sec]ia de Informa]ii Sibiu
Nr. 002903 din 13.12.1993
C\tre
Forma]iunea Sintez\ Analiz\ [i Informare
Col. Anghel
(...) Ca urmare a activit\]ii `ntreprinse de organele de securitate

de la `nfiin]are p`n\ `n perioada 1964–1970, imaginea acestei insti-
tu]ii `n r`ndul popula]iei, inclusiv `n jud. Sibiu, a fost negativ\.
Ulterior, de[i activit\]ile desf\[urate de organele informative de
securitate s-au derulat `n general `n conformitate cu prevederile
legale, av`nd la baz\ principiul prevenirii s\v`r[irii de infrac]iuni
contra securit\]ii statului, imaginea institu]iei nu s-a `mbun\t\]it `n
mod substan]ial [i datorit\ comport\rii necorespunz\toare a unor
cadre, astfel:
Col.(r) POIANA IOAN a s\v`r[it acte de cercetare abuziv\
asupra unor persoane; amestec nejustificat `n treburile interne ale
unor `ntreprinderi [i institu]ii f\r\ a avea competen]\; a `nc\lcat
normele legale referitoare la regimul pa[apoartelor.
Lt. col.(r) MICA CONSTANTIN, semnalat cu comportare
abuziv\ `n raporturile cu personalul unit\]ii economice pe care o
deservea; sustragere din ra]iile de lapte antidot cuvenite muncito-
rilor de pe platforma Cop[a Mic\; obligarea unor persoane de a-i
oferi produse alimentare gratuit.
Lt. col.(r) BEU NICOLAE a s\v`r[it abuzuri `n exercitarea
atribu]iilor de serviciu prin folosirea mijloacelor auto ale unor
institu]ii `n scop personal [i `nc\lcarea normelor legale privind

regimul pa[apoartelor [i vizelor.
Lt. col.(r) }URCA{ NICOLAE, `n faza de cercetare penal\ a
infrac]iunilor de evaziune, a aplicat metode care dep\[eau normele
legale `n vigoare, precum amenin]\ri, exercitarea de presiuni etc.;
cunoscut cu consum excesiv de b\uturi alcoolice, fond pe care a
provocat mai multe scandaluri [i b\t\i cu persoane civile.
Mr.(r) IRIMIA CONSTANTIN a s\v`r[it abuzuri `n exercitarea
atribu]iunilor de serviciu, pretinz`nd foloase materiale necuvenite
de la persoanele care f\ceau obiectul unor verific\ri de cadre [i a
comis abuz de `ncredere fa]\ de o familie de b\tr`ni pe care se
obligase s\-i ia `n `ntre]inere.
Cpt.(r) DORCA GHEORGHE, semnalat cu acordarea de vize
de plecare definitiv\ din ]ar\, condi]ionate de `ntre]inerea de rela]ii
intime cu angajate ale `ntreprinderii pe care o deservea; s-a implicat
`n procurarea unor m\rfuri deficitare contra unor avantaje materi-
ale; consum excesiv de alcool.
Lt. maj.(r) SAS VASILE a nesocotit obliga]iile familiale [i a
`nc\lcat normele morale de comportament, consuma excesiv b\u-
turi alcoolice [i `mprumuta – `n mod repetat – sume de bani de la
unele persoane, pe care nu le restituia. (...)“39
Este greu de evaluat acum `n ce m\sur\ tipul de comportament

eviden]iat mai sus poate fi extins la `ntreaga Securitate – probabil c\
nu, dar mul]i angaja]i ai `ntreprinderilor din ]ar\ pot aduce
numeroase alte probe `n demonstrarea caracterului abuziv al acti-
vit\]ii unor ofi]eri de Securitate, fapte pe care, de altfel – trebuie s\
o subliniem –, le consemnau [i le anchetau chiar serviciile specia-
lizate ale Securit\]ii. Gelu Voican Voiculescu ì va `nt`lni pe mul]i
din ace[ti ofi]eri `n Sec]ia special\ a `nchisorii Jilava, atunci c`nd a
fost [i el `nchis acolo. Ajunse la generalul Vlad, astfel de abuzuri
erau pedepsite aspru, dar avem datoria s\ semnal\m c\ nu toate
ajungeau la el, fiind de multe ori oprite la nivelul subordona]ilor s\i
39 Document aflat în arhiva autorului.

direc]i. ~n cea mai mare parte a cazurilor, ofi]erii erau transfera]i `n

alte structuri ale Securit\]ii, nu da]i afar\. ~n perioada de criz\ final\
a sistemului, Securitatea a tr\it `n mod acut problema conflictului
intern `ntre doctrin\ [i practic\, `ntre ideologia protectiv\ [i practica
abuziv\, ambele privind acela[i subiect – na]iunea român\.
~n raporturile cu Ceau[escu, [eful DSS adopta o atitudine lipsit\
de lingu[eli [i umilin]\, dar `nc\rcat\ de respect, i se adresa `ntot-
deauna numai cu formula „tovar\[e pre[edinte“, pentru a accentua
subordonarea pe linie de stat, [i evita leg\tura cu Elena Ceau[escu.
Legendele despre subordonarea [i apropierea generalului Vlad de
Elena Ceau[escu sunt neserioase. Un incident anume – relatat de
colaboratori apropia]i – a blocat orice interven]ie a Elenei Ceau-
[escu `n activitatea de comand\ a [efului DSS. Atunci c`nd a fost
numit `n func]ia de ministru secretar de stat la DSS, Ceau[escu l-a
chemat la el [i i-a spus pe un ton ferm: „Tu lucrezi numai cu
mine!“. Dup\ c`tva timp, `n 1989, prime[te la birou un telefon
nea[teptat. La telefon era Elena Ceau[escu: „Ce faci, Vlade?“
Surprins, acesta ì va r\spunde c\ lucreaz\ asupra unei informa]ii
abia venite – era vorba de implicarea regelui Mihai `n Declara]ia de
la Budapesta. Dup\ numai c`teva minute este chemat urgent la
Ceau[escu. ~n cabinetul pre[edintelui se afla [i Elena. {eful statului
se plimba nervos prin `nc\pere, cu ochii `n p\m`nt. La un moment
dat s-a repezit spre Vlad cu degetul ridicat: „}i-am dat un ordin.
}i-am dat un ordin [i nu l-ai respectat. }i-am dat ordin c\ lucrezi
numai cu mine. Numai mie `mi raportezi“. Striga, era extrem de
agitat, era furios. Generalul a prezentat scuze, a promis c\ nu se va
repeta. Ceau[escu a continuat s\ strige, amenin]`ndu-l cu degetul:
„Tu `mi raportezi numai mie. Nim\nui altcuiva“. Abia c`nd a ajuns
`n birou, generalul Vlad [i-a dat seama c\ scena de furie fusese
f\cut\ nu numai pentru el, ci `n primul r`nd pentru ea. ~i d\dea ei
o lec]ie de autoritate. Vlad a comentat cu colegii acest episod. De
aceea, povestea cu influen]a Elenei Ceau[escu asupra deciziilor
politice ale lui Ceau[escu prin intermediul Securit\]ii trebuie
nuan]at\. Ceau[escu este principalul criminal. Ea mai f\cea altce-
va, `ncerca s\ opreasc\ anumite informa]ii negative s\ ajung\ la
el. Argumenta c\ are glicemia mare, c\ tocmai a fost consultat [i

este `n criz\ diabetic\, s\ nu-l supere nimeni. Tot de aici provine
tentativa Elenei Ceau[escu de a-[i crea un canal propriu de infor-
ma]ii, folosindu-l pe Tudor Postelnicu. Povestea cu complotul ei
`mpotriva lui Ceau[escu este [i ea neserioas\.
Principala preocupare a generalului Vlad a fost `ns\ protejarea
institu]iei [i, implicit, a celor mai importante secrete ale statului
român. Multe dintre ele, chiar dac\ ar con]ine adev\rul despre
decembrie 1989, nu vor fi cunoscute niciodat\.
Protejarea institu]iei
~n timpul celor c`teva declara]ii date `n proces, `n presa postde-

cembrist\ [i `n audierile la Comisia senatorial\ f\cute de generalul
Iulian Vlad apare aproape mecanic, repetativ, ideea preocup\rii sale
pentru salvarea Departamentului Securit\]ii Statului, a serviciului
secret român, `n fa]a asaltului preg\tit pentru `nl\turarea regimului
Ceau[escu. ~n terminologia [i doctrinele serviciilor secrete, aceste
organisme se consider\ un fel de „inimi ascunse ale na]iunii care nu
au voie s\ `nceteze s\ bat\“. Este o tez\ care se `nt`lne[te [i la
francezi, [i la britanici, [i la americani `ntr-un limbaj mai mult sau mai
pu]in propagandistic. Aceea[i concep]ie doctrinar\, `nfrumuse]at\ cu
fraze eroice [i jur\minte de devotament, aveau [i securi[tii români.
Problema este ce anume ap\rau. {i... – ne `ntreb\m mai departe –
puteau ap\ra altceva? Dar, concentr`ndu-ne numai asupra temei noas-
tre, f\r\ a dezvolta aici o analiz\ asupra caracterului abuziv [i opresiv
al Securit\]ii, pe care l-au sim]it mii de români devota]i [i ei na]iunii,
suntem nevoi]i a semnala c\ exist\ posibilitatea de a supune analizei
un document `n temeiul c\ruia s-au adus numeroase acuza]ii grave,
inclusiv penale. Este vorba de Ordinul 2600/1988. Acesta a fost ela-
borat sub conducerea generalului Vlad, fiind practic autorul lui. Ca
subiect foarte controversat, deoarece este mereu invocat drept docu-
ment aflat la originea fenomenului terorist, Ordinul 2600/1988 merit\
a fi analizat `n detaliu. ~n forma sa public\ – nimeni nu a putut
demonstra c\ exist\ [i o alt\ versiune – ordinul acesta demonstreaz\

mai degrab\ contrariul acuza]iilor care i s-au adus.
S\ `ncerc\m, a[adar, o analiz\ a principalelor prevederi ale
acestui ordin, inclusiv cu scopul de a depista temeiurile legale ale
dreptului sau abuzului de interven]ie la Timi[oara [i Bucure[ti `n
decembrie 1989. Ca [i `n situa]iile precedente, vom sublinia anu-
mite cuvinte sau expresii pentru a eviden]ia, inclusiv pe baza infor-
ma]iilor primite de la fo[ti conduc\tori ai DSS, sensul unor
prevederi. Totodat\, urm\rim [i acele texte care vizau folosirea
for]elor Ministerului Ap\r\rii, astfel `nc`t s\ putem identifica exis-
ten]a unor prevederi legale care s\ le ofere acestora competen]e `n
cazurile de tulbur\ri interne.
~n preambul, la „Dispozi]ii generale“, din cele [apte paragrafe,
primele patru se refer\ la prevenirea apari]iei unor tulbur\ri
interne, iar urm\toarele trei stabilesc ca unic\ autoritate `n caz de
interven]ie persoana [efului Inspectoratului jude]ean al MI. Acum
[tim c\ inspectorul [ef de la Timi[oara, colonelul Ion Popescu, a
`ncercat s\ foloseasc\ Ordinul 2600 pentru a justifica absen]a
for]elor de ordine `n strad\ `n seara de 16 decembrie, trimi]`nd
doar 28 de cadre de Mili]ie ne`narmate. C`nd violen]ele au escala-
dat, l-a sunat pe generalul Vlad [i a cerut sprijinul trupelor de
securitate-mili]ie, iar [eful DSS a ordonat: „Pleac\ ne`narma]i,
f\r\ arme [i muni]ie, numai cu scuturi [i bastoane“. La paragraful
2 sunt men]ionate misiunile Securit\]ii jude]ene, care certific\
informa]iile furnizate de generalul Iulian Vlad at`t la procesul
intentat `mpotriva lui, c`t [i `n fa]a comisiilor de cercetare ale
Senatului României:
„Unit\]ile informativ-operative competente (aici a fost `nlo-

cuit\ la finalul redact\rii formula „ale Departamentului Securit\]ii
Statului“ cu „competente“, `n ideea c\ [i Mili]ia culegea infor-
ma]ii, din zona infrac]ional\, n.a.) vor ac]iona permanent [i cu pri-
oritate pentru ob]inerea de date [i informa]ii cu privire la cauze [i
`mprejur\ri ce ar putea favoriza apari]ia unor situa]ii negative de
natur\ s\ degenereze `n ac]iuni turbulente. Despre existen]a unor
asemenea st\ri de lucruri negative din obiective, medii [i locuri de

interes operativ, se va asigura informarea cu operativitate a facto -
rilor competen]i [i ac]iona pentru `nl\turarea definitiv\ a cauzelor
care au generat situa]iile respective“.
Paragraful se concentreaz\ asupra cauzelor care puteau duce la
apari]ia unor mi[c\ri de protest sau revolte. De[i nu sunt men]ionate
explicit, este clar c\ paragraful se referea la cauzele sociale – salarii
diminuate, frig, alimente, medicamente – care provocaser\ revolta de
la Bra[ov. C\ este a[a o demonstreaz\ pasajul `n care se arat\ ce m\-
suri se iau `n situa]ia depist\rii acestor cauze: erau informa]i „factorii
competen]i“, adic\ primul-secretar al jude]ului [i Comitetul Jude]ean
de Partid. Ace[tia aveau sarcina s\ ac]ioneze pentru „`nl\turarea de-
finitiv\ a cauzelor“, adic\ s\ rezolve de o manier\ stabil\ problemele
sociale ale cet\]enilor. Era imposibil atunci, plata salariilor f\c`ndu-se
pentru a c`rpi nerealiz\rile de plan, din alte fonduri, iar aprovizi-
onarea cu alimente [i medicamente se realiza prin transferul – de
multe ori ilegal – al unor cantit\]i de produse din stocurile altor
jude]e. Acestea sufereau apoi o penurie acut\, iar cauzele ap\reau din
nou, `n alt loc. Se intervenea `ns\ la fel, lu`ndu-se de la alt jude]. De[i
pare utopic la prima vedere, paragraful avea menirea s\ indice `n
comitetele jude]ene de partid autoritatea responsabil\ pentru cauzele
eventualelor turbulen]e [i s\ „paseze“ r\spunderea acolo. La para-
graful 5 se reglementa comportamentul for]elor de ordine `n momen-
tul `n care izbucnesc ac]iunile cu caracter turbulent:
„~n cazul c`nd prin ac]iunile preventive `ntreprinse nu se

reu[e[te normalizarea situa]iilor negative semnalate [i apare peri-
colul iminent al degener\rii acestora `n acte de dezordine, [efii
unit\]ilor centrale de securitate [i de mili]ie, ai inspectoratelor,
securit\]ilor [i mili]iilor jude]ene (municipiul Bucure[ti) vor ac-
]iona cu fermitate pentru restabilirea imediat\ a ordinii, folosind cu
discern\m`ntul care se impune, for]ele necesare [i mijloacele din
dotarea organelor [i unit\]ilor stabilite `n acest scop.“
~n acest text ap\rea pentru prima oar\ `ntr-un document oficial al

sistemului de putere din România comunist\ cuv`ntul discern\m`nt,
care implica propor]ionalitatea `ntre gravitatea [i amploarea actelor

de dezordine [i reac]ia for]elor de ordine. Pentru a putea folosi
cuv`ntul, generalul Vlad i-a argumentat atunci lui Ceau[escu c\
paragraful se refer\ la implicarea `n astfel de evenimente a mun-
citorilor, instiga]i sau dezinforma]i de diver[i provocatori. A[a cum
ar\tase revolta de la Bra[ov, cei mai mul]i manifestan]i erau membri
de partid. Ceau[escu nu accepta c\ ace[tia pot fi nemul]umi]i de
condi]iile de munc\ [i de trai, pentru c\, potrivit planurilor [i
hot\r`rilor congreselor partidului, toate aceste condi]ii li se asigurau.
Mai mult dec`t at`t, el nu concepea ca muncitorii s\ ias\ `n strad\,
at`t timp c`t aveau la dispozi]ie cadrul organizat al structurilor de
partid `n care puteau rezolva orice problem\ ivit\. Am folosit
`nadins limba de lemn a epocii pentru a sublinia abera]ia ideologic\
prin care trecea Nicolae Ceau[escu. Vlad a speculat [i aceast\ psi-
hologie a liderului paranoic pentru a `mpiedica folosirea armelor `m-
potriva popula]iei. Nu `nt`mpl\tor `n paragraful citat apare formula
„mijloacele din dotare“, pentru c\ mijloacele din dotare erau scuturi,
bastoane, c\[ti, tunuri cu ap\, ca `n oricare alt stat european. Studiul
comparativ arat\ c\ formula „mijloace din dotare“ `nlocuia „arma-
mentul din dotare“, care apare `n toate actele normative precedente.
~n urm\torul capitol sunt prev\zute „Atribu]ii privind asigu-
rarea ordinii [i lini[tii publice“. Aici, cazul Bra[ov este mai prezent
ca oriunde. ~n partea a doua din primul paragraf se men]iona:
„(...) La apari]ia unor situa]ii care pot degenera `n acte de dezor-

dine care vizeaz\ sediile organelor de partid [i de stat, [eful
Inspectoratului Jude]ean (al municipiului Bucure[ti) se va ocupa
personal de asigurarea `nt\ririi pazei [i ap\r\rii acestora.“
Precizarea obiectivului „sedii ale organelor de partid [i de stat“

provenea din experien]a tr\it\ la Bra[ov, unde manifestan]ii
p\trunseser\ [i aruncaser\ diferite obiecte, plus tablourile lui
Ceau[escu `n strad\. Paragraful ascunde o realitate practic\: inspec-
torii [efi ai MI aveau o putere de decizie limitat\. Inven]ia acelor
inspectorate MI nu func]iona dec`t `n pu]ine jude]e, iar autoritatea
majorit\]ii acelor inspectori era minim\, for]ele adunate `n structuri

de men]inere a ordinii folosind cu prioritate subordonarea direct\
cu ierarhiile lor superioare. Lucrurile s-au v\zut la Timi[oara, unde
inspectorul [ef a fost ignorat, apoi autoritatea lui a fost preluat\ de
generalul Nu]\. Mai este de subliniat c\ `n acest paragraf misiunea
Inspectoratului MI se reduce la paza [i ap\rarea sediilor de partid [i
de stat. Adic\ o misiune strict defensiv\. ~n momentul `n care Or-
dinul 2600 folose[te cuvinte ca „interven]ie“, „contracarare“ sau
„neutralizare“, vocabule cu caracter ofensiv, ele sunt puse `n leg\-
tur\ exclusiv cu efectivele Mili]iei. Mai mult dec`t at`t, fiecare pre-
zentare a unei misiuni ofensive, atribuite exclusiv Mili]iei, este `n
text dublat\ de o completare cu atribu]iile celorlalte for]e de ordine,
invariabil defensive. S\ privim cele dou\ p\r]i ale paragrafului 2:
„Mili]iile jude]ene, municipale [i or\[ene[ti `ndeplinesc sar-

cinile ce le revin, potrivit legii, pentru men]inerea ordinii [i lini[tii
publice pe teritoriul localit\]ilor, asigur`nd prezen]a activ\ `n dis-
pozitivele de ordine [i paz\ cadrelor de mili]ie, `n raport cu locurile
[i timpul de comitere a faptelor antisociale, precum [i interven]ia
ferm\, operativ\ [i eficient\ pentru prevenirea, contracararea [i
neutralizarea oric\ror acte de dezordine `n zona de responsabilitate.
Pentru realizarea unor dispozitive de ordine [i paz\ eficiente,
[efii mili]iilor jude]ene, municipale [i or\[ene[ti, pe baza regle-
ment\rilor `n vigoare, asigur\ folosirea judicioas\, al\turi de
cadrele de mili]ie, a militarilor din subunit\]ile de securitate-mili]ie,
membrilor grupelor de sprijin, lupt\torilor din g\rzile patriotice,
tinerilor din deta[amentele de preg\tire pentru ap\rarea patriei, per-
sonalului din paza proprie a unit\]ilor economice [i alte for]e
ajut\toare, lu`nd m\suri pentru cre[terea continu\ a capacit\]ii com-
bative a acestora `n `ndeplinirea misiunilor de men]inere [i resta-
bilire a ordinii [i lini[tii publice.“
Partea a doua con]ine o enumerare a for]elor de cooperare cu

Mili]ia. Observ\m astfel c\ subunit\]ile de mili]ie-securitate, care
erau subordonate Departamentului Securit\]ii Statului, apar `n
calitate de for]e auxiliare, nu ca for]e de prim-plan. Apoi – un

aspect care ne intereseaz\ pe noi `n special pentru cazurile Timi-
[oara [i Bucure[ti –, `n text sunt men]ionate G\rzile patriotice [i
„membrii grupelor de sprijin“, care sunt dou\ categorii de civili
`narma]i la Timi[oara [i care au tras. ~n special, acele „grupe de
sprijin“ organizate de Mili]ie aveau `n componen]a lor informatori,
colaboratori, rude apropiate ale mili]ienilor, [oferi din localitate
afla]i `n rela]ii conspirate sau contractuale, inclusiv rela]ii de afaceri
[i corup]ie, cu Mili]ia. Nu de pu]ine ori, aceste grupe de sprijin
con]ineau persoane provenite din localit\]ile de origine ale unor
[efi locali [i c\rora li se g\sea un loc de munc\ fictiv `n ora[ sau
persoane din lumea infrac]ional\, nearestate sau eliberate prin `n]e-
legeri locale la nivel de Mili]ie, [i care desf\[urau o serie de acti-
vit\]i ilegale (de exemplu, contrabanda sau comer]ul cu cafea,
]ig\ri etc.) cu care se ob]ineau sume de bani pentru Mili]iile ju-
de]ene [i nu de pu]ine ori mit\ pentru ofi]erii [i subofi]erii corup]i.
Ace[ti oameni au dovedit `n multe situa]ii o violen]\ care exceda
misiunile organelor de stat.
Din lista for]elor de ordine prev\zute la acest capitol lipsesc
for]ele MApN.
La capitolul urm\tor, „Organizarea interven]iei pentru resta-
bilirea ordinii [i lini[tii publice“, sunt amestecate, `ntr-o enume-
rare `ntins\ pe 19 paragrafe, situa]iile care impun interven]ia
for]elor de ordine. Astfel, apar `n acela[i capitol misiuni care vi-
zeaz\ p\trunderea prin manifest\ri turbulente la conducerea orga-
nelor centrale [i locale de partid [i de stat, adic\ atacarea sediilor,
[i `ncerc\rile de atac terorist asupra ambasadelor sau consulatelor,
ordinea pe stadioane [i prinderea evada]ilor, `nc\ier\rile la restau-
rant [i s\v`r[irea de ac]iuni turbulente influen]ate de propaganda
du[m\noas\. Amestecul de misiuni at`t de diferite avea menirea s\
permit\ prezen]a `n text a tuturor for]elor Ministerului de Interne,
inclusiv ale DSS, pentru a evita `n momentul aprob\rii `ntrebarea
lui Ceau[escu: „Dar Securitatea ce face?“ De aceea, misiunile
apar]in`nd for]elor Mili]iei [i ale Securit\]ii sunt intercalate, astfel
`nc`t toate ac]iunile care vizau ordinea public\ s\ revin\ Mili]iei,
iar cele destinate for]elor Securit\]ii s\ se limiteze la ap\rarea

ambasadelor [i `mpotriva ac]iunilor teroriste. S\ urm\rim distri-
bu]ia for]elor:
„~n scopul asigur\rii interven]iei operative [i eficiente pentru

restabilirea ordinii [i lini[tii publice care a fost grav tulburat\, se
stabilesc urm\toarele for]e:
– forma]iunea de ordine [i interven]ie (F.O.I.) – din structura
Mili]iei Municipiului Bucure[ti, conform statutului de organizare;
– Plutonul de interven]ie – mili]ie compus din 30 ofi]eri [i sub-
ofi]eri, la toate mili]iile municipiilor re[edin]\ de jude] [i la mili]ia
municipiului Petro[ani;
– La celelalte mili]ii municipale [i la sectoarele (1-6) de mili]ie
din municipiul Bucure[ti, c`te un pluton compus din 20 ofi]eri [i
subofi]eri de mili]ie;
– Plutonul de interven]ie mili]ie constituit din 15 cadre, la toate
mili]iile or\[ene[ti care au prev\zute din statul de organizare peste
40 de posturi de ofi]eri [i subofi]eri. Cadrele de mili]ie care vor fi
cuprinse `n plutoanele de interven]ie de la mili]iile municipale,
or\[ene[ti [i de la sectoarele de mili]ie `[i vor desf\[ura munca la
forma]iunile `n care sunt `ncadrate, execut`nd `n comun numai
preg\tirea specific\, exerci]ii de alarmare [i interven]ie;
– subunit\]ile de securitate-mmili]ie din trupele de securitate des-
tinate pentru m\suri de paz\ [i ordine;
– plutonul de ap\rare antiterorist\ [i alte subunit\]i disponibile
din trupele de securitate;
– subunit\]ile de pompieri constituite din 2-3 ma[ini de lupt\ la
nivelul companiilor de pompieri;
– plutonul de interven]ie constituit la [colile militare ale Mi-
nisterului de Interne compus din 30 elevi sau cadre aflate la reciclare;
– grupa de interven]ie antiterorist\.“
Este de observat c\ repartizarea pe misiuni specifice a acestor

for]e nu era con]inut\ `n Ordinul 2600/1988. Ele ar fi trebuit s\ se
g\seasc\ `n „Planul unic de ac]iune pentru asigurarea ordinii [i
lini[tii publice“ `ntocmit `n fiecare jude] [i pus la dispozi]ia Consi-

liului Jude]ean de Ap\rare, a primului-secretar. Acolo s-ar fi detali-
at prin precizare explicit\ c\ subunit\]ile de securitate-mili]ie sunt
repartizate dispozitivelor de paz\ [i ordine (baraje, filtre, bloc\ri de
comunica]ii), ambele fiind misiuni defensive. ~n ce prive[te ap\ra-
rea antiterorist\ [i interven]ia antiterorist\, acestea nu aveau nici o
leg\tur\ cu tulbur\rile civile, cu revoltele sau manifesta]iile protes-
tatare. Este `nc\ o dat\ destul de transparent\ dorin]a subtil\ a con-
ducerii Securit\]ii de a nu fi implicate `ntr-o eventual\ represiune.
Aici trebuie s\ lu\m `n calcul [i informa]iile pe care le avea
Securitatea despre atitudinea [i inten]iile lui Ceau[escu dup\ con-
sumarea cazului Bra[ov. Ne putem imagina – a[a cum de altfel s-a
v\zut la Timi[oara [i Bucure[ti – c\ inten]ia de a folosi for]ele de
ordine [i Armata `ntr-o represiune `mpotriva manifestan]ilor se afla
`n calculele lui Ceau[escu `nc\ de atunci. At`t m\rturiile care se
refer\ la declara]ii ale lui, c`t [i `n interven]iile unor apropia]i
(H`rj\u, Curticeanu) raport\rile la revolta de la Bra[ov sunt
prezente de la primele simptome ale evenimentelor din Timi[oara.
~n sf`r[it, la cererea expres\ a lui Nicolae Ceau[escu a fost
introdus un paragraf final a acestui capitol care implica [i for]ele
MApN.
„~n baza aprob\rii pre[edintelui Consiliului Jude]ean (munici-

piului Bucure[ti) al ap\r\rii, dat\ pentru fiecare caz `n parte, `n
cadrul cooper\rii, la ac]iunile de interven]ie mai pot participa:
subunit\]i [i forma]iuni din unit\]ile [i [colile subordonate
Ministerului Ap\r\rii Na]ionale.“
Misiunile la care puteau fi folosite aceste for]e militare urmau a

fi men]ionate `n acela[i Plan unic `ntocmit la nivel jude]ean. De
regul\, atunci c`nd se folosea formula „subunit\]i“ aceasta se refe-
rea la misiuni de paz\ a unor depozite, poduri, tuneluri etc., cele pe
care le-am mai analizat, iar atunci c`nd se folosea formula „for-
ma]iuni“ (inexistent\ `n structura de organizare a Armatei) era
vorba de patrule. Nic\ieri nu exista obliga]ia de a purta arme [i de a
deschide focul, folosirea armelor fiind trimis\ exclusiv la prevede-

rile legilor privind regimul armelor [i muni]iilor [i la uzul de arm\
(Decretul 367/1971, men]ionat nemijlocit `n Ordinul 2600/1988).
Am ar\tat c\ nu se aplica cu caracter ofensiv. Oricum, prevederile
acestui paragraf introdus de Ceau[escu nu se puteau invoca, erau `n
conflict cu alte legi, `n primul r`nd cu Legea ap\r\rii RSR, [i nici
nu s-au aplicat la Timi[oara. C`nd primul-secretar B\lan a cerut
Diviziei de la Timi[oara trupe ale MApN, loc]iitorul comandantu-
lui Diviziei l-a trimis mai `ntì la comandantul Armatei 3, apoi la
ministrul Ap\r\rii, fiind nevoit `n final s\ solicite interven]ia per-
sonal\ a lui Ceau[escu. {i era vorba de c`teva patrule!
Am pornit la c\utarea acelui document care trebuia s\ con]in\
planificarea [i distribuirea for]elor `n cazul unei tulbur\ri grave a
ordinii publice, `n cazul unei manifesta]ii de genul celei de la Bra-
[ov. Era important s\ cercet\m Planul unic de ac]iune pentru asigu-
rarea ordinii [i lini[tii publice al jude]ului Timi[, dar nu l-am g\sit.
~n declara]ia dat\ de generalul Vlad la 16 iulie 1990 `n fa]a
Tribunalului Militar care judeca procesul lui Nicu Ceau[escu, el a
afirmat: „Cunosc c\ la 1 iulie 1988 ministrul de Interne a emis un
ordin ce viza m\suri pentru asigurarea ordinii [i lini[tii publice `n
anumite situa]ii. Este vorba de situa]ii de genul celor care au ap\rut
`n luna noiembrie 1987 `n jude]ul Bra[ov. Ordinul vizeaz\ modul
de ac]iune al organelor [i unit\]ilor MI, dar totodat\ stabilea [i
modalit\]ile de cooperare cu celelalte for]e subordonate comandan-
tului suprem, m\ refer la G\rzile patriotice. Precizez `n continuare
c\ responsabilitatea privind aplicarea, executarea ordinului la care
m-am referit revenea [efului Inspectoratului jude]ean al MI `n pri-
vin]a for]elor subordonate, iar pe de alt\ parte ofi]erului care r\s-
pundea de for]ele MApN [i respectiv [efului G\rzilor patriotice. De
altfel, `n privin]a acestui ordin au fost elaborate planuri de ac]iune
la nivelul fiec\rui jude]“40. Aceste documente sunt de neg\sit,
motiv pentru care conducerea Securit\]ii a putut afirma, dup\ re-
volu]ie, inclusiv c\ nu au existat, c\ nu au fost `ntocmite.
40 Revista Historia, Anul 1, Nr. 2, decembrie 2001, p. 57.

Partea cea mai important\ a Ordinului 2600/1988 este capitolul

„Modul de ac]iune pentru restabilirea ordinii [i lini[tii publice“,
pentru c\ stabilea sarcinile [i felul `n care se intra `n ac]iune. Secu-
ri[tii apar men]iona]i `ntr-un singur loc:
„Organele de securitate, prin m\surile informativ-o operative

`ntreprinse `n obiectivele, problemele [i mediile date `n competen]\
vor asigura permanent cunoa[terea [i prevenirea `n faza incipient\ a
oric\ror manifest\ri, acte sau ac]iuni care ar putea s\ perturbe
ordinea de drept.“
Este paragraful pe care l-a invocat generalul Vlad `n seara de

17 decembrie 1989 `n fa]a Consiliului de conducere al DSS [i care
i-a permis s\ ordone neimplicarea securi[tilor `n violen]ele din
strad\, limit`nd activitatea la misiuni de informare [i cunoa[tere a
situa]iei. Apoi, modul de ac]iune al for]elor a fost detaliat. ~l vom
prezenta `mpreun\ cu un comentariu despre felul cum a fost apli-
cat fiecare punct `n seara [i noaptea de 16 decembrie, lu`nd `n cal-
cul doar intervalul p`n\ la deschiderea focului de c\tre Armat\ `n
17 decembrie.
„~n principiu, pentru restabilirea ordinii publice, se ac]ioneaz\

astfel:
– se realizeaz\ dispozitivul de ac]iune prev\zut de schema
obiectivului unde s-a produs evenimentul (`n zona str\zii Timotei
Cipariu nu a fost realizat dispozitivul de ac]iune, spa]iul fiind l\sat
complet liber pentru manifesta]ie, `n mul]ime ac]ion`nd doar filajul
[i re]elele de informatori. La sediul Comitetului Jude]ean de Partid
nu s-a aplicat planul de paz\ [i ap\rare, cl\direa fiind protejat\
t`rziu cu c`]iva mili]ieni, numai la exterior);
– se `ncercuie[te [i se izoleaz\ locul (obiectivul) concomitent cu
`ndep\rtarea curio[ilor (nici aceast\ prevedere nu s-a aplicat, nici la
Biserica reformat\, nici la CJP, iar `ndep\rtarea curio[ilor s-a redus
la c`teva sfaturi, recomand\ri firave ale filajului: „Du-te, domnule,
acas\!“ etc.);
– se someaz\ elementele turbulente s\ `nceteze actele de dezor-

dine, se comunic\ [i se impun regulile de comportare [i se pre-
cizeaz\ c\ile de p\r\sire a zonei (primele soma]ii s-au f\cut de
c\tre forma]iunea de 28 de mili]ieni trimis\ `n Timotei Cipariu
dup\ ce mul]imea atacase [i devastase sediul CJP, apoi [i maga-
zinele de pe traseu, `napoi la Biserica reformat\);
– se identific\ [i se izoleaz\ instigatorii, elementele agresive,
recalcitrante [i se re]in ini]iatorii care vor fi condu[i la sediul
mili]iei (aceste opera]ii s-au f\cut `n doi timpi: identificarea instiga-
torilor a fost realizat\ de Filaj, dar nu s-a trecut la izolarea [i re]i-
nerea lor. La interven]iile repetate ale [efului Filajului, [eful
Securit\]ii Timi[ a r\spuns invariabil: „Las\-i s\ strige!“ Abia
noaptea t`rziu s-a intervenit pentru re]inerea elementelor recalci-
trante, prinderea lor f\c`ndu-se la `nt`mplare, `n gr\mad\ sau pe
motivul surprinderii cu obiecte furate asupra lor);
– se `mpr\[tie participan]ii atunci c`nd m\surile de influen]are [i
descurajare nu au dat rezultate (este primul punct respectat);
– se restabile[te ordinea [i se asigur\ desf\[urarea normal\ a
activit\]ilor perturbate, func]ionarea instala]iilor, reluarea procesu-
lui de munc\ [i a circula]iei pietonale [i a mijloacelor de transport
(este al doilea punct respectat, cu adaosul c\ `n dreptul Bisericii
reformate a fost amplasat un cordon de militari care nu permitea
accesul pe trotuarul respectiv);
– se realizeaz\ paza [i supravegherea locului unde s-a produs
evenimentul, p`n\ la normalizarea complet\ a situa]iei (vezi mai sus);
– interven]ia propriu-zis\ se realizeaz\ prin surprindere, cu fer-
mitate, folosind forme [i procedee specifice de ac]iune, precum [i
mijloacele din dotare `mpotriva celor care s-au dedat la acte de
dezordine, anarhice, p\trunderi `n for]\ `n obiective, atacuri asupra
unor persoane sau distrugeri de bunuri, pentru neutralizarea acesto-
ra (nu s-a putut realiza surprinderea, iar interven]ia ferm\ s-a f\cut
doar dup\ ce `n strad\ au fost trimise trupe ale MApN).“
Dup\ cum se observ\, toate aceste reglement\ri se reg\sesc `n

legisla]ia ]\rilor democratice, f\r\ s\ produc\ nici o isterie public\
sau publicistic\ `mpotriva for]elor de ordine. Problema `ntocmirii

acestui Ordin 2600 are mai multe fe]e.
~n primul r`nd este dorin]a [efului DSS de a nu implica
Securitatea – partea ei de serviciu secret, nu trupele – `ntr-o viitoare
represiune `ndreptat\ `mpotriva unor revolte muncitore[ti. Cazul
Timi[oara ridic\ cele mai multe `ntreb\ri, pentru c\, de exemplu, la
Ia[i, atunci c`nd Securitatea a vrut s\ intervin\, ac]iunea a fost pre-
venit\ total, dezamorsat\ `nainte s\ se produc\. Mai mult dec`t at`t,
la Timi[oara nu era vorba de o revolt\ muncitoreasc\ de tipul celei
de la Bra[ov, ci de o ac]iune diversionist\ menit\ s\ provoace
revolta muncitoreasc\ `n ora[. Practic, diversiunea a fost l\sat\ s\
se desf\[oare. S\ `ncerc\m o proiec]ie logic\ asupra mi[c\rilor pe
care le putea face autoritatea, pe baza informa]iilor primite de la
Securitate, `mpotriva diversiunii de la Timi[oara: arestarea imediat\
a celor c`]iva membrii din grupul de sprijin al lui Tökes, evacuarea
for]at\ `n c`teva minute a pastorului-spion, deblocarea coloanelor
de ma[ini sovietice de pe [oseaua Arad-Timi[oara [i trecerea lor
peste grani]\, izolarea [i neutralizarea agen]ilor maghiari identifi-
ca]i de Filaj, `nscenarea unui incident la grani]\ pentru a justifica
`nchiderea temporar\ a frontierei de stat. Aceste m\suri nu ar fi
`mpiedicat o revolt\ a cet\]enilor Timi[oarei, nu ar fi oprit o adu-
nare masiv\ a muncitorilor `n Pia]a Operei, dar ar fi scutit Timi-
[oara [i România de represiunea s`ngeroas\ a Armatei, de mor]ii
din 17 [i 18 decembrie, de centrul devastat [i incendiat. Aceast\
ipotez\ dezv\luie [i limitele imaginii pe care o aveau conduc\torii
Securit\]ii despre modul `n care se va face schimbarea de regim.
~n al doilea r`nd, nu [tim dac\ felul european [i corect, din
punctul de vedere al reglement\rilor interna]ionale, `n care a fost
`ntocmit Ordinul 2600/1988 a vizat premeditat `mpiedicarea repre-
siunii [i c\derea lui Ceau[escu prin lipsa unui suport interven]ionist
sau a fost o capcan\ `n care au c\zut to]i, inclusiv Securitatea,
neb\nuind ce impact major va avea subversiunea asupra cet\]enilor
ajun[i la cap\tul r\bd\rii [i c`t de violent\ va fi implicarea sovietic\
`n r\sturnarea regimului Ceau[escu. B\nuiala c\ totul a fost pre-
meditat persist\, mul]i fiind `n continuare convin[i c\ Securitatea l-a
tr\dat pe Ceau[escu [i a participat discret la r\sturnarea lui. Totu[i,

Ordinul 2600 a fost emis `n iulie 1988, `nainte de Congresul al
XIV-lea, `nainte de Kiev, de Malta [i de mi[c\rile decisive petre-
cute `n celelalte state comuniste. Mai plauzibil\ este o inten]ie pre-
ventiv\ din partea generalului Vlad, cu scopul de a-[i proteja [i
conserva institu]ia pentru orice eventualitate prin care se schimba
regimul, liderul, sistemul de putere `n România. {i mai cred c\
Securitatea, `n frunte cu Iulian Vlad, `n ciuda informa]iilor precise
pe care le de]inea, nu a intuit amploarea schimb\rilor din decem-
brie 1989. Ordinul 2600/1988 a intervenit [i `n rela]ia Ceau[escu –
Vlad [i a reprezentat fondul revoltei lui Vlad `mpotriva lui
Ceau[escu `n seara de 17 decembrie 1989. Ordinul fusese un docu-
ment emis pe baza consult\rii pe text `ntre cei doi, moment `n care
chiar Ceau[escu precizase clar doctrina de la care pornea `n apro-
barea acelei reglement\ri: „Nu se trage `n muncitori. Noi suntem
reprezentan]ii muncitorimii [i a[a ceva nu se poate concepe“. ~n
timpul CPEx-lui din 17 decembrie, aceast\ `n]elegere a c\zut,
Ceau[escu acuz`ndu-l pe Vlad de tr\dare [i amenin]`ndu-l cu plu-
tonul de execu]ie pentru c\ nu d\duse ordin Securit\]ii s\ se
`narmeze cu muni]ie de r\zboi [i s\ trag\. Problema care r\m`ne `n
discu]ie [i care va fi mult timp dezb\tut\ de istoriografie este dac\
`n 16 decembrie pe str\zile Timi[oarei erau muncitorii. {tim sigur
c\ au ie[it abia `n 20 decembrie.
~n anul 2002 a st`rnit un real [i justificat interes printre istorici
publicarea de c\tre Marius Oprea a „Planului de m\suri al Depar-
tamentului Securit\]ii Statului pe anul 1989“ `n anexele lucr\rii
sale Banalitatea r\ului. O istorie a Securit\]ii `n documente,
1949–1989. Pentru cititorul atent a fost clar c\ documentele privind
Securitatea `n anul 1989, publicate `n acest volum, nu au nimic
spectaculos [i nici incendiar. Probabil c\ aceast\ realitate l-a obligat
pe autor s\ pun\ c\r]ii un titlu evaziv, Banalitatea r\ului, suger`nd c\
`n realitate abuzurile Securit\]ii se produceau `n afara acestor ordine
[i c\ documentele nu pot exprima dimensiunea opresiv\ [i pe
alocuri criminal\ a Securit\]ii. Din p\cate, aceste abuzuri, cu foarte
mici excep]ii – cazul Ursu, de exemplu – r\m`n `nc\ a fi sanc]ionate
prin sentin]e judec\tore[ti. ~n cazul Ursu exist\ o condamnare – doi

ofi]eri ai Mili]iei. Dar pentru analiza noastr\, Planul de m\suri al
Departamentului Securit\]ii Statului pe anul 1989, aprobat la 17 ia-
nuarie 1989, constituie un document important. Planul con]inea 17
puncte, din care alegem doar pe cele care ne intereseaz\ pentru
evenimentele din decembrie. „Asigurarea securit\]ii comandantului
suprem [i executarea irepro[abil\ a tuturor misiunilor de impor-
tan]\ excep]ional\“ se referea exclusiv la `mpiedicarea unui atentat
la adresa lui Nicolae Ceau[escu. Securitatea afirm\ c\ nu a fost ca-
zul, neexist`nd `n aceast\ perioad\ o amenin]are serioas\ de atentat.
Ast\zi cunoa[tem cel pu]in dou\ cazuri `n preg\tire, cel al lui Ser-
giu Nicolaescu [i cel al grupului de studen]i care `ncercau s\ fure
un AG-7 dintr-o unitate militar\ pentru un atac lansat pe un traseu
din Bucure[ti. Securitatea nu a [tiut de aceste cazuri. ~n 22 de-
cembrie, Securitatea a luat m`na vizibil de pe Ceau[escu, Direc]ia
V abandon`ndu-l hazardului. La capitolul „Prevenirea, contraca-
rarea [i neutralizarea ac]iunilor desf\[urate de cercurile reac]ionare
[i organiza]iile na]ional-iredentiste [i fasciste din str\in\tate, de
grup\rile [i elementele ostile din emigra]ie, precum [i de elemente
du[m\noase din interior“ subiectul m\surilor erau, printre altele,
grupurile iredentiste maghiare, legionarii, membri ai „fostelor partide
burghezo-mo[iere[ti“, sectele, activit\]ile „contestatar-disidente“ `n
domeniul art\-cultur\, pres\, poligrafie [i radio-televiziune. Cerce-
tarea c`torva cazuri, at`t c`t se poate [ti ast\zi `n absen]a docu-
mentelor, arat\ o distan]\ mare `ntre cele propuse `n Planul de
m\suri [i ceea ce s-a `nt`mplat pe parcursul anului 1989. De exem-
plu, [tim c\ Securitatea i-a `naintat lui Ceau[escu un raport detaliat
asupra activit\]ilor iredentiste ale lui Lászlo Tökes, dar [eful statu-
lui a refuzat punerea lui sub acuzare. ~n privin]a legionarilor, lucru-
rile par la prima vedere ciudate, legionarii fiind ni[te oameni foarte
`n v`rst\, sco[i complet din circuitul poten]ialilor adversari cu multe
decenii `n urm\, dar cu posibilitatea de a fi contacta]i de foarte acti-
va emigra]ie legionar\ din Occident. Pe de o parte, emigra]ia legi-
onar\ din Vest era ad`nc penetrat\ [i folosit\ pentru activit\]i de
informare [i propagand\, astfel c\ eventualii candida]i legionari din
]ar\ la „ac]iuni ostile“ c\deau `n plasa Securit\]ii `nainte s\ [tie c\

au ceva de f\cut `mpotriva or`nduirii socialiste. Avem o m\rturie de
la celebrul instructaj desf\[urat `n noiembrie de conducerea DSS la
Ia[i, unde [eful Securit\]ii Br\ila a prezentat un caz concret de
legionari contacta]i din Occident [i aduna]i `ntr-un grup cu caracter
organizat. Generalul Alexie i-a r\spuns s\-i lase `n pace, s\ nu ia nici
o m\sur\, `n afara celor de cunoa[tere informativ\. Mai mult dec`t
at`t, o investiga]ie insistent\ condus\ de senatorul Sergiu Nicolaescu
`n cadrul Comisiei senatoriale, pe care o conducea, `n leg\tur\ cu acel
instructaj arat\ distan]a mare de la con]inutul reglement\rilor Securi-
t\]ii la comportamentul institu]iei `n momentul de criz\:
„Sergiu Nicolaescu: Pozi]iile exacte ale Securit\]ii, Armatei [i

Mili]iei. P`n\ la 22 decembrie cea mai fidel\ lui Ceau[escu a fost
Armata. ~n noaptea de 21 spre 22 decembrie exist\ un ordin al Se-
curit\]ii care, la anumite servicii ale lor, le spune s\ dea foc la docu-
mente, s\ depun\ armele la rastele [i s\ r\m`n\ acas\. ~n condi]iile
de atunci, de alarm\ maxim\, asta era un semn clar c\ au luat m`na
de pe Ceau[escu. Mai scriu prin ziare tot felul de idio]i, cu
Securitatea fidel\ lui Ceau[escu... Basme, prostii. L-au abandonat.
AMS: Dar s-a oprit aici.
SN: ~ntr-adev\r. Este o minciun\ c\ Vlad i-ar fi propus lui
Milea s\-l aresteze pe Ceau[escu. A `ncercat s\-i propun\ ceva lui
Milea... Exist\ o [edin]\ a Securit\]ii din noiembrie, la Ia[i, Bra[ov,
Cluj...
AMS: Un instructaj `n 11 noiembrie...
SN: ~nainte de congres. Se minte constant asupra acestor [edin]e.
Un singur colonel a avut curajul [i a spus ce s-a discutat acolo. Este
la mine `n carte. Li s-a spus: «Nu face]i exces de zel, nu face]i mai
mult dec`t vi se spune, s\ nu mai raporta]i dec`t pe linie de Securitate,
iar primilor-secretari, numai ce v\ spunem noi s\ le raporta]i».
AMS: V\ da]i seama c\ asta este o ie[ire din lege [i din regulile
oficiale ale statului de atunci?
SN: Sigur c\ da, dar se ascund `n continuare, nu vor s\ recu-
noasc\ c\ `l abandonaser\ de mult pe Ceau[escu. G`ndi]i-v\, asta se
`nt`mpla `nainte de congres! Practic li s-a sugerat c\ Ceau[escu va

c\dea, iar ei nu trebuie s\ se implice prea mult.“41
Acesta este un caz care trebuie elucidat. Ofi]erul care a furnizat

informa]iile spectaculoase despre instructajul din 11 noiembrie era
colonelul Dumitru R\[in\, [eful Securit\]ii Arad. Audiat de Comi-
sia parlamentar\ `n ziua de 2 iunie 1994, colonelul R\[in\ a
povestit cum a fost convocat la Bra[ov, unde se desf\[ura instructa-
jul cu [efii Securit\]ilor jude]ene din Transilvania [i Banat, [i cum
a asistat la citirea unui document secret, emis de Cancelaria CC `n
care se punea `n discu]ie asasinarea lui Nicolae Ceau[escu. Infor-
ma]iile furnizate de el au fost folosite de senatorul Sergiu Nico-
laescu `n c\r]ile lui, dar cu o anume modera]ie, de senatorul {erban
S\ndulescu `n volumul lui, f\r\ discern\m`nt, [i de istoricul
Cristian Troncot\, `ntr-o form\ care nu corespunde textului audierii
(!) M\rturia fostului [ef al Securit\]ii Arad este preponderent [i voit
spectaculoas\, combin`nd date ale activit\]ii sale profesionale cu
comentarii proprii. P`n\ la data audierii, el `ncercase s\ se fac\
ascultat de unele ziare, `ns\ cu succes modest. Ce afirma, `n esen]\,
colonelul R\[in\:
„D. R\[in\: „(...) Prima idee: a `nceput a[a – c\ din datele [i

informa]iile primite din exterior [i din verificarea din lucrarea
informativ\ de c\tre aparatul de informa]ii interne, a unor persoane
adversare pre[edintelui Ceau[escu, [i zicea [eful armatei, dracu’, ce
era el, rezult\ ne`ndoielnic c\, `n urm\toarele trei luni de zile maxi-
mum, se va `nt`mpla:
a) lichidarea lui Ceau[escu `n urma unei vizite pe care o va face
`n Crimeea sau la Moscova ca invitat la o plenar\ de partid sau
consf\tuire;
41 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 152-153. (Responsabili din Securitate afirm\
c\ nu a existat un ordin de depunere a armelor, de incendiere a documentelor sau
ca ofi]erii s\ r\m`n\ acas\ `n noaptea de 21 spre 22 decembrie.)
b) (a[a era, cu „b“) schimbarea din func]ia de secretar general

[i [ef de stat, urmare a unei plenare care va avea loc `n Bucure[ti
`ntr-un loc secret, unde va fi demis;
c) apari]ia unor manifesta]ii de strad\ de tip Bra[ov, de tip
Valea Jiului, parc\ a zis, la care vor participa elemente declasate
[i fo[ti de]inu]i de drept comun, unde vor avea loc ciocniri cu
armata, vor fi ocupate [i sediul [i va fi obligat s\ fug\ sau va fi
prins [i judecat (...)“42
Documentul care ar fi fost citit de generalul-locotenent

Aristotel Stamatoiu, adjunct al generalului Vlad, [i care ar fi pur-
tat titlul „Not\“ era semnat de Silviu Curticeanu, secretar al CC al
PCR. Senatorii au luat de bune aceste afirma]ii, nefiind preg\ti]i
s\ pun\ `ntreb\ri cheie sau s\ verifice autenticitatea lor. Chiar [i
ideea c\ `n fa]a „activului“ Securit\]ii se putea citi un document
despre asasinarea lui Ceau[escu, semnat de m`na lui dreapt\ de la
Cancelarie, Silviu Curticeanu, este nerealist\. Presupun`nd, prin
absurd, c\ ar fi existat un document de prevenire, oricum `n al]i
termeni, acesta nu era citit `n original ofi]erilor de Securitate, ci
prezentat `n comentariu, `n sintez\ printr-un document propriu al
DSS. Silviu Curticeanu nu avea nici o autoritate sau responsabili-
tate `n privin]a Securit\]ii, iar problemele de acest gen – atentate
la via]a pre[edintelui – s-ar fi discutat exclusiv `ntre Ceau[escu [i
Vlad. Acest gen de amenin]are nu a existat. La punctul „a“
ipoteza este neverosimil\, sovieticii neasasin`nd niciodat\ lideri
str\ini pe teritoriul lor, iar o suprimare a secretarului general al
PCR `n timpul unei plenare sau consf\tuiri a ]\rilor comuniste
este de neimaginat. Dac\ Ceau[escu [tia de aceast\ amenin]are,
de acest pericol, ce a c\utat `n 4 [i 5 decembrie la Moscova? S-a
dus, s-a `ntors bine-mersi, doar cu condamnarea la moarte verbal\
din partea lui Gorbaciov. La punctul „b“ situa]ia este aberant\,
fiind greu de `n]eles cine putea organiza o plenar\ „`ntr-un loc
42Arh. SR, Stenograma nr. 108/2 iunie 1994, Audierea colonelului R\[in\
Dumitru, p. 20.
secret din Bucure[ti“, la care Ceau[escu s\ se fi dus sau din ce

motive ar fi organizat chiar Ceau[escu o plenar\ secret\, unde s\
fie demis. Punctul „c“ este desprins din evenimentele petrecute
deja la Timi[oara [i Bucure[ti, absolut nimeni neput`nd anticipa,
de exemplu, c\ Ceau[escu va fugi din sediul CC al PCR. Cu
ocazia audierii la Comisia senatorial\, generalul Vlad a `ntrebat
la r`ndul s\u cum de nu este confirmat\ versiunea R\[in\ de
m\car unul dintre ceilal]i 40 de [efi ai Securit\]ilor jude]ene sau
de cei trei loc]iitori ai generalului Vlad, care au condus [edin]ele.
~ntr-adev\r, nimeni [i nimic nu confirm\ versiunea colonelului
R\[in\ – un om cu probleme grele de s\n\tate [i de familie, cum
singur le prezint\ `n preambulul audierii –, dar ideea c\
Securitatea ar fi complotat dinainte la asasinarea sau demiterea lui
Ceau[escu a fost o tem\ prea atractiv\ pentru a nu fi preluat\.
Acum venim noi [i `ntreb\m: dac\ R\[in\ b\tea c`mpii [i era `n
stare de astfel de fabula]ii, bolnav pe deasupra, ce c\uta `n func]ia
at`t de important\ de [ef al Securit\]ii Arad?
~n realitate, instructajul – care trebuia s\ se desf\[oare la Bu-
cure[ti, dar aducerea [efilor Securit\]ii din jude]e nu a fost apro-
bat\ de Ceau[escu – a avut o ordine de zi `n tonul [edin]elor din
acea perioad\: 1. Analiza situa]iei operative, cu elemente majore
de pericol. 2. Mobilizarea subordona]ilor pentru perioada urm\-
toare, `n care erau prev\zute trei evenimente importante: plenara
CC al PCR, Congresul al XIV-lea [i sesiunea Marii Adun\ri
Na]ionale. 3. M\suri de `mbun\t\]ire a activit\]ii, cu caracter ge-
neral. Instructajele au durat aproape o jum\tate de zi, conduse la
Bra[ov de generalul Stamatoiu, la Bucure[ti de generalul Bucu-
rescu [i la Ia[i de generalul Alexie (nu Neculicioiu, cum afirm\
colonelul R\[in\), timpul acordat citirii materialului redactat de
generalul Vlad fiind cel mai mic, restul fiind dedicat `n majoritate
dialogului cu ofi]erii prezen]i. ~n timpul dezbaterilor au fost pre-
zentate [i c`teva cazuri [i situa]ii deosebite, la care adjunc]ii [efu-
lui DSS au recomandat respectarea legii [i discern\m`ntul. De
aici s-a speculat un complot al Securit\]ii `mpotriva lui Cea-
u[escu. De fapt, procesul regresiv declan[at de generalul Iulian
Vlad, inclusiv prin emiterea Ordinului 2600, dar [i indica]iile

date de adjunc]ii s\i cu ocazia instructajului, de respectare a legii,
de ac]iune cu discern\m`nt, de a selecta cu „grij\“ informa]iile
care s\ se dea primilor-secretari, au constituit un semnal subtil,
indirect pentru [efii de Securitate jude]ene. ~n raport cu ce?
Logic, `n raport cu abuzurile, `nc\lcarea legii [i discre]ionarul cu
care ac]ionaser\ p`n\ atunci.
Cheia `n]elegerii acestor demersuri prudente este c\

Securitatea „descoperise“ legea, c\ `n fa]a unei rezisten]e din
partea lui Ceau[escu, prin represiune, la mi[c\rile sociale care
urmau, Securitatea se ag\]a de prevederile legilor pentru a
evita abuzul. Scopul real [i ascuns era salvarea institu]iei.
~n privin]a membrilor fostelor partide democratice, situa]ia

era mult mai stabil\, din punctul de vedere al Securit\]ii, gru-
purile respective fiind nu doar perfect infiltrate, dar [i atrase la
colaborare pe tema ap\r\rii interesului na]ional, din patriotism
etc. Securitatea era preg\tit\ ca, dac\ partidele istorice se re`n-
fiin]eaz\, s\ aib\ posibilitatea de a controla fenomenul, dar mai
mult s\ fie informat\ asupra celor ce se `nt`mpl\ acolo. Totodat\,
controlul exercitat de Securitate `n r`ndurile supravie]uitorilor
este o explica]ie [i pentru orientarea unor intelectuali afla]i `n
leg\tur\ cu v`rfurile Securit\]ii c\tre PN} `nc\ din decembrie
1989. Colonelul Goran, [eful Securit\]ii bucure[tene, a dat c`teva
detalii asupra proiectului de re`nfiin]are a nucleului PN} cu
ocazia celei de-a doua audieri la Comisia senatorial\. El a ar\tat
c\ avea doi agen]i infiltra]i `n Ambasada Marii Britanii de la
Bucure[ti [i c\ unul dintre ei s-a ocupat de leg\turile cu Ion
Ra]iu. Pe aceast\ filier\ este clar c\ Ion Ra]iu a finan]at reorgani-
zarea PN}, `nc\ dinainte de revolu]ie, [i c\ Securitatea a intrat `n
posesia sumelor puse la dispozi]ie de liderul emigra]iei româ-
ne[ti, aflat la Londra.
„Dl Goran: Lui Ra]iu, `mi pare r\u, i s-au luat un milion [i
jum\tate. C\ asta este! El a zis: «Nu, facem o organiza]ie de tineret
PN}». «Foarte bine! Face]i!» Dar, pe urm\, a `nceput s\ cear\ in-

forma]ii despre armat\, despre recolte, despre... {i c`nd a zis: «Da,
p\i le d\m lui domnul Ra]iu!» Eu aveam «b\iatul» `n grupa aia –
«Nu – a zis Alain Clark –, `ntì trebuie s\ le vad\ Londra [i pe
urm\...» Vede]i? Aici... se lucra frumos!“43
Se `nt`mpla `n 1989 ceea ce se `nt`mplase [i `n 1947, situa]ie

prezentat\ cu detalii `n volumul 3 al acestei lucr\ri, [i care a condus
la arestarea [i condamnarea lui Corneliu Coposu [i a altor lideri
PN} implica]i `n activit\]i de spionaj. Marea Britanie folosea spri-
jinul s\u acordat Opozi]iei democratice din România pentru cule-
gerea de informa]ii [i spionaj, expun`ndu-i astfel pe liderii opozi]iei
la riscuri enorme. Din declara]ia colonelului Goran se poate des-
prinde concluzia c\ Securitatea negocia reapari]ia unei organiza]ii
de tineret a PN}, dar sub controlul ei. De aici, probabil, aderen]a
unor cunoscu]i apropia]i ai Securit\]ii la PN}CD, imediat dup\
revolu]ie. Cu ocazia reorganiz\rii Direc]iei I din octombrie 1987,
imediat dup\ numirea lui Iulian Vlad la conducerea DSS, serviciul
care se ocupa de membrii fostelor partide democratice a fost desfi-
in]at, iar posturile ofi]erilor respectivi au fost transferate serviciului
care se ocupa de iredentism. Corneliu Coposu, Dan A. L\z\rescu,
Puiu, Diaconescu, Enescu, Cunescu – lideri ai PN}, PNL sau
PSD – se `nt`lneau `n ultimii ani cu ofi]eri de la alte servicii,
numai cu caracter formal. Este, de asemenea, interesant de sub-
liniat c\ principalii opozan]i cunoscu]i fuseser\ transfera]i de la
Direc]ia I, serviciul care se ocupa de domeniul arte-cultur\, pres\,
`nv\]\m`nt, la Direc]ia III de contraspionaj, Doina Cornea, Dan Pe-
trescu, Petre Mihai B\canu fiind lucra]i pe direc]ia luptei `mpotriva
spionajului str\in44. Adic\, interesul pentru aceste personalit\]i
era provocat nu de atitudinea lor opozi]ionist\, ci de contactele
acestora cu spioni – probabil f\r\ ca opozan]ii s\ [tie –, de[i ar
43 Arh. SR, Stenograma nr. 90/4 mai 1994, Audierea colonelului Gheorghe Go-
ran, p. 50.
44 Gheorghe Ra]iu, Raze de lumin\ pe c\r\ri întunecate, Ed. Paco, Bucure[ti,
1996, p. 25.
trebui s\ putem studia cu aten]ie dosarele spionilor respectivi

pentru a `n]elege `n ce constau ac]iunile lor de spionaj. Avem
obliga]ia s\ fim mereu `n gard\ asupra acuza]iei de spionaj, care
vizeaz\ `n primul r`nd secrete ale statului, [i care a fost pus\ de
multe ori ca etichet\ unor agen]i str\ini – chiar documenta]i ca
atare – cu misiuni de contactare [i sprijinire a opozan]ilor [i
disiden]ilor. Doina Cornea nu avea ce secrete s\ predea spionilor;
realitatea se vedea cu ochiul liber. De[i protestul ei era sincer, nu
avea cum s\ [tie c\ era `ncadrat\ oficial la „agent de diversiune“,
fiind folosit\ pentru a sugera existen]a unei rezisten]e anticomu-
niste, dar [i pentru a acoperi activitatea unor spioni autentici, de
care nu s-a auzit [i nu se va auzi mult timp de-acum `nainte.
Aceste situa]ii nu trebuie confundate cu activitatea spionilor
maghiari care `l contactau pe Làszlo Tökes [i foloseau aceste
leg\turi pentru ac]iuni ostile României, ca stat. De altfel, putem
observa [i faptul c\, din to]i opozan]ii, numai lui Tökes i-a `nain-
tat Securitatea raport de arestare. ~n cazul B\canu a fost vorba de
ordinul personal al lui Ceau[escu de arestare, `n prezen]a unui
raport al Securit\]ii care nu cerea arestarea, ci continuarea supra-
vegherii pentru depistarea tuturor leg\turilor agenturii sovietice
care contactase grupul de la România liber\. ~n Planul de m\suri,
la acest capitol formularea este nuan]at\, rezum`ndu-se la tenta-
tivele de racolare [i incitare venite din exterior: „sporirea efi-
cien]ei controlului de securitate, pentru prevenirea, combaterea [i
neutralizarea cu promptitudine a `ncerc\rilor din exterior de a
racola [i instiga la activit\]i contestatar-disidente“45. Posibilitatea
ca „activit\]ile contestatar-disidente“ s\ provin\ din interior era
minimalizat\ sau ignorat\. Ace[ti disiden]i [i opozan]i ai rezis-
ten]ei interne existau, dar erau necunoscu]i. Erau oameni simpli,
muncitori sau intelectuali din p\tura medie, c`]iva pensionari
ajun[i la disperare care ì trimiteau scrisori critice lui Ceau[escu,
fabricau c`teva zeci de manifeste primitive [i le r\sp`ndeau pe la
cozi, protestau `n [edin]ele de partid sau defilau prin fa]a unei
45 Marius Oprea, Banalitatea r\ului. O istorie a Securit\]ii în documente,
1949–1989, Ed. Polirom, Ia[i, 2002, p. 501.
alimentare cu o pancart\ de g`t pe care scria: „Vreau s\ emigrez

`n RFG“. C`teva cazuri de acest tip sunt prezentate de autorii
Marian Oprea [i Viorel Patrichi `n cartea lor, ~n culisele
Securit\]ii cu [i f\r\ generalul Ple[i]\46. Oamenii ace[tia au r\mas
necunoscu]i pentru c\ nu au intrat `n sfera de interes a ambasade-
lor sau a serviciilor de informa]ii [i spionaj str\ine, care, de altfel,
c\utau personalit\]i cu nume, oameni cu o anumit\ notorietate.
Aceasta era [i mentalitatea Securit\]ii `n raport cu fenomenul
opozant. Tot de aici, dar dup\ revolu]ie, leg\turile opozan]ilor cu
ambasadele occidentale au fost prezentate `n presa na]ionalist\
drept ac]iuni de spionaj.
Alte puncte ale „Planului de m\suri al Departamentului Secu-
rit\]ii Statului“ pe anul 1989 erau „Perfec]ionarea activit\]ii de
cunoa[tere, prevenire [i contracarare a actelor de sabotaj, sub-
minare a economiei na]ionale [i diversiune, precum [i a altor fapte
[i fenomene de natur\ s\ aduc\ atingere securit\]ii statului `n
domeniul economic“, „Perfec]ionarea continu\ a muncii de securi-
tate `n sfera comer]ului exterior, `n vederea sporirii contribu]iei
specifice la promovarea intereselor economice ale ]\rii noastre `n re-
la]iile cu alte state [i la prevenirea producerii de prejudicii econo-
miei na]ionale“, „Cunoa[terea, prevenirea [i neutralizarea ac]iunilor
de spionaj-tr\dare [i a altor activit\]i ostile desf\[urate de serviciile
de informa]ii str\ine, organiza]iile [i cercurile reac]ionare din exteri-
or, precum [i de institu]iile de acoperire folosite de acestea“, dar [i
„Dezvoltarea, diversificarea [i cre[terea eficien]ei activit\]ii de dez-
informare, influen]\ [i contrapropagand\“, precum [i un capitol des-
tinat cre\rii [i folosirii re]elelor informative. Pentru acest pasaj am
subliniat trei cuvinte pe care le consider interesante din punct de
vedere al analizei. Sunt trei domenii pe care Securitatea le-a ratat
evident sau sunt trei domenii care ne pot duce la concluzia c\ `ntre
frazele conven]ionale, `n limb\ de lemn, ale acestui document [i
activitatea real\ a DSS era o diferen]\. S\ le lu\m pe r`nd.
46 Marian Oprea, Viorel Patrichi, În culisele Securit\]ii cu [i f\r\ generalul Ple[i]\,

Ed. Lumea Magazin, Bucure[ti, 2004, pp. 5, 39, 143, 179, 195, 203, 213, 235,
273, 293.
Ac]iunea diversionist\ de la Timi[oara a fost depistat\ din

timp, cunoscut\, dar l\sat\ s\ se desf\[oare (probabil `n ideea c\
va produce o demisie rapid\ a lui Ceau[escu sau o demitere din
partea CPEx). Avem de a face ori cu o eroare de calcul a Secu-
rit\]ii, ori cu procedeul militar al surprinderii, realizat de coali]ia
URSS–Germania–Fran]a–Ungaria. ~n ambele ipoteze Securitatea
nu a `ndeplinit misiunile prev\zute `n Planul s\u de activitate
pe 1989.
Activitatea de contrapropagand\ c\zuse de c`]iva ani `n Europa
Occidental\, supravie]uind ca amplitudine doar `n presa american\
(p`n\ prin octombrie 1989), unde s-a pr\bu[it brusc `n ziua de 2 de-
cembrie, odat\ cu lansarea de c\tre CNN a subiectului „fuga Nadiei
Com\neci din România“. Pe plan extern, a[a cum mi-a relatat unul
dintre autorii articolelor care se trimiteau `n Occident pentru a fi
publicate, activitatea s-a diminuat [i dintr-un motiv tragi-comic:
activi[tii de partid de la sec]ia militar\ a CC, de la propagand\ [i
din Securitate insistau ca articolele publicate `n presa din Vest s\
cuprind\ formulele oficiale „tovar\[ul Nicolae Ceau[escu, secretar
general al PCR“, ceea ce dezv\luia imediat sursa [i ì punea pe
agen]ii serviciilor secrete române[ti din acele ]\ri `n situa]ii imposi-
bile, unele chiar de deconspirare. Am aflat cel pu]in trei cazuri de
ofi]eri români, autori ai acestor articole, pu[i `n discu]ie la partid
pentru faptul c\ articolele lor con]ineau [i critici la adresa regimu-
lui din România. Pe plan intern, propaganda se osificase `n forme
care nu mai convingeau pe nimeni, iar contrapropaganda era rapid
[i activ demontat\ de accesul cet\]enilor la posturile de radio [i
televiziune din ]\rile `nvecinate. {i `n acest domeniu Securitatea nu
[i-a `ndeplinit misiunea `ncredin]at\, cu amendamentul c\ vinova-
tul pentru acest e[ec a fost Nicolae Ceau[escu, r\mas cu g`ndirea
prizonier\ a tiparelor sale staliniste.
Planul de creare a noi re]ele de informatori a cunoscut `n anul
1989 paroxismul prin controlul activi[tilor de partid plasa]i de
Ceau[escu `n Securitate [i care cereau `n permanen]\ sporirea nu-
m\rului de informatori racola]i. S-au `nregistrat atunci recontact\ri
de informatori [i colaboratori deconspira]i [i la care se renun]ase,
rapoarte de racolare care con]ineau nume fictive sau persoane care

nu fuseser\ racolate `n realitate, ci copiate de pe listele de personal
ale `ntreprinderilor, s-au `nregistrat drept angajamente de colabo-
rare declara]iile date neconspirat de cet\]enii care se `ntorceau din
str\in\tate, din delega]ii oficiale sau din excursii turistice, s-a trecut
la racolarea sau pseudoracolarea unor locuitori ai satelor [i la con-
semnarea `n planurile de cre[tere a num\rului de informatori [i
colaboratori – ca persoane abia racolate – a informatorilor afla]i
deja `n leg\tur\ operativ\ cu servicii specializate din Mili]ie [i
Armat\. Se pare c\ fenomenul era cunoscut [i acceptat tacit de con-
ducerea DSS, dar f\r\ `ndoial\ c\ el nu putea cre[te eficien]a
Securit\]ii. Pe acest subiect, ziarista Andreea Pora a dezvoltat o
interesant\ analiz\, pornind de la o cercetare de caz (Radiotele-
viziunea RSR). T`n\ra ziarist\ a avut posibilitatea s\ studieze
c`teva dosare ale unor figuri cunoscute din Televiziune [i Radio,
surprinz`nd cu inteligen]\ diferen]ele temporale de abordare a pro-
blemei re]elelor de informatori: „Interesant este cum au evoluat
metodele de recrutare de-a lungul timpului. Dac\ `n 1948, Securi-
tatea `ns\[i admitea c\ «oamenii se v`nd accept`nd colaborarea» [i
c\ metoda «convingerii func]iona doar la oamenii de caracter», iar
`n 1951 accentul c\dea pe «activitatea du[m\noas\ sau criminal\
care trebuie s\ fie `n `ntregime demascat\ [i toate m\rturiile con-
semnate `n scris, dup\ care s\ i se propun\ colaborarea cu organele
Securit\]ii pentru a se putea reabilita», `n 1987 lucrurile st\teau
foarte diferit. Racolarea [i instruirea re]elei erau «un proces conti-
nuu `n cadrul c\ruia trebuie s\ se cultive dragostea pentru patrie,
hot\r`rea de a ap\ra ferm cuceririle revolu]ionare ale poporului».
Colaborarea nu mai era privit\ ca o traum\ la care era supus respec-
tivul, ci ca un act patriotic, f\cut din convingere. Centrul de greutate
se mut\ pe ideologie. ~n 1951, ofi]erul de Securitate era obligat s\
«supravegheze cu aten]ie purtarea [i ac]iunile informatorului,
deoarece dup\ recrutare, `n majoritatea cazurilor, informatorul trece
printr-o criz\ psihic\, iar lucr\torul operativ este dator s\-l aduc\ la
starea normal\, scop `n care primele `nt`lniri trebuie s\ aib\ loc la
intervale de timp de 24 de ore sau chiar mai des». ~n schimb, la
finele anilor ’80, principala grij\ a Securit\]ii p\rea a fi conspirati-

vitatea [i «`nt\rirea convingerii la toate persoanele din re]ea c\ prin
colaborarea cu organele noastre `ndeplinesc o `ndatorire patriotic\
de ap\rare a or`nduirii socialiste, a independen]ei [i suveranit\]ii
patriei»47. Observa]ia Andreei Pora este aproape perfect\. Sin-
gurul loc unde lucrurile nu sunt ad`ncite – av`nd `n vedere [i natu-
ra limitat-jurnalistic\ a analizei – este `n zona acestei „mut\ri a
centrului de greutate spre ideologie“. Probabil c\ ziarista a v\zut
`n expresii de genul „cultivarea dragostei pentru patrie“, „act
patriotic f\cut din convingere“, „ap\rarea cuceririlor revolu-
]ionare ale poporului“, men]ionate `n instruc]iunile pentru raco-
larea informatorilor [i colaboratorilor, partea propagandistic\,
zgomotoas\ [i golit\ de con]inut a acestor idei transformate `n
lozinci de aparatul de propagand\ al partidului. Golindu-le [i noi
de nuan]a lor politic\, vom observa c\ ele sunt valabile [i ast\zi,
inclusiv partea cu ap\rarea cuceririlor revolu]ionare (din decem-
brie 1989) ale poporului. Acolo era vorba mai pu]in de ideolo-
gizarea sau reideologizarea raporturilor Securit\]ii cu re]elele sale
de informatori, c`t de o situa]ie care atingea ambele tr\s\turi ale
rela]iei: obiectiv\ [i subiectiv\.
Obiectiv vorbind, `n 1987 nu se mai putea invoca demascarea
activit\]ii du[m\noase [i criminale f\cute `n leg\tur\ cu imperialis-
mul american, nu mai func]ionau nici mecanismele terorii, a[a cum
fuseser\ ele impuse de URSS `n primii ani, colaborarea nu mai era
privit\ ca o traum\, ci ca un act patriotic, pornind de la realitatea c\
majoritatea cov`r[itoare a popula]iei `[i exprima – cel pu]in oficial,
chiar vorbind de anul 1987 – `ncrederea, devotamentul [i ata[a-
mentul fa]\ de politica PCR [i a secretarului s\u general. Aici este
vorba `nc\ o dat\ de comportamentul na]iunii `n mijlocul c\ruia
ac]iona Securitatea. Nivelul de colaborare (adaptare) al societ\]ii cu
regimul comunist atingea propor]iile generaliz\rii, cu foarte mici
excep]ii – m`na de opozan]i [i disiden]i, ap\ru]i public abia `n
ultimii ani ai regimului.
47 Andreea Pora, „Ideologizarea recrut\rii“ în Evenimentul zilei, Nr. 3762/ 14 iu-

nie 2004, p. 8.
Subiectiv vorbind – adic\ din punctul de vedere subiectiv al

Securit\]ii –, modificarea atitudinii era generat\ de o seam\ de fac-
tori interni: stilul de conducere al generalului Vlad, con[tientizarea
faptului c\ regimul se `ndreapt\ spre un final, cunoa[terea in-
ten]iilor active [i multiple ale URSS de a interveni `n România
pentru schimbarea regimului [i a lui Ceau[escu, folosirea agen-
turii, racolarea [i influen]area unor cet\]eni ai României de c\tre
serviciile de spionaj sovietice – de aici, apelul la patriotism –,
dimensionarea implic\rii occidentale `n transform\rile majore din
România – de aici apelul la ap\rarea cuceririlor revolu]ionare (co-
muniste) –, precum [i previzionarea unui posibil pericol de dez-
membrare a ]\rii – de aici apelul la ap\rarea independen]ei [i
suveranit\]ii ]\rii etc. Pe de alt\ parte, tot `n sfera subiectiv\ a
abord\rii rela]iei Securitate-informator, trebuie s\ verific\m, [i am
f\cut-o `n sprijinul valorosului articol al Andreei Pora, `n ce m\sur\
modificarea atitudinii Securit\]ii dup\ 1987 nu era provocat\ de
calitatea din ce `n ce mai proast\ a re]elelor de informatori. Suntem
`n perioada c`nd informatorii se ofereau sau se recrutau din consi-
derente personale, meschine, direct interesate `n rezolvarea unor
probleme generate de sc\derea nivelului de trai. Ar\ta Andreea
Pora c\, `n trecut, „metoda «convingerii func]iona doar la oame-
nii de caracter»“, ceea ce corespunde nu numai unei viziuni per-
sonale a generalului Vlad, ci [i unei nevoi stringente de calitate,
tocmai `n condi]iile apropierii unui moment extrem de greu, a
unui cataclism politic.
Fenomenul dizolv\rii principiului patriotic al colabor\rii – va-
labil `n toate ]\rile democratice [i la orice patriot autentic – nu a
putut fi oprit, astfel c\ tot Andreea Pora ne prezint\ tabloul realist
al rela]iei Securitate-informator: „Racol\rile se f\ceau pe band\
rulant\, iar ofi]erii asudau `ntocmind birocratic dosare. Se lucra la
norm\. Oferta dep\[ea cererea, iar neglijen]a `ncepuse s\-[i spun\
cuv`ntul. Exist\ cazuri hilare, de oameni care au figurat `n re]ea,
f\r\ s\ aib\ habar c\ fuseser\ racola]i [i care nu au dat nici m\car
o singur\ not\. Mai mult, nici m\car ofi]erii nu mai [tiau dac\
respectivul era sau nu informator. Dosarul se plimba dintr-un
birou `n altul ani `ntregi, p`n\ c`nd un [ef mai tipicar adnota ner-
vos: «Ce-i cu \sta? De verificat»“48. Situa]ia este confirmat\ de
generalul Neagu Cosma: „B\nuim c\ cei care au avansat cifre at`t
de umflate privind num\rul informatorilor au luat `n calcul [i acele
tabele `ntocmite de ofi]erii de obiectiv – fabric\, [coal\, facultate
etc. –, care, for]a]i de ordine aberante, care-i obligau s\ aib\ infor-
matori `n tot locul, au `ntocmit tabele – de pild\ elevi – pe care fi-
gurau zeci de «informatori», dar care habar nu aveau c\ au primit o
asemenea calitate. C\ era o fic]iune se poate demonstra cu imposi-
bilitatea de a-i instrui [i contacta s\pt\m`nal. Chiar [i `n situa]ia c\
ar fi fost organiza]i pe reziden]e, tot nu-i oferea ofi]erului posibili-
tatea de a dirija o asemenea mas\ de oameni. Lu`nd cifra de dou\
sute de informatori, repartiza]i pe patruzeci-cincizeci de reziden]i,
tot f\cea imposibil\ contactarea acestora chiar [i o dat\ la dou\
s\pt\m`ni; oricum, numai munc\ de calitate nu se chema aceas-
ta!“49. Revenind la prezentarea ziaristei Andreea Pora, aceasta se
refer\ numai la situa]ia informatorilor din re]elele interne comune
(Direc]ia I [i II); nu se aplic\ informatorilor folosi]i pentru acti-
vit\]i de contraspionaj, de ap\rare a secretului de stat, de asigu-
rare tehnic\ a unor contracte economice semnate de institu]ii ale
statului român, unde lucrurile erau puse `n ordine [i se sprijineau
pe calitatea [i preg\tirea profesional\ a informatorului sau cola-
boratorului. Aceast\ diferen]iere este necesar\ [i pentru a nu ge-
neraliza, [i pentru a nu confunda un „turn\tor“ ordinar, care voia
s\ c`[tige un ban `n plus, s\-[i sape [eful sau pe vreun coleg, s\
plece `ntr-o delega]ie `n str\in\tate, s\-[i cumpere ma[in\ peste
r`nd sau s\ primeasc\ o cas\, [i informatorul care era folosit `n
opera]ii profesioniste, care ]ineau de siguran]a [i de valorile fun-
damentale ale statului. Amestecarea lucrurilor [i generalizarea
ofensiv\, strident\ [i incorect\ a problemei informatorilor, a „tur-
n\torilor Securit\]ii odioase“, este f\cut\ `n primul r`nd de fo[tii
turn\tori ordinari, de informatorii subiectelor m\runte, proveni]i
48 Ibidem.
49 Neagu Cosma, Securitatea, poli]ia politic\, dosare, informatori, Ed. Globus,
Bucure[ti, 1998, p. 54.
mai ales din domeniul culturii, pentru a ar\ta `ntr-un final, la o

eventual\ demascare, c\ f\ceau [i ei ce f\ceau Sorin Ro[ca
St\nescu sau Tudor Vornicu sau cine [tie ce inginer specialist. Nu
era [i nu este acela[i lucru.
Esen]a fenomenului prezentat mai sus se g\se[te `ntr-un detaliu
doctrinar al activit\]ii Securit\]ii: trecerea de la represiune (perioa-
da stalinist\) la prevenire (perioada ceau[ist\), ca baz\ func]ional\
a structurii. Ideea de prevenire presupune cunoa[terea aprofundat\
[i totodat\ c`t mai larg\ a societ\]ii, m\rirea substan]ial\ a ponderii
activit\]ii de cunoa[tere [i informare `n r`ndul cet\]enilor obi[nui]i,
motiv pentru care ceea ce numim ast\zi „cazul informatorilor [i
colaboratorilor Securit\]ii“ `[i are sursa `n abordarea politic\ gene-
ral\ ini]iat\ de Nicolae Ceau[escu dup\ 1968.
Problema dosarelor Securit\]ii. Un subiect foarte serios este
`ntr-adev\r cel al dosarelor. Securitatea anului 1987 mo[tenea o
arhiv\ bogat\ format\ `ncep`nd cu 1859, [i aici leg\tura este c`t se
poate de direct\ [i viabil\. Ea ]ine tocmai de acele aspecte ale con-
tinuit\]ii Securit\]ii, care unesc poli]ia secret\ comunist\ din peri-
oada stalinist\ cu cea din perioada ceau[ist\. Pentru c\, dac\
accept\m principiul continuit\]ii invocat de fo[tii ofi]eri de Securitate
`mpotriva distrugerii acesteia `n decembrie 1989, ca argument pentru
grava eroare de a fi distrus serviciul secret de informa]ii al ]\rii,
atunci trebuie s\ accept\m [i ideea continuit\]ii Securit\]ii `ntre
cea de pe timpul lui Stalin [i cea din 1987! Dac\ diferen]ierea pe
care o accentueaz\ fo[ti ofi]eri de Securitate, `ntre fosta Securitate
de pe timpul Anei Pauker [i a lui Dej, [i Securitatea de pe timpul
lui Ceau[escu nu mai are consisten]\, atunci treci dincolo de
metode [i te opre[ti doar la principii. Una din leg\turi este
dosarul. Dosarul, oricare dosar, se constituia prin acumulare,
niciodat\ prin selec]ie. Un dosar nou deschis unei persoane pornea
de la vechiul dosar, de la informa]iile con]inute `n vechiul dosar,
de la o investiga]ie care acumula informa]iile despre persoana
respectiv\ din difrite acte vechi. S\ presupunem c\ Ionescu intra
`n sfera de interes a unei Direc]ii a Securit\]ii ca urmare a unui
ordin de verificare venit de la partid. Ofi]erul de Securitate c\uta
dosarul lui Ionescu [i g\sea acolo tot ce se acumulase `n anii prece-

den]i, lucrat de ofi]erii din perioada stalinist\: apartenen]a tat\lui
s\u sau a unui v\r la Mi[carea legionar\, la PN} sau la PNL, atitu-
dine ostil\ fa]\ de URSS, de cuceririle revolu]ionare ale noului
regim „democratic“, apoi informa]iile culese de ofi]erii din perioa-
da Dej sau Ceau[escu: atitudine indisciplinat\ [i nonconformist\ cu
ocazia deplas\rilor `n str\in\tate – de exemplu, s-a rupt de grup [i a
intrat `ntr-un magazin –, apartenen]a p\rin]ilor la chiaburi, ne`nca-
drarea `n colectiv\, divor]at, iar fosta so]ie a fugit `n Vest, un v\r
condamnat de drept comun, un fiu care corespondeaz\ cu cet\]eni
str\ini etc. C`nd era vorba de un activist de partid, de un colabora-
tor sau informator, aceste informa]ii erau date la o parte sau
folosite pentru ca Ionescu s\ fie ]inut sub control. Decizia `ns\
apar]inea `ntotdeauna partidului. Securitatea – cu unele excep]ii,
ca `n cazul scoaterii lui Marin Sorescu din scandalul transcenden-
talilor – prezenta partidului suma „problemelor“ de dosar ale lui
Ionescu, iar partidul (diferite organiz\ri ale acestuia, la diferite
niveluri) hot\ra dac\ se poate trece peste problemele lui Ionescu
[i putea fi angajat, numit sau promovat `ntr-o func]ie politic\ sau
administrativ\. Neprezentarea tuturor problemelor de dosar ale lui
Ionescu era `ntotdeauna un mare risc pentru Securitate, pentru c\
`n cazul c\ Ionescu f\cea ceva – fugea `n Vest, provoca un inci-
dent tehnologic, nu `ndeplinea sarcinile partidului, ducea o via]\
`n afara eticii [i echit\]ii socialiste etc. –, partidul se `ntorcea spre
Securitate [i o `ntreba de ce nu a verificat trecutul lui Ionescu,
deoarece fuga lui `n Vest este consecin]a apartenen]ei la PN} a
tat\lui s\u, semn c\ nu a avut sentimente de ata[ament sincer fa]\
de cuceririle revolu]ionare, c\ rudele sale din str\in\tate au
reprezentat un risc [.a.m.d. Neprezentarea tuturor datelor despre
Ionescu comporta [i un risc profesional, provenit din corup]ia [i
carierismul intern al Securit\]ii. Un ofi]er „de treab\“, a good
guy, care trecea cu vederea „bubele“ lui Ionescu, risca `n orice
moment sanc]iunea, `nt`rzierea avans\rii `n grad, „s\parea“ de
c\tre colegi. Cam aceasta era mentalitatea, cum de altfel se `nt`m-
pla, poate nu la fel de periculos, `n orice alt\ structur\ a regimului
comunist. Sigur, dincolo de situa]ia intern\ profesional\ trebuie

s\ vedem inten]ia de control total al organelor de partid [i asupra
oamenilor, [i asupra Securit\]ii, dar [i obiceiul curent de a g\si
vinova]i `n alte locuri, de a evita r\spunderea, de a mistifica rea-
litatea. Important aici este mecanismul acumul\rii informa]iei `n
dosar/dosare, de unde partidul putea alege ceea ce ì convenea. ~n
mod curent, activitatea Securit\]ii pe dosar nu f\cea selec]ia in-
forma]iei, nu elimina definitiv informa]iile vechi, pentru c\ erau,
de exemplu, neserioase sau nesemnificative. Dac\ ofi]erul de Se-
curitate din 1987 citea dosarul lui Ionescu [i constata c\ tat\l
]\r\nist e mort de mult, c\ Ionescu nu poate r\spunde pentru
faptele unui v\r sau pentru so]ia de care este divor]at, nu elimina
aceste informa]ii ca neserioase, ci le p\stra. Era cumva o atitu-
dine care se `nscria `n caracterul disimulant al regimului. Ele
reprezentau o scuz\ pentru orice deviere a lui Ionescu de pe
traseul indicat de partid. Altfel, multe informa]ii trimise de
Securitate partidului [i multe decizii ale acestuia r\m`n inexplic-
abile. S\ lu\m dou\ exemple. Barbu Petrescu, prim-secretar al
Comitetului Municipal Bucure[ti al PCR, un idiot total, dar omul
mitingului din 21 decembrie, avea o rud\ fost membru `n Biroul
Jude]ean Suceava al PN}, cercetat\ de Securitate pentru activi-
tate politic\ anticomunist\ [i condamnat\ la doi ani `nchisoare
pentru „manifest\ri ostile“50. Cererea de verificare a fi[ei de
cadre trimis\ Securit\]ii dateaz\ din 3 noiembrie 1989, iar
Securitatea a r\spuns cu informa]iile de mai sus. Barbu Petrescu
a r\mas `n func]ie [i a f\cut gre[elile din 21 decembrie. Dac\ re-
volu]ia nu reu[ea, putem fi siguri c\ destituirea lui Barbu
Petrescu s-ar fi bazat pe apartenen]a rudei sale la PN}. Nicolae
Mihalache, consilierul pe probleme de agricultur\ al lui Nicolae
Ceau[escu, era nici mai mult, nici mai pu]in dec`t nepotul lui Ion
Mihalache, fostul lider PN}, iar „doi unchi [i o m\tu[\ ai mamei
au fost condamna]i pentru participare la ac]iunile unei bande
50Gheorghe Buzatu [i Mircea Chiri]oiu, Agresiunea comunismului în România.
Volumul II, Documente din arhivele secrete: 1944–1989, Ed. Paideia, Bucure[ti,
1998, pp. 184-185.
contrarevolu]ionare“51. Cum ocupa omul \sta o func]ie care ì

d\dea acces direct la [eful statului comunist? Mini[trii Ap\r\rii, ge-
neralii Leontin S\l\jan [i Vasile Milea avuseser\ func]ii `n organiza]ii
de tineret ale PN}. Dar Constantin Mitea, care provenea din
Mi[carea legionar\? Securitatea a informat, iar partidul a decis c\ nu
conteaz\. Urm\rit de ideea tr\d\rii, `n cur\]area structurii din apro-
pierea sa, Ceau[escu ar fi activat [i motivul originii politice a lui
Mitea pentru a-l `ndep\rta. Prin aparatul de cadre, condus `n ultimii
ani de Elena Ceau[escu, inclusiv activi[tii de partid suportau
opera]ia [antajului cu dosare. Metodologia de folosire a dosarelor
aplicat\ de cuplul Ceau[escu a fost dezv\luit\ de ofi]eri de rezerv\
din Securitate cu ocazia unei `ntruniri: „Atragere, intimidare [i
[antaj. Ceau[escu i-a chemat pe Mitea, pe Dulea [i pe Doicaru –
fo[ti legionari –, le-a spus c\ le [tie dosarul [i c\ trece asta cu ve-
derea. To]i trei scuipau foc dup\ asta, r\scolind pentru Ceau[escu
orice murd\rie“. Cazul fostului legionar Dulea, individul care a
chinuit intelectuali din domeniul Culturii, este cel mai cunoscut ca
simptom al exesului provenit din [antaj. Metodologia de lucru cu
dosarele pe care o aplica Ceau[escu nu se deosebe[te cu nimic de
metodologia folosit\ de Nikolski legionarilor condamna]i la ani
grei de mare[alul Antonescu, legionari prelua]i de Nikolski [i care
au fabricat [i aplicat reeducarea de la Pite[ti, sub controlul
Securit\]ii.
*
~n anul 1998, c`nd ocupam postul de [ef al Direc]iei de Rela]ii
Publice a Armatei, am fost sunat de Sorin Ro[ca St\nescu, direc-
torul unui cotidian de mare tiraj, care m-a informat c\ se afl\ `n
posesia unor note-raport ale fostei Securit\]i (CI) referitoare la acte
de tr\dare din partea a doi generali ai Armatei române. Cei doi ge-
nerali se aflau `n func]ie `n 1998. M-am prezentat la redac]ia coti-
dianului, unde Sorin Ro[ca St\nescu mi-a pus la dispozi]ie
documentele. Primul dintre ele se referea la un general care nu mai
f\cea parte din structura MApN. Cel de-al doilea `l viza pe unul
51 Ibidem, p. 180.
dintre cei mai buni prieteni ai mei. M\rturisesc c\ mi-a `nghe]at

inima. Am parcurs emo]ionat nota-raport `ntocmit\ de un fost
colonel de Securitate [i am aflat c\ prietenul meu fusese `n Statele
Unite `ntr-o delega]ie militar\, cu ani `n urm\, [i c\ `ntr-o sear\ a
p\r\sit singur hotelul din New York la care fusese cazat. Ducea `n
m`n\ un pachet. Ofi]erul s-a deplasat pe jos pe distan]a mai multor
str\zi, cu o precizie care demonstra c\ [tia perfect traseul pe care
s\-l urmeze, s-a oprit `n dreptul unui restaurant [i a intrat f\r\ nici o
ezitare, dovad\ c\ mai fusese acolo. ~n restaurant era a[teptat la o
mas\ de un cet\]ean american. Dup\ urm\rirea [i verificarea cet\-
]eanului american s-a aflat c\ acesta era spion CIA. ~n timpul
mesei, ofi]erul român a `nm`nat pachetul cet\]eanului american [i a
purtat cu el o discu]ie amical\, `ntrerupt\ de momente `n care cei
doi se aplecau [i `[i [opteau la ureche.
Am predat copiile celor dou\ note Direc]iei de protec]ie a ca-
drelor militare cu sufletul greu, inform`ndu-l totodat\ pe [eful
acesteia asupra situa]iei `n care m\ g\sesc fa]\ de prietenul meu.
Situa]ia era deosebit de grav\, notele put`nd fi publicate oric`nd.
Dup\ trei s\pt\m`ni am fost informat asupra rezultatului cerce-
t\rilor. Ofi]erul român p\r\sise hotelul din ordinul [efului delega-
]iei. Mai fusese de c`teva ori `n New York [i la acel hotel, fiind
trimis la `nt`lnire tocmai pentru c\ [tia s\ se descurce `n ora[.
Cet\]eanul american era istoricul Larry Watts, cunoscut pentru
atitudinea sa corect\ fa]\ de România. ~n pachet erau c\r]i `n
limba englez\ despre istoria adev\rat\ a Transilvaniei care
demonstrau apartenen]a ei fireasc\ la România. Cei doi au fost
nevoi]i s\-[i vorbeasc\ uneori la ureche pentru c\ `n local c`nta
muzica. Cunosc\tor al dosarelor Securit\]ii, Sorin Ro[ca St\nescu
nu a avut nici un dubiu asupra neseriozit\]ii informa]iilor din
note. Scandalul nu s-a mai produs. Dincolo de anecdotica acestei
situa]ii, astfel de informa]ii neprofesioniste au distrus cariere, au
nenorocit oameni, au modificat destine. Ele se g\sesc cu duiumul
`n dosarele de Securitate pe care diferi]i cet\]eni curio[i le con-
sult\ la CNSAS, ca s\ afle sursa necazurilor lor. Valoarea lor
operativ\ este nul\. Important este ce a p\]it omul din cauza
acelor informa]ii false, neprofesioniste. La fel cum este important

s\ judece cu luciditate [i informa]iile adev\rate. Numai a[a se
poate face o evaluare corect\ a activit\]ii Securit\]ii. Dosarele
Securit\]ii sunt lada de gunoi `n care a fost colectat\ cu grij\ [i cu
mul]i bani toat\ murd\ria uman\ a na]iunii noastre.
*
La cap\tul acestei analize, ne putem `ntoarce la campania de
dezv\luiri a cotidianului Evenimentul zilei [i la articolul de ex-
cep]ie al Andreei Pora. Ce se `nt`mpla cu informatorii din Tele-
viziune? „Ionescu“ al nostru f\cea o cerere sau era propus pentru
a fi angajat la Televiziune. Actele sale erau trimise de serviciul
de cadre la partid; acesta d\dea ordin Securit\]ii s\ verifice: Se-
curitatea c\uta `n dosare, declan[a o opera]ie de verificare a an-
turajului, a situa]iei familiale, a situa]iei profesionale, a
caracterului [i `nclina]iilor sexuale, a p\rerii vecinilor din bloc [i
a responsabilului de scar\, a situa]iei militare, a c\l\toriilor `n
str\in\tate, a studiilor. Cu ajutorul cui se f\ceau aceste verific\ri?
Cu ajutorul informatorilor. Pl\ti]i sau nepl\ti]i. S\ presupunem
c\ Ionescu este t`n\r, prin urmare nu are la dosar probleme cu
legionarii, cu ]\r\ni[tii, iar atitudinea antisovietic\ din unele con-
versa]ii nu poate fi acuzat\. Ponderea culegerii de informa]ii va
c\dea pe celelalte aspecte ale vie]ii sale sociale [i profesionale,
unde informatorul era `ntotdeauna un vecin, o rud\ sau un coleg.
Dup\ studierea am\nun]it\ a dosarului astfel format sau comple-
tat, Securitatea analiza posibilitatea racol\rii. Cu ce scop? Cu
scopul de a verifica, mai departe, al]i oameni. Problema tehnic\
a Securit\]ii era c\, `n momentul `n care partidul ì cerea s\ veri-
fice un om, ea trebuia s\ aib\ toat\ informa]ia. De aceea, cum
ar\ta ziarista de la Evenimentul zilei, activitatea de racolare a
informatorilor era „un proces continuu“. Teoretic – [i asta a creat
multe confuzii dup\ revolu]ie – hot\r`rea de a racola o persoan\
trebuia s\ porneasc\ de la anumite calit\]i ale acesteia, mai ales
de la caracterul s\u, iar `n al doilea r`nd de la preg\tirea sa profe-
sional\. Nu pu]ine au fost [i cazurile de confuzie, inclusiv cu
aspecte hilare. ~n toamna anului 1987 jurnalistul Ion Cristoiu a

fost contactat de ofi]erul de Securitate al publica]iei unde lucra,
cu `ntrebarea dac\ Alex {tef\nescu, un cunoscut critic literar,
inten]ioneaz\ s\ scrie un roman disident. Era o confuzie cu sub-
semnatul, Alex Mihai Stoenescu, iar romanul era Cìnii r\gu[i]i,
trimis spre publicare Editurii Dacia din Cluj la 12 septembrie
1987. Un caz celebru printre ofi]erii de Securitate a fost acela
depistat de Constantin Olteanu, adjunct al [efului Sec]iei militare
la `nceputul anilor ’60, la Ia[i, unde fusese semnalat\ o anumit\
agita]ie la fabrica de medicamente din ora[ `n leg\tur\ cu pro-
ducerea `n premier\ a medicamentului Moldamin. Pe rapoartele
ofi]erului de `ntreprindere, [eful Securit\]ii Ia[i de la acea dat\ a
scris: „S\ fie pus sub urm\rire informativ\ cet\]eanul Moldamin
[i s\ se treac\ la racolare“.
Dac\ la `nceputul anului 1990 s-ar fi f\cut bilan]ul activit\]ii DSS,
acesta ar fi fost nevoit s\ raporteze ne`ndeplinirea `n `ntregime a
Planului de m\suri pe anul 1989. ~n fapt, planul de m\suri era un do-
cument formal, o modalitate de raportare a Securit\]ii c\tre condu-
c\torul s\u, Partidul Comunist Român, [i c\tre comandantul suprem
care `n acea perioad\ nu mai avea puterea, nervii [i r\bdarea s\
citeasc\ un material stufos, plin de fraze menite s\ acopere [i s\ justi-
fice activit\]ile reale ale Securit\]ii. Nu credem c\ Ceau[escu a dormit
mai lini[tit dup\ ce Securitatea i-a `naintat planul ei de m\suri „`n
vederea cre[terii calit\]ii [i sporirii eficien]ei activit\]ii de ap\rare a
securit\]ii statului, a cuceririlor revolu]ionare ale poporului, a inde-
penden]ei, integrit\]ii [i suveranit\]ii patriei“.
Activitatea Securit\]ii `n anul 1989 a fost alta. Activitatea
Securit\]ii [i a [efului ei poate fi `ncadrat\ ra]ional `n fenomenul
de favorizare a schimb\rii, cu limita c\ at`t generalul Iulian
Vlad, c`t [i corpul ofi]erilor de Securitate vedeau `n schimbare o
`nlocuire a lui Ceau[escu cu un lider reformator care s\ p\streze
linia na]ional\ a comunismului (socialismului) românesc, pro-
fit`nd de sl\biciunile URSS. ~n cazul `n care situa]ia intern\ [i
interna]ional\ evolua spre o desprindere de domina]ia URSS,
Vlad [i Securitatea ar fi optat pentru componentele socialiste ale

direc]iei franco-germane.
Lupta pentru putere
Un aspect care nu poate fi neglijat este implicarea Securit\]ii `n

lupta pentru putere, `n]eleg`nd prin aceasta interesul de a controla
desf\[urarea vie]ii politice sub regimul comunist, astfel `nc`t s\ fie
cunoscute [i prevenite orice tendin]e care ar conduce la alterarea
importan]ei, stabilit\]ii [i eficien]ei institu]iei, precum [i pentru a
exercita o anumit\ influen]\ asupra factorului politic care o con-
duce. Toate serviciile secrete din lume `[i infiltreaz\ oameni `n
structurile de putere sau ì racoleaz\ pe cei afla]i `n ascensiune,
sprijinindu-i uneori `n cariera politic\, astfel `nc`t s\ poat\ ac]iona
la un moment dat `n folosul ]\rii [i/sau al serviciului secret respec-
tiv. Uniunea Sovietic\ [i Rusia de ast\zi, Statele Unite, Fran]a sunt
campioni ai infiltr\rii propriilor oameni sau a personalit\]ilor raco-
late `n structurile de putere. Aceast\ metod\ aduce mai multe avan-
taje, `ntre care: posibilitatea de a acoperi [i proteja al]i oameni, de a
proteja secretul de labilit\]ile vie]ii politice [i publice, apoi capaci-
tatea de a ac]iona eficient `ntr-o structur\ unde apare un caz, un
fenomen periculos, `nzestrarea omului politic sau `naltului func-
]ionar racolat cu un corp de informa]ii [i cuno[tin]e necesare acti-
vit\]ii sale `ntr-o lume a exploziei tehnologice, a comunic\rii, a
spionajului superperfec]ionat [i nu `n ultimul r`nd a `mpu]in\rii
ideilor originale, devenite tot mai rare, tot mai greu de n\scut `n
mod izolat, neintegrat unui sistem, sistem care, oric`t de civil ar fi
[i `n oric`t de democratic\ ]ar\ l-ar asimila, trece p`n\ la urm\ [i
prin ograda serviciilor secrete.
Transpun`nd aceste considerente teoretice – [i s\ nu ne ima-
gin\m c\ serviciile secrete comuniste f\ceau altfel – la situa]ia din
România, vom constata c\ modelul sovietic a influen]at decisiv,
`nc\ de la `nceput, metodologiile de infiltrare ale Securit\]ii ro-
mâne. Dar România a reprezentat din nou un caz special [i `n acest
domeniu. El este legat implicit de modelul Ceau[escu [i de re-

volu]ia din 14 decembrie 1989-20 mai 1990. Ca peste tot `n ]\rile
ocupate, URSS a construit sistemul comunist din temelii, iar `n
România inclusiv funda]ia, fiind singura ]ar\ ocupat\ f\r\ partid
comunist [i f\r\ o minim\ baz\ de mase. ~n lipsa scheletului
politic, URSS a ac]ionat at`t pe plan intern, c`t [i (mai ales) extern
pentru impunerea regimului comunist, a formei politice de condu-
cere, c`t [i pentru st\p`nirea ]\rii prin structurile de informa]ii [i
spionaj, acest din urm\ proiect fiind cauza principal\ a violen]ei cu
care s-a instalat `n România sistemul sovietic. Primul nucleu a ceea
ce va deveni dup\ 1948 Securitatea a fost constituit din agen]i sovi-
etici, proveni]i din minoritari n\scu]i `n România (`n special din
Basarabia) [i din ofi]eri ai sec]iei române a NKVD-ului. Apoi la
Bucure[ti [i `n c`teva centre conspirate din ]ar\ s-au instalat struc-
turi ale serviciilor secrete sovietice, conduse de ofi]eri sovietici,
av`nd inclusiv misiunea de a forma cadrele viitoarei Securit\]i.
Aceste cadre, selectate mai ales din r`ndurile minoritarilor, au
lucrat mul]i ani `ntr-o form\ de organizare care sugera mai degrab\
calitatea de ramur\ a KGB `n România dec`t aceea de serviciu
secret al unei ]\ri aliate. Cele mai interesante [i credibile informa]ii
despre felul `n care [i despre oameni cu care s-a creat Securitatea
român\ le avem de la un astfel de minoritar implicat `n procesul de
construc]ie, `n controlul sovietic [i `n crimele primilor ani ai Secu-
rit\]ii – Ion Mihai Pacepa: „La 30 august 1948, s-a creat Direc]ia
General\ a Securit\]ii Poporului, care a unit `ntr-o singur\ organi-
za]ie serviciile de informa]ii interne [i externe ale României, con-
stituind coloana vertebral\ a Ministerului de Interne condus acum
de Teohari Georgescu, numit `ntre timp ministru plin. Aceast\ nou\
poli]ie politic\ sem\na at`t de mult cu sora ei mai mare din Moscova,
`nc`t p`n\ [i salariile ofi]erilor ei erau pl\tite `n aceea[i zi – la fiecare
20 ale lunii, pentru a comemora ziua de 20 Decembrie 1917, c`nd s-a
creat Comisia Extraordinar\ de Combatere a Contrarevolu]iei [i
Sabotajului, prima poli]ie politic\ comunist\, ce a r\mas `n istorie
sub numele de CEKA. (~n realitate, jum\tate dintre salaria]ii
României luau leafa la 20 ale fiec\rei luni; nu avea nici o leg\tur\
cu CEKA, n.a.) Marea majoritate a conducerii Securit\]ii era for-

mat\ din ofi]eri de informa]ii sovietici acoperi]i (...) Sub lozinca
«`]i trebuie ani s\ preg\te[ti un ofi]er de informa]ii», INU (denu-
mirea serviciului de spionaj sovietic la acea dat\, n.a.) a «donat»
Securit\]ii numeroase alte cadre de conducere. ~n fapt, la crearea ei
nu a existat nici o singur\ direc]ie central\ sau regional\ de securi-
tate care s\ nu fi avut ofi]eri acoperi]i ai INU `n conducerea ei.
Moscova a dotat ace[ti ofi]eri cu acte de identitate contraf\cute,
prezent`ndu-i ca români, dar nu a izbutit s\-i [i fac\ s\ vorbeasc\
corect române[te“52.
Una din opera]iile clasice, metodologice conduse de NKVD [i
apoi de KGB `n România a fost aceea de infiltrare a agen]ilor s\i
[i/sau de racolare a unui num\r mare de activi[ti ai partidului, func-
]ionari, ofi]eri `n structurile de putere, `n cele economice [i
diplomatice ale statului. A[a era modelul sovietic. Numai c\ `n
România – ca [i `n celelalte ]\ri ale lag\rului – ace[ti agen]i aveau
un dublu rol: exercitarea controlului Securit\]ii asupra infrastruc-
turii politice, dar [i controlul Uniunii Sovietice asupra centrelor de
putere ale României. Este motivul principal pentru care Ceau[escu
a declan[at procesul de epurare a func]iilor de decizie din partid [i
din Securitate de agen]ii sovietici, autentici sau doar b\nui]i. Cum
majoritatea era format\ din minoritari, mi[carea a p\rut mai pu]in
politic\ [i mai mult personal-na]ionalist\. Ceau[escu nu era xeno-
fob; mai to]i cei din anturajul lui certific\ acest lucru. Cum `ntre
minoritarii epura]i, majoritatea o formau evreii, ace[tia au lansat
imaginea fals\ c\ Ceau[escu este antisemit, c`nd `n realitate era
vorba fie de misiunile ascunse pe care le `ndeplineau pentru un stat
str\in (URSS), fie de suspiciunea c\ ar `ndeplini sau ar putea
`ndeplini la un moment dat astfel de misiuni. Resortul care l-a
proiectat pe Ceau[escu `n aceast\ ac]iune a fost `ns\ teama c\ va
putea fi `nlocuit `n orice moment [i cu u[urin]\ de Moscova, av`nd
o Coloan\ a V-a `n imediata lui apropiere. ~n concep]ia lui Ceau-
[escu, românii lui nu l-ar fi tr\dat, ci numai str\inii, care, av`nd o
alt\ patrie, o vor sluji pe aceea `n ultim\ instan]\. El a c\utat s\-[i
52 Ion Mihai Pacepa, Mo[tenirea Kremlinului, Ed. Venus, Bucure[ti, 1993, pp. 60-61.
asigure puterea suprem\ `n stat [i s\ n-o cedeze nim\nui. Pentru

acoperirea acestui interes personal, Ceau[escu a lansat teza dez-
volt\rii independente a comunismului românesc [i teza „socialis-
mului na]ionalist“.
O dezbatere indirect\ – prin intermediul unor c\r]i – s-a lansat
`n ultimii ani `ntre fostul general de Securitate Neagu Cosma [i
scriitorul israelian Te[u Solomovici. Neagu Cosma, [ef al Direc]iei
Contraspionaj `ntr-o vreme, a avut un acces direct la statisticile
privind componen]a etnic\ a conduc\torilor institu]iei, la care tre-
buie s\ ad\ug\m c\ sub Ceau[escu a fost dat `n lucru [i un docu-
ment oficial privind componen]a etnic\ a Securit\]ii. El a publicat
`n 1996 o bro[ur\ despre prezen]a evreilor [i a altor minorit\]i `n
aparatul de represiune al Securit\]ii, furniz`nd mai multe liste cu
nume, `ntre care [i una a conducerii53. Alte liste cu [efii Securit\]ii
din teritoriu cuprind, de asemenea, mul]i evrei [i unguri. Numele
sunt `ns\ alese selectiv dintr-o list\ care cuprinde `nc\ o dat\ pe at`t
români [i alte minorit\]i [i mai sunt [i amestecate. Autorul nu
reu[e[te s\ explice, de exemplu, c\ majoritatea numelor de femei
evreice nu apar]ineau unor femei de serviciu, ci erau ale personalu-
lui operativ numit `n func]ii operative. Doi ani mai t`rziu generalul
Cosma public\ o carte mult mai serios documentat\ [i mai bine
construit\, `n care l\mure[te problema nucleului cel mai dur al
`nceputurilor Securit\]ii – Direc]ia de Anchete Penale, cea care a
fost autoarea torturilor, schingiuirilor, b\t\ilor [i celor mai grave
abuzuri pe care le evoc\ `n presa postdecembrist\ mai to]i de]inu]ii
politici. Neagu Cosma prezint\ lista a 22 de securi[ti din conduce-
rea acelei Direc]ii, to]i evrei, apoi [i urm\toarea statistic\: „P`n\ `n
anii 1950–1952, pe l`ng\ cei 22 numi]i mai erau `n Direc]ia Anchete
Penale 8-10 maghiari-evrei, 4-5 greci, 2-3 s`rbi, 2-3 lipoveni. Restul,
p`n\ la circa 45, c`]i erau `n total `n acea unitate, erau români“ (adic\
doi-trei, n.a.)54. Realitatea, pe care Te[u Solomovici o confirm\,
53 Neagu Cosma, Contribu]ia unor minorit\]i na]ionale la bol[evizarea României,

Ed. Bravo-Press, Bucure[ti, 1996, pp. 54-55.
54 Neagu Cosma, Securitatea, poli]ia politic\, dosare, informatori, Ed. Globus,
Bucure[ti, 1998, p. 20.
este c\ func]iile principale ale Securit\]ii [i posturile-cheie, nu `ntot-

deauna la v`rf, erau ocupate de evrei, evrei-unguri [i unguri. ~n
plus, el completeaz\ teza domina]iei aparatului de represiune de
c\tre evrei [i cu numeroasele cazuri `n care evreii au fost victime
ale represiunii staliniste, evreii din conducerea Securit\]ii neav`nd
nici o re]inere `n a tortura, arunca `n `nchisori [i asasina al]i evrei55.
O lucrare ampl\ asupra acestui fenomen a fost publicat\ de Teodor
Wexler [i Mihaela Popov56. A[a cum am ar\tat pe larg `n cartea
mea, Armata, mare[alul [i evreii, atunci c`nd analiz\m momentul
introducerii sistemului comunist `n România [i punem `n discu]ie
rolul comuni[tilor adu[i din URSS, componen]a etnic\ a acestora
nu este at`t de important\, nu are nici o relevan]\, deoarece calitatea
de comunist, `n viziunea sovietic\, anula orice implicare personal\
de natur\ etnic\, religioas\ sau de na]ionalitate a individului.
Criteriile dup\ care se ac]iona pe teritoriul României – adic\ `n exte-
riorul URSS – pentru procesul de comunizare con]ineau `ntr-adev\r
componenta etnic\, pornind de la ideea c\ `n România na]ionalist\,
„fascist\“, minorit\]ile – `n principal evrei, ]igani [i unguri – sunt
un mediu foarte bun pentru cultivarea sentimentului de r\zbunare
pe români. Locul unde autorii cita]i p`n\ acum – Pacepa, Cosma [i
Solomovici –, la care putem s\-l ad\ug\m [i pe Vladimir
Tism\neanu, nu finalizeaz\ analiza este c\ `ntre valul de agresiuni
la adresa evreilor din perioada stalinist\ [i valul de epur\ri ale
evreilor din structurile Securit\]ii [i ale partidului din timpul lui
Ceau[escu nu exist\ nici o leg\tur\. A fost vorba de dou\ motiva]ii
diferite. ~nc\ de la sf`r[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial,
Stalin a avut un puternic puseu antisemit `n leg\tur\ cu presiunile
Organiza]iei Mondiale Evreie[ti [i ale masoneriei ro[ii de a se con-
stitui o republic\ evreiasc\ `n componen]a URSS. Nikita Hru[ciov
a povestit acest moment `n Memoriile sale: „Dup\ ce Ucraina a fost
eliberat\, membrii comitetului Lozovski au `ntocmit un memoriu.
55 Te[u Solomovici, Securitatea [i evreii. Despre c\l\i [i despre victime, Ed. Ziua,
Bucure[ti, 2003.
56 Teodor Wexler [i Mihaela Popov, Anchete [i procese uitate. 1945–1960, vol. I-II,
Funda]ia W. Filderman, Bucure[ti, f.a.
Era adresat lui Stalin [i cuprindea propunerea ca Crimeea s\ devin\

o Republic\ Sovietic\ Evreiasc\ `n cadrul Uniunii Sovietice, dup\
ce t\tarii din Crimeea fuseser\ deporta]i. Stalin v\zu `n spatele
acestei propuneri m`na sioni[tilor americani, care opera prin biroul
Sovinform. Membrii Comitetului, declar\ el, erau agen]i ai sionis-
mului american. Ei `ncercau s\ formeze un stat evreiesc `n
Crimeea, pentru a smulge Crimeea din cadrul Uniunii Sovietice [i
pentru a stabili un avanpost al imperialismului american pe ]\rmul
nostru, ceea ce ar constitui o amenin]are direct\ pentru securitatea
Uniunii Sovietice. Stalin `[i dezl\n]ui imagina]ia `n aceast\ direc]ie.
Era st\p`nit de o manie a r\zbun\rii“57. Tot Stalin a declan[at pro-
cesele `mpotriva evreilor (procesul „halatelor albe“) [i schimbarea
liderilor partidelor comuniste din ]\rile europene ocupate, `ntre care
se pare c\ doar Gheorghi Dimitrov nu era evreu, `n momentul `n
care a constatat c\ apari]ia statului Israel (1948) ofer\ evreilor o
patrie, iar evreilor comuni[ti o alt\ patrie dec`t URSS. Nu
`nt`mpl\tor acuza]ia acelui timp era de sionism, adic\ de aderen]\
la statul Israel. Speriat c\ ace[tia ar putea reprezenta baza de lucru
infiltrat\ de Statele Unite, ]ara spre care se `ndrepta politica
Israelului, precum [i agen]ii unui nou centru de putere mondial,
Stalin a trecut la represiunea rapid\ [i brutal\ `mpotriva lor.
Procesul n-a fost finalizat, Stalin murind la scurt timp – zic unii,
suspect! – dup\ ce luase aceast\ hot\r`re. Gheorghiu-Dej a profitat
atunci de conjunctur\ pentru a-[i asigura conducerea partidului.
Autorii cita]i evit\ s\ prezinte [i intervalul mare de timp dintre
epurarea stalinist\ (1953) [i epurarea `nceput\ de Ceau[escu
(1969), rat`nd astfel s\ identifice resortul real al m\surilor luate de
Ceau[escu, total diferite de cele ale lui Stalin. Cel care a surprins
cu precizie motiva]ia liderului comunist român, declan[at\ de ati-
tudinea din timpul crizei cehoslovace, este Ion Iliescu: „~ns\ pozi]ia
lui Ceau[escu din 1968 a fost chiar un act de temeritate din partea
lui, apreciat ca atare de toat\ lumea. Atunci, el s-a aflat `n v`rful
simpatiei [i sus]inerii populare, pentru c\ exprima deschis o stare
57 Memoriile lui Hru[ciov, Institutul de Studii Istorice [i Social-Politice de pe
lîng\ CC al PCR (uz intern), Bucure[ti, 1973, p. 369.
de spirit existent\ `n societatea româneasc\ cu privire la Uniunea

Sovietic\ – stare de spirit care s-a confirmat [i s-a ilustrat printr-o
sus]inere foarte clar\ a acelei pozi]ii exprimate de Ceau[escu. Dup\
aceea `ns\, Ceau[escu, analiz`nd consecin]ele gestului s\u, a deve-
nit evident preocupat de soarta lui – pentru c\ era, `n general, un tip
foarte suspicios. Pe acest fundal, suspiciunile fa]\ de propriul antu-
raj au `nceput s\-i creasc\, astfel `nc`t, f\r\ `ndoial\, [i-a pus tot mai
des [i mai serios `ntrebarea cum anume s\-[i asigure pozi]iile de
comand\ [i s\ pre`nt`mpine orice `ncercare de debarcare a sa de la
conducere, b\nuind tot felul de posibile ac]iuni subterane sus]inute
de Uniunea Sovietic\“58. Prin epur\rile minoritarilor din structurile
Securit\]ii, pentru a reveni la subiectul nostru, Ceau[escu nu viza
materializarea unei atitudini antisemite, ci `ndep\rtarea unui po-
ten]ial de subminare [i spionaj al URSS `n serviciul secret al Ro-
mâniei. Ceau[escu cuno[tea faptul c\ mul]i dintre ace[ti minoritari
primiser\ identit\]i române[ti de la serviciile de informa]ii sovie-
tice [i c\ `n continuare aveau un statut ascuns de cet\]eni sovietici,
de ofi]eri ai KGB, GRU [i ai altor structuri sovietice. ~ndep\rtarea
din Armat\ a generalilor prosovietici, de exemplu, nu a avut un
caracter etnic. Criza cehoslovac\ a venit prea repede pentru
proiectul lui Ceau[escu de instalare ferm\ [i autoritar\ a condu-
cerii sale, la numai trei ani de la numirea `n func]ia de [ef al PCR,
motiv pentru care [i procesul de epurare a fost accelerat [i destul
de vizibil. Pe fondul `nlocuirii minoritarilor cu români, noii lideri
români ai Securit\]ii au preluat metodologia sovietic\ a infiltr\rii,
plas`ndu-[i românii lor `n structurile de putere ale statului, con-
form inten]iilor [i scopurilor prezentate mai sus. Epur\rile operate
de Ceau[escu `[i au originea `n metodologia sovietic\ de instalare a
sistemului comunist `n România, care, a[a cum ar\tam, pornea de
la concep]ia c\ minoritarii au suferit persecu]ii din partea statului
monarhist [i „fascist“ român [i `n consecin]\ sunt cei mai buni exe-
cutan]i ai ordinelor sovietice `mpotriva poporului român, c\ par-
tidul comunist nu a putut lua fiin]\ `n România ca organiza]ie
58Marele [oc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tism\-
neanu, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 2004, p. 31.
na]ional\, ci ca filial\ a Cominternului, c\ minoritarii sunt capabili

de loialitate fa]\ de URSS `n detrimentul României, ca urmare a
comportamentului na]ionalist-xenofob al fostelor administra]ii ro-
mâne[ti. Pentru Securitate, pentru noua Securitate recrutat\ din
tinerii ]\rani [i muncitori români ai anilor ’50-’60, epurarea ope-
rat\ de Ceau[escu a fost o ocazie perfect\ pentru penetrarea `n
structurile de putere ale statului. Pe l`ng\ adev\ra]ii agen]i per-
fect acoperi]i infiltra]i de Securitate `n structurile statului, infor-
matorii din `ntreprinderi sau din lumea intelectualit\]ii culturale
sunt doar plevu[ca aruncat\ presei pe care aceasta o `nghite ca un
pelican cu capul dat pe spate. Marea problem\ a României post
decembriste a fost c\ infiltrarea sovietic\ s-a activat [i dezvoltat
multiplu, pe fondul pr\bu[irii generale a statului. ~n lunile [i anii
urm\tori, p`n\ la con[tientizarea realit\]ii `n timpul administra]iei
Constantinescu, România a dat multiple semnale de inten]ii pen-
tru o apropiere de Occident, f\r\ `ns\ a mi[ca ceva concret `n
aceast\ direc]ie, r\m`n`nd pe fond o ]ar\ `n continuare prizonier\
a sferei de influen]\ sovietice [i a Rusiei.
Strania rela]ie cu americanii
Din analiza comportamentului Securit\]ii, ca institu]ie cu reac]ie

unitar\, nu pot lipsi o serie de informa]ii care circul\ despre infiltr\ri
la nivel `nalt. Trebuie subliniat de la `nceput c\ este vorba doar de
presupuneri, de b\nuieli exprimate `n contextul distrugerii Secu-
rit\]ii `n decembrie 1989. ~n timpul audierilor de la Comisia senato-
rial\, Sergiu Nicolaescu ì cere generalului Neculicioiu, [eful UM
0110, s\ caracterizeze logic absen]a unor reac]ii din partea cadrelor
DSS la informa]ii despre preg\tirea ac]iunii din decembrie ’89.
Apoi, dac\ au g\sit agen]i str\ini infiltra]i `n MI [i DSS. ~n r\spunsul
s\u, Neculicioiu `l nume[te pe colonelul Ra]iu, [eful Direc]iei I, pen-
tru rela]iile sale cu serviciile de informa]ii vest-germane, deoarece
nu a fost arestat imediat dup\ revolu]ie, nu a fost trimis `n jude-
cat\, de[i fusese [eful Direc]iei I, cea care se ocupa de informa]ii
interne, [i, `n plus, la foarte scurt timp dup\ destituire, a devenit

directorul uneia din primele firme vest-germane instalate `n Ro-
mânia59. Informa]iile despre destinul postdecembrist se confirm\,
dar b\nuiala de rela]ii cu serviciul de spionaj german nu are nici o
confirmare. Astfel de informa]ii trebuie `ntotdeauna verificate. Sal-
varea colonelului Ra]iu a venit dintr-o sum\ de atuuri pe care le-a
avut acesta, inclusiv de natur\ personal\, banale `n contextul soci-
et\]ii române[ti. ~n primul r`nd, avea un grad de rudenie cu noul
procuror general numit dup\ revolu]ie, Robu, lucru care a contat, `n
condi]iile de politizare [i dezordine institu]ional\ din primii ani
postrevolu]ionari. ~n al doilea r`nd, colonelul Ra]iu se afla `ntr-o
rela]ie privilegiat\ cu grupul de businessmani evrei care dominau
afacerile – substan]iale! – din localitatea Scornice[ti, oameni de
afaceri extrem de influen]i [i cu leg\turi puternice `n exterior. ~n
sf`r[it, un argument surprinz\tor pentru orice analist: [eful Direc]iei
I a Securit\]ii comuniste avea o sor\ `n Canada. Generalul Alexie
avea nu numai rude `n Occident, dar [i rude fugite `n Occident.
Una dintre ele vorbea constant la Europa liber\ `mpotriva regimu-
lui Ceau[escu. Este o informa]ie cutremur\toare: zeci de mii de
oameni cu rude `n str\in\tate sufereau abuzurile partidului [i ale
Securit\]ii pentru asta, `n timp ce lideri ai conducerii centrale a
Securit\]ii aveau astfel de rude, unele de gradul `ntì! Nu conta sus,
conta numai jos. Nedrept.
Generalul Neculicioiu a prezentat `ns\ Comisiei senatoriale
pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 [i un caz do-
cumentat, pentru c\ f\cuse obiectul unei investiga]ii conduse ofi-
cial `nainte de revolu]ie. Acest caz era al generalului Doicaru,
leg\tura superioar\ [i protectorul lui Pacepa. Generalul Doicaru se
afla `n leg\tur\ cu o agentur\ sovietic\ din România. ~ntrebat cu
ocazia audierilor dac\ a surprins lideri ai Securit\]ii racola]i de ser-
vicii secrete, Neculicioiu l-a indicat pe Doicaru: „~n august (1989),
ru[ii l-au retras pe... era un general-locotenent de la for]ele armate
unite, Mihailov sau, m\ rog, nu a[ vrea s\ gre[esc numele, a f\cut o
59 Arh. SR, Stenograma nr. 111 din 12 iunie 1994 (continuare audiere general-locote-
nent Neculicioiu Victor), p. 11.
`nt`lnire extrem de profesionist\ `n Parcul Her\str\u cu Doicaru“60.

Generalul Doicaru, mort suspect `ntr-un accident de v`n\toare dup\
revolu]ie, nu mai era `ns\ `n structurile active ale Securit\]ii. ~n
schimb, a r\mas un mare semn de `ntrebare printre fo[tii ofi]eri de
Securitate faptul c\ fiul generalului Aristotel Stamatoiu a primit `n
1990, la c`teva luni dup\ ce tat\l s\u era arestat, o burs\ de studii `n
Statele Unite, unde a [i emigrat. Mai mult, imediat dup\ eliberarea
din `nchisoare, Stamatoiu – fost adjunct al [efului Securit\]ii
Statului [i [ef al DIE, unde ì lucra pe americani – a primit viz\
pentru SUA. Dac\ `n cazul lui Doicaru lucrurile sunt destul de
clare, `n privin]a altor `nal]i ofi]eri activi ai Securit\]ii informa]iile
r\m`n doar `n domeniul specula]iei. ~ns\, este interesant c\ ambele
cazuri de ofi]eri activi vizeaz\ leg\turi cu servicii de informa]ii
occidentale, nu cu cele sovietice.
~n timpul audierii sale la Comisia senatorial\, generalul Stama-
toiu a avut la un moment dat o remarc\ [ocant\, care `ns\ nu a tre-
zit interesul senatorilor, probabil din lips\ de profesionalism. Iat\
ce declara la 26 ianuarie 1994: „Sovieticii au fost foarte bine orga-
niza]i la noi informativ. Am avut informa]ii din care rezulta clar
structura organiz\rii informative a lor `n ]ar\ [i informa]iile `mi
proveneau de la CIA dintr-o surs\ direct\. Au avut [i condi]ii pen-
tru c\ ne-au avut la m`n\ destui ani [i [i-au organizat bine activi-
tatea [i mai ales c\ noi eram cei indisciplina]i din Tratat, ei aveau
tot interesul s\ ne aib\ sub control, au avut posibilit\]i [i eu cred c\
[i acum exercit\ ei un control riguros. {i s-au mai [i creat posi-
bilit\]i; cu deschiderea frontierelor s-au creat posibilit\]i multiple“61.
Greutatea acestei afirma]ii este dat\ de cele dou\ elemente ale infor-
ma]iei subliniate `n text. Ele spun acela[i lucru: c\ generalul din
Securitatea regimului comunist al României Aristotel Stamatoiu,
[eful informa]iilor externe, care se ocupa de spionarea Statelor
Unite ale Americii, primea informa]ii despre structura organiz\rii
informative a URSS `n România de la CIA, dintr-o surs\ direct\.
60 Ibidem, p. 12.
61 Arh. SR, Stenograma nr. 31, Audierea general-locotenentului Stamatoiu Aristotel,
26 ianuarie 1994, p. 17.
Este fabulos, [i pentru faptul c\ nivelul la care putea avea cineva

acces din conducerea CIA la cunoa[terea organiz\rii structurii
informative a URSS-ului din România, ca surs\ direct\, nu se afla
dec`t la v`rful administra]iei americane. Afirma]ia [ocant\ a gene-
ralului Stamatoiu trebuie privit\ cu o anume circumspec]ie, dar
numai cu o „anume“, pentru c\ nu poate fi respins\. C`ndva, peste
ni[te ani, poate se va vorbi despre nivelul `nalt de colaborare `ntre
Securitate [i serviciile secrete americane, p\strat [i dup\ revolu]ia
din decembrie, mai ales `n perioada 2000–2004 [i `n special dup\
11 septembrie 2001. ~n al doilea r`nd, este perfect posibil ca gene-
ralul Stamatoiu s\ fi ob]inut asemenea informa]ie, pentru c\
ob]inerea informa]iilor de pe spa]iul american era `n atribu]iile sale,
dar o astfel de informa]ie se verifica. Ea era raportat\ direct [efului
DSS, care o repartiza spre verificare direc]iilor de contrainforma]ii,
`ndeosebi UM 110. Prin urmare, este imposibil ca generalul Stama-
toiu s\ afle de la americani organizarea informativ\ a KGB-ului `n
România, f\r\ ca aceast\ informa]ie s\ nu devin\ cert\ prin verifi-
carea contrainforma]iilor. Este posibil s\ fie vorba de o confirmare,
de o informa]ie sau un document care s\ verifice informa]iile pe
care Securitatea le avea deja. At`t generalul Neculicioiu, c`t [i Sta-
matoiu au dat mai multe declara]ii interesante, printre r`nduri, sena-
torilor. De exemplu, generalul Stamatoiu a declarat `n fa]a Comisiei
c\ Securitatea nu a avut nici informa]ii preliminare, nici ulterioare
despre calendarul discu]iilor Gorbaciov–Bush de la Malta:
„Dl Stamatoiu: (...) Efectiv `n Malta nu aveam posibilit\]i, nici

`n zvon.
Dl S\ndulescu: Dar cancelariile din Occident, acolo avea]i
posibilit\]i s\ afla]i ceva?
Dl Stamatoiu: Da, aveam [i mai cuno[team c`te ceva, dar pro-
blemele erau la modul general. Noi nu am ajuns s\ cunoa[tem ni[te
treburi concrete, `nscrise `n ordinea de zi. A trebuit s\ desprindem
concluzii despre ce s-a discutat acolo din m\surile preg\titoare
care au fost f\cute `nainte, din ce s-a mai aflat dup\, dar s-ar
putea ca Direc]ia de informa]ii a armatei care era tot at`t de intere-

sat\ s\ fi avut ceva posibilit\]i.“62
Este o declara]ie care ascunde realitatea, probabil pentru a

menaja sensibilit\]ile americane postdecembriste. Chiar `n raportul
Comisiei senatoriale se afl\ reprodus\ nota-raport nr. 00275 din
01.12.1989 a CIE, direc]ia condus\ de Stamatoiu, `n care i-a fost
prezentat\ lui Ceau[escu ordinea de zi de la Malta63. Deja cunoa[-
tem c\ `n noaptea de 3 decembrie 2004 generalul Vlad i-a prezentat
lui Ceau[escu cele dou\ note privind `n]elegerea survenit\ `ntre
Gorbaciov [i Bush pentru `nl\turarea regimului dictatorial de la
Bucure[ti [i pentru interven]ia `n Panama. Nu toate aceste infor-
ma]ii au trecut mai `ntì pe la Stamatoiu, iar `n cazul celor dou\
telegrame ele `n mod sigur au venit direct la Vlad. Dar minima-
lizarea sau negarea existen]ei informa]iilor detaliate din Malta nu
poate fi dec`t suspect\.
La `nceputul prim\verii anului 2003 `n presa român\ s-a de-
clan[at un scandal generat de o investiga]ie a canalului de televi-
ziune France 3. Pe durata emisiunii Pieces a conviction, difuzat\ `n
seara de 6 martie, la ora 23.35, istoricul Catherine Durandin a f\cut
afirma]ii tran[ante despre leg\turile unor personalit\]i politice ale
României cu CIA. Ziarul Ziua a publicat fragmentul de stenogram\ a
emisiunii care se referea la activit\]ile CIA `n Estul Europei:
„Realizatoare: Care a fost cea mai reu[it\ manipulare a CIA?

Catherine Durandin: Am avut [ansa extraordinar\ s\ studiez ar-
hivele declasificate ale CIA, la Washington. Cea mai extraordinar\
descoperire pe care am f\cut-o a fost cea privind infiltrarea vi-
itoarelor democra]ii...
R: Care? Bulgaria, de exemplu?
CD: România, `n special, dar [i Polonia. (Infiltrarea a fost) ori-
entat\ [i foarte performant\. A existat de la `nceputul administra]iei
62 Ibidem, p. 26.
63 Senatul României, Raportul Comisiei Senatoriale privind ac]iunile desf\[urate
în revolu]ia din decembrie 1989, vol. 1, p. 9.
Reagan [i `nceputul Administra]iei Bush tat\l. O munc\ extraordi-

nar\ a CIA, pentru recuperarea elitelor de opozi]ie, care `nc\ `[i mai
produce roadele de infiltrare. Oameni care t\ceau, dar erau nemul-
]umi]i; gorbaciovi[ti români, care nu aveau dreptul la cuv`nt [i care
au fost invita]i `n SUA, forma]i `n SUA, c`teva luni, relansa]i `n cir-
cuit [i care acum sunt mini[tri [i buni clien]i ai NATO.
R: ~n]elegem ce se `nt`mpl\ azi.
CD: Da, pur [i simplu.“64
Emisiunea a fost considerat\ la Bucure[ti un atac la adresa guver-

nului N\stase, pe fondul nemul]umirii Fran]ei pentru politica proa-
merican\ a României. Criza rela]iei franco-române a fost punctat\ [i
cu o declara]ie dur\ a pre[edintelui Chirac, care dezv\luia senti-
mentele de protectorat pe care le-a `ncercat Fran]a de-a lungul seco-
lelor, precum [i cu un r\spuns la fel de dur al pre[edintelui Iliescu.
La mijloc este problema pe care am analizat-o frecvent pe parcursul
volumelor de fa]\, a preten]iei Fran]ei de a coordona [i decide asupra
politicii României, `n schimbul sprijinului constant de care s-a bucu-
rat ]ara noastr\. Un alt atac pe aceast\ tem\ a fost dat `n februarie
2004, prin documentarul {ah mat, difuzat la 25 februarie pe Canalul
Arte, av`nd-o ca autoare pe Suzanne Brandstatter. ~n acest film mo-
dest ca realizare artistic\ autoarea relanseaz\ tema implic\rii CIA `n
revolu]ia din decembrie, folosind `ns\ o serie de m\rturii ale unor per-
sonalit\]i europene [i americane implicate `n evenimente. Cotidianul
Jurnalul Na]ional deschide o campanie de pres\, iar cunoscutul jurna-
list Marius Tuc\ organizeaz\ mai multe emisiuni TV pe aceast\
tem\65. Scandalul e[ueaz\ din cauza afirma]iilor exagerate [i lipsite
de credibilitate c\ Ion Iliescu era agent CIA, dar torpilarea cazului nu
`mpiedic\ observarea unor informa]ii importante care s-au difuzat
prin intermediul filmului {ah mat. Astfel, Dominique Fonvielle, fost
ofi]er de informa]ii francez, confirm\ concluziile istoricilor români
c\ `n perioada 1986–1989 asupra regimului comunist din România
64 „Mini[trii CIA“, ziarul Ziua /13.03.2003, p. 1.

65 Vezi Jurnalul Na]ional din 23, 24 [i 27 februarie 2004; Antena 1, Marius Tuc\
Show din 2 [i 3 martie 2004.
se declan[ase o subversiune interna]ional\, apoi a explicat [i cum a

fost pornit\: „Primul lucru este definirea, `n ]ara respectiv\, a for-
]elor de opozi]ie. Este indispensabil\ o puternic\ ac]iune de ob]i-
nere de informa]ii, de spionaj, pentru a identifica persoanele care
au suficient\ credibilitate [i impact pentru a ajunge s\ destabilizeze
popula]ia contra regimului care trebuie `nl\turat (...) Trebuie dus\ o
intens\ ac]iune de propagand\ din exterior, pentru a demonstra c\
acest regim este, pe de o parte, ur`t de toat\ lumea, c\ este izolat, c\
nu mai poate accede la titlul de na]iune liberal\ [i s\ se demon-
streze c\ exist\ o legitimitate `n mi[c\rile de opozi]ie care vor
ap\rea“66. Adev\rurile clare ale acestor afirma]ii au `nfuriat pe
foarte mul]i eroi ai evenimentelor din decembrie. Congressmanul
Christopher Smith vine [i el cu ni[te preciz\ri interesante: „~nceta-
rea primirii ajutorului interna]ional, `n special cel din SUA, a
gr\bit c\derea regimului s\u. Ceau[escu nu mai putea continua s\
construiasc\ monumente `n cinstea sa [i s\-[i aduc\ poporul la fa-
liment, f\r\ valut\ str\in\. Dintr-odat\, omul pe care l-am adus la
putere – [i, c`nd spun noi, m\ refer la Guvernul american – a
devenit un paria“67. Miklos Nemeth, fostul premier al Ungariei,
relateaz\ `n aceea[i emisiune implicarea direct\ a spionajului
maghiar `n evenimentele de la Timi[oara. ~n urma filmului trans-
mis pe Canal Arte [i a dezbaterilor televizate din România a r\mas
deschis [i nel\murit subiectul implic\rii spionajului Statelor Unite
`n evenimentele din decembrie 1989 din România, dar iminenta
intrare a ]\rii noastre `n NATO a [ters subiectul de pe ordinea de
zi, din obi[nuita la[itate. De asemenea, nu a fost analizat\ nici
situa]ia particular\ a locotenent-colonelului Diaconescu, cel care
r\spundea de spionajul României `n America, numit `n func]ii
mari imediat dup\ revolu]ie.
S\ ne oprim o clip\ [i s\ facem recapitularea: [eful Direc]iei I
b\nuit de colegii lui c\ era `n leg\tur\ cu serviciile secrete vest-ger-
mane; [eful informa]iilor externe din Securitate b\nuit c\ lucra
66 Marina Constantinoiu, Irina Cristea, „{ah mat la strategia marii manipul\ri“,

cotidianul Jurnalul Na]ional, Nr. 3281/27 februarie 2004, p. 6.
67 Ibidem.
`ntr-o rela]ie apropiat\ cu CIA, opozan]i [i disiden]i gorbaciovi[ti

români erau sprijini]i [i proteja]i de CIA, apoi au ajuns mini[tri `n
regimul democratic; Ion Iliescu a fost nu numai alegerea sovieti-
cilor, ci [i a americanilor. Ce se ascunde aici?
R\spunsul este foarte greu de dat acum, chiar dac\ România a
devenit membru NATO sub un guvern socialist acuzat de francezi c\
este devotat Americii. Cercetarea pas cu pas, dominat\ de tenacitate
[i de r\bdarea de a aduna cu penseta buc\]ele disparate ale tabloului
revolu]iei române, ne poate duce `ns\ la o opinie `ntemeiat\ pe
tipurile de probe folosite de [tiin]a istoriografic\. Vom porni investi-
ga]ia de la o informa]ie aflat\ la `ndem`na oricui: recunoa[terea de
c\tre Ion Mihai Pacepa a implic\rii sale [i a CIA `n revolu]ia din
decembrie 1989. Afirma]iile lui, care de multe ori nu sunt credibile
din cauza calit\]ii sale de dezertor, au fost `ns\ confirmate de docu-
mente ale Securit\]ii. ~n raportul Comisiei senatoriale este reprodus\
o not\ a Securit\]ii din noiembrie 1989 `n care se afirma: „Recent
CIA a `nfiin]at o organiza]ie denumit\ «Trust Organization» care `[i
propune: `ncurajarea [i sprijinirea mi[c\rii de disiden]\ `n ]\rile
socialiste; organizarea [i dirijarea activit\]ilor informative `n r`ndul
emigra]iei originare din aceste ]\ri; ini]ierea unor ac]iuni `ndreptate
contra statelor socialiste prin intermediul elementelor ostile din
r`ndul emigra]iei sau al disiden]ei. Organiza]ia nou-creat\ `[i are
sediul central `n California [i filiale `n RFG [i Austria, activit\]ile
fiind finan]ate de CIA [i (de) serviciile speciale ale ]\rilor membre
NATO. Instruirea acestora este f\cut\ de un grup special constituit
din foste cadre ale serviciilor de informa]ii din ]\rile socialiste, care
au tr\dat, `ntre acestea num\r`ndu-se [i Pacepa. Printre ac]iunile
considerate reu[ite ale lui «Trust Organization» este contribu]ia
adus\ la destabilizarea politico-social\ din Polonia, Ungaria [i
RDG. Potrivit datelor ce le de]inem, pentru viitor organiza]ia `[i
propune s\-[i concentreze ac]iunile cu preponderen]\ `mpotriva
României [i Cehoslovaciei“68. Rolul lui Pacepa, dincolo de infor-
ma]iile pe care le-a furnizat americanilor pe parcursul mai multor
68 Raportul Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate în revolu]ia din decem-

brie 1989, vol. 1, p. 13 (este reprodus\ DSS/SIE, Nota 00444/814 din 14.11.1989).
ani de debrifare, a fost acela de a contacta [i racola ofi]eri de

Securitate afla]i la post `n str\in\tate sau retra[i `n ]ar\ ca urmare a
deciziei lui Ceau[escu de restructurare a CIE, dup\ tr\darea fostu-
lui s\u om de `ncredere [i agent sovietic. Principalul instrument al
racol\rii a fost corup]ia cu bani, astfel c\ ofi]eri de Securitate
români, al c\ror num\r este estimat `ntre 50 [i 100 de fo[tii lor
colegi, au acceptat s\ lucreze at`t `n str\in\tate, c`t [i `n ]ar\ pen-
tru americani. Ei ar putea fi ceea ce presa nume[te uneori „partea
bun\ a Securit\]ii“ sau „cei buni“, afla]i de partea revolu]iei de la
`nceput [i lucr`nd `n folosul ei. F\r\ `ndoial\ c\ ei nu au dec`t
calitatea de tr\d\tori ai structurii, regimului [i statului `n care
erau angaja]i [i pl\ti]i, ideea c\ ar fi ac]ionat pentru eliberarea
poporului român [i democratizarea ]\rii fiind `n continuare ha-
zardat\. Dar probabil c\ tot ei acoper\ cu un argument povestea
eroilor securi[ti care au trecut de partea democra]iei, dup\ mo-
delul Pacepa, precum [i ideea de tr\dare a lui Ceau[escu din
partea Securit\]ii. Existen]a acestor ofi]eri tr\d\tori este confir-
mat\ [i de generalul Aristotel Stamatoiu: „~n anii 1988–1989
s-au intensificat ac]iunile asupra ofi]erilor no[tri din exterior cu
recrut\ri concrete, au fost ac]iuni `n trei ]\ri concrete, servicii
mari de informa]ii, nu neap\rat din ]ara de origine a serviciului
de informa]ii respectiv, ac]ionau `n cadrul unui serviciu din alte
]\ri. A fost `n Japonia, `n Grecia, `n Germania, unii recruta]i, care
nu au vrut s\ spun\, au lucrat mai departe, dar au fost depista]i `n
]ar\, al]ii au venit s\ spun\ [i ori au intrat `n joc, ori l-am retras
din joc de la post ca s\ evit\m, c\ ne-am data seama c\ nu putem
controla [i au ie[it din joc“69. Generalul Stamatoiu nu-i include,
firesc, `n categoriile evocate pe ofi]erii spioni care n-au fost
descoperi]i. Pentru a duce [i mai departe analiza asupra infiltr\rii
CIA `n Securitatea român\ vom ilustra dou\ cazuri, prezentate
autorului de colonelul Niculae Mavru, fostul [ef al Serviciului de
Filaj care r\spundea de diploma]ii-spioni americani din
România:
69 Arh. SR, Stenograma nr. 31, Audierea general-locotenentului Stamatoiu Aristotel,
26 ianuarie 1994, p. 7.
„Niculae Mavru: ~n perioada c`t am lucrat `n Bucure[ti, am

reu[it destul de repede, `mpreun\ cu colegii mei, s\ descop\r,
s\ prind [i s\ documentez mai multe re]ele ale unor diploma]i
americani acredita]i la Ambasada SUA. Din aceste re]ele f\-
ceau parte ofi]eri de Securitate activi sau trecu]i `n alte domenii
de munc\, urma[i-«c`rti]e» de-ale lui Pacepa. De asemenea,
mai erau `n leg\tura spionilor americani sub acoperire diplo-
matic\ ofi]eri MApN, directori `n diverse ministere, `nal]i func-
]ionari din fostul CSP, unde se str`ngeau toate datele privind
economia ]\rii“(...)
Cazul HARRIS. „Deja `n toamna anului 1986 diplomatul-spion

HARRIS era `n aten]ia Filajului. ~i descoperisem un num\r destul
de impresionant de agen]i – inclusiv securi[ti –, `ns\ el `nc\ nu
b\nuia nivelul de cunoa[tere la care ajunsesem noi. De aceea, `[i
continua munca. HARRIS locuia pe strada Plantelor, `n Bu-
cure[ti, `n apropiere de strada M`ntuleasa. Folosea permanent
obiecte extrem de comune pentru a transmite mesaje agen]ilor pe
care ì avea `n leg\tur\. A avea `n leg\tur\ nu `nsemna c\ ì
cunoa[te sau c\ este cunoscut de ace[ti agen]i. El afla prin diverse
mijloace c\ trebuie s\ treac\ printr-un anume loc, pe jos sau nu,
cu un anume obiect de `mbr\c\minte sau un obiect portabil, ceea
ce `nsemna un mesaj foarte concret pentru cel avizat. Astfel de
leg\turi se descoper\ `n `ntreaga lume, `n ansamblul tuturor sis-
temelor de contraspionaj-spionaj [i doar unele gre[eli de compor-
tament, bine observate de filori, pot s\ conduc\ spre `n]elegerea
mesajului. ~ntr-o s`mb\t\ pe la pr`nz (septembrie 1986, n.a.),
HARRIS a ie[it de acas\ `mbr\cat `n pantaloni scur]i, tricou, iar
`n m`n\ avea o minge asem\n\toare celei de tenis, `ns\ ceva mai
aparte, `n sensul c\ era `mp\r]it\ `n patru cu o linie ro[ie [i una
albastr\. A traversat str. M`ntuleasa ca un om f\r\ griji, timp `n
care se mai juca cu mingea, o «ar\ta», o `nv`rtea `n m`n\, o muta
dintr-o m`n\ `n alta, continu`ndu-[i drumul pe strada Negustori.
~n acel moment am observat dou\ lucruri: 1. pe str. Pictor
Romano se afla la distan]\ `n mi[care un coleg de ambasad\ al lui
HARRIS, nume de cod MISTER, care avea `n grij\ s\ observe

dac\ HARRIS este urm\rit. 2. Cam `n acela[i timp, pe str. M`n-
tuleasa, dinspre fostul bd. Republicii, venea un tip, pe care l-am
identificat imediat ca fiind român. At`t MISTER, c`t [i românul l-au
observat pe colegul meu, care era prea avansat [i nu se mai putea
retrage. Descoperind filajul, MISTER [i-a luat cìnele [i a urcat `n
autoturismul s\u, `n timp ce românul a continuat pe str. M`n-
tuleasa, a privit insistent dup\ HARRIS, apoi spre colegul meu, a
ezitat dac\ s\ continuie sau nu [i `n cele din urm\ s-a `ntors spre
bulevard. Colegul meu l-a urm\rit pe HARRIS `n continuare,
reu[ind s\ surprind\ re`nt`lnirea acestuia cu MISTER `ntr-o alt\
zon\ a cartierului. Pe român l-am urm\rit eu. A ajuns pe Calea
Mo[ilor, pe l`ng\ Hotelul Modern, aproape de str. Cernica, exact
c`nd HARRIS traversa. Pentru mine, comportamentul românului
mi-a dat imediat de `n]eles c\ era agent-meseria[: [tiuse cum s\
fac\ contrafilajul lui HARRIS [i a depistat filajul nostru.
Românul s-a `ntors pe Calea Mo[ilor, s-a oprit aproape de Hotel
Modern [i a «studiat» mai multe vitrine. ~n acest timp, HARRIS a
mers la ambasad\, de unde a plecat `mpreun\ cu un coleg, cu
ma[ina acestuia, pe bd. Republicii, spre {oseaua Mihai Bravu, iar
`n intersec]ia bulevardului cu Calea Mo[ilor a avut «vederea» cu
românul. Fiind al treilea contact vizual, `n condi]iile date, unul `n
ma[in\, cel\lalt pe jos, semnalul a fost: «Suntem urm\ri]i; pe
alt\dat\». Românul a `n]eles mesajul [i a `nceput s\ m\ caute.
Apari]ia altor cadre ale filajului nostru i-a dat posibilitatea s\-[i
dea seama c\ suntem pe urmele lui, fiind prea mul]i, [i a abando-
nat `nt`lnirea, fiind acum preocupat s\ scape de filaj pentru a nu
se afla cine este. Toate aceste am\nunte mi-au `nt\rit convingerea
c\ românul urm\rit de mine f\cea sau f\cuse parte din cadrele de
Securitate ale României, preg\tite pentru spionaj `n str\in\tate.
{tia meseria. A continuat lini[tit pe bd. Republicii, juc`nd de data
asta scena plimb\rii, p`n\ a ajuns `n Pia]a Rosetti. Aici a vrut s\
intre la `ntreprinderea de import-export din acel loc. {tiind c\ `n
`ntreprindere se afl\ [i ofi]eri de-ai no[tri sub acoperire, au fost
alarma]i c`]iva pentru a depista cine este românul urm\rit, `n
cazul c\ intr\ `n cl\dire. ~n u[\ s-a `nt`lnit cu un tip [i o tip\ care

ie[eau, astfel c\ nu a putut evita s\ descoperim c\ ì cunoa[te [i,
`n consecin]\, c\ [i el lucreaz\ acolo. S-a desp\r]it de cei doi,
`ncerc`nd s\ ne deruteze, [i a plecat spre magazinele din apro-
piere, de pe str. Hristo Botev. Dup\ un timp, `n care s-a verificat
de mai multe ori, a cump\rat salam, mu[tar [i pìne [i a revenit
ceva mai relaxat la `ntreprinderea de import-export. Am raportat,
iar ordinul pe care l-am primit a fost c`t se poate de prost: «Las\-l,
c\ avem poze, filme, e al nostru. ~l g\sim la servici». Ei bine,
individul n-a mai ie[it. L-am pierdut. Asta se `nt`mpla `n toamna
lui 1986. ~n 1989 l-am v\zut pe românul meu la Timi[oara, fusese
mutat ca urmare a cercet\rilor f\cute de contraspionajul condus
de locotenent-colonelul Diaconescu. L-am v\zut, am t\cut, dar la
primul scurt concediu am venit la Bucure[ti [i m-am dus la
Diaconescu. Era deja prea t`rziu; revolu]ia l-a f\cut disident din
r`ndurile Securit\]ii“ (...) „Un alt agent de-al lui HARRIS a fost
depistat de noi `n octombrie 1986. HARRIS a repetat `n acea zi
deplasarea cu autoturismul ambasadei pe str. Andrei Mure[ianu.
Asta ne-a alarmat. Nu era normal. Deci, trebuia s\ fie ceva impor-
tant pe acea strad\. ~n sta]ia de autobuz a liniilor 331, 131
sta]iona un român cu figur\ de basarabean. Acesta ne-a v\zut [i
faptul c\ nu a plecat din sta]ie spre un alt punct de `nt`lnire a
`nsemnat pentru HARRIS un S.O.S. Diplomatul-spion s-a retras
acas\. Precizez c\ HARRIS n-a mai ie[it la `nt`lniri timp de dou\
s\pt\m`ni dup\ acest episod, din pruden]\, ceea ce ne-a convins
c\ era o leg\tur\ foarte important\. Românul din sta]ie a mers [i
el acas\, de fapt la unul din spitalele CC al PCR, unde aveau
acces [i unele categorii de cadre militare. De aici s-a evaporat. Nu
l-am g\sit. Mai t`rziu, am aflat c\ se ascunsese `ntr-o salvare.
Dup\ 4 ani, `n 1990, am avut nevoie de o «rela]ie» la un minister.
C`nd am ajuns `n biroul unuia dintre directorii ministeriali, s\ pic
jos: era omul meu din sta]ie. Am vrut s\ m\ retrag, dar am `nain-
tat [i am vorbit ca [i cum nu se `nt`mplase nimic. Era prin mai-
iunie, eram [omer, nici m\car nu aveam cu cine s\ m\ sf\tuiesc.
Prin 1996, av`nd posibilitatea s\ vorbesc cu noul [ef al contraspi-
onajului, i-am explicat situa]ia [i el m-a `ntrebat: «Al cui om zici

c\ a fost?» «Al americanilor», i-am r\spuns. «Las\-l acolo. Noi
ce s\-i facem?» Din nefericire pentru el, spionul român – n-are
importan]\ pentru cine spioneaz\ – n-a rezistat stresului. S-a ter-
minat cu b\utur\ [i ]ig\ri prea multe [i a murit. Avea 40-45 de
ani. Cea mai mare parte a «c`rti]elor» lui Pacepa, ofi]eri racola]i
`n str\in\tate sau [antaja]i la Bucure[ti au f\cut asta pentru bani.
Cheia multor tr\d\ri de acest fel a fost cunoa[terea de c\tre
Pacepa a mediului corupt [i avid de bani `n care lucrase [i el [i `n
care fusese un as al corup]iei.“70
De aici `ncolo, orice concluzie poate fi tras\ de fiecare cititor.

Credem c\ a existat o penetrare sovietic\ mai important\ `n
Armat\ [i una american\ semnificativ\ `n Securitate. ~n fa]a
informa]iilor numeroase ajunse la nivelurile superioare ale
Departamentului Securit\]ii Statului despre valul de recrut\ri
americane este plauzibil ca anumi]i comandan]i, ca Ra]iu sau
Stamatoiu, s\ fi adoptat o atitudine de abandonare a misiunilor
stabilite Securit\]ii de regimul comunist [i s\ ac]ioneze con[tien]i
`n favoarea serviciilor de informa]ii occidentale. Nu trebuie s\
excludem interesul personal, ajuns `ntr-un moment de v`rf la con-
statarea c\ [andramaua se d\r`m\. Iulian Vlad a r\mas fidel misi-
unii sale, suport`nd acuza]ia grav\ c\ ar fi r\mas fidel lui
Ceau[escu. Vlad, probabil con[tient de ce se `nt`mpl\ cu unii din-
tre subordona]ii s\i, [i-a asumat un risc personal enorm. Faptul c\
sovieticii apelau la indivizi de tip Doicaru, sco[i din sistem, pre-
cum [i decizia de a declan[a diversiunea cu terori[tii pentru a dis-
truge structura de informa]ii [i spionaj a României arat\ c\
nivelul lor de penetrare `n Securitate era redus. Uniunea Sovietic\
avea, a[adar, un dublu motiv s\ distrug\ Securitatea: anihilarea
unei posibile structuri informative supravie]uitoare, conectat\
spre Occident, [i protejarea de dezv\luirile fostei Securit\]i a
70 Manuscris aflat în posesia autorului, colonel Niculae Mavru, Caiet 1, titlu provi-
zoriu „Secven]e din via]a de filor“.
propriilor agen]i arunca]i pe scena politic\ a noului regim demo-

cratic. Pentru a o distruge i-a opus Armata.
Securitatea, `ntre lege [i abuz
Vom porni urm\toarea noastr\ analiz\ de la dou\ documente

importante, de lucru, ale Departamentului Securit\]ii Statului. Este
vorba de Instruc]iunile Nr. D – 00190/1987 privind organizarea
[i desf\[urarea activit\]ii informativ-operative a organelor de
Securitate [i de Instruc]iunile Nr. D – 00180/1987 privind acti-
vitatea de creare [i folosire a re]elei informative a aparatului de
Securitate. Ambele au fost aprobate `n [edin]a Consiliului de
Conducere al Departamentului Securit\]ii Statului din 24 iunie
1987, sub conducerea lui Tudor Postelnicu.
Prima lectur\ a acestor instruc]iuni, dominat\ de curiozitate [i
ner\bdare, are toate [ansele s\ produc\ unui cercet\tor echilibrat,
obi[nuit cu impactul documentului, o nedumerire. Ea provine din
`nc\rc\tura de imagine pe care a primit-o `n ultimii 16 ani despre
Securitate [i securi[ti, prezenta]i ca autori ai celui mai ad`nc r\u al
regimului comunist. Subiectul este `nc\ la ordinea zilei, pentru dez-
baterea public\ la v`rf, dar nu reprezint\ nimic sau aproape nimic
pentru cet\]eanul de r`nd. Problema Securit\]ii risc\ s\ fie abando-
nat\ `n zona derizoriului. Cauza principal\ este chiar de natur\ filo-
zofic\: tentativa de a comenta necunoscutul.
Instruc]iunile de lucru ale Securit\]ii ne dau posibilitatea s\
`n]elegem care a fost diferen]a `ntre lege [i abuz. Prima observa]ie,
nu lipsit\ de elementul surpriz\, este c\ Instruc]iunile erau aproape
complet depolitizate. Ele se deschid `ntr-adev\r cu un preambul
despre „gloriosul program al PCR de f\urire a societ\]ii socialiste
multilateral dezvoltate“ [i alte bla-bla-uri `n care nu credea nimeni,
cu excep]ia lui Ceau[escu, dar, c`nd treci la citirea cu aten]ie a tex-
tului, consta]i c\ este vorba de documentul de func]ionare a unei
structuri de stat. Sigur, era vorba de statul comunist. Dou\ principii
fundamentale erau puse la baza activit\]ii informativ-operative a
Securit\]ii: prevenirea [i subordonarea total\ la ordinele par-

tidului. Ele aveau `n primul r`nd un caracter istoric, fiind reflexul
unui trecut agitat ce poate fi `ncadrat `ntre 1948 [i 1968, atunci c`nd
[eful Securit\]ii, al Ministerului de Interne, era membru `n Biroul
Politic [i folosea informa]ia pentru luptele politice din interiorul
conducerii superioare de partid. Nicolae Ceau[escu a luat ni[te
decizii de fond, structurale, prin care Securitatea `[i pierdea relativa
independen]\ [i influen]\ asupra configura]iei conducerii partidului
[i se subordona total ordinelor partidului, primind ca principal\
misiune prevenirea. La Capitolul I al Instruc]iunilor, sub titlul
Dispozi]ii Generale, primele trei subpuncte ale art. 2 con]ineau
urm\toarele prevederi:
Art. 2 Activitatea informativ-operativ\ de securitate se des-

f\[oar\ `n baza urm\toarelor principii:
a) asigurarea `nf\ptuirii neab\tute a politicii partidului [i statu-
lui `n domeniul ap\r\rii securit\]ii statului;
b) realizarea `ntocmai a conceptului de munc\ preventiv\ fun-
damentat de Comandantul Suprem al For]elor Armate ale Re-
publicii Socialiste România;
c) respectarea [i aplicarea ferm\ a normelor privind condu-
cerea de c\tre partid a activit\]ii organelor de securitate.
Altfel spus, activitatea Securit\]ii, cam tot ce am cunoscut noi,

oamenii de r`nd, `n contact cu Securitatea, se desf\[ura pe baza
ordinelor primite de la partid, fie c\ era vorba de secretarul general
al PCR, fie c\ veneau de la secretarul organiza]iei de baz\. Din
p\cate, noi nu am perceput lucrurile astfel, iar campania ampl\ [i
violent\ de acuzare exclusiv\ a Securit\]ii de dup\ revolu]ie a sal-
vat partidul, mai corect spus i-a salvat pe activi[tii de partid, pe
nomenclaturi[tii care se aflau la originea ordinelor represive, a pre-
siunilor de tot soiul, a nefericirii a sute de mii de oameni. Cum
legea lustra]iei nu a ap\rut, punctul 8 al Proclama]iei de la Timi-
[oara a fost compromis, iar „procesul comunismului“ a fost ratat,
ne r\m`ne la `ndem`n\ doar Securitatea pentru a o blama. Salvarea
partidului, adic\ a structurilor de activi[ti, de oameni ai sistemului,

de agen]i ai dictaturii, a fost – constat\m ast\zi – chiar principala
misiune a violen]elor armate declan[ate `n timpul revolu]iei `n
seara de 22 decembrie 1989. A fost [i misiunea politic\ principal\
transmis\ de Mihail Gorbaciov lui Silviu Brucan la Moscova. A[a
se face c\ ast\zi un informator al Securit\]ii pare mai r\u dec`t un
activist de partid.
O alt\ surpriz\ a Instruc]iunilor este dezv\luirea mediului, a
domeniului `n care `[i desf\[ura activitatea informativ-operativ\
Securitatea. Ea se numea situa]ie operativ\.
Art. 4 Situa]ia operativ\ de securitate este ansamblul st\rilor

de fapt [i al `mprejur\rilor prin a c\ror cunoa[tere, apreciere [i
evaluare se stabilesc sarcinile [i m\surile concrete de prevenire `n
raport cu obiectivele [i `ncerc\rile serviciilor de spionaj str\ine
[i ale agenturilor acestora, ale organiza]iilor, cercurilor [i per-
soanelor din exterior [i ale oric\ror alte elemente ostile de a
ac]iona `mpotriva suveranit\]ii, independen]ei, integrit\]ii [i secu-
rit\]ii statului român.
Textul acesta dezvolt\ o necesar\ explica]ie. S\ observ\m c\

„sarcinile [i m\surile concrete de prevenire“ ale Securit\]ii nu prea
aveau nimic de a face cu ceea ce numim ast\zi poli]ia politic\. ~n
primul r`nd, inamicul este prezentat direct [i f\r\ subtilit\]i ca fiind
serviciile de spionaj str\ine, ceea ce se g\se[te `n misiunea legal\
a tuturor serviciilor de contraspionaj din lume. ~n al doilea r`nd,
c`nd se men]ioneaz\ agenturile acestora, este vorba pe fond de
cet\]eni români care intrau `n contact, erau racola]i sau ac]ionau
sub conducerea serviciilor de informa]ii str\ine. Altfel spus, prin
lege, Securitatea se ocupa de spioni [i de tr\d\torii de ]ar\. Ea
nu avea ca subiect infrac]iunea sau orice alt\ abatere de la lege
din partea cet\]eanului. Nu `n]elegem, a[adar, ce c\uta Securi-
tatea `n contact cu cet\]eanul pentru tot felul de alte motive dec`t
spionajul! Aceasta este o prim\ problem\.
~n privin]a misiunii `ncredin]ate legal, aici este unul din lucru-

rile sensibile, unde poate fi analizat\ distan]a de la lege la abuz, de
la misiunile fire[ti ale unui serviciu secret al unui stat la poli]ia
politic\. De observat c\ finalul articolului se refer\ exclusiv la
atributele statului, nu la partid. Invoc`nd c`teva cazuri celebre, vom
constata c\ presiunile exercitate asupra Doinei Cornea, a lui Dan
Petrescu sau Mircea Dinescu nu puteau fi aplicate legal dec`t `n
m\sura `n care Securitatea putea demonstra c\ ace[tia au intrat `n
leg\tur\ cu servicii de spionaj str\ine, c\ fac parte din agenturile
acestora sau c\ se afl\ sub influen]a profesionist\ a unor „organi-
za]ii, cercuri [i persoane ostile din exterior“ care atenteaz\ la
suveranitatea, independen]a, integritatea [i securitatea statului
român. Adev\rul poate fi cunoscut doar printr-o confruntare `ntre
dosarele acestor persoane [i persoanele respective. Deocamdat\
acesta r\m`ne un secret al fiec\rui individ. Dar putem constata, cel
pu]in pe baza fondului publicistic cunoscut, c\ nu au fost prezen-
tate probe care s\ ateste c\ Doina Cornea, Mircea Dinescu sau Dan
Petrescu f\ceau parte din agentura unui serviciu secret str\in. ~n
momentul `n care au existat probe concludente, `n clipa `n care
Securitatea a documentat profesionist activitatea de spionaj `n
favoarea unei puteri str\ine, ca `n cazurile Mircea R\ceanu [i Tökes
Lászlo, lui Nicolae Ceau[escu i s-a `naintat c`te un raport detaliat
asupra cazului, cer`ndu-i-se darea acestora pe m`na Procuraturii.
Nu Securitatea era autorizat\ s\ fac\ arest\ri [i trimiteri `n pu[c\rie.
~n cazul R\ceanu, Nicolae Ceau[escu a hot\r`t s\ dea curs raportu-
lui Securit\]ii, pentru c\ voia s\ fac\ un joc de for]\ cu americanii,
iar `n cazul Tökes tot Nicolae Ceau[escu a hot\r`t s\ nu dea curs
cererii, pentru c\ inten]iona o politic\ prudent\ fa]\ de Ungaria. Ce
trebuie subliniat aici: c\, `n ciuda prevederilor legii, `n pofida exis-
ten]ei probelor pentru activitatea de spionaj, Nicolae Ceau[escu,
v`rful partidului, conduc\torul politic, hot\ra dac\ legea se aplic\
sau nu. O f\cea din considerente politice. Eroarea `n cazul Tökes `l
va costa. Pe de alt\ parte, un caz precum cel al lui Andrei Ple[u,
`n]eleg`nd prin „caz“ m\surile luate `mpotriva lui, avea drept
acoperire legisla]ia curent\ a statului. ~n fa]a oric\rei analize sau
chiar proces, Securitatea poate aduce argumentul c\ Andrei Ple[u a

fost mutat `n provincie `n conformitate cu prevederile Codului
Muncii, de c\tre [efii s\i profesionali. ~n realitate, mutarea lui, ca [i
multe alte ac]iuni `mpotriva opozan]ilor [i disiden]ilor stimula]i de
ambasadele occidentale sau de cea sovietic\, a fost propus\ de Secu-
ritate, de Tudor Postelnicu personal, [i decis\ de Nicolae Ceau[escu.
Andrei Ple[u este `ndrept\]it s\ se considere ostracizat de Securitate
pentru mutarea `n provincie. Ceea ce nu ia `n calcul Andrei Ple[u
este c\, dac\ la conducerea Securit\]ii era un [ef mai pu]in intelectu-
al sau regimul politic din România lui Ceau[escu era precum cel din
Serbia, pe care l-am prezentat mai sus, cunoscutul scriitor [i critic de
art\ era cur\]at, mai mult sau mai pu]in accidental.
Tot `n baza articolului 4 din Instruc]iuni, putem presupune c\
situa]ia operativ\ `n care s-au aflat Doina Cornea, Mircea Dinescu
sau Dan Petrescu era acoperit\ ca misiune de formula „organiza]ii,
cercuri, persoane din exterior [i alte elemente ostile“ cu care s-ar fi
aflat ace[tia `n contact. {tim c\ acesta era un fapt, dar problema
este `n ce m\sur\ cei trei opozan]i [tiau c\ au de a face cu organi-
za]ii al c\ror scop secret era un atentat la suveranitatea, indepen-
den]a sau integritatea statului român. Protestul lor era politic, viza
regimul dictatorial al lui Ceau[escu [i ocazional sistemul comunist.
O organiza]ie din exterior putea fi iredentist\ [i s\ urm\reasc\
dezmembrarea teritorial\ a ]\rii, este `ns\ greu de crezut c\ `n
proiectul politic al Doinei Cornea, de exemplu, se afla [i ocuparea
Transilvaniei de Ungaria. Ar fi interesant de aflat de la Doina
Cornea dac\ se verific\ zvonul c\, `n momentul `n care a manifestat
rezerve fa]\ de unele atitudini iredentiste ale leg\turilor sale, a fost
agresat\ fizic de acestea. La fel [i `n cazul lui Mircea Dinescu, cel
care se `nt`lnea cu tot felul de agen]i sovietici sub acoperirea de
ziari[ti. Putem presupune orice, [i c\ Dinescu nu avea habar de
identitatea real\ a agentului [i c\, prin natura inteligent\ a perso-
nalit\]ii sale, a intuit cu ce se ocup\ `n realitate „jurnalistul“.
Acesta este [i motivul pentru care Mircea Dinescu discuta trans-
parent cu ofi]erul de Securitate de la Uniunea Scriitorilor asupra
acestor `nt`lniri, ap\r`nd recent `ntr-o informa]ie public\ drept
surs\ a Securit\]ii. Nu era vorba de o turn\torie. Cazurile acestea

pot fi explicate ast\zi. Foarte multe din gesturile sau ac]iunile
disiden]ilor [i opozan]ilor erau acoperite de drepturi prev\zute `n
Constitu]ie sau nu erau interzise de lege. Pe ce baz\ legal\ a
ac]ionat Securitatea, de exemplu, pentru destr\marea unor grupuri
sau a rela]iei cu cet\]eni str\ini? Ar trebui s\ primim r\spuns la
`ntrebarea: pe ce baz\ legal\ a ordonat Tudor Postelnicu trimiterea
lui Andrei Ple[u la Tescani sau supravegherea lui Dinescu `n
Bucure[ti cu lucr\tori ai Securit\]ii? Dac\ `n dosarele acestor per-
sonalit\]i nu exist\ probe care s\ se `ncadreze `n prevederile
Instruc]iunilor, `n defini]ia situa]iei operative, avem de a face cu
poli]ie politic\.
La Capitolul III, Sec]iunea II din Instruc]iuni erau enumerate
m\surile de prevenire astfel:
Art. 27 ~n aplicarea ferm\ a conceptului de munc\ preventiv\,

pe baza prevederilor legilor [i asigur`nd conspirativitatea deplin\ a
mijloacelor [i metodelor secrete de munc\, pentru `mpiedicarea
elementelor urm\rite s\ s\v`r[easc\ infrac]iuni sau alte acte antiso-
ciale ori s\ prejudicieze interesele statului `n orice mod, se `ntre-
prind, dup\ caz, urm\toarele m\suri preventive de securitate:
a) influen]area pozitiv\;
b) aten]ionarea;
c) avertizarea;
d) punerea `n dezbatere public\;
e) destr\marea anturajelor ale c\ror preocup\ri pot degenera `n
infrac]iuni ori alte fapte care prezint\ pericol pentru securitatea
statului;
f) neacordarea ori retragerea avizului de securitate;
g) aplicarea de amenzi contraven]ionale; `ntreruperea [ederii `n
]ar\ sau declararea ca persoan\ indezirabil\ a str\inilor;
h) `nceperea urm\ririi penale sau alte m\suri legale.“71
71 Ministerul de Interne, Departamentul Securit\]ii Statului, Instruc]iuni Nr. D –

00190/1987 privind organizarea [i desf\[urarea activit\]ii informativ-operative a
organelor de securitate, p. 14.
~n mod normal [i logic, aceste m\suri de prevenire, care tre-

buiau s\ se aplice `nainte ca persoana urm\rit\ s\ fie supus\ unor
ac]iuni directe de pedepsire (darea afar\ de la locul de munc\,
anchetarea, `nchiderea), au aparent un caracter etapizat, `n esca-
ladare a gravit\]ii m\surii. De exemplu, cum se arat\ la art. 28, per-
soanele „care trebuie ap\rate de receptarea unor idei [i concep]ii
negative de natur\ a le antrena la acte antisociale ce pot aduce
prejudicii intereselor statului“ – `nc\ o dat\ e vorba de stat, nu de
partid – erau influen]ate pozitiv prin re]eaua informativ\ a Secu-
rit\]ii, prin colegi de la locul de munc\ sau prin membri ai familiei.
To]i ace[tia trebuiau s\ aib\ un contact prealabil cu Securitatea.
Urma aten]ionarea, care se f\cea prin intermediul „unor factori de
conducere din organiza]iile socialiste“ [i avertizarea, caz `n care
persoanei i se lua un angajament prin care acesta „declara c\ a
`n]eles juste]ea m\surii de prevenire [i c\ se angajeaz\ s\ respecte
legile“. Punerea `n dezbatere public\ era organizat\ de structurile
partidului, faz\ `n care partidul, `n calitate de conduc\tor real al
Securit\]ii, ie[ea pentru prima oar\ la vedere ca autor al represiunii
comuniste, al poli]iei politice. Ea avea acoperirea a[a-numitei puneri
`n dezbaterea colectivului, conducerea partidului arunc`ndu-l pe
`mpricinat `n bra]ele partidului. Au existat situa]ii `n care colectivul,
de[i atrofiat politic, dezamorsa tensiunea unor astfel de presiuni fie
prin sublinierea valorii profesionale, fie prin aruncarea `n derizoriu a
cazului de atitudine „negativ\“, ca `n situa]ia criticului literar Dan C.
Mih\ilescu. Nu [tim `n ce m\sur\ opozan]ii Doinea Cornea, Mircea
Dinescu sau Dan Petrescu au fost aten]iona]i, avertiza]i sau discuta]i
`n colectiv – ar fi bine s\ ne spun\ –, cert este c\ `n mod normal [i
firesc, a[a cum prevedeau Instruc]iunile Securit\]ii, aceste m\suri
trebuiau aplicate `nainte ca ei s\ cunoasc\ domiciliul for]at sau alte
forme de interdic]ie. Undeva, la un nivel anume, factorul politic lua
o decizie pe care o ordona Securit\]ii, astfel c\ Silviu Brucan, Dan
Petrescu sau Mircea Dinescu primeau viz\ pentru a c\l\tori `n
str\in\tate, iar al]ii nu.
Unul din secretele Securit\]ii antedecembriste a fost ac]iunea deli-
berat\ de a minimaliza importan]a protestelor politice ale disiden]ilor
[i opozan]ilor, fapt care a continuat de altfel [i dup\ revolu]ie.

Motiva]ia de fond a acestei atitudini a Securit\]ii era propria pro-
tec]ie `n fa]a schimb\rilor profunde ce se intuiau `n mi[c\rile de
liberalizare declan[ate de Gorbaciov. Din 1987 Securitatea a fost
extrem de prudent\ cu m\surile `ndreptate `mpotriva disiden]ilor [i
opozan]ilor, p\str`ndu-se pe c`t posibil `n limitele legii [i `ncerc`nd
s\ influen]eze factorul politic conduc\tor de lipsa de nocivitate
real\ a activit\]ii acestora. Cazul care ar putea l\muri aceast\ atitu-
dine este Petre Mihai B\canu. Cunoscutul ziarist a constituit un
grup anticeau[ist foarte activ [i serios, pornit din sentimente [i ati-
tudini explicit politice. Grupul a fost depistat `nc\ de la `nceputul
activit\]ii, deoarece (cel pu]in) unul dintre lideri era informator al
Securit\]ii. Grupul B\canu a fost supravegheat `ndeaproape timp de
multe luni de zile f\r\ s\ se ia nici o m\sur\ `mpotriva membrilor
s\i. Apoi, c`nd agentura sovietic\ a contactat acest grup [i a `ncer-
cat s\-l preia – cam f\r\ succes, liderii grupului fiind rusofobi –,
Securitatea a continuat s\-i supravegheze activitatea f\r\ a trece la
vreo m\sur\ de pedepsire. De fapt, din acel moment, Securitatea
era mai interesat\ de agentura sovietic\, de documentarea re]elei
sovietice, dec`t de membrii grupului B\canu. Abia `n momentul `n
care grupul a lansat primul manifest, ziarul acela clandestin, [i
informa]ia a devenit public\, ajung`nd astfel [i la Ceau[escu, fac-
torul politic a ordonat Securit\]ii s\ ac]ioneze. Securitatea a rapor-
tat imediat c\ are totul `n m`n\. At`t implicarea sovietic\, c`t [i
dorin]a Securit\]ii de a nu fi pus\ `n situa]ia de represiune au per-
mis acesteia s\ accepte solu]ia unei sentin]e pentru fapte de drept
comun. Nu Securitatea a fost principalul actor al cazului B\canu.
Factorul politic, `n acest caz Nicolae Ceau[escu personal, este cel
care a reac]ionat la sesizarea Comitetului Municipal de Partid,
Securitatea a pus la dispozi]ie informa]iile pe care le de]inea, iar
Procuratura a `nceput ancheta. Justi]ia i-a condamnat. Securitatea
nu poate fi judecat\ [i acuzat\ izolat, cum se face `n continuare
neprofesionist [i puternic politizat, ci numai `n cadrul sistemului,
c`nt\rind cu echilibru greutatea fiec\rui segment al acestui sistem.
Este bine de subliniat aici `nc\ o dat\: `n cazul B\canu, de[i era
vorba de o ac]iune extrem de serioas\, Securitatea a propus nea-

restarea membrilor grupului, moment `n care Ceau[escu a decis
arestarea [i `ncadrarea la infrac]iune de drept comun, pentru a
exista o form\ de pedeaps\. Implicarea sovietic\ `n caz, duc`nd
direct la ambasada URSS, l-a f\cut pe Ceau[escu mai prudent.
O zon\ foarte sensibil\ a Instruc]iunilor Nr. D – 00190/1989,
privind organizarea [i desf\[urarea activit\]ii informativ-operative
a organelor de securitate era cea a „metodelor specifice“ invocate
nu de pu]ine ori `n declara]iile unor ofi]eri de securitate dup\ 1989.
La art. 7, `ntre principalele metode specifice folosite `n activitatea
informativ-operativ\ de securitate se aflau [i „d) P\trunderea
secret\ – intrarea legendat\ sau ascuns\ a unuia sau mai multor
cadre de securitate `n anumite `nc\peri cu scopul rezolv\rii unor
sarcini operative de securitate [i e) Perchezi]ia secret\ – controlul
legendat sau ascuns al unor `nc\peri, mijloacele de transport, baga-
je sau obiecte apar]in`nd persoanelor ce intereseaz\ securitatea sta-
tului, `n scopul clarific\rii unor informa]ii sau al document\rii unor
aspecte de interes operativ“. Distan]a de la lege la abuz, de la servi-
ciu secret la poli]ie politic\ poate fi corect identificat\ `n m\sura `n
care un caz de p\trundere secret\ sau de perchezi]ie secret\, g\sit `n
dosarele Securit\]ii, avea sau nu aprobarea Procuraturii.
Este locul unde putem analiza un „caz“ de poli]ie politic\, ale-
g`nd drept exemplu suspiciunea c\ o persoan\ tr\deaz\ ]ara.
Drumul legal. ~n mod normal, drumul oficial al ac]iunii pornea
de la o sesizare, de la o informare venit\ pe linia a cel pu]in doi
informatori independen]i sau prin denun]uri. Securitatea trecea la
documentarea cazului. Pentru p\trunderea secret\ sau perchezi]ia
secret\, organul de Securitate trebuia s\ cear\ obligatoriu Procu-
raturii o autoriza]ie printr-o sesizare motivat\. Ea f\cea de cele mai
multe ori aceast\ cerere prin sec]ia de Mili]ie la care era arondat cel
urm\rit. Dac\ putea, Securitatea stabilea unde se afl\ valuta, cam
despre ce sum\ e vorba, ce obiceiuri casnice are cel urm\rit. ~n mo-
tiva]ia cererii erau trecute argumentele pentru care se solicit\ auto-
riza]ia. Procuratura elibera autoriza]ia [i d\dea un num\r de lucru
penal, deschiz`nd astfel o procedur\ care putea duce la arestare.
Legal, Securitatea avea obliga]ia s\ prezinte Procuraturii rezultatele

p\trunderii sau perchezi]iei secrete, confirm`nd sau neconfirm`nd
suspiciunea de infrac]iune. Dac\ se confirma, se putea trece la
urm\rirea penal\. Dac\ nu, la ne`nceperea urm\ririi penale. Omul
r\m`nea, f\r\ s\ [tie, cu domiciliul violat, dar opera]iunea era
„legal\“ `n cadrul legisla]iei comuniste.
Abuzul. Securitatea voia s\ instaleze tehnic\ (dispozitive de
ascultare) `n casa, ma[ina, obiecte ale celui urm\rit, inventa o sus-
piciune de infrac]iune de drept comun de competen]a Mili]iei [i
cerea Procuraturii autoriza]ia `n acest sens. ~n alte situa]ii,
Securitatea provoca infrac]iunea prin plasarea de valut\ `n casa
respectiv\, `n urma p\trunderii sau perchezi]iei secrete, prezent`nd
apoi fapta ca apar]in`nd celui urm\rit, de altfel, pentru alte motive.
De exemplu, avea contacte suspecte cu str\ini, era vizat pentru o
racolare prin [antaj etc. Dac\ ac]iunea nu ducea la succes, Secu-
ritatea nu mai prezenta Procuraturii rezultatele perchezi]iei, astfel
c\ legal ea nici nu existase. De multe ori, doar `n urma succesului
p\trunderii secrete se `ntocmeau acte antedatate, `n `n]elegere cu
Mili]ia [i Procuratura. Abuzul se sprijinea fundamental pe compli-
citatea Justi]iei, care nu lua `n seam\ `nc\lcarea drepturilor cet\]ea-
nului, care nu prea admitea vicii de procedur\ [i nici nu verifica
legalitatea actelor prezentate de Procuratur\.
Ce apare ca interesant `n campaniile de pres\ asupra Securit\]ii, ca
poli]ie politic\, este faptul c\ din conceptul actual de poli]ie politic\
lipsesc cu consecven]\ Mili]ia, Procuratura [i Justi]ia, ap\r`nd public
`n fa]\ numai Securitatea. Nu apare nici partidul, care s-a aflat de
foarte multe ori la originea sesiz\rii. Un individ cu valut\, care `[i
cump\r\ ]ig\ri, gum\ de mestecat sau un radiocasetofon de la un
shop, care poart\ ni[te haine str\ine, se d\ cu un parfum mai bun sau
fumeaz\ numai Kent, ie[ea din r`nd, din normele eticii [i mai ales ale
echit\]ii comuniste, ie[ea din comunism. Ceea ce copiilor no[tri li se
pare ast\zi o abera]ie, pentru noi era un mod de via]\. Conducerea
Securit\]ii de c\tre partid a fost fatal\ serviciului secret al ]\rii. La
Timi[oara, mult `nainte de 16 decembrie, dar [i `n 16 decembrie 1989,
Securitatea a prezentat primului-secretar B\lan toate informa]iile care
atestau activitatea unor for]e str\ine pe teritoriul României. B\lan a

hot\r`t s\ nu ac]ioneze. Aceasta a fost decizia politic\ local\. El a `n-
c\lcat atunci – probabil f\r\ s\-[i dea seama – primul articol al Legii
privind organizarea ap\r\rii na]ionale a Republicii Socialiste Ro-
mânia: „Este interzis\ acceptarea sau recunoa[terea vreunei ac]iuni a
unui stat str\in sau a oric\rei situa]ii – indiferent de natura sa, inclusiv
capitularea general\, ocuparea teritoriului na]ional – care `n timp de
pace sau de r\zboi ar aduce atingere suveranit\]ii, independen]ei na-
]ionale [i integrit\]ii teritoriale a Republicii Socialiste România sau
care ar sl\bi `n orice fel capacitatea sa de ap\rare“72.
Dar forma cea mai concret\ de abuz se manifesta `n contactul di-
rect `ntre ofi]er [i cet\]ean. Acolo func]ionau toate apuc\turile vechi
ale organismului `nfiin]at de sovietici, acolo intrau `n ac]iune bruta-
litatea, dispre]ul fa]\ de cet\]ean, `n[el\toria [i umilirea acestuia, teroa-
rea. Nici una din aceste forme de contact ale Securit\]ii cu cet\]eanul
nu era prev\zut\ de lege. Numeroasele forme de abuz constituie de
fapt nu numai baza juridic\ pentru acuza]ia de poli]ie politic\, ci [i
expresia lipsei de profesionalism, de mijloace [i a complicit\]ii infrac-
]ionale `ntre partid [i Securitate. ~n Instruc]iunile Nr. D – 00190/1987,
la articolul 39, paragraful 5, se prevedea: „Este interzis\ [i constituie o
abatere deosebit de grav\, incompatibil\ cu calitatea de lucr\tor de
securitate, folosirea formelor, mijloacelor [i metodelor muncii de secu-
ritate `n alte scopuri dec`t cele care intereseaz\ securitatea statului“73.
Na]iunea român\ are dreptul de a cunoa[te, dac\ nu acum, poate mai
t`rziu, `n ce au constat problemele care vizau securitatea statului din
dosarele lui Andrei Ple[u, Doina Cornea, Dan Petrescu.
Infiltrarea sovietic\ `n armat\
Zona de preocupare a Departamentului Securit\]ii Statului

unde a ratat cel mai mult [i mai grav misiunea sa „`ncredin]at\
72 Buletinul Oficial, Nr. 160, partea I/1972, p. 2.
73 MI.DSS, Instruc]iuni Nr. D – 00190/1987 privind organizarea [i desf\[urarea
activit\]ii informativ-operative a organelor de securitate, p. 17.
de popor“, dup\ cum se revendic\ [i ast\zi, a fost infiltrarea sovi-

etic\ la nivelurile superioare ale Armatei române. Calitatea extrem
de slab\ a personalului Direc]iei a IV-a, de Contrainforma]ii, se-
lec]ia neinspirat\ a cadrelor, f\cut\ timp de decenii numai din
ofi]eri de la Armat\, [i lipsa lor de preg\tire au permis nu numai o
ampl\ activitate a serviciilor militare sovietice pe teritoriul nostru,
dar au condus [i la distrugerea Securit\]ii din decembrie 1989. La
r`ndul s\u, Nicolae Ceau[escu a privit cu mult\ `ng\duin]\ sem-
nalele pe care le primea despre numeroasele cazuri de racol\ri care
se petreceau `n Armat\. Pentru a l\muri c`t de c`t aceast\ pro-
blem\, am apelat la personalitatea care a cunoscut destul de bine [i
domeniul militar, [i pe cel al serviciilor secrete – generalul
Constantin Olteanu, fost [ef al sec]iei pentru Controlul Muncii `n
MApN, MI, Justi]ie [i Procuratur\, fost ministru al Ap\r\rii
Na]ionale, apoi membru al CPEX [i secretar al CC:
„AMS: Domnule general, `mi vin din ce `n ce mai multe sem-

nale c\ sovieticii reu[iser\ s\ penetreze destul de sus `n Armat\.
A]i fost ministru al Ap\r\rii, a]i avut acces la dosarele astea...
Constantin Olteanu: C`nd abord\m acest subiect delicat, tre-
buie s\ avem `n vedere c\ nu numai serviciile secrete sovietice
]inteau acest obiectiv, ci [i alte servicii str\ine. Atitudinea sovieti-
cilor, avantajele lor `n realizarea acestui scop pot s\ fie mai bine
`n]elese dac\ avem `n vedere fenomenele specifice Armatei
române, precum: diviziile formate din prizonierii români pe terito-
riul URSS; existen]a consilierilor sovietici `n armata noastr\; for-
marea [i preg\tirea unor cadre `n [colile [i academiile militare
sovietice; traducerea [i introducerea regulamentelor militare sovi-
etice `n Armata român\. Apartenen]a Armatei române la Tratatul
de la Var[ovia, `ncep`nd cu 1955, a creat posibilit\]i [i facilit\]i noi
pentru sovietici de a ajunge `n situa]ia s\ cunoasc\ problemele
militare care ì interesau. Spre deosebire de occidentali, care ac-
]ionau `mpotriva sistemului socialist, sovieticii aveau alte interese.
P`n\ la un moment dat, organele de spionaj sovietice au urm\rit s\
cunoasc\ pozi]ia României `n unele probleme ale Alian]ei [i s-o
influen]eze `n interesul lor. De la un timp, sovieticii au ac]ionat pen-

tru folosirea unor generali [i ofi]eri români recruta]i de ei, nu pentru
`nl\turarea regimului politic din România, ci numai a conducerii
]\rii, `n frunte cu Nicolae Ceau[escu, cu alta, care s\ se alinieze
f\r\ condi]ii Moscovei.
AMS: E clar! S\ consider\m c\ imaginea pe care a]i prezentat-o
este cea a condi]iilor generale.
CO: ~n leg\tur\ cu dosarele la care v-a]i referit, v\ rog s\
re]ine]i c\ aceste dosare se aflau la organele de contrainforma]ii
militare care, dup\ cum bine [ti]i, erau structuri ale Departamen-
tului Securit\]ii Statului. Dar eram informat `n leg\tur\ cu unele
cazuri. C`nd au `nceput s\ fie `ndep\rta]i cei cu studii `n URSS, ei
s-au orientat spre URSS pentru protec]ie. Acesta a fost un criteriu
pentru noi, care trezea o b\nuial\. Nu toate informa]iile se confir-
mau, dar existau suspiciuni `ntemeiate c\ fenomenul se petrecea.
Se [tia c\ fo[tii generali Ioan {erb [i Nicolae Militaru, ambii cu
studii militare `n URSS, fuseser\ racola]i de serviciile secrete sovi-
etice. Activitatea lui {erb a fost documentat\ de organele de con-
trainforma]ii militare. {erb a fost judecat [i condamnat pentru
spionaj `n favoarea unei puteri str\ine. ~n ceea ce-l prive[te pe ge-
neralul Militaru, despre care s-a fabulat mult, vreau s\ v\ relatez
c`teva aspecte cunoscute de mine. Din perioada c`nd eram la Sec]ia
pentru probleme militare [i justi]ie a CC al PCR am cunoscut, de la
organele de contrainforma]ii militare, c\ generalul Militaru, atunci
comandantul Armatei a 3-a de la Cluj (din 1980, Armata a 4-a) era
suspectat de rela]ii cu sovieticii [i lucrat, dosarul lui av`nd mai
multe denumiri conspirative, ultimul fiind CORBUL, pentru c\
generalul avea o culoare mai `ntunecat\ a tenului. Peste ani, gene-
ralul Vasile Milea `mi relata c\, `n perioada c`t era el [ef de stat
major la Armata a 3-a, generalul Militaru, comandantul lui, co-
mitea unele impruden]e, care accentuau suspiciunea. De exemplu,
`n timp ce se aflau `n aplica]ii, generalul Militaru obi[nuia s\ poarte
convorbiri telefonice lungi, `n limba rus\, cu so]ia sa, care avea de
asemenea studii `n URSS. Pus `n fa]a unor probe incontestabile, `n
prim\vara anului 1978, generalului Militaru i s-a luat comanda
Armatei a 2-a (Bucure[ti), la propunerea generalului Ion Coman,

ministrul Ap\r\rii la acea dat\. El s-a autodenun]at `n scris, recu-
nosc`nd c\ a colaborat cu organele GRU sovietice. A fost numit
adjunct al ministrului Construc]iilor Industriale, iar `n anul 1984,
trecut `n rezerv\.
AMS: Sigur nu au fost doar convorbirile lui cu so]ia `n ruse[te.
CO: Bine`n]eles. V\ mai ofer un exemplu din care rezult\ re-
la]iile lui Militaru cu sovieticii. ~n decembrie 1974, generalul Ion
Gheorghe a fost eliberat din func]ia de [ef al MStM [i numit
prim-vicepre[edinte la Capital\. P`n\ c`nd a fost numit generalul
Ion Coman pe func]ia lui Gheorghe, Militaru m-a chemat la el, la
Comandamentul Armatei a 2-a, [i mi-a spus urm\toarele: «M\i
Costic\, eu o s\ merg la [eful MStM». I-am r\spuns: «{tiu c\ s-au
`naintat c`teva propuneri, `ns\... nu figura]i!». Relu`nd argumen-
tarea, Militaru `mi spune: «Este sigur, pentru c\ mi-a spus
ata[atul militar sovietic. Iar tu – a continuat el – o s\ iei comanda
Armatei a 2-a, c\ tot n-am reu[it asta c`nd te-am propus la coman-
da Diviziei 57 tancuri». Despre aceast\ chestiune nu am discutat cu
nimeni, pentru c\ erau lucruri periculoase. Cum adic\... [tii de la
ata[atul militar sovietic c\ vei fi numit la conducerea MStM, c`nd
România era o ]ar\ independent\!?
AMS: Nicolae Ceau[escu era informat asupra am\nuntelor
acestor cazuri?
CO: Sunt convins c\ era ]inut la curent cu ce se [tia. ~n plus,
trebuie precizat c\, potrivit reglement\rilor vremii, nici un general
nu putea fi luat `n lucru de Securitate dec`t cu aprobarea lui
Nicolae Ceau[escu, pe baza unei document\ri conving\toare, pen-
tru a se evita abuzurile. Pe parcurs, Nicolae Ceau[escu era infor-
mat asupra evolu]iei cazului respectiv. Tot de la organele de
contrainforma]ii militare cunosc faptul c\, pornindu-se de la
faptele celor doi generali cu func]ii importante `n Armat\, {erb [i
Militaru, suspiciunea s-a extins asupra tuturor celor care aveau
studii militare `n URSS, ceea ce s-a reflectat, `ntre altele, prin
supravegherea lor, precum [i `n politica de promovare a lor `n
func]ie [i `n grad. Reac]iile lui Ceau[escu i-au pus `n gard\ pe
sovietici, iar aici apare un fenomen mult mai complex. Fie c\ au

fost informate, fie c\ au constatat prin mijloace proprii, organele
de resort sovietice au operat schimb\ri `n tactica lor, orient`ndu-se
[i spre al]ii, care nu aveau studii `n URSS. Despre aceast\ reori-
entare a tacticii sovieticilor am aflat, de asemenea, de la organele
noastre de contrainforma]ii militare. ~n `ncheierea acestui succint
comentariu vreau s\-mi exprim convingerea c\ nu to]i care au
f\cut studii sau au avut misiuni `n str\in\tate s-au pretat la aceast\
atitudine dezonorant\, `njositoare, de a fi, cum spunea Titu Maio-
rescu, «spion str\in `n ]ara ta». Dar trebuie s\ subliniez [i c\ nu
orice general cu studii `n ]ar\ era absolvit de pericolul de a fi raco-
lat. A[adar, criteriul studiilor nu este mereu valabil, criteriul real
fiind cel dat de categoria de observa]ii privind «rela]iile cadrelor
militare cu str\inii».
AMS: Domnule general, s\ trecem la Vasile Milea. Circul\
informa]ii despre leg\turile lui timpurii [i suspecte cu sovieticii.
Este important s\ analiz\m acest caz pentru a `n]elege comporta-
mentul lui din decembrie 1989.
CO: ~ntr-adev\r. N-am fost informat de organele `n drept c\ a
avut o colaborare condus\, s\ spun a[a...
AMS: Dirijat\ de sovietici, printr-o ac]iune de racolare.
CO: A[ putea s\ m\ refer `ns\ la anumite elemente de
apropiere, relatate mie chiar de defunctul general, altele deduse din
unele fapte. ~n c`teva r`nduri el mi-a spus c\, `n timp ce era coman-
dantul Diviziei 9 de la Constan]a, avea rela]ii foarte apropiate cu
consilierii sovietici, `nt`lnindu-se de multe ori cu ei [i `n afara pro-
gramului. Conform legilor [i regulamentelor, pe care Milea le
cuno[tea bine, a[a ceva nu era permis. {i, este posibil ca, `n aseme-
nea `mprejur\ri, sovieticii s\ fi ac]ionat cu elemente care puteau fi
interpretate drept tentative pentru racolare. Dup\ p\rerea mea, ter-
menul `n care s-a `ncadrat chestiunea asta a fost c\ s-a realizat «o
apropiere». Dup\ aceea eu am avut dou\ dovezi, pe care `ns\ nu i
le-am raportat lui Ceau[escu.
AMS: De ce?
CO: De ce? Pentru c\ eu aflasem chiar de la generalul Milea

povestea episodului din 1962 de la Pite[ti. (...) O s\ `ncep `ns\ cu a
doua dovad\, pentru c\ se leag\ bine de ce spuneam mai devreme.
~ntr-o discu]ie din octombrie 1985... Eram la Snagov, chema]i de
Ceau[escu, eu, Postelnicu [i Homo[tean (la acea dat\, ministru de
Interne, n.a.). Ceau[escu avea pe cineva `n audien]\ [i am zis: «Hai
s\ nu st\m `n picioare, s\ ne a[ez\m s\ bem o cafea, s\ st\m pu]in
p`n\ ne cheam\ `n\untru». Ne a[ez\m [i, `n timpul discu]iilor,
Postelnicu `mi spune: «M\i, nea Costic\...» – a[a vorbea el, avea
un caracter ur`t, nu era at`t de t`mpit cum s-a spus, pe c`t era de
viclean [i `ng`mfat – «M\i, nea Costic\, cine `l `mpinge pe Milea
\sta?». Era clar c\ `l aveau `n aten]ie [i studiau penetrarea.
AMS: Asta, petrec`ndu-se `n septembrie-octombrie 1985,
`nsemna c\ ei aveau semnale despre inten]ia de a v\ schimba din
func]ie [i a-l pune pe Milea.
CO: Da, pentru c\ schimbarea s-a `nt`mplat `n decembrie. O s\
v\ povestesc. {i r\spund, pomenindu-i c`teva nume din apropia]ii
lui Ceau[escu. «E[ti pe faz\, domnule!» – mi-a r\spuns Postelnicu.
Milea [tia s\-[i fac\ rela]ii `n interesul lui. Ace[tia `l `mpingeau `n
fa]a lui Ceau[escu, plus situa]ia de la Arge[.
AMS: Ce func]ie avea `n momentul \la?
CO: Prim-adjunct al ministrului [i [ef al MStM. Eu lucram bine
cu el, era cooperant, dar nu st\p`nea suficient problemele din zona
politico-militar\. Atunci completeaz\ [i Homo[teanu: «Tov. Ol-
teanu... – `l [tiam de c`nd era prim-secretar la raionul Sebe[... –,
tov. Olteanu, c`nd discuta]i cu tovar\[ul, s\ nu spune]i ceva negativ
despre Milea, c\ ]ine la el». {tiam despre ce e vorba, mi-a spus chiar
Milea, cu colectivizarea, [i am f\cut o asocia]ie de idei. Schimbarea
plutea `n aer, era doar o chestiune de timp. A doua dovad\, o iau
invers, se consumase `n 1983, cu ocazia aplica]iei de la Neptun, pe
hart\, f\r\ trupe, la care participau sovieticii [i bulgarii.
AMS: S\ preciz\m c\, `ncep`nd din 1968, România nu accepta
desf\[urarea de trupe ale TVA, pentru aplica]ii, pe teritoriul ei.
CO: Se cunoa[te lucrul \sta.
AMS: Copiii \[tia n\scu]i `n libertate nu [tiu.
CO: Da, ave]i dreptate. Dar, dac\ citesc, afl\. ~n anul 1983
preg\team aplica]ia din prim\var\ cu Frontul român, pe care o des-
f\[uram pe hart\, `n sta]iunea Neptun. {ef de stat major era gene-
ralul Paul Cheler, iar comandantul frontului era generalul Ion
Hortopan. Aplica]ia era condus\, ca [i precedentele, de ministrul
Ap\r\rii al României. Partea român\ elabora concep]ia aplica]iei [i
toate documentele desf\[ur\rii acesteia, pe care le puneam de acord
cu Comandamentul For]elor Armate Unite, cu partea sovietic\,
pentru c\ participa cu o armat\ `n compunerea Frontului român,
precum [i cu partea bulgar\, care [i ea participa cu o armat\ `n
compunerea frontului comandat de români. Pentru punerea de
acord a concep]iei elaborate de partea român\ cu armata sovietic\
[i cu armata bulgar\, a fost trimis la bulgari generalul Nicolae
Eftimescu, ca s\ discute cu ei elementele de colaborare. Iar la
Moscova, la Comandamentul For]elor Armate Unite, unde coman-
dant [ef era mare[alul Viktor Kulikov, iar [eful de stat major era
generalul Anatoli Gribkov, s-a hot\r`t s\ mearg\ generalul Vasile
Milea, av`nd `n vedere c\ noi f\cuser\m ni[te schimb\ri `n con-
cep]ie. ~n discu]iile cu Milea eu am ridicat problema: «Dom’ne,
chiar a[a, de c`nd am `nceput aplica]iile avem aceea[i concep]ie,
mereu?». Repetarea unor concep]ii osificate nu contribuia la
preg\tirea participan]ilor. ~n timpul elabor\rii concep]iei aplica]iei
am discutat cu generalul Milea, care era [eful MStM atunci. {i am
convenit c\ nu putem merge la infinit cu aceea[i concep]ie, s\ mai
schimb\m ceva, `n sensul `mbun\t\]irii ei.
AMS: Vi s-a p\rut c\ sovieticii f\ceau deliberat asta? Adic\ nu
schimbau concep]ia pentru a ]ine Armata român\ `ntr-un stadiu de
preg\tire, s\ spunem, stereotip [i previzibil?
CO: Se poate g`ndi [i a[a, `ns\ mai mult dezv\luia atitudinea
lor formal\ fa]\ de aplica]ii. Dar la elaborarea acestei concep]ii noi
trebuia s\ privim lucrurile `n lumina doctrinei militare na]ionale, s\
]inem seama de cele dou\ armate – sovietic\ [i bulgar\ –, precum
[i de faptul c\ la aplica]ie luau parte mare[alul Kulikov, generalul
Gribkov [i ministrul Ap\r\rii bulgar, generalul de armat\ Dobri
Djurov. Adev\rul este c\ noi f\ceam preg\tirea, prin aceast\ form\,

`n primul r`nd pentru noi.
AMS: Da, dar la nivel strategic...
CO: Domnule Stoenescu, `n cadrul aplica]iei la care m-am
referit se rezolvau [i probleme strategice importante. De altfel,
Frontul, `n terminologia ruseasc\, folosit\ atunci [i de noi (grup de
armate) este o structur\ strategic\. Dar dac\ ne g`ndim la nivel
global, al Alian]ei `n care eram, pe ansamblu, noi, românii, nu ne
propuneam s\ pornim cu trupele noastre spre... s-o lu\m prin
Europa. Asta era concep]ia sovieticilor, care aveau alte obiective
politico-strategice. Vreau totu[i s\ men]ionez aici c\, potrivit
cutumei, ministrul Ap\r\rii român prezenta mai `ntì lui Nicolae
Ceau[escu, comandantul suprem al For]elor Armate ale României,
textul [i harta cu aplica]ia. De obicei, Ceau[escu nu citea textul.
Privea harta [i asculta explica]iile ministrului, dup\ care se pro-
nun]a. ~n acest mod procedam [i cu aplica]iile pe care le des-
f\[uram `n ]ar\, la nivelul Armatei. Dup\ ce a fost de acord, i-am
cerut lui Ceau[escu aprobarea ca la Moscova s\ mearg\ generalul
Vasile Milea, din motivele ar\tate mai sus.
AMS: Modific\rile propuse.
CO: Da. Nicolae Ceau[escu a fost de acord [i a semnat raportul
prezentat de mine. F\ceam raport scris `nainte [i el aproba sau nu.
Dar, important era s\ [tie. Iar Ceau[escu `mi spune, dup\ ce aprob\,
spre surprinderea mea: «Bine, m\i, s\ se duc\, dar s\-i spui s\ nu
bea!». Nu i-am spus lui Milea, a murit [i nu i-am spus, mi-a fost
jen\. Nu [tiu la ce s-a referit, la faptul c\ Milea bea [i el ca orice
om. {ti]i cum era: c`nd n-are ce s\ spun\ despre o persoan\, zice
ceva ori c\ e afemeiat, ori c\ bea...
AMS: Dar le cam bea, domnule general!
CO: Dup\ ce m-am `ntors de la Nicolae Ceau[escu, am discu-
tat cu generalul Milea problemele cu care pleca la Moscova. El nu
a respectat `ns\ `n `ntregime ce am stabilit. S-a dus la Moscova, la
comandantul [ef al For]elor Armate Unite [i la [eful de stat major,
cu generalul de armat\ Anatoli Gribkov. ~mpreun\ au discutat
concep]ia. Nici mare[alul Kulikov [i nici generalul Gribkov n-au
avut obiec]ii. Apoi generalul Gribkov i-a propus lui Milea s\

mearg\ [i la mare[alul Nikolai Ogarkov, care era [eful Statului
Major General al armatei sovietice. Eu v\ spun ceea ce mi-a
relatat Milea c`nd a venit, ca atitudine [i cu ce a venit `napoi de
acolo, `n leg\tur\ cu aplica]ia. Mi-a spus c\ mai `ntì mare[alul
Ogarkov nu i-a primit, c\ i-a ]inut pe la u[\, pe urm\ i-a primit [i,
foarte arogant [i sup\rat: «Ce c\uta]i la mine? Ia s\ vedem, ce
ave]i acolo? Ce e cu asta? S\ v\ duce]i numai p`n\ aici [i v\ opri]i.
Nu prelucra]i tot». {ti]i cum f\ceau... Sovieticii foloseau aceast\
expresie – prelucrare.
AMS: S\ explic\m c\ era vorba de ad`ncimea misiunii `n
aplica]ie.
CO: Da. Cum ar\tam, românii trebuiau s\ lupte pentru a ocupa
o serie de obiective din c`mpul tactic-operativ, inclusiv pozi]ii for-
tificate, iar acum rezulta ca sovieticii s\ ocupe restul ]\rii respec-
tive, Capitala [i alte ora[e mari. A[a rezulta. Eu am asociat acest
fapt cu ce spusese mare[alul Dmitri Ustinov, ministrul Ap\r\rii al
URSS, cu un an `n urm\, `n timpul aplica]iei din Bulgaria (1982),
c\ «ocuparea Str`mtorilor a devenit o chestiune de actualitate».
Problema care s-a ridicat a fost: de ce a acceptat generalul Milea?
El trebuia s\ spun\ atunci c\ nu este mandatat s\ modifice radical
concep]ia aplica]iei [i apoi s\ informeze Bucure[tii. Decizia de a
implica România `ntr-o astfel de ac]iune, chiar numai pe hart\,
apar]inea factorului politic.
AMS: Lucrurile astea vi le-a comunicat Milea prin telefon de
acolo?
CO: Nu la telefon, ci dup\ ce s-a `ntors de acolo. Eu nu mi-am
dat seama de ce Milea a cedat [i a acceptat ceea ce i-au spus ei. {i
atunci i-am spus lui Milea: «Nu sunt de acord cu asta. Iei leg\tura
cu ei, ì comunici mare[alului [i \lora cu care ai vorbit c\ eu nu
sunt de acord. {i s\ ar\t\m toat\ desf\[urarea». A[a a fost comu-
nicat mare[alului Kulikov [i generalului Gribkov, c\ noi vom
desf\[ura aplica]ia dup\ concep]ia pe care o elaborasem.
AMS: V\ `ntreb: atunci s-a `nt`mplat incidentul acela, c\ Milea

a avut o problem\ la mas\, s-o fi `mb\tat, nu [tiu, dar l-au dus la
spital [i a fost internat vreo dou\ zile?
CO: Nu [tiu de acel incident [i dac\ a avut loc atunci. Dac\
l-au dus la un spital, atunci putea fi racolat. Eu l-am auzit pe
Ceau[escu, `ntr-o alt\ ocazie: «Dac\ a fost internat, e clar, acolo
s-a f\cut racolarea».
AMS: Din informa]iile mele, Postelnicu i-a raportat incidentul
\sta lui Ceau[escu [i i-a spus c\ Milea a fost racolat. Unii spun c\
exagera Postelnicu.
CO: Probabil c\ a fost a[a, pentru c\ translatorul colabora indu-
bitabil cu ei. Ar fi fost ni[te pro[ti s\ nu aib\ Securitatea om `n
toate aceste `mprejur\ri.
AMS: Asta era `n 1983?
CO: Da. A doua chestiune... `n 1985, `n aprilie, a fost o aplica-
]ie pe hart\, pe zon\, condus\ de mare[alul Kulikov, care a cuprins
armatele din Tratat, mai pu]in nem]ii [i cehoslovacii. {i a venit [i la
noi, chiar acolo la hotelul din strada Haiducului, s\ asculte o parte
din hot\r`re, care ne revenea nou\. Partea de informare, adic\
prezentarea situa]iei operativ-strategice, trebuia s-o fac\ Marele
Stat Major, nu trebuia s-o fac eu. Eu st\team cu \la acolo [i ascul-
tam, din partea Armatei române. {i le-am spus `nainte, le-am reco-
mandat: «V\ adresa]i mie, nu mare[alului. Eu sunt conduc\torul
aplica]iei. Mare[alul doar vine s\ asiste». ~n plus, mare[alul era
loc]iitorul ministrului Ap\r\rii al URSS.
AMS: De-asta nu prea v\ iubeau \ia.
CO: Milea [i cu Chi]ac s-au adresat `ntì mare[alului!
AMS: Hopa!
CO: Repet c\ numai generalii Milea [i Chi]ac, dintre to]i gene-
ralii care au raportat, s-au adresat `ntì mare[alului sovietic.
AMS: S\ preciz\m un lucru, pentru c\ cititorii nu au cum s\
`n]eleag\. Darea raportului este o chestiune de recunoa[tere a co-
mandantului, a superiorului t\u, c\ruia i te subordonezi. Prin gestul
lor, care pentru neini]ia]i nu `nseamn\ mare lucru, cei doi generali
români `l considerau comandant pe mare[alul sovietic.
CO: Pentru o armat\, mai ales la nivelul cel mai `nalt, a[a
ceva este inadmisibil. Mare[alul a v\zut c\ eu m\ uit ur`t la ei, a
intervenit [i mi-a spus: «Dar sunt [i eu un om, sunt comandantul
for]elor Tratatului!». Era comandantul [ef al for]elor Tratatului
de la Var[ovia. Am r\spuns sec: «Eu [tiu ce sunte]i, dar sunt eu
ministrul Ap\r\rii [i conduc aceast\ aplica]ie. Iar ei sunt subor-
dona]ii mei».
AMS: Dur. Dialogul \sta a avut loc de fa]\ cu toat\ lumea,
acolo la Haiducului?
CO: Da, acolo. Kulikov s-a iritat, era vizibil sup\rat. Bine, mai
aveau ei repro[uri la adresa mea cu problema din Polonia, din de-
cembrie 1981, cu aplica]ia din Bulgaria, din 1982 [.a., `n care i-am
contrat dur. V\ pot confirma, f\r\ s\ fac din asta un merit deosebit,
ci doar actul de militar [i om al datoriei, c\ `l informasem pe
Nicolae Ceau[escu despre cele petrecute la aplica]ia din Bulgaria,
din 1982, iar el a mi-a spus atunci oarecum tulburat: «Ai fost [i tu
prea dur».
AMS: Nu v\ pl\ceau deloc sovieticii.
CO: Probabil c\ nu m\ pl\ceau.
AMS: Nu crede]i c\ au lucrat ca s\-l promoveze pe Milea? Ce
v-a `ntrebat Postelnicu.
CO: Nu aveam de unde s\ [tiu, dar era clar c\ `n acea faz\
Milea era `mpins. Pe urm\ mai avusesem probleme cu ei `n 1984,
`n decembrie, la Budapesta, cu 30 de ani de la Tratat, unde au vrut
s\ facem a[a, [i noi ne-am opus. Eu nu m-am dus la Ceau[escu s\-i
spun ca un [colar: «Uita]i ce-au cu mine \[tia [i ce face Milea»,
de[i Coman, generalul Coman, f\r\ s\-i fi spus eu, voia s\-l
schimbe pe Milea. Era periculoas\ treaba, nu [tiai ce reac]ie va
avea Ceau[escu `n leg\tur\ cu Milea. (...)
AMS: Sinuciderea sau omor`rea lui Milea o discut\m mai
t`rziu. Ce-mi pute]i spune de Eftimescu? Este [i el b\nuit de leg\-
turi cu sovieticii (generalul Eftimescu era loc]iitorul [efului MStM
`n 1989, n.a.).
CO: Dup\ evenimente mi-a spus cineva, nu [tiu mai multe eu,
pentru c\ nu a l\sat s\ se `n]eleag\. ~nainte de a fi ministru al
Ap\r\rii, c`t [i `n acea perioad\, nu am avut informa]ii `n acest sens.
AMS: Logof\tu?
CO: Ei, cazul \sta o s\ vi-l expun cumva indirect. Cititorii vor
trage concluziile. M\ refer la o `nt`mplare din 1991. ~mi spune
mie... m\ `nt`lnesc cu el, ne plimb\m prin Parcul Her\str\u [i `l
`ntreb: «Cum ai f\cut dom’ne chestia aia de la Academie?». Din
timpul evenimentelor. «Dom’ne, zice, eu am v\zut c\ `n curtea
Academiei, unde este ie[irea din tunelul acela care leag\... – [ti]i
care –, leag\ Casa Poporului de Palatul Cotroceni, ei bine, de-acolo
mi-a ie[it o blond\ (interlocutorii izbucnesc `n r`s). Hai, dom’ne, `]i
ba]i joc de mine?»
AMS (r`de): O fi fost vreo rusoaic\.
CO (r`de): «Hai, dom’ne, `]i ba]i joc de mine?» «Nu, dom’ne,
era o blond\ a[a [i avea [i un pistol... [i, [i... [i a disp\rut. ~n mo-
mentul \la eu m-am dus pe la minister s\ raportez». (Inter-
locutorii izbucnesc din nou `n r`s, dialogul se `ntrerupe c`teva
minute din aceast\ cauz\.) {i-mi spune: «Eu atunci m-am dus la
minister, pe la Eftimescu, s\ v\d ce e pe acolo...» [i a ajuns ad-
junct al ministrului Ap\r\rii. A ajuns adjunct al ministrului Ap\-
r\rii [i [ef al Securit\]ii, a[a c\ nu s-a mai `ntors la Academie. Hai,
d\-o dracului! (Interlocutorii izbucnesc `n r`s.) Rezulta c\ blonda
lui Logof\tu era pe post de terorist `n decembrie 1989! Problema
delicioas\ este c\ te duci a[a... pe la minister, ì spui ministrului:
«Tov. Militaru, am v\zut o blond\» [i \la pune repede m`na pe tine
[i te face adjunctul lui.
AMS: Domnule general, [terge]i-v\ lacrimile de r`s, dar s\ [ti]i
c\ a fost publicat\ cartea generalului Mihai Chiriac de la Acade-
mie, unde arat\ c\ aveau la cursuri ofi]eri cerceta[i [i s-au g`ndit s\
formeze o grup\ profesionist\, s\-i captureze pe terori[tii care tot
tr\geau prin preajma Academiei. Nu omorau pe nimeni. Mai tre-
ceau [i ni[te Lada cu numere sovietice prin fa]\. {i ei, c`nd au
`ncercat s\ ac]ioneze s\-i captureze pe terori[ti, au primit telefon de
la Logof\tu cu amenin]area plutonului de execu]ie dac\ ies din

Academie s\-i prind\ pe \ia.
CO: Am v\zut [i eu `n carte pasajul \sta. Era circ. Logof\tu era
loc]iitorul comandantului Academiei, n-a fost niciodat\ comandant
`nainte de 1989.
AMS: Ce func]ii avusese `n rela]iile cu sovieticii?
CO: El a fost loc]iitorul [efului Direc]iei Opera]ii din MStM [i
s-a ocupat de leg\turile cu Tratatul de la Var[ovia. A fost antrenat
`n toate intimit\]ile rela]iei Armatei noastre cu Tratatul de la
Var[ovia. Mie mi-a spus generalul Ion Tutoveanu, care tr\ie[te [i
acum, are peste 90 de ani... culmea e c\ la revolu]ie s-a dus [i el
spre Televiziune, dar c`nd a v\zut venind tancurile cu Dinescu [i
Caramitru s-a retras.
AMS: Dar dvs. ce informa]ii a]i avut despre leg\turile lui
Logof\tu [i ale altora cu sovieticii?
CO: Nu am avut eu probele `n fa]\. O simpl\ b\nuial\ nu con-
teaz\. Securitatea putea s\ aib\ probele.
AMS: {i nu v\ informa: «P\zi]i-v\! Feri]i-v\!»
CO: Nu m\ informa, pentru c\ lucrau ei, era treaba lor, se
duceau, raportau pe linia lor, dac\ o f\ceau. Ministrul Ap\r\rii era
informat cu ceea ce se considera c\ trebuie s\ [tie.
AMS: Aici cred c\ este un loc unde Securitatea a ratat misiunea.
CO: Este posibil.
AMS: Domnule general, ce discut\m noi aici ]ine de penetrarea
sovietic\ `n Armata noastr\. Nu ne juc\m nici cu regimurile po-
litice, nici cu pove[tile politice.
CO: Absolut serios!
AMS: Admitem c\ problemele specifice, s\ le spunem a[a,
legate de activitatea acestei categorii de cadre, cum le-a]i numit:
«care aveau rela]ii cu str\inii», erau raportate lui Ceau[escu. {eful
statului v-a cerut vreodat\ s\ lua]i m\suri cu privire la aceste cadre?
CO: Da. Nicolae Ceau[escu era avizat asupra acestor tentative
de penetrare. El este cel care a cerut conducerii MApN ca unii s\
fie sco[i de la comanda marilor unit\]i, s\ fie numi]i `n func]ii `n
economia na]ional\, iar al]ii au fost trimi[i la Academia Militar\.
Pentru c\ lucraser\ mult timp cu ei, faptul c\ ar\tau o anumit\

afinitate fa]\ de ei, faptul c\ erau `mpin[i `nainte pentru a ocupa
func]ii cheie. Eu odat\ i-am spus lui Ceau[escu: «Tovar\[e Ceau-
[escu, eu nu pot s\ mai trimit ofi]eri la academiile sovietice, s\ fac\
studii `n URSS, c\ a]i interzis, dar numindu-i pe cei care au f\cut
studii acolo, la conducerea Academiei, s\-i `nve]e pe ai no[tri, e
cam acela[i lucru». «M\i, zice, tu ai dreptate. M\i, zice, caut\ s\-i
mai r\re[ti, s\-i mai `mpr\[tii.» A fost o `n]elegere `ntre Ceau[escu
[i mine. Nu am discutat-o cu nimeni. Aici este cazul s\ v\ spun c\
unii dintre ace[tia au fost trecu]i `n rezerv\, la pensie, pe baza
rapoartelor personale prin care au cerut acest lucru chiar ei. Prin
urmare, n-a[ putea spune c\ a fost o campanie.
AMS: V\ pot spune c\ v-a sim]it Securitatea. Din momentul acela
au `nceput s\ fie extrem de aten]i [i favorabili `n ce v\ prive[te.
CO: E posibil, nu am cum s\ [tiu.
AMS: {tiu eu, pentru c\ ceea ce spune]i dvs. aici se confirm\
cu alte informa]ii pe care le am. Astea nu sunt pove[ti de tabloide.
CO: Nu v\ contrazic. Hai s\ termin cu Logof\tu! Este intere-
sant ce mi-a spus el atunci, prin 1991. Era St\nculescu ministru [i
l-a trimis `n concediu, iar c`nd s-a `ntors deja scoseser\ decretul cu
trecerea lui `n rezerv\.
AMS: Probabil `n preajma lui aprilie. Atunci St\nculescu pleca
de la minister, vorbim de 1991, [i `nainte s\ plece a f\cut o list\ cu
ofi]erii adu[i sau promova]i de Militaru, ca s\ ì dea afar\. {i i-a dat.
CO: {i l-a primit St\nculescu: «M\i, Gigi, bine ai venit, ia [i tu
[i cite[te \sta». {i i-a dat Monitorul Oficial `n care era trecerea lui `n
rezerv\. {i \la cinic. L\ud`ndu-l generalul Nicolescu pe Logof\tu,
l\ud`ndu-l ceilal]i, despre care Securitatea afirma c\ sunt agen]i ai
sovieticilor, eu am devenit b\nuitor. Mi s-a spus, dup\ decembrie
1989, c\ \sta, Nicolescu, era un fel de rezident al GRU... Mi-a
repro[at Ilie Ceau[escu, la un moment dat, c\ de ce nu l-am depistat,
c\ a fost rezidentul agenturii sovietice. Eu de unde s\ [tiu, domnule?
AMS: Una din gravele erori ale Securit\]ii. Ce func]ie avea
Nicolescu \sta?
CO: Era adjunct al ministrului.
AMS: Vai de capul nostru!

CO: Era pe postul de adjunct din 1969.
AMS: Din 1969!!! Era pe func]ia asta din 1969? De dou\zeci
de ani?
CO: Da.
AMS: Vai de capul nostru! Vai de capul nostru! {i de ce sector
r\spundea?
CO: Era adjunct cu probleme economice, i se cerea s\ rezolve
problemele astea cu implicarea armatei `n economia na]ional\. Dar,
mai important, el era loc]iitorul comandantului [ef al for]elor
armate unite din Tratatul de la Var[ovia pentru armata român\.
AMS: Ce dezastru a fost `n armat\!
CO: ~n celelalte armate aliate `ntreaga conducere era cu studii
`n URSS. Pe generalul Nicolescu a[a l-am g\sit, a[a l-am l\sat. ~n
timpul lui Milea s-a pensionat, iar `n 1989 a fost chemat de
Militaru, cu lotul celor [coli]i `n URSS [i f\cut consilierul lui. {i
vede]i c\ chemarea `n activitate a acestei categorii de generali `n
v`rst\, pensiona]i, a fost [i o autodemascare. La generalul Lavric
Gheorghe s-au dus to]i. Alt\ figur\ dubioas\.
AMS: Ce era \sta?
CO: Generalul Lavric Gheorghe era loc]iitorul comandantului
Infanteriei [i Tancurilor. A venit la mine la un moment dat, c\ fiica
lui era medic [i ginerele lui inginer, au fugit `n America... trimi[i de
ru[i, s\ ne `n]elegem, c\ nu suntem pro[ti s\ nu `n]elegem lucrurile
astea. Nu [tiu ce i-a determinat pe ei, poate c\ [tiau prea multe [i
le-au trimis rudele afar\. Alea puteai s\ le deduci, nu erau dovezi,
dar sigur c\ b\teau la ochi.
AMS: Plus c\ aveau rude afar\, `n America, [i r\mâneau pe
posturi.
CO: Sigur, sigur, interveneau pentru ei. Puteai s\ deduci, c\ cine
dracu’ s\ vin\ [i s\-]i dea tabelul cu agen]ii sovieticilor? Mai auzeam,
mai spunea Coman odat\, c\ \la n-a fost agent... Cum naiba? Ce,
aveai tabelul cu ei, ca s\ te ui]i pe el [i s\ spui c\ \sta nu este?
AMS: Grave erori ale Securit\]ii `n aceast\ chestiune, domnule
general, ale Direc]iei de Contrainforma]ii militare! Nu crede]i?
CO: Asta este! Dar cazul lui Nicolescu este chiar dramatic. ~n
calitate de consilier al lui Militaru a fost trimis la Buz\u pentru a
ancheta ce s-a `nt`mplat `n zilele c`nd eu m\ aflam acolo, la Coman-
damentul Armatei a 2-a (22-31 decembrie 1989). El mi-a relatat `n
1991. Era sup\rat c\ Militaru nu luase m\suri `mpotriva generalului
Ion D`nd\reanu, care-mi fusese gazd\. Ne-am desp\r]it `n aprilie
1992, pentru totdeauna. C`nd ne-am luat la revedere, Nicolescu mi-a
spus: «Domnule general, dvs. trebuie s\ v\ `napoia]i la Jilava, [tiu c\
nu este pl\cut [i nici u[or, dar de acolo v\ ve]i `ntoarce. Eu – a mai
zis el – trebuie s\ merg la Spitalul Militar [i nu [tiu dac\ am s\ m\
mai `ntorc». A[a a fost. El a murit `n spital. Se b\nuia un cancer
pulmonar. Cunoscutul cardiolog, profesor dr. general Vasile Cândea,
cu care se afla `n rela]ii de prietenie [i care l-a `ngrijit `n spital, mi-a
spus: «M\ `ntreba]i de ce a murit a[a repede generalul Nicolescu?
V\ r\spund: cred c\ a vrut s\ moar\. A refuzat s\ ia medicamentele
indicate [i s\ se mai hr\neasc\, [i dup\ opt zile a murit». «Cam sus-
pect», am zis eu. «Este posibil s\ fi avut ceva de ascuns» – a
`ncheiat Cândea. Adaug eu: generalul Nicolescu poate figura pe lista
celor care au murit l\s`nd o umbr\ de suspiciune.
AMS: Soarta spionilor, a tr\d\torilor de ]ar\. Care mai erau
agen]i, domnule general?
CO: Militaru, care a scris despre asta [i a recunoscut, s-a auto-
denun]at. {erb a fost, iar\[i, caz cunoscut. |[tia doi erau coman-
dan]i de armate `n 1968, eu am explicat treaba asta, Militaru la Cluj
[i {erb la Bucure[ti.
AMS: Nu, eu vorbesc `n 1989. Mai existau de-\[tia `n condu-
cerea Armatei? Viceamiralul Dinu, [eful DIA, ce era cu el?
CO: Nu cunosc fapte. Pot s\ v\ spun c\ `n 1985, prin noiem-
brie, Postelnicu mi-a spus: «Vede]i c\ o s\-l chem\m pe Dinu s\
avem o discu]ie cu el». F\r\ s\ precizeze de ce. Eu, cunosc`ndu-l,
am fost coleg cu Dinu de [coal\ militar\... [i i-am spus: «M\i, vezi
c\ o s\ te cheme Postelnicu». Nu l-am mai `ntrebat dup\ aia dac\
s-a dus la Postelnicu sau nu. Eu am plecat la Capital\ [i nu mai
cunosc ce s-a `nt`mplat.
AMS: Probabil c\ le-a oferit colaborarea ca s\-l lase `n pace.
CO: Dar Dinu lucruri ascunse are.

AMS: E normal, av`nd `n vedere func]ia.
CO: Viceamiralul {tefan Dinu i-a succedat `n func]ie generalu-
lui Dumitru Dumitru, un tip inteligent, stilat, absolvent al Acade-
miei de artilerie de la Leningrad, considerat un foarte bun profesionist.
L-am `nt`lnit pe Dinu de mai multe ori `n anul 1991. ~ntre subiectele
abordate subliniez dou\: a) mi-a povestit c\ `n decembrie 1989, «am
fost – zicea el – `n punctele fierbin]i, a[a, ca s\ v\d cum se desf\-
[oar\», b) mi-a propus s\ merg cu el la Moscova, s\ m\ ia [i pe
mine acolo... «Dac\ nu vre]i s\ merge]i la Moscova s\ lua]i leg\-
tura...» «Hai dom’ne, fii serios, ce s\ caut eu acolo?»
AMS: ~n 1991?
CO: Da, voia s\ m\ duc\ s\ iau leg\tura cu \sta, care conducea
Partidul Comunist... Ziuganov. Mi-am manifestat nedumerirea [i
l-am refuzat.
AMS: Ce [tia]i despre leg\turile generalului St\nculescu `n
str\in\tate?
CO: Mie mi-a spus cineva de la Securitate c\ [i el era omul lor
(al sovieticilor, n.a.). «M\i, dar eu [tiu c\ era al englezilor» – i-am
spus. C\ a fost recrutat de Pop. Parc\ de la TAROM...
AMS: George Pop. Nu era la TAROM, era reprezentantul Rolls
Royce.
CO: M\ rog, mie mi-a spus lucrul \sta [i generalul Nu]\: «Vezi
c\ St\nculescu a fost recrutat de englezi». ~n alt\ ocazie mi-a spus
c\ Pop \la era agent de studiu, nu era agent de recrutare. Pop \sta.
S\ nu se confunde cu Popa George.
AMS: Popa George n-a fost comandantul Diviziei 9, de la
Constan]a?
CO: Ba da. Cu cel\lalt, Pop, am terminat, nu l-am cunoscut,
dar am aflat de la Nu]\ leg\tura lui cu St\nculescu. Cu generalul
Popa George, comandantul Diviziei 9 Mecanizate, m\ cuno[team.
~i spuneam «lipoveanu», pentru c\ era tulcean, dar [i pentru faptul
c\ [tia foarte bine dialectul limbii ruse folosit de lipoveni. Fiind ofi-
]er de artilerie [i membru `n PCR din 1947, a fost trimis la studii `n
URSS, unde a absolvit un curs cu durata de doi ani pe linia artileriei
de coast\. {tiu de la cei din Direc]ia Informa]ii a Armatei c\, dup\

ce a fost luat `n aceast\ Direc]ie, l-au trimis la cursul de ata[a]i mi-
litari, iar dup\ aceea a fost numit ata[at militar la Moscova. {i, s\
vezi ce se `nt`mpl\. Dup\ c`teva luni se `ntoarce acas\, se duce [i ì
spune [efului lui, [efului Direc]iei Informa]ii, lui Dumitru: «Ru[ii au
vrut s\ m\ recruteze». {i atunci Dumitru `l ia [i `l nume[te `n misiune
la Londra. Adic\, unde au avut nevoie ru[ii, ca s\-l dirijeze dup\ aia.
Aceast\ manevr\ mi-a `nt\rit convingerea c\... De fapt, acest traseu
mi-a fost descris de generalul Dumitru Dumitru `n 1968.
AMS: Este deci posibil ca pe acest traseu s\ se fi ajuns la St\n-
culescu. Domnule general, generalul Popa George a fost coman-
dantul meu de Divizie, c`nd f\ceam stagiul militar la Mihail
Kog\lniceanu. Era t`n\r, stilat, se vedea c\ e umblat pe afar\.
CO: Da, era un tip inteligent, rafinat, cu `nclina]ii spre alte
domenii dec`t s\ comande. De fapt, el nu era un comandant auten-
tic, ci mai mult un responsabil de divizie, nu pentru c\ nu s-ar fi
priceput, ci pentru c\ nu-i pl\cea comanda. Acest aspect a fost
sesizat [i de generalul Ioan Botea, fost comandant al Regimentului
34 Infanterie `n campania din Vest care, `ntr-o `mprejurare, mi-a
spus: «Tovar\[e ministru, m-am `nt`lnit de c`teva ori cu generalul
Popa George, comandantul Diviziei 9, [i, `ntre altele, mi-a spus c\
`n anii de c`nd este comandant de divizie nu a pedepsit pe nimeni.
Este posibil a[a ceva?». Scenariul sovietic, cu sprijinul celor de la
Direc]ia Informa]ii, a dat rezultate. Manevra transfer\rii lui la
Londra dup\ ce se autodenun]ase ca subiect al unei racol\ri mi-a
`nt\rit mai t`rziu b\nuiala c\ lucreaz\ pentru sovietici. ~nc\ un argu-
ment, foarte serios, l-a constituit interven]ia mare[alului Viktor
Kulikov cu ocazia unei aplica]ii pe hart\, care se executa cu Regi-
mentul 34 Mecanizat de la Tropaisar din Divizia 9 Mecanizat\,
comandat\ de generalul Popa George. Cei doi s-au `ntre]inut, evi-
dent, `n limba rus\, iar dup\ ce am plecat de acolo, mare[alul, prin
intermediul translatorului, colonelul Endrijevschi, m-a `ntrebat de ce
nu este promovat la Bucure[ti generalul Popa. Adic\, `n organele
centrale. Eu i-am r\spuns c\ sunt unele motive: generalul este depu-
tat `n MAN, dintr-o circumscrip]ie din jude]ul Constan]a,
AMS: ~l votasem noi. Ne-au adunat `n cazarm\, au venit ofi]erii

politici [i ne-au spus: «Toat\ lumea voteaz\ pe tov. general Popa
George». A venit la Casa de cultur\, am organizat un spectacol [i
pe urm\ ne-au dus `ncolona]i s\ vot\m. Asta era `n 1974 sau 1975.
Era `ntr-adev\r foarte popular `n jude].
CO: {i mai este o chestiune, ì spun mare[alului: so]ia gene-
ralului este medic specialist, bine cotat\ [i legat\ de locul de mun-
c\. Nu [tiu dac\ mare[alul s-a l\sat convins, dar eu am re]inut
sensul interven]iei: «Este foarte legat de garnizoan\, s-a obi[nuit
aici – am `ncercat s\-l conving pe mare[al –, o mi[care dac\ facem
s\-l mut\m, ne sare `n cap toat\ lumea, de la prim-secretar la
gospodine. Am mai `ncercat noi [i ne-am aprins paie `n cap». Erau
justific\ri. Propunerea a r\mas. Conteaz\ ce se dorea.
AMS: Sigur.
CO: Dar fiind [i translatorul român cu noi, eu am g`ndit c\ a
transmis ce trebuie unde trebuie. Nu l-am informat pe Ceau[escu.
M-am g`ndit c\ sunt at`tea probleme, s\ nu cread\ c\ mi-am f\cut o
preocupare din asta. Trebuiau s\-i spun\ cei care se ocupau cu tre-
burile astea. Ceau[escu ar fi putut s\-i repro[eze mare[alului Kuli-
kov aceste interven]ii [i eram terminat `nc\ de atunci. La 30
decembrie 1989, c`nd generalul Militaru era la putere, `ntre generalii
avansa]i de la un grad la altul, majoritatea cu studii `n URSS, figura
[i Popa George, am`nat mul]i ani, care acum r`dea foarte satisf\cut,
cum l-am v\zut la televizor. ~nvinseser\ ai lor. Atunci nu [tia el, ca
[i al]ii, c\ Mihail Gorbaciov nu este interesat de socialism [i c\ ei au
jucat un scenariu f\cut `n alt\ parte. Finalul se cunoa[te.
AMS: Totu[i, este incredibil ce se `nt`mpla `n Armat\, domnule
general. Mai da]i-mi un nume.
CO: Vede]i, domnule profesor, aici trebuie s\ l\murim o
chestiune de principiu. Pentru noi, rela]iile cu sovieticii au avut ele-
mente de suspiciune din cauza pozi]iei României `n raporturile cu
Moscova. ~n celelalte ]\ri participante la Tratatul de la Var[ovia,
problema celor cu studii `n URSS, `n general, nu numai `n armat\,
nu exista. F\r\ s\ intru `n detalii, subliniez doar c\ Nicolae Ceau-
[escu a numit prim-mini[tri – Ilie Verde], Constantin D\sc\lescu –
cu studii `n URSS, Nicolae Giosanu, pre[edintele Marii Adun\ri

Na]ionale, mini[tri etc., etc., cu studii acolo. Atitudinea exigent\ a
lui Nicolae Ceau[escu cu privire la Armat\ `n aceast\ chestiune
poate fi explicat\ prin teama lui c\ Armata ar fi putut fi implicat\
`ntr-o lovitur\ de stat, de inspira]ie sovietic\.
AMS: Pe undeva, avea dreptate. Uita]i-v\ ce s-a `nt`mplat `n
celelalte ]\ri! La un semn al Moscovei, oamenii cu [colile f\cute
acolo au ac]ionat [i [i-au r\sturnat comandan]ii, liderii politici.
CO: ~n 1983 – nu l-am informat pe Ceau[escu nici de ches-
tiunea asta –, c`nd era `n desf\[urare aplica]ia de care v-am vorbit
`nainte [i `n care mare[alul Kulikov m-a `ntrebat de generalul Popa,
acela[i mare[al m-a `ntrebat prin translator, colonelul Endrijevski:
«Tovar\[ul Olteanu, dar pe generalul Vasile Ionel de ce l-a]i dus la
Canalul Dun\re Marea Neagr\?». Nu-l dusesem eu, dar nu puteam
s\ dau vina pe Ceau[escu. Mutarea fusese f\cut\ de Ceau[escu la
propunerea lui Ion Coman. Zice mare[alul sovietic: «Trebuie s\-l
lua]i de acolo, c\ f\r\ el nu ve]i avea `nzestrare de acum `ncolo».
AMS: ~nzestrarea depindea de sovietici. Era o amenin]are,
domnule general. Nu ne mai d\deau armament din noile genera]ii.
A[a s-a `nt`mplat.
CO: Acestea au fost cele c`teva exemple privindu-i pe cei doi.
De la cei de la Contrainforma]ii militare mi s-a spus la un moment
dat c\ generalii Ionel Vasile [i Popa George, fiind acum am`ndoi `n
zon\, `n Dobrogea, s-au `nt`lnit, sub acoperirea rezolv\rii pro-
blemelor de munc\.
AMS: Pe de alt\ parte, putea s\ fie [i o diversiune, ca s\ atrag\
aten]ia asupra unor oameni nevinova]i [i ei s\ lucreze cu al]ii.
Crede]i `n aceast\ ipotez\?
CO: Putea s\ fie [i o diversiune, iar eu nu puteam risca s\ intru `n
a[a ceva. ~ns\, `n ce `l prive[te pe Vasile Ionel, el fusese `ntr-adev\r
trimis la Canal pentru calit\]ile lui de bun organizator. Nu se punea
problema c\ generalul Ionel nu era bun pentru `nzestrare, unde
lucrase timp de 18 ani. Nu a[a s-a pus problema. Era un bun profe-
sionist, dar... S\ v\ spun un lucru: la doi ani dup\ ce am venit eu la
Sec]ia militar\, `n 1966, c`nd am f\cut un control la Direc]ia
General\ a ~nzestr\rii, condus\ de generalul Vasile Ionel, [i ]\ru[ii

de ancorat cortul se aduceau din URSS.
AMS: Dar, totu[i, pe ce temei a fost trimis Ionel la Canal?
CO: Pe Vasile Ionel l-a propus, cum v\ spuneam, generalul
Coman. A plecat la post `n mai 1980, dup\ ce venisem eu, dar, de
propus, l-a propus Coman `n luna februarie 1980.
AMS: Ce func]ie avea acolo?
CO: Era director general al Centralei Canalul Dun\re–Marea
Neagr\. Asta a fost... [i adjunct al ministrului Transporturilor. C`nd
s-a terminat activitatea la Canal, eu am discutat cu Elena Ceau-
[escu, pentru c\ ea r\spundea de cadre: «Trebuie s\-l aducem
`napoi. Unde `l `ncadr\m? Ce facem cu el?». «Las\-l, zice ea, s\
r\m`n\ la Transporturi, acolo.» Poate avea dreptate.
AMS: Avem lista generalilor adu[i de Militaru din rezerv\ [i
retragere.
CO: Aici s-a petrecut o chestie, pe care vreau s\ v-o spun eu, [i
cu «pic\]ele». Eram re]inut `n {oseaua Olteni]ei. Acolo nu mai erau
u[i, `n locul lor erau gratii, [i `n fa]a mea, adic\ vizavi de mine, era
Constantin D\sc\lescu. Eu, care fusesem pe teren la Ia[i, mai
aveam la mine unelte de b\rbierit, prosop, ì mai serveam cu ceva
etc. Garda era de la Regimentul 2 Mecanizat. Comandantul ei,
c\pitanul Nicolae, m\ cuno[tea. Majoritatea solda]ilor erau ma-
ghiari. Dar s-au purtat foarte respectuos. L-am auzit pe Coman c\
solda]ii s-ar fi purtat ur`t... Poate la Timi[oara! ~[i vedeau de treaba
lor. Unii, care au aflat de la comandantul lor cine am fost, m-au
`ntrebat: «Tovar\[e general, vre]i s\ v\ lu\m ceva de la chio[c?
Biscui]i, m`ncare...» De fumat, nu fumam, a[a c\ nu aveam nevoie.
Le-am mul]umit pentru gestul lor. Pe urm\ am intrat `n discu]ii cu
ei, c`]iva erau de la Oradea. Eu am o sor\ `n Oradea, cuno[teau stra-
da pe care locuia, m\ rog. Erau muncitori, b\ie]i tineri, to]i lucrau `n
fabric\. C\pitanul Nicolae `mi spune `ntr-o zi, c`nd era [i D\sc\lescu
la grilajul lui: «Tovar\[e general, l-au pus pe Ciub\ncan la cadre,
l-au adus din rezerv\ [i ì aduce pe to]i \[tia care au fost cu studii
`n URSS. ~i aduce din rezerv\ [i ì pune comandan]i. Pe Pletos, care
de-abia mai merge... pe Pletos l-au numit comandantul Diviziei 1
Mecanizate Bucure[ti». Zic: «Ce-i de mirare, tu n-ai v\zut ce s-a

`nt`mplat?» Generalul Dumitru Pletos, care era chel complet, era
unul dintre apropia]ii generalului Militaru [i mult timp ì fusese
loc]iitor. Au avut rela]ii str`nse p`n\ la moartea lui Militaru. Inter-
vine atunci D\sc\lescu [i m\ `ntreab\: «Bine, dar dumneata n-ai
studii `n URSS?». «Nu.» «Nici un curs?» «Nu.» «P\i cum te-a pus
ministrul Ap\r\rii!» «Hopa!» `mi zic. El, care avea studii acolo.
Iat\ cum se legau chestiunile. Pe el nu-l mira treaba asta, c\ fu-
seser\ adu[i \ia din rezerv\, `l mira c\ nu eram eu cu studii acolo.
~n timpul exerci]iului func]iei nu m-a `ntrebat niciodat\, `ns\
acuma asta a fost manifestarea lui. ~nc\ ceva. Pe Constantin
D\sc\lescu l-au depus, cum ar\tam, la 31 decembrie 1989, la scurt
timp dup\ mine. Prima `ntrebare pe care mi-a adresat-o a fost:
«{tii, s-a hot\r`t ceva cu Transilvania?» I-am r\spuns c\ nu `n]eleg
la ce se refer\. Explica]ia lui a fost: «Au luat-o ungurii?» Mai mult
nu cunosc din aceast\ problem\, dar este un subiect de reflec]ie.“
Se poate spune orice despre aceast\ m\rturie, c\ este singular\,

c\ este subiectiv\, c\ are prea multe aluzii `n locul unor afirma]ii
tran[ante, dar vine de la un fost ministru al Ap\r\rii, fost `nalt
func]ionar al Comitetului Central, care a lucrat `n func]ii din care
avea acces direct la aceste probleme. Lucrurile sunt clare. Lamen-
t\rile fo[tilor ofi]eri de contrainforma]ii militare din Securitate, prin
c\r]i [i prin pres\, nu au obiect. P`n\ [i DIA i-a lucrat subtil. ~n anul
2005, fostul [ef al DIA, viceamiralul (r) {tefan Dinu, a ar\tat c\
majoritatea ofi]erilor racola]i de Securitate din DIA continua s\
lucreze cu Armata: „Desigur, ulterior ne-am adaptat [i noi realit\]i-
lor: am sugerat ofi]erilor s\ accepte o astfel de colaborare, controlat\
`ns\ de noi, cei din DIA, astfel c\ datele [i informa]iile ob]inute de
ace[ti ofi]eri erau prezentate mai `ntì DIA [i, numai dup\ aceea, o
parte din informa]ii erau transmise Securit\]ii“74. Cazul colonelului
de Securitate Stelian Pintilie, care le-a t\iat leg\turile la momentul
potrivit, execut`nd ordinele Armatei, este poate cel mai elocvent.
74 Viceamiral (r) {tefan Dinu, Transparen]e dintr-o via]\ condamnat\ la discre]ie,
Bucure[ti, 2005, p. 197 (tiraj confiden]ial, 10 exemplare).
Cauza distrugerii serviciului secret al ]\rii, agresiunea diversionist\

`mpotriva Securit\]ii din decembrie 1989, succesul opera]iunii sovi-
etice de infiltrare la nivelurile superioare ale statului român se afl\ [i
`n sl\biciunile Departamentului Securit\]ii Statului, care depindea de
hot\r`rile lui Ceau[escu.
Sf`r[it de serviciu secret
Reamintesc c\ `ntreg acest capitol analizeaz\ Securitatea ca ser-

viciu secret al ]\rii. Trebuia s\ avem un serviciu secret [i acesta a
fost. Trebuia s\ avem serviciu secret [i dup\ decembrie 1989 [i
n-am avut, SRI fiind o structur\ relativ nou\, construit\ pe
r\m\[i]ele Securit\]ii. Un stat, indiferent de regimul lui, c\ruia i se
pr\bu[e[te serviciul secret, este un stat cu mìnile ridicate. Nici
unul din celelalte state comuniste europene nu a cunoscut aceast\
situa]ie. Românii au mai cunoscut-o `n 1917 [i `n 1944. Nici un stat
din lume nu a cunoscut trei c\deri catastrofale `n numai 70 de ani,
[i asta spune foarte multe despre soliditatea statului nostru.
Eroarea doctrinar\. ~n perioada 1987–1989, anii decisivi ai
crizei sistemului comunist din România, Securitatea se afla [i ea la
cap\tul unui proces ireversibil de uzur\, care urm\rea de aproape
schimb\rile petrecute `n politica intern\ [i extern\ a Partidului
Comunist Român. Ea era adaptat\ `n `ntregime la particularit\]ile
unui regim cu puterea concentrat\ la v`rf – un v`rf despicat [i nu
numai de asta diform –, `n care func]iile principale de conducere
erau `mp\r]ite `ntre Nicolae [i Elena Ceau[escu. Marea eroare sau,
mai corect spus, marea gre[eal\ de calcul a Securit\]ii a fost c\,
dup\ ce a func]ionat drept cel mai eficient instrument de control al
na]iunii [i statului `n numele [i la ordinul partidului, a `ncercat s\
revin\ la principiile dogmatice pe baza c\rora fusese `nfiin]at\ de
Uniunea Sovietic\ – s\ slujeasc\ clasa muncitoare. Aceast\ schim-
bare de optic\ s-a produs ca urmare a apari]iei conflictului `ntre
regim (Ceau[escu) [i muncitori (Bra[ov–1987), moment `n care a
fost pus\ `n situa]ia s\ aleag\, pe fondul `ntreb\rilor proprii privind
viitorul ei. Pasul `napoi f\cut prin tentativa de a se izola `n interi-

orul legisla]iei („stricta respectare a legilor“), al calit\]ii sale de
institu]ie profesionist\ a statului, prin insisten]a de a-i prezenta lui
Ceau[escu realitatea cu scopul de a-l determina s\ fac\ o mi[care,
prin sl\birea activit\]ii opresive asupra cet\]enilor [i tratarea cu
modera]ie a fenomenului disident, ne apare ast\zi ca o ie[ire dis-
cret\ din sistem. Nu se putea, a fost un gest suicidar. Singura ei
[ans\ era s\ dea o lovitur\ de palat, folosindu-[i oamenii infiltra]i
`n func]ii de demnitari ai partidului [i statului, [i s\ ajung\ la o
`n]elegere cu Armata. Generalul Vlad afirm\ c\ a f\cut aceste ten-
tative, dar s-a lovit de frica lui Milea fa]\ de Nicolae Ceau[escu, de
solidaritatea la[\, iresponsabil\ a `naltului aparat politic [i de faptul
esen]ial c\ structurile de jos ale partidului nu afi[au vreo inten]ie de
revolt\. Ilie Stoian, cunoscutul ziarist de la Expres, Tinerama [i
Evenimentul zilei explic\ lipsa de `n]elegere a generalului Milea
fa]\ de realitatea `n care se g\sea printr-o alt\ imagine despre fostul
ministru dec`t cea proiectat\ eroic dup\ revolu]ie: „Ridicat `n grad
pe baz\ de dosar PCR, Vasile Milea s-a dovedit `n timp una dintre
cele mai sinistre personaje din armat\, nu at`t din cauza unor mari
p\cate, c`t, `n primul r`nd, din cauza unui oportunism de cea mai
joas\ spe]\. To]i ofi]erii mai `n v`rst\ ori generalii cu care am stat
de vorb\ ni l-au `nf\]i[at pe Milea drept un alcoolic ordinar [i un
individ `n stare s\ execute orice ordin, chiar [i aberant, numai pen-
tru c\ venea din partea lui Ceau[escu“75. Evident c\ un astfel de
personaj nu putea da o lovitur\ de stat. Avizat de Securitate asupra
loviturii date de Dobri Djurov `n Bulgaria `mpotriva lui Jivkov,
Ceau[escu va exercita o permanent\ presiune psihologic\ asupra
lui Milea, pentru a-l determina s\ nu tr\deze „cauza“.
Armata invidia [i totodat\ ura Securitatea. Ofi]erul de Securi-
tate era mai bine pl\tit dec`t cel de Armat\ [i exercita controlul
informativ asupra celor de la Armat\. O ranchiun\ perpetuat\ `n
timp, de la `nceputurile celor dou\ institu]ii. Ceea ce pentru mem-
brul societ\]ii civile de ast\zi este de ne`n]eles, sub regimul comunist
ap\sa destul de greu asupra psihologiei ofi]erului, mai ales atunci
75 Ilie Stoian, Criminala capodoper\, Ed. EVEX, Bucure[ti, 1994, p. 47.

c`nd se trecea pragul de la ofi]er inferior la ofi]er superior, de la

c\pitan la maior. De cealalt\ parte, ofi]erii de Securitate ì conside-
rau pe cei de la Armat\ slab preg\ti]i intelectual [i profesional,
angaja]i `ntr-o structur\ care nu va ajunge niciodat\ la confruntarea
cu un inamic, fiindc\ un conflict al blocului sovietic cu cel ameri-
can ar fi `nsemnat conflict nuclear. Pe c`nd ei se confruntau cu
inamicul `n fiecare zi.
Muncitorimea n-o mai iubea, pe Securitate, nu se mai sim]ea
ap\rat\ de ea, ci controlat\, iar atunci c`nd blocajul economic s-a
instalat, muncitorimea a v\zut `n m\surile de reduceri salariale –
datorate `n mod clar ineficien]ei muncii lor [i proastei organiz\ri a
activit\]ii economice –, neputin]a partidului, iar `n Securitate pe
acel organism cu care partidul o `mpiedica s\ riposteze. De partea
cealalt\, Securitatea `ncerca s\ nu-l mai slujeasc\ pe Ceau[escu,
trec`nd „de partea poporului“. Era un cerc vicios, din care, a[a cum
spune Eugen Ionescu `n C`nt\rea]a cheal\, nu se putea ie[i dec`t
printr-o fantezie. Cercul puterii comuniste, „m`ngìat“ timp de
patru decenii cu lozinci, cu propagand\ [i cu demagogie pretins
na]ionalist\, devenise at`t de vicios `nc`t Securitatea nu mai putea
sc\pa din el, pentru a supravie]ui [i pentru a asigura continuitatea
obligatorie oric\rui serviciu secret al unei patrii, dec`t printr-o cam-
panie de rela]ii publice. Departamentul Securit\]ii Statului avea
nevoie `ntre anii 1987 [i 1989 de ie[iri publice, de o campanie prin
care s\-[i precizeze subtil calitatea de institu]ie profesionist\, s\-[i
`mbun\t\]easc\ imaginea, miz`nd probabil pe fondul ei na]ionalist,
pe Istorie [i pe demontarea u[oar\ a fenomenului disident, `n spa-
tele c\ruia se aflau multe [i complicate compromisuri. Era fantezia
de care vorbea Eugen Ionescu. Sigur c\ Securitatea nu putea face
lucrurile astea, dar tocmai ideea asta arat\ capcana `n care se g\sea.
S\ nu neglij\m [i o realitate temporal\: toate statele responsabile `[i
asigur\ continuitatea serviciilor sale secrete `n momentele de criz\.
Doar revolu]iile distrug serviciile de informa]ii.
Cunosc`nd din timp c\ cele mai puternice servicii secrete din
lume s-au coalizat `mpotriva ei, c\ nemul]umirile popula]iei au ajuns
`ntr-un punct critic, c\ sovieticii pl\nuiesc o ac]iune subversiv\ [i
diversionist\ `n România pentru `nl\turarea regimului, Securitatea a

`ncercat s\ reziste, pentru a p\stra controlul. A reu[it cu mari riscuri
pentru comandan]i s\ nu fie implicat\ de Ceau[escu `n represiune,
[i-a acoperit aproape perfect opera]iunile criminale din trecut, apoi
a murit. Ideea sp\l\rii imaginii sale negative i-a venit abia dup\
revolu]ie.
Analiza unui opozant. O analiz\ surprinz\tor de bun\ asupra
Securit\]ii a venit, tot surprinz\tor, din partea unui opozant al
regimului comunist. Coment`nd con]inutul c`torva c\r]i despre
Securitate, Dan Petrescu reu[e[te s\ identifice [i s\ concentreze
`ntr-un articol principalele teme ante [i postdecembriste legate de
existen]a [i activitatea serviciului secret român din perioada
comunist\, cu [i `ntre dou\ ipoteze: „Pe scurt, avem de-a face, `n
privin]a Securit\]ii, cu o ipotez\ maximal\ (Pacepa, Liviu Turcu
[.a.), potrivit c\reia (cam) totul ]inea [i mai ]ine `nc\ de bunul
plac al acestei institu]ii, [i o ipotez\ minimal\ (Neagu Cosma,
dar [i al]ii, `n general de extrac]ie securistic\ [i fideli acestei
op]iuni prime), potrivit c\reia Securitatea este perfect inocent\
(cu unele mici derapaje nespecifice, inerente domeniului ei de
activitate, [i posibile [i `n ]\rile de tradi]ie democratic\)“76.
Aplecarea asupra aspectelor extreme ale pozi]iei Securit\]ii `n
fostul regim comunist este determinat\ de calitatea surselor.
Sursele analizei lui Dan Petrescu – Pacepa, Turcu [i Cosma –
sunt `n realitate limitate, nereprezentative [i substan]ial subiecti-
vate, fiind vorba de doi ofi]eri de Securitate care au tr\dat,
defect`nd `n Occident, [i de un fost general scos de la nivelul
deciziei `n urma unei b\t\lii pentru putere desf\[urate mai
demult `n interiorul institu]iei, situa]ie care ì permite ast\zi nu
numai s\ scape cercet\rii propriei sale activit\]i, dar [i s\ acuze.
Neagu Cosma, de exemplu, este adeptul tezei c\ `n Securitate
nu a existat nici o structur\ a poli]iei politice, opinie ce nu poa-
te fi acceptat\ at`t timp c`t au existat persoane urm\rite pentru
atitudinea lor antiregim [i anti-Ceau[escu, indiferent de gradul
76 Dan Petrescu, În r\sp\r, Ed. Nemira, Bucure[ti, 2000, p. 404 (articolul
„Addenda la Legea Ticu“).
lor de implicare, de la un banc spus `n birou, la un manifest

aruncat pe strad\ sau citit la Europa liber\. Faptul c\ nu toate
aceste persoane au suferit abuzurile, chiar minimale, pe care le-a
suportat Dan Petrescu, de exemplu, s-a datorat realit\]ii, pe care
tot Dan Petrescu o analizeaz\, c\ decizia de a ac]iona apar]inea
`ntotdeauna partidului, nu Securit\]ii. ~n ipoteza maximal\, con-
form c\reia Securitatea era peste tot [i implicat\ `n orice
(Pacepa), precum [i ideea c\ fenomenul colabora]ionist „atinsese
propor]ii de mas\“ (Turcu), erorile de apreciere provin din carac-
terul preponderent subiectiv (mai pu]in la Liviu Turcu) [i din
natura tenden]ioas\ a opiniilor acestor dou\ surse (dorin]a de a
ajuta na]iunea român\ s\ se democratizeze prin `nf\]i[area
monstruozit\]ii comuniste). Cunosc`nd cu aproxima]ie efectivele
Securit\]ii (0,04% din popula]ia ]\rii), este greu de imaginat un
control total asupra societ\]ii f\r\ o colaborare ampl\ din interi-
orul acelei societ\]i. Fenomenul a primit recent o explica]ie prin
analizele profesioniste f\cute de presa occidental\, mai ales cea
britanic\, asupra nazismului. Descoperirea arhivelor secrete ale
unor centre ale Gestapo-ului a ar\tat c\ num\rul ofi]erilor [i
lucr\torilor-angaja]i pentru un land german era extrem de redus –
de exemplu, la Düsseldorf erau 28 de persoane – [i c\ principala
surs\ a activit\]ii lor consta `n gestionarea informa]iilor, de-
nun]urilor [i sesiz\rilor venite de la milioane de cet\]eni. O carte
anume a zguduit na]iunile vest-europene prin `nf\]i[area eloc-
vent\ a sprijinului masiv acordat lui Hitler de popula]ie [i de
cancelariile Marilor Puteri77. Pe acest subiect, Dan Petrescu
pune foarte precis [i obiectiv problema bazelor activit\]ii Secu-
rit\]ii române: „Problema aici este c\, totu[i, informatorii (c\ci
despre ei vorbim) alc\tuiesc sistemul respiratoriu al oric\rui servi-
ciu de informa]ii; moralitatea lor este adesea o chestiune de ra]iune
de Stat (nu-mi place sintagma, ea a pretat la abuzuri nenum\rate [i
a creat impunit\]i discutabile, dar trebuie s\ imagin\m [i situa]iile
limit\, cum sunt cele beligerante), alunec`nd `n «privat», adic\ `n
77 Daniel Jonah Goldhagen, Hitler’s Willig Executioners. Ordinary Germans and
the Holocaust, Ed. Alfred A. Knopf Inc., New York, 1996.
zona intereselor personale [i a vindictelor, r\m`n`nd totu[i mereu

posibil\, gra]ie tainei sub care se opereaz\“78. Fenomenul este in-
dubitabil bine surprins de opozantul ie[ean. Voi detalia cu o analiz\
de caz.
*
Autorul acestui volum a cunoscut [i apoi – dup\ revolu]ie, `n
calitate de redactor-[ef al unui cotidian central – a documentat
problema activit\]ii Securit\]ii [i a colabora]ionismului cu aceasta
`n domeniul construc]iei de avioane din România. Am lucrat `n
acest domeniu [i am fost implicat, cu consecin]e nepl\cute, `n
fenomenul tratat. Industria na]ional\ a construc]iilor de avioane,
dincolo de tradi]ia pe care o mo[tenea, a fost un domeniu care pre-
supunea un transfer important de tehnologie occidental\. Fie c\ era
vorba de elicoptele Allouette sau PUMA (Bra[ov), fie c\ era vorba
de avionetele de turism BN 2-Islander, de avionul mediu curier
BAC 1-11 (Bucure[ti) sau de avionul de lupt\ IAR 93 (Craiova),
industria construc]iilor de avioane presupunea un contact direct,
intens [i de durat\ cu firme britanice, franceze, elve]iene [i ameri-
cane [i, bine`n]eles, cu numero[ii lor reprezentan]i `n România.
Securitatea a dezvoltat o ampl\ [i diversificat\ activitate de cu-
noa[tere [i control a rela]iilor cu reprezentan]ii acelor firme, la care
se ad\uga o intens\ activitate de verificare a derul\rii programelor
de [colarizare, programe care implicau deplasarea `n str\in\tate,
mai ales `n Anglia, a aproximativ 5 000 de muncitori, tehnicieni,
ingineri, economi[ti. La o astfel de dimensiune a afacerilor, posi-
bilit\]ile fizice [i operative ale Securit\]ii erau reduse, astfel c\ a fost
dezvoltat\ o `ncreng\tur\ de re]ele de informatori [i colaboratori, de
la directori [i p`n\ la muncitori necalifica]i. ~n primii ani de derulare
a contractelor `ntreaga activitate a Securit\]ii s-a concentrat asupra
prelu\rii integrale [i asimil\rii `n produc]ie a tehnologiei, precum [i
realiz\rii efective a aeronavelor. Scopurile nu au atins niciodat\, `n
aceast\ perioad\, dec`t efortul de finalizare cu succes a contractelor.
Nu au existat incidente, nu a r\mas nimeni `n Occident, nu s-au
78 Ibidem, p. 406.
`nregistrat cazuri majore, grave de `nc\lcare a legilor siguran]ei

na]ionale. De altfel, p`n\ `n 1989, de fapt `n ultimii doi ani, nu s-au
`nregistrat dec`t patru-cinci cazuri de r\m`nere ilegal\ `n str\in\tate,
toate provenind din r`ndurile inginerilor. Unul dintre ace[tia se
prezenta ca fiind nepotul Elenei Ceau[escu. Ofi]erii de Securitate
care r\spundeau de obiectivele (`ntreprinderile) implicate `n aceste
contracte s-au prezentat mereu, indiferent pe ce perioad\ activau
oficial [i deconspirat acolo, ca persoane agreabile, `n]eleg\toare,
relaxate, de[i misiunea lor implica activitatea `ntr-un mediu `n care
contactele cet\]enilor români cu cet\]enii str\ini erau cotidiene [i
complexe. Mul]i dintre ofi]eri, fiind la r`ndul lor ingineri, au fost
asimila]i echipelor tehnice ale `ntreprinderilor. ~n aceea[i perioad\
(1980–1987), numero[i angaja]i ai `ntreprinderilor din industria
na]ional\ a construc]iilor de avioane primeau frecvent vize pentru
excursii `n ]\ri occidentale, astfel c\, cel pu]in la nivelul aparatului
de conducere [i TESA, vara provoca o adev\rat\ r\sp`ndire
geografic\ european\ a concediilor – erau preferate Fran]a, Ger-
mania, Italia. Eu `nsumi am c\l\torit `n Olanda. Sistemul de control
al `ntregului personal se afla `n realitate `n m`na organiza]iilor de
partid, care hot\rau listele cu angaja]ii care pleac\ la [colarizare,
care constituiau colectivele de lucru pe etape de proiect [i de pro-
duc]ie, care f\ceau numirile `n func]iile de conducere, de la maistru
la inginer [ef, care decideau cine poate pleca [i unde `n concediu.
Secretarii de partid ]ineau o permanent\ leg\tur\ cu ofi]erii de
Securitate, rela]ia sprijinindu-se fundamental pe garantarea de c\tre
secretarii de partid a bunei desf\[ur\ri a deplas\rilor `n str\in\tate
[i, bine`n]eles, a `ntoarcerii tuturor acas\. Incidentele – de exem-
plu, un muncitor care a furat o sticl\ de whisky dintr-un magazin
londonez – erau raportate ofi]erului de Securitate, dar `ntreaga
procedur\ de sanc]ionare a vinovatului se desf\[ura exclusiv `n
cadrul organiza]iei de partid [i a administra]iei `ntreprinderii. Este
interesant, pentru analiza noastr\, efectul sanc]iunii `n astfel de
cazuri: secretarul de partid sau [eful compartimentului `l t\ia de la
prim\, `l am`na de la primirea unui apartament sau a altor facilit\]i,
nu-l mai trecea pe listele urm\toare `ntocmite pentru continuarea
[colariz\rii `n Occident. Invariabil, aceste m\suri erau considerate

ca fiind luate de Securitate, care nu d\dea viz\. Deciziile petrec`n-
du-se `n cadrul restr`ns al conducerii, `n lumea privilegiat\ a actelor
oficiale, nimeni nu con[tientiza c\ implicarea Securit\]ii se limita
`n realitate la executarea unei decizii luate de organiza]ia de partid
[i de conducerea acelei institu]ii. ~n ce prive[te temeiul unor astfel
de m\suri, organiza]ia de partid apela la adunarea oamenilor
muncii care `nfierau actul de furt, de exemplu, motiv pentru care
`ntreaga ac]iune punitiv\ primea o acoperire legal\ [i procedural\
deplin\. Alteori, ca `n cazul nemembrilor de partid, persoanele
respective erau marginalizate prin decizii `n cadru restr`ns.
Mecanismul era valabil pentru toate situa]iile, inclusiv pentru cele
clasice de „ne`ndeplinire a sarcinilor de serviciu“, care ilustrau fie
lipsa de profesionalism a unui angajat, fie o rela]ie conflictual\ cu
secretarii de partid, cu [efii ierarhici sau cu colegii.
Paralel cu acest tip de fenomen politico-economic local,
Securitatea culegea informa]ii de la secretarii de partid, de la con-
duc\torii compartimentelor, de la angaja]i `n mod individual, fie
printr-o leg\tur\ oficial\, fie conspirat, prin re]ele, urm\rind c`teva
puncte ale misiunilor pe care le `ndeplineau `n `ntreprindere: bunul
mers al produc]iei, buna derulare a contractelor, deficien]e ale
activit\]ii, situa]ia controlului contactelor `ntre angaja]ii români [i
str\ini, elemente suspecte [i posibile colabor\ri ilegale, protejarea
secretului de stat [i a secretului de serviciu, incidente tehnologice
sau administrative. Majoritatea aparatului tehnic de v`rf colabora
cu Securitatea `n mod curent pe subiectele profesionale, unele din-
tre ele fiind extrem de complexe – de exemplu, la BAC 1-11, tre-
buiau asimilate peste 2 milioane de repere! –, [i ocazional, pe
temele celelalte. Unii dintre ei, fiind fie ofi]eri acoperi]i, fie colabo-
ratori sub contract primeau [i misiuni de culegere de informa]ii,
exclusiv tehnologice, economice, de la firmele partenere ale con-
tractelor de cooperare. Din c`te cunosc, nu s-a riscat niciodat\ spi-
onajul. De regul\, scopul culegerii acestor informa]ii de la firmele
partenere viza posibilitatea extinderii cooper\rii spre produse mai
performante. De exemplu, `n momentul `n care Fran]a a trecut la
producerea elicopterului SUPER-PUMA, Securitatea `ntreprinderii

IAR-Ghimbav, Bra[ov, unde se fabrica o versiune mai veche a eli-
copterului PUMA, a devenit interesat\ de documentarea posi-
bilit\]ii ca programul PUMA s\ fie extins de Fran]a [i `n România
la SUPER-PUMA. Pentru asta era nevoie de informa]ii, c`t de ge-
nerale, despre noul elicopter francez: dac\ l-a v\zut zbur`nd, dac\
are modific\ri ale celulei, ce performan]e noi, care sunt noile con-
figura]ii de armare, sunt dispu[i francezii s\-l furnizeze României?
Aceste informa]ii nu se puteau ob]ine dec`t de la speciali[ti români,
motiv pentru care acuza]ia de colaborare cu Securitatea, ca activi-
tate imoral\, are un caracter strict politic, nu unul realist. ~n cazul
BAC 1-11, alt exemplu, Securitatea era interesat\ de posibilitatea
execut\rii `n România a variantei cargo `n perspectiva folosirii
aeronavei pentru transportul de tehnic\ militar\ [i a para[uti[tilor.
Rela]ia triunghiular\ partid–Securitate–angaja]i cuno[tea `ns\ [i
o mare diversitate de situa]ii neoficiale. Accesul repetat la pro-
gramele de [colarizare din Occident a permis at`t folosirea c`t [i
traficarea valutei, a aparaturii electronice de ultim\ genera]ie –
ap\ruser\ video, telefoanele cu tastatur\, combinele muzicale japo-
neze, casetofoanele auto –, a `mbr\c\mintei sport [i de iarn\ de ca-
litate, a produselor cosmetice de lux. {efii de delega]ii colectau
frecvent p\r]i ale valutei delega]iei pentru cump\rarea de articole
destinate [efilor din ]ar\, inclusiv ofi]erilor de Securitate. Nu o
dat\, la deschiderea TIR-urilor venite din Occident cu echipament
tehnologic se g\seau numeroase astfel de obiecte cu destina]ie pre-
cis\. Cazurile, de[i cunoscute, erau repede mu[amalizate, multe din
obiectele trecute ilegal peste formalit\]ile de vam\ fiind date mai
departe, superiorilor din centrale, ministere, Securitate. ~ntr-un alt
plan, ofi]erii de Securitate din `ntreprinderi erau solicita]i frecvent
pentru probleme de natur\ social\: reparti]ii de apartamente, apro-
b\ri de autoturisme, angajarea de rude, schimbarea serviciului,
promovarea. Toate aceste tipuri de rela]ii oficiale [i neoficiale se spri-
jineau pe colaborarea explicit\ [i implicit\ cu Securitatea, suferind un
proces de acutizare pe m\sur\ ce anii se `ndreptau spre perioada cri-
tic\ de la sf`r[itul celui de-al nou\lea deceniu. ~n locurile unde se
mai derulau programe mixte, româno-str\ine, deplasarea `n Oc-

cident reprezenta o surs\ de venituri important\, astfel c\ rela]ia cu
Securitatea devenise esen]ial\. Fenomenul a implicat o hemoragie
de informa]ii [i „turn\torii“ m\runte care, `n realitate, nici nu tre-
ceau mai sus de ofi]erul de Securitate din obiectivul respectiv.
Traficarea valutei [i a obiectelor de provenien]\ str\in\, cu scopul
ob]inerii de bani suplimentari, se generalizase `n r`ndurile celor
care apucaser\ perioada dinaintea opririi de c\tre Ceau[escu a in-
vesti]iilor, a programelor de cooperare, precum [i perioada `n care
occidentalii au `ncetat s\ mai lucreze cu România comunist\. Se
diseminase la cote uria[e traficul cu cafea, ]ig\ri [i b\uturi str\ine,
f\cut `n `ntreprinderi sub ochii ofi]erilor de Securitate. ~n acel mo-
ment, individul devenea extrem de vulnerabil, pasibil de o pedeap-
s\ de drept comun, dar mai ales vulnerabil la ac]iunea denun]\toare
a colegilor. Colonelul Ioan Rusan a explicat acest mecanism:
„Ioan Rusan: Se luau m\suri, altele dec`t trimiterea `n justi]ie,

cum era scoaterea de la serviciu, g\sirea unei infrac]iuni de drept
comun...
AMS: Se fabricau...
IR: Nu se fabricau, pentru c\, `n situa]ia blocajului economic de
atunci [i a traiului greu, oamenii `nc\lcau `n mod curent legile ]\rii,
legile de atunci, iar agen]ii, românii care acceptau s\ fac\ spionaj
pentru o ]ar\ str\in\, se implicau invariabil, [i repet – invariabil, `n
traficul de ]ig\ri, cafea, cosmetice, valut\.
AMS: Adic\, foloseau rela]ia cu spionajul str\in pentru a ob]ine
astfel de produse sau bani, transforma]i apoi `n lei cu care `ncercau
s\ tr\iasc\ mai bine.
IR: A[a este, a]i intuit corect. Or, activit\]ile astea erau ilegale,
dup\ legile de atunci. A[a c\... acele condamn\ri pe infrac]iuni de
drept comun nu erau fabricate, inventate de noi. Problema este c\
obiceiul era larg r\sp`ndit.
AMS: ~l practicau [i ofi]erii de Securitate.
IR: Erau [i d-\[tia... Deci, nu erau pu[i `n discu]ie pentru o
ac]iune judec\toreasc\ dec`t aceia care fuseser\ depista]i c\ sunt
implica]i `n activit\]i de spionaj, de influen]are, astfel c\ pove[tile

cu disiden]a [i cu condamn\rile date de regimul comunist, pe
temeiuri de drept comun, pentru c\ Ceau[escu nu ar fi vrut de]inu]i
politici, sunt adev\rate, numai c\ trebuie s\ `nlocui]i cuv`ntul de-
]inu]i politici cu spioni. Pentru ag\]area pe infrac]iuni de drept
comun f\ceam `nainte filaj sau perchezi]ii secrete [i [tiam precis
unde are marfa. Apoi veneau Mili]ia [i Procuratura, se duceau la
fix, `n dulap, `n sertar, `n biblioteca unde avea omul valuta. «Ce-i
asta, de unde le ai?!» etc. Astea erau legile, `ns\ repet c\ ac]iunile
acestea se f\ceau numai `n cazurile `n care aveam date despre acti-
vitatea de spionaj a respectivului.“79
Privind ast\zi aceast\ declara]ie, ne d\m seama ce imens\ era

scena comportamental\ pe care putea interveni Securitatea. Cele
mai multe cazuri de „probleme cu Securitatea“ au venit din aceast\
zon\ [i pe contextul unei recrudescen]e a colabora]ionismului
m\runt, clientelar, de care amintea Dan Petrescu. ~n cazul apari]iei
unei forme de protest individual sau colectiv – de cele mai multe
ori `ncetarea lucrului [i protestul pentru neplata salariilor –, masa
imens\ de informatori sub [i f\r\ contract se activa rapid, stimulat\
sau din proprie ini]iativ\, produc`nd `n r`ndurile celorlal]i ceea ce
numim ast\zi „micii“ disiden]i [i „marile“ ac]iuni de protest anti-
ceau[ist [i anticomunist. Urma o represiune local\ mai mic\ sau
mai mare. Dup\ revolu]ie au predominat cei care, dup\ cum spunea
Sadoveanu, „pentru o zgaib\ au urlat toat\ noaptea“. Iar cei care
aveau `ntr-adev\r leg\turi cu serviciile de spionaj str\ine s-au luptat
s\ se plaseze c`t mai bine `n structurile de putere ale noului stat sau
au primit ordin s\ stea „la cutie“, unde sunt [i ast\zi.
*
„Inocentarea Securit\]ii, c\tre care conduce ipoteza minimal\ –
arat\ mai departe Dan Petrescu `n studiul s\u –, se `ntemeiaz\ pe
dou\ fapte certe: cel mai apropiat de noi este pasivitatea acestei
institu]ii `n decembrie 1989, care a f\cut posibil\ detronarea clanu-

lui Ceau[escu [i prezervarea vie]ii majorit\]ii celor ce i se opu-

seser\. Cel\lalt fapt, ini]iat de Gheorghiu-Dej [i des\v`r[it de
Ceau[escu, este subordonarea Securit\]ii de c\tre partid [i, prin
urmare, transferul responsabilit\]ii ([i al culpabilit\]ii) `n materie de
represiune asupra aparatului de partid, cu to]i activi[tii s\i (care, s\
nu uit\m: spre finele lui 1989, primiser\ arme [i, chit c\ [i-au
p\r\sit posturile din decembrie, [i le-au p\r\sit `narma]i)“80.
Explica]ia pentru observa]iile corecte ale lui Dan Petrescu se afl\ `n
interiorul institu]iei, al Securit\]ii, prezentate `n acest capitol,
pornind de la modificarea comportamentului ofi]erilor sub regimul
Ceau[escu [i mai ales sub conducerea lui Vlad, [i p`n\ la pasul
`napoi f\cut de Securitate `nainte de decembrie 1989, cu scopul
central de a se proteja `n fa]a unei previzibile schimb\ri a situa]iei
interne. ~n sf`r[it, Dan Petrescu trage o concluzie [i, totodat\,
atinge – printr-un citat epocal din Marin Preda – problema cheie a
Securit\]ii: „Ipotezele extreme analizate p`n\ aici, cea maximalist\
(Securitatea era/este peste tot) [i cea minimalist\ (Securitatea nu
era/nu mai este nic\ieri), de[i opuse, dau efecte asem\n\toare, `n
sensul c\ o implicare profund\ a Securit\]ii `n structurile societ\]ii
(cazul prim) e foarte aproape de o implicare unanim\ a popula]iei
`n propria-i represiune, dac\ Securitatea devine fantomatic\ [i greu
de localizat (cazul secund); [i, la urma urmelor, vorba lui Marin
Preda: de unde au ie[it oare b\ie]ii \[tia dintr-odat\ (poporul român
fiind, `n mod tradi]ional, bun, bl`nd [i cuminte)?“81
Chiar, de unde au ie[it b\ie]ii \[tia?
Autorul a g\sit r\spunsul `n comuna Gogo[u, din Dolj, localitatea
de care apar]ine satul de origine al ultimului [ef al Securit\]ii. Un sat
`ngrozitor de s\rac [i ast\zi, uitat de lume, `n curs de dispari]ie prin
dispari]ia lent\, dar sigur\, a locuitorilor s\i ]\rani. Ziarista Laura
Mot`rliche a fost acolo: „C`nd au murit o sut\ de b\tr`ni, s-au n\scut
[ase prunci. De atunci, oamenii locului [tiu c`nd clopotul bate pre-
lung [i pustiu. Se `nchin\ [i trec cu privirea peste ni[te dealuri
ar\mii [i domoale. De dincolo de ele cimitirele cresc cu troi]e noi,
80 Ibidem, p. 408.
81 Ibidem, p. 411.
`ncleiate din lemn de brad, [i continu\ s\ apar\ `nghesuite `n

l\st\ri[uri de m\ce[ s\lbatic. C`nd au venit s\ semene via]\, str\inii
s-au `ngrozit de s\r\cia locurilor [i au fugit. C\ci la Gogo[u se
moare `ncet, cu tot cu oameni [i case, cu uli]e [i pode]e durate peste
[uvoaie de ap\, cu p\m`nturi, dealuri [i v\i“82. ~n satul Gogo[i]a,
„revolu]ia“, „terori[tii“, „mo[tenirea grea a trecutului“ nu exist\.
Cristi P\tru a fost [i el acolo: „Oamenii vorbesc `n continuare cu
admira]ie de Vlad, fostul [ef al Securit\]ii. Enoria[ii str`n[i la biserica
din Gogo[i]a nu mai contenesc cu vorbele bune: «Era respectuos; ne-
a ajutat c`t a putut»“83. Pentru oamenii ace[tia, „poli]ia politic\“ este
ceva de ne`n]eles.
Ofi]erul de Securitate. Cum au crescut b\ie]ii \[tia? R\spunsul
se extrage dintr-o particularitate a oamenilor Securit\]ii, a originii
lor sociale [i a felului cum au fost educa]i ca ofi]eri. Excludem din
analiz\ ofi]erii proveni]i din intelectuali, recruta]i din r`ndul v`r-
furilor universitare, profesionale, culturale. Am cunoscut `nainte de
revolu]ie un ofi]er de Securitate provenit din inginer de aeronave [i
unul provenit din miner. Cu inginerul discutam subiecte literare,
schimbam discuri cu muzic\ clasic\, albume de art\, comentam
situa]ia intern\ [i pe cea din cultur\. Nu [tiu ce f\cea mai departe,
poate era o masc\. ~nclin s\ cred c\ nu. Pentru miner `ns\ intelectu-
alii erau altceva dec`t poporul român, cel de jos, din care provenea
el. El f\cea mereu o diferen]iere profesional\: poporul de jos, sim-
plu, am\r`t, curat [i cinstit, nec\jit [i inofensiv, [i de cealalt\ parte
intelectualitatea care m`rìe, care produce disiden]i, care circul\ `n
str\in\tate, care tr\deaz\ vizit`nd ambasade str\ine, care se com-
place `n turn\torii ieftine, ur`te, dizgra]ioase [i pentru securi[ti, cu
scopul de a tr\i [i mai bine, eventual `n lux, `n timp ce muncitorul
sau ]\ranul nu are astfel de aspira]ii. Securistul provenit din mi-
ner avea totodat\ [i un infinit dispre] pentru intelectualul lipsit
de caracter, pentru intelectualul preocupat de murd\rii cotidiene,
dar sim]ea [i o imens\ satisfac]ie `n fa]a umilin]elor, lingu[elilor [i
82 Cuvîntul libert\]ii, Craiova, vineri, 7 ianuarie 2005, p. 3.
83 Ibidem. („Gogo[i]a, locul de unde a plecat, ieri, gen. Iulian Vlad – azi...“ de
Cristi P\tru.)
t\v\lelilor existen]ialiste pe care intelectualii le produceau `n fa]a

lui cu ocazia `nt`lnirilor conspirative. Intelectualul cel mai detestat
era cel „vechi“, provenit din familii de intelectuali, din fosta bur-
ghezie democratic\. Intelectualul „nou“, provenit din ]\ran [i trimis
de partid la studii intra `n alt\ categorie: tr\d\tor al originii sale,
`mburghezit. Din aceste motive, un Dan Petrescu, Doina Cornea
sau Petre Mihai B\canu – oameni „f\r\ oper\“ – sunt mai impor-
tan]i ca voci publice dec`t un intelectual plin de talent, autor de
oper\ [i lipsit de caracter. De la un ofi]er de Securitate f\cut din
vagonetar nu po]i s\ ceri anumite lucruri. ~n spatele lui nu se afl\ o
educa]ie, o imagine luminoas\ despre lume [i oameni, ci o gaur\
neagr\ de min\.
Erorile Justi]iei. Este posibil ca generalul Vlad [i subor-
dona]ii lui s\ fi fost vinova]i de abuz, de opera]iuni nelegale,
chiar de acte pe care presa le `ncadreaz\ `n categoria „poli]iei
politice“, dar `n condi]iile `n care s-au desf\[urat procesele lor,
aceste acuze au fost spulberate, nu numai prin felul precis [i
metodic `n care s-au ap\rat inculpa]ii, ci [i prin incompeten]a
dus\ uneori p`n\ la absurd a unor magistra]i. Prin politizarea ac-
tului de Justi]ie s-a ajuns, chiar [i t`rziu, `n 1999, la abera]ii,
cum este cea din sentin]a dat\ de Curtea Suprem\ de Justi]ie a
României: „~n al [aptelea r`nd, inculpa]ii se ap\r\ c\ regimul
Ceau[escu – recunoscut ca legitim `n toate ]\rile lumii (dovad\
fiind, printre altele, vizitele reciproce [i `nt`lnirile personale cu
[efii mai multor state) – nu putea deveni ilegitim peste noapte,
ilegitimitate care s\ explice [i s\ justifice saltul de la la r\z-
meri]\ la r\scoal\ popular\. {i aceast\ ap\rare este nefondat\ (!)
«Saltul», de la r\zmeri]\ la r\scoal\ popular\, produs atunci, s-a
datorat `ntunericului, frigului din case, foamei, fricii, minciunii
generalizate [i perpetue, invad\rii vie]ii private, dictaturii po-
li]iene[ti, domniei nomenclaturii, colapsului economic, monis-
mului ideologic, cinismului birocratic, pauperiz\rii, `ncarcer\rii
societ\]ii `nl\untrul statului, drumului f\r\ ]int\, credin]ei f\r\
Dumnezeu. Sistemul social politic [i de guvern\m`nt nu mai
avea nici o legitimitate, motiv pentru care, peste c`teva zile, s-a
pr\bu[it“ 84(!) A[a ceva – cum spunea Caragiale `n O scrisoare

pierdut\ – „nu se pomene[te nici `n romane, nici `ntr-o pies\ de
teatru“. Este incredibil cum s-au putut face astfel de afirma]ii
iresponsabile pe un act oficial al Cur]ii Supreme de Justi]ie. Ne
putem imagina situa]ia acestor magistra]i care chiar ei d\deau
sentin]e cu numai c`teva zile `nainte de izbucnirea revolu]iei, `n
1989, ca fiind ilegitimi, angaja]i ai unui stat ilegitim? Ce legiti-
mitate mai avea diploma lor de jurist [i din ce calitate au fost
numi]i `n completul de judecat\? Ne putem imagina consecin]ele
juridice de drept interna]ional ale ilegitimit\]ii României comu-
niste? Ce valoare mai aveau tratatele care garantau grani]ele
]\rii, de exemplu? Ne putem imagina un grup de lideri politici [i
de stat ai lumii format din pre[edin]ii Fran]ei, SUA, din regina
Angliei, regele Spaniei sau din cancelarii RFG, incompeten]i [i
naivi, trat`nd de la egal la egal cu dictatorul unui stat ilegitim?
Se pot introduce texte literare `ntr-un act juridic, `ntr-o sentin]\
de o asemenea greutate pe post de probatoriu? Po]i s\ afirmi c\
statul a devenit ilegitim din cauza `ntunericului!? Pe ce baz\ s-au
recuperat crean]e, alt exemplu, de miliarde de dolari dup\ re-
volu]ie, dac\ statul care le-a angajat devenise ilegitim? Pe ce
baz\ a pl\tit România comunist\ cotiza]ii la ONU, `n calitate de
membru cu drepturi depline? {i, pentru a nu trece u[or peste
aceast\ enormitate, care a permis generalilor de Armat\ [i de
Securitate s\ demonteze cu u[urin]\ acest tip de acuza]ii, iar Jus-
ti]iei s\-i condamne pe al]ii f\r\ probe [i cu argumente ridicole,
voi reproduce [i argumenta]ia celebrului pre[edinte al Cur]ii Su-
preme de Justi]ie, Sorin Moisescu: „Dar, mai este de observat c\
atributul de a reprima, conform legii, tulbur\ri violente sau o in-
surec]ie, nu-l pot avea dec`t autorit\]ile legitime. Or, un guvern
instalat prin for]\ [i presiune, cum a fost cel instaurat la 6 martie
1945 `n România, era v\dit ilegitim, deoarece nu era emanat de la
reprezentan]ii fire[ti ai poporului, astfel c\ [i regimul social-politic
84 Curtea Suprem\ de Justi]ie, Sec]ia Penal\, Dosar nr. 2955/1998, Sentin]a nr. 9
din 15 iulie 1999, p. 22.
creat ulterior prin violen]\ [i fraud\, ca [i guvernele ce s-au suc-

cedat `n astfel de condi]ii nu [i-au dob`ndit legitimitatea“85. P\i,
cum a judecat Justi]ia `n toat\ perioada comunist\, cum a dat
sentin]e [i cum a trimis oameni la pu[c\rie, dac\ statul nu [i-a
dob`ndit legitimitatea? Cei nou\ judec\tori, care au semnat o ast-
fel de abera]ie juridic\, pe ce baz\ au func]ionat ca judec\tori,
procurori sau avoca]i `nainte de revolu]ie? Au luat leaf\ de la un
guvern nelegitim? Ce legitimitate a avut sentin]a de condamnare
la moarte a lui R`maru? A fost un asasinat? Se invoc\ mereu pro-
cesul de la Nürnberg, dar la Nürnberg, dup\ r\zboi, a avut loc [i
procesul magistra]ilor. Nürnberg a fost un proces al nazismului.
Echivalentul lui este procesul comunismului.
Asupra rolului jucat de Securitate `n revolu]ie avem la dispozi]ie
[i cuv`ntul final din proces al generalului Vlad, rostit la 3 iulie 1991.
El dezv\luie [i pozi]ia mai aproape de realitate a Departamentului
Securit\]ii Statului `n decembrie 1989:
„Atitudinea Securit\]ii `n timpul revolu]iei s-a considerat [i
se mai consider\ a fi o cheie pentru multe din enigme. Datele
acumulate p`n\ acum infirm\ diversiunea lansat\ `n dup\-amiaza
zilei de 22 decembrie 1989, devenit\ apoi legend\, potrivit
c\reia Securitatea s-ar fi opus `nl\tur\rii lui Ceau[escu.
Acum, sintetiz`nd ceea ce am spus, se [tie ceea ce nu se [tia
atunci, [i anume:
– c\ Securitatea primise ordin s\ nu se implice `n reprimarea
mi[c\rilor anticeau[iste;
– c\ prin comportamentul ei a `ncurajat tacit aceste mi[c\ri;
– c\ nu a executat ordinele lui Ceau[escu de `ndat\ ce s-a
declan[at mi[carea de la Timi[oara;
– c\ nu l-a ajutat pe Ceau[escu s\ fug\, ci, dimpotriv\, l-a aban-
donat, iar apoi cadre ale Securit\]ii [i Mili]iei l-au re]inut [i predat
Armatei;
85 Curtea Suprem\ de Justi]ie, Completul de 9 judec\tori, Decizia nr. 8, Dosar nr.
55/1999, {edin]a public\ de la 23 februarie 2000, p. 60.
– c\ din dup\-amiaza de 22 decembrie 1989, unit\]ile Secu-

rit\]ii au fost preluate de c\tre Armat\ cu oameni, arme, muni]ii [i
cu toate mijloacele tehnic-operative [i arhive;
– c\ Securitatea nu s-a opus noii puteri, ci a sprijinit-o din
primele momente.
Din acest comportament al Securit\]ii au decurs multe din
echivocurile revolu]iei române.
Prin conduita respectiv\ s-au dejucat scenariile care intersectau
atunci spa]iul terestru [i aerian al României. C\ci aceste scenarii
mizau pe implicarea fanatic\ a Securit\]ii, pe implicarea ei `n repri-
marea revolu]iei.
Numai c\ pozi]ia [i ac]iunile noastre au fost contrare a ceea ce
se concepuse [i se urm\rea s\ se realizeze.
A fost unul dintre pu]inele calcule fundamental gre[ite ale celor
care au conceput [i pus `n aplicare acele scenarii. Ei au ignorat sau
n-au cunoscut sentimentele reale fa]\ de ]ar\ [i popor ale celor care se
g\seau atunci `n serviciul Securit\]ii Statului – de la general la soldat.
~n ce m\ prive[te, tot ceea ce am f\cut, am f\cut g`ndindu-m\ la
popor [i la ]ar\. Pentru acest motiv, pot privi `n ochii oricui.
M\ aflu, a[a cum am spus, `n fa]a unei noi hot\r`ri pe care
urmeaz\ s\ o da]i `n acest proces.
Peste un num\r de ani, `[i va da verdictul [i Istoria, care va
fi scris\ f\r\ ur\ [i p\rtinire, cu privire la evenimentele din de-
cembrie 1989 [i la rolul pe care l-am avut [i eu, [i institu]ia pe
care o conduceam atunci, `n acel moment de r\scruce al destine-
lor ]\rii noastre.
De aceea, v\ solicit un singur lucru: sentin]a pe care o ve]i da
dumneavoastr\ s\ coincid\ cu verdictul Istoriei pentru ca s\ nu fie
infirmat\ de aceasta.“
Cauzele e[ecului profesional
Citind un cunoscut tratat de teorie [i istorie a informa]iilor [i

serviciilor secrete, putem descoperi cu u[urin]\ principalul defect al
poli]iei politice comuniste, create pentru a sluji un partid unic [i o

putere dictatorial\. Securitatea român\ nu putea `nvinge, a[a cum
nici regimul comunist nu putea `nvinge. Una din cauzele pr\bu[irii,
a[ezat\ pe linia ierarhic\ sub criza economic\, a fost sistemul
defectuos, organic deformat al rela]iei Putere–Serviciu Secret `n
sistemul comunist. Nu trebuie s\ uit\m c\ [i unul dintre cele patru
mari servicii secrete din lume, KGB-ul, a fost `nfr`nt [i spart apoi `n
patru agen]ii. Problema fundamental\: rela]ia serviciu secret–factor
de decizie a fost sursa e[ecului grav al Securit\]ii române. Rela]ia
Securit\]ii cu Nicolae Ceau[escu, contrar paradei de legalitate pe
care o f\cea [eful statului, era viciat\ de domina]ia absolut\ a aces-
tuia, ca factor de decizie suprem, asupra opera]iei de „exploatare a
informa]iei“. Pentru a `n]elege punctul nodal al e[ecului Depar-
tamentului Securit\]ii Statului, nu numai ca poli]ie politic\, ci [i `n
calitate de serviciu secret profesionist – a[adar, nu numai politic,
ci [i profesional –, vom explica pe scurt care este mecanismul de
rela]ionare `ntre un serviciu secret [i factorul de decizie. Lan]ul
informa]ional clasic este definit prin urm\toarele etape: eveniment –
informa]ie – analiz\ (ansamblu de elemente de cunoa[tere di-
verse asupra evenimentului) – sintez\ – decizie politic\. Pe
traseul acestui lan] stabilit `ntre serviciul secret [i liderul politic
intervin mai multe categorii de influen]e. De exemplu, `ntre eveni-
ment [i informa]ia asupra lui pot interfera deforma]iile de percep]ie
ale sursei sau dezinformarea, act voit menit s\ induc\ `n eroare fac-
torul de decizie final. Dup\ ce serviciul secret a analizat infor-
ma]iile, a f\cut sinteza lor [i a `naintat-o liderului politic, serviciul
secret se confrunt\ cu patru inamici: calitatea rela]iei `ntre serviciul
secret [i lider; influen]ele anturajului asupra factorului de decizie;
politizarea informa]iei (interpretarea politic\ partizan\); rela]ia `ntre
lider [i consilierul pe probleme de ap\rare. S\ le lu\m pe r`nd [i s\
le analiz\m `n contextul rela]iei Securitate – Nicolae Ceau[escu:
1. Calitatea rela]iei `ntre serviciul secret [i lider este ilustrat\

`n primul r`nd de `ncredere. Aspectul acesta al artei conducerii
func]ioneaz\ `ns\ biunivoc. Este vorba at`t de `ncrederea pe care o
acord\ liderul politic serviciului secret, c`t [i de `ncrederea pe care

o are acesta `n conduc\tor. ~n cazul Ceau[escu, acesta pierduse
`ncrederea `n loialitatea Securit\]ii, dar trebuie subliniat c\ per-
cep]ia lui era aceea de „poli]ie politic\“, inclusiv atunci c`nd era
vorba de activit\]i strict profesionale, deoarece [i pe acestea le
interpreta ca ac]iuni menite a sus]ine puterea politic\. Prin urmare,
din punctul de vedere al lui Nicolae Ceau[escu – atitudine ce coin-
cide surprinz\tor cu aceea a detractorilor postdecembri[ti cei mai
vehemen]i –, Securitatea trebuia s\ fie exclusiv o poli]ie politic\.
Tentativele Securit\]ii de a se retrage discret din aceast\ postur\ au
m\rit suspiciunea [i ne`ncrederea dictatorului. ~n momentul `n care
Securitatea [i-a pierdut ea `ncrederea `n Nicolae Ceau[escu – 17 de-
cembrie 1989, dup\ ora 17.30 –, acesta a fost condamnat. Un fe-
nomen similar s-a petrecut [i `n perioada 1997–2000 `ntre SRI [i
pre[edintele Emil Constantinescu.
2. Influen]ele anturajului asupra factorului de decizie sunt
considerate ca importante, puternice `n cazul Nicolae Ceau[escu.
Cea mai puternic\ influen]\ era exercitat\ de Elena Ceau[escu,
so]ia care exploata intimitatea conjugal\ pentru a-i dirija decizi-
ile, pe de o parte, [i care bloca accesul informa]iei la el pe motive
medicale, pe de alt\ parte. A doua persoan\ cu poten]ial de in-
fluen]are a fost Silviu Curticeanu, devenit `n ultimii ani omul cel
mai apropiat [i devotat, devo]iunea sa av`nd `n perioada crizei din
decembrie un caracter criminal distinct. ~n cazul Ceau[escu exist\
[i o particularitate a influen]\rii prin anturaj [i anume noninflu-
en]area regresiv\, materializat\ prin faptul c\ anturajul s\u politic
imediat – membrii CPEx – nu ofereau alternative, fiind, cu mici
excep]ii, ni[te slugi ascult\toare care aprobau orice abera]ie enun-
]at\ de lider. Asta i-a condus pe to]i, `n frunte cu Ceau[escu, la
activitatea criminal\ din [edin]ele CPEx de sf`r[it de mandat.
3. Politizarea informa]iei devenise la Nicolae Ceau[escu un
act mecanic. Ca aspect constatat clinic, paranoia dictatorului
român `l stimula s\ refuze informa]ia nepl\cut\; el nu mai accepta
dec`t informa]ia venit\ din Cuba, China [i Coreea comunist\ prin
agen]ii de pres\, evalu`nd informa]ia primit\ de la DSS `n raport
cu acele [tiri de pres\. Altfel spus, mai direct [i simplu, Nicolae

Ceau[escu aprecia valoarea informa]iilor primite de la Securitate
`n func]ie de potrivirea sau nepotrivirea lor cu [tirile de pres\ ve-
nite din Cuba. Instinctul ì spunea c\ este vorba de o destructurare
a sistemului comunist, motiv pentru care informa]iile secven]iale,
aride [i depolitizate primite de la Iulian Vlad i se p\reau c\ nu
ating dimensiunea politic\ universal\ pe care o vedea el. Ceau-
[escu a[tepta de la poli]ia sa politic\ informa]ii de genul „Am
descoperit [i documentat c\ Mihail Gorbaciov este un spion ame-
rican care, `mpreun\ cu for]ele imperialiste, vrea s\ distrug\ sis-
temul comunist. Iat\ probele...“ Nu se `nt`mpla a[a. Securitatea ì
d\dea probele, f\r\ s\ comenteze, cu speran]a c\ liderul va lua
decizii de protejare a statului, de reformare a situa]iei economice
[i sociale interne, iar Ceau[escu politiza informa]ia, `n sensul unui
r\zboi pornit `mpotriva comunismului `n care el, `n chip de
Kaghemusha, lupt\ de unul singur pe un c`mp plin de mor]i. Nu
putea s\ `nving\, ci doar s\ se fac\ de r`s, a[a cum s-a `nt`mplat [i
`n film, [i `n realitate.
4. Rela]ia `ntre lider [i consilierul pe probleme de securitate
nu a existat `n regimul Ceau[escu. Nu a existat o voce care s\-l
influen]eze pe Ceau[escu `n rela]ia sa direct\ cu Securitatea (Iulian
Vlad), ci doar interferen]e de tip Postelnicu, Bobu, Ion Coman,
Elena Ceau[escu, Silviu Curticeanu.
Conducerea Securit\]ii a explicat, `n audierile la Comisia sena-

torial\ [i `n procesele penale `n care a fost implicat\, c\, cel pu]in
`n ultimii doi ani, a pus la dispozi]ia lui Nicolae Ceau[escu toat\
informa]ia despre situa]ia grea din ]ar\, dar acesta nu a luat decizi-
ile corecte. Manualul de informa]ii arat\ `ns\ foarte clar c\ „ex-
ploatarea informa]iilor calificate const\ `n convingerea decidentului
politic asupra demersului eficient pentru a angaja/declan[a, la o or\
precis\, ac]iunea politic\“86. Securitatea i-a dat informa]iile corecte
despre realitate, dar a e[uat `n demersul de a-l convinge pe Nicolae
86 Olivier Forcade, Sébastien Laurent, Secrets d’Etat. Pouvoirs et renseignement

dans le monde contemporain, Ed. Armand Colin, Paris, 2005, p. 39.
Ceau[escu s\ ia deciziile corecte. Nu numai teoria, ci [i practica

lumii informa]iilor arat\ c\ „un stat constituit nu `nseamn\ `n mod
necesar un stat ra]ional [i, cu at`t mai mult, o decizie centralizat\ nu
garanteaz\ eficacitatea ei“87.
Principalul vinovat pentru pr\bu[irea serviciului secret al

]\rii este Nicolae Ceau[escu `nsu[i, care, `n mod iresponsabil [i
sigur orbit de dorin]a lui de putere, a ignorat consecin]ele
grave, criminale, pe care le arunc\ ordinele sale ilegale asupra
serviciului secret al ]\rii [i asupra Armatei, `n momentul de
v`rf al crizei.
Deja, la numai 16 ani de la revolu]ie, opinia public\, istoricii,

anali[tii politici [i mul]i dintre actorii evenimentelor nu mai cred `n
teza securi[tilor-terori[ti [i nici `n nocivitatea absolut\ a Securit\]ii.
Ea a r\mas `n continuare o surs\ pentru trei tipuri de activit\]i:
folosirea `n scopuri politice pentru a se construi platforme elec-
torale puritane; folosirea dosarelor pentru a opri evadarea fo[tilor
informatori [i colaboratori din mecanismul [antajului; folosirea
pr\bu[irii [i distrugerii serviciului secret român de c\tre serviciile
de informa]ii str\ine, mai ales de cele ruse[ti, pentru infiltr\ri
ad`nci `n via]a politic\, economic\ [i `n sistemul de ap\rare [i secu-
ritate al ]\rii. A[a cum am ar\tat pe lungimea a trei volume,
fenomenul acesta repet\ situa]ii petrecute de mai multe ori `n tre-
cut. Cauza lor – lipsa de unitate a societ\]ii cu statul. Aceste
cuvinte nu provin din vreun regret dup\ institu]ia cea mai hulit\ a
]\rii, ci din constatarea c\ la baza noului stat democratic nu a fost
pus adev\rul, ci o mare minciun\. ~n decembrie 1989, partidul a
fost salvat, apoi Armata [i Justi]ia s-au salvat [i ele, una devenind
eroina revolu]iei, cealalt\ autoritatea care face dreptate poporului
român. Toate hainele celor trei for]e put [i ast\zi a hoit, pentru c\
[i-au ridicat postamentul democratic pe cadavrul Securit\]ii.
87 Ibidem.
Capitolul VIII
LOVITURA PRINCIPAL|
Bucure[ti, 21 decembrie 1989
Motto:
C`nd nu mai supor]i m`na ce st\ deasupra ta,
s\rut-o [i dore[te-]i s-o vezi rupt\.
PROVERB ARAB
~n diminea]a de 21 decembrie 1989, `nc\ pe `ntuneric, România

st\tea `n cump\na istoriei. Provocat\ profesionist, Armata ]\rii
deschisese focul [i omor`se cet\]eni ai ]\rii. Oameni ai Mili]iei [i
Securit\]ii arseser\ cadavrele victimelor de la Timi[oara, iar G\r-
zile patriotice din acela[i ora[ tr\seser\ cot la cot cu for]ele de re-
presiune, f\c`nd [i ele victime. {eful statului `nc\lcase Constitu]ia
României [i d\duse ordine ilegale, f\ptuind deja infrac]iunea de
subminare a puterii de stat. {i cu toate acestea, `n acea noapte
Nicolae Ceau[escu `nc\ mai putea opri dezastrul ]\rii [i al na]iunii
printr-una sau dou\ decizii ra]ionale. Alegerea lui a fost s\ trimit\
la Timi[oara c`teva zeci de mii de muncitori din Oltenia care s\-i
bat\ pe muncitorii din Timi[oara, s\ organizeze la Bucure[ti un
miting prin care inten]iona s\ acopere cu legitimitate revolu]i-
onar-marxist\ acest ordin criminal [i s\-i ofere `n plus posibilitatea
de a ucide `n continuare, `n mas\. Ne aflam `n momentul de v`rf al
deciziei, adic\ `n acea clip\ `n care un om `nvestit cu o responsabi-
litate major\ hot\r\[te soarta a milioane de oameni, destinul
poporului s\u. Uneori, `n cazul unor personalit\]i cu anvergur\
planetar\, omul care ia decizia poate influen]a Istoria. Thierry de
Montbrial, fondatorul Institutului Francez de Rela]ii Interna]ionale,
a definit acest moment: „Previziunea crizelor face s\ intervin\ mai
multe niveluri de incertitudine. Cu titlu de exemplu, legat de teoria
sistemelor, asupra c\reia vom reveni, va trebui acordat\ o aten]ie
special\ formei extreme care ]ine seama de posibilitatea existen]ei
unei bifurca]ii `n cadrul unui sistem dat, susceptibil de [ocuri struc-

turale, din care poate rezulta o schimbare a sistemului `nsu[i (criz\
sistemic\)(...) No]iunile de bifurca]ie [i de criz\ sistemic\ vor fi
ilustrate de un exemplu. La 7 octombrie 1989, `n Berlinul de Est,
Mihail Gorbaciov avea de ales `ntre a-[i oferi sau a refuza sprijinul
fa]\ de Erich Honecker. Aceast\ situa]ie corespunde foarte bine
no]iunii de bifurca]ie. Aleg`nd cea de-a doua alternativ\, st\p`nul
de la Kremlin a pus `n ac]iune – desigur, f\r\ a fi con[tient de acest
lucru – o dinamic\ ce a provocat pr\bu[irea Uniunii Sovietice [i
deci, finalmente, o schimbare a sistemului interna]ional `n ansam-
blul s\u (criz\ sistemic\). Dac\ Mihail Gorbaciov ar fi ales s\-l
sus]in\ pe Erich Honecker `ntr-o ac]iune represiv\ (pozi]ia acelora
pentru care el nu avea de ales este, din punct de vedere filozofic, de
nesus]inut), e posibil ca sistemul bipolar s\ fi supravie]uit pentru un
timp nedeterminat, ceea ce ar fi atras o relansare a R\zboiului
rece“88. Decizia lui Nicolae Ceau[escu din noaptea de 21 decem-
brie [i diminea]a de 22 decembrie 1989 de a supravie]ui la condu-
cerea României cu orice pre] a declan[at un lan] de evenimente ale
c\ror consecin]e nu s-au stins nici ast\zi, dup\ mai bine de 15 ani,
leg`nd cu inelele sale c\derea general\ a economiei, a st\rii sociale
[i morale a societ\]ii române[ti, sugrum`nd statul p`n\ la limita de
jos a disolu]iei na]ionale. ~n consecin]\, pre]ul pe care `l pl\tim
acum – sl\birea accentuat\ a valorilor statale, supravie]uirea `nde-
lungat\ a mentalit\]ilor [i structurilor comuniste, influen]a crimei
din decembrie asupra vie]ii politice [i sociale, pr\bu[irea imaginii
institu]iilor de for]\ ale statului (Armata, Justi]ia, Poli]ia [i Ser-
viciul secret), scena politic\ dominat\ de impostori [i amatori, pe-
netrarea p`n\ la niveluri `nalte a spionajului str\in pe fondul
dezintegr\rii sistemelor de securitate ale statului, pozi]ia interna]i-
onal\ inferioar\ [i chiar umil\ – `[i au originea nu numai `n lipsa de
reac]ie a na]iunii `n fa]a dictaturii, ci [i `n deciziile gre[ite ale lui
Nicolae Ceau[escu. Putem estima, la fel ca `n exemplul dat de Thier-
ry de Montbrial, c\ Ceau[escu nu a intuit dimensiunea catastrofei pe
88 Thierry de Montbrial, Ac]iunea [i sistemul lumii, Academia Român\ [i Ed.
Expert, Bucure[ti, 2003, p. 208.
care a declan[at-o `n România, astfel c\ schimbarea violent\ de sis-

tem `n ]ara noastr\ nu a atins doar faza crizei sistemice – aceasta
era oricum ini]iat\ la Moscova –, ci a lovit [i `n bazele statului
român. ~nc\ nu ne putem imagina un Ceau[escu adept al dictonului
„dup\ noi, potopul“ [i continu\m s\ credem c\ dictatorul comunist
„se crampona“ de Putere din cauza obsesiei pe care o f\cuse pentru
destinul s\u eroic. Dac\ lec]ia aceasta nu va fi scris\ `n manualul
de Istorie al [colilor noastre, a[a cum a fost `n realitate [i `n `ntregul
s\u dramatism cinic, suntem condamna]i s\ prelungim `nc\ multe
decenii criza sistemic\ pe care a declan[at-o voit Mihail Gorbaciov
`n folosul Uniunii Sovietice [i cu sacrificarea, sl\birea [i dezorgani-
zarea fo[tilor s\i sateli]i.
~n diminea]a de 21 decembrie 1989 se `mplineau 110 ani de la
na[terea lui Stalin, iar 43 de cet\]eni ai Capitalei se preg\teau ca `n
acea zi s\ fie primi]i `n Partidul Comunist Român.
Cuba [i Panama
Pe biroul lui Nicolae Ceau[escu s-au g\sit c`teva telegrame

Agerpres. Dou\ dintre ele – a[a cum au relatat revolu]ionarii care
au intrat `n biroul lui `n dup\-amiaza de 22 decembrie – aveau su-
blinieri [i semne f\cute cu cerneal\ albastr\. Erau telegramele
privind reac]ia lui Fidel Castro la programul perestroika [i cu re-
ferire la evenimentele din Panama. C\ut`nd `n presa timpului le-am
g\sit, fapt care ne permite s\ `n]elegem ceva din g`ndurile lui
Nicolae Ceau[escu din acea diminea]\. El subliniase un pasaj din
cuv`ntarea lui Fidel Castro la adunarea popular\ de la Havana din
11 decembrie 1989: „Distrugerea sistematic\ a valorilor socialis-
mului, ac]iunea de subminare pus\ la cale de imperiali[ti, corelat\
cu erorile, au accelerat procesul de destabilizare a unor ]\ri socia-
liste din Europa R\s\ritean\ (...) Nu este posibil ca un proces de
`ndreptare a neajunsurilor s\ fie realizat calomniind socialismul,
distrug`nd valorile sale, [tirbind prestigiul partidului, demoraliz`nd
avangarda, renun]`nd la rolul s\u conduc\tor, lichid`nd disciplina
social\, sem\n`nd haosul [i anarhia `n toate p\r]ile. ~n acest fel

poate fi promovat\ o contrarevolu]ie, `ns\ nu pot fi `nf\ptuite
schimb\ri revolu]ionare“89. Era un atac direct [i violent la adresa
lui Mihail Gorbaciov. Pe de alt\ parte, Castro atingea problema
drag\ lui Ceau[escu: „calomnierea socialismului“, „distrugerea va-
lorilor socialismului“ de c\tre Gorbaciov. Erau teme pe care Cea-
u[escu inten]iona s\ le atace la mitingul din 21 decembrie [i, a[a
cum vom constata din textul scris al cuv`nt\rii, erau chiar fraze pe
care dictatorul român inten]iona s\ le reproduc\ din cuv`ntarea dic-
tatorului cubanez. De altfel, Ceau[escu `l invocase pe liderul
cubanez `n [edin]a CPEx din 17 decembrie, dovad\ c\ urm\rise cu
aten]ie ceea ce f\cea [i declara acesta, la mii de kilometri de
Bucure[ti: „Are deplin\ dreptate Castro, `n cele spuse `n activul de
partid, pentru c\ nu se poate una ca asta“.
Cea de-a doua telegram\ Agerpres, care va fi publicat\ chiar `n
diminea]a de 22 decembrie din ordinul lui, se referea la interven]ia
din Panama. ~n coresponden]a de la Ciudad de Panama, Agerpres
califica trupele SUA drept „for]e agresoare“. „~ntr-un apel radiodi-
fuzat – se afirma `n coresponden]a Agerpres –, [eful guvernului [i
comandant-[ef al For]elor de ap\rare panameze, generalul Manuel
Antonio Noriega, a chemat popula]ia la rezisten]\ [i fermitate
`mpotriva invaziei militare str\ine. El a subliniat hot\r`rea nestr\-
mutat\ a poporului panamez, a for]elor de ap\rare [i a mili]iilor
populare de a nu ceda `n fa]a agresorului“90. Parc\ le dictase
Nicolae Ceau[escu aceste cuvinte. Dar pasajul cel mai important,
a[a cum a ap\rut el `n pres\, este cel legat de reac]ia Moscovei, de
declara]ia guvernului sovietic: „Interven]ia `ntreprins\ de Washing-
ton `mpotriva unui stat independent este o `nc\lcare f\]i[\ a principi-
ilor fundamentale ale Cartei ONU, a normelor rela]iilor reciproce
dintre state (...) Ac]iunea armat\ `mpotriva statului Panama – se
spune `n declara]ie – este o sfidare la adresa comunit\]ii inter-
na]ionale care dore[te s\-[i a[eze rela]iile pe principiile suveranit\]ii
89 România liber\, Anul XLVII, Nr. 14026, mar]i, 12 decembrie 1989, p. 6.

90 România liber\, Anul XLVII, Nr. 14035, vineri, 22 decembrie 1989, p. 6.
[i demnit\]ii altor na]iuni“91. Moscova juca tare, dar jocul ei `n Pa-

nama este extrem de relevant pentru a `n]elege jocul pe care `l f\cea
`n România. A[a cum am ar\tat `n volumul precedent, Uniunea
Sovietic\ lansase public doctrina noninterven]iei militare – [i ne
referim aici strict la suprastructura politic\ – [i `[i rezerva dreptul
de a acuza America pentru agresiune, `n contrast cu politica paci-
fist\ a Moscovei. Conform acestui principiu sau linie doctrinar\ de
politic\ extern\ – cum vrem s\ o lu\m – insisten]ele ministrului
adjunct de la Externe, Aboimov, `n discu]iile cu ambasadorul
român Bucur din noaptea de 21 spre 22 decembrie, ar\tau, de fapt,
jocul pe care `l f\cea `ntre Ciudad de Panama [i Bucure[ti: `n
Panama era o interven]ie militar\ str\in\, la Bucure[ti era o revolt\
popular\. Diferen]a real\ era c\ `n Panama a fost `ntr-adev\r o
interven]ie militar\ conven]ional\, un act de r\zboi clasic, `n timp
ce `n România a fost o interven]ie neconven]ional\, cu mijloace
electronice (bruiaje, vuiete, simularea de ]inte aeriene), plus trageri
precise cu scop psihologic, propagand\ [i mobilizare de strad\
f\cute cu echipe de comando, activarea agenturii de v`rf destinate
s\ preia puterea `n stat. A[a se explic\ declara]iile insistente ale
URSS din seara de 22 decembrie, c\ `n România s-a revoltat,
chipurile, poporul român [i c\ aici are loc o explozie social\ natu-
ral\, cu care URSS n-are nici o leg\tur\. Bucure[tii erau un pion `n
jocul dintre superputeri.
Coresponden]a din Panama era `nso]it\ [i de un comentariu, de
un editorial de politic\ extern\, scris probabil la cererea lui Cea-
u[escu [i intitulat: „Dolarii `n sprijinul «drepturilor omului»“. Era
iar\[i una din temele preocupante pentru Ceau[escu – „tr\d\torii
care se vindeau pe un pumn de dolari sau ruble, m`n\ `n m`n\ cu
fal[ii ap\r\tori ai drepturilor omului“. Despre ce era vorba?
Purt\torul de cuv`nt al Casei Albe anun]ase c\ SUA au pus un pre-
miu de 1 milion de dolari pe capul lui Noriega [i unul de 150 de
dolari „pentru fiecare lupt\tor panamez loial lui Noriega, care va fi
eliminat“. Ceau[escu se sim]ea vizat [i nu se sim]ea vizat
91 Ibidem.
`nt`mpl\tor, deoarece, a[a cum am ar\tat `n volumul precedent, la

insisten]ele graficianului Eugen Mih\escu, `n presa american\ –
New York Times, Times – ap\ruse deja enun]ul: „Ceau[escu, acest
Noriega al comunismului“92. El se considera [eful de stat care
lupta, ca [i Noriega, pentru independen]a ]\rii lui, `n timp ce impe-
riali[tii americani c\utau s\-i prind\ sau s\-i asasineze pe ultimii
eroi ai revolu]iei socialiste. „Este de-a dreptul incredibil, `n zilele
noastre, ca o `nalt\ oficialitate a unui stat s\ declare, pe tonul cel
mai senin cu putin]\, stabilirea unei recompense pentru prinderea
[efului de guvern al unui stat independent [i suveran – se scria `n
editorial. Nu exist\ – nu ar putea exista – nici un fel de justificare
pentru un asemenea act de terorism de stat, `n contradic]ie flagrant\
cu cele mai elementare drepturi ale omului, cu principiile de baz\
ale rela]iilor dintre stat, cu normele elementare ale dreptului inter-
na]ional“93. {i `n concluzie: „Fraze despre «democra]ie» nu au
nimic comun cu realitatea brutal\ a agresiunii `mpotriva unui stat
independent [i suveran. Iar perora]iile pe tema drepturilor omului,
nimic comun cu r\splata promis\ pentru «capturarea» sau «eli-
minarea» (adic\ uciderea) cet\]enilor altui stat“.
Nicolae Ceau[escu nu `n]elegea c\ este un sf`r[it de lume. ~n
particular, el ataca America pentru c\ nu avea curajul s\ atace
URSS, iar pozi]ia sa real\ din acel moment era cea din cunoscuta
butad\: „Lua]i-l de pe mine c\-l omor“.
Mitingul
Pentru c\ mitingul din 21 decembrie a e[uat din motive necu-

noscute, dar av`nd mai toate aspectele unei ac]iuni deliberate [i
profesioniste, s-au conturat, ca [i pentru alte momente ale revo-
lu]iei, dou\ versiuni extreme. Prima pune toat\ `nt`mplarea pe sea-
ma hazardului [i a suprapunerii accidentale a unor gesturi izolate.
92 Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4, partea I, Ed.
RAO, Bucure[ti, 2004, pp. 196-197.
93 România liber\, Anul XLVII, Nr. 14035, vineri, 22 decembrie 1989, p. 6.
A doua acumuleaz\ mul]imea de elemente disparate ale unor acte

de sabotaj `ntr-un scenariu al diversiunii calificate f\cute de sovieti-
ci cu sprijinul unor for]e din Armat\.
S\ termin\m repede cu prima. Ea se circumscrie tezei insistent
proiectate public c\ revolu]ia a fost o „ridicare spontan\ a popu-
la]iei“ [i c\ e posibil s\ fi existat unele ini]iative izolate, dar nesem-
nificative. ~n r`ndul acestor ini]iative se `ncadreaz\ ac]iunea unui
mic grup de tineri care a `nceput s\ strige „Jos Ceau[escu!“ `n
mijlocul mul]imii [i aceasta s-a speriat, provoc`nd busculada, apoi
declara]ia revolu]ionarului Nica Leon c\ el ar fi detonat un spray
care a speriat lumea. Asupra posibilit\]ii de a-i identifica pe ace[ti
autori, timpul a lucrat `mpotriva lor. O martor\, doamna Vasilescu,
participant\ la miting `n zona sectorului B, i-a declarat autorului `n
ziua de 18 mai 2004: „Am fost anun]a]i la `ntreprindere, `nc\ de
c`nd am sosit, pe la 06.45, c\ vom participa la miting. P`n\ la ora
10.00 ni s-a spus de mai multe ori `mbr\ca]i-v\, dezbr\ca]i-v\, `n
a[teptarea ordinului de a pleca la miting. ~n jurul orei 10.00 am fost
lua]i cu autobuzele de la `ntreprindere [i du[i `n Pia]\. ~n zona
noastr\ de amplasare, cam cu o or\ `nainte de `nceperea mitingului,
era `nc\ loc, eram r\sfira]i, se putea circula. Atunci a ap\rut un
individ str\in, mic, blond, sl\bu], cam la 30 de ani, care mirosea
puternic a alcool [i care a venit s\ vad\ atmosfera, ne-a privit, apoi
s-a b\gat `ntre cei de la Optica Român\ (IOR), unde mul]imea era
mai mare [i mai compact\. Prima petard\ a explodat `n zona celor
de la IOR [i a l\sat o pulbere `n aer, un fel de stropi fumurii, ca
ni[te vapori grei. Lumea a fugit mai `ntì `nspre corpul principal al
cl\dirii, ]ip`nd. ~n st`nga noastr\ am observat un grup de indivizi
care loveau cu b`te oamenii `n cap [i strigau la noi: «Striga]i Jos
Ceau[escu!». Dup\ revolu]ie, cam la vreo trei luni, o coleg\ m-a
sunat [i mi-a spus: «Uit\-te repede la televizor, `l d\ pe \la cu pe-
tarda!». ~ntr-adev\r, era t`n\rul de care v-am vorbit, care chiar afir-
ma c\ el a folosit petarda. Nu era vorba de Nica Leon, `n mod
sigur, ci de acel t`n\r de vreo 30 de ani, blond [i care mirosea pu-
ternic a alcool“. Posibilit\]ile de confuzie sunt mici, deoarece mar-
tora l-a observat pe t`n\r de aproape (detaliul c\ mirosea a alcool)
[i l-a observat `ntr-o zon\ cu mai pu]in\ lume. T`n\rul a ap\rut

`ntr-adev\r `ntr-o emisiune de televiziune a lui Mihai Tatulici. ~n-
cerc`nd s\ verific informa]ia, Mihai Tatulici mi-a explicat c\ t`n\rul
respectiv exist\, dar c\ s-a chinuit timp de [ase luni s\ verifice
informa]iile furnizate de el, s\ explice de unde avea petarda, m\car,
`ns\ a fost imposibil. Tatulici a afirmat categoric, `n ziua de 8 iunie
2004, c\ era vorba de un mitoman, de un individ care a inventat
cea mai mare parte a pove[tii sale. Situa]ia s-a repetat [i `ntr-o alt\
emisiune de televiziune, unde Nica Leon a ap\rut [i a ar\tat un
spray deodorant asem\n\tor celui pe care l-ar fi detonat `n pia]\.
Cer`ndu-i-se s\-l detoneze [i `n emisiune, acesta a ezitat, schimb`nd
vorba. Nici un om normal nu detoneaz\ o capsul\ exploziv\ `n mij-
locul unor oameni nevinova]i, pe care-i poate r\ni, pentru a-l
r\sturna pe Ceau[escu de la putere. Ca [i `n multe alte cazuri, dar
mai ales ca `n cazul Timi[oara, actele de violen]\ au fost asumate
de unii revolu]ionari numai pentru a evita clarificarea elementelor
de interven]ie str\in\ `n diversiune, iar asumarea a vizat `ntotdeau-
na teama de anularea calit\]ii de revolu]ionar, aruncarea unei umbre
de `ndoial\ asupra revolu]ionarilor, spaima c\ ar putea fi `ncadra]i
solidar interven]iei str\ine – `n principal a sovieticilor. Pe de alt\
parte – o reac]ie pe care o vom analiza mai t`rziu –, mul]i
revolu]ionari au ap\rat cu din]ii ideea revolu]iei spontane, f\cute de
români, pentru a nu fi v\zu]i ca fiind ceea ce au fost de fapt: indi-
vizi curajo[i, autentic revolta]i, dar inteligent manipula]i de profe-
sioni[ti str\ini. Una din reac]iile cele mai vehemente ale românului
se petrece atunci c`nd ì demonstrezi c\ a fost p\c\lit, fraierit,
folosit. Orgoliul nem\surat venit din toate frustr\rile tr\ite `n via]a
mizer\ de zi cu zi, din soarta nemiloas\ a Istoriei, din umiliri [i
marginaliz\ri, se revars\ `ntr-o form\ de asumare iresponsabil\ a
oric\rui gest eroic.
Absen]a unor urme l\sate de petarde, precum [i cercetarea
tehnic\ f\cut\ dup\ consumarea evenimentului asupra sta]iilor de
amplificare din pia]\, pe baza c\reia s-a afirmat c\ exploziile [i
zgomotul generator de panic\ ar fi fost provocate de o defec]iune
a carelor de reportaj ale Televiziunii, ar demonstra caracterul
accidental al evenimentului. Un alt argument `n favoarea acestei ipo-

teze este ansamblul erorilor de organizare ale acelui miting: 1. Faptul
c\ pentru prima oar\ au fost adu[i mai mul]i oameni dec`t de obi-
cei, num\rul participan]ilor sc\p`nd de sub control la comandamen-
tul ad-hoc constituit la Prim\rie de Barbu Petrescu, fapt care a
generat o aglomera]ie mai mare dec`t permitea spa]iul, mai ales cel
`nchis pe trei laturi din fa]a CC. 2. Faptul c\, cel pu]in `n zona cen-
tral\, cuprins\ `ntre laturile cl\dirii CC mul]imea exagerat\ a oame-
nilor a produs un efect de consum excesiv de oxigen, conduc`nd la
formarea unui strat de bioxid de carbon `nalt de aproximativ doi
metri, care a ame]it lumea. 3. Faptul c\, datorit\ `nghesuielii [i a
presiunii laterale, masa de oameni a c\utat s\ se `mping\ spre zone
unde spa]iul p\rea mai deschis, de fapt cei c`]iva metri l\sa]i liberi
de cordoanele for]elor de ordine. ~n aceste condi]ii, chiar [i simpla
strigare a unor lozinci anticeau[iste de c\tre un mic grup de tineri
ar fi putut provoca panica. Dup\ cum se observ\, aceast\ versiune a
provoc\rii accidentale con]ine [i elemente de ridicol.
Cine a hot\r`t mitingul? Conform cercet\rii efectuate de
generali ai Ministerului de Interne, faptul c\ ideea mitingului i-a
apar]inut lui Nicolae Ceau[escu nu mai las\ loc de dubii.
Ceau[escu a avut o consf\tuire cu Dinc\ [i Manea M\nescu `n
leg\tur\ cu ideea de a organiza mitingul. Cu amintirea momentului
’68 `n cap, „Ceau[escu `l convoac\ pe Barbu Petrescu, prim-secre-
tar [i primar al Capitalei, provoc`ndu-i perplexitate, atunci c`nd `l
`ntreab\ dac\ poate organiza mitingul dorit. Prudent, acesta ì
cere… timp de documentare [i `l cheam\ la r`ndu-i, pentru consul-
t\ri, pe [eful Inspectoratului Ministerului de Interne al Muni-
cipiului Bucure[ti, colonelul Dumitru Dumitra[cu. Audiat la
Procuratura Militar\ `n leg\tur\ cu aceast\ `mprejurare, iat\ ce
declara acesta la 19 martie 1990: «~n seara de 20 decembrie 1989,
`n jurul orei 23.30, eu fiind la sediul Inspectoratului, am fost
chemat de primul-secretar Barbu Petrescu care, `n mod confi-
den]ial, mi-a spus c\ Nicolae Ceau[escu l-a `ntrebat dac\ se poate
organiza, `n ziua de 21.12.1989, un mare miting `n Pia]a Palatului,
a[a cum a fost cel din 1968 – cu privire la evenimentele din
Cehoslovacia. Cu toate c\ [tiam foarte bine starea de spirit din

Capital\, `n ultima perioad\ fiind difuzate foarte multe `nscrisuri [i
manifeste cu con]inut anticeau[ist, anticomunist, iar popula]ia se
pronun]a cu mult\ fermitate `mpotriva m\surilor care nu asigurau o
aprovizionare corespunz\toare cu produse agroalimentare, oamenii
muncii nu primeau retribu]iiile complete, se comenta lipsa de ap\,
energie, c\ldur\, alimente, programul TV etc., la `ntrebarea ce p\-
rere am de acest miting, am spus de la `nceput f\r\ ezitare c\ sunt
de acord [i avem `ncredere `n oamenii muncii cu care construim
socialismul. Din punctul nostru de vedere, al organelor de stat, vom
ac]iona pentru afluirea coloanelor oamenilor muncii `n lini[te [i si-
guran]\ spre Pia]a Palatului. Primul-secretar i-a telefonat lui Cea-
u[escu c\ se poate organiza mitingul, `ns\ nu a precizat ora. A avut
apoi mai multe discu]ii cu Silviu Curticeanu pentru unele detalii cu
privire la miting. Din biroul primului-secretar am dat [i eu telefon
ministrului de Interne, care era la birou, [i am raportat `n leg\tur\
cu mitingul de a doua zi»“94. Cercetarea originii acestui miting a
ar\tat c\, ini]ial, Ceau[escu ceruse organizarea unor adun\ri `n ma-
rile `ntreprinderi, mediatizate amplu prin televiziune [i radio, dar a
fost convins de Barbu Petrescu s\ accepte o singur\ mare adunare
`n Pia]a Palatului. Constantin Manea, fostul [ef de cabinet, a for-
mulat `n fa]a membrilor Comisiei senatoriale un r\spuns la proble-
ma originii mitingului care con]ine, probabil, esen]a g`ndirii lui
Nicolae Ceau[escu. Scopul a fost „s\ se fac\ mitinguri de solidaritate
cu activit\]ile organizate de conducere (subl. aut.) [i s\ fie `nfierat\
situa]ia de la Timi[oara. {i a venit 21. Ziua mitingului. P\rerea mea:
din tot ceea ce s-a spus [i s-a scris, c\ a fost sf\tuit s\ fac\ aseme-
nea miting, eu cred c\ nu e adev\rat. Este dorin]a lui, la care a ]inut
mor]i[, s\ fie organizat mitingul din 21 aici `n Pia]a Palatului. Mitin-
gul fatal“95. Prin expresia „activit\]ile organizate de conducere“ nu
putem `n]elege dec`t ordinele [i m\surile `n vederea represiunii.
94 Colectiv al MI, coordonator general de divizie Ion Pitulescu, {ase zile care au
zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989. Pledoarie pentru
Istorie, vol. I, Bucure[ti, 1995, pp. 165-166.
95 Arh. SR, Stenograma nr. 23/28 decembrie 1993, Audiere Manea Constantin, p. 23.
Deci, Ceau[escu c\uta o acoperire pentru ordinele sale ilegale.

{eful Securit\]ii Bucure[ti, colonelul Goran, va explica Comisiei
senatoriale succesiunea p\r]ilor componente ale deciziei: „Pe la 11
(noaptea, n.a.), el (Barbu Petrescu) a dat un telefon din proprie
ini]iativ\, a `ntrebat [i pe Croitoru (secretarul cu propaganda al
Comitetului Municipal Bucure[ti al PCR, n.a.) – care n-a fost de
acord s\ fac\ mitingul –, m-a `ntrebat [i pe mine [i i-am spus:
«Asta-i treaba dvs. Nu pot eu s\ zic da sau nu». A[a, [i a zis: «Po-
litrucul \sta al meu nu prea e de acord, dar o s\-i spun lui tova-
r\[ul s\ nu mai facem at`tea adun\ri `n `ntreprinderi, s\ facem...
Tovar\[ul e iubit... S\ facem un miting puternic [i combatem, [i
nu [tiu ce...» «De, [efule, face]i cum dori]i, dar s\ [ti]i – cam
nepreg\ti]i, a[a, cu dispozitivele, cu ce trebuie s\ facem.» «Las’ c\
te mai sun eu!» Eu atunci, `n condi]iile astea, am zis: «B\i, s\-i
spun lui B\rbulescu, s\-i spun lui \la... c\... dac\ e miting». Dar c\
`mi confirm\ mìne diminea]\. Diminea]\, eu `l `ntreb: «Care e
situa]ia?» «P\i – zice – la ora nou\ [i jum\tate trebuie s\ am un
r\spuns definitiv.» Dar primii-secretari de la sectoare deja adu-
seser\ puhoaie de lume `n locurile de adunare, la Gr\dina Icoanei
etc. {ti]i cum era atuncea, care s\ fie mai... prezent [i mai nu [tiu
ce... [i, p`n\ la 10.00 s-a hot\r`t s\ se ]in\“96. Noaptea va fi scurt\
pentru cei de la Bucure[ti [i `ngrozitor de lung\ pentru cei de la
Timi[oara.
Proclama]ia Frontului Democrat Român. ~n aceea[i noapte,
la Timi[oara, soarta revoltei populare intra `n criz\. Dezam\gi]i
de lipsa unei solu]ii [i a unui r\spuns consistent la dolean]ele lor,
precum [i de ecoul interven]iei lui Ceau[escu la televiziune, ma-
nifestan]ii din Pia]a Operei se risipesc pe la case. Liderii Frontu-
lui Democratic Român vor face apeluri disperate de a convinge
cet\]enii Timi[oarei s\ participe la manifesta]ii cu caracter perma-
nent [i s\ revin\ `n fiecare zi pentru a protesta pa[nic, dup\ mo-
delul est-german. Tot `n acea noapte se definitiveaz\ forma final\
96 Arh. SR, Stenograma nr. 90/4 mai 1994, Audierea colonelului Goran Gheor-
ghe, p. 60.
a Proclama]iei Frontului Democrat Român, care este cel de-al

treilea document politic al revolu]iei române:
PROCLAMA}IA
Frontului Democrat Român din Timi[oara
I. Frontul Democrat Român este o organiza]ie politic\ constituit\

la Timi[oara pentru a realiza un dialog cu Guvernul Român `n scopul
democratiz\rii ]\rii. Frontul Democratic Român condi]ioneaz\
`nceperea acestui dialog cu demisionarea tiranului Ceau[escu.
II. Propunem Guvernului României ca baz\ de discu]ii urm\-
toarele revendic\ri:
1. Organizarea de alegeri libere;
2. Libertatea cuv`ntului, presei, radioului [i televiziunii;
3. Deschiderea imediat\ a grani]elor de stat;
4. Integrarea României `n r`ndul statelor care ì garanteaz\ [i
respect\ drepturile fundamentale ale omului;
5. Eliberarea ne`nt`rziat\ a tuturor de]inu]ilor [i disiden]ilor
politici din România;
6. Revitalizarea economiei na]ionale;
7. Reforma `nv\]\m`ntului `n spirit democratic;
8. Dreptul de a manifesta liber;
9. Libertatea real\ a cultelor religioase;
10. ~mbun\t\]irea asisten]ei medicale [i a alimenta]iei publice;
11. Referitor la evenimentele din Timi[oara
Cerem cu fermitate s\ fie tra[i la r\spundere cei care au dat
ordin s\ se trag\ `n popor;
Cerem restituirea deceda]ilor pentru a fi `ngropa]i dup\ datin\,
cu doliu na]ional;
Cerem eliberarea imediat\ a tuturor celor aresta]i `n urma mani-
festa]iilor;
Cerem autorit\]ilor recunoa[terea oficial\ a Comitetului de
Ac]iune a Frontului Democratic Român `nfiin]at la Timi[oara.
Mul]umim tuturor celor care s-au ridicat `mpotriva tiraniei,
precum [i colectivului Teatrului Na]ional din Timi[oara pentru
sprijinul acordat.
Era un program politic serios, consistent, dominat de ideea

schimb\rii sistemului politic, av`nd astfel nu un caracter anticeau[ist,
ci anticomunist explicit. {i mai este important faptul c\ timi[orenii

au aclamat a doua zi acest program, l-au sus]inut, disp\r`nd pentru
prima oar\ frica de autorit\]i, inclusiv teama de consecin]ele pe care
le-ar putea suporta fiecare dintre ei. S-a dovedit dup\ revolu]ie c\ `n
noaptea aceea conducerea Frontului Democrat Român a r\mas foarte
izolat\ [i complet neap\rat\ `n sediul Operei, expus\ chiar unei con-
traac]iuni preg\tite `n `ntreprinderi de conducerea militar\ – gene-
ralul Gu[\ [i noul s\u superior, generalul Victor St\nculescu. Acesta
[i generalul Gu[\ hot\r\sc s\ nu lanseze ac]iunea, iar St\nculescu,
afl`nd c\ a fost numit „comandant militar unic al Timi[oarei“ –
func]ie care nu exista `n nomenclatorul statului român –, invoc\ o
criz\ de s\n\tate [i `ncearc\ s\ evite implicarea sa mai departe,
printr-o `n]elegere cu medici locali. Ofi]eri de Securitate de la Timi-
[oara au continuat s\ supravegheze discret desf\[urarea evenimen-
telor din cl\direa Operei. Colonelul Mavru, [eful Filajului, ne
furnizeaz\ o explica]ie plauzibil\ pentru anumite ordine date `n acea
noapte: „Aflasem la un moment dat c\ cei de la Oper\ s-au `mpot-
molit `n elaborarea platformei-program [i c\ aveau inten]ia de a tri-
mite o delega]ie la Consulatul Iugoslaviei pentru a cere ajutor. Macri
a dat ordin s\ afl\m din cine era compus\ delega]ia [i, dac\ este posi-
bil, s\ fie `mpiedicat\ s\ ia contact cu consulatul. Acest ordin l-am
tratat de la `nceput cu indiferen]\, consider`ndu-l o utopie“97. La
Bucure[ti, la comanda DSS, Macri raporteaz\ c\ leg\tura `ntre cen-
trul de spionaj iugoslav de la Consulat [i nucleul manifestan]ilor din
cl\direa Operei este dovedit\ [i, ad\ug`ndu-se celelalte informa]ii
str`nse `n zilele anterioare, se ajunge la concluzia c\ la Timi[oara
exist\ cel pu]in o implicare str\in\ direct\. Punctul 3: Deschiderea
imediat\ a grani]elor de stat din Proclama]ie apar]ine Consulatului
iugoslav de la Timi[oara. Implicarea iugoslav\ `n acel loc a fost con-
firmat\ [i pe linie militar\, ca urmare a constat\rilor f\cute [i de
DIA: „Tot ce s-a `nt`mplat referitor la demonstra]ie a fost filmat per-
manent, 24 din 24. Din datele culese de noi, casetele erau trimise
foarte operativ `n fosta Iugoslavie“98. Bine`n]eles, cei care filmau nu
97 Niculae Mavru, Revolu]ia din strad\, Ed. RAO, Bucure[ti, p. 136.

98 Jurnalul Na]ional, Nr. 3286/4 martie 2004, p. 9.
erau ziari[ti. Aceste informa]ii veneau dup\ ce implicarea re]elei

conduse de consulul iugoslav `n violen]ele din 16 [i 17 decembrie
fusese depistat\ de subunit\]ile de cercetare ale for]elor armate din
Timi[oara [i, separat, de Securitate. Reamintesc c\ lipsa de informa]ii
`n leg\tur\ cu implicarea iugoslavo-maghiar\ [i proasta colaborare cu
Securitatea l-au determinat pe Gu[\ s\ cear\ aducerea subunit\]ii de
specialitate de la Buz\u. ~n noaptea de 20 spre 21 decembrie, DIA
prime[te a[adar confirmarea implic\rii Consulatului iugoslav `n
ac]iunea grupului care atunci se concentrase la Oper\.
Pentru a mobiliza oamenii s\ r\m`n\ pe loc, liderii noului
partid vor solicita forma]iilor rock [i folk s\ c`nte `n balconul
Operei. Membrii unei astfel de forma]ii vor instala o sta]ie de
amplificare mai puternic\. Din c`nd `n c`nd, erau lansate apeluri
ca lumea s\ nu plece. Spre miezul nop]ii, situa]ia liderilor [i a
grupului mic de rezisten]i devine dramatic\, dar Lorin Fortuna,
Claudiu Iordache [i ceilal]i nu cedeaz\. ~n privin]a transform\rii
prin care trecuse popula]ia Timi[oarei `n acele c`teva zile, opinia
lui Claudiu Iordache apare ca foarte bine argumentat\: „Fenome-
nul Timi[oara ar merita o analiz\ aparte. Un ora[, mai «burghez»
dec`t altele din România anului ’89, descoper\ pe nea[teptate
resurse pentru a se r\scula `mpotriva dictaturii [i, vreme de [apte
zile, r\mas singur `n fa]a regimului, reu[e[te s\ men]in\ tensi-
unea care va precipita la Bucure[ti decizia de r\sturnare a dicta-
torului. ~n cele dou\ etape distincte ale reactivit\]ii ei – etapa de
dinaintea revolu]iei [i etapa celor [apte zile: 16-22 decembrie –
mul]imile Timi[oarei se comport\ radical diferit. Indiferen]a,
resemnarea, lentoarea dinaintea furtunii sunt `nlocuite brutal cu o
atitudine curajoas\, d`rz\, decis\, dispus\ la sacrificiu. Cine a
cunoscut, `n acele momente, mul]imea Timi[oarei nu poate uita
fervoarea sa exemplar\, revenirea n\valnic\ [i spontan\ `n fami-
lia omogen\ a condi]iei umane, destr\marea frontierelor egois-
mului, generozitatea dezl\n]uit\, curajul `naintea mor]ii cu
baioneta, pentru ca a doua zi dup\ fuga dictatorului, ca prin
miracol, ea, `ntr-un declin fulger\tor al respectului de sine, s\
revin\ la mul]imea flasc\, expeditiv\, c`rcota[\, de dinainte de
fenomen“99. Este probabil cea mai bun\ descriere literar\ a mul-

]imii inactive, incitate [i revenite la inactivitate dup\ consumarea
incit\rii profesioniste.
Autorul celei mai echilibrate [i, se pare, a celei mai autentice
relat\ri a evenimentelor din Timi[oara, Miodrag Milin, va povesti
momentele dramatice ale acelei nop]i: „M-am dus cu 150-200 de
oameni la Oper\. ~n Oper\ n-au mai r\mas dec`t pu]ini. Aveam [i o
arm\. Am strigat: «Români, aduna]i-v\! Avem nevoie de voi! Nu
trebuie s\ da]i dovad\ de la[itate `n aceast\ noapte!» Am plecat
dup\ oameni, care r\m\seser\ la Consiliu. Au venit vreo 3 000 (pro-
babil o eroare de tipar, `n loc de 300, n.a.). ~n acea noapte n-a fost
nici Fortuna, nici V`rtan. (Lorin Fortuna mi-a m\rturisit c\ el a
definitivat «Proclama]ia Frontului Democratic Român constituit la
Timi[oara», asistat de `nc\ c`]iva – Lumini]a Milutin, Claudiu
Iordache... A precizat c\ textul a fost des\v`r[it joi, 21 decembrie, la
ora 3 diminea]a, `n foaierul de la etajul Operei. Proclama]ia a fost
citit\ `ntìa dat\ `n balconul Operei Române din Timi[oara, de c\tre
acela[i Lorin Fortuna, `n diminea]a zilei de joi, la ora 09.00. Acest
prim document oficial al revolu]iei, dat publicit\]ii noastre, a fost
totu[i datat 20 decembrie 1989). Am fost prea pu]ini. ~n acea noapte
am albit. A fost cea mai grea noapte din via]a mea!“100. Prezen]a
lupt\torilor DIA [i a para[uti[tilor de la Caracal a amplificat starea
de iritare a ofi]erilor de Securitate, Radu Tinu raport`ndu-i lui Iulian
Vlad nemul]umirea [i protestul s\u pentru prezen]a for]elor speciale
ale Armatei, care „`ncurc\ lucrurile aici, se bag\ peste noi“. Era o
manifestare a animozit\]ii `ntre Securitate [i Armat\, ce va izbucni
`n conflict violent imediat dup\ 22 decembrie.
B`lbìelile de la Bucure[ti. ~n noaptea de 20 spre 21 decembrie
1989 alarmarea G\rzilor patriotice [i chemarea salaria]ilor de pe
platformele industriale Pipera [i B\neasa din Bucure[ti s-au f\cut
99 Claudiu Iordache, Polul de Putere, Ed. IRINI, Bucure[ti, 2002, pp. 85-86.
100 Miodrag Milin, „Azi în Timi[oara, mîine-n toat\ ]ara!“ în Timi[oara, 16-22 de-
cembrie 1989, Ed. Facla, Timi[oara, 1990, pp. 76-77. (Primul document oficial al
revolu]iei nu este Proclama]ia Frontului Democrat Român de la Timi[oara, ci Pro-
clama]ia Frontului Popular Român de la Ia[i.)
la ora 02.00. Au fost distribuite uniforme [i materiale de propa-

gand\, apoi oamenii au fost trimi[i s\ a[tepte `n birouri [i sec]ii
ordinul de plecare. La ~ntreprinderea Optica Român\ nu s-a dat
alarma, oamenii au venit normal la serviciu [i abia acolo au fost
anun]a]i c\ vor participa la miting. Alte `ntreprinderi au `nceput
afluirea, pe jos, `nc\ de la ora 06.00, fapt care a fost observat de
Securitate. Generalul Vlad a telefonat la CC `ntreb`nd ce caut\ oa-
menii la ora aceea pe strad\. ~n acea noapte a avut loc o dezbatere
agitat\ `n cadrul Comitetului Municipal de Partid `n care s-au for-
mulat opinii pro [i contra mitingului, Barbu Petrescu fiind presat de
faptul c\ la ora 09.00 trebuia s\ se prezinte la Ceau[escu pentru a
primi decizia final\. Securitatea a constatat c\ `n ora[ se `nt`mpl\
dou\ lucruri anormale: grupuri mari de salaria]i deplas`ndu-se pe jos
spre punctele de adunare [i grupuri mici de tineri suspec]i, asista]i
de autoturisme Dacia [i Lada, care migreaz\ `n jurul locurilor de
adunare ale celor dintì. La conducerea DSS apar primele rapoarte
verbale despre grupurile de tineri [i informa]ia c\ unii dintre ei
vorbesc stricat române[te sau nu vorbesc deloc. Ei sunt identifica]i
provizoriu ca basarabeni. Totodat\, din teritoriu vine informa]ia c\
unele coloane de ma[ini sovietice din Transilvania [i Banat, precum
[i grupuri de tineri `mbarcate pe trenuri de la Timi[oara se `ndreapt\
spre Bucure[ti. Unii dintre indivizii suspec]i se interesau cum s\
ajung\ `n cutare loc sau cutare loc, dar locurile pe care le c\utau
erau cele foarte centrale, astfel c\, dac\ erau români, era imposibil
s\ nu fi [tiut unde sunt Pia]a Universit\]ii, Pia]a Palatului [i Pia]a
Roman\, pentru c\ acestea erau locurile c\utate. Indivizii grupului
ciudat de la Gr\dina Icoanei, conform descrierii f\cute de Filaj, „erau
`mbr\ca]i ca militarii no[tri `n termen care asigurau traseele, civil, dar
cu costumele acelea ieftine care st\teau ca naiba pe ei [i noi le
spuneam «]inut\ de civil», pentru c\ vedeai de la o po[t\ c\ sunt mili-
tari. Nu vorbeau. Se pare c\ ar fi `ncercat s\ se ata[eze unui grup [i au
fost respin[i, fiindc\ erau ni[te ordine“. Epopeea salaria]ilor aduna]i
pentru miting continu\ [i la primele ore ale dimine]ii de 21 decem-
brie. Gazetarul Dan Constantin a surprins c`teva cazuri: „«Noi, cei de
la Institutul de Cercet\ri [i Proiect\ri Mecanic\ Fin\, veneam pe jos
de la Obor p`n\ `n Pia]a Palatului», `[i aminte[te Ionic\ P., pe atunci

salariat. «Am intrat, spre locul nostru, spre Cina, l`ng\ Biblioteca
Central\ Universitar\, dar dup\ c`teva minute am fost trimi[i `napoi
spre Institut. Mi s-a spus c\ mitingul se anulase. C`nd am ajuns la
Institut am plecat `napoi spre Pia]a Palatului, unde trebuia s\ ajungem
dup\ noul ordin pe la 10.45. A[a c\ noi am fost `n aceea[i zi de dou\
ori `n pia]\», precizeaz\ Ionic\ P. Cei de la (Uzinele) 23 August tre-
buiau s\ vin\ spre centrul Capitalei cu autobuzele ITB. Cineva a anu-
lat `ns\ comanda pentru autobuze, a[a `nc`t miile de oameni au venit
pe jos, aproape 10 km“101. Confuzia a fost creat\ de opozi]ia pe care a
primit-o Barbu Petrescu `n cadrul [edin]ei de comandament de la
Prim\rie, unii activi[ti de partid consider`nd mitingul o eroare. De
aceea, p`n\ la prezentarea lui Barbu Petrescu la Ceau[escu nu s-a [tiut
sigur dac\ va fi un mare miting sau vor fi numai adun\ri de solidari-
tate `n `ntreprinderi. Un colonel din conducerea Inspectoratului
Securit\]ii Bucure[ti va aduce c`teva am\nunte neobi[nuite `n leg\tur\
cu implicarea Securit\]ii `n mecanismul care a dus la ]inerea mitingu-
lui: „El (Nicolae Ceau[escu, n.a.) voia s\ viziteze `n ziua de 21 de-
cembrie vreo 15-17 `ntreprinderi bucure[tene. Noi, cei care ne
ocupam tocmai cu aceast\ treab\, [tiam care este starea de spirit a
popula]iei, mai ales dup\ cele `nt`mplate la Timi[oara, nu am fost de
acord. Cei de la Departamentul Analize-Sinteze au spus c\ aceste vizite
nu sunt oportune din acest punct de vedere, dar mai mult nu existau
for]e care s\ fie desf\[urate pentru protec]ia lor `n 17 `ntreprinderi (...)
Or, Securitatea Bucure[ti avea `n total o sut\ [i ceva de oameni, la care
`[i aduceau contribu]ia [i re]elele de leg\tur\. Cum s\-i `mpar]i pe \[tia
la 17 `ntreprinderi? Prin urmare, le-am spus celor de la partid c\ ar fi
o mare gre[eal\ organizarea acestor vizite. C`nd generalul Vlad a pre-
zentat problema la CC, s-a venit cu ideea mitingului. Cel care a avut
aceast\ idee a fost, din c`te [tiu eu, Barbu Petrescu“102. Informa]iile,
101 Dan Constantin, „21 decembrie ’89: mitingul nim\nui“ în Jurnalul Na]ional,
Nr. 3320/15 aprilie 2004, p. 6.
102 Eugen Ciufu, „Unit\]ile antitero înl\turate din pia]\“ în Jurnalul Na]ional, Nr.
3321/16 aprilie 2004, p. 7. (Interviu cu „un colonel care a avut func]ie de conducere
în cadrul Securit\]ii Municipiului Bucure[ti“, care a dorit s\-[i p\streze anonimatul.)
care se pare c\ apar]in colonelului Botofei – ofi]er cu sarcini `n

asigurarea traseelor –, con]in lucruri greu de acceptat: vizitarea a
17 `ntreprinderi `ntr-o zi, amestecul generalului Vlad `n deciziile
Municipiului. Nu sunt serioase, credibile, probabil c\ reprezint\
idei, propuneri din noaptea aceea, zvonuri. Decizia final\ i-a
apar]inut lui Ceau[escu [i [tim sigur c\ el a optat pentru un mare
miting, deoarece avea de dat dou\ mesaje centrale: o sporire salari-
al\ [i denun]area amenin]\rii sovietice, ca `n 1968.
Indecizia structurilor de partid din noaptea aceea a derutat [i
Direc]ia V, inclusiv Serviciul G\rzi, care avea misiunea s\ asigure
paza CC din interior. Colonelul Octavian Nae, [ef al acestui servi-
ciu, va ar\ta c\, de regul\, exista un dispozitiv de siguran]\ `n jurul
Pie]ei Palatului, instalat `n anumite apartamente goale sau locuite
de colaboratori, precum [i la Hotelul Bucure[ti. Totodat\, erau am-
plasa]i luneti[ti pe cl\dirile din jurul pie]ei, care `ns\ nu deschideau
focul dec`t la ordin, dac\ observau ceva concret, iminent [i numai
`mpotriva unor posibili tr\g\tori ap\ru]i la nivelurile superioare ale
cl\dirilor sau pe cl\diri. Se urma o procedur\ standard, care `ns\ nu
era complet asimilat\ pentru c\ nu avuseser\ ocazia s\ o foloseas-
c\. Dispozitivul de lupt\ al luneti[tilor de pe acoperi[ul Palatului
nu permitea executarea focului `n jos, spre pia]\. La scurt timp
dup\ miezul nop]ii, colonelul Nae prime[te confirmarea c\ se va
]ine un miting [i ordinul s\ se deplaseze `n pia]\ pentru a preg\ti
supravegherea pavoaz\rii [i a instal\rii celor de la Televiziune.
Ace[tia `ns\ nu au ap\rut. ~nainte de ora 09.00 se `ntoarce la sediu,
crez`nd c\ mitingul nu se mai ]ine, dar este trimis din nou `n
pia]\103. Constat`nd dezordinea grupurilor venite de la `ntreprinderi
[i faptul c\ nu s-au putut a[eza dispozitivele de ordine, colonelul
Nae va cere amplasarea unei camere de filmat `n cl\direa Biblio-
tecii Centrale Universitare. Filmul se afl\ `n arhivele SRI. Un ofi]er
de rang `nalt al Direc]iei V a declarat Jurnalului Na]ional: „~n noap-
tea de 20-21 decembrie 1989 am primit ordin de la generalul Bucu-
rescu Gianu, care era `n perioada aceea [eful Comandamentului (de
103 Arh. SR, Stenograma nr. 44/ 9 februarie 1994, Audierea colonelului Nae
Octavian, p. 17.
organizare a protec]iei mitingului, n.a.), ca s\ iau m\suri pentru ca

a doua zi s\ se desf\[oare un miting `n pia]\. ~n diminea]a zilei de
21 decembrie, cu efectivele din cadrul Direc]iei V [i altele de la
trupele de Securitate, geni[ti, de la Capital\ [i USLA, s-a f\cut ve-
rificarea complet\ `n pia]\, inclusiv la canalele subterane de cana-
lizare. Cu alte cuvinte, s-a verificat absolut tot ceea ce exista `n
pia]\. ~n cursul dimine]ii au sosit [i ma[inile de la Televiziune,
carele de reportaj [i ma[inile de sonorizare. {i acestea au fost ve-
rificate, [i, din momentul `n care au fost verificate, am avut ofi]eri
[i subofi]eri speciali[ti `n sonorizare care au r\mas `n aceste ma[ini
ale televiziunii“104. Aceast\ ultim\ informa]ie este extrem de
important\ pentru c\ pune `n discu]ie versiunea accidental\ a spar-
gerii mitingului din cauza unei erori a operatorilor de la carele de
reportaj ale Televiziunii, care ar fi dat sonorul peste limita admisi-
bil\. Informa]ia este confirmat\ de cealalt\ surs\ a Jurnalului Na]i-
onal, colonelul din Securitatea Bucure[ti: „La ora 6 diminea]a,
Compartimentul tehnic al Direc]iei V a verificat Pia]a. Dup\ verifi-
care, Pia]a a fost predat\ unor dispozitive de `nchidere a zonei, dis-
pozitive formate numai din mili]ieni, pentru c\ oamenii no[tri erau
`mpr\[tia]i“105. Acest dispozitiv de `nchidere nu a fost perfect, a
fost constituit cu `nt`rziere [i a l\sat goluri mari [i zone slab prote-
jate. Totodat\, conform m\rturiei colonelului Ion Botofei, loc]iito-
rul pe linie antitero al Securit\]ii Bucure[ti, „nu s-a putut asigura
supravegherea [i observarea perimetrelor [i, de asemenea, nu a mai
fost timp pentru crearea unor culoare [i a unor zone de protec]ie a
celor care `nso]eau manifestan]ii“106.
Este interesant c\ aceste culoare [i zone de protec]ie, de[i atunci
apucaser\ s\ fie bine organizate, „c\zuser\“, fuseser\ dezorganizate
[i cu ocazia Congresului. Dup\ terminarea lucr\rilor Congresului al
XIV-lea, Nicolae Ceau[escu a ie[it `n Pia]a Palatului pentru o „baie
de mul]ime“ [i a mers pe un astfel de culoar pentru a saluta
104 Valentin Zaschievici, „Securitatea a ratat «spectacolul»“ în Jurnalul Na]ional,

Nr. 3320/15 aprilie 2004, p. 7.
105 Eugen Ciufu, loc. cit., p. 7.
106 Ibidem. (Declara]ia colonelului Ion Botofei.)
mul]imea. Colonelul Nae arat\ c\ Direc]ia V a sc\pat de sub con-

trol situa]ia, Ceau[escu fiind `nghesuit, strivit, busculat de entuzias-
mul mul]imii [i numero[i participan]i au ajuns `n contact direct,
fizic cu el, ceea ce din punctul de vedere al procedurilor serviciilor
de gard\ `nsemna „atentat reu[it“. Scena a f\cut `nconjurul lumii,
deoarece principalele canale de televiziune americane o trans-
miteau `n direct. Academicianul Dinu C. Giurescu, aflat atunci `n
Statele Unite, a relatat istoricului Marian Oprea c\ „pe televi-
ziunile americane vedeam cum, din or\ `n or\, se `ntrerupea emisia
[i se transmiteau secven]e de la mitingul de final al Congresului
al XIV-lea“. Dar [i mai interesant este c\ mul]imea din Pia]a
Palatului din ziua `ncheierii Congresului al XIV-lea al PCR era
aceea[i cu mul]imea adus\ la miting `n 21 decembrie. Oamenii
erau aceia[i, sectoarele repartizate `ntreprinderilor, acelea[i. La 24 no-
iembrie, cu numai o lun\ `n urm\, oamenii `l aclamaser\ pe Ceau[escu
de aproape, d\duser\ m`na cu el, i-au vorbit. Nimeni din zecile de mii
de oameni str`n[i acolo, dup\ acelea[i proceduri, de c\tre Comitetul
Municipal al partidului nu a strigat vreo lozinc\ anticeau[ist\.
Pu]ine informa]ii au fost c\utate `n r`ndurile Mili]iei, de[i aceas-
ta a fost pe strad\ tot timpul [i a v\zut destule. Colonelul (r) Ionel
Bejan a relatat urm\toarele: „La data evenimentelor din decembrie
1989 eram un t`n\r c\pitan de Mili]ie judiciar\. Evenimentele au
`nceput s\ se precipite `n dup\-amiaza zilei de 17 decembrie, c`nd a
fost dat\ alarma la Mili]ia Capitalei [i, implicit, la toate unit\]ile [i
subunit\]ile din subordine. La momentul alarmei, informa]iile
despre evenimentele de la Timi[oara erau extrem de vagi [i con-
fuze, materialele venite de la e[aloanele superioare f\c`nd referire
la «grupuri de huligani [i elemente du[m\noase care au devastat
magazinele [i institu]iile situate `n centrul municipiului». De la
aceast\ dat\ efectivele nu au mai p\r\sit sediul unit\]ii dec`t `n mi-
siuni cu caracter preventiv, specifice muncii [i adaptate momentu-
lui. Asta p`n\ la data de 21 decembrie 1989, c`nd, la ora 06.30, am
plecat de la unitate `mpreun\ cu al]i colegi [i ne-am prezentat la
sala de festivit\]i a Mili]iei Capitalei unde, la ora 07.00, s-a f\cut
instruirea efectivelor ce aveau s\ participe la m\surile de ordine
prilejuite de mitingul ce urma s\ se desf\[oare `n Pia]a Palatului.

Dup\ terminarea instruirii, efectivele au r\mas `n rezerv\ (contrar
precedentelor misiuni, c`nd de obicei se intra `n dispozitiv imediat),
p`n\ `n jurul orei 09.00, c`nd s-a primit ordinul de a se intra `n dis-
pozitiv. Am ajuns `n Pia]\ unde am stat aproximativ 30 de minute.
Apoi am revenit la sala de festivit\]i, unde am r\mas `n continuare
`n rezerv\. La aproximativ ora 11.00 am primit ordin s\ intr\m din
nou `n dispozitiv, lucru care s-a realizat. Au `nceput s\ vin\
grupurile de muncitori de pe marile platforme industriale. ~ntre
momentul instal\rii dispozitivului [i sosirea grupurilor de munci-
tori (circa 45 minute – o or\), am intrat `n contact cu colegii no[tri
de la Securitatea Municipiului Bucure[ti, care erau `n acela[i dis-
pozitiv [i care cuno[teau cu mult mai bine situa]ia operativ\, `n
contextul evenimentelor de la Timi[oara. Din discu]iile avute cu
ace[tia s-au conturat clar c`teva elemente, care, legate de eveni-
mentele care s-au derulat `n continuare `n Pia]a Palatului cu ocazia
mitingului, nu ni s-au mai p\rut deloc ciudate. ~n primul r`nd, mi s-a
relatat c\ de la Timi[oara urma s\ soseasc\ la Bucure[ti, cu trenul
nr…, un grup de circa… persoane (se cuno[tea cu exactitate
num\rul de persoane ce urmau s\ soseasc\ `n Bucure[ti), care, de la
Gara de Nord, aveau s\ se deplaseze pe jos `n Pia]a Palatului, unde
era `n desf\[urare mitingul. Ei urmau s\ ac]ioneze de a[a manier\ –
nu mi s-a spus cum, dar am avut impresia c\ se cuno[tea [i cum vor
ac]iona `n mul]ime – `nc`t s\ se produc\ dezordinea care s\ duc\ la
spargerea mitingului. Nu doresc s\ fac specula]ii, dar din prezen-
tarea evenimentelor de mai sus `n mod cronologic, se poate trage [i
concluzia c\ cineva s-a `ngrijit s\ coreleze de a[a manier\ succe-
siunea instal\rii dispozitivelor cu intrarea muncitorilor `n Pia]a Pa-
latului, astfel `nc`t sosirea grupului de la Timi[oara s\ nu le
devanseze“107. Corelarea a apar]inut lui Nicolae Ceau[escu [i lui Ion
Dinc\, prin faptul c\ ei a[teptau efectul ac]iunii deta[amentelor de
G\rzi patriotice trimise la Timi[oara, care trebuiau s\ spulbere mani-
festa]ia de acolo. Negocierile [i fraternizarea de la Timi[oara, e[ecul
pp. 140-141.
acelei misiuni au provocat oscila]iile puterii centrale `n privin]a orei

de `ncepere a mitingului de la Bucure[ti.
De fapt, problema originii suspecte a „ideii mitingului“ provine
din mecanismul teoriei despre conspira]ia sovietic\ `n sprijinul lui
Ion Iliescu, `n sensul c\ un spion sovietic din anturajul lui Ceau[escu
i-a sugerat acestuia s\ organizeze mitingul pentru a putea fi debarcat
printr-o revolt\ popular\. Astfel de teze sub]iri nu fac altceva dec`t
s\-l deruteze pe cel interesat de aflarea adev\rului [i s\ discrediteze
chiar filonul destul de solid al tezei interven]iei sovietice. A[a cum
am v\zut mai sus, Moscova era `ngrijorat\ de perspectiva denun]\rii
implic\rii ei `n diversiunea de la Timi[oara [i de posibilitatea ca
Ceau[escu, `n fa]a unei mul]imi consistente, s\ ob]in\ sprijinul popu-
lar – sigur, de imagine – pentru r\m`nerea la conducere. Din aceste
motive, Moscova ajunge s\ amenin]e pe linie diplomatic\ [i decide
s\ saboteze mitingul. Pentru c\, ceea ce s-a `nt`mplat `n Pia]a Pala-
tului a fost un miting sabotat. Mul]imea aceea nu a venit s\ manifeste
`mpotriva lui Ceau[escu, indiferent ce sim]ea fiecare, nu a avut nici o
reac]ie c`t timp au vorbit muncitorii, iar `n momentul `n care a
`nceput s\ vorbeasc\ Ceau[escu s-a `nt`mplat ceva `mpotriva mul-
]imii, ceva care nu era produs de ea. Acesta este firul logic. ~ns\ teza
„revoltei spontane“ a ajuns s\ sus]in\ c\ mul]imea adus\ `n pia]\ la
miting s-a revoltat `mpotriva lui Ceau[escu, ceea ce este [i hilar, [i
fals. Ea a fost preluat\ [i exploatat\ mai ales `n str\in\tate, de ziari[ti
[i autori occidentali.
~n diminea]a de 21 decembrie, Ceau[escu a venit la ora 08.00 [i
a intrat `n cabinet cu D\sc\lescu [i Bobu, care i-au raportat situa]ia
de la Timi[oara. La ora 08.30, Ceau[escu l-a chemat pe Barbu
Petrescu. ~n leg\tur\ cu acest moment avem o m\rturie a unui ac-
tivist de partid din cl\direa CC, consilierul de pres\ Eugen Flo-
rescu, care l-a `nt`lnit pe Barbu Petrescu pe hol:
„Eugen Florescu: (...) ~n ziua de 21 decembrie am revenit la

sediu la ora 08.00, c`nd `ncepea programul meu, [i l-am `nt`lnit `n
drum spre biroul meu pe Barbu Petrescu, care avea o serviet\ mare
la el. Agitat, emo]ionat. «Ce se `nt`mpl\?», `l `ntreb. «Nenoroci]ii
\[tia m\ `mpiedic\ s\ organizez mitingul `n favoarea tovar\[ului

Ceau[escu – `mi spune. Se retrag.»
AMS: Era vorba de Securitate [i de Consiliul Municipal..., s-au
opus.
EF: Da, de ei era vorba. «Am trimis toat\ noaptea oamenii la
`ntreprinderi», a continuat, iar eu i-am spus: «Pe vremea asta de
iarn\, ai ]inut oamenii `n `ntreprinderi?! Nu pot s\ ias\ dec`t ne-
cazuri». «Nu, tovar\[ul, eu vreau s\-l fac, dar m\ `mpiedic\ unii.»
AMS: Care unii?
EF: Unii, n-a spus, dar erau clar cei aminti]i de dvs. Am trecut
`mpreun\ prin fa]a biroului lui Curticeanu [i el a intrat la Curti-
ceanu. Eu am urcat la Mitea, la etajul 4, [i c`nd urcam [i intram pe
culoar, iese Curticeanu urmat de Barbu Petrescu [i Curticeanu stri-
ga la el: «}ine minte de la mine, dac\ tu convingi s\ se ]in\ mitin-
gul, eu din clipa asta m\ arunc pe fereastr\, fiindc\ totul s-a
terminat». Avusese o premoni]ie Curticeanu. M-am dus la Mitea s\
`nregistr\m cuv`ntarea, cuv`ntarea lui Ceau[escu la miting. {i c`nd
ajung, Mitea `mi spune: «Acum mi s-a dat telefon de la Cabinetul 1,
s\ se ]in\ mitingul».“108
Barbu Petrescu a ie[it dup\ mai pu]in de o jum\tate de or\ [i a

anun]at c\ la 12.00 va fi miting. A[adar, abia dup\ ora 09.00 s-a
[tiut cu certitudine c\ mitingul se va ]ine. Totodat\, Ceau[escu a
convocat un CPEx pentru ora 10.30, cu scopul de a-i informa pe
membrii acestuia de cre[terile salariale pe care le hot\r`se singur `n
acea noapte. Referindu-se la succesiunea CPEx-urilor, Dumitru
Popescu a ar\tat c\ „nu a mai convocat CPEx-ul dec`t joi diminea]a
[i atunci pentru cu totul alte chestiuni dec`t cele aflate la ordinea
zilei `n ]ar\. Joi diminea]a n-a pomenit un cuv`nt despre Timi[oara [i
derivatele ei. A informat doar c\ a hot\r`t s\ majoreze salariile mi-
nime, cu o sum\ modic\ [i s\ adauge ceva la ajutoarele pentru copii.
La sf`r[itul [edin]ei a comunicat laconic [i parc\ `n treac\t: Comitetul
Municipal Bucure[ti ne invit\ la o demonstra]ie a oamenilor muncii.
108 Ibidem, pp. 84-85.
Am ie[it pe balcon. Am asistat la cunoscutul miting“109. La

`nceputul acestuia au fost programa]i [ase reprezentan]i ai munci-
torimii s\ vorbeasc\ `nainte de discursul lui Ceau[escu. F\c`nd
reconstituirea evenimentului, senatorul Sergiu Nicolaescu va iden-
tifica structura for]elor de ordine apar]in`nd Mili]iei [i trupelor de
securitate-mili]ie110. Totodat\, el va ar\ta c\ o parte din for]ele
Ministerului de Interne au fost trimise spre dispozitive `n civil:
„Pentru asigurarea m\surilor de ordine `n zon\, au fost concentrate
`n diminea]a zilei de 21.12.1989, 147 de cadre de mili]ie echipate `n
majoritate `n militari, dar [i `n civil, 300 de ofi]eri de la {coala
Militar\ de Perfec]ionare a Cadrelor de Mili]ie din Bucure[ti, ace[tia
to]i `n ]inut\ civil\“111. Ofi]erii de la {MPCMB nu au apucat s\ mai
fie folosi]i, fiind retra[i `nainte s\ intre `n dispozitiv. Cronologia
spargerii mitingului printr-o ac]iune diversionist\ a fost publicat\ de
cotidianul Jurnalul Na]ional, pe baza imaginilor video:
„Ora 12.00: Manifesta]ia popular\ din Pia]a Palatului `ncepe.

Lozinci: «Vom munci [i vom lupta, ]ara o vom ap\ra!»; «Ceau-
[escu-Pace!». Iau cuv`ntul reprezentan]ii oamenilor muncii din Ca-
pital\. Au spus acela[i lucru: «Am luat cuno[tin]\ de situa]ia grav\
de la Timi[oara, de `ncerc\rile cercurilor reac]ionare [i imperialiste
de a ne abate de pe drumul construc]iei socialismului...»; «S\ comba-
tem campania furibund\ a imperialismului `mpotriva statelor care-[i
ap\r\ suveranitatea...» ~n total, [ase vorbitori: cinci tovar\[i [i o to-
var\[\. Ultimul i-a adresat [efului statului c\lduroasa rug\minte de a
lua cuv`ntul. Preambulul mitingului a ]inut fix o jum\tate de or\.
Ora 12.30: Ia cuv`ntul Nicolae Ceau[escu. Adreseaz\ cele mai
bune ur\ri oamenilor muncii din Capital\. Roste[te c`teva fraze
dup\ care, culmea-culmilor, adreseaz\ mul]umiri «organizatorilor
acestei manifest\ri populare».
109 Dumitru Popescu, Un fost lider comunist se dest\inuie: „Am fost [i cioplitor
de himere“, Ed. Expres, Bucure[ti, f.a., p. 379.
110 Sergiu Nicolaescu, Cartea revolu]iei române. Decembrie 1989, Ed. „Ion Cris-
toiu“, Bucure[ti, 2000, p. 113.
111 Ibidem, p. 112.
Ora 12.31: ~n momentul `n care Ceau[escu mul]ume[te organi-

zatorilor, vocea ì este `necat\ de tumultul ce r\zbate dinspre mul-
]ime. Un vuiet grozav, acompaniat de ]ipete. El r\m`ne cu m`na
ridicat\. Prive[te `n mul]ime [i nu pricepe ce vede [i ce aude. Zice
«Alo!». O dat\, de dou\ ori, de zece ori. ~n spatele lui se aude:
«|[tia vin `n sediu!» [i «A dat unul cu ceva!». Panic\ `n balconul
CC. «Lini[te!» – se aude [i vocea Elenei Ceau[escu, sufocat\ de
zgomotul indecis ce venea de jos. R\ma[i f\r\ grai, Nicolae [i
Elena cioc\nesc cu creionul `n microfon: «Tovar\[i, a[eza]i-v\
lini[ti]i la locurile voastre».
Ora 12.36: Ea c\tre el: «Vorbe[te-le». Cineva din spate: «Asta-i
o provocare!». Ceau[escu `[i recap\t\ vocea: «Ast\zi, am luat o
important\ hot\r`re privind nivelul de trai al popula]iei. Vom majo-
ra retribu]ia cu 200 de lei...»
Ora 12.39: Din nou, rumoare, ]ipete `n pia]\. D\sc\lescu ì
arat\ Elenei ceva cu degetul, `ntr-o zon\ unde steagurile erau agi-
tate cu mult\ vigoare. Ceau[escu continu\ discursul.
Ora 12.41: Se vede clar cum manifestan]ii dinspre Ateneu p\-
r\sesc pia]a.
Ora 12.51: Mitingul se termin\, Ceau[escu [i suita intr\ `n CC.
~n Pia]\ mai r\m\sese pu]in\ lume, vreo 15.000 de oameni, care se
risipesc `n dezordine.“112
Textul ne ofer\ prilejul s\ coment\m c`teva secven]e, privite

dintr-un punct de vedere neanalizat p`n\ acum, cel al liderilor
politici afla]i `n balconul Comitetului Central al PCR. Lozincile
strigate de activi[ti la `nceputul mitingului au particularitatea temei
r\zboiului, pe care Ceau[escu o dirija de c`te ori era vorba de o
adunare `n care inten]iona s\ transmit\ mesaje cu caracter pacifist,
legate de vreun eveniment interna]ional violent sau ap\rea vreo
amenin]are. ~n lozinca „Vom munci [i vom lupta, pacea o vom ap\-
ra“ cuv`ntul pacea este `nlocuit cu ]ara, fiind vorba de inten]ia lui
Ceau[escu de a demonstra c\ ]ara este `n pericol de invazie. A doua
112 „Cronologia e[ecului“ în Jurnalul Na]ional, Nr. 3323/19 aprilie 2004, p. 5.
lozinc\: „Ceau[escu-Pace!“ `nt\re[te aceast\ supozi]ie. Cei cinci

vorbitori se vor referi `ns\ la agresiunea „imperialist\“, ceea ce era
de regul\ o trimitere la Statele Unite, dovad\ c\ Ceau[escu nu era
`nc\ hot\r`t s\ atace direct URSS. Este greu de `n]eles ce era `n
capul lui Ceau[escu, deoarece mobilizarea românilor pentru a com-
bate „campania furibund\ a imperialismului `mpotriva statelor care
`[i ap\r\ suveranitatea“ nu putea fi dec`t o preg\tire pentru denun-
]area atacului SUA asupra statului Panama. Ce impact putea avea
acest subiect asupra românilor? Se putea decreta starea de necesi-
tate sau de r\zboi pe o astfel de „amenin]are“? Dup\ reluarea mitin-
gului, Ceau[escu atac\ subiectul Timi[oara – de fapt, al interven]iei
sovietice –, dar extrem de vag, vorbind despre „ac]iunea conjugat\
a cercurilor care vor s\ distrug\ integritatea [i suveranitatea“,
despre cei care ac]ioneaz\ `n slujba „diferitelor servicii de spionaj“
[i despre cei care vor s\ „reintroduc\ [omajul“ `n România. Ca [ef
de stat – privind lucrurile din perspectiva practic\ a exercit\rii pu-
terii –, Ceau[escu face o gre[eal\ capital\. El `nc\ nu este con[tient
de amploarea evenimentelor aflate `n curs de desf\[urare pe plan
intern [i extern [i mai crede c\ o confruntare `ntre muncitorii din
Oltenia [i cei de la Timi[oara va aduce potolirea revoltei, urmat\ de
„dezbaterea cu deplin\ r\spundere a tuturor problemelor privind
dezvoltarea societ\]ii noastre“113. Pentru mersul revolu]iei, con-
fuzia lui Nicolae Ceau[escu, dar mai ales frica de sovietici – de
unde [i incapacitatea de a denun]a implicarea Moscovei `n eveni-
mentele din România –, au fost un mare avantaj. ~n continuare,
observ`nd reac]iile celor din balcon – persoane av`nd vizibilitatea
cea mai bun\ `n pia]\ –, vom constata c\ au existat dou\ reac]ii
imposibil de falsificat: „A dat unul cu ceva!“ [i „Asta-i o provo-
care!“ Ele vin s\ sus]in\ teza existen]ei reale a unei ac]iuni diver-
sioniste `n pia]\. Indiferent dac\ persoana care a spus „A dat unul
cu ceva“ a [i v\zut sau auzit explozia sau doar a fost informat de
jos prin intermediul sta]iilor mobile ale Securit\]ii, ambele versiuni
113 Ap\rarea cuceririlor socialiste, a independen]ei [i integrit\]ii teritoriale a

României. Cuvîntarea tovar\[ului Nicolae Ceau[escu la mitingul oamenilor muncii
din Municipiul Bucure[ti în ziua de 21 decembrie 1989, p. 2.
presupun un fapt real. Dumitru Popescu a fost [i el martorul dezor-

ganiz\rii mitingului: „S-a auzit un zgomot ca de petard\ [i un h`rìt
`n instala]ia de sonorizare. Dup\ care, un [uvoi s-a n\pustit dinspre
Hotel Bucure[ti. Mii de oameni au rupt-o la fug\ [i s-au bifurcat. O
parte a luat-o pe Calea Victoriei `n jos, cealalt\ a venit sub balconul
CC“114. Relatarea lui Dumitru Popescu este `ns\ foarte interesant\
`ntr-un anumit punct precis. Dup\ ce descrie momentul petardei [i
apoi explic\ cum s-au regrupat activi[tii [i cei de la Interne sub bal-
conul CC [i dup\ ce mitingul a continuat, Dumitru Popescu indic\
existen]a unui al doilea val de presiune asupra manifestan]ilor:
„Ceau[escu a re`nceput s\ vorbeasc\. Din nou ova]ii, `n special din
partea celor veni]i `n fa]a sediului, [i parc\ mai `nd`rjite, mai demon-
strative, ca s\ arate ceva cuiva. {i din nou o ruptur\, din nou
trop\ial\, panic\. Cineva, directorul de cabinet, i-a [optit ceva la
ureche lui Ceau[escu. El a `nceput s\ comprime, m\surile preco-
nizate le-a rezumat `n c`teva fraze“115. Acest al doilea val este cel
provocat de ac]iunea nucleului protestatar de la Hotel Bucure[ti,
deoarece avem informa]ii sigure c\ grupul nu a putut trece `n
prima faz\ de for]ele de ordine [i c\, abia dup\ exploziile [i vui-
etul din pia]\, cordoanele de siguran]\ fiind sparte, grupul de la
Hotel Bucure[ti a reu[it s\ p\trund\ pe o anumit\ por]iune spre
pia]\. Prin urmare, teza simplist\ a panicii provocate de grupul de
la Hotel Bucure[ti pare mai degrab\ o alt\ dezinformare menit\
s\ induc\ imaginea unui fapt de origine natural\, revolu]ionar\.
Constantin Manea a adus [i el o anumit\ siguran]\ `n privin]a
m\rturiilor despre dezorganizarea mitingului: „S-a `nt`mplat bus-
culada aceea `n fa]a intr\rii de la A1 [i `n partea cealalt\. Spun
unii c\ a fost o chestie central\ cu o petard\, una singur\. Nu e
adev\rat. Dou\ au fost. Una acolo, una dincolo (...) Deci dou\
petarde au fost; una `ntr-o extrem\ [i una `n cealalt\. Imediat una
dup\ alta“116. P`n\ [i Nikolai Morozov confirm\ existen]a unui act
114 Dumitru Popescu, op. cit., p. 380.

115 Ibidem, p. 381.
deliberat: „~n pia]\ s-a auzit explozia, probabil, a unei grenade

lacrimogene“117.
Sabotarea diversionist\ a mitingului. ~ntr-o `ntrevedere care a
avut loc `n ziua de 2 septembrie 2003, senatorul Sergiu Nicolaescu
mi-a relatat implicarea sa `n deturnarea mitingului din Pia]a Pa-
latului. ~n diminea]a de 21 decembrie 1989, `nc\ pe `ntuneric, s-a
prezentat la UM 01065, l`ng\ Ploie[ti, unde a cerut s\-l vad\ pe
c\pitanul Nicolescu, care se afla `n acel moment la conducerea
unit\]ii. Sergiu Nicolaescu l-a `ntrebat: „Domnule c\pitan, vrei s\
ajungi ministru?“ [i i-a cerut s\-i pun\ la dispozi]ie dou\ TAB-uri
`narmate cu muni]ie, cu care s\ se deplaseze spre Bucure[ti, urm`nd
a intra cu ele `n Pia]a Palatului, unde s\ secere cu rafale de
mitralier\ balconul CC. Propunerea p\rea [i pare nebuneasc\, dar
nu se poate exclude din mentalitatea unui regizor familiarizat cu
lumea militar\ [i autor al unor filme de r\zboi realizate cu mare
acurate]e. ~n aceste filme, Sergiu Nicolaescu dirijase mase de mili-
tari [i tehnic\ de lupt\ blindat\. ~n consecin]\, un astfel de act
temerar i se p\rea posibil. Dup\ cum afirm\, sursa acestei idei era
faptul c\ asistase la d\r`marea Zidului Berlinului – revenise din
Germania pe 15 decembrie – [i apoi aflase [tirile exagerate despre
masacrul de la Timi[oara prin intermediul postului Europa liber\.
Sergiu Nicolaescu este timi[orean. C\pitanul Ion Nicolescu ezit\,
apoi dialogul celor doi este `ntrerupt de apari]ia CI-istului unit\]ii.
Cu toate acestea, regizorul reu[e[te s\-i strecoare c\pitanului Nico-
lescu cererea de a-i `napoia pu[ca cu lunet\, nedeclarat\, pu[c\
semiautomat\ cu amortizor adus\ din Fran]a [i pe care o `mprumu-
tase c\pitanului. A mai cerut, de asemenea, [i dou\ grenade. ~n
momentul `n care ajunge la ma[in\, `n fa]a unit\]ii, din spate apare
un militar aduc`nd pe bra]e un obiect lung `nvelit `ntr-o prelat\ mi-
litar\. Desf\c`nd balotul, Sergiu Nicolaescu descoper\ c\ al\turi de
arm\ se aflau [i o grenad\ de exerci]iu, [i o petard\ militar\. ~mpre-
un\ cu [oferul Bebe Holban, regizorul se deplaseaz\ la Studiourile
Buftea, unde ì va cere cascadorului Fister s\ `l ajute pentru o
117 Nikolai Morozov, op. cit., p. 57.

ac]iune `mpotriva lui Ceau[escu. Cascadorul evit\ r\spunsul. ~n

criz\ de timp, Sergiu Nicolaescu ì cere directorului Mititelu de la
Buftea c`teva sta]ii portabile de emisie-recep]ie. ~n leg\tur\ cu acest
episod, actualul senator a scris `n una din c\r]ile sale: „... directorul
Mititelu mi-a dat o tehnic\ audio de care aveam nevoie. ~n pla-
nurile mele exista [i o a doua variant\. De la Buftea, m-am dus
direct `n pia]\, la miting“118. Cea de-a „doua variant\“ din pla-
nurile regizorului era bruierea transmisiunii mitingului cu ajutorul
unor dispozitive electromagnetice, aflate deja `n posesia sa. Con-
form declara]iei acestuia din 2 septembrie 2003, se poate trage
concluzia c\ el este autorul bruiajului din pia]\ care a generat zgo-
motul care a speriat lumea. Faptul `n sine ar fi fost simplu: Sergiu
Nicolaescu s-a putut mi[ca f\r\ probleme printre cordoanele
for]elor de ordine, fiind recunoscut [i salutat de to]i militarii, apoi a
plasat bobinele pe dispozitivele cablurilor de transmisie a sunetului
`n pia]\. Pentru verificarea celor relatate, senatorul Nicolaescu i-a
invitat `n `nc\perea unde se desf\[ura dialogul nostru pe Bebe
Holban [i apoi pe Ion Mititelu, iar ace[tia au confirmat `ntreaga
versiune a faptelor. Ulterior, pe timpul unei noi `ntrevederi, din mai
2004, Sergiu Nicolaescu n-a mai recunoscut aceast\ parte a eveni-
mentului, afirm`nd c\ a umblat toat\ acea zi cu grenadele `n buzu-
nar. Negarea primei relat\ri, cu toate c\ fusese confirmat\ [i de
[ofer, s-a datorat con[tientiz\rii c\ ac]iunea din pia]\ nu putea fi un
gest izolat, deoarece `n Pia]a Palatului s-au petrecut mai multe
ac]iuni diversioniste, senatorul [tiind sau afl`nd mai t`rziu, pe tim-
pul propriei cercet\ri, c\ `n ele au fost implicate [i for]e diversio-
niste str\ine. ~n momentul `n care consta]i c\ `n acela[i loc se
concentreaz\ mai multe fapte – grupuri de tineri care incit\, grupuri
de basarabeni infiltra]i `n mul]ime, oameni preg\ti]i cu ]epu[e s\
sperie femeile, grupuri neidentificate care atac\ mul]imea cu b`te
etc. –, trebuie s\-]i pui problema c\ fapta ta, chiar izolat\, a f\cut
parte dintr-un scenariu mai mare.
118 Sergiu Nicolaescu, Sergiu Nicolaescu acuz\!, Ed. PRO, Bucure[ti, 1998, p. 163.
Cazul implic\rii lui Sergiu Nicolaescu `n sabotarea mitingului

devine tot mai credibil odat\ cu publicarea `n pres\ a m\rturiei
colonelului (r) Ion Nicolescu, fost comandant al unit\]ii de la
Ploie[ti. Povestea a `nceput `n 1987, c`nd cunoscutul regizor a cerut
aprobarea de folosire a unor subunit\]i militare pentru figura]ie la
un film. Dup\ ce i s-a acordat de c\tre Nicolae Ceau[escu apro-
barea, Sergiu Nicolaescu s-a deplasat la Ministerul Ap\r\rii, unde a
fost primit de ministrul Vasile Milea. „Intrat `n biroul lui – avea s\
povesteasc\ regizorul autorului `n ziua de 2 septembrie 2003 –,
ministrul a scos o sticl\ de whisky [i mi-a f\cut semn s\ ne tragem
spre fereastr\. ~ncerca s\ evite microfoanele. Dup\ ce a turnat `n
pahare, mi-a spus: «~]i dau o unitate cu care po]i s\ cucere[ti
Bucure[tiul, dac\ vrei» [i a z`mbit complice“. Din punct de vedere
militar era o exagerare, dar afirma]ia lui Milea nu poate fi dec`t sus-
pect\. Unitatea militar\ `n cauz\ era Regimentul 7 Mecanizat, de la
Ploie[ti (60 km de Bucure[ti), condus atunci de c\pitanul Ion Ni-
colescu. ~ntre Nicolaescu [i Nicolescu s-a stabilit o leg\tur\ priete-
neasc\, regizorul vizit`ndu-l des. Cu aceste ocazii, ofi]erul i-a pus
la dispozi]ie lui Sergiu Nicolaescu posibilitatea de a se antrena `n
trageri cu arme de foc, precum [i dou\-trei v`n\tori. La `nceputul
lunii octombrie 1989, ofi]erul a fost invitat acas\ la Sergiu Nicola-
escu, unde acesta l-a sondat asupra stadiului de preg\tire [i `nzes-
trare a unit\]ii. „Dup\ aproximativ o or\ de discu]ii pe diferite teme
m-a `ntrebat deodat\: «Dar dac\, de exemplu, s-ar `nt`mpla ceva,
dac\ va fi nevoie de unitatea dumitale, `n c`t timp [i cu ce for]e
(oameni, blindate) ai ajunge `n Capital\?» I-am r\spuns scurt, ca un
profesionist: «Efectivele nu le pot [ti exact, sunt `n func]ie de
gradul de `ncadrare al regimentului la acea dat\, iar tehnica este
scoas\ `n func]ie de efectivele avute». A `ntrebat din nou: «Dar,
minimum, cu c`t crezi c\ po]i veni [i `n c`t timp?» I-am r\spuns:
«Cu minimum 700-800 de militari [i cu o coloan\ de blindate [i
ma[ini de 7-8 km lungime, iar timpul depinde dac\ deplasarea are
loc ziua sau noaptea. Dar de ce m\ `ntreba]i asemenea am\nunte?»
Mi-a r\spuns: «S-ar putea s\ se `nt`mple ceva, s-ar putea s\ se aten-
teze la siguran]a na]ional\, iar noi, ca patrio]i, trebuie s\ [tim pe ce
ne putem baza»“119. Conform versiunii colonelului Nicolescu, pu[-

ca semiautomat\ cu lunet\ fusese adus\ `n unitate de Marian G\-
man (ulterior [ef de cabinet al lui Sergiu Nicolaescu) `n perioada
1–4 decembrie [i ridicat\ de aceea[i persoan\ `n ziua de 10 sau
11 decembrie 1989120. Este o afirma]ie nesigur\, toate datele
conduc`nd la o confuzie de persoan\. Pe 14 decembrie, Sergiu
Nicolaescu `l sun\ pe comandantul Regimentului 7 Mecanizat [i ì
spune: „Vezi c\ `n cur`nd va veni vremea s\ ar\]i pentru ]ar\
preg\tirea unit\]ii pe care o comanzi. Am vorbit eu, vei avea un rol
foarte important. Po]i ajunge mare“. Era vorba de promisiunea de
a-l numi ministru al Ap\r\rii. Pe 21 decembrie diminea]a, Sergiu
Nicolaescu s-ar fi prezentat la unitate `mpreun\ cu actorul Vladimir
G\itan, moment `n care i-a cerut grenadele: „Te-am anun]at c\ va
urma ceva. Am mare `ncredere `n dumneata. O s\ am grij\ de cari-
era ta. Uite ce este, am nevoie de ni[te grenade. Nu-]i pot spune
pentru ce, dar le voi folosi pentru binele ]\rii“121. Colonelul
Nicolescu i-a dat atunci mai multe grenade ofensive, „s\ nu fac\
schije multe“, dup\ cum ì ceruse regizorul. Relatarea ofi]erului are
unele sl\biciuni: nu exist\ probe c\ Marian G\man s-ar fi cunoscut
cu Sergiu Nicolaescu `nainte de 22 decembrie, c`nd s-au `nt`lnit `n
cl\direa CC (probabil c\ `l confund\ cu [oferul Bebe Holban) [i nici
c\ actorul Vladimir G\itan l-ar fi `nso]it atunci la Ploie[ti (l-a `nso]it
cu alte ocazii). Dar versiunea lui, `n care sunt [i liste de martori, con-
firm\ pe deplin versiunea lui Sergiu Nicolaescu, chiar cu diferen]ele
de date [i ore. Cele dou\ versiuni spun `ns\ acela[i lucru: Sergiu
Nicolaescu preg\tea o ac]iune `mpotriva lui Nicolae Ceau[escu [i nu
o f\cea de capul lui. El a fost implicat, prin urmare, `ntr-o combi-
na]ie – care poate avea la origine un contact `n str\in\tate – [i a
ac]ionat `n 21 decembrie 1989 la sabotarea mitingului.
Exist\ o teorie care neag\ existen]a celor dou\ explozii. La baza
ei se afl\ – a[a cum ar\tam – constatarea c\ la cercetarea sumar\
119 România Mare, Anul XVI, Nr. 780, vineri 24 iunie 2005, p. 15.
120 Ibidem, p. 16.
121 Ibidem.
f\cut\ dup\ eveniment nu s-au g\sit urme de petard\ sau grenad\.

Totu[i, toate m\rturiile confirm\ detun\turile. Nici o m\rturie nu
afirm\ inexisten]a lor. Teza nega]ionist\ se sus]ine [i cu informa]ia –
amintit\ mai sus – c\ zgomotul a fost provocat de explozia [i apoi
de reverbera]ia sta]iilor de amplificare ale Televiziunii. Ziaristul
Alexandru N\stase a reu[it `ns\ s\-i identifice pe operatorii TV din
acea zi [i a ob]inut declara]iile lor. Iat\, de exemplu, m\rturia lui
Viorel Neagoe, [eful Carului 3 color: „Pe la 12.30, c`nd Ceau[escu
abia `ncepuse s\ vorbeasc\, Neagoe sus]ine c\ a auzit ni[te pocni-
turi `n centrul pie]ei. A deschis u[a carului [i, de la `n\l]imea aces-
tuia, a v\zut ni[te d`re de fum `n zona din centrul pie]ei pe fondul
acelora[i pocnituri `n centrul pie]ei. Din acel moment, mul]imea
`ngrozit\ s-a «rupt», `ncerc`nd cu disperare s\ ias\ din pia]\“122. ~n
ce prive[te urmele l\sate de petarde, `ntr-adev\r ele nu au fost
g\site, de[i o petard\ aruncat\ `n mijlocul unei mul]imi `nghesuite
`[i impregneaz\ urmele `n primul r`nd pe `mbr\c\mintea oamenilor.
Dar este posibil s\ nu fi fost vorba de o petard\, ci de un material
explozibil plastic, modern, care nu las\ urme. {i `n aceast\ privin]\
avem o m\rturie interesant\. Colonelului Nae de la Direc]ia V a
Securit\]ii i-a fost predat\ `n pia]\ o saco[\ cu un material galben,
un material care sem\na cu trotilul. Era o „bucat\ mare, din care se
vedea c\ erau, deci, rupte, smulse alte buc\]i“123. Nae s-a adresat
atunci unui specialist, colonelul L\z\rescu, ofi]er al Direc]iei V, dar
care provenea de la arma chimic\. Nu pot fi dubii asupra calit\]ii
martorului. L\z\rescu a luat materialul [i l-a dus la laboratorul
Securit\]ii, confirm`ndu-i apoi lui Nae c\ era un material „u[or
incendiar (inflamabil, n.a.) folosit pentru foc redus [i foc“. Este
tipul de material care se rupe din bucata mare, i se pune o caps\ pe
care po]i s\ o ai `n buzunar [i se detoneaz\, produc`nd o explozie a
c\rei intensitate este dat\ de cantitatea de material folosit\.
Intensitatea exploziilor din Pia]a Palatului este `nc\ `n discu]ie, unii
122 Alexandru N\stase, „Petarde în mijlocul mul]imii din Pia]a Palatului“ în

Jurnalul Na]ional, Nr. 3323/19 aprilie 2004, p. 5.
123 Arh. SR, Stenograma nr. 44/9 februarie 1994, Audierea colonelului Nae Octa-
vian, p. 41.
martori folosind fie cuv`ntul explozie, care presupune o anumit\

amplitudine, fie cuv`ntul pocnitur\, care indic\ un efect de mai
mic\ intensitate. Are `ns\ foarte pu]in\ importan]\; important este
c\ actul a avut loc [i a fost produs de cineva. El a declan[at panica.
Locotenent-colonelul Ion Chi]oiu de la Serviciul de Sinteze al In-
spectoratului Securit\]ii Bucure[ti a explicat senatorilor c\ bubuitu-
ra puternic\ s-a auzit din zona Direc]iei V (zona dintre intrarea
principal\ la BCU [i corpul A al cl\dirii CC), [i nu dinspre
Restaurantul Cina, cum se acreditase deja, deoarece `n zona „Cina“
se afla el, `n mi[care spre Consiliul de Stat, adic\ spre Palat.
~ntorc`ndu-se, el a putut observa perfect [i zona Cina, [i zona
Direc]iei V.
„Dl S\ndulescu: Dvs. a]i avut impresia c\ (explozia, n.a.) a

venit de aici...
Dl Chi]oiu: De aici, da. Oricum, lumea a venit buluc peste noi,
peste to]i care eram acolo. Ne-am lipit de gardul Consiliului de
Stat. M-am ridicat pe gard, au tras de mine... mi-au rupt ochelarii
din buzunar... ~n acela[i timp, dinspre Hotelul Bucure[ti, pe Calea
Victoriei, venea lume, se auzeau strig\te de femei. Au ap\rut ni[te
scutieri. Au f\cut un baraj `n fa]a Hotelului Bucure[ti, mai spre
cofet\rie, acolo... ~n c`teva minute le-a dat drumul la oameni (par-
ticipan]ii la miting, n.a.) [i au plecat spre {tirbei Vod\, pe l`ng\
«Athénée Palace». Deci, s-a evitat poate s\ nu fie r\ni]i. Ce a r\mas
`n pia]\, a r\mas a[a ceva... ca un peisaj selenar: lemne rupte,
pantofi, po[ete c\lcate `n picioare etc.“124
Colonelul (r) Ionel Bejan a f\cut parte din barajul amplasat

`ntre Restaurantul Cina [i fosta gr\din\ Boema: „A `nceput des-
f\[urarea bine-cunoscutului miting, `ntr-o atmosfer\ mai mult dec`t
ap\s\toare, `nc`t la un moment dat erau auzite numai aplauzele [i
uralele `nregistrate pe banda magnetic\, fapt de altfel evident. ~n
jurul orei 12.30, dinspre Palatul Regal, mai precis de la gardul
124 Arh. SR, Stenograma nr. 100/31 mai 1994, Audierea locotenent-colonelului
Chi]oiu Ion, p. 7.
acestuia, s-au auzit primele zgomote (s\ le zicem) care nu aveau

nici o leg\tur\ cu tema mitingului. Erau ca un fel de ]ipete, grosul
mul]imii din centrul Pie]ei, unde se f\cuse dintr-odat\ un gol, de-
fluind c\tre lateralele acesteia. Eu m\ aflam `mpreun\ cu ceilal]i
colegi din dispozitiv pe strada Maria Rosetti, `ntre Restaurantul
Cina [i fosta gr\din\ de var\ Boema, c`nd s-a produs un al doilea
moment tensionat, `n urma c\ruia s-a spart mitingul, lumea fugind
pur [i simplu pe str\zile adiacente Pie]ei. ~n c`teva momente, aceas-
ta a r\mas goal\. Pentru a se `n]elege dimensiunile panicii care s-a
creat la acest moment, trebuie spus c\ `n urma manifestan]ilor au
r\mas nu numai steaguri, pancarte cu lozinci [i alte materiale de
propagand\, dar [i `nc\l]\minte [i po[ete de dam\, iar parte din cei
ce fugeau au s\rit din fug\ gardul ce `nconjoar\ [i ast\zi Resta-
urantul Cina [i care are o `n\l]ime de circa 2 m. I-am v\zut cum au
s\rit pe ni[te anexe ale restaurantului, oameni la 40-45 de ani, care
`n mod curent nu sunt `n stare de astfel de performan]e sportive.
Era `n momentul imediat urm\tor promisiunilor cu suta de lei `n
plus la salariu“125. Mai multe m\rturii arat\ c\ dup\ dezorgani-
zarea mitingului, for]ele de ordine au fost acelea care au dirijat par-
ticipan]ii spre ie[irea din zona Pie]ei Palatului. Doamna Vasilescu,
de exemplu, `[i aminte[te: „Dup\ explozii a venit sunetul. Senza]ia
era c\ vin tancuri peste noi, c\ te fug\resc cu [enilele. Sunetul ataca
creierul. Ne-am refugiat spre cofet\ria Continental [i priveam spe-
riate `n urm\, `n pia]\. Atunci mili]ienii care se aflau `n zona
hotelului (Negoiu, n.a.) [i la cofet\ria Continental ne-au cerut s\ nu
ne mai `ntoarcem `n pia]\, s\ plec\m acas\“. Ambele fenomene, [i
exploziile, [i vuietul, s-au auzit [i `n interiorul cl\dirii CC. Secre-
tarul personal al lui Ceau[escu va declara Comisiei senatoriale: „S-a
auzit o detun\tur\. A urmat panica la scurt\ vreme dup\ ce
Ceau[escu a `nceput s\ vorbeasc\. Printre primele persoane din
prezidiu care au ie[it a fost Postelnicu. ~ncerc s\-mi rememorez
episoadele care au urmat, pe c`t posibil, c`t mai fidel. Deci, Postel-
nicu a luat leg\tura cu Neagoe s\ se intereseze ce se `nt`mpl\, pentru
125 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 141-142.
c\ era surprins ce e cu treaba aia, Neagoe fiind [eful Direc]iei V [i

se afla acolo, `n vecin\tate. C`nd lucrurile au `nceput s\ ia amploa-
re, a ie[it din balcon Milea [i a dat telefon la MApN s\ se intere-
seze despre ce este vorba. A vorbit de la telefon din anticamer\ [i
l-am auzit transmi]`nd celor de la armat\ – nu [tiu cu cine a vorbit
exact – s\ se alerteze unitatea militar\ de la Ghencea“126. Silviu
Curticeanu a v\zut [i el scenele din pia]\: „De la fereastra biroului
meu, din sediul Comitetului Central, am v\zut mitingul de la
`nceput [i afirm c\ lipsa de entuziasm evident\, am\r\ciunea [i
lehamitea `ntip\rit\ pe fe]ele oamenilor nu s-au transformat, a[a
cum spun unii, `n revolt\, ci `ntr-o dezordine general\, provocat\
de panica creat\ cu s`nge rece [i profesionalism de un regizor abil,
care a avut la `ndem`n\ mijloacele necesare, de la cele mai simple
p`n\ la cele mai sofisticate (bastoane cu ace `n v`rf, petarde,
aparatur\ electronic\ etc.)“127. O m\rturie plin\ de am\nunte [i
`nso]it\ de o verificare imediat\ a faptelor vine de la Gheorghe
Dumitru, un lucr\tor din Palatul Telefoanelor: „Eu, av`nd biroul `n
Palatul Telefoanelor, la parter, av`nd posibilitatea s\ ies [i prin
poarta din spate, prin care ie[eau numai anumite persoane, am
`nvins frica [i am ie[it s\ v\d care-i atmosfera `n fa]a Comitetului
Central. M-am oprit la biserica Kre]ulescu [i am observat cum se
`ntindeau cabluri, se montau schele [i au `nceput s\ apar\ reporterii
de la TV [i Radio. Dinspre Universitate, dinspre magazinul Vic-
toria, dinspre bulevard a `nceput s\ apar\ o mul]ime de oameni,
care nu erau organiza]i ca `n alte situa]ii [i nici `ncadra]i de oameni
de ordine. C`nd am v\zut c\ din Palatul Telefoanelor ies salaria]ii,
`n special femei, am intrat `n r`ndul lor [i ne-am postat l`ng\ f`nt`na
artezian\ (p\r\sit\) din fa]a balconului `n cap\tul blocului «Ro-
marta». Toat\ lumea era trist\, citeai pe fa]a lor o nedumerire, nesi-
guran]\ total\. ~nainte s\ apar\ Ceau[e[tii la balcon, `ncepuse o
v`nzoleal\ de nedescris. C`nd au ap\rut, `n loc ca lumea s\ aplaude,
s-a trecut la tot felul de vocifer\ri. La un moment dat, `n timp ce
126 Arh. SR, Stenograma nr. 40/7 februarie 1994, Audiere Mihai Hîrj\u, p. 16.
127 Silviu Curticeanu, M\rturia unei istorii tr\ite, Ed. Albatros, Bucure[ti, 2000, p. 425.
Ceau[escu `ncerca s\ se adreseze mul]imii, `n mijlocul colegilor de

la Telefoane a explodat o petard\ artizanal\, cre`nd foarte mare pa-
nic\. Uit`ndu-m\ atent, am observat trei tineri, dup\ aspect studen]i
str\ini (arabi), care au zbughit-o din mul]ime, fugind spre Tele-
foane. Din curiozitate, am fugit [i eu dup\ ei [i, `n momentul c`nd
au ajuns l`ng\ Telefoane, pe str. Matei Millo, s-au urcat `ntr-o
Dacie 1300 de culoare verde cu nr. B.17... [i au cobor`t pe sens
interzis, cu mare vitez\ spre str. Brezoianu. ~ntorc`ndu-m\ la
colegii din pia]\, lumea a `nceput s\ se `mpr\[tie [i am auzit alte
bubuituri ce veneau dinspre Hotel Bucure[ti“128. {i aceast\
m\rturie se adaug\, destul de explicit, informa]iilor numeroase
despre dezorganizarea profesionist\ a mitingului din 21 decembrie,
asupra c\reia generalul Ple[i]\ are o singur\ opinie – comandouri
sovietice: „Pe Calea Victoriei, dinspre sediul Mili]iei, au p\truns co-
mandourile ruse[ti. Mergeau `n [ir indian: aceea[i ]inut\, aceea[i
preg\tire fizic\. Au intrat printre oamenii muncii cu tehnic\ de para-
zitare electronic\ [i cu arme. Au aruncat petarde, au tras `n mul]ime,
au `njunghiat oameni. Panica s-a dezl\n]uit. Nimeni nu i-a oprit pe
ru[i“129. Asupra acestui aspect suntem `n posesia unei m\rturii va-
loroase de la unul dintre revolu]ionarii autentici ai evenimentelor din
Bucure[ti, Daniel P\curaru, muncitor la Energorepara]ii:
„Daniel P\curaru: S\ `ncepem cu mitingul din 21 decembrie.

Diminea]a au venit activi[tii [i securi[tii la noi `n sec]ii... «Dom’ne,
mergem s\ sus]inem, s\ facem...» Pentru noi era o distrac]ie, pentru
c\ ie[eam de la munc\ [i oricum nu aveam chef. Ne-am adunat la
Podul M\r\[e[ti, aproape to]i angaja]ii. }in minte c\ eram `n
spatele celor de la «23 August», care erau `n primul r`nd. V\ spun
adev\rul: f\ceam bancuri, nu aveam nici o intui]ie asupra a ceea ce
urma s\ se `nt`mple, ce se `nt`mpla. Am fost du[i `n Pia]a Palatului,
128 Manuscris olograf aflat în posesia autorului.

129 Marian Oprea, Viorel Patrichi, În culisele Securit\]ii cu [i f\r\ generalul Ple[i]\,
Ed. Lumea Magazin, Bucure[ti, 2004, p. 445 (vezi [i paginile 466-467).
cu cei doi securi[ti ai no[tri `n spate. Vorbeau, erau destul de des-

tin[i. De fapt, era un obicei... ne obi[nuisem cu chestiile astea.
AMS: O rutin\.
DP: Da, o rutin\. Am stat acolo... La un moment dat, s-a auzit
un murmur, din st`nga a venit un murmur...
AMS: O secund\! C`nd spune]i murmur, asta `nseamn\ c\ vor-
bea lumea?
DP: Da, mai `ntì a fost un murmur, o nelini[te, apoi un vuiet
puternic, venit dinspre Biblioteca Universitar\ [i de dincolo de ea.
Au `nceput oamenii s\ strige: «Vin tancurile!»
AMS: Sta]i din nou! Striga lumea, strigau ni[te oameni: «Vin
tancurile!» sau avea]i aceast\ senza]ie? Striga lumea sau vi se p\rea
dvs. c\ vin tancuri?
DP: Nu, strigau unii. Se striga: «Vin tancuri!» Lumea s-a bulu-
cit [i a `nceput s\ fug\ spre dreapta. Eu am nimerit `n p\rcule]ul
acela dintre Senat [i biserica aceea...
AMS: Biserica Kre]ulescu.
DP: Da. ~n p\rcule]ul acela s-a format un gard viu de oameni
c\zu]i la p\m`nt. ~n acel gard viu erau [i colegi, colege de-ale noas-
tre... ì tr\geam de mìni, de picioare. Acolo era c\zut [i directorul
nostru, un tip dur, St\ncescu, care striga de jos: «Eu sunt directorul,
nu m\ c\lca]i!» ~n momentul `n care noi `ncercam s\-i scoatem pe
ai no[tri din mormanul \la, am auzit clar un cuv`nt `n ruse[te.
AMS: O s\ vi se spun\ c\ `n momentele acelea de tulburare
putea]i s\ auzi]i orice.
DP: Nu, eu am r\mas lucid, pentru c\ eu am fugit liber, f\r\ s\
fiu c\lcat `n picioare [i v\zusem [i directorul \la pe jos... mie `mi
venea s\ r`d. Am auzit clar strig`ndu-se `n ruse[te, cum s\ v\ spun,
ca la meci... hai, pe ei! Nu vorbesc ruse[te, dar este imposibil s\ nu
recuno[ti a[a ceva.
AMS: V-a]i uitat s\ vede]i cine strig\?
DP: Da. Erau doi tipi, unul l`ng\ altul. Erau `n apropiere. Unul
dintre ei, n-am uitat, unul dintre ei sem\na cu campionul ucrainean
la categoria grea... cum `l cheam\?
AMS: Nu [tiu, dar voi afla. Adic\, vre]i s\ spune]i c\ avea o

alur\ sportiv\.
DP: Da, solid, puternic, cu nasul strivit, sem\na cu boxeorul \la
ucrainean... cum naiba ì spune?
AMS: Eu chiar nu [tiu, c\ nu urm\resc... Dar individul striga `n
ruse[te? Sunte]i sigur?
DP: A strigat din st`nga mea, l-am auzit, am `ntors capul [i l-am
v\zut cum striga: «Pe ei!» Erau am`ndoi de peste 1,85... eu jucam
baschet, joc [i acum, [i depistez imediat un sportiv.
AMS: Poate erau securi[ti.
DP: Nu erau securi[ti. Securi[tii no[tri au fugit imediat ce a
`nceput v`nzoleala, au fugit... vai de mama lor. Nu erau securi[tii
no[tri.
AMS: Aveau un aer str\in.
DP: Da, nu erau români. Te f\ceau s\-i remarci `n adun\tura aia
`nebunit\. ~n mul]imea aceea `nebunit\ ei aveau o doz\ de realitate...
AMS: De realism.
DP: F\ceau la lume, strigau... Securi[tii pe care ì v\zusem noi
`n preajma noastr\ fugeau, au disp\rut [i au r\mas \[tia. ~mpreun\
cu c`]iva colegi ne-am retras spre Universitate. La f`nt`n\. Am stat
acolo vreo dou\ ore.“130
Vuietul a n\scut [i el unele controverse. El nu este pus sub sem-

nul `ntreb\rii niciodat\, `n nici o m\rturie a vreunui participant, nici
din cele publicate, nici din partea persoanelor intervievate de mine.
Vuietul a existat [i a fost produs printr-o sta]ie de amplificare.
Intervievat de directorul cotidianului Jurnalul Na]ional, un fost
ofi]er din conducerea Direc]iei V afirm\ c\ vuietul a fost produs de
o ma[in\ a Armatei: „Chiar `n dreptul Bibliotecii Universitare a
venit, f\r\ s\ fie anun]at\ [i f\r\ s\ [tiu de existen]a ei, o ma[in\ de
la Armat\, de m\rimea unui microbuz tv, deasupra c\reia se aflau
difuzoare de la instala]iile de sonorizare. Era de culoare kaki [i cu
num\r de armat\. Numai c\ ofi]erii care au fost la Biblioteca
130 Interviu din data de 16 iunie 2005, în arhiva autorului.
Universitar\, care f\ceau parte din Comandamentul Bucure[ti, m-au

informat c\ zgomotele respective s-au produs de la aceast\ ma[in\ a
Armatei. Deci avea difuzoare deasupra“131. Informa]ia este com-
pletat\ de rapoartele `ntocmite de ofi]eri ai Direc]iei II, dup\ eveni-
ment, [i care se g\sesc `n arhiva SRI. Un grup de patru ofi]eri cu
grade de locotenent-major [i c\pitan trimis `n pia]\ `n civil s-a
deplasat dup\ ora 10.00 `n zona magazinului Stirex, aflat la extre-
mitatea curb\ a cl\dirii BCU. Ei au observat ma[ina Armatei [i,
pentru c\ `n jurul ei era mai liber, s-au postat acolo. Mai multe per-
soane echipate `n combinezoane kaki [i av`nd un `nsemn al unei
structuri MApN se ocupau cu `ntinderea cablajelor [i cu reglaje de
sunet. ~n momentul `n care ofi]erii Direc]iei II s-au oprit `n dreptul
ma[inii, un ofi]er s-a `ndreptat spre ei speriat, cer`ndu-le s\ se
`ndep\rteze. Declin`ndu-[i formal apartenen]a la DSS (erau, de alt-
fel, `mbr\ca]i la costum cu cravat\), unul dintre tinerii ofi]eri a fost
rugat, de data asta, dar `ntr-o stare de adev\rat\ panic\, s\ p\r\-
seasc\ zona. „Comportamentul acelui militar – avea s\ declare
acesta autorului `n iunie 2004 – era al unui om descoperit c\ face o
ilegalitate, care are ceva teribil de ascuns [i a fost prins asupra fap-
tului“. SRI refuz\ accesul la aceste rapoarte. Putem acredita [i
ideea c\ ofi]erii Direc]iei II nu au surprins neap\rat ceva suspect [i
c\ ma[ina Armatei nu a avut un rol diversionist, ci a fost doar
folosit\ pentru a amplifica zgomotul. A[a cum ar\tam, Sergiu Nico-
laescu a afirmat `n 2003 c\ a plasat un dispozitiv de bruiaj puternic
pe tronsonul central al cablurilor care duceau la una din ma[inile de
sonorizare. Este, de aceea, semnificativ, c\ senatorul a descris cu
precizie presei `n 2004 forma [i componen]a instala]iei de bruiere,
preciz`nd `ns\ c\ dispozitivul se plasa l`ng\ difuzor: „Era un capac
cam a[a, de m\rimea asta, 10-12 centimetri, gros de vreo trei cen-
timetri, care avea baterii `n\untru, avea [i magnet. Odat\ pus al\turi
de difuzor, difuzorul intra `n vibra]ie“132. Sunt dou\ lucruri clare `n
131 Marius Tuc\, „Vuietul a fost f\cut de o ma[in\ a Armatei“ în Jurnalul

Na]ional, Nr. 3323/19 aprilie 2004, p. 4.
132 Sergiu Nicolaescu, interviu luat de Marius Tuc\ în Jurnalul Na]ional, Nr. 3324/20
aprilie 2004, p. 9. (Aceea[i descriere mi-a fost f\cut\ [i mie în 2 septembrie 2003.)
aceast\ descriere: 1. Acest obiect nu a fost g\sit dup\ spargerea

mitingului, recuperat de vreo autoritate [i v\zut apoi de Sergiu
Nicolaescu, pe timpul investiga]iilor Comisiei senatoriale pe care a
condus-o. 2. O descriere at`t de am\nun]it\ a unui obiect neg\sit
sau neidentificat de altcineva nu putea fi f\cut\ dec`t de autorul
ac]iunii. R\m`ne `n discu]ie am\nuntul amplas\rii dispozitivului de
zgomot l`ng\ difuzoare, fapt greu de acceptat pentru c\ fizic per-
soana care l-a folosit trebuia s\ se urce pe ma[ina de sonorizare.
Greu de crezut. ~n schimb, r\m`ne ca foarte plauzibil\ amplasarea
dispozitivului pe tronsonul principal de cablaj al ma[inii – a[a cum
mi-a declarat Sergiu Nicolaescu `n 2003 –, tronson central care se
afla pe jos, la `ndem`na unui om at`t de cunoscut `nc`t nici un mili-
tar nu l-ar fi `ntrebat m\car ce caut\ acolo. Mai intr\ `n discu]ie
faptul c\ cercet\ri asupra unor dispozitive pentru lupta psihologic\
se desf\[urau la centrul de cercet\ri al Armatei [i c\ mijloace auto
purt\toare ale acestor dispozitive se aflau tot `n dotarea Ministerului
Ap\r\rii, unde se g\sea o structur\ condus\ de locotenent-colonelul
Ioan Rus, identificat `n Pia]a Palatului `n ziua de 21 decembrie 1989
`mpreun\ cu [oferul Moga133. O unitate special\ a Armatei, numit\
generic „de propagand\“, a ap\rut `n foarte multe momente ale
diversiunii declan[ate `n Bucure[ti [i `n ]ar\ dup\ ora 18.30 din
ziua de 22 decembrie. Aceast\ versiune sprijin\ teza unei ac]iuni
diversioniste f\cute de o structur\ secret\ a Armatei, care `ns\ tre-
buie pus\ `n leg\tur\ cu serviciile secrete militare str\ine, cel mai
probabil GRU. Este `ns\ de subliniat c\ subunitatea de propagand\
a MApN nu avea `n dotare `n acel moment tipul de microbuz de
care se vorbe[te. Am avut posibilitatea s\ verific at`t parcul auto al
acestei unit\]i, c`t [i s\ discut cu angaja]i ai ei. Problema de fond
aici este c\ aceast\ unitate – Sec]ia propagand\ special\ – , cu baza
la Domne[ti, se afla `n subordinea Consiliului Politic Superior al
Armatei, adic\ a generalului Ilie Ceau[escu. Greu de crezut c\ fra]ii
Ceau[escu se sabotau `ntre ei. Aceast\ unitate este legat\ de diver-
siunea din 22 decembrie, nu de mitingul din 21.
133 R\zvan Belciuganu, „Propagand\ special\“ în Jurnalul Na]ional, Nr. 3324/20
aprilie 2004, p. 8.
Tot `n cazul vuietului avem la dispozi]ie dou\ m\rturii aproape

identice venite de la dou\ surse total diferite, personalit\]i care pro-
babil c\ nu s-au `nt`lnit niciodat\. Ion Ra]iu, `n jurnalul s\u, `ntr-o
`nsemnare din 2 martie 1990, scrie: „Basset (jurnalist la Times, n.a.)
afirm\ c\ Grigore Corp\cescu, care `ncearc\ s\ fac\ un film al re-
volu]iei, a descoperit cheia `nceputului ei. Pentru c\ o pagin\ din
condica oaspe]ilor Hotelului Athénée Palace lipse[te. Adic\ cea `n
care «turi[tii sovietici» se `nregistraser\ la hotel“134. Corneliu
Vadim Tudor, `ntr-un comentariu din jurnalul s\u, la data de 4 ia-
nuarie 1990, scria: „Mi se spune c\ `n 21 decembrie, la celebrul
miting din Pia]a Palatului, femeile au fost `n]epate cu acul [i s-au
aruncat petarde printre picioarele oamenilor, ca s\ nasc\ panic\.
Acelea[i mìni diabolice, de speciali[ti str\ini, au montat la una din
ferestrele Hotelului Athénée Palace ni[te boxe, de unde n\v\leau
zgomotele `nsp\im`nt\toare ale uruitului de tancuri, ceea ce i-a f\-
cut pe mul]i s\ intre `n panic\ [i s\ strige: «Vin tancurile!» Aici e
m`n\ ruseasc\, `n primul r`nd“135.
~n relat\rile despre dezorganizarea mitingului apare [i am\nun-
tul femeilor `n]epate, `mpunse cu ni[te ]epu[e fabricate artizanal.
Teza accidental\ acrediteaz\ ideea (plauzibil\) c\ „]epu[ele“ erau
de fapt be]e-suport ale unor lozinci, care s-au rupt `n `nv\lm\[eal\
[i au `n]epat cu totul `nt`mpl\tor c`teva persoane. Ofi]erii care le-au
studiat `n laboratorul de specialitate al Securit\]ii mi-au confirmat
`ns\ c\ ]epu[ele erau fabricate artizanal, cu scopul precis de a fi
folosite ca arme u[oare. Au fost identificate [i lozincile care fu-
seser\ construite drept mascare; erau lozinci mici, u[oare, din poli-
stiren expandat `n care s-au identificat urmele l\sate de cele trei
v`rfuri ale furcii. ~n timpul difuz\rii emisiunii Miezul problemei a
postului de televiziune Na]ional TV, din data de 23.09.2004,
colonelul (r) Paulian P\s\rin, fost [ef serviciu organizarea secu-
rit\]ii vizitelor de lucru ale lui Nicolae Ceau[escu (este prezentat
134 Ion Ra]iu, Note zilnice. Decembrie 1989 – Decembrie 1990. În fine, acas\, Ed.
Univers, Bucure[ti, 1999, p. 110.
135 Corneliu Vadim Tudor, Jurnalul Revolu]iei, de la Cr\ciun la Pa[te, Ed. Funda-
]iei România Mare, Bucure[ti, 1999, p. 68.
eronat drept „comandant al g\rzii personale“) [i autor al unei tenta-

tive de lovitur\ de palat, `n leg\tur\ cu sovieticii, a ar\tat c\, `mpre-
un\ cu colonelul (r) Andrei P\s\reanu, organizase din timp celule
de conspiratori `n mai multe `ntreprinderi bucure[tene – Conect,
FEA, Electronica. Aceste colective erau deja preg\tite pentru o in-
terven]ie diversionist\. Paulian P\s\rin mai afirm\ c\ `n diminea]a
de 20 decembrie 1989 a avut o `nt`lnire conspirativ\ cu coloneii ac-
tivi Ion Constantinescu, Dumitru Mandache [i Paul Petrescu, oca-
zie cu care ar fi declarat c\ „dac\ `n 24 de ore nu iese Bucure[tiul,
ac]iunea Timi[oara cade. Trebuie s\ facem ceva. Am luat leg\tura
cu grupurile din `ntreprinderi pentru a ie[i s\ protesteze“. ~n
leg\tur\ cu implicarea `n mitingul din 21 decembrie, colonelul
P\s\rin a precizat: „Mitingul am c\utat s\-l boicot\m, s\ cre\m
acolo debandad\. Am avut echipe de trei-cinci oameni cu misiunea
de a crea b\t\i [i ]ipete, s\ urle [i s\ creeze debandad\. Atunci am
constatat c\ nu suntem numai noi, c\ mai sunt [i al]ii. Era vorba de
folosirea unei tehnici de v`rf pe care o de]ineau numai americanii“.
Al]ii, adic\ americanii, a fost o precizare necesar\ din partea colone-
lului P\s\rin, ac]iunea sa [i a grupului s\u neput`nd fi `ncadrat\ `ns\
dec`t `n diversiunea sovietic\. P\s\rin [i-a f\cut studiile la Mos-
cova, la Academia „Djerzinski“ a KGB-ului, fiind totu[i semnalat
la Mili]ia Giurgiu `n ziua de 21 decembrie 1989, nu la Bucure[ti.
Tehnicile de v`rf la care se refer\ au ac]ionat prin bruiaj [i simulare
de zgomote, ele fiind [i la dispozi]ia sovieticilor la acea dat\; nu le
aveau doar americanii. ~ns\ m\rturiile colonelului P\s\rin sunt
interesante, deoarece `nt\resc teza diversiunii str\ine [i elimin\, cu
date [i argumente suplimentare, tezele sub]iri ale panicii spontane
[i ale transform\rii mitingului `ntr-un protest anticeau[ist.
Dac\ `n aceast\ diversiune au fost implicate [i anumite subunit\]i
ale Armatei, ele `n nici un caz nu au ac]ionat la comanda conducerii
MApN. Poate fi vorba doar de comandan]i [i subunit\]i care au tr\-
dat sau, dup\ terminologia actual\, au trecut de partea revolu]iei mai
devreme, colabor`nd cu Marile Puteri care ac]ionau pentru eliberarea
românilor de sub dictatura lui Ceau[escu. Prin amabilitatea lui Petre
Mihai B\canu, am intrat `n posesia Documentarului-Comandantului,
registrul de note ale generalului-maior Gheorghe Voinea, coman-

dantul Armatei 1, care avea `n zona de responsabilitate [i Capitala.
Pentru data de 21 decembrie 1989, notele scrise de Voinea nu las\
nici un dubiu asupra atitudinii ministrului Vasile Milea:
„(Ora) 09.00 – Adunare de protest – E(venimente) T[ (Timi[oara).

(Ora) 10.00 – Bv (Bra[ov?, n.a.), D1. D57. Alex R.U. (sau Rv
s-ar putea s\ fie R`[nov, n.a.) – nimic. `nt\rit paza.
(Ora) 12.30 – 100 militari, Pod. Olt, IMDSA, cerere prim-se-
cretar, 2 gr(upe).
Eftimescu (adjunctul [efului Marelui Stat Major, n.a.), Da,
Dv(Divizia) s\ nu trag\.
Tov. Ministru, (Ora) 12.50 (Este momentul c`nd Milea sun\ din
cl\direa CC dup\ spargerea mitingului, n.a.)
- se distribuie muni]ie pe oameni, unit\]ile D1 M [i D57 Tc,
f\r\ muni]ii Tc (tanc).
(Ora) 13.00 – Zimnicea, probleme.
(Ora) 13.00 – Sibiu – un grup de oameni au ie[it `n pia]\.
(Ora) 13.07 – s-a ordonat luarea leg(\turii) radio cu D1 Mc
(Divizia 1 Mecanizat\) [i D57 Tc (Divizia 57 Tancuri).
Sf. Gheorghe – aparataj electric – o sec]ie a `ncetat lucrul
Pia]a Unirii, Hotel Bucure[ti, Calea Victoriei (zone unde au fost
identificate nuclee de agitatori, n.a.)
Ziu\ hran\ rece se pune `n ma[ini
T`rgovi[te (Chemenici) – zvonuri c\ se adun\ elevii cu lum`n\ri
la Mitropolie.
(Ora )13.18 – Ghimbav – a ie[it toat\ `ntreprinderea de la eli-
coptere
Primul-secretar cere o sub(unitate) s\ `nconjoare `ntreprinderea.
(Ora) 13.20 – Gl. Eftimescu – se aprob\ scoaterea sub. la
Ghimbav.
(Ora) 13.37 – tov. Ministru
- ordin B1/R.1 Mc (batalionul 1 din Regimentul 1 Mecanizat)
se depl(aseaz\) din cazarm\ la CC – `nconjoar\ CC [i execut\
ap\rarea CC – cd(comandantul) R(egimentului) `n capul coloanei

(16 TAB)
- s-a raportat la gl. Eftimescu
(Ora) 13.41 – ordin tov. Ministru
1B/R2Mc. pe TAB – CC (Un batalion din Regimentul 2 Meca-
nizat, n.a.)
s-a raportat la gl. Eftimescu
(Ora) 13.53 – Mr. Carp raporteaz\
au ie[it 13 TAB TR.1 Mc ([i) 15 TAB R 2 Mc, Total 28 TAB +
1 CRMS, Oan\.
(Ora) 13.57 – `n fa]a cdm. A (comandamentul Armatei 1, n.a.)
au `nceput s\ se adune grupuri de oameni.
(Ora) 14.11 – Tov. Ministru
Lt. col. Oan\ – s\ plece la intrarea principal\ la CC. ptr. a lua
leg(\tura) cu tov. ministru
(Ora) 14.37 – Tov. Ministru
R 2 Mc. – s\-i `mpr\[tie pe cei de pe B-dul Magheru.“136
Acestea sunt ordine `n preg\tirea represiunii, nicidecum ordine

`mpotriva lui Ceau[escu. Subunit\]ile locotenent-colonelului Oan\,
trimise `n Pia]a Palatului pentru a se dispune `n dispozitiv de ap\-
rare a sediului CC al PCR, se vor confrunta `ns\ imediat cu o situa-
]ie nea[teptat\: `n clipa `n care au p\truns `n perimetrul pie]ei, toate
sta]iile transportoarelor blindate au intrat `n bruiaj, bloc`ndu-se
`ntregul sistem de comunicare al mijloacelor de lupt\. Dou\ dintre
ele, ie[ind din perimetru, constat\ c\ bruiajul este activ doar `n
interiorul pie]ei. ~n aceste condi]ii, comandantul avanseaz\ p`n\ `n
fa]a cl\dirii CC [i ì contacteaz\ pe ofi]erii Direc]iei V a Securit\]ii.
Colonelul Octavian Nae va descrie acest moment `n fa]a membrilor
Comisiei senatoriale, ar\t`nd cum s-a prezentat la el comandantul
subunit\]ilor blindate, `ntreb`ndu-l dac\ ei (cei de la Securitate) au
dispozitive de bruiere, dar ace[tia neag\, apoi le arat\ c\ sta]iile lor
nu erau bruiate. Erau bruiate numai sta]iile Armatei. Cele ale
136 Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\ verde,

pp. 104-105.
Securit\]ii, fiind Motorola, nu aveau probleme. Totodat\, colonelul

Nae va preciza `n timpul audierii c\ „sovieticii aveau frecven]ele
armatei de la Organiza]ia Tratatului de la Var[ovia“137. Niculae
Spiroiu (la acea dat\ colonel; ulterior ministru al Ap\r\rii) se
`ntoarce din provincie [i intr\ `n Bucure[ti `n jurul orei 16.50.
Ajuns la Comandamentul Infanteriei, i se ordon\ de c\tre generalul
Hortopan s\ ia leg\tura prin sta]ie cu maiorul Am\riuc\i, la Inter-
continental, pentru a stabili condi]iile de deplasare a unei coloane
de camioane spre centrul ora[ului. „Cred c\ era `n jurul orei 17.30
atunci c`nd am `ncercat prima dat\ s\ iau leg\tura cu Am\riuc\i – ì
va declara autorului Niculae Spiroiu. De[i foloseam o sta]ie puter-
nic\, sta]ia R 105, leg\tura nu se putea stabili. Era un bruiaj puternic
pe toat\ zona. La insisten]ele generalului Hortopan, am continuat s\
`ncerc stabilirea leg\turii, dar a fost imposibil. Pe la zece seara, c`nd
s-a constatat c\ nu putem comunica cu for]ele de la Inter, Milea i-a
chemat la el pe generalul Hortopan [i pe colonelul Popa, [eful servi-
ciului organizare. Acesta s-a `ntors pe la dou\ noaptea, spun`ndu-mi,
printre altele, c\ asupra `ntregii zone din centru ac]ioneaz\ un bruiaj
puternic, care nu permite folosirea comunica]iilor la subunit\]i“.
Este, a[adar, perfect posibil ca vuietul produs mai devreme `n pia]\
s\ fi fost provocat [i prin bruierea sta]iilor de amplificare de pe
autospecialele trimise acolo de MApN. Aceast\ situa]ie, `n particular,
din timpul revolu]iei, este cea care l-a determinat pe generalul Victor
St\nculescu, ajuns ministru al Ap\r\rii `n 1990, s\ ini]ieze contractul
„Motorola“ pentru `nzestrarea unor for]e din MApN cu sta]ii de
emisie-recep]ie moderne, contract care i-a adus apoi un proces.
O alt\ secven]\ a diversiunii din Pia]a Palatului a fost ac]iunea
unor grupuri neidentificate care au for]at intrarea `n pia]\ incit`nd
sau agres`nd participan]ii la miting. Apari]ia acestor grupuri a fost ob-
servat\ de Filaj `nc\ de diminea]\ `n cel pu]in patru locuri de adunare –
zona Ci[migiu, magazinul Adam; Calea Victoriei, Hotel Bucure[ti;
Gr\dina Icoanei, cu ramifica]ie sau poate acela[i grup `n mi[care, la
Pia]a Rosetti; Pia]a Unirii, biserica Sf`ntul Gheorghe. Grupul de la
137 Arh. SR, Stenograma nr. 44/9 februarie 1994, Audierea colonelului Nae
Octavian, p. 31.
Gr\dina Icoanei, unde era [i un loc de adunare a participan]ilor la mi-

ting, a `ncercat s\ se ata[eze coloanelor de manifestan]i, apoi s\ p\trun-
d\ pe strada One[ti. ~nc\ de diminea]\ erau sus]inu]i de autoturisme,
din care li se d\deau anumite indica]ii. Grupul de la Ci[migiu s-a
deplasat mai `ntì `n intersec]ia cu strada Luteran\, `ncerc`nd s\ con-
ving\ oamenii s\ strige „Jos Ceau[escu!“. Martori oculari afirm\ c\
erau str\ini, cel mai probabil basarabeni. ~n momentul declan[\rii
diversiunii din pia]\, ei au fost observa]i atac`nd mul]imea dinspre
biserica Kre]ulescu, scen\ v\zut\ de doamna Vasilescu, reprodus\
mai sus. Grupul de la Hotel Bucure[ti a fost identificat ca venind
de la Gara de Nord pe Calea Victoriei, fiind estimat de Securitate
ca format din tineri de la Timi[oara [i/sau cet\]eni sovietici din co-
loanele care se `ndreptaser\ spre Bucure[ti `n zilele anterioare. Este
interesant c\ nici un timi[orean nu poveste[te drumul lui la Bu-
cure[ti. Grupul de pe Calea Victoriei a fost observat de Sergiu Nico-
laescu: „Singurul lucru pe care l-am v\zut cu ochii mei, pe care l-am
sim]it pus la cale acolo, din pia]\, de unde m\ aflam, a fost grupul
acela de 30-40 de oameni care au venit de la gar\, care a venit pe
Calea Victoriei, unde era Ministerul Economiei Na]ionale, al Plani-
fic\rii, au spart cele dou\ cordoane de solda]i de la Securitate, au
intrat pe la Ateneu `n pia]\, au trecut prin spatele coloanelor“138.
Este `ns\ posibil ca, elimin`nd obi[nuitele exager\ri [i aproxima]ii
(basarabeni, sovietici), grupurile respective s\ fi fost ale nucleului
conspirativ prosovietic al colonelului P\s\rin. Acesta era format
din angaja]i ai unor `ntreprinderi bucure[tene.
Serviciul Român de Informa]ii nu are nici o `ndoial\ asupra ca-
racterului artificial, provocat, al dezorganiz\rii mitingului din 21 de-
cembrie 1989: „Ceea ce nu mai las\ `ns\ loc la dubii `n privin]a
premedit\rii evenimentelor este faptul c\ date ob]inute ulterior, `n
plan informativ, coroborate cu unele informa]ii certe, precum [i cu
m\rturii provenite de la diverse persoane care au participat nemij-
locit la miting, sau care au avut ocazia s\-l priveasc\ de la distan]e
propice unor imagini de ansamblu, pun `n eviden]\ numeroase
138 Sergiu Nicolaescu, „Acel grup care a creat panic\ a venit de la gar\“ în
Jurnalul Na]ional, Nr. 3324/20 aprilie 2004, p. 8.
aspecte care nu pot ]ine, `n nici un fel, de ac]iunea maselor-purt\-

toare ale revolu]iei.
– Vacarmul sonor (asem\n\tor cu cel produs de forma]iuni de
avioane, elicoptere sau tancuri) provenit dintr-o surs\ de amplificare.
– Starea de panic\ nu s-a datorat numai zgomotului produs `n
difuzoare ci, a[a cum au relatat mai multe persoane, «a fost vorba de
o senza]ie fizic\ de spaim\, resim]it\ sub forma unei nelini[ti at`t de
puternice `nc`t aproape c\ nu te mai puteai ]ine pe picioare, iar `n ure-
chi `]i r\suna un huruit insuportabil». Discu]ii purtate cu speciali[ti
atest\ c\ o atare stare [i senza]iile descrise mai sus sunt provocate, de
regul\, prin emiterea la mare intensitate, a unor unde de joas\ frec-
ven]\, sub pragul audibilului. Date de interes privind elucidarea aces-
tor afirma]ii ar putea oferi personalul tehnic [i speciali[tii care
asigurau, la data aceea, sonorizarea unor astfel de manifesta]ii.
– Mai multe persoane au relatat c\, exact `naintea `nceperii
panicii, pe laturile exterioare ale mul]imii – dinspre Hotelul Negoiu
[i zona Hotelului Bucure[ti au ap\rut ma[ini ARO din care au cobo-
r`t persoane `narmate cu b`te, care, penetr`nd cordonul de asigurare
exterior, au `nceput s\-i loveasc\ pe participan]i. Penetrarea cor-
doanelor exterioare – chiar slab construite – nu era totu[i un lucru
simplu de f\cut, iar dep\[irea implic\ acceptarea celor care formau
dispozitivele respective, context `n care se ridic\ semne de `ntrebare
`n privin]a atitudinii [i pozi]iei unor cadre de comand\ din MI.
– Alte persoane care au participat la miting au afirmat c\,
afl`ndu-se `n mijlocul mul]imii, au observat cum unii purt\tori de
lozinci din polistiren expandat au scos lozincile [i, cu m`nerele cu
v`rfuri ascu]ite – atipice pentru cele confec]ionate pentru acest scop
`n `ntreprinderi –, au `nceput s\-i `mpung\ pe cei din jurul lor,
strig`nd `n acela[i timp: «Fugi]i, c\ ne omoar\», «Vin tancurile!»,
huiduind, url`nd etc.
– Bubuiturile puternice care s-au auzit `n acele momente puteau
proveni [i din detonarea unor petarde (chiar dac\ la controlul post-
ac]iune, efectuat de cadre specializate, nu au putut fi relevate
urmele specifice l\sate de folosirea acestui tip de mijloace de mar-
care a focului).
– Gardarea manifesta]iei nu s-a realizat conform tipicului sta-

bilit pentru astfel de ocazii, cadrele fiind amplasate `n primul r`nd
al participan]ilor. Astfel, acestea nu numai c\ n-au putut interveni,
dar nici m\car n-au putut vedea ce se `nt`mpl\. ~n acela[i timp, de[i
se cuno[tea c\, `n diferite puncte din zona centrului Capitalei `nce-
puser\ s\ se constituie grupuri – `n principal tineri –, fiind vizibil\
inten]ia acestora de a declan[a manifesta]ii de protest, for]ele de
ordine (MI) amplasate pe laturile exterioare ale dispozitivului de
gardare au fost relativ pu]ine, fiind `nt\rite abia dup\ «spargerea»
mitingului. Toate acestea constituie un punct de plecare pentru
descifrarea principalelor elemente ale manevrei, precum [i pentru
identificarea unora din regizorii [i actorii acesteia“139.
Am subliniat c`teva cuvinte [i propozi]ii pentru a le comenta
separat. ~n primul r`nd, trebuie acceptat c\, prin raportul SRI, avem
de a face cu pozi]ia oficial\ a unei institu]ii a statului, `ntemeiat\ pe
probe, fapt pentru care fiecare afirma]ie are greutatea responsabi-
lit\]ii unei autorit\]i. Prin urmare, atunci c`nd serviciul secret al
României afirm\ c\ de]ine „date ob]inute ulterior“ [i „informa]ii
certe“, suntem obliga]i s\ constat\m c\ asupra dezorganiz\rii mitin-
gului au fost f\cute cercet\ri profesioniste, iar atunci c`nd afirm\ c\
nu mai exist\ dubii asupra premedit\rii diversiunilor din Pia]a
Palatului, teza revoltei spontane dispare. Noi [tim deja acest lucru
din felul profesionist `n care a fost provocat\ diversiunea de la
Timi[oara, dar mai ales din „chinul“ prin care au trecut diver-
sioni[tii [i cei c`]iva revolu]ionari de acolo pentru a convinge popu-
la]ia s\ se revolte. Istoricii, scriitorii, oamenii politici pot fabula,
pot emite teorii; serviciul secret al unei ]\ri nu arunc\ vorbe la
`nt`mplare. Aceste probe certe se g\sesc `n arhiva SRI. Problema
SRI-ului este c\ nu identific\ autorul sau autorii acestei diversiuni,
indic`nd doar „regizori“ [i „actori“. ~n al doilea r`nd, SRI identific\
originea vuietului `ntr-o sta]ie de amplificare, prin emiterea unor
139 Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informa]ii privind eveni-
mentele din Decembrie 1989, pp. 5-6 (58-59). Vezi [i supliment Ordinea,
OMNIAPRES, Evenimentele din decembrie 1989 v\zute de Serviciul Român de
Informa]ii, p. 31.
unde de joas\ frecven]\, fapt care exclude versiunile despre carac-

terul accidental al zgomotului. ~n sf`r[it, observa]ia c\ lucr\torii Se-
curit\]ii au fost amplasa]i `n primul r`nd, sub balcon, [i nu au putut
vedea sau interveni corespunde realit\]ii – dar numai par]ial –,
ordinul de a-i amplasa acolo av`nd scopul de a preveni un atac
asupra liderilor politici, ordin discutabil, fiind mai degrab\ propa-
gandistic, dar perfect `ncadrat `n atmosfera din acel moment, `n
care sistemul de protec]ie din pia]\ era slab organizat [i incomplet.
Ceea ce nu spune raportul SRI este c\ `n pia]\ se aflau c`teva zeci de
lucr\tori ai Filajului [i alte c`teva zeci de ofi]eri ai diferitelor Direc]ii
ale Securit\]ii [i c\ toate aceste cadre au `naintat rapoarte asupra
evenimentelor [i faptelor pe care le-au v\zut din mijlocul mul]imii.
{i aceste documente se afl\ `n arhivele SRI [i reprezint\, de fapt,
mare parte din baza afirma]iei c\ se de]in „informa]ii certe“.
Pentru a r\m`ne `n cadrul pozi]iilor oficiale asupra evenimentu-
lui, `n particular despre formarea primelor nuclee de opozan]i din
apropierea cl\dirii CC, vom apela la reconstituirea f\cut\ de Procu-
ratura Militar\ [i reprodus\ prin propria ei sintez\-raport. {i aceast\
institu]ie are informa]ii sigure: „Cert este c\ `n acela[i timp sau `n
orice caz la foarte scurt timp dup\ incidentele din Pia]a Palatului, `n
diferite puncte din zona centrului Capitalei, au `nceput s\ se consti-
tuie grupuri, cu inten]ia vizibil\ de a declan[a manifesta]ii de
protest. Aceste grupuri au proliferat, ap\r`nd `n diferite puncte ale
Capitalei, cum ar fi: zona Ci[migiu – CCA – Pia]a Universit\]ii;
zona Pie]ei One[ti – Scala; zona Pie]ei Romane; zona magazinelor
Unirea-Cocorul; Splaiul Unirii, pe firul drept al D`mbovi]ei p`n\ la
intersec]ia cu Calea Victoriei. Aceste grupuri de manifestan]i scan-
dau lozinci anticeau[iste, f\c`nd referiri la Timi[oara [i cer`nd
mul]imii s\ se al\ture“140. Textul are nevoie de o explica]ie detali-
at\, pentru a nu trezi confuzie. ~n primul r`nd, vom preciza c\ zo-
nele `n care s-au constituit primele nuclee de grupuri protestatare,
a[a cum sunt ele prezentate `n sinteza Procuraturii Militare,
140 CSJ.SPM, Autor colectiv, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate
de Parchetul Militar, în perioada 1990–1994, în cauzele privind evenimentele din
decembrie 1989, p. 99.
reprezint\ `n fapt trasee, adic\ locul unde au fost identificate prima

dat\, plus traseul pe care s-au deplasat [i locul unde au finalizat
deplasarea. ~n consecin]\, nu e vorba stricto sensu de loca]ii statice,
ci de surprinderea unor grupuri `n mi[care. De exemplu, grupul de la
Ci[migiu, observat `nc\ de diminea]\ de ofi]erii Securit\]ii, a adunat
mai `ntì, `n timpul mitingului, un num\r mic de trec\tori, mai mult
curio[i s\-i asculte, [i apoi, c`nd mitingul s-a spart, a colectat o parte
din oamenii care au fugit din pia]\ `n dreptul magazinului Adam.
~mpreun\ cu ace[tia s-au deplasat pe o cale ocolit\, prin strada
S\rindar – unde s-au ata[at actori de la Teatrul Mic [i persoane aflate
la coad\ la bilete – spre Casa Central\ a Armatei. ~n zona magazinu-
lui Adam, grupul a fost `nt`mpinat de un microbuz tip tv (sau a reu[it
s\ `l coopteze la ac]iune), cu care un nucleu mai mic cu steaguri [i
lozinci anticeau[iste s-a deplasat pe Calea Victoriei, pe sens interzis,
[i a p\truns din nou `n Pia]\ din direc]ia Restaurant Cap[a – Palatul
Telefoanelor – magazinul Muzica. Colonelul Goran, [eful SMB, i-a
observat [i a relatat scena Comisiei senatoriale:
„Dl S\ndulescu: ... (Microbuzul) era cu num\r de Bucure[ti

sau de Timi[oara?
Dl Goran: Nu [tiu. Cert este c\ geamurile erau deschise, u[ile
deschise [i strigau: «La[ilor! Veni]i cu noi! La[ilor! Veni]i cu noi!»
{i a antrenat o mas\ de oameni care, la un moment dat, s-a comasat
`n grupul masiv, care plecase din pia]a central\, de aici.
Dl S\ndulescu: {i crede]i cumva c\ este grupul care s-a dus la
Intercontinental?
Dl Goran: Probabil c\ de acolo a pornit c\tre Intercontinental,
dar sorgintea lui – eu am avut ni[te informa]ii din noaptea respec-
tiv\ –, c\ ar fi timi[oreni, care au venit cu trenul de noapte, s-au
organizat aici cu un microbuz [i au `ncercat s\ fac\ toat\ chestiunea
care se cunoa[te.“141
Grupul pornit din zona Ci[migiu - magazinul Adam a fost

observat [i de ofi]erii Direc]iei V: „Acolo, la Hotel Bucure[ti, la un
ghe, p. 3.
moment dat, s-a terminat, i-a `mpr\[tiat, dar s-au lini[tit. S-au auzit,
undeva, pe aici, pe la Adam. ~n momentul \la `mi d\ prin sta]ie [eful
g\rzii de aici, de la Consiliul de Stat: «Dom’ne, noi ce facem, c\,
uite, sunt \ia `n fa]\ acolo». De aici nu se vedea, peste cl\dire, la
Adam. «Voi sta]i pe locurile voastre, pe cl\dire [i... nu e treaba voastr\
`n strad\». Treaba noastr\ nu era `n strad\. ~n sf`r[it, s-a terminat [i
acolo, s-au mutat pe undeva pe aici, pe (str.) Academiei, Aristide
Briand... zona asta. Ei, aici erau mai aproape de cl\dire“142. De fapt,
grupul pornit din fa]a magazinului Adam s-a `mp\r]it pe undeva `n
zona Teatrului Mic – Hotel Palas, cei c`]iva care s-au deplasat cu
microbuzul urc`nd spre Calea Victoriei, `n timp ce grosul oamenilor
a ie[it `n fostul Bulevard Gheorghiu-Dej (6 Martie), unde a f\cut
jonc]iunea cu grupul venit pe Splaiul D`mbovi]ei. Aceast\ mul]ime
este cea care s-a `ndreptat direct spre Pia]a Universit\]ii [i apoi spre
Intercontinental. ~n zona dintre barul Trocadero [i restaurantul
Havana, mul]imea a fost `nt`mpinat\ de un grup compact, nu foarte
numeros, de simpatizan]i ai clubului Rapid, `n majoritate ]igani `ntre
care [i fiul celebrului trompetist Tudoric\. Ace[tia au imprimat
grupului scandarea: „Ole, Ole!“ [i fragmente muzicale din melodia
Lambada, cu care s-a intrat `n Pia]a Universit\]ii. Conform unor
surse ale Securit\]ii, grupul „rapidist“ era deja `narmat cu arme albe,
b`te, lan]uri, bile, alte obiecte contondente. Sunt presupu[ii autori ai
spargerii vitrinelor libr\riei Mihai Eminescu. Odat\ p\trun[i `n Pia]a
Universit\]ii, oamenii au fost `nt`mpina]i de c`]iva indivizi tineri
(25-30 de ani), atletici, av`nd plete, iar unii [i barb\ [i purt`nd haine
oarecum ciudate (pufoaice, scurt\ Delon, pulov\re de l`n\ pe g`t,
c\ciuli cu urechi, [epci de stof\) care i-au provocat pe oameni s\
strige: „Jos Ceau[escu!“ [i „Jos Cizmarul!“. ~n seara zilei de 2 mar-
tie 2004, `ncep`nd cu ora 22.00, s-a desf\[urat la Televiziunea
Român\ (TVR1) emisiunea Foc `ncruci[at, condus\ de ziaristul
Horia Alexandrescu. Formatul emisiunii presupunea un num\r de
invita]i, pu[i fa]\ `n fa]\ pentru o dezbatere `n contradictoriu, [i un
juriu format din cet\]eni obi[nui]i chema]i s\ judece performan]ele
vian, pp. 30-31.
invita]ilor sau subiectele discutate. La aceast\ emisiune au fost

invita]i Sergiu Nicolaescu [i Ion Cristoiu. Subiectul emisiunii a fost
filmul franco-german {ah mat!, despre revolu]ia român\ a anului
1989. Din desf\[urarea emisiunii am notat doar dou\ afirma]ii
semnificative: Ion Cristoiu: „Nu a fost o revolu]ie“ [i Sergiu Nico-
laescu: „Domnul Iliescu este rezultatul revolu]iei, nu a f\cut el re-
volu]ia“, care `ns\ nu ne intereseaz\ pentru subiectul tratat aici. ~n
schimb, la sf`r[itul emisiunii s-a petrecut un fapt care poate fi a[ezat la
frontiera `ntre tragedie [i comedie [i a vizat exact subiectul pe care `l
analiz\m. Horia Alexandrescu a rugat juriul s\-[i spun\ opinia asupra
filmului [i `n leg\tur\ cu presta]ia celor doi invita]i. R\spunsurile a doi
dintre membrii juriului au fost [ocante. Nu s-au referit la film, nu au
comentat opiniile invita]ilor, ci au dat scurte declara]ii:
„Tudor Calot\: Eu am fost la Inter. Acolo erau ni[te cet\]eni `n

balonzaide care ne strigau: «Nu pleca]i!» Nu erau români.
Petre Copilici: ~n momentul `n care am vrut s\ p\r\sesc zona,
am fost `nt`mpinat de alte persoane, care m-au amenin]at cu arma,
s\ plec `napoi. Erau str\ini.“
Ce este important pentru toat\ aceast\ deplasare [i formare a

grupului de la Hotelul Intercontinental se extrage din am\nuntul c\
grupul respectiv s-a format t`rziu `n compara]ie cu adunarea din
celelalte dou\ puncte – Pia]a Roman\ [i str. One[ti – Sala Dalles.
Revenind o clip\ la nucleele identificate de Procuratura Militar\, este
de precizat c\ cel semnalat pe strada One[ti a reu[it s\ capteze energia
mul]imii care a fugit spre Bulevardul Magheru prin aceast\ strad\,
form`nd grupul de la Sala Dalles, `n timp ce nucleul de la Hotel
Bucure[ti, respins de for]ele de ordine, s-a regrupat `n Pia]a Roman\.
El a f\cut o scurt\ escal\ `n dreptul restaurantului Gr\dini]a, unde, `n
jurul orei 13.30, a fost surprins de Sergiu Nicolaescu:
„AMS: (...) Domnule senator, mi-a]i spus la un moment dat c\

Dan Iosif a ajuns t`rziu `n Pia]a Universit\]ii pe 21 decembrie.
Sergiu Nicolaescu: Nu [tiu, nu l-am v\zut...
AMS: El afirm\ `ntr-un interviu c\ a sosit `n Pia]a Universit\]ii

`ntre 12.00 [i 13.00.
SN: La unu abia s-a terminat mitingul, iar prima manifesta]ie,
adic\ primul grup organizat, a fost dup\ ora unu la... restaurantul
\la... Garofi]a, nu [tiu cum ì zice...
AMS: Gr\dini]a.
SN: Exact, l`ng\ Pia]a Roman\. Acolo a fost prima ac]iune pe
mijlocul str\zii, primul grup ie[it din Pia]a Amzei, inclusiv cu
oameni fugi]i de la miting. Grupul era format din copii. Vreo 50.
Erau copii ai str\zii [i tineri p`n\ `n 17 ani. Pe la 13.20 eu am tre-
cut, am ie[it din pia]\ `n zona asta, [i copiii de la Gr\dini]a m-au
recunoscut. Era acolo un vad al bi[ni]arilor, la trecerea de pietoni,
cuplat cu restaurantul de pe col]...
AMS: Podgoria.
SN: Nu [tiu cum ì spunea, dar acolo a fost prima manifesta]ie,
dup\ care s-au mutat `n Pia]a Roman\, unde s-au adunat oameni
maturi, b\rba]i mul]i, lume nemul]umit\.“143
Gelu Voican Voiculescu este un alt martor al apari]iei micului

grup de la Gr\dini]a, el afl`ndu-se `n cl\direa de vizavi, unde func-
]iona institutul la care lucra. Este m\rturia unui participant:
„AMS: ~n ziua de 21 decembrie ai fost v\zut la Gr\dini]a, unde

s-a format primul nucleu de dup\ spargerea mitingului.
Gelu Voican Voiculescu: Lucram `n institutul care era instalat
`n cl\direa de pe col], vizavi de Gr\dini]a [i care se prelunge[te
apoi cu sinagoga veche. {tiam de miting, colegi de-ai mei pleca-
ser\ acolo, dar eram foarte atent pentru c\ fuseser\ trimi[i pe la
09.00, `ntor[i pe la 11.00 [i apoi du[i din nou `n Pia]\. Mi-am spus
atunci, cu o oarecare obiectivitate, c\ este o eroare, pentru c\ d\
oamenilor sentimentul importan]ei lor [i, totodat\, senza]ia c\ auto-
rit\]ile nu au controlul. {tiam c\, la cel mai mic semn de sl\biciune,
Ceau[escu este pierdut. ~n comentariile despre evenimentele de la

Timi[oara, eu afirmasem printre colegi c\ acolo m\celul va trebui

s\ fie deplin, s\ atace [i cu avia]ia, pentru c\ altfel mi[carea nu va
putea fi oprit\. Asta chiar a trezit protestul unei colege: «Cum po]i
s\ spui a[a ceva?!», `ns\ eu priveam lucrurile cu o anumit\ dimensi-
une istoric\. Am sesizat pe fereastr\ c\ s-a format un grup care
folosea trecerea de pietoni din fa]\ de la Gr\dini]a pentru a r\m`ne
pe carosabil, apoi [i zone din afara zebrei pentru a striga anumite
lozinci, pentru a face agita]ie. Am cobor`t din curiozitate. Aveam
senza]ia c\ este o provocare [i voiam s\ v\d cine sunt provocatorii,
voiam s\ aflu care este mecanismul lor. Nu am ie[it s\ m\ al\tur
revolu]ionarilor, ar fi tentant s\ afirm asta, ci pur [i simplu eram
curios s\ v\d cine ac]ioneaz\. Erau vreo 20-30 de tineri `n fa]a unui
lan] de scutieri, format rapid, care se agitau [i strigau slogane, `ntre
care: «Moarte lui Ceau[escu!» Era o chestiune, cum s\ spun, prea...
AMS: Strident\?
GVV: ... Prea ostentativ\, prea direct\ [i nea[teptat\, av`nd `n
vedere c\ lumea mai mult se ferea c`nd auzea asta. Trebuie s\ `n]e-
legi c\ pentru mine era [i un experiment, pentru c\ urm\ream s\
observ comportamentul massei, subiect pe care nu-l puteai studia
dec`t foarte rar, pe care `l parcursesem `n pagini de carte, iar acum
aveam posibilitatea s\-l constat. Ajuns `n strad\ am v\zut c\ erau
pu[ti sub 20 de ani. M\ `ntrebam [i c\utam din priviri: «Cine ì
agit\?». Am stat mult timp `n expectativ\, apoi la un moment dat
am hot\r`t s\ cobor de pe trotuar `n strad\. Pu[tii m-au `nt`mpinat
imediat: «Nene, nu strigi cu noi?» [i se antrenau din nou `n lozinci.
Mie mi se p\rea ridicol s\ strigi contra lui Ceau[escu f\r\ ca el s\
fie acolo, s\ ridici capul [i s\ strigi la cer, f\r\ s\ te aud\. Aveam
sentimentul unei inutilit\]i. St`nd acolo, printre ei, am descoperit c\
animatorul acelor tineri era Andrei Fin]i, actorul. «Ia uit\-te, dom-
nule!», mi-am zis. Lumea se adunase pe trotuare `n lungul bulevar-
dului, p`n\ la Pia]a Roman\. Din c`nd `n c`nd cobora, ocup`nd tot
carosabilul. La un moment dat, tinerii aceia ne-au cerut s\ `nge-
nunchem – gest interpretat de unii, dup\ revolu]ie, ca fiind o rug\ –,
dar `n realitate fiind o tentativ\ de a ar\ta scutierilor c`t suntem de
mul]i, faptul c\ massa de oameni se `ntinde p`n\ la Roman\. Era o
modalitate de a privi `n ad`ncime, f\r\ obstacolul corpului uman.

Pe la Magazinul Eva erau TAB-uri. ~n momentul `n care se auzea o
mi[care acolo, ambala unul un motor sau f\cea o manevr\ de repo-
zi]ionare, dar la mare distan]\, toat\ lumea fugea repede pe trotuar,
mim`nd, f\c`nd pe pietonii. Scena era de un comic nebun. Nu r\m`-
nea dec`t acel grup din fa]\, la care m-am al\turat. ~mi d\deam
seama c\ fusesem reperat, c\ deja m\ identificaser\ [i c\ urmau
probleme dac\ ac]iunea nu se finaliza. Din blocul Gr\dini]a se fil-
ma. A ap\rut Cazimir Ionescu, pe care `l cuno[team, venind dinspre
trotuarul cel\lalt, care m-a chemat [i mi-a spus [optind: «Du-te tu
[i spune c\ la Arad e grev\ general\».
AMS: Nu ]i se pare suspect acest fapt? Nu era nici o grev\ ge-
neral\ la Arad.
GVV: Nici nu avea importan]\. Informa]ia ne autoalimenta
curajul. Am [optit din om `n om [tirea asta. Tinerii au `nceput s\
scandeze entuziast: «Aradul s-a al\turat Timi[oarei!» «Nu v\ fie
fric\, Ceau[escu pic\!» Pe partea cu libr\ria Papirus l-am v\zut pe
Radu F. Alexandru. Sergiu Nicolaescu era [i el pe acolo.
AMS: Confirm\ lucrul \sta.
GVV: Pe la 15.30 scutierii au intrat `n for]\ cu bastoanele
peste noi. Ne-am repliat `nspre Pia]a Roman\ [i spre Nikos
Beloianis [i, tr\g`nd dup\ mine o fat\, care se nimerise l`ng\ mine,
am intrat `n institu]ie. Imediat au ap\rut dube [i au `nceput s\
aresteze oameni [i s\-i duc\ la Jilava. Ne-am refugiat `n pod de
unde am privit `mpreun\ strada. C`nd am ie[it, nu mai era nimeni,
a[a c\ am luat-o prin spate, pe strada Mendeleev [i am ie[it `n
Pia]a Roman\. Acolo era o demen]\, soclul \la era plin de oameni
[i mult\ lume pe margine. Atmosfera era foarte inflamat\, se ]ipa.
Voiam s-o iau spre Leonida, am fost legitimat chiar de colonelul
Suceav\, dar am explicat c\ m\ duc acas\, pentru c\ locuiam `n
apropiere.“144
Au existat, a[adar, dou\ grupuri de manifestan]i care s-au for-

mat aproape imediat – la Sala Dalles [i la Pia]a Roman\ – [i un
144 Ibidem, pp. 201-203.

grup care s-a format mai t`rziu `n Pia]a Universit\]ii. ~n acest loc
vom reveni [i la una din afirma]iile Raportului SRI, ar\t`nd c\
„regizorii“ au `ntotdeauna aceast\ calitate profesional\ de a g`ndi [i
preg\ti din timp o secven]\ de film. ~n timp ce mitingul `nc\ se des-
f\[ura (partea a doua), ziari[tii str\ini de la Hotel Intercontinental
`[i instalau trepiedele, stativele [i postamentele pentru camerele de
filmat [i fotografiat `n balcoane [i pe terasa superioar\ a hotelului.
Ziari[tii str\ini au fost observa]i [i raporta]i imediat prin sta]ie at`t
de tr\g\torii colonelului Octavian Nae, posta]i pe acoperi[ul BCU,
c`t [i de cei afla]i pe cl\direa CC, f\c`nd aceste opera]ii mult `nainte
s\ ajung\ `n Pia]a Universit\]ii [i s\ se formeze grupul de manifes-
tan]i.145 Nimeni nu a explicat de unde [tiau ziari[tii str\ini c\ lumea
se va aduna `n Pia]a Universit\]ii, `n timp ce, dup\ col], [i la Pia]a
Roman\ mul]imea se adunase [i scanda deja primele lozinci anti-
ceau[iste! Dup\ `ncheierea mitingului, tr\g\torii de pe acoperi[uri au
fost, logic, retra[i. S\ privim, prin intermediul notelor comandantului
Armatei 1, [i la ora la care ministrul Vasile Milea identific\ grupul de
pe Bulevardul Magheru [i ordon\ risipirea lui – 14.37. Trecuser\
deja dou\ ore de la spargerea mitingului.
Primul centru al manifesta]iei

anticeau[iste – Pia]a Roman\
~n leg\tur\ cu grupul de la Pia]a Roman\, avem o m\rturie

pre]ioas\ din partea unuia dintre revolu]ionari, multiplicat de o fire
activ\ [i lucid\. Mihail Montanu, n\scut `n Bucure[ti la 21 aprilie
1949, era absolvent al Institutului Politehnic, Facultatea de Ener-
getic\. ~n decembrie 1989 lucra la Trustul Energomontaj Bucure[ti,
platforma Ilioara. Se afla `nt`mpl\tor `n Bucure[ti, deoarece de regul\
lucra la Cernavod\. La serviciu a v\zut spargerea mitingului, a plecat,
a ajuns c`nd mitingul s-a terminat, dar s-a dus `ntre 11.00–12.00 la
Octavian, p. 32.
Pia]a Roman\. De aici a plecat acas\, a m`ncat [i pe la 15.00 s-a

`ntors la Intercontinental, unde a surprins primele momente ale
form\rii grupului de aici. Din fericire, `n timpul audierii sale la
Comisia senatorial\, Mihail Montanu a fost l\sat s\ vorbeasc\ f\r\
a fi `ntrerupt prea mult, astfel c\ relatarea lui a putut avea o anu-
mit\ coeren]\:
„Dl Montanu: Erau baraje la nivelul Bulevardului Magheru;

dube din care s\reau ni[te b\ie]i `n combinezoane kaki care aler-
gau dup\ manifestan]i, pe care-i prindea ì b\ga `n dub\. C`nd
eram `n Pia]a Roman\ pe col], vizavi de Bulevardul Dacia (WC
public) s-a oprit o Dacie neagr\. {ofer, un tip `mbr\cat `ntr-un
pardesiu gri [i cu un ofi]er colonel de Securitate `n hain\ lung\ de
piele. Convingerea mea, dup\ elementele ulterioare, c\ era An-
dru]a Ceau[escu. A cobor`t din ma[in\ `n mijlocul nostru. Am
intrat eu `n dialog cu el [i m-a `ntrebat: «Ce dori]i?» «Nu e nevoie
s\ v\ spun eu, c\ se aude ce este», i-am r\spuns. I-am mai spus c\
«dac\ dvs. face]i parte din structurile puterii, s\-l da]i jos [i lucru-
rile se calmeaz\». «Da, da..., dar e fiul poporului, aici e o band\
de tr\d\tori». I-am spus: «Ar\ta]i-mi [i mie un tr\d\tor, c\ to]i
suntem aduna]i spontan». La un moment, dat nu [tiu ce s-a `nt`m-
plat c\ era busculad\ acolo, cam a vrut lumea s\ pun\ m`na pe el
[i atunci colonelul de Securitate l-a `mpins pe Andru]a `n ma[in\
[i a `ncercat s\ demareze. Pe parcursul a 10 metri lumea a dat cu
pumnii, cu picioarele, dar, de[i cam [ifonat\, ma[ina totu[i a
reu[it s\ plece.“146
Timp de mai multe zeci de minute lumea a circulat liber, pe

mijlocul Bulevardului Magheru `ntre Pia]a Roman\ [i Sala Dalles.
~n aceast\ perioad\ de debut au `nceput s\ circule `ntre Pia]a Ro-
man\ [i Sala Dalles zvonuri care acuzau agitat [i panicard ba asasi-
nate `n Pia]a Roman\, ba striviri cu tancurile la Dalles (TAB-uri
trecuser\ `n vitez\ prin mijlocul gol al bulevardului imediat dup\
146 Arh. SR, Stenograma nr. 14/10 noiembrie 1993, audiere Montanu Mihail, pp. 2-3.
ora 15.00)147. Dup\ incidentul cu Andru]a Ceau[escu au revenit

dubele, iar cordonul de mili]ieni de la nivelul Bulevardului Ma-
gheru c\tre Pia]a Roman\ a `nceput s\ avanseze. Lumea s-a `m-
pr\[tiat [i un grup foarte mare (`n care se afla [i Montanu) a luat-o
pe Bulevardul Dacia `n jos spre Pia]a Gala]i. Cuv`ntul de ordine
atunci a fost: „S\ mergem `n marile cartiere s\ aducem oamenii“.
A[a cum ar\tam, Mihail Montanu se duce acas\, dup\ care revine
la Inter. Aici `nt`lne[te un baraj de oameni `n kaki [i un baraj de
mili]ieni de la Sec]ia 6. Pe ace[tia din urm\ ì cuno[tea. ~n fa]a lor
era un baraj de solda]i cu c\[ti.
~ntre manipulatori [i manipula]i ai acestor evenimente a existat [i
o categorie de cet\]eni obi[nui]i, mai ales tineri, care s-au antrenat din
proprie ini]iativ\ `n ac]iunile de protest `mpotriva lui Nicolae Ceau-
[escu. Drago[ Constantinescu, student `n anul II la Universitatea Bu-
cure[ti la acea dat\, i-a relatat autorului:
„Drago[ Constantinescu: Dup\ ce am v\zut cuv`ntarea respec-

tiv\ (din 20 decembrie, seara, n.a.)... `mi aduc aminte c\ Ceau[escu
spunea c\ cei de la Timi[oara sunt ni[te golani, care nu au nimic
altceva dec`t inten]ia s\ sparg\, s\ distrug\, s\ fure [i se vor lua
m\suri dure `mpotriva lor. Am comentat revolta]i [i apoi am plecat
acas\. Foarte, foarte nec\ji]i. Am ajuns acas\, am mai stat cu
Bogdan (S\cuiu, prietenul s\u, n.a.) de vorb\, am comentat p`n\
foarte t`rziu. A doua zi m-am trezit pe la 10.00. La un moment dat,
fiind `n buc\t\rie, m\ sun\ Bogdan: «Deschide televizorul!».
Deschid televizorul [i v\d un miting pur ceau[ist, `n mare glorie, cu
acelea[i inscrip]ii, cu pancartele, cu Ceau[escu-pace! Nu [tiu ce-a
vorbit, era foarte clar c\ popula]ia s-a str`ns sau a acceptat s\ fie
str`ns\, `l aclam\ pe Ceau[escu [i, iat\, popula]ia din Bucure[ti [i
probabil din toat\ ]ara `l sus]ine pe Nicolae Ceau[escu `mpotriva
celor de la Timi[oara. Ideea era c\ poporul român `l sus]ine pe el, ì
147 Este secven]a foarte des difuzat\ cu TAB-urile care trec în vitez\, în timp ce
revolu]ionari se a[az\ pe caldarîm pentru a le împiedica s\ treac\. TAB-urile aveau
misiune în Pia]a Roman\ [i primiser\ ordin s\ circule în vitez\ tocmai pentru a nu
fi oprite [i blocate.
dezavueaz\ pe golanii de la Timi[oara, pe nenoroci]ii \ia. Prin ur-

mare, `n momentul `n care fiecare ]ar\ se elibereaz\, `n ciuda ori-
c\rei probabilit\]i, noi, la[ii de la Bucure[ti, ne str`ngem [i scand\m
`mpotriva lor. Cu aceea[i micime [i la[itate `l sus]inem p-\sta [i d\m
`n \ia care au avut curaj. L-am sunat pe Bogdan [i i-am spus: «~n
momentul \sta eu m\ `mbrac, nu se poate a[a ceva, nu se poate ce se
`nt`mpl\. M\ duc s\ urlu c\ nu sunt de acord». Mi-a spus c\ vine [i
el. M-am `mbr\cat `n ni[te blugi negri, `ntr-un tricou negru, cu o
jachet\ [i cu ni[te pantofi cu talp\ groas\. Ideea era s\ pot s\ rezist
dac\ vine noaptea, s\ nu vin acas\. Cobor`m la ASE. Cred c\ era
cam 12.30. Din momentul `n care cobor`m, o lu\ spre Pia]a Roman\.
AMS: Cum era strada?
DC: Strada era plin\ de oameni, care `ns\ umblau normal,
impasibili. Am ajuns `n Roman\ [i atunci am auzit o v`jìal\, ni[te
urlete, n-am `n]eles ce se `nt`mpla, dar la un moment dat lumea
fugea spre Roman\.
AMS: Pe strad\ sau pe trotuare?
DC: Pe trotuare. ~nc\ circulau ma[ini. Am luat-o st`nga `mpre-
jur, nu `n]elegeam ce se `nt`mpl\, p`n\ am ajuns `n col] la ASE,
aproape de sta]ie. Am traversat pe col]ul cu Hotelul Doroban]i [i,
exact `n locul acela, am `ntrebat: «Ce se `nt`mpl\, dom’ne?», «P\i,
au venit ni[te dube [i ì iau pe unii de la Roman\». L`ng\ mine,
imediat, aud pe unul strig`nd: «Jos Ceau[escu!»
AMS: A[a, dintr-odat\, pe lini[te?
DC: Da, a[a dintr-odat\.
AMS: Cum ar\ta individul?
DC: N-a[ putea s\ spun. Prima reac]ie a fost s\ m\ `ndep\rtez
de el. Lumea se `ntreba: «Ce se `nt`mpl\, ce-i cu \sta de strig\?»
Atunci apar unii fugind dinspre Pia]a Roman\, i-am oprit, i-am
`ntrebat [i mi-a r\spuns unul: «P\i, s-a spart mitingul». «{i ce
fac?», `ntreb. «Vor s\-l r\stoarne pe Ceau[escu». Din momentul \la
m\ uit la Bogdan [i... «Facem [i noi...» [i `ncepem: «Jos Ceau-
[escu!», dar nu se auzea. Pur [i simplu, de fric\, de emo]ie, strigam
«Jos Ceau[escu!» f\r\ voce, f\r\ glas. Mimam strig\tul. La un mo-
ment dat, `mpreun\ cu al]ii, am `nceput s\ s\rim `n fa]a ma[inilor [i
s\ oprim circula]ia. Bloc\m circula]ia, `ncepem s\ ne `nv`rtim `n

jurul acelui postament de beton, unde voia Ceau[escu s\ pun\ un
monument o statuie, ceva... s\rim pe postamentul \la. M-am suit [i
eu pe el. Tot timpul `mi ceream s\ mai fac ceva. Strigam, urlam
acolo. }in minte c\ erau ni[te TAB-uri, ni[te ARO care blocau
Bulevardul Magheru. Au ap\rut scutieri. ~n acel moment am fugit,
pentru c\ am auzit c\ po]i c\ cazi `n spatele lor, pe undeva, pe la
cinema Patria.“
Leg\tura `ntre nucleul compact [i curajos de la Hotel Bucure[ti

[i grupul format la Pia]a Roman\ a fost f\cut\ de o m\rturie credi-
bil\, av`nd [i o anumit\ acurate]e `n ce prive[te detaliile [i deru-
larea evenimentelor. Martorul Drago[ (a nu se confunda cu cel de
mai sus) i-a trimis lui Marius Tuc\ o scrisoare `n care relata
urm\toarele: `n decembrie 1989 era student la seral [i desenator al
unui institut aflat pe Calea Victoriei. ~n momentul producerii vu-
ietului a cobor`t [i s-a deplasat `n zona Hotelului Bucure[ti. Aici a
„observat c\ un grup de circa 100 (poate mai mul]i, poate mai
pu]ini) de indivizi `ntre dou\ v`rste, s\ zicem `ntre 25 [i 45 de ani,
to]i b\rba]i zdraveni, unii dintre ei cu barb\, nu foarte bine
`mbr\ca]i, c`]iva cu chimire late [i bustul gol (!?) se agitau puternic
[i «produceau» acele lozinci anticomuniste. Asta `n timp ce `n Pia]\
continua nestingherit (!) mitingul – partea a doua (...) Ei formau un
grup compact, dar `n spatele lor, la distan]e diverse (p`n\ dincolo
de magazinul Gioconda) erau risipi]i foarte mul]i oameni, mai de-
grab\ curio[i, care practic, la fel ca [i mine, nu `n]elegeau ce se `n-
t`mpl\“148. De asemenea, deosebirea evident\ `ntre nucleul dur,
profesionist, [i cet\]enii obi[nui]i ai Bucure[tilor a fost observat\
de martorul Drago[ de la Jurnalul Na]ional [i `n privin]a partici-
pan]ilor la miting: „Mi s-a p\rut foarte ciudat\ situa]ia. Unii strigau
c`t ì ]ineau pl\m`nii: «Jos Comunismul!». Iar al]ii, 50 de metri mai
`ncolo, plecau lini[ti]i spre cas\. ~mi aduc aminte c\ am surprins
chiar [i un dialog `ntre c`]iva indivizi care aveau steaguri [i pancarte,
148 „Misterul «b\rbo[ilor» curajo[i din Pia]a Palatului“ în Jurnalul Na]ional,
Nr. 3324/20 aprilie 2004, p. 9.
`ntre care unul ì `ntreba pe ceilal]i dac\ sunt dispu[i, dup\ ce pre-
dau materialele, s\ mearg\ la o bere!?“. Drago[ s-a apropiat de
grupul de agitatori [i „l-am `ntrebat pe unul – mai ciudat, cu chimir
lat din piele [i cu bustul gol – de unde este. {i \sta mi-a r\spuns
cam a[a: «Eu mi-s din Banat [i-am venit s\-l d\m jos p\ Ceau[escu
[i s\ r\zbun\m mor]ii Timi[oarei!»“. Probabil c\ era unul din
grupurile violente de la Timi[oara, devastatori [i incendiatori, de
care revolu]ionarii timi[oreni se disociaz\, [i care au fost semnala]i
de Securitate ca f\c`nd parte din echipele de diversioni[ti ce ac]io-
naser\ la Timi[oara [i apoi se deplasaser\ `n alte ora[e, afluind `n
final spre Bucure[ti cu trenul [i autoturisme. Reamintesc c\,
`ncep`nd cu ziua de 20 decembrie, la Timi[oara s-a declan[at revol-
ta popular\, condus\ din dup\-amiaza aceleia[i zile de Frontul De-
mocrat Român [i av`nd tr\s\tura principal\ `n introducerea ordinii
la manifesta]ia din Pia]a Operei, prin organizarea unor grupe de
oameni de ordine care nu permiteau actele de violen]\.
Ca fapt anecdotic, Pia]a Roman\ mai fusese loc de manifesta]ie
doar o singur\ dat\, la 31 mai 1936, c`nd „lozincile scandate de
participan]i reflectau starea de spirit a maselor: «Jos r\zboiul!»,
«Tr\iasc\ pacea!», «Tr\iasc\ democra]ia!», «Jos hitlerismul!»,
«Vrem amnistie!», «Cerem regim politic `n `nchisori». Vorbitorii,
`n majoritate comuni[ti, au chemat masele la lupta pentru f\urirea
Frontului popular antifascist“149. Tot acolo a fost difuzat, ca mate-
rial de propagand\, ziarul De[teptarea [oferilor, tip\rit la tipografia
„Dorul de munc\“.
La Hotelul Bucure[ti a urmat asaltul scutierilor [i `mpr\[tierea
demonstra]iei. „~n Pia]a Roman\ – `[i continu\ relatarea martorul
ocular Drago[ – se afla la vremea aceea, chiar `n mijlocul inter-
sec]iei, postamentul acela uria[ din beton. C`nd am ajuns acolo,
surpriz\! Pe postament se urcaser\ o mul]ime de indivizi care stri-
gau de mama focului lozinci anticomuniste. ~n mintea mea mi-am
zis: «Uite al]i curajo[i!» Aiurea! Apropiindu-m\, i-am reg\sit pe
«b\ie]ii veseli» de pe Calea Victoriei. Erau inconfundabili. Aceia[i
149 Alexandru Cebuc, Tradi]ii revolu]ionare bucure[tene, Ed. Muzeului de Istorie
al Municipiului Bucure[ti, 1973, p. 138.
indivizi cu haine ponosite, c`]iva b\rbo[i cu chimire late [i piepturi

dezgolite, iar o parte dintre ei, cu mici t\ieturi pe fa]\ sau cu c`te un
obraz u[or tumefiat“150. ~n momentul `n care au ap\rut for]ele de
ordine, nucleul dur a cobor`t repede de pe postament [i a p\r\sit
organizat pia]a, l\s`ndu-i pe bucure[tenii entuzia[ti [i pe gur\-casc\
s\ primeasc\ `n plin atacul militarilor. Drago[ a `nso]it nucleul vio-
lent, format, conform tuturor m\rturiilor, din persoane str\ine de
Bucure[ti, astfel `nc`t a putut constata cum a fost dirijat de persoane
care cuno[teau bine topografia locului (c\l\uze, `n terminologia
rapoartelor Securit\]ii despre acest fenomen) pe urm\torul traseu:
Hotelul Doroban]i – Pia]a Cosmonau]ilor (actualmente Lahovary) [i
„de acolo, `n loc s\ se `ndrepte spre Magheru, grupul a cotit (sau
mai degrab\ a fost condus) pe strada Dionisie Lupu spre Michelet, o
str\du]\ `ngust\, dar pe care se afla Ambasada Angliei (care cred c\
era [i pe vremea aceea tot acolo) [i `n sf`r[it pe Magheru“. Ocolirea
Bulevardului Magheru pentru a se `nghesui pe o str\du]\ numai
pentru a trece prin fa]a Ambasadei Marii Britanii este de ne`n]eles.
~n schimb, avem o explica]ie pentru felul cum a ap\rut `n presa
postdecembrist\ teoria existen]ei persoanelor drogate, teorie con-
siderat\ ridicol\ de Procuratura Militar\: „Nu putem s\ nu amintim
aici [i aser]iunile ulterioare referitoare la justificarea declan[\rii
spontane (dar previzibil\) a manifest\rilor ostile dictatorului. C`nd
afirm\m aceasta, avem `n vedere acele presupuneri privitoare la
«drogarea unor manifestan]i [i la transmiterea prin sta]iile de am-
plificare a unor semnale de joas\ frecven]\». Aceste presupuneri nu
numai c\ nu sunt sus]inute de probe pertinente, dar sunt de natur\
s\ pun\ sub semnul `ntreb\rii `ns\[i revolta popula]iei din Capitala
]\rii“151. De ce am deschis acest subiect colateral, f\r\ `ndoial\ con-
troversat, dar care este totu[i foarte sensibil? Pentru c\, `n calitate de
neprofesioni[ti, nu ne d\m seama cum arat\ o „prob\ pertinent\“.
150 „Misterul «b\rbo[ilor» curajo[i din Pia]a Palatului“ în Jurnalul Na]ional,

Nr. 3324/20 aprilie 2004, p. 9.
151 CSJ.SPM, Autor colectiv coordonat de general de brigad\ Samoil\ Joarz\,
Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar, în perioa-
da 1990–1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, p. 275.
De exemplu, Drago[ afirm\ c\, apropiindu-se de grupul de agitatori

din Pia]a Roman\ [i `ncerc`nd s\ intre `n dialog cu unul dintre ei,
acesta „parc\ nu mai [tia române[te, mi-a r\spuns ceva a[a,
aiurea“. Nu este o prob\ concludent\, dar c\ut`nd alte informa]ii
despre acest subiect ne descoperim surprin[i `n fa]a unor puncte de
vedere contradictorii `ntre dou\ institu]ii ale statului pe aceast\
tem\, deoarece `n Raportul SRI subiectul este prezentat ca fiind
sus]inut de probe: „Legat de aceasta, din datele provenite de la fo[ti
ofi]eri ai Direc]iei V a rezultat c\, dup\ l\sarea `ntunericului, `n
pia]\ a sosit un camion, f\r\ `nsemne de `nmatriculare, care a
desc\rcat o mare cantitate de sticle cu b\uturi alcoolice, care au
fost `mp\r]ite celor care r\m\seser\ `n pia]\. Sticlele nu aveau nici
o etichet\, iar analiza lichidului aflat `ntr-o astfel de sticl\ – efectu-
at\ `n laboratorul organoleptic aflat `n sediul fostei unit\]i men]io-
nate – a relevat prezen]a, `n con]inut, a unor substan]e din categoria
drogurilor cu efect excitant, care provocau consumatorilor o stare
de exaltare, inhib`nd instinctul de conservare [i, prin aceasta, `nl\-
tur`nd senza]ia de fric\ [i alter`nd puternic percep]ia st\rilor de pe-
ricol“152. Am depistat, a[adar, trei puncte de sus]inere ale acestei
declara]ii oficiale venite din partea serviciului secret al ]\rii: 1. Sursa
acestei teze este Direc]ia V a Securit\]ii. 2. Afirma]ia nu se sprijin\
pe o p\rere sau o informa]ie indirect\ – cel pu]in o sticl\ a existat, a
fost luat\ [i dus\ la analiz\. 3. Con]inutul a fost cercetat `ntr-un la-
borator profesionist. Toate acestea presupun trei lucruri concrete:
1. Raportul ofi]erului care a capturat sticla [i care probabil a obser-
vat [i celelalte detalii (camionul f\r\ `nsemne, sticlele f\r\ etichete,
reac]ia manifestan]ilor dup\ ce au consumat b\utura). 2. Raportul
de analiz\ organoleptic\ al laboratorului. 3. Raportul [efului Direc]iei
V sau a `nlocuitorului acestuia la comand\ c\tre [eful DSS. Nu
`n]elegem de ce aceste probe pertinente nu au fost cerute de Pro-
curatur\ sau, dac\ au fost cerute, de ce nu au fost date!? Este posi-
bil ca SRI, serviciul de informa]ii al statului, s\ lanseze fantezii
152 Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informa]ii privind eveni-

mentele din Decembrie 1989, p. 11(64). Vezi [i supliment „Ordinea“, OMNIAPRES,
Evenimentele din decembrie 1989 v\zute de Serviciul Român de Informa]ii, p. 33.
`ntr-un document oficial? Chiar presupun`nd c\ la origine ar putea

fi o intoxicare a fo[tilor ofi]eri ai Securit\]ii, Serviciul Român de
Informa]ii poate publica o astfel de informa]ie f\r\ s\ o verifice?
{i, mai mult, s\ declare c\ exist\ date? Date `nseamn\ note,
rapoarte, documente. Dar stenogramele Comisiei senatoriale? Sunt
ele probe? Colonelul Octavian Nae, ofi]er al Direc]iei V, va declara
nu numai Comisiei, ci [i `n timpul anchetei penale conduse de
Procuratura Militar\ – deci, prob\ la dispozi]ia institu]iei care
afirm\ c\ n-are probe! –, c\ a asistat la aducerea unor persoane `n
sediul CC pentru a fi prezentate lui Ceau[escu. Oamenii erau b\tu]i
crunt, murdari, dar [i `ntr-o stare ciudat\: „Era o feti[can\ de vreo
21-22 de ani, `nc\ un b\iat, a[a, mai `n\ltu], care spunea c\ fusese
pe la Ambasada englez\. |[tia (ofi]erii Direc]iei V, n.a.) l-au luat
de m`n\, c\ de ce a fost acolo [i nu [tiu ce... ~nc\ unul care era mai
lovit [i un tip de vreo 50 de ani care era «praf» (beat mort, n.a.).
Oricum, deci, `ntre copiii \[tia care erau acolo, mi-a atras aten]ia
o... ceva... Le-am spus [i \lora care mai erau [i dup\ aia le-am spus,
le-am spus [i la cercet\ri: le sticleau ochii ca la pisic\!“153. Colo-
nelul Nae a declarat Procuraturii Militare c\ tinerii erau droga]i.
Acest episod nu trebuie confundat cu berea care a fost adus\ la ba-
ricad\ la un moment dat [i care, `mpr\[tiat\ pe jos, s-a amestecat cu
motorina v\rsat\ din butoaie. Subiectul r\m`ne ce]os, mai ales c\ a
fost legat dubios de Ambasada Marii Britanii [i de ideea proiectat\
public insistent de Securitate, c\ `n evenimentele din 21 decembrie
au fost implica]i [i str\ini. Pe de alt\ parte, dup\ o sticl\ f\r\ eti-
chet\, dar cu ]uic\ bun\ de V\leni `]i sticlesc ochii ca la tigru [i nu
mai [tii nici române[te!
Nu numai acest subiect, dar [i negarea existen]ei exploziilor, a
vuietului provocat sau al ]epu[elor se `nscriu `n tentativa de a
izola problema dezorganiz\rii mitingului din 21 decembrie 1989
`n categoria evenimentelor accidentale, neproduse de cineva
inten]ionat, cu scopul de a p\stra nealterat\ `ncadrarea oficial\ a
evenimentelor `n limitele revoltei spontane, f\cute de poporul
vian, p. 35.
român nemul]umit. ~n aceste condi]ii, bine`n]eles c\ informa]iile

despre chinul grupurilor radicale de la Timi[oara [i, iat\, Bu-
cure[ti, de a mobiliza cet\]enii la revolt\, strig`ndu-le cu disperare
de [ase zile acela[i lucru: „La[ilor! Veni]i cu noi!“, sau o m\rturie
`n care se arat\ c\ participan]ii la mitingul spart, dup\ ce lumea se
c\lcase `n picioare, inten]ionau s\ se duc\ la o bere, nu-i va im-
presiona niciodat\ pe adep]ii revoltei spontane. Prin urmare,
revenind la reconstituirea evenimentelor din Pia]a Roman\, este
de re]inut c\ zona a cunoscut dou\ faze: Prima faz\ (aproximativ
`ntre orele 13.00-13.30 [i p`n\ `n jurul orelor 14.30-15.00) –
nucleul de agitatori retras de la Hotel Bucure[ti incit\ trec\torii cu
scopul de a-i aduna [i pentru a constitui mul]imea psihologic\ [i
fizic\; de[i nucleul ac]ioneaz\ organizat [i profesionist, cea mai
mare parte a cet\]enilor aduna]i r\m`ne pe trotuare; interven]ia
for]elor de ordine determin\ abandonarea ac]iunii de c\tre nucle-
ul diversionist [i l\sarea `n Pia]a Roman\ a unui grup relativ
mare, de 1 000-2 000 de persoane, bucure[teni, care `ns\ nu re-
u[esc s\ constituie o unitate de ac]iune; cei aresta]i `n prima faz\
din pia]\ sunt du[i la Sec]ia 1 Mili]ie (Bulevardul Ana Ip\tescu),
de unde comandantul, colonelul Gheorghe Sporeanu, refuz\ s\-i
trimit\ la Jilava. Faza a doua (`ntre orele 15.00 [i 19.30) – mul-
]imea r\mas\ `n Pia]a Roman\ nu reu[e[te s\ se organizeze, do-
vad\ c\ este format\ din cet\]eni obi[nui]i, gen studentul Drago[
Constantinescu, `ncuraja]i de ac]iunile evidente ale nucleului, dar
f\r\ un cap [i lipsi]i de un orizont organizatoric; aceast\ mul]ime
nu a fost agresat\ de for]ele de ordine. Pentru faza a doua avem la
dispozi]ie o m\rturie calificat\ din partea generalului MI Ion
Suceav\, care, la un moment dat, a preluat din proprie ini]iativ\
comanda for]elor de ordine din Pia]a Roman\. M\rturia sa a fost
confirmat\ de revolu]ionari. Generalul Suceav\, la acea dat\
colonel, arat\ c\ „pe la orele 15.30-15.45, c`nd manifestan]ii se
aflau deja `n Pia]a Roman\, am cobor`t cu cei 40 de ofi]eri. I-am
a[ezat `n spatele militarilor [i al elevilor de la [coala militar\, pre-
cum [i a altor cadre care nu [tiam de unde sunt. Le-am dat ordin
s\ nu foloseasc\ armamentul, s\ se comporte civilizat, f\r\ nici
un fel de violen]\“154. Suceav\ mai arat\ c\, `n momentul `n care a

sosit, „toat\ lumea din pia]\ ac]iona la `nt`mplare, f\r\ nici o coor-
donare“, iar `n ce prive[te for]ele de ordine „nu era nimeni `ns\rci-
nat s\ coordoneze activitatea“. Absen]a conduc\torilor represiunii
`n Pia]a Roman\ a fost o mare [ans\ pentru manifestan]i, dar [i
pentru revolu]ie. Timp de aproximativ o or\ [i jum\tate, neexist`nd
un comandant al for]elor de ordine, acestea au r\mas `n expecta-
tiv\, asist`nd la `ncerc\rile timide ale cet\]enilor de a fi convin[i s\
treac\ de partea lor, s\ nu-l mai apere pe Ceau[escu etc. ~n jurul
orei 17.00, Ion Suceav\ intr\ `n dialog cu manifestan]ii, stabilind
`mpreun\ o rela]ie de nonac]iune, determinat\ de faptul c\ dinspre
Pia]a Universit\]ii `ncepuser\ s\ se aud\ [i s\ se vad\ tragerile cu
trasoare executate `n plan vertical. Zvonul a circulat pe bulevard,
oamenii afl`nd c\ exist\ deja victime. (Era vorba de incidentul cu
camionul militar, care a fost marcat [i de deschiderea focului
automat.) Dup\ ora 17.00, `n Pia]a Roman\ au ap\rut dou\ ma[ini
de pompieri sub comanda unui ofi]er cu ordin s\ `mpr\[tie mani-
festa]ia. Suceav\ i-a interzis s\ ac]ioneze: „Discu]ia cu ofi]erul s-a
terminat `n aplauzele unor cet\]eni care au auzit-o [i c\rora le-a
pl\cut probabil atitudinea pe care am avut-o“155. ~ntre timp `ns\,
`nte]irea focului de la Universitate, precum [i zvonurile despre un
masacru au agitat mul]imea, aduc`nd-o `n starea de a acuza for]ele
de ordine de crim\ [i represiune. „Atunci – nici ast\zi nu-mi pot
explica cum – am luat o hot\r`re, la care [i acum reflectez dac\ a
fost bun\ sau rea. Am chemat `n jurul meu to]i ofi]erii care coman-
dau trupele din pia]\ [i le-am cerut s\ blocheze str\zile din st`nga
cum mergi spre Pia]a Roman\ din direc]ia Intercontinental; oamenii,
av`nd senza]ia c\ sunt `nconjura]i, s-au retras pe partea dreapt\. Dup\
ce s-a realizat acest lucru, `mpreun\ cu cei din cordoane, `ntr-un mod
pa[nic, i-am `mpr\[tiat, direc]ion`ndu-i spre strada liber\ din dreap-
ta [i `n acest fel `n pia]\ nu a mai r\mas nici un cet\]ean“156.
Aceast\ procedur\ corect\ de gestionare a tulbur\rilor de strad\ a
154 Ion Suceav\, În numele adev\rului, Ed. Venus, Bucure[ti, 1991, p. 249.
155 Ibidem, p. 251.
156 Ibidem, p. 252.
fost `nv\]at\ de poli]i[tii [i militarii români abia dup\ 1995, `n

cadrul opera]iunilor Parteneriatului pentru Pace. Din p\cate, mul]i,
foarte mul]i comandan]i ai Ministerului de Interne [i MApN [i-au
dovedit incompeten]a, care de altfel a costat vie]i omene[ti, a afec-
tat imaginea celor dou\ institu]ii [i a zdruncinat din temelii autori-
tatea statului. Manifesta]ia din Pia]a Roman\ s-a `ncheiat f\r\ nici o
victim\. Cei aresta]i `n prima faz\ au fost elibera]i din arestul Sec-
]iei 1 `n diminea]a de 22 decembrie.
Grupul „Mansarda’’
Una din zonele de ac]iune a serviciilor secrete americane `n

România [i totodat\ c`mp de lupt\ informativ\ [i contrainformativ\
a fost cultul baptist, infiltrat at`t de agen]i americani, c`t [i de agen]i
ai Securit\]ii. Statele Unite finan]au transparent acest cult `n Ro-
mânia, ajut`nd la construirea de l\ca[uri de cult, sprijinind material
enoria[ii, promov`nd excursii de cult [i lideri religio[i. ~n cursul
anului 1989, serviciile secrete americane au `ncurajat formarea
unor grupuri de rezisten]\ anticomunist\ `n care au fost implica]i,
ca urmare a `n]elegerilor de cooperare, [i agen]i sovietici, re]ele
paralele [i persoane care c\utau o form\ de ac]iune `mpotriva regi-
mului Ceau[escu. Un astfel de grup, care nu exclude ata[amentul
unor tineri sincer revolta]i `mpotriva sistemului, avea `nt`lniri con-
spirative `n mansarda unui imobil din Bulevardul 1 Mai. Doi dintre
membrii acestui grup, Octavian Mih\escu [i Ion R\doi, mi-au trans-
mis prin coresponden]\, din Germania [i Belgia, povestea lor.
„Faptul ca am fost manipula]i nu mai este un secret pentru nimeni –
relateaz\ Octavian Mih\escu, fost simplu muncitor, `n prezent scri-
itor cu domiciliul `n Germania. Ce importan]\ mai are dac\ a fost
sau nu lovitur\ de stat? Nu se putea altfel, eu `nsumi am constatat
acest crunt adev\r! ~n septembrie 1989, m-am `nt`lnit cu Marian
Mierl\ la Bariera Vergului, student pe acea vreme, care tot pe cont
propriu ac]iona. Dac\ la Congres nu se va produce schimbarea, tre-
buia s\ ne consolid\m [i s\ demar\m ceva. Mi-a spus ceva de
Arcul de Triumf, care fusese incendiat de gruparea lui, sau c\ avea

cuno[tin]\ de acel grup. Tot de la el am mai aflat ceva de o eventu-
al\ ac]iune `n ziua de 1 decembrie 1989. Nu mai re]in exact, cert
este c\ mie de atunci `mi parveniser\ aceste [tiri, dar [i c\ Iliescu
va fi cel ales“157. Marian Mierl\ va fi contactat `n martie 1989 de
un anume Adrian, „un individ de 36-37 de ani, jovial, tonic, p\rea
cultivat, [tia multe despre film, art\ [i literatur\ [i, din c`te am
dedus din discu]iile cu el, v\zuse mai multe muzee din Occident,
lucru foarte rar pentru un român atunci. De-a lungul unor `nt`lniri
care au avut loc cu o frecven]\ destul de mare `n prim\vara-vara
1989, mi-a indicat s\ organizez o re]ea de oameni, studen]i [i tineri
deci[i s\ fac\ ceva. La fiecare `nt`lnire `mi d\dea ni[te coli tip\rite
cu litere aldine, un fel de manual foileton despre cum s\-mi orga-
nizez re]eaua“158. ~ncercarea de a contura un portret al misteriosului
Adrian – at`t prin apelul la unii ofi]eri de Securitate, c`t [i prin cer-
cetarea unor cazuri similare – conduce la concluzia c\ a fost vorba
probabil de o „c`rti]\“, de un fost ofi]er de Securitate cu misiuni `n
Occident, retras dup\ fuga lui Pacepa [i recontactat de structurile de
spionaj americane, consiliate de acesta. Astfel de racol\ri se f\ceau
[i „sub steag str\in“, motiv pentru care mul]i care au crezut c\
lucreaz\ pentru americani, lucrau `n fapt pentru sovietici.
Ion R\doi era student `n Bucure[ti [i `ncerca s\ transmit\ la
Europa liber\ o scrisoare de protest: „Presim]eam c\ va veni momen-
tul c`nd o voi putea scoate `n siguran]\ din ]ar\. ~n acel timp m\
duceam frecvent la biserica baptist\, f\r\ a fi devenit membru `ns\,
chemat de dorin]a evanghelic\, unde era pastor domnul Talo[“159. ~n
acela[i loc se concentrau aten]ia [i interesul mai multor tineri, agita]i
de nevoia de a ac]iona. Poveste[te Octavian Mih\escu mai departe:
„~n noiembrie 1989, `n cadrul Cultului Baptist s-au petrecut dou\
fenomene pe care trebuie a le eviden]ia (...)
1) Pastorii Paul Negru] [i Vasile Talo[ au dat citire la dou\
scrisori de protest c\tre Ceau[escu, pe care urma a o aproba A.G.
157 Scrisoare din 18.10.2004, în arhiva autorului.
158 Marian Mierl\ în Jurnalul Na]ional, Anul XII, Nr. 3352/22 mai 2004, p. 6.
159 Scrisoare din 22.11.2004, în arhiva autorului.
Pentru mine a fost clar! Se d\dea sc`nteia, prin bapti[ti, pe care

linie aveam leg\turi cu grupul Negar\ Victor, cu care deja avu-
sesem ceva activit\]i. Un regizor de la Sahia Film, Nestor Popescu,
refuzase s\ fac\ un film omagial, fiind internat la Poiana Mare.
Asiguram protec]ia familiei, pe care zilnic o vizitam, `n colaborare
cu Ambasada SUA, prin care s-a reu[it eliberarea [i exilarea lui
Nestor Popescu (...)
2) Subit, despre scrisorile pastorilor nu s-a mai vorbit nimic, `n
jurul protestului nu s-a f\cut tam-tam, iar predicile s-au temperat.
Una din predici (`n timpul congresului) vorbea de cei de la
Chi[in\u, cum se eliberaser\, cum puseser\ un porc pe o pancart\,
ceva de genul acesta, nu mai re]in exact. Cert este c\ predicile,
dintr-o form\ anticomunist\, deveniser\ domoale [i cu sfaturi de
genul: a nu ne implica, noi suntem cre[tini [.a.m.d. Pentru ca tot
printr-un pastor s\ izbucneasc\ la Timi[oara“.
Fenomenul de calmare a ac]iunilor `n preajma ultimului congres
al PCR este surprins [i de Marian Mierl\: „Cu ajutorul unor pri-
eteni am reu[it totu[i s\ creez dou\ grupuri, unul la Politehnic\ [i
altul la Arte. Eu speram s\ se `nt`mple ceva `n timpul celui de-al
14-lea Congres PCR, `n toamna lui 1989. Culmea, atunci Adrian
mi-a spus s\ par un utecist loial, s\ m\ port c`t mai firesc. Am fost
dezam\git“160. {tim ast\zi c\ ac]iunea a fost contramandat\ ca
urmare a informa]iilor c\ la Congres Nicolae Ceau[escu va lansa
programul românesc de reforme [i/sau va renun]a la putere. S-a
`ncercat apoi folosirea zilei de 1 decembrie 1989 pentru organi-
zarea unei manifesta]ii la statuia lui Mihai Viteazul din Pia]a
Universit\]ii. Octavian Mih\escu relateaz\ mai departe: „~n timpul
congresului am avut o prim\ `nt`lnire conspirativ\ de amploare `n
casa lui Victor Negar\, prezen]i fiind Horia Ivan, Gh. Vru]\, Kli-
mowici, Adrian de la Sahia Film, Mircea L\c\tu[, artist plastic, Ion
R\doi, student la ASE, Silviu Despa, un pictor la care vom muta
locuin]a conspirativ\, `n Pia]a 1 Mai. Din aceast\ clip\ se poate
vorbi de consolidarea/organizarea [i activitatea unitar\ a grupului
160 Marian Mierl\, loc. cit., p. 6.
nostru. {tiam c\ Victor Negar\ colaboreaz\ intens [i cu Chi[in\ul.

~n aceast\ prim\ sear\, dup\ ce ne-am desp\r]it `n miez de noapte,
am asistat la o discu]ie a lui Victor Negar\ `n limba rus\ (nu [tiam
c\ vorbe[te cursiv rusa, ci doar germana), `n fapt o convorbire tele-
fonic\ avut\ de la Palatul Telefoanelor, unde l-am `nso]it, la dorin]a
sa, pentru protec]ie, asist`nd `n cabina telefonic\ la dialog. Nu am
`n]eles nimic din discu]ia purtat\ cu Chi[in\ul, pentru c\ nu cunosc
limba rus\. Cert este c\ Negar\ devenise un om de mare impor-
tan]\, era foarte activ [i, desigur, ca [i mine nu a fost arestat. ~n
aceast\ prim\ `nt`lnire s-au stabilit urm\toarele: Adrian de la Sahia
Film se ocup\ cu tip\rirea Proclama]iei c\tre ]ar\, a manifestelor,
scrisori c\tre Europa liber\, pe care eu trebuia s\ le duc pe o rol\
filmat\ Ambasadei SUA la Bucure[ti, `n care deja intram ca la
mine acas\ pe baza invita]iei medicale. Mark Sulivan era consulul
meu, a c\rui carte de vizit\ cu toate detaliile o am [i azi. Pentru
moment urma s\ fiu protejat, s\ nu m\ mai implic la suprafa]\.
Urma s\ primesc materialele de la Adrian sau de alt trimis. Cert
este c\ nimic nu se concretizase `n privin]a manifestelor [i filmelor,
dec`t c\ s-a hot\r`t (Horia Ivan) pentru ziua de 1 decembrie 1989, o
`nt`lnire a 200 de studen]i la statuia lui Mihai Viteazu [i darea
sc`nteii. Trebuia s\ fiu pe faz\, pentru a comunica Ambasadei SUA
numele celor aresta]i. La `nt`lnire nu sosiser\ dec`t 5 persoane din
200!? C\zuse ac]iunea!“. Marian Mierl\ descrie felul cum a conti-
nuat conspira]ia dirijat\ de o for]\ str\in\, d`ndu-ne de `n]eles c\
ac]iunea a fost reprogramat\ pentru Cr\ciun sau, dup\ cum [tim din
Raportul preliminar al SRI, de Plugu[or:
„Jurnalul Na]ional: C`nd l-a]i v\zut ultima oar\ pe Adrian?

Marian Mierl\: La `nceputul lui decembrie 1989 (la 2-3 decem-
brie fusese luat\ decizia politic\ la Malta, iar la 6 decembrie pre[edin]ii
Fran]ei [i URSS au decis detaliile r\sturn\rii lui Ceau[escu, n.a.). Mi-a
spus c\ a sosit momentul. M-a `ntrebat pe c`]i oameni pot conta.
I-am zis c\ am contactat cam 28 de studen]i. Eu credeam c\ sunt
pu]ini, el mi-a r\spuns c\ sunt destui [i mi-a dat de `n]eles c\ mai
exist\ [i alte grupuri. Mi-a mai spus s\-i preg\tesc pentru seara de
24 decembrie, s\ `ncepem de Cr\ciun. Mi-a indicat s\-i impart `n

grupule]e de trei-patru persoane plasate pe l`ng\ Patriarhie, Pia]a
Unirii, zone aglomerate. S\ lans\m lozinci, s\ `ncerc\m s\ provo-
c\m lumea care asista la slujba de Cr\ciun. Dup\ Adrian, mi[c\ri
similare trebuiau s\ aib\ loc [i la Timi[oara, Cluj, Sibiu, Ia[i, ora[e
`n care chiar s-a `nt`mplat c`teva zile mai t`rziu ceva.“161
~n seara de 17 decembrie 1989, `n mansarda din Pia]a 1 Mai a

avut loc o reunire a grupurilor, f\c`ndu-se jonc]iunea `ntre grupul
lui Marian Mierl\ [i grupul din care f\cea parte Octavian Mih\-
escu. Ion R\doi a redactat o „Proclama]ie c\tre }ar\“, care, `n mod
surprinz\tor, se va dovedi a fi „identic\ cu cea citit\ de Dumitru
Mazilu, cu o singur\ diferen]\“. Era vorba de forma de guvern\-
m`nt [i de noua denumire a statului. A[a cum vom vedea, Dumitru
Mazilu a ales „România“. At`t proclama]ia grupului „Mansarda“,
c`t [i cea a lui Dumitru Mazilu au fost inspirate de americani, dac\
nu cumva este unul [i acela[i text. Grupul din jurul Bisericii Bap-
tiste, sprijinit de Ambasada SUA, va ac]iona [i la re[edin]a lui Du-
mitru Mazilu printr-o demonstra]ie de solidaritate care a condus la
re]inerea lui ilegal\. Tinerii acestor grupuri vor ac]iona `ntr-adev\r `n
zonele fierbin]i din ziua de 21 decembrie 1989 – Pia]a Unirii, Pia]a
Universit\]ii [i Pia]a Roman\.
Constituirea grupului protestatar din zona

Intercontinental. Baricada
Pe toat\ durata celor [apte ani de cercetare pentru scrierea aces-

tui volum am c\utat martori oculari, am studiat declara]ii din pres\
[i am citit memorii despre evenimentele din zona central\ a Capi-
talei, cu scopul de a g\si martorul ideal. El ar fi trebuit s\ fie `n
strad\ atunci c`nd s-au format nucleele protestatare [i apoi undeva
foarte sus, astfel `nc`t s\ cuprind\ imaginea `ntregului Bulevard Ma-
gheru [i, mai ales, zona de concentrare Inter – Pia]a Universit\]ii.
161 Marian Mierl\, loc. cit.
Acest martor ocular ideal a existat – regizorul Mihai Berechet. De

altfel, prezen]a `n epicentrul evenimentelor din 21-22 decembrie
1989 a unor arti[ti foarte cunoscu]i nu poate fi ceva neobi[nuit,
actorii [i regizorii fiind familiari zonei, iar unii dintre ei locuind
chiar `n blocurile de pe Bulevardul Magheru.
Un martor ideal. Mihai Berechet (m. 1991) a fost unul dintre
marii regizori ai Teatrului Na]ional, dar a devenit [i un foarte apre-
ciat scriitor dup\ publicarea volumului 9 caiete albastre“ un ade-
v\rat bestseller, care se vindea la suprapre], pe sub m`n\. Cartea,
de[i la prima vedere p\rea o `n[iruire de amintiri din teatru, era `n
realitate o fresc\ vie a perioadei comuniste (1944–1974), cu mo-
ravuri, cenzuri [i libert\]i spectaculoase, cu mult\ politic\ implicat\
`n cultur\, cu Securitatea pe urmele creatorilor [i cu inegalabile
portrete ale unor contemporani. Va r\m`ne probabil antologic\ sce-
na trenului care ì ducea pe angaja]ii Teatrului Na]ional spre Paris
`n 1956, din care am selectat doar un fragment: „C`nd trenul spe-
cial al Teatrului Na]ional trecea grani]a dintre Ungaria [i Austria,
grupul de ma[ini[ti apleca]i pe ferestre se uita cu aten]ie concen-
trat\ c`nd spre cer, c`nd spre p\m`nt. Am aflat mai t`rziu c\ voiau s\
vad\ unde se afl\ Cortina de fier! Z\u, nu glumesc, nu era o glum\!
~n locul cortinei, o brazd\ lat\ de cernoziom negru! At`t!“162. For]a
de evocare a lui Mihai Berechet nu l-a p\r\sit nici `n urm\toarea
carte, ap\rut\ postmortem, carte `n care se afl\ [i amintirile din tim-
pul revolu]iei. A[a cum ar\tam, din pur\ `nt`mplare, Mihai Bere-
chet a surprins efectele spargerii mitingului din 21 decembrie. Se
afla la repeti]ii `n cl\direa Teatrului Nottara c`nd „deodat\ se aud
strig\te de pe strad\ [i strig\tele celor de la fereastr\, care p`ndesc
bulevardul. «Veni]i s\ vede]i, lumea alearg\ dinspre Calea Victo-
riei... Se aud urlete... Sunt oameni `ns`ngera]i... S-a tras la Palat!».
Cobor c`t `mi permit picioarele mele pe sc\rile `ntortocheate ale
Teatrului Nottara. Cei tineri le coboar\ mai rapid. Ajun[i `n strad\,
v`nzoleal\, mi[care dezordonat\! «Se trage la Palat!»“163. Evident,
162 Mihai Berechet, 9 caiete albastre, Ed. Muzical\, Bucure[ti, 1983, p. 167.
163 Mihai Berechet, Alte caiete albastre. O via]\ d\ruit\ teatrului, Ed. Florile dal-
be, Bucure[ti, 2000, p. 75.
nu se tr\gea la Palat, dar este interesant cum s-a transmis panica

unor oameni – mai to]i actorii teatrului – care nu participaser\ la
`nt`mplare. Drago[ Constantinescu, studentul la Universitate, com-
pleteaz\ aceast\ secven]\: „Am plecat de acolo (Pia]a Roman\) `n
goan\, am ocolit Doroban]iul, Pia]a Cosmonau]ilor, pe Dionisie
Lupu [i am ie[it la Nottara. Ideea era s\ ie[i `n spate, s\ ie[i `n
Magheru. Pe str\du]a aia erau actorii de la teatru. Ne-am dus spre
ei, erau [i ei agita]i... «S\ nu-i l\s\m, fiindc\ \[tia iau oameni [i ì
duc la Jilava». ~ntre timp se `mpingea barajul de pe Magheru, din-
spre Patria spre Universitate [i au dep\[it teatrul. Ne-am `ntors prin
Dionisie Lupu, am ie[it prin Maria Rosetti [i, `n diagonal\, puteai
s\ intri `n Magheru din nou. Acolo am intrat [i am g\sit oameni.
Foarte pu]ini, dar oameni“. Speria]i, Berechet [i actorul Ion
Dichiseanu ocolesc [i ei zona pe str\zile din spate [i nimeresc pe
strada Bati[tei, „unde e mai pu]in\ lume“, iar solda]ii de la paza
Ambasadei SUA ì privesc impasibili. Neav`nd curajul s\ treac\
bulevardul spre apartamentul s\u din blocul Dun\rea, Berechet
intr\ `n blocul care avea la parter Banca francez\ Société Générale
[i urc\ la o rud\ care locuia la etajul 9. Din acest loc el face o
prim\ observa]ie interesant\: tineretul din mijlocul bulevardului era
„curat, bine `mbr\cat, f\r\ aspect gol\nesc“ [i „striga, scanda, `n
permanent\ mi[care“. Este vorba de c`]iva studen]i ai Universit\]ii,
`ntre care Drago[ Constantinescu [i Bogdan S\cuiu, [i de echipele
preg\tite de grupul „Mansarda“, primul grup, de fapt, care a
demonstrat `mpotriva dictaturii, c\ut`nd s\ mobilizeze trec\torii de
pe trotuare [i pe cei c`]iva sc\pa]i de la miting care se `ndreptau
gr\bi]i spre sta]iile de metrou. Grupul nu a avut succes, zona caro-
sabilului golindu-se vizibil, astfel c\ [i Mihai Berechet a putut tra-
versa [i urca `n apartamentul s\u. De acolo a urm\rit desf\[urarea
evenimentelor din fa]a Hotelului Intercontinental. ~ntre timp a p\-
truns `n zon\ grupul venit pe fostul bulevard 6 Martie, c`nt`nd
„Ole!“ [i scand`nd „Jos Ceau[escu!“ [i „Jos Cizmarul!“. Mult dup\
pr`nz ajung `n centru [i c`]iva dintre eroii de mai t`rziu ai manifes-
ta]iei anticeau[iste, `ntre care [i Dan Iosif. Acesta va declara Jurna-
lului Na]ional: „Am ie[it la Universitate. Era `nc\ o ame]eal\,
nimeni nu [tia ce vrea. Am `nceput cu «d\-te jos tu», «vino tu». Am

vorbit pe r`nd acolo, era `ntre doisprezece [i unu“164. Informa]ia c\
la Inter „era ame]eal\“, adic\ nu se conturase `nc\ grupul protes-
tatar, este corect\, `n schimb `ncadrarea orar\ este foarte vag\, dac\
nu cumva total gre[it\, probabil datorit\ faptului c\ Dan Iosif a
ajuns `n realitate mai t`rziu `n acel loc. Nu putea fi „`ntre doi-
sprezece [i unu“, pentru c\ la 12.30 abia a `nceput s\ vorbeasc\ Ni-
colae Ceau[escu la miting, iar partea a doua a lui, dup\ actele de
diversiune, s-a `ncheiat la 12.51. Ulterior, `ntr-o convorbire cu Dan
Iosif, problema a fost l\murit\. Grupul de pe Bulevardul 6 Martie
s-a format [i a intrat `n Pia]a Universit\]ii relativ t`rziu, oricum dup\
ora 13.30. Avem foarte pu]ini martori [i, totodat\, incer]i pentru
aceast\ perioad\ de debut a manifesta]iei. O cronologie (aproxima-
tiv\) a fost reconstituit\ de senatorul Sergiu Nicolaescu:
„Ora 13.30–14.00 – ~n municipiul Bucure[ti organele de mili]ie

au ac]ionat `n zona central\ a ora[ului, oper`nd peste 150 de arest\ri.
– ~n fa]a Hotelului Negoiu a c\zut prin `mpu[care prima vic-
tim\ a revolu]iei, `n Capital\. Un maior de mili]ie ucide un mani-
festant cu foc de revolver.
– A `nceput formarea grupurilor de demonstran]i care au ocupat
partea carosabil\ a Bulevardului Magheru [i alte str\zi din zona
central\. (Formarea acestor grupuri este plasat\ a[adar dup\ ora
13.30, n.a.)
Ora 13.45 – Din ordinul generalului Andru]a Ceau[escu a fost
alarmat\ {coala de ofi]eri ai MI [i a intrat `n ac]iune `n zona cen-
tral\ a ora[ului (`n totalitate 35 de cadre [i 927 de elevi)
Ora 14.30 – S-a ordonat UM 01305 Bucure[ti scoaterea `n dis-
pozitiv la Pia]a Palatului a TAB-urilor. (Corect, ora 13.41, n.a.)
Ora 15.00 – Dou\ companii din UM 01908 Bucure[ti au ajuns
la Intercontinental, unde au `nlocuit efectivele UM 01305 Bucu-
re[ti. (La ora 14.37 Milea d\ ordin de `mpr\[tiere a grupurilor de
pe Bulevardul Magheru, n.a.)
164 Valentin Zaschievici, „Carnagiul de la Inter: epopeea baricadei“, interviu cu
Dan Iosif în Jurnalul Na]ional, Nr. 3327/23 aprilie 2004, p. 6.
Ora 16.15 – Din ordinul generalului Hortopan au fost trimise

efective la Hotelul Continental, Divizia 1, maior Cernat.
Ora 16.30-16.45 – A avut loc un incident cu un autocamion
DAC – MApN care a lovit 23 de civili [i 3 scutieri.“165
~n Pia]a Universit\]ii este semnalat\ `n intervalul 13.30–16.00

prezen]a unor persoane suspecte, b\rba]i, `mbr\cate cam neobi[nuit
[i purt`nd pe bra] o banderol\ tricolor\. Erau posta]i `n dreptul
gurilor de metrou [i f\ceau agita]ie. Au fost observa]i de foarte
mult\ lume, `n primul r`nd datorit\ locului unde ac]ionau, de ma-
xim\ circula]ie pietonal\, precum [i din cauza faptului c\ bulevar-
dul nu era aglomerat. ~n martie 2004 am intrat `n posesia unei
m\rturii foarte interesante, care vine de la o personalitate a lumii de
afaceri de ast\zi. Nicolae Dumitru – patronul firmei NIRO, aflat\
`n topul primelor 10 din România166 – avea `n decembrie 1989
v`rsta de 24 de ani. Iat\ ce mi-a relatat: „~n ziua de 21 decembrie
1989 st\team pe treptele acelea care sunt la cap\tul spa]iului verde
al Teatrului Na]ional, `n fa]a gurii de metrou de pe partea cu
Intercontinental. Erau [i al]i privitori l`ng\ mine, dar la distan]e
oarecare. Eram c`]iva sus, pe treptele acelea din jurul Teatrului [i
priveam la ce se `nt`mpl\ `n Pia]\. Cred c\ era `n jurul orei 15.00.
Chiar `n fa]a mea, pe trotuar, se mi[ca un individ solid, cu o ceaf\
de lupt\tor, `mbr\cat cu o scurt\, cu o banderol\ tricolor\ pe bra] [i
una legat\ la cap. Striga la oameni s\ treac\ `n strad\, s\ nu mai
priveasc\, ì aborda pe to]i cei care ie[eau din gura metroului, ì
`ndemna: «Nu v\ fie fric\, s-a terminat cu Ceau[escu, haide]i acum
s\ protest\m...» La un moment dat s-a oprit, ca [i cum s-ar fi sim]it
privit, ca [i cum ar fi sim]it privirea mea din spatele lui... Pe vre-
mea aceea eram un t`n\r cu alur\ de pu[ti..., [i individul a `ntors
lent, foarte lent capul, uit`ndu-se fix `n ochii mei. Am `nlemnit de
fric\. Individul avea o privire de uciga[, oricum de om al armelor.
Am `n]epenit cu adev\rat de fric\ la acea privire. M-a studiat pre]
165 Sergiu Nicolaescu, Cartea revolu]iei române. Decembrie ’89, Ed. „Ion Cris-
toiu“, Bucure[ti, 2000, p. 588.
166 Capital, Nr. 3, noiembrie 2004, p. 58.
de dou\ secunde, apoi s-a `ntors [i [i-a continuat ac]iunea. Dintr-o

privire [i-a dat seama c\ sunt inofensiv. Dar eu am crezut c\ am
albit. N-am s\ cred niciodat\, oricine mi-ar spune, c\ a fost revolt\
spontan\. Individul nu p\rea a fi de pe la noi“. Opera]ia de verificare
[i studiere a persoanelor care te privesc `n timpul unei misiuni stradale
face parte din procedurile de contrafilaj (ofi]erul „se verific\“). ~ntr-o
emisiune a postului de televiziune Na]ional TV, din decembrie 2004,
acela[i colonel (r) P\s\rin a indicat drept cert\ apartenen]a acestor
indivizi la agentura sovietic\, infiltrat\ din URSS.
~n acela[i interval orar Mihai Berechet `[i noteaz\ [i alte obser-
va]ii: „Cu toate c\ se afl\ pe versantul descendent al celor [aizeci
de ani, fratele meu Nicolae st\ aplecat pe fereastr\, aplecat at`t,
`nc`t e gata-gata s\ cad\ peste tineretul care, dezl\n]uit `n fa]a scu-
tierilor de plastic, mili]ienilor [i armatei, fluctueaz\, activ [i bine
organizat, pe sub ferestrele noastre, p`n\ `n Pia]a Universit\]ii [i
dincolo. Printre ei, organizatorii eviden]i, eu remarc trei tineri:
unul cu un pulover ro[u, altul `ntr-o parka sau, dac\ vre]i, o geac\
alb\ [i un fel de Ariel neast`mp\rat, care e `n acela[i timp pretutin-
deni... Ei le comand\ tinerilor, ei trec de la un grup la altul, ei le
dau dispozi]ii atunci c`nd grupuri `ntregi se a[az\ jos `n a[teptare
parc\, precum grupurile indiene conduse de Gandhi. Pe la trei [i
jum\tate, o exaltare puternic\; liderii primesc ni[te bile]ele, se
consult\, discut\ [i cu al]ii, apoi continu\. Bulevardul url\ de
entuziasm. Se anun]\ venirea muncitorilor de la 23 August; a[a
aud p`n\ la ferestrele buc\t\riei“167. Nucleul de la Inter a fost sti-
mulat [i `ntre]inut, cel pu]in cu dezinform\ri calificate, pentru a nu
se destr\ma. La uzinele 23 August muncitorii abia aflau despre sa-
botarea mitingului. Cu toate astea, nu s-a mi[cat nimic. Conduce-
rea `ntreprinderii i-a anun]at c\ urmeaz\ s\-i viziteze Ceau[escu –
era [i circumscrip]ia electoral\ unde vota [eful statului –, astfel c\
sala de festivit\]i a fost pavoazat\ cu lozinci mobilizatoare, iar
cinci muncitori au fost ale[i s\ vorbeasc\. Drago[ Constantinescu
a tr\it clipe acelui anun]:
167 Mihai Berechet, op. cit., p. 79.

„Drago[ Constantinescu: Erau `nainte de Sala Dalles, era

grupul de la Dalles. ~n grupul \sta am stat [i am continuat s\
strig\m. Problema mea era c\ eu c\utam un steag. C\utam un
steag, sim]eam nevoia s\ ]in un steag al ]\rii `n m`n\. Am r\mas `n
dreptul la Intercontinental foarte mult timp. De ce? Pentru c\,
`mpreun\ cu prietenul meu Bogdan, ne g\sisem ce s\ facem. Ie[ind
din Magheru pe mijlocul str\zii, ne-am uitat spre Inter [i am v\zut
oameni film`nd. Prima reac]ie a fost: «Ne filmeaz\ Securitatea, deci
sigur ne g\sesc». Dar asta nu a durat prea mult, pentru c\ ne-am dat
seama c\ nu puteau fi at`t de vizibili. Noi [tiam, a[a era zvonul, c\
Securitatea te filmeaz\ `n ascuns.
AMS: Nu v-a spus nimeni `n acel moment: «Nu v\ fie team\,
nu sunt de la Securitate, sunt agen]iile str\ine?»
DC: Ba da. Au ap\rut unii care ne-au spus imediat: «Sunt jur-
nali[tii str\ini». Erau oameni cu camere de filmat, care filmau clar,
la vedere.
AMS: Erau mul]i, la mai multe etaje?
DC: Pot s\ spun c\ am v\zut cinci, la mai multe etaje. }ineau
camerele `ndreptate `n jos [i ne filmau. Atunci am zis: «|sta este
scopul nostru. Acum avem un rol. S\ ne filmeze televiziunile
str\ine, pentru a vedea c\ facem [i noi ceva. Nu mai plec altunde-
va». Veneau tot felul de tipi, s\ ne `ntoarcem, s\ plec\m... «Hai s\
ne `ntoarceam la Pia]a Palatului», a spus unul. Mi se p\rea normal,
pentru c\ acolo era Ceau[escu, dar `n acela[i timp lumea venea
aici, `n Pia]a Universit\]ii. Ce m\ interesa pe mine era s\ vad\ \[tia,
mìne cel t`rziu, naiba [tie ce le-au f\cut celor de la Timi[oara, dar
aici s\ se vad\ c\ Ceau[escu a f\cut miting, iar noi nu suntem de
acord cu ce s-a spus acolo. Exist\ ni[te bucure[teni care nu sunt de
acord. ~nc\ lucrurile nu st\teau foarte r\u, pentru c\ era mult
entuziasm, iar for]ele de ordine erau foarte pasive.
AMS: Unde era barajul?
DC: ~n momentul de care vorbesc, erau scutieri a[eza]i `n drep-
tul S\lii Dalles, de-a curmezi[ul bulevardului. Strada Bati[tei era
liber\. Tot atunci ]in minte c\ un tip s-a suit pe semaforul de la in-
trarea pe Bati[tei. Era un st`lp foarte `nalt, un semafor suspendat.
Tipul \sta a fost un fel de prim lider acolo, pentru c\ striga s\ nu

plec\m, ne striga s\ rezist\m pentru c\, spunea el, vin muncitorii
de la «23 August» `n sprijinul nostru. A fost un mesaj important,
pentru c\ noi efectiv a[teptam s\ vin\ acei oameni acolo. Ne-a mai
spus c\ are informa]ii clare, c\ [tie precis c\ vin.
AMS: Deci, asta se `nt`mpla `nainte de ora 15.00.
DC: Da, da, `nainte. La `nceput erau numai ma[ini [i dup\ aceea
au ap\rut \[tia cu c\[ti albe. {i atunci am spus: «Stai, dom’ne, pu]in
c\ putem vorbi cu ei». {i ne-am dus s\ vorbim cu ei. Foarte tineri,
foarte speria]i, ca [i noi, dar cu arme.
AMS: Cu scuturi sau cu arme? S\ ne `n]elegem: nu puteau s\
fie [i cu scuturi, [i cu arme.
DC: Erau cu scuturi. ~i `ntrebam, ne r\spundeau. «Cine sunte]i
voi, sunte]i `n termen?» «Da.» Asta era marea noastr\ speran]\.
AMS: Nu aveau ofi]eri cu ei?
DC: Ba da, ba da.
AMS: {i \ia ce f\ceau?
DC: Ne l\sau s\ vorbim cu solda]ii. Vorbeam [i cu ei. Dar noi ì
`ntrebam dac\ sunt solda]i `n termen, pentru c\ [tiam c\ trebuie s\
respecte ordinul, dar, fiind ni[te tineri ca [i noi, mai era loc. Mai
era loc de `ndoial\ c\ vor trage sau ne vor lua la b\taie. Dup\ asta
am `nceput s\ evalu\m situa]ia, s\ vedem dac\ nu cumva ne `nchid,
ne `ncercuiesc. Ne-am dus `n spate spre Universitate [i am v\zut c\
strada dintre Universitate [i Arhitectur\ era liber\, c\ strada dintre
Arhitectur\ [i Fondul Plastic era liber\, Bati[tei `nc\ liber\. De la
Universitate era liber spre Pia]a Rosetti. ~nc\ era liber spre „coada
calului“ [i 6 Martie. Dar la un moment dat s-a pus baraj spre Unirii.
M-am dus s\ vorbesc cu \[tia dinspre Unirii [i iar\[i m-am dus la
ei [i le-am spus: «Uite, dom’ne, dac\ tragi `n mine, pe mine m\
cheam\ Drago[». Genul \sta de discu]ii. Mai erau [i fete care le
d\deau flori.“
Problema acestor secven]e era aceea[i ca la Timi[oara: popu-

la]ia nu se asocia manifesta]iei, nu se revolta, nu avea curajul s\
treac\ trotuarul [i s\ blocheze bulevardul. Cea mai mare parte a
participan]ilor – oricum `n num\r mic – a stat pe trotuare privindu-i

pe tinerii agitatori. La fel ca la Timi[oara, lipsa de ac]iune a oame-
nilor obi[nui]i, neimplicarea `ntr-o revolt\ popular\ care s\ preseze
autorit\]ile, s\ for]eze schimbarea lui Ceau[escu, a f\cut ca nucleul
agitat de tineri entuzia[ti, dar [i de indivizi suspec]i, plus bi[ni]arii
lumii interlope s\ fie nevoi]i s\ asigure cu orice pre] supravie]uirea
nucleului stradal, prezen]a trupelor for]elor de ordine [i agita]ia din
centrul ora[ului, cu precizie `n fa]a Hotelului Intercontinental [i a
blocului Société Générale“, fostul „Creditul minier“, unde se aflau
preg\tite din timp, dinainte de apari]ia manifestan]ilor, camerele de
filmat ale agen]iilor str\ine. {i, tot ca la Timi[oara, `n locul unde
formarea artificial\ a massei psihologice [i fizice a e[uat, s-a trecut
la acte extreme, la gesturi disperate, la manifest\ri c`t mai vizibil
ostentative [i simbolice (construirea unei baricade `n mijlocul bule-
vardului) [i `n final la violen]e.
For]ele Ministerului de Interne au ac]ionat nea[teptat de prudent
`n primele ore de dup\ dezorganizarea mitingului. Centrul Capi-
talei, `n primul r`nd marile bulevarde, nu a fost patrulat sau p\zit de
Mili]ie, forma]iunile acesteia, ca [i cele ale Securit\]ii, fiind dis-
puse doar pentru blocarea unor c\i de acces: „Trupele de securitate
(-mili]ie), care `ntre timp au fost `nt\rite cu alte for]e de rezerv\, au
r\mas pe aliniamente de blocare a str\zilor adiacente Pie]ei
Palatului. At`t cadrele, c`t [i militarii `n termen, nu au avut asupra
lor muni]ie de r\zboi, aceasta afl`ndu-se `n l\zi sigilate [i `ncuiate
sub paz\ sigur\. De la constituirea acestui dispozitiv, generalul-co-
lonel Iulian Vlad a ordonat s\ nu se dechid\ focul, inclusiv cel de
avertisment, s\ nu se intre `n alterca]ie [i s\ nu participe la `ndep\r-
tarea demonstran]ilor de la Hotelul Intercontinental, aceast\ ac]iune
urm`nd a fi executat\ (din ordine superioare) de alte for]e“168. A[a
cum vom vedea, nucleul de manifestan]i de la Inter va ac]iona rela-
tiv liber, fiind sprijinit [i `nt\rit cu diferite autovehicule de mediu [i
mare tonaj f\r\ s\ le opreasc\ cineva undeva, pe vreo strad\ de
168 Colectiv coordonat de general de divizie Ion Pitulescu, {ase zile care au
zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989. Pledoarie pentru
Istorie, vol. 1, Bucure[ti, 1995, p. 169.
acces spre Pia]a Universit\]ii. ~n decembrie 2004, generalul Marin

Neagoe va dezv\lui c\, dup\ spargerea mitingului, Nicolae [i Elena
Ceau[escu au ie[it din cl\direa CC [i, auzind scand\rile grupului
format pe Calea Victoriei `n dreptul Hotelului Athénée Palace, au
cerut generalului Milea s\ aduc\ trupele [i blindatele Armatei.
Studierea manevrelor f\cute de for]ele MApN `n intervalul orar
15.00–18.30, a[a cum rezult\ din Documentarul comandantului
Armatei 1, arat\ o succesiune de ordine ale ministrului Milea pen-
tru: angajarea unui num\r sporit de blindate, `mpr\[tierea manifes-
tan]ilor din strad\, stabilirea [i restabilirea comunica]iilor,
reconfirmarea unor ordine care nu s-au executat. Pentru a putea
comenta atitudinea ministrului Vasile Milea, vom reproduce `n con-
tinuare notele luate de generalul Voinea:
(Ora) 15.11 – 2 Cp(companii) de la B(atalionul) 98 Pz.Instr.

(paz\-instruc]ie) la Intercontinental despresureaz\ – ce prinde la
R.Trs (regiment transmisiuni) de la B\neasa (cele dou\ companii
s-au deplasat, dar ordinul de despresurare [i de capturare a mani-
festan]ilor nu s-a executat datorit\ amplasamentului dispozitivelor
MI, n.a.)
(Ora) 15.18 – 1 TABC/R2Mc s\ plece la Intercontinental ptr. a
restabili leg\tura cu Cpt. Marin (`n continuare, blindatele din zona
central\ a ora[ului au probleme de comunica]ii, n.a.) B.2/R.1Mc cu
6 TAB a plecat la CC (se `nmul]e[te inexplicabil num\rul de blin-
date `n jurul CC; nu ataca nimeni cl\direa, n.a.)
(Ora) 15.25 (notat\ gre[it 13.25) Cpt.Marin a ajuns la sedi-
ul CC – din 15 au ajuns 13 (TAB-uri, n.a.). Au ajuns – 20 TAB
+ 1 TABC [i 13 TAB + 2 TABC, (Total) 33 TAB [i 3 TABC (un
num\r de 36 de transportoare blindate pentru ap\rarea cl\dirii CC
nu are nici o explica]ie, dec`t dac\ ministrul Milea voia s\-l impre-
sioneze pe Ceau[escu, d`ndu-i un sentiment de siguran]\, n.a.)
(Ora) 15.42 – A ie[it pe poart\ Cp. de la B.98 Pz. Instr.
(Ora) 15.47 – Gl. Florea raporteaz\ – 1 Companie Sec(uritate)
i-a l\sat s\ treac\ (Informa]ia venea de la Bra[ov; sensul acestui
text este c\ subunitatea de Securitate i-a l\sat pe manifes tan]i s\
treac\, nu cum eronat a ap\rut `n cotidianul România liber\, c\ i-ar

fi l\sat pe militari s\ treac\, n.a.)
– 2 Cp. V.M/B.20VM (v`n\tori de munte) au trecut la ap\rare
pe marginea Bra[ovului (pod Bartolomeu [i intrarea cealalt\).
(Ora) 16.00 – o coloan\ de 1500 oameni au trecut prin fa]a
SRTM (scandeaz\ lozinci – „Armata e cu noi“).
– R1Mc – 1 Cp.I(nfanterie)/ma[ini
– Dn 333AA – 1 Cp.I/ma[ini (este vorba de trimiterea unor
trupe de infanterie `n sprijinul blindatelor; ordinul arat\ proasta
organizare, deruta [i poate chiar incompeten]a generalului Milea,
deoarece nu se pot trimite blindatele `ntr-o ac]iune f\r\ sprijin de
infanterie, dec`t dac\ ai de spart un front; probabil c\ versiunea cea
mai corect\ asupra inten]iilor lui Milea a fost aceea de a impresiona
cu blindate, pentru ca apoi, angajate `n conflicte cu manifestan]ii,
incapabile s\ atace sau s\ despresureze, au apelat la infanterie, n.a.)
(Ora) 16.02 – Total 5 CpI (companii de infanterie) + 2 Cp.Tc
(companii de tancuri) sunt preg\tite (rap. Mr. Carp). T1f Cons.Stat
Lt. col. Oan\ – 158453 [i 148110/433 (numere de telefon la care
putea fi contactat Oan\ `n sediul Consiliului de Stat; este clar c\
nu-i func]ionau sta]iile de pe ma[ini, bruiate, n.a.).
(Ora) 16.14 – Gl. mr. Florea raporteaz\ – este chemat de
primul-secretar [i de tov. Pan\ la sediul Comit. Jud. de partid
Bra[ov (se `ncerca constituirea comandamentului de ap\rare
prev\zut de Legea Nr. 14/28 decembrie 1972 privind organizarea
ap\r\rii na]ionale a RSR, n.a.)
(Ora) 16.20 – Cpt. Grecu/B98 – 166596 – sed. CC – nu poate
intra la Intercontinental deoarece e blocat de Securitate (subuni-
t\]ile de infanterie evocate mai sus nu pot trece de barajele trupelor
de Securitate de pe str\zile adiacente, dar este `nc\ o dat\ de subli-
niat c\ trupele MApN nu aveau comunica]ii, comandantul fiind
nevoit s\ intre `n cl\direa CC pentru a da telefon, n.a.)
(Ora) 16.25 – Tov. ministru la 127 pe guvernamental (num\rul
de telefon la care putea fi g\sit Milea, n.a.)
(Ora) 16.35 – Gl. Bogdan – a cerut s\-i asigur\m paza `n
caz(arma) R(egimentului) 45 Trs.
(Ora) 16.37 – Tov. ministru

– `n Pia]a Roman\ 300 (de) oameni s\ fie `mpr\[tia]i de Oan\.
– Intercontinental – Cpt. Marin s\-i `mpr\[tie cu TAB.
– ~n Pia]a Unirii, aprox. 300 s\ fie `mpr\[tia]i (s-a transmis ord.
Mr. Carp)
(Acesta este un ordin clar de represiune; el arat\ `ns\ [i dimen-
siunea real\ a manifesta]iei, aproximativ 300 de persoane `n fiecare
loc, precum [i centrele de protest formate deja la ora 16.37; ordinul
nu a apucat s\ fie executat, deoarece exact `n intervalul urm\tor se
petrece accidentul cu camionul de la Sala Dalles sc\pat de sub con-
trol [i care omoar\ 7 persoane, n.a.)
(Ora) 16.44 – Tov. ministru.
– 158453 – Cpt.Marin (num\rul de telefon din cl\direa CC prin
care se comunica cu trupele, n.a.)
– Lt. col. Oan\ cu 1 TAB la dispozi]ia tov. ministru (informat
asupra incidentului din Bulevardul Magheru la care s-a deschis [i
foc, Milea vrea s\ ias\ cu un TAB pentru a se deplasa la fa]a locu-
lui, n.a.)
– mr. Am\riuc\i – la Intercontinental.
(Ora) 16.48 – S-a transmis ordin lt.maj. Dafinescu de la P.C.
(punctul de comand\) al Lt. col. Oan\ s\ duc\ 2 TAB la intrarea
principal\ de la CC la dispozi]ia tov. ministru (Milea a vrut s\ ias\
din cl\dire, n.a.)
(Ora) 17.00 – Gl.mr. Florea raporteaz\ c\ la Bra[ov s-au tras
focuri de avertizare (putem afirma c\ Armata a deschis focul `n
ziua de 21 decembrie, la Bucure[ti [i Bra[ov, `n intervalul orar
16.40-17.00, n.a.)
2 TAB+ 1Cp.I/R.1Mc. pe jos s\ se deplaseze pe 6 Martie spre
Intercontinental [i s\ `mpr\[tie mul]imea (sunt dou\ lucruri impor-
tante de observat `n acest ordin: 1. Milea d\ un ordin militar corect,
deplas`nd la misiune blindate `nso]ite de infanterie, nu cum ordonase
p`n\ atunci. 2. ~n zona Prim\riei Generale a Capitalei se formase un
nou nucleu de agitatori, compus, dup\ m\rturiile unor martori ocu-
lari, asupra c\rora vom reveni, din basarabeni asista]i de autoturisme
Lada [i Dacia cu numere de TC; nucleul instiga mul]imea de curio-

[i s\ formeze o coloan\ care s\ urce spre Pia]a Universit\]ii, n.a.).
La 17.15 au plecat.
(Ora) 17.30 – Lt. col. Oan\ raporteaz\ c\ a descongestionat
(Bulevardul) 6 martie [i pleac\ spre Intercontinental s\ fac\
jonc]iunea cu cpt. Marin care ac]ioneaz\ pe Magheru.
– mai primim ordine de la col. L\z\rescu pe guvernamental
127. (Este un ordin ciudat al ministrului Ap\r\rii; nu reu[im s\-l
identific\m pe ofi]erul L\z\rescu, dec`t dac\ e vorba de colonelul
de Securitate L\z\rescu, dar nu putem `n]elege de ce ministrul
Ap\r\rii transmitea ordine printr-un ofi]er de Securitate!, n.a.)
(Ora) 18.13 – Cpt. Marin raporteaz\
– cei de la Intercontinental au fost `mpin[i p`n\ la intersec]ie la
Universitate (nu este o informa]ie corect\; probabil c\ este un ordin
„s\ fie `mpin[i“, nu un act realizat; dispozitivul de „`mpingere“ a
fost imperfect, mul]i revolu]ionari trec`nd `napoi `n spate pe trotu-
are; de asemenea, nu `n]elegem cum au trecut for]ele c\pitanului
Marin de baricad\, care se presupune c\ a fost construit\ `ncep`nd
cu ora 17.00!, n.a.)
(Ora) 18.25 (notat gre[it 17.25) – Cpt. Marin raporteaz\
– Scala – Pia]a Roman\ – lini[te (acolo colonelul Suceav\
intrase `n dialog cu manifestan]ii, a[a cum am ar\tat, n.a.)
– Intercontinental – cordonul [i TAB la rest. Dun\rea (bifur-
ca]ie) (probabil opri]i `n fa]a baricadei, n.a.)
– nu se pot dispersa“169. (Informa]ie corect\; nu exista `nc\
ordinul de atac; acesta va veni mai t`rziu, n.a.)
Secven]ele, a[a cum au fost v\zute de cei din strad\, con]in evi-
dent mai multe am\nunte:
„Drago[ Constantinescu: (...) Mai `ntì au venit pompierii. Au

venit pompierii s\ ne ude, lumea s-a dat la o parte.
pp.104-106 (nota]ia caietului este la pagini duble, de exemplu p.105 înseamn\
pagin\ [i contrapagin\).
AMS: De unde au venit?

DC: Au venit dinspre Unirea, au stropit, toat\ lumea a fugit s\
nu fie stropit\, s-a golit bulevardul [i, `n momentul c`nd au ajuns la
cordonul de scutieri, au `ntors. Pentru c\, `n mod categoric, `mi
aduc aminte c\ au `ncetinit [i am v\zut ni[te pu[ti care au s\rit pe
ma[ini. Erau bi[ni]arii de pe 6 Martie, din fa]\ de la cinematografe.
Am fost extraordinar `n admira]ie pentru ei, cum s\reau pe ma[ini,
cu mult curaj. Ma[inile au luat-o pe partea astalalt\ spre Arhitec-
tur\, dup\ care au plecat. N-a fost o chestie de mare desf\[urare,
dou\ sau trei ma[ini, dar e adev\rat c\ te afecta, pentru c\ st\teai pe
frig `n ud\tura aia. Dup\ chestia cu ma[inile de pompieri, lumea s-a
`ntors. Apoi a venit, la un moment dat, `n mare vitez\, tot dinspre
rondoul Universit\]ii un camion militar... Ba nu, mai multe. C`nd
treceau, aruncam cu tot ce aveam, puneai m`na pe ceva [i aruncai
dup\ ele. }in minte c\ a venit unul `n foarte mare vitez\, eu eram cu
prietenul meu, aruncam, [i cineva a aruncat o b`t\ cu at`ta putere, o
b`t\ p\trat de patru, a zburat peste [i l-a lovit pe prietenul meu exact
`n cap, aici, `n partea st`ng\ a frun]ii. El a c\zut pe spate [i a r\mas
`n KO, cred c\ mai mult de un minut. M-am aplecat spre el s\ v\d
ce are, am auzit urlete [i am auzit dup\ aia c\ acel camion a intrat `n
mare vitez\ [i a omor`t [i dintre militarii din baraj, `n scutieri.
AMS: Fiind atent la Bogdan, n-a]i v\zut scena cu accidentul
produs de camion.
DC: Nu. Eu eram pe carosabil, `n dreptul Arhitecturii, `n drep-
tul turnului, pe banda de mers dinspre Roman\, iar \sta a venit din-
spre Unirii pe banda dinspre Continental. A intrat `n lume, iar b`ta
aia a venit dinspre trotuarul de la Inter.
AMS: Sunt am\nunte importante care completeaz\ imaginea
acelui eveniment. Pot s\ v\ spun, de exemplu, c\ deja sunt am\-
nunte care dezv\luie p\r]ile falsificate din rapoartele oficiale asupra
evenimentului.
DC: M\ str\duiesc s\ v\ prezint `nt`mpl\rile c`t mai precis cu
putin]\. Tot atunci l-am v\zut acolo pe Petre Roman. Nu-l
cuno[team, l-am identificat dup\ aceea ca prim-ministru. Dar mi-a
atras aten]ia, pentru c\ era `mpreun\ cu un tip cu p\rul mare v`lvoi
[i cu barb\ mare c\runt\ [i de care se spunea c\ este arhitect [i c\-l

cheam\ Ursu. Roman [i individul \sta erau pe partea cu Institutul
de Arhitectur\. ~n dreptul lor era un tip cu o portavoce care striga [i
el s\ nu plec\m, s\ rezist\m. ~ntre timp, `n zona asta mai ap\rea
c`te un camion care era prezentat ca venit `n sprijinul nostru. Se
striga: «A venit de la IMGB, a venit de la...» nu [tiu ce `ntre-
prindere. Anun]ul era c\ aceste camioane sunt fruntea coloanei care
vine spre Universitate. Era greu de crezut, dar `n orice caz `ntre-
]inea speran]a. Acum m\ `ntorc la momentul `n care s-a petrecut
accidentul. Cred c\ pe la 15.30 s-a deschis focul.
AMS: O secund\! Pe la 15.00, pe o caset\ se vede 15.09, au
trecut `n vitez\ TAB-urile. Este secven]a aceea cu tinerii care se
culc\ pe asfalt, `n ideea s\ le opreasc\.
DC: Au trecut TAB-urile alea, [tiu, pentru c\ [i atunci se arun-
ca dup\ ele. Acum m\ pune]i `n `ncurc\tur\: nu [tiu dac\ atunci sau
dup\ aceea, la episodul cu camionul `n viteza, a fost lovit Bogdan.
AMS: Conform cronologiei f\cute de Comisia parlamentar\,
secven]ialitatea este urm\toarea: pompierii, apoi TAB-urile care au
trecut `n vitez\ spre Pia]a Roman\ [i dup\ asta camionul cu acci-
dentul, dar ora stabilit\ de Procuratur\ este 16.43.
DC: Cred c\ ave]i dreptate. La trecerea acelor TAB-uri a luat
prietenul meu parul `n cap. Este singura explica]ie pentru secven]ele
cronologice. Dup\ scena cu camionul s-a tras.“
Pentru a `ncerca s\ l\murim [i mai bine evenimentele legate de

apari]ia grupului contestatar „de la Inter“ [i de ac]iunea lui, am
apelat [i la o alt\ surs\ direct\ – Dan Iosif. ~ntr-o convorbire care a
avut loc `n ziua de 29 iunie 2004, acesta a avut amabilitatea s\-mi
furnizeze o serie de informa]ii care, fiind legate de mai multe sec-
ven]e, inclusiv cronologice ale `nt`mpl\rilor de la Inter, pot ajuta la
conturarea unei imagini veridice despre punctul cel mai fierbinte al
evenimentelor din 21 decembrie.
„AMS: Bun\ ziua, domnule Dan Iosif, sunt... (m-am prezentat,

i-am explicat ce scriu)
Dan Iosif: V\ ajut cu drag\ inim\. V\ rog.

AMS: Este vorba de patru `ntreb\ri scurte. Prima: La ce or\ a]i
ajuns la Universitate?
DI: ~ntre 12 [i unu.
AMS: Nu se poate. La 12.31 s-a spart mitingul...
DI: Mitingul s-a spart la 11.00, eu am v\zut la televizor [i am
plecat. Exist\ martori care pot depune m\rturie...
AMS: Nu, nu, nu e vorba de asta. Dar exist\ probe indubitabile,
cronologice, c\ mitingul a `nceput la 12.00, au vorbit [ase munci-
tori, la 12.31 s-a spart [i s-a terminat la 12.51.
DI: Ave]i dreptate, am ajuns dup\ ora unu.
AMS: Ce era `n pia]\?
DI: Totul era confuz, erau ni[te grupuri r\zle]e, concret nu [tia
nimeni ce vrea, efectul era acela al psihologiei de turm\, cum
spunea tata, f\r\ m\gar.
AMS: S\ `n]eleg c\ dvs. a]i fost organizatorul lor.
DI: Nu, eu am fost printre principalii organizatori. Ei au fost
Dumitru Dinc\, Romeo Raicu, Ionel Popa, Radu Silaghi...
AMS: ~i cuno[tea]i, i-a]i g\sit acolo?
DI: S\ zicem... ne-am cunoscut acolo. Meritul cel mai mare l-a
avut un t`n\r de aproximativ 18 ani, al c\rui tat\ lucra la Casa
Poporului, pe care `l chema Bogdan, nu mai [tiu [i numele. El a
luat o portavoce mare (de pe [antierul unde lucra tat\l s\u, n.a.),
care se alimenta cu 8-12 baterii, nu avea baterii [i atunci un grup de
tineri au..., ce s\ mai, au rupt capota de la o Dacie, au scos acumu-
latorul, au rupt dou\ fire din instala]ia electric\, eu am f\cut leg\-
tura de la baterie la portavoce. Cel care a ]inut bateria tot timpul `n
bra]e a fost Dinc\ Dumitru.
AMS: La ce or\ se petrecea asta?
DI: ~ntre 18 [i 19.
AMS: Cam mare intervalul orar...
DI: {tiu, dar asta este, nu m\ uitam la ceas, nici nu m\
g`ndeam...
AMS: Haide]i s\ stabilim altceva: la ce or\ s-a construit baricada?
DI: Baricada a `nceput s\ se ridice la ora 17.00. Am luat scaune

[i mese de la restaurantul Pescarul [i de pe teras\ de la Dun\rea,
co[uri de gunoi, un c\rucior de aprozar, de-\la cu patru ro]i, [ti]i c\
erau unele...
AMS: Da, da, le [tiu.
DI:... patru-cinci conteinere de tabl\ de la Unirea pe care le
adusese un b\iat trase cu camionul de la Unirea, de la magazin, [i
b\gate `n baricad\. Pe urm\ o [a mare b\gat\ `n baricad\, o ma[in\
de mare tonaj, TIR cu saltele, cam `n zona Bati[tei.
AMS: A fraternizat [oferul cu dvs.?
DI: A fraternizat..., mai fraternizau, mai le luam ma[ina f\r\ s\-i
mai `ntreb\m...
AMS: Domnule Dan Iosif, din experien]a dvs. de cunoa[tere
mare, clar\, a Bucure[tilor, a]i v\zut vreodat\ un TIR trec`nd pe
str\du]a aia de la Bati[tei sau, `n general, prin centru?
DI: S\ v\ spun cinstit, da. Insuccesele Mili]iei Capitalei! V\
dau un caz: a disp\rut de la magazinul Unirea un TIR cu covoare
de la Cisn\die. L-au furat ni[te b\ie]i de[tep]i. |sta era un TIR plin
cu saltele.
AMS: Domnule Iosif, am un martor care a stat pe fereastra lui
din blocul Dun\rea [i [i-a notat ce vede. Este vorba de un martor
credibil, un om f\r\ aderen]e – regizorul Mihai Berechet. N-a apu-
cat, s\racul, s\ fie de partea nim\nui. A murit `n 1991.
DI: Dumnezeu s\-l odihneasc\!
AMS: Dumnezeu s\-l odihneasc\! El `[i noteaz\ dup\-amiaz\,
cam `n jurul orei 15.00 existen]a unor lideri: unul cu pulover ro[u,
altul cu o geac\ alb\, altul f\r\ semnalmente, dar foarte dinamic, ca
un Ariel din piesa Furtuna lui Shakespeare.
DI: Nu [tiu, nu [tiu..., nu sunt sigur. Dar se poate ca el s\ fi sur-
prins momentul «burlanului», cum ì spunem noi. Este momentul
`n care am `nceput s\ vorbim la un burlan rupt, ca s\ ne aud\ [i s\
se str`ng\ `n jurul nostru oamenii. Atunci m-am urcat pe reclama
«Ciclop». Primul a fost Dinc\, apoi Romeo Raicu..., i-am strigat:
«D\-te, m\, jos c\ `]i sparg \[tia ochelarii», apoi am urcat eu. Nu
am avut succes.
AMS: Nu se str`ngea lumea?

DI: Nu, dar nici nu ne prea auzeau. V\ da]i seama, prin burla-
nul \la, ce s\ auzi... Apoi au ap\rut drapelele. Primul a fost un
drapel ro[u cu secera [i ciocanul pe care l-am rupt acolo. C`nd au
adus un tricolor, un b\iat fotograf, care acum cred c\ e pe la
România Mare, parc\... a `nceput s\ ]ipe: «Nu rupe]i tricolorul! Nu
rupe]i tricolorul!». Am decupat stema, precum cei de la Timi[oara.
AMS: Pe la ce or\ se petrecea asta?
DI: ~ntre 13 [i 15.
AMS: Aoleo!...
DI: Nu, nu eram atent la ore... Trebuie s\ fi fost spre trei.
AMS: Bine. Martorul meu scrie c\ la un moment dat au ap\rut
c`]iva tineri care v-au `mp\r]it ni[te bile]ele.
DI: Da, e adev\rat.
AMS: El spune c\ a auzit cum strigau c\ vin muncitorii de la
23 August.
DI: Nu, era altceva cu bile]elele alea.
AMS: Ce con]ineau?
DI: Nume.
AMS: Corneliu M\nescu, Mazilu, Iliescu?
DI: Con]ineau nume de disiden]i.
AMS: Repet: Corneliu M\nescu, Mazilu, Iliescu?
DI: Da, Corneliu M\nescu, Mazilu, Iliescu, dar v\ rog s\ re-
]ine]i c\ eu nu cuno[team pe nici unul dintre ace[tia, `mi erau com-
plet str\ini, nu auzisem..., adic\ auzisem la Europa liber\ de Doina
Cornea, de Dinescu, dar nu [tiam mai mult, nu-i cuno[team.
AMS: Nici nu pun aceast\ problem\. S-a pus problema
form\rii unor guverne?
DI: Da, le strigam numele. Eu nu prea [tiam cine sunt. Atunci
s-a format Frontul Unit Muncitoresc.
AMS: Dar cei care au adus bile]elele cine erau?
DI: Erau tineri care au spus c\ sunt de la Timi[oara [i am `nce-
put s\ scand\m... tot felul de nume. Atunci am hot\r`t, tot ei au
sugerat... cred, dar noi am vrut s\ form\m acolo Frontul Unit
Muncitoresc.
AMS: Cam ce v`rste aveau tinerii ace[tia de la Timi[oara?

DI: ~ntre 20 [i 25 de ani (...)
AMS: Acum v\ reproduc `nc\ un pasaj din m\rturia lui Mihai
Berechet: de la Inter sau de la Société Générale au fost scoase trei
butoaie mari cu motorin\ `n culorile Fran]ei.
DI: Nu e adev\rat...
AMS: Cum dracu’ s\ fi inventat Berechet? |sta avea un cult
pentru Fran]a.
DI: Cu butoaiele a fost altfel. A venit un camion tip [a care
avea pe platform\ 8-10 butoaie pline cu motorin\. L-am apucat
chiar `n dreptul Teatrului Na]ional. M-am dus la [ofer [i l-am `ntre-
bat: «{tii s\ faci un derapaj controlat?» «Da, zice, [tiu s\ fac un
derapaj controlat.» «Fii atent! Vezi c\ noi ne suim [i d\m drumul la
bu[oane, vii `n vitez\, la 10 metri tragi fr`na de m`n\ [i tai contac-
tul.» A tras fr`na de m`n\, n-a t\iat contactul, a intrat `ntr-un dera-
paj necontrolat, s-a izbit pe lat de baricad\, butoaiele au s\rit peste
ea [i un butoi a surprins TAB-ul [i l-a incendiat. Iar\[i un incendiu
a fost sub blocul dumnealui (Berechet, n.a.), nu cred c\ l-a v\zut,
era un camion de la IREB `nc\rcat cu o rol\ din aceea mare de
lemn cu cablu de 2 ]oli `nf\[urat [i o anvelop\ de camion. Am
aruncat anvelopa, iar unul dintre b\ie]i a aruncat o sticl\ Molotov
exact `n mijlocul ei [i a luat foc. Pompierii nu aveau cum s\ intre s\
sting\, dar acolo pompierii au f\cut un lucru extraordinar, c\ au
inundat TAB-ul, c\ altfel exploda muni]ia [i nu [tiu ce se mai
`nt`mpla.
AMS: Era pr\p\d. Ca la Timi[oara.
DI: Da.“170
Informa]iile acestea au o greutate. Cazul „bile]elelor“ este cel

mai incitant. Nu pare deloc verosimil ca ni[te tineri veni]i de la
Timi[oara, care nu cuno[teau ora[ul [i ar fi probabil cei identifica]i
de Filaj ca umbl`nd prin ora[ [i interes`ndu-se cum se ajunge `n
Centru, s\ `mpart\ bile]ele liderilor manifesta]iei de la Inter cu

numele disiden]ilor care urmau a face parte din noul guvern! ~n

primul r`nd, aparatul logic deschide o `ntrebare simpl\: ce rost avea
ca tinerii timi[oreni care se `ncadraser\ mi[c\rii de la Inter, de la
Universitate, fiind parte activ\ a acesteia s\ comunice cu colegii lor
de lupt\ prin bile]ele!? Erau acolo, erau `mpreun\ `ntr-un grup mic,
compact. ~n al doilea r`nd, este iar\[i greu de `n]eles cum timi-
[orenii care aveau `n Timi[oara deja o forma]iune politic\ bine con-
turat\, Frontul Democrat Român, cu un program anticomunist
explicit, cereau la Bucure[ti un guvern format din comuni[tii
Corneliu M\nescu, Dumitru Mazilu, Ion Iliescu? Se pare c\ pe bi-
le]ele era [i numele lui Alexandru B`rl\deanu. Iat\ ce a relatat Co-
misiei senatoriale Mihai Montanu: „Pe st`lpul din fa]a Institutului
(de Arhitectur\, n.a.) se c\]\raser\ Dan Iosif [i al]ii care strigau s\
form\m guverne cu Corneliu M\nescu, Alex B`rl\deanu, Mazilu,
dar raza lor de penetrare era foarte mic\, c\ era mic\ portavo-
cea“171. Se pare `ns\ c\ a existat cel pu]in un grup diversionist care
s-a autointitulat „timi[orean“ [i nu avea alt\ leg\tur\ cu Timi[oara
dec`t diversiunea pe care o provocase acolo cu patru zile `n urm\.
~n privin]a butoaielor cu motorin\ – evident, altele dec`t cele
aflate pe platforma camionului derapat –, este de presupus c\ Mihai
Berechet a v\zut mai bine. Nu pot exista confuzii: „Tot la Inter s-a
instalat, sau poate era, nu, nu era, o pant\ de lemn pe partea unde
sunt ferestrele de la Corso. Pe aceast\ pant\, la un moment dat, se
rostogolesc trei butoaie cu benzin\... Ciudat, butoaiele sunt co-
lorate... Unul alb, unul ro[u [i... unul albastru, culorile Fran]ei!
Opera]iunea butoaie este supravegheat\ de un om de cam patruzeci
de ani, cu o barb\ alb\, mai special t\iat\. Butoaiele se rostogo-
lesc... Ro[u, alb, albastru... Din Bati[tei `n bulevard se deschide un
p`rù de benzin\ care, `n c`teva momente, cu ajutorul unei bombe
Molotov, va cuprinde tancuri, TAB-uri [i, Doamne, chiar Pomul cu
vr\bii din fa]a ferestrei mele de la camera mare... Arde!“172. Este
imposibil s\ fi inventat sau s\ nu fi v\zut bine. Probabil c\ este
vorba de dou\ secven]e succesive ale incendierii baricadei. Oricum,
171 Arh. SR, Stenograma nr. 14/14.XI.1993, Audiere Montanu Mihail, p. 5.

172 Mihai Berechet, Alte caiete albastre, Ed. Florile dalbe, Bucure[ti, 2000, p. 81.
sunt foarte numeroase `nt`mpl\rile suspecte din aceast\ zon\. Este

greu s\ nu legi apari]ia unor butoaie cu `nsemnele Fran]ei l`ng\
banca francez\ Société Générale, dar, desigur, nu exist\ alte probe.
Pe de alt\ parte, a crede c\ `n grupul de protestatari nu se infil-
traser\ deja, ca [i la Timi[oara, lucr\torii Filajului este o naivitate.
De aceea, documentele aflate `n custodia Arhivei SRI sau poate
`nc\ `n Arhivele Militare ne-ar putea l\muri c`t de c`t. Sergiu Nico-
laescu a surprins o secven]\ – [i ea foarte interesant\ –, care con]ine
am\nunte destul de credibile, fiind vorba iar\[i de o personalitate cu
sim]ul observa]iei dezvoltat, prin natura meseriei:
„Sergiu Nicolaescu: Am s\ v\ spun un lucru curios: `n toate

cele trei puncte de regrupare... asta `nseamn\ la Pia]a Roman\, la
Dalles [i la Pia]a Unirii se propunea numirea lui Corneliu M\nescu
ca prim-ministru. Apoi ceva cu Mazilu, dar \sta a fost un truc al
Securit\]ii, care evident `ncerca s\ manipuleze. Mazilu [i tot ce a
f\cut, chiar [i numita lui disiden]\, au fost un aranjament al Se-
curit\]ii ca s\-l promoveze, la momentul potrivit, mi-a povestit un
[ef din aceast\ institu]ie. Dar la Dun\rea, liste... cu Iliescu, asta a
fost mai t`rziu, spre sear\. Eu, seara, pe la 17.30, am luat-o pe bule-
vard `n jos [i am ajuns la col]ul acela unde este un restaurant al
sportivilor. Am m`ncat [i eu acolo c`nd eram sportiv...
AMS: Da, pe col], vizavi de Dalles, `l [tiu. Era ceva al sindi-
catelor.
SN: Treceam f\r\ probleme printre coloanele de militari. ~n toat\
aceast\ perioad\ nu m-a oprit nimeni, am trecut prin toate barajele
f\r\ s\ m\ `ntrebe cineva ceva, de la ofi]er la soldat, m\ cuno[teau [i
nu aveam probleme. Nimeni nu a f\cut vreun gest s\ m\ opreasc\.
C`nd am ajuns acolo, pe col]ul cel\lalt erau Dinc\, Milea, Vlad (nu se
confirm\, era mult `n spate, n.a.) [i al]i c`]iva, [i m-am oprit. ~i ve-
deam vorbind, iar pe Dinc\ agitat, care d\dea ordine ce s\ fac\ arma-
ta... Pentru c\ tocmai avusesem un conflict cu el [i nu voiam s\ m\
vad\, am ocolit prin bulevard, prin strad\, spre baricad\ cu inten]ia
de a-i vorbi de acolo lui Milea. S\ nu trag\, s\... m\ `n]elege]i. C`nd
am ajuns la baricad\, trec`nd bulevardul, i-am v\zut pe cascadorul
Nicolae Dide [i pe Dan Iosif. L`ng\ ei `ns\ erau patru-cinci indivizi pe

care ì [tiam foarte bine, erau securi[ti. Domnule Stoenescu, eu ì
[tiam bine, pentru c\ veneau [i f\ceau figura]ie `n filmele mele, asis-
tau, uneori erau consultan]i. Cuno[team bine lumea interlop\, pentru
c\ aveam nevoie `n filmele mele de fe]e «bune» [i autentice...
AMS: Filmul Duelul, dac\ nu m\ `n[el..
SN: Vreo patru-cinci filme poli]iste... Am colaborat cu lumea
interlop\, fiindc\ ei cuno[teau via]a ascuns\ a Bucure[tiului. To]i
lucrau cu Securitatea. Ei spun c\ erau bi[ni]ari, c\ f\ceau schimb
de valut\, dar totul se f\cea sub controlul Securit\]ii, nu se putea
altfel. {i c`nd i-am v\zut..., i-am recunoscut pe \ia patru-cinci l`ng\
Dan Iosif..., recunoa[te [i el undeva asta... Ah, [i `nc\ ceva: erau
`mbr\ca]i foarte strident, culori stridente, u[or de recunoscut...
AMS: S\ nu trag\ `n ei?
SN: Nu [tiu, poate. Atunci m-am `ntors pe trotuarul de la restau-
rantul sportiv [i acolo am dat peste cei de la {coala Ministerului de
Interne. Domnule, \[tia erau r\i, r\i de tot, `ngrozitor de r\i, m-am
cutremurat [i eu, [i sunt un b\rbat tare. Era mai ales unul `nalt, fru-
mos, l-am observat c\ era bun de film, bine f\cut, extrem de violent.
I-am v\zut cum l-au tras din mul]ime pe un individ, `ntr-adev\r sus-
pect, era foarte dinamic, agitat, organiza, striga, era ardelean, `nalt [i
el, la vreo 22-23 de ani, ac]iona `n zona Société Générale. L-au tras
`ntr-un gang, cred c\ unde este acum ziarul Ziua (pe strada Ion
C`mpineanu, n.a.) [i l-au omor`t `n b\taie. L-au omor`t! O femeie
aflat\ pe cel\lalt trotuar, unde era, este, nu mai [tiu, un magazin de
`nc\l]\minte, i-a v\zut [i i-a apostrofat. S-au repezit la ea s-o calce `n
picioare. Am intervenit atunci, au s\rit [i al]ii [i au scos-o de acolo c\
o f\ceau praf. Domnule, erau de o r\utate extraordinar\.“173
Scena a fost v\zut\ [i de un alt martor, Constantin Manea, [eful

de cabinet al lui Nicolae Ceau[escu. Accelerarea violen]ei for]elor
de ordine a fost legat\ de ceea ce se `nt`mpla `ntre timp `n cl\direa
CC, mai ales la cabinetul lui Nicolae Ceau[escu. Aproximativ `ntre
173 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 154-156. (Preciz\m c\ acea categorie de
informatori evocat\ de Sergiu Nicolaescu apar]inea Mili]iei, nu Securit\]ii.)
orele 17.00 [i 18.00, Ceau[escu cere s\ fie g\si]i poe]ii Dan De[liu
[i Adrian P\unescu [i romancierul Dumitru Radu Popescu, nu pen-
tru a vorbi la radio, cum s-a acreditat `n presa postdecembrist\, ci
pentru a-i trimite `n r`ndul manifestan]ilor cu scopul de a-i con-
vinge s\ renun]e la protestul lor. De[liu nu a fost g\sit, iar P\unes-
cu a refuzat. Apoi, `n jurul orei 20.00, Nicolae [i Elena Ceau[escu
hot\r\sc s\ r\spund\ apelurilor repetate ale grupului Verde], Burc\,
V`lcu (vechi activi[ti ai CC) de a fi primi]i – insistau `nc\ din jurul
orei 17.00 –, [i Verde] este primit de Ceau[escu, `n timp ce V`lcu [i
Burc\ intr\ `n biroul Elenei Ceau[escu. „Am fost de fa]\ – va relata
mai t`rziu Constantin Manea – c`nd Verde] i-a propus lui Nicolae
Ceau[escu, av`nd `n vedere situa]ia, s\ se caute o `n]elegere cu cei
care sunt deja instala]i [i au f\cut o baricad\ `n fa]\ la Inter [i `n
fa]a c\rora s-au mobilizat deja trupe... [i nu e bine, c\ se `ncordeaz\
situa]ia. Poate c\ formeaz\ manifestan]ii din pia]\ o delega]ie care
s\ fie primit\ la cine crede el sau poate chiar de el. ~n orice caz, s\
se g\seasc\ o cale de mediere, s\ nu se apeleze la for]\ c\ nu e
bine“174. Ceau[escu va cere generalului Neagoe s\-i aduc\ c`]iva
manifestan]i pentru a dialoga cu ei. Neagoe s-a limitat la cei c`]iva
prin[i deja [i adu[i `n cl\direa Direc]iei V sau la parterul cl\dirii
CC, care `ns\ erau crunt b\tu]i, `n stare de ebrietate sau droga]i
(dup\ cum arat\ Raportul SRI). Aceast\ scen\ nu trebuie confun-
dat\ cu cea de mai t`rziu, c`nd s-a produs o intrare `n for]\ `n grupul
de manifestan]i [i au fost captura]i mai mul]i tineri. Sunt dou\ sec-
ven]e diferite [i vom ar\ta de ce. ~n jurul orei 21.00, la Ceau[escu
au venit copiii s\i, Valentin [i Zoia, aceasta `mpreun\ cu so]ul, [i
familia s-a a[ezat la mas\. ~n zona sala Dalles-Hotel Interconti-
nental se `nregistrau 13 mor]i din r`ndul manifestan]ilor! ~n urma
unui telefon primit pe firul scurt, Ceau[escu afl\, `n jurul orei
22.00, de deraparea controlat\ a camionului cu butoaie de motorin\
[i de incendierea baricadei [i, accidental\, a TAB-ului. Apoi este
informat de B\rbulescu, de la Mili]ie, c\ `n r`ndurile manifestan]ilor
este o dub\ dotat\ cu difuzoare din care o femeie „strig\ lozinci
174 Arh. SR, Stenograma nr. 23/28 decembrie 1993, Audiere Manea Constantin,
pp. 25-26.
`mpotriva lui Ceau[escu [i d\ indica]ii lupt\torilor de dincolo de

baricad\ ca s\ m\reasc\ aceast\ baricad\ de la Dun\rea [i `n alte
locuri“175. Ceau[escu va ie[i furios din birou [i-l va chema din nou
pe generalul Neagoe. De data aceasta, el va cere arestarea capilor
manifesta]iei, ordin de folosire a for]ei care, repet, nu trebuie con-
fundat cu cel de aducere a unor reprezentan]i ai manifestan]ilor
pentru un dialog. Totodat\, Ceau[escu ì ordon\ lui Manea s\ se
duc\ [i el la Inter. El va declara senatorilor: „Am v\zut [i eu cele
dou\ for]e fa]\ `n fa]\. Am v\zut la (str.)13 Decembrie acolo `n
col], pe scuar, era colectivul de comand\ trimis de Nicolae Ceau-
[escu `n cap cu Milea, erau [i Andru]a, Dinc\, Vlad, Postelnicu.
Am v\zut `n fa]\ dou\ camioane `n partea ocupat\ de manifestan]i
cu dou\ pancarte mari; era `ntuneric. Pe una am distins «Jos tira-
nul!», pe cealalt\ nu am distins. G\l\gie, strig\te. Am observat
cum s-a aruncat [i din balcoane, din camere, sticle goale, `n zona
ocupat\ de militari. Deci popula]ia nu agrea situa]ia la care asista
din apartamente. Am auzit ]ipete. Vreo c`]iva din «gorile» au plecat
s\ fac\ lini[te [i s\-i cucereasc\ pe cei care vorbeau `mpotriva lui
Nicolae Ceau[escu, cred c\ asta le-a fost indica]ia dat\ de el lui
Neagoe. Asta mi-am dat seama dup\ aceea, pentru c\ am auzit zgo-
mot [i vaietele unui om care era t`r`t de doi dintre \[tia, [i omul
spunea c\ nu e vinovat [i `nt`mpl\tor a trecut pe acolo, dar \[tia [i-au
v\zut de treab\ [i l-au `nh\]at, probabil ca s\ aib\ o performan]\. {i
l-au dus c\tre fostul sediu al Direc]iei V vizavi de poarta B, col]ul
de l`ng\ Bibliotec\“176. Capii demonstra]iei de la Inter – Dan Iosif,
Dumitru Dinc\, Dide, Romeo Raicu, Silaghi – erau `ns\ tineri cu
experien]a evit\rii contactului cu for]ele de ordine, oameni anima]i
de un anumit dinamism [i totodat\ foarte hot\r`]i s\ nu dea `napoi.
Unii dintre ei f\cuser\ pu[c\rie pentru fapte de drept comun. Ca [i
`n cazul Timi[oara, tentativele de a ignora componen]a real\ a
grupului de revolu]ionari autentici, care au provocat, `ntre]inut [i
luptat `n punctele de rezisten]\ de pe Bulevardul Magheru, dorin]a
175 Constantin Sava [i Constantin Monac, op. cit., p. 570. (Audiere Ion Dinc\,
21 octombrie 1993.)
176 Ibidem, pp. 28-29.
de a `nfrumuse]a revolu]ia cu mii de studen]i [i tineri entuzia[ti,

precum [i inten]ia de a „`nnobila“ actele revolu]ionare de la Inter,
au continuat apoi cu discreditarea acestor oameni, cu sublinierea
provenien]ei lor din lumea interlop\ pentru ca rolul lor s\ fie mini-
malizat. Ca [i la Timi[oara, nucleul dur [i curajos al manifestan]ilor
a fost format din tineri cu antecedente penale, familiari ai lumii
interlope, „bi[ni]ari“, cum li se spunea pe vremea aceea. Meritul lor
nu este mai mic pentru asta. Nici nu cred c\ se ajungea la un rezul-
tat victorios f\r\ ei. Totodat\, nu trebuie s\ uit\m c\ teza „revoltei
spontane“ are nevoie de masse `n mi[care, de popula]ie, de spirit
revolu]ionar, st\ri care nu au fost `n realitate prezente `n noaptea de
21 decembrie 1989, fapt pentru care, reducerea evenimentului la
dimensiunile sale reale [i la autorii autentici, nu convine tezei
populiste. O imagine credibil\ a nucleului de la baricad\ a fost
prezentat\ de Petre Roman: „Era situa]ia urm\toare: `n fa]a baraju-
lui, care era `n acela[i timp [i un fel de baricad\ din tot felul de
obiecte `n dreptul Restaurantului Dun\rea [i spre Teatrul Na]ional.
Pe caldar`m, `n dreptul baricadei era lume, nu prea mult\, circa 200
de persoane. ~ntre ace[tia m-am dus [i eu. De aici `nainte lucrurile
s-au desf\[urat... Cred c\ era `nainte de 17.00, nu se `ntunecase,
c`nd, pe trotuare, se adunaser\ c`teva mii de persoane, iar pe bari-
cad\ vreo 300-500. Persoanele de la baricad\ erau decise `mpotriva
dictaturii. Am strigat diferite sloganuri... Aici erau foarte mul]i
tineri [i copii de 10-12 ani, o bun\ parte cam de 14-16 ani, un
num\r de studen]i [i adul]i – `ntre care m\ num\ram [i eu“177. ~n
cazul `n care accept\m c\ num\rul copiilor [i al adolescen]ilor era
foarte mare, va trebui s\ admitem [i c\ num\rul revolu]ionarilor
maturi era extrem de mic!
Traseul generalului Iulian Vlad. ~n zona autorit\]ilor s-a pe-
trecut, `n acela[i timp, o serie de fapte care ne pot ajuta s\ recon-
stituim c`te ceva din mecanismele represiunii acelei nop]i de 21
spre 22 decembrie 1989. Deoarece mi[c\rile [efului Departamen-
tului Securit\]ii Statului sunt importante `n orice circumstan]e, am
177 Arh. SR, Stenograma nr. 90/8.03.1994, Audiere Petre Roman, p. 4.
`ncercat s\ reconstitui traseul lui din acea noapte. Pe parcursul

cercet\rii mele am g\sit o sumedenie de afirma]ii, date despre
apari]iile generalului Iulian Vlad `n mai multe locuri: `n cl\direa
BCU, c\ ar fi dormit `ntr-o camer\ pe scaune, al\turi de Tudor
Postelnicu, c\ a fost v\zut la Inter, st`nd [i urm\rind ce se `nt`mpl\,
cum se trage, cum se sparge baricada. Generalul Vlad nu a p\r\sit
biroul s\u `nainte de ora 18.00 din seara de 21 decembrie, c`nd, la
insisten]ele lui Milea [i sub pretextul c\ are nevoie de instalarea
unor comunica]ii, a hot\r`t s\ se duc\ la CC. La un moment dat,
`nainte de miezul nop]ii, colonelul Ardeleanu, comandantul USLA,
i-a propus s\ mearg\ la baricad\ pentru a vedea ce se `nt`mpl\. S-a
postat `n dreptul restaurantului sportiv de la intrarea pe strada Ion
C`mpineanu de unde a observat evenimentele [i unde probabil a
fost v\zut de unii martori. Dispozitivul militar de la baricad\, v\zut
de el [i descris la proces, avea urm\toarea configura]ie: `n fa]a ma-
nifestan]ilor erau cei de la Academia Militar\, dou\-trei deta-
[amente compacte. ~n spatele lor erau TAB-uri. Era apoi un bloc
masiv de solda]i de infanterie, `n fa]a lor era deta[amentul FOI.
Deci, Academia Militar\, TAB, FOI, solda]i, dou\ grupuri masive
[i al]i militari cu petli]e negre [i apoi `n spate pompierii. Dup\
spargerea baricadei s-a `ntors `n cl\direa CC, sta]ion`nd `n biroul
Direc]iei V din cl\dire, de unde a vorbit la telefoane cu teritoriul.
Chemarea insistent\ a generalului Vlad la CC se datora unei situa]ii
pe care el nu o cuno[tea, [i anume `nfiin]area de c\tre Ceau[escu a
unui comandament unic, condus de generalul Vasile Milea.
Constituirea Comandamentului unic. Problema comanda-
mentului pe care `l conducea generalul Vasile Milea are nevoie de o
clarificare, pentru c\ este vorba de comandamentul de represiune
de la Bucure[ti. El este legat nemijlocit de existen]a unei telecon-
ferin]e ]inute la ora 18.00 `n cl\direa CC al PCR. ~n acel moment al
zilei de 21 decembrie 1989, moment pe care `l putem individualiza
prin apari]ia baricadei de la Inter [i mai mult ca sigur prin infor-
marea lui Ceau[escu asupra bloc\rii Bulevardului Magheru, [eful
statului a sim]it nevoia s\ organizeze o nou\ teleconferin]\.
Stenograma ei ne dezv\luie ast\zi, cu mai mult\ claritate dec`t alte
texte similare, la ce se g`ndea Ceau[escu `n acele momente drama-

tice [i care erau inten]iile lui. El a `nceput prin a preciza c\ nu mai
are nici o rezerv\ `n privin]a implic\rii str\ine `n evenimente, ar\t`nd
c\ „folosind agentura de care dispun [i tot felul de cercuri reac]ionare,
ei se `ndreapt\ `n primul r`nd spre tineret, spre a-l infuen]a [i a-l atrage
`n diferite ac]iuni, pentru a-[i putea realiza obiectivele“. Explica]ia
acestei formul\ri vine din faptul c\ la acea or\ fuseser\ re]inu]i deja
mai mul]i cet\]eni str\ini, membri ai unor ambasade occidentale –
francezi, britanici, americani –, unii dintre ei av`nd arme asupra lor.
Dar tema central\ a discursului lui Ceau[escu la teleconferin]\ a fost
mobilizarea activului de partid [i constituirea unor deta[amente de
lupt\ ale activi[tilor de partid. Vom reproduce mai multe pasaje care
se constituie `n esen]a mesajului lui Nicolae Ceau[escu din acea sear\:
„S\ se constituie grupe de ap\rare a bunurilor `ntregului popor,

a ora[elor, a socialismului, a independen]ei [i suveranit\]ii ]\rii,
bazate pe grupe patriotice, dar cuprinz`nd pe cei mai buni activi[ti
de partid, pe cei mai buni oameni ai muncii din toate domeniile.“
„Repet `nc\ o dat\: nu exist\ dec`t o singur\ cale – lupta. Trebuie

s\ l\murim oamenii, care au fost `n[ela]i [i sunt `n[ela]i de grup\rile [i
agenturile str\ine, dar s\ vorbim deschis [i s\ izol\m aceste grup\ri,
care trebuie s\ fie demascate cu toate for]ele. Ac]iona]i deci `n comun.
Baza trebuie s\ fie grupele sau deta[amentele de ap\rare a propriet\]ii
[i avu]iei `ntregului popor, a socialismului [i independen]ei, a suvera-
nit\]ii ]\rii. Aceste m\suri trebuie s\ se `ndeplineasc\ `ncep`nd din
aceast\ sear\, c`nd trebuie s\ fie create toate aceste grupe.“
„Acestea sunt deta[amente de lupt\ [i ac]iune. Ele, cu for]e pro-

prii, trebuie s\ asigure ordinea `n `ntreprinderi [i `n ora[e [i s\ fie
doar sprijinite, acolo unde este necesar, de unit\]ile Ministerului de
Interne [i de unit\]ile militare.“
„Nu trebuie s\ se ajung\ la folosirea armelor, dar trebuie folo-

site toate mijloacele. Deta[amentele de lupt\ trebuie s\ fie
deta[amente dotate cu tot ce este necesar pentru a impune ordinea

[i disciplina.“178
Aceste reveniri obsesive ale lui Ceau[escu pe tema grupurilor

sau deta[amentelor de lupt\ care trebuie constituite nu erau `nt`m-
pl\toare. ~n fapt, trebuie subliniat cu insisten]\ c\ aceste grupuri [i
deta[amente ale partidului nu erau G\rzile patriotice cunoscute,
care se aflau `n alarm\ `nc\ de noaptea trecut\ [i care aveau un
cadru organizat de adunare [i func]ionare, care aveau misiuni spe-
cifice de ap\rare a teritoriului `n sprijinul unit\]ilor militare aflate
`n situa]ii de lupt\. ~n aceast\ teleconferin]\ nu este vorba de G\r-
zile patriotice obi[nuite, ci de constituirea unor deta[amente for-
mate din activi[ti de partid [i `narmate. El spune c\ nu trebuie s\ se
foloseasc\ focul – ceea ce era imposibil, av`nd `n vedere misiunea
pe care le-o d\dea –, dar tot el spune foarte clar c\ aceste deta[a-
mente de activi[ti ai partidului vor fi `n centrul luptei, fiind doar ele
sprijinite, unde este nevoie, de for]ele MI [i ale Armatei! Este o
r\sturnare radical\ `n spusele lui Ceau[escu. Avem, a[adar, de a face
cu punerea `n aplicare a unui ordin secret care prevedea `narmarea
activi[tilor de partid [i dreptul acestora de a deschide focul, de a
ucide? Este posibil ca ace[ti activi[ti de partid s\ fi ac]ionat `n
diferite locuri din Bucure[ti [i din ]ar\, omor`nd oameni, ei fiind
identifica]i invariabil ca „securi[ti“, deoarece erau civili [i ac]ionau
cu armele ascunse pe sub haine. Este perfect posibil ca din r`ndurile
lor s\ fi fost selecta]i apoi [i indivizii care au participat la fenomenul
„terorist“. ~n timpul audierii colonelului Goran `n ziua de 4 mai
1994, senatorul Pl\tic\-Vidovici, fost ofi]er MApN, va `ncerca cu
insisten]\ s\ atace aceast\ problem\, av`nd `n vedere c\, `n urm\ cu
mai mul]i ani, participase la o aplica]ie militar\ `n prezen]a lui
178 Toate citatele dup\ Constantin Sava [i Constantin Monac, Revolu]ia român\ din
decembrie 1989 retr\it\ prin documente [i m\rturii, Ed. Axioma Edit, Bucure[ti,
2001, pp. 197-203. (Stenograma, ca [i alte documente ale acestei perioade, a fost
„prelucrat\“ de ofi]eri ai MApN dup\ revolu]ie, t\ind sau ad\ugînd pasaje complet
str\ine textului. Din p\cate, cercetarea trebuie s\ se fac\ pe aceste documente.)
Ceau[escu [i a generalului Olteanu, la care se simulase lupta unor

forma]iuni compuse exclusiv din activi[ti de partid `narma]i:
„Dl Pl\tic\: Nu m\ refer la pistolet, domnule colonel. Eu a[ voi

s\ l\murim odat\ pentru totdeauna o chestie: dup\ modelul de la
Maramure[, pe care eu `l [tiam mai dinainte (este vorba de aplica]ia
militar\ la care participaser\ forma]iuni de activi[ti de partid `nar-
ma]i, `n situa]ii de lupt\ neconven]ional\, n.a.)... `n teorie, exista un
armament care avea urm\toarea destina]ie: pentru activi[tii de partid.
Era un num\r, a[ putea spune, la nivel de jude] de trei, patru, cinci
oameni care [tiau despre existen]a, plasamentul [i destina]ia lui.“179
Toate documentele cunoscute despre implicarea unor civili `n

ac]iuni militare se refer\ exclusiv la G\rzile patriotice. La aplica]ia
de la Maramure[ au fost folosi]i `ntr-adev\r activi[ti de partid, dar
pentru a marca misiunile date G\rzilor patriotice. Din anul 1980, la
ini]iativa generalului Constantin Olteanu, Ceau[escu a aprobat ca
muni]ia pentru armamentul G\rzilor patriotice, aflat `n `ntre-
prinderi, s\ fie depozitat\ `n unit\]ile militare. Armele [i muni]ia
acestor forma]iuni nu st\teau `n acela[i loc. Dac\ vrem, noi sau
Pl\tic\-Vidovici, s\ introducem ipoteza folosirii de c\tre civili a
armelor `mpotriva manifestan]ilor din decembrie, trebuie s\ privim
din nou c\tre Armat\.
Represiunea din noaptea

de 21 spre 22 decembrie 1989
Sinteza Ministerului de Interne ajunge la o concluzie surprin-

z\toare `n leg\tur\ cu cel pu]in o parte din mor]ii de la Inter: „Din
unele date, ap\rute cu ocazia cercet\rilor [i verific\rilor efectuate, a
rezultat c\, pe timpul execut\rii focurilor de avertisment de c\tre
ghe, p. 73.
militari apar]in`nd MApN, `n dispozitivul de ordine s-au infiltrat

persoane civile necunoscute care tr\geau asupra manifestan]ilor. ~n-
truc`t unele persoane care au fost lovite de gloan]e se aflau `n mij-
locul grupului de demonstran]i `n momentul r\nirii, se poate emite
[i ipoteza c\ au fost `mpu[cate de sus `n jos, respectiv de c\tre cei
care au tras de pe sau din cl\dirile apropiate. Este, `n lipsa unor ex-
plica]ii plauzibile, singura care poate fi dat\ faptului c\ victimele s-au
`nregistrat `n cea mai mare parte nu dintre demonstran]ii afla]i `n
primele r`nduri“180. La aceast\ particularitate a folosirii focului –
av`nd un evident caracter diversionist – exist\ [i m\rturia revolu]io-
narului Dan Iosif, pe care am consemnat-o `n ziua de 5 iulie 2004:
„Dan Iosif: (...) Eu v\ spun `n calitate de participant [i con-

structor al baricadei: p`n\ `n momentul spargerii baricadei, to]i
oamenii de la nivelul solului – ofi]eri de securitate, armat\, mili]ie,
soldat, ce era, elevi nu puteau `mpu[ca dec`t oamenii de pe bari-
cad\. Pe baricad\ n-a murit nici unul dintre noi. To]i cei 48 de
oameni au fost `mpu[ca]i cu arm\ militar\ cu lunet\ de la `n\l]ime.
~n principal, focul a lovit `n partea de jos a corpului uman, de la
pulp\ spre genunchi, de la trunchi spre bazin. Oamenii au c\zut
l`ng\ mine. Am v\zut clar, indubitabil, r\nile. Toate erau provocate
de sus `n jos. P`n\ la ora 24.00 nu s-a tras dec`t izolat, s-a tras foc
de intimidare `n sus. Dup\ ora 24.00 s-a tras `n plin. Dac\ se tr\gea
foc automat de armat\ `n mul]ime acolo, era m\cel. Dar n-a fost. A
fost foc `n plin, dar foc cu foc, ]intit.
AMS: Deci dvs. afirma]i c\ nu s-a tras foc automat.
DI: Nu s-a tras foc automat. Am [i eu instruc]ie balistic\, am fost
militar [i sunt [i ast\zi, dup\ opera]ia la ochi, tr\g\tor de elit\. S-a tras
de sus de pe Pescarul, El Al [i Dun\rea. ~n fa]a mea, lipit de mine a
fost un b\iat care a c\zut, mi-a salvat via]a, `mbr\cat `ntr-un pulover
de l`n\, de-\sta, ]\r\nesc, a c\zut lovit `n stern [i a ie[it glon]ul jos,
prin coloana vertebral\. Era foc cu foc, din mai multe guri de foc o
dat\. Nu era posibil altfel, iar eu nu am v\zut pe vreunul tr\g`nd de
180 Colectiv coordonat de generalul de divizie Ion Pitulescu, op. cit., p. 178.
aproape, pentru c\ eram `n fa]a lor, tr\g`nd de aproape `n plin. Nu a

existat a[a ceva.
AMS: Ca martor calificat, pentru c\ a]i fost [i foarte lucid [i cu o
anume preg\tire, afirma]i clar c\ victimele au c\zut `mpu[cate de sus.
DI: Absolut! Focurile s-au tras numai de la `n\l]ime, focurile
mortale. ~nchipui]i-v\ c\ baricada avea trei metri `n\l]ime. De la sol
se puteau r\ni, m\ rog, `mpu[ca numai la picioare, cine [tie cum, la
glezne, sau prin rico[eu. Dar focurile trase de cei de jos au fost
trase numai `n sus [i numai cu trasoare.“181
Cine puteau fi ace[ti tr\g\tori? Cel mai simplu [i facil r\spuns a

fost acela c\ erau securi[ti dota]i cu arme cu amortizor sau cu gen]i
diplomat `n care se aflau dispozitive ingenioase de tragere, care se
infiltrau printre manifestan]i [i ucideau silen]ios. Sunt dou\ lucruri
diferite. S\ l\murim mai `ntì problema focurilor trase din mul]ime.
Aici intervine o problem\ strict balistic\, deoarece astfel de infil-
tr\ri criminale printre manifestan]i cu folosirea unor arme silen]i-
oase exclude posibilitatea ca victimele s\ fi c\zut ca urmare a unor
cartu[e de lupt\ (calibrul 7,62). Ea implic\ folosirea unor dispozi-
tive speciale dotate cu pistolet. Or, cei `mpu[ca]i `n mijlocul mul-
]imii au c\zut lovi]i de gloan]e militare de r\zboi, pornite fie din
pistol automat, fie din arm\ semiautomat\ cu lunet\. Restul victi-
melor apar]ine unor striviri, c\lc\ri cu autovehicule. Prin proces s-a
stabilit c\, de exemplu, generalul Andru]a Ceau[escu ar fi folosit
pistoletul pentru a trage `n manifestan]i. El `ns\ nu putea lovi dec`t
persoane aflate `n marginea grupului de manifestan]i. ~n plus, av`nd
`n vedere distan]a apreciabil\ `ntre manifestan]i [i for]ele de ordine,
eficacitatea pistoletului este redus\ sub 20-25 de metri. El nu prea
poate omor` dec`t dac\ love[te accidental o parte vital\ a corpului
(cap, inim\, arter\). A[adar, teza securi[tilor infiltra]i prin mul]ime
[i care tr\geau acoperit este nedemonstrabil\ deocamdat\. Victimele
au c\zut lovite cu gloan]e de r\zboi. A doua ipotez\, cea a tragerilor
din apartamente aflate `n blocurile `nvecinate sau de pe blocurile

respective pare mai credibil\, dar se love[te [i ea de ni[te am\nunte

greu de `nl\turat. Din relat\rile martorilor rezult\ c\ mul]i cet\]eni
din blocurile respective aruncau cu obiecte, cu sticle `n militari. A
fost vizat chiar ministrul Ap\r\rii. Prin urmare, acesta a dat ordin
s\ se trag\ salve de arm\ automat\ `n sus, pentru intimidarea ataca-
torilor. Tot din blocurile respective se filma – probabil de ziari[ti
str\ini. Mai intervine un detaliu: de pe blocurile adiacente bulevar-
dului, cum este Blocul „Dun\rea“ sau Blocul „Société Générale“
(„Creditul minier“) – cel mai adesea indicat – nu se poate trage `n
jos, fie datorit\ configura]iei acoperi[ului, fie datorit\ faptului c\
acoperi[ul este arhitectonic retras `n compara]ie cu planul fa]adei.
Cel mult pot fi ]inti]i oamenii afla]i pe trotuarul de vizavi. Nu avem
astfel de victime – focul a fost perpendicular, nu `n diagonal\. ~n
plus, de pe fa]ada de sud a Blocului „Société Générale“, cea care
oferea cea mai bun\ [i direct\ perspectiv\ asupra spa]iului dintre
baricad\ [i Pia]a Universit\]ii, era imposibil s\ se trag\ f\r\ s\ fie
observat de numero[ii operatori str\ini care filmau, fie din camere,
fie de pe terasa Hotelului Intercontinental. Pe desenul-reconstituire
pus la dispozi]ie senatorului Sergiu Nicolaescu de speciali[ti ai
Armatei – f\r\ a se preciza din p\cate ora instantaneului grafic –
apar dou\ loca]ii din care s-ar fi tras `n manifestan]i: una este `n
Hotelul Intercontinental (!), cealalt\ este de la etajele 4 [i 6 ale
Blocului „Pescarul“. Dac\ asupra loca]iei „Pescarul“ lucrurile pot fi
discutabile, `n privin]a unor trageri din Hotelul Intercontinental,
plin de jurnali[ti str\ini [i de diferite persoane cu pa[aport, nu se
poate presupune dec`t foc de diversiune tras de ace[tia. Mai inter-
vine [i aspectul colateral c\ `n zon\ sunt [i arbori `nal]i, precum [i
faptul c\ toate aceste acte criminale s-au produs pe `ntuneric. Am
avea de-a face, a[adar, cu arme dotate cu lunet\ [i sistem de ochire
`n infraro[u. A[a ceva se cump\ra `n România prin `ntreprinderile
comerciale ale Armatei, aflate `n subordinea generalului Victor
St\nculescu. Eviden]a lor se afla tot acolo, dar nu s-a produs vreo
prob\ privind existen]a acestor arme `n dotarea Securit\]ii, dec`t
cele sigilate [i predate tot Armatei, cu proces-verbal din care
rezult\ c\ nu au fost folosite.
Dar, presupun`nd c\ au fost ceea ce numim generic „securi[ti“,

trebuie s\ accept\m c\ ei au ac]ionat `n anumite condi]ii, care nu
sunt doar logice, ci [i practice:
Este obligatoriu s\ fi existat un plan anterior. Planul de asi-
gurare a zonelor centrale, planul de siguran]\ `nscris `n perimetrul
afectat lupt\torilor unei gherile urbane pentru situa]ie de r\zboi sau
pur [i simplu planul pentru asigurarea traseelor [efului statului nu
cuprindeau Bulevardul Magheru `n dreptul S\lii Dalles sau a
Hotelului Intercontinental. Nu existau obiective de importan]\
strategic\ `n aceast\ zon\, iar Ceau[escu nu circula pe la Pia]a
Universit\]ii. Chiar [i atunci c`nd se ducea la [antierul „Casa
Poporului“, Ceau[escu circula pe Calea Victoriei.
Nu existau apartamente goale sau locuite de colaboratori
ne[tiu]i ai Securit\]ii `n cele dou\ blocuri din zona baricadei.
Nu avem nici o m\rturie postdecembrist\ de la vreun locatar de
acolo care s\ semnaleze c\ de la apartamentul al\turat s-a tras sau
c\ vreun vecin era suspect. Lista caselor conspirative ale Se-
curit\]ii, precum [i lista locurilor de unde s-a tras dup\ 22 decem-
brie – ipotetice liste aflate `n posesia lui Sergiu Nicolaescu – nu
con]in loca]ii din cele dou\ blocuri.
„Echipele de luneti[ti“, cum li se spune impropriu, trebuie
s\ fi tras `n afara ordinului superior. Oric`t de mult am detesta
Securitatea, suntem nevoi]i s\ constat\m multitudinea de argu-
mente care pledeaz\ `n favoarea ac]iunii de neexecutare a ordinelor
din partea generalului Vlad, at`t prin ordine verbale proprii, c`t [i
prin ordine scrise, `nc\ de la declan[area incidentelor de la
Timi[oara. Este ilogic ca omul acuzat de tr\dare, care a ac]ionat
dup\ CPEx-ul din 17 decembrie clar `mpotriva lui Ceau[escu –
poate nu ostentativ [i decisiv, dar sigur prin retragerea Securit\]ii
din mecanismul represiunii cu foc – s\ dea un ordin de `mpu[care a
unor manifestan]i din mul]ime. Nu avea nici un mobil, nu avea nici
un sens [i ar fi complet paradoxal, ie[it din dimensiunile unei
g`ndiri normale. Dac\ dorea s\ participe la represiune, Vlad ordona
trupelor aflate `n strad\ s\ trag\, `ns\ at`t Procuratura, c`t [i
Comisia senatorial\ afirm\ cu claritate c\ toat\ muni]ia trupelor de
Securitate a fost num\rat\ [i verificat\, f\r\ s\ lipseasc\ un cartu[.

~n plus, al]i [efi importan]i, „operativi“, adic\ av`nd sarcini directe
`n conducerea unor for]e aflate `n strad\, generalul Bucurescu, [eful
dispozitivului de securitate din perimetru, [i colonelul Goran, [eful
Securit\]ii Bucure[ti, au fost identifica]i de Comisia parlamentar\
ca ascunz`ndu-se, p\r\sind comanda [i refuz`nd implicarea182.
Ordinul putea fi dat peste capul [efului DSS. Este o ipotez\
plauzibil\, `ns\ ea ne introduce `ntr-un alt domeniu al sistemului de
putere comunist [i anume `n domeniul politic. Peste generalul Vlad
puteau s\ dea un astfel de ordin Postelnicu [i Ceau[escu. Am`ndoi
puteau da ordin unor forma]iuni secrete, preg\tite din timp pentru
astfel de asasinate. Puteau fi ele din interiorul Securit\]ii, [i Vlad s\
nu [tie de existen]a lor? Este de precizat aici c\ generalul Vlad a
r\spuns mult timp de sistemul [i procesul de instruc]ie `n cadrul
Ministerului de Interne. Greu de crezut c\ nu [tia. Dar, presupun`nd
c\ [tia, ordinul de folosire a lor s-a dat tot peste capul lui, adic\
peste ceea ce numim `ntr-un cuv`nt Securitatea. Aici intervin m\r-
turiile f\cute de ofi]erii MApN de la baricad\, `ntre care [i maiorul
Am\riuc\i, m\rturii puse la dispozi]ia comisiei militare conduse de
generalul Costache Codrescu. Cum cercetarea s-a f\cut pe timpul
ministeriatului generalului Niculae Spiroiu, am apelat la amintirile
acestuia: „Mie mi-au spus [i Am\riuc\i [i Ciuperceanu c\ l-au v\-
zut la baricad\ pe Trosca. Avea tr\g\tori pe blocuri [i comunica cu
ei printr-o sta]ie `nalt\, a[ezat\ pe asfalt, probabil c\ era o R 105,
prin care se auzeau [i comunica]iile sta]iilor de pe ma[inile MI [i
ale Securit\]ii. La un moment dat, a avut loc incidentul cu cet\]enii
care au aruncat de sus cu obiecte, iar unul dintre ele l-a lovit pe
Milea. Atunci Milea a dat ordin s\ se trag\ `n sus. Trosca vorbea cu
tr\g\torii lui [i Am\riuc\i l-a auzit spun`nd: «M\i, vezi c\ te v\d, ]i
se vede arma, retrage-te». Ulterior, prin 28 sau 29 decembrie, am
primit ordinul s\ verific parcul auto al USLA [i al Direc]iei V. La
USLA era deja colonelul Z\treanu, din partea MStM. Am ajuns
acolo `mpreun\ cu colonelul inginer Blaga Aurel. Ardeleanu tremura
182 Sergiu Nicolaescu, Cartea revolu]iei române..., p. 124.

ca varga. ~l vedeam pentru prima oar\. Credea c\ am venit s\-l

arest\m [i l-am [i `ntrebat de ce se agit\ a[a mult. ~n sf`r[it, i-am
spus c\ am venit s\ verific\m parcul auto, [i s-a mai lini[tit. Arde-
leanu avea ceva pe con[tiin]\, mai mult ca sigur, dar eu atunci nu-mi
d\deam seama. La Direc]ia V a fost trimis maiorul inginer T\taru.
Tot `n perioada aceea, maiorul Ciuperceanu mi-a relatat c\ a fost
trimis la garajul (MI) de pe strada Porumbaru. Acolo a `nt`lnit o
fat\ care lucra cu acea sta]ie R105, sta]ie de batalion de la Armat\,
[i asculta comunica]iile ma[inilor serviciului. Ea a povestit c\ la
acea sta]ie a auzit omor`rea lui Trosca [i strig\tele acestuia c\tre
Ardeleanu: «M-ai tr\dat, nenorocitule!». Am f\cut leg\tura cu pre-
zen]a lui Trosca la baricad\. Ulterior am aflat c\ acea fat\ a murit
suspect. Ciuperceanu spunea c\ a fost omor`t\“. Oricum, chiar [i cu
unele sl\biciuni, versiunea relatat\ de ofi]eri generalului Spiroiu
trebuie s\ fie cea care se afl\ la originea afirma]iilor din cartea
Armata român\ `n revolu]ia din decembrie 1989, unde se acre-
diteaz\ existen]a tr\g\torilor de la USLA `n blocurile de deasupra
baricadei. Trosca nu comunica prin sta]ia R105 – am stabilit tot pe
baza m\rturiei generalului Spiroiu c\ zona era bruiat\ –, ci prin
sta]iile portabile aflate `ntr-adev\r `n dotarea USLA. ~n al doilea
r`nd, dac\ lucrurile au stat a[a, cel care i-a ordonat lui Trosca s\
ac]ioneze diversionist, cu focuri trase de pe blocuri, a fost colonelul
Ardeleanu, figur\ extrem de dubioas\ a evenimentelor. {tim sigur
c\ nu a primit un astfel de ordin de la generalul Vlad.
O alt\ versiune vorbe[te despre activi[ti de partid `narma]i. Ne
imagin\m totu[i cu greu ni[te muncitori care execut\ trageri din locuri
mascate cu pu[ti dotate cu infraro[ii. Puteau fi `ns\ ofi]eri de rezerv\,
coopta]i `ntr-o organiza]ie secret\. Ajungem `ns\ la acela[i cap, la
aceea[i comand\ – partidul. Ce altceva puteau fi „deta[amentele de
lupt\“ ap\rute `n discursul lui Ceau[escu de la teleconferin]\?
Cine a avut curajul [i preg\tirea s\ trag\ cu s`nge rece `n
oameni ne`narma]i `n noaptea de 21 spre 22 decembrie, a tras
[i dup\ 22 decembrie. Securitatea afirm\ c\ ace[ti oameni nu erau
români [i c\ numai ei puteau avea un motiv s\ omoare români
nevinova]i [i `n 21 decembrie – pentru a crea diversiunea necesar\
r\sturn\rii lui Ceau[escu –, [i dup\ 22 decembrie, pentru a asigura

succesul noii puteri instalate. Ei erau sau ac]ionau sub comand\
sovietic\.
La aceste ipoteze se adaug\ [i problemele pe care le ridic\ un

calcul balistic simplu, care se sprijin\ pe un argument irefutabil –
matematica. ~n momentul spargerii baricadei [i deschiderii focului
asupra manifestan]ilor s-au `nregistrat 148 de r\ni]i [i mor]i.
Presupun`nd c\ fiecare a fost lovit de un singur glon] – de[i [tim c\
unele victime au fost lovite de mai multe – `nseamn\ c\ avem cel
pu]in 148 de gloan]e trase [i care [i-au lovit ]inta. Nu mai punem la
socoteal\ gloan]ele care nu au lovit ]intele [i au fost v\zute de mar-
torii oculari `nfig`ndu-se `n cl\diri, lovind copacii sau asfaltul. De[i
ele au existat, nu le lu\m `n considerare, [i mergem `n calculul nos-
tru pe cifra minim\. Av`nd `n vedere c\ un `nc\rc\tor al pu[tii
semiautomate cu lunet\ are 7 cartu[e, c\ focul a fost selectiv –
adic\ tr\g\torul [i-a ales victima, a ]intit [i a tras –, [i c\ victimele
erau `n mi[care, `n fug\ spre lateral sau `n lungul bulevardului,
matematica arat\ c\ un astfel de tr\g\tor nu putea trage `n cele 2-3
minute de foc dec`t un `nc\rc\tor, dec`t 7 cartu[e. Rezult\ c\ acele
148 de cartu[e au fost trase de 21 de tr\g\tori. Poate accepta cineva
ra]ional, cu luciditate [i obiectivitate, c\ `n blocul Pescarul [i la
Hotelul Intercontinental au fost 21 de tr\g\tori, o adev\rat\ mul-
]ime de oameni dota]i cu pu[ti cu lunet\ `n infraro[u? Poate crede
cineva c\ au existat 21 de apartamente de bloc [i camere de hotel
din care s\ se fi tras sau s\ fi urcat 21 de oameni pe acoperi[uri f\r\
s\ fie observa]i? Chiar dac\ am face acela[i calcul invers, conside-
r`nd ra]ional c\ tr\g\torii uciga[i au fost 5 sau 6, puteau ei s\ trag\
`n c`teva minute foc selectiv, pe timp de noapte, din 4 `nc\rc\toare
fiecare? R\spunsul, pentru ambele ipoteze, este categoric – nu! Teza
privind tragerile de pe cl\direa Restaurantului Pescarul sau de la
blocul cu banca francez\ de c\tre tr\g\tori ai Securit\]ii este foarte
sub]ire, dar nu poate fi exclus\. Ea demonstreaz\ `nc\ o dat\ exis-
ten]a unui foc automat tras de jos, din r`ndul for]elor de represiune,
pe timpul c\ruia c`]iva tr\g\tori luneti[ti s\ fi tras [i ei selectiv
c`teva focuri. De[i r\m`ne nebuloas\ existen]a acestor tr\g\tori,

supravie]uie[te `ns\ foarte clar\ existen]a focului tras de jos, `n plan
orizontal. Se ridic\ `ns\ `ntrebarea legitim\: ce rost aveau ni[te
trageri cu arme dotate cu lunet\ `n infraro[u, at`ta timp c`t de la sol
se tr\gea foc automat direct? Ce explica]ie poate g\si, oricine, la
faptul c\, admi]`nd existen]a unor tr\g\tori de elit\, nici unul dintre
liderii baricadei nu a fost atins, nu a fost vizat [i lovit? Chiar Dan
Iosif a declarat c\ a stat ore `n [ir pe v`rful baricadei [i nu a tras
nimeni `n el. Sergiu Nicolaescu afirm\ c\ liderii de la baricad\ erau
`mbr\ca]i strident, astfel `nc`t ar fi fost o ]int\ cu at`t mai u[oar\
pentru un lunetist. Cine avea interesul s\ fac\ alte victime dec`t
autorii baricadei care blocau artera principal\ a Capitalei [i `l
scoteau din min]i pe Nicolae Ceau[escu?
~n acest loc suntem nevoi]i s\ aducem `n planul analizei [i o
chestiune juridic\ sensibil\. Ea este provocat\ de situa]ia special\
`n care se afl\ Armata român\, trecut\ de la regimul comunist `n
Organiza]ia Tratatului Nord Atlantic. Odat\ intrat\ `n NATO,
Armata României a constatat cu surprindere c\ procedurile acestei
organiza]ii [i, `n particular, ale Armatei SUA, ridic\ semne de
`ntrebare asupra ilegitimit\]ii deschiderii focului la Timi[oara [i
Bucure[ti. Despre ce este vorba? Procedurile Armatei americane
pentru situa]ii de confruntare cu tulbur\ri civile se potrivesc cu cele
aplicate de trupele Armatei române la Timi[oara [i Bucure[ti!
Exist`nd un decalaj `ntre momentul proceselor pentru evenimentele
din decembrie [i intrarea României `n NATO, argumentele strict
militare, de procedur\ interna]ional\, n-au putut fi folosite. Iat\, de
exemplu, care sunt regulile de angajare a for]elor Armatei ameri-
cane `n situa]ii de confruntare cu grupuri numeroase de persoane:
avertizare verbal\ (s-a aplicat [i la Timi[oara, [i la Bucure[ti); de-
monstra]ie de for]\ (s-a aplicat [i la Timi[oara, [i la Bucure[ti); focul
de avertizare (s-a aplicat [i la Timi[oara, [i la Bucure[ti); spray-ul cu
extract de ardei iute (nu era opera]ional la acea dat\); bastonul cu
[ocuri electrice (nu era `n dotarea for]elor de ordine române); uti-
lizarea focului ochit cu scopul de a r\ni persoane ostile (este cazul
focurilor trase izolat cu PSL-uri!); utilizarea focului ochit pentru a
ucide persoane ostile (este ceea ce concluzioneaz\ Sec]ia Parchetelor

Militare, dar nu corespunde realit\]ii de la baricad\)183. Sunt dou\
aspecte care trebuie l\murite aici: `n primul r`nd, focul de secerare,
focul automat [i direct asupra grupurilor de persoane ostile, este
interzis (este cazul de dup\ spargerea baricadei); `n al doilea r`nd,
toate procedurile americane se sprijin\ pe legisla]ia interna]ional\
[i na]ional\, `n condi]iile aplic\rii ei legitime (la Bucure[ti nu au
existat legea [i ordinele legale prin care trupele MApN au fost puse
`n situa]ia de a executa foc `n cazul de tulburare civil\ din noaptea
de 21 spre 22 decembrie). A[a cum arat\ cei doi autori militari
români cita]i, „toate deciziile de acest tip au valoare juridic\“184.
Problema juridic\ extrem de grav\, pentru care Nicolae Ceau[escu
`[i merita moartea, iar membrii CPEx puteau avea aceea[i soart\, a
fost explicat\ clar tot de autori militari califica]i, `n lucrarea dedi-
cat\ Doctrinei militare române[ti. Astfel, misiunea fundamental\ a
Armatei române `n perioada regimului Ceau[escu era „ap\rarea
integrit\]ii teritoriale a României, a independen]ei [i suveranit\]ii
na]ionale `mpotriva oric\rei agresiuni“. I s-a mai atribuit Armatei
române [i o misiune specific\ – ap\rarea „cuceririlor revolu]ionare
ale poporului român“, prin care se `n]elegea, de fapt, ap\rarea
or`nduirii comuniste. „~mpotriva cui?“ – se `ntreab\ pe bun\ drep-
tate autorii militari. ~mpotriva imperialismului occidental, era un
nonsens strategic, deoarece „NATO nu-[i propunea a[a ceva, iar pe
de alt\ parte, chiar dac\ [i-ar fi propus, nu avea cum s\ ajung\
direct `n România, f\r\ s\ se confrunte mai `ntì cu alte state din
Tratatul de la Var[ovia, ceea ce ar fi dus la o conflagra]ie globa-
l\“185. Al doilea inamic putea fi o for]\ intern\, care ar fi ac]ionat
pentru r\sturnarea regimului. „Dup\ opinia noastr\, aceast\ inter-
pretare nu are nici un temei logic [i nici nu corespunde situa]iei
reale existente `n acea perioad\. Nic\ieri, `n legile statului [i `n
183 General Eugen B\d\lan, colonel Teodor Frunzeti, Ac]iunile militare altele decît
r\zboiul, Ed. Militar\, Bucure[ti, 2001, pp. 27-28. (Textul reproduce regulile ROE
Training, Center for Army Lessons Learned, Fort Leavenworth, Kansas, SUA.)
184 Ibidem, p. 29.
185 General Ion Gheorghe, general Corneliu Soare, Doctrina militar\ româneasc\.
1968–1989, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1999, p. 139.
regulamentele militare, nu exist\ vreo prevedere prin care armata

s\ fie obligat\ a lupta `mpotriva propriului popor sau a unor cate-
gorii, organiza]ii, grupuri ale popula]iei“186. {i totu[i...
~n timpul manifesta]iei de la Inter, Mihai Montanu a surprins o
scen\ cu totul stranie. ~n col], pe dup\ Inter, au oprit dou\ ma[ini
din care au ie[it c`te doi in[i civili care s-au ata[at unui grup aflat
acolo. Montanu a putut asista probabil datorit\ felului cum era
`mbr\cat [i cum ar\ta: „cizme militare peste pantaloni, barb\,
c\ciul\ de docher, scurt\ v\tuit\ de camuflaj“, fiind mai mult ca
sigur confundat cu un ofi]er al Filajului, motiv pentru care a fost
l\sat `n pace. Astfel, el a putut povesti membrilor Comisiei senato-
riale acest episod neobi[nuit:
„Sabin Ivan: A]i recunoscut pe cei din cele dou\ ma[ini?

Montanu: Nu. Erau efectiv executan]i. Greu de spus de partea
cui erau, a[a, la o prim\ tentativ\, poate a[ fi tentat s\ zic c\ nu
erau de-ai no[tri, de p\m`nt. Nu am elemente s\ sus]in.
Gabrielescu: Ce f\ceau?
Montanu: Deci, cum v-am spus: s-au str`ns `ntr-un punct pe
Bati[tei, care era la gura de metrou [i disp\reau c`te unul, c`te doi `n
mul]ime, dup\ care se re`ntorceau. Re`ntoarcerea lor coincidea cu
]ipetele mul]imii [i cu scoaterea pe bra]e a c`te unuia din mul]ime.
Sabin Ivan: Crede]i c\ tr\geau din buzunar cumva?
Montanu: Nu am v\zut. Nu pot s\ spun. Posibil. Dar era [i `ntune-
ric, nu se mai vedea ca lumea. De[i, dup\ ce ne-am `mpr\[tiat din
Gr\dina Icoanei, dup\ ce fusese 1 noaptea, am mai ie[it pu]in `n Rosetti
s\ v\d cam care e pulsul [i ce se `nt`mpl\, iar pe Rosetti spre intersec]ia
cu Al. Sahia, foarte multe Dacii cu c`te patru tipi care pendulau pe zon\.
Erau probabil la observare. Nu m\ `ntreba]i c\ nu [tiu.“187
„Daciile“ din Pia]a Rosetti apar]ineau Consulatului URSS, auto-

turisme care fuseser\ semnalate [i mai devreme, `n timpul zilei,
186 Ibidem, p. 140.
ac]ion`nd `n zona Prim\riei Generale [i pe Bulevardul 6 Martie `n sus.

Iat\ ce mi-a declarat generalul Alexie `n ziua de 17 ianuarie 2004:
„AMS: Spune]i-mi ceva despre cazul Rosetti.

{tefan Alexie: Eram `n anticamera biroului lui Iulian Vlad. Eu,
Stamatoiu, Mortoiu, cred c\ era [i Goran, aveam sta]iile deschise [i
pe frecven]a noastr\, [i pe frecven]a Mili]iei. De altfel, toate comu-
nica]iile le f\ceam pe frecven]a Mili]iei, pe circuitul de informa]ii
larg, dispeceratul era comun. St`nd pe sta]ie `n noaptea de 21 spre
22 decembrie, undeva `ntre orele 01.00 [i 02.00, intr\ pe comuni-
ca]ie un echipaj de mili]ie din Pia]a Rosetti.
AMS: V\ confirm c\ a fost un echipaj de mili]ie acolo, din
informa]iile mele undeva `n zona Plafarului, a unui magazin de
semin]e, `n lateral.
{A: Era `n momentul `n care se evacua lumea de la Inter...
AMS: Nu-i evacuau, ì alergau cu tancurile, domnule general!
Dac\ pot determina ora la care au fost alerga]i de tancuri, pot s\ v\
spun [i la ce or\ a intrat echipajul de Mili]ie pe frecven]\.
{A: Da, `n momentul acela. Lumea speriat\ a luat-o pe bule-
vard `n jos. Echipajul comunica `ns\ c\ `n zona Rosetti au fost
opri]i de o ma[in\ Dacia cu num\r de TC (taxi consular). Cei din
ma[ina TC strigau la oameni: «~napoi, `napoi!». S-au dat jos din
ma[in\ [i au `nceput s\-i dirijeze `napoi spre Pia]a Universit\]ii.
Mili]ienii au raportat num\rul ma[inii. Noi aveam eviden]a, astfel
c\ am aflat repede: ma[ina apar]inea Consulatului URSS. Cel care
[tie exact este un tip de la mili]ie, Marin B\rbulescu (comandantul
Mili]iei Capitalei, n.a.)
AMS: Vorbeau române[te?
{A: Da, erau basarabeni.“188
Comisia senatorial\ instituit\ pentru reconstituirea evenimen-

telor din decembrie 1989 a consemnat implicarea unor cet\]eni
str\ini `n grupurile de manifestan]i de la Inter [i Pia]a Universit\]ii.
Mai `ntì li s-a semnalat prinderea unor cet\]eni str\ini (occidentali) `n

r`ndurile manifestan]ilor. „Generalul Vasile a plecat pe la 11 noaptea
pe platou, pentru c\ a fost informat c\ `ntre cei re]inu]i se aflau [i doi
diploma]i francezi, care erau `n aten]ia Direc]iei IV. {i atunci gene-
ralul Vasile a plecat din biroul meu ca s\ vad\ ce se `nt`mpl\ cu ei [i
chiar a [i spus: «Dom’ne, vede]i cum facem». I-a [i raportat gene-
ralului Vlad ca \[tia doi s\ nu fie `mbarca]i `n ma[ini [i du[i la
Jilava“189. A[a cum ar\tam, Comisia senatorial\ a certificat chiar
acest caz: „Este de men]ionat c\ Sandahl Eric [i Benaxeteguy
Bernard, ata[a]i militari adjunc]i la Ambasada Fran]ei, au intrat `n
r`ndul demonstran]ilor din fa]a Hotelului Intercontinental. Ulterior,
ei au fost re]inu]i cu alte elemente [i condu[i la organele de mili]ie
pentru cercetare... ~n r`ndul demonstran]ilor de la Hotelul Inter-
continental s-a aflat [i ambasadorul Olandei... A dat mai multor per-
soane num\rul de telefon 33.25.27 de la re[edin]a sa, solicit`ndu-le
s\-l sune pentru a-l informa cu desf\[urarea `n continuare a lu-
crurilor“190. Oricum, nu ace[ti cet\]eni str\ini, f\r\ `ndoial\ membri
ai unor servicii de informa]ii [i spionaj, au tras dup\ manifestan]i cu
arme de lupt\ militare. Dar nu putem s\ nu ne punem `ntrebarea,
dac\ informa]ia se confirm\, ce rost aveau armele asupra lor?
Cet\]enii str\ini care ne intereseaz\ pe noi sunt aceia care, fie de la
Hotel Intercontinental sau din alt\ cl\dire, au tras `n mul]ime cu ar-
me cu lunet\ pentru a crea diversiunea. Exist\ un martor ocular cu o
anumit\ experien]\ care a asistat la cazul tragerilor diversioniste [i
la r\nirea sau moartea unor manifestan]i `n imediata lui apropiere.
Gelu Voican Voiculescu, care, reamintim, a fost viceprim-ministru
al guvernului Roman [i a f\cut reconstituiri, a descris aceast\ scen\:
„AMS: Spune-mi, c`nd erai la Inter, ai observat c\ se tr\gea [i

din blocurile de pe bulevard?
ghe, p. 5.
190 Arh. SR, Raportul Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate în re-
volu]ia din decembrie 1989, vol. 1, pp. 33-34.
Gelu Voican Voiculescu: S-a tras din Blocul «Creditul minier».

Fiind foarte aproape de bucata asta de strad\, pe partea dreapt\,
spre Inter, `n timp ce c`]iva tineri erau c\]\ra]i pe baricad\, l`ng\
mine a c\zut unul secerat. Era r\nit f\r\ vreo explica]ie. Au fugit cu
el la Col]ea. Dac\ se tr\gea dinspre baricad\, i-ar fi nimerit pe cei
de la baricad\, de sus [i din spatele ei. |sta c\zuse `n dreapta mea.
Instinctiv am ridicat capul, m-am uitat exact `n fa]\ [i am v\zut
cl\direa «Creditului minier», fa]ada dinspre Bati[tei. Nu se putea
trage acolo de la sau din spatele baricadei. Vreau s\-]i spun c\ au
murit vreo [ase in[i lovi]i astfel, mor]i sau r\ni]i mortal, care erau
du[i repede..., erau cu capul c\zut pe spate, le at`rna capul a[a...,
fugeau cu ei la Col]ea. To]i au fost `mpu[ca]i acolo, `n partea
dreapt\, spre Inter. S-a spus c\ erau securi[ti care tr\geau pe sub
haine... E o prostie, am cercetat cazul, am discutat [i cu Goran.
Oamenii lor s-au infiltrat prin mul]ime, dar `[i l\saser\ [i actele la
birou, s\ nu-i prind\ careva, c\-i sf`rtecau. Urm\reau str\inii b\ga]i
[i ei acolo [i pe unii suspec]i pe care ì [tiau de mult. O prostie, f\r\
nici un credit.
AMS: Am stat de vorb\ cu mili]ieni care s-au aflat `n zon\ [i
mi-au spus acela[i lucru: aveau ordin s\ nu poarte arma, au predat-o
la sediu. Dar, `ncearc\ s\-]i aduci aminte, cam pe la ce or\ au fost
lovi]i oamenii \[tia?
GVV: A `nceput dup\ ce au dat pompierii cu spum\, deci, dup\
ora 21.00. Sigur, era `ntuneric, dar mie mi s-a p\rut c\ s-a tras de la
«Creditul minier».
AMS: Ai v\zut foc la gura ]evii?
GVV: N-am v\zut foc la gura ]evii. Unii se jur\ c\ s-a tras de la
Inter, dar eu m\ `ndoiesc. Felul cum au c\zut [i locul indic\ foc tras
din cl\direa de pe Bati[tei. P\rerea mea este c\ ace[ti mor]i au
c\zut ca s\ `nt\r`te lumea.
AMS: Dar ce sens avea pentru securi[ti sau pentru for]ele de
ordine sau chiar pentru Ceau[escu s\ `nt\r`te lumea? Interesul lor
era s-o potoleasc\. Ceau[escu d\ ordine s\-i caute pe P\unescu, pe
De[liu [i pe DRP s\ parlamenteze cu ei, s\-i conving\.
GVV: Impresia mea este c\ aceste lucruri au fost f\cute de

oameni interesa]i s\-i `nd`rjeasc\ pe oameni, s\ escaladeze situa]ia.
S`ngele acelor victime a fost sp\lat dup\ aia.
AMS: Prin urmare, se tr\gea cu arme care disimulau focul.
GVV: Da, erau prev\zute cu un sistem de disimulare. {tii c\
exist\ astfel de dispozitive.“191
Asupra implic\rii str\inilor `n evenimente avem o m\rturie

calificat\ din partea colonelului (r) Ionel Bejan, pe vremea aceea
c\pitan la Sec]ia 6 Mili]ie, care, aflat noaptea `n dispozitivul de
la Palatul Telefoanelor, a surprins urm\toarea scen\ edificatoare:
„~n diminea]a zilei de 22 decembrie, `n jurul orei 02.00, dinspre
Sala Palatului au urcat pe str. 13 Decembrie dou\ autoturisme
LADA, care au virat pe Calea Victoriei, c\tre CCA, dup\ care au
virat din nou dreapta pe str. Matei Millo, care face leg\tura `ntre
Calea Victoriei [i str. Brezoianu, [i au oprit `n dreptul Palatului
Telefoanelor, pe partea cu fostul Teatru Na]ional, unde la acea
dat\ exista un WC public. Dup\ ce au oprit motoarele, din cele
dou\ autoturisme s-au dat jos trei persoane, doi b\rba]i [i o fe-
meie, au scos o hart\, au a[ezat-o pe capota portbagajului ultimei
ma[ini, au discutat `ntre ei, urm\rind indica]iile h\r]ii [i `n ace-
la[i timp ar\t`nd cu degetul diverse loca]ii din zon\. Aceste lo-
ca]ii au fost: turnul cu ceas al Institutului de Proiect\ri Carpa]i,
Palatul Telefoanelor [i locuin]ele de deasupra Pasajului Victoria.
De precizat este faptul c\ cele dou\ autoturisme erau cu numere
de `nmatriculare ruse[ti, c\ b\rba]ii care au cobor`t din ele aveau
pe cap c\ciuli specific ruse[ti, aveau o constitu]ie atletic\ (chiar
sportiv\, a[ putea spune). Nu am auzit ce limb\ vorbeau, dar
dup\ o perioad\ scurt\ de timp s-au urcat `n ma[ini [i au plecat,
cobor`nd pe str. Matei Millo. Cert este un lucru [i anume c\, de[i
aveau aerul specific unor turi[ti, nu afi[au comportamentul unor
turi[ti care s\ fie veni]i de cur`nd `n ora[ sau s\ fie dezorienta]i,
cu toate c\ `n zona apropiat\ erau concentra]i demonstran]i, de
pe transportoarele blindate se tr\geau intens focuri de avertis-

ment, iar un elicopter survola zona cu luminile aprinse. Eu nu
[tiu ce turist face turism `n astfel de situa]ii. Au l\sat impresia
unor oameni siguri pe ei, nu aveau nevoie de nici o indica]ie,
drept dovad\ fiind faptul c\ nu ne-au `ntrebat nimic `n condi]iile
date, cu toate c\ eram `n apropiere [i c\, fiind de la Mili]ie, `n
uniform\, eram `n m\sur\ s\ le oferim orice `ndrumare. Cert este
c\ `n luna ianuarie 1990, c`nd am revenit `n zon\, turnul cu ceas
al Institutului de Proiect\ri [i Palatul Telefoanelor (ast\zi `n re-
novare) purtau urme vizibile l\sate de gloan]e, iar un apartament
de deasupra Pasajului Victoria era pur [i simplu distrus. {i asta o
spun cu regret, dup\ 15 ani, interval de timp ce nu mi-a [ters din
memorie evenimentele tr\ite [i nici momentul c`nd un cet\]ean
din acel apartament a cobor`t `n dup\-amiaza zilei de 21 decem-
brie [i ne-a oferit o bucat\ de [unc\ [i o sticl\ cu ap\, mie [i co-
legilor mei. Eram mor]i de foame. Am avut o str`ngere de inim\,
ne[tiind ce s-a `nt`mplat cu acel om“192. Av`nd `n vedere mul-
]imea de informa]ii [i m\rturii despre prezen]a unor str\ini, de
regul\ cet\]eni sovietici, `n zona str\zii Matei Millo putem trage
concluzia c\ a fost unul din punctele de reper ale forma]iunilor
diversioniste sovietice, oferind un acces imediat la centrul eveni-
mentelor [i totodat\ o cale de fug\, de retragere pe strada
Brezoianu.
Pe baza m\rturiilor `nregistrate p`n\ acum, venite at`t de la

Armat\, Mili]ie [i Securitate, c`t [i de la revolu]ionari cunoscu]i –
Dan Iosif, Mihai Montanu, Gelu Voican Voiculescu –, se poate
ajunge la concluzia c\ focurile uciga[e de diversiune s-au tras
`nainte de spargerea baricadei [i au avut scopul de a `nt\r`ta
mul]imea `mpotriva for]elor de ordine, de a produce mor]i prin
`mpu[care, `n condi]iile `n care trupele MApN executau foc vi-
zibil, cu trasoare, `n plan vertical, `n sus. Acel foc diversionist,
asupra c\ruia conducerea Securit\]ii, dar [i a SRI, nu are nici
192 Ibidem, pp. 143-144.

un dubiu, se estimeaz\ c\ a fost executat de tr\g\tori str\ini,

posibil sovietici, sau de lupt\tori români afla]i `n leg\tur\ cu
ac]iunea sovietic\.
~n ansamblul dosarelor revolu]iei exist\ o coinciden]\ tulbur\-
toare: cel pu]in `n patru locuri – Timi[oara, Bucure[ti, Sibiu, Cluj –,
primul foc mortal, primul glon] care a omor`t un om nu-[i g\se[te
autorul [i se prezint\, `n toate cele patru cazuri, ca inexplicabil
balistic `n raport cu dispunerea for]elor de represiune. Traiectoria
glon]ului care a lovit-o pe Lepa B\rbat la Timi[oara nu poate fi
reconstituit\; tragerile acelea suspecte din Blocul „Creditului
minier“ de la Bucure[ti n-au nici o noim\ din punctul de vedere al
represiunii; la Sibiu, focul care l-a omor`t pe soldatul Miti]i a venit
dintr-o cl\dire izolat\ aflat\ `n spatele sediului Inspectoratului MI;
originea glon]ului care l-a r\nit pe ofi]erul Carp Dando la Cluj, `n
timpul busculadei sale cu actorul C\lin Neme[, nu a fost descope-
rit\. Este adev\rat c\ la Bucure[ti primul foc mortal a fost tras de
un mili]ian, dar scena s-a produs departe de locul baricadei [i mult
`nainte de formarea ei; nu are leg\tur\ cu focul diversionist de la
Inter. Cadre de Securitate pun aceste focuri diversioniste pe seama
unor comandouri str\ine.
Procuratura Militar\ a ajuns la o concluzie cu caracter general
`n „cazul Inter“: „Din cercet\ri a rezultat c\ focul de arm\ s-a
folosit asupra manifestan]ilor, fie izolat, fie, mai ales, pentru
`mpr\[tiere. Num\rul de mor]i [i r\ni]i prin `mpu[care cumulat
este de 148 persoane, ceea ce demonstreaz\ c\ ac]iunea for]elor
de reprimare nu a vizat exterminarea masei de manifestan]i,
obiectiv care s-ar fi putut lesne materializa prin folosirea `n plin a
puterii de foc concentrate la fa]a locului, iar pe de alt\ parte c\ de
armele de foc s-a uzat izolat, `nt`mpl\tor, a[a cum de altfel s-a
subliniat anterior“193. Afirma]ia Procuraturii Militare c\ num\rul
mic de persoane lovite de gloan]e demonstreaz\ „c\ ac]iunea for-
]elor de reprimare nu a vizat exterminarea masei de manifestan]i“
193 CSJ.SPM, Autor colectiv coordonat de general de brigad\ Samoil\ Joarz\,

Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar, în perioa-
da 1990–1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, p. 115.
nu ]ine cont de num\rul total al manifestan]ilor de la acea or\,

estimat la aproximativ 500 de persoane. S\ `mpu[ti 148 din 500
nu pare foc selectiv!
Au murit `n represiunea de la Inter–Sala Dalles 48 de per-
soane. Dintre acestea 8 au murit lovite de autovehicule (`n pri-
mul r`nd incidentul cu camionul), o persoan\ (Ion Mo[neagu),
prin lovire cu un obiect contondent – e posibil s\ fie t`n\rul
omor`t `n b\taie, [i 39 de persoane, ucise cu arme de foc. ~ntre
ace[tia sunt [i ast\zi 3 neidentifica]i! Asupra condi]iilor `n care
au murit acei 48 de oameni, Procuratura Militar\ a identificat
dou\ momente: incidentul cu camionul, care a provocat o avan-
sare revoltat\ a mul]imii spre for]ele de ordine „care au deschis
foc de avertisment“, moment `n care „s-a tras `ns\ [i asupra ma-
nifestan]ilor, `nregistr`ndu-se 8 mor]i [i 13 r\ni]i prin `m-
pu[care“194; atacul asupra baricadei a survenit `n jurul orei
24.00, „c`nd se `nregistreaz\ zeci de mor]i [i zeci de r\ni]i prin
`mpu[care“. Trebuie precizat aici c\ mor]ii au c\zut `n majoritate
la gura de metrou Bati[tei [i `n partea de bulevard dinspre Pia]a
Universit\]ii (`ntre Institutul de Arhitectur\ [i sensul giratoriu),
fapt atestat at`t de existen]a acolo a ansamblului monumental din
acest perimetru, c`t [i de m\rturiile privind sp\larea de s`nge a
carosabilului [i a trotuarelor `n dreptul intr\rilor „gurilor“ de
metrou. Este greu de crezut c\ ace[ti oameni au mai fost omor`]i
prin trageri din blocurile din dreptul baricadei. ~n timpul unei
`nt`lniri cu Petre Roman, `n ziua de 2 august 2004, am insistat pe
acest moment:
„AMS: Dar, c`t a]i fost la baricad\, a]i observat s\ se trag\ de

pe acoperi[ul Restaurantului Pescarul sau de la «Société
Générale»?
Petre Roman: Nu, nici vorb\ de a[a ceva. Nu c\deau oameni,
nu a existat un foc tras din care s\ fi c\zut oameni `nainte de spar-
gerea baricadei. Trebuie s\ ne g`ndim ce scop putea avea o astfel
194 Ibidem, p. 102.
de ac]iune. Scopul for]elor de represiune era s\ ne `mpr\[tie, s\ ne

goneasc\ de acolo, ori un astfel de foc selectiv poate produce
diversiune, adic\ cu totul alt scop dec`t voia Ceau[escu. Ceau[escu
voia s\ termine cu manifesta]ia aia, nu s-o `nfierb`nte.
AMS: Este logic ce spune]i. Mai este [i problema c\ liderii ba-
ricadei, ca Dan Iosif, de exemplu, st\teau pe baricad\ [i nu tr\gea
nimeni `n ei.
PR: Sigur. Nu, nu, nu [tiu de unde a ap\rut povestea asta. Eu
nu am v\zut a[a ceva. V\ repet c\ `n momentul `n care s-a deschis
focul `n plan orizontal, s-a tras de departe, din spatele blindatelor.
~nainte tr\gea `n sus un blindat u[or.
AMS: Un ABI.
PR: Nu [tiu cum ì spune... ba da, ba da, era un ABI. Din el se
tr\gea cu muni]ia aceea care l\sa o lumin\ violet\.
AMS: Bine`n]eles, nu putem exclude ca focul orizontal s\ fi
fost tras [i din acest ABI. Unde au c\zut oamenii `mpu[ca]i?
PR: Au c\zut `n zona f`nt`nei, mai `n fa]\, `n zona Institutului
de Arhitectur\. Apoi au c\zut `n apropierea gurilor de metrou, pen-
tru c\ i-au urm\rit [i au tras dup\ ei. Eu am avut norocul, [ansa
mea, c\ eram aproape de Restaurantul Dun\rea [i am putut fugi pe
l`ng\ Institutul de Arhitectur\ [i s\ intru `n Pasajul Victoria. Privind
`n urm\, am v\zut atacul `n por]iunea dintre Restaurantul Dun\rea
[i Universitate. Erau trupe ale Armatei. Cei mai mul]i manifestan]i
au fugit `n spate, spre Col]ea.“195
Avem, a[adar, dou\ m\rturii de pe cele dou\ laturi ale bule-

vardului, una din dreptul Hotelului Intercontinental (Gelu Voican
Voiculescu) [i una din dreptul Institutului de Arhitectur\ (Petre
Roman). Tragerile de diversiune s-au efectuat numai pe partea
dinspre Inter, cel mai probabil din blocul aflat pe col] cu strada
Bati[tei. Au r\mas active dou\ teorii: teoria revolu]ionarilor, care
a acuzat mai `ntì Securitatea [i apoi Armata, [i teoria autorit\]ilor
care, pentru a elimina vinov\]ia – altfel translucid\ – a Armatei, a
accentuat teza tr\g\torilor infiltra]i sau urca]i pe blocuri. ~n

momentul `n care identifici cele dou\ scene `n care s-a tras [i, `n
ambele, for]ele Armatei sunt `n prima linie sau pe tancuri, exe-
cut`nd foc de intimidare, nu mai po]i ocoli realitatea dec`t inven-
t`nd securi[ti infiltra]i printre manifestan]i. Pe de alt\ parte,
`ntreb\rile de mai sus asupra existen]ei [i ac]iunii unor for]e
str\ine au nevoie `n continuare de probe suplimentare. De[i
membru NATO, statul român continu\ s\ le ascund\ `n arhive,
pentru a nu se putea proba adev\rul.
Cine a condus represiunea? Existen]a comandamentului spe-
cial instituit de Nicolae Ceau[escu dup\ ora 18.00 nu mai poate fi
t\g\duit\ ast\zi. A fost incontestabil un comandament de repre-
siune [i nu unul de restabilire legal\ a ordinii publice, deoarece
deplasarea for]elor militare, pe fond a celor ale Ministerului Ap\-
r\rii Na]ionale, precum [i deschiderea focului cu muni]ie de r\zboi
nu s-au f\cut `n condi]ii legale. ~n timpul teleconferin]ei, primul-se-
cretar de la Cluj, Ioachim Moga, a cerut s\ se instituie starea de
necesitate [i `n jude]ul condus de el. Ceau[escu ì va r\spunde:
„M\surile pe care le-am spus s\ le lua]i reprezint\ mai mult dec`t
starea de necesitate“. Peste starea de necesitate nu era dec`t starea
de r\zboi. Cu cine?
Lua]i de valul incrimin\rilor multiple la adresa lui Nicolae

Ceau[escu, anali[tii [i gazetarii au uitat sau au ignorat faptul
c\ `n acel moment fusese decretat\ (legal) starea de necesitate
numai pentru jude]ul Timi[ [i pentru Timi[oara. Municipiul
Bucure[ti nu se afla `n starea de necesitate! Toate ordinele lui
Ceau[escu din ziua de 21 decembrie 1989, privind constituirea
unui comandament unic, pentru mobilizarea for]elor MApN [i
pentru deschiderea focului, au fost ilegale.
De altfel, ordinele iresponsabile [i ilegale ale [efului statului

au pornit cu un abuz grav, ce se `nscrie [i el, ca [i `n cazul
Timi[oara, `n categoria juridic\ a infrac]iunii de subminare a pu-
terii de stat. Conform generalilor Ministerului de Interne, imediat
ce a ie[it din balcon [i a reintrat `n cl\direa CC, Nicolae Ceau[escu
ar fi spus urm\toarele: „Vom ap\ra cauza, vom ap\ra socialismul

cu arma `n m`n\ pentru c\ suntem `ntr-un r\zboi mai greu dec`t cel
`mpotriva hitlerismului. Deci, suntem `n stare de r\zboi [i nu de
necesitate. Armata, Internele, Securitatea s\-[i fac\ datoria
imediat“196. Nu a fost emis nici un document `n acest sens, nu a
fost convocat Consiliul de Stat. Dup\ terminarea teleconferin]ei de
la ora 18.00, Ceau[escu a continuat printr-o discu]ie cu membrii
CPEx prezen]i, `n care a rostit c`teva cuvinte foarte importante:
„Armata, trupele de securitate, toate celelalte unit\]i subordonate,
inclusiv g\rzile sau deta[amentele de lupt\ [i ap\rare, sunt
subordonate comenzii unice. Aceast\ comand\ unic\ este asigurat\ de
ministrul Ap\r\rii, ministrul de Interne, ministrul secretar de stat la
Interne [i [ef al G\rzilor patriotice – desigur, sub conducerea
comandantului suprem“197. Pentru `nceput, este de observat c\
Ceau[escu face o diferen]iere explicit\ `ntre G\rzile patriotice [i
deta[amentele de lupt\ [i ap\rare, ceea ce `nt\re[te ideea c\
Ceau[escu a ordonat constituirea unor forma]iuni `narmate de
activi[ti de `ncredere ai partidului. ~n al doilea r`nd, `n exprimarea
lui Ceau[escu sau `n redactarea documentului s-a strecurat o
gre[eal\: formularea „ministrul secretar de stat la Interne [i [ef al
G\rzilor patriotice“ nu corespunde realit\]ii, fiind vorba de dou\
func]ii [i persoane diferite – generalul Iulian Vlad, ministrul secretar
de stat la Interne, [i colonelul P`rc\l\bescu, [eful de stat major al
G\rzilor patriotice. Mai subliniez c\ acesta din urm\ se subordona
direct lui Ceau[escu. ~n continuare, Ceau[escu mai spune un lucru
semnificativ: „Secretariatul de coordonare, deci cel care urm\re[te
`ntreaga activitate, este Silviu Curticeanu, ca secretar al comanda-
mentului unic“. ~n fapt, [eful comandamentului unic a fost ministrul
Ap\r\rii, generalul Vasile Milea. Iar Manea, [eful Cancelariei, surs\
de prim\ m`n\, confirm\ acest lucru f\r\ echivoc: „Din c`te [tiu eu,
s-a format un colectiv, seara, cam dup\ 19.00-20.00, format din
Milea ca principal responsabil [i comandant unic, Vlad, Postelnicu,
Dinc\, care au avut sarcina s\ stea ca grup de comand\ [i consultare
196 Colectiv coordonat de general de divizie Ion Pitulescu, op. cit., p. 168.
197 Constantin Sava [i Constantin Monac, op. cit., p. 202.
acolo, `ntre manifestan]i [i for]ele militare mobilizate cu arma-

ment“198. La ora 22.57, o or\ `nainte de spargerea baricadei, se
raporteaz\ comandantului Armatei 1 consumul de muni]ie din zona
Inter: „R1 (Regimentul 1) = 40 buc. (calibrul) 7,62 (foarte pu]in,
indic\ foc izolat, sporadic n.a.), R2 (Regimentul 2) = 8 000
(calibrul) 7,62 (este relativ pu]in, indic\ foc de salv\, dou\-trei
salve, n.a.) [i 2 000 (calibrul) 14,5“199 (este mult, muni]ie de mi-
tralier\ grea de pe tanc, dar este de presupus c\ s-a folosit pentru
salve `n aer, n.a.) Acest consum de muni]ie confirm\ concluziile
Procuraturii Militare c\, p`n\ la ora 0, s-a tras ocazional. Din p\cate,
un glon] de calibrul 7,62 poate omor` sau r\ni grav [apte persoane,
astfel c\ au fost suficiente c`teva cartu[e din cele 8 040 trase p`n\ la
acea or\ ca s\ produc\ primii opt mor]i [i treisprezece r\ni]i. Nu
exist\ nici o acoperire legal\ pentru existen]a acestor victime. La ora
23.03, comanda dispozitivului militar de la Inter este informat\ c\ `n
Pia]a Rosetti a sosit o coloan\ de ma[ini cu muncitorii de la Uzinele
23 August. Nu era vorba de un act de solidaritate, ci de o forma]iune
de G\rzi patriotice adus\ pentru a-i lua la b\taie pe manifestan]i. De
altfel, spargerea baricadei [i lichidarea ac]iunii de protest a fost
consemnat\ rece `n Documentarul generalului Voinea, comandant al
Armatei 1:
„(Ora) 00.00 – aprox. 500 de oameni s-au dus la Steagu Ro[u

(`ntreprinderea din Bra[ov, n.a.) s\-i scoat\ pe cei de acolo care nu
vor s\ ias\.
(Ora) 00.12 – Tc(tancurile) au spart blocada.
– 4 Tc (patru tancuri): 2 pe Magheru; 1 Tc la Ciclop, 1 CCA.
– G.P. (G\rzile patriotice) – 23 Aug. ì atac\ pe manifestan]i..
– camion cu butoaie benzin\ arde.
Cpt. Marin (raporteaz\, n.a.)
– 1 TAB – incendiat.
– S-a spart blocada la Intercontinental.
199 Documentarul-Comandantului, general maior Voinea Gh., copert\ ro[ie, p. 4.
– Au dat foc la ma[ini.

(Ora) 00.45 – Mr. Carp transmite
de la fabrica de chibrituri, coloane mari se duc pe Co[buc spre
Pia]a Unirii. (Informa]ia este important\ deoarece dovede[te c\
unele coloane de muncitori s-au mi[cat foarte devreme `n acea
noapte, astfel c\ reac]ia comandantului unic al represiunii poate fi
corect `n]eleas\ din acest moment, n.a.)
(Ora) 00.48. R1 Mc a mai preg\tit 7 Tc; R2 Mc – mai preg\-
te[te 3 TAB. (~n fa]a informa]iei c\ din unele platforme industriale
ale Capitalei se `ndreapt\ spre Centru coloane de muncitori, mi-
nistrul Milea ordon\ suplimentarea efectivelor de blindate!, n.a.)
(Ora) 01.00... (Unit\]ile din dispozitiv `[i verific\ sau schimb\
frecven]ele, n.a.)
(Ora) 01.20 – Lt. col. Dumitru. S-au `ntors de la Steagu Ro[u
1500, scandeaz\ jos.... (generalul Voinea nu avea curajul s\ scrie
„Jos Ceau[escu!“, a[a c\ punea puncte-puncte, n.a.), „Armata e cu
noi“ (...)
(Ora) 02.30 – Lt. col. Costache raporteaz\:
– gurile de la Metrou sunt preluate de G.P.
– patrulele de mili]. pe strad\.
– 01.40 – 01.54 – s-a stins lumina stradal\ (ordinul a venit de la
Comitetul Municipal de Partid pentru a nu se vedea cum este sp\lat
s`ngele la Pia]a Universit\]ii de ma[inile de la salubritate, n.a.).
– aprox. 50% cet\]enii din blocuri nu dorm (luminile aprinse).
– grupuri de 5-6 intr\ `n cartiere (informa]ia se refer\ la micile
nuclee desprinse din grupul de protestatari de la Inter care au hot\r`t
s\ se deplaseze `n ora[ pentru a mobiliza cet\]enii la revolt\, n.a).
– s-a transmis la minister, la col. Popescu.“200
~n acela[i interval dramatic al manifesta]iei se petrece un fapt

extrem de grav, cu consecin]e incalculabile `n timp [i care mai sunt
active [i ast\zi: ministrul Vasile Milea d\ ordin ca dou\ deta[amente
de cadre [i studen]i-ofi]eri ai Academiei Militare s\ se deplaseze
200 Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\ verde, p. 109.
`narmate `n zona de represalii. Tinerii ofi]eri vor fi amplasa]i `ntr-o

zon\ activ\ a incidentelor de la Inter [i, conform m\rturiilor
cadrelor MI (Mili]ie [i Securitate), au deschis foc, produc`nd mare
parte din victime. Pentru momentul spargerii baricadei, generalul
Vlad ì plaseaz\ `n fa]a manifestan]ilor, dar nu i-a v\zut tr\g`nd `n
plan orizontal. Bine`n]eles, ofi]erii Academiei Militare afirm\ c\
mor]ii apar]in unor cadre militare ale Securit\]ii [i Mili]iei care au
ac]ionat `n civil, cu armamentul ascuns sub haine, pentru a-i disper-
sa pe manifestan]i. Generalul de brigad\ `n rezerv\ Mihai Chiriac
consider\ c\ prezen]a ofi]erilor-studen]i [i, `n general, a trupelor
MApN `n centrul opera]iunilor de represalii a fost urmarea unui sce-
nariu. „Era un scenariu care urm\rea marcarea prezen]ei ofi]erilor,
al\turi de subunit\]ile lupt\toare, la ac]iuni de `n\bu[ire a manifes-
ta]iei anticeau[iste [i anticomuniste“201. Generalul, fost cadru al
Academiei Militare, enumer\ c`teva elemente ale acestui scenariu:
ofi]erii-studen]i erau convin[i c\ au fost implica]i inten]ionat `ntr-o
„aventur\ compromi]\toare pentru armat\“; securi[tii tr\geau cu
armament ascuns sub haine; parte din subunit\]ile Securit\]ii erau
`mbr\cate `n uniforme kaki; ofi]erii-studen]i fuseser\ trimi[i echi-
pa]i pentru lupt\ – casc\ militar\, masc\ contra gazelor, pistol
automat; blindatele se mi[cau `ncontinuu „dup\ un grafic“, tr\g`nd
`n aer cu mitralierele de 14,5; `n sf`r[it, diminea]a trupele Secu-
rit\]ii s-au retras, l\s`nd „la vedere“ numai trupele MApN, astfel
`nc`t s\ se cread\ c\ ele au f\cut represiunea. Ideea scenariului
prezentat de generalul Chiriac corespunde unei singure realit\]i –
ofi]erii de elit\, corpul t`n\r al cadrelor superioare al Armatei a fost
implicat iresponsabil `ntr-o represiune s`ngeroas\. Numai c\ toate
ordinele privind implicarea trupelor MApN [i a studen]ilor Aca-
demiei Militare `n represiune au venit dintr-un singur loc: ministrul
Ap\r\rii, general Vasile Milea. Nimeni altcineva nu putea transmite
studen]ilor militari (ofi]eri-elevi, cum erau numi]i) ordinul s\ fie
trimi[i la Inter, s\ fie echipa]i de lupt\, nimeni altcineva nu putea
mi[ca blindatele [i nimeni altcineva nu a dat ordinul ilegal de
201 General de brigad\ (r) Mihai Chiriac, Aniversare însîngerat\, Ed. Militar\,
Bucure[ti, 2003, p. 24.
deschidere a focului. Ceea ce nu se spune este c\, dup\ evenimentele

din 1968, Academia Militar\ a fost trecut\ `n planul de ap\rare
drept unitate de lupt\ cu misiunea de a ap\ra sediul CC `n caz
de r\zboi. ~n privin]a atitudinii Securit\]ii, putem s\ o acuz\m de
orice, dar folosirea unor uniforme kaki nu era o decizie care s\-i fi
apar]inut – copia modelul sovietic –, iar retragerea din strad\ este
mai degrab\ un contraargument. Unde are foarte mare dreptate
generalul Chiriac este c\, `ntr-adev\r, trimiterea ofi]erilor-studen]i
ai Academiei Militare `n zona represiunii a fost o eroare de pro-
por]ii, o decizie iresponsabil\, cu consecin]e grave `n timp.
Ofi]erii-studen]i ai Academiei Militare implica]i `n repre-

siunea s`ngeroas\ `mpotriva cet\]enilor ]\rii, ofi]erii de elit\ ai
Armatei române, vor fi `n numai c`]iva ani comandan]i de regi-
mente, divizii, brig\zi, unit\]i militare la diferite niveluri. O
parte a corpului militar de elit\ al ]\rii, cei care se preg\teau `n
acel moment pentru func]iile de comand\ ale Armatei, a fost
compromis `n acea noapte de 21 spre 22 decembrie 1989. Acest
fapt va avea consecin]e asupra comportamentului Armatei
dup\ revolu]ie, mul]i ani.
Nu se `n]elege `n continuare cine a dat ordinul de deplasare a

ofi]erilor Academiei Militare [i cine le-a dat ordin s\ trag\? Milea
era numit comandant unic, d\dea ordine `n acest sens, avem
m\rturii clare asupra acestui lucru [i, `n primul r`nd, Documentarul
comandantului Armatei 1, unde sunt consemnate ordinele lui
Milea. Generalul Chiriac produce `ns\ un argument stupefiant `n
cartea sa: „La un moment dat am ajuns fa]\ `n fa]\ cu ministrul
nostru. Nu ne venea a crede. Era cu o manta de ploaie, pe centur\ ì
at`rna un pistol, iar pe um\r, masca contra gazelor. Era obosit.
D\dea impresia c\ mergea undeva [i nu vedea pe nimeni sau nu-l
mai preocupa ceva anume. Dar, c`nd ne-a v\zut pe noi s-a mirat
tare [i ne-a `ntrebat: «M\i Chiriac, m\i Bodoni, ce c\uta]i voi
aicea?... Cine v-a adus?... Ce v-a cerut s\ face]i? Uite `n ce rahat
ne-au b\gat \[tia! Fi]i foarte aten]i la mine... Aduna]i-v\ oamenii [i
sta]i de o parte. Nu intra]i `n contact direct cu demonstran]ii. {i...

mai ales, ]ine]i pistoalele `n port, s\ nu cumva s\ trage]i vreun car-
tu[... Dac\ primi]i vreun ordin... anapoda, face]i apel direct la sta]ia
mea, pe frecven]a... cu indicativul... folosind parola... Fi]i foarte
aten]i la tot ceea ce face]i. Feri]i-v\ de nenorociri... Cu bine!...
Sper\m s\ fie bine!». Aceast\ `nt`lnire a avut loc `n jurul orei dou\
[i treizeci de minute“202. Incredibil! Iat\ ce men]ioneaz\ sinteza
Ministerului Ap\r\rii Na]ionale, `n volumul dedicat revolu]iei:
„La ora 22.00, din ordinul ministrului Ap\r\rii Na]ionale, Acade-
mia Militar\ trimite la sediul CC dou\ deta[amente de cadre [i
ofi]eri-elevi `narma]i. Cei 784 ofi]eri ajun[i la destina]ie primesc
ordin s\ se deplaseze pe traseul Pia]a Roman\-Universitate, ca re-
zerv\ pentru for]ele existente `n zon\, ocup`nd, `n final, un dispozi-
tiv de blocare la Intercontinental, `napoia militarilor de sub comanda
maiorului Dorel Am\riuc\i, unde presiunea manifestan]ilor era cea
mai puternic\. Spre ora 23.30, circa 400 ofi]eri-elevi sunt sco[i din
acest dispozitiv [i trimi[i la sediul CC, `n fa]a intr\rii B“203. Unde a
r\mas restul de 380 de ofi]eri-studen]i? ~ncep`nd cu ora 21.00, mi-
nistrul Milea va comunica cu trupele direct, prin comunica]ia sta-
bilit\ de echipa sa de transmisiuni la camera 119. ~[i poate imagina
cineva c\ ministrul Ap\r\rii, comandant unic, asistat de o grup\ de
stat major cu h\r]i [i stegule]e, descoperea abia la dou\ [i jum\tate
din diminea]a de 22 decembrie c\ `n zona opera]iilor de represiune
se afl\ [i ofi]erii Academiei Militare!? Imposibil [i este `nc\ o dat\
imposibil ca Milea s\-i `ntrebe pe ofi]erii s\i: „Ce c\uta]i voi aicea?
Cine v-a adus?“, la fel cum este imposibil ca ofi]erii Academiei
Militare s\ fi fost amplasa]i `n dispozitivul din fa]a baricadei –
primul r`nd, al doilea r`nd, nu are importan]\ – f\r\ ca Milea, aflat
acolo mai tot timpul, s\ nu-[i recunoasc\ trupele! S\ fi fost at`t de
r\v\[it Milea `nc`t s\ cear\ ofi]erilor s\-[i ]in\ pistoalele `n port,
ofi]erii lui fiind `narma]i cu pistoale mitralier\ AKM calibrul 7,62!?
Cu astfel de dezinform\ri [i argumente stupide venite din partea
202 Mihai Chiriac, op. cit., p. 31.

203 Costache Codrescu, Armata român\ în revolu]ia din decembrie 1989, Ed.
Militar\, Bucure[ti, 1998, p. 117.
unor ofi]eri [i generali ai Armatei române, argumente u[or de

demontat datorit\ striden]ei lor ridicole, a crescut [i mai mult suspi-
ciunea c\ Armata a tras [i a fost principala autoare a represiunii.
Astfel de teze arunc\ `n aer orice `ncercare lucid\ – cum sunt cele
ale istoricilor Ioan Scurtu, Florin Constantiniu, Gheorghe Buzatu –
de a salva ceva din imaginea Armatei [i de a limita dezastrul `n
care a fost aruncat\ aceasta, `n condi]iile subordon\rii politice de
atunci, a restric]iilor [i priva]iunilor la care erau supu[i militarii sub
regimul comunist, `n situa]ia dramatic\ `n care au fost pu[i, `ntre
ordin [i con[tiin]\. Cine a tras? Petre Roman, cunoscutul om
politic, a relatat Comisiei senatoriale momentul deschiderii focului:
„Dl Roman: Ultimul asalt a fost la 1 f\r\ 25, c`nd s-a tras `n
plin. Atunci, am fugit, bine`n]eles! Pe unii i-au atins gloan]ele. Nu
[tiu dac\ au fost gloan]e trasoare sau de mitralier\. Dar chiar dac\
au tras cu gloan]e trasoare, acestea, lovind `n plin...
Dl Gabrielescu: ~mi permit s\ v\ explic: gloan]ele, fie de
r\zboi, fie de ap\rare... trasoare – efectul este acela[i. Asta, a[a, ca
pre[edinte al comisiei...
Dl Roman: Era o lumin\ mov, vine]ie! Erau ni[te pomi[ori, br\-
du]i, probabil, am avut senza]ia c\ sunt reteza]i de la r\d\cin\...“204
Ceea ce sugereaz\ [i `n aceast\ m\rturie Petre Roman are tr\s\-

turile unui foc automat executat dup\ ce baricada a fost spart\ [i
manifesta]ia `mpr\[tiat\. Cel pu]in pentru aceast\ secven]\, `n care
s-au `nregistrat cele mai multe victime, ideea unor „civili“ am-
plasa]i printre for]ele de ordine [i care au tras dup\ manifestan]i nu
este nerealist\. Pe schema dispozitivului de la Inter publicat\ de
Sergiu Nicolaescu, apar figura]i astfel de civili `narma]i `n mai
toat\ zona din fa]a baricadei. Mihai Montanu a fost unul dintre cei
care au asistat la distrugerea baricadei [i unul dintre cei care au
fugit din calea gloan]elor: „Unul din camioane a intrat `ntr-un tanc
[i a luat foc. Pe la 11.00 noaptea. S-au declan[at ac]iuni `ntre cele
204 Arh. SR, Stenograma nr. 90/ 8 martie 1994, Audiere Petre Roman, p. 5.
dou\ p\r]i: solda]i plus mul]ime. Au avut c`[tig de cauz\ cei care
aveau for]a armei. Au `nceput s\ ne urm\reasc\ pe grupuri. Noi
ne-am retras pe strada Praporgescu. Veneau dup\ noi [i tr\geau. Cu
ma[ini de pompieri [i dube. Am ajuns `n Gr\dina Icoanei unde
ne-am salvat. (~n grupul respectiv: Viorel Zamfir, P`rjol Dodo,
surorile Onac.)“205 Gelu Voican Voiculescu, un alt martor al eveni-
mentului, a v\zut, dar a avut [i posibilitatea de a verifica: „Pe la
miezul nop]ii Ceau[escu [i-a dat seama c\ Milea tergiverseaz\, c\
se fac atacuri simulate. Ei auzeau r\p\itul `n cl\direa CC, dar nu se
termina manifesta]ia. Noi deja ne obi[nuisem, tr\geau cu trasoarele
`n aer, f\ceau zgomot [i noi ne aprindeam ]ig\rile, vorba aia. Era
clar c\ militarii ne feresc [i fac jocul \sta ca s\ aud\ Ceau[escu. {i
atunci, cam pe la miezul nop]ii, Ceau[escu l-a `ncadrat pe Milea cu
Ilie [i cu Andru]a [i i-au for]at m`na. Atunci au tras, au primit ordin
[i au tras. Asta e drama lui Milea. |ia din 21 noaptea, de la ora
nou\, `mpu[cau f\r\ zgomot, nu se auzea `mpu[c\tura. Se vedea
doar omul c\z`nd. Ori chestia asta nu po]i s-o faci dec`t cu arm\
special\ cu amortizor [i infraro[u, arme pe care ai no[tri nu le
aveau. Am avut Securitatea `n m`n\, au fost oameni care au vrut s\
profite [i spuneau orice, turnau s\ scape sau s\ se afirme, dar nici
unul nu a admis a[a ceva. Securitatea nu avea armele astea“206.
Pare mult mai verosimil ca victimele acestui asalt s\ fi c\zut ca
urmare a focului automat tras dup\ ei, `n timp ce fugeau. Puteau fi
civilii, puteau fi [i militarii din primul r`nd. Asta nu exclude versi-
unea unor trageri de precizie, folosind arme cu infraro[u, dar mai
devreme. Procuratura Militar\ identific\ `ns\ doar dou\ momente
`n care s-au produs victime [i `n ambele momente au tras militari ai
MApN, apoi furnizeaz\ o explica]ie pentru confuzia care domne[te
`n privin]a autorilor: „Participarea unit\]ilor [i subunit\]ilor MApN la
reprimare, cu consecin]a mor]ilor [i r\ni]ilor din 21/22 decembrie, a
fost cercetat\ `n dosarul nr. 97/P/1990 al Sec]iei Parchetelor Militare,
dosar `n care s-a stabilit c\, pe l`ng\ ministrul de Interne [i [eful

Departamentului Securit\]ii Statului (Postelnicu Tudor [i generalul

Iulian Vlad – care au fost trimi[i `n judecat\), `n organizarea represiu-
nii s-a implicat direct [i ministrul Ap\r\rii Na]ionale – generalul
Milea Vasile, cu privire la care s-a dispus `ns\ ne`nceperea urm\ririi
penale dat fiind decesul (sinuciderea) acestuia. ~n cursul cercet\-
rilor, identitatea militarilor care, folosind armamentul din dotare, au
provocat moartea sau r\nirea unor persoane, nu a putut fi stabilit\.
Aceast\ situa]ie se datoreaz\ mai multor `mprejur\ri cu care
ancheta s-a confruntat: dispozitivele `n zona central\ a capitalei –
unde s-au `nregistrat mor]i [i r\ni]i – au fost formate din for]e
mixte (de mili]ie, securitate, armat\); cadavrele nu au fost autopsi-
ate; nu au fost prelevate elemente de muni]ie din corpul celor uci[i
[i r\ni]i – ceea ce a f\cut imposibil\ identificarea individual\ a
armelor folosite; r\ni]ii [i celelalte persoane audiate ca martori nu
au putut furniza rela]ii prin care s\ se ajung\ `n concret la identifi-
carea celor care au tras; for]ele implicate `n represiune au negat
folosirea armamentului `mpotriva manifestan]ilor“207.
S\ analiz\m c`teva aspecte prezentate `n acest document al
procurorului militar [ef adjunct al Sec]iei Parchetelor Militare: `n
primul r`nd, afl\m c\, dac\ ar fi tr\it, Vasile Milea ar fi fost incul-
pat ca „organizator“ [i ca persoan\ „implicat\ direct“ `n represiune;
`n al doilea r`nd, nu s-a putut stabili identitatea militarilor care au
tras, din mai multe motive – [i aici `ncep semnele de `ntrebare:
Dispozitivele de reprimare au fost mixte; informa]ia este
corect\, dar nu se precizeaz\ faptul c\, `n timp ce for]ele de
Securitate au predat muni]ia intact\, trupelor Armatei le-au lipsit
zeci de mii de cartu[e! Comisia senatorial\ a f\cut dou\ constat\ri:
„~ntreaga cantitate de muni]ie a subunit\]ilor trupelor de securitate
ce s-a aflat `n zona Pie]ei Palatului a fost predat\ la depozite `n ziua
de 22.12. orele 13.00-14.00, acest lucru fiind consemnat la fiecare
unitate `n procese-verbale `ntocmite de comisii numite prin ordin de
zi pe unitate“, iar pentru zona Sala Dalles-Inter, comisia a stabilit c\
207 SPM, locotenent-colonel Gh. Cornescu, Informare cu privire la cercet\rile

efectuate de parchetele militare în cauzele referitoare la evenimentele din
Decembrie 1989, p. 8.
„pe timpul execut\rii misiunii, ini]ial nu s-a distribuit muni]ie, `ns\,

ulterior, fiecare elev a primit c`te 10 cartu[e. Dup\ ora 02.00, at`t
cadrele c`t [i elevii au stat `n autobuze [i camioane, p`n\ `n data de
22.12.1989, ora 12.00, c`nd s-a primit ordin de retragere `n unitate,
proced`ndu-se la ridicarea armamentului [i muni]iei. Cu aceast\
ocazie s-a constatat c\ numai general-locotenent Nicolae Andru]a
Ceau[escu avea lips\ 6 cartu[e calibrul 7,65 pentru pistolul Carpa]i
pe care `l avea `n dotare“. USLA nu a tras un foc, scutierii nu aveau
arme de foc asupra lor. Care este consisten]a caracterului mixt al
for]elor care au tras?
Cadavrele nu au fost autopsiate. De ce? Dac\ la Timi[oara a
existat scuza lipsei condi]iilor de conservare a cadavrelor, furtul
acestora [i dispari]ia probelor materiale din ordinul generalului
Nu]\, la Bucure[ti nu s-a pus nici una din aceste probleme. Cada-
vrele au fost duse la spitale, la morg\, `n locuri unde au existat
toate condi]iile pentru efectuarea autopsiilor.
Nu s-au prelevat probe de muni]ie din cadavre sau din cor-
pul celor r\ni]i. De ce? Dup\ spargerea baricadei [i `mpr\[tierea
mul]imii cu foc, a avut loc sp\larea s`ngelui de pe strad\, ceea ce
`nseamn\ [tergerea probelor. A v\zut cineva Procuratura `n Pia]a Uni-
versit\]ii colect`nd probe (gloan]e, arme, fragmente de `mbr\c\minte,
umane) sau `mpiedic`nd distrugerea probelor? Presupun`nd c\ nu au
fost prelevate gloan]ele din cadavre, din vreun motiv tehnic sau din
cauze temporale, cum se explic\ dispari]ia sau neprelevarea gloan-
]elor extrase din cei r\ni]i? Ace[tia au fost du[i la un spital [i
medicii au scos gloan]ele din ei. Unde sunt?
Pentru toate aceste erori profesionale ale Procuraturii pot exista

circumstan]e atenuante: acelea[i considerente politice [i psiholo-
gice ca `n cazul celorlalte institu]ii ale statului comunist, lipsa de
profesionalism [i de con[tiin]\ a procurorului general Popovici,
deruta care a cuprins o institu]ie preg\tit\ s\ acuze [i s\ trimit\ `n
judecat\ pe manifestan]i [i care s-a trezit `n c`teva ore c\ trebuie s\
fac\ asta `mpotriva celorlal]i, rapiditatea cu care s-au desf\[urat
evenimentele. Un singur procuror surprins `n Pia]a Universit\]ii
culeg`nd probe ar fi fost luat pe sus imediat. R\m`ne o singur\

`ntrebare pe care o pune la sf`r[itul unor m\rturii contradictorii
Comisia senatorial\: „Cine putea trage din locurile indicate: agen]i
str\ini `narma]i [i preg\ti]i pentru diversiune sau Securitatea?“208
Securitatea spune c\ agen]ii str\ini, iar for]a care a luat puterea `n
mod autoritar [i complet, Armata, nu a fost `n stare, nu a dorit ca
toate aceste probe lips\ s\ fie g\site [i vinov\]ia Securit\]ii, intrat\
`n subordinea ei cu aceea[i rapiditate invocat\ [i de Procuratur\,
dovedit\. ~n schimb, s-a ocupat cu distrugerea probelor, cu
`mpiedicarea cercet\rilor, refuz`nd s\ predea armamentul prezent la
Inter spre cercetare [i pun`ndu-i pe solda]i s\-[i cure]e armele,
arunc`nd `n b\t\lia public\ argumente neg`ndite, penibile, plas`nd
subunit\]ile de scutieri `n prima linie [i acuz`ndu-le ca autoare ale
focului, c`nd acele trupe erau dotate cu scuturi [i bastoane. Pentru
zecile de mii de cartu[e lips\ s-a invocat o singur\ scuz\: au tras `n
aer. Nu este un comportament de nevinovat. Ca s\ lumin\m [i mai
bine momentul represiunii de dup\ spargerea baricadei [i pentru
a-l disocia [i contura separat de tragerile diversioniste petrecute
mai devreme, am apelat din nou la Gelu Voican Voiculescu, care a
avut curiozitatea s\ reconstituie faptele din calitatea oficial\ de
viceprim-ministru [i comandant al Securit\]ii, identific`nd [i nume
de militari care au tras, unde [i c`nd:
„Gelu Voican Voiculescu: (...) La baricad\ era Dan Iosif, [i

Dinc\ ì ]inea un acumulator pentru portavoce. Dan Iosif era cu
geaca aia ro[u cu negru, Dinc\ era complet r\gu[it. For]ele de
ordine d\deau cu spum\, pompierii... Pe la 23.00 plec din nou la
P\unescu. Se tr\gea `n sus cu trasoare. ~l g\sesc [i ì spun: «Haide
acum Adriane, se c`nt\ versurile tale acolo. E nevoie de vocea ta de
tunet la baricad\».
AMS: Se c`ntau versurile lui P\unescu la baricad\?!
GVV: Da, `ns\ nu cred c\ [tiau ce c`nt\. Deveniser\ at`t de
populare c\... Eu cred c\, dac\ P\unescu ie[ea atunci, lumea `l
208 Sergiu Nicolaescu, Cartea revolu]iei române. Decembrie 1989, Ed. „Ion
Cristoiu“, Bucure[ti, 1995, p.169.
accepta. L-am aten]ionat pe 25 c\ a venit la spartul t`rgului. }ii

minte ce-a p\]it. O revolu]ie na[te astfel de clipe astrale, decisive,
iar `n plan uman, individual, produce cotituri bru[te ale destinului.
De la el am plecat cu Andrei. La 00.25, dou\ tanchete au spulberat
baricada [i au `nceput s\ trag\ `n plin.
AMS: O secund\. Se tr\gea de pe tancuri, de pe TAB-uri?
GVV: Nu, erau forma]iuni militare, infanterie care `naintau
tr\g`nd. Eram `n fa]\ la Inter, chiar `n fa]a u[ilor de la Inter. {uierau
gloan]ele, produceau zgomotul acela de spin, de glon] care se
rote[te rapid `n aer, [i treceau pe l`ng\ mine `n st`nga [i `n dreapta.
Unii se aruncau la p\m`nt. Eu am mai r\mas `n picioare pentru c\
voiam s\ v\d scena [i, la un moment dat, c`nd mi-a [uierat un glon]
pe la urechea dreapt\, mi-am spus c\ e sinucidere. Dar momentele
acelea de luciditate `n care am r\mas cu privirea spre baricad\, `n
timp ce lumea fugea, mi-au permis s\ observ efectul de contami-
nare gregar\ a panicii. Lumea fugea pe l`ng\ mine de rupea p\-
m`ntul, cum se spune, iar carosabilul s-a golit instantaneu, dar
instantaneu. Era ceva care se m\sura `n dou\ secunde. Am luat-o [i
eu la fug\ prin fa]a Teatrului Na]ional, prin parcul acela din fa]\, [i
am vrut s\ trec spre Ministerul Agriculturii. ~n momentul \la, o
tanchet\ condus\ de maiorul Ro[ca a f\cut brusc la st`nga [i m-a
surprins `n plin\ trecere. Aveam de ales s\ m\ `ntorc pe trotuar sau
s\ fug `nainte, prin fa]a lui. Am ales varianta s\ fug `nainte. Tipul
tr\gea din plin cu mitraliera de 14,5 `n axul Bulevardului Re-
publicii. Repet, focul era `n plin...
AMS: Plan orizontal.
GVV: Plan orizontal, dar pe axul bulevardului. Nu f\cea cu
mitraliera dreapta-st`nga, c\ ar fi fost pr\p\d. Lumea fugea pe tro-
tuare. ~n col]ul unde este o alimentar\, `nainte de Rosetti, pe partea
dreapt\... este Ministerul Agriculturii, apoi o str\du]\...
AMS: Care iese `n spate la Col]ea.
GVV: Strada Sl\nic. Pe str\du]a Sl\nic, aici, `n fa]\ la alimen-
tar\, a fost lovit un tip. A c\zut ca o c`rp\, instantaneu, ca o gr\ma-
d\ de haine pr\fuite. Vedeam primul om omor`t astfel, mort pe loc.
Maiorul Ro[ca a tras un timp din pozi]ia aia, apoi s-a dus `nainte, a
dat roat\ pe la Rosetti, a tras `n axul bulevardului spre Mo[ilor,

apoi a f\cut un lucru absurd. S-a suit cu ro]ile peste ma[inile par-
cate, f\r\ nici o noim\, f\r\ nici o g`ndire militar\, [tiu eu, vreun
scop tactic. Pur [i simplu le lua la r`nd [i trecea peste ele, le strivea.
A revenit pe bulevard [i, pentru c\ noi am strigat, a `ntors [i a vrut
s\ intre pe strada Sl\nic.
AMS: Nu putea s\ v\ aud\, era dirijat.
GVV: Probabil, dar ne-a [i v\zut. A venit `n dreptul str\zii
Sl\nic [i a tras o rafal\, lovindu-l pe un b\rbat `n gamb\. Mi-aduc
aminte c\ alerga [chiop\t`nd [i am v\zut [i rana, o gaur\ relativ
rotund\ `n gamb\. Ne-am ad\postit `n orice firid\, gang, col] de
cl\dire pe care le-am g\sit. Fiind `ntuneric, i-a fost fric\ s\ intre pe
str\du]\, a[a c\ a renun]at [i s-a `ntors spre Universitate. Am hot\r`t
s\ m\ `ntorc acas\ [i traversez Republicii. }iganii sp\rgeau vi-
trinele [i furau. De fapt, vitrinele fuseser\ sparte mai devreme de
lumea care a venit, dar care nu fura, era o furie neputincioas\.
Acum ap\ruser\ ]iganii [i furau. C`teva TAB-uri au revenit [i i-au
fug\rit pe to]i p`n\ la Mo[ilor. Deja `mi f\ceam planuri: am fost
sigur reperat, m-au v\zut [i `nregistrat, gata! Eram hot\r`t s\ fug, s\
trec grani]a pe Valea Some[ului. Dar nu `nainte s\ v\d ce se `nt`m-
pl\ diminea]a. Am ajuns (acas\) pe la 03.00-04.00 noaptea.“209
O problem\-cheie a evenimentelor de la Inter este configura]ia

real\ a dispozitivului for]elor de ordine `n momentul spargerii bari-
cadei, deoarece `n acel moment s-a tras, iar cei care au tras erau
evident `n r`ndul `ntì. Schi]a publicat\ de Sergiu Nicolaescu pla-
seaz\ `n primele r`nduri scutieri, mili]ieni [i civili `narma]i210.
Solda]ii sunt undeva `n spate. Aceast\ situa]ie nu poate fi valabil\
`n momentul spargerii baricadei. Ion Dinc\, personaj cu instruc]ie
militar\, cunoscut general brutal, avea s\ declare Comisiei senatori-
ale: „Am vrut s\ plec cu un ofi]er care m\ `nso]ea, am cobor`t pe la
poarta B, dar se g\seau trupe masate, pe (str.) One[ti erau scutieri

210 Sergiu Nicolaescu, Revolu]ia. Începutul adev\rului. Un raport personal, Ed.
Topaz, Bucure[ti, 1995, p. 169.
de la USLA (corect, de la F.O.I., n.a.), `n fa]\ era circa un batalion

de infanterie moto cu automate, de la un regiment mecanizat din
Bucure[ti, care era comandat de maiorul Am\riuc\i. Se mai g\seau
`n spatele acestui bloc [ase TAB-uri, iar `n spatele lor erau cinci
tancuri [i `n spatele tancurilor erau cei de la [coala de ofi]eri de la
B\neasa, comandat\ de Andru]a Ceau[escu. Acesta era dispozitivul
din (str.) One[ti [i Intercontinental, iar aici baricada era deja for-
mat\ [i era acea ma[in\, care a fost izbit\ `n parapetul intr\rii, la
metrou“211. Incidentul cu ma[ina (camion) izbit\ de parapet s-a
produs dup\ ora 23.00, fiind incendiat\ cu un cocteil Molotov
aruncat cu precizie `n interiorul unei anvelope. A[adar, dispozitivul
v\zut de Dinc\ nu poate fi dec`t cel dinaintea spargerii baricadei. A
urmat o disput\ `ntre liderii politici [i militari privind folosirea
desantului pe tancuri `n momentul spargerii baricadei. Deci, sunt
opera]ii imediat premerg\toare spargerii baricadei. Tot atunci, Dan
Iosif a observat un anumit am\nunt care vine s\ `nt\reasc\ ipoteza
folosirii exclusive a trupelor MApN la asaltul final: „I-am v\zut pe
cei care au venit din direc]ia Restaurantului Pescarul – Postelnicu [i
Milea. Milea avea mantaua pus\ pe umeri, ca Ceapaev, iar tocul de
la pistolet era deschis. A dat ni[te ordine, era `nconjurat de oamenii
lui, de militari, [i au venit dou\ camioane cu c`te dou\ plutoane, nu
[tiu c`]i intr\ `ntr-un camion, au plecat unii [i au fost `nlocui]i de
\[tia. Eu am crezut c\ oamenii aceia au refuzat s\ trag\ [i sunt cei
introdu[i la Otopeni `n dispozitiv. Eu cred c\ cei adu[i de la
C`mpina sunt cei care nu au vrut s\ trag\ `n noaptea de 21“212.
Cotidianul Jurnalul Na]ional a publicat `n Nr. 3337/5 mai 2004, la
pagina 6, o schem\ a dispozitivului `n care, imediat `n spatele blin-
datelor, apare o forma]iune militar\ cu simbolul A.M.G. – ea `n-
seamn\ Academia Militar\ General\. Este prezentat [i traseul
blindatelor dup\ ce au spart baricada. Dup\ ce blindatele au trecut
prin baricad\, nu putea deschide foc dec`t aceast\ forma]iune –
A.M.G. Lucrurile se clarific\ `n bun\ m\sur\ prin documentele ofi-
ciale ale Comisiei senatoriale. La Anexa 36 din raportul Comisiei
212 Convorbire telefonic\ din 5 iulie 2004.
este publicat „Dispozitivul [i evolu]ia ac]iunilor desf\[urate de trupe

apar]in`nd MApN pe bulevardele Magheru, N. B\lcescu [i 1848 `n
noaptea de 21/22.12.1989“. Pe acest document oficial `ntocmit,
conform Notei, „pe baza documentelor MApN [i a declara]iilor
unor martori oculari“, nu exist\ civilii cu automatele pe sub haine,
`n schimb sunt figurate cu mare precizie for]ele militare. ~n fa]a
baricadei sunt trupele UM 01908, iar imediat `n spatele lor
„ofi]erii-elevi ai Academiei Militare“. Este interesant c\ ac]iunea,
`nf\]i[at\ `n progresie, adic\ [i dup\ spargerea baricadei, prezint\
`naintarea deta[amentelor Academiei Militare pe bulevard `n jos,
atac`nd [i cea de-a doua baricad\, de la magazinul Cocor. Trupele
UM 01908 dispar! Este a[adar perfect posibil, dup\ cum arat\ chiar
documentele Armatei ca trupele de solda]i `n termen s\ fi fost date
la o parte, retrase `n ultimul moment, iar atacul s\ fi fost condus, ca
forma]iune de infanterie, de ofi]erii-elevi ai Academiei Militare.
Incalificabil! Criminal! Unul din cele mai grave gesturi f\cute vreo-
dat\ `n istoria ]\rii noastre `mpotriva Armatei! Numai pentru acest
ordin Ceau[escu putea fi `mpu[cat de zece ori, iar Milea, al\turi de
el! Aceasta este mo[tenirea l\sat\ Armatei de aceste dou\ figuri si-
nistre – m`njirea elitei Armatei României cu s`ngele cet\]enilor ]\rii.
Mai exist\ o disput\ privind felul cum a fost spart\ baricada –
pe fond, minor\ –, exper]ii Armatei afirm`nd c\ distrugerea ei s-a
f\cut f\r\ vitez\, iar Dan Iosif insist`nd asupra faptului c\ s-a aflat
pe v`rful baricadei [i a v\zut clar cum cele dou\ tancuri [i-au luat
un avans considerabil, p`n\ dincolo de Sala Dalles, atac`nd `n for]\,
cu turela rotit\ [i tunul `ndreptat spre `napoi. Acest fapt este minor,
deoarece s-a constatat pe baz\ de m\rturii [i `n lipsa vreunei con-
tram\rturii c\ `nainte de atacarea baricadei au fost f\cute anun]uri
clare prin portavoce c\tre demonstran]i, prevenindu-i s\ se fereasc\
[i s\ p\r\seasc\ zona `ntruc`t baricada va fi distrus\ de tancuri.
Problema este cine a tras dup\ ce baricada a fost spart\. Aici tre-
buie ad\ugat\ ac]iunea for]elor de securitate-mili]ie. Avem m\rturii
c\ s-a tras `n plan orizontal [i dintr-un ABI, dar [i informa]ii c\ cei
mai mul]i mor]i au c\zut la sta]ia de metrou de la Bati[tei, unde
militarii – se estimeaz\ c\ ar fi fost cadre ale Ministerului de
Interne – au executat foc pe scara de acces [i apoi asupra oamenilor

care fugeau pe peroane.
A[adar, pentru a clarifica secven]ialitatea cazuisticii criminale
de la baricad\ [i pentru a trage [i o concluzie, vom identifica
secven]ele probabile [i credibile ale represiunii:
~ntre 16.30 [i 16.45 se petrece incidentul cu camionul militar,

incident `n care mor [apte persoane c\lcate de vehicul [i alte opt
`mpu[cate (conform Procuraturii Militare).
~n jurul orei 21.00 se execut\ foc diversionist din blocurile
al\turate, posibil numai din cl\direa fostului „Credit minier“,
ucig`nd cinci sau [ase persoane din mul]ime, foc tras cu arme spe-
ciale [i care nu avea nici un sens, dec`t s\ provoace `nt\r`tarea
mul]imii; toate for]ele angajate, precum [i revolu]ionari recunoscu]i
[i responsabili afirm\ c\ acest foc a fost tras de for]e str\ine.
O m\rturie `l indic\ pe colonelul Trosca cu tr\g\torii lui.
~ncep`nd cu ora 00.12 se declan[eaz\ atacul for]elor militare
de represiune, care execut\ foc cu arme automate `n plan orizontal
omor`nd [i r\nind 148 de persoane.
Dup\ oroarea de la baricad\ a urmat oroarea de la sediul central

al Mili]iei. Aflat printre cei aresta]i la baricad\, scriitorul Horia
Roman Patapievici a descris represiunea brutal\ la care au fost
supu[i cei aresta]i: „Ne-au pus c\tu[ele la ambele mìni: formam un
[ir dezorientat [i haotic, `mpins s\ [chiop\teze docil pe culoarele
`ntunecate ale Lubiank\i bucure[tene. Aici aveam s\ cap\t primele
semne ale violen]ei represiunii care se desf\[ura afar\. Culoarul pe
care `l str\b\team, r\sucit prin m\runtaiele cl\dirii ca un [arpe seg-
mentat, d\dea spre mai multe s\li (am num\rat patru): toate
gemeau de oameni. Dar nu erau oamenii pe care ì `nt`lneam de
obicei pe strad\. Ar fi mai nimerit s\-i numesc «trupuri», [i anume
o gr\mad\ de trupuri st`lcite. Erau `nnoroi]i, b\tu]i, desfigura]i,
st`lci]i [i speria]i. Un t`n\r tocmai primea `n fluierul piciorului lovi-
turi cu bocancul: cel care i le d\dea era un pu[ti cu ochi injecta]i [i
tr\s\turi agreabile, care, printre din]i, ì cerea victimei sale s\ `[i
]in\ dracului fa]a `ntoars\ la zid. Un b\rbat b\rbos cu alur\ de pic-

tor urla de baioneta cu care un mili]ian ì r\scolea testiculele. Al]ii,
mai noroco[i, erau b\tu]i numai sporadic, c`nd mili]ienii, care se
`nt\r`tau `ntre ei, se n\pusteau `njur`nd s\ loveasc\. Cei care nu
aveau `nc\ mìnile zdrelite se ]ineau de zid precum be]ivii (de[i
nimeni nu era beat); ceilal]i, cu mìnile `nro[ite de s`nge, se
ag\]aser\ de pere]i cu pieptul [i cu obrajii, de team\ s\ nu-i supere
pe mili]ieni, care urlau continuu, ca poseda]ii, sta]i, b\ animalelor,
drep]i! Stai drept, boule, nu auzi! ai? – [i urma lovitura, [i apoi
altele [i a[a p`n\ c`nd icniturile se r\reau, iar cel care lovea `[i
pierdea respira]ia. Pe pojghi]a tencuielii se l\]eau desenele neregu-
late ale s`ngelui `mpr\[tiat. Podeaua era plin\ de trupuri aruncate
de-a valma. Printre ele, c\lc`nd [i izbind, cizmele mili]ienilor
f\ceau poteci de ordine. ~njurau `ncontinuu, monoton [i cu ur\. ~[i
`ntre]ineau prin vorbe `nd`rjirea pe care un maior cr\c\nat [i violent
le-o inculca, pomenindu-l mereu pe tovar\[ul secretar general“213.
~n acest loc vom face un salt pentru a analiza un aspect ciudat,
care nu a ]inut de folosirea focului de arm\ la baricad\, dar se
`nscrie [i el `n categoria represiunii.
Cazul „listelor negre’’
Pe timpul cercet\rilor pentru reconstituirea faptelor din de-

cembrie 1989 am dat [i peste un subiect foarte sensibil, pe care de
fapt `l lansase chiar `n seara de 22 decembrie Dumitru Mazilu,
f\r\ `ns\ a na[te [i o verificare a spuselor sale. Este vorba de „lis-
tele negre“ ale Securit\]ii care con]ineau numele opozan]ilor [i di-
siden]ilor ce trebuiau izola]i – dup\ alt\ versiune, chiar lichida]i –
`n situa]ii speciale. Informa]ia cea mai ampl\ despre existen]a
acestor liste a fost dat\ de colonelul Gheorghe Ra]iu, fostul [ef al
213 H.-R. Patapievici, Politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996, pp. 8-9. (Scenele
s-au petrecut la Mili]ia Capitalei, nu la Inspectoratul General al Mili]iei, cum
eronat crede H.-R. Patapievici.)
Direc]iei I: „Ca s\ fiu mai bine `n]eles am s\ v\ relatez c\ din

ordinul lui Nicolae Ceau[escu, fiecare unitate de Securitate avea
`ntocmite trei tabele cu persoane ce ar fi trebuit neutralizate `n
situa]ii deosebite, prin re]inere [i internare `n lag\re sau colonii.
Erau trei tabele, deoarece re]inerea urma s\ se fac\, `n raport de pe-
ricolul pentru Securitatea Statului, `n trei urgen]e: I, a II-a [i a III-a.
Trebuie s\ v\ spun c\ generalul Vlad, ca [i ceilal]i din conducerea
Securit\]ii nici nu ne-am propus s\ aplic\m aceast\ m\sur\, cu
toat\ situa]ia deosebit\ care se crease `n ]ar\ (...) S\ fie clar c\ nici
Dumitru Mazilu nu a fost arestat. ~n seara zilei de 21 decembrie,
c`nd demonstra]ia din Pia]a Universit\]ii era `n toi, Ceau[escu [i-a
amintit (cu prilejul unei suite de repro[uri la adresa Securit\]ii) de
listele la care ne-am referit. El a spus: «Uite, ave]i liste cu cei ce
trebuie aresta]i `n astfel de `mprejur\ri. Ce a[tepta]i, de ce nu
ac]iona]i? De ce nu-l aresta]i pe Mazilu, a]i uitat c\ este agent
american? Ce mai a[tepta]i?» ~n aceste `mprejur\ri, Mazilu a fost
re]inut la miezul nop]ii [i condus `n birourile Inspectoratului
Jude]ean Teleorman, unde a stat p`n\ a doua zi diminea]\, c`nd,
din ordinul generalului Vlad (dat mult `nainte de fuga lui Nicolae
Ceau[escu), a fost readus la Bucure[ti [i pus `n libertate, profit`nd
astfel s\ se al\ture celorlal]i conduc\tori ai r\scoalei“214. Dumitru
Mazilu, una dintre cele mai controversate figuri ale revolu]iei,
considerat de Securitate, pe baza unui dosar voluminos, agent
român „`ntors“ de americani, a avut o traiectorie meteoric\ prin
evenimentele din decembrie 1989 [i ianuarie 1990, fiind caracte-
rizat de pres\ `n mod exagerat ca o persoan\ instabil\ psihic [i ale
c\rei declara]ii con]in o doz\ mare de hazard. El a descris `n to-
nuri dramatice [i, de aceea, lipsite de credibilitate, arestarea sa [i
drumul spre Alexandria, `n timpul c\ruia urma a fi executat: „Ne
a[teptam la un accident de ma[in\, de tractor sau un nou atac de
cord – a[a cum se proceda de obicei, dar nu m\ g`ndisem niciodat\
c\ se va ajunge la formula PLUTONULUI DE EXECU}IE. Ceva
survenise, ceva foarte grav, dac\ tiranii hot\r`ser\ s\ termine at`t
1996, pp. 68-69.
de brutal cu noi... Mai t`rziu, aveam s\ afl\m c\ v`rfurile represiu-

nii ajunseser\ la concluzia – `n acea zi fatal\ pentru tiranie – c\
eu a[ conduce mi[c\rile tinerilor din Bucure[ti, prin copilul meu,
care fusese prezent `n toate punctele fierbin]i din Capital\“215.
Aceast\ persoan\, fost ofi]er de Securitate, a ajuns omul num\rul
doi `n stat dup\ decembrie 1989. Dumitru Mazilu era avizat de exis-
ten]a acelui ordin secret, dar `n afar\ de m\rturia sa emo]ional\ nu
exist\ nici o prob\ c\ s-a urm\rit execu]ia lui. Totu[i, o informa]ie
desprins\ din noianul de fraze eufuistice ale personajului ne ajut\ s\
`n]elegem c\ ordinul primit de Stamatoiu a venit prin ministrul de
Interne, Tudor Postelnicu. Este perfect plauzibil. St`nd [i analiz`nd
`ns\ cu aten]ie [i f\r\ sentimente afirma]iile lui Dumitru Mazilu,
putem presupune c\ pronun]area numelui s\u `n Pia]a Universit\]ii,
cu ocazia `ntocmirii acelor liste ale revolu]ionarilor, al\turi de nume
ca Iliescu, B`rl\deanu sau Corneliu M\nescu, nu putea s\ nu
trezeasc\ alerta Securit\]ii `n ce `l prive[te. Cunoscut de grupul
„Mansarda“, aflat `n leg\tur\ cu Ambasada SUA, numele s\u a fost
lansat pe strad\ cu scopul de a fi integrat scurtei liste de disiden]i
afla]i la `ndem`n\.
~n ce prive[te cazul „listelor negre“, acesta suport\ o explica]ie
nu numai logic\, dar [i sprijinit\ pe datele furnizate `n acest subiect
de un ofi]er de Securitate pensionar, pe nume Tudorel Popescu, fost
`n garda lui Gheorghiu-Dej [i comandant `n anii ’50–’60 al unei
unit\]i MI. Ulterior a ajuns p`n\ la func]ia de secretar de stat la
MICM. Ordinul privind neutralizarea unor opozan]i fusese emis
`nc\ de pe vremea lui Gheorghiu-Dej. De aici [i explica]ia pentru
apari]ia surprinz\toarelor cuvinte „lag\re“ [i „colonii“ din relatarea
colonelului Gheorghe Ra]iu. ~n 1989 nu mai existau lag\re [i
colonii `n care s\ fie du[i opozan]ii. ~ns\ ordinul exista `n forma sa
ini]ial\, iar `n forma sa ini]ial\, ceea ce colonelul Ra]iu nume[te
„urgen]a a III-a“ `nsemna lichidarea fizic\. De altfel, dac\ obser-
v\m cu aten]ie textul lui Ra]iu vom vedea c\ el enumer\ numai
dou\ m\suri din trei – „re]inere“ [i „internare“, f\r\ s\ explice care
215 Dumitru Mazilu, Revolu]ia furat\. Memoriu pentru ]ara mea, vol. 1, Ed. Cozia,
Bucure[ti, 1991, p. 41.
era a treia m\sur\. Era lichidarea fizic\. ~n Raportul Comisiei sena-

toriale, la capitolul „Evenimentele desf\[urate `n municipiul Arad“,
se g\se[te [i urm\torul pasaj: „Comandamentul operativ din sediu
a discutat diferite modalit\]i de `mpr\[tiere a manifestan]ilor. Radu
Constantin (secretar CC al PCR venit de la Bucure[ti, n.a.) se inte-
resa dac\ sunt preg\tite «listele A [i B» [i cerea punerea lor `n
aplicare. Era un ordin mai vechi al Securit\]ii c\, `n caz de necesi-
tate, suspec]ii trecu]i pe listele «A» trebuiau ridica]i [i du[i `ntr-o
zon\ necunoscut\, iar cei trecu]i pe listele «B», mai pu]in pericu-
lo[i, trebuiau doar izola]i `n apropierea domiciliului. La Arad nu
erau actualizate aceste liste [i nici nu au fost puse `n aplicare“216.
Textul spune mult mai mult dec`t grafia frazelor sale. Dac\ `n
cazul Bucure[ti este invocat un ordin personal al lui Ceau[escu dat
Securit\]ii, cazul Arad dovede[te implicarea `n acte criminale a
structurii Comitetului Central, av`nd `n vedere c\ un secretar CC
trimis acolo cuno[tea existen]a listelor negre [i cerea aplicarea lor.
Este logic s\ presupunem c\ situa]ia lui Radu Constantin nu era
singular\. ~nc\ o dat\ se dovede[te c`t de important\ era o cer-
cetare, o anchet\, un proces al conducerii partidului, al comunis-
mului. De acel ordin nu s-a mai ocupat nimeni, mul]i ani de zile,
motiv pentru care nici nu a fost modificat, elimin`ndu-se, de exem-
plu, prostia cu lag\rele [i coloniile, cu excep]ia lui Ceau[escu, pe
care `l putem b\nui preocupat de aceast\ problem\ `n ultimele sale
zile de conduc\tor. Cei care vor s\ apere Securitatea, tinz`nd spre un
tablou imaculat al ei, sigur c\ neag\ existen]a acestui ordin, dar `n rea-
litate problema este c\ nu s-a executat. {eful Direc]iei VI a refuzat s\
execute ordinul lui Stamatoiu, apoi generalul Neculicioiu nici n-a
vrut s\ aud\ de scoaterea lui Brucan de sub autoritatea sa, pentru c\
[i Brucan era vizat, iar generalul Vlad a [i ordonat aducerea lui
Mazilu `napoi. Mai mult dec`t at`t, avem o informa]ie c\ un anumit
pericol a existat. ~n timpul audierii sale la Comisia parlamentar\,
colonelul Ciurl\u, [eful Securit\]ii Ia[i, a explicat c\ `n diminea]a de
216 Senatul României, Raportul Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate
în revolu]ia din decembrie 1989, vol. I, p. 390.
22 decembrie a primit un telefon de la generalul Vlad prin care i-a

ordonat s\ elibereze imediat aresta]ii din 14 decembrie:
„Dl Gabrielescu: Deci, generalul Vlad a dat ordin s\ li se dea

drumul?
Dl Ciurl\u: Da, mi-a dat de `n]eles c\ cine [tie ce ordine putem
primi cu ei, m\ g`ndeam c\ putea cineva s\ zic\: «`mpu[ca]i-i» [i
atunci am spus [efului arestului s\ le dea drumul.“217
Contact`ndu-l telefonic `n ziua de 14 iulie 2004 pe Cassian Maria

Spiridon, unul dintre aresta]ii de la Ia[i, am aflat urm\toarele: „C`nd au
venit la mine `n celul\ erau gr\bi]i: «Repede, repede!» Eu atunci le-am
spus: «Dom’ne, nu [tiu ce v-a apucat, dar s\ [ti]i c\ eu nu mi-am
schimbat opiniile» «{tim, dar repede, repede!...» Eu, tot s\ le explic c\
n-are rost s\ m\ elibereze... «Dom’ne, nu mi-am schimbat ideile...» Ei,
nimic: «Repede, repede...». M-au scos at`t de repede, c\ mi-au r\mas
batistele acolo, eram f\r\ [ireturi, f\r\ curea... Eu am crezut c\ au f\cut
treaba asta de frica revolu]iei, de team\, dar acum aflu... Doamne,
Doamne, pe l`ng\ ce am trecut! Eu am tot spus c\ [tiam c\ voi fi
omor`t, am v\zut dup\ revolu]ie [i documentul cu condamnarea la
moarte, [i lumea zicea c\ exagerez“. Un aspect care a fost aruncat
destul de u[or `n derizoriu se adaug\ acum argumentelor ce se adun\
acestui caz al „listelor negre“. Agentura sovietic\ din România nu
acorda `nt`mpl\tor protec]ie cet\]enilor români pe care ì folosea pentru
ac]iunea de subversiune – liderilor Frontului Popular Român de la Ia[i,
lui Mircea Dinescu, grupului B\canu – pentru c\ „listele negre“ fu-
seser\ introduse `n procedurile Securit\]ii române chiar de ei, de KGB,
`n perioada Ana Pauker – Dej. A[adar, nu `nt`mpl\tor membri agen-
turii sovietice le d\deau garan]ii opozan]ilor de la Ia[i [i Bucure[ti:
„V\ protej\m! V\ ap\r\m!“, iar Brucan [i Mircea Dinescu erau vizita]i
periodic. Sovieticii cuno[teau acest fapt, aplicat `n URSS `n numeroase
cazuri, aplicat [i `n Polonia `n cazul Jerzy Popieluszko, dar nu [i-au
`nchipuit c\ generalul Vlad va `mpiedica aplicarea lui `n România. ~n
general, una din erorile de calcul ale sovieticilor a fost neevaluarea
217 Arh. SR, Stenograma nr. 179/29 mai 1994, Audierea colonelului Ciurl\u
Gh. Constantin, p. 54.
corect\ a reac]iei sau, mai bine spus, a nonreac]iei Securit\]ii la

ordinele criminale ale lui Ceau[escu. Nu avem nici o informa]ie despre
inten]ia sovieticilor de a ucide pe vreunul din disiden]i sau opozan]i.
Fo[tii lideri ai Securit\]ii neag\ vehement existen]a ordinelor de
deportare a opozan]ilor pentru cazuri de criz\. Negarea existen]ei este
inutil\, problema real\ fiind aceea c\ unii uitaser\, iar al]ii nu [tiau de
existen]a acelor ordine din anii ’50 [i nici nu le trecuse prin cap, `n
1989, c\ Ceau[escu [tie de ele [i va `ncerca s\ le aplice. Ceea ce ob-
serv\m noi ast\zi de la distan]\ este o imagine de miraj: conducerea
Securit\]ii [i, cu at`t mai mult, ofi]erii de r`nd, fiind obi[nui]i cu abuzul,
nu au avut p`n\ `n ultima clip\ sentimentul caracterului criminal [i
antina]ional al ordinelor [i ac]iunilor lui Nicolae Ceau[escu. La `nce-
putul anului 1998, Arhivele Militare au publicat Raportul MAI privind
preg\tirea [i executarea disloc\rilor de popula]ie din toamna anului
1952, `n care du[manii poporului erau introdu[i `n categoria „infractori
permanen]i“ [i `mp\r]i]i pe mai multe subcategorii de persoane ce
urmeaz\ a fi dislocate. Pentru „infractorii permanen]i“ din Bucure[ti,
zonele de dislocare erau Zimnicea [i Alexandria. „Opera]iunea de dis-
locare se va executa pe baza Deciziei dat\ de Comisia Central\ a Mi-
nisterului Securit\]ii Statului, prev\zut\ `n Hot\r`rea Consiliului de
Mini[tri Nr. 1554/1952. Aducerea la `ndeplinire a opera]iunii se va
face `n dou\ faze: faza preg\titoare [i faza operativ\. Pentru fiecare din
aceste faze, cei `ns\rcina]i cu dislocarea `[i vor alc\tui un plan concret,
care va cuprinde toate sarcinile din faza respectiv\, cum vor fi aduse la
`ndeplinire, responsabilit\]ile personale [i termenele de executare“218.
Autorii acestui plan erau Alexandru Dr\ghici [i Nicolae Ceau[escu.
Ultima [ans\ pentru generalul Vasile Milea
~n timpul audierii generalului Vlad la 19 noiembrie 1993, acesta

a dezv\luit pentru prima dat\ existen]a unei tentative de a-l convinge
pe Milea s\ dea `mpreun\ o lovitur\ de stat, mai precis un puci. ~n
mai multe r`nduri, cu ocazia audierilor la Senat sau `n procesele sale,
218 Document. Buletinul Arhivelor Militare Române, Anul I, Nr. 1/1998, p. 33.
generalul Vlad a ocolit sau contestat aceste cuvinte: „lovitur\ de stat“

sau „puci“. Nu dore[te s\ r\m`n\ cu imaginea unui pucist, de[i nici
un istoric nu poate interpreta cuvintele sale adresate lui Milea altfel
dec`t prin vocabulele amintite. Scena s-a petrecut `n cl\direa CC, `n
holul de la etajul I. Pe fondul unei c\deri psihice a lui Milea, gene-
ralul Vlad i-a cerut „s\ fac\ ceva `mpreun\“, pentru c\ se a[teptau s\
primeasc\ ordine [i mai grave, care nu puteau fi la acea or\ – apro-
ximativ 03.00 – dec`t ordinele de a trage `n zecile de mii de munci-
tori care se preg\teau s\ plece spre centrul Capitalei [i al unor mari
ora[e. „Eu cu for]ele din interior, dumneavoastr\ st\p`ni]i afar\...“ –
i-a spus Vlad, moment `n care Milea a avut o tres\rire de luciditate,
`n]eleg`nd despre ce este vorba. I-a r\spuns: „Tovar\[e general Vlad,
nu mai sunt `n stare de nimic, nu mai pot. Nu mai pot, nu mai pot“,
plec`nd apoi spre `nc\perea comandamentului unic pe care `l con-
ducea. Vlad s-a `ntors `n biroul Direc]iei V de la parter. Interpretarea
corect\ [i logic\ a interven]iei lui Vlad pe l`ng\ Milea este aceea c\,
`n contextul unei rela]ii apropiate `ntre ei, [eful Securit\]ii i-a atras
aten]ia ministrului Ap\r\rii c\ represiunea nu s-a `ncheiat [i c\ este
perfect posibil ca [eful statului s\ le ordone excutarea de misiuni cu
caracter criminal `mpotriva maselor de muncitori care `ncepuser\ s\
se organizeze pentru a veni spre sediul central al partidului. Con-
[tient c\ Nicolae Ceau[escu este terminat ca lider politic, generalul
Vlad trebuie s\ fi `ntrez\rit necesitatea unei ac]iuni care s\ permit\
controlul Armatei [i Securit\]ii asupra evenimentelor de dup\ `nde-
p\rtarea lui Ceau[escu, condi]ie `n care Milea, mai ales, ar fi putut fi
protejat pentru implicarea penal\ `n represiune.
Dup\ ora 24.00, informat de grupa operativ\ a comandamentului
unic c\ baricada a fost distrus\ [i manifestan]ii `mpr\[tia]i, Nicolae
Ceau[escu s-a `mbr\cat `n pijama, a mai ie[it o dat\ `n papuci pe hol
s\ `ntrebe cine mai este prin sediu, apoi s-a dus la culcare.
Constituirea massei psihologice la Bucure[ti
Felul `n care s-a radicalizat grupul de la Inter este interesant de

studiat din punctul de vedere al psihologiei massei. Exista un
nucleu format dintr-un grup mic de oameni f\r\ team\ de autorit\]i,

care, prin natura experien]ei personale, se confruntaser\ cu Mili]ia
[i poate cu Securitatea `n trecut, le cuno[teau oamenii [i obi-
ceiurile, ajunseser\ [i la un mod de rela]ionare [i, cel mai probabil,
le crease o stare de aversiune care s-a c\l\uzit atunci spre [eful
statului, spre [eful suprem al autorit\]ii. Mai trebuie luat\ `n calcul
constatarea acestor primi [i cam singuri revolu]ionari bucure[teni
c\ for]ele de ordine sunt absente, `n particular c\ Mili]ia nu este pe
str\zi. Mai mult dec`t at`t, avem [i proba pus\ la dispozi]ie chiar de
Ministerul de Interne, c\ for]ele acestuia au permis accesul cel
pu]in al unui grup de manifestan]i, cel de la Pia]a Unirii: „De men-
]ionat c\ barajele de la Pia]a Unirii [i Sf. Gheorghe – str. Doamnei,
formate numai din cadre de Mili]ie, au fost ridicate din primele
momente ale dup\-amiezei de 21 decembrie, facilit`ndu-se circu-
la]ia nestingherit\ a manifestan]ilor“219 Nucleul revolu]ionar care
ac]iona `n centrul bulevardului era suficient de activ, dar nu [i efi-
cient, nereu[ind s\ concentreze numero[ii curio[i [i spectatori `ntr-o
form\ organizat\ de protest masiv, coerent [i hot\r`t. Apari]ia blin-
datelor, a solda]ilor [i a for]elor de ordine a produs mai `ntì o r\rire
a celor sta]iona]i pe carosabil, dar `n urma constat\rii inactivit\]ii
acestora, numero[i cet\]eni au trecut din nou pe mijlocul bulevar-
dului, migr`nd `n spa]iul dintre Hotelul Intercontinental [i Sala
Dalles. ~n acel moment de incertitudine [i stagnare se produce eve-
nimentul declan[ator – incidentul cu camionul militar. S\ urm\rim
reconstituirea f\cut\ de Ministerul de Interne: „La ora 16.15, gene-
ralul-colonel Ion Hortopan a ordonat maiorului Dorel Am\riuc\i s\
mai trimit\ la Intercontinental 10 ofi]eri [i 100 militari `n termen cu
8 autocamioane de la autobaza MApN, acestea s\ se cupleze cu
cele 10 TAB-uri ale UM 01305 Bucure[ti [i s\ p\trund\ spre Pia]a
Palatului. Dup\ sosirea `n zon\, un autocamion DAC a fost blocat
de manifestan]i“ (s-a blocat `n mijlocul manifestan]ilor, nu a fost
blocat inten]ionat, n.a.) Maiorul Dorel Am\riuc\i va ar\ta condi-
]iile reale `n care s-a produs accidentul: „Camionul s-a oprit cu mo-
torul merg`nd, producea gaze [i mul]imea striga [oferului s\
opreasc\ motorul. ~n DAC erau l\zi cu muni]ii. Ceilal]i solda]i `l
chemau. El ambala motorul [i claxona, dar lumea striga s\ opreasc\
motorul. Atunci cineva a aruncat o piatr\ sau o c\r\mid\ care a
219 Colectiv coordonat de general de divizie Ion Pitulescu, op. cit., p. 170.
lovit parbrizul [i capul soldatului. (A fost lovit `n t`mpl\, pierz`ndu-[i

instantaneu cuno[tin]a, n.a.) ~n acest moment eram cam la 40-50 de
metri. Soldatul a c\zut cu capul pe volan [i a ap\sat pe accelera]ie,
intr`nd peste oameni [i peste scutieri. Au fost c\lca]i mul]i civili [i
patru scutieri. S-a oprit la circa un metru de un TAB. Soldatul a co-
bor`t cu s`nge la t`mpl\. Am num\rat 23 de oameni lovi]i“220. S-au
`nregistrat 7 mor]i [i 5 r\ni]i (potrivit Procuraturii), din care trei
apar]ineau for]elor de ordine. Spre finalul acestui incident, `n faza
sa de consumare, a fost deschis focul de solda]ii afla]i pe strad\ –
foc izolat, de fric\.
Povestea acelor camioane este mai complicat\, dar nu lipsit\
de importan]\. ~ntr-adev\r, generalul Hortopan a cerut deplasarea
unor camioane la Intercontinental, `ns\ goale, cu scopul de a-i `n-
c\rca `n ele pe manifestan]ii care urmau a fi re]inu]i. Coloana, con-
dus\ de ofi]eri de la serviciul Circula]ie MApN, a urcat prin
dreptul Liceului Gh. Laz\r, unde `ns\ s-a blocat, r\m`n`nd imobili-
zat\. Este momentul `n care colonelul Spiroiu `ncearc\ s\ ia
leg\tura cu maiorul Am\riuc\i pentru a-i comunica blocarea cami-
oanelor pe str\du]ele din spatele C\ii Victoriei, dar nu reu[e[te din
cauza bruiajului. Camioanele acestei coloane au r\mas pe loc.
Este motivul principal pentru care manifestan]ii nu au fost
lua]i cu asalt mai devreme, re]inu]i [i du[i la Mili]ie – nu le-au
venit camioanele. Generalul locotenent Tiberiu Urd\reanu, [eful
Direc]iei tehnice Tancuri-Auto din CIT, aflat la grupa operativ\
din CC, `n `n]elegere cu colonelul Spiroiu, aflat la comand\ `n acel
moment, i-a raportat generalului Hortopan c\ acele camioane au
plecat [i c\ probabil au ajuns. ~n realitate, colonelul Niculae Spi-
roiu [tia unde sunt camioanele. Potrivit ofi]erului Am\riuc\i,
camionul condus de [oferul Cismaru Nicolae f\cea parte din alt
ordin, acela de a aduce muni]ie.
Povestea grupului de protestatari de la Inter [i a nucleului dur
de la baricad\ este parc\ mai aproape de adev\r atunci c`nd este
relatat\ de tinerii ideali[ti, care nu erau preg\ti]i `n vreun fel pentru
220 Ibidem, p. 172.

evenimente [i care nu [i-au asumat dup\ aceea acte de eroism mai

multe [i mai spectaculoase dec`t au fost:
„AMS: (...) Cum s-a deschis focul?

Drago[ Constantinescu: Eram cu Bogdan, traversam zona
aceea dintre Bati[tei [i Restaurantul Pescarul... De fapt era o zon\, o
f`[ie `n care patrulam: mai `ncoace de Dalles, 15-20 de metri de cor-
donul cu c\[ti albe [i por]iunea Inter – Arhitectur\. Asta era zona.
Uneori eram mai departe de Dalles, alteori ajungeam l`ng\ scutieri.
~n momentul `n care treceam dinspre Dun\rea spre Inter, pe o linie
paralel\ cu barajul, la un moment dat, am auzit r\p\ial\ de pistoale
mitralier\. ~n momentul `n care am auzit rafalele, m-a tr`ntit, primul
lucru, apoi m-am uitat spre ei [i `ntr-adev\r, tr\geau `n sus. {i am
zis: «A, e de avertizare!» ~n momentul `n care s-a tras din nou am
auzit strig\te: «L-a omor`t pe \la, l-a omor`t pe \la la Dalles!»
AMS: Acum a]i intrat `n lan]ul logic. Procuratura are ordinea
asta a secven]elor. S\ le fix\m noi corect: pompierii, TAB-urile,
Bogdan S\cuiu lovit cu b`ta aia aruncat\, aproximativ o or\ de
agita]ie, apoi apar camioanele, se produce accidentul, apoi din
barajul de militari, din spate, pentru c\ `n fa]\ sunt scutieri, f\r\
arme, deci din sapte, spre Dalles, se deschide focul `n plan vertical,
apoi se trage `n mul]ime.
DC: Din momentul \la mi s-a f\cut o fric\... S-a tras, [i noi am
s\rit la Ciclop, ne-am t`r`t din strad\ s\ c\ut\m un ad\post [i ne-am
t`r`t ca `n Armat\. Dup\ aia am s\rit parapetul de la Ciclop, de la
intrarea `n pasaj, dup\ care ne-am dat seama ce t`mpenie am f\cut,
pentru c\ pasajul era `nchis. Erau ni[te por]i mari `nchise [i acolo te
puteau prinde ca pe [obolani. Atunci am ie[it p`n\ `n cap\t [i ne-am
repezit am`ndoi spre telefonul public, care era `n fa]\ la Resta-
urantul Pescarul. Am sunat acas\. Celor de acas\ le-am zis ce se
`nt`mpl\, ce vedem [i c\ se trage [i sunt mor]i. «Au `nceput s\
trag\» – le-am spus. Ai mei au spus: «Vino acas\», iar eu am spus:
«Nu»... bravad\. ~n momentul `n care am `nchis telefonul, ne-am
uitat unul la altul. Am`ndoi eram speria]i, vedeam ce se `nt`mpl\.
Bogdan avea o v`n\taie mare deasupra arcadei, se umflase. Ne
uitam unul la altul... El avea o prieten\ [i voia s\ plece `n Suedia, a

[i plecat, acum este acolo. Eu nu-mi imaginam c\ se mai poate tr\i
`n ]ar\ [i m\ g`ndeam s\ plec undeva. Cea mai mare problem\ a
mea era frica de a vorbi liber [i voiam s\ pot s\ vorbesc liber. La
v`rsta aia nu fusesem niciodat\ `n afara ]\rii [i voiam s\ c\l\toresc.
Multe, multe vise. Foarte subiectiv. Am zis: «B\, ce facem?»
Ne-am uitat unul `n ochii altuia [i ne-am `ntrebat: «Ce facem? Mai
r\m`nem?» Se putea pleca lejer `n momentul \la. Bogdan a zis
atunci: «De fapt, ce treab\ avem noi cu asta?» Nou\ ni se p\rea clar
c\ trag `n noi [i c\ vor mai trage `n noi. Oricum manifesta]ia durase
mult mai mult dec`t ne-am imaginat noi [i deja era un fapt cunos-
cut, filmat de cei de la Inter. Adic\, pentru ideea noastr\ de la
`nceput, ne atinsesem scopul. Spuneam: «De acum se trage. Ei
preg\tesc probabil acum dispozitivele [i vor trage, ne omoar\».
Toate argumentele erau `mpotriv\ [i, cu toate astea, de[i ne spu-
neam unul altuia: «Hai s\ plec\m!», am hot\r`t s\ r\m`nem. Dup\
asta a `nceput s\ se formeze baricada. A venit un camion mare, care
a tras de-a curmezi[ul [i oamenii au spus: «Hai s\ facem o bari-
cad\!». Evident, ideea era s\ se construiasc\ un baraj, un obstacol
pentru cazul c\ se va trage. Au intrat la Restaurantul Dun\rea [i au
luat mesele acelea albe metalice, apoi au spart geamurile la
Pescarul [i au scos totul afar\.
AMS: Mesele de la terasa Dun\rea...
DC: Pentru mine a fost un moment important. Era entuziasm,
lumea striga, se forma baricada, ap\ruser\ ma[inile acelea `n spri-
jinul nostru, hot\r`sem s\ r\m`nem cu orice risc [i totu[i eu eram
cuprins de un sentiment de indignare. ~n tot acest spa]iu, `ntre
Bati[tei [i Pia]a Universit\]ii, era o plimbare nemaipomenit\. Pe
treptele de la Teatrul Na]ional, lume, se `nsera, drept care au ap\rut
oameni cu lum`n\ri, erau complet ocupate treptele acelea lungi care
duc spre Teatrul Na]ional. M\ `nt`lnesc cu prieteni, oameni veni]i
de prin Drumul Taberei, era o atmosfer\ nemaipomenit\ de plim-
bare, foarte relaxat\, de[i se tr\sese [i muriser\ ni[te oameni. Au
ap\rut ni[te pu[ti cu ni[te saci `n care aveau sticle de bere furate, pe
care le vindeau [i f\ceau ni[te bani...
AMS: Sta]i pu]in! Le vindeau pe bani?

DC: Da, le vindeau, le vindeau. {i `l `ntreb pe Bogdan: «Dom’ne,
am `nnebunit? Ce facem, iar aduc românii totul `n derizoriu? Noi ce
facem aici, ne d\m via]a, ne risc\m via]a sau ne plimb\m?“ Erau tot
felul de persoane care se plimbau, se `nt`lneau: «Voi ce mai fa-
ce]i?». «A, sunte]i bine», plecau, veneau al]ii, discu]ii familiare, `n-
t`lniri `n centru la promenad\. Pur [i simplu totul se transformase
`ntr-un loc de `nt`lnire, ca pe Corso, unde se salutau cunoscu]ii.
Chestia asta a durat vreo dou\ ore... 18.00, chiar spre 19.00.
AMS: Spune]i-mi un lucru. Este un fapt deja certificat de mai
multe m\rturii. Au ap\rut la un moment dat ni[te tineri care
`mp\r]eau bile]ele. Spuneau c\ vin de la Pia]a Unirii [i cereau s\ se
formeze un guvern Corneliu M\nescu. Oameni care s-au urcat pe
un st`lp [i care strigau: B`rl\deanu, Mazilu, Iliescu, Corneliu
M\nescu...
DC: I-am auzit, da. Am auzit strig`nd la megafon, lume str`ns\.
Nu am intrat `n acel grup.
AMS: Se strigau aceste nume.
DC: Se strigau [i nume, parc\ [i o proclama]ie... (a Frontului
Unit Muncitoresc, n.a.) C`nd eram `n Armat\ auzisem de un grup,
ascultam la infirmerie, eu am fost infirmier `n Armat\, [i noaptea
ascultam la Radio Europa liber\ de apari]ia unui grup disident la
noi... parc\ grupul celor [ase.
AMS: Dac\ `n 1989 era]i `n anul II, `n Armat\ a]i fost prin
1986. Atunci nu era nici un grup la noi, dec`t grupul Iliescu.
DC: Ce vreau s\ spun este c\ numele acelea nu `nsemnau mare
lucru pentru mine, de[i auzisem ceva foarte vag. M-a indignat
foarte mult faptul c\, de[i se `nserase [i pericolul cre[tea, lumea se
plimba, mi-am `nt`lnit [i profesoarele de la liceu. Totul c\zuse
foarte mult `ntr-o plimbare. Am uitat s\ v\ spun c\, din cei patru
prieteni care eram `n 20 decembrie, eu [i cu Bogdan i-am chemat
pe ceilal]i la Universitate. «Da, imediat, venim.» A venit doar unul,
care a plecat pe la ora 16.00. Chestia cu v`ndutul sticlelor de bere
iar\[i m-a deranjat foarte tare.
AMS: N-a]i cump\rat [i dvs. s\ be]i?
DC: Nu, a cump\rat Bogdan o sticl\. Eu am primit de la cineva

o jum\tate de sticl\, pe care am b\ut-o, am stat [i eu pe cercul \la [i
am b\ut. N-am vrut s\ cump\r, pentru c\ mi se p\rea o b\taie de
joc. Dac\ nu m\ `n[el, era bere Bucegi.
AMS: Nu v-a]i sim]it r\u dup\ ea?
DC: Nici vorb\. ~n momentul `n care a `nceput s\ se lase
noaptea bine de tot, a `nceput lumea s\ plece. De pe la 08.30-09.00
seara, lumea era tot mai pu]in\, `ncepuse s\ se filtreze toat\ treaba.
Mai r\m\seser\ doar cei de la baricad\. Acolo lucrurile evoluau tot
mai dur, `n discu]ii, amenin]\ri de o parte [i de alta. M\ duceam,
vedeam, era o incitare evident\, a[a c\ a `nceput s\-mi fie fric\ s\
m\ mai duc, pentru c\, practic, la baricad\ se provoca focul, ì
instigau pe \ia s\ trag\. Voiam s\ stau, s\ iau parte, dar mi-a fost
fric\ s\ fiu `n prima linie. Voiam s\ v\d care sunt oamenii care au
r\mas. Nu am fost, a[adar, `ntre cei care au rezistat pe loc [i care,
categoric, erau la baricad\, foarte pu]ini, un grup agitat [i foarte
hot\r`t. Am v\zut dup\ aia c\ vine un tanc care blocheaz\ strada
dintre Arhitectur\ [i Fondul Plastic. {i mi-am zis: «Hopa, \[tia ne
`nconjoar\, se `nchide capcana». Am zis: «Mai st\m, mai st\m».
Am re`nceput s\ strig\m, eram foarte tensiona]i. A luat foc barica-
da, s-a creat panic\ [i ]in minte c\ foarte mul]i din grupul nostru se
`ntrebau: «Ce facem, mai st\m?» «Mai st\m o jum\tate de or\»,
apoi: «Mai st\m o or\». Cred c\ era `n jurul orei 23.00 c`nd am
v\zut c\ apar ni[te indivizi `mbr\ca]i `n scurte drepte, a[a, ca ni[te
uniforme. Erau `ns\ `n civil. Genul \la de hain\ scurt\, de mili]ie.
Au ap\rut indivizi care nu erau ai no[tri.
AMS: Unde i-a]i v\zut prima dat\?
DC: ~n zona giratoriului de la Universitate. Deja mi se f\cuse
fric\. ~mi d\deam seama c\ \ia au venit cu un scop violent. Dup\
ora asta, 23.00, am `nceput s\ m\ retrag `nspre strada dintre
Universitate [i Arhitectur\... (...) Eu tr\isem normal, ca un om
obi[nuit sub teroarea focului, a gloan]elor. {i, mi-era fric\. Mi-a
fost fric\ tot timpul. Nu exista eroism dec`t la c`]iva de pe baricad\,
despre care nu [tiu ce s\ v\ spun, pentru c\, de murit, au fost
`mpu[ca]i [i omor`]i tot dintre noi, dintre cei de la Universitate, de
la Arhitectur\. ~n 21 decembrie, de c`nd am cobor`t la ASE, [i tot

timpul la Inter, [i eu [i to]i din jurul meu eram `ntr-o lupt\ teribil\
cu frica. Se sim]ea, o sim]eai animalic, f\r\ s\ te `n[eli. Tuturor,
chiar [i celor tineri, le era fric\. Te ui]i la om [i vezi: ori altul te
inspir\ pe tine, ori chiar tu inspiri frica, dar se vede pe chipul omu-
lui aceast\ stare. {i pe postamentul de la Pia]a Roman\, [i cu ac-
torii de la Nottara, [i pe str\zile paralele pe care fugeam, [i `n
intersec]ia de la Bati[tei cu Inter, tot timpul ne urm\rea pe to]i
aceast\ fric\. Frica de Ceau[escu, de militari, de moarte, `n ultim\
instan]\, [i frica aceasta a fost `n primul r`nd cea `nvins\ de noi
acolo, nu regimul. Or, pe 22 d\duse curajul peste zecile de mii de
oameni, mai ales dup\ ce TAB-urile au anun]at c\ se retrag. Chestia
asta mi-a dat sentimentul de manipulare, `n sensul c\ vine acum un
puhoi de entuziasm, care [terge totul [i `ntregul popor devine erou,
de[i fusese la[, mai la[ ca niciodat\. Era clar `n mintea mea, era
clar c\ Ceau[escu este tr\dat.“
~n momentul `n care mul]imea s-a grupat `n jurul mor]ilor

produ[i de camionul lui Nicolae Cismaru [i de focul necontrolat al
solda]ilor [i s-a mi[cat `n monom spre for]ele de ordine, strig`nd:
„Criminalilor!“, trupa a deschis din nou foc. De data asta „de
`mpr\[tiere“, cum noteaz\ Procuratura Militar\. Apari]ia primilor
mor]i a escaladat instantaneu situa]ia static\ din acel loc `ntr-un
raport vizibil de conflict `ntre dou\ p\r]i deja bine definite. Cada-
vrele celor omor`]i au r\mas un timp destul de `ndelungat pe loc,
acoperite cu prelate militare.
Incidentul a permis formarea instantanee a massei psihologice.
Pe durata a c`teva minute, `n spa]iul de bulevard din dreptul S\lii
Dalles s-au adunat patru categorii de participan]i: 1. ~n num\r rela-
tiv mic de privitori afla]i pe partea de cabin\ a [oferului [i care a
observat lovirea acestuia, fiind astfel martori aviza]i ai cauzei reale
a incidentului. 2. Un num\r relativ mic de privitori care a observat
c\ acel camion love[te f\r\ discern\m`nt [i manifestan]i, [i militari,
d`ndu-[i astfel seama c\ este un accident, nu un act deliberat. 3. Un
num\r relativ mai mare de privitori care a asistat doar la efectul
acelei manevre, v\z`nd oamenii strivi]i de camion, dar necunosc`nd

cauza real\. 4. Marea mass\ a mul]imii care nu a v\zut nimic sau a
observat de la distan]\ ceva indefinit [i a aflat tot ceva prin zvon ime-
diat. ~n aceste condi]ii se manifest\ sentimentul solidar de aversiune
fa]\ de for]ele de ordine, fa]\ de „agresori“, mai ales din partea
celor care nu au v\zut incidentul. Cum aceast\ tendin]\ cuprinde
marea majoritate a mul]imii (compus\ din cei care n-au v\zut [i din
cei care au v\zut doar efectele incidentului), primele dou\ cate-
gorii, minoritare, tac, renun]\ s\ mai spun\ adev\rul [i se asociaz\
opiniei dominante (fenomenul de „spiral\ a t\cerii“). Sunt primii
mincino[i ai revolu]iei de la Bucure[ti, categorie care va prolifera
fantastic dup\ revolu]ie [i c\reia a fost suficient s\ i se dea un
subiect pentru a-l adopta [i dezvolta `n calitate de „revolu]ionar“.
~n acest loc trebuie precizat c\ atacarea camionului cu pietre, lemne
[i lovirea [oferului cu o c\r\mid\ nu s-a produs `n forma descris\
de autorit\]i, ca urmare a lipsei unui spa]iu de manevr\, ci datorit\
faptului c\ acele camioane militare au venit `n mare vitez\ spre
mul]ime, fapt ce a fost interpretat ca o agresiune. Senza]ia mul]imii
a fost c\ acele camioane au venit s\ intre `n ei. Le-au blocat, apoi
s-a produs r\nirea [oferului.
A[adar, ceea ce a declan[at procesul rapid de formare a mul-
]imii psihologice a avut dou\ capete: apari]ia mor]ilor pe bulevar-
dul central al Bucure[tilor [i zvonul. Acesta din urm\ a devenit at`t
de activ [i penetrant, `nc`t ofi]erii au sim]it nevoia s\-[i mobilizeze
solda]ii, la r`ndul lor, prin zvon, spun`ndu-le acestora c\ `n zona
Pia]a Roman\ colegii lor au fost omor`]i cu [urubelni]e. Nucleul
radical profit\ de moment [i propune construirea baricadei, act me-
nit s\ stabilizeze [i s\ focalizeze interesul mul]imii, servind totodat\
inteligent dorin]a mul]imii de revolt\ fa]\ de soarta concet\]enilor
c\zu]i nevinova]i. Este momentul `n care se define[te clar – chiar
dac\ impropriu – un agresor, un du[man, un vinovat. Nucleul re-
volu]ionar va dirija aceast\ for]\ negativ\ c\tre Nicolae Ceau[escu.
Apar pancartele „Jos tiranul!“ [i „Jos dictatorul!“, av`nd un caracter
politic explicit, dar f\r\ nici un raport de cauzalitate cu incidentul
tragic din urm\.
Baricada de la Inter, construit\ `ntre orele 17.00 [i 19.00, a fost

un pas decisiv `nainte, tras`nd o frontier\ simbolic\ [i care a des-
p\r]it pe distan]a a c`]iva metri ceea ce `n terminologia militar\ [i
insurec]ional\ se nume[te „dou\ tabere“. De o parte erau for]ele de
represiune, adic\ statul, de cealalt\ parte, manifestan]ii, adic\
na]iunea. Teoretic, fiecare avea `n spate ceva: for]ele de ordine
aveau autoritatea statului comunist; manifestan]ii aveau ansamblul
nemul]umirilor na]iunii.
Cazul nu era singular. El repeta, cu mici amendamente, meca-
nismul form\rii mul]imii psihologice [i fizice de la Timi[oara din
ziua de 20 decembrie. Ceea ce mi[case muncitorii `n acea dimi-
nea]\, dup\ patru zile `n care Armata tr\sese un milion de cartu[e,
fusese zvonul adus de micile grupuri de agitatori c\ la Catedral\
avusese loc un masacru `n care muriser\ zeci de copii. La Catedral\
murise o persoan\ (alte dou\ `n parc), dar imaginea oamenilor care
s-au culcat la p\m`nt `n momentul rafalelor trase `n aer a fost trans-
format\ `n „copii secera]i `n mas\“. Compus\ `mpreun\ cu factorul
timp (cele patru zile de lupte) [i cu zvonul c\ au fost furate cadavrele
(`n realitate, era vorba de cadavrele din 17 decembrie), imaginea unei
orori inadmisibile a construit mecanismul revoltei populare din
diminea]a de 20 decembrie. Pleca]i din `ntreprinderi, oamenii vor
striga celor de la maternitate s\ aib\ grij\ de copii, apoi vor cere li-
derilor politici [i militari de la CJP, printr-un document scris ad-hoc,
cadavrele copiilor omor`]i la Catedral\. Autorit\]ile afirmau c\ nu
sunt copii mor]i la Catedral\, escamot`nd problema real\ – cele 40
de cadavre furate [i incinerate la Bucure[ti –, `n timp ce manifes-
tan]ii erau convin[i c\ liderii politici, `n frunte cu primul-ministru,
mint. Dup\ 22 decembrie, de[i s-a afirmat cu un anumit temei c\
dezgroparea mor]ilor din cimitire a fost o diversiune `ndreptat\
`mpotriva imaginii României (!), adev\rul este c\ sursa real\ a
acestui caz macabru era c\utarea `n continuare de c\tre timi[oreni a
cadavrelor copiilor mor]i la Catedral\. Abia mult mai t`rziu, prin
pres\ [i prin mediatizarea membrilor familiilor celor omor`]i [i
ar[i la Bucure[ti, s-a `n]eles [i la Timi[oara c\ nu au existat copii
secera]i la Catedral\. Iat\ de ce – subliniez `nc\ o dat\ – ac]iunea
de protest, `nfiin]area Frontului Democrat Român de la Oper\ [i

emiterea programului s\u politic sunt mai importante dec`t alte ges-
turi, pentru c\ acolo s-a conturat filonul revolu]ionar autentic, care era
fundamental politic [i anticomunist. Cu sau f\r\ zvonuri, cu sau f\r\
negocieri cu primul-ministru, cei din cl\direa Operei au dat sensul
real al revoltei populare de la Timi[oara, `nscriind-o `n r`ndul
faptelor revolu]ionare certe, `n cronologia substan]ial\ a procesului
revolu]ionar desf\[urat `ntre 14 decembrie 1989 [i 20 mai 1990.
La fel este [i cazul grupului de revolu]ionari de la baricad\, a
celor care, dup\ spargerea acesteia, au plecat spre `ntreprinderi [i au
mobilizat oamenii, povestindu-le despre m\celul de la Inter. La `ntre-
prinderea „Aerofina“ – fapt la care am fost martor –, `n diminea]a de
22 decembrie, s-au prezentat cei doi bi[ni]ari ai `ntreprinderii – cei
care vindeau de regul\ cafea [i ]ig\ri de contraband\, cu buna-[tiin]\
a ofi]erului de Securitate de obiectiv. Ei aveau `n m`n\ [i ar\tau
salaria]ilor c`te un cartu[ de pistol automat, afirm`nd c\ au fost
extrase din cadavrele c\zute la Universitate. ~n momentul `n care un
inginer le-a atras aten]ia c\ acele cartu[e nu sunt trase, fiind intacte
(glon] + c\ma[a glon]ului), cei doi s-au blocat. Apoi, descriind `n ter-
meni apocaliptici masacrul de la Universitate [i b\l]ile de s`nge de la
gurile de metrou, au reu[it s\ mobilizeze aproape `ntregul corp de
salaria]i care participase cu o zi `nainte la miting. Revolta]i pentru ce
p\]iser\ atunci (`ntreprinderea avusese patru r\ni]i, `n frunte cu secre-
tarul de partid) [i informa]i c\ se mi[c\ [i salaria]ii altor platforme
industriale, oamenii au plecat `ncolona]i spre Centru. Regizorul
Sergiu Nicolaescu este unul dintre cei care au mers la `ntreprinderi:
„Pe 22 diminea]a, la ora 07.00, am alergat la «Grivi]a». Sudase un
prost por]ile metalice [i `n curte erau vreo 20-30 de muncitori.
Lucrurile erau neclare. Le-am strigat s\ sar\ afar\, au s\rit [i am oprit
un tramvai. Vatmanul m-a recunoscut, era cu ochii c`t cepele:
«Domnu’ Sergiu, ce-i cu dumneavoastr\?». «Opre[te tramvaiul [i ia
oamenii». «Dar, domnu’ Sergiu, ce s-a `nt`mplat?». Am urcat munci-
torii [i c`]iva tineri [i i-am adus `n centru“221.
221 Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti,
2004, p. 157.
~n felul acesta massa psihologic\ de la Inter s-a transformat [i

`n mass\ fizic\, prin mobilizarea [i deplasarea spre centrul Capi-
talei a unor coloane de salaria]i de pe toate platformele industriale.
Concentrat\ `n zona central\ a Capitalei, mul]imea a devenit apoi
factor de putere.
Moartea generalului Vasile Milea, `ntre revolta

popular\ [i lovitura militar\
~n lan]ul evenimentelor revolu]ionare – subversiune interna]io-

nal\, diversiune e[uat\ (Ia[i), diversiune reu[it\ (Timi[oara), lovitur\
de palat e[uat\ (Bucure[ti), represiune (Timi[oara), revolt\ popular\
(Timi[oara), lovitur\ principal\ (Bucure[ti), represiune (Bucure[ti) –
se dezvolt\ `n diminea]a de 22 decembrie, foarte devreme, `nc\ pe
`ntuneric, revolta popular\ de la Bucure[ti. {tim acum c\ versi-
unea conform c\reia anun]area sinuciderii generalului Milea [i de-
clararea lui ca tr\d\tor ar fi declan[at revolta popula]iei nu
corespunde adev\rului. Mi[carea de protest `mpotriva lui Ceau-
[escu, av`nd amploarea unei revolte populare, s-a declan[at la pri-
mele ore ale zilei de 22 decembrie, pe c`teva platforme industriale
bucure[tene. Conducerea Armatei 1 [i, evident c\ [i generalul
Milea, de la comandamentul unic din CC, au `nregistrat primele
mi[c\ri din Bucure[ti, dar [i din ]ar\. A[a cum am v\zut, `nc\ de la
unu f\r\ un sfert noaptea, coloane mari de cet\]eni s-au `ndreptat
prin Pia]a Co[buc spre Pia]a Unirii. La 01.20, de la Bra[ov se
anun]\ c\ nucleul revolu]ionar de acolo a reu[it s\ adune 1 500 de
oameni de la Uzinele „Steagul Ro[u“, scand`nd „Jos Ceau[escu!“ [i
„Armata e cu noi!“. La ora 02.48 apar probleme la F\g\ra[. La ora
03.25, manifestan]ii din Bra[ov se retrag, fiind prea pu]ini, dar
anun]\ c\ „ne `nt`lnim la 05.00“. La ora 04.45, Armata 1 prime[te un
raport de la sectoarele Capitalei: „Sect. 4 – nimic; Sect. 5 – nimic;
Sect. 2 – acolo s-au dus manifestan]ii, grupuri `n zona Pantelimon
(adunate de la ora) 02.30“. La ora 06.20 se raporteaz\ c\, `n urm\
cu 20 de minute, s-a deschis focul la podul Vitan-B`rze[ti, iar
„manifestan]ii se adun\ la crematoriu“. Cet\]enii, ca [i la Timi-

[oara, c\utau la Crematoriu mor]ii de la Universitate, rezultatul ma-
sacrului, a[a cum le fusese povestit de cei care veniser\ [i-i
mobilizaser\. Grupul de la Pia]a Chibrit (aproximativ 1 500 de
oameni) este semnalat `n deplasare spre Centru. La 07.45, gene-
ralul Milea ordon\ deplasarea unor for]e ale Regimentului 1 Meca-
nizat, formate din tancuri [i trupe de infanterie, spre `ntreprinderea
Turbomecanica, unde se concentrase o mul]ime agitat\ `n fa]\, pe
Bulevardul Armata poporului. Dup\ aproximativ o jum\tate de or\,
ministrul Ap\r\rii este informat c\ „la Bra[ov, 6 000 (de) oameni
se deplaseaz\ spre pia]\“. Dup\ `nc\ o jum\tate de or\, la 09.00,
situa]ia la Bra[ov este clar\: „25 000 (de oameni) curg grupuri“. ~n
Bucure[ti, `n diferite zone de contact `ntre for]ele militare [i mani-
festan]i, mul]imea scandeaz\ „Armata e cu noi!“, trupele neprimind
vreun ordin. Avem m\rturii c\ generalul Vasile Milea a [tiut cu pre-
cizie, `nc\ din jurul orei 03.00, c\ revolta nu a fost `n\bu[it\ [i c\
oamenii se str`ng `n grupuri pentru a reveni la Pia]a Universit\]ii, `n
num\r [i mai mare. Mihai H`rj\u `l va `nt`lni la acea or\ pe Milea:
„Dl Pl\tic\: Dac\ a]i `ncerca s\ v\ aminti]i de `nt`lnirea aceea

de la 3 noaptea, deci noaptea de 21/22, cu generalul Milea, c`nd era
murdar, r\v\[it [i c`nd v-a spus: «M\i b\iete, s\ fi fericit c\ n-ai
v\zut ce am v\zut eu»... ce v-a mai spus atunci?
Dl H`rj\u: Mi-a spus c\ «ne a[tept\m ca mìne s-o lu\m de la
cap\t»... sigur, nu pot s\ reproduc exact, dar sensul era c\ el [tie c\
a doua zi lucurile sunt `n amplificare, `n desf\[urare, deci era con-
[tient perfect c\ lumea iar se va ridica – din ce mi-a spus, asta
rezulta.“222
~nt`lnirea lui H`rj\u cu Milea din jurul orei 03.00 a fost ocazi-
onat\ de faptul c\ la acea or\ Nicolae Ceau[escu l-a chemat la el pe
ministrul Ap\r\rii. Nu avem date despre con]inutul `nt`lnirii, dar
este de presupus c\ Ceau[escu a fost sculat din somn [i `n[tiin]at –
222 Arh. SR, Stenograma nr. 40/7 februarie 1994, Audiere Hîrj\u Mihai,
pp. 53-54.
probabil de Elena Ceau[escu – c\ se mi[c\ grupuri mari de munci-

tori `n Bucure[ti [i `n alte ora[e din ]ar\. Viceamiralul Dinu, aflat `n
cl\dire, ne ofer\ indirect o explica]ie pentru momentul de la acea
or\: „Afl`ndu-m\ `n sediul CC, `n jurul orei 03.00, a intrat `n `nc\-
perea echipei operative Ion Dinc\, `ntr-o vizibil\ stare de panic\,
anun]`nd generalului Milea c\ o coloan\ de peste 500 de demon-
stran]i se afl\ pe Calea Mo[ilor, `ndrept`ndu-se spre centru. ~n con-
secin]\, ì cerea s\ fie trimise unit\]ile militare pentru `mpr\[tierea
demonstran]ilor. Ministrul Ap\r\rii i-a explicat c\ armata nu-[i
poate p\r\si misiunile de a ap\ra obiectivele fixe ce i-au fost
`ncredin]ate, c\ pentru astfel de interven]ii exist\ mili]ia [i pom-
pierii. Discu]ia s-a `ncheiat f\r\ a se decide vreo m\sur\ `n acea
`nc\pere“223. Dinc\ a revenit [i dup\ aproximativ o or\ cu aceea[i
problem\ [i cu aceea[i stare de panic\. Textul fostului [ef al DIA tre-
buie privit cu circumspec]ie, av`nd `n vedere nu neap\rat comporta-
mentul suspect al DIA `n perioada revolu]iei, c`t felul `n care este
reprodus\ scena. Poate doar `ntr-o pies\ de teatru sau `n vreun film de
serie ministrul Ap\r\rii s\-i explice lui Dinc\, la fel ca unui str\in care
nu fusese p`n\ atunci acolo, c\ armata are misiuni de ap\rare a unor
obiective fixe, dup\ ce din ordinul lui trupele MApN se mi[caser\
toat\ noaptea, sp\rseser\ baricada [i au [i tras `n manifestan]ii de la
Inter. Care erau punctele fixe: Hotelul Intercontinental, Sala Dalles,
Magazinul Unirea? Ce leg\tur\ aveau aceste cl\diri publice cu misi-
unile Armatei? Apoi, este chiar straniu ca Milea s\-i recomande lui
Dinc\ consultarea unor legi conform c\rora pentru astfel de situa]ii
se folosesc mili]ieni [i pompieri? Parc\ Milea uitase subit represiu-
nea de la Timi[oara [i pe cea de la Bucure[ti, din urm\ cu trei ore.
Nu e verosimil. Putem crede `ns\ c\ Milea i-a spus lui Dinc\, sub o
form\ mult mai atenuat\, c\ for]ele au fost regrupate spre caz\rmi, c\
militarii sunt obosi]i [i nem`nca]i, sau chiar c\ personal nu mai poate
da aceste ordine, fiind la cap\tul puterilor. Aici pot fi puse `n calcul
[i cele c`teva m\rturii despre militari care au refuzat s\ trag\, cre-
`nd astfel impresia c\ trupa nu este sigur\. Probabil c\ dup\ acest
223 Viceamiral (r) {tefan Dinu, Din culisele militare ale revolu]iei române din
decembrie 1989 în Dosarele Istoriei, Nr. 12 (88), p. 18.
refuz, Milea a fost chemat la Ceau[escu. Chiar f\r\ a avea infor-

ma]ii despre con]inutul acestei `ntrevederi, putem estima c\ Cea-
u[escu i-a cerut din nou s\ „serveasc\ cauza“ [i aducerea unor
trupe noi, proaspete, din jude]ele apropiate pentru a bloca, dac\ nu
chiar nimici revolta muncitorilor. Alt\ logic\ nu exist\.
{edin]a de la 08.30. Se declan[a criza de v`rf, calvarul mi-
nistrului Ap\r\rii. {eful Cabinetului 1, Constantin Manea se `nt`l-
ne[te pe la 06.30 cu Milea: „«Ce faci, domnule, care e situa]ia?»
Mi-a spus foarte afectat «c\ nu e bine, [i eu nu vreau s\ trag `n
oameni»“224. Av`nd `n vedere c\ `n timpul nop]ii se tr\sese `n
oameni, fiind omor`te 39 de persoane cu arme de foc folosite de
trupele aflate sub comanda sa unic\, avem tot temeiul s\ credem c\
refuzul lui Milea de a trage `n oameni se referea la muncitorii care
se `ndreptau spre Centru. De fapt, Milea fusese din nou chemat de
Ceau[escu, la ora 06.30, dup\ ce ie[ise din dormitor, [i anun]at c\
se adun\ oamenii la `ntreprinderile de pe platforma Pipera [i la
Turbomecanica. ~n foarte scurt timp se produce un eveniment ale
c\rui date ne permit `n]elegerea ordinelor lui Ceau[escu c\tre Milea
[i estimarea corect\ a motivului sinuciderii ministrului Ap\r\rii. ~n
jurul orei 08.30 din diminea]a de 22 decembrie 1989 (unii martori
indic\ ora 08.00, al]ii ora 09.00), Ceau[escu a convocat o [edin]\
fulger, de care s-a vorbit foarte pu]in. La aceast\ [edin]\ Ceau[escu
l-a pus pe Milea – aflat `ntr-o stare vizibil\ de epuizare nervoas\ [i
fizic\, neb\rbierit [i cu ochii `ncerc\na]i – s\ prezinte raportul
asupra aducerii de for]e militare proaspete din teritoriu pentru ata-
carea mul]imii de muncitori care se `ndrepta spre centru. Milea a
`nceput s\ raporteze ce f\cuse Armata `n noaptea aceea – din p\cate
nu s-a consemnat prin stenografi – [i pozi]ia unit\]ilor chemate din
]ar\, care afluiau atunci spre Bucure[ti. Pe Ceau[escu l-a nemul-
]umit lipsa de precizie [i mai ales faptul c\ nu au venit acele unit\]i,
c\ nu sunt deja aici, s-a `nfuriat [i a `nceput s\ strige la Milea:
„Habar n-ai! Eu trebuie s\ te informez pe tine? Tu e[ti obligat s\
m\ informezi pe mine!“ Umilit [i jignit, pur [i simplu dat afar\ din
`nc\pere [i trimis s\ verifice pozi]ia trupelor, Milea se va retrage.

Asupra acestei [edin]e CPEx din jurul orei ora opt diminea]\ avem
confirm\ri din mai multe surse. Astfel, Tudor Postelnicu a declarat
Procuraturii: „La ora 08.00 am fost anun]at s\ m\ deplasez iar\[i la
sediul CC al PCR, deoarece este organizat\ o [edin]\ la «s\li]\».
Am `nt`rziat circa dou\-trei minute. Intr`nd, i-am v\zut pe cei pre-
zen]i, adic\ Nicolae Ceau[escu, Elena Ceau[escu, Ion Dinc\, Silviu
Curticeanu [i Vlad Iulian. Generalul Milea se afla `n picioare, fiind
`ntrebat de Nicolae Ceau[escu dac\ nu poate aduce `n Bucure[ti
mai multe tancuri. Milea Vasile a r\spuns c\ poate s\ aduc\ tancuri
de la T`rgovi[te, Olteni]a [i de la comandamentul trupelor de infan-
terie [i tancuri. Imediat, Nicolae Ceau[escu i-a ordonat s\ plece [i
`n cel mai scurt timp s\ vin\ cu tancurile `n Bucure[ti. Fa]a lui
Milea era p\m`ntie“225. Constantin Manea confirm\ existen]a aces-
tei [edin]e, preciz`nd c\ a avut loc f\r\ stenograf\, f\r\ `nregistrare,
sub forma unui „colectiv restr`ns CPEx“. Aceasta ar fi durat 10-15
minute. Trimis s\ aduc\ tancurile pe un ton jignitor, generalul Mi-
lea clacheaz\: „Imediat dup\ terminarea [edin]ei, maiorul Rafai-
lescu Alexandru l-a `nt`lnit pe fostul ministru al Ap\r\rii despre
care `[i aminte[te: «~n jurul orelor 08.30 a avut loc o [edin]\ fulger
a CC din care generalul Milea a ie[it desfigurat. {edin]a a fost la
etajul I. Singur a venit spre noi, a intrat `n camera de stat major.
Starea sa de tensiune s-a amplificat c`nd i-am spus c\ `n anumite
locuri mul]imea s-a urcat pe tehnica militar\. Eu eram `n u[a came-
rei unde aveam dispeceratul. A `nceput s\ ]ipe la mine, era de nere-
cunoscut. A strigat s\ nu se trag\ `n mul]ime, s\ nu se r\spund\ la
provoc\ri, militarii s\ r\m`n\ grupa]i l`ng\ tehnic\. Noi am transmis
imediat ordinul»“226. Acest ordin, la aceast\ or\, nu exist\ nic\ieri.
El apare cu acest con]inut abia dup\ ora 10.00. Raportul Ministerului
Ap\r\rii Na]ionale acrediteaz\ `n acest loc ideea c\ generalul Milea
a `ncercat s\ `nt`rzie atacarea mul]imii cu tancurile, apel`nd la unit\]i
225 Procuratura României. Procuratura General\ – Direc]ia Procuraturilor Militare,

Dosar Nr. 517/P/1989, Declara]ie Postelnicu Tudor din 28 decembrie 1989, p. 6.
226 Sergiu Nicolaescu, Sergiu Nicolaescu acuz\!, Ed. PRO, Bucure[ti, 1998,
pp. 221-222.
aflate la distan]\ [i care, prin factorul timp, aveau nevoie de un in-

terval mare s\ ajung\ `n Bucure[ti, astfel `nc`t s\ am`ne confrun-
tarea: „Presat de dictator, ministrul Ap\r\rii Na]ionale face o ultim\
`ncercare de a `nt`rzia interven]ia `n for]\, pe care o cerea Ceau[escu,
d`nd ordin ca `n Bucure[ti s\ fie aduse efective din UM 015057, UM
01091 [i UM 01069 Mihai Bravu, UM 01303 T`rgovi[te [i UM
01088 Slobozia. De[i `n Capital\ existau suficiente for]e militare,
care se aflau `n caz\rmi, generalul Milea cheam\ unit\]i militare din
provincie, c\rora le trebuiau c`teva ore pentru a ajunge `n Bucure[ti,
interval de timp suficient pentru ca, datorit\ evolu]iei situa]iei, s\ nu
mai fie nevoie s\ fie angajate `mpotriva manifestan]ilor“227. Aceast\
interpretare a ordinelor date de Milea `n acea diminea]\ este cel pu-
]in discutabil\ [i iat\ de ce. For]ele trimise `n caz\rmi la primele ore
ale dimine]ii sunt cele care fuseser\ pe strad\ `n timpul nop]ii de 21
spre 22 decembrie. Ordinul de regrupare a fost dat de Milea la ora
05.30. ~n urm\toarea or\ [i jum\tate, ministrul nu mai d\ alte or-
dine. Dar, `ncep`nd cu ora 07.00 – a[adar `nainte de [edin]a de la ora
08.30 –, Milea ordon\ rescoaterea for]elor din caz\rmi:
„(Ora) 07.05 – col. Constantinescu – ord. tov. ministru.

– oamenii din caz\rmi preg\ti]i.
– `mbarc(are) pe ma[ini – 1UF (o unitate de foc) + Hrana rece 1 zi.
– Transmis mr. Carp + Handaric
– R(egimentul de) Gard\ a plecat la ora 07.00
– au intrat cei 100 de la C(entrul de) I(nstruc]ie) Tr. Rachete
(Ora) 07.13 – cpt. Marin – a blocat Pia]a Palatului.
(Ora) 07.37 – lt. col. Dumitru P. (~ntreprinderile din Bra[ov, n.a.)
Steagu Ro[u, Metrom, Hidromecanica, aprox. 3-4 000 se preg\tesc
(este vorba de manifestan]i, n.a.)
(Ora) 07.45 tov. ministru – R1Mc, 7 Tc, 215 m.t. (militari `n
termen) pleac\ spre Turbomecanica – Armata Poporului (este ordi-
nul prezentat [i mai sus, `n text, n.a.).
(Ora) 08.03 – tov. ministru.
227 Costache Codrescu, op. cit., p. 118.

21 Tc. cu Ds.(desant) pe ele se deplaseaz\ T`rgovi[te – Bucu-

re[ti – R.1 Tc.
(Ora) 08.15 – a plecat R1 Tc (Regimentul 1 tancuri).“228
Ce putem `n]elege pe baza acestor probe? ~n primul r`nd c\ poves-

tea caz\rmilor este – deocamdat\, c`t Milea `nc\ mai tr\ia – un ordin
de regrupare a for]elor existente `n municipiu. Apoi, c\ dup\ ora
07.00 le-a alarmat din nou, introduc`nd `n manevr\ [i regimentul de
gard\. Nu [tim ce voia s\ fac\ cu el. Mai afl\m – nu f\r\ o doz\ de
stupefac]ie – c\ a fost alarmat\ [i o subunitate de rachete, fiind vorba,
sigur, de efectivele ei, nu de mijloacele de lupt\. C\pitanul Marin
blocheaz\ din nou Pia]a Palatului, iar for]ele Regimentului 1 Me-
canizat sunt trimise la „Turbomecanica“. ~n sf`r[it, imediat dup\ ora
08.00, `nainte de a intra `n [edin]\ – care s-a desf\[urat cel mai proba-
bil `ntre 08.30 [i 08.45 –, generalul Milea cheam\ alte 21 de tancuri
de la T`rgovi[te. Probabil c\ aceast\ situa]ie, a[a cum este ea ilustrat\
f\r\ dubiu de Armata 1, este cea prezentat\ de ministrul Ap\r\rii lui
Ceau[escu la [edin]\, situa]ie care a trezit nemul]umirea dictatorului.
S\ nu uit\m care erau ordinele lui: s\ fie aduse tancuri! S\ nu uit\m
nici interven]ia lui de la procesul de la T`rgovi[te, c`nd, coment`nd
a[a-zisa tr\dare a lui Milea, a f\cut un semn circular cu degetul pe
mas\, ceea ce `nsemna c\ ì d\duse ordin de `ncercuire a ora[ului –
sau poate numai a cl\dirii CC – cu for]ele aduse din provincie. La ora
[edin]ei de la „s\li]\“ se mi[case doar Regimentul 1 de tancuri de la
T`rgovi[te. ~n diminea]a de 22 decembrie, generalul Voinea face [i
`nregistrarea for]elor disponibile – apropo de „for]ele suficiente aflate
`n caz\rmi“ –, consemnare din care afl\m c\ „mai pot interveni –
R7Mc, R10 Mc, B(atalionul) 204, alte for]e din R2 Mc. [i alte for]e
din R1 Mc“. Toate erau unit\]i mecanizate, nu unit\]i de tancuri, adic\
ce cerea Ceau[escu pentru misiunea de `ncercuire a centrului Ca-
pitalei. ~n sf`r[it, pentru a `ndep\rta orice confuzie, vom observa ce
ordine s-au executat `n Armat\ [i dup\ ce Milea a ie[it din [edin]\:
„(Ora) 09.03. R.10 Mc. `n mi[care cu tot ce are spre Bucu-
re[ti – transmite.
228 Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\ verde, p. 111.
– Slobozia-Urziceni – linia de centur\.

– R.2 Mc + R 22 Tc – `ntre Cons(iliul) de Stat [i C.C. – Pia]a
Palatului.
(Ora) 9.10 – Slobozia a plecat.
(Ora) 9.15 – R.2 Mc. a plecat.
(~n acest loc pe caietul Documentar pentru ciorne, copert\
ro[ie, apare o nota]ie `n plus): Olteni]ei – mi[care – Centru Bv.
M\r\[e[ti – Pia]a Republicii.
(Ora) 9.25 – R7Mc. – s\ fie preg\tit pentru Ploie[ti.“229
~n caietul Documentar pentru ciorne (copert\ ro[ie), generalul

Voinea mai noteaz\ [i o informa]ie care `l privea direct: „09.00 gl.
Eftimescu – ordonat ca subsemnatul s\ m\ prezint la CC – PCR
la pre[edinte...“ Voinea `[i va lua pistoletul. Dup\ momentul `n
care Milea s-a `mpu[cat – `ntre orele 09.25 [i 09.35 –, Voinea `[i
va pune cartu[ele `n cizme, convins [i el ca mul]i al]ii c\ Milea a
fost `mpu[cat din ordinul lui Ceau[escu [i atunci [i-a luat aceast\
m\sur\ de precau]ie. Nici un ofi]er `ntreg la minte nu mai miza
atunci pe Ceau[escu [i to]i c\utau o solu]ie, o veste c`t de mic\
despre rezolvarea situa]iei critice `n care fusese b\gat\ Armata
`nc\ o dat\. Dar cronologia de mai sus arat\ c\ misiunile pe care
le primiser\ deja unit\]ile chemate la Bucure[ti vizau zone cen-
trale ale ora[ului, nu sta]ionarea `n caz\rmi. Acest lucru s-a `nt`m-
plat mai t`rziu, din ordinul generalului St\nculescu, transmis prin
echipa de transmisiuni din CC. Avem convingerea c\ Milea nu a
dat nici un ordin de `nt`rziere a sosirii e[aloanelor. Asta este o
legend\ fabricat\ pentru imaginea Milea-erou. Este `ns\ perfect
posibil s\ fi dat ordin verbal s\ nu se trag\ [i s\ nu se r\spund\ la
provoc\ri. ~ns\ ordinele de lupt\ ale ministrului Ap\r\rii au fost
valabile pentru `ntreaga ]ar\, iar dup\ ce Ceau[escu a spus la tele-
conferin]a din 21 decembrie, ora 18.00, c\ este stare de r\zboi,
Milea a transmis ordinul ca atare, f\r\ s\ existe nici cea mai ele-
mentar\ form\ legal\. Declara]ia colonelului Zeca de la Timi[oara
nu ne las\ nici un loc de interpretare: „~n dup\-amiaza zilei de
229 Ibidem, p. 112.

21 decembrie 1989, ministrul Milea, ]in`nd seama [i de eveni-

mentele `n curs de desf\[urare din Bucure[ti, c`t [i din alte loca-
lit\]i, a `nt\rit ordinul dat de «alarm\ de lupt\», subliniind c\ este
necesar ca toat\ tehnica blindat\ s\ stea `n coloana de a[teptare la
por]ile unit\]ilor [i c\ toate unit\]ile sunt `n stare de alarm\ gene-
ral\, ordin care a fost retransmis `ntocmai la toate e[aloanele. Din
c`te am `n]eles eu, ulterior, acest ordin s-a dat cu inten]ia de a se
trece `n caz de nevoie la paza frontierei. Se punea chiar problema
unei mobiliz\ri generale, ceea ce era imposibil de realizat. Oricum,
`n noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, toate for]ele Ministerului
Ap\r\rii Na]ionale din ora[, din jude] [i din jude]ele limitrofe au
fost `n stare de r\zboi“230. De[i se scrie cu insisten]\ despre ame-
nin]area militar\ extern\, Ceau[escu nu aminte[te niciodat\ de ea `n
numeroasele sale interven]ii din [edin]e, teleconferin]e, la televizor
[i la miting. Exist\ apoi un caz [i mai clar, cel de la Cluj-Napoca.
Dup\ teleconferin]a de la ora 18.00 – moment crucial pentru
`n]elegerea escalad\rii crizei `n ]ar\ –, teleconferin]\ la care – s\ nu
uit\m! – primul-secretar de la Cluj-Napoca, Ioachim Moga, cere
introducerea „st\rii de necesitate“ [i `n jude]ul s\u, generalul Topli-
ceanu, comandantul armatei din Transilvania, a trecut printr-un
moment similar. ~n 17 decembrie, el prime[te ordin de la Milea s\
procedeze la „organizarea unor subunit\]i care, la indica]ia primu-
lui-secretar de partid al jude]ului s\ intervin\ pentru paza sediilor, a
unor cl\diri publice, preciz`ndu-mi c\ se impune ap\rarea acestora
de atacurile unor «terori[ti» veni]i `n Cluj din afara ]\rii, c`t [i a
unor persoane «turbulente»“231. Dac\ ordinul ar fi fost legal `n ba-
za decret\rii [i proclam\rii st\rii de necesitate, misiunea era co-
rect\. ~n diminea]a de 21 decembrie, Ioachim Moga [i Constantin
Nicolae, trimis din partea CC, ì cer lui Topliceanu ca unit\]ile mi-
litare „s\ ac]ioneze `n Cluj `n a[a fel `nc`t s\ `mpiedice ie[irea
muncitorilor din unit\]i(le economice, n.a.) [i afluirea acestora pe
230 CSJ.SM, Dosar nr. 6/1990, Audiere martor colonel Zeca Constantin din
09.06.1990, p. 10.
231 Procuratura României. Procuratura Militar\ Cluj, Dosar nr. 14/P/1990, Decla-
ra]ie inculpat general-colonel Topliceanu Iulian, 13 februarie 1990, p. 1.
c\ile de acces spre pie]ele din centrul ora[ului“232. Topliceanu

refuz\, deoarece nu primise ordin de ie[ire din misiunea corect\ –
paza sediilor –, pentru a-[i desf\[ura for]ele pe str\zi cu scopul de a
bloca deplasarea manifestan]ilor. Acesta trebuie s\ fi fost motivul
real pentru care Ioachim Moga a cerut `n timpul teleconferin]ei de
la ora 18.00 decretarea st\rii de necesitate [i la Cluj. Ar fi existat
temeiul legal pentru ie[irea trupelor lui Topliceanu pe str\zi.
Ceau[escu ì spune c\ nu e nevoie. Cum au ajuns trupele lui
Topliceanu pe str\zi, astfel `nc`t s\ se `nt`mple tragedia, inclusiv
scena r\nirii ofi]erului Dando [i a actorului Neme[? R\spunsul este
simplu: generalul Milea i-a dat ordin expres pe linie militar\ s\
scoat\ trupele `n ora[ [i s\ blocheze afluirea manifestan]ilor, ordin
ilegal pentru care generalul Topliceanu `nc\ mai este inculpat `n
procese. Ca [i la Bucure[ti, nu exista instituirea legal\ nici a st\rii
de necesitate, nici a celei de r\zboi. Erau ordine neconstitu]ionale [i
ilegale aruncate de Ceau[escu, dar pe care Milea le-a transmis
`ntocmai. S\ fi fost Milea, `n fa]a gestului de a ie[i din joc,
con[tient de gravitatea faptelor sale [i de vinov\]ia imens\ pe care
o avea, at`t pentru situa]ia ilegal\ `n care a pus Armata ]\rii, c`t [i
pentru victimele omene[ti rezultate din aceasta? Milea a tergiversat
executarea unui ordin de foc `n plin pentru `mpr\[tierea manifes-
tan]ilor [i distrugerea baricadei p`n\ a fost pus `n situa]ia critic\ de
a alege, fiind probabil `ncadrat de Ilie [i Andru]a Ceau[escu, drept
martori c\ d\ ordinul de foc. Milea a dat ordine de concentrare a
for]elor, dar a ocolit ordinele lui Ceau[escu de executare a focului
`n plin p`n\ n-a mai putut, g\sind solu]ia care ]inea loc unui act de
curaj, de altfel `n conformitate cu misiunea na]ional\ a Armatei –
de a se afla `n slujba poporului [i de a sluji interesele acestuia. La
acea or\ popula]ia din mai multe ora[e mari [i din Bucure[ti afluia
`n mas\ spre centru, `ndrept`ndu-se spre Comitetele Jude]ene de
Partid [i spre cl\direa CC.
Dup\ ora 08.30, abia ie[it din [edin]a fulger, Nicolae Ceau[escu
cere ma[ina pentru a se duce acas\. Motivul a fost degradarea st\rii
232 Ibidem, p. 2.
de s\n\tate, fizic\ [i psihic\, nevoia de odihn\ [i administrarea

medicamentelor pentru tratarea diabetului. Unul dintre aghiotan]ii
s\i, B\la[a, ì spune `ns\ c\ nu se poate deplasa `n siguran]\, pentru
c\ sunt grupuri de muncitori `n deplasare pe strad\. Speriat\, Elena
Ceau[escu `[i sun\ copiii [i ì cheam\ la ea233.
~n urm\toarele ore Nicolae Ceau[escu va ac]iona sub efectul

degrad\rii rapide a st\rii de echilibru fizic [i psihic a corpului
s\u, al diminu\rii pe fond de criz\ diabetic\ [i de stres a capa-
cit\]ii sale de g`ndire. Prezen]a profesorului Mincu `n cl\direa
CC s-a datorat acestei situa]ii.
~n acea diminea]\ s-au petrecut cu rapiditate o serie de fapte

`nc\ tulburi, `mpiedicarea postrevolu]ionar\ a accesului la docu-
mentele din arhivele MApN favoriz`nd men]inerea confuziei [i
dezorient\rii asupra evenimentelor. A[a cum a fost reconstituit\
mi[carea diferi]ilor participan]i activi la represiune `n diminea]a de
22 decembrie 1989, r\m`ne ca extrem de important\ refacerea c`t
mai exact\ a cronologiei. Mai mul]i martori (`ntre care Postelnicu
[i Vlad) plaseaz\ [edin]a din acea diminea]\ la ora 08.00. Nu poate
fi, deoarece generalul Milea continu\ s\ transmit\ ordine prin gru-
pa de comunica]ii dup\ aceast\ or\. Ora 08.30 pare mai plauzibil\,
deoarece explic\ [i timpul relativ scurt trecut de la terminarea
[edin]ei la sinuciderea lui Milea (09.30-09.35), av`nd `n vedere
durata [edin]ei (20–30 minute), c\ a trecut mai `ntì pe la grupa
operativ\, apoi a urcat la etajul 6, iar din cabinetul colonelului P`r-
c\l\bescu a dat telefon. Comisia senatorial\ plaseaz\ mini[edin]a
CPEx la ora 09.00, ceea ce pare a fi prea t`rziu, pentru cele 20–30
de minute, durata ei, precum [i pentru mi[c\rile lui Milea de dup\
ie[irea din [edin]\. Mai este un am\nunt care trebuie luat `n calcul
[i anume faptul c\ durata [edin]ei apreciat\ de mai mul]i partici-
pan]i la 20–30 de minute trebuie nuan]at\, av`nd `n vedere faptul c\
Milea a ie[it din ea `nainte ca aceasta s\ se termine, a fost trimis cu
233 Arh. SR, Stenograma nr. 40/7 februarie 1994, Audiere Hîrj\u Mihai, p. 28.
injurii, gonit de Ceau[escu s\ aduc\ unit\]ile de tancuri `n centru,

dar, dup\ plecarea lui, [edin]a a mai continuat c`teva minute. Ce
mai [tim este c\ declara]ia ofi]erilor din grupa operativ\ – `ntre care
maior Rafailescu – cum c\ Milea ar fi dat ordinul „s\ nu se trag\ `n
mul]ime, s\ nu se r\spund\ la provoc\ri, militarii s\ r\m`n\ grupa]i
l`ng\ tehnic\“, iar c\ ofi]erii ar fi „transmis imediat ordinul“234 nu
are nici p`n\ ast\zi vreun suport documentar. Dimpotriv\, docu-
mentele MApN autentice, documentele originale, nu Sinteza `ntoc-
mit\ tot de cei care au fost `n CC [i trimis\ Comisiei, arat\ c\
ordinele de afluire a trupelor spre centru au continuat [i dup\ ora
09.00. Asta se contrazice total cu declara]iile ofi]erilor din grupa
operativ\ despre transmiterea unui ordin al lui Milea contrar celor
cerute de Ceau[escu. ~nc\ o dat\ – nu trebuie confundate for]ele din
Garnizoana Bucure[ti realarmate [i rechemate `n Centru de mi-
nistrul Milea, cu unit\]ile blindate chemate din teritoriu. Acestea din
urm\ au fost oprite pe direc]ia {oseaua Olteni]ei-{oseaua Viilor, `n
mi[care, intrate deja `n Bucure[ti, abia de generalul St\nculescu.
Cronologia propus\ de Comisia senatorial\ (Sergiu Nicolaescu) este
`n bun\ m\sur\ eronat\ (ordinul generalului St\nculescu este plasat
la ora 10.45, `n loc de 10.07; chiar Sergiu Nicolaescu afirm\ c\ „`n
jurul orei 10.00 coloana de blindate revenea pe bulevard spre Pia]a
Roman\. Cu zece minute `nainte, de la ferestrele blocurilor din zona
blocurilor cet\]enii au scos aparatele de radio care anun]au moartea
ministrului ap\r\rii na]ionale...“235, fixarea `n timp a acestor eveni-
mente reale indic`nd c\ totul s-a produs o or\ mai t`rziu – 10.51 –
anun]ul la radio, 11.00 – manevra blindatelor).
Serviciul Român de Informa]ii introduce `n cronologia acelor
`nt`mpl\ri dramatice un fapt straniu, pe care nu-l explic\ [i nici nu-l
comenteaz\: „Pe data de 22 decembrie 1989, `n jurul orei 09.00,
general-locotenent Eftimescu Nicolae l-a primit `n sediul MStM pe
ata[atul militar C.F.A.U. (reprezentan]a la Bucure[ti a Comanda-
mentului For]elor Armate Unite din OTV, n.a.), contraamiral
234 Arh. SR, Raportul Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate în re-
volu]ia din decembrie 1989, vol. 1, p. 184.
235 Ibidem, p. 185.
Mihailov, cu care a purtat o discu]ie de aproximativ 30 de minute.

La `ntrevedere a participat [i Mircea Dumitru, [eful Biroului special,
ca translator de limb\ rus\, iar maiorul Lungu Gheorghe, ofi]er `n
cadrul aceluia[i birou, a asigurat protec]ia. Acela[i general Efti-
mescu Nicolae, revenind de la sediul fostului CC al PCR (cam cu o
jum\tate de or\ `nainte de decolarea elicopterului cu care a fugit
cuplul Ceau[escu), a fost `nso]it de un grup de patru civili, care au
r\mas `n a[teptare la punctul de control“236. Acest contact cu ofi-
cialii militari sovietici de la Bucure[ti este supus oric\rei ipoteze.
Vom alege trei: Eftimescu a ac]ionat din ordinul lui Ceau[escu pen-
tru a fi oprit\ opera]iunea militar\ neconven]ional\ declan[at\ de
for]ele speciale ale URSS `n România; Eftimescu a ac]ionat din
ordinul generalului Ilie Ceau[escu, cel care sus]inea cu t\rie, inclu-
siv `n fa]a fratelui s\u, necesitatea unei ced\ri `n fa]a opera]iunii
sovietice; Eftimescu a ac]ionat ca urmare a unei `n]elegeri preala-
bile cu sovieticii sau a luat o ini]iativ\ personal\ pentru a ajunge la
o `n]elegere cu ei, care ulterior s-a transformat `n cooperarea sovi-
eto-român\ a grupului restr`ns care a declan[at fenomenul terorist.
Aceast\ ultim\ ipotez\ este `nt\rit\ de faptul c\ generalul
Eftimescu era `n lucru ca agent GRU, Securitatea av`nd b\nuieli
asupra unor contacte directe de spionaj [i tr\dare `n timpul unor
[edin]e ale Tratatului de la Var[ovia.
Sinuciderea generalului Vasile Milea a fost reconstituit\ destul
de fidel de senatorul Sergiu Nicolaescu237. Dup\ ora 09.00, proba-
bil 09.10, generalul Milea s-a dus `n biroul colonelului P`rc\l\bescu,
al G\rzilor patriotice. A intrat `nso]it de c\pitanul V\t\m\nescu, `n
fa]a c\ruia a avut o desc\rcare nervoas\, izbucnind `n pl`ns, spun`n-
du-i aghiotantului „Nu mai pot! Ce, eu sunt c\l\u s\ trag `n popor?“
Apoi i-a cerut acestuia s\-i comunice [efului s\u de cabinet, Barbu,
c\ are dou\ cecuri `n fi[et care s\ fie date nepo]ilor s\i. L-a chemat
pe colonelul P`rc\l\bescu, dar p`n\ s\ intre acesta a ie[it `n holul
236 Arh. SR, Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informa]ii privind
evenimentele din decembrie 1989, cap. Decembrie ’89 la Bucure[ti, pp. 15-16.
237 Sergiu Nicolaescu, Sergiu Nicolaescu acuz\! Ed. PRO, Bucure[ti, 1998, pp.
209-243.
mare [i a cerut o centur\ cu pistolet. Singurul care avea a[a ceva era
c\pitanul Tufan. La insisten]ele ofi]erilor superiori, acesta ì va da
pistolul lui. ~n continuare, Milea a cerut o coal\ de h`rtie, probabil
pentru a scrie un ultim cuv`nt. A reintrat `n birou [i a avut o con-
vorbire telefonic\ cu [eful s\u de cabinet: „Mi-a zis: «De ce nu e[ti
aici?» Eu i-am r\spuns: «Nu mi-a]i cerut dumneavoastr\ s\ nu mai
vin de la minister?» El a r\spuns: «{tiu, m\i copile, dar trebuia s\
fii aici cu mine» Eu: «Dac\ ordona]i, m\ urc `n ma[in\ [i vin ime-
diat» El: «Las\, nu mai este nevoie...»“ Reconstituirea arat\ c\ nu a
existat `n acel interval orar o convorbire cu so]ia, a[a cum s-a
acreditat recent. Ofi]erii de la cabinetul din cl\direa CC arat\ to]i
c\, la aproximativ un minut dup\ ce a ie[it P`rc\l\bescu din birou,
s-a auzit o `mpu[c\tur\. Dup\ toate probabilit\]ile [i pe baza date-
lor furnizate de Procuratura Militar\, generalul Vasile Milea [i-a
descheiat vestonul, pentru ca `nsemnele militare s\ nu opreasc\
traiectoria glon]ului, a sprijinit pistolul cu patul pe mas\, ]in`ndu-l
cu o m`n\ [i `ndrept`nd ]eava spre piept. Glon]ul a p\truns prin
corp [i a lovit speteaza scaunului. Imediat dup\ impact, ministrul
s-a retras de pe scaun pe canapeaua din spatele s\u (distan]\ 0,76
m) [i s-a lungit acolo. ~n aceast\ pozi]ie a fost g\sit `n agonie de
ofi]erii s\i. ~mpu[carea nefireasc\ `n piept a unui militar a creat
suspiciuni, pe bun\ dreptate. Nimeni nu a pus `ns\ `n calcul ipoteza
unei tentative de autor\nire, `n speran]a unei supravie]uiri. Conform
medicilor speciali[ti [i psihiatrilor, ea este specific\ indivizilor care
`ncearc\ fuga de r\spundere printr-un gest spectaculos, pe m\sura
gravit\]ii vinov\]iei sale. S-a acreditat `n mod eronat ideea c\ Milea
s-a `mpu[cat `n inim\, `ns\ Raportul de constatare medico-legal nr.
A3/3045/09.01.1990 arat\ c\ glon]ul tras de Milea „a penetrat `n
regiunea hemitoracelui st`ng, produc`nd hemoragie intern\ masiv\,
ca urmare a intersect\rii pediculului pulmonar“238. Glon]ul a lovit
artera pulmonar\. Ion Coman, `n virtutea experien]ei sale militare,
sus]ine ipoteza autor\nirii pentru a se scoate din joc, un fel de picior
`n ghips, dar mult mai periculos, pentru c\ [i situa]ia lui Milea era
238 Ibidem, p. 234.

mai grav\. O alt\ versiune este cea exploatat\ dintr-un dialog repro-
dus de ofi]erul Stoica de la T`rgovi[te. ~ntreb`ndu-l pe Ceau[escu ce
s-a `nt`mplat cu Milea, Ceau[escu ar fi r\spuns: „I-am zis c\ este un
tr\d\tor [i c\ este condamnat la moarte [i a plecat `nso]it de doi
care... l-au dus `ntr-o camer\“, moment `n care Elena Ceau[escu a
intervenit brusc: „Nicule, taci!“. Ofi]erii din CC nu confirm\ a[a
ceva, c\ ar fi fost `ncadrat de doi militari [i dus `ntr-o camer\.
Membrii CPEx prezen]i la [edin]a de la ora 08.30 nu confirm\ c\
Ceau[escu l-ar fi declarat tr\d\tor [i c\ l-ar fi condamnat la moarte.
Chiar presupun`nd c\ a fost executat, acest act nu putea fi f\cut, `n
condi]iile concrete de atunci, dec`t de ai lui, de ofi]erii superiori ai
MApN care se aflau la cabinetul lui.
Motivele gestului de sinucidere ales de generalul Vasile Milea
nu sunt greu de g\sit:
– a fost min]it de Ceau[escu `n cazul Timi[oara, descoperind
mai t`rziu, `n noaptea de 17 decembrie sau `n 18 decembrie, c\ a
executat ordine neconstitu]ionale [i ilegale;
– a fost `n permanen]\ presat cu un adev\rat interogatoriu din
partea lui Nicolae [i Elena Ceau[escu dac\ „serve[te cauza“, Milea
dovedindu-se fidel sau, cu o formul\ mai moderat\, incapabil de
tr\darea lui Ceau[escu;
– a avut mustr\ri de con[tiin]\ dup\ ce i s-a raportat situa]ia
real\ de la Timi[oara (78 de mor]i [i peste 200 de r\ni]i), dar mai
ales c\ represiunea de acolo nu a reu[it, mul]imea fiind `n strad\ `n
ziua de 20 decembrie;
– a sperat `nc\ din ziua de 19 decembrie c\ se va apela la o
solu]ie politic\, `nvestindu-[i `ncrederea `n capacitatea lui D\s-
c\lescu [i Bobu de a rezolva problema de la Timi[oara;
– a constatat cu groaz\ cum escaladeaz\ situa]ia de la Bucure[ti,
mai ales cea de la Inter, [i a `ncercat s\ manevreze demonstrativ
mai multe for]e pentru a-l impresiona pe Ceau[escu, `n speran]a c\
nu va trebui s\ ordone din nou deschiderea focului;
– a ordonat distrugerea baricadei [i dispersarea manifesta]iei de
la Inter, constat`nd [i consecin]ele `n mor]i [i r\ni]i ale ordinului
s\u (nu are importan]\ cine a tras, Milea fiind comandant unic [i
responsabil);
– a fost din nou presat [i, `n diminea]a de 22 decembrie, injuriat
de Ceau[escu, pentru a for]a aducerea unor trupe noi, combatante,
neadaptate situa]iei de pe str\zile Bucure[tilor, unde militarii adop-
taser\ o pozi]ie inactiv\ fa]\ de mul]ime;
– a aflat c\ mi[carea popula]iei – adic\ revolta popular\ – s-a
declan[at `n mai multe localit\]i din ]ar\ [i c\ `n unele locuri din
Bucure[ti oamenii s-au urcat pe tehnic\, situa]ie peste puterile lui
de rezolvare;
– a avut `n fa]\ imaginea unui m\cel generalizat, la nivel de
]ar\, pe care omene[te nu-l putea provoca;
– nu a avut tr\s\turile de t\rie [i luciditate pentru a accepta
oferta generalului Vlad pentru o lovitur\ de palat, a[a cum va pro-
ceda `n c`teva minute generalul St\nculescu, f\r\ nici o sugestie;
– `n plan strict personal a primit cel pu]in dou\ lovituri dure:
declararea sa ca tr\d\tor (CPEx-ul din 17 decembrie) [i permanen-
ta amenin]are c\ va fi demis sau executat; aducerea generalului
St\nculescu pentru a-l `nlocui, Milea [tiind foarte bine c\ Ceau-
[escu avea obiceiul s\ g\seasc\ vinova]i dup\ ce sc\pa dintr-un
moment greu; `n orice situa]ie, indiferent de rezultatul crizei, el ar
fi fost sacrificat.
Aceast\ ultim\ motiva]ie nu era [i nu este marginal\. ~ntre mi-

nistrul Milea [i generalul St\nculescu exista o rivalitate mocnit\,
nemanifest\, dar bine cunoscut\ `n minister. Adep]ii teoriei unei
conspira]ii conduse de Nicu Ceau[escu au lansat, `n interiorul aces-
tei ipoteze nerealiste, [i informa]ia c\ generalul Olteanu a fost raco-
lat de sovietici cu ocazia unui incident petrecut la Moscova `nainte
de 1987. Este o confuzie cu Milea. ~n timpul unei delega]ii oficiale
la Moscova, generalului Vasile Milea i s-a f\cut r\u, a fost internat
`ntr-un spital [i tratat de medici sovietici. Pe baza informa]iilor pri-
mite de la surse ale Securit\]ii plasate `n conducerea Armatei (posi-
bil chiar St\nculescu), Tudor Postelnicu, care pe vremea aceea era
[eful Securit\]ii, a f\cut un caz destul de zgomotos la Cabinetele 1
[i 2, afirm`nd c\ Milea a fost racolat de sovietici cu aceast\ ocazie.

Ceau[escu a trecut peste acest incident, care trebuie s\ fi avut cel
pu]in dou\ consecin]e: b\nuiala lui Milea c\ `n apropierea lui se
afl\ un informator al Securit\]ii (este posibil s\-l fi indicat pe
St\nculescu) [i plata prin devotament c\tre Ceau[escu pentru ges-
tul f\cut. Nu trebuie s\ excludem din numeroasele convorbiri en
tête-à-tête din aceast\ perioad\ (16-22 decembrie 1989) `ntre
Ceau[escu [i Milea, evocarea de c\tre dictator a momentului de la
Moscova, chinuindu-l probabil cu `ntreb\ri [i dubii asupra loiali-
t\]ii [i patriotismului s\u. Generalul Niculae Spiroiu, ministru al
Ap\r\rii `n perioada 1991–1994, va declara autorului `n ziua de
14 iunie 2005: „Nu trebuie s\ uit\m nici o clip\ c\ Ceau[escu era
puternic marcat de soarta lui Jivkov. Felul `n care `l `ndep\rtase
Djurov, cum preluase acesta conducerea Bulgariei [i asculta de
sovietici, l-au urm\rit pe Ceau[escu `n toate zilele acelea. Era cu
ochii pe Armat\“.
~n orice circumstan]e, Milea este victima lui Ceau[escu. Milea
`l invidia pe St\nculescu [i pentru `ncrederea acordat\ de cuplul
dictatorial lui St\nculescu – aducea 500 de milioane de dolari pe
an `n ]ar\! –, dar [i pentru stilul s\u de activitate, puternic
rela]ionat `n str\in\tate, mai ales `n Occident. Este posibil ca [i
trimiterea lui St\nculescu la Timi[oara – ordin f\r\ nici o ra]iune
militar\, sub acoperirea ideii de a supraveghea situa]ia unit\]ilor
economice cu conducere militar\, de[i acolo era Gu[\ – s\ fi fost o
tentativ\ a ministrului de a-l implica [i totodat\ de a-l `ndep\rta de
locul deciziilor – Bucure[ti. Chemarea generalului St\nculescu la
Bucure[ti de c\tre Nicolae Ceau[escu – asupra faptului c\ Ceau-
[escu l-a chemat, prin Silviu Curticeanu, [i nu Milea cum sus]ine
generalul St\nculescu, exist\ probe suficiente – a avut f\r\
`ndoial\ un impact asupra generalului Milea, acesta fiind probabil
convins c\, indiferent de sf`r[itul crizei, va fi declarat vinovat de
tot ce s-a `nt`mplat. De asemenea, nici chemarea generalului Chi-
]ac la Bucure[ti nu a fost `nt`mpl\toare, deoarece acesta era, de fapt,
comandantul Garnizoanei Bucure[ti. Doi martori importan]i s-au
aflat la cabinetul lui Nicolae Ceau[escu [i au surprins secven]ele
acestui joc f\cut de Ceau[escu. Mihai H`rj\u a explicat motivul

chem\rii lui St\nculescu:
„Dl R\boac\: De ce crede]i c\ Nicolae Ceau[escu a apelat

chiar la St\nculescu? Dup\ ce criterii crede]i c\ l-a ales s\ discute
cu el?
Dl H`rj\u: Aici, v\ spun, `mi scap\ argumentele. P\rerea mea
este c\ nu mai avea `ncredere `n comanda armatei la ora respec-
tiv\. Dar `n momentul c`nd l-a chemat pe St\nculescu – Milea
fiind aici – [i apoi, neput`nd veni St\nculescu, `l cheam\ pe Ilie
Ceau[escu, care era tot un adjunct, dvs. pute]i s\ pune]i cap la cap
toate acestea [i s\ concluziona]i.
Dl R\boac\: Nu le spune]i dvs.? {ti]i c\ l-a chemat de la Ti-
mi[oara...
Dl H`rj\u: ~l chemase seara; eu nu [tiam c\ `l cheam\...
Dl R\boac\: A doua zi l-a invitat aici.
Dl H`rj\u: A doua zi mi-a spus s\-l chem la birou la Ceau-
[escu.“239
Pe lista motivelor lui Ceau[escu, pentru care i-a chemat pe cei

doi generali, putem pune [i convingerea c\, prin implicarea lor `n
represiunea de la Timi[oara, vor avea determinarea [i experien]a s\
comande [i represiunea de la Bucure[ti. Pe pia]a specula]iilor mai
circul\ [i versiunea deschis\ de relatarea ofi]erilor de la T`rgovi[te,
care au stat de vorb\ cu Ceau[escu `n captivitate. ~n leg\tur\ cu
generalul Vasile Milea, acesta a afirmat c\ „i-am dat ni[te ordine
de seara referitor la paza palatului. Toat\ noaptea s-au mi[cat tan-
curile de n-am putut s\ m\ odihnesc [i diminea]a, c`nd m-am scu-
lat, nu era nici unul `n fa]a palatului. {i atunci l-am chemat la
mine, am avut o discu]ie foarte aprins\ cu el, i-am dat ordin ce tre-
buie s\ fac\ `n continuare [i a plecat la el la birou. Ulterior am aflat
c\ s-a sinucis“. Este posibil s\ fie un defect de percep]ie sau o con-
fuzie venit\ din deform\rile amintirilor, pentru c\ blindatele nu au
239 Arh. SR, Stenograma nr. 40/7 februarie 1994, Audiere Hîrj\u Mihai, pp. 50-51.
p\r\sit dispozitivul de paz\ al CC-ului (nu de Palatul Republicii era

vorba), dec`t ca urmare a ordinelor date de generalul St\nculescu
dup\ ora 10.07. La ora 06.30, c`nd s-a trezit Nicolae Ceau[escu, [i
mai t`rziu, blindatele erau `n pia]\. Ceea ce i-a cerut Ceau[escu lui
Milea la [edin]a de la ora 08.30 a fost s\ aduc\ din provincie
coloanele de blindate pentru a `nconjura cl\direa CC cu ele [i a
trage `n muncitorii care veneau spre Centru dinspre platformele
industriale. Prin urmare, Nicolae Ceau[escu i-a min]it [i pe ofi]erii
care `l p\zeau la T`rgovi[te. Ar fi fost [i greu de crezut c\ acest
individ meschin spunea adev\rul.
Cazul Vasile Milea
Asupra personalit\]ii lui Vasile Milea s-a dat o b\t\lie emo-

]ional\, complet lipsit\ de argumente logice sau sprijinite pe docu-
mente. Pe de o parte, sinuciderea lui a fost exploatat\ de Armat\
pentru a acredita conflictul `ntre institu]ie [i Ceau[escu (n-a existat,
este o inven]ie). Mul]i revolu]ionari [i apoi oameni politici au preluat
versiunea unui Milea-erou, at`t pentru a sus]ine nevinov\]ia Armatei,
dar [i pentru a-[i asigura sprijinul ei. Pe de alt\ parte, un num\r
infim de revolu]ionari, to]i de la Timi[oara, `l acuz\ de crime, dar
numai pentru ordinele pe care le-a transmis `n Banat. Vocea lor
r\m`ne [i ast\zi izolat\ [i neauzit\. ~n realitate, generalul Vasile
Milea este al doilea personaj, dup\ Nicolae Ceau[escu, vinovat de
crime `n form\ calificat\. Dac\ ar fi trebuit s\ fie cineva executat
l`ng\ so]ii Ceau[escu, acesta era Vasile Milea. Cazul s\u este `ns\
extrem de complicat, cobor`nd cu problematica sa p`n\ `n ad`ncurile
analizei psihologice.
Vasile Milea a avut o rela]ie foarte apropiat\ cu Nicolae Ceau[escu,
ofi]erul fiind unul din oamenii de `ncredere [i la care ]inea foarte mult.
Numeroase dovezi venite de la activi[ti ai CC, precum [i de la generali
ai Armatei [i Securit\]ii arat\ c\ Ceau[escu avea o sensibilitate amical\
fa]\ de Milea. Totul a `nceput `n prim\vara anului 1962, c`nd, ca
urmare a izbucnirii unor r\scoale ]\r\ne[ti `n c`teva sate din regiunea
Arge[, Nicolae Ceau[escu ar fi fost implicat `n represiune. Dup\ mai

mul]i ani, devenind [ef al MStM, Vasile Milea i-a povestit acest episod
ministrului Ap\r\rii, generalul Constantin Olteanu:
„Constantin Olteanu: (...) Eu aflasem chiar de la generalul
Milea povestea episodului din 1962 de la Pite[ti. Se produsese o
r\scoal\ `n c`teva sate din Arge[, din cauza colectiviz\rii, [i
Ceau[escu s-a dus la Pite[ti s\ rezolve situa]ia. Colonelul Vasile
Milea, comandantul {colii de ofi]eri de tancuri din garnizoan\, a fost
convocat la Comitetul Raional de Partid, unde se afla Nicolae Ceau-
[escu, atunci secretar al CC al PCR. Ceau[escu i-a cerut lui Milea s\
foloseasc\ tancurile pentru rezolvarea situa]iei create. O cerin]\ care
nu putea fi refuzat\. Milea s-a conformat. Probabil c\ sunt [i
exager\ri. Nu s-a intervenit, dar atunci s-au cunoscut Ceau[escu [i
Milea. A rezultat c\ Ceau[escu se sim]ea legat de episodul \sta.
AMS: Adic\ era omul care scotea imediat tancurile, ca `n de-
cembrie 1989, f\r\ s\ mai `ntrebe de lege.
CO (ironic): A[a rezulta. (...) ~n 1983 a venit la mine Militaru;
lucrase la Cluj, unde era [ef de stat major Milea, [i Militaru era
comandant de armat\. C`nd l-a numit `n 1965, `n iulie, `n locul lui
Coman pe Militaru comandantul armatei, pe Milea l-au adus [ef de
stat major [i au lucrat p`n\ c`nd a venit Militaru `n 1969 comandan-
tul armatei de la Bucure[ti, [i Milea a r\mas comandantul armatei
de la Cluj, `n locul lui. P`n\ `n 1978, c`nd l-a luat [i l-a numit la...
{i Militaru a venit la mine [i mi-a spus: «Ce-l ]ii b\ p-\sta aici? Nu
e bun de nimic». Mi-a displ\cut.
AMS: Atunci s\ spun eu ce nu vre]i s\ rosti]i dvs. Milea era
]inut [i urcat `n func]ii datorit\ rela]iei personale din trecut cu
Ceau[escu. Puseser\ tancurile `mpreun\ pe ni[te ]\rani. S\
spunem adev\rul.
CO: Cred c\ \sta era unul din motive. Ce era s\ fac? S\ ne
`n]elegem: Milea era un ofi]er bun, am colaborat bine cu el, dar,
acolo unde politicul se amestec\ `n Armat\, `ncep problemele. Eu
nu am vrut s\ ridic aceast\ problem\ `n fa]a lui Ceau[escu. C`nd
mi-a spus Postelnicu: «Vezi c\ `l `mpinge s\-]i ia locul», eu am
r\spuns: «Cine m-a numit are dreptul s\ [i revoce ordinul, s\ m\
schimbe. Nu pot s\ m\ duc [i s\ previn aceast\ chestiune». {ti]i

ce i-am spus lui Ceau[escu la schimbarea mea? C\, m-a `ntrebat
ce p\rere am. I-am spus: «Cred c\ ve]i avea cu el probleme politi-
co-militare». Atunci, Nicolae Ceau[escu a afirmat: «Va trebui s\-l
ajut\m!». Eu nu am pus `n discu]ie c\ nu se pricepe la probleme
militare, c\ nu era corect, dar i-am spus c\ va avea probleme la
limita dintre aspectele politice [i cele militare, unde se `mbin\
lucrurile astea. {i, vede]i, exact asta s-a `nt`mplat `n ’89! Unde se
`mbin\ politicul cu militarul s-a `ncurcat situa]ia. «{i [ef de Stat
Major ar trebui – spune el..., el discutase cred duminic\ cu Milea,
numai un prost nu putea s\ nu priceap\ de ce m-a chemat pe mine
la urm\... – un general t`n\r – zice Ceau[escu –, [eful Statului
Major». Zic: «Cel mai t`n\r general acum este generalul Gu[\
{tefan, 46 de ani, comandantul Diviziei 6 tancuri, dar s\ [ti]i c\
nu are nici minte [i nici fa]\ pentru func]ia asta». Preg\tirea [i
experien]a lui au ie[it `n eviden]\ la Timi[oara `n decembrie
1989, c`nd, duc`ndu-se la Divizia 18 Mecanizat\, a dovedit c\ el
face ce [tie [i nu ce trebuie, `n calitate de [ef al MStM.
AMS: Ce reac]ie a avut Ceau[escu?
CO: S-a sup\rat. A replicat: «Las\, c\ o s\ g\sim noi unul care
s\ corespund\». Decizia era `ns\ luat\.
AMS: Era cumva propus de Elena Ceau[escu, a[a cum se
zvone[te?
CO: Nu cred, nu. Cred c\ Milea l-a propus. L-a avut elev la Pi-
te[ti, apoi comandant de pluton la {coala militar\, `l cuno[tea, era
un tanchist foarte capabil. Probabil c\ la mijloc era [i problema din
trecut. Precizez `nc\ o dat\ c\ povestea din Arge[ mi-a fost relatat\
de Milea `nsu[i. Ceau[escu i-ar fi cerut s\ intervin\ cu tancurile, s-a
dus, dar au fost folosite doar ca mijloc de presiune, nu s-a ac]ionat.
Important este, a[a cum `mi povestea el, c\ Nicolae Ceau[escu a re-
]inut promptitudinea lui. Coinciden]\ sau nu, peste doi ani colonelul
Milea a fost numit comandantul Diviziei 6 Tancuri de la T`rgu Mu-
re[, odat\ cu `naintarea lui la gradul de general.“240
240 Interviu din 1 august 2005, în arhiva autorului.

Pe vremea c`nd era locotenent, viitorul ministru al Ap\r\rii, ge-

neral Niculae Spiroiu, se afla exact acolo, la Pite[ti, c`nd s-au
`nt`mplat evenimentele. ~n declara]ia pe care a f\cut-o autorului `n
vara anului 2005, acesta a cobor`t povestea la dimensiuni ceva mai
reduse: „Incidentul s-a produs `n 1962, prim\vara. Eram coman-
dant de pluton la {coala de subofi]eri. Gu[\, care era comandant de
companie de tancuri acolo, era parc\ plecat la Craiova; nu cred c\ a
fost implicat atunci. Eu locuiam la o gazd\ `mpreun\ cu locotenen-
tul Sterescu Tudor, comandant de companie auto. Comandantul
{colii de ofi]eri era `ntr-adev\r colonelul Milea. ~ntr-o sear\, pe la
10.00, au venit [i l-au alarmat pe colegul meu Sterescu. Avea o
motociclet\, s-a urcat pe ea [i s-a dus la unitate. S-a `ntors pe la
04.00 diminea]a. Ce se `nt`mplase? ~n {coala de ofi]eri de la Pite[ti
func]iona atunci, `n directa subordonare a ~nv\]\m`ntului militar,
cursul de recalificare ofi]eri superiori. De regul\, `n marea lor ma-
joritate, erau politruci. Comandantul cursului, colonel Emil Bulai [i
un locotenent-colonel de infanterie, Iosub pe nume, aveau or\ de
tactic\ `n teren, la o aplica]ie pe hart\ `n zona Raciu, sud Pite[ti,
rùl D`mbovnic. Pentru a marca inamicul, au folosit un transportor
blindat sovietic BTR 152, av`nd ca [ofer pe plutonierul Panait.
Ofi]erii au venit pe transportor, apoi au cobor`t pentru a face ori-
entarea. La scurt timp au ap\rut mai mul]i lucr\tori ai Securit\]ii,
anun]`ndu-i c\ `n sat a izbucnit o r\scoal\, c\ ]\ranii s-au str`ns la
Prim\rie [i protesteaz\ `mpotriva pre[edintelui cooperativei. Ei au
precizat c\ au trupe la liziera p\durii [i le-au cerut s\ le dea trans-
portorul, `n sprijin. Colonelul Bulai le-a dat transportorul. ~n timpul
misiunii, transportorul s-a `mpotmolit l`ng\ un pode] [i ]\ranii l-au
luat cu asalt, d`nd cu pietre [i cu b`te `n blindaj. Venind noaptea, nu
[i-au dat seama c\ blindatul avea partea superioar\ cu prelat\ de
p`nz\, nu cu turel\, c\ altfel ar fi devastat interiorul. S-a telefonat la
{coal\, i s-a raportat lui Milea [i acesta a ordonat deplasarea unor
autospeciale care s\ scoat\ transportorul de acolo. Acesta era moti-
vul pentru care fusese chemat colegul meu, locotenentul Sterescu.
Ajuns acolo – acum Sterescu este `n Canada –, a reu[it s\ le vor-
beasc\ ]\ranilor pe limba lor, astfel c\, p`n\ la urm\, transportorul a
fost dez`mpotmolit de ]\rani, cu boii. ~n timp ce f\ceau lucrul \sta,

a ajuns `n sat o coloan\ oficial\ de ma[ini, cu Matei Gheorghe,
prim-secretar al Regiunii Arge[, [i Nicolae Ceau[escu. Ceau[escu
s-a urcat pe treptele Prim\riei, i-a `ntrebat pe ]\rani ce vor, a aflat
c\ nu sunt mul]umi]i de pre[edintele cooperativei, l-a destituit pe
loc [i lucrurile s-au lini[tit. Nu exclud ca acest incident s\ fi fost
exagerat ulterior, iar Milea s\ fi folosit ocazia pentru a se remarca“.
Av`nd `n vedere seriozitatea celor dou\ surse, doi mini[tri ai Ap\-
r\rii, este de presupus c\ Vasile Milea a folosit acest incident pen-
tru a lansa versiunea c\ l-a salvat pe Ceau[escu dintr-o r\scoal\ a
]\ranilor, pe vremea c`nd era comandant la Pite[ti. Lui Ceau[escu ì
pl\ceau astfel de pove[ti revolu]ionare. Este `ns\ foarte clar – [i
aici m\rturiile generalului Olteanu sunt cele mai pre]ioase – c\ Ni-
colae Ceau[escu a urm\rit cu consecven]\ cariera lui Milea [i c\ `n
numeroase ocazii, dintre care unele grave, cum vom vedea, a re-
fuzat s\-l pedepseasc\. Implicat `ntr-un scandal de corup]ie, pe vre-
mea c`nd era comandantul unei unit\]i din Dobrogea, Milea este
salvat de generalul Ioni]\, fapt care `l va apropia de grupul complo-
tist de la `nceputul anilor ’80. Generalul Constantin Olteanu a avut
`n repetate r`nduri ocazia s\ constate apropierea `ntre Ceau[escu [i
Milea, inclusiv `n situa]ii de grav\ eroare:
„AMS: Au mai existat momente care v-au atras aten]ia `n re-

la]ia Ceau[escu–Milea, rela]ia care s-a finalizat prin crimele din
decembrie 1989?
CO: Da. Au existat. ~n anul 1973, la sf`r[itul unei convoc\ri pe
armat\, care a avut loc la Academia Militar\, Nicolae Ceau[escu l-a
`ntrebat pe generalul Ion Ioni]\, pe atunci ministru al Ap\r\rii: «Pe
cine `mi dai, Ioni]\, s\ pun [ef de stat major la G\rzile patriotice?
Pe Militaru sau pe Milea?» Ioni]\ a zis: «Militaru» [i, dup\ cum se
[tie, a fost numit Milea. ~ng\duin]a, poate simpatia lui Nicolae
Ceau[escu fa]\ de generalul Milea...
AMS: Care a dus la crim\, domnule general, s\ fie clar!
CO: ... a rezultat [i `ntr-un incident petrecut `n anul 1984.
AMS: Cazul Cipru?
CO: O chestiune destul de grav\, dup\ p\rerea mea. O ches-

tiune cu conota]ii politice interna]ionale. Incidentul s-a petrecut `n
timpul vizitei generalului Vasile Milea `n Cipru, partea greac\. ~n
fapt, lucrurile s-au petrecut astfel: `ntr-o zi a anului 1984 am fost
chemat la Nicolae Ceau[escu. Am intrat direct `n cabinet, cum pro-
cedam de obicei, `ntruc`t membrii CPEx nu erau anun]a]i pe vremea
aceea. C`nd m-am apropiat de masa lui de lucru, Nicolae Ceau[es-
cu mi-a fluturat o h`rtie prin aer [i m-a `ntrebat: «Ce este cu asta?»
«Nu [tiu ce con]ine?», am r\spuns. Era posibil ca, pun`ndu-mi
`ntrebarea astfel, s\ fi urm\rit s\ afle dac\ sunt `n posesia documen-
tului [i nu cumva nu i-am raportat con]inutul lui. F\r\ s\-mi dea
h`rtia, Ceau[escu a `nceput s\-mi explice c\ este o scrisoare oficial\
de protest adresat\ lui de Rauf Denkta[, pre[edintele p\r]ii turce a
insulei, scrisoare care `l viza pe generalul Milea. «Ce-a c\utat
Milea `n Cipru?», m-a `ntrebat Ceau[escu. Eu i-am spus c\ a efec-
tuat o vizit\ `n Egipt, la invita]ia omologului s\u, `n fruntea unei
delega]ii militare, iar la `napoiere delega]ia s-a oprit `n Cipru, `n
partea greac\ a insulei, pe baza invita]iei [efului Marelui Stat Major
al armatei Greciei. Ac]iunea avea aprobarea lui Ceau[escu. Privind
scrisoarea, [eful statului mi-a spus c\ `n scrisoare se arat\ c\ `ntr-o
sear\, `n timpul vizitei, c`nd delega]ia militar\ român\ se afla la un
local din apropierea liniei de demarca]ie a zonelor greac\-turc\,
generalul Milea ar fi spus ofi]erilor greci care-l `nso]eau: «De ce
nu-i arunca]i `n mare pe turcii \[tia [i s\ elibera]i insula, c\ e gre-
ceasc\?» Pe loc mi-am dat seama de dimensiunea incidentului.
Apoi, Ceau[escu, uit`ndu-se pe scrisoare mi-a citit ce reclama li-
derul ciprio]ilor turci, care se `ntreba retoric: «Cum este posibil ca
un demnitar militar român, care de]ine o func]ie at`t de important\,
s\ fac\ asemenea aprecieri?»
AMS: Angajase statul... {i l-a iertat pentru chestia asta?!
CO: Dup\ ce Nicolae Ceau[escu s-a oprit din explica]ii, i-am
raportat c\ nu cunosc nimic din acest incident, dar m\ voi interesa,
deoarece `mpreun\ cu Milea a fost acolo [i tovar\[ul Ilie (generalul
Ilie Ceau[escu). La auzul acestui r\spuns, Ceau[escu s-a ar\tat sur-
prins: «A fost [i Ilie `n delega]ie?» Da, i-am confirmat eu, dup\
care l-am `ntrebat: «Ce facem acum, ì r\spundem lui Denkta[?» El

a f\cut semn de dezaprobare cu m`na. Am `n]eles c\ lucrurile se
opreau aici.
AMS: ~n timpul acestui dialog, Ceau[escu a f\cut vreo apreciere
la adresa lui Milea?
CO: Nu. ~n afar\ de ceea ce v-am relatat, nu. Numai studierea
documentului citat, aflat `n arhive, poate contribui la reconstituirea
exact\ [i complet\ a acestui incident diplomatic. Eu nu am v\zut
con]inutul scrisorii, ci doar au auzit ce mi-a spus Ceau[escu. ~ns\
am asociat imediat [i acest gest de iertare cu momentul 1962, la care
trebuie s\ ad\ug\m [i faptul c\ fusese implicat [i Ilie Ceau[escu `n
el. Dup\ ce m-am `napoiat la minister, i-am chemat la mine pe cei
doi generali: Vasile Milea [i Ilie Ceau[escu. Le-am relatat ce-mi
spusese comandantul suprem. Generalul Ilie Ceau[escu s-a ar\tat
surprins, spun`nd c\ el nu-[i aminte[te nimic despre o asemenea
problem\, `n schimb generalul Milea era profund marcat. Probabil
c\ realizase gravitatea faptului [i l-a cuprins teama.
AMS: Era un fel de confirmare a autenticit\]ii incidentului.
CO: Da. ~n ce m\ prive[te, i-am luat ap\rarea generalului
Milea, nu am comentat incidentul `n fa]a lui Ceau[escu, nu m-am
ar\tat nici m\car nemul]umit c\ nu-mi raportase cazul, cum cereau
regulamentele militare. Ceau[escu nu a revenit, [i lucrurile s-au
oprit aici. Vreau `ns\ s\ revin asupra unui aspect, care este legat de
tema conversa]iei noastre. Au fost dou\ momente deosebite. Ion
Coman, care era secretar al CC al PCR [i [ef al Sec]iei pentru pro-
bleme militare [i justi]ie [i care cuno[tea foarte bine activitatea din
MStM, al c\rui [ef fusese, mi-a spus `n dou\ r`nduri c\ a observat
unele sc\deri `n actul de conducere a MStM-ului [i dac\ nu ar fi
cazul s\ ne g`ndim la o schimbare.
AMS: Voia s\-l schimbe pe Milea de acolo.
CO: Da, de la conducerea MStM. Eu am ezitat de fiecare dat\,
deoarece nu [tiam, `ntre altele, care va fi reac]ia lui Ceau[escu.
Vreau s\ fiu bine `n]eles: [i Coman, [i eu eram anima]i numai de
dorin]a de a `mbun\t\]i situa]ia de la MStM.
AMS: Acesta ar fi unul din momente. Al doilea?
CO: Al doilea este legat de Nicolae Militaru. V-am povestit

cum a venit [i mi-a vorbit despre Milea pe un ton injurios. Culmea
este c\ Milea vorbea `ntotdeauna foarte politicos despre el. L-am
respins pe Militaru atunci, spun`ndu-i c\ lucrez bine cu Milea. A
doua a fost `ns\ [i mai [i! M\ trezesc c\ vine la mine Militaru [i
`mi cere s\ intervin la Ceau[escu pentru a-l numi, n-a zis [eful
MStM – unde era Milea – [i „m\car `n func]ia de comandant al
armatei din Bucure[ti“, pe care o mai comandase p`n\ `n anul 1978.
L-am ascultat, nu i-am promis nimic, eu [tiind bine c\ drumul
re`ntoarcerii lui `n Armat\ era blocat, din vina lui, cum v\ spuneam
`nainte. A revenit `n 1989 `n Armat\, `n condi]iile [i din motivele
care se cunosc. De[i au trecut mai bine de dou\ decenii, nu am f\cut
cunoscut nim\nui p`n\ acum aceste probleme interne ale Armatei.
Ele au existat, au fost, unele, deosebit de grave [i probabil c\ unde-
va au avut o influen]\ asupra erorilor din decembrie. G`ndul meu
este [i acum la Armat\. Pentru ea am hot\r`t s\ vorbesc.
AMS: Domnule general, nu vreau s\ conducem discu]ia spre o
zon\ greu de `n]eles pentru profani. Unii ar putea interpreta rela-
t\rile dvs. despre cazul Milea ca fiind generate de faptul c\ Cea-
u[escu v-a schimbat din func]ie [i l-a pus pe el. De aceea, fac
precizarea c\ dumneavoastr\ a]i fost promovat `n func]ii dup\ ple-
carea de la minister, devenind prim-secretar [i primar general al
Capitalei, secretar al CC al PCR [i [ef al Sec]iei propagand\ [i
pres\, [i [eful Sec]iei rela]ii externe a CC al PCR, p`n\ `n decem-
brie 1989. Acestea erau func]ii foarte mari `n partid, care pe scara
ierarhiei puterii din România comunist\ nu se comparau cu func]ia
de ministru. Chiar [i al Ap\r\rii? Aceea[i gre[eal\ se face [i `n
cazul Nicu Ceau[escu, pentru faptul c\ a fost trecut de la UTC la
jude]ul Sibiu. Era un salt imens, lumea nu [tie, o promovare impor-
tant\. Ideea c\ de la UTC puteai s\ ajungi `n v`rful partidului este o
copil\rie. Am primit informa]ii c\ plecarea de la MApN v-a afectat,
dar am cercetat [i am aflat c\ `n realitate era vorba de eventualitatea
pierderii calit\]ii de militar, de general.
CO: ~n 1985, Nicolae Ceau[escu mi-a spus: «Tu vei r\m`ne
general activ.» Am fost trecut `n rezerv\ `n ianuarie 1990.
AMS: Vreau s\ v\ `ntreb, p`n\ la momentul numirii dvs. la Ca-

pital\, `n 16 decembrie 1985 – [tiu data pentru c\ am citit cartea
despre Bucure[ti –, a]i mai avut vreun semnal c\ urmeaz\ s\ fie
numit Milea `n locul dumneavoastr\? Fie din cauza rela]iei lui cu
Ceau[escu, fie pentru c\ `l `mpingeau sovieticii din spate?
CO: Da, au mai fost c`teva semnale. Unul a fost cel dat de
Homo[tean. Altul a fost `n lunile premerg\toare lui decembrie 1985.
Generalul Milea a fost programat s\ ia cuv`ntul `n numele Armatei
la una din [edin]ele Marii Adun\ri Na]ionale [i la o plenar\ a
Consiliului Na]ional al FDUS, `mprejur\ri unde, de regul\, era pro-
gramat titularul Ministerului Ap\r\rii Na]ionale. La ultima ac]iune,
de pild\, c\ tot a]i adus vorba de Nicu Ceau[escu, probabil din
cauza emo]iei, Milea s-a `ncurcat la citirea unei fraze, produc`nd
ilaritate `n sal\. Nicu Ceau[escu, aflat `n dreapta mea, a intervenit
atunci [i a spus cu voce tare: «E grea limba român\». Eu cred c\
promovarea lui Milea a fost o dorin]\ mai veche a lui Nicolae
Ceau[escu, `ns\ a f\cut-o `n momentul `n care l-a considerat apt.
AMS: Eu [tiu, dar cititorii nu cunosc realitatea asupra inciden-
tului de la Moscova `n care a]i fost implicat. De aici s-a speculat –
[i acesta este motivul principal pentru care insist asupra schimb\rii
dvs. cu Milea – c\ s-a `ncercat racolarea dvs. acolo [i, mai mult, c\
a]i transmis sovieticilor mesaje ale Elenei Ceau[escu pentru
r\sturnarea lui Nicolae Ceau[escu. Este o fabula]ie. ~n realitate,
sovieticii nu au acceptat prezen]a lui Ilie Ceau[escu `n delega]ia
Armatei române, pe care a primit-o Andrei Grom`ko, la Moscova,
`n decembrie 1985, din motive strict protocolare. Nicolae Ceau-
[escu a g\sit un moment nepotrivit pentru schimbare, f\c`nd loc
specula]iilor.
CO: ~mi place s\ cred c\ cei care au fabulat pe seama `nlocuirii
mele de la conducerea MApN, dup\ vizita `n URSS, `n decembrie
1985, `[i vor reconsidera punctul de vedere citind acest episod. Dar
nu este exclus ca Nicolae Ceau[escu s\ fi ales `nadins acel moment –
`l cuno[team destul de bine, era capabil –, fiind oricum hot\r`t s\
fac\ schimbarea, pentru a crea confuzie. Dac\ a fost a[a, acum se [tie
c\ a reu[it.
AMS: Crede]i `ntr-o rela]ie apropiat\ Milea-Gu[\?

CO: Nu trebuie exagerat. Gu[\ ]inea foarte mult la Milea, `l res-
pecta, se cuno[teau de mult, `l propusese [ef al MStM. Dup\ aceea,
Milea venea la mine [i se pl`ngea de Gu[\, ne`n]elegerile fiind puse
pe seama contradic]iilor dintre genera]ii. Ce s\-i spun? Venea Gu[\
alt\ dat\... M-am `nt`lnit, de exemplu, odat\ cu el la Foc[ani, `n 1988,
la 1 decembrie, c`nd s-au aniversat 70 de ani de la Marea Unire, [i
Gu[\ era din partea Armatei. «Tovar\[e secretar, nu m\ `n]eleg cu
Milea. Uite ce-mi face, m\ freac\, m\ pune la tot felul de lucruri...»
AMS: Haide]i, domnule general, c\ Milea are bulevard `n Bu-
cure[ti [i str\zi `n c`teva ora[e!
CO: Sta]i, domnule Stoenescu, pentru c\ este o chestiune: P\i
ce treab\ e asta, dup\ 15 ani nu [tii de ce a murit generalul Milea [i
a doua zi `l declari erou [i ì pui numele pe bulevarde? Nu se poate,
domnule. Aici este diversiunea. Nu [tii de ce-a murit, dar este
erou? Cum?! {tim de ce a murit Tutankhamon acum trei mii de ani
[i nu [tii de ce a murit Milea `n mijlocul unui num\r mare de ofi-
]eri? Nu se poate, domnule. Neclarificarea acestui caz este o pat\ [i
la adresa Procuraturii, care, dup\ opinia mea, tergiverseaz\ nejusti-
ficat r\spunsul. Sau, poate, [tiu eu...
AMS: Ave]i dreptate. Este o comand\ politic\. Nimeni nu vrea
s\ se pun\ r\u cu Armata.
CO: Pe de alt\ parte, cine a crezut c\, prin ce s-a `nt`mplat cu
Milea, Armata va avea o alt\ atitudine, c\ a ]inut la el... Nu este
adev\rat. Asta este formula, s\ omori [eful Armatei. B\lcescu, `n
1848, a tras toat\ armata de partea sa. C`t\ era. C`nd a v\zut pe
colonelul Solomon c\ `l tr\deaz\, a luat m\suri `mpotriva lui, dar
avea deja armata de partea lui. Deci nu e cazul \sta. Cei care
sus]in c\ moartea, `nc\ misterioas\, a generalului Milea a avut
drept urmare trecerea Armatei de partea revolu]iei fac un calcul
gre[it. Prin logic\, asta dezv\luie c\ p`n\ atunci Milea se opu-
nea... {i dup\ moartea generalului Milea Armata a executat or-
dinele succesorului s\u. Armata s-a retras `n caz\rmi. S\ se spun\
`ns\ clar cine a ordonat ie[irea ei din nou `n strad\ [i pentru ce,
asta este chestiunea important\ acum.“
Generalul Vasile Milea a fost `nc\ de timpuriu `n aten]ia spiona-

jului sovietic. Probabil c\ au [i mizat pe el `n perioada premerg\-
toare opera]iunii de r\sturnare a lui Ceau[escu de la putere. {i
probabil c\ nu se a[teptau ca Vasile Milea, cel care `n vara anului
1989 ì sugera lui Sergiu Nicolaescu s\ ia unitatea de la Ploie[ti [i
s\ cucereasc\ Bucure[tii, s\-i r\m`n\ credincios lui Ceau[escu p`n\
acolo `nc`t s\ f\ptuiasc\ `mpreun\ o crim\ `mpotriva na]iunii [i a
Armatei. Acesta este singurul adev\r palpabil, pentru c\ mormin-
tele a peste 1 000 de oameni, r\mase de pe urma lor, sunt c`t se
poate de adev\rate.
Numirea generalului Victor A. St\nculescu

la conducerea armatei
Dup\ primele momente de stupoare declan[ate de sinuciderea

generalului Milea, colonelul P`rc\l\bescu fuge la cabinetul lui
Ceau[escu, cer`ndu-i lui Manea ca acesta s\ intre [i s\-l anun]e.
Manea nu vrea s\ fac\ acest gest [i ì dechide u[a lui P`rc\l\bescu.
Ceau[escu ascult\ stupefiat vestea sinuciderii lui Milea [i are o
ie[ire nervoas\, mai `ntì b`lbìndu-se, apoi gesticul`nd f\r\ sens `n
momente prelungite de panic\. Criza de panic\ a fost surprins\ de
Silviu Curticeanu: „~n timp ce el ie[ea din birou, eu tocmai intra-
sem `n antecamer\ [i prin u[a `ntredeschis\ Ceau[escu m-a v\zut,
mi-a f\cut semn s\ intru `n birou [i acolo, cu o voce ce nu mai
avea nimic uman `n ea, a pronun]at cu mare greutate [i prelung
b`lbìt doar c`teva cuvinte, pe care le reproduc textual: «Tu, tu, de
ce, de ce nu, nu, mi-ai raportat c\ Milea s-a sinucis?!» B`lbìala
accentuat\, fizionomia r\v\[it\ a fe]ei, privirea fioroas\ demon-
strau c\ anun]ul l-a scos din s\rite [i l-a surprins `n egal\ m\-
sur\“241. ~n sf`r[it, Ceau[escu ì cere lui Curticeanu s\ verifice, iar
`n momentul `n care acesta se `ntoarce [i ì confirm\, Ceau[escu
face o criz\ de furie. Cere imediat venirea lui Constantin Mitea
241 Silviu Curticeanu, op. cit., p. 426.

pentru a da un comunicat c\tre ]ar\ `n care s\ se arate c\ generalul

Milea a fost un tr\d\tor. De fapt, cu gestul suprem, Milea tr\dase
doar ordinul lui de continuare a represiunii printr-un m\cel.
Povestea comunicatului poate fi reconstituit\ [i pe baza m\rturiei
lui Eugen Florescu:
„AMS: N-a]i fost peste noapte `n sediu?

Eugen Florescu: Nu. A doua zi, la 08.00, c`nd am venit la ser-
viciu, securi[tii au s\rit la mine: «Repede, repede, c\ a]i fost
declarat tr\d\tor! Cine n-a fost cu tovar\[ul `n sediu `n noaptea asta
a fost declarat tr\d\tor».
AMS: Avuseser\ dou\ cazuri – Neagoe [i H`rj\u.
EF: M-am dus la Mitea, dar n-am apucat s\ vorbim prea mult
c\ au ap\rut din nou securi[tii: «Repede la Cabinetul 1!». La bi-
rouri, `n anticamer\ era c`te un militar cu mitralier\. U[a spre
biroul lui Ceau[escu era deschis\ [i `n\untru mai multe persoane.
To]i aveau carne]ele `n m`n\ [i notau: Elena Ceau[escu, sigur, f\r\
carnet, apoi D\sc\lescu, Bobu, Manea M\nescu, Mitea, Petre Con-
stantin de la TVR [i secretarul de pres\ Sprin]\roiu. Subiectul –
sinuciderea lui Milea.
AMS: S-a petrecut mai t`rziu de ora 08.00. Scena pe care o
descrie]i este dup\ 09.30.
EF: Imediat dup\ 09.30... Ceau[escu dicta: «S\ scrie]i c\ tr\d\-
torul Milea s-a sinucis din la[itate...»
AMS: O clip\! Sunte]i sigur c\ a spus «din la[itate»? Este
foarte important.
EF: Sigur [i o s\ vede]i de ce. Eu atunci auzeam de sinuciderea
lui Milea [i am re]inut foarte bine cuvintele, pentru c\ era o nou-
tate, un [oc. A terminat de dictat [i noi am ie[it. Exact c`nd plecam
pe culoar, iese Ceau[escu [i strig\ dup\ noi: «Mitea! Florescu!»
Ne-am `ntors... {i el ne spune: «S\ lua]i m\suri s\ se deschid\ tele-
viziunea la ora 12.00, s\ se dea [tirea, dar nu mai mult de o or\, ca
s\ facem economie».
AMS: Incredibil! Incredibil!
EF: Atunci i-am spus [i eu lui Mitea: «Pentru cine face eco-
nomie, pentru \ia care o s\-l sp`nzure?», iar Mitea m-a tras de m`n\
[i mi-a spus: «Taci din gur\, faci declara]ii de astea c`nd te-a decla-
rat tr\d\tor!» Acolo, `n birou, Ceau[escu vorbea cel mai mult cu
Petre Constantin, iar acesta, dup\ aceea, a ie[it [i a dat telefon la
TVR. ~i dicta ce-[i notase lui Brate[ prin telefon [i ì spunea: «S\
faci, s\ preg\te[ti emisia...» Problema este c\ ceea ce `[i notase [i
ce ì dictase Petre Constantin lui Brate[ erau ni[te idei, un text
`ncropit, astfel c\ atunci c`nd am v\zut comunicatul la televizor, am
v\zut de fapt comunicatul f\cut de Brate[. Mitea chiar a reac]ionat:
«Brate[ `l `n]elege pe tovar\[ul mai bine dec`t noi!»
AMS: A[adar, textul citit la radio [i TV era redactat de Brate[
pe baza ideilor notate de Petre Constantin de la Ceau[escu. ~ns\ a
disp\rut cauza sinuciderii, a[a cum o g\sise Ceau[escu... «din
la[itate». V\ da]i seama? Era cauza real\, nu c\ a tr\dat `n leg\tur\
cu agenturile str\ine. (Preciz\m c\ Petre Constantin i-a dictat direct
crainicului Marinescu, fapt confirmat de acesta `n 2005, n.a.)
EF: Nu [tiu ce au f\cut acolo la televiziune, dar Ceau[escu a
folosit f\r\ dubiu expresia «din la[itate». Am uitat s\ v\ spun c\ pe
21 seara Ceau[escu i-a cerut lui Milea filmul de la Timi[oara, aces-
ta a promis c\-l aduce, dar nu a venit. Diminea]\, pe 22, i s-a adus
un pachet cu fotografii. Erau lozincile «Jos dictatorul! Jos comu-
nismul!» scrise pe vitrine. S-a uitat, le-a r\sfirat nervos [i a b\tut cu
pumnul `n mas\. Fotografiile au r\mas acolo. Ceau[escu era `ntr-o
degringolad\ total\ `n perioada asta.“242
Constantin Manea, [eful de cabinet, a precizat c\ Nicolae Cea-

u[escu, afl`nd c\ St\nculescu n-a sosit, l-a chemat pe fratele s\u,
Ilie Ceau[escu, dar acesta nu a fost g\sit. Este o minciun\. Ilie
Ceau[escu se afla `n cl\direa CC [i a fost `n biroul lui Nicolae
Ceau[escu. Diminea]\, `nainte de [edin]a de la ora 08.00, Ilie
Ceau[escu i-a spus fratelui s\u: „Situa]ia este deosebit de critic\.
Vin coloane de muncitori. Trebuie f\cut ceva. Trebuie destituit

guvernul“. Atunci, Nicolae Ceau[escu a reac]ionat brutal: „Vezi-]i

de treaba ta, avem acum [edin]\ de Consiliu Politic. Execut\m [i
vom vedea ce facem“. Tot Eugen Florescu arat\ c\ dialogul lui Ilie
Ceau[escu cu Nicolae Ceau[escu, petrecut mai `ntì `n jurul orei
06.30, a avut aspecte mult mai dramatice: „Ilie `ncerca s\-i atrag\
aten]ia c\ vin muncitorii de pe platformele industriale, iar Ceau-
[escu ì r\spundea vesel: «Las\, c\ `n Pia]a Tien Anmen au fost un
milion [i i-au pus la punct de nu s-au v\zut». Ilie a plecat pentru
c\ era imposibil s\ se discute cu el. Elena Ceau[escu dirija totul [i
el, ca frate, nu o mai suporta. Ap\ruse, `l ataca: «Nu-l mai speria
pe tovar\[ul!» A plecat de gura ei“. Acum, dup\ ce Milea s-a sinu-
cis, Nicolae i-a propus lui Ilie s\ preia conducerea Armatei, dar
fratele a refuzat, repro[`ndu-i totodat\ c\ nu l-a ascultat nici `n
iulie 1989, c`nd i-a propus formarea unui nou guvern condus de
Ion Iliescu [i compus din personalit\]i filoruse, a[a cum cerea
Moscova. Discu]ia `ntre fra]i este plauzibil\, deoarece o scen\
similar\ s-a produs [i `ntre Nicolae Ceau[escu [i fratele s\u Marin,
a[a cum arat\ fiica acestuia. Venit de la Viena `n vara anului 1989,
generalul Marin Ceau[escu i-a spus fratelui s\u: „«Nu mai e
sc\pare, Nicule, c\ [i-au b\gat coada [i ru[ii, [i americanii, fiecare
are oameni aici, care de mult comploteaz\, doar [tii [i tu, dar n-au
g\sit `nc\ prilejul, `ns\ nu vor pierde ocazia...» {i a[a mai departe,
culmin`nd cu replica ce l-a enervat nespus pe Nicolae, `nc`t a uitat
[i de respectul datorat fratelui mai mare, [i de faptul c\ pere]ii au
ochi [i urechi: «Nu le face, Nicule, jocul, nu le da ap\ la moar\, c\
va fi vai [i amar de noi [i de ]ara asta. Salveaz\-te! Retrage-te pe
motiv de boal\ [i pune-l `n locul t\u pe Iliescu, c\ oricum el este
desemnat s\ vin\...»“243. Potrivit ofi]erului Nicolae B. din CIE,
care lucra la Viena `n acea perioad\, Marin Ceau[escu primise de
la americani informa]ii asupra preg\tirilor f\cute de sovietici pen-
tru debarcarea fratelui s\u, printr-o surs\ rela]ionat\ cu [eful de
„anten\“ CIA din capitala Austriei. Marin Ceau[escu a devenit
agitat, a `nceput s\ comenteze `n Agen]ie acest fapt, apoi a hot\r`t
243 Mihaela M. Ceau[escu, Nu regret, nu m\ jelesc, nu strig, Ed. Medita]ii,
Bucure[ti, 2004, p. 118.
s\ plece la Bucure[ti pentru a-[i preveni fratele. Faptul nu este sur-

prinz\tor [i nici exagerat, deoarece americanii au insistat `n per-
manen]\, prin diferite mesaje [i pe diferite canale, pentru o
p\r\sire pa[nic\ a puterii de c\tre Nicolae Ceau[escu [i evitarea
unui deznod\m`nt dramatic.
{i atunci, `n diminea]a de 22 decembrie, Elena Ceau[escu a
reac]ionat violent [i proste[te, iar Ilie Ceau[escu a plecat la minis-
ter. Aici, Ilie Ceau[escu s-a instalat `n biroul ministrului Ap\r\rii,
unde a compus o list\ de guvern – conform unei m\rturii, cu Ion
Iliescu prim-ministru – [i a cerut [efului DIA convocarea ata[a]ilor
militari ai URSS [i ai Chinei. F\r\ alt\ solu]ie, Nicolae Ceau[escu
cere din nou s\-i fie adus St\nculescu. Constantin Manea arat\ c\,
informat asupra „accidentului“ lui St\nculescu, Nicolae Ceau[escu
i-a strigat: „Cu picioarele rupte s\ vin\ [i s\ vin\ `n 5 minute, s\ nu
se joace c\-l aduc arestat!“ St\nculescu a sosit `n aproximativ un
sfert de or\ `mbr\cat cu haine civile. Simula c\ e accidentat [i c\ `l
doare piciorul. Ceau[escu i-a dat atunci un ordin: „St\nculescule,
preiei conducerea armatei `n urma sinuciderii lui Milea [i execu]i
ordinul. Merge]i [i opri]i“ [i i-a cerut s\-i cheme pe Voinea [i pe
Eftimescu244. Manea mai afirm\ c\ el, imediat dup\ numirea lui
St\nculescu, acesta fiind `n anticamera cabinetului, s-a uitat pe fe-
reastr\ [i i-a spus generalului: „Uite c\ deja se umple (pia]a)“ –
intraser\ primele grupuri de muncitori.
~n acest moment al evenimentelor intervine o succesiune de in-
forma]ii preluate de toat\ literatura subiectului nostru [i care a[az\
`n centru ordinul de oprire `n caz\rmi a deplas\rii trupelor militare
[i interdic]ia de a se trage `n oameni, ceea ce presupunea `nc\lcarea
ordinelor lui Ceau[escu sau, mai corect spus, un contraordin, peste
autoritatea comandantului suprem. Pentru a desc`lci dezinformarea
creat\ dup\ revolu]ie din surs\ militar\, vom ar\ta c\ este vorba de
dou\ ordine distincte, date de dou\ persoane diferite.
Ordinul de oprire la caz\rmi. Pentru a salva onoarea lui
Milea, militarii au declarat in corpore c\ ordinul i-a apar]inut
244 Arh. SR, Stenograma nr. 23/28 decembrie 1993, Audiere Manea Constan-
tin, p. 33.
ministrului. Ordinul i-a apar]inut generalului Eftimescu [i a fost

dat dup\ auto`mpu[carea lui Milea (`nc\ mai tr\ia) la precis ora
09.54, dup\ ce cu un minut `n urm\ locotenent-colonelul Costache
l-a informat c\ „s-a urcat lumea pe Tc(tancuri)“. Con]inutul
ordinului de la ora 09.54 a fost: „Toate unit\]ile armatei execut\
numai ordinele comandantului suprem. Toate unit\]ile din
T`rgovi[te [i Mihai Bravu se concentreaz\ `n Bucure[ti `n
caz\rmile din {oseaua Olteni]ei“245. Nicolae Ceau[escu pre-
luase comanda direct\ a Armatei [i inten]iona s\ dea ordine prin
Eftimescu, adjunctul [efului MStM, ofi]erul cu func]ia cea mai
`nalt\ aflat `n preajma sa. At`t pe caietul Documentar de lucru, c`t
[i pe caietul de ciorne, generalul Voinea [i-a notat [i ora exact\, [i
con]inutul ordinului. Pe ciorn\ el este complet:
„Gl. Eftimescu, 22.12.89, (ora) 09.54.

– Toate unit\]ile armatei execut\ num(ai) ord(inele) Cdt. Su-
prem. Toate U(nit\]ile) subord(onate) A1 (Armatei 1) din G(arni-
zoana) M(ihai) Bravu [i T`rgovi[te se concentreaz\ `n Bucure[ti `n
caz\rmile din {os. Olteni]ei.
– Unit\]ile...
– Raportez ce U. mai avem `n caz\rmi [i unde sunt“246 (Ur-
meaz\ raportul cu loca]ia unit\]ilor, din care numai Regimentul 22
se `ntoarce, Regimentul 22 fiind cel care anun]ase urcarea ma-
nifestan]ilor pe tehnic\, n.a.)
Pentru a se proteja de acuza]ia c\ a transmis ordinul lui Ceau-

[escu de preluare direct\ a conducerii Armatei, generalul Efti-
mescu nu a recunoscut c\ a dat acest ordin [i a pus dispozi]ia de
oprire a unit\]ilor din jude]ele apropiate la caz\rmile din Olteni]ei
pe seama lui Milea. Generalul Eftimescu a fost acela care a condus

p. 112 (pagina din stînga).
246 Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\ ro[ie, p. 6
(pagina din stînga cu ordinul lui Eftimescu, pe contrapagin\ raportul asupra pozi]iei
unit\]ilor).
opera]iile de represiune din sala comandamentului unic, prelu`nd

[i transmi]`nd ordinele lui Milea [i oper`nd pe h\r]ile militare
aflate pe mesele de lucru. Pentru a ascunde aceast\ vinov\]ie, el a
deformat foarte multe informa]ii legate de momentele critice ale
dispari]iei ministrului Ap\r\rii. ~n acest loc senatorul Sergiu Nico-
laescu afirm\ c\ „`ntre orele 09.30 – 13.00 MApN a fost condus
de grupa operativ\, fiind lipsit de ministrul Ap\r\rii Na]ionale sau
adjunc]ii s\i“247. Probabil c\ senatorul a fost dezinformat, dar lu-
crurile nu au stat a[a. Oficial, interegnul respectiv a durat aproxi-
mativ 30 de minute. ~n realitate, la numai c`teva minute de la
moartea lui Milea, St\nculescu a fost numit ministru [i recunoscut
ca atare de generalii afla]i `n grupa operativ\. Ordinele lui vor fi
transmise la minister prin grupa de transmisiuni, prin c\pitanul
Marius Tufan.
Ordinul de a nu se trage `n oameni. Acest ordin a fost dat de

generalul St\nculescu. Dup\ ce a ie[it de la Ceau[escu – `nainte de
ora 10.00 –, `n calitate de nou ministru al Ap\r\rii, el s-a deplasat
la grupa operativ\, unde i-a `nt`lnit pe generalii Eftimescu [i Voi-
nea. Le-a cerut acestora s\-l informeze „cum este realizat dispozi-
tivul de ap\rare din preajma CC [i de ce for]e dispune“248. Astfel,
ca urmare a raportului pe care i l-au dat generalii – deci, recunos-
c`ndu-i autoritatea –, St\nculescu a aflat [i c\ se afl\ `n deplasare
spre centrul ora[ului `nc\ trei regimente. Generalul St\nculescu a
afirmat imediat dup\ revolu]ie c\ a l\sat „`n mod deliberat eveni-
mentele «s\ curg\» pentru a c`[tiga timp [i pentru a ac]iona `n folo-
sul Revolu]iei“249. ~n realitate, la c`teva minute dup\ ora 10.00,
generalul St\nculescu va transmite primul s\u ordin `n calitate de
ministru al Ap\r\rii:
„(Ora) 10.07. Col. Negrea.
247 Sergiu Nicolaescu, Cartea revolu]iei române. Decembrie 1989, Ed. „Ion
Cristoiu“, Bucure[ti, 2000, p. 590.
248 Dorian Marcu, Moartea Ceau[e[tilor, Ed. Excelsior C.A., Bucure[ti, 1991, p. 27.
249 Ibidem.
Rondoul – ind. MApN transmite: nu se trage de c\tre nimeni,

nici foc de avertizare – s\ se parlamenteze.“250
„Rondoul“ era indicativul (ind. din text) ministrului Ap\r\rii

Na]ionale [i va fi indicativul prin care va conduce [i va da ordine
noul ministru, general Victor A. St\nculescu. ~n acela[i timp cu
mi[carea popula]iei, din Bucure[ti [i din alte c`teva municipii, spre
revolt\ popular\ generalizat\, `ncepea lovitura de stat militar\ din
22 decembrie 1989.

p. 112 (pagina din dreapta).
Capitolul IX
LOVITURA DE STAT MILITAR|
22 decembrie 1989 (orele 10.00–16.00)
Motto:
Pe 22 decembrie 1989, la ora 13.00, ]ara era deja
sub control.
general VICTOR A. ST|NCULESCU
I-au trebuit presei aproape 15 ani pentru a ajunge la concluzia

c\, `n diminea]a de 22 decembrie 1989, Armata a dat o lovitur\ de
stat (puci) `mpotriva dictaturii lui Nicolae Ceau[escu. C`nd, pe par-
cursul anului 2001, am formulat aceast\ ipotez\ `n timpul unor
dezbateri televizate (Tele 7abc, TVRM), vocea mea a r\mas izo-
lat\, consider`ndu-se c\ este o pozi]ie partizan\, ca fost militar.
Apoi, `n prim\vara anului 2004, cu ocazia difuz\rii filmului {ah
mat, am `ncercat s\ prezint cu probe detaliile acestui moment
important pe postul Antena 1, la emisiunea lui Marius Tuc\. ~n
scurt timp, odat\ cu ie[irea public\ la televiziuni [i mai ales la emi-
siunea Na[ul (realizator Radu Moraru), din 22 martie 2004, a ge-
neralului Victor St\nculescu, cunoscutul jurnalist [i analist politic
Ion Cristoiu a relansat teza loviturii de stat militare. ~ntr-un num\r
al revistei Historia el va face [i prima analiz\ de caz, bazat\ `ns\
numai pe afirma]iile lui St\nculescu. Ast\zi, av`nd mai multe infor-
ma]ii, teza pe care am lansat-o eu `n 2001 poate fi [i demonstrat\.
R\sturnarea de la putere
a lui Nicolae Ceau[escu
Mai mul]i factori au contribuit la ratarea [i ascunderea ade-

v\rului `n ace[ti 15 ani. ~n primul r`nd a fost necunoa[terea, prin
ascunderea realit\]ii, a evenimentelor din sediul CC `nainte de
intrarea manifestan]ilor. Nici generalul St\nculescu, nici generalii
prezen]i `n locul deciziei nu au f\cut publice detaliile prelu\rii pu-

terii de c\tre Armat\, deoarece le-a fost team\ s\ recunoasc\ gestul
ce p\rea [i grav, din punctul de vedere al comportamentului unei
institu]ii, [i periculos din punctul de vedere al imaginii. De aceea, a
fost lansat\ teza mult mai convenabil\ a „trecerii armatei de partea
revolu]iei“. Aceast\ formul\ se bazeaz\, `n fond, pe al doilea factor
care a favorizat `nt`rzierea cunoa[terii adev\rului – ignoran]a `n
privin]a terminologiei [i proceselor istorice de c\tre majoritatea
popula]iei. Doar c`]iva oameni aviza]i [i educa]i au `n]eles c\ orice
trecere a unei Armate de partea unei revolu]ii se nume[te lovi-
tur\ de stat militar\ sau puci, pentru c\ se face `mpotriva guver-
nului [i a puterii existente [i `n folosul unei puteri noi,
revolu]ionare. Al treilea factor obliterant a fost pus `n mi[care prin
folosirea de c\tre Armat\ a puterii preluate [i a rolului decisiv avut
`n r\sturnarea lui Ceau[escu pentru a se proteja de erorile, ile-
galit\]ile [i crimele f\cute sub comanda generalului Milea p`n\
atunci. ~n sf`r[it, politizarea partizan\ a evenimentelor, a revolu]iei,
a `mp\r]it vocile `n dou\ tabere care sus]in dou\ teze total opuse [i
la fel de eronate: de o parte „revolta spontan\“ [i de cealalt\ parte
„lovitur\ de stat“, dat\ de Ion Iliescu [i echipa lui gorbaciovist\, `n
decembrie 1989.
Dar, s\ nu anticip\m.
Un am\nunt necunoscut p`n\ acum vine s\ ajute Istoria, a[a
cum se `nt`mpl\ mereu `n timpul evenimentelor cu desf\[urare
rapid\: intrat `n panic\ dup\ ce i s-a anun]at sinuciderea lui Milea,
Nicolae Ceau[escu va l\sa `n permanen]\ u[ile de la biroul s\u [i
de la anticamera cabinetului deschise. I se f\cuse fric\. Dar `n acest
fel putem cunoa[te mi[c\rile lui mult mai bine, exist`nd martori
oculari care au avut un acces direct la el, v\z`ndu-l [i auzindu-l.
Trecut apoi de la stupefac]ie la furie, Nicolae Ceau[escu ì cere lui
Constantin Mitea s\ formuleze comunicatul `n leg\tur\ cu „tr\-
darea“ lui Milea, lui Silviu Curticeanu s\ preg\teasc\ un decret
pentru instituirea st\rii de necesitate pe `ntreg teritoriul ]\rii [i con-
voac\ o [edin]\ a CPEx. Ciorna decretului – [i subliniez ciorna –,
precum [i comunicatul cu „tr\darea“ lui Milea au fost citite la radio
[i la televiziune `n jurul orei 11.00. ~n timpul dialogului avut la

14 septembrie 2003 cu general de justi]ie Gheorghe Diaconescu,
acesta a dezv\luit c\ suportul juridic al decret\rii st\rii de necesi-
tate pe `ntreg teritoriul nu a mai existat. „Dup\ revolu]ie, `n timpul
proceselor, am aflat c\ textul decretului de instituire a st\rii de
necesitate a r\mas `n ciorn\. Mult mai t`rziu am aflat [i detaliul c\
textul a r\mas `n ma[ina de scris, `n clipa `n care s-a anun]at sinu-
ciderea lui Milea. S-a creat panic\, biroul a fost abandonat, textul
nu a fost terminat [i nici dus la semnat“251. ~nc\ o ilegalitate. Cu
c`teva minute `nainte s\ `nceap\ [edin]a CPEx, Mihai H`rj\u a sur-
prins [i urm\toarele secven]e:. „A venit generalul Neagoe [i i-a
spus (lui Nicolae Ceau[escu, n.a.) c\ `n diverse zone ale Capitalei
sunt deja concentr\ri mari de oameni care se `ndreapt\ spre Centru.
(Discu]ia se desf\[ura `n anticamer\ [i am putut s\ aud toate aces-
tea.) Ea i-a spus c\ este o contrarevolu]ie [i c\ trebuie f\cut totul ca
s\ fie reprimat\; l-a `ntrebat: «M\i, voi sunte]i preg\ti]i?». {i el a
r\spuns: «Da, suntem preg\ti]i, oamenii no[tri sunt `narma]i». ~ntre
timp a sunat Croitoru – de la Capital\, care era secretar cu propa-
ganda – [i `l c\uta pe Barbu Petrescu. I-am spus c\ e `n [edin]\ [i c\
nu pot s\-l scot. {i mi-a zis a[a, `n dou\ vorbe: «Spune]i-i c\ nu se
mai poate face nimic...» [i a `nchis telefonul“252.
Ultima [edin]\ CPEx a debutat cu revenirea lui Ion Radu,
trimis de Ceau[escu la platforma Militari, [i cu anun]ul c\ „ple-
cau de la ICEM [i de la Turbomecanica din Militari. Au plecat [i
de la 23 August“. Ion Dinc\ pornise mai devreme spre platforma
Pipera, dar se `ntorsese foarte repede, dup\ ce a `nt`lnit primele
grupuri de manifestan]i. Ceau[escu a dat vina pe Milea, apoi a `n-
trebat dac\ exist\ muni]ie `n `ntreprinderi. ~ntrebarea dezv\luie
deruta total\ [i degradarea g`ndirii sale, fiindu-ne imposibil s\
`n]elegem cine urma a fi `narmat `n `ntreprinderi cu muni]ie, c`nd
muncitorii erau pe strad\ `n drum spre centru. ~n continuare, Ceau-
[escu lanseaz\ un scenariu aberant – Milea nu a ac]ionat `n Capital\,

252 Arh. SR, Stenograma nr. 40/7 februarie 1994, Audiere Hîrj\u Mihai, p. 31.
ca s\ permit\ izbucnirea revoltei `n alte zone ale ]\rii. Nimeni cu

comenteaz\, probabil pentru c\ era expresia unui delir. Urmeaz\
momentul probei de loialitate:
„Nicolae Ceau[escu: (...) Vreau s\-i `ntreb pe cei prezen]i aici,

din Comitetul Politic Executiv, care este hot\r`t s\ lupte sau care nu?
Cineva: Lupt\m to]i, ce mai avem de f\cut? (Nu a fost Elena
Ceau[escu, dar este posibil s\ fi fost D\sc\lescu, n.a.)
N. Ceau[escu: Ce spui, Mizil?
Paul Niculescu-Mizil: Dac\ lupt sau nu lupt?
N. Ceau[escu: Cine nu se organizeaz\ sau s-a angajat fa]\ de
al]ii s\ spun\ – c\ nu se poate merge mai departe a[a.
Tudor Postelnicu: Sunt hot\r`t s\ lupt p`n\ la urm\, tovar\[e
secretar general.
Manea M\nescu: Acesta a fost idealul vie]ii noastre, deci vom
lupta p`n\ la ultima pic\tur\.
N. Ceau[escu: Ce spui, Andrei?
{tefan Andrei: Lupt\m, tovar\[e secretar general!
(~n acest loc, generalul Iulian Vlad, care `l avea pe Postelnicu `n
st`nga [i scaunul gol al lui Milea `n dreapta, s-a `ntors spre st`nga [i
a rostit clar: „Lupt\m pe dracu’!“ Replica a fost auzit\ de cei pre-
zen]i [i reprodus\ la proces de unul dintre stenografi, n.a.)
N. Ceau[escu: S\ declar\m imediat starea de necesitate `n
`ntreaga ]ar\. Aceasta este conform Constitu]iei [i este dreptul
pre[edintelui. Nu trebuie s\ convoc\m Consiliul de Stat. Sunte]i de
acord? (Prin urmare, Ceau[escu [tia foarte bine care sunt prevede-
rile constitu]ionale pe care nu le respectase p`n\ atunci, n.a.)
C. D\sc\lescu: Eu m-am ridicat `n picioare de la `nceput.
Elena Ceau[escu: Dac\ e[ti de acord cu starea de necesitate?
C. D\sc\lescu: Alt\ solu]ie nu mai exist\.
N. Ceau[escu: Atunci, s\ ac]ion\m.“253
253 Constantin Sava [i Constantin Monac, Revolu]ia român\ din decembrie 1989
retr\it\ prin documente [i m\rturii, Ed. Axioma Edit, Bucure[ti, 2001, p. 213. Steno-
grama a fost prelucrat\ de ofi]eri MApN. Vezi [i Sergiu Nicolaescu, Sergiu Nicolaescu
acuz\!, Ed. PRO, Bucure[ti, 1998, p. 308, cu erori de redactare (de exemplu,
Postelnicu afirm\: „Sunt hot\rît s\ lupt pîn\ la lumin\“ în loc de „pîn\ la urm\“ etc. ).
Primul-ministru va `ntreba apoi ce vor face dac\ muncitorii vin

`narma]i, iar Silviu Curticeanu a r\spuns: „Or s\ trag\, tragem [i noi“.
Gogu R\dulescu simte nevoia s\ intervin\, observ`nd isterizarea
[edin]ei, [i cere s\ se ia m\suri ca s\ fie evitat\ v\rsarea de s`nge.
Tudor Postelnicu, asupra c\ruia va trebui s\ ne mai g`ndim o dat\ `n
privin]a prostiei, introduce un element de viclenie, specific lui: „Am
`n]eles ieri c\ `mpotriva muncitorilor nu se va trage. Avem acum
aceast\ situa]ie creat\ [i noi suntem convin[i c\ nu muncitorii cinsti]i
sunt aceia care vor deschide focul, ci lep\d\turile [i pleava“. Av`nd `n
vedere c\ [i la [edin]a CPEx din 17 decembrie, tot Postelnicu a pus
problema cheie, afirm`nd c\ s-a uitat `n legi [i regulamente [i nu a
g\sit undeva dreptul s\ se trag\ `n popor (replic\ atribuit\ incorect lui
Milea), interven]ia pare mai degrab\ o prob\ de viclenie. Ceau[escu
se blocheaz\ [i intervine abia dup\ ce Dinc\ [i D\sc\lescu `[i con-
tinu\ delirul:
„Nicolae Ceau[escu: Sigur c\ nu putem trage `n muncitori. Noi

suntem reprezentan]ii muncitorilor [i nu putem trage `n muncitori,
dar sunt [i lichele.
Elena Ceau[escu: Cine se las\ dezarmat este tic\los.“254
~n continuare, Manea M\nescu se intereseaz\ cine este la coman-

da Armatei [i Ceau[escu ì r\spunde: „L-am chemat pe primul-ad-
junct. Este deja la dispozi]ia mea [i lucreaz\ aici“255. Se `n[ela. ~n
urm\toarea or\, generalul St\nculescu va repeta ordinul de parla-
mentare cu manifestan]ii, ordin care va fi aplicat `ntocmai de subuni-
t\]ile din strad\, pe m\sur\ ce se derula revolta popular\:
„(Ora) 10.11 – col(oana) de la IMGB – Ap. Patriei, imense –

blocat la jum\tatea distan]ei, la 300 m. de Or\[elul Copiilor – lt.
col. Costache.
254 Ibidem, p. 215.

255 Ibidem (generalul St\nculescu nu era prim-adjunct al ministrului Ap\r\rii, dar
este evident c\ la el se referea Ceau[escu).
(Ora) 10.30 Lt. col. Costache

– Pantelimon, Muncii, Socului, C\]elu, grupuri imense de la 23
Aug. – scandeaz\.
(Ora) 10.35 – c. amiral P. George [i col. Costin – s\ se parla-
menteze cu demonstran]ii la care s\ se spun\ c\ se retrag `n ca-
zarm\ (aceast\ comunicare venit\ prin ordin telefonic verbal a fost
pus\ pe seama generalului Ilie Ceau[escu, pentru a sus]ine c\ el a
ordonat retragerea `n caz\rmi, n.a.)
(Ora) 10.40 – Toate unit\]ile parlamenteaz\ cu demonstran]ii
c\ se `ntorc `n cazarm\.
(Ora) 11.15
– Strada B\ceni – Obor, Dimitrov, Republicii, M. Eminescu,
coloane.
– R7Mc. este solicitat s\ intervin\, nu se aprob\.“
Momentul retragerii trupelor din ora[ spre caz\rmi a fost sur-

prins de revolu]ionarul Mihai Montanu. Pe 22 decembrie diminea]\
el g\se[te baraje de TAB-uri pe strada care coboar\ spre hotelul
Athénée Palace, la Pia]a Cosmonau]ilor, un alt baraj la Hotel Am-
basador, iar `ntre Ambasador [i Inter era liber. La Inter era baraj [i
se str`nsese deja lume. „La un moment dat (`n jurul orei 10.00, pre-
cizat\ de martor la o alt\ pagin\, n.a.), unul la care m\ uitam mai
mult, un locotenent-major, a `nceput s\ z`mbeasc\. {i atunci am
spus la lume: «Gata. Armata e cu noi». L-am `ntrebat: «Ce ordin ai
primit?» Mi-a r\spuns: «S\ ne retragem `n unitate». Ne-am urcat
to]i pe TAB-uri. Flori pe ]evile de pu[ti. I-am spus: «Te retragi la
unitate, dar treci prin Pia]a Palatului [i ne la[i acolo»“256. Gene-
ralul St\nculescu a fost chemat de trei ori la Ceau[escu, acesta pu-
n`ndu-i aceea[i `ntrebare: „Ce face armata, tovar\[e St\nculescu?
S\-[i fac\ datoria?... De ce nu ac]ioneaz\?“ St\nculescu ì d\dea
asigur\ri c\ trupele vin. „M-am `ntors `napoi [i le-am spus:
unit\]ile sunt pe drum – va declara Victor St\nculescu televiziunii
B1. Deci, aici... de aici min]eam grosolan. De aia am spus c\ la un
256 Arh. SR, Stenograma nr. 14/10.XI.1993, Audiere Montanu Mihai, p. 6.
moment dat eu am fost `ntre dou\ plutoane de execu]ie: a condu-

cerii foste [i a celor care veneau, revolu]ia, [i acest lucru a fost [i la
Timi[oara, [i la Bucure[ti. Deci, `n momentul c`nd lor (lui Nicolae [i
Elena Ceau[escu, n.a.) le-am spus c\ sunt pe drum (unit\]ile chemate
din teritoriu, n.a.), s-au lini[tit, `ntr-un fel. Dup\ aceea, c`nd au v\zut
c\ nu mai sosesc, c`nd nu s-a mai discutat unde sunt \ia, presiunea
din Pia]\ era destul de mare [i se men]inea chiar `n jurul intr\rii
[.a.m.d...“257 ~n interviul acordat autorului, generalul St\nculescu a
reconfirmat ac]iunile sale din acel moment de criz\ absolut\:
„AMS: Merge]i [i opri]i! Era vorba de oprirea oamenilor care

se apropiau de centru.
VAS: Eu am profitat de acest ordin dat `ntr-adev\r a[a de Ceau-
[escu... uite c\ eu uitasem am\nuntul \sta, dar mi-a ordonat «Opri]i!»,
[i eu am spus: «Da, opresc». Eu am oprit for]ele care erau aduse de
Milea din ]ar\ la margine (la periferiile Bucure[tilor, n.a.)
AMS: Trupele oprite pe Olteni]ei.
VAS: Da, am speculat ordinul de oprire a muncitorilor [i eu am
oprit trupele.
AMS: Vreau s\ reconstituim: a]i ie[it de la Ceau[escu [i v-a]i
dus la grupa de generali. Erau acolo Hortopan, Eftimescu, P`rc\l\-
bescu, cred c\ deja era [i Voinea. Le-a]i comunicat c\ sunte]i numit
ministru al Ap\r\rii?
VAS: Erau panica]i, erau termina]i, speria]i, se `mpu[case Milea
[i, c`nd m-au v\zut [i le-am spus, s-au ref\cut.
AMS: V-au recunoscut ca ministru.
VAS: Nu [tiu dac\ a[a, dar i-am anun]at, plus c\ nu cu ei...
AMS: V-a]i dus apoi sus la centrul de comunica]ii, unde erau
transmisioni[tii. Maiorul Tufan era jos [i a mers cu dvs. sus sau l-a]i
g\sit sus?
VAS: L-am g\sit sus.
AMS: Ce ordine i-a]i dat?
257 Historia, Nr. 30, mai 2004, stenograma emisiunii Na[ul de la postul de televiziune
B1. Participan]i: Victor Atanasie St\nculescu, Radu Moraru [i Ion Cristoiu, p. 21.
VAS: V-am spus. Am profitat de ordinul lui Ceau[escu [i am

dat ordine invers.
AMS: Domnule general, discut\m pe documente. Am docu-
mente originale, vi le voi ar\ta, eu [tiu ce ordine a]i dat. Cunoa[te]i
unde am lucrat eu?
VAS: Da, Direc]ia de Rela]ii Publice... sub Babiuc. {tiu!
AMS: Am studiat ordinele venite la Armata 1. ~ntre 10.07 [i
10.30 a]i dat cinci ordine. Primul opre[te trupele pe Olteni]ei, dar
urm\toarele patru... «Nu se trage, se parlamenteaz\ cu manifestan]ii».
VAS: A[a este. Prin grupa de comunica]ii mi se transmitea ce se
`nt`mpl\ afar\ [i eu mi-am dat seama, a[a c\ am dat ordinele astea.
AMS: A]i folosit indicativul RONDOUL, care era al lui Milea.
VAS: Da, era al ministrului.“
Momentul este prea important ca s\ nu-l subliniem. ~ntr-un

recent dialog cu scriitorul Dinu S\raru, generalul St\nculescu
descrie scena `n am\nunt: „La acela[i etaj, pe coridor, era o `nc\-
pere `n care se afla Grupa Operativ\ a Armatei, plin\ de generali,
printre ace[tia generalul Voinea – comandantul Armatei din Bucu-
re[ti, generalul Eftimescu – [eful Sec]iei Operative din Marele Stat
Major. ~n a doua `nc\pere se organizase un centru de transmisiuni
al Armatei. Generalii m-au informat c\ dou\ regimente, unul de
tancuri [i unul mecanizat de pe {oseaua Olteni]ei, au plecat din
ordinul lui Milea spre pia]\ [i se afl\ `n mar[. Am ie[it din birou [i,
`n centrul de transmisiuni, am g\sit un c\pitan, acela[i Tufan
Marius (despre care poate voi pomeni), [i l-am `ntrebat conspirativ:
«Ai leg\tura cu cele dou\ unit\]i aflate `n mar[?». La confirmarea
lui, i-am spus: «Transmite-le numaidec`t ordinul meu s\ se `ntoarc\
`n caz\rmi»“258. A[a cum am ar\tat, generalul St\nculescu se va
`ntoarce la Cabinetul 1, unde Nicolae [i Elena Ceau[escu a[teptau
pe hol, [i le va da asigur\ri c\ unit\]ile s-au pus `n mi[care, f\c`nd
apel la un echivoc. Unit\]ile erau `n mi[care, dar se `ntorceau, nu
veneau. St\nculescu revine la centrul de comunica]ii: „M-am `ntors
258 Dinu S\raru în dialog cu Victor Atanasie St\nculescu, Generalul revolu]iei cu
piciorul în ghips, Ed. RAO, Bucure[ti, 2005, p. 40.
[i l-am g\sit din nou pe Tufan Marius, ofi]erul de transmisiuni

radio, care avea leg\tura cu unit\]ile [i cu Armata `n general, pe
teritoriu, care f\cea leg\turile direct cu diverse unit\]i, [i i-am spus:
«Tufane, du-te direct acum la sta]ia radio [i, f\r\ s\ mai vorbe[ti cu
nimeni, transmi]i din nou urm\toarele: Am dat ordin ca cele dou\
unit\]i s\ se `ntoarc\ `n caz\rmi! Nu treci pe la ceilal]i!» «Am
`n]eles!»... Tufan este [i acuma un b\iat foarte discret, n-a vorbit cu
nimeni, nici nu ]ine s\ apar\ public“259.
Cam `n acest moment, adic\ la ora 10.51, `ncepe difuzarea la
radio [i televiziune a decretului pentru starea de necesitate [i a co-
municatului privind „tr\darea“ lui Milea. Textul decretului este f\r\
importan]\, oricum, decretul nu s-a aplicat, dar comunicatul este un
document important al revolu]iei:
Comunicat
„~n Bucure[ti [i `n `ntreaga ]ar\ muncitorii s\ apere tot ceea ce s-a

realizat, suvernitatea [i independen]a ]\rii. Inform\m c\ ministrul
for]elor armate a ac]ionat ca tr\d\tor `mpotriva independen]ei [i suvera-
nit\]ii României [i, d`ndu-[i seama c\ este descoperit, s-a sinucis. Facem
apel c\tre to]i cei care-[i iubesc ]ara [i poporul s\ ac]ioneze cu cea mai
mare fermitate `mpotriva oric\rui tr\d\tor.
Toate zvonurile [i minciunile au fost dirijate `n str`ns\ leg\tur\ cu
tr\d\torii de ]ar\ [i cu cercurile imperialiste de tr\d\torul Milea, care a
organizat aceste provoc\ri, a spus minciuni [i a informat fals `n leg\tur\
cu situa]ia din ]ar\. Apel\m la clasa muncitoare, ]\r\nime [i intelectua-
litate, la `ntregul popor, de a ac]iona cu `nalt\ r\spundere pentru a `nt\ri
ordinea [i lini[tea. Problemele noastre s\ le rezolv\m `n str`ns\ unitate,
f\r\ vreun amestec din afar\. S\ facem totul pentru a ap\ra suverani-
tatea, independen]a [i integritatea României socialiste.“260
Av`nd `n vedere distan]a enorm\ de la realitate, de la ce se

`nt`mpla `n acel moment pe str\zi, la con]inutul acestui comunicat,
259 Ibidem, p. 41.

260 Mihai Tatulici, Revolu]ia român\ în direct, Bucure[ti, 1990, pp. 19-20.
precum [i limbajul tipic, textul trebuie s\ fi fost, pe fond, cel dictat

chiar de Ceau[escu. Este opera unui dezechilibrat. Milea, `n leg\-
tur\ cu cercurile imperialiste!? Existau numeroase informa]ii
despre leg\turile sale cu sovieticii [i apar ast\zi tot mai multe in-
dicii c\ Milea era avizat de sovietici asupra iminen]ei r\sturn\rii lui
Ceau[escu. Dar, `n leg\tur\ cu americanii, este greu de crezut! Nu
cunoa[tem c`t anume a intervenit Petre Constantin `n textul dictat
de Ceau[escu [i va r\m`ne un semn de `ntrebare dac\ formula „din
la[itate“ a fost scoas\ inten]ionat de acesta [i a introdus motiva]ia
„cercurilor imperialiste“. ~n cartea sa, Brate[ afirm\ c\ acel comu-
nicat a fost transmis direct prin telefon spicherului George Ma-
rinescu261. Acesta confirm\ linia direct\ cu Petre Constantin. Este
evident opera angaja]ilor Televiziunii – Petre, Brate[, Marinescu –,
chiar [i numai prin faptul c\ titulatura func]iei lui Milea era gre[it\:
„ministrul for]elor armate“, titulatur\ din perioada stalinist\. Ori-
cum, Marinescu nu putea citi f\r\ viza lui Brate[. Comunicatul,
citit de patru ori – cu o modificare care `l f\cea vinovat pe Milea [i
de diversiunea de la Timi[oara –, nu a avut dec`t un singur efect: a
provocat convingerea solda]ilor [i a mul]imii c\ ministrul Ap\r\rii
a fost asasinat. ~n c`teva minute, Milea a devenit din coautor la
represiune, victim\ [i simbol al urii `mpotriva lui Ceau[escu. Tot `n
c`teva minute, mul]imea din mai multe ora[e [i din Capital\ ia cu
asalt sediile Partidului Comunist. ~n acest moment, estimat a se fi
petrecut la ora 11.20, generalul Eftimescu `ntocme[te un plan pen-
tru evacuarea so]ilor Ceau[escu folosind blindatele aflate `n apro-
piere. C\ut`nd s\ reconstituie faptele `n anul 1990, din calitatea de
viceprim-ministru, Gelu Voican Voiculescu a aflat de la ofi]erii
implica]i c\ planul lui Eftimescu prevedea venirea TAB-urilor „cu
trapele deschise spre intrarea B, flancate de cordoane de militari pe
laturi [i de acolo, pe strada One[ti, cu tancurile `n frunte `naintau `n
vitez\ trec`nd peste oameni, c\lc`nd peste oameni cu ele“. La ora
11.22, Documentarul comandantului Armatei 1 preciza: „TAB de
la Pia]a Palatului s\ se retrag\ la intr\rile de la CC. Col. Costin:
261 Teodor Brate[, Explozia unei clipe, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1992, p. 38.
unit(\]ile) care sunt `n apropiere de Sala Palatului s\ se retrag\

c\tre intr\rile CC“262. Acest ordin preliminar, menit s\ asigure
for]ele cu care s\ fie pus `n aplicare planul de evacuare a so]ilor
Ceau[escu, nu a ajuns la trupe, din cauza faptului c\ echipa de
transmisiuni din cl\direa CC nu mai r\spundea la alte comenzi
dec`t ale generalului St\nculescu. ~n consecin]\, la ora 11.52,
comanda Armatei 1 ì cere colonelului Paul „s\ trimit\ pe cineva
care este `n ora[ s\ anun]e TAB(-urile) din Pia]a Palatului s\ se
retrag\ spre intr\rile din sediul CC“. E clar c\ nu aveau comuni-
ca]ia cu trupele. La ora 12.15 intervine `ns\ ordinul generalului
Constantinescu, de la minister, care comunica cu generalul St\ncu-
lescu: „retragerea unit\]ilor `n caz\rmi pa[nic\“, iar la ora 12.43
acesta este completat cu indica]ia „s\ se poarte discu]ii cu cet\]enii
c\ armata nu trage `n popor, c\ nu are nimic cu ei [i s\-i lase `n
pace“. ~ncepea procesul de refacere a imaginii Armatei.
~n sediul Comitetului Central, generalul St\nculescu le propune
celor doi dictatori fuga cu un elicopter [i, `n urma consult\rii cu
generalul Neagoe, ì ordon\ generalului Rus, [eful avia]ei militare,
s\ trimit\ dou\ elicoptere. Oficial, ordinul nu s-ar fi executat dac\
nu venea [i de la Neagoe, dar prin confirmarea acestuia [i prin au-
toritatea ministrului Ap\r\rii, Rus s-a executat. Conform unei m\r-
turii din vara anului 1992 a generalului Niculae Spiroiu, al c\rui
consilier de pres\ eram, dialogul `ntre Nicolae Ceau[escu [i gene-
ralul St\nculescu i-a fost povestit de acesta din urm\: „Generalul
St\nculescu s-a `ntors la Cabinetul 1 [i i-a spus lui Ceau[escu:
«Tovar\[e comandant suprem, trupele nu mai pot ajunge `n pia]\.
Mi-au comunicat c\ nu pot trece de baraje. V\ propun s\ organizez
o plecare cu elicopterul la unul din centrele de comand\ din ]ar\».
Aveam trei astfel de centre de comand\ `n ]ar\, dotate cu sisteme de
conducere a for]elor. «... Preg\tesc s\ fi]i instalat la centrul de
comand\ [i s\ conduce]i de acolo». ~n acel moment, Ceau[escu l-a
oprit [i i-a spus: «Nu. Eu sunt comandantul For]ilor Armate... nu
putea s\ pronun]e for]elor, spunea for]ilor... Eu sunt comandantul
p. 112 (pagina din dreapta).
For]ilor Armate [i locul meu de comand\ este aici». St\nculescu

s-a dus atunci la Neagoe [i s-a `n]eles cu el s\-l evacueze cu elicop-
terul“. ~ntors `n cabinet, Nicolae Ceau[escu cere, prin intermediul
ofi]erilor Direc]iei V care `l p\zeau, ca for]ele aflate `n sediu s\ re-
ziste presiunii mul]imii. Cei doi ofi]eri nu transmit ordinul mai de-
parte. Trebuie s\ `n]elegem c\ `n acel moment `n care ministrul
Ap\r\rii trece peste ordinele comandantului suprem, c`nd ajunge la
o `n]elegere cu [eful Direc]iei V pentru evacuarea [efului statului
din sediul puterii, iar `nsu[i [eful Departamentului Securit\]ii
Statului comunica `n teritoriu, tot din cl\direa CC, c\ nu se execut\
alt ordin dec`t cel dat de el, teoretic [i practic, Ceau[escu era
`ndep\rtat de la putere. Cei trei generali au fost obliga]i s\ joace
timp de aproximativ dou\ ore un joc fa]\ de Ceau[escu – aparent
loiali, ordonau trupelor s\ nu fac\ nici un gest `n ap\rarea lui. Toate
for]ele care ap\rau sediile partidului au primit ordine clare s\ nu
intervin\ [i mai ales s\ nu apere aceste sedii, care reprezentau cen-
trele teritoriale ale Partidului Comunist Român, adic\ ale Puterii.
Aceste ordine au fost date de noul ministru al Ap\r\rii, iar `n ce
prive[te efectivul MI din Capital\, ordinul i-a apar]inut, indepen-
dent de St\nculescu, generalului Iulian Vlad.
Colonelul Octavian Nae, [eful G\rzilor din Direc]ia V a Secu-
rit\]ii, adic\ [eful pazei militare a sediului CC, va ar\ta c\, `n ora
premerg\toare atacului cl\dirii, a primit ordin de la Vlad: „«M\i, s\
lua]i ni[te m\suri ca s\ bloca]i u[ilea astea! Dar ave]i grij\, dac\
trebuie deschise, trebuie deschise...» Adic\ s\ le bloca]i, dar s\ se
deschid\. «Dar s\ fie posibilitatea, dac\ e nevoie, s\ fie deschise»“263.
Anun]at c\ elicopterul a sosit, Ceau[escu mai face o `ncercare de a
se adresa manifestan]ilor din pia]\. Iese pe balcon [i `n momentul
`n care o persoan\ din anturaj `ncearc\ s\-l opreasc\, ]in`ndu-l de
palton, el se smulge, r\m`ne `n hain\ [i `ncearc\ s\ le vorbeasc\
celor din pia]\ printr-o portavoce. Petre Roman a v\zut aceast\ sce-
n\: „El a intrat pe balcon, a f\cut un tur care nu a durat mai mult de
cinci-[ase secunde, adic\ lumea nici nu a apucat s\ se dezmeticeasc\.
Octavian, p. 57.
Primele r`nduri au strigat: «Huooo!» Dar cei din spate nu [i-au dat
seama cine sunt! Era un grup de 12-15 persoane. El a f\cut, a[a, un
tur... Aici, pe latura din dreapta, se a[ezase un elicopter cu mo-
toarele [i cu elicele merg`nd. Ceau[escu a f\cut ie[irea aceasta. N-a
durat dec`t c`teva secunde...“264 ~n aceste secunde, un t`n\r a arun-
cat o bucat\ de lemn care a lovit cu precizie portavocea ]inut\ la
gur\ de Ceau[escu. ~n clipa urm\toare, acesta s-a retras, acope-
rindu-[i gura cu m`na, probabil de durere. A urmat scena liftului, la
care Elena Ceau[escu a strigat: „S\ se trag\! S\ se trag\!“ Colone-
lul Nae a auzit-o din capul holului, apoi acest ordin a fost transmis
de Postelnicu. ~ntr-o completare la declara]ia dat\ Procuraturii
Militare, Tudor Postelnicu va descrie aceast\ scen\: „M\ aflam
`ntr-un birou de la etajul nr.1 al sediului CC al PCR c`nd, a[a cum
am ar\tat anterior, am fost anun]at s\ m\ prezint de urgen]\ la lift.
Pe hol se aflau Nicolae Ceau[escu, iar pe sc\ri `n fa]a biroului lui
se aflau circa [apte sau nou\ cadre `n civil. Nu cunosc cine erau
ace[tia. ~n spatele lui Ceau[escu Nicolae se afla aghiotantul s\u din
acea zi. Nu `mi amintesc care din aghiotan]i era `n acea zi. Ceau-
[escu Nicolae m-a `ntrebat «ce trebuie s\ fac\ for]ele Ministerului
de Interne `n cazul `n care elementele huliganice vor intra s\ atace
sediul». For]ele Ministerului de Interne erau `n cadrul Direc]iei V –
Serviciul G\rzi. Eu i-am r\spuns c\ trebuie s\ se procedeze con-
form celor ordonate de el la teleconferin]a din duminic\ 17 decem-
brie 1989, c`nd, cu ocazia evenimentelor de la Timi[oara, a ordonat
ca pentru reprimarea mi[c\rii s\ se trag\ `n popor. Apoi m-am
`ntors pu]in, practic am `ntors doar capul spre cei din gard\ [i le-am
ordonat ca `n cazul `n care huliganii vor p\trunde `n sediu, s\
deschid\ foc cu armamentul din dotare, folosind bine`n]eles gloan]e
de r\zboi. Apoi am intrat `n lift pentru a merge la etajul [ase, iar
Ceau[escu Nicolae a intrat `n liftul care ducea direct pe platforma
de pe acoperi[ul sediului de unde a fugit `mpreun\ cu Elena Ceau-
[escu cu helicopterul“265. Imediat dup\ aceast\ scen\ a intervenit
264 Arh. SR, Stenograma nr 90 / 8 martie 1994, Audiere Petre Roman, p. 7.

265 PR.PG.DPM, Dosar 517/P/1989, Declara]ia inculpatului Tudor Postelnicu din
30 decembrie 1989, p. 1.
generalul Iulian Vlad, anul`nd [i el ordinul lui Ceau[escu: „Nu,

Nae, nu se folose[te armamentul, nu folosi]i nici m\car pentru
act delincvent, lua]i m\suri, dac\ pute]i. Nu, [i a[a a curs s`nge
destul... [i a[a a curs s`nge destul...“266 Inclusiv `n momentul `n
care manifestan]ii au for]at u[ile, prin sta]ie a venit acela[i ordin:
„Nu folosi]i armamentul!“ U[ile de la intrare se deschideau spre
exterior, iar mul]imea, pres`nd din spate, nu permitea deschi-
derea lor, astfel c\ au fost sparte geamurile unor ferestre laterale,
mai mici, prin care s-au strecurat `n\untru primii cuceritori: un
grup de tineri ]igani. Informa]ia a fost confirmat\ de revolu]i-
onarul Petre Ion, responsabilul unui restaurant267. ~n privin]a fo-
losirii termenului de „cucerire“ a sediul Comitetului Central al
PCR, este firesc s\-l adopt\m ca adecvat. A fost vorba de o
cucerire a sediului Puterii de c\tre mul]ime sau, `n termeni istori-
ografici consacra]i, de revolt\ popular\. Am reu[it s\-l identific
pe unul dintre cuceritori, Daniel P\curaru, el fiind [i acela care a
capturat drapelul de pe cl\direa ce simboliza sediul Puterii co-
muniste `n România:
„Daniel P\curaru: (...) Diminea]\, pe la 06.30 sau [apte f\r\

un sfert, am zis, `mpreun\ cu c`]iva colegi: «B\, hai s\ mergem
acolo». Erau grupuri `n curtea fabricii, au `ncercat s\ ne opreasc\,
dar am s\rit gardul. Ceva impresionant: c`nd am ie[it, ne-a luat
mul]imea ca un val, mul]imea de la blocuri. Un tip a s\rit de la eta-
jul I, se b\rbierea, a s\rit cu spuma pe fa]\, cu jum\tate de barb\
neras\. Era ceva extraordinar. Am ajuns la Universitate...
AMS: Pe la ce or\?
DP: Pe la 12.00, `nainte de 12.00. Am intrat `n Pia]a Palatului [i
ne-am `mpins spre u[ile CC-ului. Strigam s\ deschid\ u[ile. Printre
primii, s\ zicem, o sut\ de oameni care au intrat, am fost [i eu. Nu
[tiu dac\ [ti]i, u[ile s-au deschis la un moment dat, apoi s-au `nchis
266 Ibidem, p. 60.

267 Antena 1, 21 decembrie 2003, emisiunea Cutia neagr\.
la loc. Nu cuno[team cl\direa, eram uimit, este o scar\ [i la etajul I

se bifurc\...
AMS: Da, cunosc, dar este parterul `nalt.
DP: Nu, la etajul I. Acolo, unde se bifurc\, s-a format un blocaj
de persoane, s\ nu intre lumea.
AMS: Cine a f\cut asta? Nu `n]eleg?
DP: Noi, oamenii. Cei care au intrat primii au `ncercat s\ blo-
cheze mul]imea s\ nu intre mai sus. Domnule, noi eram impre-
siona]i, eram uimi]i c\ ne aflam acolo. Era sediul CC! Marmura
aia, covoarele, fotoliile... De ce s\ mint, eram speria]i. Ne era [i
fric\. {i, cei vreo sut\ de oameni care au n\v\lit au f\cut un cordon
s\-i opreasc\ pe ceilal]i s\ nu n\v\leasc\.
AMS: Foarte interesant. N-am cunoscut acest episod.
DP: Eu am avut noroc c\ am nimerit `n partea cealalt\, din-
colo de r`ndul \sta. Am r\mas dincolo. Am urcat la etajul I, `n
fa]\ era `nc\perea cu balconul. Pe o m\su]\ de lemn rotund\ era
un pistol automat abandonat. L-am luat [i am ie[it cu el prin ca-
binetul unu exact `n balcon. Eram singur, cu arma `n m`n\, am
ridicat arma `n sus [i, `n momentul \la, am v\zut ce `nseamn\ mul-
]imea. Jos erau o sut\ de mii de oameni care au urlat dintr-odat\ de
victorie.
AMS: A]i tras cu arma `n sus?
DP: Nu, nu, am ie[it cu arma, am ridicat-o `n aer. Victorie! ~n
spatele meu au venit o student\ [i un b\rbos, av`nd o geant\ pentru
masca de gaze. Era o geant\ de-aia care se `nchidea cu un meca-
nism special. C`nd am reintrat din balcon m-am `nt`lnit cu un fost
coleg de-al meu. La etajul I, `n laterale sunt lifturile care urc\ la
etajul 5. Acolo l-am `nt`lnit... pot s\-i dau [i numele...
AMS: V\ rog.
DP: B\nic\ B\rbieru. {i zice: «Hai s\ ne uit\m pe aicea». Lu-
mea devasta. |sta este adev\rul. Mul]i erau pu[i pe furat, furau tot
ce g\seau. Erau unii care spuneau c\ ramele la u[i sunt din aur.
Prostii, nu erau domnule. ~ntr-un col] erau ni[te solda]i care pl`n-
geau. Erau ni[te copii...
AMS: De la trupele de Securitate.
DP: Nuuu, nu erau de la trupele de Securitate, erau de la

Armat\, ni[te copii.
AMS: Nu confunda]i cu cei de la USLA sau de la {coala de la
B\neasa. Cei de la trupele de Securitate erau militari `n termen,
copii din \[tia...
DP: Nu, nu erau. Aveau c\[ti militare de-alea verzi.
AMS: ~n sf`r[it, n-are importan]\. Ce f\ceau?
DP: Pl`ngeau, erau speria]i, f\r\ comandant [i ne spuneau: «Nu
v\ apropia]i de noi». Le era fric\, nu [tiau ce s\ fac\. Am ajuns pe
aripa din st`nga, `n fa]\, [i eu cu B\nic\ [i `nc\ vreo trei-patru in[i
am urcat sus pe acoperi[. ~n momentul acela elicopterul tocmai
aterizase. Ie[im, d\m pu]in col]ul `n st`nga [i, `n momentul \la, apar
doi tipi... \[tia erau cu adev\rat securi[ti, lupt\tori... erau `n cos-
tum, cu cravat\.
AMS: Erau de la Direc]ia V.
DP: Da, de la Direc]ia V. Au `ndreptat armele spre noi [i unul
dintre ei a strigat: «Dac\ nu v\ `ndep\rta]i, tragem!» Pe mine m\
`mpingeau din spate, c\ veneau mul]i din spate [i nu vedeau ce
vedeam eu. {i m-am tras c`t am putut `napoi, dup\ zid. Am deza-
sigurat, am scos arma pe dup\ zid [i am tras cu ea f\r\ s\ v\d unde
trag. Atunci \la a tras o rafal\ scurt\ `n parapetul de beton. Dup\
asta m-am uitat pe dup\ col]. Ultimul care a urcat a fost \la...
Manea M\nescu, [i `n spatele lui doi securi[ti.
AMS: Erau g\rzile lui Nicolae [i Elena Ceau[escu.
DP: Da, dar unde au disp\rut ceilal]i doi, \ia care au tras dup\
mine? Nu [tiu unde au disp\rut! Cei care au plecat cu Ceau[escu nu
erau cei doi care au tras. Nu [tiu unde au disp\rut ceilal]i doi. Ne-am
urcat sus [i am spart lozinca, aia cu Partidul Comunist, [i am ridicat
steagul de pe CC. L-am fluturat de c`teva ori pe acoperi[... l-am scos
de pe catarg, l-am `nf\[urat [i l-am b\gat sub geac\.“268
Elicopterul cu care [eful statului p\r\sea sediul Puterii a decolat

de pe acoperi[ul cl\dirii CC la ora 12.09. Din ordinul lui Nicolae
268 Dialog din data de 16 iunie 2005, în arhiva autorului.

Ceau[escu au fost `ntocmite [i lansate din elicoptere militare `n

ora[ mai multe tipuri de manifeste adresate muncitorilor, intelectu-
alilor, elevilor [i studen]ilor. Vom reproduce doar c`teva:
Muncitori!
Nu v\ l\sa]i am\gi]i de promisiuni demagogice ale du[manilor
poporului nostru.
Fi]i vigilen]i, demasca]i pe cei care urm\resc s\ ne dezbine, s\
provoace panic\ [i dezordine!
Cet\]eni [i cet\]ene!
Asupra Transilvaniei – leag\nul românismului, str\vechi p\-
m`nt românesc – se `ndreapt\ priviri hr\p\re]e ale du[manilor ]\rii.
Un bun patriot [i român nu trebuie s\ uite `mpil\rile [i umi-
lin]ele, jafurile [i ororile la care au fost supu[i secole de-a r`ndul
locuitorii acestor meleaguri.
Acum se cere s\ ac]iona]i pentru ca nici o palm\ din trupul ]\rii
s\ nu fie din nou `nstr\inat!
Români!
Peste trei zile s\rb\torim Cr\ciunul.
N-ar fi mai bine s\-l a[tept\m `n lini[te acas\?
~n scurt timp a `nceput devastarea cl\dirii. Colonelul L\z\rescu

a povestit pe scurt secven]a:
„Dl L\z\rescu: Cei care au intrat primii au fost ]iganii.

Sergiu Nicolaescu: Au `nceput s\ fure?
Dl L\z\rescu: Au f\cut urm\torul lucru, au intrat pe jos, pe
l`ng\ intrarea principal\, pe sala care a fost a guvernului, pentru
ca la jum\tate de or\ dup\ ce au intrat acolo, acolo nu mai era
nici o mas\, nici un scaun `ntreg. Au rupt picioarele de la mese [i
[i-au f\cut b`te cu care au plecat vijelio[i `n palat, deci, totul

f\cut zob.“269
Ca un fapt anecdotic [i totodat\ straniu, primele obiecte furate

au fost grupurile sanitare, bazinele WC [i chiuvetele, smulse din
bol]uri [i declan[`nd inunda]ii aproape la toate etajele. Ca [i la
Timi[oara, cu vidanja aceea, [i la Bucure[ti se `mplineau cuvintele
lui }u]ea despre revolu]ie. Al]ii `ns\, mult mai lucizi, c\utau un
general al Armatei care s\ pun\ ordine. Daniel P\curaru [i pri-
etenul s\u B\nic\ B\rbieru g\sesc la un moment dat `ntr-un birou
un general care tremura de fric\ [i care i-a rugat s\ r\m`n\ cu el,
pentru a-i asigura protec]ia. Mihai Montanu porne[te pe s\li `n c\u-
tarea unui general [i d\ peste trupele de ap\rare ale Securit\]ii: „La
piciorul sc\rii, c`nd am scos capul, am `nlemnit; trei r`nduri de
solda]i. U[a blocat\. Practic, dac\ ar fi vrut, `n cl\direa asta nu intra
nimeni, pentru c\ ea a fost g`ndit\ ca o cl\dire care nu poate fi ocu-
pat\. Deci, asta a fost senza]ia mea. C\ s-a vrut s\ intr\m `n cl\-
dire“270. Solda]ii au fost imediat retra[i. Primii revolu]ionari ies pe
balcon. Petre Roman `l vede pe generalul Voinea pe hol [i `mpre-
un\ hot\r\sc s\ se adreseze mul]imii. Roman va striga: „Noi, acum,
aici, am decretat moartea dictaturii lui Ceau[escu!“, apoi „Noi,
acum, aici, decidem c\ puterea este a poporului!“, iar generalul
Voinea va declara: „Fra]ilor! Armata – gata! {i-a `ncheiat misiunea!
Acum voi trebuie s\ spune]i ce-i de f\cut!“271.
Guvernul propus de generalul Ilie Ceau[escu. Tentativa de a
reconstitui mi[c\rile generalului Ilie Ceau[escu a fost ajutat\ de
m\rturiile unor ofi]eri ai MApN, afla]i `n apropierea lui, provenind
`n marea lor majoritate din categoria ofi]erilor politici272. ~n mod
cert avem de-a face cu prima propunere de guvern, formulat\ c`nd
269 Arh. SR, Stenograma f. n., poz. 63, Index./15.04.1991, p. 16.

270 Arh. SR, Stenograma nr. 14/10.XI.1993, Audiere Mihai Montanu, p. 7.
271 Arh. SR, Stenograma nr. 90/ 08.03.1994, Audiere Petre Roman, p. 9 [i 11.
272 Not\: unii dintre ei au fost ini]iatorii CADA, în condi]ii pe care le voi ar\ta mai
tîrziu, pe al]ii i-am cunoscut în perioada 1992–1995. Pe fostul DS-ist al generalului
Ilie Ceau[escu l-am avut în subordine în anul 1992.
Nicolae Ceau[escu `nc\ se afla `n sediul CC. Generalul Ilie

Ceau[escu, `ntors la minister, va fi `ntrebat de plutonier-adjutant
Constantin Cioc\nel, DS-istul Consiliului Politic Superior [i un fel
de valet al s\u: „Ce se `nt`mpl\, tovar\[e general?“, iar acesta ì va
r\spunde: „Sovieticii vor capul lui frate-miu, lui Nicu“ [i se va
retrage `n biroul lui Milea pentru a `ntocmi lista noului guvern.
Asupra con]inutului listei nu avem date, deoarece aceasta era o
coal\ de h`rtie A4 pe care Ilie Ceau[escu scrisese c`teva nume, iar
ofi]erul care a v\zut-o nu-[i aminte[te dec`t primul – Ion Iliescu.
Din birou, generalul va cere, a[a cum am ar\tat, convocarea
ata[a]ilor militari ai URSS [i Chinei, precum [i `ntocmirea unui
ordin general c\tre Armat\. Acesta a fost transmis prin Nota tele-
fonic\ nr. 37:
Republica Socialist\ România

Ministerul Ap\r\rii Na]ionale
NOTA TELEFONIC|
Nr. 37 / 22 decembrie 1989, ora 11.30
Toate unit\]ile militare s\ se considere `n stare de lupt\ [i s\
ac]ioneze conform condi]iilor „St\rii de necesitate“.
General-locotenent
Ilie Ceau[escu
Este posibil ca, `n perspectiva scenariului s\u de rezolvare a

problemei prin cedare `n fa]a sovieticilor, Ilie Ceau[escu s\ fi `ncer-
cat s\-[i asigure autoritatea `n Armat\ [i s\ men]in\ trupele `n stare
de alarm\ maxim\ pentru a putea gestiona criza. Aflat `n acela[i
birou, viceamiralul {tefan Dinu va surprinde dou\ convorbiri tele-
fonice mai importante. Prima a fost cu procurorul general Popo-
vici, care cerea dovezile asupra tr\d\rii generalului Vasile Milea
pentru a „preg\ti acuzarea `n procesul ce urma a fi declan[at“. Iat\,
a[adar, c\ exist\ proba pentru afirma]iile conform c\rora Ceau[escu
inten]iona s\ declan[eze un proces de `nalt\ tr\dare care ì viza pe
Milea, Vlad, probabil [i pe al]ii. „Al doilea telefon a fost primit din
partea unei persoane pe care n-am putut-o identifica, dar se vorbea

despre schimb\ri `n guvernul ]\rii, care s\ pun\ cap\t tensiunilor [i
nemul]umirilor popula]iei“273. Av`nd `n vedere nivelul la care se
putea discuta un astfel de subiect, este posibil ca persoana de la
telefon s\ fi fost Silviu Curticeanu sau chiar Nicolae Ceau[escu.
Generalului Ilie Ceau[escu i-a fost prezentat\ ciorna unui ordin
care dispunea retragerea unit\]ilor militare din Bucure[ti `n caz\rmi
[i organizarea ap\r\rii acestora. ~ntrebat cine o semneaz\, Ilie
Ceau[escu se blocheaz\ pentru un moment, apoi ar fi decis s\ fie
semnat MStM (Marele Stat Major). Acest ordin nu a fost transmis
imediat, ofi]erii de la cabinet fiind deruta]i de formula semn\turii [i
tem\tori `n a implica Marele Stat Major, ca institu]ie. Povestea lui a
ajuns [i `n aten]ia Procuraturii Militare, care probabil c\ nu a con-
siderat detaliul ca semnificativ, motiv pentru care sinteza ei con]ine
neclarit\]i: „Dup\ fuga cu elicopterul a so]ilor Ceau[escu, unit\]ile
militare aflate `n dispozitive stradale au primit ordin (not\ telefo-
nic\ semnat\ de Ilie Ceau[escu `n calitate de adjunct al ministrului)
s\ se re`ntoarc\ `n caz\rmi (este o confuzie `ntre Notele telefonice
37 [i 38, n.a.) Situa]ia comport\ `ns\ unele amendamente: potrivit
declara]iei generalului-colonel Eftimescu Nicolae, loc]iitor al [efu-
lui Marelui Stat Major [i [ef al Direc]iei Opera]ii din Ministerul
Ap\r\rii Na]ionale, acesta, `n momentul `n care s-a `ntors la sediul
MApN `n data de 22.12.1989 (lipse[te ora, care este foarte impor-
tant\, n.a.), l-a g\sit pe generalul Constantinescu, loc]iitor al [efului
Direc]iei Mobilizare, `n antecamera cabinetului ministrului, preg\-
tind o dispozi]ie c\tre unit\]i, c\tre trupele din `ntreaga ]ar\ din care
rezulta `n esen]\ ordinul ca «unit\]ile militare de pe `ntregul terito-
riu s\ se retrag\ `n caz\rmi, cu calm, f\r\ a se l\sa provocate».
Generalul Constantinescu concepuse acest ordin din dispozi]ia lui
Ilie Ceau[escu (confuzie cu Nota telefonic\ nr. 37, n.a.). ~n ordin se
mai ad\uga, urmare ini]iativei aceluia[i Ilie Ceau[escu, un pasaj
extrem de interesant: «Se vor executa numai ordinele comandantului
suprem» (informa]ie fals\ primit\ de Procuratura Militar\ de la
273 Viceamiral (r) {tefan Dinu, Din culisele militare ale revolu]iei române din
decembrie 1989 în Dosarele Istoriei, Nr. 12 (88), p. 19.
MApN, autorul ordinului a fost chiar Eftimescu, din cl\direa CC,

n.a.) adic\ ordinele lui Nicolae Ceau[escu care tocmai fugise cu
elicopterul [i care p\rea, `n aceast\ manier\, c\ vrea s\ organizeze
rezisten]a, p\str`nd `n continuare controlul tuturor for]elor. Gene-
ralul-colonel Eftimescu a reac]ionat, cer`nd s\ se elimine din or-
dinul c\tre unit\]i men]iunea referitoare la obliga]ia de ascultare a
ordinului comandantului suprem [i `n locul acesteia s\ fie inserat\
o alt\ fraz\ conform c\reia unit\]ile militare din `ntregul teritoriu
«vor asculta numai de ordinele Ministerului Ap\r\rii Na]ionale»274,
(alt\ dezinformare a generalului Eftimescu, ordinul i-a apar]inut lui
St\nculescu, prin Nota telefonic\ nr. 39, n.a.) ~n realitate, ordinul
va fi g\sit netransmis, `n aceast\ stare de a[teptare de generalul
Victor St\nculescu [i, semnat de el, va pleca spre unit\]i prin Nota
telefonic\ nr. 38, abia la ora 13.30. Acest ordin nu trebuie confun-
dat cu ordinul lui Eftimescu de la ora 09.54. El dispunea oprirea
unit\]ilor venite din ]ar\ `n caz\rmi, `n timp ce ordinul de la ora
13.30 se referea la retragerea unit\]ilor din ora[ `n caz\rmi. De[i
lipsit de importan]\ operativ\, av`nd `n vedere ora [i faptul c\, `ntre
timp, generalul St\nculescu d\dea ordine prin indicativul RON-
DOUL, iar ele erau respectate, `l vom reproduce ca document al
revolu]iei, pentru faptul c\ el con]ine [i aspectul particular al lovi-
turii de stat militare – abandonarea partidului comunist [i cedarea
centrelor puterii politice `n m`na revolu]ionarilor:

NOTA TELEFONIC|
Nr. 38 / 22 decembrie 1989, ora 13.30
Unit\]ile militare de pe `ntreg teritoriul ]\rii se retrag `n

caz\rmi, `n ordine [i calm, f\r\ a se l\sa provocate, dezarmate
sau dispersate. Unit\]ile militare care sunt angajate `n fa]a sedi-
ilor comitetelor jude]ene de partid vor calma spiritele, f\r\ s\
274 CSJ.SPM, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul

Militar, în perioada 1990–1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie
1989, p. 122.
trag\, dup\ care se retrag `n caz\rmi. ~n unit\]i se va organiza

ap\rarea caz\rmilor [i a tuturor obiectivelor militare.
General-locotenent
Atanasie St\nculescu
La ora 12.00, generalul Ilie Ceau[escu se `nt`lne[te cu ata[atul

militar sovietic, contraamiralul Mihailov, [i cu loc]iitorul repre-
zentantului comandantului-[ef la Bucure[ti, general-maior G.N.
Bociaev. Reprezentantul comandantului-[ef al Tratatului de la
Var[ovia `n România, general-locotenent Gaponenko A.C. p\r\-
sise România `n ziua de 19 decembrie, dup\ plecarea lui Nicolae
Ceau[escu `n Iran, deplas`ndu-se la Chi[in\u, unde s-a al\turat
comandamentului sovietic pentru opera]iile conduse de URSS pe
teritoriul României `n timpul revolu]iei. Omul avea treab\. La
`nceputul `ntrevederii, Ilie Ceau[escu a anun]at c\ „ast\zi se va
anun]a un nou guvern. Uniunea Sovietic\ s\ dea dovad\ de mult\
re]inere“275. Pledoaria lui Ilie Ceau[escu era o cerere umil\ de
clemen]\ din partea URSS, adjunctul ministrului român al
Ap\r\rii [tiind foarte bine cine conduce opera]iunile de r\sturnare
a fratelui s\u de la putere. El va da vina pe „cercurile imperia-
liste“ din RFG, SUA, Fran]a, precum [i pe unele cercuri din
Ungaria, cunosc`nd bine cine coordona opera]iunea [i cu cine
colabora URSS pentru `ndeplinirea misiunii. El va face apel la
ministrul Ap\r\rii al URSS, Iazov, [i la Lizicev, [eful Direc]iei
principale politice a armatei [i flotei sovietice pentru a folosi
influen]a lor pe l`ng\ Mihail Gorbaciov pentru ca România s\
g\seasc\ `n]elegere la acesta. Era prea t`rziu. Generalii sovietici ì
comunic\ pe un ton rece c\ sunt informa]i despre ce s-a `nt`mplat
`n ]ar\, inclusiv la Timi[oara, apoi ì pun `ntrebarea cheie: „Gene-
ralii Gu[\ [i St\nculescu sunt `n Bucure[ti?“. Erau interesa]i de
posibilitatea ca autorii nemijloci]i ai represiunii de la Timi[oara
s\ reia ac]iunea la Bucure[ti, deoarece generalul Bociaev chiar a
`ntrebat: „Pentru asigurarea st\rii de necesitate va participa [i

armata?“276 ~n plus, se anun]ase deja instituirea st\rii de necesitate

pe `ntreg teritoriul, ceea ce pentru sovietici `nsemna c\ Armata
român\ intra `n alarm\ de lupt\ `n `ntreaga ]ar\. Viceamiralul Dinu
ì va r\spunde c\ „Armata st\ `n caz\rmi, `n alarm\, potrivit legii“,
la care generalul Bociaev `l ia peste picior cu dispre]ul specific
generalilor sovietici: „Probabil pentru impresionarea demonstran-
]ilor“. ~ntre timp, Ilie Ceau[escu a p\r\sit `nc\perea pentru un tele-
fon urgent, apoi a revenit exprim`ndu-[i `ncrederea `n bun\voin]a
URSS. Va ie[i din nou, chemat la acela[i telefon. ~n sf`r[it, Bociaev
pune o nou\ `ntrebare-cheie: „Dup\ Constitu]ie, cine poate forma
un nou guvern?“ Dinu ì spune c\ Marea Adunare Na]ional\, iar
`ntre sesiuni Consiliul de Stat. Revenit vizibil tulburat [i nervos, Ilie
Ceau[escu `ntrerupe precipitat `ntrevederea: „Vom afla. Pot fi schim-
b\ri `n conducere. Vom urm\ri situa]ia“. Delega]ia chinez\ n-a mai
fost primit\. Asupra acelui ultim telefon avem o confirmare c\ la
cel\lalt cap\t al firului se afla Nicolae Ceau[escu. ~n timpul audierii
la Comisia senatorial\, generalul Ilie Ceau[escu v-a preciza c\ a
fost sunat de fratele s\u de la Snagov, iar acesta „a fost foarte
nemul]umit c`nd a auzit c\ discut cu ata[atul militar [i a `nchis tele-
fonul“. ~n]elegem acum c\, fiind mai lucid dec`t fratele s\u, Ilie
Ceau[escu continuase de capul lui ini]iativa form\rii unui guvern
prosovietic, pentru a calma lucrurile.
Urm\toarele mi[c\ri ale generalului Ilie Ceau[escu sunt recon-
stituite pe baza m\rturiilor venite de la subordona]i de-ai s\i. Pe
holul etajului unde se afla cabinetul ministrului, el a ar\tat lista
noului guvern, cer`ndu-le ofi]erilor s\-l sprijine pentru a impune
acel guvern cu ajutorul Armatei. Unul dintre ei, colonel Mateescu,
a privit lista o clip\ – de la el provine informa]ia, neconfirmat\ din
alt\ surs\, c\ `n capul listei era Ion Iliescu –, apoi a protestat zgo-
motos, acestui protest al\tur`ndu-i-se [i ceilal]i ofi]eri. ~n anul
1992, ofi]erii afirmau c\ motivul protestului, care l-a determinat
pe Ilie Ceau[escu s\ se retrag\ `n birou, era con]inutul prosovietic
al listei. Este posibil s\ fie o exagerare sau chiar o informa]ie fals\,
276 Ibidem, p. 221.
dar nu avem dubii c\ Ilie Ceau[escu `ntocmise o list\ de guvern pe

placul sovieticilor. ~n momentul sosirii generalului St\nculescu,
deja se aflase de fuga lui Ceau[escu, iar atmosfera din minister
devenise „agitat-revolu]ionar\“, ofi]erii arunc`nd portrete de-ale
lui Ceau[escu, acuz`ndu-se unul pe altul de diferite vinov\]ii poli-
tice, cer`nd deschiderea por]ilor [i poftirea revolu]ionarilor `n\un-
tru – la poart\ se adunaser\ aproximativ 30 de persoane curioase,
rude, ofi]eri `n rezerv\ [i `n retragere din cartier –, precum [i
`ntocmirea unui comunicat care s\ arate explicit aderen]a Armatei
la revolu]ie.
Pentru a nu mai reveni asupra cazului s\u, voi preciza c\, dup\
discu]ia cu generalul St\nculescu [i trimiterea sa sub paza unui
soldat `ntr-o camer\ – scena „arest\rii“ –, Ilie Ceau[escu [i-a golit
seiful, fi[etul [i sertarele [i, `mpreun\ cu DS-istul plutonier-adju-
tant Cioc\nel, a ars timp de mai multe ore documente `ntr-un butoi
de motorin\ gol, aflat `n col]ul cur]ii.
Documentul fundamental al loviturii de stat militare.
Generalul Victor St\nculescu, aflat `n civil, nu este recunoscut `n
cl\direa Comitetului Central al PCR, astfel c\ poate p\r\si nestin-
gherit zona, `ndrept`ndu-se c\tre sediul fostului minister din strada
Valter M\r\cineanu, de unde cere o ma[in\ cu care, de altfel, se va
deplasa la minister. Ajuns aici, el „a ocupat scaunul de la cap\tul
mesei de consiliu pe care, de regul\, st\tea numai ministrul
Ap\r\rii“ [i „cu dezinvoltura-i bine-cunoscut\, generalul St\ncules-
cu a `nceput s\ exercite atribu]iile ministrului“277. Am dat acest
citat din [eful DIA, pentru c\ mai exist\ `nc\ reziduul pove[tii cu
statutul incert al lui St\nculescu [i cu lipsa lui de autoritate `n
MApN. Este o dezinformare calculat\, voit\, pentru a masca actele
decisive pe care le-a f\cut atunci St\nculescu, `n numele Armatei.
~n continuare, generalul St\nculescu transmite cele dou\ ordine de-
cisive, unul fiind cel trimis prin Nota telefonic\ nr. 38, iar cel de-al
doilea fiind documentul fundamental [i decisiv al loviturii de
stat militare. Este ordinul, executat `ntocmai de `ntreaga Armat\,
277 Viceamiralul (r) {tefan Dinu, Transparen]e dintr-o via]\ condamnat\ la dis-
cre]ie, Bucure[ti, 2005, paginile 218 [i 221.
de preluare a prerogativelor comandantului suprem de c\tre mi-

nistrul Ap\r\rii:

NOTA TELEFONIC|
Nr. 39/ 22 decembrie 1989, ora 13.30
Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul Ap\r\rii

Na]ionale. Fa]\ de cele ordonate, comandan]ii militari s\ asigure
paza obiectivelor civile de importan]\ deosebit\ cu subunit\]i `nar-
mate, care s\ nu trag\ dec`t `n situa]ia `n care sunt atacate de grupuri
`narmate cu arme de foc. Pentru stabilirea priorit\]ilor `n asigurarea
pazei, comandan]ii militari s\ se pun\ de acord cu reprezentan]ii
organelor locale. Militarii care asigur\ paza acestor obiective s\
poarte pe bra]ul st`ng banderol\ tricolor\.
General-locotenent
Atanasie St\nculescu
~n finalul pasajului citat mai sus [i pe baza con]inutului ordinu-

lui din Nota telefonic\ nr. 39, Parchetul Militar ajunge la aceea[i
concluzie, care de altfel este simplu de tras: „Acesta a fost momen-
tul `n care Armata a preluat practic prerogativele comandantu-
lui suprem, `n condi]iile `n care ministrul Ap\r\rii nu mai
exista“278. Evident, Parchetul Militar se refer\ la dispari]ia genera-
lului Vasile Milea. Armata `ns\ avea ministru, pe generalul Victor
Atanasie St\nculescu. Aici lucrurile nu pot fi amestecate [i nici
confuze, din urm\toarele motive:
1. St\nculescu fusese numit ministru al Ap\r\rii de Nicolae
Ceau[escu, iar grupa operativ\ din sediul CC, `n frunte cu adjunc-
tul [efului M.St.M., acceptase ca autentic\ aceast\ numire, exe-
cut`nd ordinele lui.
1989, p. 122.
2. Absen]a generalului {tefan Gu[\ nu a fost un criteriu izo-

lat, deoarece, tot prin ordin al comandantului suprem `n func]ie,
Gu[\ fusese deja subordonat lui St\nculescu la Timi[oara, unde
Ceau[escu l-a numit pe St\nculescu comandant unic; deci, peste
Gu[\. Ceau[escu credea c\ Milea [i Gu[\ sunt `n]ele[i cu sovieticii
pentru a nu respecta ordinele sale.
3. Prin evacuarea [efului statului din sediul Puterii, St\nculescu
l-a `ncredin]at pe [eful statului [efului Avia]iei Militare, generalul
Rus, care i s-a subordonat [i, mult mai important, comandant care
executa ordinele lui St\nculescu; elicopterul cu care s-a deplasat
Ceau[escu la Snagov [i apoi c\tre T`rgovi[te se afla sub autoritatea
generalului Rus. Ordinul comandantului suprem de a fi dus `ntr-un
anumit loc nu a fost ascultat, acesta fiind abandonat cu acordul
generalului Rus.
4. Aflat `nc\ `n sediul Puterii, generalul St\nculescu d\ primul
ordin contrar ordinului comandantului suprem (ora 10.07) prin
intermediul indicativului RONDOUL, care era indicativul minis-
trului Ap\r\rii Na]ionale, apoi acest ordin a fost repetat cel pu]in de
dou\ ori `ntocmai; Armata va executa acest ordin, trupele venite
din teritoriu se opresc, iar cele din Bucure[ti parlamenteaz\, apoi se
retrag spre caz\rmi.
5. La ora 11.00, c`nd se transmite comunicatul oficial despre
„tr\darea“ generalului Milea, Armata `n `ntregime interpreteaz\
acest anun] ca ascunz`nd actul de asasinare a ministrului s\u, motiv
pentru care generalii din `ntreaga Armat\ – factorii determinan]i ai
acestui moment – se adreseaz\ Ministerului Ap\r\rii Na]ionale
pentru informa]ii [i pentru a afla cine este la comanda ministerului;
li se r\punde c\ generalul St\nculescu.
6. Ajuns la minister, generalul St\nculescu preia de facto
comanda, inform`ndu-i de data asta prin Cabinetul ministrului pe
to]i comandan]ii de Mari Unit\]i [i Unit\]i asupra pozi]iei sale; de[i
Nicolae Ceau[escu ia leg\tura de la Snagov cu comandan]i de mari
unit\]i, cer`ndu-le concursul, Armata, `n `ntregime, f\r\ nici o
fisur\, execut\ ordinele noului ministru.
7. Prin ordinul transmis la ora 13.30 (Nota telefonic\ nr.39), ge-

neralul St\nculescu `l deposedeaz\ oficial pe Ceau[escu de func]ia de
comandant suprem, ordon`nd Armatei s\ nu mai execute dec`t ordi-
nele ministrului Ap\r\rii, dar autorizeaz\ trupele s\ asigure „paza
obiectivelor civile de importan]\ deosebit\“, adic\ sediile Comitetelor
Jude]ene de Partid din ]ar\, ceea ce a `nsemnat `n fapt preluarea con-
trolului de c\tre Armat\ asupra centrelor de putere politic\.
8. Pe `ntreg teritoriul, `n strad\, for]ele Armatei „fraternizeaz\“
cu revolta popular\, aflat\ `n desf\[urare `nc\ de diminea]\, fapt ce
reprezint\ actul decisiv al victoriei revolu]iei, lovitura de stat mili-
tar\ fiind pus\ `n slujba mi[c\rii populare; autoritatea Partidului
Comunist Român, ca principal [i unic factor de putere `n stat, dis-
pare, fiind `nlocuit\ cu legitimitatea revolu]ionar\, compus\ din
massa de oameni participan]i la revolta popular\ `mpotriva regimu-
lui [i din Armat\, ca factor determinant al autorit\]ii, precum [i din
Ministerul de Interne, care trece [i el, at`t prin Departamentul Secu-
rit\]ii Statului, c`t [i prin Mili]ie, de partea revoltei populare.
9. ~nl\turarea regimului a fost favorizat\ substan]ial de ati-
tudinea timpurie a Departamentului Securit\]ii Statului care a exe-
cutat, `nc\ multe zile `nainte, numai ordinele [efului s\u, generalul
Iulian Vlad, ocolind implicarea `n represiune, neuzit`nd de mijloa-
cele multiple pe care le avea la dispozi]ie pentru a distruge posibili-
t\]ile de revolt\, abandon`ndu-l pe comandantul suprem [i permi]`nd
ocuparea sediului central al Puterii de c\tre reprezentan]ii revoltei
populare; `ncadrarea corect\ a atitudinii Securit\]ii este: retragerea
sprijinului acordat, p`n\ la 17 decembrie 1989, ora 20.00, coman-
dantului suprem [i, totodat\, regimului personal al acestuia [i acor-
darea sprijinului s\u, `n forma limitat\, revoltei populare.
10. Ministerul de Interne, paralizat prin re]inerea ministrului
Postelnicu `n cl\direa CC [i prin absen]a adjunctului Nu]\, va c\uta
prin alte cadre de conducere s\ gestioneze situa]ia for]elor aflate `nc\
`n strad\; `n aceste condi]ii, centrul de greutate al ministerului se
mut\ la sediul Inspectoratului General al Mili]iei, loc `n care „acest
comandament al mili]iei române, de unde se puteau da diferite
ordine `n ]ar\, s-a rupt categoric de Ceau[escu la ora 10.30 `n

diminea]a zilei de 22 decembrie“279.
11. Dup\ ora 13.30 (estimarea veridic\ este 13.40-13.45) con-
tactat de Ion Iliescu, generalul St\nculescu `l cheam\ pe acesta la
MApN, ì ofer\ protec]ie [i `l recunoa[te ca succesor al lui Nicolae
Ceau[escu. ~n scurt timp, Ion Iliescu va fi contactat [i de colonelul
Gheorghe Ra]iu, din partea conducerii Securit\]ii.
12. ~nainte de ora 14.00 a zilei de 22 decembrie 1989, Ion
Iliescu era recunoscut ca succesor al lui Nicolae Ceau[escu [i spri-
jinit de Armat\, Ministerul de Interne [i Securitate.
Vom completa acest tablou al loviturii de stat militare date `n

primul r`nd de Armat\, prin generalul St\nculescu, [i de Securitate,
prin retragerea sprijinului s\u pentru regimul Ceau[escu, cu ordi-
nele Inspectoratului General al Mili]iei, `ntre care cel de la ora
10.00, emis la recomandarea generalului Iulian Vlad, avea un con-
]inut foarte asem\n\tor cu cel al Armatei:
MINISTERUL DE INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL
Nr. S/65.809 din 22 decembrie 1989
PRIN RADIO
INSPECTORATUL JUDE}EAN..........................
AL MINISTERULUI DE INTERNE
{eful inspectoratului
{eful mili]iei jude]ene
Din ordin vi se transmite c\ nu se folose[te armamentul din

dotare [i nici alte forme de violen]\ `mpotriva muncitorilor care
demonstreaz\.
~n caz de atac al sediilor sau organelor noastre, de c\tre ele-
mente anarhice, huliganice, se riposteaz\ `n conformitate cu legea,
prevenindu-se p\trunderea `n sediile organelor noastre [i dezar-
marea cadrelor.
LOC}IITOR AL {EFULUI INSPECTORATULUI GENERAL
AL MILI}IEI
ss. general-maior Câmpeanu Romeo
279 Ion Suceav\, În numele adev\rului, Ed. Venus, Bucure[ti, 1991, p. 256.
La ora 10.30, printr-o minut\ semnat\ de colonelul Suceav\ [i

de colonelul R\dulescu, din partea Inspectoratului General al
Mili]iei, [i de inginerul Marian Gostin din partea popula]iei civile,
s-a stabilit ca Inspectoratul, `n calitate de organ central de comand\
al Mili]iei, s\ declare oficial „c\ `ntreaga mili]ie trece de partea re-
volu]iei prin participarea efectiv\ la sprijinirea cauzei acesteia“280
[i s\ dea ordine precise `n acest sens tuturor unit\]ilor din ]ar\. Mi-
nuta are o serie de neclarit\]i asupra c\rora nu vom insista, dar re-
prezint\ actul oficial prin care se certific\ trecerea Mili]iei de partea
revoltei populare. ~n timpul `ntrevederii din data de 04.02.2005 cu
generalul Romeo C`mpeanu, fostul loc]iitor al [efului IGM, acesta
a explicat secretul ordinului emis `n diminea]a de 22 decembrie:
„AMS: For]ele dvs. erau `n ora[?

Romeo C`mpeanu: Aveam `n ora[, `nc\ din 21 decembrie,
efectivele de la {coala de preg\tire de pe Olteni]ei. Au ajuns t`rziu
la dispozitiv, i-au pus `n rezerv\ pe l`ng\ Restaurantul Cina. {i
atunci (dup\ apari]ia coloanelor de muncitori `n fa]a IGM, n.a.),
colonelul Munteanu m\ `ntreab\: «Ce facem?»
AMS: Se terminase.
RC: Nu s-a pus problema terminat-neterminat, dar mi-am dat
seama c\ lucrurile s-au agravat. Prin forma]iunea noastr\, prin
educa]ie noi eram cupla]i ideii de ordine. C\ vine unul [i pleac\
altul, noi `n]elegeam c\ se d\ peste cap ordinea public\. Pe la zece,
zece [i ceva, m\ sun\ generalul Iulian Vlad: «Ce faci, Romic\?»
Aveam [i o rela]ie apropiat\ cu el. {i, `mi spune, dar pe un ton plin
de sens: «Tu trebuie s\ `n]elegi c\ `]i revine o r\spundere deosebit\.
Vezi c\ e[ti la comanda Inspectoratului General al Mili]iei. Vezi c\
eu am dat ordin unit\]ilor de Securitate [i [efilor inspectoratelor
jude]ene s\ nu foloseasc\ armamentul». Din aceste cuvinte eu am
tras o concluzie... era [i felul cum vorbise, care nu se poate repro-
duce, dar era clar... am tras o concluzie. L-am chemat pe Munteanu,
280 Ibidem, p. 257.

imediat s\ facem [i noi o telegram\ prin care s\ transmitem `n toate

unit\]ile ordinul generalului Vlad.
AMS: S\ facem precizarea c\ generalul Vlad v\ putea da
ordine atunci. Era ministrul secretar de stat la Ministerul de Interne
[i, `n lipsa lui Postelnicu [i a lui Nu]\, era la comand\.
RC: Bine`n]eles! Dar era [i problema c\ preferam s\-l ascult pe
Vlad. ~n maximum zece minute am avut ordinul, telegrama.
AMS: A]i invocat: «din ordinul generalului Vlad»?
RC: Nu l-am nominalizat pe generalul Vlad. Numai c\ `n forma
original\ a ordinului, la ap\rarea sediilor era scris «cu fermitate».
Prima dat\ scria „ac]iona]i cu fermitate pentru ap\rarea sediilor“.
Dup\ `nc\ o or\ m-a sunat din nou generalul Vlad. I-am citit radi-
ograma noastr\. «Sunt de acord cu ea – mi-a r\spuns – doar un sin-
gur lucru la care... mai g`nde[te-te... nu mi se pare potrivit cuv`ntul
fermitate». Am modificat `n forma care este cunoscut\.
Radiograma nr. S/65.809/22.12.1989.

Din ordin ([ters «generalului Iulian Vlad», n.a.) vi se transmite
c\ nu se folose[te armamentul din dotare [i nici alte forme de
violen]\ `mpotriva muncitorilor care demonstreaz\. ~n caz de atac
al sediilor sau organelor noastre, de c\tre elemente anarhice, huli-
ganice, se riposteaz\ `n conformitate cu legea (`n loc de «cu fermi-
tate», n.a.), prevenindu-se p\trunderea `n sediile organelor noastre
[i dezarmarea cadrelor.
Semnat,
general-maior Câmpeanu Romeo.
RC: Ulterior am aflat c\ generalul Vlad... vede]i c\ eu i-am citit
la telefon ordinul, dar el era secret. Ulterior am aflat c\, [i dup\ ce
am vorbit, generalul Vlad a verificat prin secretariat forma final\ a
textului, care era cifrat, `ns\.. s-a dus dracului secretul, secretariatul
i l-a citit `n clar. {i a fost `n regul\. Toate unit\]ile noastre erau `n
situa]ia c\ nu [tiau cum s\ reac]ioneze.“281
~ntruc`t ordinul generalului Câmpeanu – ordinul decisiv [i

important – se suprapune aproape perfect cu primul ordin dat,
independent, de ministrul Ap\r\rii, generalul St\nculescu, la
281 Interviu din data de 4 februarie 2005, în arhiva autorului.

c`teva minute dup\ ora 10.00, iar Securitatea generalului Vlad

ac]iona de c`tva timp, subtil, dar precis, `mpotriva ordinelor
dictatorului putem afirma cu temei c\ lovitura de stat militar\
prin care institu]iile de for]\ l-au abandonat pe Nicolae
Ceau[escu, `ndep\rt`ndu-l de la putere, s-a declan[at `ncep`nd
cu ora 10.00 a zilei de 22 decembrie 1989 `n `ntregul efectiv [i
pe tot teritoriul ]\rii.
Lovitura de stat militar\ a fost determinat\ de existen]a clar\ [i

vizibil\ a revoltei populare din Bucure[ti, desf\[ur`ndu-se simultan
cu aceasta, `n cuno[tin]\ de revolta popular\ de la Timi[oara, lan]ul
cauzal fiind precis definit de preexisten]a revoltei populare [i de
amplitudinea luat\ de aceasta `n diminea]a zilei de 22 decembrie
1989, la Bucure[ti. Prin urmare, trebuie s\ clarific\m c`teva idei
care au circulat [i mai circul\ `n opinia public\ [i care nu cores-
pund realit\]ii, a[a cum poate fi ea documentat\ la nivelul actual de
informa]ie.
Minimalizarea importan]ei baricadei. Manifesta]ia de la
Pia]a Universit\]ii – Inter [i fenomenul „baricada“ au fost un act
de mare curaj, o secven]\ eroic\ a revolu]iei, pe ansamblu, ca pro-
ces revolu]ionar. Faptul c\ ele au fost comb\tute cu succes prin
represiune militar\, c\ baricada a fost distrus\ [i manifesta]ia
`mpr\[tiat\ nu `nseamn\ c\ fenomenul nu a reprezentat un factor
decisiv. Secven]ialitatea evenimentelor arat\ c\ diversiunea
extern\ – probabil [i cu sprijin intern – i-a creat condi]iile de
desf\[urare, prin dezorganizarea profesionist\ a mitingului din
21 decembrie. Nu trebuie s\ uit\m c\ scopul diversiunii externe
era `nl\turarea lui Nicolae Ceau[escu de la Putere prin provocarea
unei mi[c\ri populare. Ea e[uase la Ia[i, avusese succes la Ti-
mi[oara, prin declan[area revoltei populare `n ziua de 20 de-
cembrie, dar ca urmare a diversiunii violente din zilele de 16 [i
17 decembrie, [i e[uase din nou la Bucure[ti prin faptul c\ mitin-
gul dezorganizat profesionist nu s-a transformat imediat `ntr-un
miting de protest la adresa regimului [i a lui Ceau[escu, nu a luat
chiar atunci forma revoltei populare. Iat\ de ce, supravie]uirea [i
rezisten]a nucleului de la baricad\ a permis leg\tura ne`ntrerupt\,

prin fenomenul de continuitate, `ntre diversiune [i revolta popu-
lar\. ~n acest mecanism nu mai are importan]\ dac\ `n nucleul
rezistent de la Inter se aflau diversioni[ti, provocatori sau revo-
lu]ionari autentici – sau [i unii, [i al]ii –, ci faptul c\ organizarea
baricadei, lupta de rezisten]\ a nucleului revolu]ionar, represiunea
care a urmat, cu mor]i [i r\ni]i `n centrul ora[ului, precum [i
informa]iile mai mult sau mai pu]in corecte primite prin postul de
radio Europa liber\ au determinat revolta cet\]enilor de pe marile
platforme industriale ale Bucure[tilor. Sub presiunea revoltei
populare, Armata aflat\ sub comanda generalului Victor St\ncu-
lescu [i beneficiind de sprijinul Securit\]ii, d\ o lovitur\ de stat
militar\, prelu`nd prerogativele comandantului suprem, `ndep\r-
t`ndu-l pe acesta din sediul Puterii [i `nl\tur`ndu-l de la condu-
cerea statului. Acesta este lan]ul cauzal corect.
Sinuciderea lui Milea. Ideea conform c\reia sinuciderea gene-
ralului Milea a determinat revolta popula]iei este fals\, revolta de-
clan[`ndu-se mai `ntì la 20 decembrie la Timi[oara, fiind
continuat\ – tot provocat\ profesionist – `n alte localit\]i din jude]ul
Timi[ [i din jude]ele limitrofe, [i a reizbucnit la Sibiu, Bra[ov [i
Bucure[ti `nc\ din zorii zilei de 22 decembrie. Fraternizarea Armatei
cu popula]ia `n strad\ a fost consecin]a ordinelor primite de unit\]ile
militare de la generalul St\nculescu prin indicativul Rondoul [i prin
ordinele repetate `n intervalul 10.00 – 11.00 ca trupele s\ „parla-
menteze“ cu manifestan]ii, ceea ce a reprezentat ie[irea efectiv\ a
Armatei din situa]ia de for]\ de represiune `n care fusese b\gat\ de
comandantul unic, generalul Vasile Milea. Comunicatul care anun]a
„tr\darea“ lui Milea a avut efectul de accelerare a abandon\rii lui
Ceau[escu de c\tre armat\ [i, totodat\, de solidarizare `n jurul noului
ministru al Ap\r\rii, execut`ndu-i-se ordinele prin care Ceau[escu era
deposedat de putere.
Dispari]ia partidului. C\ lucrurile au stat a[a [i c\ factorul
determinant a fost Armata o dovede[te realitatea constatat\ la
orele pr`nzului `n ziua de 22 decembrie 1989 [i anume c\ partidul
comunist `[i pierduse complet autoritatea, regimul sprijinindu-se

`n acel moment numai [i numai pe ministerele de for]\. Reamin-
tindu-ne c`teva din evenimentele descrise mai sus, `n acest volum,
putem constata c\, `nc\ din 17 decembrie 1989, la Timi[oara
ordinele factorului politic local nu au mai fost ascultate, `n capitala
Banatului instal`ndu-se reprezentan]ii puterii centrale (Ion Coman)
[i un comandament militar ({tefan Gu[\) care nu executa dec`t
ordine date sau confirmate de ministrul Ap\r\rii, generalul Vasile
Milea. {i `n celelalte ora[e unde s-au `nregistrat mi[c\ri de protest
sau lovituri ale diversiunii externe, partidul a f\cut apel la Armat\
pentru a rezolva problemele ap\rute. Nic\ieri vreo form\ de organi-
zare local\ a partidului nu a rezolvat problema diversiunii sau a
revoltei, ci a apelat la Armat\. ~ntr-un fel, a fost vorba [i de o
predare a autorit\]ii c\tre Armat\ pentru gestionarea crizei, fapt ce
a permis [i trecerea facil\ a acesteia de la o autoritate la alta, de la
regimul Ceau[escu la popula]ie, legitimat\ teoretic prin ceea ce se
nume[te `n [tiin]a istoriografic\ [i `n tratatele de Istorie „legitimare
revolu]ionar\“. S\ nu uit\m c\ `n 21 decembrie, dup\ [edin]a de la
ora 18.00, prin care a ordonat constituirea „comandamentului mi-
litar unic“, Ceau[escu pune membrii CPEx – Dinc\, Bobu,
Curticeanu – `n subordinea generalului Milea. Partidul a trecut `n
acea perioad\ – 16-22 decembrie – printr-un fenomen rapid de di-
solu]ie a autorit\]ii executive, prin faptul c\ autoritatea operativ\ a
lui s-a concentrat cu `ntreaga densitate a puterii `n mìnile lui
Ceau[escu, acesta ordon`nd direct sau prin cei doi reprezentan]i
direc]i ai lui, comandan]ii unici Ion Coman la Timi[oara [i Vasile
Milea la Bucure[ti, ac]iunea for]elor de represiune – Armat\,
Mili]ie [i Justi]ie (am `n vedere abuzurile reprezentan]ilor acesteia
la Ia[i, Timi[oara [i la Bucure[ti). ~n aceea[i perioad\ toate instru-
mentele autorit\]ii partidului, statutul partidului, Constitu]ia [i
legile comuniste, nu au fost respectate, ci `nc\lcate prin preluarea
ilegal\ de c\tre Nicolae Ceau[escu a `ntregii autorit\]i, a[a cum era
ea definit\ chiar `n actele enun]ate mai sus. Ceau[escu a dat ordine
de trecere la „starea de necesitate“ [i la „starea de r\zboi“ f\r\
respectarea Constitu]iei [i a legilor statului, a[a comunist cum era

el, cu scopul de a provoca o represiune ilegal\ a for]elor de ordine
[i `n primul r`nd a Armatei. Coman [i Milea i-au executat ordinele.
Activi[ti din aparatul central au fost trimi[i `n jude]e, ace[tia
prelu`nd `n realitate autoritatea de la primii-secretari. Partidul nu a
avut nici o reac]ie la aceast\ situa]ie. El a a[teptat ca Armata s\
rezolve criza. Prin urmare, l\sarea `ntregii greut\]i a autorit\]ii
statului pe seama rela]iei directe Ceau[escu-Armat\ (generalul
Vasile Milea) a permis ca rezolvarea crizei s\ provin\ dintr-un
detaliu al procesului revolu]ionar prin care deja trecea ]ara – o
lovitur\ militar\ dat\ `n sediul CC al PCR, pe fondul dispari]iei
ministrului Milea.
Rolul Securit\]ii. Teza „trecerii Securit\]ii de partea revolu]iei“
nu este nici ea conform\ cu realitatea. Securitatea nu a trecut de
partea revolu]iei. Securitatea a v\zut `n ansamblul secven]elor re-
volu]ionare petrecute p`n\ atunci un raport `ntre partea de inter-
ven]ie str\in\ [i partea de revolt\ popular\, `ncerc`nd s\ combat\
subversiunea str\in\ [i totodat\ s\ sprijine discret revolta popular\.
Ea s-a aflat `n situa]ia de a nu putea gestiona cu succes nici una din
componentele procesului revolu]ionar, tocmai pentru c\ el era uni-
tar, subversiunea, diversiunea [i revolta f\c`nd parte din acela[i
fenomen declan[at cu c`teva luni `n urm\ pe plan interna]ional –
izolarea României, propaganda ostil\, sprijinirea disiden]ei etc. – [i
continuat apoi `n interior. Mai nepreten]ios spus, Securitatea a vrut
s\ ajute la r\sturnarea lui Nicolae Ceau[escu prin neinterven]ie [i
neexecutare a ordinelor acestuia, pe de o parte, dar f\r\ s\ accepte
interven]ia [i ingerin]a str\in\. Acest concept a fost nerealist, Secu-
ritatea [tiind foarte bine `nc\ de atunci – nu ca noi, care abia afl\m
c`te ceva ast\zi – c\ procesul de `nl\turare a regimului Ceau[escu
fusese ini]iat `n str\in\tate [i c\ lipsa de reac]ie a partidului [i apoi
a popula]iei a for]at provocarea unor ac]iuni violente care au acuti-
zat [i isterizat evenimentele. Dilema Securit\]ii a fost generat\ de
faptul c\, `n urma etapiz\rii ac]iunilor sale de persuasiune, Ceau-
[escu nu a reac]ionat la prezentarea situa]iei reale din ]ar\, apoi c\
partidul nu a reac]ionat la paroxistica ceau[ist\ [i `n final la faptul

c\ popula]ia nu g\sea forme de organizare nonviolente, de a pro-
duce ea o criz\ a conducerii. S\ ne imagin\m, chiar [i numai pentru
o clip\, c\ `n organiza]iile de partid din România se punea `n discu-
]ie alegerea unui alt secretar general al partidului, `n vara [i toamna
anului 1989. Securitatea nu avea absolut nici o posibilitate de a
interveni. Astfel, Securitatea s-a trezit `n fa]a diversiunii str\ine care
c\uta s\ provoace revolta popular\, pe care nici Securitatea n-ar fi
dorit-o, a[tept`nd o mi[care la v`rful partidului. Paradoxul cel mai
mare este c\ popula]ia nu reac]iona la criza regimului Ceau[escu
inclusiv de frica Securit\]ii, tem`ndu-se de reac]ia ostil\ a acesteia.
Aspectul duplicitar pe care l-au relevat unii istorici a fost determi-
nat de aceste aspecte, nu de ideea c\ Securitatea a[tepta s\ vad\
cine c`[tig\. Nu aveam de a face cu o institu]ie tipic\, ci cu un corp
institu]ional aparte, atipic, care ac]ioneaz\ dup\ alte principii. ~n
ultim\ instan]\, ceea ce dorea Securitatea, prin capul ei, generalul
Iulian Vlad, era `nl\turarea lui Ceau[escu, dar `n acela[i timp [i
gestionarea puterii [i a statului prin reconstruirea autorit\]ii par-
tidului comunist sub alt\ form\ dec`t cea ceau[ist\, `ns\ cu acela[i
con]inut structural, pe aceea[i baz\ organizatoric\. Numai `n aces-
te condi]ii Securitatea `[i putea p\stra integral autoritatea [i for]a.
O revolu]ie nu-i putea aduce dec`t probleme grave, motiv pentru
care trebuie s\ consider\m Securitatea ca loial\ regimului comunist
p`n\ `n clipa pr\bu[irii acestuia.
Pentru a `n]elege [i mai bine rela]ia `ntre poten]ialul de ac]iune
al Securit\]ii [i m\sura `n care l-a folosit vom introduce `n calcul
urm\toarea ecua]ie. Sediul puterii centrale – cl\direa Comitetului
Central al PCR – se afla `n mìnile Securit\]ii, Serviciul g\rzi al
Direc]iei V. Aceast\ structur\ nu mai executa dec`t ordinele directe
ale generalului Vlad, ofi]erii Nae [i L\z\rescu fiind devota]i acestu-
ia. ~n cl\dire s-au aflat `n diminea]a zilei de 22 decembrie aproxi-
mativ 200 de lupt\tori profesioni[ti (cadre) ale Securit\]ii `narmate
p`n\ `n din]i [i antrenate `n lupta de asediu [i aproximativ o sut\ de
militari din trupele de securitate-mili]ie, [i ele `narmate complet.
Cu aceast\ for]\ Securitatea putea s\-i cure]e pe Nicolae [i Elena

Ceau[escu `n c`teva secunde (dar numai dup\ sinuciderea lui Mi-
lea) [i putea impune o conducere politic\ provizorie, a[a cum spu-
nea la un moment dat generalul Vlad, format\ dintr-un triumvirat:
un om politic din CPEx, ministrul Ap\r\rii [i [eful Securit\]ii. C`nd
mul]imea ajungea `n pia]\, noua structur\ de putere era format\ [i
anun]at\ `n teritoriu. Sigur ar fi urmat „fraterniz\ri“ multiple [i
zgomotoase [i din partea unor lideri politici locali, [i din partea
Armatei, Mili]iei. Probabil c\ [i la Bucure[ti ar fi urcat `n sediu un
grup de reprezentan]i care, mai mult dec`t o negociere, ar fi avut
rolul important de a transmite afar\ mesajul c\ Ceau[escu e mort [i
c\ s-a instalat o nou\ putere. Securitatea nu a mers pe acest drum
pentru c\ generalul Vlad nu a putut concepe un asasinat. ~n plan
personal este de `n]eles, dar, `n plan istoric, acolo unde nimeni nu
mai st\ cu legea [i cu ordinea `n m`n\, a gre[it. Istoria este plin\ de
[efi de stat sau de guvern suprima]i de serviciul secret sau cu con-
cursul acestuia, la care trebuie s\ ad\ug\m – a[a cum corect expli-
ca generalul Constantin Olteanu `ntr-o emisiune de televiziune –
posibilitatea de a-l izola [i aresta pe Nicolae Ceau[escu la Snagov,
f\r\ nici o pic\tur\ de s`nge.
A doua solu]ie, care a fost [i cea aleas\, a constat `ntr-o supra-
veghere a evenimentelor din interiorul CC [i `ntr-o tentativ\ de a
controla cursul lor, cu scopul principal de a asigura protejarea insti-
tu]iei Departamentului Securit\]ii Statului, scoaterea acestuia din
situa]ie cu cele mai mici pierderi [i, totodat\, asigurarea unei conti-
nuit\]i la conducerea politic\, `n cadrul unui proces de reformare a
acesteia, care s\ `nceap\ s\ ia m\suri pentru rezolvarea crizei eco-
nomice din ]ar\ [i, implicit, a celei sociale. Totodat\, [eful Secu-
rit\]ii era atent la implicarea str\in\ `n evenimente, `n primul r`nd la
v`rf, evalu`nd diferi]i actori ai vidului de putere pe baza infor-
ma]iilor de]inute din timp despre ei. Era vorba de lideri politici cu
care Securitatea estima un posibil dialog, bazat at`t pe rela]ia per-
sonal\ pozitiv\, c`t [i pe calitatea de personalitate racolat\ a lideru-
lui, [i de comandan]i militari cu care putea colabora, fie c\ erau
mai ra]ionali [i dispu[i s\ gestioneze criza de conducere `mpreun\,

fie pentru c\ erau `n secret colaboratori ai Securit\]ii. Pe de alt\
parte, `n condi]iile create de escaladarea revoltei populare [i de
asediul cl\dirii CC, Securitatea, adic\ generalul Iulian Vlad, a ho-
t\r`t s\ nu opun\ rezisten]\ [i s\ permit\ cucerirea sediului central
al Puterii, fiind con[tient\ c\ rezisten]a nu este o solu]ie, dar [i c\
astfel puterea politic\ se dizolv\. Urma ca ea, Securitatea, s\ se
ocupe de recompunerea ei.
Un comandant suprem bezmetic
O alt\ dovad\ destul de clar\ a loviturii de stat militare date `n

acea diminea]\ de generalul Victor St\nculescu este [i ceea ce s-a
`nt`mplat cu [eful statului `n continuare. Ridicat cu elicopterul
Delfinul SA – 365-202, condus de locotenent-colonelul Vasile
Malu]an, Nicolae Ceau[escu cere deplasarea `n Oltenia, `n jude]ul
Dolj, dar comandantul elicopterului ì r\spunde c\ aceast\ curs\ nu
se poate efectua din cauza greut\]ii prea mari a transportului – erau
doi pilo]i, Nicolae [i Elena Ceau[escu, g\rzile lor personale, Manea
M\nescu [i Emil Bobu. Colonelul Malu]an chiar a precizat, av`nd
`n vedere [i felul greoi `n care se f\cuse decolarea de pe acoperi[ul
cl\dirii CC, c\ aeronava este instabil\ [i se poate pr\bu[i.
Confirmarea inten]iei lui Ceau[escu de a se duce `n jude]ul Dolj o
avem de pe stenograma comunica]iilor elicopterelor trimise la CC:
„– 203, a[teapt\ pu]in! S\ se ia o hot\r`re `n leg\tur\ cu 202!

(este o comunicare a Bazei, n.a.)
– Uite-l jos acolo! A aterizat! (203 aflat `n zbor raporteaz\ ateri-
zarea lui Malu]an pe cl\dire, n.a.)
– P\i... o s\ mearg\ (adic\, o s\ plece, n.a.)... nu se mai poate
intra acolo... (202 anun]\ c\ 203 nu mai poate ateriza, pentru a lua
restul conducerii, din cauza oamenilor urca]i pe acoperi[ul CC,
n.a.)... cred c\... (ne `ndrept\m, n.a.) c\tre Baz\, de la mine la
(Dolj) se solicit\ s\ mergem c\tre Olt (Ceau[escu a cerut asta, n.a.)

s\ se ia leg\tura cu primul-secretar de acolo [i s\ se comunice, pen-
tru c\ nu am alt\ posibilitate!
– Ai auzit „Panseaua“, da?
– Afirmativ! (r\spunde Baza, n.a.) E «persoana nr. 1» la bord?
– ... Mergem la nord, la Balta Mic\ (re[edin]a de la Snagov, n.a.)
[i de acolo s\ se `ncerce s\ se ia o leg\tur\.
– ...
– Hai, m\, las\-m\!
– „Panseaua“! ~n 30 de secunde aterizez!
– O.K.!
– B\neasa 08...
– Am confirmat!
– Am aterizat! Toat\ lumea!“282
Dup\ aterizarea la Snagov [i gestul lui Manea M\nescu de a-i

s\ruta m`na – o consecin]\ a faptului c\ l-a luat, dar [i a tensiunii
din elicopter [i a pericolului de a se pr\bu[i –, pe urmele lui Ceau-
[escu au venit dou\ ordine semnificative. Primul dintre ele ne-a
fost dezv\luit de unul din ofi]erii din paza obiectivului, c\pitan So-
rin Dumitrescu (nume de `mprumut), care a relatat urm\toarele:
„Jurnalul Na]ional: Cine a cobor`t din elicopter?

Sorin Dumitrescu: El, ea, Manea M\nescu, Bobu plus cei doi
ofi]eri de la Direc]ia V, colonelul Ra], `nso]itorul lui, [i c\pitanul
Rusu, `nso]itorul ei, au cobor`t din elicopter. Am r\mas surprins c\
elicopterul vine pe marginea lacului, pe fir, pe la marginea p\durii,
`n zbor la joas\ altitudine. Asta mi-a atras aten]ia de la `nceput, pen-
tru c\ era neobi[nuit. Au aterizat la Snagov-palat, au intrat `n cas\ [i
el s-a dus `n sala de comunica]ii (camera tehnic\). Dar avea tele-
foane cu comunica]ie [i `n cas\, astfel c\ este posibil ca acele con-
vorbiri telefonice despre care s-a scris [i `n ziare s\ fi fost f\cute
din camera lui sau din birou.
282 Expres, Anul 3, Nr. 44 (144), 3-9 noiembrie 1992, p. 9.

Jurnalul Na]ional: {ti]i cu cine a vorbit?

SD: Precis, nu, `ns\ am aflat mai t`rziu c\ a contactat c`]iva
prim-secretari de jude] [i doi-trei generali din teritoriu. To]i i-au dat
asigur\ri c\ e lini[te [i c\ sunt de partea lui. Au stat 30–45 de mi-
nute la palat.
JN: A]i primit vreun consemn sau vreun ordin de alarm\, [tiu
eu, poate indicativul de apropiere a [efului statului de obiectiv?
SD: Nu. Noi am auzit elicopterul, care venea dintr-o zon\ ne-
obi[nuit\, evolua pe un traseu atipic, apoi am v\zut unde aterizeaz\
[i cine se d\ jos din el. Dispozitivul de paz\ de la palat era condus
de un subofi]er [i se afla amplasat la distan]\, `n zona `mp\durit\,
acoperit\. Sigur c\ am intrat automat `n alarm\, semnal`nd dispozi-
tivelor, c\ erau mai multe [i cu diferite misiuni, c\ pre[edintele este
la palat. Nu [tiam ce urmeaz\, c`nd, destul de repede, am primit or-
din de la Direc]ia V, care avea putere de decizie operativ\, am primit
ordinul: «Dispozitivul pe cas\!». Asta `nsemna s\ apropiem dispo-
zitivul de paz\ `n jurul casei, a palatului preziden]ial de la Snagov.
JN: Era un ordin neobi[nuit?
SD: {i da, [i nu. Da, pentru c\ acest tip de opera]iune f\cea
parte din misiunea noastr\, era o chestiune de rutin\. Nu, pentru c\
opera]iunea viza blocarea accesului `n cl\dire atunci c`nd Ceau-
[escu dormea acolo, noaptea, sau c`nd nu trebuia s\ se apropie
nimeni. Acum, ordinul p\rea fie c\ vizeaz\ un posibil atac iminent
asupra Palatului Snagov, ceea ce nu era credibil, fie o posibil\
inten]ie de a nu permite ie[irea.
JN: Adic\ dvs. crede]i c\ ordinul a fost dat pentru a-l bloca pe
Ceau[escu `n cl\dire?
SD: Pe moment nu am g`ndit a[a. Ordinul era firesc, oricum noi
nu-l comentam. Am str`ns dispozitivul spre cas\, am venit cu santi-
nelele aproape de jur-`mprejur, am adus [i celelalte g\rzi din zon\
pentru a `nconjura casa. Dar c`nd am ajuns cu dispozitivul pe cas\,
elicopterul s-a ridicat. Neprimind alte ordine, nu am avut cum s\
`mpiedic plecarea elicopterului.
JN: {i ce v-a f\cut mai t`rziu s\ crede]i c\ ordinul venit de la

Direc]ia V avea alt scop, avea menirea s\-l blocheze pe Ceau[escu
acolo?
SD: Dup\ fuga lui Ceau[escu, dar p`n\ `n Revelion, cred c\ `n
23 decembrie, a sunat generalul Ghi]\ [i m-a `ntrebat: «P\s\rile
mai sunt acolo?». Nu mi-am dat seama ce vrea [i i-am spus c\ noi
acolo nu avem berze. «Nu, b\, p\s\rile alea...» [i mi-a dat de
`n]eles c\ e vorba de Nicolae [i Elena Ceau[escu. «Au plecat din
22» – am r\spuns. «{i n-ai putut s\ `ntreprinzi nimic?» – `n sensul
s\ ì re]in. «P\i, nu era `n misiunea mea». «P\i, n-ai primit ordin de
la Direc]ie?». I-am explicat exact cum a venit ordinul, [i el a tr`ntit
furios telefonul.
JN: Mai ]ine]i minte cine v-a sunat de la Direc]ia V s\ `nconju-
ra]i casa?
SD: Da, `ns\ nu are importan]\, fiindc\ era un ofi]er care trans-
mitea un ordin de mai sus.
JN: B\nuiesc c\ atunci nu [tia]i, dar mai t`rziu a]i aflat c\ gene-
ralul Neagoe, [eful Direc]iei V, se ascunsese `n ziua de 22 decem-
brie [i era de neg\sit.
SD: Am auzit ceva, mul]i ani dup\, dar nu am dat importan]\.
JN: Dar, s\ presupunem c\ primea]i un ordin explicit din partea
Direc]iei V de blocare a lui Ceau[escu la Snagov, ce f\cea]i?
SD: Executam ordinul Direc]iei V.
JN: Nu avea]i nici o re]inere c\ era vorba de [eful statului?
SD: Aceste considerente nu intrau `n atribu]iile mele. Sigur c\
analizam [i eu situa]ia, dar ordinul venit sub o form\ legal\ de la
Direc]ie trebuia executat. Probabil c\ a[ fi avut unele probleme dac\
se d\dea un ordin «Aresteaz\-l pe Ceau[escu!», dar un astfel de
ordin nu putea veni, nu era regulamentar. De aceea, un ordin de blo-
care a lui Ceau[escu putea avea o form\ regulamentar\: «Str`nge dis-
pozitivul pe cas\ [i nu iese nimeni»». Atunci, da, lucrurile erau clare.
JN: Dar c`nd lipsea generalul Neagoe, peste el cine putea da
ordine?
SD: Generalul Vlad (...)
JN: V\ `ntreb din nou: crede]i c\ ordinul de `nconjurare a casei

a vizat arestarea lui Ceau[escu?
SD: De re]inere, de oprire a lui acolo, astfel `nc`t s\ se [tie pre-
cis unde este `n caz c\ se ia o decizie asupra lui.
JN: {i dac\ venea un ordin de la partid, de la D\sc\lescu sau de
la Gogu R\dulescu s\-l elibera]i?
SD: Venea degeaba. Securitatea nu executa dec`t ordinele supe-
riorilor s\i.“283
Clar: Securitatea a vrut s\-l re]in\ pe Ceau[escu la Snagov pen-

tru a-l bloca [i a avea control asupra lui! Din relat\rile ofi]erului
mai afl\m c\ Securitatea nu executa dec`t ordinele [efilor s\i, astfel
c\ se demonstreaz\ [i prin aceast\ informa]ie c\ pove[tile despre
omor`rea membrilor CPEx `n 17 decembrie, dac\ `l debarcau pe
Ceau[escu, sau c\, de teama Securit\]ii, nu s-au luat ni[te m\suri,
sunt false. Totodat\, de la Comandamentul Ap\r\rii Antiaeriene
spre Vasile Malu]an, pilotul elicopterului preziden]ial, a venit [i or-
dinul generalului Rus prin intermediul colonelului Tenie, `nlo-
cuitorul comandantului Flotilei 50: „Vasile, nu mai decoleaz\ nici
un elicopter! Tu orienteaz\-te...“ Teoretic, blocarea lui Ceau[escu
la Snagov era realizat\, `ns\ nu i se t\iaser\ leg\turile telefonice,
astfel c\ a putut lua leg\tura cu unii prim-secretari jude]eni [i cu
fratele s\u, generalul Ilie Ceau[escu. „La Snagov s-a intrat `n Palat,
iar Ceau[escu a spus c\ va vorbi la telefon cu prim-secretarii din
jude]e, cu cei de la Armat\. A intrat `n leg\tur\ cu mai multe ju-
de]e, printre care [i Doljul. A vorbit cu prim-secretarul, care i-a
spus c\ la Craiova e mult\ lume `n jurul Comitetului Jude]ean“284.
Ion Traian {tef\nescu l-a min]it ca s\ scape de el; la Dolj `nc\ era
lini[te. L-a sunat apoi la Pite[ti pe generalul Anghel. Acesta i-a
dat asigur\ri de loialitate [i devotament, dar imediat ce a `nchis
283 Jurnalul Na]ional, Nr. 3308/30 martie 2004, p. 6, „Securitatea a vrut s\-l
aresteze pe Ceau[escu“. (Informa]iile furnizate de ofi]er, ast\zi cadru activ în SPP,
se confirm\ [i din alte surse.)
284 Jurnalul Na]ional, Nr. 3296/16 martie 2004, p. 7, „Nicolae [i Elena Ceau[escu
nu au vrut s\ fug\ din ]ar\“.
telefonul a sunat la minister unde a raportat [i de unde a primit

ordinul clar: „Nu te mi[ti!“ Conform m\rturiei personale din anul
1992, generalul Anghel nici nu avea de g`nd s\ se mi[te. ~n vreun
fel anume, Ceau[escu a decis s\ plece spre Pite[ti. L-a abordat pe
pilotul Malu]an cu `ntrebarea: „Serve[ti cauza?“, acela i-a r\spuns
tot printr-o `ntrebare: „Care cauz\ s\ servesc?“, Malu]an fiind com-
plet derutat, ne[tiind nici el ce s\ fac\. Sub imperiul autorit\]ii
omului pe care `l transportase de sute de ori cu elicopterul, dar [i `n
absen]a unor ordine precise, Vasile Malu]an accept\ s\ decoleze cu
Nicolae [i Elena Ceau[escu. Pe timpul zborului, elicopterele de
escort\ cerute de la Boteni nu s-au mai ridicat, comandantul Suciu
recomand`nd efectivului s\ treac\ de partea revolu]iei, apoi
ordinele primite de la generalul Rus au devenit mai clare:
Ceau[escu era abandonat `n aer. Surse ale Statului Major al For]elor
Aeriene Române mi-au precizat c\ a existat inten]ia de a dobor`
aeronava, prin dou\ ordine succesive: primul oprea toate aeronavele
la sol, iar al doilea cerea dobor`rea oric\rei aeronave aflate `n zbor,
f\r\ a se preciza despre ce aeronav\ era vorba. Una din petele albe
ale acelor momente este con]inutul convorbirilor telefonice `ntre gen-
eralii St\nculescu [i Rus. ~n interviul de la televiziunea B1, generalul
St\nculescu a `ncercat s\ explice c\ traseul lui Nicolae Ceau[escu a
fost monitorizat:
„V.A. St\nculescu: (...) discu]ia cu generalul Rus. Era coman-

dantul Avia]iei. El m-a informat de traseu. Atunci am aflat c\ a
aterizat la Snagov, [i nu [tiam de ce, atunci am aflat c\ a decolat de
la Snagov [i a plecat c\tre nord [i...
Ion Cristoiu: A, dvs. `l urm\rea]i, nu era chiar a[a, sc\pat de
sub control.
V.A. St\nculescu: ... [i a treia, c\ a spus fa]\ de pilot, [i asta s-a
dat lui Rus, [i Rus mi-a spus mie, c\ se duce la T`rgovi[te, c\ e un
centru muncitoresc puternic [i sper\ ca muncitorii de acolo s\-l apere.
I. Cristoiu: Deci, sta]i un pic, dumneavoastr\ la sediul MApN
era]i, [tia]i tot acest traseu?
V.A. St\nculescu: Am [tiut p`n\ c`nd a raportat comandantul

elicopterului c\ a aterizat for]at [i l-a l\sat la p\m`nt, c\-i era fric\
s\ nu fie dobor`t.
I. Cristoiu: Asta a fost acolo, la Titu?
V.A. St\nculescu: Da.
I. Cristoiu: {i `n acel moment v-a sc\pat de sub radarul dvs.?
V.A. St\nculescu: Nu am avut vreo trei ore nici o leg\tur\, sau
patru ore. Nu, mai mult, cinci ore, p`n\ a ap\rut la Chemenici.
Realizator: La ora 17.00. Dar aici eu v\ `ntreb: dobor`t de cine
putea s\ fie c`nd... dobor`t de cine elicopterul, da, c\ `n afar\ de
armat\ nu putea s\-l doboare nimeni?
V.A. St\nculescu: Pilotul nu a vrut s\ mai mearg\ cu el, c\ ì
era lui fric\, [i atunci el a motivat fa]\ de ei c\ poate s\ fie dobor`t
elicopterul [i aterizeaz\ `n zon\, [i le-a spus lor, [i i-a raportat lui
Rus, [i Rus mi-a raportat mie.“285
Chiar dac\ generalul St\nculescu nu a spus prea multe, este

totu[i semnificativ c\ doi generali comunicau pentru a monitoriza
deplasarea lui Ceau[escu [i probabil s-au [i `n]eles s\-l doboare. ~n
momentul `n care se d\ un ordin de interzicere general\ a
ridic\rii vreunei aeronave `n spa]iul aerian al unui stat se d\ [i
ordinul de dobor`re a oric\rei aeronave care se ridic\ neauto-
rizat. Este regul\ elementar\. Chiar dac\ Arhivele Militare refuz\ s\
ne dea acces la aceste dou\ ordine, ele sunt perfect previzibile. Au
vrut s\-l doboare, s\ scape de el. Speriat, colonelul Tenie l-a avertizat
pe colegul s\u Malu]an [i acesta a aterizat de urgen]\. ~n elicopter se
afla comandantul suprem. Nici o clip\ nu au c\utat s\ ia leg\tura cu
el pentru a asculta vreun ordin al lui, ci, dimpotriv\, n-au [tiut cum
s\ scape de el mai repede. L\sa]i pe marginea drumului, `ntr-o
por]iune a [oselei de leg\tur\ Bucure[ti-T`rgovi[te, Nicolae [i Elena
Ceau[escu `mpreun\ cu g\rzile lor au desc\rcat din elicopter c`teva
pachete, apoi au c\utat un mijloc de transport. Pe [osea `ncepuser\ s\
se opreasc\ ma[ini, ai c\ror conduc\tori auto i-au recunoscut. „Ei
285 Historia, Anul 2, Nr. 30, mai 2004, p. 29.

(Nicolae [i Elena Ceau[escu, n.a.) s-au deplasat c\tre [osea – a

povestit mai t`rziu unul dintre ofi]erii de escort\ – `n ideea s\ urce `n
ma[in\ [i s\ plece mai departe. Unul dintre [oferii de la o ma[in\ s-a
recomandat c\ este medic, c\ este rud\ cu nu [tiu ce bl\nar al fami-
liei Ceau[escu. S-au urcat `n ma[in\ cu el. ~n fa]\ Nicolae Ceau[escu,
`n spate Elena Ceau[escu [i cu ceilal]i. Au luat-o spre Pite[ti, pe dru-
mul vechi, G\e[ti, T`rgovi[te. Dup\ ce au plecat ei, un tractor s-a pus
de-a curmezi[ul“286. Nu a fost comentat\ problema acelor pachete
suspecte cu care au cobor`t so]ii Ceau[escu din elicopter. Ele
con]ineau bani, mai multe milioane de lei [i dolari. Cunoscutul pu-
blicist Vartan Arachelian a avut inspira]ia s\ insiste pe acest subiect
`ntr-o emisiune de televiziune, demont`nd astfel imaginea de puri-
tate [i dezinteres material a lui Ceau[escu:
„Vartan Arachelian: E interesant de v\zut ce era `n acel pachet

mare care a fost plimbat dintr-un portbagaj `ntr-altul, [i p`n\ la
urm\ uitat `n portbagajul ma[inii doctorului Deca? {i unde este
doctorul Deca ast\zi?
Ilie {tirbescu: Nicolae Ceau[escu, la soma]ia celor de la
Boteni, a trebuit s\ aterizeze for]at pe marginea [oselei. Un ofi]er a
cobor`t din elicopter un pachet pe care l-a rezemat de un pom.
VA: C`t de mare era acest pachet?
I{: De la martorii oculari s-a aflat c\ erau vreo dou\, trei pachete
cam p`n\ `ntr-un metru, separate; ele au fost consemnate de c\tre un
inginer care se afla `n preajm\ c`nd a cobor`t Ceau[escu; un inginer
agronom care d\dea cu azot pe terenurile IAS-ului. Acei martori chiar
au `ncercat s\-i re]in\ pe cei doi dictatori, dar ofi]erul de Securitate a
intervenit [i le-a spus s\ dea tractorul la o parte din [osea.
VA: A fost, de fapt, prima m\sur\ de a-i aresta, dar bodiguarzii
so]ilor Ceau[escu nu le-au permis s\ fac\ acest lucru. Ce e cu pa-
chetele astea?
I{: Pachetele astea au fost puse `n ma[ina doctorului Deca. De la
G\e[ti la Bucure[ti se `ndrepta un medic, medicul Deca, s\ vad\ [i el
286 Jurnalul Na]ional, Nr. 3296/16 martie 2004, p. 7.

ce se `nt`mpl\ cu revolu]ia. A fost oprit [i solicitat s\-i duc\ pe Ceau-

[e[ti la T`rgovi[te. ~n comuna V\c\re[ti i-a r\mas ma[ina `n pan\ [i
Ceau[e[tii au fost transfera]i `n ma[ina unui alt cet\]ean, care `[i sp\la
ma[ina la poart\. Pachetele nu au mai fost transbordate dintr-o parte
`n alta, de emo]ie c\ cet\]enii i-au v\zut [i ca s\ dispar\ c`t mai repede
din zona respectiv\. S-au suit [i au plecat, [i pachetele au r\mas `n
ma[ina doctorului Deca. Doctorul Deca a fost dus la prim\rie [i
prim\ri]a din V\c\re[ti a anun]at la Televiziune c\ Ceau[escu se
`ndreapt\ spre T`rgovi[te...
VA: {i apoi a `nceput urm\rirea, da.
I{: Da, iar doctorul Deca a fost eliberat [i a plecat `ntr-o
direc]ie necunoscut\.“287
Ancheta a ajuns la concluzia c\ pachetele cu banii lui Ceau[escu

au fost `nsu[ite de doctorul Deca. Acesta a p\r\sit la scurt timp ]ara,
stabilindu-se `n Statele Unite de unde a trimis o scrisoare de mul]u-
mire Asocia]iei Revolu]ionarilor din T`rgovi[te. Revolu]ia l-a f\cut
„om“. Nicolae Ceau[escu, pre[edintele României, secretar general al
CC al PCR [i comandant suprem al for]elor armate ale României b`n-
tuie ca un bezmetic pe drumuri, cu pachetele de bani uitate `n portbaga-
jul unei ma[ini h`rbuite, r\mase `n pan\, alergat pe [osea de diver[i
cet\]eni cu ma[inile [i v`nat de Armat\, de Securitate [i de Mili]ie pen-
tru a fi prins. Va petrece noaptea `n ma[ina unui echipaj de Mili]ie, l\trat
de o vulpe. Nu se putea un final mai ridicol pentru un dictator.
287 Vartan Arachelian, În fa]a dumneavoastr\. Revolu]ia [i personajele sale, Ed.

Nemira, Bucure[ti, 1998, p. 266.
Capitolul X
PATRU GUVERNE, UN SINGUR CENTRU
DE PUTERE – ARMATA
Motto:
J’ai ri, me voilà desarmé!
Acest capitol `ncepe cu o scurt\ recapitulare, av`nd scopul de a

l\muri contextul juridic [i faptic `n care s-au petrecut evenimentele
din ziua de 22 decembrie 1989. Motivul acestei explica]ii supli-
mentare provine din for]a cu care a `ncremenit `n con[tiin]a public\
ideea c\ revolta popular\ de la Bucure[ti a fost o revolu]ie, care,
ulterior, `n dup\-amiaza zilei de 22 decembrie, a fost furat\ de gru-
pul de conspiratori prosovietici condus de Ion Iliescu. Rezisten]a
acestei idei nu produce doar frustrarea adep]ilor s\i, ci [i posibili-
tatea de a eluda adev\rul din partea complicilor interven]iei sovie-
tice, prin demontarea facil\ a unei construc]ii f\r\ nici un suport
[tiin]ific, istoric.
Din punct de vedere cronologic, adic\ din punctul de vedere
al succesiunii `n timp a evenimentelor – f\r\ a lua `n calcul
importan]a lor –, `n ziua de 22 decembrie 1989 la Bucure[ti s-a
declan[at o revolt\ popular\, care a fost doar a noua secven]\ a
revolu]iei declan[ate la 14 decembrie 1989 la Ia[i [i finalizate la
20 mai 1990, odat\ cu alegerile generale. Revolta popular\ de la
Bucure[ti a fost rezultatul acumul\rii unor fapte [i informa]ii
care au determinat ie[irea masiv\ `n strad\ a salaria]ilor `ntre-
prinderilor bucure[tene, `ndreptarea acestora spre sediul puterii
centrale a statului, cl\direa CC al PCR, luarea lui cu asalt [i
cucerirea. ~nceputul revoltei populare de la Bucure[ti poate fi
identificat `n jurul orei 03.00 din diminea]a de 22 decembrie,
av`nd drept cauz\ activ\ [i imediat\ represiunea s`ngeroas\ ordo-
nat\ de Nicolae Ceau[escu `n zona central\ a ora[ului [i infor-
ma]iile cumulate despre represiunea de la Timi[oara. Represiunea
de la baricad\ a fost cunoscut\ prin intermediul posturilor str\ine

de radio [i a unor participan]i, refugia]i dup\ finalizarea repre-
siunii spre centrele industriale ale periferiei. Cauza latent\, f\r\
impact ac]ional, era nemul]umirea pentru `nr\ut\]irea condi]iilor
de via]\ [i de munc\. S-a ad\ugat deciziei salaria]ilor de a pro-
testa imaginea de sl\biciune a Puterii prezentat\ prin intermediul
Televiziunii cu ocazia dezorganiz\rii mitingului din 21 decem-
brie, ceea ce a influen]at dep\[irea st\rii de team\ [i respect fa]\
de autoritatea statului. Cum situa]ia material\ [i spiritual\ a
popula]iei nu era o apari]ie recent\, concretizat\ printr-un act
revolt\tor – o lege, o m\sur\, un ordin anume care s\ fi deterio-
rat brusc starea general\ a na]iunii –, a[a cum se `nt`mplase `n
istoria ]\rii [i cum am ar\tat `n volumele anterioare, ideea lansat\
[i `ntre]inut\ public de anumite grupuri politice [i ale societ\]ii
civile, c\ starea proast\ a societ\]ii a determinat revolta popular\
spontan\, nu este realist\, nu corespunde adev\rului. ~ns\[i vio-
len]a `nregistrat\ `n cele mai multe etape ale revolu]iei a fost toc-
mai consecin]a faptului c\ popula]ia nu s-a revoltat la semnalul
liberaliz\rii, a[a cum s-a `nt`mplat `n celelalte ]\ri comuniste,
produc`nd o rapid\ c\dere a regimului [i a conduc\torului aces-
tuia. Lipsa de reac]ie a popula]iei, pe durata mai multor ani, dar
mai ales `n perioada favorabil\ dintre 1985 [i 1989, odat\ cu lan-
sarea fenomenului de relaxare politic\ [i reform\ perestroika –
glasnost, lipsa de reac]ie a partidului, au condus la decizia
Uniunii Sovietice de a produce artificial c\derea regimului dicta-
torial din România, printr-o interven]ie neconven]ional\ com-
pus\ din: subversiune interna]ional\, tentativ\ de lovitur\ de
palat (schimbare prin intermediul CPEx) [i diversiune urban\,
urm\rind provocarea popula]iei la revolt\. Aceast\ opera]iune a
cuprins [i ac]iunile tactice generate de faptul c\, `n loc s\ cedeze,
regimul a reac]ionat prin represiune. Ne putem pune `ntrebarea
dac\ nu cumva reac]ia prin represiune a lui Nicolae Ceau[escu
n-a avut la baz\, la originea g`ndirii sale criminale, tocmai faptul
c\ revolta popula]iei nu se manifesta public, ci se reducea la
c`]iva disiden]i `n al c\ror dosar Ceau[escu se uita [i r`dea. S\ ne

aducem aminte reac]ia de ilaritate a celor doi la proces, c`nd au
auzit de Sergiu Nicolaescu [i de Mircea Dinescu. T\cerea de
p`n\ atunci a mul]imii putea fi folosit\ ca argument pentru teza
adeziunii la programul partidului, pentru teza dragostei poporu-
lui pentru Nicolae Ceau[escu. P`n\ `n ultima clip\, el s-a crezut
iubit de acesta. Din aceste motive, cauza imediat\ a revoltei
populare de la Timi[oara din 20 decembrie a fost represiunea
declan[at\ `mpotriva diversiunii din 16-17 decembrie, iar cauza
imediat\ a revoltei populare de la Bucure[ti din 22 decembrie a
fost represiunea declan[at\ `mpotriva diversiunii puse `n ac]iune
la mitingul din 21 decembrie. Aceast\ cauzalitate nu implic\ per-
soanele care s-au angajat `n evenimente din convingere, dar care au
fost `ns\ foarte pu]ine – estimez un num\r rezonabil de 120-200 de
persoane, pentru Ia[i, Timi[oara, Cluj, Bra[ov [i Bucure[ti,
`mpreun\ – [i care merit\ pe drept titulatura de revolu]ionari.
Alte categorii au fost agen]i provocatori, participan]i indirec]i,
curio[i care au contribuit, nu lipsit de importan]\, prin num\r, la
constituirea nucleelor revolu]ionare ce au rezistat represiunii
p`n\ la declan[area revoltei populare. ~n ambele diversiuni au
fost implicate for]e str\ine, lupt\tori infiltra]i care au tras, pro-
duc`nd victime, au incitat la revolt\ sau au ac]ionat pentru
supravie]uirea nucleelor protestatare. At`t revolta popular\ de la
Timi[oara c`t [i revolta popular\ de la Bucure[ti au fost provo-
cate de violen]ele produse `ntre ac]iunile de diversiune [i repre-
siune. Ca fenomen interesant, dar [i semnificativ, apari]ia
liderilor politici ai revoltelor populare – Lorin Fortuna sau
Claudiu Iordache la Timi[oara, Petre Roman sau Mihai Montanu
la Bucure[ti – nu surprinde o continuitate, deoarece liderii
revoltelor populare nu au fost [i liderii manifesta]iilor generate
de diversiune – Gazda Arpad sau Sorin Oprea la Timi[oara, Dan
Iosif sau Dumitru Dinc\ la Bucure[ti. Aici nu este vorba de cali-
tatea oamenilor sau de condi]ia lor social\, ci de dou\ secven]e
distincte ale revolu]iei.
Multe dintre confuziile ap\rute dup\ consumarea eveni-

mentelor au provenit nu at`t din simultaneitatea revoltei populare
[i a loviturii de stat militare, `ncep`nd cu ora 10.00 a zilei de 22
decembrie, c`t din faptul c\ puciul a avut un caracter nedeclarat
[i camuflat. Popula]ia din strad\ a tr\it sentimentul c\ trupele,
militarii, Armata au fraternizat spontan cu revolta popular\, fie
pentru c\ nu mai aveau ce face `n fa]a num\rului, fie pentru c\ le
fusese asasinat ministrul. Realitatea era cu totul alta. Imediat
dup\ ora 10.00, noul ministru al Ap\r\rii, general Victor
St\nculescu, preia conducerea Armatei [i emite ordine prin care
se ini]iaz\ procesul de `nl\turare de la putere a lui Nicolae
Ceau[escu, iar Securitatea abandoneaz\ explicit misiunea de
ap\rare a comandantului suprem [i a sediului Puterii. Trebuie
`ns\ subliniat f\r\ rezerv\ c\ lovitura de stat militar\ a avut
drept cauz\ imediat\ revolta popular\, informa]ia c\ ea s-a
declan[at, c\ a luat forme de mas\ [i c\ popula]ia se `ndreapt\
spre cl\direa CC al PCR. ~n momentul `n care massa a ajuns `n
fa]a cl\dirii [i a `nceput s\ preseze p\trunderea `n incint\, lovitu-
ra de stat militar\ era des\v`r[it\ faptic, urm`nd a fi con-
sfin]it\ oficial prin ordinul noului ministru al Ap\r\rii la ora
13.30, or\ la care revolta popular\ `[i pierduse deja ritmul [i con-
sisten]a. Ideea „revolu]ionar\“ c\ Armata nu avea `ncotro `n fa]a
mul]imii nu este fezabil\, pentru c\ Armata, prin adjunctul [efu-
lui MStM, generalul Eftimescu, a planificat ie[irea cuplului
Ceau[escu din sediul CC cu tancuri, `n for]\, tr\g`nd `n tot ce
mi[ca, adic\ `n mul]ime. ~ntr-un cartier al Bucure[tilor – Vitan
B`rze[ti – trupele au deschis foc la apari]ia massei de muncitori.
Tocmai aceste ac]iuni de ripost\ au fost `mpiedicate de lovitura
militar\ dat\ de St\nculescu `n cl\direa CC.
A[adar, am avut o revolt\ popular\ [i o lovitur\ de stat mi-

litar\ determinat\ de aceasta, cele dou\ fenomene evolu`nd
apoi `n paralel, `ncep`nd cu ora 10.00, `nainte [i dup\ eva-
cuarea lui Nicolae Ceau[escu.
Necunoa[terea [i ne`n]elegerea acestei realit\]i timp de 15 ani

au provenit din atitudinea liderilor militari implica]i `n lovitura de
stat, `n frunte cu generalul St\nculescu, prin ascunderea adev\rului
celor petrecute `n cl\direa CC, `nainte s\ apar\ mul]imea din Pia]a
Palatului – ordinele de deposedare a lui Ceau[escu de calitatea de
comandant suprem –, [i prin acceptarea formulei convenabile de
„trecere a Armatei de partea revolu]iei“. Aceast\ formul\ era mult
mai convenabil\, deoarece ea r\spundea unei situa]ii de criz\ pro-
fund\ `n Armat\ [i la nivelul conducerii acesteia, `ntruc`t institu]ia
care „trecuse de partea revolu]iei“ era [i autoarea represiunii. De
cealalt\ parte, mul]imea, adic\ revolta popular\, a acceptat f\r\
rezerve [i chiar a dorit solidarizarea Armatei, cu toate c\ aceea[i
Armat\ tr\sese `n ea, produc`nd mor]i [i r\ni]i, o adev\rat\
tragedie na]ional\. Dac\ accept\m c\ a existat con[tiin]a colectiv\
care a ac]ionat unitar pentru desf\[urarea revoltei populare, atunci
trebuie s\ accept\m c\ a existat [i con[tiin]a colectiv\ c\ Armata o
poate opri, folosind for]a. De aceea, revolta popular\ a tr\it senti-
mentul legitim c\ trecerea Armatei de partea ei „`n mod spontan“
este tot un act revolu]ionar, ca [i revolta cet\]enilor, f\r\ s\
cunoasc\ [i s\ perceap\ realitatea c\ militarii din strad\ execu-
tau un ordin chiar [i atunci c`nd parlamentau, fraternizau sau
sus]ineau mi[c\rile massei. Dominat\ de emo]ie, massa a interpre-
tat atitudinea Armatei tot prin emo]ie, adic\ prin sentimentul de
revolt\ al militarilor la aflarea mor]ii ministrului Ap\r\rii, gene-
ralul Vasile Milea. Nu a fost a[a. Sinuciderea lui Milea a paralizat
comanda Armatei timp de aproximativ 30 de minute, `ntr-o si-
tua]ie critic\, av`ndu-l pe [eful Marelui Stat Major la Timi[oara,
pe unul dintre adjunc]i de neg\sit, iar pe al doilea adjunct, frate cu
dictatorul. Apari]ia lui St\nculescu [i preluarea comenzii minis-
terului, dar mai ales emiterea primelor ordine verbale, transfor-
mate `n ordine scrise, a dat conducerii Armatei un sens, un nou
sens. Prin natura constitutiv\ a acestei institu]ii, prin tr\s\turile ei
definitorii – unitate, unitate de corp, ierarhie, comand\ centralizat\ –,
ea l-a urmat `n monolit pe noul comandant spre debarcarea lui
Ceau[escu [i solidarizarea cu revolta popular\, la fel cum `[i

urmase tot `n monolit comandantul Vasile Milea, tr\g`nd `n popu-
la]ie [i trec`nd cu tancurile peste oameni. Lucrurile acestea, care
definesc comportamentul unei armate a unui stat dictatorial,
comunist, trebuie `n]elese [i `n contextul mentalit\]ilor militare.
Altfel nu vom `n]elege niciodat\ nici revolu]ia.
~n c\utarea unui nou pol de putere
Pe m\sur\ ce lovitura de stat militar\ se consolida odat\ cu

trecerea orelor, revolta popular\ `ncepea s\ se dizolve.
~ndeplinirea at`t de rapid\ a scopului principal al revoltei – al
oric\rei revolte –, `nl\turarea conducerii statului, va na[te senti-
mentul numit `n mod comun al „golului de putere“, caracterizat
de mari anali[ti ai fenomenului politic prin „nevoia mul]imii de a
fi condus\“. A[a cum ar\tam, doi revolu]ionari – Petre Roman [i
Mihai Montanu – c\utau `n mod independent, dar g`ndind logic la
fel, s\ g\seasc\ un general pentru a afla care este situa]ia Armatei.
L-au g\sit, `n mod fericit, pe generalul Voinea, comandantul
Armatei 1, care, de[i nu avea autoritatea s\ dea ordine `n `ntreg
sistemul, a simbolizat, cel pu]in la acest nivel, asocierea Armatei
la mi[carea popula]iei. Petre Roman va `ncerca s\ organizeze
tehnic un mod de comunicare din balconul cl\dirii cu ajutorul
unui microbuz aflat `n Pia]\, `ns\ efectul a fost minor. Montanu a
p\truns `n studioul tv al CC al PCR, `ncerc`nd s\ transmit\ un
mesaj, `nc\ neconturat, dar nu au reu[it s\-l pun\ `n func]iune.
Montanu a luat leg\tura cu Petre Constantin, directorul
Televiziunii Române, care `ns\ i-a spus c\ nu se pot transmite
imagini `n direct din cl\direa CC. Nu era chiar a[a. Cuv`ntarea lui
Ceau[escu din 20 decembrie seara, de exemplu, fusese transmis\
`n direct. Problema era alta: pentru o transmisie `n direct trebuia
trimis\ de la Televiziune o echip\ care s\ pun\ postul `n
func]iune. Echipa n-a mai ajuns. „Lumea care intrase dup\ mine
fura tot ce g\sea, luau arme [i [i le at`rnau de g`t“ – a declarat

Mihai Montanu Comisiei senatoriale, ar\t`nd totodat\ c\ doi
reporteri au filmat mare parte a scenelor de jaf. Aceste secven]e
nu au fost difuzate niciodat\. Petre Roman [i Mihai Montanu se
`nt`lnesc `n studioul tv de la Comitetul Central [i hot\r\sc s\ com-
pun\ textul unei proclama]ii, Petre Roman g\sind drept semnatar
denumirea de „Frontul Unit\]ii Poporului“. ~ncerc`nd s\ citeasc\
proclama]ia din balcon, cei doi `[i dau seama c\ nu se aud [i c\
nu pot comunica mul]imii con]inutul acesteia, de aceea hot\r\sc
s\ se deplaseze la TVR. Textul acelei proclama]ii, care va fi citit\
mai t`rziu la Televiziune, era urm\torul:
Declara]ia poporului
Compatrio]i, fra]ilor!
Ast\zi, 22 decembrie 1989, prin unitatea poporului [i cu spri-
jinul direct al armatei noastre na]ionale, dictatorul Ceau[escu a fost
`nl\turat. ~n acest moment, poporul, al\turi de armat\, cere ca pu-
terea politic\ s\ fie preluat\ de institu]ii democratice alese de
poporul liber. ~n numele popula]iei Bucure[tiului, care `n aceste
clipe manifesteaz\ `n Pia]a Palatului [i de]ine controlul asupra cl\-
dirii Comitetului Central, facem apel `ntregului popor s\ men]in\
calmul [i ordinea public\ pentru a permite organizarea vie]ii libere
[i democratice.
Textul avea mai mult caracterul unei declara]ii politice, dar

con]inea c`teva idei importante. ~n primul r`nd este prima declara]ie
care consemneaz\ alian]a `ntre revolta popular\ [i Armat\, mesaj
cu impact mai ales la v`rful acesteia. Este apoi [i ideea alegerilor
libere care s\ instituie regimul democratic, tem\ enun]at\ mai `ntì
la Timi[oara. Preocupat de realitatea constatat\ `n cl\direa CC,
tandemul Roman-Montanu proclama legitimitatea apari]iei sale
prin mul]imea care ocupase sediul Puterii – autoinstituindu-se
cumva drept reprezentan]i ai acesteia – [i f\cea apel la calm [i
ordine public\, un lucru nu numai natural [i `n]elept, dar [i foarte

necesar. ~n cl\direa Comitetului Central al PCR era haos. O des-
criere plastic\ a situa]iei a f\cut chiar Petre Roman: „Nimeni dintre
cei care formaser\ anturajul imediat al lui Ceau[escu nu mai con-
trola situa]ia. Orice autoritate disp\ruse cu des\v`r[ire. Mul]imea se
`mbulzea url`nd sub balcon. Anarhia era total\. Ce lucru ciudat:
puterea aceea, care, cu c`teva ore mai devreme, p\rea at`t de solid\
[i de sigur\ de sine, inexpugnabil\, se surpa ca un castel de
c\r]i“288. Este descrierea de la fa]a locului [i de c\tre un martor
principal a dezorganiz\rii rapide a revoltei populare. Pentru a `n]e-
lege cumva ce se `nt`mpla acolo `n acele prime ore de eliberare, am
apelat la o personalitate care a `ncercat s\ pun\ ordine `n acel haos –
regizorul Alexa Visarion.
„Guvernul“ Ilie Verde]. Alexa Visarion este un participant im-
portant la evenimentele din cl\direa CC. A fost implicat nu numai
`n fenomenul „guvernelor“ provizorii, ci [i `n momentul-cheie al
„scenei balconului“, la care trebuie s\ ad\ug\m [i faptul obiectiv c\
este singurul participant de acolo care a descris evenimentele `ntr-o
form\ public\ coerent\. ~n al doilea r`nd, era unul dintre pu]inii
oameni maturi [i experimenta]i de acolo, purta barb\, avea exerci-
]iul comunic\rii, fluidul dialogului direct [i lumea `l respecta, cre-
z`ndu-l poate mai b\tr`n. ~n plus, era regizor, avea profesionalismul
detaliului, al observa]iei, spirit analitic exersat [i o anumit\ lucidi-
tate. Venea din str\in\tate, unde `n toamna lui 1988 discutase `n
Statele Unite cu o persoan\ important\ din cadrul Francmasoneriei
care i-a spus c\ regimul Ceau[escu se va pr\bu[i, apoi, `nainte de
revolu]ie, `n octombrie 1989, `n Islanda, fusese interpelat la o con-
ferin]\ de pres\ ]inut\ chiar pe aeroport de ziari[ti care l-au `ntrebat
dac\ Ceau[escu va r\m`ne la conducerea României. R\spunsul a
fost: „Nu!“ „C`nd?“, au `ntrebat ziari[tii. „Nu [tiu – a r\spuns
Visarion, dar cur`nd...“
„AMS: V\ rog s\ o lu\m cronologic, s\ `ncepem cu `nceputul.
288 Petre Roman, Libertatea ca datorie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 113.
Alexa Visarion: ~n interiorul Comitetului Central era o atmos-

fer\ special\, amestec de exaltare, patim\ [i agita]ie, era o ne-
bunie. Erau foarte mul]i tineri, mult\ lume intrat\ `n sediul CC
odat\ cu puhoiul, ca [i mine de altfel. Dup\ vreo or\ de alerg\tur\
pe culoare, prin birouri, dup\ defularea de moment, to]i cei
aduna]i au sim]it nevoia s\ fac\ ceva, s\ se organizeze. Atunci au
ap\rut mici lideri, oameni care aveau ini]iative, p\reri, care se
impuneau prin statur\, prin voce, prin aplomb... Ap\reau [i dis-
p\reau. La un moment dat, a venit un grup de fo[ti demnitari,
printre care Ilie Verde], Vasile V`lcu, generalul Burc\, ministrul
Avram, procurorul general al RSR. ~n anticamere, `n b\i se notau
nume pentru un nou guvern... Am v\zut o persoan\ de v`rsta a
treia st`nd pe capacul unui closet cu o h`rtie pe genunchi, [i cu un
creion `ns\ila un guvern dictat la `nt`mplare de cei care acopereau
u[a cu trupurile lor. De fapt se treceau pe ei pe aceast\ list\
deschis\. ~ntr-o sal\, Verde] `ncerca s\ le explice celor de acolo c\
el este un comunist convins... Le vorbea destul de calm [i se refe-
rea la probleme de economie [i de stat pe care «intelectualii [i
arti[tii n-au cum s\ le rezolve». Oamenii `l ascultau, dar o incerti-
tudine plana `n `ntreaga atmosfer\. ~n general, a[ vrea s\ subliniez
c\ nu a func]ionat nici o clip\ ideea r\zbun\rii, violen]a ca plat\
pentru violen]a regimului Ceau[escu. Oamenii doreau `n acele
clipe `ndep\rtarea cuplului Ceau[escu [i `nlocuirea lor... La ora
13.00 `n ziua de 22 decembrie era o victorie a momentului. Grab\,
agita]ie [i solu]ia `nlocuirii cu ceva, cu altcineva... Se c\utau nume
sonore, fo[ti demnitari, oponen]i b\nui]i sau pe fa]\ ai lui
Ceau[escu. Propunerile se f\ceau la `nt`mplare, care cum `[i mai
aducea aminte de cineva. Atunci le-am spus: «Sta]i o clip\, c\ nu
rezolv\m nimic astfel. S\ propunem un nucleu de organizare
provizoriu». Au fost de acord.
AMS: |sta e guvernul Verde]?
AV: Guvernul Verde] n-a existat niciodat\, v\ explic imediat.
La un moment dat a ap\rut Constantin D\sc\lescu. A intrat rostind
urm\toarea replic\: «Criminalul... Banditul de Ceau[escu... Eu am

oprit masacrul de la Timi[oara. Am f\cut [i am dres...»
AMS: Nu avea]i de unde s\ [ti]i ce f\cuse el acolo.
AV: Bine`n]eles c\ nu. Scrierea unei liste a continuat. Un
cascador pe nume Cr\ciun sus]inea c\ vrea s\ conduc\ un mi-
nister, cel al Culturii. Ernest Maftei `l sus]inea, spun`nd c\ e
de-ai no[tri, e cu noi... Nica Leon voia [i el un post de ministru
oarecare. Dan Iosif nu cerea nimic, dar era `ntre cei care `ncer-
cau s\-i organizeze, s\ fac\ ordine. Eu ì propusesem pe Doina
Cornea, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Corneliu M\nescu...
generalul Voinea, nume care se vehiculau `n jurul meu. De l`ng\
mine cineva a propus pe Dumitru Mazilu. Nu-l cuno[team, dar a
fost trecut pe list\. Apoi s-a auzit numele lui Silviu Brucan, ac-
ceptat [i el, dar apoi uitat s\ fie trecut pe aceast\ list\ de pro-
puneri. Apoi le-am spus numele lui Ion Iliescu. Ilie Verde] a
reac]ionat imediat: «Nu-l pune pe Iliescu. Ai s\ vezi cu cine
vine...» }in minte foarte bine aceste momente pentru c\ erau de-
talii incitante, frapante. Ca regizor, cunosc «greutatea» unei repli-
ci. N-am `n]eles ce voia s\ spun\ Ilie Verde], dar Ion Iliescu era
unul din numele vehiculate la Europa liber\ [i Vocea Americii.
AMS: ~l cuno[tea]i pe domnul Iliescu?
AV: Da... Prima dat\ l-am `nt`lnit la Congresul Culturii [i
Educa]iei Socialiste din 1974. Atunci to]i vorbitorii `ncepeau cu
«Mult stimate [i iubite...» La un moment dat, a luat cuv`ntul Ion
Iliescu, care a `nceput astfel: «Stima]i tovar\[i. Partidul nu este al
unei persoane...» Sala s-a cutremurat. Ceau[escu a ridicat privirea,
iar Elena Ceau[escu s-a aplecat spre el spun`ndu-i ceva la ureche.
O clip\ de t\cere s-a a[ternut peste `ntreaga audien]\. Era un sem-
nal. Pentru mine, o prezen]\ a demnit\]ii. Ion Iliescu avea alt lim-
baj. Atunci am aflat c\ era secretar cu propaganda la Timi[oara.
A doua oar\ l-am `nt`lnit `n Casa Sc`nteii, la etajul 8, dup\ vizi-
onarea filmului meu, N\pasta, de c\tre comisia ideologic\ condus\
de Petru Enache. ~nt`mpl\tor, Petru Enache se `nt`lne[te pe culoar
cu Iliescu. {i secretarul CC al PCR se transform\ dintr-odat\, ì d\
m`na, impresionat, i se adreseaz\ cu polite]e [i c\ldur\ incredibile,

vorbindu-i ca unui lider, el, secretarul Petru Enache directorului
Editurii Tehnice, Ion Iliescu.
AMS: ~n ce an se `nt`mpla acest lucru?
AV: ~n 1984. Iar `n 1986, Mihai Dulea, vicepre[edinte al Consi-
liului Culturii, dup\ o vizionare cu Punct [i de la cap\t, `nt`lnindu-se
tot `nt`mpl\tor pe culoarul etajului opt cu Ion Iliescu, a fugit panicat
c\ l-ar putea `nt`lni. Dup\ aceea, [ti]i, Petru Enache a murit suspect...
AMS: ~naintea unui congres – se pare c\ nu e nici o leg\tur\ –,
doar dac\ nu inten]iona cumva s\-l propun\ pe Iliescu...
AV: Nu [tiu, dar e ultimul congres al lui Ceau[escu [i al
Partidului Comunist. S\ revin. La un moment dat, `n timp ce se tot
completa lista cu guvernul... de fapt noi l-am numit Consiliul
Democra]iei Na]ionale, a venit anun]at de vocile celor din `nc\pere
generalul Iulian Vlad, pe atunci [eful Securit\]ii. Moment de tensi-
une. Generalul Vlad, pe care `l vedeam pentru prima oar\, era
sobru, cu o anumit\ concentrare `n privire. A declarat c\ este de
partea popula]iei, c\ sprijin\ r\sturnarea lui Ceau[escu [i c\ tru-
pele de sub comanda sa sunt dezarmate. Atunci Ilie Verde] a soli-
citat: «S\ vin\ Vlad la mine!» M\ adresez generalului Vlad [i ì
spun c\ trebuie s\ r\m`n\ al\turi de noi. Se uit\ fix `n ochii mei [i,
calm, `mi spune: «Domnule artist, eu nu l-am tr\dat pe Ceau[escu
pentru a fi al\turi de Verde]» (generalul Vlad afirm\ c\ a folosit
expresia „m-am `ndep\rtat de Ceau[escu“, n.a). Constantin D\s-
c\lescu, formal `nc\ prim-ministru al României, povestea unui
grup versiunea sa asupra evenimentelor de la Timi[oara. Voiam [i
eu, [i mul]i al]ii ca mine s\ legifer\m moral revolu]ia. ~n acest
[uvoi al vidului de putere, c\utam un sens ra]ional al lucrurilor
care s\ apere de degradare aceast\ zi istoric\. «Trebuie s\ anun]a]i
demisia guvernului pe care `l conduce]i... Acum, `n fa]a celor din
pia]\». «Da!» – a r\spuns D\sc\lescu. «Atunci, haide]i pe balcon
`mpreun\ cu noi, s\ [tie toat\ lumea c\ sunte]i aici [i c\ guvernul
dumneavoastr\ nu mai exist\». M-am adresat apoi celorlal]i:
«Numele celor de aici trebuie cunoscute de to]i cei ce a[teapt\ `n
strad\». Nu era un gest de ur\. Era o legiferare a unei hot\r`ri a

zecilor [i sutelor de mii de oameni care a[teptau pr\bu[irea
regimului Ceau[escu. {i Verde], [i D\sc\lescu au fost sco[i `n bal-
con. {i-a dat demisia guvernul condus de D\sc\lescu `n fa]a
mul]imii. Totodat\ cei de acolo, din sediul CC, fo[ti demnitari,
care sus]ineau c\ nu mai sunt al\turi de Nicolae [i Elena
Ceau[escu, au fost anun]a]i popula]iei `n pia]\...
AMS: Era prima dvs. ie[ire `n balcon?
AV: Nu. A doua sau chiar a treia. Prima a fost cea care mi-a
`nsemnat via]a. Prima dat\ acolo, liber, `nc\ `nsp\im`ntat, dar
liber. Eram `ntr-un grup `mpreun\ cu Dan Iosif, atunci acesta s-a
adresat mul]imii. Apoi a fost momentul c`nd Nicolae [i Elena
Ceau[escu au fost declara]i din acest balcon «c\l\i ai poporului
român». Dac\ vre]i, acest moment poate avea `n mersul eveni-
mentelor revolu]iei din 1989 semnifica]ia unui proces public,
pentru c\ sute de mii de oameni au scandat `mpotriva cuplului
dictatorial, paraf`ndu-le vinov\]ia. Am anun]at c\ propun o struc-
tur\ provizorie, numit\ Consiliul Democra]iei Na]ionale, din care
f\ceau parte... Am `nceput s\ citesc. Fiecare nume era aclamat...
Doina Cornea, Mircea Dinescu, Corneliu M\nescu... C`nd am
pronun]at numele lui Ion Iliescu au `nceput fluier\turi [i murmure
de dezaprobare. Am intervenit [i am spus: «Ion Iliescu este direc-
torul Editurii Tehnice [i a fost persecutat de Ceau[escu» Lumea a
aplaudat. Numele a fost acceptat. Am spus apoi c\ acolo, `n
grupul celor din balcon, e [i Ilie Verde]. Huiduielile au fost vio-
lente [i nu au putut fi oprite. C`nd am spus c\ generalul Vlad,
[eful Securit\]ii, care nu se afla `n balcon, dore[te s\ fie al\turi de
noi [i c\ institu]ia care a f\cut at`ta r\u poporului român se
al\tur\ acum cauzei poporului, lumea a protestat vehement c`teva
momente. Ilie Verde] [i ceilal]i fo[ti demnitari nu «au trecut exa-
menul». Verde], iritat, m-a apostrofat: «Nu trebuia s\ [tie lumea
ce se `nt`mpl\ `n\untru...» Am t\cut o clip\, apoi i-am spus: «Nu
pute]i participa, nu v\ vor...» «Ai gre[it – a continuat Ilie Verde] –
c\ ai vorbit de Iulian Vlad.»
AMS: Dvs. apucase]i s\ vorbi]i cu el, cu Vlad?

AV: Da, am spus acest lucru. Am fost `n `nc\perea `n care
erau vreo dou\zeci-treizeci de persoane. I-am spus c\ voi anun]a
celor din pia]\ numele demnitarilor afla]i `n sediul CC. Nu a
comentat `n nici un fel. Mi-am dat seama c\ generalul Vlad
comunica din privire cu c`]iva civili afla]i acolo. Probabil c\ erau
ofi]eri. L-am privit fix `n ochii [i i-am spus aproape [optit:
«Domnule general, ave]i o mare r\spundere, s\ nu fie [i `n
Bucure[ti baia de s`nge de la Timi[oara». Mi-a r\spuns la fel de
tensionat, cu toat\ siguran]a aparent\: «Din p\cate, au murit
oameni... Securitatea este dezarmat\ (predase armele, n.a.) ca [i
`ntregul efectiv al Ministerului de Interne `nc\ de ieri, de la
pr`nz. To]i sunt consemna]i `n cazarme...» Totu[i, am insistat:
«Circul\ zvonuri de oameni care...»
AMS: ~nc\ nu se vorbea de terori[ti.
AV: Nu. Venise `ntre timp [i generalul Gu[\, care, dup\ cum
spunea, sosise direct de la Timi[oara (venea de la Televiziune,
n.a.). Generalul Vlad se adresa generalului Gu[\ cu o formul\
special\: „Tov geal, am primit telefon din strada Toamnei 32,
trupele de acolo, dac\ sunt atacate, vor reac]iona. S\ oprim
aceast\ nenorocire...“ Apoi a ridicat telefonul, `n fa]a noastr\, a
tuturor, eram cam 20 de persoane `n cabinetul lui Curticeanu [i a
vorbit la Ministerul de Interne cu ministrul A. Stamatoiu (sigur,
este vorba de generalul cu acest nume, n.a.): «Ordon s\ verifica]i
dac\ toate trupele de mili]ie [i securitate sunt dezarmate!» Era un
moment important pentru noi, cei de acolo. O clip\ de lini[te.
Dup\ c`teva telefoane, dup\ instituirea unei legitima]ii... dup\
arestarea lui Nicu Ceau[escu, dup\ un telefon `ntre generalul
Gu[\ [i generalul St\nculescu, au urmat c\tu[ele puse lui
Constantin D\sc\lescu... Timpul trecea. Apoi a venit `mpreun\
cu un grup [i Ion Iliescu.
AMS: O clip\. La ce or\ a fost episodul cu generalul Vlad?
AV: Primul, discu]ia mea cu el, `ntre orele 13.00 [i 13.05, iar al
doilea dup\ refuzul mul]imii de a-i accepta pe fo[tii demnitari `n
noile structuri, `n jurul orei 16.00.
AMS: Iliescu la ce or\ a sosit?
AV: T`rziu. Se `nserase. Probabil dup\ ora 17.00.“289
Subiectul „guvernului“ Verde] a b`ntuit [i `nc\ mai b`ntuie

textele despre revolu]ia din decembrie 1989. ~n fa]a Comisiei
senatoriale, Gelu Voican Voiculescu `[i expunea convingerea c\
Ilie Verde] era op]iunea sovietic\ pentru succesiunea lui Nicolae
Ceau[escu [i c\ generalul Vlad ar fi intuit sau [tia acest lucru.
Nu exclud posibilitatea ca Ilie Verde] s\ fi fost contactat de
agen]i sovietici, ca mul]i al]i demnitari comuni[ti români – [tim
sigur c\ l-a contactat Virgil M\gureanu [i c\ a fost l\udat de
Kos`ghin, cu ani `n urm\ –, [i din acest motiv s\ fi r\mas peste
noapte `n cl\direa CC – faptul nu are, `ntr-adev\r, o explica]ie –,
cu scopul de a p\stra contactul cu centrul Puterii. Mai [tim c\ a
solicitat insistent s\ intre la [eful statului [i c\ atunci c`nd a intrat
i-a cerut s\ fie rezonabil [i s\ discute cu cei de la baricad\.
Pentru asta nu este nevoie s\ fi agent sovietic, ci un pic mai
lucid. Cei care l-au v\zut pe Verde] `n momentele de dup\ fuga
lui Ceau[escu consider\ `ns\ c\ acesta c\uta mai degrab\ s\
restabileasc\ ordinea. Dup\ sinuciderea lui Milea, generalul Vlad
a luat leg\tura cu jude]ele, repet`nd ordinele: „Nu se trage, nu v\
implica]i `n ac]iuni de strad\. S\ se intre `n contact cu
conduc\torii manifestan]ilor, s\ se colaboreze cu ei, proteja]i-v\
arhiva, s\ nu se distrug\ tehnica“. Convorbirile telefonice cu
jude]ele au fost `ntrerupte pentru c\ a intervenit [edin]a CPEx de
la ora 10.00. Dup\ [edin]a CPEx, [eful DSS a `nceput s\ caute
pp. 90-95. (Declara]ia con]ine unele inadverten]e – generalul Gu[\ nu venea direct
de la Timi[oara; generalul Vlad nu a afirmat c\ Securitatea este dezarmat\, ci c\
armele sunt sigilate; nu avea rost ca Iulian Vlad s\ sune în strada Toamnei, unde
era sediul USLA, deoarece [eful unit\]ii, colonelul Ardeleanu, era lîng\ el –, dar
r\mîne pe fond o m\rturie important\.)
un birou liber `n cl\direa CC, unde revolu]ionarii s\ ajung\ mai

greu, pentru a continua transmiterea ordinelor. Intr`nd `ntr-un
birou de la etajul 6 a nimerit peste Verde], V`lcu [i Burc\.
Ace[tia au asistat cu stupefac]ie la ordinele pe care le transmitea
[eful Securit\]ii prin telefon, la Timi[oara, generalului Macri:
„Uite ce s-a `nt`mplat... Ceau[escu ne-a tr\dat, e cel dintì care a
fugit [i a l\sat ]ara `n haos...“ Aici se ridic\ o `ntrebare: cum
adic\ „ne-a tr\dat“? Aceast\ afirma]ie a generalului Iulian Vlad
ar putea fi interpretat\ ca un am\nunt lipsit de importan]\, dac\
nu ar exista [i declara]ia altui general de Securitate aflat `n
cl\direa CC la momentul „fugii“ lui Ceau[escu, Marin Neagoe,
care spune acela[i lucru cu alte cuvinte: „Domnule, Ceau[escu a
f\cut dou\ gafe uria[e. Prima eroare a fost c\ s-a l\sat condus de
Ceau[easca, iar ea a hot\r`t ca dup\ moartea lui Milea urma[ul la
conducerea Armatei s\ fie generalul St\nculescu, ceea ce a pro-
dus confuzie `n r`ndul Armatei. A doua gaf\ a fost c\ a fugit ca
un dezertor cu elicopterul, l\s`ndu-ne pe to]i f\r\ nici un ordin.
A fost un dezertor pentru toat\ lumea. A l\sat `n urm\ o mare
nenorocire `n ]ar\“290. Atitudinea celor doi generali de Securi-
tate este cumva de ne`n]eles: care era alternativa? Un Ceau[escu
r\mas `n cl\direa CC [i care nu tr\da, nu dezerta, presupunea
deschiderea focului de c\tre lupt\torii Direc]iei V `n manifes-
tan]i! Un Ceau[escu r\mas `n sediul Puterii, d`nd ordine, murind
„ca un erou“ era de preferat pentru Securitate? De altfel, insis-
ten]a generalului Vlad, at`t `n procesele sale, c`t [i la audierile de
la Senat pe eliminarea cuvintelor tr\dare, complot, duplicitate, `n
ce prive[te atitudinea Securit\]ii fa]\ de Nicolae Ceau[escu su-
gereaz\ c\, de fapt, Securitatea i-a r\mas fidel\ lui Ceau[escu
p`n\ `n ultimul moment, dup\ care a fost nevoit\ s\ se orienteze.
Este la mijloc [i o chestiune personal\, ministrul secretar de stat
[i [ef al Departamentului Securit\]ii Statului nedorind s\ r\m`n\
290 Interviu cu generalul Marin Neagoe realizat de Marian Oprea [i difuzat la pos-
tul de televiziune OTV, emisiunea Dan Diaconescu în direct, în ziua de 29
octombrie 2004, începînd cu ora 21.00.
`n istorie ca un tr\d\tor, chiar dac\ [eful statului a fost un dicta-

tor comunist asasin. Proiec]ia de imagine este: am slujit cu
devotament conducerea statului român, pe [eful statului, p`n\ ce
acesta a dezertat. Suma datelor [i informa]iilor pe care le avem
p`n\ acum arat\ c\ Securitatea nu s-a implicat `n represiune cu
scopul de a se autoproteja, fapt ce a contribuit [i la c\derea lui
Ceau[escu.
~n continuare, dup\ dialogul cu generalul Macri la Timi[oara,
Iulian Vlad a luat leg\tura la Cluj, la Bra[ov, dar a mai r\mas
`nc\ o parte din jude]e necontactate. Atunci a venit l`ng\ el
colonelul Nae [i i-a dat lui lista: „Continu\ tu cu aceste jude]e [i
transmite ordinul meu, `n numele meu“. Aceste scene au fost
descrise de Verde] [i de ceilal]i la procesul generalului Vlad.
Primii revolu]ionari ajun[i la etajul 6 l-au `nt`lnit pe [eful
Securit\]ii, unii dintre ei [tiind cine este. Ace[tia l-au condus
`ntr-un birou de la un etaj inferior unde Constantin D\sc\lescu
propunea deja formarea unui nou guvern. Este cel pe care `ncer-
ca s\-l contureze pe o list\ Alexa Visarion. Cursul evenimentelor
reconstituite arat\ c\ mai `ntì s-a `ncercat formarea unui guvern
D\sc\lescu, iar dup\ ce acesta a e[uat s-a propus un guvern
Verde], deoarece acesta p\rea mai volubil, vorbea mai coerent [i
prezenta propuneri pentru reorganizarea statului. Generalul Vlad
a refuzat s\ fac\ parte din ambele, argument`nd c\ el este militar,
dar este important de subliniat c\ ambele formule de guvern pro-
puse [i sus]inute de revolu]ionarii care cuceriser\ sediul Puterii
apar]ineau fostului regim comunist condus de Nicolae
Ceau[escu. Retra[i `ntr-o `nc\pere, D\sc\lescu, Verde], V`lcu,
Burc\ [i al]i doi fo[ti demnitari comuni[ti au fost „adopta]i“ de
un grup de revolu]ionari condu[i de un anume Sofronie [i li s-a
permis s\ lanseze c`teva idei [i propuneri pentru restabilirea
ordinii: convocarea Marii Adun\ri Na]ionale, `n care s\ fie
numite [i persoane care au suferit de pe urma dictaturii, precum
[i revolu]ionarii din acel birou; convocarea adun\rilor FDUS
(Frontul Democra]iei [i Unit\]ii Socialiste); restabilirea
func]ion\rii ministerelor economice; formarea unui nou guvern.

La acest punct, Ilie Verde] a rostit celebra fraz\: „S\ [ti]i c\ dac\
vom face un guvern din intelectuali, scriitori [i poe]i, vom avea
poezie `n ]ara asta [i vom muri de foame“. Capta]i de coeren]a
(neocomunist\) a lui Verde], revolu]ionarii din acel birou intr\ `n
faza „ciolaniadei“, v\z`ndu-se deja la conducerea statului, cu
ceva avantaje personale. Daniel P\curaru, cel care capturase
drapelul statului comunist, avea s\ descrie acest moment:
„Daniel P\curaru: (...) Am plecat `n sala de conferin]\,

unde erau televizoare, microfoane. ~n sala respectiv\ ne-am
adunat 70-80 de persoane. S-a f\cut un comitet, ne-am pus nu-
mele pe o list\, cu date, nu mai [tiu, parc\ nu era [i adresa, `n
dreptul meu au scris «muncitor». Cel cu barb\ s-a dat arhitect.
~ntre timp, l-au adus doi b\ie]i pe Ilie Verde], acolo, `n sala de
teleconferin]e. Acolo s-a f\cut acel comitet provizoriu. Verde]...
s-a spus c\ voia s\ fac\ un guvern. Nu este adev\rat. Verde], cu
arhitectul acela [i cu b\ie]ii de acolo ì cereau ce s\ facem s\ ]i-
nem lumea pe loc s\ nu plece acas\. Atunci apare un alt b\rbos,
care era parc\ regizor...
AMS: Alexa Visarion.
DP: Nu-l [tiu, sem\na cu Gelu Voican Voiculescu.
AMS: Nu era, era Alexa Visarion. Eu `l cunosc bine.
DP: Eu m-am postat la u[\, dar pe interior, aveam [i arm\.
Atunci mi s-a f\cut sc`rb\. Eu, care am fost acolo, mi s-a f\cut
sc`rb\. A `nceput fiecare s\ cear\ ceva pentru el. «Eu vreau s\
reprezint nu [tiu ce, eu vreau s\ nu [tiu ce... ministere.»
AMS: Era acolo un cascador, Cre]u, care voia s\ fie ministru al
Culturii?
DP: Da. Atunci am scos steagul [i am strigat la ei: «Uite,
drapelul pentru care am luptat!» C`nd au v\zut drapelul... eu le-am
spus c\ este drapelul de pe acoperi[, capturat... C`nd au v\zut dra-
pelul, s-au repezit la mine: «|sta e drapelul revolu]iei! E drapelul
nostru». Mi l-au luat, mi l-au smuls din m`n\ s\-l p\streze ei. Erau
deja un grup. Mi-au luat arma [i ne-au dat afar\.“291
„Revolu]ia furat\’’
Ideea unui guvern condus de Ilie Verde], mult exagerat\ prin

pres\, era dep\[it\ doctrinar de mult, `nc\ de la Ia[i [i Timi[oara,
motiv pentru care respingerea sa de c\tre mul]imea din Pia]a
Palatului, nu a venit dec`t s\ confirme refuzul popula]iei de a se
l\sa condus\ de oamenii echipei Ceau[escu. Spre deosebire de cei
din\untru, mul]imea din Pia]\, av`nd consisten]a unui grup com-
pact, unitar [i numeros, nu tr\ia sentimentul dezordinii precum cei
din\untru. C\ lucrurile st\teau a[a o demonstreaz\ relatarea lui
Alexa Visarion, dublat\ de celebrele secven]e filmate cu Verde] `n
interior, `n leg\tur\ cu declara]iile de credin]\ comunist\ pe care le-a
dat demnitarul comunist persoanelor de acolo, lucru pe care mul]i-
mea aflat\ `n Pia]a Palatului nu `l cuno[tea. Prin urmare, respingerea
cu huiduieli a lui Verde], aflat `n balconul cl\dirii CC, nu putea fi
dec`t expresia unui sentiment colectiv, independent de ce rostise el
`n birou [i de semnificativa miz\ pus\ pe acest lider comunist de
c\tre cei din\untru. Atmosfera de improviza]ie din sediul Puterii,
haosul [i fervoarea cu care se c\uta un conduc\tor certific\
fenomenul de disolu]ie a revoltei populare, fapt care a costat popu-
la]ia un alt drum dec`t cel pe care pornise `n diminea]a aceleia[i
zile, devreme, `nc\ pe `ntuneric. ~n piesa de teatru La Métromanie,
a scriitorului francez Alexis Piron (1689-1773), un personaj ros-
te[te la un moment dat o replic\ ce va deveni celebr\: J’ai ri, me
voilà desarmé! Am r`s, iat\-m\ dezarmat! Transpus\ la situa]ia din
dup\-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 `n România, replica sinte-
tizeaz\ fenomenul politic ce se derula atunci pe nesim]ite – ne-am
bucurat, am r\mas dezarma]i! Starea de fericire, sentimentul de
eliberare, care este altul dec`t cel de libertate, dezorganizarea total\
291 Interviu din 16 iunie 2005, în arhiva autorului.
a mul]imii care jefuia sau alerga `n c\utarea unui lider, recurgerea

la o manifesta]ie popular\ de strad\ `n locul unor manifest\ri orga-
nizate ale dezacordului cu Puterea, au dezarmat aproape complet
revolta popular\ din Bucure[ti, dezarm`nd-o [i pe cea de la Timi-
[oara [i pun`nd `n inferioritate micile nuclee revolu]ionare autentice
din alte mari ora[e ale ]\rii. A[a dezarmat\ ideologic [i doctrinar,
popula]ia prezent\ pe str\zile ]\rii a[tepta rezolvarea „golului de
putere“, de[i chiar din balconul sediului central al Puterii, unul din-
tre ei, Petre Roman, strigase f\r\ echivoc: „Noi, acum, aici, deci-
dem c\ puterea este a poporului!“ Asta nu a `nsemnat nimic pentru
poporul de jos, nu a avut dec`t un ecou sonor, limitat de puterea
unei portavoce. Mul]i ani dup\ revolu]ie s-a spus [i s-a scris c\
poporul a avut puterea, dar s-a comportat proste[te. A[a este – a
avut puterea [i s-a comportat proste[te, `ns\ `n]elepciunea univer-
sal\, ilustrat\ de ideile lui Friedrich Nietzsche, de exemplu, arat\ c\
„s\ nimice[ti pasiunile [i dorin]ele doar pentru a pre`nt`mpina pros-
tia lor [i urm\rile nepl\cute ale acestei prostii ni se pare ast\zi doar
o alt\ form\ acut\ de prostie“. De fapt, un r\spuns se g\se[te [i `n
opera marilor creatori români, din care, din p\cate, nu am `nv\]at
nimic. Subiectul revolu]ie–lovitur\ de stat sau, mai aplicat, teza „lo-
vitura de stat a furat revolu]ia“ este foarte atractiv\, tentant\, pentru
c\ d\ o explica]ie facil\, u[or de adoptat, ajutat\ de vizualitatea
excesiv\ a evenimentelor [i de explozia de idei politice produs\
dup\ ce fenomenul s-a consumat. Marele istoric A.D. Xenopol ar\ta
`ns\ `n La théorie de l’histoire c\ „orice cauz\ are dou\ p\r]i consti-
tutive: condi]iile [i for]a care ac]ioneaz\ asupra condi]iilor“. ~ntre
aceste dou\ manifest\ri exist\ o conexiune necesar\. Ac]iunea
combinat\ a acestor dou\ elemente este indispensabil\ pentru a
determina apari]ia fenomenului. Dac\ for]a nu va exista, va lipsi [i
motorul, dac\ condi]iile lipsesc, ac]iunea for]ei se pierde `n vid.
Condi]iile au fost create de erorile dictaturii lui Nicolae Ceau[escu
[i de subversiunea extern\ care a amplificat spre criz\ generalizat\
dificult\]ile statului comunist român, iar for]a care a ac]ionat
asupra condi]iilor a fost conducerea Armatei, dup\ ie[irea din joc
a ministrului fidel lui Ceau[escu, c\ut`nd o salvare din situa]ia
critic\ `n care fusese dus\. Ea a produs o ruptur\ `n faptul istoric

dintr-un motiv strict subiectiv. ~ntre condi]iile care au generat
evenimentele din decembrie 1989 [i for]a care a ac]ionat asupra lor –
`nc\ nu avem dovezi ale complicit\]ii generalului St\nculescu cu
complotul prosovietic –, au existat dou\ mase de manevr\: popu-
la]ia, reprezentat\ `n strad\ de revolta popular\, [i militarii simpli
supu[i diversiunii [i terorii. Rupturi `n evenimentul istoric apar
frecvent. Xenopol chiar ar\ta c\ „`n istorie, `nl\n]uirea succesiv\
nu este niciodat\ fatal\ [i necesar\ a priori“, „`n istorie, cauza fiind
dat\, efectul nu urmeaz\ `ntotdeauna“292. Armata, de altfel, a c\utat
urgent un nucleu politic c\ruia s\-i predea puterea [i care s\-i garan-
teze inviolabilitatea. Mor]ii din r`ndurile masei de manevr\, `ns\,
mor]ii civili [i militari deopotriv\, au continuat s\ `mping\ [i dup\
dispari]ia lor fizic\ spre aflarea adev\rului [i spre demontarea me-
canismului care a transformat haosul `ntr-o nou\ ordine.
Dincolo de adev\rul unei lovituri de stat militare care s-a `ntors
`mpotriva revoltei populare a mai existat un adev\r. Mul]imea nu
putea fi ordonat\ atunci prin ea `ns\[i, cu at`t mai mult cu c`t ea `ns\[i
c\uta o ordine. Speran]ele se `ndreptau spre cei afla]i `n cl\direa CC al
PCR. Acest adev\r este c\, p`n\ la apari]ia lui Ion Iliescu [i a lui
Dumitru Mazilu, grupurile de revolu]ionari din cl\direa CC nu
vedeau alt\ solu]ie dec`t continuarea regimului comunist printr-o nou\
conducere, av`ndu-l `n frunte pe D\sc\lescu sau pe Verde]. ~n sf`r[it,
cel de-al treilea adev\r care a plutit pe deasupra momentului 22 de-
cembrie 1989, f\r\ a fi v\zut de cineva, porne[te de la posibilitatea ca
revolta popular\ s\ aleag\ solu]ia continu\rii regimului comunist cu
Ilie Verde] la conducere, urmat\ de tulbur\rile civile [i politice speci-
fice Revolu]iei de catifea, care ar fi copiat scenariul sovietic de libe-
ralizare a fostului s\u lag\r comunist european. Aceast\ ipotez\ arat\
`ns\ c\ aplicarea ei presupunea condamnarea imediat\ a generalilor
St\nculescu, Chi]ac, Eftimescu, Hortopan, Gu[\, a colonelului
P`rc\l\bescu [i a altor `nal]i comandan]i militari, stigmatizarea
juridic\ oficial\ a Armatei pentru represiune, pentru mor]ii dinainte de
292 Gheorghe Toma, Xenopol despre logica istoriei, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1971,
p. 134.
22 decembrie. Conducerea Armatei de atunci a ac]ionat ca for]\ a

evenimentului pentru a se salva, construind ea cursul evenimentului
de dup\ declan[area revoltei populare la Bucure[ti. A fost ajutat\ de
faptul c\ mul]imile `naintau spre Centrul abia sp\lat cu furtunele,
scand`nd: „Armata e cu noi“. A[a cum ar\tam mai sus, imediat a fost
g\sit [i un vinovat de crime – Securitatea.
Grupul Dumitru Mazilu
Readus din ordinul generalului Vlad la Bucure[ti, Dumitru Ma-

zilu este l\sat acas\ `n jurul orei 16.30. El `[i va recupera din locul
ascuns platforma-program de inspira]ie american\, cauz\ a ostraci-
z\rii sale, pe fondul informa]iilor primite din Statele Unite de c\tre
Securitate c\ Dumitru Mazilu, agent român trimis `n misiune acolo, a
fost `ntors de contraspionajul american, cu care a convenit s\ lanseze
o diziden]\ `mpotriva regimului Ceau[escu. Minat\ de „cazul Ma-
zilu“ de mai t`rziu, din ianuarie 1990, povestea lui Dumitru Mazilu,
personajul din decembrie 1989, a suferit pe nedrept un proces de
minimalizare [i uitare. Debutul s\u public a consemnat un e[ec,
situa]ie de care acesta nu aminte[te `n memoriile sale. Dumitru Ma-
zilu a fost mai `ntì la Televiziune.
„Gelu Voican Voiculescu: M-am dus la Televiziune [i am `ncer-

cat s\ intru `n cl\direa aia joas\, `n corpul din dreapta. Acolo era
Bebe Ivanovici `n uniform\ de G\rzi patriotice `mpreun\ cu al]ii [i
nu d\dea voie s\ se intre. Eu am spus c\ `l caut pe Aurel Drago[
Munteanu, cu care eram prieten. Nu m-a l\sat, dar st`nd mult timp
acolo, m-am integrat grupului de g\rzi, m-am f\cut [i eu c\ ì ajut la
ordine [i la un moment dat am intrat. ~n holul principal era o lini[te
deplin\, nici ]ipenie de om, semi`ntuneric [i r\coare. Nu era nimeni,
`ntr-un contrast imens cu ce se `nt`mpla atunci pe televizor. Mi-am
scos bara aia de la baie (o tij\ de la suportul pentru prosop, n.a.) [i
am l\sat-o l`ng\ o scrumier\ cu picior, s\ nu o g\seasc\ la mine [i s\
zic\ c\ voiam s\ atac Televiziunea. Pe un culoar dau peste un militar

[i de Mazilu, cu c\tu[e la o m`n\, ì ar\ta \luia c\ este lovit la gur\.
AMS: Mazilu a fost la TV `nainte de CC?
GVV: Da, era acolo.
AMS: I-am citit cartea, nu spune nimic de episodul \sta. Zice
c\ l-au luat revolu]ionarii pe sus [i l-au dus `n balcon.
GVV: Stai s\ vezi! ~l iau pe Mazilu: «Ce face]i, domnule profe-
sor?» [i \la ì d\ drumul. Merg cu Mazilu mai departe [i `l `ntreb:
«Dar dvs. nu era]i [i prin Securitate?» «Da, de fapt, profesor la
B\neasa, acum m-au arestat [i m-au b\tut». Ajungem a[a la u[a stu-
dioului 4, unde era un alt soldat care nu ne-a l\sat s\ trecem. La un
moment dat se deschide u[a [i m\ vede Niki Modreanu, care mi-era
rud\, [i strig\: «Pe Gelu l\sa]i-l s\ treac\». Iar eu zic: «|sta e profe-
sorul Mazilu, cel cu drepturile omului, l\sa]i-l [i pe el». Intr\m `n
studio [i Mazilu se a[az\ la mas\, scoate h`rtia cu 10 puncte, erau
scrise cu albastru, `mi amintesc bine, [i `[i pune ochelarii. ~n spatele
lui Mazilu ne `nghesuiam s\ ne vedem `n imagine, era o b\t\lie cine
s\ se vad\ mai bine. La un moment dat, se sting toate l\mpile...
«Sunt aparatele supra`ncinse...», povestea aia... «Evacua]i studioul!»
~n felul \sta Mazilu rateaz\ momentul istoric [i pleac\ la CC.“293
{tim ast\zi c\ povestea cu aparatele `ncinse era fabricat\.

Probabil c\ noua echip\ care conducea la Televiziune – Brucan,
Brate[, Stark – nu l-a vrut. Dar trebuie doar o clip\ s\ ne imagin\m
ce s-ar fi `nt`mplat dac\ Dumitru Mazilu intra pe post [i citea atunci,
mult `nainte s\ apar\ Iliescu, programul `n 10 puncte pe care `l va citi
Iliescu seara, drept programul Frontului Salv\rii Na]ionale. Ar fi fost
o cotitur\ interesant\ a istoriei. Ajuns la cl\direa CC dup\ grupul Ion
Iliescu, Mazilu va lua cuv`ntul din balcon, afirm`nd c\ vine din beci-
urile Securit\]ii. E posibil s\ fi fost o figur\ de stil, `ns\ oamenii l-au
crezut. Important este c\ atunci [i acolo, din balconul sediului Puterii
politice, Dumitru Mazilu a ]inut un discurs coerent, emo]ionant [i
foarte penetrant – adic\ exact ce dorea mul]imea – despre momentul
293 Ibidem, p. 217.

pe care `l tr\iau. „Profund emo]ionat, cu fa]a tumefiat\ de loviturile

primite, am spus oamenilor de unde vin [i am subliniat caracterul
anti-comunist al Revolu]iei Române. Le-am amintit c\ noi ne-am
aflat sub cea mai opresiv\ cizm\ totalitar\ 45 de ani [i c\ ]ara n-a fost
[i nu va fi niciodat\ comunist\. Am propus ca patria noastr\ s\ se
numeasc\ simplu ROMÂNIA, f\r\ nici un fel de adjective socialiste
sau comuniste, iar drapelul ]\rii s\ fie eliberat de `nsemnele comu-
niste. ~ncurajat de aprobarea celor peste 200 000 de oameni (esti-
marea realist\ a mul]imii din Pia]a Palatului este de p`n\ la 50 000 de
persoane, n.a.) prezen]i `n imensa pia]\, am dat citire platformei-pro-
gram a Revolu]iei, structurat\ `n cele 10 puncte analizate mai sus [i
am propus ca noul organism al puterii s\ fie FORUMUL CIVIC,
constituit ca o putere democratic\ a Cet\]ii române[ti... Iar, `n
`ncheiere, am implorat ajutorul Domnului, rostind cuvintele: «A[a s\
ne ajute Dumnezeu!», de 45 de ani interzise nu numai `n Pia]a
Palatului, ci `n toate pie]ele [i celelalte locuri publice din Ro-
mânia...“294 Aceste secven]e au fost transmise fragmentar pe
ecranele televizoarelor. Valoarea celor 10 puncte ale Platformei-pro-
gram proclamate de Dumitru Mazilu poate fi c`nt\rit\ cu luciditate
abia ast\zi, deta[a]i de imaginea public\ a trecutului:
Platforma–program a Forumului Civic
1. Abandonarea rolului conduc\tor al unui singur partid [i stator-

nicirea unui sistem democratic pluralist de guvernare;
2. Organizarea de alegeri libere `n cel mai scurt timp posibil;
3. Separarea puterilor legislativ\, executiv\ [i judec\toreasc\ `n
Stat [i alegerea tuturor liderilor politici pentru unul sau cel
mult dou\ mandate, respectiv pentru 5 sau cel mult 10 ani.
Nimeni nu poate pretinde puterea pe via]\.
Puterea nelimitat\ `mbrac\ forme patologice.
294 Dumitru Mazilu, op. cit., pp. 47-48.

4. Restructurarea `ntregii economii na]ionale pe baza criteriilor

rentabilit\]ii [i eficien]ei.
Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere
economic\ centralizat\ [i promovarea liberei ini]iative [i a
competen]ei `n toate sectoarele economice;
5. Restructurarea agriculturii prin trecerea p\m`ntului `n mìnile
celor ce-l muncesc, care sunt adev\ra]ii s\i st\p`ni;
6. Reorganizarea `nv\]\m`ntului românesc potrivit cerin]elor
contemporane;
Rea[ezarea structurilor culturii române[ti pe baze democratice
[i umaniste. Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat
at`tea daune poporului român [i promovarea adev\ratelor va-
lori ale umanit\]ii.
Eliminarea minciunii [i imposturii [i statornicirea unor criterii
de competen]\ [i justi]ie `n toate domeniile de activitate.
Trecerea presei, radioului [i Televiziunii din mìnile unei
familii despotice, `n mìnile poporului;
7. Respectarea drepturilor [i libert\]ilor minorit\]ilor na]ionale [i
asigurarea deplinei lor egalit\]i `n drepturi;
8. Reorientarea `ntregului comer] exterior al ]\rii, pornind de la
cerin]ele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale
popula]iei României.
Interzicerea transferului resurselor economiei na]ionale pentru
ob]inerea de valut\ forte cu orice pre].
Adoptarea m\surilor necesare pentru efectuarea unui comer] ex-
terior cu respectarea integral\ a cerin]elor eficien]ei economice;
9. ~ntreaga politic\ extern\ a ]\rii s\ serveasc\ promov\rii bunei
vecin\t\]i, prieteniei [i p\cii `n lume;
10. Promovarea unei politici interne [i externe subordonat\ ne-
voilor [i intereselor dezvolt\rii fiin]ei umane, respectului de-
plin al drepturilor [i libert\]ilor omului.
Conform cercet\rii profesioniste `n domeniul rela]iilor pu-

blice, un om cu preg\tire medie, reprezent`nd stratul median al
societ\]ii, nu poate re]ine mai mult de patru idei dintr-o list\ de
enun]uri. Probabil c\ mul]imea din Pia]a Palatului nu a re]inut

platforma-program `n integralitatea sa, dar `n mod cert c`teva
puncte, plasate inteligent spre sf`r[itul documentului, au avut un
impact deosebit `n mintea oamenilor. „Reorientarea `ntregului
comer] exterior al ]\rii, pornind de la cerin]ele satisfacerii cu pri-
oritate a tuturor nevoilor cotidiene ale popula]iei României“ [i
„interzicerea transferului resurselor economiei na]ionale pentru
ob]inerea de valut\ forte cu orice pre]“ erau teme care satisf\-
ceau nevoia imediat\ a cet\]enilor, `n timp ce temele strict poli-
tice despre instituirea regimului democratic d\deau orientarea
doctrinar\ coerent\ mult c\utat\ de mul]ime `n acele ore de a[-
teptare pentru ca reprezentan]ii ei din\untrul cl\dirii CC s\ ajun-
g\ la un punct de referin]\. Dumitru Mazilu, un necunoscut, vag
amintit la posturile Vocea Americii [i Europa liber\, prezentase
atunci, `n balconul CC, statura unui om politic, a unui lider, a
doua de acest gen, dup\ Petre Roman, `ns\ mult mai ampl\,
`nf\]i[at\ mul]imii. ~n ciuda arunc\rii personalit\]ii lui Dumitru
Mazilu `n derizoriu, `n ridicol [i `n b\nuiala de dezechilibru, rolul
lui a fost c`t se poate de important `n evolu]ia evenimentelor. ~n
primul r`nd, trebuie s\ facem constatarea c\ at`t discursul lui
Mazilu, c`t [i documentul pe care l-a citit erau departe, foarte
departe de perestroika [i de inten]iile sovietice `n privin]a
României postceau[iste. Pentru prima oar\ se proclama `n Ro-
mânia, deci public, `n fa]a unei mul]imi, „caracterul anticomunist
al Revolu]iei Române“, c\ „]ara n-a fost [i nu va fi niciodat\
comunist\“, c\ drapelul ]\rii trebuie „s\ fie eliberat de `nsemnele
comuniste“, c\ trebuie s\ se instaleze o „putere democratic\“,
pentru ca `n final s\ fie „implorat ajutorul Domnului“. A fost
proclamat\ separa]ia puterilor `n stat, principiu necunoscut [i de
aceea surprinz\tor [i tentant, iar abolirea rolului conduc\tor al
partidului comunist [i trecerea la pluripartidism era enun]at\
pentru prima oar\ f\r\ echivoc. ~n plus, Mazilu propune un
Forum Civic, nu un Front al Salv\rii Na]ionale, g`ndit [i lansat

`n URSS. Con]inutul acelor idei cu care Dumitru Mazilu a venit
din America, [i nu zvonurile sau insinu\rile, ne `ndeamn\ s\ cre-
dem c\ influen]a pe care a primit-o Dumitru Mazilu a fost mai
degrab\ american\, nu sovietic\. Nu este exclus ca tocmai acest
fapt s\-i fi produs c\derea. Gelu Voican Voiculescu confirm\
aceast\ teorie: „Mie securi[tii mi-au spus clar c\ lucra cu ameri-
canii, c\ americanii l-au preg\tit. De altfel, ca s\ fiu corect, noi
ne-am inspirat din programul lui `n 10 puncte. Programul nostru,
\la pe care l-a citit Iliescu, era copiat dup\ Mazilu. Problema
este c\ a luat-o razna...“ Teoria caracterului anticomunist al ma-
nifesta]iilor de la Timi[oara [i Bucure[ti nu are substan]\, spri-
jinindu-se `n cele mai multe cazuri pe lozinci inventate dup\
decembrie 1989 [i pe cele trei-patru cazuri credibile `n care c`teva
persoane, cu adev\rat purt\toare a unor sentimente anticomuniste,
au strigat acele lozinci `ntr-un vacarm care cerea c\derea lui
Ceau[escu, pentru ca `n momenul `n care ajungeau `n fa]a unei
oficialit\]i s\ cear\ ap\, c\ldur\, m`ncare, vat\, ciocolat\, vize.
Abia din 20 decembrie Timi[oara trece la un program anticomu-
nist, [i pentru faptul c\ la acea dat\ Timi[oara dep\[ise faza
diversiunii. Iat\ de ce, interven]ia lui Dumitru Mazilu, indiferent
ce credem ast\zi despre personaj, a avut un efect major `n des-
f\[urarea evenimentelor. Dup\ scand\rile „F\r\ comuni[ti!“, ea a
contribuit la radicalizarea mul]imii, `ndrept`nd-o spre tema anti-
comunist\.
Revenit `n cl\dire, Dumitru Mazilu se va instala `n sala de
[edin]e a fostului Comitet Central al PCR, `nconjurat de zeci de
revolu]ionari care ì recuno[teau instantaneu calitatea de lider, [i
va `ncerca s\ organizeze un centru de putere `n jurul s\u. Mai
`ntì prin `nscrierea celor prezen]i `n Forumul Civic, apoi prin
compunerea unui comunicat. S-a hot\r`t schimbarea denumirii
statului `n România – subiect preluat de la grupul „Mansarda“ –,
scoaterea `nsemnelor comuniste de pe drapelul na]ional [i eli-
minarea apelativului tovar\[e, care, de altfel, fusese instituit
printr-o lege. Grupul a hot\r`t transmiterea platformei-program
[i a comunicatului Forumului Civic la televizor [i a fost luat\

leg\tura cu conducerea TVRL pentru anun]area [i difuzarea
celor dou\ documente. Ac]iunea de constituire a noului centru
de putere a fost perturbat\ de existen]a grupului Iliescu `n
aceea[i cl\dire.
Vom face un salt analitic, f\r\ s\ ne oprim acum asupra consti-
tuirii [i evolu]iei grupului Iliescu, pentru a putea urm\ri evolu]ia
grupului Mazilu p`n\ la cap\t. ~n foarte scurt timp, Dumitru Mazilu
s-a asociat celor doi generali, {tefan Gu[\ [i Iulian Vlad, `mpreun\
cu asisten]ii lor, ace[tia din urm\ accept`nd formal prezen]a acestuia,
`n calitate de reprezentant al societ\]ii civile, al popula]iei care toc-
mai `l aclamase. Colonelul L\z\rescu, de la Direc]ia V a Securit\]ii, a
precizat Comisiei senatoriale c\ „imediat, `n dup\-amiaza zilei
respective (22 decembrie), s-a constituit un comandament format
din generalul Gu[\, generalul Vlad. {i Mazilu era `n acela[i coman-
dament, `n aceea[i `nc\pere (de la etajul 2)“295. L\z\rescu afirm\
c\ autoritatea `n cadrul comandamentului de la etajul 2 era a gene-
ralului Gu[\, dar c\ Mazilu era `n permanen]\ consultat:
„Dl L\z\rescu: El (Mazilu) era cel mai mare [ef aicea. Nu se

f\cea nimic p`n\ c`nd nu era `ntrebat domnul Mazilu.
Sergiu Nicolaescu: Asta pe 22?
Dl L\z\rescu: Da. (...)
Sergiu Nicolaescu: Deci, p`n\ atunci el era [ef aici? Accepta-
ser\ Vlad [i cu Gu[\ s\ le fie [ef Mazilu? Cum vedeau ei treaba
asta? Dvs. a]i observat?
Dl L\z\rescu: C`nd raportam, raportam [i la unii, [i la al]ii.
C`t a fost Gu[\, el era m`na `ntì, c\ el a fost p`n\ `n 23, ora 13.00.
Gu[\ lua hot\r`rile. Se consulta cu Vlad [i `n acela[i timp `l infor-
ma [i pe Mazilu, ca s\ [tie. Dar dup\ plecarea lui Gu[\ [i a lui
295 Arh. SR, Dosar audieri ofi]eri Direc]ia V, {tefan Andrei, Barbu, dr. Zingher
David (poz. 63 Index, prima Comisie), Audierea colonelului L\z\rescu,
15.04.1991, p. 13.
Vlad, cel care a r\mas st\p`n aicea a fost Mazilu. Vlad [i Gu[\ au
plecat pe 23 (decembrie) la ora 13.00 la MApN.“296
Informa]ia este important\ pentru c\ surprinde instantaneul

pseudoputerii `n perioada decisiv\ dintre orele 16.00 [i 18.30. Pro-
blema autorit\]ii `n Armat\ [i la conducerea statului se concentra
la Ministerul Ap\r\rii Na]ionale, prin preluarea puterii de c\tre
generalul St\nculescu [i predarea ei grupului Iliescu. ~n 2004, ge-
neralul St\nculescu va afirma, l\murind problema conducerii
Armatei: „Pentru c\ sistemul de conducere al armatei, fiind centra-
lizat, toate ordinele [i rapoartele veneau c\tre mine. Deci, dac\ to]i
au raportat (...) la mine, [i nu la CC, nu la Televiziune, sigur c\ au
r\spuns la ceea ce le-am ordonat“297. C`nd echipa Iliescu face
mi[carea decisiv\ de a se muta la MApN [i armata se subor-
doneaz\ acestei echipe, orice grup devine inoperant [i inutil la CC.
De[i unele ordine ale generalului Gu[\ mai erau ascultate [i exe-
cutate de anumite structuri, el este scos din joc. La fel [i Mazilu.
Acesta din urm\ va `ncerca s\ men]in\ controlul [i s\ impun\ cen-
trul s\u de putere prin apelul la revolu]ionarii din cl\direa CC,
prin organizarea lor, mai ales `n condi]iile apari]iei fenomenului
terorist. ~n acest loc devine relevant\ importan]a loviturii de stat
militare date de St\nculescu, al c\rei curs discret [i institu]ional
continua s\ se desf\[oare at`t prin `nt\rirea autorit\]ii lui Victor A.
St\nculescu `n Armat\, c`t [i prin supunerea conduc\torilor altor
institu]ii ale statului comunist la ordinele Armatei. Popula]ia nu
cuno[tea aceast\ evolu]ie subteran\.
E[ecul tentativelor lui Constantin D\sc\lescu, Ilie Verde] sau
Dumitru Mazilu de a constitui un pol de putere format din revo-
lu]ionari este reprezentativ pentru incapacitatea revoltei populare
de a organiza [i gestiona Puterea `n fa]a loviturii de stat militare,
care va decide ea cui s\-i `ncredin]eze Puterea. Cauza acestei
296 Ibidem, p. 20.

297 Historia, Nr. 30, mai 2004, Stenograma emisiunii Na[ul de la postul de
televiziune B1. Participan]i: Victor Atanasie St\nculescu, Radu Moraru [i Ion
Cristoiu, p. 16.
situa]ii era sl\birea p`n\ la disolu]ie a statului prin ordinele cri-

minale ale lui Nicolae Ceau[escu din ultimele zile.
„Revolu]ia `n direct’’
Rolul Televiziunii a fost analizat `n numeroase ocazii, c`nd elo-

gios, c`nd catastrofic, contur`ndu-se `n cele din urm\, pe m\sur\ ce
au trecut anii, `n imaginea unui show [i chiar a unui „circ“ cu carac-
ter negativ, nefast. Ziaristul Ion Cristoiu `l nume[te „montaj literar
artistic“. Problema este – ast\zi, c`nd st\m lini[ti]i [i analiz\m lipsi]i
de contextul emo]ional de atunci – dac\ fenomenul numit „Revolu]ia
român\ `n direct“ a avut `ntr-adev\r un rol `n victoria revolu]iei [i, `n
special, dac\ a avut un rol pozitiv, dac\ a ajutat cu ceva.
Primul grup de revolu]ionari ajunge la Televiziune `n jurul orei
11.15, ceea ce `nseamn\ cel pu]in trei sferturi de or\ `nainte de
evacuarea lui Ceau[escu din cl\direa CC. Persoanele civile care au
constituit micul grup sosit la Televiziune, `ntre care se aflau Mihai
Voicu, un cet\]ean cu numele Cherpec [i o domni[oar\ cu prenu-
mele Mihaela, inten]ionau s\ conving\ conducerea Televiziunii s\
transmit\ informa]ii [i eventual imagini `n ]ar\ despre ceea ce se
petrece la Bucure[ti, adic\ revolta popular\. La acea or\, Televizi-
unea tocmai transmitea a doua oar\ comunicatul cu „tr\darea“ lui
Milea. La poarta Pangratti, micul grup este respins de reprezentan]i
ai Televiziunii, care le cer s\ p\r\seasc\ incinta, `ns\ g\sesc `n]ele-
gere – `n mod surprinz\tor pentru ei, ca neaviza]i – din partea tru-
pelor din paza cl\dirilor, `n persoana locotenentului-major Mihai
Di]iu. Revolu]ionarii nu [tiau c\ timp de o or\ `ntregul efectiv al
Armatei 1 [i al Mili]iei Capitalei primise ordine repetate de a parla-
menta cu orice grup civil ap\rut `n perimetrul unit\]ilor militare sau
al obiectivelor aflate sub misiune. ~n timpul emisiunii Dan
Diaconescu `n direct din seara de 05.12.2004 de la postul de tele-
viziune OTV, inginerul Nicolae Stanciu, fostul director tehnic al
TVR, a afirmat c\ „exista o cortin\ electronic\ cu care se oprea
emisia la TV, dac\ se dorea. Generalul Ghi]\ (comandantul trupelor

de securitate-mili]ie, n.a.) a dat dispozi]ie s\ nu se trag\, a dat jos
mitralierele de pe TV cu o or\ `nainte de venirea revolu]ionarilor“.
Informa]ia este confirmat\ de generalul Iulian Vlad:
„Dl Gabrielescu: Dar la Televiziune [i la Radio? Le-a]i dat [i

lor acela[i ordin?
Dl Vlad: Da, sigur, prin comandantul trupelor, ca s\ deschid\
por]ile de la Radio [i Televiziune ca s\ permit\ demonstran]ilor s\
ajung\ acolo. V-am spus c\ am avut (ocazia s\ dau acel ordin, n.a.)
[i nu [tiu cum m-a g\sit `nt`mpl\tor Petre, directorul de la Tele-
viziune, ca s\-i confirm c\ am dat un asemenea ordin. Pentru c\ lui
i s-a p\rut incredibil acest lucru, c`nd a vorbit cu generalul Ghi]\
sau c\pitanul care comanda compania de paz\. Erau 100 de oameni
numai la Televiziune, aveau o dotare de care cred c\ numai cu alte
mijloace superioare se puteau apropia de ea. Lui i s-a p\rut, lui
Petre, incredibil c\ am putut s\ dau un asemenea ordin, [i m-a
`ntrebat dac\ am dat ordin sau aprobare? {i i-am spus c\ da [i con-
firm ce i-a transmis generalul Ghi]\.
Dl S\ndulescu: Pe la ce or\ era asta, `nainte de plecarea lui
Ceau[escu?
Dl Vlad: Nu mai [tiu, cred c\ `n jurul orei 12.00298 (faptul s-a
produs `n jurul orei 11.00, n.a.).“
Lipsit de ap\rare [i contrariat de atitudinea for]elor de paz\,

directorul Petre Constantin coboar\, respinge [i el posibilitatea de a
transmite mesajele revolu]ionarilor, dar accept\ s\ mearg\ cu ei `n
biroul s\u. ~n timp ce la etajul 11 al turnului Televiziunii se
desf\[ura o [edin]\ de partid [i a conducerii299, Mihai Voicu – per-
sonaj prezentat ca foarte suspect, dar care provenea din cadrele
Armatei300 – reu[e[te s\-i trezeasc\ la realitate, ar\t`ndu-le c\ `n
298 Arh. SR, Stenograma nr. 56, Audierea generalului Iulian Vlad din 24.02.1994, p. 99.
299 Teodor Brate[, Trilogia revolu]iei române în direct, vol.1, Ed. Ager-Economis-
tul, Bucure[ti, 2004, p. 84.
300 Ibidem, p. 116.
c`teva minute Televiziunea va fi luat\ cu asalt de un puhoi de

oameni [i c\ trebuie luate m\suri de urgen]\ pentru a nu se `nt`mpla
o nenorocire. „Le-am cerut s\ priveasc\ pe fereastr\, s\ vad\ c\
masele pornesc spre Televiziune [i c\ `n cel mai scurt timp trebuie
s\ punem `n func]iune Televiziunea.“301 Sub presiunea acestui
pericol, conducerea Televiziunii hot\r\[te s\ accepte instalarea unei
sta]ii de amplificare prin care grupul de civili aflat deja `n cl\dire s\
comunice cu mul]imea care se aduna `n fa]a cl\dirilor, cu scopul de
a o `mpiedica s\ p\trund\. De[i atunci cuvintele lui Mihai Voicu [i
ale micului grup p\reau fire[ti, chiar rostite accelerat, ast\zi ele las\
un semn de `ntrebare:
„Mihai Voicu: Avem nevoie de Armat\ s\ restabileasc\

ordinea, domnule, aici, pentru c\ noi nu putem face nimic. Nu se
poate face.
O voce: Sunt [i al]i comandan]i [i Armata este al\turi de noi.
O voce: Da. N-a `mpu[cat, n-a `mpu[cat...“302
Ordinea acolo era p\strat\ de trupele de Securitate care, a[a

cum arat\ `n mai multe r`nduri Teodor Brate[, „fraternizaser\ cu
revolu]ionarii“. Scena r\m`ne deschis\ unei interpret\ri parti-
zane. ~n continuare, inexplicabil pentru conducerea Televiziunii
[i de ne`n]eles pentru anali[tii care au studiat cazul Televiziunea
Român\ Liber\, de[i grupul lui Mihai Voicu era extrem de mic,
redus ca num\r, comandan]ii for]elor de ap\rare `n loc s\-i dea
afar\ `n c`teva minute sau s\-i aresteze, colaborau cu acesta `n
forme surprinz\toare: comandantul militar i-a oferit pistolul s\u,
pentru a se convinge c\ nu vor trage, iar ofi]erii de Securitate s-au
oferit s\ coordoneze `mpreun\ mi[c\rile for]elor de paz\. ~mpre-
un\ au hot\r`t str`ngerea armamentului [i `ndep\rtarea `nsem-
nelor de arm\ ale militarilor din forma]iunile MI (Securitate). „~n
acest moment – poveste[te mai departe Mihai Voicu – p\trunsese
301 Mihai Tatulici, op. cit., p. 189.

302 Teodor Brate[, op. cit., p. 113.
o parte din manifestan]i `n curtea Televiziunii, av`nd acceptul

trupelor de paz\, [i ne-am trezit cu un num\r foarte mare de
manifestan]i `n jurul corpului de gard\, cer`nd arme. Ne-am dat
seama c\, dac\ o s\ le d\m arme, s-ar putea s\ ias\ un m\cel.
Atunci am hot\r`t ca un militar `mpreun\ cu doi-trei manifestan]i
s\ ocupe puncte de ap\rare `n incinta Televiziunii“. Dup\ for-
marea dispozitivului, Voicu se va adresa mul]imii prin sta]ia de
amplificare anun]`nd-o c\ „s-a creat un nou guvern provizoriu `n
frunte cu Corneliu M\nescu, guvern cerut de popor `n Pia]a Pala-
tului“. Informa]ia este preluat\ imediat de ziari[tii francezi afla]i
`n mul]ime [i transmis\ agen]iilor de pres\. Era vorba de o con-
firmare a comunic\rilor f\cute `n Pia]a Palatului din autoturismul
Direc]iei V predat de ofi]erii acelei Direc]ii revolu]ionarilor,
dup\ ce agentura francez\ se chinuise toat\ noaptea s\ impun\
numele lui Corneliu M\nescu pe listele de guvern `ntocmite la
baricad\ [i `n Pia]a Universit\]ii.
Oprindu-ne `n acest loc, vom sublinia dou\ idei importante,
pentru a `ndep\rta mormanul de legende care s-a tot str`ns peste
cazul TVRL, ar\t`nd c\: 1. Televiziunea nu a trecut de partea re-
volu]iei, cum s-a spus, cuprins\ de elan revolu]ionar [i disociin-
du-se de regimul Ceau[escu; conducerea a `ncercat s\ se opun\
p\trunderii revolu]ionarilor `n\untru, dar a fost pus\ `n situa]ia de
a accepta realitatea ca urmare a abandon\rii misiunii de paz\ [i
ap\rare a cl\dirilor din partea for]elor militare. 2. Abandonarea
misiunii de paz\ [i ap\rare, care presupunea inclusiv deschiderea
legal\ [i legitim\ a focului, nu a fost f\cut\ „sub presiunea
maselor revolu]ionare“, ci din ordin superior venit prin canalele
Ministerului de Interne (Securitate [i Mili]ie). Teodor Brate[ descrie
o scen\ elocvent\, `n acest sens: „Pe acest drum (pe coridor, n.a.)
sunt trei u[i solide, care puteau fi blocate. Mergeam `mpreun\ cu
demonstran]ii [i r\spundeam la `ntreb\rile lor privind punctul de
amplasare a studiourilor; vorbele – cred – curgeau automat pentru
c\ m\ g`ndeam numai [i numai la ce putea s\ ne a[tepte dincolo
de cele trei u[i. Acum se [tie: ne-au a[teptat militarii din unitatea
de paz\ a trupelor de Securitate, care nu numai c\ nu au `mpiedicat
(`n nici un fel) mar[ul revolu]ionarilor, ci i-au salutat [i

`mbr\]i[at“303. Aici lucrurile trebuie s\ fie clare: prin caracterul
special [i strategic conferit de lege Televiziunii na]ionale, `n mi-
siunea for]elor de paz\ [i ap\rare intra deja, prin efectul legii, drep-
tul de a deschide foc `n condi]iile Decretului nr. 367/18 octombrie
1971, art. 36, alin. b („`mpotriva persoanelor care p\trund sau ies,
`n mod ilegal, `n sau din perimetrele ori zonele p\zite, stabilite `n
consemn“). F\c`nd soma]iile legale, militarii erau total acoperi]i de
lege. Deschiderea focului `n ap\rarea Televiziunii nu avea nevoie
de proclamarea sau decretarea st\rii de necesitate, de ordinul lui
Ceau[escu sau de ordinele ministerelor de for]\ ale statului. Dim-
potriv\, ordinele exprese venite de la acestea au oprit executarea
misiunii legale.
A[adar, „cucerirea“ Televiziunii a fost o consecin]\ direct\ a
loviturii de stat militare care se desf\[ura paralel cu revolta popu-
lar\. S\ ne g`ndim pu]in: primii revolu]ionari ajung la Televi-
ziune `n jurul orei 11.15, dar generalul Ghi]\ d\duse ordinul cu o
or\ `nainte ca for]ele de paz\ [i ap\rare ale Securit\]ii s\ nu tra-
g\, iar posturile fixe de lupt\ de pe acoperi[uri s\ fie retrase.
Asta `nseamn\ ora 10.00. Ceau[escu era `n CC, comandant su-
prem la acea or\.
Odat\ cu mul]imea care se deplasa din centrul ora[ului, la mai
mult de o or\ dup\ evacuarea lui Ceau[escu de c\tre Armat\ din
cl\direa CC, sosesc la Televiziune poetul Mircea Dinescu [i actorul
Ion Caramitru. Ei vor urca `n Studioul 4 unde se va preg\ti intrarea
`n emisie. Momentul deschiderii celebrei emisii a Televiziunii Ro-
mâne Libere a fost reconstituit de Mihai Tatulici [i de echipa de
redactare a volumului Revolu]ia român\ `n direct: „Imaginile pre-
zint\ o mas\ de aproximativ 30 de civili (`ntre care se pot recunoa[te
}ugui, {old, Holban, Cazimir, Caramitru, Dinescu, Brate[, Ciur\scu,
Modreanu, Alex. Mica, Rizea [.a.) care discut\ agitat despre ce urma
s\ se `nt`mple. Secven]a dureaz\ aproximativ dou\ minute. Dup\
care se face relativ ordine `n cadru, `n fa]a meselor de prezentare
303 Teodor Brate[, Explozia unei clipe, p. 45.
(folosite de obicei de crainici) r\m`n `n prim-plan Caramitru [i

Dinescu, un grup de civili, iar `n spate un grup mai numeros de
tineri, urca]i probabil pe scaune [i care ]in un steag tricolor la vedere.
Dup\ care Dinescu `[i [terge fruntea de transpira]ie, Caramitru pri-
ve[te `nainte, muzica se fileaz\ [i vocea cunoscutului actor devine
prima voce care se va auzi la Televiziunea Român\ Liber\.
„Ion Caramitru (`n bluz\ de trening, hanorac de f`[, cu o

gentu]\ trecut\ dup\ g`t, surescitat, obosit): Fra]ilor, mul]umit\ lui
Dumnezeu (`[i face cruce) ne afl\m `n studiourile Televiziunii. Am
reu[it s\ ajungem aici `n spatele tancurilor, cu armat\ [i cu stu-
den]ime [i cu oamenii care-i vede]i [i cu mii [i mii de români [i de
alte na]ionalit\]i care ne-au condus. ~n fa]a dumneavoastr\ se afl\
eroul nostru, Mircea Dinescu, poetul. V\ rog s\-l privi]i, el lu-
creaz\, v\ va spune despre... ce este vorba. Suntem emo]iona]i, obo-
si]i [i dorim ca tot poporul român, de orice na]ionalitate, care a luptat
cu arma `n m`n\, `n sensul c\ au avut `n suflet acea suflare divin\ a
lui Dumnezeu [i a r\bd\rii poporului român care, `n sf`r[it, s-a rupt
s\ putem asculta cuvintele lui Mircea Dinescu care va fi... vor fi
purt\toarele geniului românesc peste timp. Noi lucr\m... Iat\-l pe
Mircea Dinescu care o s\ spun\.... Spune, ce faci?!
Mircea Dinescu (pulover negru de l`n\ de cas\, cu dungi sub]iri
ro[ii [i galbene; neb\rbierit, tras la fa]\, transpirat, surescitat): Peste
10 minute vom da un apel c\tre popula]ie. V\ rog s\ v\ pus... s\ v\
p\stra]i calmul, sunt momente `n care Dumnezeu [i-a `ntors fa]a
c\tre români. S\ ne uit\m c\tre Dumnezeu, c`teva minute, `nainte de
a vorbi, `nainte ca s\ apel\m la toate for]ele ale armatei noastre
(ridic\ vocea), armata din Bucure[ti e cu noi, dictatorul a fugit...
apel\m... facem un apel c\tre ministerul for]elor de interne, s\
depun\ armele, s\ intre `n cazarm\... poporul e cu noi. Peste cinci
minute vom face un apel c\tre toat\ suflarea român\... c\tre eroicul
popor român...
Teodor Brate[ (din off): ... victorios!
MD ([i al]ii): ... victorios!
To]i (de-a valma): Televiziunea e cu noi! Am `nvins! Am `n-

vins! Suntem aici! Am `nvins! (aplauze)“304
Apari]ia revolu]ionarilor pe postul na]ional de televiziune a fost

un moment unic. Nici o analiz\ ulterioar\ nu poate fi riguros co-
rect\, pentru c\ nu poate transpune pe h`rtie febra amestecat\ cu
team\ [i surescitare tr\it\ [i transmis\ atunci pe ecranul televizoru-
lui. Ea a avut doi actori ideali: un poet [i un artist, ambii familia-
riza]i cu televiziunea, buni vorbitori [i capabili s\ iradieze emo]ia
care ì domina pe to]i participan]ii, dar [i pe privitori. Cu toate c\,
ideologic, cei doi eroi ai deschiderii Televiziunii Române Libere
aveau convingeri total diferite – Mircea Dinescu un om profund de
St`nga, Ion Caramitru unul dintre pu]inii intelectuali cu convingeri
solide de Dreapta –, cuplul lor a `ntrunit c`teva calit\]i ideale pentru
exact acel moment: figuri cunoscute, relativ tineri, credibili prin
opera lor, hot\r`]i [i folosind un limbaj foarte direct, naturale]e,
credin]\ religioas\, o u[oar\ [i poate chiar necesar\ doz\ de popu-
lism. Pe scurt, foarte conving\tori. Au fost critica]i [i persifla]i
ulterior pentru faptul c\ interven]ia lor `n direct a fost regizat\, c\ a
avut un caracter actoricesc. O secven]\ filmat\ `nainte de deschi-
derea emisiei ì prezint\ relativ calmi, acomoda]i cu mediul Studi-
oului 4 [i preocupa]i de o singur\ problem\: anun]area popula]iei
c\ ei lucreaz\ la un program politic. Aici a fost inventat\ o replic\ a
lui Caramitru: „Mircea, f\-te c\ lucrezi!“ pentru a se demonstra
artificialitatea acelei interven]ii. Replicile reale au fost: Caramitru
(flutur\ carne]elul lui Dinescu): „Ar\]i c\ lucrezi“. Dinescu: „La un
apel“. ~n secven]a netransmis\, anterioar\ deschiderii emisiei,
Dinescu se preg\te[te s\ spun\: „Poporul a `nvins. Armata a trecut
de partea noastr\“, dar de emo]ie a improvizat discursul cunoscut.
At`t Caramitru, c`t [i Dinescu [i-au dat seama c\ ocazia formidabil\
pe care o aveau, de a putea fi mediatiza]i `n direct `n `ntreaga ]ar\ [i
`n str\in\tate, se putea dizolva datorit\ lipsei lor de program politic.
Ei nu erau ni[te politiceni care s\ spun\ `n c`teva cuvinte care este

situa]ia real\ a statului [i pe ce cale trebuie s\ o ia [i nici nu aveau

capacitatea organizatoric\ de a institui un pol de putere. Aveau `n
schimb capacitate emo]ional\. ~ntre ei, foarte categoric, dar bine
orientat politic, a ac]ionat Cazimir Ionescu. Caramitru, inteligent [i
mult mai lucid, sus]inut de Cazimir Ionescu, va lansa teza lucrului
la un program, la o proclama]ie, la un document pentru c\ sim]ea
c\ haosul [i percep]ia instinctiv\ a pericolelor „golului de putere“
puteau da timp de regrupare for]elor ostile revolu]iei. {i este vorba
de revolu]ia anticomunist\ la care se g`ndea Caramitru – sosit doar
de c`teva zile de la Londra –, revolu]ie anticomunist\ `nc\ inexis-
tent\ la acea or\. Mai era vorba [i de for]ele care nu concepeau o
schimbare mai `ndep\rtat\ de r\sturnare a lui Ceau[escu. Dar este
`ntr-adev\r surprinz\tor faptul c\ Mircea Dinescu, autor al unor ar-
ticole [i declara]ii radiofonice anterioare `nc\rcate de mesaje po-
litice, nu a avut totu[i un program, un punctaj format din patru-cinci
idei expuse deja `n str\in\tate f\r\ rezerve. Probabil c\ a fost domi-
nat de emo]ie. Mircea Dinescu este un emotiv. Dar, ca s\ avem
dreptul s\-i judec\m, trebuie s\ dovedim capacitatea, fiecare dintre
cititorii acestor r`nduri, de a ne pune `n locul lor. Eu, de exemplu,
cred c\ ]ineam un discurs despre Revolu]ia Francez\, `n acele
momente, p`n\ ce ì plictiseam [i m-ar fi scos `n [uturi din acel stu-
dio, pentru c\ nu de a[a ceva era nevoie acolo [i `n acel moment.
~ns\, `n mod sigur, ca [i Dinescu, a[ fi f\cut un apel la Armat\. Aici
intervine `nc\ o dat\ acel paradox al evenimentelor din 22 decem-
brie [i al raportului real `ntre revolta popular\ [i Armat\: for]ele mi-
litare care au f\cut represiunea sunt chemate de popula]ie s\ o apere,
`n timp ce ele, for]ele armate, sunt paralizate de r\spunderea pentru
crim\ [i preg\tite s\ ac]ioneze din nou `n for]\, de fric\, iar popu-
la]ia, `nsp\im`ntat\ [i ea de ce s-ar putea `nt`mpla pentru revolta
declan[at\, caut\ cu disperare solidaritatea Armatei. Acum [tim f\r\
`ndoial\ c\ venirea revolu]ionarilor pe blindate la Televiziune s-a
f\cut `n interiorul ordinului de retragere `n caz\rmi primit de la
MApN. ~ntr-o astfel de situa]ie minat\ de paradox, dominat\ de fri-
c\, de partea ambelor tabere, era nevoie de un inamic marcat, de
cineva care trebuia ar\tat cu degetul ca vinovat – Securitatea.
Reluarea emisiei va relansa tema programului politic [i a

proclama]iei c\tre ]ar\ pe care nimeni de acolo nu a fost `n stare s\
le compun\ p`n\ la urm\. Al doilea calup de imagini `n direct se
termin\ cu anun]ul sec al lui Caramitru: „A[tepta]i proclama]ia!“
Ea nu exista, nu va exista [i nu va veni multe ore. ~n acest timp, nu
[tim dac\ voit sau involuntar, Televiziunea comut\ transmisia `n
curtea Televiziunii c`[tig`nd mult timp de respiro [i de concentrare
pentru grupul Dinescu din interior. Imaginile din curtea Televi-
ziunii vor fi [i primele care transmit `n direct haosul. O mas\ de
oameni cu diferite p\reri, un num\r de cet\]eni care se bat s\
ajung\ la un microfon, urlete, ]ipete isterice de femeie, amenin]\ri,
rug\ciuni, huiduieli. Pe acest fond, Ion Caramitru – un tip cunoscut
de prieteni ca rece, u[or egocentric –, sesiz`nd `nc\ o dat\ pericolul
compromiterii momentului, iese `n curtea Televiziunii pentru a
potoli mul]imea. Mesajul lui a con]inut c`teva teme interesante.
Cercet`nd cu aten]ie cuv`ntarea lui din curte, nu putem s\ nu ob-
serv\m s`ngele rece, o anume doz\ de luciditate [i de risc asumat `n
prezen]a unui moment, `n realitate, extrem de violent. Mul]imea era
atunci `n stare de maxim\ excita]ie, atent\ s\ nu fie `n[elat\ [i toto-
dat\ dezl\n]uit\ s\ se afirme. Antrenat prin voce [i cuv`nt s\ do-
mine o mas\ de oameni, Ion Caramitru va cere mai `ntì lini[te,
apoi ì va `ncredin]a c\ televiziunea a transmis mesajul revolu]iei,
adic\ al lor, al mul]imii, [i c\ `n\untru se formase un comitet care
`ntocmea o proclama]ie, ceea ce era neadev\rat, `n sensul c\ nu au
fost `n stare s\ o fac\. Anun]ul este `nt`mpinat cu urale. Pe acest
fond, cunoscutul actor atrage aten]ia subtil c\ acea cl\dire a
Televiziunii trebuie protejat\ (adic\ s\ nu n\v\leasc\ `n\untru), c\
ea emite cu greutate. „Trebuie lini[te, ordine, ca s\ nu fim c\lca]i `n
picioare“ – a spus el manifestan]ilor. De fapt, din acest moment,
pentru a putea st\p`ni massa, Caramitru introduce inteligent tema
pericolului [i este primul care vorbe[te `n direct despre pericolul
Securit\]ii: „Trebuie s\ [ti]i... Securitatea nu a cedat `nc\... nu se
[tie unde-i Ceau[escu... Trebuie neap\rat s\ fim organiza]i“. Privit
din perspectiv\ temporal\, acest fragment de discurs este [i el para-
doxal, deoarece tot Ion Caramitru va afirma mai t`rziu c\ Studioul 4
din care el, Dinescu al]i c`]iva revolu]ionari transmiteau „revolu]ia

`n direct“ era `n]esat de securi[ti. Ast\zi [tim c\ Securitatea cedase
de mult, iar securi[tii din studio erau [i ei, e adev\rat, din ordin, de
partea revolu]iei. Dou\ grupuri de c`te 15 ofi]eri ai Direc]iei III
contraspionaj vor p\zi studiorile 4 [i 5 timp de mai multe zile, `n
civil, ca revolu]ionari. Din mul]ime apar primele accente violente,
cer`ndu-se pedepsirea vinova]ilor, executarea, moartea asasinilor,
aspect la care Ion Caramitru reac]ioneaz\ ponderat, explic`nd c\
vinova]ii trebuie judeca]i, apoi f\c`nd apel la ideea cre[tin\:
„Uita]i-v\ la acest soare minunat... Dumnezeu e cu noi! Suntem `n
Ajunul Cr\ciunului. Se na[te Iisus pe acest p\m`nt...“ Este greu de
evaluat `n ce m\sur\ a reu[it Ion Caramitru s\ `mpiedice la Televi-
ziune o n\val\ de genul celei de la CC, care, `ntr-adev\r, ar fi
compromis [i centrul acela de comunica]ii, dar este sigur c\
mul]imea a r\mas afar\, iar `n\untru s-au putut forma diferite
echipe care au ap\rut, au vorbit, au produs o avalan[\ de cuvinte
mai mult sau mai pu]in necesare acelui moment. Dup\ acest
moment va fi difuzat un mesaj important, at`t prin faptul c\ a fost
ceva mai coerent, ci [i prin lungimea sa, fiind vorba de prima
cuv`ntare ne`ntrerupt\ a unei personalit\]i recunoscute, foarte
populare – regizorul Sergiu Nicolaescu.
Sergiu Nicolaescu a `nceput prin a anula acuzele lui Nicolae
Ceau[escu la adresa revolu]ionarilor: „Nu suntem ni[te huligani!
Suntem români patrio]i...“, aspect important din punct de vedere
imagologic [i sentimental, pentru c\ prestan]a vorbitorului –
Nicolaescu era prima persoan\ oarecum elegant\, `mbr\cat\ „bine“
care ap\rea – a dat f\r\ `ndoial\ greutate cuvintelor sale. El a evo-
cat apoi adev\rul despre represiune: „Este... ine... inexplicabil ca
un soldat al armatei române s\ trag\ asupra românilor... fra]ilor
s\i... s\ trag\ asupra popula]iei `n care se pot afla fii [i copii ai lor
sau ai rudelor lor... Este inadmisibil!“ Nicolaescu v\zuse atacul de
la baricad\, aflase [i cine a tras la Timi[oara. ~n continuare, el va
face apel la muncitorime s\ `nceteze lucru [i s\ declan[eze greva
general\ – vom vedea mai t`rziu c`]i dintre liderii revolu]iei cuno[-
teau cum se desf\[oar\ o revolu]ie – [i le va cere s\ ias\ `n strad\.
De asemenea, el se adreseaz\ `ntregii ]\ri, cer`nd popula]iei s\ se

deplaseze `n fa]a prim\riilor [i s\ le ocupe pa[nic. Scopul era pa-
ralizarea total\ a regimului. Totodat\, Sergiu Nicolaescu, mult mai
bine informat ca urmare a unei discu]ii cu comandantul unit\]ilor de
blindate `nt`lnite la Pia]a Roman\, Dumitru Iliescu, devenit ulterior
general, anun]a un fapt, iar\[i, foarte important: „Dintr-un ordin
`ntr-adev\r `n]elept... armata s-a retras... Ministerul de Interne s-a
retras... nu se mai trage `n mul]ime“. ~n continuarea discursului s\u,
Sergiu Nicolaescu, mult mai lucid [i mai bine informat asupra
mecanismelor statului [i ale culiselor acestuia, cere explicit neinter-
ven]ia for]elor militare [i d\ o asigurare acestora, care se lega logic
cu apelul s\u: „Armat\! Mul]i, foarte mul]i dintre dvs. m\ cunoa[-
te]i personal. Nu mai pune]i m`na pe arm\ [i nu mai trage]i!
Ministerul de Interne! Sunte]i români la fel ca noi. Ave]i aceea[i
inim\... ca noi. Nu se poate s\ trage]i `n noi. Noi nu suntem `nar-
ma]i (...) F\r\ r\zbun\ri. Cei care sunt `n Ministerul de Interne... cei
care poart\ uniforma de Mili]ie sau de Securitate... s\ nu le fie
team\. Noi consider\m c\ sunte]i români la fel ca [i noi [i sunte]i
aceea[i inim\ ca [i noi“. Dup\ alte c`teva cuvinte care subliniau
dramatismul momentului, Sergiu Nicolaescu – confundat cu Cor-
neliu M\nescu de agen]iile de pres\ franceze, informate asupra per-
spectivei de serviciul de informa]ii francez – ì va da cuv`ntul lui
Mircea Dinescu. Interven]ia acestuia demonstra incapacitatea gru-
pului de la Televiziune de a veni cu un program politic care s\ cer-
tifice legitimarea revolu]ionar\: „Voi face un scurt comunicat c\tre
]ar\. Adep]i ai Frontului Unit Muncitoresc din România (nu exista,
era o sugestie a cuiva care fusese la baricad\, n.a.), muncitori,
]\rani, intelectuali [i studen]i `n mod special, c\rora `ntreg poporul
le mul]ume[te pentru sacrificiul de s`nge [i via]\ din aceste zile
eroice (emo]ionat). Facem din nou un apel, c\ un program serios
nu se poate redacta... redacta dec`t cu reprezentan]ii tuturor cen-
trelor revolu]ionare din `ntreaga ]ar\. Cerem tuturor românilor [i
na]ionalit\]ilor conlocuitoare `ncredere [i n\dejde `n for]ele noastre.
P\stra]i-v\ calmul `n orice `mprejurare! Nu p\r\si]i posturile de
televiziune, care sunt foarte importante. Disear\, s\ sper\m c\ p`n\
disear\... apel\m la conducerea armatei. C`]iva reprezentan]i de

frunte s\ se prezinte aici... ai Armatei [i ai Ministerului de Interne. S\
fie al\turi de noi. S\ vorbeasc\ Armatei [i poporului al\turi de noi“.
Este clar c\ `ncercarea de a produce acel program mult anun]at
e[uase, `n schimb, Mircea Dinescu g\sise ideea – nerealist\ – de a-i
aduce din ]ar\ pe reprezentan]ii revolu]ionarilor. Pentru asta el va
cere elicoptere, avioane [i ma[ini. ~n plus, la acea or\, acolo unde nu
era `nc\ stare de haos, noile forme de autoritate se constituiser\ provi-
zoriu din militari, de regul\ comandan]i ai garnizoanei, [i din fo[tii
activi[ti de partid ai Comitetelor Jude]ene, care „trecuser\ de partea
revolu]iei“, `n unele situa]ii fiind vorba inclusiv de fo[tii prim-se-
cretari. Incapacitatea grupului de la Televiziune de a compune [i
difuza un program politic coerent va c`nt\ri mult `n evolu]ia eveni-
mentelor, cre`nd un gol [i mai mare `n „golul de putere“, chiar dac\
interven]ia lui Sergiu Nicolaescu pusese o anumit\ ordine `n imagini
[i `n g`ndurile privitorilor. Teodor Brate[ a explicat contextul acestui
caz periculos pentru succesul revoltei populare: „Pe ecran imaginile
din studioul 4 fuseser\ `nlocuite cu un generic TVR. Nu doar pentru
5 minute ([i `n nici un caz pentru c`teva secunde, cum s-a scris `n
Revolu]ia român\ `n direct), ci pentru aproape 20 de minute. Cauza:
un grup de demonstran]i, `n frunte cu Mircea Dinescu [i Ion
Caramitru, a `ncercat s\ redacteze un text, c`t de c`t coerent, `ntr-o
`nc\pere vecin\ studioului 4 (`n regia studioului 2), `ncercare infruc-
tuoas\ `n `mprejur\rile de atunci. Toat\ lumea a dorit s\ contribuie la
compunerea textului, fiecare participant a emis opinii, care mai de
care mai n\stru[nice. Cum m-am aflat [i eu `n acel grup am interven-
it de c`teva ori cu unele sugestii, mai ales `n ceea ce prive[te «meto-
da» de lucru, dar a fost `n zadar. ~ntre timp, grupul se m\rise cu
«delega]ia» care se r\zboise cu conducerea RTV la etajul XI. Nu se
putea redacta un text care s\ semene, m\car de form\, cu un apel
c\tre poporul român. C`t prive[te con]inutul...“305 ~n aceste condi]ii,
dup\ ce Mircea Dinescu anun]\ impacientat c\ la Sibiu se trage cu
tunurile `n popor – era vorba de atacarea Inspectoratului MI de trupele
305 Teodor Brate[, op. cit., p. 49.

colonelului Dragomir –, parc\ r\spunz`nd la apelul disperat al lui

Mircea Dinescu, `n studioul 4 apare c\pitanul Mihai Lupoi.
„Mircea Dinescu: A venit un reprezentant al armatei... S\

vin\ armata... armata... (Hai armata! spune cineva) ... (aplauze cu
entuziasm)... (Armata e cu noi! Tr\iasc\!)... Vino aicea... vino
al\turi... (rumoare)...
Intr\ Mihai Lupoi `n uniform\.
Ion Caramitru: L\sa]i omul s\ intre...
Mihai Lupoi: ... nu a[a peste noi, nu a[a peste noi...
MD: Suntem `n emisie?
Voci: Da, suntem `n emisie.
MD: Stima]i cet\]eni [i fra]ilor, `nc\ nu avem exerci]iul liber-
t\]ii, abia acuma `nv\]\m ce-i libertatea... c\ nu [tim s\ ne com-
port\m... suntem timizi, abia... poporul român a fost bolnav de
fric\. ~n aceste clipe e bolnav de libertate... [i de revolu]ie!
O femeie: Bravo Mircea! (actri]a Olga Delia Mateescu, n.a.)
MD: S\ vorbeasc\ un reprezentant al armatei... Armata e cu
noi! ~n Bucure[ti... [i-n celelalte centre ale ]\rii... (Aplauze) Gata!
Mihai Lupoi: ... V\ rog foarte mult... am sim]it nevoia, ca
reprezentant al armatei, s\ iau cuv`ntul `n fa]a tuturor celor din ]ar\,
`n special a trupelor Ministerului de Interne [i a trupelor Minis-
terului Ap\r\rii Na]ionale... ceea ce se `nt`mpl\ acum sunt clipe de
mare fericire pentru poporul român [i pentru `ntreaga armat\ a ]\rii.
Indiferent de atitudinea pe care a luat-o ini]ial Armata sau Minis-
terul de Interne, ... [i nu trebuie s\ uit\m c\, indiferent de num\rul
lor (g`fìe), cei din Ministerul de Interne sunt cet\]eni români, [i
mul]i dintre ei au fost sili]i s\ ia aceast\ atitudine. V\ rog, l\sa]i-m\
s\ vorbesc... ~ntregul popor al României, tineretul `n mod special,
care manifest\ un entuziasm deosebit fa]\ de aceste schimb\ri, tre-
buie s\-[i p\streze calmul, ra]iunea, s\ `n]eleag\ c\ focul, vandalis-
mul, stric\ciunile nu aduc nim\nui nici un bine. Opinia public\
mondial\... se orienteaz\ acum c\tre noua conducere care se va sta-
bili `n România. Dar, pentru ca s-o putem stabili, ca ordinea din ]ar\,
indiferent de regimul... l\sa]i-m\ s\ vorbesc... nu uita]i c\ România
nu e o ]ar\ izolat\, c\ evenimentele de aici sunt privite de `ntreaga

Europ\, de `ntregul mapamond [i atitudinea pe care noi o lu\m
acum dovede[te dac\ avem sau nu maturitatea politic\.
Mircea Dinescu: (`ntrerupe) Mul]umim tuturor celor din str\i-
n\tate care au fost al\turi de noi [i ne-au sprijinit, posturilor de
radio...
O voce: Tr\iasc\ solidaritatea... (se strig\ [i se aplaud\)... Po-
lonia... Germania... Tr\iasc\ vecinii no[tri! (aplauze, rumoare)
Voci: Lini[te... nu mai `ntrerupe]i... lini[te...
ML: V\ rog foarte mult, dac\ se va crea o stare de debandad\,
de dezordine... puterile din jur, indiferent de regimul lor social, vor
face interven]ie armat\. Sper\m c\ ele vor da dovad\ de maturitate
politic\...
MD: Nu e... nu e adev\rat...
ML: L\sa]i-m\ s\ vorbesc...
MD: Nu ne a[tept\m la nimic...“306
~ntrerupem aici stenograma apari]iilor la televizor [i analiza

asupra con]inutului lor pentru a face o precizare necesar\. Modul
de abordare a evenimentelor istorice din acest volum exclude voit
orice referire la destinul ulterior al personajelor revolu]iei [i la felul
`n care imaginea lor a fost `nfrumuse]at\, criticat\, compromis\ sau
distrus\ `n anii urm\tori. Analiza are calitatea unui instantaneu,
pentru c\ numai acesta poate s\ conserve ceva din atmosfera,
tr\irile, ac]iunile, speran]ele de atunci. Tot metoda aleas\ ne per-
mite [i s\ facem distinc]ia `ntre personajele care au ac]ionat atunci
din instinct, intuitiv, din elan, [i personajele care [i-au calculat
ac]iunile, fiind ceva mai lucide [i bine informate sau parte a unui
complot, a unei grup\ri avizate. De aceea, nu ne intereseaz\ – pe
autor [i pe cititor `n egal\ m\sur\ – c\ Mihai Lupoi a devenit mem-
bru al PRM, apoi a demisionat, c\ imaginea de om s\n\tos a lui
Mircea Dinescu a fost f\cut\ praf `n anii urm\tori, c\ Ion Caramitru
a fost denigrat `n fel [i chip, c\ Sergiu Nicolaescu a fost injuriat [i
acuzat de tot felul de premedit\ri, mai mult sau mai pu]in reale, c\
`n general actorii acelor momente s-au `mp\r]it apoi pe partide
politice, `mp\r]indu-[i ura [i dispre]ul, acuz`ndu-se unul pe cel\lalt
pentru vini contrarevolu]ionare. Toate revolu]iile au cunoscut astfel
de episoade [i toate [i-au devorat eroii. Ceea ce trebuie s\ c\ut\m
`n textele revolu]iei este importan]a lor, capacitatea lor de a influ-
en]a cursul evenimentelor. Astfel, cererile repetate, insistente ale lui
Mircea Dinescu ca Armata s\ ia pozi]ie `n favoarea revolu]iei, s\
dea un semn, sunt mult mai importante dec`t faptul c\ mul]umea
posturilor de radio str\ine, probabil [i presei, [i reprezentan]ilor
agen]iilor de pres\ care `l protejaser\. Caramitru, Dinescu nu
f\ceau jocul nim\nui atunci, oric`te leg\turi sau rela]ii cu str\inii
avuseser\ `nainte, pentru c\ ei f\ceau `n mod fundamental [i `n
direct jocul revolu]iei. Declara]iile ceva mai substan]iale ale lui
Sergiu Nicolaescu [i, mai ales, mesajele sale lini[titoare c\tre
Armat\, Securitate [i Mili]ie, nu con]ineau g`nduri ascunse, ci
con[tientizarea pericolului ca – `n haosul declan[at de r\sturnarea
lui Ceau[escu de la putere [i `n condi]iile `n care Armata tr\sese
p`n\ atunci [i condusese represiunea –, o preluare public\ `n for]\,
adic\ din nou prin puterea armelor, s\ nu devin\ oric`nd posibil\.
~n acela[i timp – pentru a lua un exemplu –, la Craiova se des-
f\[ura un miting a 50–60 000 de oameni `n pia]a central\ din fa]a
Comitetului Jude]ean de Partid Dolj. ~n balcon a ie[it generalul Ro[u,
comandantul Armatei 3, care a fost primit cu urale. S-a scandat mi-
nute `n [ir: „Ro[u! Ro[u!“ Acesta, adres`ndu-se mul]imii, a spus:
„Armata este cu poporul! (Urale). Armata nu va mai trage niciodat\
`n popor! (Urale) Armata 3 (arat\ spre el) nu a tras `n popor!“307
Preciz\m c\ trupele MApN care au tras la Timi[oara apar]ineau
Armatei 3, condus\ de generalul Ro[u. A[a se scrie legenda.
Citind din nou textul interven]iei lui Sergiu Nicolaescu vom `n]e-
lege c\ el apar]ine unui om care cuno[tea bine Armata, ì cuno[tea pe
generalii ei, [tia c`t de periculo[i sunt [i `n calitate de vinova]i, [i `n
calitate de adep]i ai ordinii, [tia [i ce for]\, chiar pu]in numeroas\,
307 Postul de televiziune Oltenia, înregistrare din 22 decembrie 1989, transmis\

începînd cu ora 15.00 a zilei de 16 decembrie 2004.
are Securitatea. De asemenea, interven]ia lui Mihai Lupoi trebuie [i

ea interpretat\ ca venind din partea unui ofi]er care `n]elegea peri-
colul transform\rii mesajelor emo]ionale transmise haotic prin tele-
viziune `n amenin]\ri la adresa ministerelor de for]\ [i, prin
previzibile consecin]e, pericolul declan[\rii unui r\zboi civil. ~n con-
tinuare, acesta putea declan[a o interven]ie str\in\. Mircea Dinescu,
spirit spontan [i coleric, va refuza aceast\ perspectiv\ („Nu e
adev\rat... Nu ne a[tept\m la nimic“), pentru c\ ea introducea sau
accentua frica, pentru c\ ea speria oamenii. El nu dorea fr`ngerea pre-
matur\ a elanului revolu]ionar, nu pentru c\ ar fi [tiut – a[a cum s-a
insinuat – c\ sovieticii nu vor interveni cu trupe. Pentru aceste consi-
derente, dar [i pentru altele, pe care le vom analiza ulterior, lucrarea
de fa]\ caut\ s\ redea fiec\rui personaj importan]a [i pozi]ia sa
corect\, istoric\, `n cadrul evenimentelor. Dac\ timp de 15 ani, eroii
revolu]iei – fie c\ este vorba de Dan Iosif, de Dumitru Dinc\
„Gogo[arul“, fo[ti infractori de drept comun, fie c\ este vorba de
Petre Roman, prim-ministru al României acuzat c\ este pe r`nd [i `n
acela[i timp agent Mosad, francez, sovietic [i american, sau de
Sergiu Nicolaescu, suspectat a fi „regizorul“ loviturii de stat, fie c\ a
fost vorba de Mihai Lupoi, un „c\pit\na[“ care min]ea, pentru c\ nu
vorbea `n numele Armatei, sau de Ion Caramitru, „omul englezilor“
– au fost desfigura]i de b\t\lia politic\ izbucnit\ dup\ revolu]ie,
rolul lor `n evenimentele din decembrie [i `n primul r`nd `n con-
secin]ele revoltei populare trebuie reabilitat. Dincolo de interven]ia
str\in\ – cu preponderen]\ sovieto-franco-maghiar\ –, noi trebuie s\
recuper\m partea noastr\ de revolu]ie, ceea ce am fost `n stare s\
facem dup\ ce Ceau[escu a fost `ndep\rtat prin lovitur\ militar\, iar
revolta popular\ n-a mai `nt`mpinat nici o rezisten]\. ~n aceast\ parte
a noastr\ de revolu]ie au existat personaje [i personalit\]i, fie deter-
minate, fie doar pitore[ti, care au ac]ionat a[a cum le-au dictat
con[tiin]a, preg\tirea profesional\ sau cultural\, gradul de nemul-
]umire [i revolt\ interioar\, curajul, interesele personale.
Revenind la interven]ia televizat\ a c\pitanului Lupoi, aceasta,
de[i venea de la un om `n uniform\ [i miza pe imaginea de autoritate
a acesteia, a con]inut [i informa]ii derutante, false, cu impact major
`n zona conducerii MApN. Probabil c\ pentru majoritatea privito-

rilor afirma]ia lui Mihai Lupoi: „V\ repet: din Ministerul Ap\r\rii
Na]ionale nici un militar nu va trage `n popula]ie. Nu sunt auto-
riza]i de nimeni, pentru c\ nu mai exist\ conducerea Ministerului
Ap\r\rii Na]ionale“ a p\rut o veste pozitiv\. La auzul acestor
cuvinte, rostite undeva dup\ ora 14.00, conducerea MApN a s\rit `n
sus. Momentul este important. Surse prezente la fa]a locului mi-au
relatat c\, de la generalul St\nculescu, ministru `n acel moment, [i
p`n\ la ultimul general din minister, conducerea a izbucnit `n
proteste: „Cine e \sta? Cine l-a trimis acolo? Cum vorbe[te dobito-
cul \sta `n numele Armatei? De la ce unitate e?“ ~n c`teva minute,
din `ntreg teritoriul au `nceput s\ curg\ telefoanele alarmate ale co-
mandan]ilor de mari unit\]i [i unit\]i, interes`ndu-se dac\ Ministerul
Ap\r\rii Na]ionale a r\mas f\r\ conducere, cine e la conducere, `n
numele cui vorbe[te ofi]erul `n uniform\ de lupt\. Apartenen]a c\pi-
tanului Mihai Lupoi la o unitate militar\ din Bucure[ti a fost stabilit\
imediat. C`teva telefoane au cerut arestarea lui, grupa operativ\ de la
Marele Stat Major cer`nd declararea c\pitanului Lupoi ca dezertor. ~n
timpul acesta, Mihai Lupoi, prelungind mai mult dec`t trebuia
prezen]a sa pe ecranele televizoarelor, a intrat `n mecanismul dezor-
dinii de acolo, `ncerc`nd s\ r\spund\ la avalan[a de `ntreb\ri [i reac-
]ii ale celor prezen]i `n studio, care, normal, vedeau `n el un
reprezentant al Armatei, un ofi]er bine informat. Astfel, la un mo-
ment dat el vorbe[te despre G\rzile patriotice, care „trebuie s\ apere
revolu]ia pe care noi o facem acum“. De cine? S-a sub`n]eles de
Armat\ [i de Securitate. La Ministerul Ap\r\rii, generalul St\ncu-
lescu d\ urgent un ordin de repetare a ordinului con]inut de Nota
telefonic\ nr. 39 (la ora 14.10) apoi un ordin de `mpiedicare a `nar-
m\rii G\rzilor patriotice, care ajunge la Armata 1 la 14.45:
„(Ora) 14.45. Gl. lt. St\nculescu

– s\ nu se dea armament la G.P. (G\rzile patriotice)
– Serviciul operativ. Ordinele s\ se dea numai de comandan]i.“308
308 Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gheorghe, copert\ ver-
de, p. 113.
~n continuare, interven]ia lui Lupoi se degradeaz\ rapid, Mircea

Dinescu prelu`ndu-i spusele [i lans`nd o bomb\ atomic\: „Coman-
dan]i noi [i de `ncredere“. At`t le trebuia generalilor, at`t ì trebuia
conducerii Amatei, implicat\ `n represiune p`n\ `n g`t, s\ spun\
cineva formula incendiar\: „Comandan]i noi!“ ~n Ministerul Ap\-
r\rii Na]ionale se declan[eaz\ furia, iar la ora 14.15, a[a cum arat\
Raportul Comisiei senatoriale, „general-locotenent St\nculescu
Victor a ordonat trimiterea unor subunit\]i de infanterie [i para-
[uti[ti la TVR“. For]ele trimise vor fi: la TVR – 8 TAB-uri, la CC –
8 TAB-uri, la Palatul RSR – 8 TAB-uri, la Palatul Telefoanelor –
2 TAB-uri, centre cheie ale controlului asupra situa]iei din Bucu-
re[ti. R\spundem a[adar [i la `ntrebarea de mai sus a generalului
Olteanu: „S\ se spun\ clar: cine a ordonat ie[irea Armatei din nou
`n strad\?“
La acea or\ nu amenin]a [i nu ataca nimeni Televiziunea.

Ordinul viza preluarea controlului Televiziunii [i a altor centre
cheie din Bucure[ti, nu ap\rarea lor, cum s-a spus dup\ re-
volu]ie. Este momentul `n care conducerea Armatei hot\r\[te
s\ intervin\ `mpotriva revoltei populare.
Totodat\, pe m\sur\ ce c\pitanul Mihai Lupoi face gre[eala de

a se implica `n direct `n scandalul din studioul 4 – la un moment
dat chiar afirm\ c\ s-a tras cu „trasoare de manevr\“!!! –, generalul
St\nculescu ia leg\tura cu ministrul Po[telor [i Telecomunica]iilor,
Pintilie, pentru a opri emisia: „Am vrut s\ opresc televiziunea. Era
r\posatul general Pintilie, care fusese la Centrul de comunica]ii
guvernamentale. {i i-am spus: «De unde?» Zice: «{tiu de unde. De
la Telefoane, sus, Palatul Telefoanelor, sus, la ultimul etaj». Pe
urm\ am v\zut c\ spectacolul este favorabil totu[i, era o mas\
care se adresa maselor, [i aici era un grup mare, de aceea spun o
mas\, [i c\ este favorabil, am zis: «Las\, domnule, televiziunea
s\ mearg\». {i l-am oprit s\ `ntrerup\ televiziunea, a fost mo-
mentul `n care poate am gre[it sau nu am gre[it, dar vreau s\ v\
spun de ce. Pentru c\ nu voiam s\ se lase impresia c\ vreau s\
astup dialogul direct cu masele“309. Afirma]iile generalului St\n-

culescu `nt\resc imaginea de control al statului exercitat atunci de
Armat\, de for]\ care dispunea din umbr\ asupra evenimentelor,
`n care revolu]ionarii nu se opreau din a cere ajutorul ei. Pro-
blema `ntreruperii emisiei de la Televiziune, de[i pare simpl\ [i a
fost evocat\ `n nenum\rate ocazii, nu era `n realitate chiar a[a de
u[oar\. Centrul de comunica]ii de la Palatul Telefoanelor se afla
`n paza unei subunit\]i speciale a Securit\]ii. ~ntre dialogul tele-
fonic dintre St\nculescu [i Pintilie privind oprirea emisiei [i
decizia lui St\nculescu de a „l\sa, dom’ne, televiziunea s\ mear-
g\“, a trecut cel pu]in o or\ `n care Pintilie n-a f\cut nimic, nici
nu a p\truns m\car `n Centrul de comunica]ii pentru a vedea ce
este acolo. ~ns\, este clar c\ partea a doua a interven]iei c\pitanu-
lui Lupoi a fost aceea care a st`rnit furia conducerii MApN [i
dorin]a de a opri emisia.
La Televiziunea Român\ Liber\ vor alterna `n continuare che-
m\rile repetate ale angaja]ilor ei, `n special Teodor Brate[, de a fi
ap\rat postul de c\tre popor, [i interven]iile necontrolate ale revolu-
]ionarilor. La un moment dat, cineva a strigat: „Ai ceva `mpotriva
mea? ~mi depun candidatura“, iar pe ecran a ap\rut un titraj
„ROMÂNI, AP|RA}I }ARA“, inexplicabil, m\rind tensiunea [i,
bine`n]eles, panica. Dup\ spusele lui Teodor Brate[, acesta a consti-
tuit un colectiv de colectare a informa]iilor venite prin telefon, din
care f\cea parte, `ntre al]ii, [i Lucia Hossu-Longin. Aceasta va
explica `n revista Star cam `n ce constau mesajele: „Se trage cu
tunul la Sibiu `n popula]ie. Sunt atacate unit\]i economice vitale la
Bra[ov... ~n sta]ia de metrou Izvor... exist\ puncte de retragere a
terori[tilor... De la IPSCAIA se trage `n bolnavii Spitalului CFR
B\neasa... ~n strada Lipscani nr. 19, de pe acoperi[ul blocului se
trage cu arme automate `n popula]ie... Num\rul de cont al B\ncii
din Elve]ia (unde – a[a se pretindea – sunt depu[i banii fura]i de
clanul Ceau[escu – n. T.B.) poate fi blocat. 4721472-300-2 Banca
Român\ de Comer] Exterior. Comunic\ locotenent-colonelul

Anghelache Const(antin)“310. Tot Teodor Brate[ a ar\tat `n 2004 c\

„s-a dezl\n]uit avalan[a de telefoane, prin care eram anun]a]i
despre cele mai `ncurajatoare [i, al\turi de ele, despre cele mai
`ngrijor\toare evenimente consumate (adev\rate sau nu – nu aveam
de unde s\ [tim) `n zeci [i zeci de localit\]i ale ]\rii“311. Scena evo-
cat\ de Teodor Brate[ are nevoie de o analiz\. El plaseaz\ aceste
episoade telefonice foarte devreme `n desf\[urarea evenimentelor
de la Televiziune, astfel `nc`t s\ justifice apari]ia sa pe post [i apelul
disperat ca popula]ia s\ vin\ [i s\ apere institu]ia. Ne afl\m `n fa]a
a trei ac]iuni legate:
1. Av`nd `n vedere informa]iile primite la telefon despre diferite
atacuri, prin pericolul anun]at de ele se explic\, se justific\ [i apelul
insistent al lui Brate[. Pe de alt\ parte, ziarista Lucia Hossu Longin,
implicat\ [i ea `n transmiterea celor mai aberante [tiri, va `ncerca
dup\ revolu]ie s\ duc\ timpul acelor mesaje mult mai devreme [i s\
le dea un aer de credibilitate – suna un locotenent-colonel!
2. Se declan[ase deja diversiunea care avea drept scop `mpr\[-
tierea mul]imii de pe str\zi – adic\ anihilarea revoltei populare – [i
acuzarea Securit\]ii de terorism. Ea nu putea apar]ine dec`t unei
for]e subordonate sau aflate `n leg\tur\ cu Armata, iar cei care
sunau chiar erau colonei.
3. Televiziunea stabilise un canal telefonic direct cu postul
Europa liber\ prin care se transmiteau imediat toate [tirile pani-
carde [i diversioniste venite din exterior, astfel c\, `n scurt timp,
prin Europa liber\, dezinform\rile ajungeau `n `ntreaga ]ar\ [i `n
`ntreaga lume. Unii observatori ai evenimentelor – cum este gene-
ralul Ple[i]\ – consider\ [i ast\zi c\ Europa liber\ a declan[at atunci
o diversiune, dar `n realitate sursa sa principal\ de dezinformare era
la etajul 11 al Televiziunii.
Ultimele dou\ versiuni par mai consistente. ~n primul r`nd
este tensiunea care se crease la conducerea Ministerului Ap\r\rii
310 Teodor Brate[, Explozia unei clipe, p. 59.
311 Teodor Brate[, Trilogia revolu]iei române în direct, Ed. Ager-Economistul, Bu-
cure[ti, 2004, p. 133.
Na]ionale, dup\ apelurile „periculoase“ ale lui Mircea Dinescu

[i Mihai Lupoi. ~n al doilea r`nd, avem posibilitatea de a verifi-
ca afirma]iile Luciei Hossu-Longin cu stenograma emisiei,
unde, devreme, `nainte s\ intre Lupoi `n emisie, Dinescu afl\ [i
anun]\ c\ „la Sibiu se trage cu tunul `n popula]ie“. Linia logic\
arat\ c\ informa]ia a venit `nainte ca Lupoi s\ agite conducerea
Armatei, singura posibilitate de eroare fiind ca ziarista s\ fi
amestecat `n textul s\u din revista Star con]inutul mai multor
apeluri, venite la ore diferite. Credem acest lucru, deoarece,
dup\ apelurile lui Brate[ [i ale spicherului Petre Popescu, pus
tot de Brate[ s\ repete apelurile de ajutor, pe ecranul televi-
zoarelor, din studioul 5, a ap\rut Petre Roman. El a citit atunci
Programul politic pe care `l compusese la CC [i pe care l-am
prezentat mai sus. Dup\ el, imediat, au vorbit generalii Voinea
[i Chi]ac. Cuv`nt\rile celor trei au fost mai importante din punct
de vedere istoric dec`t celelalte, reu[ind s\ anuleze `ntruc`tva
gafele c\pitanului Lupoi. Studiind `mpreun\ cu Petre Roman
acele momente, am aflat urm\toarele:
„Petre Roman: (...) C`nd am ajuns, acolo erau ziari[ti,

oameni de televiziune. Erau Cornelia R\dulescu, Alexandru
Stark, care m\ cuno[teau pentru c\ f\cusem acolo emisiuni pe
teme [tiin]ifice. {i c`nd m-au v\zut, m-au `ntrebat: «Ce-i cu
voi?» Eram [i cu generalul Voinea. Le-am spus: «Venim din
Pia]a Palatului de la CC». «Extraordinar! – a spus Stark. Sunte]i
martorii fugii lui Ceau[escu?» «Da – i-am r\spuns – [i am un
text.» Atunci el m-a luat [i m-a dus direct `n studio, dar `n stu-
dioul 5, unde m-a `ncadrat imediat cu militari. Ulterior am aflat
c\ erau generali `n retragere [i, desigur, [i generalul Voinea.“312
Petre Roman se va duce la Ministerul Ap\r\rii, apoi se va

`ntoarce la Televiziune. Seara – [i subliniez, seara – a urcat la

etajul 11, `n biroul directorului, unde veneau acele mesaje diver-

sioniste.
„AMS: M\ intereseaz\ telefoanele astea pe care le primea]i la

TVR. Cine era la telefon? Ce v\ spunea?
Petre Roman: R\spundea la telefon cine apuca. Eu `mi aduc
aminte c\ sunau militari. Spuneau: «Sunt locotenent-colonelul
cutare, de la Unitatea Militar\ cutare, v\ raportez c\...» [i indica o
cl\dire sau un loc unde sunt mi[c\ri ciudate, par a fi terori[ti. Nu
mai sunt sigur dac\ deja se folosea cuv`ntul terori[ti, dar spuneau
persoane suspecte, fac [i dreg. Sentimentul nostru era c\ aceste
telefoane veneau de la Armat\. Acum nu [tiu ce manevrau. Al]ii
d\deau telefoane, [i erau civili, care spuneau: «Tocmai am v\zut la
televizor ce s-a `nt`mplat sau ce s-a spus... s\ [ti]i c\ [i la noi se
`nt`mpl\ lucruri ciudate...» [i `ncepea o poveste cu terori[ti, cu sus-
pec]i. Eu [tiu c\ am cobor`t o dat\ sau de dou\ ori [i m-am dus s\
spun, fa]\ de aceste apeluri, c\ situa]ia nu este a[a, c\ Armata con-
troleaz\ situa]ia.“313
Iat\ cum, f\r\ s\ aib\ cuno[tin]\ de amintirile Luciei Hossu

Longin, Petre Roman o confirm\ `n privin]a diversiunilor telefo-
nice de la Televiziune [i asupra sursei lor: persoane care se prezen-
tau cu numele, gradul, func]ia [i unitatea militar\. Ele au ap\rut `n
seara [i `n noaptea de 22 decembrie. Serviciul Român de Informa]ii
arat\ c\ dezinform\rile au provenit de la MApN, fiind dirijate de
generalul St\nculescu [i de viceamiralul Dinu, [eful DIA314. Alt\
surs\ de informa]ii derutante pentru Europa liber\ a fost Emanuel
Valeriu, redactor al Televiziunii [i corespondent secret al postului
american. El a contactat centrul de la München `n ziua de 22 de-
cembrie la ora 12.20, stabilind ca din acel moment s\ transmit\
coresponden]e de la Bucure[ti: „Am avut [ansa s\ g\sesc o gazd\,
313 Ibidem.
314 Arh. SR, Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informa]ii privind
evenimentele din decembrie 1989. Decembrie 89 la Bucure[ti, p. 17.
evident provizorie, pe cineva cu care st\tusem al\turi `n Pia]a

Palatului pe 22 decembrie [i care a p\r\sit Capitala `n zilele urm\-
toare, l\s`ndu-m\ `n cas\. Dar f\r\ telefon. Comunic\rile cu Europa
liber\ aveam s\ le fac din alte case, din aceea[i zon\, de la ne-
cunoscu]i care m-au acceptat“315. Con]inutul acestor comunic\ri,
cum arat\ chiar Emanuel Valeriu, era legat de „trupele speciale ale
Securit\]ii“, care omorau cu s`nge rece bolnavi, r\ni]i, medici etc.
Este posibil ca atmosfera de la MApN s\ se fi potolit odat\ cu
apari]ia celor doi generali activi, av`nd func]ii mari `n Armat\ [i
reprezent`nd `ntr-adev\r o autoritate. Voinea era comandantul Ar-
matei 1, iar Chi]ac era comandantul Garnizoanei Bucure[ti. Lim-
bajul lor de pe ecran era `n primul r`nd limbajul recunoscut de
militari [i avea greutatea unor ordine:
„Generalul Voinea: Stima]i generali, ofi]eri, mai[tri militari [i

subofi]eri, osta[i. ~n calitatea mea de general al armatei române, fac
apel la to]i ofi]erii, subofi]erii, mai[tri militari [i subofi]eri, la to]i
generalii [i osta[ii, s\ respecte `ntru totul ordinele comandan]ilor
direc]i. De asemenea, apelez la luciditatea tuturor comandan]ilor,
[i-i rog s\ nu ordone represalii `mpotriva popula]iei.“ (A fost un
mesaj corect, scurt, cu valoare de ordin pentru trupele aflate `n sub-
ordine, propozi]ia principal\ fiind „s\ respecte `ntru totul ordinele
comandan]ilor direc]i“. Este ceea ce ordonase [i ministrul St\n-
culescu la ora 14.45, n.a.)
„Generalul Chi]ac: Sunt generalul-locotenent Chi]ac Mihai,
comandantul Garnizoanei Bucure[ti. Adresez pe aceast\ cale rug\-
mintea tuturor unit\]ilor militare din garnizoan\, unit\]ilor Minis-
terului Ap\r\rii Na]ionale [i ale Ministerul de Interne pentru a
depune toate eforturile s\ sprijine actuala orientare politic\ din ]ara
noastr\. Toate unit\]ile militare care sunt retrase `n caz\rmi s\ nu
scape vigilen]a, s\ fie `n m\sur\ oric`nd s\ dea o contralovitur\, o
ripost\ hot\r`t\ oric\ror ar `ncerca... acelora care ar `ncerca s\
315 Cleopatra Lorin]iu, Emanuel Valeriu, F\r\ contract, Ed. Quadrat press, Bu-
cure[ti, 1992, p. 31.
zdruncine noua orientare politic\, socialist\ democratic\ `n ]ara

noastr\. Adresez `n acela[i timp un apel tuturor comandan]ilor de
garnizoane militare, unde mai sunt `nc\ focare, `n mod deosebit
Garnizoana Sibiu [i altele, s\ ia leg\tura cu for]ele populare [i s\ ia
m\suri urgente de terminare `n cel mai scurt timp a tuturor opera-
]iunilor militare sau de alt\ natur\, cu caracter de violen]\, ]in`nd
seama c\ `n realitate ele sunt z\darnice.“ (A[a vorbeau generalii
Armatei române `n acel timp, acesta era limbajul lor, de multe ori
copiat dup\ frazele lui Ceau[escu, iar prin „noua orientare politic\“
Chi]ac `n]elegea `nl\turarea lui Ceau[escu, n.a.)
~ncepuse incidentul de la Sibiu, dar se mai semnala [i o stare de

tensiune `ntre unit\]ile militare [i Inspectoratul MI din Bra[ov.
Dup\ c`teva minute este adus pe post generalul `n rezerv\ Nicolae
Militaru.
„Generalul Nicolae Militaru (`ntr-un grup de militari `n care

recunoa[tem pe Mihai Lupoi, generalul Tudor, c\pitan rangul I
Dumitrescu [i `nc\ un militar): Stima]i cet\]eni, stima]i solda]i, sub-
ofi]eri, mai[tri militari [i ofi]eri. Mul]i dintre dumneavoastr\ m\
cunoa[te]i. Sunt generalul colonel Militaru Nicolae. Nu puteam s\
stau deoparte, `n aceste momente [i dup\ aceast\ crim\, care s-a
s\v`r[it `n Republica Socialist\ România. ~mi pare r\u, nespus de
r\u, c\ `n aceast\ crim\ a fost atras\ [i armata român\. Dac\ se
dovede[te faptul c\ armata român\ a tras `n popor, `nseamn\ c\...
va fi r\u. {i pentru armat\ `n ansamblul ei, [i pentru fiecare coman-
dant de subunitate [i militar `n termen care a executat un asemenea
ordin. Dup\ informa]iile pe care le avem, au murit copii, au murit
oameni b\tr`ni, au murit femei, au murit fiin]e total nevinovate. ~n
scurtul timp pe care-l am la dispozi]ie, `n fa]a acestei camere de
luat vederi, fac apel la tovar\[ii generali care de]in func]iile de
r\spundere `n armata român\. Tovar\[e general Gu[\, tovar\[e ge-
neral Eftimescu, tovar\[e general Topliceanu, tovar\[e general
Ro[u, tovar\[e general Voinea, tovar\[e general }`n]\reanu (eroare
de transcriere, era vorba de generalul D`nd\reanu, comandantul
Armatei de la Buz\u, n.a.) [i to]i ceilal]i. A[ face apel, tot `n acela[i

fel, tovar\[ului general Rusu (era vorba de generalul Rus, coman-
dantul Avia]iei militare, n.a.). Opri]i m\celul! Da]i ordine, opri]i
m\celul! Dac\ s-a f\cut crima p`n\ acum, opri]i-o! Nu [tiu ce va fi
mai departe, `mi pare foarte r\u, sigur c\ cei `n drept vor cerceta `m-
prejur\rile `n care a murit prietenul meu, generalul Milea, ministrul
Ap\r\rii Na]ionale. Nu cunosc c`t a fost de tr\d\tor, pe cine a
tr\dat..., ce a min]it..., dar `n mod categoric c\ cei care vor fi `n m\-
sur\ `n viitor vor face lumin\ [i din acest punct de vedere. Tovar\[e
general Gu[\, tovar\[e general Voinea, sunte]i ruga]i, am`ndoi, s\
veni]i urgent la Radioteleviziune. Da’ imediat. ~nainte de a pleca de
la locurile dumneavoastr\ de lucru, da]i ordin s\ opreasc\ tot [i
retrage]i armata `n caz\rmi. Tovar\[e Rusu (Rus), d\ ordin... nimic
s\ nu plece pe calea aerului din Republica Socialist\ România!
Sper c\ dumneata m-ai `n]eles destul de bine. Fac apel la colegii [i
prietenii, unii dintre ei, generali din Ministerul de Interne, tovar\[e
general Vlad, tovar\[e general Bucurescu [i ceilal]i, lua]i m\surile
care se cuvin pe linia Ministerului de Interne! Opri]i m\celul!
Indiferent, indiferent ce s-ar `nt`mpla, nu mai trage]i! Introduce]i
trupele `n caz\rmi! Fac apel acum la `ntregul popor român: mani-
festa]i fra]ilor, manifesta]i-v\ bucuria, dar `n pace, f\r\ devast\ri de
vitrine. Juca]i ce vre]i dumneavoastr\, bucura]i-v\ cu to]ii, nu dis-
truge]i `ns\ bunurile materiale. Nu da]i prilejul s\ fi]i ataca]i pentru
asemenea lucruri. Dac\ am fost `n]eles, eu a[ ruga pe tovar\[ii
nominaliza]i s\ ia act de ce i-am rugat.“
Interven]ia generalului Militaru a st`rnit multe comentarii, fiind

p`n\ la urm\ rezumat\ la apelul „Opri]i m\celul!“ care a `nfuriat
din nou conducerea Armatei [i a fost speculat de pres\ dup\ re-
volu]ie `n mai toate felurile posibile. A existat la `nceput un pasaj
periculos: „... pentru fiecare comandant de subunitate [i militar `n
termen care a executat un asemenea ordin“, pasaj care indica o
vinov\]ie de crim\ cobor`t\ p`n\ la e[aloanele de jos ale Armatei.
Spaima de pedeaps\ pentru crim\ – iar asta atunci `nsemna
moartea, execu]ia – s-a transformat subit `ntr-o furie amestecat\ cu
panic\. {tim ast\zi c\ aveam de-a face cu un agent sovietic, cu li-

derul complotului militar [i cu un individ s`ngeros, r\zbun\tor. Dar
citirea rece, departe de emo]iile de atunci, a textului acestei inter-
ven]ii arat\, oric`t ar p\rea de ciudat, o posibil\ explica]ie ra]ional\
pentru cuvintele sale. Nicolae Militaru, cunoscut ca un fanatic al
ordinii cazone, a ap\rut pe ecranul televizorului f\c`nd apel la noto-
rietatea numelui s\u („Mul]i dintre voi m\ cunoa[te]i“). Modul s\u
de adresare nu a fost oficial, regulamentar, a con]inut numai rug\-
min]i. El spune mai `ntì: „fac apel la tovar\[ii generali care de]in
func]iile de r\spundere `n armata român\“, pe Gu[\ [i pe Voinea „ì
roag\“ [i `ncheie „tovar\[ii nominaliza]i s\ ia act de ce i-am rugat“.
C`nd se adreseaz\ generalilor el folose[te cuvintele „d\“ sau „da]i
ordin“. Nu spune nici o clip\ v\ ordon sau ordon face]i cutare
lucru. ~n schimb, Militaru a f\cut un lucru extrem de periculos pen-
tru conducerea Armatei: a vorbit explicit despre ac]iunea Armatei
ca autoare a represiunii, numind-o „crim\“, [i i-a nominalizat pe
„criminali“: Gu[\, Eftimescu, Topliceanu, Ro[u, Voinea, Rus... Mai
lipsea Hortopan [i era forma]iunea complet\ a generalilor care exe-
cutaser\ ordinele neconstitu]ionale [i ilegale ale lui Ceau[escu [i
Milea. „Opri]i m\celul!“ a provenit `n primul r`nd din faptul c\ Mi-
litaru nu cuno[tea situa]ia real\ a Armatei, fiind `n continuare cu-
plat la informa]iile pe care le primise despre represiunea de la
Timi[oara [i din Bucure[ti. Nu trebuie s\ uit\m c\ el era, `n fond,
un caz particular.
~n octombrie 1996, cu c`teva luni `nainte de moarte, generalul
Militaru simte nevoia s\ se confeseze [i `l cheam\ acas\ la el pe
revolu]ionarul timi[orean Claudiu Iordache. Generalul ì va m\r-
turisi c\ `n seara de 15 decembrie 1989 a fost avertizat de un
agent c\ „la Timi[oara a `nceput revolta popular\, iar Armata a
tras `n manifestan]i, fiind anun]ate mari pierderi de vie]i ome-
ne[ti“. Claudiu Iordache arat\ c\ generalul „avea s\ afle c`teva
zile mai t`rziu c\ represiunea de la Timi[oara s-a declan[at `n
seara lui 16 decembrie, dar mai ales c\ de abia `n ziua de 17 de-
cembrie armata va trage `n timi[oreni! Agentul «anticipase»
evenimente ce aveau s\ aib\ loc dou\zeci [i patru [i patruzeci[i
opt de ore mai t`rziu!“316 Prin urmare putem vedea `n strig\tul s\u
„Opri]i m\celul!“ o referire direct\ la „m\celul“ pe care `l f\cuse
Armata la Timi[oara [i la Bucure[ti, Militaru ne[tiind de puciul
declan[at `n cl\direa CC [i nici de preluarea conducerii ministeru-
lui de c\tre generalul St\nculescu. Pe acesta nici nu-l citeaz\. Mai
mult dec`t at`t, Militaru face apel la generalul Voinea, cer`ndu-i s\
vin\ la Televiziune, ne[tiind c\ acesta vorbise cu numai c`teva
minute `naintea lui, din studioul al\turat. Este `ns\ adev\rat c\ `n
acel moment `ncepuse „m\celul“ de la Sibiu, anun]at, de altfel,
chiar pe post din studioul din care vorbea [i Militaru. Partea de ne-
`n]eles este cea cu apelul de oprire a m\celului adresat\ Minis-
terului de Interne, dec`t dac\ nu cumva cuno[tea mai multe dec`t
[tim noi ast\zi, dac\ nu cumva se referea la trupele de securi-
tate-mili]ie – el chiar le cere generalilor Vlad [i Bucurescu s\
retrag\ „trupele `n caz\rmi“ – sau aflase deja de incidentele de la
Sibiu, `n care se credea c\ se confruntau unit\]ile celor dou\ minis-
tere. Nu credem c\ inten]iile [i ac]iunile lui Militaru trebuie exage-
rate, cel pu]in pentru acest moment al evenimentelor. Nu avem voie
s\ uit\m c\, `n noaptea care abia trecuse, la baricad\ for]ele de
represiune tr\seser\ `n plin, omor`nd 39 de oameni! Oricum, este
clar c\ mesajul lui direct adresat Armatei, acuza]ia de crim\ [i cu-
v`ntul „m\cel“, au produs o impresie defavorabil\ la Ministerul
Ap\r\rii [i va marca probabil pentru totdeauna apari]ia generalului
la Televiziune `n acea dup\-amiaz\ de 22 decembrie. Au mai contat
tonul grav cu care a vorbit [i pozi]ia sa trist\, dar mar]ial\, fiind
primul care calm, u[or emo]ionat – la un moment dat vocea a sufe-
rit o inflexiune de emo]ie –, precum [i faptul c\, prin enumerarea
generalilor afla]i la comand\, dovedea c\ ì cunoa[te, afi[`nd o anu-
mit\ superioritate. Era general-colonel `n rezerv\, dar gradul lui era
egal cu cel al lui Milea! Pe fond, interven]ia generalului Nicolae
Militaru a fost atunci nepotrivit\, neconform\ cu realitatea [i mai
degrab\ iritant\, agitatorie. A fost nepotrivit\ [i pentru c\, din
`nt`mplare, a venit [i a pus din nou foc pe paie imediat dup\ ce
316 Claudiu Iordache, Clasa nevrednic\, Ed. IRINI, Bucure[ti, 1997, p. 209.
generali autoriza]i ai Armatei, comandantul Armatei 1 [i coman-

dantul Garnizoanei Bucure[ti, d\duser\ mesaje clare de lini[tire [i
a militarilor, [i a civililor. Dup\ Militaru a vorbit c\pitanul de
rangul II „Cico“ Dumitrescu, ofi]er urm\rit pentru leg\turi cu ser-
viciile de spionaj sovietice, care, printre altele, va cere militarilor
din Marina Militar\ s\ nu se supun\ ordinelor comandan]ilor,
pentru ca apoi, spre finalul interven]iei sale, s\ cear\: „Rog pe
tovar\[ul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, s\ vin\ la Televi-
ziune“317. ~n secven]ele urm\toare situa]ia se va agrava [i mai
mult, deoarece pe post intr\ Sergiu Nicolaescu, `ntr-o stare emo-
]ional\ schimbat\, [i pe un ton alarmat d\ de `n]eles c\ nimeni nu
conduce Armata:
„Sergiu Nicolaescu: Ministerul Ap\r\rii Na]ionale! Vrem s\

afl\m aici, la Televiziune, c`t mai repede posibil printr-un delegat
pe care s\-l trimite]i oficial, cine a luat... \... cine a preluat coman-
da Ministerului Ap\r\rii Na]ionale? M\ adresez direct lui Victor
St\nculescu, generalului Victor St\nculescu. Domnule general,
da]i-ne imediat un semn de via]\! Vrem s\ [tim care este situa]ia la
Ministerul Ap\r\rii Na]ionale. De asemenea, de la TAROM, dom-
nul Cr\ciun, directorul general, s\ ne comunice ceea ce vrea s\ ne
spun\. Am primit un telefon [i nu pot s\ fac leg\tura cu d`nsul.
Prelua]i.“318
Generalul St\nculescu recunoa[te c\ a fost sunat de Sergiu

Nicolaescu [i c\ i-a confirmat aflarea sa la conducerea Armatei,
dar ni se arat\ [i faptul c\ Armata evalua deja situa]ia din per-
spectiva refacerii puterii politice: „... c`nd mi-a dat telefon Sergiu
Nicolaescu, dup\ ce s-a pus `ntrebarea la Televiziune cine conduce
armata, s-a spus: generalul St\nculescu; mi-a dat telefon Sergiu
Nicolaescu – «E[ti a[a?» (adic\ la conducerea Armatei, n.a.)
«Sunt a[a»; m\ cuno[team cu el de pe vremea c`nd f\cea filme. {i

318 Ibidem, p. 41.
`n momentul c`nd el a dat telefon deja [tiam cine sunt grupurile

care credeau c\ pot s\ refac\ ceva. Cel mai spectaculos era grupul
de la Televiziune, care f\cea declara]ii publice c\tre mase, al
doilea, cel discret din interiorul conducerii Comitetului Central,
unde era D\sc\lescu [i cu grupul lui Verde] [.a.m.d., [i al treilea
grup – care se pare c\ a fost sau nu a fost – a fost un grup semi-
militar, pe care nu vreau s\-l comentez“319. Grupul „semimilitar“
era cel format la CC din Dumitru Mazilu, generalii Iulian Vlad [i
{tefan Gu[\. Ace[tia nu formau `nc\ un grup, doar se b\nuia c\
Mazilu este cuplat cu Vlad. La ora aceea Gu[\ nu era la CC, este
o confuzie de sincronizare orar\. Grupul Iliescu se va forma peste
numai c`teva secunde. ~n ce prive[te referirea lui Sergiu
Nicolaescu la directorul TAROM-ului, aceasta era legat\ de
mi[c\rile ciudate ale generalului Rus, [eful Avia]iei Militare,
care, `n loc s\ se deplaseze la punctul de comand\, unde se afla
grupa sa operativ\, a r\mas `n biroul s\u, de unde a dat mai multe
telefoane. Unul dintre ele chema din R.F. Germania aeronava
preziden]ial\, aflat\ acolo la revizie, pentru a o pune lui Ceau-
[escu la dispozi]ie, `n eventualitatea unei deplas\ri `ntr-o ]ar\ de
azil. Aceast\ ac]iune a fost ini]iat\ `n `n]elegere cu generalul
St\nculescu. Directorul TAROM `ncerca s\ afle ce se `nt`mpl\, `n
condi]iile `n care exista ordinul ca nici o aeronav\ s\ nu zboare `n
spa]iul aerian al ]\rii, iar lui i se anun]a intrarea `n spa]iul aerian a
aeronavei preziden]iale.
Imediat dup\ interven]ia lui Sergiu Nicolaescu, Teodor Brate[ `l
aduce `n centrul imaginii [i `n centrul grupului din studioul 4 pe
Ion Iliescu:
„Teodor Brate[: Stima]i telespectatori, avem marea bucurie de

a g\zdui aici `n studio pe Ion Iliescu... (aplauze, „bravo“)
Un cet\]ean se repede [i-l s\rut\ (Matei Ioan din Ploie[ti).
TB: Domnul Iliescu este fiul... este fiul unui revolu]ionar, unui
patriot, el `nsu[i patriot. Dup\ ce avia]ia... reprezentantul avia]iei ne

va comunica ceva foarte important, v\ rug\m... [i ceva foarte ur-

gent, v\ rug\m s\-l asculta]i pe Ion Iliescu. Poftim...“
Traseul lui Ion Iliescu
Exist\ deja m\rturii c\ mai multe persoane ceruser\ `n acea

dup\-amiaz\ venirea sau aducerea lui Ion Iliescu la Televiziune.
Era vorba de persoane care `l cuno[teau din familie sau `l identifi-
caser\ deja, cu timp `n urm\, ca un posibil succesor al lui Ceau-
[escu, datorit\ atitudinii sale disidente. ~n pofida convingerii lui
Iliescu [i a unor acredit\ri partizane, numele [i persoana sa nu erau
cunoscute de masse, dec`t foarte vag, ca urmare a evoc\rii numelui
s\u `n c`teva r`nduri, `ns\ foarte rar, la postul Europa liber\. ~n
acele zile, numele s\u a revenit printre numeroase alte nume de
activi[ti marginaliza]i ai PCR [i `n particular datorit\ scand\rii
acestuia de c\tre timi[orenii care `l avuseser\ [ef cu propaganda la
Comitetul Jude]ean de Partid. Sergiu Nicolaescu a fost unul dintre
primii care, observ`nd degringolada din Televiziune [i incapacitatea
nucleului str`ns `n jurul lui Mircea Dinescu [i Ion Caramitru de a
`ntocmi un document politic, s-a g`ndit la Ion Iliescu, pentru calit\-
]ile sale de politician [i de disident. Din cu totul alte motive, ]in`nd
de conspira]ia din care f\ceau parte, generalul Militaru a dorit ca
Ion Iliescu s\ fie chemat: „~nainte de a intra `n studio, am rugat pe
cineva din personalul Televiziunii s\-l sune pe domnul Iliescu la
telefonul 18.06.30 [i s\-l cheme pentru a se adresa poporului
român“320. Petre Roman se g`ndise la aceea[i persoan\, imediat
ce a terminat de citit apelul s\u: „Am citit [i c`nd am terminat,
Roman a spus, nu [tiu dac\ mie sau altcuiva: «Trebuie s\-l chem
pe Iliescu». De Iliescu auzise toat\ lumea c\ a fost coleg cu
Gorbaciov, c\ o s\ vin\ `n locul lui Ceau[escu, deci nu era o noutate
numele“321. Se pare c\ dialogul decisiv s-a purtat `ntre Sergiu
320 Mihai Tatulici, op. cit., p. 209. (M\rturie Nicolae Militaru, general de armat\,
„22 decembrie 1989“.)
Nicolaescu [i Mihai Bujor Sion, un apropiat al lui Ion Iliescu, v\zut

de mul]i cunoscu]i ca un adev\rat „fiu“ adoptat de acesta: „Euforia
era aceea[i, dar fiecare `ncerca s\ fie c`t mai st\p`nit [i util. Am
auzit lumea murmur`nd un nume: Iliescu. «A ap\rut Iliescu?... Nu
[tiu. O fi `n Televiziune?... O fi la CC?... L-o fi arestat?»... «O, nu,
l-am v\zut asear\», m\ pomenesc zic`nd (`n acest loc este o
gre[eal\ de redactare `n text, cele dou\ propozi]ii fiind desp\r]ite
ilogic, n.a.) «~l cuno[ti?»... «Da.» «M\ duc s\-l caut»... «Ce s\-l
cau]i, adu-l aici.» {i `ncet, lumea ì pronun]a numele din ce `n ce
mai tare [i mai cu curaj [i «m\ duc s\-l caut» s-a transformat `n
imperativul: «Adu-l domnule dac\-l cuno[ti». Iar din u[a studioului
a ap\rut Sergiu Nicolaescu, care `[i c\uta so]ia [i a dat de noi (M.B.
Sion [i so]ia acestuia, actri]a Ioana Pavelescu, n.a.) «Salut.» «Salut,
m\ duc s\-l aduc pe Iliescu.» «Adu-l imediat. Trebuie s\ fie aici cu
noi.» «Bine, m\ duc. Ioana, Gabi, voi ce face]i? Haide]i cu mine!»
Nicolaescu intr\ `n studio“322.
Conform m\rturiei proprii, `n acea diminea]\ Ion Iliescu a venit
normal la biroul s\u de la etajul 7 al Casei Sc`nteii, unde se afla
redac]ia Editurii Tehnice. A fost urmat de echipajele de suprave-
ghere, pe care el le nume[te „de filaj“, ale Securit\]ii, echipaje care
nu erau de Filaj [i aveau o dubl\ misiune, ordonat\ de generalul
Vlad: s\ `mpiedice intrarea `n contact a acestuia cu agentura sovie-
tic\ [i s\ `mpiedice un accident sau un asasinat, care s\ fie folosit
ca motiv interna]ional `mpotriva lui Ceau[escu. Ordinul fusese dat
cu dou\ zile `nainte [i ì viza pe to]i disiden]ii importan]i care fu-
seser\ `n leg\tur\ cu agen]i sovietici – Brucan, Dinescu, Iliescu –,
precum [i pe cei aresta]i [i afla]i `n `nchisori – Petre Mihai B\canu,
Cassian Maria Spiridon [.a. Agentul de supraveghere al lui Mircea
Dinescu, de exemplu, l-a `nso]it pe acesta – evident, f\r\ ca poetul
s\ [tie – p`n\ la Televiziune, afl`ndu-se [i acolo `n apropierea lui
p`n\ `n jurul orei 15.00, c`nd a fost retras. Sergiu Nicolaescu are [i
acum sentimentul c\ a fost `nso]it de o „umbr\“: „{i mai cred c\
erau pe urmele mele, pentru c\ `n 22-23 a ap\rut [i s-a ]inut dup\
322 Mihai Tatulici, op. cit., p. 219. (M\rturie Mihai Bujor Sion, „O zi unic\...“)
mine Vasile Beldeanu, un securist, care m-a ap\rat [i mi-a salvat

via]a. To]i am avut o coad\“323. Nu vom [ti niciodat\, probabil, c`t
a fost supraveghere [i c`t protec]ie, dar este destul de clar c\ dup\
evacuarea lui Ceau[escu din CC [i dup\ apari]ia lui Dinescu la
Televiziune misiunea de protec]ie pentru ca acesta s\ nu fie asasi-
nat nu-[i mai avea rostul. Acest tip de misiuni, valabile [i pentru
Ion Iliescu, se `nscriau `n categoria ac]iunilor tipic duplicitare ale
serviciilor de informa]ii de peste tot. La un moment dat, dup\ ora
13.30, Ion Iliescu s-a deplasat la cap\tul culoarului [i a privit prin
fereastr\ curgerea spre Centru a masei de muncitori venite de pe
platformele IPRS [i B\neasa. A cobor`t `ntr-un birou unde salaria]ii
se uitau la un televizor [i unde s-a convins c\ Ceau[escu a fugit –
[tim ast\zi c\ fusese evacuat de Armat\ –, apoi a `ncercat s\ ia
leg\tura cu cineva din conducerea politic\ a partidului [i care
r\spundea de editura pe care o conducea. El afirm\ c\ s-a dus la
Suzana G`dea, care i-a permis s\ plece. De[i li s-a dat o amplitu-
dine exagerat\, sunt gesturi lipsite de importan]\. Important este c\
s-a convins c\ revolta popular\ a `nceput deja [i c\ nu mai poate fi
oprit\. Ion Iliescu nu are [i nici nu-[i arog\ vreun merit `n revolta
popular\, aceasta fiind mi[carea care i-a determinat pe generalii
St\nculescu, Vlad [i C`mpeanu, ac]ion`nd independent, dar `n ace-
la[i sens, s\ produc\ `ndep\rtarea de la putere a lui Ceau[escu. Cu
adev\rat important\ este convorbirea telefonic\ avut\ cu generalul
St\nculescu, pe care [i acesta cu greu a recunoscut-o:
„Ion Cristoiu: Cazul Sibiu este vital pentru c\ este primul ora[
sau... despre care se vorbe[te de m\cel, da? Bun. Domnul Iliescu,
`nc\ o dat\, la trei f\r\ un sfert zice: «Fac apel, acum este trei f\r\
un sfert», deci am aici transcrieri. Spune c\ a vorbit acum 20 de
minute cu dvs., deci dou\ [i dou\zeci. Am stabilit [i aceast\ or\, a
vorbit. Dar spune a[a: «Am vorbit la telefon acum dou\zeci de
minute cu generalul Victor St\nculescu – v\ aminti]i; se afl\ la
MApN». Era]i la MApN. «A dat dispozi]ie [i s-au retras trupele

care erau dispuse `n ora[ cu dispozi]ia de a trage». A[a a zis,

corect? «A `ntors `napoi o coloan\ de blindate care fusese ordonat\
s\ vin\ dinspre Pite[ti spre Bucure[ti». A]i `ntors?
Victor Atanasie St\nculescu: Da, p\i...
IC: Eu voiam s\ confirm...
VAS: Ordinul de la ora 13.00, d\dusem ordin la toat\ lumea s\
se retrag\ `n cazarm\.
IC: Domnul Iliescu repet\ ce a]i spus dvs. Dvs. spune]i a[a, dar
domnul Iliescu spune a[a: «La Sibiu era o situa]ie `ncordat\,
unit\]ile Securit\]ii au atacat unitatea militar\». I-a]i spus dvs. sau a
ad\ugat d`nsul?
VAS: Asta nu [tiu, a venit pe alt canal. Asta n-am [tiut, eu am
aflat-o de la...
IC: P\i, v-o pune `n gura dvs., sta]i un pic...
VAS: P\i, v\ spun eu imediat.
IC: Deci nu dvs. i-a]i zis.
VAS: Mi-a dat telefon un colonel, Dragomir, c\ se `nt`mpl\
cutare, cutare. {i am spus: «M\i, ave]i grij\ s\ nu v\ `mpu[ca]i (...)
la Bucure[ti, [i aici ne-am `mpu[cat noi, românii, armata cu arma-
ta». V\ dau [i un exemplu foarte dureros. Ap\rarea MApN era (...)
IC: Domnule general, `nc\ o dat\... a[ vrea s\ `nchei asta. Ia-]i
spus domnului Iliescu c\ la Sibiu e o problem\ cu armata [i
Securitatea?
VAS: I-am spus, da.
IC: I-a]i spus dvs., deci nu i-a inventat d`nsul.
Realizator: Deci, [tia]i c\ e o problem\ la Sibiu.
VAS: Da, p\i am avut trei convorbiri cu Dragomir.“324
Ezit\rile generalului St\nculescu, dar `n special `ncerc\rile de a

min]i – povestea cu `mpu[carea armatei cu armata se va petrece
mult mai t`rziu, `ncep`nd din 23 decembrie –, sunt la fel de sus-
pecte ca [i cele ale lui Ion Iliescu. Ele ascund con]inutul unei con-
vorbiri telefonice esen]iale pentru desf\[urarea evenimentelor,

convorbire pe care nu o putem lega de revolta popular\, ci de lovitura

de stat militar\. Ce puteau s\ discute Iliescu [i St\nculescu la telefon?
C\ St\nculescu este la conducerea Armatei, c\ are control asupra ]\rii,
c\ Ceau[escu este fugit pe undeva, nu se [tie unde, dar a dat ordin c\
oriunde apare s\ fie re]inut, [i c\ la Sibiu a ap\rut un conflict `ntre tru-
pele Armatei [i Securitate. Nu este exclus ca St\nculescu s\-l fi `ntre-
bat ce are de g`nd s\ fac\, iar acesta s\-i fi confirmat c\ se va implica
`n evenimente. Problema acestui telefon este urm\toarea:
~n momentul `n care a ajuns la Televiziune, Ion Iliescu [tia

cine conduce Armata, iar generalul St\nculescu `[i g\sise par-
tenerul pentru gestionarea puterii. Nu `ncape nici un dubiu c\,
indiferent dac\ s-au `n]eles prin telefon sau nu, generalul
St\nculescu a hot\r`t atunci c\rui nucleu politic s\-i predea
puterea.
~ntr-o `ntrevedere privat\ din 29 octombrie 2004, generalul

Victor St\nculescu mi-a declarat:
„AMS: Moment-cheie: telefonul cu Iliescu din 22 decembrie.

El v-a sunat sau dvs. l-a]i sunat?
VAS: El m-a sunat.
AMS: De la Casa Sc`nteii.
VAS: Nu [tiu de unde. Al doilea telefon a fost de la Sergiu Nico-
laescu. I-a spus: «Veni]i aici, pentru c\ aici v\ pot asigura protec]ia».
AMS: Primul telefon a fost din Casa Sc`nteii, pentru c\ nu s-a
oprit `n alte locuri, n-avea cum, nu avea de unde.
VAS: Probabil.
AMS: ~mi pute]i dezv\lui con]inutul conversa]iei?
VAS: Dup\ 6 decembrie (6.12.2004, dat\ la care urma s\ se
pronun]e sentin]a `n procesul s\u, generalul St\nculescu ezit`nd s\
dea anumite informa]ii `nainte de aceast\ zi, n.a.)
AMS: I-a]i predat puterea, domnule general. V\ dau eu r\spun-
sul: Armata conducea ]ara atunci.
VAS: A[a este!
AMS: I-a]i pus Armata la dispozi]ie.

VAS: Asta este! Poate am gre[it. {i acum v\ `ntreb eu dac\ am
f\cut bine c\ nu am `nchis televiziunea?
AMS: Cred c\ a]i f\cut bine. De[i prin televiziune s-au transmis
mii de prostii periculoase, totu[i a fost bine c\ s-a v\zut.
VAS: ... c\ a fost deschis, c\ s-a v\zut, da, cred c\ ave]i dreptate.
AMS: Ave]i dvs. o vorb\ pe care a]i rostit-o atunci, am v\zut
interviurile dvs., c\ poporul român a avut trei dictaturi [i e timpul
s\ fie liber. {tiu c\ declara]ia este veridic\, pentru c\ am g\sit
aceast\ replic\ la militari care v-au propus mai t`rziu, dup\ revolu-
]ie, s\ da]i o lovitur\ de stat, [i le-a]i spus: poporul românesc a tre-
cut prin trei dictaturi, ajunge!
VAS: Nu se `n]elege ce am g`ndit eu atunci, c\ ce g`ndeam eu,
av`nd Armata pe m`n\, se executa.
AMS: I-a]i dat puterea asta lui Iliescu.
VAS: Poate am gre[it.
AMS: Dar ce avea]i de ales?
VAS: Asta este, c\ la CC era grupul D\sc\lescu–Verde] [i m-am
interesat: «Ce fac, domnule, \[tia acolo?»
AMS: Era]i informat din CC, avea]i oameni acolo?
VAS: Nu, am dat eu telefon [i m-am interesat.
AMS: Cu cine a]i vorbit?
VAS: Nu mai [tiu, era cineva de acolo. «Ce fac, domnule?» {i
mi-a spus c\ a ap\rut \la care a fost ministru... Avram, apoi nu [tiu
care din vechiul regim.
AMS: Ap\ruse [i Dr\ghici cu so]ia.
VAS: Da, a[a e, Dr\ghici... Ce-i asta?! |[tia vor s\ refac\ con-
ducerea lui Ceau[escu, iar la Televiziune erau Dinescu [i Cara-
mitru. Nu se putea da puterea acestor oameni.
AMS: Bine, dar la ora aceea vorbiser\]i deja cu Ion Iliescu.
VAS: Tatonam, urm\ream ce se `nt`mpl\, cine...“
Mult timp, p`n\ de cur`nd, Ion Iliescu a ascuns inexplicabil o

parte a traseului s\u [i anume faptul c\ de la Casa Sc`nteii s-a dus
acas\, el continu`nd cu `nc\p\]`nare – repet, inexplicabil\ – s\
afirme c\ de la Casa Sc`nteii s-a dus direct la Televiziune. L-am

`ntrebat pe senatorul Sergiu Nicolaescu, implicat direct `n acest
subiect, cum `[i explic\ atitudinea lui Ion Iliescu:
„AMS: Domnule senator, ave]i vreo explica]ie de ce neag\ sau

ascunde Iliescu trecerea sa pe acas\ `n ziua de 22 decembrie?
Sergiu Nicolaescu: Nu [tiu, nu `n]eleg de ce ar nega. O s\ dis-
cut\m noi c`nd ne vedem. Pe 22, `n jur de 13.30–14.00, ie[isem din
emisie [i (intervine un pasaj confuz, nu l-am re]inut corect, n.a.)...
m\ certam cu Caramitru care `mi repro[a de ce, `n discursul meu,
m-am adresat Securit\]ii [i Armatei s\ treac\ de partea noastr\. Era
c`t p-aci s\ ne lu\m la b\taie. ~n momentul \la au ap\rut la Televi-
ziune so]ia mea, Mihai Bujor [i Ioana Pavelescu. Gabi (Nicolaescu,
n.a.) era speriat\. C`nd am plecat, pe 21 decembrie, ì spusesem: «Nu
[tiu dac\ m\ mai `ntorc» [i ea a ]ipat dup\ mine: «E[ti nebun?» Eu am
plecat. Ea, pe 22 decembrie, m\ vede la televizor... ~nainte de a
ap\rea la Televiziune, eu am venit acas\ [i mi-am pus cravat\, s\ nu
ies pe post `n c\ma[\. M-am dus pe post. C`nd am ie[it, `l `nt`lnesc
pe Mihai Bujor, care-mi zice: «Nu vrei s\ m\ duc s\-l aduc pe Ilies-
cu?» Nu [tiam de el dec`t c\ era un intelectual din interiorul condu-
cerii partidului, cu leg\turi printre oamenii de cultur\, c\ ajutase pe
unii, dar [i c\ nu mai era o op]iune de `nlocuire a lui Ceau[escu `n
partid. Acest lucru mi l-a spus chiar Titus Popovici. Era unul dintre
oamenii care ar putea s\-l `nlocuiasc\ pe Ceau[escu. Atunci sim]eam
nevoia de un om politic l`ng\ mine. Era clar c\ av`nd al\turi pe Cara-
mitru sau Dinescu nu se putea face nimic. Eu i-am r\spuns atunci la
`ntrebarea lui Mihai Bujor: «Da, du-te [i adu-l!»
AMS: Pe Iliescu.
SN: Pe Iliescu. Iliescu se dusese sau a dat telefon la Suzana G`dea
[i a `ntrebat-o ce se `nt`mpl\. Din ce i-a r\spuns a tras concluzia c\ nu
era sigur\ pe ea. Atunci [i-a str`ns lucrurile [i a plecat cu ma[ina lui
Velicu spre cas\. Acolo l-a g\sit Mihai Bujor: «Hai, c\ te cheam\
Sergiu...» Lucrul \sta l-a recunoscut Bujor, nu-l recunoa[te Iliescu.
AMS: De ce?
SN: Cred c\ ì era fric\. Era urm\rit [i era urm\rit multiplu. Cu o

zi `nainte, Darie, cel care ì urm\rea ma[ina, a transmis la baz\:
«L-am pierdut pe Iliescu», la care telefonista de la Central\ ì spune:
«Acum c`teva minute a dat telefon so]iei c\ se afl\ la benzin\ria din
Aviatorilor». S-au dus acolo, l-au g\sit [i au confirmat. Deci, Iliescu
era urm\rit pe mai multe c\i, de mai mul]i [i cred c\ ì era team\.
AMS: Bine, dar dup\ revolu]ie, dup\ ce a devenit pre[edinte, ce
rost avea s\ ascund\ un am\nunt ca \sta?
SN: Nu [tiu, poate nu vrea s\ se [tie c\ a fost adus la Televiziune,
c\ n-a venit el din proprie ini]iativ\.“325
Ion Iliescu mai afirm\ c\ pe drum [i `n curtea Televiziunii a fost

recunoscut de oameni [i condus `n studio. Este o exagerare; lumea,
omul simplu din strad\, nu-l cuno[tea. El a trecut de baraje [i de
mul]imea adunat\ `n fa]a Televiziunii datorit\ Gabrielei Nicolaescu,
care, invoc`nd calitatea de so]ie a cunoscutului regizor, a p\truns
f\r\ probleme, tr\g`ndu-l [i pe Ion Iliescu dup\ ea. ~n relatarea sa
destinat\ reconstituirii evenimentelor din cl\direa Televiziunii, Mi-
hai Bujor Sion a ar\tat [i cum l-a adus pe Ion Iliescu: „Ajun[i `n
fa]a casei lui Iliescu, doamna ne spune c\ e bine [i vine de la edi-
tur\ spre cas\. Euforia cre[tea, isteria, de asemenea. «~n c`t timp
vine?», am `nceput s\ strig. «Nu [tiu». «S\ m\ duc p`n\ acolo?»...
«Nu, c\...» [i, `n clipa urm\toare, apare dintr-o Dacie Iliescu, `n
fruntea unui c`rd de ma[ini... Pu]in speriat, `l `ntreb ce-i cu toate
ma[inile astea. «Sunt colegii mei de la editur\. Intru `n cas\ o secund\.
De unde veni]i?»... «Din Televiziune. Toat\ lumea `ntreab\ de dum-
neavoastr\. V\ a[teapt\. Haide]i cu noi `n Televiziune. Doamna Ilies-
cu, veni]i cu noi». «Nu merg. S\ fii atent unde `]i la[i paltonul [i
p\l\ria. Ave]i grij\»...“ Este, `ntr-adev\r, greu de `n]eles de ce tre-
buie ascuns\ sau negat\ o astfel de scen\ fireasc\. Ion Iliescu se
putea duce acas\ ca orice om normal s\ se spele, s\ se `mbrace mai
bine, s\ se consulte cu so]ia sa (mai mul]i fo[ti activi[ti de partid
mi-au relatat c\ se consulta `ntotdeauna cu so]ia). Pentru `ntreg

acest interval de timp, Ion Iliescu are `n toate c\r]ile sale aceea[i
relatare simplist\ [i suspect\: „Pe fereastr\ (lucram la etajul 7 al
Casei Sc`nteii) am v\zut coloanele de manifestan]i, care veneau
dinspre platformele industriale [i se `ndreptau c\tre centrul ora[u-
lui. Am cobor`t `ntr-un alt birou, unde lumea se uita la televizor.
Din c`te se spunea, mase imense de oameni revolta]i ocupaser\ cen-
trul Capitalei [i `ncercau s\ p\trund\ `n sediul Comitetului Central (o
asemenea imagine nu s-a transmis niciodat\ pe televizor, n.a.) M-am
re`ntors `n biroul meu, mi-am str`ns lucrurile [i am cobor`t `n strad\
(lipsesc informa]ii despre cele cel pu]in [ase convorbiri telefonice
pe care le-a avut, n.a.) Ma[inile Securit\]ii disp\ruser\, `n sf`r[it.
~nso]it de o m`n\ de colegi din editur\, care voiau s\ tr\iasc\, m\-
car `n parte, `mpreun\ cu mine ceea ce se `nt`mpla, m-am `ndreptat
spre sediul Televiziunii“326 (s-a `ndreptat spre cas\, fiind adus de
acolo la Televiziune de un alt grup, n.a.) Neg`nd comportamentul
normal, Ion Iliescu a deschis, ca [i `n alte situa]ii, calea specula]iilor
care l-au m\cinat timp de 15 ani. P`n\ `n acest moment, deplasarea
lui Ion Iliescu acas\ a fost interpretat\ ca urm\rind intrarea `n con-
tact cu ambasada sovietic\ [i cu membrii conspira]iei sus]inute de
URSS. ~ntr-o `ntrevedere privat\ care a avut loc la Palatul Cotroceni
`n ziua de 2 decembrie 2004, am pus problema acestui moment:
„AMS: S\ revenim la telefonul dat lui St\nculescu din cl\direa

Casei Sc`nteii. Care a fost con]inutul convorbirii?
Ion Iliescu: Nu-mi amintesc precis, dar mi-a spus c\ el este
acolo la comand\.
AMS: Nu v-a chemat la MApN?
II: Ba da, `ns\ cred c\ [i eu i-am spus: «O s\ vin [i eu acolo».
AMS: ~n ce calitate v\ chema el la Armat\?
II: Nu mi-am pus problema. Atunci ac]ionam cu to]ii din
instinct.
AMS: ~n calitatea de disident marcant al partidului v-a raportat
c\ a oprit coloanele de tancuri [i c\ a preluat puterea.
326 Ion Iliescu, Revolu]ia român\, Ed. Presa na]ional\, Bucure[ti, 2001, p. 37.
II: Nu puterea...
AMS: Cine avea puterea `n acel moment, domnule pre[edinte,
`n momentul `n care partidul se dizolvase `n c`teva ore?
II: Sigur, Armata. Practic era singura institu]ie de stat care [i-a
p\strat structura.
AMS: M\ `n]elege]i? Pe generalul St\nculescu l-a sunat, de
exemplu, [i so]ia lui Caramitru. Nu e acela[i lucru.
II: Sigur..., dar eu cred c\ [i el c\uta o solu]ie.
AMS: Aici pot s\ v\ confirm. Am un interviu personal, nepubli-
cat, cu generalul St\nculescu. Uita]i ce spune (citesc): «Tatonam».
II: E mai corect a[a. {i eu, [i el c\utam o solu]ie.
AMS: Conform acestei secven]e, putem elimina specula]ia cu
complotul Iliescu–St\nculescu, dar trebuie s\ accepta]i c\ St\ncu-
lescu a v\zut `n dvs. pe succesorul lui Ceau[escu.
II: Probabil.
AMS: Dle pre[edinte, a[ vrea s\ m\ `n]elege]i exact: eu v\
tratez ca pe o personalitate istoric\, nu sunt angajat `n polemicile
din jurul persoanei dvs. Nu v-am votat niciodat\, asta este altceva.
(reac]ie) Cred c\ prefera]i s\ ave]i `n fa]\ un om onest, dec`t un
du[man `nc\rcat de ur\ sau un ling\u. |sta este adev\rul, nu v-am
votat niciodat\. St\nculescu a v\zut `n dvs. pe succesorul lui
Ceau[escu, dar St\nculescu de]inea atunci puterea. Este gestul
cheie din acest moment al revolu]iei. A urmat telefonul lui Ra]iu.
II (cite[te pe foaia cu `ntreb\rile; acolo este `ntr-adev\r un semn
de `ntrebare cu ro[u): Eu de telefonul acesta (al colonelului Ra]iu,
[eful Direc]iei I, n.a.) nu-mi amintesc. Plus c\, dup\ ce am vorbit
cu St\nculescu, am `nchis [i am plecat.
AMS: Nu, a]i avut mai multe convorbiri. Cel pu]in [ase. A]i
vorbit cu so]ia.
II: N-am vorbit cu so]ia.
AMS: A]i vorbit, pentru c\ Mihai Bujor cu Ioana [i Gabi Nico-
laescu au ajuns acas\ la dvs. `naintea dvs [i doamna Nina le-a spus:
«Am vorbit cu el, vine `ncoace».
II: Da, am vorbit cu ea, dar s\ [ti]i c\ `mi este foarte greu s\-mi
amintesc toate detaliile astea dup\ at`]ia ani. Plus c\ nu le-am dat
importan]\. Ce mare lucru c\ sunam so]ia?
AMS: V\ explic de ce, pentru c\ atuci c`nd v-am propus
`nt`lnirea noastr\, v-am spus c\ ve]i avea posibilitatea de a `ndep\rta
ni[te specula]ii. Dvs. a]i negat mult timp drumul acas\. A]i afirmat
mereu c\ de la Casa Sc`nteii v-a]i dus direct la Televiziune [i lumea
a zis: ascunde ceva. Militaru, Kostyal [i al]i agen]i sovietici v\
c\utau cu disperare la num\rul 18.06.30. Era num\rul de acas\?
II: Habar nu am de unde era acel num\r. S\ [ti]i c\ am `ntrebat-o [i
pe so]ie, ne-am chinuit, dar nu ne amintim de unde era num\rul \sta.
AMS: Eu le-am spus colegilor mei: «Domnilor, omul se ducea
acas\ s\ se schimbe. Era cu puloverul \la jerpelit».
II (r`de): Nu era jerpelit! V\ spun eu adev\rul: m-am dus acas\,
printre altele, s\ las ma[ina.
AMS: S\ [ti]i c\ am\nuntele fire[ti v\ salveaz\, altfel ve]i fi
lin[at istoric.
II: ?
AMS: A]i intrat `n cas\?
II: Am schimbat vreo dou\ vorbe cu so]ia [i am plecat cu cei
care se str`nseser\ acolo, c\ era mult\ lume `n fa]a casei mele, [i am
plecat cu ei la Televiziune.
AMS: Bun, a]i mai avut o convorbire la CC cu tovar\[ul Luca.
II: N-am vorbit cu nici un Luca.
AMS: Nu, a]i sunat la Cabinetul 1 [i a]i dat de un anume Luca.
II: Ah da, ave]i dreptate.
AMS: Al [aselea telefon a fost la Suzana G`dea. Sunt mai multe
versiuni. A venit la dvs., v-a]i dus dvs. la ea, a]i vorbit la telefon?
II: Nu, am trecut eu pe la ea, `nainte de a p\r\si cl\direa. Eu lucram
la etajul VII, ea la etajul I. Era speriat\. Am salutat-o [i am plecat.“
Mai mul]i martori afirm\ c\ Ion Iliescu avea asupra sa o agend\.

Pentru un moment, `n cabinetul conducerii de la etajul 11 al Televizi-
unii, Ion Iliescu a abandonat aceast\ agend\, care a fost r\sfoit\ de trei
persoane: profesorul R\zvan Theodorescu, realizatorul Radu-George
Serafim [i ziaristul Mihai Tatulici. To]i trei au relatat, `n anii care

au urmat, c\ la fila datei de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu `[i
notase ce f\cuse p`n\ atunci `n acea zi. A treia `nsemnare era „tele-
fonat Ambasadei URSS“. Cei trei au comentat `ntre ei `nsemnarea,
apoi au returnat agenda lui Ion Iliescu, iar acesta le-a spus c\ cele
notate `n agenda sa vor r\m`ne pentru istorie. Este, a[adar, perfect
posibil ca scurta oprire acas\ – negat\ mult timp de Ion Iliescu –
s\-i fi permis un prim contact cu Ambasada URSS. Probabil, unul
neconcludent. Nu [tim de cine a dat acolo [i c`t de consistent\ a
fost convorbirea. Era normal; surpriz\ ar fi fost s\ sune la
Ambasada SUA. Pentru un tratat de istorie, pentru o analiz\ pro-
fesionist\, care nu poate face abstrac]ie de realit\]ile timpului [i
de biografia personajului, gestul lui Ion Iliescu este [i justificat, [i
firesc. Faptul c\ el va `ncerca [i de la Televiziune [i apoi va
reu[i de la MApN sau de la CC s\ contacteze Ambasada URSS
se poate `nscrie u[or, f\r\ prea multe complica]ii, `n categoria
procedurilor care limitau dialogul ambasadelor cu publicul `n
acea vreme (r\spundea un ofi]er de serviciu, acesta informa pe
cineva din conducerea ambasadei, acesta se sf\tuia cu [eful rezi-
den]ei KGB, luau contact cu Moscova: „am fost suna]i de...“,
analizau [i luau o decizie asupra atitudinii – vorbesc `n clar, evit\
contactul unui `nalt func]ionar, dau un semnal indirect, subtil sau
o parol\, refuz\ dialogul la urm\torul apel etc.)
Persoana care l-a `nso]it pe Ion Iliescu `n permanen]\, fostul
angajat al Consiliului Culturii, Florin Velicu, a hot\r`t `n 2005 s\
dea autorului primul interviu:
„Florin Velicu: A doua zi m-am dus la serviciu [i, l-a serviciu...

Era clar c\ trebuie s\ se `nt`mple ceva cu Ceau[escu. La serviciu,
prima m\sur\ care s-a luat a fost c\ fosta pre[edint\ a ministerului
a `ncuiat u[ile.
AMS: Cine? Suzana G`dea?
FV: Da, Suzana G`dea.
AMS: U[ile de la intrare.
FV: Da, u[ile de la intrare. Pentru ca nimeni s\ nu poat\ s\ ias\,

s\ intre, s\ nu [tiu ce. Era un [ir de [edin]e pe acolo, la care
bine`n]eles c\ noi, care eram simpli salaria]i [i nici `n structura de
partid – n-am fost `n via]a mea secretar de partid sau lider de sindi-
cat m\car –, n-am participat. Noi st\team cu colegii [i din c`nd `n
c`nd mai aflam ce se petrece `n pia]\ (pe bulevard, n.a.), pentru c\,
r\spunz`nd de biblioteci, mai aveam prieteni pe la anticariate,
libr\rii... Sunam eu [i mi se spunea: «P\i, acum se strig\ Corneliu
M\nescu, se strig\ nu [tiu ce...»
AMS: B`rl\deanu, Mazilu...
FV: Ei, pe fondul \sta, cred c\ era..., dar s\ nu m\ `ntreba]i ore,
pentru c\ la vremea respectiv\ nu aveam obiceiul s\ m\ uit la ceas.
La un moment dat, c`nd am `n]eles de la prietenii mei de la libr\rie,
de la anticariat, c\ Ceau[escu e dus, s\ zic a[a – asta nu `nseamn\
c\ era plecat cu elicopterul, nu aveam informa]ia asta –, mi-a venit
brusc ideea s\ iau leg\tura cu Iliescu. L-am sunat pe Iliescu. {i
colegii m\ `mpingeau. Ei [tiau leg\tura noastr\...
AMS: Pe ce l-a]i sunat?
FV: {i pe interior, [i pe direct. «Ia leg\tura cu el – m\ `ndem-
nau colegii –, pentru c\ tu ai fost cu el», nu [tiu ce... Era un lucru
care se [tia `n Direc]ia mea. Iliescu nu r\spundea la telefon.
AMS: Cum se numea Direc]ia?
FV: Direc]ia culturii de mas\. Avea `n subordine case de cul-
tur\, biblioteci... Ner\spunz`nd nici pe unul, nici pe altul, l-am
sunat acas\. Aveam num\rul lui de acas\, rela]ia era foarte bun\, [i
am vorbit cu doamna Nina, care era so]ia lui. Mi-a spus c\ «Ionel
poate s\ dea telefon, dar nu poate s\ primeasc\, dar este sus `n
birou». ~n contextul \sta, am ie[it din birou, pe hol m-am `nt`lnit cu
directorul meu, care era un fost secretar de partid de la Olt, c\ruia
i-am spus: «Dom’ne, eu dispar [i plec cu Iliescu, orice ar fi [i orice
s-ar `nt`mpla». Spre surpriza mea, mi-a spus: «Succes!» A fost
amuzant\ scena. Am urcat un etaj, v\ da]i seama c\ nu era o proble-
m\, [i am intrat peste Ion Iliescu `n birou, care, spre surprinderea
mea, era foarte relaxat. St\tea de vorb\ – nu [tiu dac\ o s\ gre[esc
acuma, s\ v\ dau o informa]ie fals\ sau nu, pute]i s-o verifica]i –,
discuta cred cu un b\iat despre literatur\. ~l chema Tudor P\cura-

riu, cred c\ era b\iatul lui Francisc P\curariu, scriitorul. Pe fondul
\sta, eu, care eram un tip mai agitat [i mai t`n\r pe vremea aia, m-am
repezit la d`nsul [i i-am spus c\ trebuie f\cut ceva s\ plec\m de
acolo. Nu prea era `nc`ntat de idee, chiar a trebuit s\ m\ reped `n el.
La un moment dat, a sunat la Suzana G`dea. Eu nu am `n]eles de ce
a sunat, dar a `ntrebat-o dac\ e adev\rat c\ Ceau[escu a c\zut. Nu
[tiu ce i-a r\spuns Suzana, c\ v\ da]i seama c\ n-aveam cum s\ aud
ce vorbea ea, auzeam numai ce spunea el. Cert e c\, dup\ ce a
`nchis, Ion Iliescu a spus: «A dracului [mecher\!».
AMS: Din relatarea dvs. este posibil s\ se confirme informa]ia
c\ i-a spus: «Du-te la CC, Ioane, ie[i acum, e momentul t\u».
FV: Nu cred, dup\ reac]ia lui.
AMS: P\i, altfel cum v\ explica]i reac]ia asta: «A naibii [me-
cher\?» Trecuse de partea lui.
FV: Eu l-am auzit pe el. A `ntrebat-o dac\ e adev\rat c\ a plecat
Ceau[escu, nu mai e nici o sc\pare, nu [tiu ce. Nu [tiu ce i-a spus,
dar el a zis: «A naibii [mecher\»
AMS: Dar recunoa[te]i c\ e logic ce spun.
FV: Nu cred c\ asta a fost, pentru c\ Suzana era atunci – din
ce-am aflat dup\ revolu]ie, `n primele zile dup\ revolu]ie, nu
acum, la 15 ani –, era `n birou cu unul Zb`rcea, care era ofi]er de
Securitate, [i ea n-a mai p\r\sit biroul ei. Nu cred c\ puteau s\-i
spun\ lui Iliescu a[a ceva.
AMS: Prezen]a ofi]erului de Securitate acolo nu este un argu-
ment c\ nu-i putea face `ndemnul \sta lui Iliescu. Erau [i ei trecu]i
de cealalt\ parte.
FV: Eu am participat personal la treaba asta [i v\ spun ni[te
lucruri pe care le-am f\cut eu. Prost, bine, cum am putut. Sunt
lucruri bune pe care le-am f\cut, plus lucrurile false care au existat
[i `n via]a mea [i pe care le-am clarificat vizavi de Iliescu [i vizavi
de mine, `n primul r`nd.
AMS: A `nchis telefonul.
FV: A `nchis telefonul. ~n momentul \la m-am repezit eu la el
s\-l mai mobilizez, s\ zic a[a, hai s\ mergem, [i i-am b\gat `n cap o
idee, care dvs. vi se poate p\rea curioas\, dar e logic\. Aveam o

impresie clar\ atunci despre ea: Armata!, c\ era singura solu]ie. I-am
[i spus: «Haide]i s\ mergem la Armat\. Armata pune ordine».
«M\i, n-am cu cine s\ stau de vorb\ la Armat\, pentru c\ nu cu-
nosc pe nimeni – mi-a r\spuns el. Tu cuno[ti pe cineva?» «Nu.»
Am plecat pe sc\ri. A mai venit un tip, care a devenit dup\ 1990
director al Editurii Tehnice, `mi scap\ numele, [i cu b\iatul acela,
cred c\ al lui Francisc P\curariu, [i ì tot repetam aceast\ chestiune,
c\ trebuie vorbit cu Armata. Era clar c\ singura for]\ dintr-o ]ar\
care poate s\ pun\ ordine e Armata, nu? Eu aveam respect pentru
generalii no[tri. Abia dup\ 1989, c`nd i-am cunoscut, poate cu
excep]ia lui St\nculescu, m-am `ngrozit c`t erau de t`mpi]i. N-am
v\zut adun\tur\ de dobitoci mai mare. I-am propus s\ d\m telefon
pe scurt, c`nd m-a `ntrebat el [i a v\zut c\ nu cuno[team pe nimeni,
s\ d\m telefon pe scurt de la Tamara Dobrin. De ce de la Tamara
Dobrin? Pentru c\ [tiam c\ nu este acolo. Ea st\tea pe la CC.
AMS: Ce func]ie avea?
FV: Era vicepre[edint\ [i pe la Cultur\, era [i pre[edinta FDUS,
sau cam a[a ceva. Nu prea venea prin minister. Venea o dat\ pe
s\pt\m`n\ [i st\tea trei ore. Iliescu n-a vrut s\ intre acolo. {i de
acolo ne-am dus la Hegedus. Din acest moment pot s\ v\ clarific ce
or\ era, pentru c\ exact atunci `ncepuse transmisia pe televizor. Nu
[tiu la ce or\ a `nceput...
AMS: 13.00, 13.05.
FV: ~ncepuse transmisia pe televizor. Biroul lui Hegedus era
plin. Plin era, cu tot felul de salaria]i, bine`n]eles. Se uitau la televi-
zor. Eu `l cuno[team pe Hegedus, lucr`nd `n aceea[i institu]ie. De
fapt, [i Iliescu `l cuno[tea foarte bine. {i eu i-am zis: «Domnule, f\
leg\tura cu cineva de la Armat\». Zice: «Pot s\-i fac cu Hortopan
sau cu St\nculescu». Mi-a [i explicat Hegedus de ce: cu fiecare din
cei doi lucra la spectacolele omagiale. A sunat la minister. De[i au
trecut 15 ani, [i acum `mi aduc aminte, era num\rul 272 pe scurt.
AMS: 262.
FV: 262, pe scurt. A sunat la minister [i a dat peste St\ncules-
cu. St\nculescu i-a spus, n-am auzit, dar am `n]eles chestia asta de
la el (de la Ion Iliescu, n.a.)... «M\ cheam\ acolo.» St\nculescu i-a

spus s\ vin\ acolo. A fost un moment de genialitate a lui Iliescu,
pe care l-am v\zut uit`ndu-se la televizor.
AMS: C`nd Iliescu vorbea la telefon cu St\nculescu era lume
`n jur?
FV: Da, mult\.
AMS: Cam c`te persoane?
FV: To]i salaria]ii de la Hegedus, 10-15 persoane. Iliescu era
fixat pe televizor...
AMS: ~ncerca]i s\ v\ aduce]i aminte ce-i spunea Iliescu lui
St\nculescu?
FV: «Care e situa]ia?» Lucruri pe undeva generale. «Care-i
situa]ia, ce se `nt`mpl\?» Probabil c\ \la ì d\dea ni[te r\spunsuri,
dar esen]ial era c\ `l chema insistent acolo.
AMS: La MApN.
FV: Da, la Armat\.
AMS: Probabil i-a spus c\ este la conducerea Armatei.
FV: Nu se auzea. Noi auzeam doar ce spune Iliescu, nu ce spune
St\nculescu. {tiu c\ a dat un telefon [i la Televiziune. Dar era fixat pe
ecranul televizorului, era ca un magnet. C`nd a v\zut Televiziunea
deschis\, cu tot ce se `nt`mpla acolo, haosul \la... Repet, eu a[ face
aceast\ mi[care de traveling, vizavi de pozi]ia lui din biroul s\u, unde
era foarte pasiv [i discuta relaxat, [i pozi]ia electrizant\, c`nd a v\zut
ce se `nt`mpl\ la Televiziune. Eu cred c\ `n momentul \la s-a g`ndit c\
pierde trenul. Ceva s-a `nt`mplat cu el, c\ a devenit electrizat. Am ple-
cat de la Hegedus...
AMS: A mai dat [i alte telefoane?
FV: Nu. De aici `ncep `ncurc\turile istoriei [i falsurile. Pentru
c\ foarte mult\ lume a vrut s\ m\ fac\ pe mine... Bine, unii m-au
f\cut [i ofi]er acoperit.
AMS: V\ pot explica eu de ce...
FV: {i eu v\ pot explica de ce cei doi (Gelu Voican Voiculescu
[i Sergiu Nicolaescu, n.a.) m-au f\cut [oferul lui Iliescu. ~n realitate,
n-am plecat eu cu el din Casa Sc`nteii. El a plecat cu ma[ina lui, eu
cu ma[ina mea, `mpreun\ cu o coleg\ de la Hegedus, Marcela Iacob

este numele ei, [i am plecat la el acas\. Eu, dup\ Iliescu...
AMS: O secund\. S\ ne `n]elegem: Iliescu a mai avut cel pu]in
alte dou\ convorbiri telefonice. Vorbe[te cu Suzana G`dea, vorbe[te
cu St\nculescu, vorbe[te la Televiziune, vorbe[te acas\ cu Nina...
FV: Da. De la Hegedus.
AMS: Vorbe[te la Comitetul Central, unde d\ de un revolu]i-
onar pe nume Luca.
FV: De asta nu [tiu eu. Nu cred c\ a mai vorbit cu cineva.
AMS: O recunoa[te Iliescu pe televizor, la prima interven]ie.
FV: Eu `ncerc s\ v\ spun adev\rul [i nu cred c\ e cazul s\ v\
lua]i dup\ el, pentru c\ [i eu l-am ascultat c`nd spunea c\ a cobor`t
cu to]i colaboratorii de la Editura Tehnic\ p`n\ `n curte, [i el cobo-
ra numai cu mine [i cu...
AMS: Nu exist\ dubii asupra existen]ei convorbirii la CC.
FV: Domnule Stoenescu, dec`t s\ v\ mint... N-am surprins
aceast\ scen\. Apoi, era [i importan]a, aten]ia... una era c`nd vorbea
cu St\nculescu la Armat\ [i altceva c`nd vorbea cu un oarecare.
AMS: Important\ ca informa]ie este chestiunea c\ nu avea cum
s\ vorbeasc\ de la telefonul lui, putea doar s\ dea telefon. De asta
s-a dus la Hegedus.
FV: Eu am dat telefon [i pe fix, [i pe interior. De aici a ie[it
aceast\ informa]ie fals\, t`mpit\, c\ i-a cerut voie Suzanei G`dea.
Aia e o t`mpenie pe care Ple[i]\ a scos-o.
AMS: Ca s\ ne `n]elegem: eu abordez acest subiect dintr-o
pozi]ie total depolitizat\ `n raport cu evenimentele la zi. Nu m\
intereseaz\ ce face Iliescu acum, `n ce partid este [i c\ va avea un
congres etc. (La Congresul PSD din zilele de 21 [i 22 aprilie 2005,
Ion Iliescu nu a mai fost ales la conducerea partidului, func]ia fiind
preluat\ de fostul ministru de Externe, Mircea Geoan\, n.a.) Pe
mine m\ intereseaz\ reconstituirea evenimentului istoric.
FV: {i eu la fel. Sunt retras din politic\.
AMS: Bun. A]i plecat cu ma[inile acas\ la el. A intrat `n cas\?
FV: Da.
AMS: Cam c`t a stat?
FV: Pot s\ v\ spun c\ era lume mult\ acolo. El a intrat, spun`nd

c\ vrea s\ vad\ dac\ merge cu el [i so]ia, Nina.
AMS: Cam c`t a stat `n\untru?
FV: Vreo jum\tate de or\.
AMS: Deci a stat `n cas\ cam o jum\tate de or\! El, acest inter-
val, aceast\ intrare [i r\m`nere `n cas\ o jum\tate de or\, o neag\.
FV: Nu are cum. Lumea a[tepta, iar eu la un moment dat m-am
`ntrebat ce se `nt`mpl\, de ce `nt`rzie at`ta, merge sau nu merge
doamna Nina?
AMS: Vorbea la telefon, d\dea ni[te telefoane.
FV: Probabil, probabil. El era foarte preocupat de Televiziune. El
voia s\ ajung\ acolo, nu la Armat\, unde se putea `nt`mpla altceva.
AMS: Prin urmare, s\ punct\m c\ `n mod categoric Ion Iliescu
a stat acas\ o jum\tate de or\.
FV: Categoric! De acolo am plecat, el cu ma[ina nu [tiu cui,
spre Televiziune, eu din nou cu ma[ina mea [i cu Marcela Iacob
`n\untru...“327
Ajuns la Televiziune, Iliescu va spune `n mai multe r`nduri:

„Trebuie s\ lu\m leg\tura cu Ambasada URSS“, ceea ce indic\ sau
un posibil e[ec al primului contact, sau o simpl\ deplasare acas\
pentru a-[i l\sa ma[ina. ~n absen]a adev\rului, sunt singurele
ipoteze logice. Cu excep]ia acestui moment, comportamentul lui
Ion Iliescu nu era acela al unui agent KGB, cum s-a afirmat `n dese
r`nduri. Un agent KGB aflat `n mijlocul unei revolte populare
provocate de agen]ia sa nu pierde vremea la editur\, nu d\ tele-
foane ca s\ se asigure c\ poate pleca, nu se duce acas\ s\ se con-
sulte cu so]ia. Confuzia asupra comportamentului, dar mai ales a
felului `n care s-a implicat `n evenimentele din Bucure[ti, a venit
din imaginea gre[it\, de agent KGB din filmele de ac]iune ameri-
cane, care s-a proiectat asupra persoanei sale. Rolul atribuit de
URSS principalului disident politic al regimului lui Ceau[escu,
a[a cum am mai ar\tat, nu era acela de a se implica `n diversiune,
`n revolta popular\, nici `n tentativele de reorganizare a puterilor
327 Interviu din 17 aprilie 2005, Predeal, în arhiva autorului.

statului, a[a cum s-a `nt`mplat. Planul era ca, dup\ `nl\turarea lui
Ceau[escu [i `nlocuirea acestuia cu un membru al CPEx, Ion
Iliescu s\ preia conducerea unei aripi a partidului comunist, lans`nd
un program perestroikist ca baz\ doctrinar\ a unui nou partid,
socialist-democrat, dup\ modelul lui Gorbaciov. Astfel se asigura
r\m`nerea României `n sfera de influen]\ sovietic\, `n Tratatul de la
Var[ovia [i sub controlul Moscovei `n condi]iile liberaliz\rii Es-
tului comunist. Din cauza rezisten]ei lui Ceau[escu, a nevoii de a
declan[a o diversiune s`ngeroas\, de a provoca o represiune astfel
`nc`t Ceau[escu s\ devin\ odios, iar popula]ia `n sf`r[it s\ se
revolte, scenariul sovietic nu s-a putut `mplini a[a cum a fost
proiectat. Ezit\rile lui Ion Iliescu `[i aveau cauza `n necunoa[terea
sau incertitudinea dac\ s\ intre sau nu `n mijlocul evenimentelor
care se derulau, s\ ias\ `n fa]\ mai devreme, dublate de firea sa pru-
dent\, neinterven]ionist\. Pentru a se asigura asupra mi[c\rilor sale,
pentru a putea fi reperat, Ion Iliescu avea nevoie de un contact cu
Ambasada URSS, de un telefon. Am comentat acest aspect `mpre-
un\ cu Virgil M\gureanu:
„AMS: V\ `ntrerup cu o ipotez\ [i v-o supun aten]iei, mai ales

cu experien]a dvs. Nu crede]i c\ e posibil ca Ion Iliescu s\ fi avut
cu totul alt rol dat de sovietici, [i anume acela de a constitui o
frac]iune reformist\ `n s`nul PCR, cu care s\ construiasc\ apoi un
partid social-democrat perestroikist, cum a fost construit de al]i
oameni ai Moscovei `n celelalte ]\ri socialiste?
Virgil M\gureanu: Acum dvs. v\ referi]i la scenariul schim-
b\rii line, f\r\ conflict?
AMS: ~ntr-adev\r, la asta m\ refer, la scenariul care a
func]ionat `n toate celelalte ]\ri, unde a fost r\sturnat vechiul lider
al partidului, `nlocuit cu un membru prosovietic al Biroului Politic,
dar `n acela[i timp, `n partid, Moscova a creat [i aripa care se
desprinde [i formeaz\ noul partid social-democrat, condus de
adev\ratul succesor desemnat de Moscova, cel care ia puterea prin
alegeri libere. ~n felul acesta se asigura elementul-cheie – legitimi-
tatea. Nu e cazul nostru. Aici Ceau[escu a rezistat, a dat peste cap
varianta transferului de putere sub control sovietic [i a fost nevoie

de interven]ia diversionist\. ~n acel moment Iliescu ie[ea din rolul
lui. Trebuia s\ anun]e, nu crede]i?
VM: Pare verosimil.
AMS: Senza]ia mea este c\ Ion Iliescu a fost nevoit s\ se ames-
tece `n evenimentele care sc\paser\ de sub control, intr`nd `n rol mai
devreme [i mai nesigur. A sim]it nevoia s\ anun]e Ambasada sovie-
tic\ de faptul c\ se implic\ imediat `n ceea ce se `nt`mpla la Televiziu-
ne, `n strad\...
VM: Eu cred c\ dvs. minimaliza]i. Lucrurile au fost mult mai
solid preg\tite. Eu `nsumi, cu zece ani `nainte de a se produce
evenimentul, pe parcursul anilor ’80 – am documente, scrisori pe
care i le-am trimis –, m-am adresat lui [i i-am atras aten]ia asupra
rolului pe care urma s\-l joace la momentul c\derii lui Ceau[escu,
`n conducerea politic\ viitoare a României (...)“328
~n timp ce urca spre studiourile Televiziunii, Ion Iliescu se va `n-

t`lni cu Petre Roman, care tocmai ie[ea dup\ ce citise primul program
politic, av`nd mai mult forma unui apel: „Eu, oricum, decisesem s\
m\ `ntorc aici (`n cl\direa CC, n.a.) Noi, `n momentul c`nd ie[eam –
deci, spre Pangratti – intra pe sc\ri domnul Iliescu. Zice: «Ce faci
aici?» Zic: «Vin din pia]\. Am citit o declara]ie...» Eu am semnat acea
declara]ie cum m-a t\iat pe mine capul: «Frontul Unit\]ii Poporului».
Asta a fost inspira]ia mea! Declara]ia `n sine, m\ rog, merit\ s-o lua]i,
c\ exist\ caseta video. {i mai zice domnul Iliescu: «Dar declara]ie `n
numele cui?» «Am f\cut-o eu [i am semnat: Frontul Unit\]ii Poporu-
lui»“329. Pentru c\ aceast\ `nt`lnire s-a dezvoltat `ntr-un moment
important al revolu]iei, i-am cerut am\nunte lui Petre Roman:
„AMS: L-a]i `nt`lnit pe Iliescu pe sc\ri, `n timp ce pleca]i din

TVR. Pe la ce or\?
Petre Roman: Dup\ ora 14.00.
328 Interviu din data de 23 iulie 2005, în arhiva autorului.

329 Arh. SR, Stenograma nr. 90/8.03.1994, Audiere Petre Roman, p. 10.
AMS: A avut loc dialogul cunoscut... l-a]i informat de declara]ia

citit\ la televizor [i el v-a `ntrebat: «Dar declara]ie `n numele cui?»,
iar dvs. a]i spus: «Am semnat-o cum m-a t\iat capul: Frontul Unit\-
]ii Poporului». A]i intrat cu el `napoi `n cl\dire?
PR: Da, am intrat, dar pentru foarte scurt timp. Atunci Iliescu a
spus c\ este bine s\ mearg\ cineva la Armat\. Nu d\dea ordine, vor-
bea a[a, `n stilul activi[tilor... este bine s\ se duc\ cineva. «Bine, m\
duc eu!» – am spus [i am plecat cu Montanu [i Gelu Voican.“330
~n timp ce diferi]i indivizi se `nghesuiau s\ ajung\ „s\ se vad\

la televizor“, Ion Iliescu apare pe post [i spune urm\toarele lucruri:
„Ion Iliescu: Stima]i tovar\[i, prieteni, cet\]eni, sunt [i eu st\p`nit

de emo]ie ca [i to]i ceilal]i care au vorbit `naintea mea [i ca to]i
cet\]enii acestei ]\ri, care tr\iesc momente excep]ionale. Dinamica
desf\[ur\rii evenimentelor din ultimele zile a fost f\r\ egal. Nimeni
nu se a[tepta ca acest regim care se voia atoatest\p`nitor, atoate[tiutor,
atoatef\c\tor, care nu manifesta luciditatea minim\ necesar\ pentru a
`n]elege momentele de dramatism pe care le tr\ie[te na]iunea român\,
s\ fac\ un semn de rezolvare pe cale normal\, pe cale pa[nic\, prin
`n]elegere, cu cet\]enii ]\rii a problemelor grave cu care se confrunt\
[i economia ]\rii, tensiunea politic\ [i se face `n ultim\ instan]\ vino-
vat de crim\ odioas\... `mpotriva poporului. Vinovatul principal este
Ceau[escu. (Voce din off: „A[a e!“) Acest om f\r\ inim\, f\r\ suflet,
f\r\ creier (Voce din off: „F\r\ ra]iune“)... f\r\ ra]iune...
O voce: ... s\ fie prins [i judecat.
II: ... care nu voia s\ cedeze, un fanatic care st\p`nea cu metode
medievale aceast\ ]ar\ [i a ajuns p`n\ la aceast\ situa]ie dramatic\ de-a
deschide foc, de-a... de-a comanda foc `mpotriva oamenilor acestei
]\ri. {i avea neru[inarea s\ vorbeasc\ `n numele poporului! S\ vor-
beasc\ `n numele ap\r\rii suveranit\]ii [i independen]ei na]ionale!
Cine? El? Care a pus `n pericol soarta acestei ]\ri [i a `mpins `n mizerie
poporul acestei ]\ri. {i, precum vede]i, a fugit, a fugit ca un neru[inat,
2004, p. 172.
c`nd a trebuit s\ dea socoteal\ `n fa]a poporului. Un iresponsabil! Se

fac vinova]i [i al]ii. Va veni vremea judec\]ii limpede, lucide, pe baz\
de judecat\ ordonat\ (`n sensul de ordine, n.a.) Ceea ce ne trebuie... `n
momentul de fa]\ situa]ia este oarecum st\p`nit\. Am vorbit la telefon
acum 20 de minute cu generalul Victor St\nculescu. Se afl\ la MApN,
a dat dispozi]ie, s-au retras trupele care erau dispuse `n ora[ cu dis-
pozi]ie de a trage, a `ntors `napoi o coloan\ de blindate care fusese
ordonat\ s\ vin\ dinspre Pite[ti spre Bucure[ti... (aplauze, bravo!)...
iar... la Sibiu era o situa]ie `ncordat\, unit\]ile Securit\]ii au atacat uni-
tatea militar\... Eu sper, nu [tiu unde se afl\ pentru c\ la Ministerul de
Interne nu mai e nimeni, generalul St\nculescu n-a mai putut s\ intre `n
leg\turi operative cu nimeni din partea MI, probabil c\ [i ei au fugit ca
[i conducerea politic\... Apel\m la unit\]ile Securit\]ii [i la securi[ti, a[a
cum s-a mai f\cut apel de la acest microfon, s\ se trezeasc\ `n acest
ultim ceas... s\ se lepede de aceast\... clic\ ordinar\ de tr\d\tori ai
patriei. |[tia sunt tr\d\torii patriei. Nu Milea pe care l-au ucis... (insi-
nuare c\ l-a ucis Securitatea!, n.a.) Deci, tovar\[i, `n momentul de fa]\
exist\ garan]ii c\ armata se afl\ al\turi de popor. Sper ca acest apel s\
ajung\ la toate unit\]ile din ]ar\, s\ ajung\ [i la unit\]ile Securit\]ii [i la
cei din aparatul Securit\]ii care au fost `mpin[i spre aceast\ crim\
odioas\. Facem `n acela[i timp apel la toat\ popula]ia ]\rii, ca s\ dea
dovad\ de luciditate [i de disciplina social\ necesar\ pentru a pune
ordine. Pentru c\ ne-a `mpins `n haos [i dezordine clica bezmetic\ a lui
Ceau[escu. Poporul nostru trebuie s\ dea dovad\ de maturitate `n aces-
te momente, s\ ne putem reorganiza pe baze democratice. Vom consti-
tui `n cursul acestei zile un comitet al salv\rii na]ionale, care s\
`nceap\ s\ pun\ ordine... (aplauze). Fac apel, acum este trei f\r\ un sfert
(14.45)... ~n jur de ora cinci (17.00), la sediul Comitetului Central s\
vin\ to]i cei responsabili care se pot angaja `n aceast\ oper\ constructiv\
de care trebuie s\ ne apuc\m `nc\ de ast\zi, inclusiv la cei [ase militan]i
ai partidului, care au dat dovad\ de patriotism, care s-au adresat ]\rii,
care au f\cut apel la luciditate [i c\tre Ceau[escu, s-a dovedit incapabil
de a[a ceva, al]i asemenea militan]i care sunt (poate mai bine trebuie
chema]i aici, aici trebuie s\... aici... – spune cineva), la sediul Comite-
tului Central se afl\ reprezentan]ii popula]iei. Am vorbit la telefon cu
cabinetul nr. 1 (r`sete). Nu mai era nici persoana nr. 1, nici secretarul [i
secretariatul acestei persoane. Mi-a r\spuns un tovar\[ Luca, nu [tiu
cine o fi s\racul, mi-a spus c\ el [i al]i c`]iva, care fac parte dintr-un
Comitet Na]ional, sunt acolo. Mi-au cerut s\ m\ prezint. I-am spus cine
sunt, nu m-a cunoscut omul [i n-am putut s\ `nchei un dialog.
Mihai Bujor: O s\ v\ cunoasc\.
II: O s\... deci, trebuie neap\rat s\ ne organiz\m `ntr-un Comitet
de salvare na]ional\. S\ elabor\m un program de ac]iune cu dou\
obiective majore. ~n primul r`nd, m\suri imediate pentru ordine [i
pentru asigurarea desf\[ur\rii vie]ii normale, aprovizionarea popu-
la]iei, transport, tot ce este necesar...“331
~n perspectiv\ istoric\, cuv`ntarea lui Ion Iliescu se prezint\ ast\zi,

la 15 ani de la revolu]ie, ca o interven]ie valoroas\, plin\ de virtu]i, at`t
`n ce prive[te con]inutul, c`t [i `n privin]a formei. Ea marca `n primul
r`nd o diferen]\ perceptibil\ `n valoare [i coeren]\ fa]\ de interven]iile
anterioare, care, cu excep]ia celei a lui Sergiu Nicolaescu, avuseser\ un
caracter mai degrab\ specializat, adresat cu preponderen]\ Armatei
(Voinea, Chi]ac, Militaru). Era interven]ia unui politician, a unui om cu
experien]\, iar lucrul \sta s-a sim]it imediat pe ecran. ~n al doilea r`nd,
Ion Iliescu a fost cel mai categoric [i dur `n privin]a regimului [i a lui
Ceau[escu. El a lansat atunci un atac violent la adresa conducerii supe-
rioare a partidului pe care a acuzat-o de crim\ odioas\, ceea ce cores-
pundea perfect adev\rului, [i f\c`nd-o totodat\ direct [i f\r\ echivoc
responsabil\. Apoi l-a indicat ca vinovat pe Ceau[escu, f\c`ndu-i [i un
portret precis: „Om f\r\ inim\, f\r\ suflet, f\r\ creier, f\r\ ra]iune... un
fanatic care st\p`nea cu metode medievale aceast\ ]ar\“. Cu excep]ia
strig\tului lui Petre Roman din balconul CC – „moartea dictaturii lui
Ceau[escu“ – nimeni nu avusese curajul s\-l atace at`t de dur pe Cea-
u[escu, pentru c\ oamenii `nc\ se temeau, nu [tiau unde se afl\, `n ce
m\sur\ unit\]i militare sau ale Securit\]ii au trecut sau vor trece de
partea lui. Ion Iliescu avea avantajul c\ la acea or\ [tia din sursa cea mai
autorizat\ c\ Armata a trecut `n `ntregime de partea revoltei populare [i
c\ are o comand\ unic\, `n persoana generalului St\nculescu. Ion
331 Mihai Tatulici, op. cit., pp. 42-43.
Iliescu l-a prezentat inteligent pe Ceau[escu `n cele dou\ ipostaze ale

sale: criminal [i la[, fugind „c`nd a trebuit s\ dea socoteal\ `n fa]a popo-
rului“. El anun]\ apoi convorbirea telefonic\ avut\ cu St\nculescu,
moment important, mai ales pentru c\ venea imediat dup\ interven]ia
agitat\ [i `ngrijor\toare a lui Sergiu Nicolaescu `n leg\tur\ cu situa]ia
comenzii la MApN. ~n acest pasaj apare [i un am\nunt important – si-
tua]ia incert\ a Ministerului de Interne [i preocup\rile lui St\nculescu
de a-l contacta –, am\nunt care ne permite s\ credem c\ dialogul tele-
fonic dintre cei doi a fost mult mai consistent, a atins o serie de subiecte
decisive, care, oricum, au cuplat cele dou\ personalit\]i la problematica
statului din acel moment. Aici nu poate fi vorba de procese revolu-
]ionare, de fenomene sociale sau militante care conduc mi[carea mase-
lor, ci de `n]elegeri `ntre v`rfuri ale organiz\rii politico-militare a
statului, `n sensul gestion\rii puterii. Ele nu au avut un caracter conspi-
rativ – nu avem probe –, ci doar confiden]ial, dar au marcat apropierea
necesar\ `ntre reprezentantul for]ei care declan[ase lovitura de stat mili-
tar\ [i reprezentantul cel mai viabil al alternativei politice din acel mo-
ment. Un moment straniu, `nc\ neexplicat, este acela `n care Ion Iliescu
acuz\ Securitatea c\ l-a asasinat pe generalul Milea, atitudine deloc izo-
lat\, pentru c\ o va repeta [i `n balconul CC, mai t`rziu `n acea zi. Ion
Iliescu nu a explicat niciodat\ de unde a avut aceast\ convingere, iar noi
doar putem presupune c\ i-a fost inspirat\ tot de St\nculescu. Este posi-
bil ca acesta, aflat `n cl\direa CC la momentul dramatic al `mpu[c\rii lui
Milea, s\ fi [tiut mai multe, dar nici el nu a dat am\nunte. ~n spiritul
consistent al interven]iei sale, Ion Iliescu convoac\ o [edin]\ la sediul
CC pentru ora 17.00 la care ì invit\ pe to]i oamenii responsabili,
indic`nd deja pe o parte dintre ei – autorii Scrisorii celor [ase. E greu s\
ne d\m seama acum dac\ se referea `n general, la oameni responsabili,
maturi [i lucizi, sau la activi[ti ai partidului care se opuseser\ regimului
Ceau[escu. Leg\tura imediat\ cu autorii Scrisorii celor [ase indic\ mai
degrab\ a doua variant\. Ea nu este criticabil\, pentru c\ Ion Iliescu nu
putea propune formarea unei structuri organizatorice de criz\ dec`t din
disiden]i [i activi[ti ai partidului neimplica]i `n represiune [i care aveau
control asupra structurilor centrale [i teritoriale ale partidului. Pentru
g`ndirea lui Ion Iliescu de atunci, pentru dimensiunea ideologic\ real\
a revoltei populare de la acea or\ – limitat anticeau[ist\ – [i pentru

situa]ia real\ din strad\, nici nu putem avea preten]ii la mai mult. De alt-
fel, aceast\ impresie este `nt\rit\ [i de ceea ce spune `n continuare
cunoscutul disident: el anun]\ c\ a telefonat la Cabinetul 1, unde a vor-
bit cu „un tovar\[ Luca, nu [tiu cine o fi, s\racul“. Nu putea fi dec`t un
reprezentant al revoltei populare, al poporului pe care `nsu[i Ion Iliescu
`l invoca, un revolu]ionar, mai ales c\ acesta ì comunic\ existen]a unei
forme de organizare, a unui Comitet Na]ional (era vorba de cel propus
de Alexa Visarion). Atitudinea lui Ion Iliescu fa]\ de acea persoan\,
u[or ironic\ [i superioar\, indic\ o distan]\ `ntre „s\racul Luca“, omul
din popor, [i „oamenii responsabili“ ai partidului pe care ì chema la
organizarea unei structuri necesare gestion\rii crizei. Faptul c\ mai
t`rziu au fost coopta]i [i simpli revolu]ionari face parte dintr-o alt\
secven]\ a evenimentelor. Ca anali[ti obiectivi [i deta[a]i de mormanul
acuzelor publicistice, nu-i putem repro[a lui Ion Iliescu nici aceast\ ati-
tudine, dar ea trebuie `nregistrat\ tocmai pentru a nu ne `ndep\rta de
realitatea acelui moment. Mai ales c\ `n continuare viitorul pre[edinte al
]\rii va propune el `nsu[i o form\ de organizare [i o denumire: comitet
al salv\rii na]ionale.
Este un alt punct-cheie al primei sale interven]ii televizate. La
acea or\, Ion Iliescu [tia, de la Europa liber\, c\ la Timi[oara exist\
Frontul Democrat Român, [tia de la televizor prin vocea lui Mircea
Dinescu c\ exist\ [i propunerea Frontului Unit Muncitoresc, pe
sc\rile Televiziunii Petre Roman ì vorbise de Frontul Unit\]ii Po-
porului, iar de la „s\racul Luca“ a aflat c\ exist\ [i un Comitet
Na]ional al Revolu]ionarilor. Avea, a[adar, la dispozi]ie cel pu]in
patru denumiri, dar a ales Comitetul Salv\rii Na]ionale, denumire
aleas\ [i convenit\ `n URSS, la nivel `nalt sovieto-francez.
Cazul „Frontul Salv\rii Na]ionale’’
Am ar\tat `ntr-un alt capitol unde a ap\rut aceast\ denumire,

cum a fost ea folosit\ anterior `n presa francez\ [i de ce confuziile
cu profesorul Melian sunt o diversiune. Organizarea unui Comitet
sau Front al Salv\rii Na]ionale `n România a fost propus\ de
URSS, `n cadrul proiectului de sprijinire a apari]iei unor forma]iuni

perestroikiste `n republicile sovietice [i `n ]\rile satelite, a fost trans-
mis\ mai `ntì grupului militar condus de Nicolae Militaru, apoi [i
fra]ilor Stoica de la Ia[i, care l-au a[ezat drept semn\tur\ pe primul
program politic al revolu]iei. Securitatea a aflat din timp de existen]a
acestei propuneri, a[a cum ar\ta foarte clar colonelul Gheorghe
Ra]iu, [i care este originea sa. Ion Iliescu era la curent cu aceast\
denumire `nainte de revolu]ie. O mai auzise. ~n timpul audierii de la
Comisia senatorial\, colonelul Goran va dezv\lui acest fapt:
„Gheorghe Goran: Ce [tiu despre generalul Militaru, [tiu c\

`ncerca s\ ia contact cu diferite persoane cu func]ii sau mai pu]in cu
func]ii din aparatul de partid, `ntotdeauna din aparatul de partid, [i
chiar au fost c`teva `nt`lniri de-ale domnului Militaru, pe care noi
am `ncercat s\ le control\m [i, mai mult sau mai pu]in, am reu[it.
{i s-a `nt`lnit cu: domnul M\gureanu, cu domnul Iliescu, cu dom-
nul Virgil Ioanid, `n Parcul Tineretului. Din toate aceste `nt`lniri a
rezultat un singur aspect mai important: c\ este nevoie s\ facem
ceva, nu pentru a schimba regimul, ci pentru a face ceva `mpotriva
lui Ceau[escu. Momentul cel mai profund [i mai semnificativ este,
dup\ Scrisoarea celo [ase, `n acest anturaj, care, de fapt, nu s-au
`nt`lnit niciodat\ to]i, doar c`te doi, a[a. S-a pus problema: «Noi ce
facem? C\, dac\ cei [ase au ie[it la Europa liber\ cu scrisoarea
respectiv\, noi o s\ fim mai pu]in cunoscu]i». {i atunci s-a ajuns la
concluzia c\ trebuie s\ fac\ [i ei ceva. Cel care trebuia s\ fac\ [i el
ceva a fost domnul Iliescu. {i domnul Iliescu a spus: «Da, o s\ m\
ocup s\ fac [i eu o scrisoare. Care va fi publicat\ la Europa liber\».
Ideea domnului Militaru a fost ca aceast\ scrisoare s\ fie transmis\
`n numele Frontului Salv\rii Na]ionale. Domnul Iliescu a spus:
«Nu e bine. Mai bine o trimitem ca `n numele Frontului Patriotic
Socialist». Deci, astea au fost convorbirile, discu]iile ca ceva s\ se
fac\. ~n condi]iile acestea s-a hot\r`t – nu [tiu dac\ v-am spus data
trecut\ –, era s\ st\m de vorb\ cu domnul Iliescu [i s\-l temper\m,
s\ nu fac\ aceast\ scrisoare.“332
ghe, p. 26.
Dou\zeci de pagini mai departe, stenograma audierii colonelu-

lui Goran con]ine [i afirma]ia c\ s-a stat de vorb\ cu Ion Iliescu
„dup\ scrisoarea din aprilie“333. Fiind un moment at`t de impor-
tant, am c\utat s\ aflu alte am\nunte, astfel c\ un ofi]er superior al
DSS a confirmat cele declarate de colonelul Goran, preciz`nd `ns\
c\ „doar `ntr-un loc Goran este imprecis: nu s-a stat de vorb\ cu
Iliescu. S-a f\cut altceva, printr-un agent de influen]are, dar care a
fost deconspirat dintr-o prostie, motiv pentru care dup\ decembrie
’89 a fost [i el marginalizat, ca [i comandorul Radu. Iliescu [i-a dat
seama c\ de la acel om se scurg informa]ii“. Unul dintre agen]ii in-
filtra]i de Securitate `n grupul Iliescu a fost generalul George Popa.
Racolat de sovietici la sf`r[itul anilor ’60, generalul Popa va fi „`n-
tors“ de Securitate [i folosit pentru culegerea de informa]ii [i influ-
en]are. Primind misiunea de a-l convinge pe Ion Iliescu s\ renun]e la
ac]iunea convenit\ cu Militaru, el se deconspir\ [i va fi marginalizat.
Prin Decretul-lege nr. 21 din 28 decembrie 1989, el va fi avansat la
gradul de general-locotenent, apoi trecut pe linie moart\.
~n presa postdecembrist\ s-a dezb\tut aprins povestea aceasta a
Frontului Salv\rii Na]ionale anterior revolu]iei [i s-a g\sit p`n\ la
urm\ o explica]ie `ntr-o confuzie cu scrisoarea profesorului Melian
trimis\ postului Europa liber\, realizatorul TV Vartan Arachelian
`ncerc`nd o clarificare. Primul instrument sigur pe care `l avem la
dispozi]ie este cronologia. Aceasta, ajutat\ de informa]iile supli-
mentare prezentate mai sus, ne-ar putea l\muri asupra cazului.
Alexandru Melian a scris un Apel c\tre participan]ii la Congresul al
XIV-lea al PCR la sf`r[itul lunii iulie 1989 [i a fost difuzat „la
sf`r[itul lunii august, `nceputul lunii septembrie“334. Conform li-
derilor UMRL (Uniunea Mondial\ a Românilor Liberi), care au
primit acest mesaj, el a ajuns la Paris `n iunie 1989, nu `n iulie, [i a
fost adus de un t`n\r care a afirmat „c\ a fost trimis de un grup de
persoane ce au alc\tuit acest apel“, „persoane marcante din Partid
[i Securitate ce urm\reau s\-l `mpiedice pe Ceau[escu s\ fie din
333 Ibidem, p. 46.

334 Vartan Arachelian, Revolu]ia [i personajele sale, Ed. Nemira, Bucure[ti,
1998, p. 87.
nou numit la congresul din noiembrie 1989“. Nu pare a fi scrisoarea

lui Melian. T`n\rul a putut fi identificat `n persoana fotbalistului Dan
Mihai Florea din Belgia, care `ns\ ac]ionase `n numele conspira]iei
militare conduse de sovietici. Ion Ra]iu a l\murit aceast\ problem\ `n
Jurnalul s\u:
„Duminic\, 24 decembrie 1989: (...) Danny (Dan Mihai

Florea) `mi telefoneaz\ din Belgia. Am vorbit cu Comandorul? m\
`ntreab\. Nu, i-am r\spuns. Mi-a dat num\rul lui la Bucure[ti. ~l
cheam\ Radu Nicolae. (Este cel care mi-a scris `n aprilie, `n numele
organiza]iei «O». Mi-au cerut sprijin logistic [i de arme pentru
incapacitarea celor viza]i, nu uciderea lor. Se avea `n vedere o lovi-
tur\ de palat. Am temporizat.)
Luni, 25 decembrie 1989: Pe la 04.45 sun\ telefonul. E Radu
Nicolae. ~nc`ntat s\-mi vorbeasc\. Sunt mul]umi]i. ~ntreaga armat\
a fost solidar\ cu poporul. M-a `ntrebat dac\ am citit scrisorile lui.
Cele pe care mi le adusese prietenul Danny, curier special trimis de
mine `n ]ar\ s\ le aduc\.“335
A[adar, nu este vorba de nici un Alexandru Melian. El `[i

atribuie Apelul trimis participan]ilor la Congresul PCR `n numele
FSN. Dan Florea vorbe[te de un grup de persoane din Partid [i
Securitate, iar dup\ revolu]ie Ion Ra]iu afl\ c\ grupul respectiv era
cel militar. Cumva impacientat c\ nu citise [i nici nu [tia pe unde
mai sunt scrisorile comandorului Radu Nicolae, Ion Ra]iu porne[te
s\ le caute, le g\se[te [i constat\ c\ erau semnate `n numele
Frontului Militar Român. Con]inutul lor este dezv\luit tot `n jurnal:
„Luni, 25 decembrie 1989: (...) FMR (Frontul Militar Român,

cu ramifica]ii p`n\ la nivelul companiilor) are numeroase scopuri (mi
se scrie): \ anularea actului de abdicare a regelui, (b) legalizarea par-
tidelor politice, (c) relegalizarea Bisericii Unite, (d) alegeri libere.
Examineaz\, apoi, cum se poate face ac]iunea, mijloacele necesare
335 Ion Ra]iu, În fine, acas\. Note zilnice. Decembrie 1989–Decembrie 1990, Ed.
Univers, Bucure[ti, 1999, p. 28.
lor [i stabilirea unui contact sigur. ~ncheie, cer`ndu-mi s\ transmit

MS regelui «asigurarea stimei [i devotamentului nostru». Radu Ni-
colae `mi trimite, de asemenea, «Scrisoarea CMR adresat\ opiniei
publice române[ti [i interna]ionale».“336
Confuzia vine de la UMRL – alt\ explica]ie logic\ nu poate

exista –, Doru Novacovici sau altcineva de acolo confund`nd
mesajele primite de Ion Ra]iu de la grupul militar aflat sub control
sovietic, `n aprilie 1989, [i semnate Frontul Militar Român, [i
Apelul din iulie 1989, semnat Frontul Salv\rii Na]ionale, venit se
pare de la profesorul Melian. Profesorul Melian trimite propria sa
scrisoare `n iulie, la Europa liber\, printr-o doctori]\. ~n acel
moment, `n lumea emigra]iei române[ti se producea un fenomen de
relativ\ unificare, astfel c\ [i scrisorile profesorului ajungeau `n
acela[i loc, la Uniunea Mondial\ a Românilor Liberi. Cronologia
pe care o propun se sprijin\ pe toate datele ob]inute p`n\ acum:
11 martie 1989 – se citesc la BBC primele fragmente din

Scrisoarea celor [ase.
Aprilie 1989 – au loc `nt`lniri conspirative `ntre membrii grupu-
rilor politic [i militar (FMR) `n care se dezbate situa]ia lor de inferio-
ritate ca urmare a apari]iei Scrisorii celor [ase. Ion Iliescu se
angajeaz\ s\ trimit\ la Europa liber\ o scrisoare. El afirm\ c\ a com-
pus-o [i i-a dat-o lui Virgil M\gureanu, care i-a spus c\ nu a mai
transmis-o.
Aprilie 1989 – Grupul militar, `n primul r`nd Nicolae Militaru,
ajunge la concluzia c\ Ion Iliescu nu are curajul s\ se implice `n
ac]iune [i decide s\ ac]ioneze singur, trimi]`nd scrisorile cu caracter
proregalist [i cu planul unei lovituri de palat lui Ion Ra]iu;
Aprilie 1989 – La UMRL ajunge emisarul comandorului Radu Ni-
colae cu scrisoarea Frontului Militar, o tentativ\ a grupului militar de a
suplini inactivitatea grupului civil; aici este posibil s\ fie o confuzie a
lui Doru Novacovici, dar [tim c\, `n timpul `nt`lnirilor conspirative,
generalul Militaru cerea deja semnarea documentului `n numele FSN.
336 Ibidem, p. 29.

Iulie 1989 – profesorul Alexandru Melian trimite o scrisoare la

Europa liber\, prin intermediul unei doctori]e, [i afirm\ c\ este
autorul Apelului c\tre Congresul PCR; traseul Radu Nicolae – Dan
Florea nu ar fi avut intermediari.
Se pot formula de aici mai multe ipoteze:
1. Documentele ajunse la Ion Ra]iu au apar]inut exclusiv grupu-
lui militar. Documentul FSN este altceva, poate chiar al profesoru-
lui Melian. Comandorul Radu Nicolae trimite un plan de lovitur\
de palat [i o „Scrisoare a CMR adresat\ opiniei publice române[ti
[i interna]ionale“, `n timp ce al doilea document politic este
„Apelul c\tre Congresul al XIV-lea al PCR“.
2. Doru Novacovici face o confuzie `ntre documentele FMR [i
documentul FSN, gre[ind [i luna `n care le-a primit – iunie sau iulie.
3. Exaspera]i de inactivitatea grupului civil [i f\r\ s\ [tie c\ Ion
Iliescu a fost avertizat, grupul militar elaboreaz\ un r`nd de scrisori
[i `l trimite pe acela[i canal spre UMRL.
4. Nicolae Militaru folose[te denumirea FSN sugerat\ de re]eaua
KGB din România, f\r\ s\ [tie de existen]a profesorului Melian.
5. Profesorul Melian face [i el o confuzie `ntre documentul pe
care l-a trimis [i Apelul c\tre Congresul PCR citit la Europa liber\
sau [i-l asum\ pentru a acoperi o leg\tur\ periculoas\.
Dac\ privim cu aten]ie con]inutul programului Frontului Militar

Român, vom observa straneitatea caracterului s\u proregalist [i, cu
totul nea[teptat, atingerea problemei Bisericii Unite! Acestea erau
`ntr-adev\r puncte ale programului UMRL [i de aceea devin foarte
suspecte `n g`ndul unui Militaru sau Radu Nicolae. Ion Ra]iu vorbe[te
de mai multe scrisori, iar dac\ ne reamintim afirma]iile conduc\torilor
Securit\]ii asupra controlului total pe care `l exercitau `n anturajul lui
Ion Ra]iu, avem tot temeiul s\ credem c\ acel canal era dirijat de
Securitate. Securitatea era `n stare s\ formuleze un program pe placul
UMRL, s\ cear\ bani de la Ion Ra]iu [i s\ intre `n posesia lor – aproxi-
mativ 1 milion [i jum\tate de lei. Or, dac\ to]i banii cheltui]i de Ra]iu
cu diferite ac]iuni [i proiecte de r\sturnare a lui Ceau[escu au ajuns la
Securitate, `nseamn\ c\ UMRL era `ntr-adev\r puternic infiltrat\ sau c\
Securitatea se infiltrase bine chiar `n interiorul Frontului Militar Ro-

mân. Aceast\ versiune este confirmat\ de Virgil M\gureanu. ~n timpul
audierii sale la Comisia senatorial\, [eful SRI de la acea dat\ a furnizat
mai multe am\nunte despre acest caz. El afirm\ – sigur, [i din pozi]ia
pe care o avea `n 1994 [i care ì permitea s\ verifice – c\ Radu Nicolae
fusese racolat de Securitate: „Dac\ am pomenit de Radu Nicolae este
ca s\-mi justific ceea ce am spus aici de o tensiune interioar\ a mea.
Omul acesta a f\cut declara]ii publice, `n care `ncerca s\-[i confere o
statur\ de disident, [i el a comis ni[te acte care l-au adus la pu[c\rie `n
toamna lui 1987 [i a sc\pat de acolo, turn`ndu-ne. {i apoi a declarat la
ziar `n 1990 [i ulterior c\, de fapt, Securitatea m\ proteja pe mine, `l
proteja pe actualul pre[edinte [i c\ de aceea el a fost amenin]at c\ dac\
vorbe[te de M\gureanu (probabil „cu“, n.a.) cape]i 15 ani [i, dac\ nu
vorbe[ti, scapi“337. Generalul Vlad nu s-a oprit asupra acestui aspect
pe timpul audierilor sale, dar este perfect posibil ca acel „agent de
influen]are desconspirat printr-o prostie“ s\ fi fost o alt\ persoan\ din
anturajul lui Ion Iliescu. Este `ns\ sigur c\ Securitatea controla toate
mi[c\rile [i actele celor dou\ grupuri conspirative de inspira]ie sovie-
tic\, inclusiv leg\tura stabilit\ cu Ion Ra]iu.
Securitatea a informat mai departe – Vlad pe Ceau[escu –
asupra stadiului avansat `n care se g\sea penetrarea acelor grupuri.
Cercetarea acestui caz a dezv\luit etapele pe care le-a parcurs Secu-
ritatea `n cazul Ion Iliescu, printr-o not\ pus\ la dispozi]ie de o per-
soan\ implicat\ `n opera]iune:
Not\
~n leg\tur\ cu investigarea [i documentarea cazului Ion Iliescu

`n perioada ulterioar\ apari]iei Scrisorii celor [ase, men]ionez c\ au
existat trei etape distincte:
Etapa de fixare. A fost fixat\ activitatea grupului Iliescu, ce
f\cea, `n ce anume consta activitatea [i s-a stabilit c\ se limita la
discu]ii, f\r\ vreun consens ac]ional. A fost descoperit\ ca sigur\
337 Arh. SR, Stenograma nr. 10/27.10.1993, Audiere Virgil M\gureanu, p. 31.
calitatea lui Ion Iliescu de [ef al grupului. S-au documentat clar

inten]iile [i jocul lor, `n sensul `ntocmirii unor apeluri sau proteste
ce urmau a fi transmise `n str\in\tate. Tot `n aceast\ etap\ a fost
documentat\ rela]ia cu KGB-ul ca fiind indubitabil\.
Etapa a doua se poate caracteriza prin ordinul primit de Secu-
ritate de la Nicolae Ceau[escu de a destr\ma grupul. Ac]iunea con-
sta `n a-l determina s\ renun]e la activitate, iar pe unii membri ai
grupului s\ p\r\seasc\ grupul. S-a reu[it, dar cu pre]ul unei decon-
spir\ri grave (om valoros).
Etapa a treia. I s-a raportat lui Nicolae Ceau[escu stadiul ac]iunii
[i acesta a dispus chemarea lui Ion Iliescu la Comitetul Central al
PCR. De[i chemarea sa este cert\, nu de]inem informa]ii asupra per-
soanei cu care a stat de vorb\. Estim\m a fi un membru CPEx.
Din mai multe cazuri se poate desprinde ideea c\ Securitatea

proteja aceste grupuri cu scopul de a-[i asigura propria protec]ie
dup\ c\derea lui Ceau[escu. De asta nu-i aresta [i `l aten]iona pe
Iliescu s\ nu scrie. Asta, adic\ apari]ia public\ a unui text semnat de
Ion Iliescu, `nsemna, exact ca `n cazul Petre Mihai B\canu, obliga]ia
Securit\]ii de a-i dezv\lui lui Ceau[escu stadiul supravegherii, de a-i
raporta cu ce se ocup\ grupurile respective, poate [i leg\tura cu
KGB, poate [i leg\tura cu UMRL, de a-i furniza lui Ceau[escu in-
forma]ii pe baza c\rora Iliescu, Militaru [i ceilal]i s\ fie aresta]i,
pierz`nd un atu foarte important pentru supravie]uirea sa ca institu-
]ie. ~n cazul unei ie[iri la Europa liber\ a lui Ion Iliescu, printr-un
manifest anticeau[ist, Securitatea nu putea risca s\ ascund\ vreo
latur\ a conspira]iei pe care o descoperise [i o controla, pentru c\ alt-
fel devenea ea `ns\[i suspect\. Aceast\ tez\ nu se sus]ine. Securitatea
i-a fost loial\ lui Ceau[escu p`n\ aproape de sf`r[it. Securitatea `l in-
forma pe Ceau[escu asupra grupurilor disidente, iar gradul de
reac]ie a fost o decizie care i-a apar]inut lui. Pe de alt\ parte, este `n
metodologia serviciilor de informa]ii s\ controleze o re]ea [i nu s\ o
distrug\, pentru a cunoa[te toate ramifica]iile ei [i pentru faptul sim-
plu c\, dup\ o distrugere de re]ea, inamicul caut\ s\ construiasc\
alta, iar serviciul de informa]ii respectiv trebuie s-o ia de la cap\t
cu descoperirea, infiltrarea [i tentativa de control.
D`nd la o parte mesajul profesorului Melian, ca fiind o ini]iativ\

independent\ – dac\ nu cumva este inspiratoarea denumirii FSN
pentru sovietici `nc\ din 1982! –, r\m`ne de clarificat sursa denu-
mirii alese de Ion Iliescu `n dup\-amiaza de 22 decembrie. Coman-
dorul Radu Nicolae a explicat `ntr-o emisiune de televiziune: „~n
leg\tur\ cu Frontul Salv\rii Na]ionale. Vreau s\ v\ informez c\ `n
1985, `n luna ianuarie – dup\ 13 ianuarie, c`nd a avut loc `nt`lnirea
dintre Militaru, Radu [i M\gureanu, [i c`nd s-au l\murit anumite
lucruri dintre cele dou\ grupuri – s-a constituit de c\tre Ion Ioni]\
Comitetul Salv\rii Na]ionale, despre care noi nu [tiam nimic (...) ~n
leg\tur\ cu manifestul pe care l-am trimis noi domnului Ra]iu. Este
vorba despre manifestul grupului Militaru, care nu avea nimic co-
mun cu acel t`n\r fotbalist, prin care noi am trimis de trei ori dom-
nului Ra]iu scrisori. Una a fost trimis\ `n iunie, alta `n octombrie [i
ultima pe 13 decembrie, cu manifestul care nu s-a mai citit. Deci, s\
nu se fac\ confuzie `ntre Comitetul Salv\rii Na]ionale, care a luat
na[tere la ini]iativa lui Ioni]\, [i Frontul Salv\rii Na]ionale al dom-
nului profesor“338. Din colaborarea serviciilor secrete sovietice [i
franceze, ca urmare a `n]elegerilor la nivel `nalt, a rezultat decizia
de sprijinire a grupurilor disidente Militaru [i Iliescu, militar [i res-
pectiv politic, sub acoperirea de Comitet al Salv\rii Na]ionale care
trebuia s\ ini]ieze apari]ia unei forma]iuni politice numite Frontul
Salv\rii Na]ionale. Una din modalit\]ile de sprijin a fost tip\rirea
de manifeste cu semn\tura Frontului Salv\rii Na]ionale, introdu-
cerea lor clandestin\ `n ]ar\ [i r\sp`ndirea `n ora[ele unde era pla-
nificat\ provocarea revoltei populare. Astfel au ajuns [i la Ia[i.
Colonelul Ra]iu a confirmat, de exemplu, capturarea unui astfel de
transport: „~n calitatea pe care o aveam, de [ef al Informa]iilor
Interne la Departamentul Securit\]ii Statului, cu dou\ luni `nainte
confiscasem la intrarea `n ]ar\, unde se voiau introduse `n mod clan-
destin, 10 000 de manifeste de m\rimea unei coli de h`rtie, tip\rite pe
h`rtie bleu [i portocalie `n limba român\ – se pare c\ `n Fran]a,
exper]ii au spus c\ pare a fi h`rtie fran]uzeasc\ [i tipar francez – [i
semnate Frontul Salv\rii Na]ionale. Introducerea se `ncerca s\ se
338 Vartan Arachelian, op. cit., p. 95.
fac\ prin Germania Federal\, printr-un autotir care venea din Germa-
nia Federal\. Aceste manifeste anun]au crearea Frontului Salv\rii
Na]ionale ca forma]iune care `[i propune `nlocuirea lui Ceau[escu la
conducerea ]\rii [i a regimului comunist. Cu aproximativ [apte-zece
zile `nainte de revolu]ie, posturile de radio Deutsche Welle, France
International, BBC, Vocea Americii, Europa liber\ anun]au consti-
tuirea unei noi grup\ri de opozi]ie – Frontul Salv\rii Na]ionale –
care `[i propune s\ preia conducerea `n România“339. De la Europa
liber\, fostul director Emil Hurezeanu va r\m`ne cu urm\toarea
impresie: „Eu consider c\ [i scrisorile FSN-ului de atunci – venite `n
cel pu]in trei variante diferite, inclusiv grafice, din mai multe ]\ri, din
mai multe surse, surse care [i-au p\strat riguros anonimatul p`n\
ast\zi – fac parte din aceste opera]iuni de m\suri active ale serviciilor
sovietice [i ale serviciilor române[ti“340. Emil Constantinescu su-
gereaz\ c\ `ntre Ion Iliescu [i profesorul Melian exista o leg\tur\: „~n
1990, dup\ ce fusesem ales prorectorul Universit\]ii, lectorul Melian
de la Facultatea de Filologie, care `l cuno[tea bine pe Iliescu, pentru
c\ lucraser\ `mpreun\ la UASCR [i UTC, mi-a povestit [i mie
despre scrisoarea trimis\ de el [i nu am motive s\ nu-l cred, dar, a[a
cum a ar\tat [i Emil Hurezeanu (vezi citatul de mai sus, n.a.), Europa
liber\ a fost ([i s-a l\sat folosit\) `n acea perioad\ pentru lansarea unor
diversiuni care urm\reau promovarea unor teme sau persoane anti-
Ceau[escu“341. Faptul este confirmat de fostul [ef al unit\]ii anti-
KGB din Securitate: „~n 2 ianuarie 1989, dac\ bine re]in, mare alert\
la Ambasada URSS `ntre cadrele de informa]ii, c\ au primit o scri-
soare din care rezulta c\ e un comitet de salvare. Ei au primit-o `n
31 decembrie 1989 sau 1988. Eu cred c\ `n 1989 (2 ianuarie, n.a.). {i
au pornit to]i la atac, cadrele de informa]ii, trimise imediat“342.
Ac]iunea viza doar r\sturnarea lui Ceau[escu, nu [i a regimului.
339 Ibidem, p. 85.
340 Emil Hurezeanu, Europa liber\ [i revolu]ia în O enigm\ care împline[te [apte
ani. Timi[oara 1989–1996, Funda]ia Academia Civic\, Bucure[ti, 1997, p. 94.
341 Emil Constantinescu, Adev\rul despre România, edi]ie-pilot, Ed. Universalia,
Bucure[ti, 2004, p. 143.
342 Arh. SR, Stenograma nr. 111/12 iunie 1994 (continuare audiere), Audierea ge-
neralului Victor Neculicioiu, p. 3
Cadrele de informa]ii sovietice de la Ambasad\, reprezentan]a

Tratatului de la Var[ovia, reprezentan]a economic\, `ntre care mul]i
basarabeni, n-au reu[it s\ g\seasc\ pe autorii scrisorii. Cu acest prilej, o
parte din cei contacta]i de sovietici, cu scopul de a afla pe autorul ei, au
turnat la Securitate contactele, astfel c\ s-a extins imaginea ac]iunilor
KGB `n România. Securitatea a avut atunci ocazia s\ descopere c`t de
vast\ este re]eaua KGB aici. A fost o opera]ie sovietic\ nereu[it\, o
ratare, una din erorile care se fac `n munca de spionaj, dar [i o `nt\rire a
convingerii c\ Securitatea ì este evident ostil\. Generalul Neculicioiu
mai spune un lucru interesant Comisiei senatoriale: de multe ori con-
ducerea KGB de la Moscova fabrica ea materiale [i documente [i le
trimitea `n România, inclusiv ambasadei sale, pun`nd-o astfel la lucru
f\r\ ca aceasta s\ cunoasc\ originea informa]iei.
Prin urmare, cazul FSN, de fapt al denumirii structurii pe care Ion
Iliescu o anun]a `n dup\-amiaza zilei de 22 decembrie la Televiziune, se
poate sintetiza printr-o leg\tur\ direct\ `ntre ini]iativa sovietico-francez\ [i
grupul militar din România, leg\tur\ cunoscut\ [i de Securitate. De[i Ion
Iliescu nu era mul]umit de aceast\ denumire, generalul Nicolae Militaru a
fost acela care a insistat s\ se p\streze, pentru c\ marca leg\tura cu URSS,
[i a reu[it. ~n momentul victoriei, c`nd Ion Iliescu era preocupat de con-
tactarea Ambasadei URSS, improviza]ii de tip Frontul Unit Muncitoresc
sau Frontul Unit\]ii Poporului nu puteau avea prioritate `n fa]a unei denu-
miri care venea, cum se spune, din ad`nca ilegalitate.
A doua interven]ie la Televiziune

a lui Ion Iliescu
Ambiguit\]ile pe care le-a `ntre]inut Ion Iliescu `n to]i ace[ti ani

au permis nu numai specula]iile presei, ci [i suspiciunile istoricilor
[i anali[tilor politici. Este posibil ca Ion Iliescu s\ considere acele
am\nunte ale traseului s\u din 22 decembrie 1989 ca nesemnifica-
tive, dar pentru istorici ele pot fi foarte importante. Este la fel de
posibil [i plauzibil ca Ion Iliescu s\ nu fi perceput dimensiunea
real\ a prezen]ei lui Victor St\nculescu la conducerea MApN, s\ nu
fi `n]eles pe moment c\ tocmai d\duse o lovitur\ de stat militar\,

dar pentru istoric contactul `ntre principalul disident – disident =
opozant din interiorul partidului – [i autorul unui puci care se deru-
la paralel cu revolta popular\ este de cea mai mare greutate faptic\.
De altfel, `n momentul `n care faci bilan]ul apelurilor sale telefo-
nice din acea dup\-amiaz\, `nainte de a ajunge la Televiziune, po]i
observa c\ a fost foarte activ [i bine informat: `[i sun\ so]ia, sun\ la
MApN, se duce la Suzana G`dea, sun\ la CC pe scurt, dar a sunat [i
la Televiziune, dup\ cum singur recunoa[te: „At`ta doar am cobor`t
p`n\ la Hegedus, la Consiliul Culturii, [i pe telefonul scurt am dat
un telefon la Televiziune, am dat de Petre (Constantin) care mi-a
confirmat cele aflate [i i-am spus c\ m\ `ndrept spre Televi-
ziune“343. S-a `ndreptat spre cas\, unde a fost a[teptat de Mihai
Bujor Sion, Ioana Pavelescu [i de so]ia lui Sergiu Nicolaescu. Bu-
jor Sion nu a plecat de capul lui s\-l aduc\; `n noaptea de 21 de-
cembrie `l ]inuse la curent cu cele ce se `nt`mpl\ `n centru, primind
informa]ii de la Ion Caramitru [i Mircea Dinescu.
~n momentul `n care se `ncheiase prima interven]ie `n direct a
lui Ion Iliescu, pe ecranul televizorului a ap\rut `nscrisul: „La ora
17.00, la CC al PCR“, apoi Mircea Dinescu `l bag\ `n istorie pe
Silviu Brucan. Acesta va fi cel de-al doilea personaj care va rosti
cuv`ntul magic al ]intei spre care trebuia s\ se `ndrepte România:
„Problema principal\ acum este de a asigura trecerea de la dic-
tatur\ la democra]ie... evit`nd dezordinea [i anarhia“344. Ie[ind pe
holul Televiziunii, Ion Iliescu [i Sergiu Nicolaescu au fost sur-
prin[i `ntr-un dialog semnificativ de revolu]ionarul Florin Fili-
poiu: „Dup\ un timp, din Studioul 5 au ie[it: Sergiu Nicolaescu,
I. Iliescu, ofi]erii superiori de MApN [i «generalul». Discutau
aprins. M-am apropiat [i l-am auzit pe Ion Iliescu spun`nd: «Tre-
buie s\ mergem la ambasada sovietic\». Am v\zut negru `n fa]a
ochilor [i m-am repezit url`nd la el: «Ce s\ c\uta]i acolo?» Sergiu
Nicolaescu m-a oprit, iar Ion Iliescu m-a privit uimit [i mi-a spus:
«Tu nu [tii, e[ti prea t`n\r, dar a[a trebuie». Sergiu Nicolaescu a

344 Ibidem, p. 44.
confirmat: «A[a trebuie, tu e[ti prea t`n\r». Grupul s-a dep\rtat“345.

Nu avem nici un motiv s\ credem c\ este o scen\ inventat\. Dup\
alte c`teva interven]ii, `ntre care cea a lui R\zvan Theodorescu, om
de televiziune, s-a deosebit prin calm [i ra]iune, cer`nd protejarea
patrimoniului na]ional, a vorbit din nou Ion Iliescu, introdus `n
emisie de Ion Caramitru:
„Ion Iliescu: Stima]i tovar\[i, concet\]eni, vreau s\ mai spun

c`teva cuvinte `n completare la ceea ce am spus `nainte. Pericolul
cel mai mare care ne pa[te acuma este s\ se declan[eze anarhie.
Deja sunt semnal\ri c\ grupuri de cet\]eni dezordona]i, dezorgani-
za]i devasteaz\ magazine, sparg vitrine. |sta nu-i un semn bun pen-
tru schimbarea, pentru transform\rile care au loc ast\zi `n ]ar\,
trebuie ca poporul s\ ac]ioneze ca o for]\ ordonat\ [i organizat\... s\
se vad\ c\ aici se face ordine. Cu contribu]ia, cu participarea, cu
prezen]a oamenilor muncii, cu participarea activ\ a poporului [i nu a
unor conduc\tori care s-au autointitulat conduc\tori, s-au autointitu-
lat ale[i ai poporului, s-au autointitulat comuni[ti, nu au nimic de-a
face nici cu socialismul, nici cu ideologia... comunismului [tiin]ific...
Au `ntinat numai numele Partidului Comunist Român, au `ntinat
numai memoria celor care [i-au dat via]a pentru cauza socialismului
`n aceast\ ]ar\. Dar noi trebuie s\ ne organiz\m, trebuie s\ asigur\m
desf\[urarea normal\ a lucrurilor. Deci, singurul apel pe care-l fac
`n momentul de fa]\, p`n\ vom fi `n m\sur\ s\ prezent\m un pro-
gram amplu de ac]iuni, ac]iuni care s\ vizeze m\suri imediate, care
`n c`teva zile s\ fac\ ordine `n ]ar\ [i `ntr-o perioad\ imediat\ s\
asigure `mbun\t\]irea vie]ii oamenilor [i desf\[urarea normal\, pe
baze democratice, a vie]ii sociale, ca [i un program de perspectiv\
care s\ ne asigure o dezvoltare a[a cum [i-o dore[te acest popor. S\
intr\m `n r`ndurile civiliza... na]iunilor civilizate ale Europei. Deci,
primul apel pe care vreau s\-l fac, [i rog [i cei care urmeaz\... este
aici reprezentantul Ministerului de Interne. Am discutat cu armata,
vom mai discuta cu organele de ordine..., dar `n primul r`nd cet\]enii
345 Ibidem, p. 197.

s\ se organizeze [i s\ asigure paza bunurilor publice, paza maga-

zinelor, paza tuturor institu]iilor, deci tot ceea ce ]ine de buna
desf\[urare normal\ a activit\]ii noastre. V\ mul]umesc [i vom
continua s\ mai dialog\m `n cursul zilei de azi.“
A doua interven]ie a lui Ion Iliescu a fost determinat\ de infor-

ma]iile care veniser\ ca o avalan[\ `n Televiziune despre haosul din
Capital\ [i apari]ia actelor de jaf [i vandalism. De asemenea, ea
pare influen]at\ de Silviu Brucan, `n primul r`nd prin repetarea
]intei acelei transform\ri, care trebuie s\ fie democra]ia. Interven]ia
lui Brucan a fost scurt\ [i precis\, con]in`nd dou\ idei esen]iale:
trecerea la democra]ie [i ordinea. A doua interven]ie a lui Ion Iliescu
dezvolt\ aceste dou\ idei. El va folosi `ntreaga sa autoritate pentru a
face un apel la ordine, lans`ndu-se apoi `ntr-un adev\rat acces de
furie, pe deplin justificat, `mpotriva fostei conduceri politice, c\reia
i se datora criza `n care c\zuse ]ara. Momentul trebuie legat de acel
pasaj al primei interven]ii `n care `l acuz\ pe Ceau[escu pentru fap-
tul c\ nu a cedat la timp, c\ „nu manifesta luciditatea minim\ nece-
sar\ pentru a `n]elege momentele de dramatism pe care le tr\ie[te
na]iunea român\, s\ fac\ un semn de rezolvare pe cale normal\, pe
cale pa[nic\, prin `n]elegere, cu cet\]enii ]\rii a problemelor grave cu
care se confrunt\ [i economia ]\rii“. ~n viziunea lui Ion Iliescu – [i
viziunea corect\ – at`t represiunea c`t [i haosul declan[ate dup\
fuga lui la[\ i se datorau lui Ceau[escu [i lichelelor din jurul lui.
Din sentimentul de nemul]umire pentru criza pe care trebuia s-o
gestioneze s-a n\scut furia pe liderii regimului Ceau[escu. De aici
[i celebrele fraze: „... s-au autointitulat ale[i ai poporului, s-au autoin-
titulat comuni[ti, nu au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu
ideologia... comunismului [tiin]ific... (voia s\ spun\, dar n-a spus,
„marxist leninist\“, n.a.) Au `ntinat numai numele Partidului
Comunist Român, au `ntinat numai memoria celor care [i-au dat
via]a pentru cauza socialismului `n aceast\ ]ar\“. S-a pus prea mare
pre] pe aceast\ declara]ie. De fapt s-a pus un pre] politic, folosit `n
lupta politic\ pentru a demonstra c\ Ion Iliescu era un perestroikist,
un nostalgic al socialismului ideal, la care visa [i Mihail Gorbaciov.
Acest lucru era de ordinul eviden]ei, nici nu putea fi altfel, la fel

cum a crede c\ Armata ar fi predat puterea unui grup anticomunist,
proamerican sau prooccidental [i ar fi introdus monarhia sau un re-
gim democratic, cu o Justi]ie independent\ care s\ o judece pentru
represiune, este de ordinul fanteziei. Petre Roman, care avusese mai
multe discu]ii cu el `nainte de revolu]ie, ì face un portret exact:
„Credea atunci [i a continuat mult\ vreme s\ cread\, mai mult sau
mai pu]in f\]i[, c\ regimul trebuie salvat, `nl\tur`ndu-i doar excese-
le [i disfunc]iile, f\c`nd s\ `nceteze mascarada lui grotesc\. Cel pe
care duhul popular l-a poreclit Ivan Ilici n-a fost niciodat\ altceva
dec`t un perestroikist `nt`rziat“346. L-am rugat pe Petre Roman
s\-mi explice sursa acestei convingeri: „~n discu]iile avute cu Ion
Iliescu `nainte de revolu]ie, el spunea destul de des: «C`te lucruri
bune s-ar putea face `n ]ara asta dac\ n-ar fi Ceau[escu! C`t a stricat
omul \sta!» Deci, `n discu]iile anterioare, Iliescu r\m\sese clar pe o
pozi]ie c\ trebuie f\cut\ o strategie pe structura aia, care exista
atunci“. Chiar [i b\tr`nii supravie]uitori ai PN} acceptau c\ „noua
conducere trebuia recrutat\ tot din vechile structuri ca s\ poat\ fi
acceptat\ de aparatul de stat [i partid care de]inea puterea `n `ntrea-
ga ]ar\“ [i „`n tot cazul, at`t grupul nostru, c`t [i opinia public\ `n
general considera ca normal\ aceast\ evolu]ie a evenimentelor,
deoarece nu exista pentru moment o alt\ solu]ie mai bun\, pentru a
succede la conducerea ]\rii“347. Faptul c\ presa a ]inut loc mul]i ani
de Opozi]ie, a permis exagerarea politic\, nerealist\ a importan]ei
cuvintelor lui Ion Iliescu. Dreapt\ politic\ nu mai exista de mult, iar
cei c`]iva legionari care supravie]uiser\ erau [i ei foarte b\tr`ni. Mai
important a fost mesajul s\u pentru ordine [i reorganizare. El era, de
fapt, o reac]ie la fenomenul natural de consumare a revoltei popu-
lare, de epuizare a rolului ei activ [i de transformare `n debandad\,
pericol ce p`nde[te orice revolu]ie. Iliescu `ncerca s\ recupereze
(pentru el) valoarea autentic\ a revoltei, uit`nd `ns\ – nu a fost sin-
gurul – cu ce popor are de-a face, `n ce hal fusese adus.
346 Petre Roman, Libertatea ca datorie, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1994, p. 117.
347 Ion Diaconescu, Dup\ temni]\, Ed. Nemira, Bucure[ti, 2003, p. 208.
Dup\ a doua interven]ie a lui Ion Iliescu, Teodor Brate[ `l va

prezenta pe Alexandru B`rl\deanu, „academicianul... veteran al
mi[c\rii noastre revolu]ionare...“, probabil ca urmare a particip\rii
sale la ac]iunea sovietic\ Scrisoarea celor [ase. Discursul lui B`rl\-
deanu a con]inut o idee principal\, un atac deschis la adresa Parti-
dului Comunist Român, de fapt a conducerii, a activului de partid
care nu se solidarizase cu apelul Scrisorii celor [ase. B`rl\deanu
d\dea glas nemul]umirii sale, dar [i a lui Silviu Brucan, fa]\ de lipsa
de reac]ie a activului de partid `n fa]a tentativelor sovietice de a pro-
duce o schimbare a lui Ceau[escu din interiorul structurii de partid.
El va spune: „Partidul Comunist Român de 20 de ani s-a f\cut inca-
pabil [i inapt s\ guverneze, pentru c\ partidul s-a predat `n mìnile
unui singur tiran (...) Iar acum, dup\ 20 de ani de zile, la v\rsarea
aceasta de s`nge a poporului, partidul s-a dovedit [i nedemn s\ mai
guverneze“. Era teza constituirii unei alternative politice, a[a cum
organizase URSS `n alte state comuniste, pe principiile perestroik\i,
alternativ\ ce nu se conturase din cauza lipsei de ecou a Scrisorii
celor [ase `n r`ndurile partidului, iar acum era nevoit\ s\ fac\ efor-
turi disperate de a se impune `n plin\ criz\ [i cu mor]ii la u[\, la u[a
Comitetului Central. Interven]ia lui Alexandru B`rl\deanu, pentru a
i se putea `n]elege sensul, trebuie cuplat\ cu cea a lui Silviu Brucan.
~n aceste condi]ii, declara]ia anticomunist\ a lui Florin Filipoiu, re-
volu]ionarul de la baricad\, care cerea comisii de anchet\ care s\ in-
vestigheze abuzurile nomenclaturii, `ncetarea spion\rii popula]iei de
c\tre Securitate, numirea de speciali[ti la conducerea ministerelor,
va trece neobservat\ [i uitat\ timp de 15 ani. Din acel moment Tele-
viziunea lucra exclusiv pentru grupul Ion Iliescu.
Mesajele Mili]iei [i ale Securit\]ii
~n urm\toarea jum\tate de or\, cam `ntre 15.15 [i 15.45, pe

ecranul televizorului se vor prezenta mai multe personalit\]i ale
Mili]iei [i Securit\]ii, d`nd garan]ii c\ institu]iile lor au retras spri-
jinul regimului Ceau[escu [i sus]in revolta popular\. Au vorbit
colonelul Ru[i, de la Inspectoratul General al Mili]iei, care a anun]at

c\ „Mili]ia este al\turi de popor“, apoi a spus c\ generalul C`mpeanu,
„care [i-a asumat rolul s\ coordoneze activitatea“, a ordonat trecerea
lucr\torilor ei la misiuni de ordine, `n `n]elegere cu revolu]ionarii.
Dup\ c`teva minute, va vorbi [i generalul C`mpeanu, care s-a prezentat
`n calitatea pe care [i-o asumase atunci c`nd a emis ordinul de trecere a
Mili]iei de partea revoltei populare: „`n prezent la comanda Mili]iei
]\rii“. El a reconfirmat inten]ia de a-[i trimite agen]ii pe strad\ pentru
p\strarea ordinii [i a f\cut apel la popula]ie s\ sprijine acest fapt. Si-
tua]ia din Ministerul de Interne a fost descris\ de generalul Romeo
C`mpeanu `n timpul `ntrevederii din 4 februarie 2004:
„Romeo C`mpeanu: (...) ~n ]ar\ ap\ruser\ probleme. Nu fac refe-

rire numai la Sibiu... Am stat cu telefonul deschis dou\ zile, 21 [i 22.
Mi se comunicau atacuri asupra sediilor, geamuri sparte, dar f\r\ fo-
curi de arm\. La ora 12.03 am primit un telefon de la dispeceratul
Direc]iei V, cu care colaboram, aveam o leg\tur\, fiind vorba de trase-
ele lui Ceau[escu, vizite etc. {i m\ sun\ dispeceratul [i-mi spune:
«Uita]i, acum pleac\ Ceau[escu, zboar\ cu elicopterul. Ceau[escu a
plecat». «Cum, dom’ne?– `ntreb, c\ nu `n]elegeam. Care este situa-
]ia?». {i b\iatul `mi r\spunde: «P\i, suntem cam... `n aer».
AMS: E bun\! Revolu]ia a avut multe momente comice.
RC: Eu am considerat atunci c\ am intrat `n situa]ie deosebit\,
conform regulamentelor. L-am chemat pe [eful de cabinet...
AMS: Sta]i pu]in! Ordinul IGM [i convorbirile cu generalul
Vlad s-au petrecut `nainte de plecarea lui Ceau[escu?
RC: Ore `nainte! Cel pu]in dou\ ore.
AMS: Ceau[escu era `nc\ [eful statului! Da, continua]i cu
situa]ia deosebit\.
RC: L-am chemat pe [eful de cabinet [i i-am ordonat: «Con-
voac\ Consiliul Militar». Exista a[a ceva [i la Ministerul de Interne.
Lipseau vreo doi-trei, plus vreo al]i doi-trei care erau `n provincie. ~n
circa 15 minute au `nceput s\ apar\ cei mai importan]i comandan]i,
iar unde comandantul lipsea, au venit loc]iitorii. A venit atunci Pitu-
lescu. Ro[iu, [eful Judiciarului, era plecat. {i le-am spus: «M\i
b\ie]i, Ceau[escu a plecat, nimeni nu [tie unde, am c\utat s\ iau

leg\tura cu tovar\[ii din conducere [i nu am g\sit pe absolut ni-
meni». G\sisem doar pe Rogojanu, de la cabinetul generalului
Vlad. Zic: «Eu am dat telefoane ca s\ clarific situa]ia [i nu am cu
cine m\ sf\tui. Ce p\rere ave]i?». Am cerut s\-i ascult pe fiecare `n
parte. Decizia asta a avut o foarte mare importan]\ [i pentru mine,
[i pentru ei. Deci, `ntreb: «Ce crede]i c\ ar trebui s\ facem?». {i
atunci, primul care a luat cuv`ntul a fost colonelul Ru[i, care a
spus: «Tovar\[e general, `n primul r`nd eu zic s\ da]i tabloul \la
jos», [i-mi arat\ tabloul cu Ceau[escu din spatele meu.
AMS: Acum r`d, dar cred c\ atunci nu v\ ardea de r`s.
RC: «M\i b\iete, ì spun, asta este cea mai simpl\ chestiune pe
care o putem face. Ce mama dracului facem dup\ aia? Sunt alte
chestiuni mai grave.» Cum vorbeam a[a, exact `n acel moment
apare pe televizor Ion Caramitru, cu Dinescu, cu ceilal]i [i Ion
Caramitru ne cere s\ trecem de partea lui!!! Hait! Atunci colegii au
hot\r`t s\ ader\m la evenimente [i s-a hot\r`t ca eu s\ merg la TV [i
s\ transmit punctul de vedere al Consiliului Militar al MI. La Tele-
viziune lucrurile o luaser\ repede razna, era dezordine [i ne b\gau
`n cine [tie ce belea. Nu se folosea cuv`ntul revolu]ie (`ntre noi,
n.a.), nici discu]ie de a[a ceva. Era o situa]ie special\, o manifes-
ta]ie a muncitorilor. ~l iau pe Ru[i, c\ era cel mai cunoscut, iar `n
curte s-a urcat [i Suceav\ `n ma[in\. Bulevardul era o mas\ de oa-
meni, nu se putea trece, a[a c\ am ocolit [i ne-am dat jos la Pia]a
Aviatorilor. Am intrat `n lume, c`]iva ne-au primit cu «huo», dar
majoritatea a `nceput s\ scandeze: «Mili]ia e cu noi!» Eu eram
civil, Suceav\ era `n uniform\. Am spus unde vrem s\ mergem [i
imediat s-a f\cut c\rare, p`n\ am ajuns la carul de reportaj care era `n
curte, sub pasarel\. Am vrut s\ ne urc\m pe el, dar mul]imea ne-a
cerut s\ urc\m la studioul 5 sau 4, nu mai re]in bine. Pe culoar m-am
`nt`lnit cu Sergiu Nicolaescu, ne [tiam: «Bine c-a]i venit, tovar\[e
general. M\ bucur c\ a]i venit». Caramitru intervine [i `mpreun\ ne
preg\tim s\ intr\m. ~n spatele meu, cineva i-a rupt un epolet lui
Suceav\ [i era [i cu capul descoperit. I-au aruncat cascheta. Bun,
m\ opresc [i ì `ntreb: «Ce dori]i s\ spun? Scrie]i-mi dvs. ce dori]i
s\ spun, c\ m-a]i chemat s\ dau o declara]ie». Era acolo un redactor

pe care `l chema Enache. Caramitru dicta [i Enache scria.
Generalul C`mpeanu scoate trei cartona[e, tip carte de vizit\

mai mare, pe care este scris de Enache textul original dictat de
Caramitru. Con]inutul lui este urm\torul:
«C\tre Mili]ia din `ntreaga ]ar\: To]i lucr\torii Mili]iei ve]i

purta banderol\ tricolor\ pe m`na st`ng\. Din acest moment am
primit sarcina s\ preiau comanda Mili]iei. V\ ordon s\ continua]i
serviciul de ordine, s\ asigura]i protec]ia cet\]enilor din partea Ca-
pitalei. Prin posturile de radio s\ primim informa]ii la IGM de orice
mi[care a vreunei unit\]i militare.»
RC: Mi-am dat seama c\ nu prea [tiau ce s\ cear\. M-am `ndoit

c\ acest Caramitru, pe care eu `l [tiam doar ca actor, are puterea s\ m\
numeasc\ la conducerea Mili]iei. Mai era [i chestia aia prin care Mili-
]ia s\ verifice unit\]ile militare ale Armatei! Erau `n afara realit\]ii,
dar, pe de alt\ parte, era [i de `n]eles. Oamenii aceia din TV mureau
de fric\. (La Televiziune a vorbit mai `ntì colonelul Ru[i, `n dou\
r`nduri, apoi, dup\ generalul Gu[\ a vorbit generalul C`mpeanu.) Am
vorbit din studioul 5, ne-am pupat, ne-am `mbr\]i[at [i am plecat cu
acel Enache, cu ma[ina lui, `napoi la Inspectorat.“
A luat cuv`ntul apoi locotenent-colonelul inginer Gheorghe Stan,

ca venind din partea Securit\]ii. El chiar va pronun]a clar pozi]ia `n
care se afla acolo: „reprezint Securitatea statului [i doresc s\ m\
adresez colegilor mei, care `n acest moment precis se uit\ cu mult\
aten]ie pentru c\ eu am fost trimis aicea de o... de una dintre cele
mai importante direc]ii din Departamentul Securit\]ii Statului“348.
Cu o voce t\r\g\nat\, improprie atmosferei de acolo, locotenent-co-
lonelul Stan, loc]iitor al [efului Direc]iei II, va da asigur\ri c\
Securitatea statului a trecut de partea cet\]enilor [i va lansa un apel
explicit c\tre to]i colegii s\i s\ depun\ armele „pentru c\ poporul

român asta a[teapt\ de la voi“. A `ncercat apoi, `ns\ incoerent [i

st`ngaci, s\ arate stupefac]ia celor 120 de ingineri din unitatea sa la
apari]ia televizat\ a lui Ceau[escu din 20 decembrie c`nd „ne a[tep-
tam s\-[i dea demisia, ne a[teptam s\-[i dea demisia, (noi) o unitate
`ntreag\...“ Interven]ia sa a fost punctat\ de cea a colegului s\u, colo-
nelul Ion Ionescu, care, ceva mai violent [i pornit `mpotriva lui Cea-
u[escu, a strigat: „(poporul) n-are pìne, n-are lumin\..., n-are c\ldur\
[i el mergea [i el [tia..., [tia tot ce p\]e[te poporul, [tia toate sufe-
rin]ele poporului...“ Gheorghe Stan nu vorbea `n numele Securit\]ii,
nu-l autorizase nimeni, [i se afla acolo `n calitate de vecin [i apropiat
al generalului Militaru. ~ns\ milioanele de oameni care priveau scena
nu cuno[teau aceste am\nunte.
Momentul este important pentru istoria acestei tragedii care a
fost revolu]ia român\, a tragediei ca pre] al libert\]ii, pentru c\ el
`nregistreaz\ `n jurul orei 15.45 anun]ul clar, explicit, intern [i inter-
na]ional, de solidaritate a ministerelor de for]\ [i al serviciului de
informa]ii al ]\rii cu revolta popular\.
La acea or\ Armata, Ministerul de Interne `n general [i Secu-

ritatea `n particular d\duser\ declara]ii transparente de adezi-
une la r\sturnarea lui Ceau[escu. Acest lucru s-a uitat, `n
avalan[a de diversiuni care a urmat cu scopul de a crea un
r\zboi civil `ntre Armat\ [i Securitate. Cineva, care nu se a[tepta
la aceast\ atitudine, avea absolut\ nevoie s\ [tearg\ urmele.
Mai exista [i o convorbire telefonic\ secret\ la acea or\, `ntre Ion

Iliescu [i colonelul Gheorghe Ra]iu, comandantul Direc]iei I. Gheor-
ghe Ra]iu arat\ c\ a telefonat dup\ ora 13.30 [i a dat la telefon de Ion
Iliescu: „De la cel\lalt cap\t al firului mi s-a r\spuns: «Aici Ion Ilies-
cu, v\ ascult». {tiam cine este Ion Iliescu [i atitudinea sa disident\,
pentru care, `n ultimii ani fusese supus unui regim de persecu]ie, `ntre
care [i acela de a fi dat `n urm\rirea organelor de Securitate. De aceea
`l consideram primul posibil conduc\tor care s\ introduc\ reforma at`t
de necesar\ `n via]a [i activitatea Partidului [i Statului. Cu `ncrederea
cuvenit\, i-am explicat c\ vorbesc `n numele comandan]ilor
unit\]ilor de Securitate intern\, c\ am trecut de partea revolu]iei, c\

am f\cut jonc]iunea cu grupuri ale revolu]ionarilor, dar c\, `n lipsa
ministrului [i a adjunc]ilor s\i, dorim s\ se [tie adev\rul [i s\ ni se
dea instruc]iuni `n leg\tur\ cu ceea ce avem de f\cut, cum s\ ac]io-
n\m. Ion Iliescu mi-a p\rut sincer impresionat, afl`nd c\ [i unit\]ile
de Securitate sunt de partea revolu]iei. Cu un entuziasm deosebit
m-a `ntrebat dac\-l cunosc pe generalul Victor St\nculescu. I-am
r\spuns afirmativ. Ion Iliescu a continuat: «Trebuie s\ suni la tele-
fonul 262, la cabinetul ministrului Ap\r\rii [i s\-i spui c\ ai vorbit
cu mine. S\ dea dispozi]ie s\ fii primit `n minister. Apoi, depla-
seaz\-te urgent acolo. Voi veni [i eu. Trebuie s\ form\m un Co-
mandament militar unic care s\ asigure restabilirea ordinii [i un
organism, care s\-[i asume, `n mod provizoriu, preluarea condu-
cerii treburilor Statului, `n condi]iile `n care vechile structuri statale
ceau[iste au fost desfiin]ate». Am spus c\ am `n]eles [i c\ `n 30 de
minute voi fi la Ministerul Ap\r\rii Na]ionale. A urmat apoi con-
vorbirea cu generalul Victor St\nculescu. Am avut [ansa s\-l g\sesc
imediat, deoarece el a r\spuns la telefonul din cabinetul ministrului
Ap\r\rii. Am perfectat primirea mea la minister“349. Colonelul Ra-
]iu plaseaz\ aceast\ convorbire telefonic\ `n leg\tur\ cu sediul CC,
`n sensul c\ operatorul telefonic i-a comunicat c\ ì face leg\tura
acolo. Dup\ con]inutul convorbirii, aceasta s-a dus fie din cl\direa
Casei Sc`nteii – ca s\ poat\ fi la ora 13.30 –, dup\ ce Iliescu vor-
bise cu St\nculescu, fie de la Televiziune, cu pu]in timp `nainte s\
plece la MApN. ~n aceea[i manier\ de a nega [i apoi recunoa[te –
este posibil omene[te [i s\ uite –, Ion Iliescu mi-a confirmat `n tim-
pul `ntrevederii din 2 decembrie 2004 cunoa[terea timpurie de c\tre
el a ata[amentului Securit\]ii fa]\ de revolu]ie:
„AMS: Vede]i deci c\ a]i tot vorbit la telefon din cl\direa Casei
Sc`nteii. Este, a[adar, posibil s\ fi vorbit [i cu colonelul Ra]iu.
Ion Iliescu: Eu pe acest om nu-l [tiam, nici acum nu cred c\-l
[tiu. Am v\zut ce spune aici, sunt fantezii.
1996, p. 205.
AMS: Domnule pre[edinte, nu vede]i c`t de precis este reprodus

dialogul? Chiar crede]i c\ inventeaz\? Nu se poate. Este posibil s\
confunde el locul unde v-a g\sit, dac\ nu este Casa Sc`nteii, este
Televiziunea, pentru c\ i-a]i cerut s\ ia leg\tura cu St\nculescu la
MApN, pe scurt 262, [i s\ v\ a[tepte acolo.
II: N-avea unde s\ m\ sune, eram `n mi[care.
AMS: V-a sunat, pentru c\ Ra]iu nu v\ suna de capul lui. V-a
sunat din ordinul generalului Vlad, v-a g\sit undeva, Vlad l-a pus
s\ v\ sune.
II: P\i cine eram eu, `n ce calitate?
AMS: Domnule pre[edinte, avea]i trei ma[ini de supraveghere.
Cum adic\ cine era]i? Pe mine nu m\ supravegheau trei ma[ini [i
nici nu m-a sunat [eful Direc]iei I a Securit\]ii pentru a-mi spune:
«Tov. Stoenescu, v\ raportez c\ Securitatea a trecut de partea popo-
rului [i a[tept\m ordinele dumneavoastr\».
II (r`de): Hai c\ ai haz!
AMS: Nici nu vreau s\ fiu dramatic. Vreau o discu]ie deschis\.
II: Este adev\rat. Securitatea a trecut atunci de partea popula]iei.
Era o `ntreag\ mi[care de trecere, pentru c\ to]i se sim]eau ap\sa]i de
nenorocitul \la. Abia a[teptau s\ scape de el. {i Securitatea a r\suflat
u[urat\ c`nd a fugit Ceau[escu, l-au abandonat, l-au dat dracului.
AMS: Nu v\ contrazic, a[a a fost, dar asta `nt\re[te veridicitatea
telefonului lui Ra]iu.
II: Nu mai [tiu, m-o fi sunat, nu mai ]in minte.“
Important este c\ Ion Iliescu avea toate informa]iile necesare

pentru a [ti cu convingere c\ Armata [i Securitatea `l abandonaser\
pe Ceau[escu [i, mai mult, c\ trecuser\ de partea lui. De ce Ion
Iliescu? Este chiar a[a greu de r\spuns? {tia cumva Securitatea, `n
particular [eful Direc]iei I, c\ urm\rirea lui Ion Iliescu ca spion sovie-
tic nu se sprijinea pe informa]ii serioase, c\ era doar o obsesie a lui
Ceau[escu? Din toate investiga]iile pe care le-am f\cut, nu am aflat de
vreun contact direct `ntre reziden]a sovietic\ de spionaj [i Ion Iliescu,
ci doar cu agentura (români tr\d\tori, de tip Militaru). Acesta este
[i motivul pentru care, `n documentele Securit\]ii – dac\ le vom
g\si vreodat\ –, este posibil ca Ion Iliescu s\ nu apar\ dec`t ca

leg\tur\ `n dosarul „Corbii“, adic\ `n calitate de persoan\ care avea
leg\turi cu români racola]i de sovietici. Sau – alt\ ipotez\ – s\ fi fost
dorin]a [efilor Securit\]ii de a salva institu]ia at`t de puternic\, `nc`t
s\-l accepte pe omul Moscovei la conducerea provizorie a statului?
Colonelul Ra]iu, `n ciuda aparen]elor de ini]iator, a ac]ionat `n reali-
tate din ordinul generalului Iulian Vlad, `n temeiul ordinului acestu-
ia de a se lua leg\tura cu reprezentan]ii manifestan]ilor. Ra]iu nu va
ezita [i `l va c\uta direct pe Ion Iliescu. De ce? Un cuv`nt anume
folosit pe coperta unei c\r]i a istoricului Cristian Troncot\ ì sup\r\
pe fo[tii lideri ai Securit\]ii: duplicitarii. Eu nu a[ folosi acest
cuv`nt, ci a[ spune c\ a fost un „joc dublu“. Este tipic oric\rui servi-
ciu secret s\ joace pe mai multe c\r]i. ~n cazul nostru era vorba de
via]\ [i de moarte, de salvarea serviciului de informa]ii al ]\rii.
Capitolul XI
MOMENTUL-CHEIE AL REVOLU}IEI
Armata pred\ Puterea lui Ion Iliescu
Motto:
Alex Mihai Stoenescu: Cine avea puterea `n
acel moment, domnule pre[edinte, `n momentul `n
care partidul se dizolvase `n c`teva ore?
Ion Iliescu: Sigur, Armata.
A existat un moment decisiv al revolu]iei, moment care a dat cursul

cunoscut al evenimentelor. El s-a produs aproximativ `ntre orele 16.00
[i 16.30 la Ministerul Ap\r\rii Na]ionale. De la Televiziune, grupul
Iliescu s-a deplasat la MApN.
~ntre timp, mai devreme, generalul Gu[\ hot\r`se s\ plece de la
Timi[oara [i `n avion aflase c\ numele s\u a fost invocat la Televi-
ziune. Prin comunica]iile Marelui Stat Major i se aduce la cuno[tin]\
c\ la televizor a ap\rut generalul Militaru care i-a cerut – lui Gu[\ –
s\ opreasc\ m\celul. Generalul {tefan Gu[\ cere atunci verificarea
informa]iei [i i se raporteaz\ c\ nu se trage nic\ieri. ~n jurul orei
15.00, c`nd aterizeaz\, este `nt`mpinat la aeroport de generalul Rus,
care ì cere s\ mearg\ la Televiziune pentru a se adresa Armatei,
deoarece s-au dat mai multe mesaje de c\tre generali acolo [i trupele
nu mai `n]eleg nimic. Con[tient de pericolul reprezentat de apari]ia
unui general `n rezerv\, despre care [tia c\ este agent sovietic, gene-
ralul Gu[\ se deplaseaz\ direct la Televiziune. Conform unei surse
din MStM, Gu[\ a vorbit [i cu St\nculescu, acesta cer`ndu-i s\ vin\
la MApN, deoarece toate comenzile se afl\ acolo, iar Armata a
raportat din `ntreaga ]ar\ c\ are sub control situa]ia. Gu[\ a refuzat,
hot\r`nd c\ este mai important s\ dea un mesaj public care s\ anuleze
apari]ia lui Militaru [i, mai ales, s\ infirme c\ generalul Milea a fost
un tr\d\tor. ~nc\ de la acea dat\, generalul {tefan Gu[\ b\nuia
implicarea sovietic\ `n evenimente, dar informa]iile primite de la
comandan]ii subunit\]ilor militare din Timi[oara erau vagi [i impre-

cise. A cerut venirea deta[amentului de la Buz\u. Acesta a ajuns,
conform Jurnalului s\u de lupt\ – ora 07.40, din ziua de 18 decem-
brie, dac\ nu este falsificat –, dup\ ce grupurile diversioniste sovi-
etice se retr\seser\ din ora[ [i se deplasaser\ spre alte localit\]i ale
jude]ului [i spre Bucure[ti. Gu[\ va vorbi la Televiziune, adres`n-
du-se Armatei cu ordinul de a se retrage `n caz\rmi. Din cuv`ntarea
sa, pasajul cel mai des citat este „Am reu[it s\ `mpiedic\m un
m\cel `n mas\“, atacat cu ironie sau furie, ne[tiindu-se c\, de fapt,
Gu[\ nu se referea la ziua de 17 decembrie, ci la ordinul primit de
la Elena Ceau[escu, `n ziua de 19 decembrie, de radere a Timi[oa-
rei de pe fa]a p\m`ntului. Pasajul important din interven]ia sa este:
„{colile militare din Sibiu imediat intr\ toate `n caz\rmi. Alte
unit\]i din Sibiu imediat intr\ `n unitate, `n caz\rmi. Nu se trage
absolut nici un foc“350. Acest ordin nu a fost respectat, colonelul
Dragomir continu`nd canonada `mpotriva Inspectoratului MI din
localitate, ordinul de a ataca [i trage fiind `nt\rit de generalul St\n-
culescu. Momentul este semnificativ pentru situa]ia de la comanda
Armatei, unde este clar c\ se executau ordinele lui St\nculescu, nu
ale generalului Gu[\. Ministerul Ap\r\rii nu a dat publicit\]ii con-
]inutul celor trei convorbiri telefonice `ntre St\nculescu [i Dra-
gomir [i nu cunoa[tem forma exact\ a ordinelor primite de la
Bucure[ti. Cert este c\ la Sibiu trupele Armatei au tras `n conti-
nuare, de[i exista ordinul explicit [i public al [efului Marelui Stat
Major. Este unul dintre secretele loviturii de stat militare din acea
zi [i este posibil s\ r\m`n\ a[a, pentru c\ la `nceputul anului 1990 o
serie de documente periculoase ale Armatei au fost distruse sau fal-
sificate. Sibiul `nsemna `n acel moment Nicu Ceau[escu, adic\ per-
spectiva ca succesiunea lui Nicolae Ceau[escu s\ fie asigurat\ de
fiul s\u, fapt ce contravenea `n]elegerii Iliescu–St\nculescu [i situa-
]iei superclare din Bucure[ti [i din restul ]\rii. Nicu Ceau[escu a[-
tepta un elicopter de la Armat\, care n-a mai venit [i nu a mai venit
din ordin. Dup\ ie[irea din emisie, Ion Iliescu `l contacteaz\ din
nou pe St\nculescu. Acesta a recunoscut con]inutul discu]iei:

„Ion Cristoiu: Petre Roman [i Ion Iliescu [tiau c\ puterea era a

dumneavostr\, de au venit la dumneavoastr\ [i nu s-au dus la CC, la
Gu[\ (generalul Gu[\ era la Televiziune la acea or\, n.a.).
Victor A. St\nculescu: Nu, eu le-am garantat s\ vin\ la mine, c\
eu le pot garanta securitatea, le-am spus clar.
Realizator: Foarte interesant\ asta.
Victor A. St\nculescu: Le-am spus: «Veni]i aici, `n MApN
pute]i s\ fi]i proteja]i».“351
~n]elesul acestei informa]ii este dat de convorbirea telefonic\ ante-

rioar\ pe care a provocat-o Ion Iliescu din cl\direa Casei Sc`nteii, la o
or\ la care Ceau[escu fusese evacuat din sediul Puterii, iar generalul
St\nculescu emite ordinul clar de deposedare a lui Ceau[escu, prin
Nota telefonic\ nr. 38. Invita]ia de a veni la MApN pentru a i se asigura
securitatea [i pentru a lucra `n lini[te este o continuare fireasc\ – din
punctul de vedere al loviturii militare – a convorbirii telefonice de la
Casa Sc`nteii. S\ ne `n]elegem clar asupra unui lucru: generalul
St\nculescu nu `l cheam\ la MApN pe primul-ministru D\sc\lescu,
nu-i cheam\ nici pe membrii CPEx, nici pe Verde] [i nici tandemul
Caramitru – Dinescu, reprezentan]ii poporului, ai revoltei populare,
personalit\]i care anun]aser\ formarea unui partid, Frontul Unit
Muncitoresc. De[i are o lung\ discu]ie cu generalul Ilie Ceau[escu, el
nu sus]ine proiectul acestuia de instalare a unui nou guvern, ci `l
aresteaz\. St\nculescu `l cheam\ pe Ion Iliescu, care oficial nu era
dec`t director al Editurii Tehnice. Generalul recunoa[te [i acest fapt:
„Din cei trei, din cele trei p\r]i care se luptau, ì v\zusem acolo, acolo
[i acolo (Televiziune [i CC, n.a.), am zis: \sta e mai sigur. A fost o
alegere...“352 Am avut de a face atunci cu o op]iune personal\ – fie
instinctiv\, fie ca urmare a particip\rii la conspira]ie –, care a pus Ar-
mata `n slujba unui grup ales de generalul Victor Atanasie St\nculescu,
proced`nd astfel [i la predarea Puterii unui factor politic incipient. La
MApN ajunge primul Petre Roman, care se intereseaz\ de situa]ia
351 Historia, loc. cit., p. 15.

352 Ibidem, p. 16.
Armatei, iar Victor St\nculescu ì d\ garan]ii c\ institu]ia militar\ nu

mai sus]ine regimul Ceau[escu.
„AMS: Pe la ce or\ a]i plecat la MApN?

Petre Roman: Cred c\ `n jur, poate `nainte de 15.00. Pe drum ne
`ntrebam: «Ce facem, ne ducem, dar cine suntem noi? Ce suntem
noi?» {i atunci am hot\r`t s\ spun c\ suntem reprezentan]ii revolu]i-
onarilor de la CC. C`nd am ajuns [i am spus asta, ne-au l\sat s\ intr\m.
Adic\, i-au raportat lui St\nculescu [i acesta a dat ordin s\ fim l\sa]i
s\ intr\m. L-am g\sit `n sala din spatele biroului ministrului Ap\r\rii,
mi-a atras aten]ia simplitatea biroului, era un birou mic, [i l-am g\sit
st`nd de vorb\ cu Ilie Ceau[escu. Am strigat: «Cum e posibil...!», iar el
l-a arestat.
AMS: Ce a]i discutat cu St\nculescu?
PR: Foarte pu]in am discutat cu St\nculescu. L-am `ntrebat:
«Este armata al\turi de popor?». «Da – mi-a r\spuns. Am dat ordin,
`n nici un caz Armata nu mai sus]ine regimul. Am dat ordin s\ se
retrag\ `n caz\rmi. dvs. hot\r`]i ce-i de f\cut». Atunci l-am anun]at c\
am venit pentru c\ ne-a cerut acest lucru Iliescu, Iliescu care vorbea
sau vorbise deja la Televiziune.
AMS: A[adar, St\nculescu a avut posibilitatea s\ fac\ o leg\tur\
direct\ `ntre apari]ia dvs. `n numele lui Iliescu la MApN [i apari]ia
acestuia la Televiziune. V-a luat drept mesagerii lui.
PR: Noi ne-am prezentat drept mesagerii celor din pia]\, dar i-am
spus c\ ne-a trimis Iliescu s\ vedem ce face Armata. Atunci am
hot\r`t ca un `mputernicit al revolu]ionarilor s\ r\m`n\ acolo [i a
r\mas Montanu. Eu [i Voican am plecat la TVR.“353
St\nculescu nu-l aresteaz\ sau `ndep\rteaz\ pe Petre Roman, ci `l

prime[te [i ì d\ un raport scurt – sigur neoficial, nu `n terminologia
militar\ –, av`nd `n vedere c\ Roman s-a prezentat [i `n numele lui
Ion Iliescu. St\nculescu chiar va ar\ta, adres`ndu-se generic fostului
grup civil, `n aceea[i emisiune de la la B1TV, c\, dac\ voia, „v\
puneam `n pivni]\ [i v\ ]ineam p`n\ c`nd terminam treaba mea“.

Prin urmare, Ion Iliescu [i grupul s\u pleac\ spre Ministerul

Ap\r\rii. A existat un decalaj `ntre sosirile lor acolo, aceasta f\c`n-
du-se `n dou\ grupuri mai mici, ca urmare a unui accident rutier.
Poveste[te Mihai Montanu: „Pe Eroilor, `nainte de Academia Mili-
tar\, iese un Trabant `n fa]a ma[inii `n care se afla Iliescu [i... acci-
dent. Eu cu [oferul s\rim repede din ma[in\, s\ nu fie vreo provocare,
dar nu era, \la s\racul era [i el z\p\cit. ~n fine, ie[im din clenciul \sta
[i plec\m mai departe [i intr\m la MApN `n biroul ministrului“354.
De aici s-a speculat c\ Iliescu ar fi profitat de ocazie pentru a se duce
la Ambasada sovietic\. Nu corespunde realit\]ii. Petre Roman, ajuns
`nainte, `l `ndep\rteaz\ pe Ilie Ceau[escu, apoi sose[te [i Ion Iliescu.
Generalul St\nculescu `l `nt`mpin\ cu respect [i `l invit\ `n sala de
[edin]e din spatele biroului ministrului: „Nu a venit singur. (Eram)
dou\ persoane care s-au cunoscut, am dat m`na, «ave]i aicea, uita]i `n
spate (...) – pe cine mai ave]i cu dumneavoastr\. Care sunt oamenii
(pe) care ì ave]i? – pute]i s\ intra]i `n spate, ave]i acolo de lucru, tot
ce trebuie [i aicea pute]i s\ [i dormi]i la noapte». Asta, a fost discu-
]ia, pe scurt“355. Martorii oculari ai `nt`lnirii Iliescu – St\nculescu
arat\ c\ lucrurile nu s-au petrecut at`t de jovial [i relaxat cum o pre-
zint\ generalul [i c\ `n acel moment acolo s-a dat un raport militar:
„Gelu Voican Voiculescu: La MApN a ap\rut un tip mic `n f`[,

care era generalul Kostyal, a ap\rut, a `ncercat s\ se lipeasc\.
St\nculescu a dat raportul ca ministru al Ap\r\rii.
AMS: Cum adic\ raportul? A luat pozi]ia de drep]i?
GVV: N-a pocnit c\lcìele... St\nculescu a dat raportul `n fa]a
cabinetului, ne-a ie[it `n `nt`mpinare... eu eram lipit de Iliescu... a luat
pozi]ia de drep]i...
AMS: Avea [apca pe cap, cascheta militar\?
GVV: Avea [apca pe cap, a dus m`na la ea [i a salutat. Postura lui
ilustra dorin]a ca Iliescu s\-l accepe ca ministru al Ap\r\rii. St\ncu-
lescu `l trata pe Iliescu ca deja pre[edinte.“356
355 Historia, loc. cit., p. 20.
La `nt`lnirea decisiv\ de la MApN [tim sigur c\ au fost prezen]i

Ion Iliescu, Petre Roman, Nicolae Militaru, generalul {tefan Gu[\,
Mihai Montanu, Gelu Voican Voiculescu, Ioan Cre]u, Constantin
Isac, Mihai Ispas, Florin Velicu, colonelul Gheorghe Ra]iu, generalul
Ghi]\ (comandantul trupelor de securitate-mili]ie), locotenent-colo-
nelul Gheorghe Stan, adjunctul [efului Direc]iei II. Mihai Montanu
`[i va aminti: „Aici, biroul plin de generali [i c`]iva civili. Ponderea
era cam de 4-5 civili [i restul militari. Ne a[ez\m la o mas\ lung\.
Discu]ii: crearea organului puterii de stat, care s\ preia puterea [i s\
conduc\ activitatea mai departe. Patru-cinci variante de denumire
p`n\ s-a c\zut pe Frontul Salv\rii Na]ionale“357. Din partea Armatei
participau generalii Chi]ac (cel de la Timi[oara, b\nuit de Securitate
a fi `n leg\tur\ cu Nicolae Militaru), Logof\tu (documentat ca agent
sovietic), Dafinescu, Rus (cel care ordonase dobor`rea elicopterului
`n care se afla Nicolae Ceau[escu) [i Eftimescu (adjunctul represiunii
de la Inter, b\nuit ca aflat `n leg\tur\ cu agentura sovietic\).
Generalul Gu[\ a dat mai multe detalii: „Deci, `n biroul ministrului
au intrat domnul Iliescu, Petre Roman, Voiculescu (c`]iva mi-au
r\mas `ntip\ri]i, dar nu to]i). Am intrat, felicit\ri, s-au a[ezat la acea
mas\ de consiliu. Eu, `ntreba]i-m\, c\ v\ spun acum, consideram c\
eram comandantul Armatei. Dup\ lege [eful Marelui Stat Major
automat ia comanda, f\r\ alt\ numire. Atunci m-am a[ezat la mas\.
S-a `ncercat la acel birou... acolo am spus eu c\ trebuie s\ `nchidem
frontierele, [i s-a filmat. Din p\cate nu [tiu unde e, trebuie s\ g\sim
caseta. Deci, `nchiderea frontierelor [i readucerea `napoi la MApN a
gr\nicerilor“358. Colonelul Ra]iu a descris cu destul\ fidelitate acea
prim\ [edin]\ a noii puteri, pe care Armata [i Securitatea (`n absen]a
ministrului secretar de stat, generalul Iulian Vlad) au `nvestit-o prin
finalizarea loviturii de stat militare: „Ion Iliescu a dat m`na cu to]i. De
la `nceput l-am recunoscut ca lider. C`nd a dat m`na cu mine, i-am
reamintit c\ toate unit\]ile Departamentului Securit\]ii Statului sunt
de partea revolu]iei [i c\ a[tept\m ordine (...) Reuniunea a `nceput
357 Arh. SR, Stenograma nr.14/10.XI.1993, Audiere Montanu Mihai, p. 12.
358 Arh. SR, Stenograma nr. 3/21 septembrie 1993, Audierea generalului {tefan
Gu[\, p. 6.
printr-o scurt\ recapitulare a situa]iei f\cut\ de Ion Iliescu. ~n con-

text, el a ar\tat c\ `n ]ar\ se declan[ase o revolt\ popular\ genera-
lizat\, c\ cuplul ceau[ist fugise [i c\, `n consecin]\, organele puterii
[i administra]iei de stat ale vechiului regim fuseser\ dizolvate, c\ se
crease astfel un vid de putere. Eram chema]i s\ constituim un orga-
nism provizoriu, care s\-[i asume misiunea exercit\rii prerogativelor
administra]iei [i puterii de stat. Ulterior, se vor organiza alegeri libere
ale noilor organe ale puterii, care vor organiza noile institu]ii admi-
nistrative“359. ~n continuare s-a discutat denumirea noului organism
de conducere, civilii propun`nd pe r`nd Partidul Poporului, Partidul
Democrat, Partidul Revolu]iei..., dar li s-a argumentat c\ ideea `nlo-
cuirii unui partid cu un alt partid nu este fericit\, ceea ce era o jude-
cat\ `n]eleapt\. Atunci s-a propus Frontul Rena[terii Na]ionale sau
Ac]iunea Democrat\ – România. „Ideea a fost comb\tut\ de Petre
Roman – poveste[te mai departe colonelul Ra]iu. El a spus c\, `ntr-o
situa]ie similar\, cu 200 de ani `n urm\, `n Fran]a, revolu]ionarii au
denumit acest organism provizoriu Frontul Salv\rii Na]ionale. Am
ridicat m`na pentru a m\ face ascultat [i am sus]inut aceast\ ultim\
propunere. Ion Iliescu, auzind sus]inerea mea, `nainte de a se face noi
obiec]iuni, a aprobat propunerea lui Petre Roman“360. Putem pre-
supune c\ discu]iile nu s-au purtat cu lini[tea [i coeren]a, ilustrate de
textul colonelului Ra]iu [i c\ problemele au fost puse, iar deciziile
luate `ntr-o anumit\ atmosfer\ de precipitare. Aici probabil c\ Gelu
Voican Voiculescu are dreptate: „Eu am fost acolo, dar cred c\ eram
cel mai ame]it dintre to]i, pentru c\, dup\ prima apari]ie la TV a lui
Iliescu, unde l-am [i v\zut `ntìa oar\, aceasta era prima situa]ie
concret\ la care asistam. Pe de o parte eram speriat, pe de alt\ parte
eram [i foarte atent. Memoria mea despre acea `mprejurare este
mult mai... Ra]iu ì d\ o coeren]\ care nu a fost. Tot ce spune el este
adev\rat, dar eu cred c\ lucrurile acestea nu au dep\[it 20 de
minute“. Nici decizia de a numi noul organ de conducere Frontul
Salv\rii Na]ionale nu a fost stabilit\ [i convenit\, la `ntrunirea de la
359 Gheorghe Ra]iu, op. cit., p. 207.

360 Ibidem, p. 208.
CC continu`nd dezbaterile asupra denumirii. R\m`ne `ns\ de

ne`n]eles cum [eful Direc]iei I a Securit\]ii, care depistase introduc-
erea frauduloas\ `n România a manifestelor franceze cu Frontul
Salv\rii Na]ionale, cum ofi]erul care fusese informat despre mani-
festul sovietic semnat FSN de la Ia[i sus]inea denumirea unei
forma]iuni politice conspirative alese de mini[trii de externe sovie-
tic [i francez `n 1987, `n URSS!? Comportamentul colonelului
Ra]iu este foarte ciudat. Informa]ia despre propunerea lui Petre
Roman nu este tocmai precis\, acesta f\c`nd referire la Comité de
salut public, creat la 6 aprilie 1793 `n timpul Revolu]iei Franceze.
Iliescu va anun]a atunci c\ se vor `ntoarce la sediul CC, unde,
`ncep`nd cu ora 17.00, va trece la organizarea Consiliului Provi-
zoriu FSN, din care s\ fac\ parte [i opozan]i cunoscu]i ai regimu-
lui. Deciziile acestea s-au luat, `nc\ de la MApN, nu au fost g\site
la CC, cum s-a acreditat prin `nregistr\rile video f\cute acolo.
Totodat\, Ion Iliescu a propus `nfiin]area unui Comandament mili-
tar unic, al c\rui [ef a fost numit generalul {tefan Gu[\. Din acest
motiv, `n loc s\ r\m`n\ la conducerea Armatei, Gu[\ va pleca la CC
`mpreun\ cu Ion Iliescu, la cererea acestuia, convins c\ acolo se
concentreaz\ nucleul noii puteri. Pentru generalul {tefan Gu[\ a
fost o mi[care gre[it\. Din partea Securit\]ii a fost desemnat gene-
ralul Ghi]\, iar din partea Mili]iei, generalul C`mpeanu. De[i
reprezentan]ii Securit\]ii erau deja membri `n Comandamentul mi-
litar unic, Ministerul Ap\r\rii a luat decizia de a `nlocui trupele de
paz\ ale Securit\]ii de la Televiziune [i Radiodifuziune cu trupe ale
Armatei. Nimeni nu ataca aceste institu]ii, iar dovezile de adeziune
ale Securit\]ii erau, putem spune, cov`r[itoare. ~n plus, c`nd spu-
nem Securitate, trebuie s\ `n]elegem cel pu]in dou\ categorii de
militari – ofi]erii de informa]ii [i contrainforma]ii, care nu purtau
arme [i din care mul]i nici nu prea [tiau s\ le foloseasc\, [i trupele
de securitate-mili]ie, for]e `narmate, care, dup\ cum am v\zut,
intraser\ direct `n comandamentul militar unic, prin [eful lor, ge-
neralul Ghi]\. ~nc\ o dat\ ne `ntreb\m de unde a ap\rut diversiunea
cu atacurile Securit\]ii.
Grupul Iliescu s-a `ntors la CC, l\s`ndu-l la MApN ca reprezen-

tant al revolu]ionarilor pe Mihai Montanu.
„Repetabila scen\ a balconului’’
~n istoria României moderne [i contemporane balconul a jucat un

rol surprinz\tor de important. Din balconul Palatului Domnesc au
anun]at revolu]ionarii de la 1848 semnarea Constitu]iunii, pentru ca
`n clipele urm\toare Constitu]iunea s\ fie sf`[iat\ de popor, iar liderii
revolu]iei s\ fug\ [i s\ se ascund\ pe la m\n\stiri. Din balconul
Hotelului Hugues a strigat C.A. Rosetti „Moarte tiranului!“ c\tre
Pia]a goal\ a Palatului Domnesc, `n timp ce Alexandru Ioan Cuza era
arestat [i dus cu tr\sura `n noaptea de 11 februarie 1866. ~n acea pia]\
trebuiau s\ se afle 4 000 de revolu]ionari, dar n-a venit nici unul, ast-
fel c\ strig\tul lui C.A. Rosetti are aspectul unei scene de comic
nebun. Din balconul Palatului Regal a privit Carol I defilarea tru-
pelor `nving\toare `n R\zboiul de Independen]\, care, de fapt, marca
eliberarea de sub ocupa]ia trupelor ruse[ti, `n 1878, atunci c`nd Rusia
nu a mai recunoscut `n]elegerile cu România [i a `ncercat s\ ne ocupe
militar. ~n balconul noului Palat Regal a ap\rut pentru prima oar\
regele Carol al II-lea `mpreun\ cu metresa Elena Lupescu, trezind
furia Armatei `n 1939, fapt care l-a pierdut. Se pare c\ femeia ie[ise
`n capot. ~ntr-un balcon construit special `n Pia]a Unirii au anun]at `n
1940 Ion Antonescu [i Horia Sima `nfiin]area statului na]ional
legionar „ca soarele pe cer“, `n timp ce afar\ ploua moc\ne[te. Din
balconul Teatrului Na]ional au anun]at Radu Gyr, Haig Acterian [i
Marietta Sadova c\ „cine controleaz\ comunica]iile, paralizeaz\
iudeo-masoneria“ `n timpul rebeliunii legionare din 1941, `nfl\c\r`nd
asaltul deta[amentelor verzi, care, intr`nd `n Palatul Telefoanelor, au
`nceput s\ dea telefoane acas\ [i `n provincie la rude, gratuit. Din
balconul Palatului Regal au anun]at Ana Pauker [i Gheorghe Gheor-
ghiu-Dej c\derea Monarhiei, `n 1948, c`nd fiecare dintre ei deja se
g`ndea cum s\-l dea jos pe cel\lalt. Din balconul CC al PCR se va
lansa ca mare personalitate interna]ional\ Nicolae Ceau[escu `n 1968
[i `n acela[i balcon va primi un bolovan `n gur\ la ora 12.00 din ziua

de 22 decembrie 1989. Din acela[i balcon va anun]a Petre Roman
trecerea Puterii `n m`na poporului, pe la 12.30, `n timp ce Puterea era
`n m`na principalei for]e de represiune `nc\ de la ora 10.07, [i `n ace-
la[i balcon va ajunge Ion Iliescu la ora 17.30 din ziua de 22 decem-
brie 1989, `n timp ce so]ia `l ruga prin telefon s\ nu se bage. Balconul
Universit\]ii Bucure[ti va fi deschis de profesorul Emil Constan-
tinescu, ajuns dup\ [ase ani pre[edinte, [i din acela[i balcon a fost
condus spectacolul fenomenului „Pia]a Universit\]ii“, tentativ\
`nt`rziat\ a tineretului [i intelectualit\]ii de a face ce trebuiau s\ fac\
`nainte de c\derea lui Ceau[escu.
Obi[nui]i cu influen]a oriental\ [i cu importurile fanariote de
modele, am crezut mult timp c\ balconul este o anex\ a arhitecturii
]\rilor calde, un spa]iu `n care se ia aer, se `nc\lzesc oasele la soare
sau se prive[te noaptea luna. Apoi, odat\ cu modernizarea dup\
model occidental, am aflat de povestea `ndr\gosti]ilor din Verona,
d`nd astfel balconului o func]ie romantic\. A venit `ns\ emanciparea
politic\ [i odat\ cu ea programul edilitar francez dedicat rela]iei
directe, prin oratorie, `ntre liderii politici [i mase. Balconul era un
accesoriu indispensabil pentru marii vorbitori, pentru revolu]ionari [i
demagogi, plasat sus, cu vizibilitate maxim\, `n timp ce poporul de
jos ascult\, admir\ [i ova]ioneaz\. Timpul a trecut, [i balconul a
devenit un simbol al pozi]iei, al puterii, un loc r`vnit [i c\utat cu
sc\rile de asalt pentru a fi ocupat. Geniul artistic român nu a `nt`rziat
s\-l ipostazieze, dup\ 1989, c`nd deja balconul avea o lung\ istorie:
„Romeo (cu spaim\): O, divin\ noapte! (}`[ne[te jos pe scar\.)

Au venit Capule]ii! (Fuge, B urc\ furtunos pe scar\, ajunge `n bal-
con, se adreseaz\ s\lii.)
B: Tovar\[i!
Corul: F\r\ tovar\[i!
B: Domnilor! Am dobor`t dictatura!
Corul: Ura!
B: Vom instaura democratura!
Corul: Ura!
B: Nu mai vrem s\ fim condu[i de analfabe]i [i neaveni]i! Vom

aduce `n acest balcon numai alfabe]i [i aveni]i!
Corul: {i parveni]i!
B: Pe parveni]i ì vom `mpiedica s\ parvin\. Doar pe aveni]i ì
vom ajuta s\ avin\! (Se aud `mpu[c\turi). Nu trage]i `n balcon!
Corul: Nu rage]i `n balcon! (~mpu[c\turile `nceteaz\.)
B: Vom deschide grani]ele, pungile [i ochii! Vom decreta ziua de
munc\ de cinci minute!
Corul: Un minut! Tic-tac, a trecut!
B: Chenzinele se vor pl\ti din cinsprezece `n cinsprezece minute.
Corul: Ura!“361
L\s`nd pe sc`ndura scenei umorul amar al lui Dumitru Solomon,

nu putem s\ nu constat\m c\ balconul a jucat din nou un rol impor-
tant, de data asta `n revolu]ia din decembrie 1989-mai 1990. Mul]i-
mea din Pia]a Palatului era deja o mul]ime psihologic\, a[a cum o
define[te Le Bon. ~n primul r`nd, con[tientiza fenomenul „golului de
putere“, care produce sentimentul puternic, dorin]a de a-l umple c`t
mai repede cu o solu]ie, un r\spuns, o nou\ ordine. Nu `nt`mpl\tor
primul neologism care a str\b\tut ca un fulger orizontal firmamentul
lumii române[ti abia eliberate a fost implementare, care provine din
verbul a umple. ~n al doilea r`nd, massa a[tepta de prea mult timp.
Trecuser\ cinci ore `n care solu]ia `nt`rzia s\ apar\. Se ceruse la un
moment dat numirea lui Dan Iosif `n conducerea statului, dar acesta,
con[tient de limitele preg\tirii sale politice, dar [i de `mp\r]irea pe
care o produce o revolu]ie `ntre categoriile de participan]i, ì refuz\.
Numele lui Corneliu M\nescu fusese anun]at `n repetate r`nduri, prin
diferite mijloace, dar Corneliu M\nescu nu ap\ruse. Izolat la Chitila,
el nu a fost chemat de nimeni, nici m\car de „ziari[tii“ francezi. La-
vinia Betea a ob]inut de la el un r\spuns edificator: „Au venit mul]i
chitileni, aveau [i steaguri – iat\, se v\d `n fotografiile f\cute atunci
de unul dintre ei. Au venit, ne-am bucurat, iar eu, dup\ manifes-
ta]ia lor, am r\mas singur... Mai t`rziu am aflat c\ `n acea zi lumea
361 Dumitru Solomon, Repetabila scen\ a balconului, Ed. Unitext, 1996, Bucu-
re[ti, pp. 29-30.
strigase-n pia]\ «M\nescu!»“362 Alcoolic `n ultimul stadiu, beat cui

`n orele acela `n care spune c\ era aclamat, mai bine c\ n-a venit. ~n
al treilea r`nd, [i cel mai influent, mul]imea fusese radicalizat\ de res-
pingerea candidaturii lui Ilie Verde], precum [i de faptul c\ `n mij-
locul mul]imii se aflau mul]i tineri [i participan]i la manifesta]ia de la
Inter, din spatele baricadei. Prin represiune, lor li se ar\tase partea
odioas\ a comunismului, pentru c\ acolo nu fusese vorba doar de
Ceau[escu, ci [i de lideri politici [i militari care ac]ionaser\ `n numele
lui. Frica de Securitate [i ura `mpotriva ei, plus b\nuiala c\ aceasta a
ac]ionat ascuns printre manifestan]i, la care nu putem exclude nici
scenele de capturare, de scoatere `n for]\ a unor demonstran]i din
mul]ime, au completat acest tablou al trecerii de la anticeau[ism la
anticomunism. De aceea, `n momentul `n care a ap\rut Ion Iliescu `n
balconul CC [i a pronun]at cuv`ntul „tovar\[i“, psihologia mul]imii
era deja schimbat\. S\-i d\m din nou cuv`ntul lui Alexa Visarion:
„AMS: Scena balconului!

Alexa Visarion: Da, scena balconului. I-am spus domnului Ion
Iliescu c\ lumea a[teapt\ ner\bd\toare s\ ie[im `n balcon, s\ le vor-
bim... ~ntre timp, Televiziunea instalase proiectoare `n pia]\. Probabil
cineva intuise c\ scenele urm\toare vor fi importante [i c\ balconul
trebuie luminat. Am luat microfonul [i am spus: «V\ vorbe[te Ion
Iliescu». Domnul Iliescu a `nceput cu «Stima]i tovar\[i». Ca [i atunci,
demult. Lumea se schimbase... a `nceput s\ huiduie [i s\ fluiere. Ceea
ce `n 1974 era un act de curaj, `n ’89 nu mai era admis. Ion Iliescu a
avut un moment scurt de cump\n\. I-am [optit: «Domnule Iliescu,
domnule Iliescu... Nu asta a[teapt\ lumea...». M-a privit o clip\ cu
un anumit fior de nesiguran]\. A fost un [oc pentru el...
AMS: Huiduielile?
AV: Da. Probabil. {i atunci s-a produs o transformare. Acolo, `n
balconul CC-ului, dar [i `n Pia]\. «F\r\ comuni[ti! F\r\ comuni[ti!»
Totul se desf\[ura cu fascina]ie, surprinz\tor.
AMS: Momentul-cheie al revolu]iei.
362 Lavinia Betea, Convorbiri neterminate, Ed. Polirom, Ia[i, 2001, p. 253.
AV: Moment istoric. Ion Iliescu revine: «Dragi concet\]eni, cla-

nul Ceau[escu a c\zut...» Lumea a `nceput s\ aplaude frenetic. ~n
acel moment m\ uitam la figura lui Ion Iliescu [i mi-am dat seama c`t
de complex\ este realitatea [i cum evenimentele te oblig\ s\ te adap-
tezi lor. A fost momentul lui de transformare, clipa `n care un om
politic `n]elege [i decide, nu f\r\ dificultate, evolu]ia sa. A `n]eles
dimensiunea situa]iei. A spus c\ generalul Milea nu s-a sinucis...
Exist\ acest lucru filmat. A vorbit apoi generalul Gu[\, care a asigurat
popula]ia de sprijinul armatei. Aplauze, scand\ri... De microfon s-a
apropiat Sergiu Nicolaescu. Lumea scanda `n virtutea unei obi[nuin]e:
«Sergiu!, Sergiu!» Secunde `ndelungi de ova]ii. Dup\ un timp, regi-
zorul li s-a adresat: «S\ nu mai scand\m nici un nume». O u[oar\ jen\
`n mul]ime.
AMS: Domnule Alexa Visarion, dumneavoastr\ ave]i acum
imaginea clar\ a acestui moment, care este `n opinia mea momen-
tul-cheie al revolu]iei, c`nd mul]imea trece de la atitudinea anticea-
u[ist\ la anticomunism?
AV: Da, a fost un moment de cotitur\ istoric\. Revolta maselor
`mpotriva dictaturii Ceau[escu s-a transformat `n Revolu]ie Român\
care r\stoarn\ sistemul social-politic al României comuniste.“363
Sunt cel pu]in trei persoane care `[i atribuie replica „schimb\rii la
fa]\“ a lui Ion Iliescu: Alexa Visarion, cu interven]ia de mai sus,
Sergiu Nicolaescu, care afirm\ c\ i-a smuls microfonul [i i-a scr`[nit:
„Te bag `n m\-ta dac\ mai spui tovar\[i!“ [i Petre Roman: „Era `n
jurul orei 17.00. Cel care mi-a deschis u[a era Dan Iosif, el pusese
`ntr-un fel st\p`nire pe ordinea `n cl\dire. La un moment dat, Sergiu
Nicolaescu ne spune: «Trebuie neap\rat s\ vorbi]i, s\ v\ adresa]i po-
porului din pia]\». Atunci, domnul Iliescu a `ncercat s\ `nceap\ cu
«dragi tovar\[i», iar eu i-am [optit: «Nu, domnule Iliescu... compa-
trio]i!» [i a reluat cu compatrio]i“. Sergiu Nicolaescu descrie mo-
mentul astfel: „Domnul Iliescu a pus m`na pe microfon, a `nceput s\
vorbeasc\, nu [tiu cine l-a recomandat, nu-mi aduc aminte exact
pp. 95-96.
recomandarea, dar [tiu c\ lumea a-nceput s\ huiduiasc\. ~ncepuse s\

se `ntunece, cred c\ era 16.30, i-am luat microfonul din m`n\ (este
momentul c`nd `l `njur\, n.a.) [i am spus mul]imii – erau sute de mii
de oameni `n Pia]a Palatului –, am spus c\ sunt eu, Sergiu Nico-
laescu. Mul]imea a `nceput s\ strige «Sergiu!» Am avut un [oc, din
nou, asem\n\tor cu cel din diminea]a c`nd am aflat de moartea lui
Milea [i am strigat la ei: «Nu, nu, nu! De-aici `nainte s\ nu mai stri-
g\m, s\ nu mai ova]ion\m niciodat\ un nume, atunci c`nd vrem s\
fim bucuro[i c\ vedem pe cineva, pe care-l iubim, s\ strig\m Ro-
mânia!». {i au strigat, acele sute de mii de oameni, «România, Ro-
mânia, România!» Le-am spus c\ dau cuv`ntul unui om care noi am
hot\r`t c\ poate conduce `n aceste momente, `n acele ore, ]ara, p`n\ se
va lua o hot\r`re [i p`n\ vom organiza alegerile libere; le-am spus c\
se nume[te Ion Iliescu [i i-am dat microfonul. D`nsul a `nceput s\ vor-
beasc\, eu am plecat“364. Scena este confirmat\ de Gelu Voican
Voiculescu, inclusiv prin sublinierea importan]ei interven]iei cunoscu-
tului regizor: „Sergiu a luat atunci microfonul, cu o prezen]\ de spirit
remarcabil\... «Oameni buni, nu judeca]i gre[it»... [i a `ntors lucrurile.
Altfel, Iliescu ar fi avut soarta lui Verde], pierdea tot, disp\rea de pe
scen\“. Aceasta este impresia; realitatea era cu totul alta: indiferent c`t
l-ar fi huiduit sau respins mul]imea, aceasta la acea or\ deja nu mai
conta `n plan politic. Conta numai ca mas\ de manevr\.
Momentul a fost fixat de at`tea persoane pentru c\ l-au sim]it ca
fiind o cheie a revolu]iei, pentru c\ a marcat secven]a de confruntare
a lui Ion Iliescu, liderul ales [i acceptat de ministerele de for]\, cu
mul]imea, cu revolta popular\. Ea identific\ mai multe semnifica]ii,
`ntre care anali[tii au subliniat distan]a `ntre Ion Iliescu, adic\ liderul
politic beneficiar al loviturii de stat, [i masse, adic\ revolu]ie, deza-
cordul programului s\u politic cu programul revolu]iei – perestroika
sau abandonarea radical\ a comunismului –, teama declan[at\ `n
r`ndul conspiratorilor c\ ar putea pierde puterea `n favoarea unei
grup\ri radicale (!), pericolul unei interven]ii sovietice `n contextul
dep\[irii scenariului de r\sturnare a lui Ceau[escu [i instalare a unui
regim gorbaciovist. Ideea unei confrunt\ri, a unui conflict subtil

Iliescu – masse, a sedus mul]i ani presa de opozi]ie, fiind legat\ `ns\
mai mult de performan]a sau contraperforman]a grup\rii Iliescu de
dup\ decembrie 1989. ~n acel moment, for]a politic\ anticomunist\
care s\ preia mesajul sau voin]a massei nu exista. Chiar Dumitru
Mazilu, `ncerc`nd s\ orienteze o posibil\ nou\ guvernare spre Statele
Unite, nu avea nici o [ans\ form`nd acea guvernare cu un nucleu care
ì avea la v`rf pe na]ionali[tii {tefan Gu[\ [i Iulian Vlad. Alte op]iuni
nu existau. Timp de mai multe ore ceea ce caracterizase massa fusese
haosul, „golul de putere“ [i c\utarea disperat\ a unui punct de reper,
iar c\utarea se `ndrepta incontestabil, printr-o multitudine de mesaje
televizate, spre Armat\ [i Securitate. Teama c\ Ceau[escu ar putea
riposta de undeva din ]ar\, la conducerea unor for]e militare fidele
sau prin intermediul unor deta[amente speciale de interven]ie fana-
tice a condus la apelurile disperate ca Armata [i Securitatea „s\ trea-
c\ de partea poporului“ [i, de[i acestea au dat suficiente dovezi de
adeziune, teama aceea continua s\ se manifeste, accelerat\, amplifi-
cat\ de panica pe care o producea sau parodia transmiterea televizat\
a „revolu]iei“. ~n acel moment revolu]ia era haosul tragi-comic de la
Televiziune pe care `l priveau dou\zeci de milioane de români. Ceea
ce se c\uta atunci `n substrat [i `n micile zone de luciditate ale oame-
nilor era ceea ce putem numi solu]ia politic\. Ion Iliescu, f\r\ a
str\luci [i f\r\ a face prea mare lucru, oferea aceast\ solu]ie. ~n tim-
pul campaniei electorale din 1990, Gelu Voican Voiculescu i-a spus
lui Corneliu Coposu: „Domnule, ]ine]i cont c\ campania electoral\ a
lui Iliescu a `nceput de 19 ani, de c`nd a fost marginalizat“. Alte atuuri
au fost cele 98,2 sau 98,5% din popula]ia ]\rii care nu participa la revo-
lu]ie, incapacitatea liderilor sui-generis ai revoltei populare de a se con-
stitui `ntr-o alternativ\ credibil\ la regimul Ceau[escu [i, bine`n]eles,
for]ele loviturii de stat militare care i-au oferit puterea lui Ion Iliescu. In-
diferent din ce pozi]ie privim aceast\ scen\, `nfierb`nta]i atunci sau
calmi ast\zi, realitatea era una singur\.
Pentru a vedea mai bine, putem s\ construim ast\zi imaginea unui
transfer normal al puterii [i, prin contrast, s\ `n]elegem de ce atuurile
lui Ion Iliescu au c`[tigat. S\ ne imagin\m c\ Nicolae Ceau[escu era
`ndep\rtat de partid – varianta proxim\ a subversiunii interna]ionale –,
c\ la Plenara CC sau chiar la Congres ap\rea o grupare de activi[ti

care convingea partidul c\ este mai bine pentru ]ar\ ca Nicolae
Ceau[escu s\ p\r\seasc\ func]ia de secretar general [i, eventual, s\
r\m`n\ pre[edinte. Sau, c\ la [edin]a CPEx din 17 decembrie, agen]ii
de influen]\ sovietici erau mai categorici, ì convingeau [i pe ceilal]i,
Ceau[escu era izolat la Snagov [i se constituia o nou\ conducere a
PCR. Sau c\, `ntr-un moment de luciditate patriotic\ [i de credin]\
autentic\ `n poporul român, Ceau[escu hot\ra s\ se retrag\. ~n toate
aceste situa]ii ar fi r\mas o conducere de tip vechi a partidului [i ar fi
ap\rut imediat aripile reformiste, grup\rile opozi]ioniste ale societ\]ii
civile [i nucleele fostelor partide democratice. Este incontestabil c\
Ion Iliescu prelua autoritar conducerea aripii reformiste pe care ar fi
condus-o spre constituirea unui partid socialist-perestroikist cu care
c`[tiga orice alegeri libere. Asta este ce s-a `nt`mplat `n toate celelalte
]\ri comuniste, urm\rind scenariul Moscovei. Nu ar fi existat vio-
len]a revolu]iei, a[a cum a fost, aruncarea criminal\ a Armatei `n re-
presiune, distrugerea serviciului secret al ]\rii, fapt la fel de grav
pentru stat, nu ar fi existat mor]ii, cadavrele incinerate, procesul mas-
carad\ [i executarea so]ilor Ceau[escu, interminabila [i p\guboasa
incriminare a grup\rilor politice, `n frunte cu cea a lui Iliescu, pentru
lovituri de stat, nu ar fi existat terori[tii. Ca `n mai toate momentele
istorice critice ale ]\rii, negocierea [i evolu]ia rela]iilor `ntre Marile
Puteri ar fi influen]at via]a politic\ din România [i cursul destinului
nostru postcomunist s-ar fi mulat pe una dintre influen]e. Tot acest
scenariu al normalit\]ii, copiat dup\ ceea ce s-a `nt`mplat, ca fe-
nomen, `n celelalte ]\ri comuniste, nu s-a desf\[urat dintr-un singur
motiv: popula]ia, partidul comunist [i liderii acestuia nu au reac]ionat
la criza evident\ de sistem [i la blocajul intern, fapt ce i-a permis lui
Nicolae Ceau[escu s\ declan[eze o represiune `mpotriva diversiunii
str\ine care `ncerca s\ mobilizeze massa, represiunea antren`nd `n
violen]e [i pe cei c`]iva, foarte pu]inii cet\]eni revolta]i [i s\tui, pe
revolu]ionari. ~n aceste condi]ii, Ion Iliescu a avut de recuperat un
handicap enorm [i, `n primul r`nd, a fost nevoit s\ se amestece `n
haosul revoltei populare, dincolo de misiunea sa politic\ programat\.
Interven]ia lui nu este nici un merit, nici o fatalitate, ci o solu]ie de
for]\ major\, care explic\ destul de conving\tor [i decizia Armatei de

a-i `ncredin]a puterea. Ea a avut cel pu]in dou\ resurse: nevoia de a
ac]iona, din cauza haosului l\sat de Ceau[escu, [i realitatea politic\
interna]ional\, care se compunea la nivel `nalt printr-o `n]elegere
`ntre Marile Puteri de `nl\turare a lui Ceau[escu [i de aducere a lui
Ion Iliescu la putere, `n interiorul spa]iului de influen]\ sovietic\.
Filmul {ah-mat difuzat la `nceputul anului 2004 pe canalele de tele-
viziune europene nu a avut alt\ valoare dec`t s\ dezv\luie dou\
lucruri decisive: c\ Ungaria a fost implicat\ `n evenimentele violente
[i c\ americanii [i sovietici erau `n]ele[i asupra venirii lui Ion Iliescu
la putere. Filmul, oricum l-am lua – prost f\cut, construit pentru a
ataca politica proamerican\ a guvernului de la Bucure[ti, tezist sau
ridicol –, con]ine dou\ declara]ii `n clar: cea a lui Miklos Nemeth,
primul-ministru al Ungariei de atunci, care a recunoscut c\ Ungaria a
preg\tit [i `narmat grupuri diversioniste care au ac]ionat pe teritoriul
României, [i declara]iile conjugate ale congressmanului Smith, ale
fostului ofi]er CIA Baer [i ale fostului [ef CIA la Paris, Cogan, c\ Ion
Iliescu era un nume convenit `n prealabil cu sovieticii365. Filmul a
fost atacat public `n România mai ales de fo[ti lideri ai revolu]iei,
`ntre care Mircea Dinescu s-a dovedit cel mai vehement. Motivul a
fost unul singur: `n film, ofi]erul francez de informa]ii (DGSE) Do-
minique Fonvielle explic\ cum erau folosi]i disiden]ii [i opozan]ii de
c\tre diversiunea str\in\. A[a cum am mai ar\tat, toate figurile
emblematice ale revolu]iei reac]ioneaz\ violent atunci c`nd le recu-
no[ti meritele, curajul, dar le demonstrezi [i felul cum ace[tia au fost
cultiva]i, sprijini]i [i proteja]i profesionist de serviciile secrete
str\ine. Proximitatea spionajului de astfel de ac]iuni diversioniste `n
imaginarul popular ì sperie cel mai mult. Mircea Dinescu, Doina
Cornea, Dan Petrescu, Ion Iliescu nu au fost spioni, n-au avut nici o
leg\tur\ cu ceea ce este `n realitate spionajul, ci au fost ni[te oameni
sincer revolta]i de regimul Ceau[escu, la fel ca alte milioane de oa-
meni, dar pe care subversiunea str\in\ i-a ales pentru a fi proiecta]i
`n notorietate interna]ional\ [i na]ional\. Cazul Petre Mihai B\canu
365 Pentru detalii [i declara]ii originale vezi Jurnalul Na]ional, Nr. 3281/27 februa-
rie 2004, pp. 6-8.
difer\ prin faptul esen]ial c\ a fost o ini]iativ\ personal\, preluat\ –

dup\ ce deja exista – de sovietici, iar cazul Tökés este unul de spionaj
activ, instrumentat de mult pe linia activit\]ilor de spionaj maghiare `n
România [i scos la lumin\ pentru a fi folosit `n situa]ia practic\ a `nl\-
tur\rii regimului Ceau[escu prin subversiune interna]ional\.
A fost adus argumentul c\ mul]imea din Pia]a Palatului se perso-
nalizase, adic\ luase o identitate unitar\, comport`ndu-se ca un singur
om s\tul de comunism [i hot\r`t s\ `mping\ ]ara spre o democra]ie
autentic\, prin eliminarea comuni[tilor. Chiar privit\ a[a, simplist,
at`ta timp c`t mul]imea aceea nu `nvestea o putere a ei, nu transfera
relativa sa putere, care consta `n nimic altceva dec`t `n capacitatea de
a lua cu asalt din nou cl\direa [i impunerea unui nou lider, „persoana“
mul]imii se reduce la un strig\t: „F\r\ comuni[ti!“, ceea ce era nici
mai mult, nici mai pu]in dec`t o cerere. O cerere adresat\ celor care
erau deja sus, `n balcon. Al]ii au argumentat c\ mul]imea din fa]a
balconului nu era reprezentativ\, deoarece, presupun`nd c\ au fost
40-50 000 de oameni – cifra este mereu exagerat\, dar mul]imea
ocupa numai spa]iul dintre corpurile cl\dirii CC –, ea nu acoperea
dec`t 0,02% din popula]ia ]\rii [i cel mult 11% din cet\]enii cu drept
de vot (procentul cumulat al partidelor de opozi]ie la 20 mai 1990),
dar [i acest calcul este irelevant pentru c\ mul]i dintre participan]i
erau membri de partid, iar `n r`ndul popula]iei inactive mai erau
aproape 4 milioane.
A[adar, atunci c`nd privim cele dou\ tablouri, cel din prim-plan [i
cel general, din plan secund, vom constata c\ orientarea anticomu-
nist\ a mul]imii din fa]a cl\dirii CC nu avea nici o [ans\ politic\ in-
tern\ [i interna]ional\, nici un suport institu]ional [i nici o form\,
m\car incipient\, de organizare. Supravie]uitorii fostelor partide poli-
tice, PN} [i PNL, se adunau `n apartamente [i `[i `mp\r]eau func]ii ilu-
zorii `n partid, `n timp ce realitatea lor doctrinar\ [i organizatoric\ – nu
o punem `n calcul pe cea numeric\ – era c`t se poate de departe de
ceea ce era cu adev\rat nevoie `n acel moment – o for]\ de Dreapta
perfect articulat\. Nu exista a[a ceva. Legionarii purtau povara a peste
o jum\tate de secol de propagand\ negativ\, falsuri [i dezinform\ri `n
ce prive[te realitatea doctrinar\ a mi[c\rii lor. PN} era fostul partid
de St`nga al ]\rii, iar orientarea de centru-dreapta a PNL a venit abia

prin conducerea din exil (Radu C`mpeanu). C`nd au `ncercat s\ for-
muleze primele principii liberale („t\iatul cozii“), au fost spulbera]i.
Poate c\ `n mul]imea din fa]a balconului se aflau oameni cu credin]e
puternice anticomuniste sau cu un fond cultural de Dreapta. Nu s-au
impus, nu au ap\rut. Ion Caramitru, care era `n centrul evenimentu-
lui, nu a ac]ionat ca om politic de Dreapta. Nu s-a v\zut. El `nsu[i
c\uta cu disperare un program politic. De aceea, nu trebuie confun-
dat\ situa]ia revolu]ionar\ cu situa]ia postrevolu]ionar\, iar `nt`m-
pl\rile „scenei balconului“ au nevoie de o relaxare pe plan[a
normalit\]ii. ~ntr-un articol din revista FILM, Alexa Visarion va
cobor` la dimensiunea uman\ acea celebr\ secven]\: „Ion Iliescu iese
`n balcon [i anun]\ formarea Consiliului Frontului Salv\rii Na]io-
nale. ~n timp ce vorbe[te, cineva din spate `l trage de m`nec\: «Dom-
nu’ Iliescu, so]ia la telefon...» «S\ m\ lase `n pace! Nu p\]esc
nimic!»“ A gre[it c\ n-a r\spuns, poate so]ia `l anun]a c\ `ncep s\
trag\ terori[tii. {i pe St\nculescu `l suna la MApN so]ia lui Ion Cara-
mitru, prevenindu-l asupra unui atac cu elicoptere de sub autostrada
Bucure[ti-Pite[ti. ~n plan public, Sergiu Nicolaescu a salvat nu-
mele lui Ion Iliescu [i este primul care `l anun]\, tot public, drept
liderul noii puteri. Singurul impact credibil [i important din bal-
conul CC-ului nu s-a produs `ntre mul]ime [i Ion Iliescu, ci `n plan
personal, `n sufletul [i g`ndurile lui, `ntre concep]ia sa politic\, ni-
velul s\u cultural-ideologic [i atitudinea mul]imii. Acolo trebuie s\ fi
`n]eles Ion Iliescu c\ transferul de la regimul Ceau[escu la un regim
perestroikist nu va fi lin [i c\ for]a mul]imii va trebui satisf\cut\
printr-o form\ provizorie de putere, care s\-i includ\ pe reprezen-
tan]ii ei. Nici o clip\ Ion Iliescu nu s-a g`ndit s\ guverneze cu ei, ci
s\-i admit\ pentru a contura imaginea legitimit\]ii revolu]ionare de
care profita pentru a se posta sau a se l\sa pus `n fruntea statului. Nici
aceast\ g`ndire nu este detestabil\. Este g`ndirea unui politician.
Scena balconului nu poate fi reconstituit\ integral. Principalul
autor al imaginilor, Televiziunea, a avut mari probleme de regie [i de
natur\ tehnic\, apoi a devenit [i selectiv\. Noua echip\ de conducere,
av`ndu-l la comand\ pe Silviu Brucan, va dirija imaginile astfel `nc`t
s\ slujeasc\ grupului Iliescu. De exemplu – a[a cum rezult\ din unica

`nregistrare cronologic\, cea a lui Mihai Tatulici –, au existat dou\
interven]ii din balcon ale lui Ion Iliescu. Prima este cea ratat\, cea
`nt`mpinat\ cu huiduieli [i salvat\ de Sergiu Nicolaescu, persoan\
care va anun]a [i hot\r`rea de a-l numi pe Ion Iliescu drept noul con-
duc\tor. Pe acest moment, Televiziunea a comutat gr\bit\ imaginea
de la sediul s\u, din studioul 4, `n Pia]a Palatului, unde trebuia s\
vorbeasc\ Ion Iliescu. Constat`ndu-se reac]ia mul]imii, huiduielile [i
blocajul directorului Editurii Tehnice, transmisia se comut\ rapid
`napoi `n studio. Ea va reveni pentru cuv`ntarea din balcon a lui
Dumitru Mazilu, considerat membru al grupului. A fost un dezastru
mediatic pentru grupul prosovietic. ~n loc s\ transmit\ mesajele
grupului, Dumitru Mazilu – a[a cum am ar\tat la subcapitolul dedi-
cat apari]iei lui – a `nceput s\ atace frontal sistemul comunist: „s\ se
dea la o parte marxism-leninismul“, „s\ se stabileasc\ criterii de
competen]\, de responsabilitate [i de devotament pentru România“,
„presa, radioul [i televiziunea s\ treac\ `n mìnile poporului [i nicio-
dat\ s\ nu mai apar]in\ unei familii sau unui clan“. Martori oculari
din mediul scriitoricesc – Constantin Turturic\, Iosif Naghiu – au
afirmat c\ Dumitru Mazilu a strigat [i alte mesaje, `ntre care: „Ro-
mânia nu a fost niciodat\ comunist\“ [i „Jos comunismul!“, mesaje
pe care televiziunea nu le-a transmis, dar care au `nfl\c\rat mul]imea,
radicaliz`nd-o.
Un text care nu a circulat este cel al cuv`nt\rii lui Ion Iliescu din
balconul CC dup\ ora 19.00, confundat\ cu cea ratat\ din jurul orei
17.30. A dou\ interven]ie a lui Ion Iliescu, secondat de generalul
Gu[\, s-a produs dup\ declan[area fenomenului terorist, dup\ des-
chiderea focului `n Pia]a Palatului. Camerele carului de reportaj sur-
prind un balcon plin de revolu]ionari, unde, pe fondul `mpu[c\turilor,
actorul Ernest Maftei spune o poezie, iar altcineva strig\: „De pe Palat
se trage“. Microfoanele surprind [i fondul sonor: „Focurile izolate se
transform\ `n rafale compacte, asurzitoare“366. Balconul este `n con-
tinuare luminat puternic. ~n aceast\ mizanscen\ reapare Ion Iliescu,
inundat de lumina reflectoarelor [i bruiat de focuri de arm\ automat\.

Nici un „terorist“, fidel lui Ceau[escu [i comunismului, nu a tras asu-

pra balconului, iar Ion Iliescu a vorbit calm. Acesta este momentul
invocat – cu aproxima]ie, f\r\ indicii orare [i confund`nd cu prima
ie[ire, de la 17.30 – de mai to]i cei care au acuzat c\ fenomenul tero-
rist era o `nscenare, o diversiune. F\r\ `ndoial\ c\ scena ridic\ un
mare semn de `ntrebare. De[i se lansase cu succes diversiunea cu
securi[tii-terori[ti [i `n Pia]a Palatului se auzeau schimburile de focuri,
Ion Iliescu va rosti urm\toarele cuvinte:
„Ion Iliescu: Stima]i cet\]eni! Procesul `nceput este ireversibil.

Practic, Securitatea nu mai exist\ (Uraaa!). Organele Ministerului de
Interne au trecut `n subordinea Armatei. De aceea, v\ rug\m... De
acum avem o singur\ for]\ de ordine public\: Armata [i organele de
ordine public\ ale Ministerului de Interne subordonate Armatei
(Uraaa... Se scandeaz\ „Armata e cu noi“.) Generalul Gu[\, [eful
Marelui Stat Major, se afl\ l`ng\ mine. ~mpreun\ am discutat aceste
m\suri la comandamentul militar. ~i dau cuv`ntul pentru dou\ vorbe.“
De[i scurt, textul spune foarte multe. ~n primul r`nd, el certific\

decizia lui Ion Iliescu de a trece Securitatea `n subordinea Armatei,
fapt exploatat de Nicolae Militaru pentru a cere punerea `n subor-
dinea sa a trupelor de securitate [i a USLA. Aceast\ referire direct\
la Securitate, `n acel moment [i `n acel loc, poate fi legat\ logic [i
firesc, cum ar\tam, de reac]ia mul]imii din Pia]a Palatului la inter-
ven]ia anterioar\ a lui Alexa Visarion. S\ o reamintim: „C`nd am
spus c\ generalul Vlad, [eful Securit\]ii, care nu se afla `n balcon, do-
re[te s\ fie al\turi de noi [i c\ institu]ia care a f\cut at`ta r\u poporului
român se al\tur\ acum cauzei poporului, lumea a protestat vehement
c`teva momente. Ilie Verde] [i ceilal]i fo[ti demnitari nu «au trecut
examenul». Verde], iritat, m-a apostrofat: «Nu trebuia s\ [tie lumea ce
se `nt`mpl\ `n\untru...» Am t\cut o clip\, apoi i-am spus: «Nu pute]i
participa, nu v\ vor...» «Ai gre[it – a continuat Ilie Verde] – c\ ai
vorbit de Iulian Vlad.»“ ~n c\utarea unui vinovat, dar `n primul r`nd
ca urmare a imaginii negative pe care o avea Securitatea `n r`ndul
popula]iei, mul]imea din Pia]a Palatului – lucru care nu s-a spus – se
dezl\n]uise `mpotriva Securit\]ii, nu numai `mpotriva comuni[tilor.

La un moment dat, prin 1991, la Televiziunea român\ a ap\rut pic-
torul Ion Dumitru, reprezentantul unui grup de r\ni]i `n revolu]ie,
care a afirmat c\ `mpreun\ cu prietenii s\i a incitat mul]imea din
Pia]a Palatului `mpotriva Securit\]ii. Pe Ion Dumitru l-am cunoscut
bine, petrec`nd multe ore `n mansarda sa din Pia]a Amzei, al\turi de
scriitorii Mircea Nedelciu [i Hanibal St\nciulescu. Ion ne-a povestit
c\ `n mul]ime se aflau [i alte grupuri, mici, dar compacte, care inci-
tau `mpotriva Securit\]ii. C`]iva din diferite grupuri se cuno[teau
`ntre ei. Este obligatoriu de subliniat c\ toate aceste persoane erau
români, bucure[teni, `n majoritate studen]i [i tineri profesori, arti[ti
afla]i `n diferite rela]ii directe sau indirecte cu ambasadele statelor
occidentale, `n special cu Ambasada SUA. Acest moment este legat
de cele `nt`mplate la MApN, acolo unde, de fapt, s-a luat decizia
constituirii Comandamentului militar unic. O spune din balcon Ion
Iliescu: „~mpreun\ am discutat aceste m\suri la Comandamentul mi-
litar“. Prin urmare, anun]ul f\cut de liderul CFSN era un r\spuns la
cererea mul]imii, constituit dintr-o decizie deja luat\. Trecerea Minis-
terului de Interne [i implicit a Securit\]ii `n subordinea Armatei nu a
fost rezultatul presiunii maselor. Teza aceasta cade. Imediat dup\ Ion
Iliescu a vorbit generalul {tefan Gu[\:
„General {tefan Gu[\: Fra]ilor! Armata `n `ntregime, `n toat\

]ara, este al\turi de popor, este a poporului! (Uraaa!) ~n marea... ~n
toate... unit\]ile sunt `n caz\rmi. ~n toate ora[ele sunt... este lini[te.
V\ rog foarte mult s\ `n]elege]i c\ trebuie s\ punem ordine [i `n Bu-
cure[ti. De aceea, trebuie s\-i ajuta]i pe militari s\ se deplaseze unde
au misiunile. Armata va fi `ntotdeauna [i cu dumneavoastr\!
(Petre Roman ì cere s\ jure, iar Ion Iliescu ì d\ microfonul.)
Ion Iliescu: Jur\m!
General {tefan Gu[\: Jur\m! Jur\m! Jur\m!“
Interven]ia generalului Gu[\ are nevoie de un comentariu, deoarece

nu a fost/este o simpl\ declara]ie de adeziune. De[i confirma c\ Ar-
mata este `n `ntregime de partea poporului, ideea central\ [i principala
preocupare a generalului era dezordinea provocat\ de civili – `n

fond, revolta popular\. El avusese contact cu toate cele trei centre
revolu]ionare – Televiziune, MApN [i cl\direa CC, unde era bala-
muc. Mai ales prezen]a civililor la MApN l-a revoltat [i l-a iritat
peste m\sur\. Interven]ia lui din balconul CC –, trebuie interpretat\
ca un prim apel, `nc\ voalat, ca oamenii s\ se duc\ acas\, pentru a se
putea pune ordine. Dac\ ne uit\m cu aten]ie pe text vom constata [i o
contradic]ie izbitoare, av`nd `n vedere [i scurtimea textului: afirm\ c\
toate unit\]ile sunt `n caz\rmi, dup\ care cere ca militarii s\ fie ajuta]i
`n misiunile lor! Misiunile nu se `ndeplinesc `n cazarm\. ~n plus,
anun]ul c\ `n toate ora[ele ]\rii este ordine nu corespundea adev\rului,
cel pu]in la Sibiu unit\]ile colonelului Dragomir tr\g`nd cu tot arma-
mentul `mpotriva sediului Mili]iei [i Securit\]ii. Acesta a cerut [i atac
de avia]ie, toate misiunile fiind sus]inute [i confirmate de generalul
St\nculescu de la MApN, din Bucure[ti. Generalul Gu[\ fusese anun-
]at ca [ef al Comandamentului militar, dar nu conducea Armata.
A urmat o nou\ interven]ie a lui Ion Iliescu la microfon, anun]`nd:
„Ne vom retrage acum pentru a constitui Consiliul Frontului Eliber\rii
Na]ionale... Salv\rii Na]ionale“ [i „Practic, s-au lichidat structurile
vechi: partid, guvern, [i a[a mai departe“. Anun]ul a fost `nt`mpinat cu
urale [i cu scandarea: „Jos comunismul!“
Conturarea nucleului politic `nving\tor
F\r\ `ndoial\ c\ `n procesul de conturare a nucleului politic

conduc\tor a contat preexisten]a conspira]iei anticeau[iste. Prima
consisten]\ a nucleului este dat\ de trioul Ion Iliescu – Silviu
Brucan – Nicolae Militaru, care se reune[te prima dat\ la Tele-
viziune, cei trei `mp\r]indu-[i cumva cele dintì misiuni – Ion Iliescu
la MApN, escal\ obligatorie, apoi la CC, av`nd sarcina s\ preia ini-
]iativa politic\, Brucan la Televiziunea Român\ Liber\ pentru a contro-
la mediatizarea. Generalul Militaru pare a se fi postat `n plan secundar,
inactiv dup\ apari]ia sa pe post, dar avem numeroase informa]ii c\ lu-
crurile nu au stat a[a. Militaru a fost predestinat prelu\rii conducerii
Armatei `nc\ din vremea conspira]iei, iar `n timpul derul\rii eveni-

mentelor au existat momente `n care chiar el a subliniat acest proiect.
Exist\ m\rturii `n acest sens. Nicolae Militaru a afirmat c\, ie[it din
emisie, a aflat de sosirea lui Ion Iliescu la Televiziune: „Imediat am
trimis un ofi]er din cei prezen]i s\-i transmit\ ca, dup\ ce termin\
apelul c\tre popor, s\ vin\ `n biroul directorului Televiziunii, lucru ce
l-a f\cut“367. Mihai Bujor Sion – o persoan\ care nu poate fi suspec-
tat\ de aversiune fa]\ de Ion Iliescu – avea s\ descrie scena `ntrunirii
primului nucleu al grupului Iliescu: „Se ia leg\tura cu CC-ul, cu
MApN-ul. Po[ta, provincia. Se ia hot\r`rea ca Iliescu s\ plece la CC.
Apar c`]iva militari. Remarc un general bine `mbr\cat, re]inut fa]\ de
ceilal]i, tensiona]i [i zgomoto[i. D\ ni[te ordine. Unul `ntreab\:
«Cine sunte]i dumneavoastr\?» Din spatele meu, cineva hot\r`t: «E
viitorul ministru al Ap\r\rii», generalul Militaru“368. Informa]ia este
valoroas\ pentru a `n]elege mecanismul ac]iunii planificate a grupu-
lui Iliescu, f\r\ a uita haosul [i improviza]ia din acele momente.
Totu[i, avem explica]ia pentru a doua apari]ie pe post a c\pitanului
Lupoi, anun]`nd c\ Militaru este ministrul Ap\r\rii, precum [i pentru
deplasarea la MApN `n loc de CC – Iliescu a vorbit din nou cu ge-
neralul St\nculescu [i acesta l-a chemat `n mod expres la Armat\.
Tot aici, cel mai probabil, trebuie s\ fi avut loc convorbirea telefo-
nic\ a colonelului Ra]iu [i decizia de a-i convoca la MApN pe con-
duc\torii Mili]iei [i Securit\]ii.
Scena `nt`lnirii lui Ion Iliescu, `n sediul fostului partid comunist,
cu generalul Iulian Vlad nu a fost una oarecare. Iulian Vlad se afla `n
`nc\perea unde se va desf\[ura mai t`rziu `nt`lnirea membrilor CFSN.
Nicolae Militaru s-a `ndreptat spre el [i i-a spus: „S-a hot\r`t s\ con-
duc MApN, MI-ul [i G\rzile patriotice. Deci, ve]i lucra cu mine. ~n
aceast\ situa]ie, trupele de Securitate [i USLA mi se vor subordona
nemijlocit mie“. Surprins, generalul Vlad a `ntrebat: „De ce mi se iau
de sub comand\?“, iar Militaru i-a r\spuns: „R\m`ne a[a cum am spus“.
Intrat `n aceea[i `nc\pere, Ion Iliescu `l va aborda [i el pe generalul
Vlad, c\ruia ì va spune: „Tovar\[e Vlad, s\ v\ ocupa]i `mpreun\ cu
367 Mihai Tatulici, Revolu]ia român\ în direct, vol. 1, Bucure[ti, 1990, p. 210.
368 Ibidem, p. 220.
tovar\[ul Gu[\ s\ prelua]i problemele cu Armata, cu Internele, s\ fie

ordine“. Ion Iliescu a confirmat aceast\ scen\ `n convorbirea din 2 de-
cembrie 2004:
„AMS: Pute]i confirma c\ atunci c`nd v-a]i `ntors de la MApN la

CC, l-a]i `nt`lnit pe generalul Vlad pe hol [i i-a]i spus: «Merge]i cu
tovar\[ul general Gu[\ [i lucra]i `mpreun\ s\ fie lini[te [i ordine».
Ion Iliescu: Da, v\ confirm. Eu, practic, nu-i cuno[team pe nici-
unul din cei doi. Am receptat ca un fapt c\ `[i f\ceau datoria ca [efi
ai institu]iilor lor. Mie mi s-a p\rut c\ Vlad a lucrat cinstit, dar...“
Ion Iliescu [i oamenii care `l `nso]eau, Militaru, Roman, Voican

Voiculescu, se prezentau ca o putere deja constituit\. De altfel, `n
foarte scurt timp, Iulian Vlad va constata c\ cei doi subalterni ai s\i,
[eful USLA [i [eful trupelor, i se subordonau deja – `n ziua de 22 de-
cembrie, ora 17.00 – lui Nicolae Militaru. Colonelul Ardeleanu nu s-a
desprins de generalul St\nculescu, c\ruia i se adresa cu „Victore“,
recomand`ndu-se civililor prezen]i la MApN [i la CC drept un
disident. Avem o m\rturie interesant\ de la generalul {tefan Alexie, `n
leg\tur\ cu atitudinea de ultim\ or\ a [efului USLA:
„{tefan Alexie: P\rerea mea este c\ mul]i oameni din sala aceea
de la MApN au fost preg\ti]i `ntruc`tva, cel pu]in avertiza]i de ser-
viciile secrete. Pe cei pe care nu contau ì suspectau, ì voiau distru[i.
Am s\ v\ dau un exemplu. Colonelul Ardeleanu, comandantul
USLA, a fost cu Ceau[escu `n Iran. C`nd a sosit, de la aeroport a
venit direct la mine. De ce? Ceau[escu intrase `n criz\ imediat ce
cobor`se din avion, pentru c\ nu se rezolvase cum a vrut el la
Timi[oara. {i [eful USLA vine la mine `n birou, ca [i cum n-avea
alt\ treab\. C`nd eram la Craiova ([eful Securit\]ii Dolj, n.a.), el era
la CIE, direc]ia Europa, [i lucrasem `mpreun\. A venit la mine `n
birou, cum v\ spuneam, se plimba cu mìnile `n buzunare, tot c\uta
s\-mi spun\ ceva. Mai `ntì m-a `ntrebat ce mai e pe la Timi[oara. I-am
spus adev\rul, ar\t`ndu-i [i ce [tiam despre implicarea sovieticilor.
Se plimba a[a, p`n\ ce s-a oprit `n fa]a biroului, a `ntors capul c\tre
mine [i m-a `ntrebat: «{i noi cu cine suntem?» P\i asta este `ntrebare
de [ef al unit\]ii antiteroriste?
AMS: {i ce i-a]i r\spuns?
{A: M-am ridicat de la birou, am trecut pe l`ng\ el [i i-am
r\spuns: «Cu cine s\ fim, noi suntem ce-am fost».
AMS: Domnule general, m\ uimi]i! P\i dumneavoastr\ v\ mai
`ntreba]i ast\zi ce s-a `nt`mplat?“369
Tot `n acea sear\ de 22 decembrie, generalul Vlad a fost sunat de

generalul Ghi]\, comandantul trupelor de Securitate, care l-a anun]at
preluarea: „Tovar\[e general, am primit ordin s\ intru `n subordinea
MApN, respectiv a tovar\[ului general Militaru“. Este posibil ca
raportul lui Ghi]\ s\ se fi produs mai spre sear\, dup\ anun]area pu-
blic\ – din balconul CC – a prelu\rii, dar informa]ia pre]ioas\ aici
este c\ ministrul Ap\r\rii desemnat de echipa Iliescu, `nc\ din seara
de 22 decembrie 1989 – nu 24, nu 26 cum s-a scris – a fost Nicolae
Militaru. ~nadins am s\rit – `n subcapitolul despre Televiziunea `n
direct – peste cea de-a doua interven]ie a c\pitanului Mihai Lupoi,
deoarece partea sa cea mai interesant\ este legat\ de... statutul lui
Nicolae Militaru. ~n leg\tur\ cu acest subiect, Lupoi va declara `n
direct, pe postul na]ional de televiziune: „Armata, pentru moment...
deci ca un interimat au hot\r`t ca s\ preia frìele, s\ fie comandant al
armatei p`n\ la alegerea unui comandant tovar\[ul general-colonel
Militaru... De aceea, rog toate trupele s\ asculte ordinele acestui ge-
neral-colonel. (...) Comandantul armatei, general-colonel Militaru, a
dat ordin [i nu uita]i c\ militarii, chiar `n aceste momente, sunt mili-
tari [i trebuie s\ asculte de ordin. A dat ordin ca unit\]ile s\ se retrag\
`n caz\rmi... cine nu respect\ ordinele, `n aceste momente este tot
militar [i va suferi rigorile legii“370. Lucrurile erau deosebit de grave
pentru Armat\. Aceast\ a doua interven]ie a c\pitanului Lupoi –
aten]ie!, produs\ `ntre prima interven]ie [i a doua interven]ie a lui Ion
Iliescu –, dezv\luie, cel pu]in, discu]ii substan]iale `n leg\tur\ cu
preluarea puterii de c\tre grupul Iliescu [i, dac\ nu numirea,

370 Mihai Tatulici, Revolu]ia român\ în direct, vol. 1, Bucure[ti, 1990, p. 45.
inten]ia de a-l numi pe Militaru la conducerea Armatei `nc\ din

dup\-amiaza zilei de 22 decembrie 1989. A[a cum arat\ Mihai
Bujor Sion, anun]ul acesta a fost f\cut prima dat\ `n biroul direc-
torului Televiziunii. Mai multe declara]ii ale unor participan]i la
evenimentele din Televiziune certific\ aceast\ decizie, dar vocea
lor nu s-a auzit at`t de tare, iar opinia lor a fost interpretat\ ca poli-
tizat\, folosit\ pentru a-l ataca politic pe Ion Iliescu. Ast\zi avem [i
temeiuri s\ credem c\ Nicolae Militaru a fost prezentat de Ion
Iliescu ca viitor ministru al Ap\r\rii [i c\ fostul general a folosit
aceast\ decizie pentru a-[i afirma autoritatea.
S\ re]inem c\, dincolo de eventualele exager\ri, altfel potrivite cu
caracterul, ale generalului Nicolae Militaru – cum c\ a preluat sau va
prelua comanda Armatei –, `n dup\-amiaza zilei de 22 decembrie
1989 s-a constituit un Comandament militar unic, av`ndu-l teoretic la
comand\ pe generalul {tefan Gu[\. Spunem „teoretic“ pentru c\ `n
realitate conducerea unitar\ a fost asigurat\ de generalul St\nculescu
de la sediul MApN, omul care predase puterea grupului Iliescu.
Peste acea autoritate operativ\ a generalului St\nculescu s-a suprapus
influen]a [i autoritatea conferite de Ion Iliescu lui Militaru. Nici un
ordin important al lui Gu[\ nu a fost ascultat [i executat de Armat\.
F\r\ s\ anticip\m prea mult, vom ar\ta c\ sursa adev\rat\ a conflic-
tului declan[at `ntre Gu[\ [i grupul Iliescu a fost tocmai faptul c\
ordinele sale nu erau executate de Armat\. S\ ne amintim c\, la
`nt`lnirea de la MApN, generalul {tefan Gu[\ se considera coman-
dantul de drept al Armatei [i c\ `n aceast\ calitate ceruse grupului
politico-militar de acolo dou\ lucruri: „`nchiderea frontierelor [i rea-
ducerea `napoi la MApN a gr\nicerilor“. Nu s-a respectat acest ordin,
dimpotriv\, au fost „deschise frontierele“, cu totul anormal, invers
dec`t `n orice situa]ie de criz\ de acel gen, ac]iune considerat\ pe
bun\ dreptate `n favoarea for]elor str\ine infiltrate, care trebuiau s\
defluiasc\, [i a celor care se preg\teau s\ intre. Comisiei senatoriale
Gu[\ ì va spune: „C`nd am constatat c\ nu s-a respectat (ordinul) –
de abia noaptea, c`nd mi s-a raportat c\ la Oradea [i nu [tiu pe mai
unde se cere permisiunea s\ se intre cu «ajutoare» – [i pe mine m-a
[ocat. {i acum sunt surprins cum au reu[it ca `n 22 noaptea, c`nd `n
22 abia a fugit Nicolae Ceau[escu, «ajutoarele» s\ fie deja la fron-

tier\“371. S-a pus mereu `ntrebarea, cu insisten]\, cine a dat ordin ca
frontierele s\ fie deschise. Nu a surprins nimeni momentul [i nici nu
a ap\rut cineva cu am\nunte, dar `n acel moment ordinul de „deschi-
dere a frontierelor“, dat `n mod direct [i oficial gr\nicerilor, nu putea
proveni dec`t de la Armat\, adic\ de la generalul St\nculescu. Este
posibil ca el s\ fie consecin]a convorbirilor telefonice cu ministrul
Ap\r\rii al Ungariei, Karpati. Pe acest subiect s-a fabulat mult din
cauza necunoa[terii misiunilor specifice ale for]elor care gestionau
frontierele de stat [i a confuziei cu autoritatea care avea `n subordine
punctele de trecere a frontierei. Imaginea care ni s-a p\strat este
aceea a deschiderii, chiar a desfiin]\rii frontierelor ]\rii, mai ales
dup\ ce la Televiziunea Român\ Liber\ au ap\rut secven]ele cu un
gr\nicer ungur care dobora tabela indicatoare pe care era scris
ROMÂNIA. Prin urmare, l\murim acum c\ frontierele României,
grani]ele propriu-zise, nu au fost abandonate de gr\niceri [i nu s-a
produs o trecere masiv\ ilegal\ peste f`[iile care marcheaz\ teritoriul
României. Ceea ce s-a deschis `ntr-adev\r a fost traficul de persoane
[i auto – inclusiv de valori – pe la Punctele de Control Trecerea
Frontierei (PCTF), care se aflau `n jurisdic]ia Ministerului de Interne,
deci, `n contextul de atunci, al Armatei. Pe la aceste puncte s-a intrat
[i s-a ie[it f\r\ nici un control, cum s-a vrut [i cine a vrut. Asta este
problema a[a-numitei „deschideri a frontierelor“, a scurgerii for]elor
str\ine aflate `n ]ar\ [i a intr\rii ajutoarelor, mai mult sau mai pu]in
autentice. Prin formula „nu i-a oprit [i nu i-a controlat nimeni la
grani]\“ se `n]elege, de fapt, abandonarea controlului la PCTF. Au
existat [i telefoane date „`n numele Frontului“, `ntre care [i cel al lui
Sergiu Nicolaescu, pentru deschiderea frontierelor, dar libera trecere
nu s-a f\cut dec`t ca urmare a confirm\rii MApN.
Re`ntor[i din balcon `n cl\direa fostului CC al PCR, Ion Iliescu [i
echipa lui vor c\uta un loc lini[tit unde s\ poat\ redacta o declara]ie
de preluare a puterii [i un program politic menit s\ oficializeze
r\sturnarea regimului Ceau[escu [i instaurarea unei noi puteri, re-
371 Arh. SR, Stenograma nr. 3/21 septembrie 1993, Audierea generalului Gu[\
{tefan, p. 7.
volu]ionare. Instala]i `n biroul lui Manea M\nescu, membrii grupului

s-au confruntat imediat cu problema practic\ a `ntocmirii documen-
tului. Nucleului ini]ial i s-a ata[at Petre Roman, care, `n ciuda specu-
la]iilor fabricate `n ultimii 15 ani, nu a avut nici o leg\tur\ cu
conspira]ia prosovietic\, dar se afla sub influen]a amintirii felului `n
care fusese `ndep\rtat tat\l s\u din func]ii de conducere de c\tre
Nicolae Ceau[escu [i sub impresia imaginii despre mersul lumii pe
care [i-o f\cuse `n Fran]a. El a fost acceptat de Ion Iliescu `n grup
pentru c\ ì respecta tat\l, `l [tia bine pe fiul acestuia dinainte de re-
volu]ie [i, `n plus, Petre Roman venea din strad\, era un perfect
reprezentant al revoltei populare, un intelectual echilibrat ie[it din
familia restr`ns\ a nomenclaturii, [i era [i t`n\r. Petre Roman arat\ c\
ini]ial au fost desemna]i s\ `ntocmeasc\ acest program doi activi[ti
din echipa lui Nicolae Ceau[escu:
„AMS: V-a]i retras `n biroul acela de la CC, unde a avut loc

discu]ia asupra programului [i a]i avut replica «Sun\ ca dracu’!»
Petre Roman: Scena asta nu poate fi `n]eleas\ exact dec`t dup\
ce am s\ v\ spun un lucru pe care nu l-am spus `nc\. S-a mai
`nt`mplat un lucru acolo, `n sala aia de la CC, era un birou, de fapt.
Iliescu spune: «Trebuie s\ d\m urgent un mesaj ]\rii» [i ne-am trezit
cu o schi]\ de mesaj scris\ de Apostoiu [i de Nicolcioiu, care era
ceva absolut imposibil, `ntre supremul ridicol [i monstruos. Erau
cuvintele lui Ceau[escu `mpotriva lui Ceau[escu. Am intervenit:
«Asta nu se poate, nu se poate a[a ceva!», iar Iliescu a spus atunci:
«Nu, nu, `ntr-adev\r, nu merge.»“
Nu `n]elegem ce text putea a[tepta Ion Iliescu de la Apostoiu [i

Nicolcioiu, activi[ti din preajma lui Nicolae Ceau[escu!? C`t timp cei
doi activi[ti de partid se chinuiser\ s\ nasc\ programul politic al noii
puteri, Ion Iliescu discut\ cu cei din `nc\pere, anun]`ndu-i c\ a luat
leg\tura cu Ambasada URSS. Dup\ toate probabilit\]ile, convorbirea
s-a purtat din sediul MApN sau din sediul CC, dup\ revenirea din
balcon (aproximativ ora 18.00). Ion Iliescu a afirmat c\ a dat acest
telefon pentru a anun]a cine sunt ei [i faptul c\ vor organiza o form\
provizorie de conducere. Numai c\ el `nsu[i anun]ase aceste dou\

lucruri deja la Televiziune, fiind practic imposibil ca Ambasada s\ nu
se uite la televizor `n orele acelea. Ba, dup\ cum [tie orice profan,
ambasadele monitorizeaz\ posturile de televiziune. Conform m\rtu-
riei lui Nikolai Morozov, la ora la care Ion Iliescu d\dea telefon la
Ambasada URSS pentru a anun]a cine este, coresponden]ii TASS
transmiseser\ deja [tirile despre c\derea lui Ceau[escu [i deschiderea
Televiziunii Române Libere372. Tot atunci se dezbate problema de-
numirii noii forma]iuni politice [i apare propunerea generalului Mi-
litaru: „Frontul Salv\rii Na]ionale, organ de partid [i de stat“. Roman
se opune formulei „organ de partid [i de stat“, pentru c\ `ntr-adev\r
„suna ca dracu’“. Nu a fost vorba de o opozi]ie fa]\ de denumirea
Frontul Salv\rii Na]ionale, pe care tot el o sus]inuse la MApN. ~ntre
timp apare [i Silviu Brucan, iar `n fa]a incapacit\]ii de a compune
urgent acel program, Ion Iliescu cere s\ se apeleze la textul lui
Dumitru Mazilu. Era vorba de cele 10 puncte ale proclama]iei sale.
Ele au fost preluate [i modificate `ntr-o mic\ m\sur\, formal, de
Silviu Brucan, fiind b\tute la ma[in\ de Alexandru Mironov, f\r\
`ns\ a termina. ~ntr-o carte plin\ de evaziuni, Ion Iliescu ì va explica
lui Vladimir Tism\neanu c\ era urm\rit de trei idei: „reorganizarea
democratic\ a ]\rii, reorganizarea economiei pe baze noi [i deschi-
derea interna]ional\ a României“373. Ideile erau ale lui Dumitru
Mazilu, aduse din America. ~n apari]iile publice de p`n\ atunci el a
formulat un puternic atac la adresa lui Nicolae Ceau[escu, a `mpru-
mutat ideea cu democra]ia de la Brucan (a doua interven]ie) [i ideea
alegerilor libere, luat\ de la Caramitru. C`nd a fost vorba de un docu-
ment original, a apelat la Apostoiu [i la Nicolcioiu.
Este clar ast\zi c\ documentul la care lucrau liderii noii puteri era
Preambulul comunicatului CFSN, textul introductiv plasat `nainte de
`n[iruirea programului propriu-zis. Stenograma `ntrunirii, extras\ de
pe secven]ele filmate de Adrian S`rbu, con]ine o serie de enigme – de
exemplu, a[teptau un inginer Voicu f\r\ de care erau „termina]i“! –,
372 Nikolai Morozov, op. cit., p 73.

373 Marele [oc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir
Tism\neanu, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 2004, p.186.
dar analiza atent\ arat\ mai degrab\ starea de improviza]ie [i dezor-

ganizare, dec`t munca unor conspiratori `n]ele[i dinainte. Vom repro-
duce un pasaj, `ncerc`nd [i c`teva explica]ii sumare:
„Ion Iliescu: Deci, structuri ale puterii `n teritoriu ale Frontului

Salv\rii Na]ionale (nume ales la MApN, n.a.), care preia `ntreaga
administra]ie local\... [i apoi ca m\suri imediate la nivel central [i la
nivel local... necesitatea func]ion\rii institu]iilor vitale, aprovizionarea
cu energie, cu c\ldur\, cu ap\, func]ionarea re]elei comerciale, ali-
mentare, a transportului public [i a tuturor unit\]ilor economice, care
s\ intre `n activitate normal\. Consiliul Frontului Salv\rii Na]ionale,
`n vederea `ndeplinirii obiectivelor pe care [i le va propune, va intra `n
dialog cu toate for]ele ob[te[ti [i sociale ale ]\rii pentru realizarea
unit\]ii de ac]iune a tuturor for]elor constructive ale na]iunii.
(Din nou g\l\gie. Vocile se suprapun.)
Ion Iliescu: Pe aceast\ baz\ s\ asigur\m c`t mai rapid organi-
zarea economic\ pe baze s\n\toase... un apel c\tre muncitorime,
c\tre ]\r\nime, c\tre intelectualitate pentru a asigura aceste lucruri.
(O voce): ... Trebuie spus... Constituirea noilor organe trebuie
s\-[i desf\[oare activitatea...
Alexandru B`rl\deanu: A spus.
Ion Iliescu: Am spus. Haide]i s\...
(O voce): ... Domnul Iliescu! Domnul Iliescu! Salvare nu e
bine... }ine de lovitura de stat... (observa]ie corect\, n.a.) Demo-
cra]iei Na]ionale.
Ion Iliescu: Democra]ia e cu toat\ lumea...
(O voce): ... Dar Salvare ce `nseamn\?
Petre Roman: Tovar\[e Iliescu, eu c`nd am vorbit acolo (`n bal-
conul CC [i la Televiziune, n.a.) am spus Frontul Unit\]ii Populare.
Silviu Brucan: Nu e bine!
Nicolae Militaru: Spune]i-i, domnule, Front de Salvare
Na]ional\.
(O voce): ... Democra]ie, s\ fie un cuv`nt... explicit.
Petre Roman: Democra]ie... a fost (se referea la faptul c\ anun-
]ase deja public aceast\ tem\, n.a.)
Nicolae Militaru: M\i oameni buni! Frontul Salv\rii Na]ionale

ac]ioneaz\ de [ase luni, domnule.
Ion Iliescu: ... o stare provizorie... p`n\ ce constituim noile struc-
turi ale puterii.
Petre Roman: Sigur c\ da.
(O voce): ... Creeaz\ o stare de panic\ c`nd spui Salvare (`nc\ o
observa]ie corect\, n.a.)
Silviu Brucan: E, las\-m\ `n pace!
Ion Iliescu: O s\ reconstituim structurile (este vorba de struc-
turile PCR, altceva nu putea fi reconstituit, n.a.) Acum n-avem timp
s\ discut\m.
(O voce): ... M\car o vorb\ s\ spun\ (despre democra]ie, n.a.)
Nicolae Militaru: |sta-i organ de partid [i de stat. Consiliul
Salv\rii Na]ionale este organ de partid [i de stat.
Petre Roman: Nu de partid [i de stat, `n nici un caz. Asta sun\ ca
dracu’.
Ion Iliescu: Este o structur\ a noii puteri.
(O voce): ... Nu merge, domnule.
Nicolae Militaru: D\ primului-secretar telefon...
Petre Roman: Nu m\i... |ia nu mai ascult\ de tine.
(O voce): ... Da’ cine a zis?
Silviu Brucan: A fost un Front al Salv\rii Na]ionale care a lansat
un apel nesemnat de nimeni... (Brucan nu cuno[tea leg\tura grupului
militar cu aceast\ denumire, n.a.)
(O voce): ... De cine-i condus `n prima etap\?
Dumitru Apostoiu: Poporul vrea s\ [tie ce este, ca s\ aib\
`ncredere.
(O voce): ... Sigur c\ da.
Ion Iliescu: S\ v\ spun drept... [i asupra denumirii trebuie s\ mai
discut\m. Cei de la Timi[oara i-au zis...
Petre Roman: Frontul Uniunii Democratice Socialiste (corect
Frontul Democrat Român, n.a.)
Ion Iliescu: ... Democra]iei Socialiste (este sinteza concep]iei po-
litice a lui Ion Iliescu `n acel moment, n.a.)
Petre Roman: Asta e ce a fost, domnule!
(O voce): ... S\ nu se mai repete asta cu...

Petre Roman: {i f\r\ socialist\.
Ion Iliescu: S-o l\s\m a[a... Ave]i dreptate, trebuie s\ persona-
liz\m cumva acest lucru.
Petre Roman: ... condus de Ion Iliescu. Am hot\r`t acolo (la
MApN, n.a.) treaba asta... Fi]i aten]i: adic\ cine semneaz\?
(O voce): ... Eu nu pot ie[i de aici.
Nicolae Militaru: Consiliul Frontului Salv\rii Na]ionale, condus
de Ion Iliescu.
Petre Roman: Adic\ ce, tovar\[e Iliescu, v\ declina]i r\spun-
derea acum? (Iliescu f\cuse o grimas\, pentru c\ nu era de acord s\
semneze el singur, n.a.)
Ion Iliescu: Nu, drag\.
Petre Roman: P\i atunci?
Silviu Brucan: Nu cred c\ merge o singur\ persoan\ (observa]ie
corect\, n.a.)
Petre Roman: Cu cei care am fost acolo (la MApN, n.a.), Gu[\,
Militaru, Voinea...
Silviu Brucan: Nu reprezint\ nimic pentru poporul român (se re-
ferea la lipsa de reprezentativitate a militarilor; el dorea o semn\tur\
politic\, n.a.)
Petre Roman: Nu v\ sup\ra]i, sunt cei care au luat cu asalt Co-
mitetul Central (Roman pleda pentru introducerea revolu]ionarilor pe
lista de semn\turi, n.a.) Cu ei am intrat.
Silviu Brucan: Asta-i altceva (cu referire la revolu]ionari, n.a.)
Sunt militari, drag\. (Brucan face distinc]ia `ntre civili [i militari, `n
sensul c\ militarii [i-au f\cut doar datoria, n.a.)
Petre Roman: Nu sunt militari. P\i eu nu sunt militar. {i am `nc\
trei-patru care nu suntem militari. (Replicile sunt consecin]a unei
ne`n]elegeri; Brucan se referea la nume cunoscute, pentru a da greu-
tate politic\, [i credea c\ Roman vrea ca militarii s\ fie semnatari
`mpreun\ cu Ion Iliescu, n.a.)
Silviu Brucan: De tine nu [tie nimeni nimic, dac\ e vorba a[a...
(Ion Iliescu asist\ f\r\ a interveni la acest schimb de replici.)
Petre Roman: Ba [tie, pentru c\ eu am citit declara]ia la Televi-

ziune. Eu nu pledez pentru mine... (De[i participant direct, Petre Ro-
man nu `n]elegea `nc\ faptul c\ `ntre revolta popular\ [i grupul
Iliescu se produsese o distan]are ca urmare a deciziilor luate la
MApN, sub protec]ia [i `mputernicirea Armatei, n.a.)
Dumitru Apostoiu: Fiecare... cine pe cine reprezint\ `n aceast\
perioad\?
Ion Iliescu: Din p\cate, asta e lipsa acestei situa]ii. |sta (e vorba
de Ceau[escu, n.a.) a l\sat un vid de putere. Restructurarea unui
mecanism al puterii (era vorba de restructurarea PCR, n.a.). Dar cine
bate la u[\?
(O voce): ... {i armata este cea care asigur\ ordinea.
Alexandru B`rl\deanu: Domnule Iliescu, categoric ar trebui o
fraz\ care s\ spun\ poporului care va fi realitatea politic\ viitoare...
c\ mergem spre democra]ie... spre satisfacerea nevoilor poporului...
Al doilea: ne trebuie o fraz\ pentru opinia public\ str\in\, fraz\ c\
ne p\str\m alian]ele [i c\ nu schimb\m angajamentele interna]ionale
(o interven]ie lucid\, realist\, n.a.).
Ion Iliescu: Vreau s\ v\ spun c\ am intrat `n leg\tur\ cu Ambasada
sovietic\ [i le-am transmis situa]ia `n care ne afl\m, ca s\ comunice la
Moscova, s\ se [tie cine suntem [i ce vrem. Asta le-am spus deja.
Petre Roman: Ast\zi la pr`nz am vorbit cu ministrul ungar al
Ap\r\rii (...)“374
Toat\ aceast\ scen\, care a inflamat presa de opozi]ie, `ncepe `ns\

cu un pasaj `n care participan]ilor li se comunic\ un am\nunt:
„Aten]ie! D`nsul filmeaz\ [i `nregistreaz\ tot“. Ion Iliescu a `ncercat
s\ mute adunarea `n alt\ `nc\pere, dar cineva a insistat ca totul s\ se
desf\[oare `n fa]a camerei de luat vederi: „Nu! Aici! Vrem s\ [tim ce
se `nt`mpl\! S\ avem control. D`nsul filmeaz\ tot“. A[adar, tot ce s-a
discutat acolo – poate cu excep]ia primelor replici ale lui Apostoiu,
374 Constantin Sava [i Constantin Monac, op. cit., pp. 319-321. (Cînd spune „am
vorbit cu ministrul ungar al Ap\r\rii“, Petre Roman folose[te pluralul, referindu-se
la grupul de la MApN. De vorbit la telefon în Ungaria a vorbit generalul
Eftimescu.)
abia intrat – a avut calitatea unui dialog purtat cu con[tien]a c\ totul

se `nregistreaz\. De[i scena a fost interpretat\ drept una de teatru, ea
con]ine destule secven]e care demonstreaz\ naturale]ea actorilor. Nu
se pref\ceau sau nu se pref\ceau prea mult. Iliescu dezv\luie c\ a
sunat la Ambasada URSS, Brucan nu-i vrea pe militari pe list\,
Roman cere dreptul revolu]ionarilor [i invoc\ folosirea cuv`ntului
democra]ie, B`rl\deanu se dovede[te un b\tr`n activist realist, Militaru
– pe care at`t `l ducea capul – nu se poate preface [i cere anun]area
Frontului Salv\rii Na]ionale, drept organ de partid [i de stat. Teza
contestatarilor de mai t`rziu, c\ mul]imea [i revolu]ia nu-i `nvestise pe
acei oameni cu nimic [i c\ ei puteau fi `nl\tura]i `n orice clip\ de o
for]\ revolu]ionar\ autentic\ – a[a-numita tez\ a „revolu]iei furate“ –,
porne[te de la o premis\ fals\. Ion Iliescu nu mai era `n acel moment
un simplu director de editur\, ci persoana c\reia generalul St\ncules-
cu ì d\duse raportul, persoana c\reia Armata ì `ncredin]ase puterea,
liderul politic pe care hot\r`se s\-l aleag\, s\-l sprijine [i s\-l apere.
Ministerul de Interne [i Securitatea ì confirmaser\ adeziunea lor la
aceast\ alegere `n `nt`lnirea de la MApN. Ce spune Petre Roman `n
secven]ele de la CC: „... condus de Ion Iliescu. Am hot\r`t acolo (la
MApN, n.a.) treaba asta“. Omul care condusese lupta la baricad\,
Dan Iosif, propus de mul]ime `n Pia]a Palatului, refuz\ puterea spu-
n`nd sincer c\ nu e de el. Dumitru Dinc\ nu mai avea voce ca s\ poat\
conduce ceva [i nici nu suntem siguri c\-[i putea scrie proclama]ia
c\tre ]ar\. Mircea Dinescu [i Ion Caramitru invoc\ agita]i [i dispera]i
solidaritatea Armatei, cer trecerea ei de partea revolu]iei. A trecut.
Sergiu Nicolaescu, cel mai popular personaj de acolo [i al c\rui nume
a fost intens scandat tot `n Pia]a Palatului, a anun]at clar c\ ei l-au ales
pe Ion Iliescu s\ ì conduc\. Mul]imea a aclamat. Corneliu Coposu a
preg\tit un comunicat de solidaritate cu FSN [i cu Ion Iliescu, dar,
proste[te, liderii CFSN-ului nu l-au l\sat s\ vorbeasc\.
Atunci c`nd vorbim despre nucleul politic `nving\tor suntem

obliga]i s\-l plas\m incontestabil pe Ion Iliescu `n v`rful s\u, dar,
`ncep`nd de la Televiziune, Ion Iliescu a fost dominat [i influen]at
`n cele mai importante decizii, `n toate deciziile-cotitur\ ale
evenimentelor din perioada 22-31 decembrie 1989 de Silviu

Brucan. Acesta este inspiratorul [i catalizatorul celor mai dis-
cutabile hot\r`ri, motiv pentru care afirm [i sus]in `n continuare
c\, `n realitate, rolul lui Ion Iliescu atunci a fost marginal.
Abia ast\zi ne putem da seama de importan]a loviturii de stat

militare, care se desf\[urase p`n\ atunci paralel [i discret, de schim-
barea atitudinii Armatei [i de rolul generalului St\nculescu, cel care
a decis cui s\ `ncredin]eze Armata puterea. ~n timp ce se `nt`mplau
toate astea, pre[edintele statului [i comandant suprem al for]elor
armate avea un dialog existen]ialist cu un mili]ian `n ma[ina radaru-
lui, iar simbolul revoltei bucure[tene din strad\, Dan Iosif, complet
r\gu[it [i cu lacrimi `n ochi, ì striga generalului Gu[\: „Tovar\[e
general, nu asta am vrut noi, nu asta am crezut noi!“
Programul CFSN
Dup\ declan[area diversiunii teroriste `n Bucure[ti, grupul Iliescu

se deplaseaz\ la Televiziune unde se va finaliza programul politic.
Textul citit pe postul Televiziunii de Ion Iliescu `n noaptea de 22 spre
23 decembrie 1989 este considerat documentul principal, fundamen-
tal al revolu]iei. El a identificat noua putere instalat\ `n România [i,
fiind `nving\toare, a legitimat-o provizoriu p`n\ la alegerile din 20
mai 1990. Goethe spunea: „Cel care surprinde cel mai bine momen-
tul, este cel care `nvinge“. Textul citit de Ion Iliescu la Televiziune `n
noaptea de 22 decembrie 1989 a fost programul `ndelung c\utat de
numeroasele nuclee revolu]ionare care se formaser\ `n ziua de 22 de-
cembrie [i a reprezentat improviza]ia suficient de satisf\c\toare pentru
a i se da girul documentului programatic a[teptat. ~n ciuda aparen]elor
de unitate, programul CFSN a fost un document constituit din
buc\]i – trei la num\r – av`nd mai mul]i autori. Vom reproduce
forma oficial\ a Comunicatului Consiliului Salv\rii Na]ionale, a[a
cum a fost publicat `n Monitorul Oficial, nu numai pentru c\ este
forma consacrat\, ci [i pentru c\ este singura form\ a actului care

con]ine, bine individualizate, componentele sale.
COMUNICATUL C|TRE }AR|

al Consiliului Frontului Salv\rii Na]ionale
Cet\]eni [i cet\]ene,
Tr\im un moment istoric. Clanul Ceau[escu, care a dus ]ara la
dezastru, a fost eliminat de la putere. Cu to]ii [tim [i recunoa[tem
c\ victoria de care se bucur\ `ntreaga ]ar\ este rodul spiritului de
sacrificiu al maselor populare de toate na]ionalit\]ile [i, `n primul
r`nd, al admirabilului nostru tineret, care ne-a restituit, cu pre]ul
s`ngelui, sentimentul demnit\]ii na]ionale. Un merit deosebit `l au
cei care ani de zile [i-au pus `n pericol [i via]a, protest`nd `mpotri-
va tiraniei.
Se deschide o pagin\ nou\ `n via]a politic\ [i economic\ a
României.
~n acest moment de r\scruce am hot\r`t s\ ne constituim `n
Frontul Salv\rii Na]ionale, care se sprijin\ pe armata român\ [i
care grupeaz\ toate for]ele s\n\toase ale ]\rii, f\r\ deosebire de na-
]ionalitate, toate organiza]iile [i grup\rile care s-au ridicat cu curaj
`n ap\rarea libert\]ii [i demnit\]ii `n anii tiraniei totalitare.
Scopul Frontului Salv\rii Na]ionale este instaurarea democra-
]iei, libert\]ii [i demnit\]ii poporului român.
Din acest moment se dizolv\ toate structurile de putere ale
clanului Ceau[escu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat [i insti-
tu]iile sale `[i `nceteaz\ activitatea. ~ntreaga putere `n stat este pre-
luat\ de Consiliul Frontului Salv\rii Na]ionale. Lui i se vor
subordona Consiliul Militar Superior, care coordoneaz\ `ntreaga
activitate a armatei [i a unit\]ilor Ministerului de Interne. Toate
ministerele [i organele centrale, `n actuala lor structur\, `[i vor
continua activitatea normal\, subordon`ndu-se Frontului Salv\rii
Na]ionale, pentru a asigura desf\[urarea normal\ a `ntregii vie]i
economice [i sociale.
~n teritoriu se vor constitui consilii jude]ene, municipale,
or\[ene[ti [i comunale ale Frontului Salv\rii Na]ionale ca organe
ale puterii locale.
Mili]ia este chemat\ ca, `mpreun\ cu comitetele cet\]ene[ti, s\
asigure ordinea public\.
Aceste organe vor lua toate m\surile necesare pentru asigu-
rarea aprovizion\rii popula]iei cu alimente, cu energie electric\, cu
c\ldur\ [i ap\, pentru asigurarea transportului, a asisten]ei me-

dicale [i a `ntregii re]ele comerciale.
Ca program, frontul propune urm\toarele:
1. Abandonarea rolului conduc\tor al unui singur partid [i sta-
tornicirea unui sistem democratic pluralist de guvern\m`nt.
2. Organizarea de alegeri libere `n cursul lunii aprilie.
3. Separarea puterilor legislativ\, executiv\ [i judec\toreasc\ `n
stat [i alegerea tuturor conduc\torilor politici pentru unu sau, cel
mult, dou\ mandate. Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe via]\.
Consiliul Frontului Salv\rii Na]ionale propune ca ]ara s\ se
numeasc\ `n viitor România.
Un comitet de redactare a noii Constitu]ii va `ncepe s\ func]io-
neze imediat.
4. Restructurarea `ntregii economii na]ionale pe baza criteriilor
rentabilit\]ii [i eficien]ei. Eliminarea metodelor administrativ-biro-
cratice de conducere economic\ centralizat\ [i promovarea liberei
ini]iative [i a competen]ei `n conducerea tuturor sectoarelor eco-
nomice.
5. Restructurarea agriculturii [i sprijinirea micii produc]ii
]\r\ne[ti. Oprirea distrugerii satelor.
6. Reorganizarea `nv\]\m`ntului românesc potrivit cerin]elor
contemporane. Rea[ezarea structurilor `nv\]\m`ntului pe baze de-
mocratice [i umaniste.
Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat at`tea daune
poporului român [i promovarea adev\ratelor valori ale umanit\]ii.
Eliminarea minciunii [i a imposturii [i statuarea unor criterii de
competen]\ [i justi]ie `n toate domeniile de activitate.
A[ezarea pe baze noi a dezvolt\rii culturii na]ionale.
Trecerea presei, Radioului, Televiziunii din mìnile unei
familii despotice `n mìnile poporului.
7. Respectarea drepturilor [i a libert\]ilor minorit\]ilor na]io-
nale [i asigurarea deplinei lor egalit\]i `n drepturi cu românii.
8. Organizarea `ntregului comer] al ]\rii, pornind de la cerin]ele
satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale popula]iei
României. ~n acest scop, vom pune cap\t exportului de produse
agroalimentare, vom reduce exportul de produse petroliere, acord`nd
prioritate satisfacerii nevoilor de c\ldur\ [i lumin\ ale oamenilor.
9. ~ntreaga politic\ extern\ a ]\rii s\ serveasc\ promov\rii bunei
vecin\t\]i, prieteniei [i p\cii `n lume, integr`ndu-se `n procesul de
construire a unei Europe unite, cas\ comun\ a tuturor popoarelor
continentului. Vom respecta angajamentele interna]ionale ale Ro-
mâniei [i, `n primul r`nd, cele privitoare la Tratatul de la Var[ovia.
10. Promovarea unei politici interne [i externe subordonate

nevoilor [i intereselor dezvolt\rii fiin]ei umane, respectul deplin
al drepturilor [i libert\]ilor omului, inclusiv al dreptului de depla-
sare liber\.
Constituindu-ne `n acest front, suntem ferm hot\r`]i s\ facem
tot ce depinde de noi pentru a reinstaura societatea civil\ `n Româ-
nia, garant`nd triumful democra]iei, libert\]ii [i demnit\]ii tuturor
locuitorilor ]\rii.
~n mod provizoriu, `n componen]a consiliului intr\ urm\torii:
Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Lászlo Tökes, Du-
mitru Mazilu, Dan De[liu, general {tefan Gu[\, general Victor
St\nculescu, Aurel Drago[ Munteanu, Corneliu M\nescu, Alexan-
dru B`rl\deanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu
Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu,
Dan Mar]ian, c\pitan Lupoiu Mihai, general Voinea, c\pitan de
rangul I Dumitrescu Emil, Neac[a Vasile, Ciontu Cristina, Baciu
Marian, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Negri]iu Paul, Manole
Gheorghe, Cazimir Ionescu, Adrian S`rbu, C`rjan Constantin, Do-
mokos Geza, Magdalena Ionescu, Marian Mierl\, Constantin Iva-
novici, Ovidiu Vlad, Bucurescu Valeriu, Ion Iliescu.“375
Cele trei p\r]i ale Comunicatului sunt: preambulul, punctele pro-

gramului [i inser]ia juridic\.
Preambulul a fost rezultatul numeroaselor `ncerc\ri de a scrie un
program, `n sediul CC [i apoi `n biroul de la etajul 11 al Televiziunii,
p`n\ `n momentul `n care Silviu Brucan hot\r\[te s\ se ocupe personal
de acest lucru. De altfel, chiar debutul programului copia primele
cuvinte ale interven]iei sale din Studioul 4: „Tr\im un moment istoric“.
Alt pasaj – „Un merit deosebit `l au cei care ani de zile [i-au pus `n
pericol [i via]a, protest`nd `mpotriva tiraniei“ – era o aluzie la pericolul
`n care se aflase Brucan, ca urmare a implic\rii `n Scrisoarea celor
[ase. Nu s-a aflat `n nici un pericol, fiind protejat de URSS. {i dac\ `l
prindeau canibalii din Caraibe tot sc\pa. Era `ns\ un pasaj care `ncerca
s\ legitimeze prioritatea fo[tilor stalini[ti, a vechilor membri de partid
care se opuseser\ lui Ceau[escu. Un pasaj-cheie – din punct de vedere
istoric – ì apar]ine lui Ion Iliescu: „~n acest moment de r\scruce am
375 Monitorul Oficial al României, Anul I, Nr. 1, Vineri, 22 decembrie 1989, pp. 1-2.
hot\r`t s\ ne constituim `n Frontul Salv\rii Na]ionale, care se sprijin\

pe armata român\ [i care grupeaz\ toate for]ele s\n\toase ale ]\rii“,
pasaj care arat\ temeiul [i totodat\ adev\ratul vehicul al legitimit\]ii
acelui Consiliu al Frontului Salv\rii Na]ionale – Armata! Ion Iliescu
folose[te acelea[i cuvinte „am hot\r`t s\ ne constituim...“ `n secven]ele
filmate la celebra `ntrunire din cl\direa CC, aceasta fiind [i singura sa
contribu]ie la textul Comunicatului.
Punctele programului sunt – cum u[or se poate observa – copiate
dup\ programul citit de Dumitru Mazilu `n balconul CC-ului. El a
suferit c`teva modific\ri, provocate de Silviu Brucan: „Apoi am
`nlocuit `n text «Forumul Cet\]enesc Na]ional» cu Frontul Salv\rii
Na]ionale. La punctul 5 privitor la agricultur\, am scris: «sprijinirea
micii produc]ii ]\r\ne[ti [i oprirea distrugerii satelor», la punctul 8
am `nlocuit cuvintele care mi s-au p\rut prea tehnice cu fraza: «~n
acest scop vom pune cap\t exportului de produse agroalimentare,
vom reduce exportul de produse petrolifere, acord`nd prioritate satis-
facerii nevoilor de c\ldur\ [i lumin\ ale oamenilor», iar la punctul 9,
privitor la politica extern\, am ad\ugat: «integr`ndu-se `n procesul de
constituire a unei Europe unite, cas\ comun\ a tuturor statelor euro-
pene. Vom respecta angajamentele interna]ionale ale României, `n
primul r`nd cele privitoare la Tratatul de la Var[ovia». ~n sf`r[it, am
[ters «A[a s\ ne ajute Dumnezeu», deoarece ne adres\m `ntregii
popula]ii a ]\rii [i nu numai cre[tinilor“376. Modificarea punctului 5
viza referirea explicit\ a lui Dumitru Mazilu la problema propriet\]ii,
la cererea de retrocedare a p\m`nturilor c\tre ]\ranii deposeda]i `n
timpul colectiviz\rii. Marian Mierl\ a surprins acest moment, Brucan
spun`ndu-i: „Las-o, drag\, pe asta cu proprietatea, acum avem alte
priorit\]i“377. La punctul 8, Silviu Brucan a ac]ionat inteligent, `nlo-
cuind formula occidental\, ceva mai abstract\, cu o formulare popu-
list\ de mare [i autentic impact la popula]ia României: c\ldura [i
lumina. Interven]ia de la punctul 9 era o reproducere a teoriei lui
Mihail Gorbaciov despre Casa Comun\ Europa, pe care o lansase ca
376 Silviu Brucan, Genera]ia irosit\, Ed. Universul & Calistrat Hoga[, Bucure[ti,
1992, pp. 215-216.
377 Jurnalul Na]ional, Nr. 3352/ 22 mai 2004, p. 7.
o alternativ\ la Uniunea European\, iar referirea la respectarea anga-

jamentelor externe [i a apartenen]ei la Tratatul de la Var[ovia prove-
neau de la Alexandru B`rl\deanu. Eliminarea pasajului „A[a s\ ne
ajute Dumnezeu“ pare la prima vedere o grij\ pentru musulmani
(0,042% din popula]ia României) sau pentru evrei (0,045%), dar era
pe fond expresia ateismului lui Silviu Brucan.
Inser]ia juridic\ este pasajul care anun]a dizolvarea tuturor struc-
turilor de putere ale clanului Ceau[escu [i c\ `ntreaga putere `n stat
este preluat\ de CFSN. Textul a fost ad\ugat de juri[tii care se aflau
`n preajma noului nucleu, pentru a putea da putere juridic\ procla-
ma]iei. Ideea era ca, prin faptul proclam\rii, dar [i al asum\rii autori-
t\]ii superioare a statului de c\tre CFSN, s\ fie recunoscut faptul c\
puterea trece oficial `n m`na echipei conduse de Ion Iliescu. Spe-
ciali[tii `n Drept ai României au analizat ulterior actele revolu]iei,
ar\t`nd [i care a fost valoarea lor juridic\ [i care erau limitele lor.
Marele jurist român, profesor Cristian Ionescu, arat\ c\ „`n Dreptul
constitu]ional este fundamentat principiul potrivit c\ruia, poporul
este `n drept s\ se revolte `mpotriva samavolniciei celor afla]i la gu-
vernarea statului“378, un principiu enun]at `n Declara]ia Drepturilor
Omului [i Cet\]eanului adoptat\ `n timpul Revolu]iei Franceze.
Altfel spus, legitimarea revoltei populare. Dar, arat\ mai departe pro-
fesorul Cristian Ionescu, „legitimarea revoltelor populare, indiferent
care ar fi ponderea acestora, `ntemeiat\ pe art. 35 din Declara]ia drep-
turilor din 1793, are doar o valoare moral\, de[i principiul `n sine
face parte dintr-un document constitu]ional. Facem aceast\ rezerv\,
`ntruc`t revolta maselor este esen]ialmente anarhic\, imprevizibil\ sub
aspectul finalit\]ilor sale [i poate fi deturnat\ de la obiectivele sale
nobile `n anumite conjuncturi defavorabile“379. Prin urmare, „legiti-
mit\]ii populare (morale) a revoltelor poporului trebuie s\-i urmeze `n
mod necesar o recunoa[tere juridic\ bazat\ pe un text constitu]ional
sau pe manifestarea `ntr-o form\ organizat\ democratic (constitu]ional)
a sprijinului popular“. A[adar, trebuie s\ interpret\m Comunicatul
378 Cristian Ionescu, Drept constitu]ional [i institu]ii politice. Teoria general\ a

institu]iilor politice, vol. 1, Ed. Lumina Lex, Bucure[ti, 1997, p. 131.
379 Ibidem, p. 132.
CFSN din noaptea de 22 decembrie 1989 ca o declara]ie politic\ a

unui grup care a beneficiat de sprijinul direct al Armatei, de acordul
direct al unei majorit\]i a celor care au participat la revolta popular\
[i de acordul tacit al celor peste 21 de milioane de cet\]eni ai ]\rii,
singura legitimare a CFSN din acel moment fiind moral\. Fraza-cheie
care dezv\luie adev\rul acelui moment este: „ne constituim `n Frontul
Salv\rii Na]ionale, care se sprijin\ pe armata român\“. Legitimitatea
nucleului CFSN este identificat\ – din punct de vedere istoriografic –
prin sprijinul popular pe care l-au acordat revolu]ionarii organizato-
rilor acelui grup, dar [i listei de personalit\]i inserate la sf`r[itul
documentului. Nu putem afirma c\ `ncrederea acordat\ de popula]ie
CFSN s-a referit exclusiv la grupul Iliescu, at`t timp c`t Comunicatul,
primul document oficial al revolu]iei, con]ine o list\ de multe alte
nume. Legitimarea moral\ pe care a acordat-o revolta popular\ CFSN
a atins `ntreaga list\, f\r\ a desemna un conduc\tor [i f\r\ a face dis-
tinc]ii politice. Din acelea[i motive, inser]ia juridic\ din Comunicatul
CFSN nu a rezolvat problema legitimit\]ii juridice, fiind, deocam-
dat\, doar un enun] teoretic. Profesorul Ionescu arat\, `n continuare,
c\ „numai conven]ional se poate admite caracterul constitu]ional al
unor acte normative emise de noua putere, rezultat\ din lovitura de
stat, insurec]ie sau revolu]ie [i numai sub rezerva sprijinului popular
al schimb\rilor politice respective“380. Au existat juri[ti care au `n-
cercat s\ legitimeze Frontul Salv\rii Na]ionale „ca o veritabil\ putere
constituant\ originar\“, atitudine cu evident con]inut politic, venit\
`n sprijinul ideii de stabilitate a statului [i a puterii `n perioada
1990–1991, c`nd România func]iona f\r\ Constitu]ie, iar strada `[i
continua revolta popular\ `n forme paroxistice, `n forma luptei pentru
putere. Aceste preciz\ri sunt importante `ns\ pentru ceea ce s-a `n-
t`mplat dup\ decembrie 1989, `n condi]iile `n care grupul Iliescu a
`ncercat s\ transforme legitimitatea moral\ primit\ de la revolta
popular\ `n legitimitate juridic\ [i constitu]ional\, lu`nd decizii care
`nc\lcau limitele con]inute `n Comunicatul din 22 decembrie 1989.
Acel Consiliu al Frontului Salv\rii Na]ionale a fost recunoscut
imediat de c\tre URSS. Folosind baza de date publice furnizat\ de
380 Ibidem, p. 134.

D.G.S.E. (Direction Générale de la Sécurité Extérieure), André

Fontaine, directorul cotidianului Le Monde – care `l numea pe Ion
Iliescu „urma[ prezumtiv al lui Ceau[escu“ (héritier présomptif),
dotat cu „o pruden]\ de [arpe“ (d’une prudence de serpent) – sur-
prinde acest moment `nc\rcat cu dedesubturi subtile: „Asigurat de
sus]inerea Armatei [i de colaborarea lui Petre Roman, str\lucit profe-
sor la {coala politehnic\ na]ional\, fiu al unui vechi militant al par-
tidului, el (Ion Iliescu, n.a.) nu a `nt`mpinat aparent nici o dificultate
de a `ndrepta lucrurile `n direc]ia unui Front al Salv\rii Na]ionale al
c\rui Comitet Director cuprindea, al\turi de disiden]i notorii, [i mili-
tari, activi[ti comuni[ti `n c\utarea unul Gorbaciov român [i repre-
zentan]i ai diverselor componente ale popula]iei. URSS s-a l\sat
foarte repede convins\ de a recunoa[te comitetul `n chestiune drept
putere legitim\ a României. A[a cum a confirmat Andrei Graciov,
ultimul purt\tor de cuv`nt al lui Gorbaciov, KGB-ul, care p`n\ atunci
nu dorea s\ dea ocazia unei suspiciuni de ingerin]\, va «face tot posi-
bilul pentru a `nclina balan]a `n favoarea noii puteri»“381.
Scena numirii lui Ion Iliescu drept pre[edinte al CFSN a fost
descris\ de Dumitru Mazilu: „~n jurul orei 20.30 am ajuns la etajul 11,
la renumitul etaj 11, de unde se d\deau toate comenzile privind con-
]inutul programelor TV `n timpul tiraniei... Acolo se aflau deja Ion
Iliescu, Silviu Brucan, Dan Mar]ian, Petre Roman [i al]ii. Cel care m-a
luat `n primire a fost tot domnul Silviu Brucan: «Unde umbli, dom-
nule? Noi avem nevoie de platforma-program, iar dumneata nu e[ti
de g\sit...» {i, mai mult smulg`ndu-mi-o din m`n\, o lu\ [i-i ad\ug\ o
nou\ pagin\ pe care scrisese: «Pre[edintele Consiliului este Ion Ilie-
scu». «Bine, dar Ion Iliescu n-a fost ales nici m\car membru `n noul
guvern. Cum poate fi d`nsul pre[edinte?» – am comentat eu. «Ei,
asta-i bun\. E revolu]ie... Cine mai [tie pe cine a ales. {i, `n definitiv,
noi `l consider\m pe Ion Iliescu cel mai indicat s\ fie pre[edinte. El
este deja noul conduc\tor. Acesta este un lucru indiscutabil»“382.
Nimic din Comunicatul CFSN nu-l `nvestea, de exemplu, pe Ion
Iliescu `n fruntea statului. De aceea, documentul autentic, documentul
381 André Fontaine, La Tache rouge, Edition de La Martinière, Paris, 2004, p. 511.
382 Dumitru Mazilu, Revolu]ia furat\, vol. 1, Ed. Cozia, Bucure[ti, 1991, p. 58.
fundamental al schimb\rii de regim `n România, nu a fost Comu-

nicatul CFSN din 22 decembrie 1989, ci Decretul-Lege nr. 2/27
decembrie 1989, emis dup\ execu]ia so]ilor Ceau[escu [i dup\ con-
sumarea fenomenului diversionist-terorist.
Dac\ acest fenomen se dovede[te a fi fost fabricat [i folosit `n

slujba nucleului constituit `n jurul lui Ion Iliescu pentru ca aces-
ta s\ ob]in\ [i s\ de]in\ Puterea, atunci avem de a face cu o lovi-
tur\ de stat care a deturnat sensul revolu]iei.
Aceast\ tez\ a fost deja enun]at\ de istoricul Florin Constantiniu:

„Ac]iunile diversioni[tilor nu pot fi explicate – evident, ipotetic, `n
absen]a probelor decisive – dec`t ca av`nd func]ia s\ `mpiedice
crearea altor centre de putere, `n afara nucleului instalat la condu-
cerea Frontului Salv\rii Na]ionale. Revoltei populare `mpotriva
regimului Ceau[escu i-a urmat o lovitur\ de stat, `n preg\tirea c\reia
URSS a avut un rol de seam\ – aceasta este opinia noastr\ `n stadiul
actual al cercet\rii“383.
Cazul Sibiu
Am l\sat `nadins la sf`r[itul acestui capitol cazul cel mai contro-

versat, cel de la Sibiu, at`t pentru faptul c\ s-a aflat `nc\ din primele
ore de emisie ale TVRL `n aten]ia public\, c`t [i din cauza prezen]ei
unor probe [i dovezi mult mai numeroase [i elocvente `n privin]a
evenimentului. Mai mult dec`t at`t, cazul Sibiu a declan[at `n anul
1993 un conflict secret, necunoscut de opinia public\, `ntre SRI [i
Palatul Cotroceni referitor la raportul `ntocmit de SRI-Sibiu asupra
evenimentelor petrecute `n timpul revolu]iei `n acest municipiu.
Av`nd `n vedere precizia informa]iilor pe care le con]inea [i natura lor
revelatoare `n privin]a celor care cauzaser\ mor]i `n Sibiu raportul
locotenent-colonelului Ioan Rusan a fost `naintat de Virgil M\gureanu,
383 Florin Constantiniu, O istorie sincer\ a poporului român, Ed. Univers

Enciclopedic, Bucure[ti, 1999, p. 508.
directorul SRI la acea dat\, Consiliului Suprem de Ap\rare, `n parti-

cular generalului Vasile Ionel, consilierul pe probleme de ap\rare al
pre[edintelui Ion Iliescu. Vasile Ionel, membru al complotului militar [i
urm\rit de Securitate pentru leg\turi cu re]ele de spionaj ale URSS, va
reac]iona violent, acuz`ndu-l pe locotenent-colonelul Rusan de mistifi-
care, `ntruc`t din raport rezulta c\ vina pentru mor]ii din Sibiu apar]ine
Armatei. Informa]iile cele mai periculoase din raport vizau evenimente
petrecute at`t `nainte de 22 decembrie, c`t [i dup\ aceast\ dat\.
~nainte de 22 decembrie 1989 au fost trei evenimente deosebite
care au atras aten]ia organelor de Securitate [i de contrainforma]ii
militare.
Primul era legat de apari]ia `n jude]ul Sibiu a unor coloane de
autoturisme `nmatriculate `n URSS, „`n care se aflau doi-patru b\r-
ba]i, de regul\ tineri, care nu se cazau la hoteluri, dormind `n autotu-
risme [i nerealiz`nd contacte cu cet\]eni români“. Exact ca la Ia[i [i
Timi[oara. Aceste autoturisme au fost luate `n eviden]a Securit\]ii
Sibiu, filate [i interceptate, sub aspectul de eveniment deosebit [i
poten]ial periculos pentru siguran]a statului. ~n timpul evenimentelor
violente din 22-24 decembrie 1989 un grup de civili, care nu apar-
]inea manifesta]iei anticeau[iste a sibienilor, a atacat [i incendiat arhi-
va Securit\]ii `n care se aflau acele date. ~ntre persoanele participante
la atac au fost identifica]i cet\]eni români din jude]ele Cluj [i Timi[,
ace[tia fiind [i filma]i pe caseta video I/A, h. 0.31.05, `n prezent `n
Arhiva SRI.
Al doilea eveniment scos `n eviden]\ de Raportul SRI Sibiu a
fost capturarea `n luna martie a anului 1989, `n Sibiu, a unor lupt\tori
DIA `n timpul unor misiuni de lupt\. „Un aspect care poate prezenta
semnifica]ie `l constituie prezen]a `n municipiul Sibiu, `n prim\vara
anului 1989 a unui deta[ament de militari din cadrul Batalionului
404 Buz\u – cercetare `n ad`ncime, apar]in`nd de Direc]ia de Infor-
ma]ii de pe l`ng\ Marele Stat Major al Armatei. Militarii respectivi
erau `n ]inut\ civil\, dota]i cu sta]ii de emisie-recep]ie, au efectuat
observ\ri [i fotografieri de pe cl\dirile situate `n vecin\tatea unor
unit\]i ale MApN [i MI [i au consemnat puncte din apropierea aces-
tora sau alte puncte strategice din ora[ pe o hart\, cum ar fi:
hotelurile Continental, Bulevard, BTT, UM 01473 (Anexa V, filele

29-36; Anexa VIII, fila 16). ~nt`mpl\tor sau nu, acestea au fost locu-
rile fierbin]i `n derularea evenimentelor din decembrie 1989“384. ~n
anexele invocate se g\se[te un Raport intern al SRI Sibiu care
con]ine interogatorii sau `nregistr\ri operative ale unor martori la
evenimente, `ntre care [i fostul [ef al biroului contrainforma]ii al
Garnizoanei Sibiu: „Din discu]iile purtate cu colonel `n rezerv\
MODRESCU GHEORGHE, fost [ef birou CI pe garnizoana Sibiu,
acesta a afirmat c\ `n prim\vara anului 1989, a re]inut o persoan\
care, de pe acoperi[ul unui bloc situat `n cartierul Valea Aurie, a foto-
grafiat unitatea militar\ de auto de pe strada Calea Popl\cii din Sibiu.
Aceast\ persoan\ avea asupra ei o sta]ie de emisie, care nu era la
acea vreme `n dotarea Armatei, [i o hart\ a Municipiului Sibiu deta-
liat\, pe care erau `nsemnate unele obiective printre care hotelurile
BTT, Continental [i altele, de unde, de fapt, s-a [i tras `n acea
perioad\. La ancheta efectuat\ la sediul Comenduirii Garnizoanei
Sibiu, acest cet\]ean a afirmat c\ este cadru DIA [i face parte dintr-o
unitate situat\ `n Municipiul Buz\u, fapt confirmat [i de comandan-
tul acestei unit\]i, care i-a solicitat domnului Modrescu punerea `n
libertate a celui re]inut, afirm`nd c\ misiunea acestuia, c`t [i a altor
ofi]eri `n aceea[i perioad\ `n Sibiu, a fost `ncheiat\“. Alte detalii
oferite de fostul ofi]er CI arat\ c\ lupt\torii DIA au fost semnala]i
Securit\]ii Sibiu `n luna martie a anului 1989, `ndeplinind acea misi-
une, de c\tre cet\]eni ai Sibiului, locatari ai unor imobile din
apropierea obiectivelor vizate sau `n al c\ror pod de cas\ au urcat
respectivii lupt\tori. Securitatea a re]inut doi astfel de indivizi `n fla-
grant, fotografiind de pe un bloc perimetrul UM 01473, le-a confis-
cat aparatele foto [i i-au supus perchezi]iei. Ei au fost b\ga]i `n biroul
ofi]erului de CI al UM 01434, locotenent Popa, unde au fost intero-
ga]i. Colonelul Modrescu a reprodus urm\torul dialog: „Voi ce ave]i
de lucru pe aici?“ R\spuns: „P\i, suntem militari, am venit s\ test\m,
s\ execut\m o testare de vigilen]\ asupra unit\]ilor militare din
Sibiu“. Astfel de opera]ii de testare a vigilen]ei se aflau `n misiunile
384 Arh. SRI, Serviciul Român de Informa]ii. Raport privind evenimentele din
decembrie 1989 în jude]ul SIBIU, pp. 12-13.
unit\]ii DIA de la Buz\u, numai c\, pentru a ie[i bine la control,

comandan]ii unit\]ilor vizate de control erau de regul\ anun]a]i dis-
cret `nainte. ~[i furau c\ciula singuri. De data aceasta misiunea a avut
o desf\[urare foarte ciudat\: nu putem vorbi de o misiune de testare a
vigilen]ei unor unit\]i militare at`t timp c`t lupt\torii fotografiau [i
`nsemnau pe hart\ hoteluri din Sibiu, blocuri de locuin]e [i poduri de
case din ora[. H\r]ile capturate de Securitate au r\mas `n posesia aces-
teia, constituind prob\, prin `nsemn\rile f\cute pe ele, asupra faptului
c\ ac]iunea DIA nu se `nscria `n categoria „testarea vigilen]ei“. La fel [i
sta]iile miniaturale de emisie-recep]ie. Acest pasaj al Raportului SRI
Sibiu devine de-a dreptul dramatic atunci c`nd precizeaz\ c\ Mo-
drescu Gheorghe a luat leg\tura cu comandamentul de la Buz\u al
unit\]ii cunoscute mai t`rziu cu indicativul Batalionul 404, care a
confirmat apartenen]a celor re]inu]i la aceast\ unitate special\ [i i-a
cerut ofi]erului CI pe Garnizoana Sibiu s\ le semneze ordinele de
serviciu pentru a se putea `ntoarce la Buz\u.
Ca urmare a acestui eveniment ciudat, Departamentul Securit\]ii
Statului a dat `n lucru verificarea informa]iilor legate de ac]iunile DIA
de acel tip `n ]ar\, primind dou\ informa]ii mai substan]iale: 1. O ac-
]iune similar\ celei de la Sibiu a fost semnalat\ `n ora[ul Sighi[oara,
post factum, adic\ f\r\ s\ fie surprins\ `n flagrant 2. Pe durata anului
1989, `n comisariatele militare din ]ar\ au fost schimbate de dou\ ori –
`n unele localit\]i, de trei ori – planurile de mobilizare, fapt f\r\ precedent.
Prezen]a unor lupt\tori DIA `n martie la Sibiu poate fi `ncadrat\
lucid, f\r\ apelul la scenarii complicate, `n opera]iile curente ale
unit\]ilor speciale de la Buz\u (indicativul „Batalionul 404“ este
conven]ional, nu se folosea la acea dat\). Problema este c\ obiec-
tivele pe care le-au vizat `n martie 1989 lupt\torii DIA – hoteluri,
acoperi[uri, poduri de case – au fost identificate `n decembrie 1989
ca locuri de unde s-a tras, ele fiind indicate ca atare chiar de sintezele
trimise Parlamentului de c\tre MApN!
Al treilea eveniment deosebit subliniat de Raportul SRI Sibiu se
refer\ la de acum celebrul avion ROMBAC care a zburat de la
Bucure[ti la Sibiu `n ziua de 20 decembrie 1989. Printre alte infor-
ma]ii, raportul preciza [i faptul c\ „o parte a locurilor din spatele
avionului erau acoperite cu o prelat\ alb\; dup\ `mbarcarea pasage-

rilor, `n cala avionului au mai fost `nc\rcate [i alte pachete; la aterizare
pe Aeroportul Sibiu, o parte din pasageri au fost a[tepta]i, prelua]i `n
dou\ autobuze ale armatei [i transporta]i `ntr-o direc]ie necunoscut\
(Anexa VI, filele 6-21). Preciz\m c\ `n seara zilei de 20 decembrie
1989 lui Nicu Ceau[escu i s-a solicitat aprobarea pentru cazarea `n
regim de cet\]eni str\ini – la fostul hotel al partidului – a unui grup
de circa 40 de persoane care au sosit cu avionul Rombac (Anexa VI,
filele 27-30); `n seara aceleia[i zile, `n incinta UM 01512 a intrat,
prin poarta 2, un grup de persoane `mbr\cate sportiv, accesul
f\c`ndu-se, `n baza ordinului transmis de comandantul unit\]ii, [eful
g\rzii, de a nu se consemna nimic `n registrul de intr\ri. Persoanele
respective au fost cazate `n pavilionul armei chimice, au servit masa
`n 21 decembrie la popota cadrelor, unde s-a transmis de asemenea
ordinul de a nu fi men]iona]i `n eviden]\, dup\ care prezen]a lor nu a
mai fost semnalat\ (Anexa VI, filele 22, 31, 32)“385. Ziarele sibiene
au abordat frontal [i foarte devreme (primele luni ale anului 1990)
problema terorismului – la fel ca presa din Timi[oara [i Bra[ov –,
reorient`ndu-[i atacurile de pe Securitate pe Armat\. Ziarul sibian
Diminea]a prezenta `n iulie 1990 m\rturia unui pasager al avionului
Rombac care ar\ta c\ „fiind mai aproape de u[\, am reu[it s\-i v\d
pe cei 30-40 de pasageri pe care ì g\sisem deja `mbarca]i la
Bucure[ti“386. Informa]iile publicate de cotidianul Diminea]a, ca de
altfel [i alte articole din presa sibian\, au infirmat datele furnizate `n
februarie 1990 de Aeroportul Sibiu, conform c\ruia, de exemplu,
„din totalul de 81 de pasageri, un num\r de 31 au fost femei [i doi au
fost copii“387. Cercetarea f\cut\ de SRI a demonstrat c\ `n avion s-au
aflat dou\ femei – Elena Gr\dinaru [i Nelucia Niculescu, persoan\
foarte cunoscut\ `n Sibiu, fiind director al firmei de mobil\ SC SPE-
CIAL SA – ambele d`nd declara]ii care atest\ prezen]a unui grup de
indivizi suspec]i. Al]i pasageri – inginerul Ion Ve[tean de la IFEP,
Gh. Lisenschi, maistru la IOMCOOP, [i colegul s\u Vasile D. –
385 Ibidem, p. 14.

386 Diminea]a, Sibiu, Nr. 15/26 iulie 1990, p. 3.
387 Tribuna, Sibiu, Nr. 43/14.02.1990, p. 1.
indic\, sub argumentul c\ „am f\cut armata [i [tiu cum arat\“, c\

pachetele `nvelite `n h`rtie alb\ sau crem, de acelea[i dimensiuni,
erau cu muni]ie. Un ofi]er de la Casa Armatei a declarat c\ `n 20 de-
cembrie 1989 era ofi]er de serviciu, ocazie cu care a constatat
intrarea `n UM 01512, pe poarta 2, a unui camion cu 30 de persoane,
primind ordin s\ nu raporteze, s\ nu-i legitimeze pe conduc\torii
transportului [i s\ nu `nscrie `n registru aceast\ prezen]\ `n unitate.
Constantin Voicu, care era la acea dat\ plutonier adjutant la UM
01512 [i [ef al popotei cadrelor, a declarat c\ a servit masa unui grup
de militari [i civili, cer`ndu-i-se s\ nu-i `nregistreze `n listele de evi-
den]\ a ra]iilor alimentare. O m\rturie foarte interesant\ [i consis-
tent\ a venit de la o unitate militar\ din R`mnicu-V`lcea, care `n ziua
de 21 decembrie 1989 a primit ordinul s\ trimit\ la Sibiu un grup de
200 militari [i 50 de cadre. Ea va ajunge acolo `n diminea]a de 22 de-
cembrie. Ziaristul Constantin Burlacu consemna: „La popota unit\]ii
servea de dou\ zile masa un anume grup de sportivi care, p`n\ la
urm\, s-au ar\tat a nu fi competitivi `ntr-ale sportului, cu oameni de
mare performan]\, `n alte n\zdr\v\nii (...) La ora dimine]ii (de 22
decembrie, n.a.), un grup de sportivi servea masa la popota unit\]ii
militare sibiene, sosit pe calea aerului [i fiind `ncartirui]i aici cu dou\
zile `n urm\“388. „Sportivii“ au renun]at la masa de pr`nz, r\sp`ndin-
du-se `n ora[. Raportul Comisiei senatoriale `nclin\ s\ atribuie aceste
for]e speciale USLA, f\r\ `ns\ a explica nici leg\turile clare cu dis-
pozitivul militar de la Sibiu, nici faptul c\, dup\ revolu]ie, Armata [i
guvernul FSN au avut la dispozi]ie toate mijloacele pentru a demon-
stra originea lor securist\ [i nu au f\cut-o.
Dup\ 22 decembrie 1989, Raportul SRI Sibiu arat\ c\ lupta
armat\ violent\ dintre Securitate, Mili]ie [i Armat\ nu a existat, fiind
vorba de atacuri ira]ionale comandate de colonelul Dragomir `mpo-
triva cl\dirii Inspectoratului MI, f\r\ nici un motiv aparent, fiind `nca-
drate `n categoria focului diversionist `nc\ din dup\-amiaza zilei de
22 decembrie. Ordinele de foc date de colonelul Dragomir sunt
`ntr-adev\r inexplicabile, mai ales c`nd constat\m numeroasele ordine
[i demersuri, care i-au fost adresate de la Bucure[ti, s\ `nceteze focul:
388 Reporter, Rîmnicu-Vîlcea, anul III, nr. 55, pp. 1-3.
„~n intervalul 12.30-16.30 – cu mici intermiten]e –, s-a tras asupra

cl\dirii Inspectoratului, inclusiv cu armament greu. Cu toate c\, de la
Bucure[ti, colonelul P`rc\l\bescu, generalul Ilie Ceau[escu,
procurorul militar Voinea, i-au cerut locotenent-colonelului Dra-
gomir Aurel – `n calitate de comandant de garnizoan\ – s\ ordone
`ncetarea focului“389. A[a cum am ar\tat, generalul {tefan Gu[\,
[eful MStM, a transmis `n mod clar prin televiziune ordinul ca
unit\]ile militare din Sibiu s\ se retrag\ `n caz\rmi [i s\ `nceteze
focul. Colonelul Dragomir `l suna la MApN pe generalul St\ncules-
cu, raport`ndu-i c\ este atacat de Securitate, iar St\nculescu ì or-
dona: „Ap\r\-te pe r\spunderea mea“. Unii anali[ti, care nici ei nu-[i
pot explica `nc\lc\rile de ordin ale colonelului Dragomir, v\d `n
schimbul de telefoane `ntre acesta [i generalul St\nculescu o `n]ele-
gere legat\ de fenomenul diversionist-terorist atribuit lui St\nculescu
[i DIA. A urmat caruselul cunoscut al unit\]ilor trimise cu ordine se-
parate `n acela[i loc pentru a prinde terori[tii, tr\g`nd unele `n altele
p`n\ la urm\. De exemplu: „~n ziua de 22 decembrie 1989, `n jurul
orei 12.30, o forma]iune de cadre [i elevi ai UM 01606, condus\ de
c\pitan Ni]\ Octavian, a primit ordin s\ ocupe [i s\ apere cl\direa
telefoanelor de pe Bulevardul Mihai Viteazul, situat\ `n apropiere [i
`n raza de vizibilitate a UM 01512 – corp B. ~n aceast\ din urm\ uni-
tate, a fost constituit\ – la ordin – o forma]iune de luneti[ti, condus\
de maior Damian Emil, dispus\ `n pavilionul central. Ca urmare a
zvonurilor privind ocuparea telefoanelor de c\tre «terori[ti», a neve-
rific\rii acestei informa]ii [i necunosc`nd ordinul dat primei forma-
]iuni, efectivele UM 01512 – B au `mpu[cat mortal pe c\pitan Ni]\
Octavian, `n timp ce inspecta plan[eul cl\dirii (Anexa II, filele 22-23);
caseta video 1, h. 1.19.45 (Anexa VIII, filele 1-3)“390. ~n anul 2005
procesul penal intentat lui Aurel Dragomir este `n curs.
Raportul SRI Sibiu a fost contestat de Cotroceni, mai ales `n sec]i-
unile sale „Cum au murit oamenii `n revolu]ia sibian\“ [i „Diver-
siunea – terori[tii“, o not\ venit\ de la cabinetul generalului Vasile
389 Arh. SR, Serviciul Român de Informa]ii. Raport privind evenimentele din
decembrie 1989 în jude]ul Sibiu, p. 17.
390 Ibidem, p. 19.
Ionel men]ion`nd: „Con]inutul acestui capitol conduce la p\rerea c\

are caracter tenden]ios“ [i „fac recomandarea de a se revedea [i acest
document, evit`nd o posibil\ acuzare a SRI c\ prezint\ evenimentele
de pe pozi]ia unor sprijinitori ai fostei Securit\]i. ATEN}IE!“ Era o
tentativ\ de intimidare. Nota era `nso]it\ de un text de r\spuns intitu-
lat „Unele considerente cu privire la materialul: Decembrie ’89 la
Sibiu“ – conceput probabil la MApN – `n care se contestau anumite
afirma]ii din raportul SRI Sibiu, toate `ns\ leg`ndu-se de aspecte
minore, secundare. Unele afirma]ii din documentul de r\spuns sunt
chiar derutante. De exemplu, la pagina 2, punctul c, se contest\ c\
Dragomir ar fi dat ordin ca militari ai UM 01512 [i UM 01606 s\
pun\ sub paz\ cl\direa Inspectoratului MI, pentru ca [ase r`nduri mai
jos s\ afirme „s-a constituit un cordon de elevi pe trotuarul din fa]a
sediului Inspectoratului MI, ceea ce nu `nseamn\ c\ a fost luat sub
paz\ militar\“ (!) Forma]ia era flancat\ [i de dou\ TAB-uri. Militarii
respectivi erau `narma]i [i cu muni]ie de r\zboi la ei. ~n acela[i loc [i
`n aceea[i situa]ie de paz\ [i ap\rare a sediului Inspectoratului MI
Sibiu, r\spunsul venit de la CSAT arat\ la pagina 3 c\ „la des-
chiderea focului, primele victime au fost doi militari ce au f\cut parte
din cordon: elev Mi]i]i Dan, `mpu[cat mortal, [i locotenent-major
Jude]u Alexandru r\nit, c\lcat `n picioare de mul]imea speriat\“. De
asemenea, se contest\ constituirea unui „comandament unic“ la sediul
unit\]ii centrale conduse de locotenent-colonelul Aurel Dragomir. Este
vorba de cererea [efilor Inspectoratului MI de a fi primi]i `n unitate [i
de a coopera de acolo cu comanda militar\, lucru pe care Aurel
Dragomir l-a acceptat.
Mai bine t\ceau din gur\, cum spune un proverb românesc.
Ca urmare a acestei reac]ii venite din partea militarilor de la
CSAT, SRI Sibiu `ntocme[te o „Completare la Raportul privind
evenimentele din decembrie 1989 din jude]ul Sibiu“, `naintat\
Forma]iunii Sintez\, Analiz\ [i Informare din cadrul SRI, cu nu-
m\rul 002903 din 13.12.1993. SRI Sibiu va veni de data aceasta
cu informa]ii detaliate, unele dintre ele prezent`ndu-se ca probe
zdrobitoare, iar altele dovedindu-se a proveni chiar de la... Ar-
mat\. Alte dovezi au venit de la Procuratura Militar\, aceasta
identific`nd, prin Rezolu]ia nr. 774/P/1990, c\ persoanele aflate

pe cl\dirile din jurul sediului Inspectoratului MI erau militari ai
unit\]ilor din Sibiu. ~n cazul primelor dou\ victime, soldatul
Mi]i]i [i locotenentul-major Jude]u, Procuratura Militar\ arat\ c\
incidentele `n care au fost implica]i nu sunt legate, ofi]erul fiind
r\nit la orele 13.30, „la mai bine de o or\ dup\ deschiderea focu-
lui“391. La `ntrebarea retoric\ a oamenilor consilierului prezi-
den]ial Vasile Ionel „cine i-a omor`t pe militari la Sibiu?“,
raportul de completare al SRI Sibiu trece la detalii, prezent`nd o
list\ cu cele 10 cazuri `n care au murit cadre militare. Doar dou\
aveau autori necunoscu]i, celelalte opt fiind cauzate de lupt\tori
ai unit\]ilor militare din Sibiu392.
Ca urmare a acestui schimb de documente contradictorii `ntre
SRI [i CSAT, directorul SRI Virgil M\gureanu ia decizia de a-l
avansa pe Ioan Rusan la gradul de colonel, numindu-l [ef al SRI
Sibiu, confirm`nd astfel nu numai solidaritatea SRI cu autorul rapor-
tului despre evenimentele din decembrie 1989 la Sibiu, ci [i acu-
rate]ea informa]iilor con]inute de acesta.
Aflat `nc\, dup\ mai bine de 15 ani, `n procese pentru cele petre-
cute la Sibiu, colonelul Aurel Dragomir se lupt\ s\-[i dovedeasc\
nevinov\]ia, de[i nu exist\ institu]ie a statului, inclusiv MApN, care
s\ nu-l considere culpabil. Cea mai grav\ acuz\ este `ns\ cea profe-
sional\, venit\ – f\r\ consecin]e juridice – din partea Armatei. Dup\
deschiderea focului, comandantul garnizoanei nu a avut altceva de
f\cut dec`t s\ p\r\seasc\ centrul de comand\ [i s\-l `nso]easc\ pe ele-
vul `mpu[cat Mi]i]i la spital: „~n tot acest timp, eu personal eram la
Spitalul Militar Sibiu, unde am mers cu elevul decedat [i r\ni]ii, mo-
mente `n care s-a declan[at un adev\rat r\zboi `ntre for]ele de mili]ie [i
securitate, pe de o parte, [i militarii afla]i `n posturile de santinel\, paz\
[i ap\rare a [colii“393. Poate cineva, chiar [i neinstruit, s\ conceap\ ca
ofi]erul cu func]ia cea mai mare `ntr-o mare unitate, comandant al
391 Arh. SRI, Serviciul Român de Informa]ii, Sec]ia Informa]ii Sibiu, Nr.
002903/13.12.1993, p. 15.
392 Ibidem, p. 19.
393 Lumea Magazin, An X, Nr. 6 (110), 2002, p. 40.
garnizoanei unui municipiu re[edin]\ de jude] sau a oric\rui coman-

dant militar, s\ p\r\seasc\ comanda, frontul, opera]iunile militare
pentru a se duce cu primul militar care cade la spital? A[a ceva nu s-a
pomenit `n nici un r\zboi, din miile de r\zboaie pe care le-a cunoscut
omenirea, s\ plece comandantul cu primul r\nit sau mort la spital!
Invocarea unui „adev\rat r\zboi“ `ntre securi[ti [i santinelele unit\]ii,
chiar dac\ ar putea sprijini argumentul de mai sus al autorului `n
privin]a comportamentului neprofesionist al lui Aurel Dragomir, nu
r\m`ne nici ea `n picioare deoarece reconstituirile f\cute de Justi]ie,
Comisia senatorial\, SRI arat\ c\, de fapt, `n „adev\ratul r\zboi“
tr\geau numai militarii abandona]i f\r\ comand\ de Aurel Dragomir.
~n leg\tur\ cu inexisten]a unui comandament comun cu MI [i
Securitatea, Aurel Dragomir declar\ c\, av`nd aprobarea lui Nicu
Ceau[escu [i a generalului Hortopan, de la Bucure[ti, „cele trei cadre
de conducere din cadrul Inspectoratului au venit s\ lucreze `ntr-un
birou situat l`ng\ cel al comandamentului {colii. Se putea considera
un minicomandament de criz\“394. ~n sf`r[it, pentru a nu mai lungi
demonstra]ia `n acest caz, `n cadrul interviului luat lui Aurel
Dragomir de Viorel Patrichi `n anul 2002, fostul comandant de la
Sibiu are [i un r\spuns tran[ant:
„Viorel Patrichi: C`nd a]i ordonat instalarea simulatoarelor?

Aurel Dragomir: Imediat dup\ `ncetarea focului.“395
Concluzia ziaristului Viorel Patrichi, care a cercetat `n am\nunt

cazul Sibiu, este demn\ a fi luat\ `n calcul: „Deoarece Nicu Ceau-
[escu era prim-secretar al jude]ului Sibiu, acolo s-a declan[at al
treilea front al diversiunii din decembrie 1989. Pe fondul gravelor
nemul]umiri populare care au provocat revolta, anumi]i indivizi cu
misiuni precise au ucis cu arme sofisticate oameni nevinova]i. La fel
ca la Timi[oara sau la Bucure[ti, la Sibiu a tras Armata, cu sau f\r\
ordin, exper]i de la Direc]ia de Informa]ii a Armatei au montat simu-
latoare, f\r\ s\-[i previn\ m\car camarazii, mili]ienii [i securi[tii au

tras c`nd au fost ataca]i `n sediile lor, civilii speria]i au tras [i ei,
c`nd au pus m`na pe arme“. Sec]ia Parchetelor Militare ne-a l\sat o
imagine de ansamblu asupra tragediei de la Sibiu: „Este de
men]ionat `mprejurarea c\, de[i asupra cl\dirilor Inspectoratului MI
s-au executat ulterior trageri repetate [i intense dinspre UM 01512
Sibiu, totu[i nici un cadru MI nu a fost ucis sau r\nit `n cl\direa
Inspectoratului, `n pozi]ii de tragere la ferestre sau u[i, ceea ce este
de natur\ s\ infirme declara]iile date de militari din UM 01512 Sibiu
care, de regul\, sus]in versiunea ripostei pe care au dat-o la tragerile
efectuate din sediile MI asupra unit\]ii militare. Aceea[i concluzie se
desprinde [i din constatarea ulterioar\ a unui num\r redus de urme
de gloan]e, pe pere]ii cl\dirilor UM 01512 Sibiu, precum [i din inex-
isten]a unor victime `n r`ndul militarilor afla]i `n aceste cl\diri. La
data de 22.12.1989 au fost re]inute [i izolate `n incinta UM 01512
Sibiu majoritatea cadrelor MI, iar `n zilele urm\toare s-au predat sau
au fost re]inute [i celelalte cadre, fiecare dintre acestea fiind supuse
unei cercet\ri cu privire la uzul de arm\ [i activitatea anterioar\,
dup\ care s-au dispus solu]ii de neurm\rire penal\, cu excep]ia a
c`torva cadre care au fost trimise `n judecat\. De altfel, `n prezent
singurul cadru MI care este condamnat definitiv este maiorul Buda
Ion, `n sarcina c\ruia s-a re]inut c\, folosind pistolul din dotare, a
r\nit un ofi]er `n incinta UM 01512 Sibiu (este vorba de celebrul
mili]ian ar\tat la Televiziune ca terorist, n.a.). ~n noaptea de
22/23.12.1989, precum [i `n zilele urm\toare, `n municipiul Sibiu a
continuat s\ se trag\. Aceasta s-a datorat st\rii generalizate de con-
fuzie [i nesiguran]\, informa]iilor nereale ce au fost vehiculate chiar
[i prin mass-media, zvonurilor alarmante r\sp`ndite de diverse per-
soane neidentificate, suspiciunii generalizate care a f\cut ca gesturi
minore s\ fie hiperbolizate. Starea de panic\ [i nesiguran]\ a fost
amplificat\ de un nou element reprezentat de ridicarea `n aer a eli-
copterelor UM 01989 Sibiu, care au executat foc cu mitralierele de la
bord la nivelul unor cl\diri de unde se presupunea c\ se trage de
c\tre elemente diversioniste. De asemenea, s-au constatat caren]e `n
conducerea trupelor. Astfel, `n multe cazuri, militarii, surescita]i
datorit\ stresului prelungit la care au fost supu[i, au deschis focul
din proprie ini]iativ\, de multe ori nejustificat. S-au `nregistrat cazuri

`n care persoane care locuiau `n vecin\tatea unit\]ilor militare au fost
`mpu[cate `n casele lor, crez`ndu-se c\ de acolo s-a tras asupra
unit\]ilor militare“396.
396 CSJ. SPM, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul
1989, pp. 188-189.
Capitolul XII
FENOMENUL DIVERSIONIST-TERORIST
Motto:
Se f\ptuiau necontenit crime grave, pricinuin-
du-se dezordine pentru c`t\va vreme, [i se ar\ta un
dispre] ru[inos legilor [i drept\]ii. Pe c`nd r\ul \sta
se `ntindea ca o plag\, aveau loc revolte f\]i[e
`mpotriva statului, atacuri armate [i acte de vio-
len]\ `mpotriva patriei, s\v`r[ite de c\tre cet\]eni
exila]i ori condamna]i sau de c\tre aceia care, c\u-
t`nd s\-nl\ture pe al]ii, ]inteau ob]inerea vreunei
magistraturi sau comanda unei armate. Se iveau
acum numero[i st\p`nitori tiranici [i [efi de fac-
]iuni cu puteri depline. Dintre ace[tia, unii nu vo-
iau s\ mai renun]e la o[tile ce le fuseser\ `ncredin-
]ate de c\tre popor, `n timp ce al]ii recrutau, din
proprie ini]iativ\ [i f\r\ consim]\m`ntul autorit\]ii
de stat, trupe de mercenari. Dac\ se `nt`mpla ca una
din fac]iuni s\ se `nst\p`neasc\ din vreme `n Roma,
cealalt\ dezl\n]uia o lupt\ aprig\ `ndreptat\ numai
cu numele `mpotriva adversarilor politici, dar, de
fapt, `mpotriva patriei.
APPIAN (R\zboaiele civile)
Fenomenul terorist este aspectul cel mai straniu, complicat [i mai

bine ascuns al revolu]iei. ~ncercarea de a aplica aparatul logic asupra
m\rturiilor [i chiar asupra pu]inelor documente pe care le avem
despre fenomenul declan[at `n seara zilei de 22 decembrie 1989 este
`ngreunat\ de faptul c\ opiniile personajelor principale ale revolu]iei,
ale reprezentan]ilor institu]iilor implicate [i ale martorilor ocazionali
se contrazic la infinit. Prima ipotez\, lansat\ `nc\ din timpul
desf\[ur\rii evenimentelor, c\ terori[tii erau securi[ti fanatici, de[i
simpl\ [i foarte accesibil\, se love[te [i ea, la 15 ani dup\ revolu]ie,
de justificate interoga]ii [i de aprecieri lucide. Este posibil ca
fenomenul s\ nu fi fost compact, adic\ s\ nu fi fost g`ndit `ntr-un sin-
gur loc, pus `n aplicare de o singur\ comand\ [i executat de membri
unui singur corp diversionist. Este posibil ca el s\ con]in\ [i

improviza]ie. Dar este posibil [i ca, av`nd `n vedere implicarea
extern\, el s\ fi fost g`ndit `n str\in\tate [i s\ fi suferit inciden]a ha-
zardului [i a nonconformismului clasic românesc. Oricum, a[a cum
se prezint\ ast\zi analiza, fenomenul terorist a fost compus dintr-o
succesiune de ac]iuni care au pus `n mi[care mai multe for]e, unele
aliate `ntre ele, altele inamice. Nu trebuie s\ scoatem din calcul
rolul `nt`mpl\rii.
~n anul 2004, o ini]iativ\ extrem de inspirat\ ofer\ cercet\torilor,
istoricilor [i cititorilor un instrument de orientare asupra adev\ratei
enciclopedii a defini]iilor [i teoriilor despre terori[ti. Ruxandra
Cesereanu face `n volumul Decembrie ’89. Deconstruc]ia unei re-
volu]ii un foarte util bilan] al tezelor lansate `n timpul [i `n post-tim-
pul revolu]iei. ~ntr-un capitol distinct, Ruxandra Cesereanu identific\
cel pu]in 10 versiuni ale provenien]ei fenomenului terorist: „1. se-
curi[ti (reprezentan]i ai unor fac]iuni na]ionaliste) fideli lui
Ceau[escu; 2. orfani români (de[i nu neap\rat) crescu]i de Securitate
[i instrui]i ca gard\ personal\ a lui Ceau[escu; porecli]i «ienicerii»,
respectivii ar fi fost forma]i [i antrena]i cu mentalitate de kamikaze;
3. terori[ti arabi (libieni, palestinieni, iranieni etc.); 4. agen]i str\ini
(`n principal sovietici [i maghiari); 5. militari sovietici racola]i din
r`ndul unor basarabeni (a c\ror limb\ matern\ era româna); 6. franc-
tirori izola]i (luneti[ti), ac]ion`nd independent; 7. de]inu]i de drept
comun din penitenciarele române[ti (utiliza]i fie de fac]iuni fidele lui
Ceau[escu, fie, dimpotriv\, de noua putere constituit\ din 22 decem-
brie 1989); 8. ofi]eri din Armat\, MI, trupe USLA (inclusiv din
Securitate, din fac]iunile care au simpatizat revolu]ia [i au sprijinit-o)
ac]ion`nd la ordinele noii Puteri postceau[iste [i 10. terori[tii nu au
existat `n carne [i oase, psihoza legat\ de ei fiind `ntre]inut\ inten-
]ionat, `ntruc`t erau folosi]i ca presiune psihologic\ asupra popu-
la]iei“397. Preciz\m c\ volumul Ruxandrei Cesereanu este doar un
inventar de teorii – un excelent aparat orientativ [i statistic – pentru
cercetarea fenomenului; el nu con]ine probe sau analize. Noi vom
397 Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstruc]ia unei revolu]ii, Ed.

Polirom, Ia[i, 2004, p. 190.
`ncerca s\ izol\m acele c`teva teorii care au primit `n timp, fie pe cale
juridic\, fie pe cale publicistic\, fie prin cercetare proprie, o anumit\
consisten]\, `nt\ri]i [i de constatarea c\ marea majoritate a celor 10
teze a disp\rut, ca pure specula]ii. Cele care mai stau `n picioare sunt
lipsite de nuan]\, din cauza absen]ei informa]iei selecte, `n primul
r`nd a probelor documentare. ~n al doilea r`nd, am adoptat formula
„diversionist-terorist“ pentru a descrie sintetic fenomenul, deoarece
el s-a manifestat ca o diversiune, nu ca un atac al unei for]e comba-
tante urm\rind s\ cucereasc\ sau s\ anihileze un obiectiv, iar efectul
c\utat de aceste ac]iuni a fost acela de a r\sp`ndi teroarea pentru a
putea permite atingerea unui scop precis. Ca [i `n alte ocazii,
`ncepem cu un mic dic]ionar:
Diversiune: 1. Opera]iune care vizeaz\ deturnarea aten]iei de la

adev\ratul adversar.
2. Ac]iune care deturneaz\ sensul unui eveniment
pentru a ascunde adev\rul.
Terorism: Ansamblu de acte de violen]\ comise de o organiza]ie
pentru a crea un climat de insecuritate prin inducerea sentimentelor
de fric\, de pericol, de paralizie a voin]ei (individuale sau/[i de grup).
Teza ini]ial\
Teza ini]ial\, cea din timpul evenimentelor, conform c\reia

terori[tii proveneau din structuri ale Securit\]ii r\mase loiale lui
Nicolae Ceau[escu [i care au ac]ionat `n baza unui ordin, a fost
sus]inut\ insistent de Silviu Brucan, apoi a disp\rut aproape `n totali-
tate ca lipsit\ de orice suport. Conducerea Securit\]ii a ocolit
ordinele lui Ceau[escu `nc\ de la Timi[oara, a favorizat `ndep\rtarea
lui, a refuzat s\-l apere `n cl\direa CC, iar `n ce prive[te Direc]ia V,
de gard\, Ceau[escu a fost abandonat undeva pe un c`mp. ~ntr-un
dialog cu generalul-colonel(r) Constantin Olteanu, fost ministru al
Ap\r\rii [i membru CPEx, acesta sublinia: „Vede]i dvs., c\ Postelnicu
[i Vlad au f\cut un pas `napoi. Securitatea avea 7 brig\zi ale trupelor
de Securitate, instruite, dotate pentru lupta `n localitate la Bucure[ti,

Constan]a, Bac\u, Bra[ov, Cluj, Timi[oara, Craiova. Re]ine]i! Pentru
lupta `n localitate [i pentru treaba asta: ordine interioar\. N-au mi[cat.
{i, `n felul \sta, l-au b\gat pe Milea `n fa]\. Milea, chiar s\ fi fost
cuplat cu \ilal]ii, era prea `n fa]\ s\ fac\ ceva. S\ fac\ altceva“.
Reamintim c\ `n momentul unei deplas\ri a lui Nicolae Ceau[escu `n
]ar\, a unei „vizite de lucru“, cum era numit\, Direc]ia V stabilea un
`ntreg dispozitiv complex de paz\ [i ap\rare a [efului statului `n
cooperare cu toate structurile locale – partid, Ministerul de Interne,
Ministerul S\n\t\]ii, Ministerul Transporturilor etc. Pentru a-l ap\ra
pe Ceau[escu `n 22 decembrie 1989, Direc]ia V ar fi trebuit s\-l
escorteze `ntr-o loca]ie special\, secret\, s\ pun\ `n mi[care `ntregul
aparat de protec]ie, nu s\-l abandoneze la voia `nt`mpl\rii. Lucrurile
astea `ns\ le-am aflat abia mult timp dup\ revolu]ie. De altfel, suspi-
ciunea cet\]enilor la adresa Securit\]ii era fireasc\ [i cvasigeneral\.
~nsu[i [eful DSS, generalul-colonel (r) Iulian Vlad a recunoscut acest
fapt `n timpul celei de-a doua audieri la Comisia parlamentar\:
„Dl Hosszu: Deci domnul Gabrielescu [i ceilal]i revolu]ionari

erau a[a de suspicio[i fa]\ de organele de Securitate.
Dl Vlad: Cum s\ nu fie, p\i e normal.
Dl Hosszu: Deci comportarea anterioar\ a organelor de
Securitate i-a determinat.
Dl Vlad: Sigur, `n primul r`nd este un om care a suferit rigorile
Securit\]ii, adic\ a institu]iei care reprezenta politica statului `n pro-
blema securit\]ii statului.
Dl Hosszu: Deci atunci reac]ia lor era normal\.
Dl Vlad: Da, fire[te c\ da. {i eu la fel a[ fi procedat.“398
Silviu Brucan invoc\ drept probe ale tezei securi[ti-terori[ti

trei articole ale Ordinului 2600/1988, pe care le-am analiza [i noi,
ar\t`nd semnifica]ia lor real\. Brucan propune ca rezolvarea mis-
terului s\ fie inversarea cuvintelor „antiterorist“ cu „terorist“ `n
398 Arh. SR, Stenograma nr. 56/22.02.1994, Audierea generalului Iulian Vlad,
pp. 19-20.
textul Ordinului 2600: „~n toate cele 38 de pagini ale sale,

Ordinul 2600 vorbe[te despre unit\]i de lupt\ «antiteroriste».
Schimba]i numele lor `n «unit\]i teroriste» [i ve]i g\si cheia pro-
blemei“399. Aceast\ solu]ie nea[teptat de simplist\ nu rezist\
analizei de text [i celei logice. ~n primul r`nd, Ordinul 2600 nu
con]ine „`n toate cele 38 de pagini“ referiri la unit\]ile de lupt\
antiterorist\, ci doar articole speciale destinate misiunilor acestor
unit\]i, care nu erau altceva dec`t celebra USLA. ~n timpul
luptelor de la baricad\, de exemplu, lupt\tori acestei unit\]i au
fost vizibil amplasa]i `n dreptul intr\rii spre strada Bati[tei, pentru
a bloca accesul la Ambasada SUA. ~n continuare, Silviu Brucan
invoc\ articolul 29, unde se prevedea interven]ia prin surprindere
„`mpotriva celor care s-au dedat la acte de dezordine anarhice,
p\trunderi `n for]\ `n obiective, atacuri asupra unor persoane sau
distrugeri de bunuri“. Toate aceste fapte care presupuneau inter-
ven]ia unit\]ilor antitero (de fapt, `n Ordin este vorba de toate
for]ele de ordine ale MI) se petrecuser\ `nainte de 22 decembrie
1989, at`t la Timi[oara c`t [i la Bucure[ti, f\r\ ca USLA s\ inter-
vin\. Dup\ 22 decembrie „actele de dezordine“, „p\trunderile `n
obiective“ invocate de Ordin au fost favorizate de Securitate, ca
aspecte ale revoltei populare. ~n sf`r[it, Silviu Brucan reproduce
articolul 57 (de observat saltul `ntre articole), unde erau `n[irate
unit\]ile „pentru acest gen de r\zboi tip gheril\ urban\“ (afirma]ia
ì apar]ine lui Silviu Brucan, nu Ordinului). Ordinul 2600/1988 a
fost tip\rit `n sute de exemplare, fiind trimis la toate inspec-
toratele jude]ene [i la unit\]ile MI [i de Securitate. Trebuie s\ fim
naivi s\ credem c\ un ordin care ar fi trebuit s\ prevad\ unit\]i [i
ac]iuni de genul celor teroriste din decembrie 1989 nu era deplin
conspirat, adresat `n exclusivitate unor ofi]eri cu misiuni speciale,
[i nu difuzat oficial printr-un act care s\ `n[iruie „unit\]ile tero-
riste“. Astfel, indirect [i necontrolabil, Silviu Brucan acrediteaz\
o alt\ tez\ [i anume aceea c\, `n momentul instal\rii unui nucleu
politic nou, a grupului Ion Iliescu, unit\]ile antiteroriste s-au
399 Silviu Brucan, Genera]ia irosit\. Memorii, Ed. Universul & Calistrat Hoga[,
Bucure[ti, 1992, p. 229.
transformat `n unit\]i teroriste. Este o capcan\ `n care au c\zut,

dup\ revolu]ie, at`t oameni politici din Opozi]ie, c`t [i unii
ziari[ti. Ea provine din versiunea politic\ a loviturii de stat date
de Uniunea Sovietic\ `n beneficiul lui Ion Iliescu.
Politicienii care sus]in versiunea unor for]e fidele execut`nd

un ordin nu `[i pun problema c\, dac\ a fost o lovitur\ de stat
dat\ de Ion Iliescu [i de sovietici, atunci „terori[tii“, indiferent de
unde proveneau, nu f\ceau altceva dec`t de a ap\ra ]ara `mpotri-
va unei agresiuni externe – misiune ce se `ncredin]eaz\ tuturor
militarilor, din orice ]ar\ suveran\ – [i, din acest punct de
vedere, pot fi considera]i eroi, nicidecum terori[ti. S-au opus unei
interven]ii sovietice.
Pe tema originii fenomenului terorist `n Ordinul 2600/1988 a

mers un timp [i Ion Iliescu, dar `ntr-un mod mult mai spectaculos:
„Un ordin secret al Ministerului de Interne (nr. 2600 din 1988)
prevedea o serie de dispozi]ii `n acest sens: grupe de [oc [i inter-
ven]ie cu misiunea de a rezista p`n\ la restabilirea ordinii, depozite
secrete de arme pentru a fi utilizate `n caz de nevoie, apartamente
special amenajate pentru a putea servi drept baz\ logistic\ pentru
opera]ii de comando etc.“400 ~n timpul `ntrevederii din 2 decembrie
2004, l-am `ntrebat pe Ion Iliescu `n ce pasaj sau articol al Ordinului
2600/1988 a g\sit acele prevederi [i mi-a r\spuns cu sinceritate: „~n
leg\tur\ cu ordinul acela, 2600, ave]i dreptate, nu l-am v\zut, mi s-a
spus c\ prevede chestiunile acelea“.
~nfiin]area USLA. ~n volumul de opinii separate al Raportului
Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate `n revolu]ia din
decembrie 1989, senatorul Adrian D. Popescu-Nec[e[ti sus]ine c\, `n
mod cert, terori[tii au fost lupt\tori ai USLA. ~n sprijinul acestei afir-
ma]ii el invoc\ anumite articole din Ordinul MI nr. 001084/1 iulie
1977 [i Ordinul MI nr. 001370/10.05.1978 privind organizarea [i
misiunile USLA. Este vorba de dou\ ordine care au acoperit etapa a
II-a [i a III-a pentru unitatea RP, care mai t`rziu s-a numit USLA.
400 Ion Iliescu, Revolu]ia român\, Ed. Presa na]ional\, Bucure[ti, 2001, p. 44.
Ideea `nfiin]\rii unei unit\]i antiteroriste `n România a ap\rut, evi-

dent, dup\ ce s-a declan[at `n lume fenomenul terorist, care, de[i
p\rea a fi gestionat de state [i organiza]ii arabe amice lag\rului
comunist, avea particularitatea de a ac]iona printr-o mul]ime de gru-
puri [i forma]iuni greu de controlat. Oficial, at`t OEP, c`t [i statele
arabe gazd\ afirmau c\, de fapt, aceste grupuri sunt sc\pate de sub
control, de[i ele se declarau, toate, ca fiind „populare“, adic\ lupt`nd
pentru na]iunea palestinian\. Antrenate [i controlate de URSS, gru-
purile respective erau imprevizibile pentru România401. Ini]ial, struc-
tura antiterorist\ a României se limita la c`teva deta[amente numite
„{oimii“, compuse din ofi]eri [i subofi]eri din Ministerul de Interne
care `nso]eau civil, dar `narma]i, avioanele curselor TAROM. Au fost
lichidate at`t la sol, c`t [i `n aer mai multe tentative de deturnare [i
atacuri teroriste, care `ns\ au atras aten]ia asupra atitudinii acestor
forma]iuni arabe fa]\ de România, pe care o considerau o ]int\ din
cauza rela]iei privilegiate stabilite de Ceau[escu cu Israelul [i cu
Statele Unite. Un act terorist `nf\ptuit pe teritorul ]\rii noastre, `n
Bucure[ti (ocuparea Ambasadei Egiptului), l-a convins pe Ceau-
[escu de necesitatea `nfiin]\rii unei Unit\]i Speciale de Lupt\ Anti-
terorist\. Componen]a [i misiunile Unit\]ii Speciale de Ap\rare
Antiterorist\ (USAAt), cum se numea `n 1976, erau cuprinse `n fi[a
documentar\ a Ministerului de Interne, Comandamentul Trupelor de
Securitate Nr. 0018174:
„Componen]a unit\]ii:
– Deta[amentele 1, 2, 3, 4 ap\rare antiterorist\ ambasade
– Deta[amentul de asigurare a securit\]ii aeronavelor
– Deta[amentul de ap\rare antiterorist\ a aeroporturilor Otopeni
[i B\neasa
– Deta[amentul de interven]ie antiterorist\
Misiuni `ndeplinite `n ciclul de instruc]ie 01.07.1975 –
29.02.1976:
401 Caleb Carr, Les leçons de la terreur, Ed. Presses de la Cité, Paris, 2002, pp.
214-215.
– execut\ `n cooperare cu organe ale Ministerului de Interne paza

nemijlocit\ [i ap\rarea a 33 obiective Arta [i 2 aeroporturi vizate de
elemente teroriste, `n Capital\;
– particip\ la asigurarea securit\]ii aeronavelor române[ti pe tim-
pul zborului `n cursele interne [i externe;
– controlul antideturnare a persoanelor, la `mbarcarea pe ae-
ronave.“402
Dup\ cum se observ\, at`t prin componen]\ c`t [i prin misiuni,

USLA a avut de timpuriu o destina]ie precis\, specializat\, total
opus\ [i inadecvat\ presupuselor ac]iuni de terorism din timpul re-
volu]iei. Este `ns\ semnificativ c\ USLA a fost `nfiin]at\ `n...
Germania Federal\. ~n 1977, `n calitate de secretar de stat al DSS,
generalul Iulian Vlad ia `n subordine unitatea antiterorist\ existent\
[i g\se[te ca „partener ideal“ structura antiterorist\ deja existent\ a
Republicii Federale Germania. Generalul Iulian Vlad se va deplasa
de mai multe ori `n Germania la invita]ia ministrului de Interne, a
[efului BND [i a adjunc]ilor s\i pentru a lucra `mpreun\ la consti-
tuirea unit\]ii de lupt\ antiterorist\ a statului comunist român. USLA
s-a n\scut, `n fapt, la Wiesbaden! ~n]elegerea a con]inut [i un proto-
col prin care instructori `n antiterorism vestgermani au predat cursuri
[i au instruit efectivele USLA `n România. Principiile de organizare
[i de lupt\ porneau, ca [i `n Germania Federal\, de la ap\rarea de
acte teroriste, de la faptul elementar c\ terori[tii ac]ionau pe teritoriu
str\in, `n nici un caz de a organiza ac]iuni teroriste pe propriul terito-
riu. Nu vom g\si `n nici un articol de pres\ vest-german, scris de un
german, acuza]ia c\ USLA a fost for]a terorist\ din decembrie 1989.
Ei [tiau de ce. Prin urmare, teza simplist\ a lui Silviu Brucan, c\
USLA s-a transformat peste noapte din unitate antitero `n unitate te-
rorist\, este neserioas\. Modificarea misiunilor unei astfel de unit\]i
presupune schimbarea doctrinei, a mentalit\]ii, a mijloacelor de
lupt\. Trebuie `ns\ subliniat c\, imediat dup\ declan[area diversiunii
402 CNSAS, Florica Dobre, Florian Banu, Camelia Duic\, Silviu B. Moldovan,
Liviu }\ranu, Trupele de Securitate (1949–1989), Ed. Nemira, Bucure[ti, 2004,
p. 349.
cu atacurile asupra cl\dirii CC, precum [i odat\ cu apari]ia apelurilor

disperate de la Televiziune pentru a fi ap\rat\, prin Bucure[ti s-au
mi[cat din ordin c`teva forma]iuni ale USLA, din ordinul generalului
Vlad, cu scopul de a depista originea focului diversionist. Astfel,
Sergiu Nicolaescu a surprins mi[c\rile [i preg\tirile de lupt\ ale unor
militari `n preajma Televiziunii, presupu[i a fi de la USLA, aceast\
unitate av`nd `n apropiere un centru propriu. Credibilitatea de revolu-
]ionar a cunoscutului regizor este `ns\ serios zdruncinat\, iar ima-
ginea sa va continua s\ se degradeze, din cauza m\rturiilor care apar
[i care vorbesc despre o apartenen]\ la un complot. Atunci c`nd vor-
bim de USLA `n timpul desf\[ur\rii fenomenului diversionist-tero-
rist, chiar ac]ion`nd `n preajma Televiziunii, nu trebuie s\ ignor\m, s\
uit\m nici o clip\ faptul c\, dup\ ora 18.00 din ziua de 22 decembrie,
colonelul Ardeleanu a trecut `n subordinea lui Nicolae Militaru [i nu
s-a dezlipit de l`ng\ acesta. Este, de asemenea, posibil ca echipa
USLA trimis\ s\ descopere cine trage de pe Palatul Regal s\ fi fost
perceput\ ca o for]\ terorist\ care ac]ioneaz\ de acolo, de[i nu au
atras nici un foc.
~n schimb, [tim c\ s-a c\utat distrugerea acestei unit\]i. „La un
moment dat – a explicat Mihai Montanu Comisiei parlamentare –, pe
23 vine [i generalul Militaru acolo, care zice: «Ne atac\ terori[tii!
Securitatea!» Vlad, care era [i el prezent a spus: «Ai mei am dat ordin
s\ fie consemna]i `n unit\]i, iar ai mei, singurii care au for]\ de izbire,
sunt cei din brigada antiterorist\, ori comandantul este aici, se jur\ cu
m`na pe scriptur\ c\ ai lui sunt `n cazarm\ [i cu armamentul sigilat».
Domnul Militaru `l acuz\: «Nu se poate, c\ sunte]i tr\d\tori». ~nainte
de venirea generalului Militaru eu am stat de vorb\ [i cu Ardeleanu, [i
cu Neagoe, [i cu generalul Vlad. Ardeleanu [i cu generalul Neagoe au
dat `n scris declara]ie c\ unit\]ile sunt consemnate `n caz\rmi, arma-
mentul sigilat [i au f\cut [i un jur\m`nt de credin]\ pentru patrie [i
revolu]ie“403. Cercetarea f\cut\ de o echip\ CFSN, av`ndu-l drept [ef
pe Mihai Montanu, a demonstrat c\ aceast\ unitate nu a folosit armele
[i muni]ia din dotare, iar `n timp ce `n ora[ tr\geau terori[tii, USLA
f\cea revista frontului `n fa]a comisiei CFSN. ~n timpul audierii sale
403 Arh. SR, Stenograma nr. 14/10.XI.1993, Audiere Mihai Montanu, pp. 14-15.
la Comisia senatorial\, Mihai Montanu a povestit cum s-a format o

echip\ CFSN condus\ de el care s-a deplasat la sediul USLA, undeva
pe la Pia]a Gala]i. Lupt\torii erau acolo, se pl`ngeau c\ au fost de-
clara]i terori[ti. Generalul Bucurescu a fost pus s\ fac\ prezen]a: 90%
prezen]i, 10% absen]i – fugi]i, c`]iva bolnavi [i c`]iva disp\ru]i404.
Virgil M\gureanu, unul din membrii marcan]i ai grupului Iliescu, a
fost foarte categoric `n timpul audierii la Comisia senatorial\:
„Virgil M\gureanu: (...) Atunci a fost chemat Ardeleanu,

c\ruia i-am cerut (acest lucru nu a fost consemnat `n anale [i nici nu
]in s\ fie consemnat acum), dar i-am cerut eu, de fa]\ fiind [i ceilal]i:
«Domnule, dac\ voi sunte]i profesioni[ti `n antiterorism [i, `ntruc`t aici
este vorba de profesioni[ti care vor s\ ne distrug\, chema]i-i pe profe-
sioni[ti s\-[i fac\ datoria». Cu deosebit\ vehemen]\ i-am spus, dar
eram numai noi doi care schimbam replici: «Domnule, dup\ c`te [tiu
eu, voi ave]i cel mai teribil arsenal la dispozi]ie». A `ncercat s\ nege, c\
el nu ar avea arsenal, [i ulterior s-a dovedit c\ `n cea mai mare m\sur\
avea dreptate. C\ dotarea lor era mai cur`nd precar\. |sta este un
subiect care a[ dori s\-l discut\m mai am\nun]it c`nd se va discuta
despre posibilit\]ile fostei Securit\]i; nu stric\ s\ [tim aceste lucruri.
Dl Sabin Ivan: USLA este un caz neelucidat.
Dl M\gureanu: USLA este un caz elucidat. M\car s\ fie cele-
lalte lucruri mai clare. Noi v\ ducem la unitate acolo. Aceasta este o
unitate `n slujba ]\rii. Acum. Atunci a avut misiuni antiteroriste
demne de toat\ lauda. Dar [ti]i cum e, cu probe la m`n\, nu a[a. Ar fi
interesant s\ merge]i la ei s\ v\ spun\ cu ce se ocup\ [i de c`nd. O
unitate `nfiin]at\ din 1975. {i are un palmares impresionant. {i nu a
fost pentru nici un regim.“405
Dac\ cei absen]i au fost terori[tii, atunci n-au ac]ionat `n cadrul

misiunilor unit\]ii lor [i nu la comanda DSS. Colonelul Ardeleanu,
[eful lor, a stat tot timpul l`ng\ generalul Militaru. Oricum, muni]ia
`ntregii unit\]i a fost g\sit\ intact\. A urmat bine-cunoscuta diversi-
une criminal\ a lui Militaru pentru asasinarea colonelului Trosca [i a
404 Ibidem, p. 21.
405 Arh. SR, Stenograma nr. 10/27.10.1993, Audiere Virgil M\gureanu, pp. 55-56.
lupt\torilor s\i. Un am\nunt important: USLA exista numai `n Bucu-

re[ti, singurii lupt\tori sub sigla USLA din ]ar\ erau cei c`]iva deta[a]i
la paza aeroporturilor din marile ora[e, cu indicativul „{oimii“ (de re-
gul\ trei-patru oameni la fiecare aeroport). Orice teorie despre usla[-te-
rorist trebuie s\ explice prezen]a simultan\ a fenomenului terorist din
teritoriu, `n timp ce efectivele erau `n cazarma din Bucure[ti, [i faptul
c\ `n timp ce se f\cea revista de front, `n Bucure[ti continua s\ se
trag\. Ipoteza c\ terori[tii au fost lupt\tori ai trupelor de securitate-
mili]ie este neserioas\, aceste for]e fiind constituite `n propor]ie de
90% din militari `n termen406.
Problema declan[\rii „atacului terorist’’

[i a deschiderii focului
Mult timp s-a acreditat ideea c\ prima deschidere a focului s-a

petrecut `n cl\direa CC, din `nt`mplare. Odat\ cu instalarea grupului
conduc\tor `n vederea redact\rii documentelor de preluare a puterii,
echipe mixte de militari [i civili `narma]i au pornit s\ inspecteze
cl\direa, deoarece erau `nc\ multe `nc\peri `ncuiate, care sc\paser\
devast\rii. O astfel de echip\ a fost condus\ de regizorul Tudor M\-
r\scu, echip\ care i-a capturat pe Dinc\ [i Postelnicu g\si]i ascun[i
`ntr-un cabinet, pe sub mese: „Pe la orele 14.00-15.00, am plecat cu
o echip\ s\ scotocim prin toate birourile – mi-a declarat cunoscutul
regizor `n ziua de 16 septembrie 2004. Nu mai ]in minte pe la ce etaj
era un birou dezafectat, cu mult\ mobil\. Cineva a sim]it o mi[care
sub un birou. Era Dinc\ `n patru labe. L-am scos [i am scotocit `n
continuare. ~ntr-un oficiu, o `nc\pere anex\, dup\ u[a de la un fri-
gider mare l-am g\sit pe Postelnicu. I-am scos pe am`ndoi `n [uturi
p`n\ la etajul I, unde era comandamentul. I-am b\gat acolo tot `n
palme [i-n [uturi. Postelnicu avea o zgaib\ la frunte [i se tot v\i-
c\rea s\-i d\m batista `napoi... ì pusesem s\-[i goleasc\ buzunarele,
s\-[i scoat\ curelele... [i acum ne cerea batista pentru zgaiba aia.
406 CNSAS, op. cit., p. 596.

Erau `ntr-o panic\ total\, tremurau, b\ie]ii erau cu armele pe ei.

Dinc\ era ceva mai sobru, dar cel\lalt `n schimb era numai muci“. ~n
fa]a Comisiei senatoriale, colonelul Florea L\z\rescu a enumerat
c`teva gre[eli care s-au f\cut atunci [i care au condus la mor]i [i
r\ni]i, pe fondul apari]iei fenomenului terori[tilor: `narmarea tinerilor
`n sediul CC, f\r\ comand\, f\r\ s\ aib\ `n frunte un militar. S-a tras
din cl\dire, de c\tre ace[ti tineri. Este posibil ca primele focuri s\ fi
fost trase de grupurile de tineri care au cobor`t s\ scotoceasc\ cl\-
direa, au g\sit `nc\peri `ncuiate [i au folosit pistolul mitralier\ pentru
a distruge `ncuietorile [i clan]ele. A[a v\zuser\ `n filme. Cei de sus
au crezut c\ sunt terori[ti infiltra]i prin catacombe [i au `nceput [i ei
s\ trag\. Este [i cea mai logic\ explica]ie. De altfel, Florea L\z\rescu
a mai ar\tat c\ urmele l\sate `n cl\dire de gloan]e provin din traiec-
torii care nu veneau de afar\, `n anumite unghiuri, ci din\untru. Asta
explic\ [i de ce nu sunt urme de gloan]e pe fa]ada cl\dirii. L\z\rescu
mai arat\ c\ `n noaptea de 22 spre 23 decembrie Dumitru Mazilu a
dat dispozi]ie s\ se sting\ toate luminile [i s\ se trag\ `n tot ce mi[c\.
A fost `nregistrat\ pe pelicul\ secven]a `n care Sergiu Nicolaescu
p\trunde `n sala unde se desf\[ura [edin]a CFSN [i anun]\ c\ acea
cl\dire a CC este minat\ [i c\ `n subsol „au fost g\site `nc\peri cu
unii ascun[i [i care tr\geau de acolo“. Informa]ia, `n cel mai bun caz,
se baza pe zvon [i a fost dat\ ca atare pentru faptul c\ Sergiu Nico-
laescu g\sise, imediat ce a cobor`t de la etajul 6, grupul format `n jurul
lui Ilie Verde] [i Constantin D\sc\lescu `ntr-o faz\ ceva mai avansat\,
cu oamenii mai potoli]i [i dispu[i la organizare. Nicolaescu a pus
m`na pe programul [i pe lista de guvern a acestora, le-a luat [i,
f\c`nd o leg\tur\ improprie cu prezen]a cuplului Vlad-Gu[\ `ntr-o
`nc\pere al\turat\ – f\r\ s\ [tie c\ ace[tia lucrau acolo din ordinul
lui Ion Iliescu –, a v\zut `n acest nucleu o alternativ\ periculoas\ la
grupul Iliescu. ~ntr-o lung\ [i interesant\ dest\inuire f\cut\ istoricului
Marian Oprea la postul DDTV, Gelu Voican Voiculescu a introdus `n
ecua]ia „fenomenului terorist“ un element nou care trebuie luat `n con-
siderare. Potrivit lui Gelu Voican, Ilie Verde] ar fi sunat la Ministerul
Ap\r\rii [i i-a cerut generalului St\nculescu s\-i aresteze pe cei din
grupul Iliescu. Cum `ntre Sergiu Nicolaescu [i Victor St\nculescu
exista o comunicare intens\, cei doi au convenit scoaterea grupului

Iliescu din CC, unde se presupunea c\ exist\ pericolul arest\rii de
c\tre grupul Verde]–Gu[\–Iulian Vlad [i mutarea la sediul MApN.
Astfel se explic\ interven]ia „panicat\“ a lui Sergiu Nicolaescu,
folosind minciuna c\ interiorul cl\dirii este minat. La scurt timp, parc\
pentru a-i convinge [i mai tare, `n cl\direa CC `ncepe s\ se trag\. Tr\ind
cu impresia, `n continuare, c\ grupul Verde]–Gu[\–Vlad reprezint\ un
adversar al grupului Iliescu, generalul St\nculescu mai face o mi[care:
„Marian Oprea: St\nculescu `l cheam\ pe Ilie Verde] la MApN,

ì pune la dispozi]ie [i un transportor blindat, `ns\ pe drum `l aban-
doneaz\.
Gelu Voican Voiculescu: ~nl\turarea lui Verde] nu a fost arbi-
trar\. A fost decizia lui St\nculescu.“407
Scena nu este lipsit\ de importan]\, deoarece ofer\ un motiv

plauzibil pentru declan[area diversiunii cu terori[tii. S\ ne amintim
cuvintele istoricului Florin Constantiniu, care, f\r\ s\ cunoasc\
detaliul deciziilor lui St\nculescu, scria: „Ac]iunile diversioni[tilor
nu pot fi explicate dec`t ca av`nd func]ia s\ `mpiedice crearea altor
centre de putere, `n afara nucleului instalat la conducerea Frontului
Salv\rii Na]ionale“!
Generalul {tefan Gu[\ a surprins momentul deschiderii focului
`n exterior altfel: „Din acel birou am v\zut cum a `nceput s\ se
trag\. De ce? Am tras perdeaua [i am v\zut personal patru cuiburi
de foc pe Palatul Regal. C\ e posibil s\ fi fost simulatoare, e posi-
bil. Prin geam nu-]i dai seama. Nu, ceva totu[i m-a frapat. Aceast\
pia]\ de aici era plin\ de oameni, eu m-am uitat de sus – n-a c\zut
nimeni. Dar pe Palat, re]in c`t oi tr\i treaba asta, am v\zut flac\r\
la gura ]evii, c\ sunt militar, [i zgomotul specific de automat.
Deci, de acolo s-a tras prima dat\, [i de aici a `nceput canonada,
aceast\ nenorocire. Cei de jos, care erau `n pia]\, care fuseser\ `n
dispozitiv `nc\ din cursul zilei, au `nceput s\ riposteze. {i de aici
407 DDTV, 02.08.2005, Amintiri din prezent, Marian Oprea în dialog cu Gelu
Voican Voiculescu.
a `nceput. Atunci am avut prima discu]ie [i l-am `ntrebat pe gene-

ralul Vlad: «Domnule, \[tia ai cui sunt, c\ Armata nu se urc\ pe
Palatul Regal?». A spus c\ nu sunt ai lui [i mi-a spus c\, textual v\
spun: «Eu l-am tr\dat pe Nicolae Ceau[escu, dar n-am s\-mi tr\dez
poporul român». C\ a[a este, c\ a[a nu este, asta r\m`ne de dove-
dit, dar omul a[a mi-a spus. Atunci am spus: «Hai s\ facem ceva s\
`nceteze mascarada asta ce se `nt`mpl\ aici!» (`n scurt timp li s-au
t\iat leg\turile, n.a.). De ce v\ spun? M-am uitat pe geam; oamenii
nu c\deau totu[i, fugeau de colo-colo, dac\ v\ aminti]i, dintr-o
parte `n alta, dar n-am v\zut mor]i. Am dat telefon atunci prin TO
[i am `ntrebat ce se `nt`mpl\? Era un moment de lini[te. Dar peste
numai un minut am primit telefon c\ [i la Ministerul Ap\r\rii
Na]ionale se trage din blocurile de vizavi. Deci, cam pe la 18.30 a
`nceput aceast\ parte a doua. Era `ntuneric, se vedea flac\ra la gura
]evii, erau ma[ini cu luminile aprinse, dar n-am v\zut nici un mort,
`nc\ o dat\ spun“408. Simulatoarele, care sunt de mai multe feluri,
au fost aprovizionate `n România de generalul Victor St\nculescu:
„AMS: ~n octombrie 1987 – am v\zut documentul la Rom-

tehnica – a]i cump\rat simulatoare de foc.
Victor Atanasie St\nculescu: Da.
AMS: Pentru ce structur\ a Armatei le-a]i cump\rat?
VAS: Nu mai ]in mine. S\-i `ntreb pe cei de la Romtehnica.
AMS: O s\ v\ rog s\ face]i asta... Nu pentru DIA?
VAS: Nu, erau pentru trupele de uscat.
AMS: Ce instruc]ie mai f\ceau trupele de uscat, domnule gene-
ral? Mai f\ceam noi instruc]ie sofisticat\, c`nd noi nu mai f\ceam
trageri de mult?
VAS: Eh, se mai f\cea.“
Generalul Gu[\ [i Pavel Coru] au comentat [i ei problema simu-

latoarelor:
408 Arh. SR, Stenograma nr. 3/21 septembrie 1993, Audierea generalului Gu[\
{tefan, pp. 9-10. (În propria audiere, generalul Vlad afirm\ c\ a folosit cuvîntul
„m-am îndep\rtat“, nu „tr\dat“.)
„General {tefan Gu[\: Domnule, senza]ia mea atunci – [i asta

r\m`ne c`t voi tr\i –, c\ \[tia au tras undeva, dac\ au tras real, au tras
undeva deasupra mul]imii.
Pavel Coru]: Ca s-o sperie.
General {tefan Gu[\: Al doilea. Ori au tras simulat, e posibil [i
asta, pentru c\ e greu s\-]i dai seama cu geamul, dac\ eram afar\
poate altfel vedeam lucrurile...
Pavel Coru]: Simulatoare de foc.
General {tefan Gu[\: Simulatoare, sigur c\ da, care marcheaz\.
P\i noi n-avem?... Care creau foc automat [i se vede foarte clar fla-
c\ra la gura ]evii [i zgomotul.“409
{i colonelul Octavian Nae a descris felul cum a perceput deschi-

derea focului, aduc`nd Comisiei [i un am\nunt tehnic interesant: de
pe cl\direa Palatului Regal, datorit\ unui detaliu arhitectonic, nu se
poate trage `n jos, spre Pia]\.
„Dl Nae Octavian (...) Pe fondul \sta a `nceput s\ se trag\, de

sus, de aici. Pia]a era aproape plin\...
Dl S\ndulescu: De unde?
Dl Nae Octavian: Consiliul de Stat. Deasupra.
Dl S\ndulescu: S-a tras de acolo.
Dl Nae: Deci, deasupra, de pe cl\dire. {i, bine`n]eles, deci, eram
cu acest t`n\r pe care `l cheam\ Preotu – pe care nu l-am mai v\zut
de atunci, nici nu mai [tiu ce-o mai fi cu el, era student `n anul IV.
{i am v\zut toat\ scena. {i am r\mas pu]in surprins c\... eu [tiind care
este configura]ia acoperi[ului cl\dirii, zic: «M\, \[tia nu trag `n \[tia
de jos! C\ n-au cum». Sus, acolo, balustrada e cam at`t de lat\... E.. ca
s\ tragi `n pia]\ trebuie s\ te urci pe ea. Deci, dac\ e[ti `n spatele ei,
trece pe deasupra Pie]ei. Deci, ar fi trebuit s\ trag\ `ncoace. Or, `n-
coace nu s-a spart nici un geam! {i... «Cine or fi \ia care trag acolo?»
409 Daniela Veronica Gu[\ de Dr\gan, Condamnat la adev\r. General {tefan Gu[\,
Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, p. 312.
Prima oar\ am crezut c\ trag unii de bucurie, de... ceva, a[a.. ~n sf`r-
[it, tot au tras [i a `nceput s\ se r\spund\ cu foc de aici.“410
Sergiu Nicolaescu a avut o ini]iativ\ ciudat\, plas`nd cascadori

`narma]i `n pozi]ii de tragere `n cl\direa CC. Nu `n]elegem de ce [i
de cine ap\ra cl\direa.
„AMS: A]i prins momentul deschiderii focului `n pozi]ia de

observare cea mai favorabil\.
SN: Eram, `n clipa `n care a `nceput s\ se trag\, la etajul 6, pe
teras\, fixam cascadorii `narma]i pe pozi]ii de ap\rare. ~n clipa `n
care noi eram acolo, a `nceput s\ se trag\ de pe Athénée Palace [i
de pe Palat. I-am v\zut, se tr\gea de pe acoperi[. Ce am observat?...
Mai `ntì cascadorii m-au `ntrebat: «Ce facem, deschidem focul?»
AMS: Care cascadori erau cu dvs.?
SN: Popescu, Nicu Constantinescu...
AMS: Dide nu era?
SN: Nu, Dide era la baricad\, turn\tor, m\rturisit [i de Dan Iosif.
Sus am v\zut focurile, nu tr\geau, tr\geau de efect [i le-am spus cas-
cadorilor: «Nu trage]i». Lumea fugea, dar nu c\dea nici un r\nit.“411
Vom preciza aici c\, la acea dat\, existau `n dotarea Armatei mai
multe tipuri de simulatoare de foc, unele fiind mecanice (simulau
focul la gura ]evii), altele fiind electronice, de forma unei cutii,
simul`nd zgomotul de arm\ militar\, eventual `nso]it de o lumin\
intermitent\. ~n timpul audierilor pentru Comisia senatorial\, Sergiu
Nicolaescu a recoltat [i dou\ m\rturii elocvente:
„DN – Bd. Aviatorilor – Am v\zut `n ziua de 23 [i `n noaptea de

23/24, `n perioada critic\, `n spatele vilei unde locuia actorul Mitic\
Popescu, doi b\rba]i tineri de 34-35 ani ce manipulau o cutiu]\ ca un
Octavian, pp. 67-68.
p. 159.
pian cu clape pentru copii, simul`nd zgomot de arm\ automat\ [i

semnale optice. Dup\ aceasta, din Bd. Aviatorilor [i de la TV se
r\spundea cu gloan]e adev\rate (...)
BI – Bd. Aviatorilor – ~n noaptea de 23/24 [i urm\toarele, la ore
relativ fixe, dar numai noaptea `n zona unde locuiesc, `n spate, pe un
garaj-magazie, am observat prezen]a unei persoane – posibil militar
cu salopet\ combinezon, care manipula o cutie de circa 30/35/20 cm
cu taste [i, eventual, claviatur\, care producea zgomote [i lumini si-
milare celor produse de pu[ca-mitralier\. Aceasta provoca trageri
reale din Televiziune [i din Bd. Aviatorilor.“412
La aceste m\rturii se adaug\ [i cea a unui lucr\tor din Palatul

Telefoanelor, Gheorghe Dumitru, care a urm\rit evenimentele de pe
partea opus\ cl\dirii CC [i de sus, de la o `n\l]ime mai mare dec`t
Palatul [i CC-ul:
„Gheorghe Dumitru: Am mai observat c\ `n Pia]a Revolu]iei

taberele erau `mp\r]ite `n dou\. Una, `n care comanda Sergiu Nico-
laescu, avea zona din fa]a balconului de unde au fugit dictatorii c\tre
Romarta, Telefoane p`n\ `n Bulevardul 6 Martie, deci partea dreapt\.
A doua, comandat\ de Ion Caramitru, era cuprins\, `n partea st`ng\,
cum prive[ti din fa]a Bisericii Kre]ulescu. Se `ntindea p`n\ la Hotelul
Bucure[ti [i cuprindea strada Boteanu, Hotel Athénée Palace, Bi-
blioteca Central\ Universitar\ p`n\ la Biserica Alb\, la domiciliul lui
Zoe Ceau[escu. ~n fa]\ la Ateneul Român [i la restaurantul Cina
ma[ini ale Armatei cu militari `n termen desc\rcau l\zi cu muni]ie [i
probabil armament.“413
Este descrierea unui sector de „front“, o descriere tipic\ oame-
nilor cu preg\tire militar\. Probabil c\ Gheorghe Dumitru era la acea
dat\ `n sistemul de protec]ie (al Armatei sau al Securit\]ii) din Palatul
Telefoanelor. Povestea mediatic\ a deschiderii focului `n Pia]a Pala-
tului are `nc\ o pat\ alb\, ocolit\ de mai to]i anali[tii acestui fenomen.
412 Sergiu Nicolaescu, Cartea revolu]iei române. Decembrie ’89, Ed. Ion Cristoiu,
Bucure[ti, 2000, p. 216.
413 Scrisoare trimis\ autorului la 23 septembrie 2004, p. 5.
Foarte interesant\ este informa]ia pe care a dat-o colonelul Octavian

Nae `n continuare Comisiei [i anume faptul c\ generalul Vlad a trim-
is o echip\ USLA s\ descopere cine e pe acoperi[uri [i trage –
duc`ndu-se, focul `nceteaz\414. Gu[\ trimite [i el o grup\ de
para[uti[ti la Palatul Regal – s-au `nt`lnit cu o doamn\, angajat al
Muzeului, [i au urcat pe sc\ri p`n\ pe cl\dire. „{i ce a]i f\cut, b\,
fra]ilor acolo?“ „Dom’ne, am v\zut ni[te siluete.“ „{i ce-a]i f\cut?“
Era pe `ntuneric. „Am tras [i noi“415 ~n sf`r[it, c`nd din cl\direa CC a
ie[it un militar `n kaki cu un steag cu gaur\, cei care tr\geau de pe
cl\direa Consiliului de Stat s-au oprit. Din cl\direa CC, din balconul
`n continuare luminat, au `nceput s\ se transmit\ prin difuzoare
apeluri s\ nu se mai trag\, deoarece la Palatul Regal „sunt ai no[tri“.
Era vorba de grupa de la USLA sau de para[uti[tii trimi[i acolo. ~n
timpul audierii ale la Comisia parlamentar\, Pavel Coru] a pus la dis-
pozi]ie senatorilor o `nregistrare audio foarte sugestiv\:
„Voce maistru militar: Aten]iune! Cei care au tras s-au predat.

Oamenii s\ ias\ `n pia]\ s\ `nceteze focul. Ie[i]i cu to]ii afar\, a fost
un mic incident. Armata e cu poporul! Ie[i]i `n pia]\ cu to]ii. V\
vorbe[te un maistru, un maistru militar al Armatei române! Observa]i
c\ nimeni n-a murit. Sunt maistru militar din Armata român\.
A[tept\m s\ se formeze guvernul provizoriu, s\ intr\m `n legalitate.
V\ rug\m s\ nu v\ l\sa]i influen]a]i! Aici se r\sp`ndesc zvonuri.“416
~n interior s-a luat hot\r`rea s\ fie str`nse armele. Ele au fost de-
pozitate `ntr-o sal\ de la etajul II [i `n alta de la etajul I, unde fusese
grupa operativ\ a MApN. Dup\ ce, la solicitarea lui Ion Iliescu, s-a
constituit nucleul Vlad–Gu[\, Dumitru Mazilu s-a ata[at de ei, ac]i-
on`nd `ns\ dintr-o alt\ `nc\pere, al\turat\. La un moment dat, ca
urmare a focului tras din interior, a luat foc o draperie [i Dumitru Ma-
zilu a avut o ie[ire nervoas\, cer`nd: „S\ `narm\m oamenii!“ Grupurile
Octavian, p. 69.
415 Ibidem, p. 103.
416 Arh. SR, Stenograma nr. 46/14 februarie 1994, Audiere Pavel Coru], p. 46.
de tineri afla]i `n preajma lui s-au repezit la `nc\perile respective [i

s-au `narmat din nou. De asemenea, Mazilu a ordonat s\ fie stins\
lumina `n cl\dire. Revolu]ionarii l-au ascultat. Constantin Popa, fost
[ef aprovizionare, transport [i prestare de servicii la cl\direa CC, a
surprins un astfel de moment: „La camera 226, care era un cabinet
mare, lung, erau `n 23 decembrie, pe la 09.30, Mazilu [i Gu[\, apoi
Mihai Valeriu, colonelul R\dulescu, Cazimir Ionescu, Dan Iosif [i ge-
neralul Vlad, dar numai diminea]\. Gu[\ a plecat dup\ asta, apoi mai
spre sear\ a plecat [i generalul Vlad. Mazilu era `nconjurat de civili [i
l-am auzit spun`nd: «Iliescu s-a dus la MApN, la Televiziune [i v\
manipuleaz\. Ne `mpu[c\ \[tia [i murim aici `n sediu». Atunci a cerut
re`narmarea civililor [i arestarea celor de la Securitate care ne p\zeau,
care erau la etajul II `ntre corpul A2 [i aripa C. Atunci l-au arestat [i
pe Nica Leon, a `nceput o nebunie, o isterie, c\ ne era fric\ de oricine.
Pe Dan Iosif erau s\-l omoare, prins `n foc `ncruci[at `ntre etaje“.
Printre lucrurile care nu s-au cunoscut, nu s-au `n]eles [i nici
ast\zi nu circul\ prin analizele despre evenimente este [i ordinul
generalului Victor St\nculescu de a izola, dezarma [i re]ine pe to]i
ofi]erii Direc]iei IV, de contraspionaj, ai Armatei, care, de fapt, erau
ofi]eri ai Securit\]ii. Majoritatea `ns\ fuseser\ recruta]i ca angaja]i `n
acea Direc]ie din r`ndurile ofi]erilor MApN. ~n jurul orei 14.00 (sau
15.00, dup\ alt\ versiune), St\nculescu a ordonat dezarmarea [i izo-
larea, chiar arestarea tuturor ofi]erilor de contrainforma]ii militare din
Armat\, ordin care a fost executat `n unele locuri cu brutalitate
(ofi]erii fiind `nchi[i `n arestul unit\]ii, `n unele cazuri b\tu]i, `n alte
cazuri teroriza]i), iar `n alte locuri cu nedumerire (comandan]ii
unit\]ilor au ar\tat CI-[tilor ordinele primite de la Bucure[ti [i i-au
rugat s\ stea lini[ti]i `ntr-un birou). Pavel Coru], la acea dat\ lucr`nd la
DIA, va explica generalului Gu[\, pe durata unui interviu, cum s-au
petrecut lucrurile:
„Pavel Coru]: Pe data de 22, la orele 14.00, ofi]erii de Contrain-

forma]ii militare au depus armamentul.
General {tefan Gu[\: La ora 14.00, nu eram `n Bucure[ti.
Pavel Coru]: Pe 22, la orele 14.00.
General {tefan Gu[\: Nu eram `n Bucure[ti.

Pavel Coru]: Deci din ordinul generalului St\nculescu au fost
dezarma]i, fiind considera]i... negri. Noi deja atunci am [tiut c\ ceva
se `nt`mpl\ neobi[nuit; `nainte de sosirea dumneavoastr\ `n Bucure[ti,
cu privire la situa]ia noastr\, se luase o hot\r`re: am fost dezarma]i.
General {tefan Gu[\: Aia s-a transmis [i `n teritoriu.
Pavel Coru]: S-a transmis [i `n teritoriu. Deci generalul St\ncu-
lescu a dat ordin s\ se dezarmeze contrainformatorii.
Generalul {tefan Gu[\: Nu [tiu cine a dat exact ordinul.
Pavel Coru]: D`nsul era la comand\.
Generalul {tefan Gu[\: Da.
Pavel Coru]: Cert este c\ eu de la d`nsul am primit ordinul.
Eram un executant, pentru c\ eram militar al Armatei române.
Contrainformatorii nu erau ai altcuiva dec`t tot ai Armatei române,
c\ acolo am lucrat toat\ via]a. Bun. Ce-a mai ap\rut atunci? ~n
momentul `n care am cobor`t jos, la ministrul St\nculescu, dus de
amiralul Dinu [i `nso]it de amiralul Dinu, mi s-au precizat urm\-
toarele, dup\ ce amiralul a intrat la ministrul adjunct St\nculescu
[i c`nd a ie[it mi-a spus: «Tovar\[e Coru], nu ave]i de ce s\ v\ te-
me]i, cei care a]i lucrat `n Armat\ n-a]i s\v`r[it abuzuri [i vede]i-v\
de treab\; armamentul `ns\ `l preda]i. Ceilal]i de la Securitate `ns\
au s\v`r[it abuzuri [i vor avea necazuri». {i atunci m-am g`ndit:
«Cine a luat aceast\ hot\r`re? De unde se [tia la nivelul Ministe-
rului Ap\r\rii Na]ionale ce f\cuse Securitatea?». Asta se `nt`mpla
`n jurul orei 14.00-14.30.“417
Acest moment al revolu]iei este confirmat de numero[i ofi]eri de

contrainforma]ii din ]ar\, `ns\ lucrul cel mai important este afirma]ia
generalului St\nculescu, f\cut\ `ntre orele 14.00 [i 14.30, din ziua de
22 decembrie 1989, c\ „ceilal]i de la Securitate `ns\ au s\v`r[it abu-
zuri [i vor avea necazuri“. ~ntre acele ore Securitatea transmisese me-
saje clare de adeziune fa]\ de revolu]ie, luase contact cu Ion Iliescu,
Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, p. 342.
iar la ora 16.00 reprezentan]ii ei se vor afla `n biroul generalului

St\nculescu, particip`nd la primul comandament militar al revolu]iei.
Se declan[ase prima diversiune, la Sibiu, unde colonelul Dragomir
ataca sediile MI [i Securit\]ii, ì transmitea lui St\nculescu invers, c\
Securitatea `l atac\, iar St\nculescu ì ordona: „Te autorizez s\
ripostezi“. Totu[i, din relatarea lui Pavel Coru], nu Sibiul a fost cauza
ordinului de arestare a ofi]erilor de contrainforma]ii. Timp de mai
mul]i ani, pe durata `nt`lnirilor [i interviurilor cu fo[ti ofi]eri de
Securitate, to]i, dar absolut to]i, au afirmat c\ generalul St\nculescu
era urm\rit pentru spionaj [i, `n consecin]\, ordinul s\u de `ndep\rtare
a contrainformatorilor a preg\tit diversiunea securi[ti-terori[ti. ~n
`ntrevederea privat\ pe care am avut-o cu generalul St\nculescu `n
ziua de 29 octombrie 2004, acesta a avut urm\toarea reac]ie:
„AMS: Dar [tia]i ce se `nt`mpl\. Adic\, `n general, cu debarcarea

lui Ceau[escu. Eu am stat de vorb\ cu mul]i generali de Securitate [i
[tiu c\ era]i b\nuit de spionaj, iar multe din ac]iunile dvs. erau ale
unui spion.
Victor Atanasie St\nculescu: Ale unui spion inteligent!
AMS: ~ntr-adev\r, [i ave]i admira]ia mea pentru felul cum v-a]i
strecurat. La urma-urmei, a]i adus [i libertatea mea. Era]i urm\rit
pentru spionaj.
VAS: Da, m-au urm\rit [i dup\, c`nd eram ministru al Ap\r\rii.
AMS: {i Spiroiu la fel, dar nu fugi]i «dup\», hai s\ vorbim de ce
a fost `nainte. De exemplu, avea]i rela]ii cu Arady.
VAS: Ata[atul militar ungur.
AMS: ~ntr-adev\r. Arady era urm\rit, au fost interceptate convor-
birile lui, transmisiunile lui cu Budapesta, `n care i se cerea cu insis-
ten]\ s\ ob]in\ informa]ii despre dispunerea trupelor române[ti pe
grani]a de Vest. Pe 12 septembrie 1989 a fost urm\rit. Securitatea l-a
luat [i pe Vasile, cel de la Direc]ia IV...
VAS: Da, Vasile era.
AMS: {i Arady a intrat la dvs. `n birou.
VAS: De asta a afirmat Miklos Nemeth (fostul premier al Unga-

riei, n.a.) c\ au avut colaborarea unui general din conducerea Arma-
tei. Dar nu nota]i, c\ nu voi recunoa[te nimic.
AMS: Apoi, al]i generali de Securitate spun c\ toate `nt`lnirile
dvs. cu delega]ii str\ine din ultimii ani aveau nevoie de viza lor.
Dvs., `n loc s\ anun]a]i din timp [i s\ `nainta]i documentul pentru
aviz, ì suna]i cu o zi `nainte sau chiar cu c`teva ore [i ei d\deau viza
verbal, f\r\ s\ mai verifice. Nu aveau control asupra `nt`lnirilor dvs.
cu str\inii, astfel c\ putea]i discuta cu orice spion.
VAS: Era un om de afaceri, Pop George, despre care am aflat, dar
dup\ revolu]ie, c\ era de la MI-6. Mi-a povestit cum a fost para[utat
`n Iugoslavia, la Tito, [i apoi a venit `n România. A murit `ntre timp.
Apoi, la Londra am fost invitat de lordul Emerly, care a recunoscut
c\ George era omul lor.
AMS: V-au `ncadrat, cum se spune.
VAS: M-au `ncadrat.
AMS: Mai erau [i al]ii `n preajma dvs.?
VAS: Probabil. Dar [i mai interesant este c\ am fost `n America,
dup\ revolu]ie, [i au venit la mine [i mi-au spus: «Candida]i la
Pre[edin]ie.» «Cum s\ candidez, asta `nseamn\ cam trei milioane de
dolari!?» «~ntr-adev\r!» «P\i, n-am ace[ti bani.» «N-i da]i `napoi
dup\...» Asta este!
AMS: Formidabil! Dar trebuie s\ recunoa[te]i c\ americanii [i
britanicii nu puteau face o astfel de ofert\ unui necunoscut.
VAS: M\ [tiau, plus c\ [tiau ce-am f\cut...
AMS: Domnule general, imediat ce a]i ajuns la minister, `n 22,
a]i dat ordin de arestare, `ndep\rtare, izolare a ofi]erilor CI.
VAS: S\-i dea deoparte, sub supraveghere.
AMS: A]i dat ordin, ordin scris?
VAS: Nu [tiu dac\ exist\ ordinul, dar am dat acest ordin.
AMS: De ce?
VAS: Ca s\ nu vad\ ce urma s\ fac\ armata.
AMS: {i ce urma s\ fac\?
VAS: Ce-a f\cut. Nu voiam ca Securitatea s\ [tie ce facem noi.
AMS: Dar tronsonul de comunica]ii al Securit\]ii de ce l-a]i

t\iat?
VAS: Din acelea[i motive.
AMS: Domnule general, la acea or\ locotenent-colonelul Stan
ap\ruse la Televiziune, colonelul Ra]iu, [eful Direc]iei I, fusese la
sediul MApN, la ora 16.00... [edin]a de la ora 16.00...
VAS: Da, [edin]a din 22.
AMS: A durat 20-30 de minute. La Televiziune se anun]ase tre-
cerea Securit\]ii de partea poporului, Ra]iu era l`ng\ dvs. Era clar. De
ce i-a]i arestat pe CI-i[ti?
VAS: Nu aveam `ncredere. Nu puteam face ce voiam s\ facem cu
Armata cu ei `n spate.“
Momentul deschiderii focului r\m`ne `n continuare un subiect

greu, controversat. A[a cum a afirmat `n repetate ocazii generalul
Gu[\, „atacarea“ cl\dirii CC [i a sediului MApN din Drumul Taberei
s-a produs simultan – a dat telefon [i a aflat – sau la interval de
c`teva minute. Iat\ `ns\ c\ Pavel Coru] vine cu un am\nunt tulbu-
r\tor: prima institu]ie atacat\ a fost sediul Direc]iei IV, aflat `n ora[,
`n cl\direa fostului cotidian Curentul. „Concomitent, deci, `n jurul
orei 18.30, a fost atacat a[a: primul care m-a sunat, `nainte de a
vedea dumneavoastr\ (generalul Gu[\, n.a.) pe palat, a fost generalul
Gheorghe Vasile, [eful Direc]iei de Contrainforma]ii militare din
Departamentul Securit\]ii Statului, [i m-a anun]at c\ este atacat\
Direc]ia, adic\ sediul acestei unit\]i. Eu i-am spus: «Nu se poate, la
noi e lini[te!» {i mi-a spus: «Domnule, cere de la amiralul Dinu [i de
la generalul St\nculescu dou\ tancuri sau dou\ TAB-uri s\ mut\m
arhiva de aici». Peste c`teva minute, ne-au atacat [i pe noi. Deci,
cumva `n curs de zece minute a `nceput s\ se trag\ cam asupra tutu-
ror unit\]ilor militare, ale Armatei [i ale Contraspionajului militar din
Departamentul Securit\]ii Statului“418. Pavel Coru] nu a fost un ofi]er
oarecare. Lansarea lui public\ postrevolu]ionar\ ca autor al unor
romane de serie, foarte populare, dar nere]inute de critica literar\,
418 Daniela Veronica Gu[\ de Dr\gan, op. cit., pp. 315-316.

imaginea sa de creator al unor fantezii publicistice, preocuparea pen-

tru paranormal, precum [i atitudinea na]ionalist\ din unele apari]ii
televizate nu trebuie s\ ne induc\ `n eroare. Pavel Coru] a fost ofi]er
de informa]ii [i contrainforma]ii acoperit, lucr`nd `n perioada
1980–1985 `n Sec]ia Leg\turi Externe a MApN, iar `n perioada
1985–1989 a fost [eful Biroului contraspionaj din Direc]ia de
Informa]ii a Armatei (DIA). Dac\ este – sau ar fi trebuit s\ fie – cine-
va care avea acces la informa]iile despre racol\rile f\cute de diferite
servicii secrete militare str\ine `n Armata român\, atunci Pavel Coru]
este omul. El a produs cea mai substan]ial\ audiere `n fa]a Comisiei
senatoriale (a durat [ase ore), prezent`nd documente, casete video [i
audio drept probe, iar Comisia a fost puternic impresionat\ de m\r-
turiile lui. De[i mul]i dintre membrii Comisiei au folosit informa]iile
furnizate de el, au ezitat s\ anun]e sursa, din acelea[i motive ar\tate
mai sus. A[adar, informa]iile cu caracter istoric prezentate de Pavel
Coru] nu trebuie confundate cu paginile lui de roman, care sunt o
interpretare fantezist\, de multe ori eliptic\, a ceea ce a constatat `n
timpul revolu]iei. Prin urmare, momentul „atacului terorist“ trebuie
descris ca o ac]iune diversionist\ aproximativ simultan\ asupra a trei
obiective, `n urm\toarea ordine: sediul Direc]iei IV a Securit\]ii,
sediul CC, sediul MApN.
Declan[area fenomenului diversionist-terorist a st`rnit [i un com-
portament ciudat din partea trupelor. Este vorba de nenum\rate
m\rturii, at`t din partea civililor c`t [i din partea militarilor, care arat\
c\ for]ele de infanterie [i blindate trimise pe str\zile ora[elor din ]ar\
[i din Capital\ primeau ordine de la e[aloanele superioare de a exe-
cuta foc `n anumite direc]ii, `n anumite cl\diri, la intervale lipsite de
orice sens, la fel cum erau [i ]intele vizate. Revolu]ionarul Daniel
P\curaru, cel care capturase drapelul de pe CC, a fost martorul unui
astfel de comportament:
„AMS: Cum se tr\gea?

Daniel P\curaru: Se tr\gea la `nt`mplare, pentru a crea panic\.
Se tr\gea de la Muzeu (Muzeul de Art\ RSR, n.a.) [i se mai tr\gea
de dincolo de Palat, de la blocul turn [i de la magazinul Adam. Se

tr\gea din cl\direa care era `ntre blocul turn [i magazinul Adam.
AMS: Sunte]i sigur?
DP: Da, se tr\gea cu de-astea... trasoare.
AMS: Se tr\gea cu trasoare?! Terori[tii foloseau trasoare? V\
da]i seama c\ asta le descoperea locul de unde tr\geau?
DP: Ce terori[ti? N-a fost nici un terorist. Dac\ voiau s\ omoare,
omorau atunci cu gr\mada. Tr\geau la `nt`mplare, ca s\ sperie lumea.
Am f\cut armata, tocmai veneam din armat\, [tiam. Se tr\gea la
derut\, nu erau tr\g\tori de elit\ [i aveau puncte fixe de tragere. Nu
schimbau locul.
AMS: Dar [tia]i ce cl\dire este cea dintre blocul turn [i Adam?
DP: Nu.
AMS: Fusese `nainte Ministerul For]elor Armate.
DP: Nu [tiam. Se tr\gea [i dintr-un bloc din spate de la turn.
Locuri fixe, la derut\.
AMS: Asta a fost `n noaptea de 22.
DP: Da, `n 22. Spre diminea]\ m-am dus acas\, mi-era foame. {i
este sunat\ mama diminea]\: «Veni]i, c\ s-a spart magazinul...»
Mama lucra la magazinul Nuf\rul, care era pe col] la intersec]ia
Luteran\ cu {tirbei Vod\.
AMS: Aoleo, ce pozi]ie! Domnule, sunte]i un martor extraordi-
nar. V-a]i dus acolo? A]i stat `n intersec]ia asta?
DP: Da, sta]i s\ vede]i. Mama este chemat\, de ce? ~n intersec]ie
se postase o companie de tancuri, geamurile de la magazinul Nuf\rul
erau sparte [i `n magazin se instalase punctul de comand\ al unit\]ii
de tancuri. {i-au f\cut birou acolo [i au chemat-o, pentru c\ era
marfa clien]ilor `n\untru, s\ vin\ s\ p\zeasc\. Iar Armata avea
`n\untru punctul de comand\. Pe 23 diminea]a, c`nd eram `n CC, a
ap\rut tipul acela pe care `l vede]i `n spatele lui Iliescu la televizor,
cre], `nalt, t`n\r...
AMS: Cu un pulover pe g`t?
DP: |la!
AMS: Mihai Ispas.
DP: Era `n garda lui Iliescu. A venit [i ne-a spus: «Gata, pleca]i
acas\». Era vreo opt [i jum\tate. M-am dus acas\, pe mama au che-
mat-o, [i pe la 12.00 m-am dus [i eu dup\ ea. ~n intersec]ie erau tanc
l`ng\ tanc. Comedie, s\ prosteasc\ o ]ar\ `ntreag\. Tr\geau cu mitra-
liera de 14,5, dar cum tr\geau? Erau ni[te tipi care mi[unau pe l`ng\
tancuri [i care le spuneau: «Trage `ncolo, trage acolo» [i \ia
tr\geau... `n nimic.
AMS: Era ziu\?
DP: Era ziu\. Erau vreo trei-patru persoane care le d\deau indi-
ca]ii. Toat\ ziua veneau \[tia, care le spuneau: «Trage `n cutare loc,
c\ acolo sunt terori[ti». |la mi[ca mitraliera [i tr\gea c`te o rafal\.
Vreau s\ v\ spun c\ f\cuser\ praf balustrada de sus de pe Palat, c\ `n
ea tr\geau. Noi f\ceam bancuri de jos, c\ o s\ fac\ creneluri la Palat.
AMS: A]i observat ma[ini suspecte `n acea intersec]ie? Vreau s\
v\ spun c\ intersec]ia asta {tirbei–Luteran\ este plin\ de evenimente.
Sunt trei astfel de locuri: {tirbei, apoi str\du]a de l`ng\ Telefoane [i
Pia]a Rosetti.
DP: La str\du]a de la Telefoane am v\zut [i eu mi[care. Dar la
noi, la Luteran\, am avut incidente cu un microbuz. A venit de sus,
dinspre Athénée Palace, a dat col]ul, am auzit c\ se tr\gea dup\ el [i,
c`nd a intrat pe bulevardul care coboar\, au `nceput cei de aici de la
tancuri s\-l ciuruiasc\. Ma[ina s-a lovit `n bordura din dreapta.
~n\untru erau un [ofer [i un cet\]ean. Tot a[a: cele trei-patru persoane
care incitau, strigau «Trage, trage!» [i l-au ciuruit.
AMS: Mai ]ine]i minte dac\ `n intersec]ie sau prin apropiere au
ap\rut ma[ini str\ine, cu num\r de TC?
DP: Nu, nu... cum a]i spus?
AMS: TC, adic\ taxi consular.
DP: Nu, nu TC, a fost una de CD. A fost o ma[in\ de CD, str\-
in\, care a venit [i individul a parcat-o `n dreptul unde acum mi se
pare c\ este un restaurant. A venit, a parcat-o `n dreptul restaurantu-
lui dinspre Hotel Bucure[ti. Era interzis\ parcarea acolo. Noi to]i am
spus c\ a parcat-o inten]ionat acolo. A pus-o pe trotuar cu fa]a spre
Palat, a `nchis-o [i individul a plecat.
AMS: Ce tip de ma[in\ era?
DP: Era Lada combi cu num\r de CD.

AMS: Pute]i s\ fixa]i momentul, ora?
DP: Pe 23 decembrie, dup\ ora unu. A venit pe lini[te, nu era nici
o problem\, a `nchis-o [i tipul a plecat. {i la un moment dat, mai
t`rziu vine ordin: «Trage]i `n ea».
AMS: Sta]i pu]in. Cum a venit ordin?
DP: Eu st\team jos, l`ng\ tancul din fa]a magazinului Nuf\rul [i
vedeam cum trage tancul. Eram `n dreptul lui. {i a venit ordin...
AMS: Cum a venit ordin? Prin comunica]iile tancului sau de la
indivizii \ia?
DP: Nu, le-a venit prin c\[ti. Conduc\torul tancului era ie[it prin
turela lui de jos, avea c\[tile alea negre de tanchist [i primea ordine
prin c\[ti [i el transmitea celui de sus, de pe turela cu mitralier\. Erau
deci dou\ feluri de indica]ii: de la cei de jos, vreo trei-patru indivizi
care le spuneau: «Trage `n locul cutare» [i ordinele venite de la
comandan]i prin sta]ie.
AMS: Aha, am `n]eles. Era o diferen]\ `n felul cum reac]ionau.
DP: Da, era. C`nd veneau \ia, `ndreptau mitraliera `ntr-acolo [i
tr\geau o rafal\. C`nd le venea ordin prin casc\ tr\geau `n balustrada
de pe Palat. Ordinul \sta venea din c`nd `n c`nd, ca un program. Cred
c\ se uita unul la ceas [i le spunea: mai trage]i o rafal\. {i ei aveau
armele `ndreptate spre Palat, iar atunci c`nd venea ordinul, nici nu
mai ocheau, tr\geau rafalele, ca s\ se spun\ c\ trag [i este lupt\ cu
terori[tii. Comedie, v-am spus!
AMS: {i cu ma[ina CD cum a fost?
DP: La un moment dat a venit ordinul [i, pentru c\ turelele erau
`ndreptate spre Palat, le-au mi[cat spre ma[in\, dar au deschis focul
`nainte [i au ciuruit Sala Palatului, peretele Palatului, strada... era [i
lume care se plimba [i, dac\ ì prindea `n rafala aia, ì f\cea praf... [i
c`nd a pus mitraliera pe ma[ina CD, au f\cut-o praf. Apoi au luat `n
rafal\ [i peretele blocului, au distrus farmacia care era colo, ferestrele
de la parterul blocului.
AMS: Domnule P\curaru, o s\ v\ pun o `ntrebare ciudat\: `n
afar\ de ru[ii \ia care strigau la mitingul din 21 decembrie, a]i mai
`nt`lnit ru[i sau persoane care vorbeau stricat române[te, eventual `n

intersec]ia aia de la {tirbei vod\ cu Luteran\?
DP: Da, basarabeni, dar nu la Luteran\, la Pia]a Roman\. Era
prin 24 decembrie, cred, am zis s\ lu\m metroul, eram cu un prieten,
[i am ie[it la sta]ia de metrou de la Pia]a Roman\, cea care este spre
McDonald’s.
AMS: La blocul Polar.
DP: Pe partea cu Leonida. {i era baraj. Ne-au oprit, ne-au contro-
lat [i unul dintre ei vorbea cu accent de Chi[in\u. Dup\ aia am
cunoscut moldoveni din Basarabia, de la Chi[in\u, [i mi-am dat
seama c\ era accentul \la. Mi-am adus aminte.
AMS: Poate era totu[i moldovean de-al nostru, de la Boto[ani.
DP: Nu, nu, se chinuia s\ vorbeasc\ române[te. Nu [tia cuvin-
tele. Vorbea foarte stricat. Se vedea c\ folosise limba român\ foarte
pu]in.“419
Acest tip de evenimente, cu deschiderea focului la indica]ia unor

civili sau din ordin `mpotriva unor ]inte neprecizate, a creat marea
majoritate a victimelor civile [i militare de dup\ 22 decembrie 1989,
ora 18.30.
Versiunea despre evenimente sus]inut\ de fo[tii conduc\tori ai
Securit\]ii nu poate r\m`ne neconsemnat\: ac]iunea `mpotriva
Securit\]ii a fost dorit\ de coali]ia interna]ional\ format\ pentru
r\sturnarea lui Nicolae Ceau[escu [i a fost pus\ `n aplicare de
generalul St\nculescu [i de generalii Armatei racola]i de GRU
`ncep`nd cu 1969, din r\zbunare pentru faptul c\ Securitatea
depistase activit\]ile lor de tr\dare [i pentru a [terge urmele.
Fenomenul terorist a fost declan[at de acest grup `n cooperare cu
for]ele sovietice infiltrate. ~n consecin]\, a existat o leg\tur\
direct\ `ntre ac]iunea sovietic\ din România [i grupul care a pre-
luat conducerea Armatei `n dup\-amiaza zilei de 22 decembrie
1989. Teza este extrem de tentant\, are numeroase argumente
favorabile, dar at`t timp c`t fo[tii lideri ai Securit\]ii – generalul
419 Interviu din 16 iunie 2005, în arhiva autorului.
Vlad, generalul Neculicioiu – nu aduc [i probele, m\car ca m\r-

turii, istoricii nu se vor putea ag\]a de aceast\ versiune a eveni-
mentelor. Colonelul Goran, apoi locotenent-colonelul Ion Chi]oiu,
de la Securitatea Municipiului Bucure[ti, au indicat destul de trans-
parent, ca autoare a fenomenului terorist, Direc]ia de Informa]ii a
Armatei:
„Dl Chi]oiu: Eu consider c\ momentul 22, ora 18.30, a fost mo-
mentul de diversiune, care m\ dep\[e[te [i pe mine [i pe al]ii, care
zice]i dvs. c\ suntem profesioni[ti... {i `mi sus]in... [i m\ bazez pe
faptul c\ – p`n\ la ora 18.30 sau 19.00, c`nd a `nceput s\ se trag\ aici,
`n pia]\ –, nu s-a tras nici un glon] aici! Deci, s-a tras la `ntuneric.
Cine avea inten]ia s\ vin\ `n Pia]\ s\ trag\ `n cineva imaginar? Con-
sider c\ a fost o diversiune pus\ la cale de profesioni[ti.
Dl Gabrielescu: Diversiunea o putea face numai Securitatea.
Dl Chi]oiu: Preocup\ri pentru diversiune n-au numai securi[tii.
Dl Gabrielescu: Eu [tiu?
Dl Chi]oiu: Armata! Ce, Armata nu are Direc]ie de Informa-
]ii?“420
Revenind la generalul {tefan Gu[\, acesta a constatat destul de

repede c\ ordinele lui nu se execut\. De exemplu, cazul cel mai grav,
de[i d\duse ordine explicite [i publice la Sibiu pentru ca for]ele mi-
litare s\ se retrag\ `n caz\rmi, unit\]ile militare din municipiu tr\geau
cu tot armamentul din dotare, inclusiv cu avia]ia de lupt\. Gre[eala
principal\ i-a apar]inut chiar lui. A fost o eroare de calcul, c`nd, dup\
discu]ia de la minister [i instituirea Comandamentului militar unic, a
acceptat s\ plece la CC, urm`nd s\ conduc\ acest comandament de
acolo. Complet gre[it! Comandamentul militar unic nu putea fi con-
dus dec`t de la MApN unde avea sisteme de comunica]ii, grupe ope-
rative, structuri func]ionale, aparat de conducere. El se duce la CC,
st\ `ntr-un birou `mpreun\ cu generalul Vlad [i `ncearc\ s\ gesti-
oneze situa]ia complicat\ din ]ar\ prin telefoanele cl\dirii. C`nd
420 Arh. SR, Stenograma nr. 100/31 mai 1994, Audierea locotenent-colonelului
Chi]oiu Ion, p. 29.
acestea le-au fost t\iate, Gu[\ [i Vlad au r\mas suspenda]i `n ne-

cunoscut. Martori oculari, `ntre care Gelu Voican Voiculescu, au
relatat acuza]ia grav\ pe care o adresa generalul Gu[\ lui Ion Iliescu
`n acele momente: „|sta e sabotaj!“, cu referire la ordinele de
„deschidere a frontierelor“ [i de neexecutare a ordinelor sale. Gene-
ralul Vlad l-a sunat pe adjunctul ministrului Po[telor [i Teleco-
munica]iilor, colonelul de Securitate Pintilie – care `ns\ era agent
acoperit DIA –, [i l-a apostrofat violent. Acesta s-a f`st`cit [i atunci a
indicat cine a dat ordinul: „Tov. general St\nculescu...“ Vlad a sunat
atunci furibund la MApN: „Tov. general, cum e posibil s\ dispune]i
s\ mi se taie leg\turile?“ Leg\turile au fost restabilite pentru un timp,
apoi t\iate din nou. Fenomenul a fost tr\it [i de generalul Romeo
C`mpeanu, la Inspectoratul General al Mili]iei:
„Romeo C`mpeanu: (...) Imediat ce am ajuns la Inspectorat, aud

la radio comunicatul din care rezulta c\ unit\]ile MI au trecut `n sub-
ordinea Armatei.
AMS: La ce or\ a]i auzit lucrul \sta?
RC: ~ntre 14.30 [i maxim 15.00.
AMS: Nu se poate! Arunca]i totul `n aer, domnule general. V\
rog s\ repeta]i... ave]i repere orare?
RC: S-a dat telefon pe toate re]elele noastre c\ MI este `n subor-
dinea MApN, iar eu am auzit `n direct la radio acest comunicat.
AMS: ~nainte s\ ajunge]i la MApN la [edin]a de la ora 16.00?
RC: Mult `nainte [i o s\ vede]i cum se confirm\ [i orele. Oricum,
comunicatul a fost transmis la radio `nainte de ora 15.00.
AMS: Formidabil! P\i cine a luat decizia asta?
RC: Eu m-am `ntors de la TV dup\ ora 14.30. Nu [tiu cine a dat
ordinul, dar l-am auzit `n clar la radio [i, fiind vorba despre noi, nu
puteam s\-l ignor. O s\ vede]i c\ are [i logic\ ce v\ spun, pentru c\
`n momentul `n care am auzit c\ sunt subordonat Armatei am pus
m`na pe telefon [i am sunat la cabinetul lui Milea, la MApN. Acolo
mi-a r\spuns direct St\nculescu. Ne cuno[team. «Am `n]eles c\ s-a
dat decret de trecere a unit\]ilor MI `n subordinea MApN. ~n primul
r`nd, cu cine trebuie s\ ]in leg\tura [i dac\ sunt ceva probleme urgente
de ordonat». St\nculescu: «Ai probleme ceva deosebite?» «Nu

sunt.» «P\i, atunci nu crezi c\ ar fi bine s\ vii aici?»
AMS: Nu a fost un ordin, n-a avut forma unui ordin.
RC: Nu a fost un ordin, ci... «ar fi bine s\ vii aici». «Bine», am
spus [i m-am dus. La poart\ s-a dat telefon [i am fost primit. St\ncu-
lescu era pe scaunul lui Milea, iar `n birou erau revolu]ionarii...
Iliescu, Montanu, Voiculescu. Eu, c`nd am intrat, m-am adresat: «S\
tr\i]i, tovar\[e general-locotenent!», `ns\ el s-a sculat `n picioare [i
mi-a f\cut semn: «Nu, nu mie...» [i mi l-a ar\tat pe Ion Iliescu:
«Prezint\-te la tov. Iliescu». M-am prezentat [i am rugat s\ [tiu cu
cine ]in leg\tura. St\nculescu a spus atunci: «Pentru orice problem\
deosebit\ ]ii leg\tura cu mine. Dac\ acum ai ni[te probleme de ridi-
cat, raporteaz\-i domnului Iliescu». Eu am spus atunci: «Tovar\[e
Iliescu, avem dou\ probleme mai deosebite `n care v\ rug\m s\ ne
ajuta]i. Prima: `ntr-o perioad\ foarte scurt\ s-au dat dou\ decrete de
gra]iere prin care marea majoritate a de]inu]ilor cu condamn\ri sub
10 ani au fost elibera]i.» ~n penitenciare r\m\seser\ numai cei cu
condamn\ri grele. «Sunt oameni pentru care s-au depus eforturi
deosebite s\-i re]inem. Ar fi o mare gre[eal\ s\-i elibera]i». Se `nre-
gistrau deja atacuri, presiuni pentru scoaterea infractorilor din peni-
tenciar, din aresturi. «A doua: vede]i c\ inspectoratele noastre [i IGM
sunt pline de armament [i muni]ie, cantit\]i foarte mari. Dac\ se intr\
`n inspectorate [i cad pe m`na tuturor, putem s\ avem probleme.»
Iliescu m-a ascultat [i a spus: «Da, da, drag\, ai dreptate, o s\ c\ut\m
s\ vedem ce se poate face».
AMS: Este tipic lui un r\spuns neangajant. Nu lua decizii.
RC: Am plecat. M-am `ntors la Inspectorat [i am trecut la verifi-
carea prezen]ei, a efectivelor. ~n timp ce m\ zb\team acolo s\ pun
ordine la comand\ [i s\ st\p`nesc situa]ia din ]ar\ vine [eful de cabi-
net [i `mi spune c\ a venit Nu]\. Am intrat `n vrie, ce fac? Caut s\
intru `n leg\tur\ cu generalul St\nculescu pentru a-i spune c\ a
ap\rut Nu]\, c`nd... telefonul este t\iat. Leg\tura. Iau guvernamen-
talul [i sun la MApN... se f\ceau c\ nu `n]eleg. Una dup\ alta mi-au
fost t\iate toate leg\turile.
AMS: Pe la ce or\ se `nt`mpla asta?
RC: Pe la 17.00 au `nceput s\-mi taie leg\turile. M\, ce e asta,

cine face chestia asta? M-am dus la Mocanu, la parter. «Ai telefon?»
«Da.» Iau telefonul s\ formez num\rul de la MApN, se rupe leg\tura
[i aici. Fac o verificare [i constat stupefiat c\ telefonul guvernamen-
tal, TO [i interMI, cu care ]ineam leg\tura cu unit\]ile MI din terito-
riu, erau t\iate.
AMS: Avea]i o linie special\ de leg\turi interne `ntre unit\]i?
RC: Da. Mi le-au t\iat [i pe astea. Asta m-a fr\m`ntat, pentru c\
am vrut s\ [tiu cine mi-a t\iat leg\turile telefonice. M-am interesat [i
am aflat c\ nu putea fi dec`t Pintilie.
AMS: Ac]iona din ordinul lui St\nculescu. S-a prezentat la CC, la
Gu[\ `mpreun\ cu colonelul Nicolae Popescu, [eful Transmisiunilor,
ca s\ cear\ [i acordul lui. Ordinul i-a apar]inut lui St\nculescu.“
~n jurul orei 19.00, complet deruta]i de apari]ia fenomenului te-

rorist, generalii Gu[\ [i Vlad hot\r\sc s\ se adreseze for]elor proprii
[i na]iunii cu mesaje explicite care s\ fie transmise prin Televiziune
[i Radio. Operatorii video afla]i `n cl\direa CC au fost ruga]i s\ `nre-
gistreze mesajele. Mai `ntì generalul Gu[\, apoi generalul Vlad au
citit `n fa]a camerelor de luat vederi textele `ntocmite de ei.
„General {tefan Gu[\: V\ vorbe[te generalul-maior Gu[\.

Cet\]eni ai României noi, armata [i poporul sunt(em) st\p`ni pe
situa]ie aproape `n `ntreaga ]ar\. Mai sunt cuiburi izolate de dis-
pera]i care `ncearc\ s\ ne distrug\ ceea ce am cucerit. Nu au reu[it
[i nu vor reu[i. Toat\ popula]ia s\ treac\ `n lini[te la lucru pentru a
putea aproviziona cu cele necesare copiii, b\tr`nii, femeile, `ntrea-
ga popula]ie. S\ restabilim lini[tea `n aceste momente istorice, dar
[i dificile. V\ rog s\ da]i dovad\ de mult patriotism, de dragoste
de ]ar\. S\ instaur\m c`t mai repede cursul nou al vie]ii. Totul tre-
buie s\ intre `n normal c`t mai repede. Ac]iona]i `mpotriva celor
care `ncearc\ s\ ne destabilizeze, `mpotriva celor care `ncearc\ s\
sparg\ magazinele. Ap\ra]i valorile noastre na]ionale. S\ ac]ion\m
pentru a asigura lini[tea ]\rii, suveranitatea [i integritatea teritori-
al\ a României.“
„General Iulian Vlad: Stima]i cet\]eni! Fra]i români! V\ vor-

be[te generalul-colonel Iulian Vlad, comandantul for]elor de Se-
curitate [i ale Ministerului de Interne. ~n aceste momente istorice,
Ministerul de Interne, Securitatea, toate unit\]ile sale, `mpreun\
cu Armata Român\ lupt\ cot la cot pentru salvarea fiin]ei noastre
na]ionale, a poporului român. Ministerul de Interne, toate armele
din componen]a sa, s-au dezis de elementele loiale lui Ceau[escu.
Fra]i români! ~n aceste clipe hot\r`toare, s\ fim uni]i! Crede]i `n
noi! Ajuta]i-ne [i nu v\ vom tr\da `ncrederea!“
Ambele declara]ii sunt dominate de efectele declan[\rii diversiu-

nii teroriste, ambii generali av`nd sentimentul c\ cineva din structura
lui ac]ioneaz\ altfel dec`t ordinele pe care ei le d\duser\ [i `n pofida
declara]iilor publice, prin Televiziune, transmise cu numai c`teva ore
`nainte de reprezentan]ii Armatei, Ministerului de Interne [i Securi-
t\]ii. Generalii a[a-zisului „comandament militar unic“ de la CC erau
dezinforma]i [i, mai mult, victimele, ]intele diversiunii. A existat [i
un moment c`nd s-au suspectat `ntre ei, Gu[\ aprob`nd [i el t\ierea
leg\turilor telefonice, crez`nd c\ generalul Vlad, care se afla `n fa]a
lui, la acela[i birou, transmite mesaje codificate prin telefon. ~n acele
clipe, fiecare cuv`nt normal, fiecare propozi]ie a [efului Securit\]ii
era ascultat\ cu tensiune [i suspiciune. Dar `nainte de asta, atunci,
dup\ ora 19.00, generalul Gu[\ a f\cut un gest disperat de a opri
avalan[a de dezinform\ri. Odat\ cu casetele `nregistrate ale declara-
]iilor, el a trimis [i un mesaj personal lui Ion Iliescu:
„Rog ca, odat\ cu mesajul de mai sus, s\ i se transmit\ imediat

tovar\[ului Ion Iliescu ceva ce este vital. S\ se anun]e imediat `n ]ar\
c\ unit\]ile de Securitate, toate, au trecut de partea revolu]iei [i ne-au
ajutat [i ajut\ Armata. Altfel s\ [ti]i c\ se termin\ totul. Am infor-
ma]ii c\ la Timi[oara au `ncercat s\ le ia sediile. Imediat s\ se `ntre-
rup\ orice emisiune la Televiziune [i la Radio [i s\ se dea acest lucru
`n toat\ ]ara, `n toate ora[ele. Armata [i Securitatea vor ac]iona `m-
preun\, s\ termin\m cu treburile astea. Desigur, neap\rat, dac\ nu,
pierdem totul. Acum mi-a sosit informa]ia. {i la Radio s\ se dea [i s\
se repete [i la Televiziune c\ `n toat\ ]ara unit\]ile armatei ac]ioneaz\

`mpreun\ cu Securitatea, altfel nu putem pune ordine. Securitatea a
trecut `n subordinea Armatei. Sunt oameni cinsti]i. S\ se `nceteze cu
cucerirea sediilor lor din diverse localit\]i. Face]i apel la ra]iune. Fa-
ce]i acest apel, v\ rog din toat\ inima, dac\ ]ine]i la ce-am cucerit,
dac\ nu, pierdem `ntr-un minut tot.
General {tefan Gu[\“421
Declara]iile celor doi generali, precum [i apelul personalizat al

generalului Gu[\ au avut o soart\ care apare ast\zi, dup\ ce fiica
generalului a publicat documentele [i `nregistr\rile tat\lui s\u `ntr-un
volum, ca plin\ de semnifica]ie istoric\ [i politic\. Declara]ia
audio-video a generalului Gu[\ a fost transmis\ seara, `n timp ce
`nregistrarea video, pe film, a generalului Vlad a fost oprit\ de
grupul care se instalase la conducerea Televiziunii [i nu a fost
difuzat\ dec`t a doua zi `n jurul orei 03.00, numai audio. Grupul
instalat de Ion Iliescu la conducerea Televiziunii a fost compus din
Silviu Brucan, Dan Mar]ian [i Petre Constantin. Afl\m `ns\ de la
Teodor Brate[ o informa]ie crucial\: „Important este s\ re]inem c\
`ncep`nd (aproximativ) cu ora 19.00 din ziua de 22 decembrie
1989, toate informa]iile cu caracter militar, pe care le-am comuni-
cat telespectatorilor, au fost avizate de comandamentul ofi]eresc
constituit la etajul XI, `n biroul directorului general adjunct, birou
situat – cum am mai precizat – `n acea arip\ a blocului-turn `n care
nu s-a tras“422. Informa]iile „cu caracter militar“ erau cele referi-
toare la fenomenul „terorist“ ap\rut din senin. Se confirm\ c\ din
acest „comandament ofi]eresc“ f\cea parte acel „Cico“ Dumitrescu,
urm\rit de Securitate pentru tr\dare `n favoarea URSS.
Noaptea, ajuns la disperare `n privin]a dezinform\rilor care continu-
au s\ se transmit\ pe ecranul televizoarelor, Petre Roman va cobor` `n
studioul 4 [i va interveni cu vocea r\gu[it\, dar cu un ton categoric,
421 Veronica Daniela Gu[\ de Dr\gan, op. cit., p. 24.

422 Teodor Brate[, Trilogia revolu]iei române în direct, vol. 1, Ed. Ager-Econo-
mistul, Bucure[ti, 2004, p. 286.
anun]`nd c\ generalul Vlad lucreaz\ al\turi de generalul Gu[\ la CC [i

c\ Securitatea lupt\ `mpreun\ cu Armata `mpotriva for]elor teroriste:
„Petre Roman: Dragi compatrio]i. Trebuie s\ anun] c\ al\turi

de generalul Gu[\, al\turi de mi[carea noastr\ este [eful Securit\]ii,
generalul Iulian Vlad, care d\ ordin trupelor de Securitate s\ se
al\ture Armatei.“423
Interven]ia lucid\ a lui Petre Roman, care se `ntemeia pe mesa-

jul scris venit de la Gu[\, a fost repede acoperit\ cu valul de l\turi
aruncate `n continuare de Televiziune asupra na]iunii. Diminea]a, pe
la ora 03.00, a fost transmis la Radio textul declara]iei lui Iulian
Vlad. De ce nu a fost transmis\ prin Televiziune declara]ia de adezi-
une, de ce nu a fost difuzat mesajul [efului Securit\]ii? De ce, av`nd
la dispozi]ie imaginea [i cuvintele generalului Vlad, considerate de
acesta [i ca un mesaj c\tre to]i subordona]ii s\i din Ministerul de
Interne [i Securitate (Postelnicu fiind arestat, Iulian Vlad, `n calitate
de ministru secretar de stat, urma la conducerea `ntregului MI),
grupul care controla Televiziunea a hot\r`t s\ nu dea caseta pe post,
de[i diferi]i reprezentan]i ai acestui grup urlau din minut `n minut pe
post c\-i atac\ securi[tii? Tot Silviu Brucan a insistat pe lipsa de
loialitate a generalului Vlad, argument`nd c\ i-a cerut acestuia `n
mod expres s\ dea un comunicat c\tre for]ele sale, ale Securit\]ii, „s\
`nceteze focul [i s\ se predea“ [i c\ textul `nregistrat de general nu
era satisf\c\tor, ci ap\rea doar ca o eschivare duplicitar\. Generalul
Iulian Vlad nu era un naiv s\ nu-[i dea seama c\ a cere `ncetarea
focului [i predarea lupt\torilor Securit\]ii `nsemna o recunoa[tere
implicit\ c\ „terori[tii“ erau ai Securit\]ii, c\ executau un ordin pre-
alabil care trebuia anulat astfel, printr-un mesaj public. Or, [eful
DSS, de[i `[i punea problema dac\ nu cumva terori[tii sunt dintre ai
lui, ie[i]i de sub control, [tia foarte bine c\ un asemenea ordin nu fu-
sese dat. ~ncerc`nd s\-[i contacteze unit\]ile, leg\turile ì erau t\iate
pe m\sur\ ce umbla din birou `n birou, `n c\utarea unui telefon. Asta
423 Înregistrare TVRL, 22 decembrie, transmis\ de postul de televiziune DDTV în

ziua de 1 august 2005, ora 19.30.
i-a trezit suspiciunea c\ acuza]ia de terorism la adresa Securit\]ii nu

este `nt`mpl\toare, reac]ie a unor civili exalta]i de la Televiziune, [i
c\ fenomenul este deliberat, organizat [i pus `n aplicare cu o com-
plicitate instalat\ la Ministerul Ap\r\rii. Generalul Iulian Vlad se
confrunta atunci cu atacul frontal de care se temuse, pe care `l intuise
cumva `nc\ din 1987 [i pentru care se preg\tise `n vederea salv\rii
Securit\]ii, supravie]uirii ei ca serviciu secret al unei ]\ri `n transfor-
mare politic\ [i social\, pe scena c\reia urma s\ joace un rol princi-
pal. Totul se n\ruia `n acele ore de blocaj din sediul fostei Puteri.
Ipotezele fenomenului terorist
Am selectat din mul]imea de ipoteze care au circulat sau mai cir-

cul\ `n primul deceniu [i jum\tate postdecembrist trei versiuni care
merit\ a fi analizate. Recunosc dintr-un `nceput c\ nu pot formula un
verdict istoric ferm, neav`nd la dispozi]ie adev\rul perfect documen-
tat [i probat, dar cititorul `[i poate face o imagine coerent\ pe baza
probelor aduse `n sprijinul analizei:
Fenomenul terorist nu a existat; din `nt`mplare, panic\ sau

ordine gre[ite militarii [i civilii s-au `mpu[cat `ntre ei.
Aceast\ ipotez\ confund\ efectul cu cauza [i las\ f\r\ explica]ie
multe aspecte, cum ar fi r\zboiul electronic, numeroasele scene de
confruntare cu component\ vizual\ din TVR, Academia Militar\ sau
din alte localit\]i dec`t Bucure[tii.
Fenomenul a apar]inut unei structuri politice speciale,

secrete, ini]iate [i preg\tite din timp de Nicolae Ceau[escu [i care a
fost constituit\ din lupt\tori fanatici proveni]i din Armat\, Securitate,
activi[ti de partid.
Nu se explic\ felul `n care o astfel de structur\ putea exista f\r\ ca
[efii MI, ai Securit\]ii [i Armatei s\ [tie de ea [i s-o indice cu precizie,
unii dintre ei f\c`nd [i pu[c\rie sub o acuza]ie pe care ar fi putut s\ o
`nl\ture u[or.
Fenomenul a apar]inut unei structuri ata[ate Armatei, `n par-

ticular Direc]iei de Informa]ii, care a pus-o `n ac]iune pentru a con-
tracara efectele de imagine [i penale ale represiunii sau pentru a
asigura instalarea stabil\ a noii puteri.
R\m`ne sub semnul `ntreb\rii colaborarea acesteia cu grupele de
interven]ie str\ine [i cu subversiunea interna]ional\.
PRIMA IPOTEZ|
Fenomenul terorist nu a existat
Prima ipotez\ `l are ca voce principal\ pe senatorul Valentin

Gabrielescu, pre[edinte al Comisiei senatoriale `n 1994. ~n raportul
final a Comisiei el afirm\ c\ „nu avem dovezi c\ a existat o orga-
niza]ie absolut ocult\ care la comand\ unic\ a declan[at `n `ntreaga
]ar\ o ac]iune coerent\ pentru restabilirea dictaturii“, apoi define[te
fenomenul terorist astfel: „~n localit\]ile unde lupt\torii din G\rzile
patriotice au primit armament [i muni]ie [i unde revolu]ionarii s-au
`narmat sau li s-a distribuit armament, a ap\rut [i fenomenul terorist
`nso]it de pierderi grele `n mor]i [i r\ni]i, ca la Bucure[ti sau la Bra-
[ov. ~n alte localit\]i, unde G.P. nu au intervenit sau nu au avut mu-
ni]ie, unde revolu]ionarii nu au fost `narma]i apar foarte pu]ine sau
chiar deloc lupte cu terori[ti. Mai cur`nd am putea conchide c\ acolo
unde aceste trei for]e `narmate (plus Armata, n.a.) au ac]ionat simul-
tan, `n acela[i ora[, pe acelea[i str\zi, f\r\ o comand\ unic\, f\r\ s\
[tie unii de al]ii pe timp de noapte [i pe cea]\ [i `n stresul provocat de
un poten]ial inamic, care putea s\ apar\ de pe uscat, din aer sau de pe
mare, s-au produs grave erori de fapt. Toate aceste for]e armate, erau
de bun\-credin]\, to]i luptau cu spirit de sacrificiu sau cu eroism,
peste 1 000 de oameni [i-au pierdut via]a [i alte mii au fost schilodi]i,
to]i cu credin]a c\ lupt\ pentru libertate [i pentru patrie“424. Aceast\
tez\ ridic\ un aspect particular al fenomenului terorist – crearea panicii
[i a condi]iior pentru deruta for]elor angajate `n revolu]ie – la nivelul
424 Raportul Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate în revolu]ia din
decembrie 1989, vol. II. Opinii separate, p. 144.
`ntregului proces revolu]ionar, care a cunoscut multe alte aspecte.

Bruiajul electronic, simularea de ]inte false, interven]ia unor for]e
str\ine infiltrate printre revolu]ionari, cei [ase `mpu[ca]i la Inter cu
arme silen]ioase pentru a provoca ura [i hot\r`rea revolu]ionarilor
`mpotriva for]elor de ordine, nici m\car eliberarea „terori[tilor“ de
c\tre Armat\, nu pot fi explicate prin haosul provocat de civilii `nar-
ma]i. Tragerile unor subunit\]i militare `mpotriva altor subunit\]i mi-
litare au fost provocate profesionist, nu erau `nt`mpl\toare. Cu toate
acestea, teza lui Valentin Gabrielescu acoper\ un aspect real, parte a ceea
ce s-a numit „fenomenul teorist“ [i anume o parte a efectelor diversiunii.
Un aparent aliat al acestei teze este, p`n\ la un punct, Curtea Su-
prem\ de Justi]ie, Sec]ia Parchetelor Militare, care, `n Sinteza pe care
a `ntocmit-o `n 1994, arat\ c\ „organele de urm\rire penal\ nu au
primit spre anchetare elemente care s\ fi fost capturate `n `mprejur\ri
(certe) de natur\ a demonstra c\ au tras asupra popula]iei ori asupra
unor obiective; desigur, ipoteza existen]ei unor asemenea indivizi
poate fi discutat\, dar ea nu a fost confirmat\ de cercetarea celor
re]inu]i [i preda]i pentru anchet\“425. Sinteza Parchetelor Militare
este un document amplu, plin de cazuistic\ extrem de interesant\ [i
pe alocuri percutant\, demont`nd `n bun\ m\sur\ legendele despre
terori[tii captura]i, dar ea r\m`ne, ca document pentru istorie, o ana-
liz\ asupra efectelor fenomenului terorist, nu despre cauzele, ori-
ginile [i consisten]a lui operativ\. Ca institu]ie a magistraturii ea nici
nu putea face mai mult dec`t probele pe care le-a avut la dispozi]ie.
~ns\, nu putem ocoli constatarea c\ o mul]ime de fapte nu au fost
cercetate, c\ au existat dispozi]ii clare venite de la Armat\, de la mi-
nistrul Nicolae Militaru, ca persoanele arestate sub b\nuiala de tero-
rism s\ fie eliberate, c\ nu s-a f\cut cercetarea armelor – `n pu]inele
cazuri de arme cercetate, `ntre care [i pu[ti cu lunet\, toate proveneau
de la Armat\ –, c\ nu s-au f\cut autopsii, c\ institu]iile – SRI [i
Armat\ – nu au cooperat cu Parchetele militare, pun`nd la dispozi]ie
probele pe care le-au de]inut. Sec]ia Parchetelor Militare nu a luat `n

Militar în perioada 1990–1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie
1989, p. 253.
considerare str\inii deceda]i `n timpul evenimentelor [i care au fost

transporta]i de urgen]\ cu avioane speciale `n ]\rile de origine. S\
lu\m c`teva exemple: doi militari din paza MApN s-au r\nit `ntre ei
`n noaptea de 23 spre 24 decembrie, c`nd „un individ voinic, `mbr\-
cat `ntr-un costum croit dintr-o bucat\, `n genul unui combinezon
negru, ar fi escaladat gardul din vecin\tatea punctului de control (...)
~nt`mplarea nu a putut fi probat\ `n totalitate `ntruc`t individul nu a
fost re]inut, r\nit sau ucis, astfel c\ ea trebuie re]inut\ doar ca o posi-
bil\ secven]\ caracteristic\ din timpul acelor incidente cu tr\g\tori
individuali ce ar fi ac]ionat `n scopuri v\dit diversioniste“426. Or
cazul nu a existat – ofi]erii din dispozitivul de la MApN l-au pus pe
seama USLA –, a fost inventat de cei doi militari ca o scuz\ pentru
deschiderea focului [i r\nirea accidental\, ori cazul a fost real [i atunci
fenomenul diversionist a existat. Cine l-a pus `n practic\ nu se ana-
lizeaz\. Un alt caz, care a circulat mult [i prin pres\, a fost al lui Tudor
Molan de la Bra[ov. Acesta a relatat c\ a fost instruit de un ofi]er de
Securitate cum s\ execute foc asupra revolu]ionarilor cu o arm\ cu
lunet\. Ulterior, Molan [i-a schimbat depozi]ia, dar cercetarea Procu-
raturii Militare Bra[ov, merg`nd mai departe, constat\ c\ arma cu lu-
net\ `n cauz\ apar]inea unei unit\]i militare [i s-a aflat `n dotarea unui
lupt\tor al acelei unit\]i a MApN. Cum a fost folosit\ de c\tre lupt\-
torul Armatei acea arm\ nu s-a mai cercetat. Sec]ia Parchetelor Militare
confirm\, de fapt, o realitate: „Existen]a unor tr\g\tori neidentifica]i
este `n afar\ de orice `ndoial\ `n condi]iile `n care au produs [i victime,
chiar dac\ nu `ntotdeauna au creat impresia c\ s-a urm\rit cu tot di-
nadinsul acest lucru“427. Tragerea unei concluzii asupra fenomenului
terorist a fost `mpiedicat\ [i de faptul c\ „cineva“ s-a prezentat la
Institutul Medico-Legal [i a ridicat cadavrele terori[tilor, armele [i
toate actele acestora. Sec]ia Parchetelor Militare arat\ c\ datele despre
aceast\ opera]ie au fost ob]inute „prin mijloace informative“, ceea ce
`nseamn\ de c\tre Securitate, fapt pentru care [i informa]ia c\ cel care
a preluat cadavrele terori[tilor ar fi fost procurorul Vasiliu nu pot fi
426 Ibidem, p. 256.

427 Ibidem, p. 291.
credibile. ~n ziua de 5 ianuarie 2005, procurorul Marian Capot\ a dez-

v\luit public c\, `n r`ndurile celor peste 400 de cet\]eni re]inu]i [i
v\zu]i de el, au fost identifica]i c`]iva cu urme de tragere pe mìni, cu
mai multe uniforme pe ei, cu aspect [i comportament suspect, dar `n
momentul `n care trebuia s\ treac\ la ancheta de fond, terori[tii au fost
prelua]i de un procuror militar, disp\r`nd `mpreun\ cu dosarele lor.
A[adar, ceea ce spune `naltul for al magistraturii române nu este
c\ fenomenul terorist nu a existat, ci c\ nu exist\ probe asupra exis-
ten]ei sale.
A DOUA IPOTEZ|
Existen]a unei structuri secrete a partidului
A doua ipotez\, care presupune existen]a unei structuri secrete

deplin conspirate, a fost preluat\ la ceva timp dup\ consumarea
evenimentelor, `n anii urm\tori, pe m\sur\ ce jurnali[tii, unii oameni
politici mai lucizi [i membrii Comisiei senatoriale s-au l\murit c\
terori[tii nu erau ofi]erii de Securitate. Pe m\sur\ ce audierile la
Comisie anulau bucat\ cu bucat\ teza securi[ti-terori[ti, era absolut\
nevoie de proiectarea unui nou inamic, tez\ `mbr\]i[at\ de politi-
cienii Puterii [i Opozi]iei [i datorit\ temerii c\ insisten]ele ofi]erilor
de Securitate audia]i [i m\rturiile lor ar putea duce, cu concluzia
asupra fenomenului terorist, c\tre Armat\. Cum spune românul: a[a
ceva atunci „`]i d\dea foc la valiz\!“ Pe de o parte, Puterea fusese
ridicat\ [i se sprijinea `n continuare pe Armat\, iar Opozi]ia nu avea
curajul s\ atace direct institu]ia militar\ de teama unei lovituri a aces-
teia, care s\ introduc\ un regim militar. Temerile Opozi]iei au fost
preluate de presa occidental\ [i imediat au ap\rut articolele despre
pericolul dictaturii militare `n România. Prin urmare, s-a dezvoltat
teza c\ terori[tii au provenit din Armat\, Securitate [i activi[ti de par-
tid, oameni care au ie[it din structurile oficiale [i au constituit un
corp distinct, perfect conspirat al lui Ceau[escu. Asta ì scutea pe
generalii Vlad, Gu[\, St\nculescu, inclusiv pe generalii de la Marele
Stat Major, de r\spunderea dirij\rii terori[tilor. Campion al tezei este
Sergiu Nicolaescu: „Pe ansamblu, terori[tii au fost de dou\ categorii:
cei veni]i din str\in\tate [i care au ac]ionat ca terori[ti – subliniez:

care au ac]ionat ca terori[ti, pentru c\ nu to]i au ac]ionat – [i din care
cei mai importan]i [i mai mul]i au fost din URSS, apoi din Ungaria [i
din alte locuri (]\ri socialiste), plus cei intra]i din Occident. Au exis-
tat [i terori[ti din Occident. A doua categorie de terori[ti [i care au
ac]ionat ca terori[ti a fost format\ din militari sau fo[ti militari,
ofi]eri acoperi]i care aveau misiuni precise `n conjunctura «teritoriu
vremelnic ocupat». Ei proveneau de la Securitate, Armat\, Mili]ie,
din rezerv\, de la partid“428. Sergiu Nicolaescu are o teorie mult mai
dezvoltat\ dec`t sinteza din acest citat, teorie ce poate fi studiat\ `n
interviul respectiv, unde numeroase afirma]ii r\m`n f\r\ o explica]ie
logic\ [i nu o dat\ se bat cap `n cap. Acest aspect este generat de con-
siderente politice postdecembriste. Pe fond, `ntrebarea la care Sergiu
Nicolaescu nu r\spunde este: care a fost leg\tura `ntre terori[tii str\ini,
cei mai mul]i din URSS, [i terori[tii români proveni]i din Securitate,
Armat\, activi[ti de partid? ~n mod cert, terori[tii sovietici nu au ac-
]ionat `n favoarea lui Ceau[escu. Se presupune, aceasta este premisa
de lucru, c\ terori[tii români au ac]ionat `n favoarea fostului dictator.
~n aceste condi]ii, am avut dou\ feluri de terori[ti, cu misiuni total
contrare, adic\ ni[te inamici. Nu avem nici o dat\, o c`t de mic\ in-
forma]ie c\ `n decembrie 1989 terori[tii, de fapt, s-ar fi b\tut `ntre ei!
Mai mult dec`t at`t, ipoteza c\, la atacul terori[tilor fideli, s-a r\spuns
cu interven]ia unor terori[ti str\ini, nu se poate sus]ine, deoarece
ac]iunile lupt\torilor str\ini au premers ipotetica ac]iune a fidelilor
lui Ceau[escu. C`nd spune „terori[ti din URSS [i Ungaria“, Sergiu
Nicolaescu se refer\ la Timi[oara, `n primul r`nd. Poate c\ expri-
marea nu este precis\ [i Sergiu Nicolaescu se refer\ la for]ele spe-
ciale sovietice [i maghiare care au ac]ionat pe teritoriul României
`nc\ de la Timi[oara, intr`nd `n ac]iune mai t`rziu [i `n alte localit\]i,
inclusiv Bucure[ti. Ele au avut misiunea diversionist\ de a provoca
revolta popular\ [i apoi diversiunea de la Bucure[ti, pentru scoaterea
din func]iune a Securit\]ii [i consolidarea grupului Iliescu la Putere. ~n
aceste condi]ii, terori[tii români, preg\ti]i pentru ac]iune pe „teritoriul

vremelnic ocupat“, trebuiau s\ lupte `mpotriva inamicului p\truns.

Nu cunoa[tem nici un astfel de caz.
Teza unui nucleu format din lupt\tori deplin conspira]i selec-
ta]i din Armat\, Securitate, partid provine de la Direc]ia de Infor-
ma]ii a Armatei. Pavel Coru] este cel care a explicat-o Comisiei
senatoriale. Acesta a ar\tat mai `ntì c\ DIA avea o re]ea secret\
special destinat\ „teritoriului vremelnic ocupat“: „~n afar\ de
Securitate, pe teritoriul României se afla [i re]eaua 246 a Direc]iei
de Informa]ii a Marelui Stat Major, despre care b\nuiesc c\ v-a
vorbit amiralul Dinu {tefan. Re]eaua 246 Intern\ a fost creat\ `n
1975 pentru a preveni invadarea României f\r\ posibilitatea de
ripost\. Invadarea putea s\ fie din orice direc]ie. Nu s-a f\cut
`mpotriva unui anumit inamic. Dup\ evenimentele din 1968, c`nd
tensiunile dintre România [i URSS au fost mari, s-a luat hot\r`rea
ca pe `ntregul teritoriu românesc s\ se creeze grupuri speciale de
cerceta[i care s\ r\m`n\ pe teritoriul vremelnic ocupat, sub con-
ducerea unei reziden]e, [i `n caz de ocupare s\ desf\[oare acti-
vit\]i de culegere de informa]ii [i de transmitere c\tre MStM.
Aceasta era re]eaua 246. Ea era condus\ de reziden]i din Direc]ia
Informa]ii, Sec]ia a II-a, prin ofi]eri activi `n reziden]\, ori cerc-
eta[i rezervi[ti din r`ndul ofi]erilor, subofi]erilor [i sergen]ilor. ~n
1989, `n timpul evenimentelor, este singurul organ informativ care
a r\mas neafectat, pentru c\ Securitatea – prin diversiune – a fost
blocat\ [i a `ncetat s\ mai culeag\ informa]ii pe data de 22 decem-
brie“429. Re]eaua 246 ar fi fost condus\ de ofi]erii Paul {arpe,
Sp\taru Dumitru [i Bobei Zaharia, [eful re]elei propriu-zise. ~n
zilele de 17 [i 18 decembrie 1989, ofi]erii acestei re]ele au plecat
`n teritoriu, `n primul r`nd la Timi[oara. Pavel Coru] indic\
urm\toarea r\sp`ndire: la Timi[oara, maiorul Ple[an Dumitru; `n
Ardeal, la Cluj [i la Bistri]a, colonelul Vasile P\str\vanu; `n Mol-
dova, c\pitanul Tohan Nicu[or. Un alt ofi]er important al Cer-
cet\rii, colonelul Cornel B\rbulescu, [ef Birou cercetare DIA, a
fost chemat de ministrul Milea la CC `n ziua de 21 decembrie [i
s-a `ntors `n seara de 22 decembrie. La CC, colonelul B\rbulescu

a operat cu trusa de lucru pe hart\. Ce? Nu [tim. Dar declara]ia
lui Coru] poate fi comentat\. ~n primul r`nd, cerceta[ii – de ori-
unde – nu se ocup\ doar cu culegerea de informa]ii. Cu at`t mai
mult cei trimi[i `n teritoriul vremelnic ocupat. Sunt `narma]i,
foarte bine preg\ti]i, [i ac]ioneaz\ pentru sabotarea ma[inii de
r\zboi inamice, iau prizonieri, atac\ centre de comand\. Dac\ au
fost alarma]i din 17 decembrie [i trimi[i `n diferite regiuni ale
]\rii, aveau timp suficient s\ descopere amplasamentul for]elor
sovietice infiltrate sub acoperirea de turi[ti [i s\ ac]ioneze asupra
lor. Nu aveam astfel de situa]ii. Chiar [i dac\ Re]eaua 246 s-a
ocupat numai cu culegerea de informa]ii, atunci Armata trebuie s\
de]in\ adev\rul, adev\r pe care nu l-a spus nici dup\ 15 ani. De
ce? O subtez\ a acestei teorii vorbe[te despre dou\ re]ele, despre
dou\ unit\]i speciale deplin conspirate: Unitatea Special\ R la
Armat\ [i Unitatea Special\ S la Securitate. Departamentul
Securit\]ii Statului avea `ntr-adev\r o Unitate Special\ S, care „se
`ndeletnicea cu interceptarea coresponden]ei [i depistarea auto-
rilor `nscrisurilor periculoase, cum erau considerate scrisorile
anonime transmise conducerii de partid sau manifestele scrise de
m`n\ sau b\tute la ma[in\“430. Altfel spus, cei care ne desf\ceau
scrisorile. ~n plus, Unitatea Special\ S era `ncadrat\ `n propor]ie
de 95% cu femei. Greu de crezut c\ se puteau racola terori[tii \ia
care s\reau de pe macarale din r`ndurile so]iilor de cadre [i
„po[t\ri]elor“ Securit\]ii care se ocupau de coresponden]a noas-
tr\. S-a invocat, de asemenea, structura labirintic\, imposibil de
dezlegat a Securit\]ii, `nc\rcat\ cu unit\]i [i echipe deplin con-
spirate [i din care putea proveni grupul terorist, f\r\ a fi neap\rat
parte a Securit\]ii „vizibile“. Este adev\rat c\ orice serviciu secret
are astfel de unit\]i labirintice. Dar nu numai el. Generalul Victor
St\nculescu, `ncerc`nd s\ descifreze ceva din tenebrele revolu]iei,
va constata cu surprindere c\ [i DIA avea astfel de structuri
430 Marius Oprea, Mo[tenitorii Securit\]ii, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2004, p. 83.
deplin conspirate: „Dup\ aia, c`nd eram ministru, am fost [i am

v\zut: Dinu avea structuri pe care nu le-am dat de cap niciodat\“.
~n continuare, Pavel Coru] arat\ cum a fost izolat, la fel ca to]i
ofi]erii de contrainforma]ii militare, [i cum a fost chemat `n dou\
r`nduri la [eful DIA, d`ndu-i-se dou\ informa]ii.
„Sergiu Nicolaescu: Vorbi]i de noaptea de 22 spre 23.

Pavel Coru]: Da. Prima informa]ie: (viceamiralul Dinu) mi-a
spus a[a: «Tovar\[e Coru], v\ [tiu de c`nd era]i elev, e lovitur\ de stat
cu sprijin sovietic». Am ie[it din biroul d`nsului, m-am prezentat `n
biroul de contrainforma]ii, mi-am adunat cei trei subordona]i, pe care
ì aveam acolo, le-am transmis ordinul, le-am transmis informa]ia.
Nu mi-a dat nici un ordin (viceamiralul Dinu, n.a.) At`t, m-a infor-
mat c\ e lovitur\ de stat, cu sprijin sovietic. Unul dintre ofi]eri, ma-
iorul Sobolu Florea, a spus: «{efu’ – reproduc exact –, d\m foc la
arhiva B, c\ ne `mpu[c\ ru[ii». Arhiva B era arhiva agenturii sovie-
tice, din care aveam cam o treime documente pe arhiva B. Ceilal]i din
lucr\tori au optat s\ p\str\m documentele p`n\ `n ultima clip\. ~n cazul
c\ trupele sovietice vor intra `n unitate, care era destul de ap\rat\... m\
uitam pe geam [i vedeam ce era: o centur\ de TAB-uri, de tancuri,
oamenii din gard\, regimentul de gard\ din solda]i, plus ofi]erii adu[i
din diferite unit\]i, nu [tiam de unde, ulterior am aflat c\ erau de la
Academia Militar\. Deci, am optat s\ nu distrugem documentele“431.
~n continuare, Pavel Coru] a explicat membrilor Comisiei senatori-
ale, ceea ce ulterior a devenit teza „structurii teroriste organizate la CC“:
„Pavel Coru]: Documentele au r\mas neatinse, fiind predate pe
data de 10 ianuarie, c`nd s-a desfiin]at unitatea. Aceasta a fost prima
informa]ie. C\ e lovitur\ de stat cu sprijin sovietic. Faptul c\ amiralul
era deschis fa]\ de mine [i avea `ncredere `n continuare `n mine m-a
f\cut s\ m\ prezint. A doua informa]ie. Cine sunt terori[tii? A doua
informa]ie a sunat a[a: «Ceau[escu era un om bolnav – reproduc cu-
vintele amiralului Dinu – de suspiciune. A creat o mic\ armat\ `n
afara Armatei, Securit\]ii [i Mili]iei [i cu aceast\ armat\ avem noi
431 Ibidem, p. 27.

acum de a face. Cu asta ne b\tem». «Din cine este format\ aceast\

armat\, tovar\[e amiral?» «Este format\ din activi[ti de partid [i
mercenari str\ini.» Propunerea mea a fost atunci: «Apela]i la USLA,
care este o unitate specializat\ `n lichidarea terori[tilor, [i folosi]i
cerceta[ii dvs. ~mpreun\, USLA [i cerceta[ii din Batalionul 404 s\
lichideze aceast\ miniarmat\ de terori[ti, format\ din orfani [.a.m.d.,
mercenari, activi[ti de partid».“432
Ideea existen]ei unui grup deplin conspirat format de Ceau[escu [i

condus de la Comitetul Central se leag\ – `ntr-adev\r – de afirma]iile
stranii ale lui Nicolae Ceau[escu la CPExul din 21 decembrie 1989,
ora 18.00, pe care le-am semnalat `ntr-un capitol precedent. Le repro-
ducem pentru u[urarea analizei:
„Nicolae Ceau[escu: S\ se constituie grupe de ap\rare a bunu-

rilor `ntregului popor, a ora[elor, a socialismului, a independen]ei [i
suveranit\]ii ]\rii, bazate pe grupe patriotice, dar cuprinz`nd pe cei
mai buni activi[ti de partid, pe cei mai buni oameni ai muncii din
toate domeniile“(...)
„Acestea sunt deta[amente de lupt\ [i ac]iune. Ele, cu for]e pro-
prii, trebuie s\ asigure ordinea `n `ntreprinderi [i `n ora[e [i s\ fie
doar sprijinite, acolo unde este necesar, de unit\]ile Ministerului de
Interne [i de unit\]ile militare“ (...)
„Nu trebuie s\ se ajung\ la folosirea armelor, dar trebuie folosite
toate mijloacele. Deta[amentele de lupt\ trebuie s\ fie deta[amente
dotate cu tot ce este necesar pentru a impune ordinea [i disciplina.“
To]i fo[tii activi[ti de partid, lucr\tori `n cl\direa CC, [i chiar

`nal]i demnitari ai Securit\]ii neag\ existen]a acestor grupe de
ap\rare, pe care Ceau[escu le nominaliza distinct de G\rzile patrio-
tice. Este `ns\ de semnalat c\ Securitatea vorbe[te foarte pu]in despre
activitatea G\rzilor patriotice `n timpul revolu]iei. Numeroasele c\r]i
scrise de ei [i ap\rute `n ultimii ani ignor\ sau nu confer\ G\rzilor
432 Ibidem, p. 28.

patriotice nici un rol `n evenimente. {i totu[i, au fost implicate masiv

`n represiune [i la Timi[oara, [i la Bucure[ti. Este un semn c\
Securitatea nu prea cuno[tea activitatea acestei structuri subordonate
direct lui Nicolae Ceau[escu. ~n schimb, foarte bine informat\ era
Armata, de care depindeau logistic [i profesional G\rzile patriotice.
Pavel Coru] r\m`ne adeptul acestei ipoteze, d`nd chiar un exemplu
`ntr-unul din interviurile lui cu generalul {tefan Gu[\, ar\t`nd c\ „un
fost soldat de-al meu, de la Marin\, de c`nd eram eu ofi]er de Marin\,
nu de Contrainforma]ii, a devenit activist de partid [i a fost avansat
locotenent la o sec]ie special\ a Comitetului Central. B\iatul m-a
`nt`lnit `nt`mpl\tor [i a zis: «Domnule, m-au chemat la Comitetul
Central [i m-au avansat locotenent, sunt activist de partid `ntr-o fa-
bric\»“433. ~ntr-adev\r, straniu!
Aceast\ a doua ipotez\ poate avea un grad de credibilitate, dac\
limit\m ac]iunea acestor forma]iuni la diversiunea cu simulatoare [i
la trageri cu muni]ie real\ cu scopul de a deruta for]ele str\ine infil-
trate. Dar nu se `n]elege de ce aplicau aceste misiuni `mpotriva mili-
tarilor propriei Armate, a sediului MApN, de ce au atacat Direc]ia IV
a Securit\]ii, c\ doar luptau pe teritoriu vremelnic ocupat. ~mpotriva
cui, c\ cei din strad\ erau cet\]eni ai Bucure[tilor [i militari ai
Armatei române? Gelu Voican Voiculescu a explicat teoria sa asupra
acestei ipoteze:
„Gelu Voican Voiculescu: (...) Mi-au spus oameni de la Armat\

c\ Ceau[escu, dup\ atentatul asupra lui Reagan, a `nfiin]at o structur\
secret\ [i a dat-o la Armat\. El `[i pierduse `ncrederea `n Securitate,
`[i pierduse `ncrederea dup\ fuga lui Pacepa [i a organizat structura
asta paralel\. Era format\ din ofi]eri `n rezerv\, dar `nc\ `n putere,
oameni cu experien]\, activi[ti de partid, care se intitulau «grupe de
lupt\». Aveau case zidite `n interiorul c\rora erau depozite de arme,
muni]ie, hran\. O astfel de structur\ era [i foarte u[or de penetrat.
Vlad mi-a spus c\ e posibil. Dac\ structura asta a existat, `nseamn\
c\ mai exist\ [i ast\zi.
AMS: Sergiu Nicolaescu are aceea[i tez\.
GVV: Sergiu a lucrat cu Armata [i [tie. Vezi c\ raportul lui la

Comisie este f\cut cu Armata [i favorabil ei, adic\ au ascuns multe
lucruri.“434
Mai este o `ntrebare, cu caracter tehnic, dar foarte serioas\: pentru

a face ceea ce f\ceau terori[tii `n decembrie, adic\ performan]ele fi-
zice [i psihice de care au dat dovad\, era obligatoriu ca ace[ti oameni
s\ se antreneze undeva, `n poligoane speciale, `n zone urbane, `n con-
di]ii de stres create artificial. Toate astea `nseamn\ mijloace logistice
existente la Securitate [i la Armat\. Nu po]i s\ ascunzi a[a ceva. Nu se
puteau antrena f\r\ s\ atrag\ aten]ia, f\r\ s\ apeleze la instructori din
cadrul for]elor conven]ionale sau speciale ale unor institu]ii ale statu-
lui. Un soldat f\cut ofi]er [i ata[at Comitetului Central, lucr`nd ca
activist de partid, are nevoie de un antrenament intens, variat, conti-
nuu, de multe [edin]e de tragere cu armamentul specific, s\ fac\
recunoa[teri pe timp de noapte [i de zi. Nu poate sc\pa a[a ceva cu-
noa[terii conducerii Armatei sau Securit\]ii. Dac\ sistemul de alar-
mare se f\cea prin comisariatele militare – cum s-a afirmat –, este
imposibil s\ scape, cel pu]in de cunoa[terea unei parole de c\tre co-
mandantul comisariatului, o map\ sau un fi[ier special. ~n octombrie
2005, colonelul Ghergulescu, fostul comandant al Batalionului 404, a
afirmat cu claritate (la postul de televiziune OTV) c\ lupt\torii acestor
re]ele se antrenau `n unitatea sa. Nimic [i nimeni nu a `mpiedicat
Armata s\-i dema[te pe ace[ti terori[ti, pentru a sc\pa ea de greaua
acuza]ie, de marea suspiciune care planeaz\ asupra ei.
A TREIA IPOTEZ|
Structura secret\ a Armatei
A treia ipotez\ are partizani cu totul surprinz\tori. Unii anali[ti,

`ntre care [i fostul pre[edinte Emil Constantinescu, dau de `n]eles c\
tocmai membrii acelor re]ele secrete ale Armatei au fost terori[tii,
trimi[i `n lupt\ de generalul St\nculescu [i de viceamiralul Dinu435.
435 Emil Constantinescu, Adev\rul despre România (1989–2004), Ed. Universalia,
Bucure[ti, 2004, p. 142.
Sigur, `n sensul c\ lupt\torii au fost trimi[i de {tefan Dinu, care apoi

i-a raportat generalului St\nculescu, `n 22 decembrie, iar acesta i-a
folosit pentru a pune la respect pe toat\ lumea, inclusiv pe membrii
grupului Iliescu, vizavi de Armat\. La aceea[i concluzie a ajuns [i
Gelu Voican Voiculescu. ~n timpul `ntrevederii noastre din iulie
2004, mi-a declarat urm\toarele:
„Gelu Voican Voiculescu: Pe m\sur\ ce trece timpul, `ncep din

ce `n ce mai mult s\ cred c\ fenomenul terorist a apar]inut Armatei.
AMS: Ce mobil ar fi avut?
GVV: ~n momentul `n care Armata ne-a protejat contra ac]iunilor
Securit\]ii, adic\ a percep]iei noastre c\ Securitatea ne vrea capul, ea
a devenit salvatoarea grupului Iliescu. Putea astfel s\-i pun\ condi]ii,
s\ c\dem la pace: «Nu se pune `ntrebarea ce am f\cut p`n\ `n 22 de-
cembrie, altfel nu a]i fi fost». A fost, a[adar, un simulacru. Este o
ipotez\ istoric\, dar este convingerea mea. Dac\ Securitatea voia s\
fac\ m\cel, f\cea m\cel. Armata a creat fenomenul terorist cu scop
de diversiune pentru a `ntre]ine o situa]ie amenin]\toare care s\ ì dea
posibilitatea s\ slujeasc\ noua putere.
AMS: Bine, dar aceast\ versiune, acest plan presupune o subtili-
tate de g`ndire pe care eu nu am `nt`lnit-o `n Armat\.
GVV: St\nculescu era singurul care putea avea subtilitatea asta.
Dar trebuie s\ iei `n calcul c\ imaginea de unitate [i ordine, inclusiv
a Armatei, `n situa]ia dat\, nu este realist\. Era un haos [i la ei.
Puteau exista comandan]i care s\ ac]ioneze de capul lor, cu un scop
bine definit [i pe care St\nculescu s\ nu-l cunoasc\.“436
Am supus aten]iei fostului pre[edinte Ion Iliescu o schem\ logic\

pentru a afla care este g`ndirea lui dup\ 15 ani, din care 11 a fost `n
capul statului, av`nd toate mijloacele de informare la dispozi]ie.
„AMS: Domnule pre[edinte, hai s\ d\m deoparte probe, docu-

mente [i martori. V\ propun s\ folosim aparatul logic. For]e fidele lui

Ceau[escu? Ceau[escu este abandonat `n cl\direa CC de Direc]ia V [i

de generalul Vlad, fuge cu un elicopter, este l\sat pe marginea dru-
mului, doarme `ntr-o ma[in\ de radar [i dvs. vorbi]i de for]e fidele?!
Ion Iliescu: Da, ave]i dreptate, dar asta credeam atunci. Au venit
la noi [i ne-au spus: «Sunt for]e fidele lui Ceau[escu care ne atac\».
AMS: Cine a venit?
II: Cineva de acolo.
AMS: De unde de acolo? De la Armat\?
II: Da, de la Armat\.
AMS: Dar ast\zi, dup\ 15 ani, nu vi se pare suspect?
II: A fost o nebuloas\, explicabil\ `n starea de haos care s-a creat
atunci.
AMS: Lan]ul logic! O forma]iune fidel\ lui Ceau[escu face
diversiune? Domnule pre[edinte, o forma]iune de asta v\ cur\]a.
Crede]i c\ o astfel de structur\ trage `n aer, simuleaz\ lupta, folose[te
simulatoare? Nu vine peste dvs. `n haosul \la [i v\ cur\]\?
II: Ave]i dreptate [i dumneavoastr\. Dar pentru o diversiune de
acest fel nu e nevoie de fapte numeroase. Sunt suficien]i c`]iva, bine
instrui]i, care s\ declan[eze panic\, restul fac al]ii, `ntr-o atmosfer\ de
suspiciune general\.
AMS: Crede]i c\ o structur\ fidel\ lui Ceau[escu trage asupra
cl\dirii CC [i a MApN f\r\ s\ lase urme?
II: Urme au r\mas pentru mult\ vreme [i la CC, [i la Televiziune.
La MApN tr\geau din blocurile de vizavi. Am trecut prin baraje de foc.
AMS: P\i erau blocurile Armatei, iar dvs. st\tea]i cu ferestrele
luminate [i cu draperiile netrase.
II: Asta nu cred, noi eram `n interior. Nu-mi amintesc s\ nu fi
tras draperiile. Am [i dormit trei nop]i `n cl\direa MApN.
AMS: Indiferent unde v\ afla]i, poate s\ stea Ministerul Ap\r\rii
sub foc cu luminile aprinse [i cu draperiile netrase?
II: Asta nu cred c\ este adev\rat.
AMS: Lan]ul logic se rupe aici [i exact aici este locul unde nu
`n]eleg. dvs. ave]i o explica]ie?
II: Foarte t`rziu ne-am dat seama c\ nu putea fi suspectat\ Secu-

ritatea, `n ansamblul ei, ca institu]ie. De la MApN ni s-a spus c\
erau solda]i `mpu[ca]i cu un glon] `n frunte.
AMS: {i dvs. de ce n-a]i avut unul `n frunte? ~mpu[c\ solda]i,
dar asupra echipei de conducere nu trage nici un glon]. La alarm\,
c`nd sari din pat `n miezul nop]ii, scrie `n cele mai elementare re-
gulamente, pui p\tura `n fereastr\. C`nd se folosesc arme cu lu-
net\, scrie `n regulamentul de instruc]ie, se trage asupra ofi]erilor,
asupra comandantului pentru a paraliza comanda inamicului, nu
trage nimeni cu pu[ca cu lunet\ dup\ solda]i. Asta se nume[te
diversiune.
II: Vreau s\ spun c\ primul foc de arm\, `n cl\direa CC, `n seara
de 22 decembrie s-a tras asupra biroului `n care lucram noi la
redactarea proclama]iei c\tre ]ar\. ~n noaptea de 22 decembrie s-a
tras asupra blocului administrativ al TVR, `n special asupra etajului
XI, `n care ne aflam noi [i asupra pasarelei de trecere spre studioul 4.
Pe cine s\ suspectezi `n aceste condi]ii, dec`t for]e sau elemente
interesate s\ `mpiedice structurarea unei noi puteri. ~n condi]iile de
atunci, `n mod firesc, suspiciunile s-au `ndreptat spre Securitate sau
structuri specializate ale acesteia. Ulterior, s-a putut constata c\ nu
putea fi suspectat\ Securitatea, `n ansamblu.“437
Aproape fiecare r\spuns al lui Ion Iliescu poate fi demontat cu

u[urin]\. Draperiile netrase la MApN sunt o chestiune deja cunoscut\
[i recunoscut\ de colegii lui Ion Iliescu – Petre Roman, Gelu Voican
Voiculescu, iar generalul C`mpeanu a descris-o `n am\nunt. Evident,
dac\ „eram `n interior“, `nc\perile n-aveau draperii etc. Urmele de la
cl\direa CC sunt o glum\, iar trecerea pasarelei de la Televiziune
prin foc viu este contrazis\ de numeroase declara]ii ale revolu]iona-
rilor care `l `nso]eau. Primul foc deschis asupra `nc\perii din CC unde
se preg\tea proclama]ia este o legend\; am explicat deja cum s-a
deschis focul `n subsolurile cl\dirii [i de pe Palatul Regal. Acestea nu
sunt observa]ii m\runte, pentru c\ ele nu se refer\ la afirma]iile unui
437 Interviu din 2 decembrie 2004, în arhiva autorului.

oarecare, ci la declara]iile stereotipe, mereu lipsite de credibilitate ale

celui care a fost pre[edinte al României timp de 12 ani. Cu fiecare
declara]ie pe care o d\, Ion Iliescu nu face dec`t s\ m\reasc\ suspici-
unea asupra persoanei sale [i, totodat\, s\ anuleze, ca lipsite de va-
loare, m\rturiile lui.
~n discu]ia cu generalul St\nculescu acesta a sugerat existen]a
unei ac]iuni preg\tite din timp `n care au fost implicate DIA [i
re]elele sovietice. Iat\ m\rturia:
„AMS: R\m`ne problema grea a terori[tilor. ~ncep s\ cred c\ au

cam fost de la noi...
Victor Atanasie St\nculescu: Nu [tiu, era ciudat, a fost o compo-
nent\.
AMS: Nu v-a]i dat seama? Un om at`t de inteligent, cu s`nge rece?
VAS: {i eu am fost tras pe sfoar\.
AMS: Dinu?
VAS: Poate. El se subordona direct Marelui Stat Major, [i Gu[\
era la CC. Dup\ aia, c`nd eram ministru, am fost [i am v\zut: Dinu
avea structuri pe care nu le-am dat de cap niciodat\.
AMS: To]i securi[tii afirm\ c\ terori[tii au fost de la DIA, de la
Batalionul 404.
VAS: Erau ni[te leg\turi.
AMS: Cine? Militaru? Dinu?
VAS: {i-[i, c\ era ceva organizat [i s-a lucrat cu o component\
str\in\ preg\tit\.
AMS: A[a ceva nu se putea face dec`t cu o preg\tire anterioar\ [i
`n cooperare.
VAS: P\i, v\ spun o chestie. Ie[ise so]ia cu c\]elul la plimbare [i
`n dreptul cl\dirii aceleia din Pia]a De Gaulle, cum ì spune acum...
AMS: Fosta Pia]\ a Aviatorilor, unde se f\ceau defil\rile.
VAS: Da... se `nt`lne[te cu o doamn\, o rusoaic\, [i ea cu c\]elul.
Stau de vorb\ [i femeia ì spune c\ au primit ordin s\ evacueze
cl\direa, s\ plece. Asta era pe 9 decembrie, exact c`nd intrau primele
coloane pe sus...
AMS: Pe la Ungheni.
VAS: Da, [i so]ia mi-a spus... era foate ciudat, era un semnal.
AMS: S\ revenim la terori[ti.
VAS: Dar cei prin[i au fost du[i la Mili]ie [i li s-a dat drumul.
AMS: Majoritatea erau ame]i]i de pe strad\, dar au fost du[i [i la
Armat\ [i li s-a dat drumul.
VAS: Da.
AMS: De ce? Cine le d\dea ordin s\-i elibereze [i de acolo, [i de
acolo, c\ erau to]i sub conducerea Armatei?
VAS: Grupul!“
A treia ipotez\ nu pune `n ecua]ie doar existen]a unor structuri

secrete care au simulat fenomenul terorist pentru a salva Armata de
consecin]ele execut\rii ordinelor de represiune, ci [i prezen]a unei
infiltr\ri substan]iale a serviciilor de spionaj sovietice la conducerea
Armatei. Este vizat cel mai des chiar viceamiralul {tefan Dinu, [eful
DIA. Nu am `nt`lnit ofi]er de Securitate care s\ nu acuze c\ era
spion sovietic. Bine`n]eles, f\r\ probe. Ei indic\ `ns\, f\r\ echivoc,
drept autor al fenomenului terorist Batalionul 404 de la Buz\u, tez\
care este comb\tut\ `n ultimul timp de fo[tii [efi ai acestuia. At`t
generalul Gu[\, c`t [i Pavel Coru] contest\ aceast\ versiune:
„Batalionul 404 a fost folosit, dup\ p\rerea mea – am mai multe
argumente dec`t cele pe care vi le-am spus –, ca «bau-bau». Nu este
adev\rat c\ Batalionul 404 a fost folosit pentru diversiune sau pentru
teroare“438. Mai degrab\ – la o atent\ studiere a stenogramei audierii
lui Pavel Coru] – acesta indic\ drept autori ai fenomenului terorist
structura ultrasecret\, de tip Re]eaua 246, de cerceta[i ai DIA [i
MStM. Acolo au ac]ionat at`t generalul St\nculescu, c`t [i generalii
[i coloneii racola]i de sovietici [i invoca]i de Nicolae Militaru `n
declara]iile sale ulterioare, inclusiv pe film. Una din complica]iile
fenomenului terorist a fost interferen]a lui Nicolae Militaru `n sis-
temul de comand\ de la MApN, moment din care se pot distinge
destul de clar inten]iile sale de a se r\zbuna pe Securitate. El a
c\utat, `n mai multe r`nduri, s\ provoace un conflict militar
deschis `ntre unit\]i ale Securit\]ii [i Armatei, trimi]`ndu-le pe

r`nd [i separat `ntr-un loc – de regul\ cimitire, dar [i Pia]a Sfatului
din Bra[ov –, cu scopul de a se lupta `ntre ele [i de a demonstra c\
terori[tii sunt forma]iuni organizate ale Securit\]ii. L-a pus pe
colonelul Ardeleanu s\ fac\ revista de front a USLA la Ghencea, cu
militarii echipa]i complet [i `narma]i, [i `n acela[i timp a preg\tit o
unitate militar\ `n pozi]ii de tragere mascate, inform`ndu-i pe ofi]erii
acestei unit\]i c\ acolo urmeaz\ s\ vin\ un grup de terori[ti. La un
moment dat, `n timpul audierilor de la Comisia senatorial\, Sergiu
Nicolaescu [i-a pierdut cump\tul [i a rostit mai multe adev\ruri `n
fa]a colonelului Goran:
„Sergiu Nicolaescu: Vede]i dumneavoastr\, dumneavoastr\, care

a]i lucrat `n informa]ii, nu ne spune]i nimic de diversiune, c`nd diver-
siunea a jucat rolul cel mai important! A anun]at unitatea de aici c\
vine Securitatea c\tre ei [i venea o unitate militar\. Sunt anun]a]i
\[tia de dincoace c\ acolo e Securitatea... Deci, s-a urm\rit un r\zboi
`ntre Securitate [i Armat\. {i asta dovede[te un interes str\in, c\
românii nu aveau interes, c\ Ceau[escu plecase! Era un interes str\in
de ]ar\, se urm\rea r\zboiul `ntre Securitate [i Armat\. Asta este linia
logic\. Deci, cunoa[terea tuturor locurilor, a telefoanelor, a unit\]ilor
care aveau posibilit\]i de mi[care, care se puneau `n mi[care, de a[a
manier\ `nc`t s\ [tie [i de unde pleac\ [i...
Dl Goran: Dar pe timpul cui, domnule senator, cine era la
comanda Armatei atunci c`nd se `nt`mplau toate astea? (Goran se re-
ferea la Nicolae Militaru, n.a.) Vede]i, aici e toat\ nedumerirea mea.
SN: Dar diversiunea n-a fost f\cut\ de el, de persoana respectiv\
sau de un aparat pe care s\-l fi avut la dispozi]ie. Era o organiza]ie
gata f\cut\, care a[tepta momentul s\ fac\ diversiunea asta! Ea
a[tepta semnalul, pentru c\ acest lucru coincide cu diversiunea radio-
electronic\, coincide cu alte [i alte lucruri.
Dl Goran: Nu [tiu, am citit undeva – cu care eu sunt de acord.
Activitatea de distrugere a sistemului `n interior e a KGB-ului [i `n
exterior a Occidentului.
SN: Au ac]ionat [i `n interior?

Dl Goran: {i. ... Dar vreau s\ spun... Totu[i.“439
Este locul unde Sergiu Nicolaescu pune punctul pe i. A existat o

organiza]ie, o forma]iune preg\tit\ din timp care, av`nd misiuni di-
versioniste `n caz de ocupa]ie militar\ str\in\, a ac]ionat `n cooperare
cu for]ele speciale sovietice infiltrate pentru r\sturnarea lui Cea-
u[escu [i asigurarea instal\rii unei noi puteri, prosovietice. Haosul
declan[at de represiune [i de revolta popular\, situa]ia precar\ `n care
se afla grupul Iliescu, puterea fragil\ pe care o dob`ndise, dar mai
ales transformarea revoltei populare anticeau[iste `ntr-o manifesta]ie
anticomunist\, trecerea la ac]iune a agenturilor occidentale prin
diferi]i agen]i proiecta]i `n mijlocul evenimentelor, `n centrul ima-
ginii, au determinat intrarea `n ac]iune a unui scenariu diversionist,
sprijinit de opera]iunea aerian\ radio-electronic\. Sta]iile Armatei de
tip R-105, cum ar\ta generalul Spiroiu, au avut cele mai multe pro-
bleme. Iat\ un pasaj din raportul SRI – Cara[ Severin trimis condu-
cerii institu]iei `n vederea `ntocmirii raportului preliminar destinat
Parlamentului României `n 1993:
„~n timp ce se efectua foc intens, nejustificat, asupra sediului

Inspectoratului Jude]ean Cara[-Severin al Ministerului de Interne
dinspre zona Unit\]ii Militare 01929 – Re[i]a, `n data de 23 decem-
brie 1989, fostul [ef al Serviciului T, c\pitan (r) Berinde Florin a luat
cu greu leg\tura telefonic\ cu comanda unit\]ii pentru a clarifica
motivele ac]iunilor ce aveau loc. I s-a repro[at c\ Securitatea le-ar fi
`ntrerupt leg\turile [i le bruiaz\ sistemul de comunica]ii, fapt nereal.
P`n\ la urm\, s-a convenit ca s\ intre `n leg\tur\ cu ajutorul sta]iei de
emisie-recep]ie de tip R-105, care se afla `n dotarea ambelor unit\]i.
~n jurul orelor 15.00, pe c`nd se efectuau acordurile pe scala sta]iei
de c\tre c\pitanul (r) Berinde Florin, `n prezen]a unor cadre din con-
ducerea Inspectoratului, s-au auzit foarte puternic convorbiri `n limba
439 Arh. SR, Stenograma nr. 90/4 mai 1994, Audierea colonelului Gheorghe
Goran, pp. 91-92.
rus\, ce aveau intona]ii de ordin. La auzul acestor mesaje, locote-

nent-colonelul Mariu]a Gheorghe de la fostul organ de Mili]ie, cel
mai mare `n grad din cei prezen]i, a dat ordin s\ se `nchid\ sta]ia pen-
tru a nu se auzi [i de alte cadre [i a nu se crea o stare de panic\ `n
r`ndul efectivelor. Convorbirile se auzeau deosebit de clar, se trans-
miteau de aproape, f\r\ zgomot, f`[ìt [i bruiaj.“440
Trebuie `n]eles de c\tre orice cititor al acestor r`nduri c\ niciodat\

[i nic\ieri nu se planific\ o opera]iune de diversiune aerian\ radio-
electronic\ dec`t `n sprijinul unei opera]iuni la sol, `n leg\tur\ direct\
cu misiuni `ndeplinite de unit\]i militare, `n cazul nostru speciale, care
opereaz\ la sol. Prin urmare, atunci c`nd accept\m [i recunoa[tem c\
a existat fenomenul diversiunii aeriene, `nseamn\ obligatoriu c\ la
sol, pe teritoriul României, se aflau for]e terestre str\ine `n ac]iune.
Asta `nseamn\, a[a ì cum comunica generalul Iulian Vlad lui Filip
Teodorescu la Timi[oara, penetrarea sistemului na]ional de ap\rare [i
infiltrarea de for]e str\ine pe teritoriul na]ional. For]a care avea misi-
unea prin lege s\ identifice, s\ opreasc\ [i s\ anihileze aceast\ infil-
trare a unei puteri str\ine pe teritoriul na]ional era Armata. S\ ne
uit\m `nc\ o dat\ pe declara]iile viceamiralului {tefan Dinu.
1. Este informat `nc\ din luna octombrie 1989, de generalul

iugoslav Iovici, omologul s\u, despre planurile pentru declan-
[area unei opera]iuni de interven]ie neconven]ional\ ampl\ `n Ro-
mânia: „Se men]iona faptul c\ vor fi organizate, mai `ntì,
p\trunderi ale unor grupuri de indivizi preg\ti]i special, care, sub
acoperirea de turi[ti, veni]i la neamuri sau la prieteni, la momen-
tul potrivit vor provoca tulbur\ri [i panic\ `n r`ndul popula]iei de
pe str\zi [i din pie]e, `ndemn`nd-o la revolt\ [i nesupunere fa]\ de
autorit\]ile române[ti“441. Informarea f\cut\ de generalul Iovici
440 Arh. SRI, Serviciul Român de Informa]ii, Not\-raport privind unele aspecte
legate de desf\[urarea evenimentelor din jude]ul Cara[-Severin în decembrie
1989, p. 6.
441 Dosarele Istoriei, Nr. 12 (88), 2003, p. 14. Conferin]\ sus]inut\ la Institutul de
Istorie N. Iorga în data de 12 mai 2003.
con]inea [i detalii asupra etapelor a ceea ce s-a [i petrecut la Ia[i,

Timi[oara, la Bucure[ti [i `n alte mari ora[e ale ]\rii – instigare la
revolt\ [i atacarea institu]iilor statului.
2. ~n aceea[i conferin]\ ]inut\ la Institutul Nicolae Iorga, viceami-
ralul Dinu afima c\ `ntreaga conducere a Armatei [i a partidului era
bine informat\ asupra faptului c\ „nu activit\]ile militare din jurul
grani]elor amenin]au regimul dictatorial“. Atunci, ce a c\utat Armata
cu tancurile pe strad\, de ce s-a comunicat unit\]ilor de la Timi[oara
c\ ne atac\ ru[ii [i ungurii, de ce au participat ofi]erii DIA de la
Bucure[ti [i Craiova la periplul generalului Ilie Ceau[escu prin
unit\]i militare din zona Vest, cu telegramele ata[a]ilor militari `n
m`n\ [i cu informa]iile de la Iovici la ei, afirm`nd c\ ne atac\ for]ele
Tratatului de la Var[ovia, c`nd „DIA cuno[tea bine c\ nu activit\]ile
militare din jurul grani]elor amenin]au regimul dictatorial“? ~n acest
caz, afirma]iile fostului [ef al DIA nu vin dec`t s\ ne conving\ `nc\ o
dat\ c\ generalul Vasile Milea cuno[tea adev\rul, dar a ac]ionat
deliberat, `n complicitate cu Nicolae Ceau[escu, pentru reprimarea
manifesta]iilor din Timi[oara, Cluj, Bucure[ti.
3. ~n emisiunea de televiziune a lui Vartan Arachelian,
viceamiralul Dinu poveste[te cum a plecat `n concediu de odihn\
`n data de 9 decembrie – data la care for]ele speciale sovietice
intrau `n ]ar\ – [i cum i-a spus ministrului Milea c\ nu exist\ nici
o amenin]are `n plan militar, adic\ de invazie: „Probleme politice
[i r\zvr\tiri – asta e cu totul altceva“442. A[a ceva este incredibil!
{eful Direc]iei de Informa]ii a Armatei consider\ c\ misiunea
unit\]ii sale se refer\ exclusiv la pericolul de invazie [i uit\ c\ o
interven]ie militar\ este preg\tit\ cu ac]iuni de diversiune `n terito-
riu, cu infiltr\ri de for]e de comando, cu trimiterea de subunit\]i
ale for]elor speciale pentru constituirea unor puncte de comu-
nica]ii, cu organizarea unor ac]iuni de sabotare a ap\r\rii. {eful
unei Direc]ii de Informa]ii a Armatei poate spune „se preg\tesc
r\zvr\tiri `n ]ar\, eu plec `n concediu“?! Pozi]ia din 1998 a
442 Vartan Arachelian, Revolu]ia [i personajele sale, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1998,
p. 108.
Marelui Stat Major: „Potrivit concep]iilor militare moderne, pen-

tru a realiza realmente surprinderea, o invazie nu se execut\ doar
`n urma aglomer\rii for]elor aproape de grani]a statului vizat, ci
prin aducerea trupelor din ad`ncime, folosindu-se pe scar\ larg\
desantul aeropurtat“443. Elementar!
4. A[a cum arat\ studiul Ministerului Ap\r\rii Na]ionale, la data
de 8 decembrie 1989, ata[atul militar al României `n Ungaria trans-
mitea: „Simultan cu provocarea unor demonstra]ii ale popula]iei de
origine maghiar\ din Transilvania, Ungaria are inten]ia s\ provoace
incidente la grani]a cu ]ara noastr\, care s\ degenereze `n conflict
militar `ntre cele dou\ ]\ri, dup\ care apoi s\ cear\ interven]ia unor
]\ri ale Tratatului de la Var[ovia, `ndeosebi din partea URSS“444.
P\i, telegrama atr\gea aten]ia asupra preg\tirii unei interven]ii mi-
litare! A doua zi, dup\ ce prime[te aceast\ telegram\, [eful DIA plea-
c\ `n concediu.
5. Siguran]a cu care vorbe[te fostul [ef al DIA despre inexisten]a
amenin]\rii cu invazia este [i ea dubioas\, deoarece, a[a cum arat\
gr\nicerii, abia `n ziua de 17 decembrie 1989, la ora 21.00, „s-a per-
mis ofi]erilor speciali[ti din Direc]ia Informa]ii, s\ execute cer-
cetarea radio din 11 puncte situate `n dispozitivul gr\nicerilor de la
frontierele cu URSS, Ungaria [i Bulgaria, pe direc]iile ce prezentau
importan]\ deosebit\ pentru asigurarea integrit\]ii teritoriale a Româ-
niei“445. Cercetarea radio la frontier\ putea fi aceea care s\-i per-
mit\ s\ plece `n concediu `n 9 decembrie, dac\ aceasta ì raporta c\
e lini[te. Dar iat\ c\ cercetarea radio absolut necesar\ `n astfel de
momente a fost pornit\ abia `n 17 decembrie, c`nd viceamiralul
Dinu se `ntoarce din concediu.
6. ~n ziua de 15 decembrie, `n timp ce [eful DIA f\cea cur\ de
aerosoli la Poiana }apului, ministrul Ap\r\rii [i [eful MStM-ului,
afla]i `n Moldova, opreau ei coloane de „turi[ti“ sovietici, pentru a se
443 Costache Codrescu, Armata român\ în revolu]ia din decembrie 1989, Ed.
Militar\, Bucure[ti, 1998, p. 30.
444 Ibidem, p. 29.
445 General de brigad\ (r) Sever Neagoe, Personalit\]i din evolu]ia gr\nicerilor în
secolul XX, Bucure[ti, 2001, p. 213.
interesa ce-i cu ele. Iar pe frontier\ se `nt`mpla urm\torul lucru:

„Aplica]iile militare sovietice coborau pe firul apei, [i punctele de
observare anun]au c\ «se preg\tesc s\ treac\». Se f\ceau `mbarc\ri
pe mijloace de traversare mobile, `naintau p`n\ la jum\tatea firului
apei [i se `ntorceau. Ac]iunile se desf\[urau pe toat\ linia frontierei,
de la Siret p`n\ la Gala]i“446.
Asupra prezen]ei unor diversioni[ti str\ini, `n ac]iune pe str\zile

marilor ora[e ale ]\rii, adic\ a unor for]e str\ine infiltrate, cu care tre-
buiau s\ lupte for]ele speciale ale Armatei [i USLA, au fost produse
destule informa]ii `n acest volum. Serviciul Român de Informa]ii,
prin vocea [efului ei, Virgil M\gureanu, nu ezit\ s\ sus]in\ teza unei
organiza]ii din interior, sus]inut\ de afar\ atunci c`nd este vorba de
acest subiect. ~n interviul acordat postului de televiziune BBC 2 [i
difuzat `n seara de 16 decembrie 1994, Virgil M\gureanu declara:
„John Simpson: Cum caracteriza]i ac]iunile teroriste?

Virgil M\gureanu: (...) Supozi]ia noastr\ – [i avem destule date
ca s\ consider\m c\ aceast\ supozi]ie este corect\ – a fost atunci [i
este [i ast\zi c\ au ac]ionat la comanda din afar\ a unor anumite per-
soane, foarte bine dotate cu armament [i care s-au implicat `n punctele
cele mai sensibile ale evenimentelor din Bucure[ti [i din teritoriu.“447
Raportul SRI con]ine un pasaj care schimb\ total imaginea

despre deschiderea focului diversionist `n Bucure[ti. {i probabil c\ a
fost cazul mai multor localit\]i, `n primul r`nd Timi[oara unde primii
r\ni]i [i mor]i din Pia]a Libert\]ii cad din cauza unor focuri trase de
persoane neidentificate. „~n aceea[i zi de 22 decembrie 1989 – arat\
Raportul SRI –, `n jurul orei 14.00 (deci, patru ore [i jum\tate `nainte
de „atacarea“ sediului CC, n.a.), pe strada {tirbei Vod\, venind din
446 Arh. SR, Stenograma nr. 179/29 mai 1994, Audierea colonelului Ciurl\u Gh.
Constantin, pp. 8-9.
447 Dennis Deletant, „Fragmente ale unui adev\r. Televiziunea BBC [i revolu]ia
român\“ în Întreb\ri cu [i f\r\ r\spuns. Decembrie 1989, Ed. Mirton, Timi[oara,
2001, p. 50.
direc]ia Calea Victoriei, a ap\rut un autoturism Dacia 1300, cu nu-

m\r de `nmatriculare 12-B- (pentru cititorul str\in preciz\m c\ aces-
tea erau numere atribuite reprezentan]elor str\ine `n România, n.a.),
`n interiorul c\ruia se aflau doi b\rba]i. Ajuns `n intersec]ia {tirbei
Vod\–Luteran\, autoturismul a `ncetinit, iar ocupantul locului din
dreapta [oferului a tras, pe geam, o rafal\ de arm\ automat\ orientat\
la nivelul trotuarului (f\r\ s\ fi provocat victime), dup\ care ma[ina
s-a `nscris pe strada Luteran\, la al c\rei cap\t (intersec]ia cu strada
Nuferilor) a fost blocat de un dispozitiv de baraj format din for]e ale
Armatei. La soma]ii, autoturismul a oprit [i cei doi ocupan]i au
cobor`t cu mìnile ridicate, strig`nd: «Palestinieni, palestinieni». Au
fost identifica]i de militarii [i civilii afla]i `n zon\, iar la controlul
efectuat, `n interiorul ma[inii au fost g\site dou\ arme automate“448.
Puteau fi palestinieni, caz `n care erau ata[a]i cursurilor de preg\tire
pentru str\ini ale Armatei, sau terori[ti autohtoni care s-au prezentat
cu inten]ie drept palestinieni pentru a sus]ine teza c\ trupe fidele din
Securitate `mpreun\ cu mercenari str\ini atac\ revolu]ia. Aceast\
ultim\ tez\ era strigat\ diversionist pe postul na]ional de Televiziune.
Tot acolo curgeau telefoanele diversioniste date `n numele unor
ofi]eri superiori de la Ministerul Ap\r\rii. Raportul SRI a identificat
c`teva nume [i, practic, a confirmat `n 1994 c\ telefoanele diversio-
niste proveneau de la MApN: „Date ob]inute din mediul militar
afirm\ c\ `n ziua de 22 decembrie 1989, dup\ ora 18.00, `n sediul
MStM, unde se afla concentrat un num\r mare de ofi]eri, maiorii
Nicolaescu Gheorghe [i Jilavu, ambii din Serviciul de protocol (`n
prezent primul lucreaz\ `n Direc]ia de Cercetare, iar al doilea `n
Regimentul de gard\), intrau, din or\ `n or\, `n cabinetul generalului
V.A. St\nculescu, unde se afla [i viceamiralul Dinu {tefan (pe atunci
[eful DIA), iar la ie[ire se adresau celor afla]i `n antecamer\,
oferindu-le informa]ii de genul: «Se va deschide foc asupra elicop-
terelor care vin din partea de Vest...», «Combinatul Petrochimic din
Pite[ti a fost atacat de terori[ti», «Blindate venind dinspre T`rgovi[te
448 Senatul României, Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Infor-

ma]ii privind evenimentele din Decembrie 1989, la Bucure[ti, p. 16.
vor ataca Bucure[tiul», «Sibiul este `necat `n s`nge de c\tre Securi-

tate», st`rnind panic\ `n r`ndul cadrelor care ì auzeau. La colportarea
acestor zvonuri `n cadrul MApN a contribuit [i colonelul Iva[cu
Traian, tot din Serviciul de protocol (`n prezent pensionar)“449.
Un caz mult mai amplu, chiar foarte complex, a fost `nregistrat la
Academia Militar\. El a fost prezentat de generalul de brigad\ (r)
Mihai Chiriac – cadru din conducerea Academiei Militare, care oco-
le[te adev\rul asupra interven]iei studen]ilor s\i la baricad\, dar are
foarte multe am\nunte veridice `n ce prive[te activitatea terorist\ din
zona Academiei Militare. ~n seara de 22 decembrie 1989, la ora
21.40, asupra autobuzului cu studen]i, aflat `n curtea Academiei, s-a
deschis foc `n serii scurte din trei direc]ii, `ntre care [i din p\rcule]ul
aflat pe strada Bagdasar. Focul nu a produs victime. La scurt timp
dup\ ce c`]iva ofi]eri-studen]i au `ncercat s\ ia pozi]ie de ap\rare,
focul s-a declan[at din nou, „ca urmare a apari]iei pe strada Bagdasar
a unor grupuri de oameni venind dinspre sta]ia de metrou Eroilor. ~n
majoritatea lor tineri, purt`nd steaguri f\r\ stem\, scandau: «Victorie!
Victorie! Armata e cu noi!». Aceast\ situa]ie, aproape incredibil\, `n
care alterna deplasarea unor oameni ce-[i manifestau bucuria pentru
victoria revolu]iei, cu reluarea focului de c\tre inamic, orientat spre
curtea interioar\ a Academiei, s-a men]inut p`n\ c\tre ora 23.50“450.
Nu s-a tras nici asupra revolu]ionarilor, dar vom `ntrerupe aici ana-
liza cazului Academia Militar\, pentru a da o posibil\ explica]ie
ciud\]eniei semnalate de generalul Chiriac.
A[a cum ar\tam `ntr-un capitol precedent, `ncep`nd din 21 de-
cembrie, de la miting, numero[i ofi]eri tineri de Securitate (grade de
locotenent [i locotenent-major) au fost trimi[i pe str\zi pentru a
observa comportamentul mul]imii. ~n ziua de 22 decembrie, num\rul
acestor ofi]eri a fost sporit, av`nd misiunea de a identifica activit\]ile
suspecte ale unor grupuri sau echipe de diversioni[ti ai str\zii.
Conform m\rturiilor unor astfel de ofi]eri, care au acceptat s\-mi
descrie situa]ia operativ\ din strada acelor zile, `n zonele de ac]iune
449 Ibidem, p. 17.

450 Mihai Chiriac, Aniversare însîngerat\, Ed. Militar\, Bucure[ti, 2003, p. 54.
ar\tate [i `n volumul precedent au fost semnala]i [i identifica]i indi-

vizi atletici, vorbind stricat române[te, cu accent basarabean, care
`ndemnau cet\]enii s\ se adune [i s\ protesteze. Unul din locurile
unde au ac]ionat `n ziua de 21 decembrie, dup\ spargerea mitingului,
`n seara de 22 decembrie, dup\ ora 19.00, [i `n ziua de 23 decembrie,
a fost intersec]ia {tirbei-Vod\ cu Luteran\ (unde a avut loc [i inci-
dentul descris mai sus `n raportul SRI). ~n aceast\ intersec]ie a
ac]ionat un grup format din trei persoane tinere – unul blond,
`mbr\cat cu o scurt\ de piele de culoare deschis\ [i cu guler de
blan\, un alt t`n\r scund de statur\, dar musculos, foarte elastic,
care explica agit`nd mìnile cu o anume exersare, [i un t`n\r
brunet cu ochi verzi, care nu a vorbit niciodat\ `n aceast\
perioad\. ~n 21 decembrie au oprit cet\]enii fugi]i de la miting,
`ncuraj`ndu-i s\ revin\ `n Pia]\ [i s\ protesteze `mpotriva lui
Ceau[escu; `n 22 decembrie acest grup a reu[it s\ adune aproxi-
mativ 30 de tineri bucure[teni pe care i-a `ndemnat [i `nso]it s\ se
deplaseze `n sus, pe direc]ia {tirbei-Vod\ (este posibil s\ fie cei
care au ajuns seara la Academia Militar\); `n ziua de 23 decem-
brie acela[i grup de diversioni[ti basarabeni (a[a au fost identifi-
ca]i `n rapoartele `naintate de ofi]erii de Securitate care i-au
observat, rapoarte care se g\sesc [i ast\zi `n arhiva SRI [i ar putea
l\muri multe), au ac]ionat `n intersec]ia men]ionat\, tr\g`nd oa-
menii de pe trotuare `n strad\, vocifer`nd [i anun]`nd: „S\ nu v\
speria]i dac\ auzi]i avioane. Sunt fra]ii no[tri de la Chi[in\u care
ne vin `n ajutor“. Interven]ia a fost `nregistrat\ dup\ cererea de
trimitere a unor for]e aeropurtate sovietice de c\tre liderii CFSN.
Un alt grup a fost identificat la Podul Izvor cer`nd trec\torilor:
„Dac\ [ti]i unde este o unitate militar\, s\ mergem s\ lu\m arme“.
Revenind la cazul Academia Militar\, generalul Chiriac arat\
cum prin dreptul institu]iei treceau „autoturisme, care arborau steagul
revolu]iei, iar cei `mbarca]i scandau «Armata e cu noi!». La ajun-
gerea `n dreptul intervalului dintre pavilioanele A [i C, aceia[i
oameni au deschis focul, `n serii scurte, asupra cur]ii interioare [i fe-
restrelor de la popot\. Dup\ dep\[irea pavilionului A, se relua scan-
darea «Armata e cu noi!». Era ceva `ntr-adev\r incredibil, dar adev\rat.
O asemenea ac]iune era foarte bine g`ndit\. Pe strad\ era `nc\ circu-
la]ie, mul]i oameni veneau dinspre centru spre cartierul Drumul
Taberei, astfel c\ cei care au organizat ac]iunea contau pe o anumit\
protec]ie, deoarece orice ripost\ cu foc din partea celor din ap\rarea
localului Academiei periclita via]a unor oameni nevinova]i“451. Nu
era `mpu[cat nimeni, nu c\dea nimeni. Ac]iunea diversionist\ a con-
tinuat p`n\ la ora 02.30. Apoi au ap\rut diversiuni `n interiorul
Institu]iei. Generalul Chiriac trage concluzia c\ una dintre misiunile
diversioni[tilor era aceea de a `mpiedica `mbarcarea studen]ilor-ofi-
]eri `n autobuze [i deplasarea lor `n ap\rarea sediului MApN, aflat `n
apropiere, la Complexul Orizont. La un moment dat, `n forma]iunea
studen]ilor-ofi]eri a ap\rut ini]iativa de a ac]iona profesionist pentru
depistarea [i prinderea terori[tilor. Ini]iativa a apar]inut studen]ilor-
ofi]eri cerceta[i: „Obi[nui]i s\ culeag\ date despre inamic `n orice
situa]ie, indiferent de gradul de periculozitate [i de risc, ofi]erii cer-
ceta[i, ocup`nd pozi]ii favorabile, au trecut la observarea inamicului
pentru a-i determina pozi]ia, valoarea, procedeul de ac]iune [i
inten]iile probabile“452. La foarte scurt timp, lupt\tori izola]i (c`te
unul) au p\truns `n cl\dire [i au produs primele victime printre ca-
drele Academiei. Unul dintre terori[ti a fost r\nit, l\s`nd urme de
s`nge. Dar faptul cel mai surprinz\tor descris de generalul Chiriac
este atitudinea loc]iitorului comandantului Academiei Militare, gene-
ralul Gheorghe Logof\tu, ofi]er cu studii la Moscova, persoan\ aflat\
sub urm\rirea Securit\]ii sub b\nuiala de spionaj `n favoarea URSS.
Logof\tu a venit foarte rar la Academie, mai ales ziua, pe lumin\, `n
schimb a transmis mereu ordine prin telefon. Relatarea generalului
Chiriac `n ce `l prive[te pe Logof\tu este [ocant\: „~n unele din
pu]inele momente petrecute la sediu, `n ziua de 23 decembrie dimi-
nea]a, comandantul Academiei, generalul Gheorghe Logof\tu, a insi-
stat s\ se `n]eleag\ bine ordinul de a nu se `ntreprinde vreo ac]iune, `n
special de cercetare, `n exteriorul perimetrului institu]iei noastre [i a
cerut s\ se execute `ntocmai acest ordin. La `ncercarea mea de a
451 Ibidem.
452 Ibidem, p. 55.
argumenta necesitatea cercet\rii `n exterior, `ntruc`t informa]iile pe

care le aveam erau insuficiente, `n majoritatea lor neveridice [i false,
generalul-comandant m-a `ntrerupt, spun`ndu-mi r\spicat: «Am con-
statat c\ ai `n]eles acest ordin. ~]i cer, foarte serios, s\-l execu]i `ntoc-
mai. Personal, r\spunzi cu capul dac\ vreun cerceta[ de al dumitale
va ac]iona `n afara gardului Academiei. Mul]ume[te-te cu datele
ob]inute prin observare [i ascultare, completate cu cele primite de la
e[alonul superior. Dac\ trimi]i cerceta[ii `n exterior, e[ti pasibil de a
fi pus la zid»“453. Cerceta[ii, de[i `ncepuser\ s\ culeag\ informa]ii
despre diversioni[tii care ac]ionau `n jurul Academiei (numi]i de
martorii oculari „str\ini“), au fost retra[i. Generalul Chiriac nu las\
lucrurile neterminate [i arat\ c\ „a existat chiar p\rerea c\ inamicul
cuno[tea foarte bine interdic]ia impus\ Academiei de a nu ac]iona `n
exterior, ci numai la obiectivele ordonate“. Nu este greu de presupus
c\ generalul Logof\tu, care transmitea acele ordine de la sediul
MApN, unde se afla al\turi de generalul Militaru, nu avea interes s\
se descopere cine erau diversioni[tii-terori[ti. Printre secven]ele
diversioniste din zona Academiei a fost `nregistrat\ [i ac]iunea unui
autoturism Lada de culoare ro[ie din care se deschidea foc `n serii
scurte, tipice tr\g\torilor militari. Ajuns `n zona R\zoare, autoturis-
mul este ciuruit cu foc viu de militarii [i civilii afla]i `n dispozitivul
unui baraj. Cercetarea f\cut\ de Mili]ia judiciar\ dup\ consumarea
evenimentelor din decembrie a adus surprize. Colonelul Ionel Bejan,
care a participat la cercetarea cazului R\zoare, a dezv\luit detaliile
acestui caz: „Cu personaje de genul «turi[tilor» din noaptea de 21/22
decembrie aveam s\ m\ `nt`lnesc ulterior, `n perioada martie-iunie
1990, c`nd am fost deta[at la Procuratura Militar\. La acea dat\, se
derulau cercet\ri legate de `mprejur\rile `n care s-a produs decesul
revolu]ionarilor `n municipiul Bucure[ti. Astfel am ajuns ca, `mpre-
un\ [i sub conducerea procurorilor civili [i militari, s\ cercet\m [i s\
`ncerc\m s\ clarific\m decesul unor «turi[ti» la barajul de control de
la R\zoare–Academia Militar\ unde, `ntr-un incident, s-a executat
foc asupra unuia sau dou\ (nu-mi mai amintesc exact) autoturisme
453 Ibidem, p. 96.

LADA cu num\r de `nmatriculare `n URSS. ~n incident au decedat

dou\ sau trei persoane (pasageri) aflate `n acele autoturisme. Din
declara]iile martorilor (care obligatoriu se vor g\si la dosarul
cauzei, aflat probabil `n arhiva Parchetelor Militare Generale), pe
care le-am luat celor care formau barajul, rezulta clar c\ ocupan]ii
erau `mbr\ca]i, s\ zicem, standard, respectiv cu c\ciuli ruse[ti pe
cap, cu scurt\ sport, cred de culoare verde deschis, atletici, cu
tr\s\turi specifice, inconfundabile, ruse[ti. Unul dintre membrii
barajului (tehnician la Institutul de Ape din apropierea c\minelor
studen]e[ti) a specificat `n declara]ia sa c\ din acel autoturism s-a
executat foc asupra componen]ilor barajului, care au ripostat. La
`ntreb\rile noastre dac\ asupra celor deceda]i s-au g\sit arme,
r\spunsul acestuia a fost afirmativ [i ferm. Ba, mai mult, a schi]at
(a se `n]elege – desenat), tipurile de arme g\site asupra lor. {i de-
clara]ia, [i schi]ele se pot g\si la dosarul cauzei. Surpriza celor pre-
zen]i a fost cu at`t mai mare cu c`t unul din pistoalele automate
(gen UZI) desenat era un BERETA. }in minte c\ domnul procuror
l-a `ntrebat cum de mai ]ine minte tipul de arm\ pe care a avut-o `n
m`n\, iar r\spunsul acestuia a fost simplu: «Sunt pasionat de
arme»“454.
Povestea basarabenilor folosi]i `n ac]iunile diversioniste – `n
mai multe localit\]i, inclusiv Timi[oara! – este negat\ de „puri[ti“,
adic\ de adep]ii tezei „revolu]iei pure“, f\cute de români, `n mod
spontan [i cu caracter anticomunist. Teza aceasta nerealist\,
sus]inut\ dup\ 15 ani doar de un singur jurnalist – Lucia Hossu
Longin, exclude subversiunea, diversiunea str\in\ [i implicarea
sovietic\ `n evenimente de strad\, dar c`nd ajunge la grupul Iliescu,
la „furtul revolu]iei“, se blocheaz\, pentru c\, evident, lucrurile nu
se leag\. Nu se vor lega niciodat\ pentru adep]ii acestei teze. De
fapt, societatea civil\ a reac]ionat la acest subiect, iar printre cei
care au `nceput s\ se l\mureasc\ sunt [i revolu]ionari timi[oreni.
Cu ocazia simpozionului organizat `n 1999 de Memorialul Revolu-
]iei din Timi[oara s-a desf\[urat [i o dezbatere la care a participat
procurorul Dan Voinea [i la care s-a ridicat, la un moment dat,

problema „turi[tilor sovietici“:
„Ana Blandiana: Deci, povestea cu sovieticii este o poveste?
Dan Voinea: Este o realitate. Au fost grupuri de a[a-zi[i turi[ti,
nu a verificat nimeni p`n\ `n prezent, veni]i din Republica Moldova,
deci [tiau române[te, care au tranzitat ]ara. Antevorbitorul meu s-a
referit la un grup de astfel de turi[ti care au fost uci[i `n zona Br\det,
l`ng\ Craiova (localitatea Br\de[ti, n.a.). ~ntr-adev\r, acolo a fost o
ambuscad\, s\ zic a[a, c\reia i-au c\zut victime ace[ti turi[ti str\ini,
au existat mai multe victime, dou\ dintre ele fiind ofi]eri `n cadrul
Ministerului de Interne Sovietic (...)
Anneli Ute Gabanyi: Am vrut s\ amintesc faptul c\, `n acest
context, `ntr-un interviu cu scriitori din Republica Moldova, publicat
`n ianuarie 1990, am aflat c\ `n Republica Moldova s-ar fi creat dou\
divizii constituite din civili [i a ap\rut [i o relatare a unui cet\]ean din
Moldova care povestea c\ a fost `n România `ntre 16 [i 25 decembrie
[i c\ ar fi fost `n termen, adic\ el era soldat, `ns\ `n civil, [i avea
ordinul s\ trag\ `n oameni `n uniform\.“455
Istoricul Anneli Ute Gabanyi a expus cu acea ocazie [i ipoteza c\

„arabii“ recunoscu]i de martori `n diferite locuri puteau fi lupt\tori
sovietici din republicile asiatice. Nu era nevoie de mul]i. De altfel,
fenomenul diversionist-terorist a fost lansat [i operat de un num\r
mic de lupt\tori – Comisia senatorial\ estimeaz\ `ntre 100 [i 200 de
persoane –, dar cu misiuni diferite, distincte: incitare la violen]\, dis-
trugeri, provocarea Armatei (mai ales la Timi[oara); mobilizarea
cet\]enilor români la revolt\, la manifesta]ie `mpotriva lui Ceau-
[escu; executarea de foc diversionist cu scopul de a acredita existen]a
terori[tilor-securi[ti [i pentru a opune for]ele Armatei [i Securit\]ii;
foc uciga[ diversionist pentru a produce [i exploata panica. Trebuie
`ns\ `n]eles c\ ace[ti lupt\tori nu puteau ac]iona `n Timi[oara sau `n
Bucure[ti f\r\ a fi sprijini]i, dirija]i [i c\l\uzi]i (de la cuv`ntul
455 Iosif Costina[, Întreb\ri cu [i f\r\ r\spuns. Decembrie 1989, Ed. Mirton,
Timi[oara, 2001, p. 137.
tehnic c\l\uz\ folosit `n opera]iunile de cercetare-diversiune) de o

organiza]ie secret\, provenit\ dintr-o institu]ie a statului, care a pus
la dispozi]ie Uniunii Sovietice informa]ii, date [i logistic\ pentru
aceast\ opera]ie. Ea a fost dirijat\ din centrele de reziden]\ sovietice
[i de generali tr\d\tori care au ajuns la comanda Armatei `n acele
zile. Nicolae Militaru este autorul mai multor ordine transmise `n te-
ritoriu [i `n Bucure[ti prin care unit\]i militare erau trimise `ntr-un
loc pentru a anihila terori[ti, apoi trupele de Securitate intrate `n sub-
ordinea sa, pe care le trimitea `n acela[i loc [i cu aceea[i misiune. A
vrut s\ masacreze USLA pe un teren de instruc]ie din Ghencea, a
reu[it s\-l omoare pe Trosca folosind aceea[i metod\. ~n momentul
`n care consta]i c\ `n strad\ lupt\tori sovietici sunt folosi]i pentru a
provoca deschiderea focului, sub pretextul c\ trag securi[tii, adic\
acela[i lucru pe care Militaru `l clama din cabinetul ministrului
Ap\r\rii, nu se poate s\ nu faci leg\tura. Nicolae Militaru ì va
declara revolu]ionarului Claudiu Iordache – o va face explicit [i la
Televiziunea Român\ dup\ revolu]ie – c\ acel complot militar pene-
trase niveluri `nalte ale conducerii Armatei timp de mai mul]i ani:
„Printre primii care s-au decis s\-l doboare din fruntea statului (pe
Nicolae Ceau[escu, n.a.) au fost militarii. Dintre ace[tia va fi constitu-
it\ o echip\, ale c\rei r`nduri vor cre[te continuu, [i care va ac]iona `n
clandestinitate p`n\ `n decembrie 1989, deci vreme de dou\zeci de
ani!“456 Ce nu spune Nicolae Militaru este c\ militarii respectivi
erau, direct sau indirect, agen]i sovietici.
~n privin]a situa]iei de la Ministerul Ap\r\rii, suntem `n posesia
unei m\rturii pre]ioase venite de la un martor ocular calificat, gene-
ralul Romeo C`mpeanu:
„Romeo C`mpeanu: ~ntre timp, a `nceput s\ se trag\. Se tr\gea

de la Televiziune `n draci [i gloan]ele ajungeau p`n\ la noi, `n
{tefan cel Mare. Nu `n]elegeam `n ce ]int\ aerian\ trag, pentru c\
trebuia s\ tragi `n sus ca s\ ajung\ gloan]ele de la Televiziune,
peste cartierele Doroban]i [i Floreasca, la noi. Gloan]e venite
456 Claudiu Iordache, Clasa nevrednic\, Ed. IRINI, Bucure[ti, 1997, p. 203.
aiurea! Ini]ial, noi credeam c\ se trage `n noi, abia dup\ aia ne-am
dat seama c\ se tr\gea aiurea. Plus c\ nu `n]elegeam dup\ cine trag!?
Atunci am hot\r`t s\ plec. L-am luat pe Munteanu [i pe [eful
cadrelor, cu [oferul de la secretariat, [i am plecat la St\nculescu. Mi-
a fost imposibil s\ ajung la MApN. La baraje ne opreau, aveam tot
felul de discu]ii, mai s\ ne ia la b\taie. Civilii de acolo vorbeau de
terori[ti. «Care terori[ti?» Nimeni nu [tia s\ spun\. {oferul locuia `n
apropiere, `n Drumul Taberei, [i ne-am dus la el acas\. Am stat la
televizor p`n\ s-a f\cut diminea]\, ne`n]eleg`nd cine sunt terori[tii
care tot atacau, `n timp ce MI [i Securitatea trecuser\ `n subordinea
Armatei. Diminea]\, m-am dus la MApN, am sunat de la poart\ [i
St\nculescu mi-a spus s\ vin. Nu v\ spun ce-au p\]it cei r\ma[i `n
ma[in\! De atunci am r\mas la MApN, numai `n biroul lui Milea.
AMS: Diminea]a de 23 decembrie?
RC: Da, 23 decembrie. P`n\ s\-l v\d pe St\nculescu, au s\rit re-
volu]ionarii pe mine. Montanu striga: «Tot ministerul este `nconjurat
de terori[ti». Adev\rul este c\ se tr\gea ca la Verdun. Dar din minister,
nu spre minister. «Ca s\ demonstra]i loialitatea – spune Montanu –, v\
duce]i [i aduce]i tot ce pute]i – for]e ale MI –, intra]i `n blocurile din
jurul ministerului, prinde]i terori[tii, dac\ ì g\si]i.» «Bine, zic, dau
ordin.» Militaru sare [i zice atunci: «Uite c\ [i din spate ne atac\,
avem cimitirele pline de terori[ti.»
AMS: Domnule general, era ziu\?
RC: Da, domnule, ziu\! Atunci am dat ordin {colii de pe Olteni]ei
s\ organizeze forma]iuni care, `n frunte cu comandantul {colii, s\ vin\
[i s\ fac\ scotocirea `ntregului cimitir Ghencea. Ei au venit, au luat
piatr\ cu piatr\ la scotocit, n-au g\sit absolut nimic. Doar c\ a ap\rut
un elicopter care a `nceput s\ trag\ `n ei, r\nind un militar care ulterior
a decedat. Atunci m-am `nfuriat, m-am `ntors la Inspectorat [i am dat
ordin: «Efectivul `n paz\, restul merge cu mine». Am plecat cu un
autobuz plin, cu banderole tricolore pe m`n\ [i m-am `ntors astfel la
MApN. Am oprit exact `n fa]a punctului de control. C`nd s\ ne d\m
jos, au `nceput s\ trag\ `n noi, dar nu tr\geau `n autobuz, ci tr\geau
pe l`ng\ el. Nu mai `n]elegeam nimic. Am s\rit `n [an]ul din fa]a
punctului de control, m-am strecurat [i am intrat peste ei. «Ce face]i,
fra]ilor?» Le-am spus s\ opreasc\ focul [i l-au oprit. Am luat leg\tura

cu Militaru [i \sta mi-a ordonat: «~i cobor`]i [i ì b\ga]i `n blocuri.»
AMS: Domnule general, mai ]ine]i minte ora la care se petreceau
`nt`mpl\rile astea?
RC: ~ntre 10.30 [i 11.00 ziua.
AMS: Ziua!
RC: Ziua. S-au format grupe din militarii adu[i de mine de la
{coala de pe Olteni]ei [i... Mili]ia s-a deplasat la blocurile de vi-
zavi [i a `nceput s\ caute terori[tii care atacau Ministerul Ap\-
r\rii, blocuri `n care se tr\gea cu toat\ muni]ia, drept r\spuns.
Domnule Stoenescu, am luat apartament cu apartament la r`nd, de
sus [i p`n\ jos, bloc cu bloc... Nimic! Oameni speria]i care nu
`n]elegeau de ce trage Armata `n ei. ~ntr-un singur beci, c\ ne-am
b\gat [i `n beciuri, `n subsoluri, am g\sit ni[te mucuri de ]igar\
care p\reau mai recent fumate. Mi-a raportat colonelul Baciu, [e-
ful Direc]iei economice. Nu era nici urm\ de terorist `n blocurile
de vizavi. Ca ofi]er [i general, nu puteam reac]iona emo]ional.
Trebuia s\ existe o explica]ie pentru tragerile cu tot armamentul `n
blocurile alea. Nu aveam una. Domnule Stoenescu, `nchipui]i-v\
c\ verificarea blocurilor a ]inut toat\ ziua, p`n\ s-a f\cut sear\. Se
`nsera c`nd le-am spus a lor mei «V\ retrage]i». Eu am stat acolo
zile [i nop]i, `n biroul lui Milea, [i v\ spun c\ imediat ce a venit
noaptea au `nceput s\ trag\ din nou. ~n cine? Nu [tiu. La un
moment dat s-a petrecut o scen\ foarte important\, dar pe care
nici eu nu am perceput-o corect din prima clip\. Eram `n biroul
ministrului c`nd s-a lansat iar anun]ul: «Ne atac\ terori[tii de
vizavi». ~n momentul acela generalii Militaru, Voinea, Chi]ac au
reac]ionat suspect de lini[ti]i [i s-au dus la fereastr\ s\ vad\
terori[tii. Biroul era luminat, draperiile erau trase [i ei se uitau `n
`ntuneric dup\ terori[ti. Atunci – `mi vine [i acum s\ r`d – au s\rit
civilii... Roman, Montanu [i i-au tras de la fereastr\: «Domnilor,
v\ `mpu[c\!» Generalii s-au uitat unul la altul contraria]i. Scena
era de un ridicol total.
AMS: Generalii st\teau `n dreptul ferestrei [i se uitau `n `ntuneric

dup\ terori[ti, dup\ lupt\torii \ia superantrena]i, dota]i cu pu[ti cu
lunet\ `n infraro[u, iar civilii au strigat la ei c\ se expun?
RC: Da. Scena era total ridicol\, dac\ o iei ca atare. ~ns\ gene-
ralii erau lini[ti]i, nu p\reau amenin]a]i de cineva. Au tras draperiile,
dar cam `n sil\, a[a, pentru c\ au l\sat o fant\ de lumin\ prin care
cred c\ se vedea ce e `n\untru. (Scena mi-a fost confirmat\ integral
de domnul Petre Roman, n.a.)
AMS: Dumneavoastr\ ce reac]ie a]i avut?
RC: Pe mine m\ contraria lini[tea lor. Veneau ofi]erii [i ne anun-
]au c\ trag terori[tii din toate p\r]ile, iar ei r\spundeau c\ sunt de la
Securitate [i de la Interne, iar c`nd `[i d\deau seama c\ sunt [i eu
acolo spuneau c\ sunt ni[te grupuri de fanatici.“
A[a cum se prezint\ tabloul ipotezei a treia, a existat un complot

militar aflat `n leg\tur\ cu serviciile secrete ale Uniunii Sovietice,
care a penetrat nu numai la nivelul unor comandan]i din Ministerul
Ap\r\rii Na]ionale a României, ci [i `n anumite structuri informative,
inclusiv `n e[aloanele care asigurau controlul politic de c\tre partid al
Armatei. Elementul românesc al complotului militar s-a comportat
ezitant, riscant, incapabil de o ac]iune decisiv\ care s\-l `ndep\rteze
sau lichideze pe Nicolae Ceau[escu. URSS a hot\r`t, `n cooperare cu
Fran]a [i Ungaria [i beneficiind de sprijinul logistic al SUA [i al altor
state occidentale, s\ declan[eze o subversiune interna]ional\, ca
suport mediatic [i de imagine pentru o interven]ie neconven]ional\ `n
România. Aceasta a avut ca baz\ diversiunea [i ca misiune provo-
carea unei revolte populare care s\ for]eze c\derea lui Ceau[escu.
Acesta `ns\ g\se[te un aliat fidel `n persoana ministrului Ap\r\rii,
general-colonel Vasile Milea, care pune `n aplicare ordinele de repre-
siune ale dictatorului. Comploti[tii militari sunt paraliza]i de situa]ia
`n care [eful Armatei este numit comandant unic [i trece la represiune,
angaj`nd for]e supranumerice, conducerea se concentreaz\ la Comi-
tetul Central al PCR, unde se instaleaz\ o grup\ operativ\ din care
exist\ b\nuieli c\ f\ceau parte [i ofi]eri angaja]i `n complot, la Marele
Stat Major r\m`n doar subalterni, [eful DIA pleac\ `n concediu, iar
c`nd revine exclude posibilitatea unei invazii externe. Participarea

Armatei la represiune a fost un factor major de criz\ care a afectat
imaginea [i pozi]ia institu]iei ce trebuia s\-l `nl\ture pe dictator, astfel
c\, dup\ ie[irea din joc a generalului Milea, conducerea intr\ `n pa-
nic\. Generalul Victor A. St\nculescu, prezent [i la Timi[oara, infor-
mat [i asupra represiunii de la Bucure[ti, se solidarizeaz\ cu
generalii vinova]i de transmiterea ordinelor criminale ale lui Ceau-
[escu [i Milea [i organizeaz\ diversiunea `mpotriva Securit\]ii.
Comploti[tii se cupleaz\ cu diversiunea sovietic\ pentru a salva
situa]ia Armatei, a lor [i pentru a elimina adversarul cel mai puter-
nic, Securitatea.
Generalul Nicolae Ple[i]\, comandant al {colii de la Gr\di[tea `n
timpul evenimentelor, a avut posibilitatea s\ surprind\, prin mijloa-
ce tehnice speciale, mai multe convorbiri telefonice [i comunica]ii
radio din Bucure[ti, dup\ ce a constatat c\ leg\turile telefonice ale
{colii i-au fost t\iate. Probabil c\, din acest motiv, ascult`nd comuni-
ca]iile din principalele centre ale evenimentelor, generalul Ple[i]\
pare foarte sigur pe el `n privin]a adev\rului despre fenomenul diver-
sionist-terorist, pe care `l consider\ declan[at de DIA cu scopul de a
speria lumea [i a o trimite acas\:
„Viorel Patrichi: Cine a pus simulatoarele vizavi de obiectivele

importante din punct de vedere politic [i administrativ? Folclorul
spune c\ le-a pus Securitatea.
Nicolae Ple[i]\: Nu aveam `n dotare a[a ceva. Numai unit\]ile
speciale din Armat\ aveau simulatoare. Nici trupele de Securitate nu
aveau simulatoare. Militaru mi-a spus c\ Direc]ia de Informa]ii a
Armatei a montat simulatoarele. Voiau s\ lini[teasc\ spiritele pentru
c\ oamenii nu se retr\seser\. Credeau c\ mul]imea se va `nfrico[a.
VP: Atunci de ce tot Armata a tras spre simulatoare, zdrobind
multe cl\diri?
NP: Au simulat pentru a intimida. S-a creat dezordine. Oamenii
urlau: «Trag `n noi securi[tii! Terori[tii!» {i-atunci, tot Armata a pus
tunul pe Bibliotec\, pe Palat. Cu daune irecuperabile. Armata a f\cut-o
din prostie. Ofi]erii din strad\ nu [tiau de simulatoarele Armatei! Nici
Securitatea nu [tia! Eu am crezut c\ trag comandourile str\ine infil-

trate. Au fost [i comandouri str\ine (...)“457
Viceamiralul {tefan Dinu are, la un moment dat, `n cartea lui de
memorii confiden]iale, un text limpede, edificator pentru orice con-
cluzie: „Statul Major General sovietic nu era str\in de prezen]a
grupurilor ce desf\[urau la noi ac]iuni de tip terorist [i nici de diver-
siune aerian\ [i radio-electronic\. Dup\ opinia mea, solu]ia `ncet\rii
ac]iunilor teroriste de la noi se afla tot la `ndem`na conducerii politi-
co-militare sovietice, eventual [i a altor alia]i cu care se coopera, dar
nu prin folosirea unit\]ilor militare ruse[ti, ci, pur [i simplu, prin
transmiterea semnalului de `ncetare a ac]iunii acelor grupuri neiden-
tificate“458. Dar probabil c\ cea mai solid\ m\rturie consemnat\ p`n\
acum este cea a unui militar cu experien]\, fost ministru al Ap\r\rii,
general colonel (r) Constantin Olteanu. El nu poate fi suspectat nici
de partizanat gratuit – este doctor `n Istorie – , nici de „iubire“ de
securi[ti. Dialogul cu el nu este neap\rat [ocant, de[i dezv\luirile
sale poart\ aceast\ dinamic\, ci l\muritor `n multe privin]e, deoarece
dezv\luirile provin de la un profesionist foarte bine informat. Destul
de mult deta[at de cariera sa anterioar\, el prive[te lucrurile inclusiv
cu o doz\ mare de ironie:
„AMS: Domnule general, ne apropiem de un subiect greu:

fenomenul terorist. De fapt, eu cred c\ a fost o diversiune. V\ explic
de unde porne[te `ntrebarea mea [i ce caut s\ aflu de la dvs.
Imaginea actual\ a celor c`]iva, foarte pu]ini, care se mai ocup\ de
fenomenul \sta... Ion Cristoiu, pre[edintele Emil Constantinescu,
doi-trei istorici mai tineri... este c\ mai `ntì s-a declan[at o diversi-
une provocat\ de Armat\ pentru a trimite lumea acas\ [i apoi s-a
complicat, intervenind mai multe for]e, inclusiv sovieticii. Am o
gr\mad\ de date despre implicarea lor `n strad\.
Constantin Olteanu: Este posibil ca acesta s\ fie adev\rul.
Domnule profesor, sunt dou\ aspecte: diversiunea a fost din interior
457 Marian Oprea, Viorel Patrichi, În culisele Securit\]ii cu [i f\r\ generalul

Ple[i]\, Ed. Lumea Magazin, Bucure[ti, 2004, p. 437.
458 Viceamiral (r) {tefan Dinu, op. cit., p. 230.
[i s-a completat din afar\. Diversiunea a fost din interior, pentru c\

pove[tile cu otr\virea apei, cu catacombele, cu bombele puse... au
f\cut-o \[tia. Ce este interesant: foarte repede, ai no[tri, comandan]ii
no[tri [i-au `nsu[it acest scenariu, `n care s-au antrenat. Un nepot al
meu, inginer, mi-a relatat c\ `n seara zilei de 22 decembrie 1989 se
afla `n troleibuz spre cartierul Drumul Taberei. ~n sta]ia de la Aca-
demia Militar\, un ofi]er MApN i-a cerut [oferului s\ comunice
pasagerilor c\ «apa e otr\vit\».
AMS: Se cuno[tea mecanismul unei diversiuni cu apa otr\vit\,
cu bombele... Eu mi-aduc aminte c\ eram militar t.r. la Mihail
Kog\lniceanu [i ne f\cea instruc]ia asta... vine inamicul [i anun]\ apa
otr\vit\, ce faci? Trebuia s\ iei imediat m\suri s\ contracarezi. Or,
ave]i dreptate, nu s-a f\cut lucrul \sta. Dimpotriv\.
CO: ~n seara zilei de 22 decembrie 1989, `mpreun\ cu Ion
Catrinescu, prim-adjunct al [efului Sec]iei organizatorice din CC al
PCR [i cu c\pitanul Gheorghe Ciulean, ofi]er de Securitate care m\
`nso]ea (gard\ personal\, n.a.) am sosit de la Ia[i la Buz\u, la Co-
mandamentul Armatei a 2-a. La ora 15.00 am plecat din Ia[i `nso]it
de cei doi, cu un autoturism ARO cu care venise la Ia[i colonelul
Boar, [eful serviciului de contrainforma]ii al Armatei a 2-a, ajung`nd
la Buz\u la ora 20.00. Aceast\ deplasare am efectuat-o cu acordul
prealabil al generalului Ion D`nd\reanu, comandantul armatei, care a
[i stabilit s\ venim `mpreun\ cu colonelul Boar. I-am g\sit pe
D`nd\reanu [i pe colonelul, ulterior generalul, Nicolae P\[tinic\,
ac]ionau pentru a trimite dou\ regimente la Bucure[ti, unul de la
R`mnicul S\rat [i unul de la Gala]i. Ce s\ caute, domnule, la Bucu-
re[ti!? Ei stabileau deja m\suri pentru deplasarea militarilor. D`nd\-
reanu a vorbit la telefon cu St\nculescu `n leg\tur\ cu noi [i
St\nculescu le-a spus: «Re]ine-i!» D`nd\reanu mi-a transmis altceva:
«S\ fii gazd\ bun\». Mi-am dat seama. Asta a fost seara, pe 22. A mers
cu noi la popot\, adic\ eu, Ion Catrinescu, care era [i el acolo, [i `nso-
]itorul meu de la Securitate. {i lui Catrinescu i-am spus: «Du-te, dom-
nule, acas\, c\ dumneata nu e[ti vizat, eu am alt statut. Pe mine m\
vor». «Nu, c\ stau cu dumneavoastr\.» P`n\ la urm\ i-au luat, i-au
c\znit [i pe ei c`teva zile [i pe urm\ le-au dat drumul.
AMS: Haide]i s\ discut\m c`te ceva despre «terori[tii» de la Buz\u.

CO: ~nainte de a relata c`teva aspecte privind terori[tii de la Buz\u,
doresc s\ subliniez un fapt foarte important: Comandamentul Armatei
a 2-a, `n frunte cu generalul-locotenent Ion D`nd\reanu, a fost singurul
comandament de armat\, din cele patru, care nu a scos militari `n
strad\ `n perioada 17-22 decembrie 1989, `n nici o localitate din zona
de responsabilitate a acestei armate, respectiv `n `ntreaga Moldov\. Eu,
care am r\spuns de jude]ele Ia[i, Vaslui, Boto[ani [i Suceava `n acele
zile, am cooperat foarte bine cu comandantul armatei. Nu am dec`t s\
regret c\ acest lucru este l\sat `n umbr\. M\ refer la faptul c\
D`nd\reanu nu a scos Armata pe strad\ atunci, `ntre 17 [i 22 decem-
brie, c`nd to]i ceilal]i au ie[it. Dar aceasta este alt\ poveste.
AMS: V\ rog s\ o spune]i.
CO: Ne-am cazat `n c\minul din Comandamentul armatei, pe
care `l cuno[team. ~ncep`nd din 23 decembrie am fost izola]i, s-a
instaurat paza, ofi]eri cu pistoale mitralier\ la u[i, am fost trecu]i la
regimul de hr\nire la trup\. De[i eram general, eram militar [i nu am
comentat. ~n diminea]a de 23 decembrie a luat masa cu noi [i gene-
ralul D`nd\reanu, care `mi spune: «Tovar\[e secretar, n-am dormit
toat\ noaptea. Ptii, ce-a fost, elicoptere... Colonelul (apoi generalul)
Lupu... ptii, ce-a fost azi-noapte, am tras cu materialul de 100 mm».
«Poftim?!» Acum \sta, comandantul armatei, a fost el subofi]er c`nd a
fost artilerist, dar eu m-am uitat la el cu un ochi... «Poftim?! Cum po]i
s\-mi spui mie c\ ai tras cu materialul de 100 mm dup\ elicoptere
care zboar\ la mic\ altitudine? (interlocutorii izbucnesc `n r`s) Dvs.
sunte]i artilerist la origine, cum pute]i sus]ine a[a ceva?» Generalul a
continuat cu alt exemplu [i mai [i. Zicea c\ «oameni `narma]i, adu[i
cu elicoptere, au purtat lupte terestre cu militarii trimi[i s\-i cap-
tureze». Pe urm\, c\ au fugit unii `n p\dure, c\ au l\sat elicopterele
desant, n-aveau nici o inscrip]ie. «{i?», `l `ntreb. Zice: «Ne-au r\nit
ni[te solda]i, dar pe \ia... n-am prins nici unul.» (interlocutorii izbuc-
nesc `n r`s) Dup\ care... v\ da]i seama, era comandantul Armatei... `mi
zice: «Mai e unul `n turla bisericii». «{i de ce nu a]i luat m\suri s\-l
captura]i sau s\ trage]i, s\-l opri]i?» «P\i, nu se poate, c\ deterior\m
turla bisericii.» (interlocutorii izbucnesc `ntr-un hohot de r`s, dialogul
cu generalul Olteanu se `ntrerupe c`teva minute) ~ncep`nd cu 23 de-

cembrie, cl\dirile Comandamentului armatei [i cele adiacente au fost
ocupate de militari `narma]i, inclusiv cu mitraliere, [i av`nd muni]ii de
r\zboi, echipa]i pentru lupt\. De asemenea, s-a instalat [i paz\ de
perimetru. Solda]ii deschideau focul la `nt`mplare, `nc`t ofi]erii strigau
la ei: «Nu mai trage]i!» I-am `ntrebat pe ofi]eri: «~n ce tr\gea]i, m\?»
«Sunt terori[ti.» «Ce e m\ acolo, unde trage]i voi?» «Este Direc]ia
Agricol\.» «Ce s\ caute terori[tii `n Direc]ia Agricol\?»
AMS: Otr\vesc apa! (interlocutorii izbucnesc `n r`s, dialogul se
`ntrerupe c`teva minute din acest motiv)
CO: Fenomenul terorist, de diversiune, declan[at din exterior,
dup\ opinia mea, nu se putea f\r\ complicitate din interior. De aceea,
eu v\ spun: originea fenomenului nu cred c\ este aici, la noi. El a fost
transmis, a fost ordonat celor care erau `n leg\tur\, prin oamenii lor.
«Agenturli», vorba r\posatului. Aceste elemente de scenariu nu au
fost inventate pe plan local. Ele au fost transmise de organele centrale,
patronate de acestea. Dac\, de exemplu, `ntr-o garnizoan\ militar\ se
tr\gea aiurea, cum se [tie, e[aloanele superioare trebuiau s\ intervin\,
cum ar fi trebuit s\ intervin\ [i la Sibiu sau `n alte locuri. Rezult\ c\
unit\]ile militare s-au angrenat `n acest scenariu din ordine superioare,
l\s`nd apoi r\spunderea `n seama celor mici. Implicarea unor agenturi
str\ine nu se putea face `n toate situa]iile direct, ci prin oamenii lor de
aici, inclusiv din Armat\. Dar, `n leg\tur\ cu «terori[tii» de la Buz\u,
v\ rog s\ fi]i de acord s\ v\ mai dau un exemplu de imagina]ie diver-
sionist\, care, de data asta, m\ prive[te direct.
AMS: V\ rog.
CO: La `nceputul anului 1990, c`nd eram re]inu]i `n {oseaua
Olteni]ei, Ioan Toma, fost prim-secretar al CC al UTC, mi-a spus c\
`n timp ce m\ aflam la Buz\u, Ilie Verde] i-a spus c\ «generalul
Olteanu a luat o unitate de tancuri de la Buz\u [i s-a dus cu ea `n mun]i
s\ organizeze rezisten]a». Nu este exclus ca Verde] s\ fi transmis ce
auzise de la al]ii, dar oricum ai lua-o, chiar [i din punct de vedere mili-
tar, este o enormitate. Trebuie s\ c\uta]i sursa multor diversiuni din
Armat\ la conducerea acesteia. Altfel nu era posibil.“459
459 Interviu din 1 august 2005, în arhiva autorului.

Pe timpul aceleia[i `nt`lniri din 1 august 2005 cu generalul Ol-

teanu, dincolo de atmosfera aparent destins\, care de altfel a [i
permis prezentarea unor situa]ii cu o anumit\ deta[are, f\r\ pasiuni
[i partizanate, au ap\rut [i momentele dramatice, [i afirma]iile
categorice. Venind de la un v`rf al Armatei [i al suprastructurii
politice a statului (a fost membru CPEx), ele nu pot fi dec`t
m\rturii de cert\ valoare:
„AMS: Domnule general, diversiunea asta terorist\ a avut dou\

componente, dac\ `mi permite]i, tehnice. Unul, simulatoarele.
Constantin Olteanu: Eu le [tiam la armat\, de mult, nu le-am
mai v\zut de nu [tiu c`nd.
AMS: Nu. Este vorba de cele noi. Le-a aprovizionat St\ncules-
cu `n 1987, prin Romtehnica. Al doilea aspect este c\ am avut
tr\g\tori. Este clar c\ au fost [i tr\g\tori. Numai c\ tr\geau cu
muni]ie de 7,62 cu trasoare. Sunte]i un militar cu mult\ experien]\.
Puteau \[tia de la USLA sau vreo structur\ a Securit\]ii, preg\tit\
din timp, s\ trag\ cu trasoare? Pentru c\ aici este un nonsens mili-
tar: trasorul `]i permite s\-]i reglezi tirul pe timp de noapte. Bun.
Dar tr\g\torii \[tia, chiar presupun`nd c\ au tras cu PSL-ul, nu
nimereau ]inta. Tr\geau aiurea. {i, `n cazul \sta, intervine al doilea
aspect al trasorului – te descoper\ de unde tragi. Este focul la gura
]evii, dar este [i trasorul.
CO: Aia cu USLA a fost tot o diversiune, ca s\ abat\ aten]ia.
AMS: P\rerea dvs., dup\ ce a]i stat s\ v\ g`ndi]i, s\ discuta]i cu
unul, cu altul, dup\ ce a]i [i investigat... Bine, dvs. nu era]i `n Bucu-
re[ti, era]i la Ia[i, dup\ 17 decembrie. V-a]i format o opinie despre
acest fenomen? Ce structur\ putea s\ organizeze aceast\ diversiune
cu terori[tii?
CO: Numai Armata, prin Marele Stat Major, prin scenarii trans-
mise direct [i prin mass-media.
AMS: Este cumplit pentru ]ara asta!
CO: Nu putea altcineva. Numai Marele Stat Major!
AMS: P\i atunci, la Bucure[ti, la comand\ era Eftimescu.
CO: Nu [tiu ce comanda Eftimescu atunci. {i vede]i c\ au mai

fost [i unele structuri. Vede]i dvs. c\ au intrat `n jocul \sta [i gene-
ralul Iosif Rus, comandantul Avia]iei, care dup\ 1989 a lucrat tot
timpul `n MApN, ajung`nd la gradul de general de armat\. A fost
implicat `n cele petrecute la Televiziune [i la Otopeni. A fost apoi [i
generalul Mircea Mocanu, comandantul Ap\r\rii Antiaeriene. Ce i-a
determinat s\ fac\ asta, nu [tiu. Dac\ ì iau ca studii, ei au f\cut
studiile `n ]ar\. Nu [tiu ce s-a `nt`mplat cu ei, dar au intrat `n joc.
AMS: Batalionul \sta, 404, se arat\ mereu cu degetul spre el.
CO: Aia a fost o prostie a lui Milea, c\ i-a luat s\ fac\ ce erau
preg\ti]i s\ fac\ `n spatele inamicului. Din c`te am aflat, aceast\ uni-
tate a fost prost folosit\. Era preg\tit\ pentru cercetare `n ad`ncime.
Militarii din aceste unit\]i puteau fi folosi]i pentru culegerea de infor-
ma]ii [i dezinformare, ac]iuni de diversiune, nu pentru represiune.
AMS: Nu crede]i c\ au fost ei?
CO: Nu, nu prea cred. Dup\ 1980, c`nd s-au mai creat dou\ ar-
mate, m-am dus la Ceau[escu [i i-am spus a[a: «Avem patru
armate. La fiecare armat\ s\ avem o divizie de tancuri, un regiment
de para[uti[ti, un regiment de elicoptere, o brigad\ de v`n\tori de
munte [i un batalion de cercetare `n ad`ncime». A fost de acord [i
le-am creat. Asta este toat\ povestea. Ca s\ fie competitive, au f\-
cut preg\tire special\. Necunosc`nd rolul acestor batalioane, mul]i
le-au dat o tent\ diversionist\.
AMS: Dar vede]i c\ se arat\ cu degetul spre el tot mai insistent.
CO: Batalionul 404 de la Buz\u a fost, s\ zicem, «mam\» pen-
tru celelalte, cum a fost Regimentul 60 para[uti[ti de la Buz\u, pen-
tru cele nou `nfiin]ate: Boteni, Caracal [i C`mpia Turzii.
AMS: Cine au fost executan]ii? Marele Stat Major a ordonat
diversiunea. O fi [i preg\tit-o. Cine au fost executan]ii?
CO: Le-a dat {tefan Dinu oamenii. De Dinu depindeau cei de la
Buz\u. ~n structura DIA era o sec]ie care se ocupa de cercetare.
AMS: Deci terori[tii au fost oameni da]i de Dinu. Se putea s\
existe structuri deplin acoperite?
CO: Cred c\ da. Dar DIA nu putea s\ regizeze ea ceea ce a fost.
AMS: Se mai vorbe[te [i de anumite mape, dosare speciale la

Comisariate, pentru mobilizare. Persoane care aveau diferite meserii,
func]ii, erau mobilizate, aveau ordin de serviciu. Generalul Chelaru,
de exemplu, poveste[te treaba asta, i-a prins...
CO: {i n-a f\cut nimic, pentru c\ au venit [i le-au dat drumul.
AMS: Erau mape separate. {tia [eful Comisariatului [i...
CO: Nu cred c\ puteau s\ fac\ asta, pentru c\ se deconspirau,
domnule profesor. De undeva se scurgea o informa]ie la cei de la
Contrainforma]ii, prin oamenii lor ar fi `ntrebat: «Ce-i cu mapa
asta?» Pe undeva se putea s\ fi avut ni[te oameni, dar peste tot nu
cred s\ fi avut. Era foarte bine ascuns\. Nu vede]i c\ nu s-a [tiut de
ea. Este posibil s\-i fi plasat `n anumite structuri, care erau necesare,
care au fost activizate pentru ca s\ le foloseasc\.
AMS: Dar s\ trag\ `n oameni, domnule general, `n români?
CO: Tot ei. (...)“
Trebuie precizat `ns\ categoric c\ Armata, ca institu]ie [i ca

oameni, a fost victima acelor tr\d\tori de ]ar\, precum [i a unor
comandan]i din v`rful ierarhiei militare care, pentru a se proteja
de consecin]a ordinelor ilegale de represiune pe care le-au execu-
tat, au trecut rapid `n slujba tr\d\torilor, `n principal a lui Nico-
lae Militaru. Nu numai sutele de civili omor`]i dup\ 22 decembrie
1989, dar [i sutele de militari care au pierit dup\ aceast\ dat\
sunt victimele fenomenului diversionist-terorist declan[at de
sovietici, indiferent dac\ au fost `mpu[ca]i direct sau ca urmare
a focului necontrolat. Armata României, membr\ `n NATO, nu
are de ce s\-i mai protejeze pe acei criminali, numai pentru fap-
tul c\ au purtat uniforma militar\.
~n fa]a atitudinii entuziaste, incon[tient derutate a revoltei popu-

lare, a mul]imii care scanda peste tot `n ]ar\ „Armata e cu noi!“, a
scenelor de „fraternizare“ [i a apelurilor repetate, disperate prin
Televiziune la Armat\ de a „trece de partea revolu]iei“, dar mai ales
odat\ cu constituirea unui nucleu politic prosovietic, elementele
complotiste [i aderen]i ocazionali panica]i din conducerea Armatei
pun `n mi[care for]e militare secrete care declan[eaz\ ceea ce nu-

mim fenomenul diversionist-terorist. Dirija]i de reziden]a sovietic\,
comploti[tii apeleaz\ direct sau ì determin\ pe membrii grupului
Iliescu, panica]i [i ei de ac]iunea unor „for]e fidele lui Ceau[escu“,
s\ cear\ ajutor militar din URSS.
Cererea de ajutor militar sovietic
Cererea de ajutor militar sovietic a fost unul dintre cele mai dra-
matice momente ale istoriei noastre recente. El se `nscrie pe linia
invaziei Basarabiei din 1940, a ofensivei Armatei Ro[ii din 20 au-
gust 1944 [i a pericolului de invazie din august-septembrie 1968.
Toate acestea sunt momente de cotitur\ `n istoria noastr\, clipe `n
care destinul na]iunii [i al statului se schimb\ sau o ia pe o alt\ cale
dec`t cea pe care curge. De aceea, oric`t talent literar ar avea un scri-
itor, nu poate reproduce tensiunea, dramatismul acelor momente de
la sediul Ministerului Ap\r\rii Na]ionale, greutatea pe care o dob`n-
dea fiecare cuv`nt `n gura celor c`]iva oameni care aveau soarta
na]iunii [i a ]\rii pe m`n\.
A[a cum se prezint\ nivelul de informa]ie `n acest moment ar
trebui f\cut\ o distinc]ie `ntre tentativele lui Ion Iliescu de a con-
tacta Ambasada URSS dinainte de ora 18.30, cu scopul de a
anun]a implicarea sa `n evenimente, [i telefoanele date mai
t`rziu, prin care s-a cerut interven]ia militar\. Acestea din urm\
sunt plasate ca timp `n 23 decembrie, pentru c\ au fost legate de
informa]iile furnizate de diferi]i martori oculari despre impli-
carea lui Ion Iliescu `n acel demers. Marian Mierl\, membru al
grupului „Mansarda“, a dezv\luit recent c\ primele demersuri
pentru chemarea trupelor sovietice i-au apar]inut lui Silviu
Brucan, din cl\direa Televiziunii, `nc\ din noaptea de 22 spre 23
decembrie 1989: „~n TVR, dintre persoanele importante a r\mas
doar Silviu Brucan. Toat\ noaptea el a `ncercat s\ sune la Mos-
cova oameni din anturajul lui Gorbaciov. A avut dou\ convorbiri
`n limba rus\, pe care eu nu o cunosc. Dup\ cea de-a doua, a

venit foarte dezam\git, `nso]it de un fost director adjunct al TVR
de pe vremea lui Everac. Ne-a zis: «Nu vor veni! Tovar\[ii sovi-
etici nu vor s\ trimit\ oameni, doar logistic\»“460.
A fost vehiculat\ mult timp ideea c\ fenomenul diversionist-te-
rorist a avut drept scop crearea st\rii de spirit (terorii securiste) pen-
tru a putea permite invazia sovietic\ [i pentru eliminarea fizic\ a lui
Nicolae Ceau[escu. Din perspectiva datelor cunoscute p`n\ acum ele
sunt mai degrab\ ini]iative ale lui Silviu Brucan. ~n al doilea r`nd,
trebuie adus\ `n calcul [i impresia liderilor CFSN – Iliescu, Voican
Voiculescu, Sergiu Nicolaescu, Roman – c\ la sediul CC s-a format
un nucleu politico-militar alternativ, o grupare rival\ constituit\ din
Verde], Dumitru Mazilu, generalul Gu[\ [i generalul Vlad. S-ar pu-
tea s\ fie motivul principal – dac\ nu cel secundar, dup\ nevoia de
diversiune `n sprijinul imaginii Armatei – pentru care le-au fost t\iate
leg\turile telefonice. ~ntr-o `ntrevedere particular\ din 14 august
2004, Gelu Voican Voiculescu ar\ta c\ [i ideea `ntreruperii leg\-
turilor telefonice i-a apar]inut tot lui Silviu Brucan. De altfel, fo[tii
lideri ai Securit\]ii – care indic\ f\r\ dubii o list\ de agen]i sovietici
av`ndu-l `n frunte pe Silviu Brucan, al\turi de generalii Militaru, Logo-
f\tu, Kostyal, Pancea, Vasile Ionel, Nicolescu, Eftimescu `ns\ nici-
odat\, cu excep]ia lui Brucan [i a lui Militaru, nu au produs vreo
prob\, nu au evocat vreun detaliu semnificativ al activit\]ii de tr\dare –
sunt `nclina]i s\ dea `ntregului eveniment un aspect organizat. Iat\ de
ce aglomerarea acuzelor pentru toate faptele suspecte, reprobabile
sau chiar tr\d\toare pe numele celor doi agen]i dovedi]i ai sovieti-
cilor dore[te s\ induc\ preexisten]a unui plan, a unui plan bine
g`ndit, complicat [i subtil, care ar fi cuprins toate mi[c\rile dubioase
pe care le-au f\cut cei doi `n complicitate cu ceilal]i. La o privire
rece, distan]at\ de evenimente [i de patimile lor, este extrem de greu,
dac\ nu chiar total imposibil [i inutil, s\-i acuzi pe Gelu Voican
Voiculescu sau pe Petre Roman de premeditare, `n coniven]\ cu sovi-
eticii. F\r\ a intra `n detalii acum, este totu[i de semnalat c\ am`ndoi,
460 Jurnalul Na]ional, Nr. 3352/22 mai 2004, p. 7.

prim-ministru [i viceprim-ministru, au luat ni[te m\suri total opuse

intereselor sovietice `n România atunci c`nd au `nceput s\ conduc\
guvernul. Am`ndoi au pl\tit `ntr-un fel pentru asta. Generalul St\n-
culescu, autorul unor manevre inteligente [i totodat\ periculoase
`nainte [i dup\ lovitura militar\ dat\ `n sediul CC, s-a orientat mai de-
grab\ spre Occident, spre Marea Britanie [i Statele Unite. Ceilal]i,
mai m\run]i, trebuie, obligatoriu, s\ acopere partea de oportunism a
momentului. Altfel nu se poate, altfel nu este române[te. Prin urmare,
este mai prudent a crede c\ Uniunea Sovietic\ a c\utat permanent [i
prin mai multe metode, escaladate, `ndep\rtarea lui Ceau[escu [i de-
clan[area proceselor de transformare politico-economic\ a României
dup\ model gorbaciovist, dar serviciile sale secrete nu au putut
prevedea haosul declan[at de revolta popular\ [i, mai ales, dispari]ia
partidului comunist `n c`teva minute. Nu credem c\ sovieticii au fost
aten]iona]i de faptul c\ Armata – pe care contau cel mai mult – va
executa ordinele de represiune ale lui Ceau[escu, c\ se va expune at`t
de grav la Bucure[ti [i apoi va avea nevoie de manevre complicate
pentru a reveni `n centrul Puterii. Factorul uman, impulsul personal
nu este nici ast\zi luat `n calcul. Or, `n astfel de momente [i ac]iunea
unui singur om poate schimba cursul evenimentelor. Sergiu Nico-
laescu a f\cut c`teva astfel de mut\ri care au modificat tendin]e,
situa]ii: `l salveaz\ pe Ion Iliescu `n balconul CC-ului, ì sperie pe
membrii CFSN c\ este minat\ cl\direa [i ì evacueaz\ `ntr-o alt\
loca]ie, unde se vor lua deciziile cele mai importante; generalul St\n-
culescu hot\r\[te din proprie ini]iativ\ cui s\-i predea puterea,
declan[eaz\ `mpreun\ cu viceamiralul {tefan Dinu mecanismul de
salvare a imaginii Armatei, dar [i salvarea lui personal\; Silviu
Brucan cere t\ierea leg\turilor telefonice ale Securit\]ii, conduce
diversiunea prin Televiziune `mpotriva Securit\]ii, cere imperios exe-
cutarea lui Ceau[escu, ob]ine prin [antaj arestarea generalului Iulian
Vlad etc. Credem c\ toate aceste ac]iuni au avut, pe fond, un suport
strict personal. Nu `nt`mpl\tor, aversiunea tuturor acestor oameni
se unea `ntr-un punct – Securitatea. To]i avuseser\ probleme grele
cu ea – Ion Iliescu era cunoscut ca leg\tur\ a unor agen]i sovietici
(Militaru, Ioni]\, Radu Nicolae) [i urm\rit pentru miza pe care o
puneau sovieticii pe el; Silviu Brucan era un vechi agent sovietic

care apucase s\ `n]eleag\ de la fa]a locului ce este America, dar
care convenea cu [eful unui stat str\in (M.S. Gorbaciov) r\sturna-
rea [efului statului s\u; Nicolae Militaru era dovedit, inclusiv prin
autodenun] (Dosarul „Corbii“), ca agent sovietic, situa]ie pe care a
ad`ncit-o prin `ncerc\rile repetate de a contacta reziden]ele sovie-
tice din România (la Bucure[ti [i Constan]a); generalul Victor A.
St\nculescu fusese `n trecut informator al Securit\]ii, apoi, odat\ cu
ascensiunea `n ierarhia militar\, a sim]it-o `n permanen]\ `n umbra sa
[i i-a depistat unele din contactele dubioase, pe linie de spionaj, pe
care le avea [i `n Est, [i `n Vest, iar `n 1989 fusese avertizat oficial
asupra leg\turilor sale externe; Gelu Voican Voiculescu fusese
anchetat de Securitate [i condamnat pentru o infrac]iune de drept
comun ridicol\, f\c`nd [i pu[c\rie. Trebuie precizat, totu[i, c\ Gelu
Voican Voiculescu, a[a cum a m\rturisit istoricului Marian Oprea la
postul de televiziune DDTV, trecea frecvent [i fraudulos grani]a `n
Ungaria [i Iugoslavia `nainte de revolu]ie! El este asimilat grupului
din jurul lui Aurel Drago[ Munteanu, aflat `n leg\tura unor agen]i
Mosad461. Singurul care nu avea dosar deschis la Securitate era Petre
Roman, dar Petre Roman era puternic influen]at de soarta tat\lui s\u
`n care Securitatea jucase un anume rol. Par a fi suficiente motive
personale pentru ca oamenii ace[tia s\ cread\ c\ Securitatea a
declan[at o ac]iune pentru a-i `ndep\rta de la Puterea pe care pu-
seser\ m`na cu ajutorul Armatei. Dar aveau [i destul\ minte s\ `n]e-
leag\ c\ nu puteau supravie]ui la Putere cu Securitatea na]ionalist\
r\mas\ intact\ `n coasta lor, mai ales dup\ ce a fost clar c\ `n spatele
grupului este URSS. Cu Armata `n derut\ [i ac]ion`nd total, dar total
neprofesionist, cu un ministru al Ap\r\rii interesat de soarta sa, `n
primul r`nd, [i cu fenomenul diversionist-terorist sc\pat de sub con-
trol, nu g\seau c\ exist\ alt sprijin dec`t din dou\ locuri:
1. Oamenii din strad\, care fie voiau s\ ob]in\ ceva, fie credeau
cu sinceritate c\ ap\r\ revolu]ia, fie sim]eau impulsul de neoprit de
461 Este motivul real pentru care, dup\ revolu]ie, Gelu Voican a fost atacat vehe-
ment în publica]iile na]ionaliste ca evreu, agent Mosad, autor al asasin\rii lui
Nicolae Ceau[escu printr-un act ritual etc.
a se da `n acel montagnes-russes care pornise la vale odat\ cu eva-

cuarea lui Ceau[escu din cl\direa CC, pe care ei o considerau „fuga
lui Ceau[escu“;
2. Aliatul sovietic, Marea Putere tutelar\.
Trebuie `ns\ spus, cu toat\ claritatea, c\ orice chemare sau

aprobare de chemare a unor trupe str\ine `n ]ar\ a fost [i a
r\mas `n Istoria României un act de tr\dare na]ional\, repugnat
de popor pentru totdeauna [i stigmatizat de cultura român\ cu
un semn care nu se [terge niciodat\.
Nu avem prea multe m\rturii directe, de la martori oculari, despre

cererea de interven]ie sovietic\, pentru c\ au fost pu]ini martori [i
pentru c\, gestul f\c`ndu-se `n sediul MApN, militarii care au v\zut
[i auzit `[i ]in gura. Generalul Gu[\ a hot\r`t `ns\ s\ lase aceast\
m\rturie dincolo de morm`nt:
„General {tefan Gu[\: Eu r\m`n cu imaginea asta a domnului

general Militaru, nu [tiu ce v`rst\ are acum (1992), dar at`t de bine
`mi amintesc: s-a a[ezat l`ng\ biroul ministrului, `ntr-un fotoliu, a pus
m`na pe telefonul alb sau ro[u, nu mai ]in minte exact...
Pavel Coru]: Asta este foarte important.
General {tefan Gu[\: ... [i a cerut: «Maskva».
Pavel Coru]: Adic\ cum a spus?
General {tefan Gu[\: A cerut leg\tura cu Moscova.
Pavel Coru]: Da.
Generalul {tefan Gu[\: Exact nu [tiu ce-a cerut, nu mai re]in
exact...
Pavel Coru]: Deci a zis: «Alo, Maskva».
General {tefan Gu[\: ... dar n-am s\ uit, domnule general Mili-
taru, niciodat\ accentul cu semnul moale, «al...» [i «ia bil», nu «b`l»
cum zic ei, «generalul Militaru...» [i nu [tiu ce. Am disp\rut imediat
din birou, `n orice caz, a fost un moment pentru mine...
Pavel Coru]: {ocant.
General {tefan Gu[\: ... un pumn, da; c`nd am auzit c\ vorbe[te

`n limba rus\...
Pavel Coru]: {i c\ primul lucru pe care l-a f\cut, a luat leg\tura
cu Moscova.
General {tefan Gu[\: ... zic: «Domnule, dracu’ m-a luat, aces-
ta acum...»; mi-am dat seama c\ ceea ce se spunea despre el... de
fapt, a fost momentul c`nd mie mi s-a confirmat, dac\ vrei – pentru
c\ p`n\ atunci auzisem doar pove[ti cu ce-a f\cut, ce n-a f\cut –, dar
acum mi s-au confirmat zvonurile despre generalul Militaru, \la a
fost momentul.
Pavel Coru]: C`nd a luat leg\tura cu Moscova [i le-a adus
aminte cine a fost?
General {tefan Gu[\: C\ a fost nu [tiu ce, nu [tiu ce, c\ «Eu am
fost comandantul Armatei...»
Pavel Coru]: Deci `n momentul c`nd el a `nceput s\ povesteasc\.
General {tefan Gu[\: Deci a f\cut un fel de foarte scurt\, foarte
scurt\...
Pavel Coru]: Biografie. Prin telefon.“462
Dup\ toate probabilit\]ile, scena a avut loc `n diminea]a zilei de

23 decembrie, atunci c`nd generalul Gu[\ a hot\r`t s\ p\r\seasc\ sedi-
ul CC [i s\ se duc\ la MApN. Situa]ia pe care a g\sit-o este cea
descris\ mai sus. Potrivit martorilor oculari din r`ndul militarilor,
colonelul – ulterior generalul – Popa Florentin a fost acela care a
n\v\lit `n biroul lui Gu[\, alert`ndu-l asupra telefoanelor care se
d\deau `n URSS. Ion Iliescu neag\ acest moment. Este `ns\ singurul
care `l neag\, to]i ceilal]i martori confirm`ndu-l. At`t generalul Gu[\ c`t
[i al]i martori precizeaz\ c\ o leg\tur\ cu Moscova pentru a cere trim-
iterea de trupe sovietice a f\cut [i Ion Iliescu. ~n timpul audierii sale la
Comisia senatorial\, generalul Ion Hortopan a afirmat urm\toarele:
„Dl Gabrielescu: (...) Domnule general, chiar ultima `ntrebare:

a]i auzit dvs. o discu]ie relativ la posibilitatea s\ chem\m trupele
sovietice s\ ne ajute `n situa]ia aceea? Dar, pe cinstite s\ ne spune]i.
Dl Hortopan: Da. ~n momentul acela greu, pe 23, s-a f\cut o in-

terven]ie `n URSS. S-a dat un telefon.
Dl Gabrielescu: Cine?
Dl Hortopan: Domnul pre[edinte Iliescu.
Dl Gabrielescu: De unde [ti]i?
Dl Hortopan: Am fost de fa]\.“463
Cu ocazia unei confrunt\ri directe la MApN, `n decembrie 1993,

generalii Gu[\ [i Hortopan s-au l\sat timora]i, afirm`nd c\ nu l-au
v\zut personal pe Ion Iliescu d`nd telefon la Moscova. Este posibil s\
fie adev\rat: nu Ion Iliescu, personal, a sunat atunci la Moscova.
Folosindu-se de amatorismul senatorilor [i jurnali[tilor, Ion Iliescu
poate nega la infinit c\ nu el a chemat trupele sovietice, pentru c\ nu
el a dat telefonul. Nu are nici o importan]\, de vreme ce era pre[edin-
tele CFSN, conduc\torul noii puteri, cum s-a autointitulat, iar tele-
foanele s-au dat `n prezen]a lui [i, mai mult ca sigur, cu acordul lui.
Este o chestiune de responsabilitate. La fel, nici Nicolae Ceau[escu
nu a `mpu[cat cu m`na lui revolu]ionari la Timi[oara sau Bucure[ti.
Fostul [ef al DIA, viceamiralul Dinu, chiar dac\ evit\ [i el s\ nomi-
nalizeze, d\ anumite detalii, care `ns\ nu mai las\ loc de interpretare.
Leg\turile cu sovieticii au fost stabilite „din cabinetul ministrului
Ap\r\rii, `n prezen]a mai multor persoane din organul provizoriu de
conducere, creat cu o zi mai `nainte“464. Prin urmare, teza conform
c\reia liderii CFSN au fost suna]i de sovietici, [i nu invers, este fals\.
{tefan Dinu chiar subliniaz\: „~n primul r`nd, rezult\ limpede c\
ideea consult\rii Statului Major General rus `n problema terori[tilor
era o sugestie colectiv\ a celor care au constituit cu o sear\ `nainte
conducerea provizorie“465. Brucan, Militaru, Iliescu sunt cele trei
persoane care au cerut interven]ia militar\ sovietic\, negociind –
dup\ cum explic\ `n declara]iile lor generalul Gu[\, `n interviul cu
463 Arh. SR, Stenograma nr. 6/18.10.1993, Audierea generalului Ion Hortopan, pp.
77-78.
464 Viceamiralul (r) {tefan Dinu, Transparen]e dintr-o via]\ condamnat\ la discre-
]ie, Bucure[ti, 2005, p. 229.
465 Ibidem.
Pavel Coru], [i generalul Hortopan, `n continuarea audierii sale –

tipul de interven]ie: o brigad\, dou\ brig\zi de trupe speciale, antite-
roriste, dup\ ce ini]ial ceruser\ o intrare cu trupe. S-a comentat la
un moment dat c\ solicitarea de „ajutor“ sovietic s-a limitat la una
sau dou\ forma]iuni de lupt\tori antiterori[ti sovietici, numai c\
declara]iile gr\nicerilor arat\ cu totul altceva: „~n diminea]a de 23
decembrie 1989, c`nd gr\nicerii erau `n curs de aplicare a m\surilor
men]ionate mai sus (punerea `n alarm\ a unit\]ilor, n.a.), cu corec-
turile [i complet\rile aduse `n acea prim\ zi dup\ ie[irea din totali-
tarism, [eful de stat major al Brig\zii de Gr\niceri Ia[i, colonelul
Gheorghe Apostol, a raportat colonelului Petre Geant\ c\ `mputerni-
ci]ii de frontier\ sovietici s-au prezentat `n Punctele de Control
Trecere a Frontierei `nso]i]i de mai mul]i ofi]eri de diferite arme [i au
solicitat s\ li se comunice dac\ România are nevoie de ajutor [i dac\
este afectat\ situa]ia la frontiera comun\466. Gr\nicerii nu au motive
s\ ascund\ sau s\ modifice data la care a avut loc `nt`lnirea de la
frontier\, deoarece toate aceste lucruri se consemneaz\ `n documen-
tele oficale ale unit\]ilor. Prin urmare, este clar c\ cererea de inter-
ven]ie a unor for]e militare sovietice terestre s-a f\cut prima dat\ `n
noaptea de 22 spre 23 decembrie [i a fost vorba, f\r\ `ndoial\, de
trupe terestre, deoarece forma]iunile, subunit\]ile antiteroriste
sovietice intr\ `n ac]iune numai aeropurtat. Pentru asta trebuie s\ li se
deschid\ un aeroport, nu frontiera. Pe la frontiera de stat pot intra
numai trupe terestre, motiv pentru care `mputernici]ii sovietici ai
frontierei lor de Vest, `nso]i]i de ofi]erii comandan]i ai altor arme
(tancuri, artilerie, geniu) – adic\ ai trupelor preg\tite s\ intre, despre
care viceamiralul Dinu afirm\ c\ nu existau –, s-au prezentat pentru
a se informa asupra existen]ei ordinelor de permisiune a p\trunderii.
Comandantul gr\nicerilor l-a c\utat `n sediul CC pe generalul Gu[\
[i nu l-a g\sit (era deja la MApN), apoi s-a informat la MStM, de
unde a primit ordin (indirect, dar tot de la Gu[\) s\ resping\ cererea
sovietic\. „Presat de timp, colonelul Geant\ a redactat [i transmis
la Ia[i urm\torul r\spuns cu trei puncte care a fost dat sovieticilor:
466 General de brigad\ (r) Sever Neagoe, op. cit., pp. 372-373.
«1. România nu a solicitat ajutor militar nici unui stat; 2. Situa]ia

creat\ `n ]ar\ se rezolv\ cu for]ele proprii; 3. Dac\ va fi necesar, vom
solicita ajutor prin organele competente ale României»“467. Militarii
sovietici „surprin[i de r\spuns, au salutat [i, `ntorc`ndu-se st`nga-mpre-
jur, au plecat `n grab\, `ndep\rt`ndu-se de frontier\“. Aceast\ infor-
ma]ie se leag\ de celebra decizie a CFSN de a deschide frontierele
pentru a permite intrarea de ajutoare umanitare. Este interesant c\
acestea a[teptau la frontier\ – de exemplu, coloane franceze [i olan-
deze, la frontiera de Vest a României – `nc\ din ziua de 22 decem-
brie, c`nd Ceau[escu mai era `nc\ `n sediul CC. Este posibil ca
generalul Gu[\ s\ fi avut anumite informa]ii `nc\ de timpuriu, `nc\ de
la Timi[oara, pentru c\ el vine la [edin]a crucial\ din 22 decembrie,
ora 16.00, la MApN [i cere expres `nchiderea frontierelor [i trecerea
gr\nicerilor `napoi la Armat\. {tia povestea cu ajutoarele umanitare,
sub acoperirea c\rora puteau intra `n ]ar\ [i „musafiri nepofti]i“.
Sergiu Nicolaescu mi-a declarat c\ a fost unul dintre aceia care au
sunat `n numele Frontului [i au cerut deschiderea frontierelor.
Petre Roman explic\ contextul psihologic al deciziei de chemare
a sovieticilor, dar pozi]ia lui trebuie `n]eleas\ prin prisma participan-
tului care nu cuno[tea tot:
„Petre Roman: Au fost multe complicit\]i. Erau (terori[tii, n.a.)

poate un corp ata[at numai lui Ceau[escu, nu erau practic din
Securitate. Poate c\ au fost organiza]i de Andru]a Ceau[escu. N-am
dec`t supozi]ii. Pozi]iile lor de tragere erau bine g`ndite din timp... la
CC se tr\gea de vizavi, de la Palat, la Televiziune, din casele din fa]\,
la MApN, din blocurile din fa]\. Ne-au spus ulterior cei de la Armat\
c\ sunt de la Securitate.
AMS: Cine de la Armat\?
PR: Militaru.
AMS: Pr\p\d!
467 Ibidem, p. 373.
PR: Asta este, ce puteam face atunci? {i Brucan insista c\ sunt de

la Securitate. Noi presupuneam c\ sunt de la Securitate, c\ sunt acele
grupuri f\cute de Ceau[escu. To]i dictatorii aveau astfel de g\rzi.
AMS: E posibil s\ existe a[a ceva [i generalul Vlad s\ nu [tie?
PR: ~l `ntrebam pe generalul Vlad: «Cine trage, domnule gene-
ral?», [i el `mi r\spundea: «Nu [tiu s\ v\ spun». ~n momentele acelea
to]i spuneau: «S\ vin\ sovieticii, s\ vin\ oricine». Tat\l meu `mi spu-
sese: «Nu avem ce a[tepta de la Moscova, noi trebuie s\ ne `ndrep-
t\m c\tre Vest...» Dar mul]i spuneau..., uita]i-v\ [i `n cartea mea cu
Ple[u ce spune Ple[u acolo..., «s\ vin\ oricine, numai s\ sc\p\m de
Ceau[escu.»“468
~n fa]a acestei situa]ii, generalul {tefan Gu[\ hot\r\[te s\ res-

ping\ demersul liderilor CFSN [i ia ini]iativa de a-[i suna omologul
sovietic pentru a opri interven]ia: „Mi s-a sugerat de c\tre domnul
Iliescu, domnul Militaru, domnul Voican [i cei care mai erau:
«Domnule, ce facem? Nu vezi c\ e pr\p\d, moare lumea, e omor, e
scandal. V\ propunem s\ cerem ajutor, s\ chem\m o brigad\, un
batalion. C`t are o brigad\? C`t are un batalion?». Probabil c\ este
momentul `n care pe undeva se poate spune c\ am intrat `n panic\.
Nu voiam s\ transform România `n al doilea Liban. {i am spus-o
foarte clar [i foarte ferm [i mai exist\ [i azi martori, dac\ n-or fi
m\slui]i [i \[tia, dar nu cred pentru c\ exist\ un Dumnezeu [i o drep-
tate. «Domnule, zic, face]i o mare gre[eal\, o mare eroare, iar eu, c`t
voi fi [eful Marelui Stat Major al Armatei române, nu voi admite
aceast\ treab\.» Probabil c\ am b\tut [i cu pumnul `n mas\. A[a este.
Am fost nervos. Am fost nervos cu domnii care sunt acum `n con-
ducere c`nd le-am spus: «Domnilor, ave]i o mare r\spundere, v-a]i
creat ad-hoc un guvern sau ce e. Face]i ceva, da]i comunicate,
spune]i ceva românilor, poporului, pentru c\ e haos. A]i zis c\ e vid.
E vid, dar c`t l\s\m vidul?». Poate a deranjat aceast\ treab\. De ce
spun poate? Pentru c\ mi-am dat seama ce se `nt`mpla cu mine `n
viitor, `n urm\toarele zile. {i atunci i-am chemat la mine pe colonelul

Mircea [i cred c\ [i pe locotenent-colonelul Lungu. Nu! Am fost

sunat de ata[atul militar sovietic Mihailov: «Tovar\[i, felicit\ri. E ne-
voie de ajutor?» «Nici un fel de ajutor, domnule! Nu avem nevoie de
nici un fel de ajutor». C`nd ei au sugerat s\ le cerem ajutor, am intrat
`n panic\. {i atunci i-am chemat pe cei doi [i am spus: «Sun\ la
Moscova. Cheam\-l pe Moiseev, [eful Marelui Stat Major sovietic,
omologul meu». A r\spuns Denisov, mi se pare, poate gre[esc, sunt
at`tea care s-au petrecut, [i am spus: «Domnule, noi nu avem nevoie
de nici un fel de ajutor de la voi, re]ine]i, de nici un fel de ajutor». S-a
`ncercat, a doua oar\, c`nd eram `n birou la mine, la Marele Stat Ma-
jor: «Domnule, ce facem domnule, nu se termin\! Moare lumea,
panic\, s\ chem\m...» Le-am spus: «Domnilor, eu v-am spus p\rerea
mea. Nu accept, c`t sunt eu [eful Marelui Stat Major, nici un fel de
ajutor de la nimeni. Armata român\ [i noi ne vom rezolva singuri
treburile»“469. Scena convorbirii telefonice purtate de generalul
{tefan Gu[\ cu sovieticii este confirmat\ [i de alt martor ocular:
„AMS: A]i asistat la chemarea trupelor sovietice?

Romeo C`mpeanu: S-a dat telefon [i la Ambasada URSS, [i la
Moscova. Eu am fost prezent c`nd au r\spuns de la Moscova, c`nd au
dat ei telefon cu r\spunsul la chemare. L-au chemat pe Gu[\. Au dis-
cutat, mai pe române[te, mai pe ruse[te. Doreau s\ cear\ l\muriri
dac\ Marele Stat Major este de acord s\ participe [i ei cu unit\]i de
reprimare a terori[tilor. Gu[\ striga `n telefon: «St\p`nim situa]ia... ~n
nici un caz... St\p`nim situa]ia!». |ia insistau, [i Gu[\ striga la ei c\
nu este cazul. Atunci i-au spus lui Gu[\: «Uita]i ce facem – Iliescu
era l`ng\ Gu[\ [i i se traducea, i se relata ce spun \ia –, noi avem
ni[te unit\]i specializate `n antiterorism, v\ trimitem numai unit\]ile
astea». Militaru, de al\turi, a s\rit: «Ei, din astea s\ ne aduc\, c\ sunt
bune». Gu[\ a strigat atunci: «Nimic, nici discu]ie, tovar\[i. St\p`-
nim situa]ia. Dac\ apar probleme deosebite, v\ apel\m noi». Gu[\
urla c`t `l ]inea gura. Foarte ferm.
AMS: Cine mai era de fa]\?
469 Veronica Daniela Gu[\ de Dr\gan, op. cit., pp. 62-63.

RC: Roman, Militaru, Brucan, Iliescu.

AMS: Ce reac]ie au avut?
RC: Nici una. Apoi au trecut `ntr-un birou al\turat.“470
Generalul Gu[\ va fi sunat [i de ata[atul militar maghiar {andor

Arady, leg\tura generalului St\nculescu, oferind ajutor [i totodat\
citindu-i prin telefon lista precis\, exact\ a sta]iilor de transmisie ale
Securit\]ii, pe care le ob]inuse prin activitatea sa de spionaj, cu spri-
jinul evident al unui tr\d\tor român. Aceast\ informa]ie, pe care
Gu[\ o confirm\ `n mai multe r`nduri, constituie o posibil\ leg\tur\
logic\ cu planificarea anterioar\ a distrugerii Securit\]ii [i a diversiu-
nii teroriste. Gu[\ a fost apoi apelat [i de ata[atul militar cehoslovac,
Vatzic, care oferea muni]ie. ~n casetele filmate la fostul sediu al CC
[i pe care le-a v\zut mult\ lume, generalul Gu[\ are dou\ interven]ii
telefonice, legate de subiectul pe care `l trat\m. Prima: c`nd a auzit `n
receptor vorbindu-se `n ruse[te, a tr`ntit telefonul [i a strigat: „Ce vor
\[tia? Nu `n]eleg“; o revolu]ionar\ a asigurat apoi traducerea. A doua:
tot prin telefon spunea cuiva, s-a `n]eles c\ de la Marin\: „Rade tot!
Auzi, rade tot!“, ceea ce era un ordin de deschidere a focului asupra
elicopterelor anun]ate c\ ar veni dinspre mare. Tentativa sovieticilor
de a-l contacta `n cl\direa CC dovede[te dou\ lucruri: 1. C\ soli-
citarea de interven]ie sovietic\ s-a f\cut de la MApN devreme,
`nainte ca Gu[\ s\ ajung\ la minister [i 2. C\ urmare a acestui prim
contact al sovieticilor cu el, Gu[\ a hot\r`t s\ plece la MApN pentru
a prelua comanda.
Scena de revolt\ a generalului Gu[\ ar trebui completat\ cu
am\nuntele aduse la lumin\ de Sergiu Nicolaescu, Petre Roman,
Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu, to]i martori oculari, care
arat\ c\ [eful Marelui Stat Major a scos atunci carnetul de partid [i a
strigat c\ r\m`ne fidel partidului care l-a format471. Gelu Voican
Voiculescu a v\zut scena astfel: „Gu[\ a scos carnetul de partid [i a
urlat la noi: «|sta e via]a mea, `n \sta cred [i n-am s\-l tr\dez!»“.
470 Interviu din 4 februarie 2005, în arhiva autorului.
471 Sergiu Nicolaescu, Sergiu Nicolaescu acuz\!, Ed. PRO, Bucure[ti, 1998, p. 23.
Avem tot temeiul s\ credem c\ scena este autentic\, `ns\ ideea c\

loialitatea generalului Gu[\ fa]\ de partidul comunist ar fi fost mo-
tivul real al `ndep\rt\rii sale din func]ie [i al `nlocuirii lui cu agentul
sovietic Militaru este o specula]ie postrevolu]ionar\. Vezi-Doamne,
el era comunist, iar ei erau democra]i! Nu rezist\. Oprirea inter-
ven]iei militare sovietice a fost cauza real\ a `ndep\rt\rii lui Gu[\.
Nici Ion Iliescu nu l-a vrut, aparent dintr-un alt motiv: „Mai este
chestiunea asta cu numirea lui Militaru. Cu Gu[\ nu se putea discuta.
Era surescitat, nervos. A venit la mine pe 24 decembrie [i mi-a pro-
pus s\ m\ adresez popula]iei la TV, ca s\ se retrag\ acas\, s\ nu mai
stea pe str\zi. Cum s\ fac a[a ceva, cum s\ propun popula]iei
revoltate s\ se retrag\? {i i-am spus: «Eu circul, ies, dau de baraje de
oameni, m\ opresc tinerii, revolu]ionari cu banderole, ne legitimeaz\
[i ne dau drumul. Dumneata nu ie[i, nu cuno[ti starea de spirit. Cum
s\-i trimit acas\, c`nd e revolu]ia lor [i asta este singura noastr\
for]\?» {i atunci ne-am dat seama c\ Gu[\ este instabil [i periculos.
Pe St\nculescu am ezitat s\-l numim. El nu lucrase `n domeniul
operativ, `n armat\. {i nu cuno[team detalii privind prezen]a sa la
Timi[oara. Militaru fusese [ef al Marelui Stat Major, `nainte de a fi
`nl\turat de Ceau[escu. Aceasta ì d\dea un atu `n plus. De aceea
ne-am orientat spre el“472. Problema este c\ Ion Iliescu circula [i nu
tr\gea nimeni `n el. ~n timpul canonadei de la Televiziune, c`nd tero-
ri[tii tr\geau `n tot ce mi[c\, Marian Mierl\ a fost martorul urm\-
toarei scene: „Am mers cu to]ii `n vitez\ spre Studioul 4, s\ citim
proclama]ia. Mie mi-a fost foarte fric\ c\ ne vor `mpu[ca prin pasa-
rela perfect luminat\ [i foarte expus\ care f\cea leg\tura cu Studioul
4. Singurul care p\rea calm [i deta[at era Iliescu“473. Petre Roman
descrie [i el scena de atac terorist pe timp de zi de la MApN:
„Petre Roman: (...) Din 23 diminea]a, pe la ora 06.00, am fugit

`mpreun\ cu Iliescu la MApN cu un TAB.
AMS: Pe cine a]i g\sit acolo?
472 ~ntrevedere din 2 decembrie 2004, Cotroceni.

473 Jurnalul Na]ional, Nr. 3352/22 mai 2004, p. 7.
PR: Era acolo toat\ lumea bun\... Militaru, Gu[\, Vlad, Efti-
mescu... Am ajuns pe la 06.30 – 07.00. Nu a fost propriu-zis o [e-
din]\, ci o discu]ie, o analiz\ asupra situa]iei. ~ns\, atunci c`nd am
ajuns acolo, a `nceput s\ se trag\ `n noi, asupra cabinetului ministru-
lui. Era clar c\ erau luneti[ti profesioni[ti, ac]ionau obiectiv-]int\.
AMS: Tr\geau diminea]a, pe lumin\?!
PR: Da, tr\geau diminea]a, pe lumin\. {i la Televiziune s-a tras
pe lumin\. La MApN ne ]ineau sub foc, execut`nd foc periodic,
intermitent.“474
Nu exist\ a[a ceva – atac terorist, care s\ se desf\[oare ziua, f\r\

s\ fie ]inti]i [i lovi]i comandan]ii, liderii noii Puteri. Aceste situa]ii
`nt\resc imaginea de diversiune f\cut\ `n favoarea grupului instalat la
Putere de Armat\. ~ns\ putem lua `n calcul lipsa de experien]\ a lui
Petre Roman [i convingerea sa c\ asist\ la un atac al fidelilor lui
Ceau[escu. Exist\ informa]ii din interiorul MStM c\ generalul Gu[\
a `ncercat s\ convoace conducerea acestui organism pentru a trece la
arestarea liderilor CFSN, ca autori ai chem\rii trupelor str\ine `n ]ar\
[i, sigur, ca tr\d\tori, `ns\ f\r\ succes. {i aceast\ posibil\ mi[care a
generalului Gu[\ – perfect plauzibil\ – a fost interpretat\ dup\ revo-
lu]ie de unii dintre liderii CFSN ca fiind o `ncercare a lui de a da o
contralovitur\ de stat, adic\ o contrarevolu]ie, ei f\c`nd revolu]ia.
Este o alt\ specula]ie. Dac\ generalul Gu[\ d\dea lovitura asta, o f\-
cea pentru c\, `n concep]ia lui, `n acel moment avea de a face cu un
grup de tr\d\tori de ]ar\. Nu o f\cea pentru reabilitarea partidului
comunist sau pentru readucerea lui Ceau[escu la Putere. Iar cuv`ntul
lui Gu[\, oric`t ar p\rea de paradoxal, conta atunci, `n primul r`nd
pentru sovietici. Am v\zut cum `l `ntrebau insistent pe viceamiralul
Dinu unde este generalul Gu[\. Era o `ntrebare legitim\, deoarece `n
cadrul Tratatului de la Var[ovia, care avea o reprezentan]\ a Marelui
Stat Major Aliat la Bucure[ti, sovieticii cu generalul Gu[\ discutau.
Generalul Gu[\, `n calitate de [ef al Marelui Stat Major al Armatei
române, era ofi]erul cu func]ia echivalent\, corespondent\ func]iilor

de cooperare din cadrul Tratatului. ~n sistemul lag\rului comunist,

mini[trii Ap\r\rii erau privi]i ca func]ii politice. Armata, ca for]\ mi-
litar\, era reprezentat\ de Marele Stat Major.
Personalitatea generalului {tefan Gu[\ nu trebuie supralicitat\.
Fiu de ]\rani s\raci din satul Sp\taru, comuna Coste[ti, jude]ul Bu-
z\u, a fost unul din milioanele de români simpli [i f\r\ orizont cres-
cu]i de partidul comunist. Pentru mul]i copii de ]\rani s\raci,
milit\ria, mai ales calitatea de ofi]er, era un ideal, reprezenta un uria[
salt social. N\scut cu doar patru ani `nainte de c\derea României sub
ocupa]ie sovietic\, nici fiul Mariei [i al lui Gheorghe Gu[\ nu a avut
de ales regimul politic. La v`rsta de 17 ani, c`nd `ncepe via]a b\rba-
tului, {tefan Gu[\ intr\ la {coala Militar\ de Ofi]eri Activi de
Tancuri [i Auto de la Pite[ti. Accesul `n aceast\ celebr\ [coal\ [i `n
garnizoana care fuseser\ m`ndria mare[alului Ion Antonescu i-a per-
mis s\-[i urmeze liniar [i complet preg\tirea [colar\, al\turi de cea
profesional\. Educa]ia lui a fost `ns\ integral comunist\. A pornit de
la Caietele de studiu individual editate de Sec]ia de Educa]ie Politic\
a CC al PCR, `n care tinerii cade]i erau soma]i: „G`nde[te-te la con-
duc\torii Partidului nostru; `n condi]iile mult mai grele pe care le
crea activitatea ilegal\, c`nd `ns\[i de]inerea unei singure bro[uri pu-
teau s-o pl\teasc\ cu via]a, nu `ncetau nici un moment s\ studieze
[tiin]a marxist\-leninist\, s\ ad`nceasc\ studiul legilor de dezvoltare
ale societ\]ii“. ~mp\nat\ cu citate din Marx [i Lenin, structurat\ dup\
articolele din Sc`nteia [i publica]iile de propagand\ proprii ale Ar-
matei, educa]ia militarilor români nu le putea deschide o alt\ cale.
Din 16 mai 1945 fusese `nfiin]at\ Direc]ia Superioar\ a Culturii,
Educa]iei [i Propagandei de pe l`ng\ Ministerul de R\zboi. ~n
Instruc]iunile referitoare la drepturile [i obliga]iile DSCEP se ar\ta
c\ una dintre misiunile sale este „dezvoltarea [i `nt\rirea sim]ului
de prietenie pentru Armata ro[ie [i Uniunea Sovietic\“ sau „su-
pravegheaz\ `n modul cel mai strict purtarea moral\ a ofi]erilor [i
trupei, lu`nd m\suri pentru a `nt\ri disciplina militar\ [i autoritatea
comandantului“475. Cu astfel de baz\ educa]ional\, la 22 august
475 Arhiva MApN, fond Ministerul de R\zboi, Cabinetul Ministrului, Nr. 20240/
16 mai 1945, p. 2.
1960 i se acord\ gradul de ofi]er, locotenent `n cadrul For]elor Ar-

mate ale RPR. ~ntre anii 1961 [i 1966, {tefan Gu[\ a fost comandant
de pluton [i de companie de tancuri la {coala Militar\ Superioar\ de
Ofi]eri de Tancuri [i Auto din Pite[ti, av`ndu-l ca [ef al [colii pe
Vasile Milea. Acesta a fost, din acel moment, conduc\torul s\u de
carier\. Potrivit unei versiuni, Gu[\ s-a aflat, din ordin, printre co-
mandan]ii de plutoane de tancuri chema]i de Nicolae Ceau[escu `n
anul 1962 pentru `n\bu[irea r\scoalelor ]\r\ne[ti din Arge[, coman-
dant al coloanei de tancuri [i autotunuri deplasat la chemarea secre-
tarului CC fiind colonelul Vasile Milea. Generalul Spiroiu, martor al
evenimentului din 1962, afirm\ c\ la acea dat\ Gu[\ era deta[at la
Craiova. S\ fim bine `n]ele[i: {tefan Gu[\ a fost un ofi]er de excep]ie
din punct de vedere profesional, un tanchist de elit\ [i un comandant
militar cu calit\]i incontestabile. Dup\ ajungerea lui Nicolae Ceau-
[escu la conducerea ]\rii [i declan[area propagandei comunist-na-
]ionaliste, nimic, nici un semn de `ndoial\ nu a `mpiedicat formarea
sa ca na]ionalist matur. Numirea sa `n func]ia de prim-adjunct al mi-
nistrului Ap\r\rii Na]ionale [i [ef al Marelui Stat Major (25 septem-
brie 1986) a avut loc `n condi]ii speciale, fiind ales de generalul
Milea pentru aceast\ func]ie, odat\ cu alegerea aceluia drept succesor
al generalului Olteanu. Puternic marcat de moartea generalului
Milea, pe care o considera [i el, ca [i mul]i al]i generali ai Armatei
României, ca fiind ordonat\ de Ceau[escu, {tefan Gu[\ ni se pre-
zint\ ast\zi, dup\ mai bine de un deceniu, profund derutat de ceea ce
se `nt`mpla. S-a dus la Televiziune, `n loc s\ vin\ direct la conducerea
Armatei, la sediul MApN, a acceptat preluarea puterii de c\tre Ion
Iliescu, a ascultat ordinul acestuia de a se instala `n cl\direa CC-ului,
`n loc, din nou, s\ r\m`n\ la locul lui de comand\, s-a `ntors [i a
descoperit c\ noua putere cheam\ trupele sovietice `n ]ar\. De abia
atunci a reac]ionat, strig`ndu-[i, la fel de nepotrivit, dar sincer, loiali-
tatea sa fa]\ de comunism, mai bine zis fa]\ de comunismul pseu-
dona]ionalist, care `l adusese la gradul de general [i la func]ia de [ef
al MStM, `nc\ de foarte t`n\r.
Motivele pentru care sovieticii nu au dat curs cererilor repetate
ale echipei Brucan-Militaru-Iliescu au fost dou\:
1. Pericolul ca, f\r\ acordul de p\trundere al [efului Marelui Stat

Major român, trupele sovietice s\ fie `nt`mpinate cu foc, [i `n România
s\ se declan[eze un conflict militar deschis, care nu mai putea fi tratat
drept o lupt\ a fidelilor lui Ceau[escu `mpotriva revolu]iei, ci ca o lupt\
de ap\rare a Armatei `mpotriva unei invazii str\ine.
2. Sovieticii nu aveau nevoie de o interven]ie cu trupe, deoarece
aveau suficiente for]e infiltrate deja `n ]ar\, for]e speciale de interven]ie
disimulate `n coloane de turi[ti `n tranzit [i care a[teptau un semnal.
Contactat de la frontiera de Est, generalul Gu[\ va suna la Ia[i, la

comandamentul diviziei mecanizate, `nt\re[te ordinul de trecere la
ap\rare pe Prut. Acela[i lucru se petrecea [i la frontiera de Vest.
Concentra]i asupra for]elor auxiliare p\strate de Milea `n ora[ele
zonei de Vest – Oradea, Timi[oara, Arad –, nu trebuie s\ uit\m c\
for]ele combatante, marile unit\]i, erau `n stare de alarm\ pentru tre-
cerea la acoperirea frontierelor `nc\ din 17 decembrie seara. Nu
putem confunda unit\]ile auxiliare folosite `n ora[e la represiune sau
pentru men]inerea ordinii cu grosul trupelor Armatei române care se
afla `n dispozitivele de ap\rare din apropierea frontierelor, `n afara
ora[elor. ~ntr-o convorbire cu generalul Cioar\, avut\ la Cluj `n 1997,
acesta mi-a relatat c\ el este acel ofi]er contactat de sovietici prin
intermediul gr\nicerilor [i c\ generalul Gu[\ i-a strigat `n telefon:
„Treci `n pozi]ie de lupt\ [i nu la[i nici un picior de rus `n ]ar\! Mori
acolo, pe brazd\!“ Este posibil ca generalul Cioar\ s\ mai exagereze,
dar este deasupra oric\rui dubiu – inclusiv din constat\ri personale –
c\, sub conducerea lui Gu[\, Armata ar fi ripostat la orice intrare de
trupe sovietice `n ]ar\. Gu[\ era con[tient de riscul enorm pe care [i-l
asuma, motiv pentru care a f\cut toate acele demersuri de a bloca tele-
fonic cererea de „ajutor“ trimis\ de liderii CFSN sovieticilor. Fermi-
tatea lui trebuie `ns\ nuan]at\, el `nsu[i fiind derutat [i panicat – cum
singur recunoa[te – la ideea c\ un soldat sovietic omor`t `nseamn\
r\zboi cu URSS, motiv pentru care a dat [i ordine contradictorii. De
exemplu, mai `ntì a cerut artileriei antiaeriene s\ nu doboare elicop-
terele sovietice anun]ate c\ p\trund `n spa]iul nostru aerian, pentru ca
apoi, c`nd a `nceput s\ `n]eleag\ un anumit joc, s\ ordone dobor`rea

lor f\r\ nici o ezitare.
Interesant este c\ [i francezii, [i americanii au oferit atunci ajutor.
Sergiu Nicolaescu a afirmat c\ el a vorbit la telefon cu Ambasada
Fran]ei, de unde i s-a comunicat c\ pe teritoriul Ungariei, `n fa]a
Oradei, se afl\ o unitate special\ de interven]ie a for]elor antiteroriste
franceze, compus\ din 90 de lupt\tori. Doina Cornea a confirmat c\,
`ntr-un dialog cu ambasadorul Fran]ei `n România, acesta oferise aju-
torul militar evocat de Sergiu Nicolaescu. Este evident c\ militarii
francezi nu ap\ruser\ acolo peste noapte, ci f\ceau parte din planul
interven]iei complexe din România, aprobat la Kiev `ntre Gorbaciov
[i Mitterrand. De altfel, `n volumul s\u de analize asupra pr\bu[irii
Cortinei de fier, André Fontaine arat\ c\ `n decembrie 1989 a existat
un dialog telefonic `ntre secretarul de stat american James Baker [i
colegul s\u francez, Roland Dumas, `n care demnitarul francez l-a
informat c\ a pus la dispozi]ia noii puteri de la Bucure[ti „o brigad\
de voluntari“476. „Voluntarii“ erau lupt\tori de comando ale trupelor
speciale de interven]ie ale Fran]ei. Ungaria i-a `ncartiruit, hr\nit,
preg\tit informativ pentru interven]ie. ~n acela[i context, printr-un
intermediar – o cuno[tin]\ comun\ –, Corneliu Bogdan l-a informat
telefonic pe Petre Roman c\ Ambasada Statelor Unite pune la dis-
pozi]ie unit\]ii antiteroriste (nu putea fi dec`t USLA) arme perfec-
]ionate, aparate de vizare [i ochire pe timp de noapte, veste antiglon].
Petre Roman i-a comunicat imediat lui Ion Iliescu oferta american\.
Ion Iliescu a r\spuns scurt: Nu!
Acest subiect, al chem\rii for]elor militare sovietice `n ]ar\ [i al
posibilei interven]ii militare `n România, este dominat totu[i de o
contradic]ie. Ca români obi[nui]i cu eternul pericol de la Est, cu `n[e-
l\toriile [i scamatoriile diplomatice ale Rusiei [i URSS-ului, cu ati-
tudinea de for]\ [i superioritate, pe care ambele sisteme politice
cunoscute de marele inamic de la Petrograd sau Moscova au exer-
sat-o `n rela]iile cu România, avem tenta]ia de a pune mereu la `n-
doial\, cu justificat\ ne`ncredere, declara]iile Kremlinului. Altfel
476 André Fontaine, op. cit., p. 512.

spus, `n subiectul nostru, nu credeam `n declara]iile pacifiste ale lui

Mihail Gorbaciov, care anun]ase c\ s-a renun]at la doctrina Brejnev
[i c\ URSS nu va mai interveni militar `n statele comuniste satelite.
Motiv pentru care, acuz`ndu-l pe Ion Iliescu de chemarea trupelor
sovietice, anul\m implicit [i veridicitatea declara]iilor neinterven]io-
niste ale lui Gorbaciov. Cum se `mpac\ declara]iile categorice de
neinterven]ie ale lui Gorbaciov cu m\rturiile pe care le avem despre
inten]ia de a interveni totu[i `n România? De ce Moscova respinge
oferta american\ de acord asupra unei interven]ii militare [i `n acela[i
timp comandan]ii unit\]ilor militare sovietice se prezint\ la frontier\?
Probabil c\ r\spunsul corect se afl\ numai `n arhivele KGB [i GRU.
Noi vom `ncerca o explica]ie logic\.
Serviciile secrete sovietice au contribuit substan]ial la pro-
movarea, declan[area [i conducerea reformelor ini]iate de Mihail
Gorbaciov. Era chiar obligatoriu, pentru a putea controla fenomenul.
A[a cum ar\tam anterior, fenomenul a fost sc\pat de sub control, n-a
putut fi ]inut `n limitele planificate – perestroika a e[uat. Nicolas
Werth ar\ta recent c\ „perestroika a bulversat o economie a[ezat\ pe
coerci]ie, pe corup]ie – indispensabil\ pentru a «unge roti]ele» unei
economii planificate – [i pe absen]a institu]iilor juridic credibile care
s\ garanteze exerci]iul dreptului de proprietate, care s\ permit\ libera
stabilire a unor contracte fiabile, care s\ asigure reglementarea mij-
loacelor [i execu]iei deciziilor, f\r\ de care nu poate exista nici m\car
schi]a unei economii de pia]\“477. Semnele clare ale e[ecului se
vedeau `nc\ de la `nceputul anului 1989. Faptul c\ Ceau[escu obser-
vase cu precizie acest adev\r, faptul c\ pe fond avea dreptate, nu tre-
buie s\ ne arunce `n plasa curentului neoceau[ist, care `ncearc\ s\ fac\
din fostul dictator român o victim\ care a murit cu dreptatea `n bra]e.
Crimele sale nu vor fi prescrise niciodat\ de Istorie. Pentru România,
problema se pune `ntr-un singur fel – momentul Gorbaciov a fost o
mare, o uria[\ oportunitate. Ceea ce analiz\m noi este felul cum a
reu[it România s\ profite de ea [i cum a ie[it din sistemul comunist
477 Nicolas Werth, Histoire de l’Union soviétique. De l’Empire russe à la Com-

munauté des Etats indépendants, 1990–1991, Ed. Press Universitaires de France,
Paris, 2004, p. 551.
pe porti]a `ntredeschis\ de Gorbaciov – spion sau nu occidental.

Avem tot mai multe semnale c\, `n momentul `n care e[ecul pere-
stroik\i a fost vizibil [i dezorganizarea general\ a URSS a devenit o
tendin]\ imposibil de oprit, at`t KGB-ul c`t [i Armata sovietic\ au `n-
cercat s\ ia m\suri de `mpiedicare a dezastrului. Tot atunci, mai precis
`n iarna anului 1988–1989, la scurt timp dup\ numirea lui Vladimir
Kriucikov la conducerea KGB (octombrie), a fost concretizat\
printr-un dosar ipoteza ac]iunii deliberate de distrugere a URSS de
c\tre Mihail Gorbaciov, ca agent occidental. Pentru anul 1989, care
ne intereseaz\ pe noi, trebuie s\ lu\m `n calcul ac]iuni, independente
de Mihail Gorbaciov, ale KGB [i GRU, ac]iuni al c\ror final este
marcat de puciul din august 1991. Nu insinu\m c\ cele dou\ mari
servicii de informa]ii ale URSS nu mai ascultau de Mihail Gorbaciov
sau de conducerea politic\, ci c\ opera]ionalizau ac]iuni care nu se
conformau indica]iilor politice ale acestuia. Una dintre cele mai
importante ac]iuni a fost aceea de a promova colaboratori [i agen]i ai
lor `n func]iile de conducere ale statelor comuniste europene, cunos-
cu]i ca reformatori na]ionali. Gorbaciov avea o atitudine rezervat\ fa]\
de ace[tia, dorind s\ sublinieze c\ r\sturn\rile de putere din Europa de
Est sunt naturale [i nu au alt\ leg\tur\ cu el dec`t mesajele de eliberare
pe care le d\dea `n fiecare capital\ a lag\rului. „Cu obstina]ie – explic\
Andrei Graciov, asistentul [i purt\torul s\u de cuv`nt –, el evita toate
contactele oficiale [i chiar oficioase cu reformatorii. A fost `n van c\
agen]ii lui Kriucikov introdu[i `n s`nul elitei conduc\toare a ]\rilor
socialiste, ca [i «comisarii» sovietici pe chestiuni de securitate ata[a]i
acestor regimuri `l f\ceau s\ `n]eleag\ c\ sunt gata s\ utilizeze «levie-
rele de influen]\» preg\tite pentru astfel de situa]ii. A fost, de aseme-
nea, `n van c\ Lihaciov, dup\ o vizit\ `n RDG [i Cehoslovacia, a
sunat clopotul de alarm\ `n timpul unei plenare a Comitetului Cen-
tral [i a denun]at abandonarea pozi]iilor socialismului mondial [i
tr\darea prietenilor de c\tre Moscova. De asemenea, tot `n van, De-
partamentul Interna]ional al CC, condus de Falin, i-a prezentat
secretarului general sugestii asupra manierei de a-i ajuta pe «pri-
eteni» s\ treac\ f\r\ prea mari daune zonele de turbulen]\ `n care i-au
b\gat «fratele mai mare sovietic», determin`ndu-i s\ reformeze acel
socialism, care lor li se p\rea `nc\ viabil. Gorbaciov r\m`nea inex-

plicabil impasibil [i imperturbabil“478. Este tulbur\tor pentru noi s\
fim nevoi]i a privi cu aten]ie [i interes opiniile lui Gheorghe Goran,
fostul [ef al Securit\]ii Municipiului Bucure[ti, care le-a spus senato-
rilor români: „Gorbaciov a fost spion. Uita]i-v\ c\, dup\ ce l-au fo-
losit, nu mai d\ nimeni nici o ceap\ degerat\ pe el“. ~n acel an 1989,
pe r`nd [i `mpreun\, James Baker (`n numele lui George Bush sr.),
John Major, François Mitterrand [i Helmuth Kohl ì d\duser\ lui
Mihail Gorbaciov garan]ii ferme c\ „NATO nu va avansa nici m\car
un deget mic de la picior spre Est“479. Spre norocul nostru, Gor-
baciov a crezut treaba asta.
Petre Roman este omul politic român care a atras aten]ia c\, `n
privin]a implic\rii sovietice `n evenimentele din decembrie 1989 din
România, trebuie s\ lu\m `n calcul o pozi]ie [i o ac]iune diferit\ a lui
Gorbaciov [i a serviciilor secrete. Aceasta este motiva]ia plauzibil\
pentru declara]iile oficiale ale lui Gorbaciov [i {evardnadze de neim-
plicare `n România, `n timp ce unit\]ile de comando Spetna] se pozi-
]ionaser\ `n principalele ora[e ale României [i `n Capital\, ac]ionau
la Timi[oara [i la Bucure[ti, participau la diversiunea terorist\ `n
sprijinul nucleului de „prieteni“ condus de Ion Iliescu. Ca atare, Ion
Iliescu se poate ap\ra la infinit cu declara]ii oficiale sovietice la
nivelul cel mai `nalt – Gorbaciov chiar declara: „Noi putem influen]a
esen]ial ]\rile socialiste numai prin exemplu“ –, asta nu exclude exis-
ten]a opera]iunilor conduse de KGB [i GRU `n decembrie 1989, [i
dup\, `n România. Ast\zi avem probe concludente asupra implic\rii
fundamentale [i masive a serviciilor de spionaj sovietice `n cel pu]in
trei cazuri: Cehoslovacia (KGB), Bulgaria (GRU) [i România (KGB
[i GRU). Drumurile paralele ale politicii sovietice, conduse inde-
pendent de Gorbaciov [i de serviciile secrete, s-a unit apoi `ntr-un
loc – puciul din 19 august 1991, dup\ care „pe 28 august 1991, Co-
legiul de conducere al KGB a fost dizolvat, unit\]ile de lupt\ ale aces-
tuia au fost transferate la Ministerul Ap\r\rii (la fel ca `n România!,

479 Andrei Gratchev, Le mystère Gorbatchev. La Terre et le Destin, Ed. Du Rocher,
Paris, 2001, p. 255.
n.a.) [i a fost `nfiin]at\ o comisie de anchet\ care s\ l\mureasc\ rolul

KGB `n cadrul tentativei de lovitur\ de stat“480. ~n rechizitoriul care
a `nso]it decizia aceasta, `n afar\ de acuza]ia de complot, se afla [i
acuza]ia c\ KGB-ul a ac]ionat f\r\ aprobarea Biroului Politic al CC
al PCUS. Andrei Graciov precizeaz\, de altfel, c\ „KGB-ul, care
p`n\ `n acel moment nu a vrut s\ dea ocazia unor suspiciuni de
ingerin]\, a f\cut totu[i tot posibilul «pentru a `nclina balan]a `n
favoarea noii puteri din România»“481. Observa]ia lui Petre Roman
este pertinent\ – serviciile secrete sovietice au lucrat f\r\ aprobare
politic\. De asta s-au [i ferit at`ta. La solicit\rile insistente de inter-
ven]ie ale lui Brucan, Militaru, Iliescu, a r\spuns Armata sovietic\.
Ea `ns\ a r\spuns prudent, oscil`nd `ntre trimiterea unei unit\]i de
comando (ca [i francezii) sau a unui sprijin logistic (ca [i ameri-
canii). Acum nu mai are importan]\. Nu mai conteaz\ nici faptul c\
americanii, pe care bunicii [i p\rin]ii no[tri i-au a[teptat cu ochii
ridica]i spre cer din interiorul `mprejmuirilor ghimpate, ne-au
r\spuns la aceast\ chemare dup\ 50 de ani cu o solicitare c\tre sovi-
etici s\ mai invadeze o dat\ România.
Important este c\ n-au intrat. Important este c\ [eful MStM –
comunist, na]ionalist cum era el – s-a opus. Important este gestul de
chemare a trupelor sovietice `n România de c\tre Brucan, Militaru [i
Iliescu, gest care r\m`ne `n Istorie [i nu poate fi [ters cu nici o scuz\.
480 Cristian Troncot\, Careul de a[i. Serviciile secrete ale Marii Britanii, SUA,
Rusiei [i Israelului, Ed. Elion, Bucure[ti, 2003, p. 157.
Capitolul XIII
EXECUTAREA {EFULUI STATULUI,
NICOLAE CEAU{ESCU
Motto:
Iustinian este raza de soare a imperiului. El
singur, prin r`vna [i `n]elepciunea lui, a ridicat din
temelii bun\starea oamenilor.
PROCOPIUS DIN CAESAREA (Despre zi-
diri, anul 555 d.Hr.)
Iustinian n-a fost om, ci duh necurat `n chip de
om, cum am mai spus: e lucru dovedit [i poate
judeca oricine dup\ mul]imea r\ut\]ilor pe care le-a
adus pe capul oamenilor.
PROCOPIUS DIN CAESAREA
(Istoria secret\, anul 558 d.Hr.)
Dac\ data de 23 decembrie 1989 va r\m`ne ca ziua `n care grupul

Ion Iliescu a cerut interven]ia militar\ sovietic\ `n România, 24 de-
cembrie este ziua [edin]elor CFSN `n care s-a `ncercat fixarea
Securit\]ii ca autoare a fenomenului terorist [i a fost hot\r`t\ exe-
cutarea so]ilor Ceau[escu. Un instantaneu fotografic al grupului
Iliescu din acea zi n-ar putea niciodat\ s\ surprind\ situa]ia real\ `n
care se aflau membrii din conducerea CFSN la sediul MApN. Erau
`nconjura]i de militari nesiguri [i `nsp\im`nta]i, care tr\geau furibund
`n cele trei simulatoare plasate `n apartamente din blocurile opuse
sediului [i care, dup\ ora 21.00, f\ceau de c`teva ori plici! plici! –
abia se auzeau, dup\ care amu]eau ore `n [ir. Se mai aflau `n jurul
lor, `n birourile MStM [i ale Ministerului, tot felul de generali [i
ofi]eri superiori deruta]i, av`nd pe con[tiin]\ crimele de la Timi[oara
[i Bucure[ti, un vinovat mai pu]in (Milea), un general {tefan Gu[\
violent [i acuzator, care `ncerca s\ adune conducerea MStM pentru
a-i aresta pe liderii CFSN, un general Victor St\nculescu, care le
oferise puterea, `n stare de orice, dar, `nl\turat de la comand\, nu
mai comunica cu ei, `n schimb lucra de zor cu cei de la DIA. Un
lider ezitant – Ion Iliescu –, prizonier al umanismului socialist [i al
sistemului din care era nevoit s\ ias\ pe teren necunoscut, nu avea
capacitatea s\ pun\ ordine `n stat. ~n imediata lui apropiere se agitau

dou\ categorii de asocia]i [i un t`n\r idealist. Asocia]ii: Silviu Brucan
[i Nicolae Militaru, doi reprezentan]i ai subversiunii externe, ai
Uniunii Sovietice, `nc\rca]i de ur\ [i urm\ri]i de r\zbunare personal\,
pe de o parte, Gelu Voican Voiculescu [i Sergiu Nicolaescu, pe de
alt\ parte, doi oameni de ac]iune dispu[i la orice sacrificiu pentru
victorie, goni]i spre acte-limit\ de teama e[ecului. Al\turi, un pro-
occidental Petre Roman, care credea c\, odat\ cu dispari]ia lui Nico-
lae Ceau[escu, `n România se poate instala democra]ia.
De fapt, `n zilele de 23 [i 24 decembrie 1989, la nivelul condu-
cerii provizorii a ]\rii, se confruntau dou\ lan]uri logice. Unul pornea
din g`ndirea generalului {tefan Gu[\: Ceau[escu a fost `ndep\rtat,
s-a constituit o nou\ conducere, s-a produs haos, acesta trebuie oprit,
oamenii trebuie s\ se duc\ acas\, Armata [i organele Ministerului de
Interne trec la restabilirea ordinii, iar noua conducere trece la ges-
tionarea Puterii – socialiste!, Gu[\ nu vedea dincolo de sistem –,
rezolv`nd problemele politice, economice [i sociale ale statului.
Acest lan] logic a fost `ntrerupt de constatarea c\ nucleul central al
CFSN-ului chema trupe sovietice `n ajutor. Generalul Gu[\ a oprit
interven]ia sovietic\ printr-o atitudine ferm\, apoi a `ncercat s\-[i
organizeze un corp de ofi]eri din MStM cu care s\-i re]in\ pe liderii
CFSN – considera]i de el deja tr\d\tori de ]ar\ –, urm`nd a apela la
grupurile politico-militare constituite la nivel jude]ean pentru a resta-
bili ordinea. Planul lui a e[uat dintr-un singur motiv: subordona]ii
s\i, `n frunte cu adjunctul general-locotenent Eftimescu, s-au consi-
derat trecu]i `n subordinea lui Nicolae Militaru, executau ordinele
acestuia [i recuno[teau autoritatea grupului politic condus de Ion
Iliescu. Oficial, atitudinea ofi]erilor este interpretat\ ca fiind „o
dovad\ a trecerii Armatei de partea revolu]iei“, dar cine cunoa[te
mediul militar [tie c\ ofi]erii erau panica]i, dezorienta]i, speria]i de
consecin]ele implic\rii criminale a Armatei de c\tre Ceau[escu `n
represiune [i, mai ales, dispera]i s\ g\seasc\ un factor politic `n stare
s\-[i asume responsabilitatea [i s\ le asigure lini[tea. Contraamiralul
Aron, fost coleg [i prieten cu Sergiu Nicolaescu, `l va pune `n gard\
pe acesta asupra inten]iilor generalului Gu[\ de a-i aresta. A fost [i o
reac]ie de oportunism. Generalul Gu[\ va caracteriza atitudinea

ofi]erilor din Marele Stat Major astfel: „Lingerea, drag\, lingerea,
ling\i, c\ pot s\ le spun a[a. Ling\ii imediat m-au trecut pe linie
moart\ [i au trecut s\-l ling\ (pe Militaru, n.a.)“ ~n al doilea r`nd – un
lucru pe care cei care nu sunt familiariza]i cu mediul militar nu-l
`n]eleg –, faptul c\ Nicolae Militaru avea un grad mai mare [i i-a
repro[at, la un moment dat, c\ nu a trecut pe la nivelul armat\ de
arme `ntrunite l-a blocat pe Gu[\. Pur [i simplu psihologia cazon\,
mult amplificat\ `n perioada comunist\, punea numirea generalului
{tefan Gu[\, un profesionist al armelor cu convingeri na]ionalist-co-
muniste, la conducerea MStM `n umbra unei formalit\]i, a unui obi-
cei r\mas de la regulamentele [i ierarhiile Armatei Ro[ii. Prizonier al
acestei mentalit\]i cazone, generalul {tefan Gu[\ nu mai reac]io-
neaz\, consider`ndu-se probabil vinovat c\ fusese avansat peste al]i
generali, mai b\tr`ni, la conducerea MStM.
Al doilea lan] logic era al grupului din jurul lui Ion Iliescu: Ei
credeau c\ Ceau[escu este `nc\ `n via]\, sub controlul lui St\ncules-
cu, `n timp ce ei se afl\ `n sediul MApN printre militari nesiguri, se
confrunt\ cu un [ef al MStM rusofob, pe afar\ ac]ioneaz\ ni[te for]e
fidele fostului dictator, popula]ia lupt\ `n strad\ zi [i noapte pentru
ap\rarea revolu]iei, dar, pe m\sur\ ce trece timpul, se radicalizeaz\,
cer`nd abolirea comunismului – situa]ie amplificat\, paradoxal, toc-
mai de diversiunea terorist\ –, grupul nu poate avea `ncredere `n
[eful Securit\]ii [i pentru c\ este ce este, dar [i pentru c\ ar putea
descoperi cine sunt terori[tii, apoi mai este [i individul care [tie cine
sunt ei `n realitate, pentru ca, `n sf`r[it, sentimentul de fragilitate a
Puterii ob]inute s\ se transforme `n panic\.
~n apropierea orelor de amiaz\ ale zilei de 23 decembrie, gene-
ralul Gu[\ a fost chemat de liderii CFSN la MApN pentru a prelua
efectiv func]ia de [ef al MStM [i pentru a opri haosul care domnea `n
comunica]ii, ordine militare [i `n dispunerea for]elor. La plecare ì
spune generalului Vlad: „Pe Eftimescu \sta, dac\ scap, `l `mpu[c cu
m`na mea“. Generalul Iulian Vlad a vrut s\-l `nso]easc\, dar revolu-
]ionarii din sediul CC i-au cerut s\ r\m`n\ pe loc, fie pentru a putea fi
siguri c\ nu-i tr\deaz\, fie pentru c\ era ultima personalitate a statului
care mai r\m\sese cu ei. Gu[\ va g\si mai `ntì un Mare Stat Major
care nu-l mai asculta, subordona]i care ì raportau lui Militaru, un [ef
al Direc]iei Informa]ii care lucra cu generalul St\nculescu, apoi pe
acei civili condu[i de Ion Iliescu d`nd telefoane la Moscova pentru a
chema o brigad\ – dou\ de para[uti[ti sovietici. Au urmat scene
repetate de conflict `ntre Gu[\ [i liderii CFSN `n privin]a chem\rii
sovieticilor [i orele `n care generalul i-a sunat pe r`nd pe [efii de state
majore din URSS, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, pentru a le
transmite personal c\ Armata român\ nu are nevoie de ajutor. A
intervenit apoi dialogul cu ofi]erul Cioar\ de la Ia[i, care i-a comuni-
cat prezen]a reprezentan]ilor Armatei sovietice la frontier\ [i inten]ia
acesteia de a p\trunde cu trupe:
„Pavel Coru]: Ce-a spus Cioar\?

General {tefan Gu[\: Mi-a spus c\ are informa]ii [i de la gr\ni-
ceri, c\ se preg\tesc s\ intre `n România, cu blindate, cu elicoptere.
{i i-am spus...
Pavel Coru]: Dinspre Est, dinspre URSS.
General {tefan Gu[\: Dinspre Est, asta-i realitatea.
Pavel Coru]: Dinspre defuncta URSS.
General {tefan Gu[\: Defuncta URSS, da. {i i-am spus:
«Muri]i pe brazd\, nu trece nimic!» Nu trece nimic, cam a[a a fost.“
~n dup\-amiaza zilei de 23 decembrie 1989 la sediul MApN au

avut loc mai multe confrunt\ri verbale violente. Generalul {tefan
Gu[\ – a[a cum am ar\tat – a g\sit ca intolerabil haosul din sediul
conducerii Armatei, apoi a dat peste grupul Iliescu `ntr-o [edin]\,
Nicolae Militaru ocup`nd locul [i biroul ministrului Ap\r\rii. Gu[\ ar
fi `ntrebat: „Ce [edin]\ e asta [i pe mine nu m-a]i chemat?“ A urmat
scena descoperirii de c\tre [eful MStM a apelurilor repetate f\cute de
Ion Iliescu [i Silviu Brucan la interven]ia militar\ sovietic\ [i reac]ia
violent\ a generalului. Iulian Vlad, ajuns [i el la MApN i-a repro[at
dur lui St\nculescu `ntreruperea leg\turilor telefonice [i s-a mul]umit
cu r\spunsul c\ Pintilie a f\cut totul de capul lui. Apoi, `mpreun\ cu
generalii Gu[\, Vasile, Hortopan [i C`mpeanu s-a retras `n cabinetul
generalului Nicolescu, unde au `nceput s\ lucreze pe h\r]i la un plan

pentru prinderea terori[tilor. Silviu Brucan, venit la sediul MApN,
descoper\ cooperarea `ntre Armat\ [i Securitate chiar `n sediul
Armatei [i `n prezen]a noii conduceri. „Pe acest fundal, imagina]i-v\
c\ opera]iunile militare ale Armatei `mpotriva terori[tilor se aflau `n
mìnile a doi generali: Gu[\ {tefan, care abia se `ntorsese de la
Timi[oara, unde fusese trimis de Ceau[escu ca s\ `nece `n s`nge rebe-
liunea, [i Vlad Iulian, [eful Securit\]ii. C`nd, ajung`nd la Ministerul
Ap\r\rii, mi-am dat seama de acest lucru, am avut un [oc. Mi s-a
spus c\ generalul Vlad se al\turase revolu]iei [i c\ ar coopera perfect
cu generalul Gu[\, ceea ce nu m\ mira: am`ndoi fuseser\ membri ai
Comitetului Central, bucur`ndu-se de `ncrederea lui Ceau[escu. Dar
s\ la[i soarta revolu]iei `n m`na acestora doi mi s-a p\rut un lucru
incredibil. Doar `l cuno[team bine pe generalul Vlad, din timpul
celor dou\ luni de arest [i investiga]ie la Securitate. El era de departe
cel mai inteligent [i mai [iret general, cu un cap deasupra celorlal]i.
De aceea am spus c\ trebuie s\ test\m loialitatea lui, cer`ndu-i s\ fac\
o declara]ie public\ care s\ con]in\ un ordin explicit dat trupelor sale
s\ `nceteze focul [i s\ se predea armatei. El a f\cut aceast\ declara]ie
la Radio; la Televiziune nu s-a mai dus, dar de[i eu scrisesem cu
m`na mea un bilet `n care era aceast\ fraz\-cheie: «~nceta]i focul [i
preda]i-v\ Armatei», generalul Vlad a omis s\ o men]ioneze `n
declara]ia sa“482. Este o versiune care ascunde existen]a `nregistr\rii
video din sediul CC, nedifuzat\ de Televiziune, probabil din acela[i
motiv: generalul Vlad nu avea cum s\ ordone subordona]ilor s\i
„`nceta]i focul [i preda]i-v\ armatei“, at`t timp c`t nu tr\geau ai lui. A
doua zi Silviu Brucan a provocat o nou\ confruntare, aplic`nd un
[antaj asupra lui Ion Iliescu: „Drag\ Ioane, eu `mi iau p\l\ria [i plec.
Eu nu pot coopera cu [eful Securit\]ii. Dac\ tu po]i, este privilegiul
t\u“. ~n declara]iile sale, Silviu Brucan vorbe[te de un „consiliu de
r\zboi“ care l-ar fi judecat pe generalul Vlad. ~ntr-o scrisoare
deschis\ adresat\ lui Silviu Brucan `n februarie 1990, generalul Gu[\
a contestat existen]a acelui „consiliu de r\zboi“ [i a denun]at inten]ia
482 Silviu Brucan, op. cit., p. 22.
de r\zbunare personal\ a acestuia: „De fapt, domnule Brucan, nu a]i

spus adev\rul nici `n leg\tur\ cu generalul Vlad. {ti]i foarte bine c\
n-a fost nici un Consiliu de R\zboi care s\-l judece. A]i dorit s\
pl\ti]i ni[te poli]e, iar timpul v\ presa“483. Dup\ 15 ani, Ion Iliescu a
rememorat acel moment, ar\t`nd adev\rata semnifica]ie a scenei:
„Ion Iliescu: Exista o suspiciune, poate exagerat\, din partea lui

Brucan asupra lui Vlad, care `l interogase personal pe Brucan. Dar
mie Vlad mi s-a p\rut atunci de bun\-credin]\. Vlad explica logic [i
Brucan c\uta s\-l scoat\ vinovat, pentru c\ nu ne d\dea o explica]ie
plauzibil\ – cine sunt ace[ti terori[ti. ~ntre timp, se f\cuse verificarea
forma]iunilor acelea ale lui Ardeleanu, asupra c\rora s-a `ndreptat, `n
primul r`nd, suspiciunea.
AMS: USLA.
II: Da. ~n urma verific\rii, to]i erau `n unit\]i. Era clar. Totu[i,
Brucan a continuat s\-l suspecteze pe Vlad c\ ar cunoa[te, dar nu
vrea s\ colaboreze.
AMS: Omul \sta a f\cut patru ani de pu[c\rie.
II: Pentru altceva.
AMS: Tot r\zbunare. Dar a fost arestat la MApN.
II: Nu am putut s\ opresc atunci asta. Nu v\ da]i seama `n ce
pozi]ie m\ aflam? Cum s\ opresc eu? Cum s\ ies atunci [i s\ spun,
c`nd toat\ omenirea aia urla c\ terori[tii sunt securi[ti, cum s\ ies?
Nu v\ da]i seama?“
Generalul Iulian Vlad a explicat [i el Comisiei parlamentare pen-

tru cercetarea evenimentelor din decembrie condi]iile conflictului
personal cu Silviu Brucan [i felul `n care a fost demonstrat\ neimpli-
carea Securit\]ii `n fenomenul diversionist-terorist.
„Dl Gabrielescu: Dar acolo unde a]i stat din 23 seara p`n\ `n 28
decembrie seara, cam asta a fost perioada de terorism. Ce era acolo,
[i nu numai dvs. [i Gu[\ [i cei cu care lucra]i, ce [tia]i dvs. despre
terorismul acesta?
Ed. RAO; Bucure[ti, 2004, p. 142.
Dl Vlad: Am s\ v\ redau un episod, care pentru mine a fost [i

r\m`ne un mare semn de `ntrebare, episod `n dou\ acte, s\ zic a[a. ~n
noaptea de 24 decembrie sau 25 (noaptea de 24 spre 25 decembrie,
n.a.) am avut acea discu]ie pe care preopinentul meu a prezentat-o ulte-
rior ca pe o judecare a mea la Curtea Mar]ial\, consiliul de r\zboi, nu
[tiu cum i-a zis. M\ refer la Brucan, c\ci cu d`nsul am avut acea
discu]ie, care era pornit efectiv `mpotriva mea. A venit s\ m\ acuze c\
Securitatea este cea care trage [i de ce trage, de ce continu\ s\ opun\
rezisten]\. I-am spus: «Domnule profesor, v\ `n[ela]i, sunt convins c\
nu este Securitatea»... o discu]ie p`n\ spre zorii zilei. ~n momentul de
v`rf al discu]iei i-am spus c\, dac\ se pune problema lipsei de `ncre-
dere, aici sunt [i v\ rog s\ dispune]i, adres`ndu-m\ celor ce erau
prezen]i acolo. Atunci s-au schimbat, spun`nd c\ trebuie s\ continu\m,
s\ cooper\m, s\ lucr\m. Eu, de fapt, anterior discu]iei care cred c\ a
`nceput pe la ora 22.00-23.00, lucrasem cu generalul Hortopan la un
plan de lichidare a celor considera]i terori[ti [i care tr\geau de pe
Palatul Republicii. {i aici cred c\ au fost ni[te jocuri fantastice! Dup\
toate mi[c\rile de trupe [i blindate nu se putea st\vili focul [i atunci am
zis c\ introduc eu `n lupt\ unitatea de lupt\ antiterorist\, pe care `ns\
nu o mai comandam, pentru c\ din dup\-amiaza de 22 decembrie mi
s-a luat comanda trupelor de Securitate [i respectiv a unit\]ii de lupt\
antiterorist\. Apoi iar mi-au dat-o [i iar mi s-a luat. A fost trimis acolo
un ofi]er de la Marele Stat Major care practic l-a secondat pe coman-
dantul unit\]ii `n tot ceea ce urma s\ se fac\. Eu am spus c\ `mi asum
r\spunderea cu o subunitate din trupele de Securitate [i, cu c`]iva lup-
t\tori antiterori[ti, vom putea rezolva problema [i s-a `nceput un plan
prin care s\ fie asigurate bloc\rile exterioare de subunit\]i ale Armatei,
iar ac]iunea de lupt\ `n interior s\ o execute oamenii mei.“484
Declara]ia generalului Vlad se confirm\ [i din alte surse – Ion

Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman – cu un amendament:
este posibil ca [eful DSS s\ fi afirmat atunci c\ `n mod sigur terori[tii
484 Arh. SR, Stenograma nr. 56/22.02.1994, Audierea generalului Iulian Vlad,
pp. 30-31.
nu sunt ai Securit\]ii, `ns\ m\rturiile r\mase peste timp – `n primul

r`nd chiar ale generalului Vlad – arat\ c\ avea el `nsu[i dubii, c\ nu
era at`t de convins c\ nu ac]ioneaz\ vreun grup fidel din r`ndurile
fostelor structuri ale statului comunist. S\ ne amintim pasajul din
declara]ia sa pentru Televiziune [i Radio, `n care admite existen]a
„elementelor loiale lui Ceau[escu“, apoi declara]ia olograf\ din 29
ianuarie 1990, `n care cere verificarea unit\]ilor Securit\]ii din care ar
fi putut proveni terori[tii pentru a se dovedi c\ nu ele generaser\ acel
fenomen. Este `ns\ interesant c\, pe timpul confrunt\rii personale
Brucan-Vlad, unii membri ai conducerii CFSN – Nicolae Militaru,
care a avut tot timpul o atitudine nea[teptat de politicoas\ [i defe-
rent\ fa]\ de el, [i Petre Roman, care avea destule resentimente `n
ce prive[te Securitatea – i-au luat ap\rarea lui Vlad. Totu[i, suspici-
unea a r\mas [i datorit\ faptului c\ anumi]i ofi]eri din preajma
nucleului CFSN incitau `n permanen]\, tr\g`ndu-i deoparte pe c`te
unul [i spun`ndu-le: „Nu-l crede]i, Securitatea trage, au unit\]i
ascunse, au arme sofisticate, v\ minte ca s\ scape, jos avem solda]i
`mpu[ca]i `n frunte cu un glon]“ etc. Cum Armata era cea care spri-
jinea noua Putere [i tot Armata le oferea protec]ia `n sediul ei, este
de `n]eles c\ suspiciunea a fost mai puternic\ dec`t dovezile de
loialitate ale generalului Vlad. Pe acest fond a ac]ionat Nicolae
Militaru, declan[`nd seria de diversiuni menite, pe de o parte, s\
demonstreze c\ terori[tii sunt securi[ti [i, pe de alt\ parte, s\-[i re-
zolve r\fuielile personale. Infrac]iunile de crim\ cu premeditare [i
instigare la crim\ f\ptuite de Nicolae Militaru au fost: 1. Chemarea
colonelului Trosca `n fa]a MApN pentru a fi asasinat; 2. Ordinul de
adunare a efectivelor USLA, echipate pentru lupt\, pe un teren din
cartierul Ghencea pentru a fi mitraliate din cuiburi de tragere
preg\tite din timp; 3. Ordinul de adunare a efectivelor Direc]iei V
la garajul de l`ng\ actuala cl\dire a Guvernului pentru a fi lichidate;
4. Alarmarea [i chemarea pentru lupt\ `n ora[ a efectivelor {colii
de la Gr\di[tea, conduse de generalul Ple[i]\; 5. ~nscenarea masa-
crului din Pia]a Sfatului din Bra[ov, unde au fost amplasate subunit\]i
ale Armatei [i chemat\ pentru a le ataca o subunitate din Brigada tru-
pelor de securitate a municipiului; 6. ~nscenarea masacrului de la
Otopeni. ~ntr-o relatare cu adev\rat dramatic\, generalul Romeo

C`mpeanu a descris scena asasin\rii colonelului Trosca:
„AMS: V\ mai aminti]i scena din ziua sau noaptea de 23 decem-

brie?
Romeo C`mpeanu: Pe 23 decembrie, seara, pe `ntuneric, poate
19.00, poate 20.00, nu [tiu sigur, a venit la minister (al Ap\r\rii) ge-
neralul Vlad. Protesta pentru c\ i s-au t\iat leg\turile. La ora 18.00
ne convocase Iliescu la o [edin]\: «Tovar\[i, problemele sunt
deosebit de complicate, trebuie rezolvate, avem nevoie de for]e, pen-
tru asta este nevoie [i de o conducere». Gu[\ era l`ng\ mine, pe
scaun. Iliescu a continuat: «Ne-am g`ndit ca, deocamdat\, provizoriu,
s\ punem `n frunte un militar mai `n v`rst\. Ce zice]i s\-l numim [ef
al Armatei pe generalul Militaru?» Gu[\ m-a tras la el `n birou [i, de
cum a intrat, a izbucnit: «Ce nenorocire o s\ fie pe capul nostru! |sta
este o lichea nemaipomenit\. O s\ vezi ce o s\ tragem de pe urma
lui». La pu]in timp dup\ ce a fost numit (oficial) ministru, Militaru
striga: «Ap\sa]i, domnilor, pe butoane, trage]i, opri]i m\celul din
]ar\!» Apoi a cerut: «Chema]i-l pe Ardeleanu!». Vine Ardeleanu [i,
c`nd vine – eu am r\mas `n birou numai cu Militaru –, ì spune:
«Vizavi avem terori[ti, tu ai speciali[tii, ia contact cu ei [i face]i o
ac]iune».
AMS: Asta se `nt`mpla `n 24 decembrie, noaptea.
RC: ~n 24 decembrie. Ardeleanu d\ telefon [i `n acela[i timp
deschide [i sta]ia cu cei de la USLA.
AMS: Cum adic\, nu `n]eleg, ce sta]ie a deschis?
RC: Cei de la USLA aveau sta]ii de emisie-recep]ie...
AMS: A, am `n]eles, sta]ii portabile, motorole.
RC: Exact. Ardeleanu vorbea cu Trosca la telefon [i avea [i sta]ia
deschis\ `n acela[i timp. {i ì spune: «Ia trimite tu trei ABI-uri
`ncoace. Intri pe strada principal\ [i caut\ s\ despresurezi ministerul».
AMS: {tia]i c\ for]ele militare care ap\rau ministerul erau la
nivel de trei brig\zi?
RC: Nu [tiam exact c`]i sunt, dar erau foarte mul]i... tancuri,
TAB-uri, artilerie, trupe de infanterie. A intervenit Militaru: «S\ vin\
[i Trosca». Ardeleanu i-a transmis: «Trosca, vii tu cu ele». Erau tot

timpul `n leg\tur\ pe sta]ie, c`nd au intrat pe Drumul Taberei [i tan-
curile au `nceput s\ trag\ `n ei. Usla[ii urlau `n ABI-uri, urlau ca `n
iad. Tot asasinatul s-a auzit `n sta]ie, `n biroul lui Militaru. L-am auzit
pe Trosca url`nd: «Tov. colonel, trag `n noi, trag `n noi!». Ardeleanu
s-a `ntors spre Militaru: «Tov. ministru, da]i ordin s\ nu mai trag\».
{i atunci Militaru s-a ridicat [i i-a spus: «B\i Ardelene, tu [tii c\ noi
suntem pe front, [i pe front lumea mai [i moare». Ardeleanu se ruga
de el, `l implora. Militaru se plimba prin birou [i ì spunea: «Tancu-
rile noastre sunt vechi, nu avem condi]ii de transmisiuni [i chiar dac\
vreau s\ iau leg\tura nu pot. L-au g\sit pe atacator [i au tras!».
Ardeleanu a `nceput s\ pl`ng\: «Mi-a]i omor`t oamenii». ~n timpul
\sta se auzea Trosca prin sta]ie: «Trag `n noi! Trag `n noi!»... [i a
murit sta]ia. A amu]it. Ardeleanu pl`ngea [i se t\v\lea pe jos: «Ce-a]i
f\cut! Ce-a]i f\cut!». Militaru se foia prin birou [i ì spunea: «B\i
Ardelene, n-aveam cum».
AMS: Dup\ asta l-a obligat pe Ardeleanu s\ dea o declara]ie c\
Trosca a atacat ministerul, ca s\ omoare noua conducere, revolu]i-
onar\.
RC: Am aflat [i asta.
AMS: Domnule general, mi-a]i relatat o crim\.
RC: ~ntr-adev\r, o crim\. Am fost martor. Militaru era disperat s\
pun\ m`na [i pe cei de la Direc]ia IV. M\ `ntreba mereu: «Unde e
Vasile? Ce p\rere ai de Vasile?». ~n 23 sau 24 decembrie l-a chemat
pe generalul Vasile la el [i s-au izolat, singuri, `ntr-un birou.
AMS: I-a cerut dosarul Corbii [i Vasile i l-a dat.“ (Dosarul i-a
fost predat de un [ef de serviciu din Direc]ia IV, n.a.)
Executarea so]ilor Ceau[escu
Executarea `n fa]a plutonului a [efului statului, dup\ un simulacru

de proces, a fost [i a r\mas o tem\ insistent dezb\tut\ de pres\. Im-
pactul acestei mor]i violente a fost cu at`t mai mare cu c`t el a fost [i
amplu mediatizat, fiind singura situa]ie din lume `n care s-a prezentat
execu]ia unui [ef de stat. Detaliile celor dou\ cadavre din care [iroia
s`ngele va r\m`ne mult timp, dac\ nu pentru totdeauna, adev\rata
emblem\ a revolu]iei române.
Ideea de a-l executa pe Nicolae Ceau[escu i-a apar]inut lui Silviu
Brucan, fiind imediat preluat\ de Gelu Voican Voiculescu. Ea a fost
lansat\ `n sediul MApN `n noaptea de 23 spre 24 decembrie. Conform
unei teorii care se infiltreaz\ tot mai insistent `n dezbaterile din jurul
mor]ii lui Nicolae Ceau[escu, ideea i-ar fi apar]inut `n realitate lui
Mihail Gorbaciov. Primul indiciu a ap\rut odat\ cu publicarea steno-
gramei `ntrevederii dintre Nicolae Ceau[escu [i Mihail Gorbaciov din
ziua de 4 decembrie 1989 de la Moscova, la care au participat [i
Constantin D\sc\lescu, prim-ministru al Guvernului României [i omo-
logul s\u sovietic N.I. R`[kov. La un moment dat, Ceau[escu i-a cerut
lui Gorbaciov ca `n]elegerile dintre ei s\ fie discutate la o `nt`lnire a
prim-mini[trilor.
„M.S. Gorbaciov: Atunci s\ se `nt`lneasc\.

N.I. R`[kov: Pe 9 ianuarie 1990 ne `nt`lnim.
M.S. Gorbaciov: Ve]i mai tr\i p`n\ la 9 ianuarie!“485
Ne[tiind care a fost gestul care a `nso]it replica sau pozi]ia privirii
sale, nu ne d\m seama cui i-a spus Gorbaciov acele cuvinte. Pare o
adresare c\tre R`[kov, dar cu sub`n]eles pentru Ceau[escu. Oricum,
sensul acelor cuvinte este confirmat de fostul consilier de pres\
Eugen Florescu, unul dintre aceia – `ntre care [i generalul Vlad –
care au primit informa]ia de la Constantin Mitea, martor ocular. Re-
latarea lui Florescu este plin\ de am\nunte, dar [i de sugestii:
„AMS: A]i fost cu Ceau[escu la Moscova `n vizita din 4-5 de-

cembrie?
Eugen Florescu: Nu, dar a fost Mitea [i mi-a povestit.
485 Constantin Sava, Constantin Monac, Revolu]ia român\ din decembrie 1989
retr\it\ prin documente [i m\rturii, Ed. Axioma Edit, Bucure[ti, 2001, p. 91.
AMS: V\ ascult. Au fost trei `ntrevederi: m\ intereseaz\ a doua

[i a treia.
EF: Prima a fost important\. Ceau[escu a luat cuv`ntul revoltat
pentru c\ se scap\ din m`n\ o seam\ de lucruri [i se fac gre[eli `n sis-
temul comunist. A argumentat cu cazul Jivkov. Era revoltat pentru
c\, spunea: «dvs. l-a]i presat pe Jivkov s\ ia atitudine `mpotriva noas-
tr\, n-a f\cut dec`t s\ `ndeplineasc\ ordinele voastre [i acum l-a]i
aruncat» (era vorba de schimbarea public\ a atitudinii Bulgariei fa]\
de România, apari]ia unor declara]ii critice [i permisiunea dat\ tele-
viziunii [i presei s\ denigreze regimul lui Ceau[escu, n.a.). Tonul lui
a fost foarte dur. La care Gorbaciov i-a r\spuns: «Tov. Ceau[escu,
stai jos, nu te mai ocupa de Jivkov [i de soarta lui, ocup\-te de dum-
neata. Du-te acas\, s\rb\tore[te cu bine Cr\ciunul [i Anul Nou, dac\
o s\ le mai apuci».
AMS: Dar chestia asta n-a spus-o `n discu]ia a doua, cu D\sc\-
lescu [i cu primul-ministru sovietic de fa]\?
EF: A spus-o prima dat\ `n plen. ~n discu]ia a treia, Gorbaciov a
repetat asta. L-a condus p`n\ la u[\ z`mbind [i i-a repetat: «S\rb\-
tore[te Cr\ciunul [i Anul Nou, dac\ ai s\ le mai apuci».
AMS: ~n ce m\sur\ crede]i c\ versiunea lui Mitea este veridic\?
EF: Eu am publicat acest dialog `n revist\ [i i-am trimis-o s\ o
vad\. Mi-a r\spuns c\ nu are nici un comentariu [i c\ ea corespunde
adev\rului.“486
Tot atunci s-a mai `nt`mplat un fapt ciudat, relatat de generalul

Olteanu, la acea dat\ membru CPEx [i [ef al sec]iei Rela]ii externe a
CC al PCR:
„Constantin Olteanu: (...) ~ncepe [edin]a, Gorbaciov vorbe[te

cam o or\. Ne spune c\ Bush ì informeaz\ pe cei din NATO, noi aici
`ntre noi. {i c`nd Gorbaciov ne spune c\ Bush discut\ problemele de
dezarmare cu ai lui, Ceau[escu ridic\ un buletin Agerpres [i spune:
pp. 81-82.
«Cum se `mpac\ ce spune]i cu realitatea, c`nd Bush a declarat acum

dou\ ore `n drum spre Bruxelles c\ NATO trebuie s\ se `nt\reasc\, s\
continue s\ se preg\teasc\». Gorbaciov s-a f\cut c\ nu `n]elege, apoi
a trecut la problema denun]\rii invaziei `n Cehoslovacia. Mesajul
era: dac\ mai face]i de-astea, Tratatul nu mai intervine. Gorbaciov
spune: «S\ semn\m declara]ia cu condamnarea interven]iei `n
Cehoslovacia». Ceau[escu s-a auzit din nou, peste ei: «S-o semneze
cine a intervenit. Noi n-am intervenit, n-avem ce semna.» Atunci
Gorbaciov, vizibil iritat: «Bine!» Nu a apucat s\ continue prea mult,
pentru c\ Ceau[escu a intervenit din nou: «S\ se retrag\ trupele sovi-
etice din Cehoslovacia.» Au s\rit `n sus: «Cum?!» S-a creat rumoare
`n sal\. Gorbaciov a r\spuns c\, `ntruc`t delega]ia cehoslovac\ mai
r\m`ne la Moscova, vor discuta aceast\ chestiune. Nicolae Ceau[escu
a continuat: «S\ se retrag\ trupele sovietice din toate ]\rile socialiste».
S-a creat animozitate. ~l vedeam cum se ambaleaz\ [i se bag\ `ntr-o
chestiune extraordinar de periculoas\. Singur `mpotriva tuturor. To]i
ceilal]i erau noi, el era ultimul r\mas din vechea gard\. S-a luat o pa-
uz\ pentru a se g\si un r\spuns. Dup\ pauz\, prim-ministrul est-ger-
man Hans Modrow a explicat c\ nu este de acord cu retragerea
trupelor sovietice din RDG. Atunci Gorbaciov s-a `ntors [i l-a `ntre-
bat ironic: «De acord, tovar\[e Ceau[escu?» ~n pauz\, Egon Krenz,
acum prim-secretar al PSUG, vine la noi, iar la desp\r]ire, c`nd ì
str`nge m`na lui Ceau[escu, ì spune `n limba rus\: «Tov Ceau[escu,
nu [tiu dac\ ne vom mai vedea.» A urmat `nt`lnirea Gorbaciov-Ceau-
[escu. Au fost de fa]\ stenograful D`rnu Aurel [i traduc\torul Gheor-
ghe Stoica. Trebuie s\ vorbi]i cu el. Stoica [tie multe.
AMS: Nu-l g\sesc.
CO: Lucreaz\ la Externe. La terminarea `ntrunirii, Gorbaciov a
propus ca la `nt`lnirea celor dou\ delega]ii, din partea sovietic\ s\
participe el [i premierul Nikolai R`[kov, iar din partea român\
Ceau[escu [i D\sc\lescu. Liderul sovietic a justificat formula pro-
pus\ prin faptul c\ Eduard {evardnadze, ministrul de Externe sovie-
tic, urma s\ se `nt`lneasc\ cu Hans Dietrich Genscher, omologul s\u
vest-german, care sosise la Moscova. Ca urmare, prezen]a lui Ion
Stoian a fost exclus\. ~n ce m\ prive[te, Gorbaciov a propus s\ discut
cu omologul meu, Alexandr Iakovlev, despre organizarea unor con-

ferin]e interna]ionale ale partidelor comuniste. Ap\ de ploaie. Eu am
urm\rit atent pe ceas [i a[a [tiu c\ `nt`lnirea Gorbaciov–Ceau[escu a
durat 80 de minute. ~n ultimele 20 de minute a intrat [i Constantin
Mitea, consilierul de pres\ al lui Ceau[escu, pentru punerea la punct a
comunicatului. Exist\ o fotografie cu participan]ii la aceast\ `nt`lnire.
AMS: Ceau[escu n-a avut nici o reac]ie? ~n avion, de exemplu.
CO: Ba da. A spus: «|sta – adic\ Gorbaciov – este un om r\u [i
periculos. Nu ne-a spus adev\rul. Ne ascunde multe din aranjamentul
lui cu Bush.» Am `n]eles c\ generalul Vlad [tia ce fusese la Malta.“487
Sugestia ca Nicolae Ceau[escu s\ fie eliminat este posibil s\ fi

existat din partea lui Gorbaciov `n `ntrevederea secret\ pe care i-a
acordat-o la Kremlin lui Silviu Brucan. I-am solicitat acestuia o
discu]ie pe aceast\ tem\, dar a refuzat. Despre felul cum a evoluat
ideea execut\rii so]ilor Ceau[escu la Bucure[ti [tim mai multe.
Exist\ `ns\ o problem\ cronologic\; conform afirma]iilor generalului
St\nculescu, acesta i-ar fi spus lui Ion Iliescu: „Ceau[escu este sub
paz\ [i [tiu unde e [i o s\ v\ spun c`nd este cazul!“488, ceea ce
`nseamn\ c\ liderii FSN nu [tiau precis unde este, dar `n]elegeau c\
se afl\ sub controlul generalului. Pe acesta tocmai `l d\duser\ jos de
la conducerea Armatei, pun`ndu-l pe Militaru, iar St\nculescu i-a
p\r\sit pentru un timp, duc`ndu-se `ntr-o alt\ cl\dire, unde era biroul
s\u. De aceea, secven]ialitatea scenelor oferit\ de generalul St\n-
culescu pare mai credibil\ – `n noaptea de 23 spre 24 decembrie
Brucan a cerut executarea lui Ceau[escu, Ion Iliescu s-a opus, au
urmat negocierile `n baia cabinetului ministrului Ap\r\rii, cu robi-
netele deschise la maximum pentru a nu fi asculta]i de microfoane,
487 Dialog din 20 iunie 2005. (Este de men]ionat aici c\ declara]ia generalului
Olteanu clarific\ o dilem\ legat\ de întrevederile Gorbaciov–Ceau[escu de la Moscova
din decembrie 1989: n-au fost trei întîlniri, ci numai dou\ – una în plen [i una între de-
lega]iile sovietic\ [i român\. Faptul c\ aceast\ a doua întrevedere s-a desf\[urat în dou\
p\r]i, f\r\ Mitea [i cu Mitea – singurul martor care a descris întrevederea –, a creat
impresia c\ a existat [i o întrevedere separat\ Gorbaciov–Ceau[escu.)
488 Dinu S\raru în dialog cu Victor Atanasie St\nculescu, Generalul revolu]iei cu
piciorul în ghips, Ed. RAO, Bucure[ti, 2005, p. 61.
Gelu Voican Voiculescu a insistat [i el, `ns\ f\r\ prea mare rezultat,
dup\ care au hot\r`t s\ apeleze la generalul St\nculescu. Revenit `n
corpul central al ministerului, acesta va avea principalul dialog cu
Gelu Voican Voiculescu `n diminea]a de 24 decembrie:
„Dorian Marcu: S\ revenim la dest\inuirea dvs. Ce v-a f\cut s\

ave]i `ncredere `n domnul Gelu Voican? De ce tocmai `n d`nsul?
Victor St\nculescu: M-a atras privirea hot\r`t\, p\trunz\toare,
aproape sfredelitoare [i ]inuta cvasimilitar\. ~n acela[i timp trebuie s\
d\m [i hazardului un rol – `mi amintesc perfect: eram mai departe de
ceilal]i, l`ng\ numeroasele aparate telefonice, c`nd acest insolit per-
sonaj s-a apropiat de mine [i mi-a prezentat o analiz\ surprinz\tor de
exact\ a situa]iei `n care ne aflam. Comentariul s\u era p\truns de
`ngrijorarea c\ cei doi sunt fugari prin ]ar\. Atunci mi s-a p\rut firesc
s\-i spun adev\rul, c\ cei doi erau deja prizonieri la T`rgovi[te.
DM: {i mai departe?
Victor St\nculescu: Am fost din nou surprins de reac]ia brusc\ a
interlocutorului meu care, dup\ o insolit\ dizerta]ie despre Descartes,
«recursul la metod\» [i ra]iunea de stat, debitat\ pe un ton egal [i
deta[at, `n contrast vizibil cu ochii deveni]i sc\p\r\tori, mi-a propus
direct o variant\ a suprim\rii lor imediate, interes`ndu-se de c`t de
repede ar fi posibil\ `nf\ptuirea acesteia.
DM: Domnule Voican, deci, ideea omor`rii de urgen]\ a celor doi
v\ apar]ine. Pute]i s\ ne da]i o justificare?
Gelu Voican Voiculescu: Da. Presiunea necesit\]ii! ~n clipa aceea
am judecat rapid ce urm\ri cu adev\rat tragice ar fi putut avea men]i-
nerea lor `n via]\, `n ideea unei judec\]i cu termen lung. Posibilitatea
unui revers al situa]iei, `n eventualitatea c\ ei ar fi elibera]i, m\ `ngro-
zea, [tiind amploarea pe care o luase lupta de strad\.“489
Dezbaterile au durat mai multe ore din ziua de 24 decembrie, din

baia ministrului Ap\r\rii trec`ndu-se `n alte birouri, unde s-au desf\-
[urat mai multe [edin]e, esen]a lor fiind lupta dat\ de to]i ceilal]i lideri
489 Dorian Marcu, Moartea Ceau[e[tilor, Ed. Excelsior CA, Bucure[ti, 1991, p. 14.
ai CFSN pentru convingerea lui Ion Iliescu s\ accepte suprimarea

imediat\490. Iliescu i-a convins `ns\ c\ este nevoie de un proces, chiar
[i de unul foarte scurt. Petre Roman afirm\ c\ `nc\ de atunci Ion Ilies-
cu le atr\gea aten]ia: „Revolu]iile se r\zbun\, `[i devoreaz\ copiii!“,
interven]ie pe care a repetat-o [i `n ianuarie 1990, odat\ cu apari]ia
fenomenelor contestatare ale presei [i Opozi]iei politice. ~n acest
timp, a[a cum a rezultat din dialogurile purtate de autor cu Gelu
Voican Voiculescu la 15 ani de la evenimente, acesta [i Victor St\n-
culescu au `ncercat s\ produc\ o suprimare imediat\ a lui Ceau[escu,
trec`nd peste rezervele morale ale lui Ion Iliescu. Voican s-a `n]eles
cu St\nculescu s\ stabileasc\ un contact telefonic cu comandantul
unit\]ii de la T`rgovi[te, colonelul Kemenici, c\ruia, sub o form\
parolat\, i-au transmis ordinul de a fi preg\tit `n orice clip\ s\-i exe-
cute pe so]ii Ceau[escu.
„Victor St\nculescu: Am fost receptiv; subscriind la idee, am

telefonat imediat la T`rgovi[te [i am luat toate m\surile de `ndepli-
nire a acestei solu]ii, `n caz de necesitate. Am convenit ca un simplu
ordin verbal s\ fie suficient `n finalizarea ac]iunii.
Dorian Marcu: {i a]i avut curajul s\ ordona]i acest lucru prin
telefon?
Gelu Voican Voiculescu: Domnul general Victor St\nculescu a
folosit un limbaj criptic, de-o bizarerie uimitoare. Am admirat efica-
citatea [i promptitudinea cu care a stabilit «solu]ia» cu comandantul
de la T`rgovi[te.
DM: V\ aminti]i bizareria codific\rii?
Gelu Voican Voiculescu: Da. Era o referire la dou\ personaje
c\rora li se va ar\ta un tanc gol.“491
Ce se `nt`mpla? Mult timp nu am dat prea mare importan]\ aces-

tui dialog [i nu am cobor`t pe sensul cuvintelor, fiind convins c\ am
deja o opinie format\ asupra execu]iei de la T`rgovi[te. Dar, `n vara
490 Vezi Jurnalul Na]ional, Anul XIII, Nr. 3541, 4 ianuarie 2005, p. 7.
491 Dorian Marcu, op. cit., p. 15.
anului 1998, fiind contactat de ofi]eri de la T`rgovi[te (`ntre care

maiorul Mateescu era cons\tean cu mama mea), am deslu[it `n]elesul
exact al scenei reproduse de Gelu Voican Voiculescu [i Victor
St\nculescu. Irita]i de ezit\rile lui Ion Iliescu, cei doi au hot\r`t s\-i
suprime pe so]ii Ceau[escu, urm`nd a-l pune pe [eful CFSN `n fa]a
faptului `mplinit. Pentru asta, St\nculescu l-a sunat pe Kemenici [i i-a
dat de `n]eles c\ trebuie s\ preg\teasc\ o modalitate de a-i omor` pe
so]ii Ceau[escu. Colonelul a fost derutat, nefiind preg\tit nici sufle-
te[te, nici tehnic pentru o astfel de execu]ie. Atunci, St\nculescu i-a
sugerat introducerea celor doi Ceau[e[ti `ntr-un tanc sau mai bine un
TAB, care s\ fie aruncat `n aer. Dup\ cum mi-au explicat ofi]erii de
la T`rgovi[te, Kemenici a `ncercat aceast\ formul\, f\r\ s\ le comu-
nice exact ce dore[te, produc`nd o serie de ordine contradictorii [i
confuzii, care `ns\ i-au permis s\ con[tientizeze c\ explozia unui tanc
`n unitate ar avea consecin]e distructive necontrolate. ~n aceste con-
di]ii, el a ales formula urc\rii celor doi dictatori `ntr-un TAB care,
sub acoperirea diversiunii c\ unitatea poate fi atacat\ de securi[tii
loiali lui Ceau[escu, trebuia plimbat prin mai multe locuri, schim-
b`ndu-i-se astfel pozi]ia [i `ngreun`nd posibilitatea de localizare a
lor. De aici [i `n aceste condi]ii a ap\rut ideea c\ Ceau[escu are
un ceas special prin care semnaleaz\ unde se afl\. ~n loc s\-i ia
pur [i simplu ceasul de la m`n\, Kemenici, derutat [i el [i dominat
de un stres justificat, a `nceput plimbarea TAB-ului prin unitate.
Ceea ce numim aici „plimbare“ prin unitate reprezenta o manevr\
care permitea dirijarea prin sta]ie a TAB-ului `ntr-o zon\ a dispo-
zitivului de ap\rare a unit\]ii, unde s\ poat\ fi dat ordinul de
lovire, ciuruire a lui. El a raportat la Bucure[ti lui St\nculescu
luarea acestei m\suri, iar generalul i-a comunicat celebra parol\
„recursul la metod\“, adic\ ce subliniam mai sus: „un simplu or-
din verbal s\ fie suficient `n finalizarea ac]iunii“, care reprezenta
semnalul pentru lichidarea cuplului Ceau[escu.
Nu putem – autor [i cititor `mpreun\ – s\ nu facem leg\tura `ntre
aceste preg\tiri [i apari]ia celui mai straniu aspect al fenomenului
diversionist-terorist din ziua de 24 decembrie, pe lumin\, a[a cum l-a
dezv\luit Petre Roman. Este posibil s\ fie o specula]ie intelectual\, o
tenta]ie prea mare pentru a fi abandonat\, dar „atacarea“ sediului

MApN `n acea zi, pe lumin\, `n mai multe r`nduri [i la ore diferite, se
leag\ prea bine cu dialogul St\nculescu-Kemenici. Acest „atac“ de zi a
crescut [i mai mult presiunea asupra lui Ion Iliescu. La primele ore ale
serii din ziua de 24 decembrie 1989, St\nculescu ì va transmite lui
Kemenici parola „recursul la metod\“. Conform relat\rilor oferite de
ofi]erii de la T`rgovi[te, comandantul unit\]ii de la T`rgovi[te va diri-
ja TAB-ul cu cei doi Ceau[e[ti afla]i `n\untru spre o zon\ exterioar\
unit\]ii, trec`ndu-l prin dreptul unui puternic dispozitiv de ap\rare
c\ruia i-a transmis c\ TAB-ul este inamic, atac\ unitatea, d`nd ordin
de deschidere a focului asupra sa. Ofi]erii din dispozitiv `ns\ au ezitat,
recunosc`nd blindatul [i pun`ndu-[i problema soartei conduc\torului
acestuia, camarad de-al lor. ~n aceste condi]ii, Kemenici a sunat la
Bucure[ti foarte agitat, surescitat, anun]`nd e[ecul opera]iei. Iat\ alte
dou\ situa]ii descrise de locotenent-major Iulian Stoica, ofi]er aflat `n
TAB-ul cu so]ii Ceau[escu:
„Locotenent-major Iulian Stoica: ~n cele dou\ ore c`t am a[tep-

tat `n fa]a comandamentului s-au `nt`mplat `ns\ cel pu]in dou\
ciud\]enii care m-au pus pe g`nduri, care m-au marcat profund. A[a,
st`nd pe loc, f\r\ nici un motiv, de pe transportor a c\zut roata de re-
zerv\. V\ imagina]i `n ce condi]ii: st`nd pe loc, sta]ion`nd adic\, f\r\
s\ ne mi[c\m. Apoi, `n acelea[i condi]ii, ne pomenim cu toat\ moto-
rina din rezervorul suplimentar sub TAB, un lac de lichid inflamabil.
Lipsea chibritul, lipsea sc`nteia doar.“492
{i mai departe: „Auzeam cum poleiul cade pe iarb\, pierdusem
[irul orelor, pluteam `n neant c`nd, `n acea bezn\ a disper\rii, aud o
voce necunoscut\ venit\ parc\ din fundul p\m`ntului, de departe [i
de demult, cu reverberare de ecou:
– Stoico, m\i Stoico, omoar\-i, m\, c\ altfel murim ca pro[tii!...
Scap\-ne din chinul \sta, m\i Stoico!...
492 Viorel Domenico, Dup\ execu]ie a nins, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1992, p. 111.
Am sim]it cum se clatin\ p\m`ntul [i cum cerul se balansa ca un

candelabru dup\ cutremur. Era a doua oar\ c`nd se f\ceau presiuni
directe asupra mea“493.
Concluzia ofi]erului este transparent\: „Sunt sigur c\ asta se [i

urm\rise acolo sus, la centru: s\ fim adu[i `n situa]ia de a-i ucide noi
`n[ine dintr-o gre[eal\, printr-un accident, chiar [i din proprie ini]ia-
tiv\“494. E[ecurile repetate ale execut\rii so]ilor Ceau[escu la T`rgo-
vi[te i-au convins pe Gelu Voican Voiculescu [i pe Victor St\nculescu
c\ trebuie s\ accepte ideea lui Ion Iliescu de organizare a unui proces
sumar [i a unei execu]ii cu ajutorul unui pluton adus de la Bucure[ti.
~n nucleul CFSN instalat la sediul MApN se aflau patru persoane
care [tiau ce `nseamn\ cu adev\rat o revolu]ie [i care este comporta-
mentul liderilor unei revolu]ii `n fa]a actului de suprimare a [efului
statului:
Silviu Brucan, fost doctrinar al stalinismului, considera – `n

1989! – , c\ ceea ce s-a petrecut `ntre 1944 [i 1948, adic\ ocupa]ia
sovietic\ a României [i introducerea cu for]a a stalinismului, a fost o
revolu]ie495. Provenit dintr-o familie evreiasc\ burghez\, el se va
`ndrepta spre agentura sovietic\ din România, mai `ntì incon[tient,
apoi cu toat\ convingerea, lovitura de stat de la 23 august 1944
proiect`ndu-l `n func]ia de secretar general de redac]ie al oficiosului
comunist Sc`nteia. Ca membru al „coloanei a cincea sovietice `n par-
tid“, cum singur o recunoa[te496, Silviu Brucan a contribuit din plin
la instalarea sistemului comunist `n România, fiind unul dintre autorii
mentalit\]ilor comuniste cu care a fost surprins\ na]iunea român\ la
ora revolu]iei din 1989: „~n fiecare diminea]\, `n toate fabricile din
]ar\, exista un ritual de partid: prima jum\tate de or\, muncitorii,
dup\ ce pontau prezen]a la lucru, mergeau la clubul cultural, unde
493 Ibidem, p. 112.

494 Ibidem, p. 113.
495 Silviu Brucan, Genera]ia irosit\. Memorii, Ed. Univers & Calistrat Hoga[, Bu-
cure[ti, 1992, p. 5.
496 Ibidem, pp. 54-58.
secretarul cu agita]ia [i propaganda citea articolul de fond al Sc`nteii,

la care to]i d\deau din cap aprobator (combate bine tovar\[ul), dup\
care se `ndreptau plini de `nsufle]ire [i optimism la locul de munc\.
Se `ndoctrina astfel ideologic masa muncitorilor, se forma «limbajul
de lemn» al activistului de partid [i chiar modul lui de a g`ndi [i a
privi lumea [i societatea. Cei mai devota]i duceau cuv`ntul partidului
[i acas\, `n familie, repet`nd la cin\, `n loc de rug\ciunea de la
`nceputul mesei, con]inutul articolului de fond din Sc`nteia. A[a s-a
f\urit `n mod sistematic societatea docil\ [i conformist\ a erei comu-
niste“497. Adic\, societatea docil\ [i conformist\ din 1989 care n-a
avut nici o reac]ie la dictatura lui Nicolae Ceau[escu [i a trebuit s\ fie
provocat\ profesionist de serviciile secrete sovietice pentru a ie[i `n
strad\. S-ar putea ca unora saltul de la anii de `nceput ai comunismu-
lui, `n care Silviu Brucan, Leonte R\utu [i Leonte Tism\neanu, tat\l
cunoscutului politolog Vladimir Tism\neanu, preg\teau na]iunea
român\ pentru starea de m\m\lig\ din 1989, la anii declan[\rii pere-
stroik\i gorbacioviste, s\ par\ prea mare, dar nu este. Erau `ndoctri-
na]i [i copiii, mai ales copiii, care `n 1989 vor fi oamenii maturi care
a[teptau s\ se `nt`mple ceva, de undeva. De aceea, `mi voi permite
aici o scurt\ analiz\ de caz, de extrac]ie personal\, eu fiind cazul cel
mai bine cunoscut de mine.
*
~n num\rul 1 din 10 ianuarie 2002 al revistei Flac\ra lui Adrian
P\unescu, {tefan Andrei sugereaz\ c\ primul simptom al cultului
personalit\]ii a ap\rut pe vremea lui Dej. Ceau[escu a observat cultul
personalit\]ii la Dej, prinz`nd un moment de maxim\ putere a lideru-
lui comunist român, cu to]i adversarii dobor`]i. Astfel, de[i s-a vorbit
despre caracterul s\u autodidact, p`n\ la sf`r[it Ceau[escu a `nv\]at
tot la [coala lui Dej.
Eu, de exemplu, am tr\it un episod care mi-a r\mas foarte clar `n
amintire: Pe strada C\uza[i, `n apropierea actualei intersec]ii din
spatele magazinului Unirea, unde era [i un cinematograf de cartier,
497 Ibidem, p. 52.

se g\sea o mic\ bibliotec\ public\. Func]iona la parterul unei case

vechi cu etaj, fost magazin evreiesc de coloniale. ~ntr-o zi a anului
1958 acas\ la noi (o garsonier\ la ultimul etaj al unui bloc vechi din
strada Pitagora nr. 3) s-a prezentat un personaj foarte pitoresc al
cartierului, domnul Stern, despre care nu [tiam cu ce se ocup\, dar
era prezent `n mai toate activit\]ile cartierului. Avea vreo 60 de ani
sau cel pu]in a[a de b\tr`n `l vedeam eu atunci. Aveam 5 ani. Mi-l
amintesc bine pe acest evreu jovial, pentru, c\ imediat dup\ opera-
]ia mea de apendicit\, a venit la tata [i mi-a adus o statuet\ de lut –
Sache – pe care o p\strez [i ast\zi. A fost singura mea juc\rie.
Trebuie s\ fi fost vara, atunci, `n 1958, c`nd a venit la noi, cer`ndu-i
tatii s\ m\ lase cu el, pentru a m\ duce undeva. Tata a cedat nea[tep-
tat de u[or, el care nu se desp\r]ea de mine niciodat\ dup\ plecarea
mamii. Domnul Stern m-a dus de m`n\ la acea bibliotec\ de cartier
unde erau aduna]i [i al]i copii. ~mi erau necunoscu]i, iar acum, jude-
c`nd cu alt\ minte acea `nt`mplare, cred c\ erau copii care, la fel ca [i
mine, nu participau la activit\]ile organizate ale cartierului, nu erau
integra]i `ntr-un program. Eu, de pild\, nu fusesem primit `ntr-o
gr\dini]\. Nu eram, a[adar, „prin[i“ `n programul de activit\]i ob-
[te[ti, fiind copii care proveneau din familii de nemembri de partid,
din familii cu probleme politice. Retr\iesc [i acum cu un frison fe-
reala cu care tat\l meu `mi d\dea primele no]iuni de limba german\
[i cum vorbeam cu el `n [oapt\ pentru a exersa limba studiat\ de tata
la Charlottenburg.
~n biblioteca aceea ne a[tepta o femeie de vreo 30 de ani `ntr-un
capot `nflorat [i cu p\rul str`ns `ntr-un coc imperfect din care coborau
[uvi]e neglijente. Senza]ia mea era c\ acea femeie locuie[te acolo, `n
bibliotec\, [i m\ tot `ntrebam unde este patul, chiuveta etc. Era ceea
ce `n termeni literari se nume[te o „mahalagioaic\“, o femeie de
cartier. Ne-a a[ezat `n cerc pe scaune `n mijlocul `nc\perii, iar ea a
luat loc `ntre noi cu o carte `n m`n\. Era o carte de format mare, dar
sub]ire, din tipologia c\r]ilor pentru copii. {i femeia a `nceput s\ ne
citeasc\ ni[te poezii ciudate. ~n toate era vorba despre un erou care
str\bate o lung\ perioad\ de lupte pentru binele poporului. Una din-
tre poezii mi-a r\mas foarte bine `ntip\rit\ `n minte, f\r\ s\-i pot
reproduce versurile, doar ca subiect, pentru c\, la sf`r[itul lecturii ei,

femeia mi-a cerut s-o comentez. Era vorba despre un erou care lupta
pentru binele poporului [i la un moment dat a fost atacat mi[ele[te de
c`]iva tovar\[i, care au ascuns adev\rul, nu au vorbit deschis ce
aveau de spus, nu s-au prezentat `n fa]a oamenilor s\ spun\: „Asta
credem noi“, [i au complotat. Aflat `n pericol, eroul a fost imediat
`nconjurat de oamenii muncii, care au f\cut o hor\ `n jurul lui [i l-au
ap\rat, iar du[manii au fost pedepsi]i. ~ntrebat direct cine este eroul,
n-am [tiut s\ r\spund. Atunci femeia mi-a explicat pe `ndelete c\
eroul este tovar\[ul Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a fost atacat de
c`]iva tr\d\tori din partid, dar c\ oamenii muncii i-au luat ap\rarea
imediat, fiind iubit [i stimat de popor. Auzeam pentru prima dat\
numele conduc\torului comunist al ]\rii [i luam astfel contact tot
pentru prima oar\ cu incidentul devia]ionist al Anei Pauker. Abia
dup\ mul]i ani aveam s\ `n]eleg sensul acelei „prelucr\ri“ politice
asupra unor copii de 5 ani, c`nd am nimerit `n ziare peste primele
semnale „literare“ ale cultului personalit\]ii lui Nicolae Ceau[escu [i
mi-am adus aminte cu claritate acel episod. Mi s-a p\rut atunci
comic [i straniu s\ scrii o carte de poezii despre devia]ia politic\ a
Anei Pauker, s\ pui `n versuri a[a ceva, s\ transformi `n oper\ literar\
un incident politic, probabil major pentru oamenii maturi, dar total
nesemnificativ [i de ne`n]eles pentru un copil. {i totu[i... f\r\ infor-
ma]ia cultural\ autentic\ primit\ de la tat\l meu, f\r\ lecturile la care
m\ obliga [i f\r\ numele secrete – Ion Antonescu, Ion Br\tianu,
Petre P. Carp – pe care nu aveam voie s\ le rostesc `n public, dar
despre care tat\l meu `mi povestea zeci de nop]i, probabil c\ mi-ar fi
fost imposibil intelectual [i moral s\ scriu aceast\ carte. ~mi mai aduc
aminte [i momentul de criz\ c`nd fratele meu a scris `n teza la Istorie
„rebeliunea legionar\ de la 23 august 1944“, f\c`nd o confuzie cult\
cu rebeliunea legionar\, fiind exmatriculat [i pierz`nd anul.
Tot aici `mi amintesc ziua `n care a murit Gheorghiu-Dej. ~n fa]a
tipografiei de pe strada Pitagora, pe gardul bisericii se str`nseser\ to]i
ho]ii [i borfa[ii cartierului. ~i cuno[team; furau de prin case, umblau
`n ga[c\, unul avea un pistol f\r\ capace (se vedea mecanismul inte-
rior), erau tatua]i pe bra]e, duhneau a b\utur\, vorbeau `n jargon [i
scuipau `ntruna. Ei bine, `n acea zi a mor]ii lui Gheorghiu-Dej, bor-

fa[ii \[tia se adunaser\ pe gardul bisericii [i pl`ngeau. Mai ales unul
dintre ei se v\ieta: „A murit, m`nca-i-a[ p... lui, c`t era de bun, se urca
pe schele cu zidarii, cobora `n min\ cu minerii… A f\cut mult pentru
]ara asta“. Ceilal]i treceau o sticl\ cu b\utur\ de la unul la altul [i mai
ziceau c`te ceva despre Dej, de parc\ le murise tat\l. Scena asta m-a
impresionat [i s-a fixat cu for]\ `n amintirea mea dup\ ce am vizionat
la un televizor „Record“, singurul din cartier, `n casa unui [ofer de la
Uzinele Vulcan, `nmorm`ntarea liderului comunist. Nu pot s\ trec
peste am\nuntul c\ acel [ofer sau muncitor, nu sunt prea sigur, nu
apuca niciodat\ s\ se uite la televizor. Se a[eza pe scaun `n fa]a lui [i
adormea imediat, fr`nt de oboseal\. C`nd co[ciugul cu Dej a fost scos
dintr-o cl\dire mare (nu mai ]in minte care, dar este posibil s\ fi fost
Palatul), lumea a `nceput s\ ]ipe isteric. Apoi a urmat discursul agitat
al lui Nicolae Ceau[escu (`l vedeam pentru prima oar\) [i scena de la
mausoleu, unde unul dintre generalii care duceau co[ciugul pe umeri,
un general foarte b\tr`n, s-a `mpiedicat de sc\ri [i era gata s\ cad\,
ruin`nd toat\ ceremonia. Singura impresie pe care am re]inut-o
despre Ceau[escu atunci a fost tinere]ea lui. ~n ochii mei de copil de
12 ani Nicolae Ceau[escu era foarte t`n\r, inexplicabil de t`n\r pe
l`ng\ ceilal]i lideri comuni[ti cu p\rul alb. L-am simpatizat imediat
pentru asta. ~n clipa `n care am pronun]at `ns\ primul cuv`nt de admi-
ra]ie pentru Nicolae Ceau[escu, am luat o b\taie sor\ cu moartea de
la tata [i mi-a disp\rut admira]ia.
*
Dup\ moartea lui Stalin [i dup\ ini]ierea programului românesc
de epurare a agenturii sovietice, Silviu Brucan s-a orientat inteligent
c\tre diploma]ie, devenind la `nceputul anului 1956 ambasador al Ro-
mâniei comuniste la Washington. Asta i-a schimbat radical viziunea
despre lume [i probabil c\ `n el a ren\scut filonul burghez `n care
venise pe lume. ~n 1961 public\ `mpreun\ cu so]ia sa o carte sur-
prinz\toare despre America, un elogiu mascat al celui mai puternic stat
capitalist din lume: „New Yorkul nu e frumos, dar are incontestabilele
lui frumuse]i: impun\toarele cl\diri zg`rie-nori, cu geamuri-panouri de
sticl\ cu reflexe albastre, verzi sau cenu[ii, prinse `n zid\rie, `n o]el,

aluminiu sau `n bronz; ceea ce se nume[te New York skyline, `nv\luit
chiar `n zilele `nsorite `ntr-o u[oar\ cea]\ viorie (la ce ne-ar folosi s\
ne amintim c\ se datore[te fumului nelipsit aici?); Parcul Central,
men]ionat `nainte, br\zdat de [osele, dar totu[i col] de natur\ unde
vegeta]ia nu prea bogat\, pu]in ajutat\ de m`na omeneasc\, este com-
pletat\ at`t de impresionant de st`ncile proprii teritoriului pe care se
`ntinde ora[ul [i care au f\cut posibil\ cl\direa lui `n `n\l]ime“498.
Anul 1989 `l va surprinde pe Silviu Brucan `ntr-o senectute a[ezat\
`ntre credin]ele sale staliniste [i nostalgia revolu]iei comuniste [i
cinismul american care `mpinge omenirea `nainte `n Istorie. Vechi
comunist iubitor de trai bun [i convertit la binefacerile democra]iei,
el va con[tientiza foarte bine, `nc\ de atunci, ceea ce sociologul fran-
cez Claude Karnoouh a rostit abia `n 2005: „Puterea instalat\ `n
decembrie 1989 a `n]eles c\ Nicolae Ceau[escu, conduc\torul, avea o
legitimitate solid\, motiv pentru care trebuia eliminat fizic“499.
Gelu Voican Voiculescu provenea dintr-o veche familie nobil\

româneasc\ – familia Sturdza –, beneficiind de o educa]ie aleas\
`ntr-un mediu cultural bogat [i `n care personalitatea sa s-a completat
cu rigoarea studiilor tehnice. Voican Voiculescu este inginer. Dar mai
presus de aceste date biografice, Gelu Voican Voiculescu a fost [i
este un om de ac]iune, numit de unii „un aventurier“, iar de generalul
St\nculescu, partenerul s\u din revolu]ie, drept „un tip de revolu]i-
onar sud-american, despre care mi-am dat seama mult mai t`rziu c\
era destul de citit [i destul de bogat, destul de bine `narmat din punc-
tul de vedere al preg\tirii intelectuale“500. Imaginea de Pancho Vila
este doar o aparen]\. Preocupat [i bine informat `n aria ezoterismului,
a francmasoneriei, Gelu Voican Voiculescu a intrat `n revolu]ie cu o
imagine clar conturat\ asupra mersului istoriei [i a mi[c\rilor Marilor
498 Alexandra Sidorovici [i Silviu Brucan, America v\zut\ de aproape, Ed.

Tineretului, Bucure[ti, 1961, p. 9.
499 Claude Karnoouh în dialog cu Stelian T\nase, Realitatea TV, Zece [i un sfert,
26.01.2005.
500 Dinu S\raru în dialog cu Victor Atanasie St\nculescu, op. cit., p. 130.
Puteri, c\ut`nd s\ afle [i s\ `n]eleag\ pa[ii lor pe p\m`nt românesc. ~n

anul 1970 a fost arestat [i anchetat `n Ungaria sub acuza]ia de spionaj
industrial, `ncerc`nd [i o trecere frauduloas\ a frontierei cu Austria,
unde a [i fost prins. Anchetat `n România de ofi]erul de Securitate
Gheorghe Goran (viitorul [ef al SMB), va fi eliberat. Apoi i s-a `ns-
cenat un proces de drept comun, fiind `ncarcerat pentru trei ani. ~n
decembrie 1989, `nainte de r\sturnarea de la putere a lui Nicolae
Ceau[escu a participat la manifesta]iile din dreptul Restaurantului
Gr\dini]a [i de la baricad\, de unde s-a retras acas\ `n jurul orei 03.00,
din diminea]a de 22 decembrie:
„Gelu Voican Voiculescu: (...) M-am `mbr\cat `n kaki, ca, atunci

c`nd trag militarii, s\ nu m\ ]inteasc\, s\ cread\ c\ este unul de-al
lor... Sigur, acum lucrurile astea par puerile... M-am preg\tit de ple-
care. Mi-am luat o saco[\ din alea de plas\ din plastic, `n care am
pus ciorapi, bandaje, plasturi pentru orice situa]ie... puteam fi r\nit.
Am luat de la baie o ]eav\, o tij\ de la suportul de prosoape, s-o am
la mine `n caz c\ trebuie s\ m\ ap\r. Aveam un pulov\r cu epole]i,
[tii c\ se purtau pe vremea aia, mi-am pus `n buzunare cle[ti, un
[pi], foarfec\..., iar `n picioare ni[te ghete u[oare. M-am `ncins cu
chimirul, am b\gat [i `n \sta tot felul de chestii. M-am `ntins pu]in [i
mi-am spus: dac\ scap cu via]\ diminea]\, o tai spre Ungaria. Aveam
eu un plan pus la punct mai de mult, dar scopul final era s\ ajung la
Pireu, `n Grecia [i s\ cer azil. Diminea]\ m-am dus la CEC-ul de la
Eva s\ scot bani [i am scos 3 000 de lei..., dar am mai l\sat `n cont,
pentru orice eventualitate... nu-mi d\deam seama care, dar reac]ionam
din instinct. Cu banii \[tia m\ g`ndeam s\ dau la [oferi, la camioane
pe drum. Am cump\rat pastile energizante de 15 lei de la farmacie,
aveau [i cofein\, [i vitamine, `]i d\deau un puseu de energie.
AMS: Ce medicament era \sta?
GVV: Efortex. Se folosea pentru efort sportiv, contra febrei muscu-
lare, [tiind c\ voi merge mult pe jos. Imagineaz\-]i c\ am dat pastilele
astea grupului nostru, lui Petre, lui Iliescu `n nop]ile urm\toare [i ei, [i
al]ii crez`nd c\ i-am drogat, c\ nu [tiu ce pastile sunt de la trupele spe-
ciale ca s\ rezist\m f\r\ somn... Era Efortex luat de la farmacia din col].
Dar `]i dai seama cum m\ priveau \[tia: «Domnule, \sta trebuie s\ fie
din ni[te trupe speciale, bine c\ e de partea noastr\!» Aveau [i gust bun.
La ora 08.00 m-am dus la serviciu [i am semnat condica.
AMS: E[ti nebun!
GVV: Alex, n-am cum s\-]i explic...
AMS: Bine, tu e[ti un tip cerebral, cu un bagaj de no]iuni [i infor-
ma]ii, nu te pot amesteca cu ceilal]i, dar trebuie s\ `n]elegi de unde
vine [i legenda care plute[te deasupra ta. Tu ai fost tipul misterios...
GVV: Era un mister `n care m\ compl\ceam. La Institut toat\
lumea comenta ce a v\zut. ~n timp ce comentam, sunt chemat la
poart\ de socru-meu... a disp\rut nevast\-mea! Fosta nevast\. Am
reu[it s\ ies cu greu, c\ nu ne d\deau voie. Pe la 09.00 m-am dus la
P\unescu...
AMS: Erai `n c\utarea unui lider.
GVV: Da. La el era o adun\tur\ de tineri cu ghitare care `l acla-
mau [i voiau s\-l ia cu ei. Am luat-o pe Pitar Mo[i [i, `n timp ce m\
apropiam de Scala, aud dintr-o ma[in\, de la radio, comunicatul cu
Milea tr\d\tor.
AMS: Primul s-a transmis la 10.51.
GVV: Atunci asta este ora la care am ajuns la Scala. «Bun, `mi
zic, l-a `mpu[cat pe \sta, ce-o s\ fie acum?» C\tre cofet\ria Scala era
baraj, `n care era Mitic\ Iliescu. Dinspre Universitate se auzea: «Ar-
mata e cu noi!» La un moment dat, ca la un semn, scutierii fug,
TAB-urile `ncep s\ se retrag\, iar lumea curge pe bulevard. Atunci
m\ `nt`lnesc cu o fost\ coleg\ de la Via]a Româneasc\... «Ce faci
aici?», iar eu `mi iau o pozi]ie eroic\ [i ì spun: «Am `nt`lnire, la re-
vedere, m\ `nt`lnesc cu destinul!» Era un teribilism... Ies `n bulevard,
`n B\lcescu, Magheru, `n por]iunea aia, [i v\d TAB-urile venind cu
oameni pe ele. M\ sui [i parcurg traseul p`n\ la Gr\dini]a pe un TAB,
trec prin fa]a institutului meu [i strig la colegii mei, urlam la colegii
mei de la ferestre s\ m\ vad\. Ne-am f\cut semne, ne-am f\cut cu
m`na, strigau: «Gelu, Gelu, bravo Gelu!». Era momentul meu sub-
lim. (r`de) Mi-am f\cut num\rul. TAB-ul a mers p`n\ `nainte de Pia]a
Roman\ [i s-a oprit. A ie[it conduc\torul [i ne-a spus: «Gata, da]i-v\
jos, c\ noi trebuie s\ ne `ntoarcem» (...) Lumea fugea gr\bit\ spre
CC, al]ii o luau pe Doroban]i. Atunci am strigat s\ se anun]e din om

`n om: «Schimba]i direc]ia [i o lu\m spre Televiziune». La Pia]a La-
hovary m-am dus din nou la P\unescu. L-am g\sit `n poart\, parla-
ment`nd cu ni[te tineri. Lumea rupea tablouri, portrete, lozinci. La
Doroban]i, `nainte de strada Jean Textier, pe dreapta, m\ re`nt`lnesc
cu Harosa [i ì spun: «Ai ma[in\?» «Da.» «Fugi repede la Casa Sc`n-
teii [i adu-l pe Iliescu!» Vedeam `n el pe succesorul lui Ceau[escu.
Personajul m\ interesa, eram preocupat de a lua leg\tura cu el.“501
~n prim\vara anului 1989 Gelu Voican Voiculescu a `ncercat s\ se

apropie de Ion Iliescu, prin intermediul graficianului Harosa de la
Editura Meridiane. Pentru a putea face asta a imaginat publicarea
unei lucr\ri [tiin]ifice, „Evacuarea apelor industriale cu suspensii
minerale“, pe care s\ o supun\ aten]iei Editurii Tehnice. {tiindu-se
filat [i [tiindu-l [i pe Iliescu filat, a renun]at. Prin Aurel Drago[
Munteanu se interesa de evolu]ia [i anturajul lui Iliescu. Totodat\, a
aflat c\ `nc\ de prin 1986 foarte mul]i activi[ti de partid `l curtau pe
Iliescu, din oportunism, fiind convin[i c\ sovieticii `l vor schimba pe
Ceau[escu cu Iliescu, motiv pentru care c\utau s\-[i preg\teasc\ o
pozi]ie apropiat\ de Iliescu `n momentul schimb\rii. Mul]i veneau,
treceau pe la Editura Tehnic\ doar pentru a da m`na cu Iliescu [i a-[i
rosti numele, astfel `nc`t Iliescu s\-i ]in\ minte. Al]ii, mai ingenio[i,
intrau sub un pretext oarecare [i ì `nm`nau bile]ele cu scurte mesaje
de solidaritate, pe care apoi le distrugeau. Unul l-a `nghi]it `n fa]a lui.
Voican Voiculescu `l va `nt`lni prima dat\ pe Ion Iliescu la Tele-
viziune [i din acel moment nu se va desp\r]i de el p`n\ `n ziua c`nd a
fost numit viceprim-ministru al noului guvern instalat de CFSN. Prin
natura complex\ a personalit\]ii sale – `n acela[i caracter omul de
cultur\ preocupat de ezoterism [i omul de ac]iune, dispus la orice
sacrificiu [i gata pentru orice ac]iune categoric\ –, Gelu Voican Voi-
culescu s-a g`ndit `n mod firesc la suprimarea lui Nicolae Ceau[escu,
`n ideea [i regula marilor revolu]ii din istoria omenirii, pornind de la
pp. 207-208.
filozofia carthesian\. Ideea „recursului la metod\“ era de fapt un apel

la opera ra]ionali[tilor, pornind de la Discours à la Méthode (1637) a
lui Descartes, continu`nd cu ideea `ncredin]\rii de c\tre cet\]ean a pu-
terii c\tre guvernarea civil\, corpului politic, de fric\ sau pentru a-[i
ob]ine siguran]a, a[a cum a fost enun]at\ de Spinoza `n Tractatus the-
ologico-politicus (1670), [i ajung`nd la expresii mai concrete `n teza
lui Leibniz din opera sa Essais de théodicées (1710), unde r\ul tre-
buie extras din societate „pentru a preveni un r\u mult mai mare sau
pentru a ob]ine un bine mult mai mare“. Pledoaria lui Gelu Voican
Voiculescu viza conceptul politic rezultat din opera filozofilor ra]io-
nali[ti cunoscut cu denumirea de „ra]iune de stat“ (raison d’état), care
afirm\ c\ anumite interese superioare ale statului, interese generale ale
unei na]iuni sau comunit\]i primeaz\ `n fa]a interesului personal [i al
moralit\]ii private. Altfel spus, executarea lui Nicolae Ceau[escu era
justificat\ de necesitatea opririi fenomenului teorist, care – credeau ei –
era generat de o for]\ loial\ dictatorului. Gelu Voican Voiculescu a fost
revolu]ionarul autentic, `n sensul istoric al vocabulei, revolu]ionar
con[tient c\ tr\ie[te o revolu]ie, [tiind ce este ea [i ac]ion`nd decisiv `n
direc]ia victoriei. Av`nd acces la v`rful echipei noi prin propriile-i
merite, el a jucat unul din rolurile majore `n evenimente. ~n ciuda mar-
tel\rii metodice a imaginii sale `n presa postdecembrist\ nu exist\ nici
o dovad\ c\ ar fi f\cut parte din vreun complot sau ar fi avut vreo
leg\tur\ cu diversiunea sovietic\. Singurul indiciu care `l face suspect
a fost dat tot de el [i const\ `n faptul c\ trecuse de mai multe ori fron-
tiera `n mod fraudulos, `ntorc`ndu-se de fiecare dat\ `n ]ar\. Din punc-
tul de vedere al Securit\]ii el este `ncadrat filierei Aurel Drago[
Munteanu, motiv pentru care a [i fost acuzat de presa na]ionalist\,
dup\ revolu]ie, c\ este evreu. Gelu Voican Voiculescu este [i dintre
pu]inii revolu]ionari care au sim]it [i dimensiunea tragic\ a revolu]iei.
~ntr-un articol publicat `n noiembrie 1999 `n revista Agora el va reflec-
ta asupra sensurilor evenimentelor din decembrie 1989: „Revolu]ia
noastr\ n-a `nsemnat `n acele zile doar triumful incontestabil al liber-
t\]ii, ci [i o uria[\ lacrim\ prelins\ pe harta ]\rii, cople[it\ de sf`-
[ietoarea durere a unui popor ce nu merita at`ta suferin]\, dup\ calvarul
`ndurat `n anii `ndelunga]i ai dictaturii“.
Al treilea personaj care cuno[tea mecanismele unei revolu]ii era

inginerul Petre Roman. Cultivat `ntr-o familie cu tradi]ie [i benefici-
ind de educa]ia mamei sale catolice de origine spaniol\, Petre Roman
a fost [i a r\mas profund marcat de destinul tat\lui s\u, cunoscutul
lider comunist Valter Roman. ~ndep\rtat din zona conducerii partidu-
lui, mai degrab\ pentru viziunile sale socialist-europene moderne – a
fost un adept al eurocomunismului –, acuzat ca „element cu puter-
nice r\m\[i]e mic burgheze“, Valter Roman a fost unul dintre intelec-
tualii comuni[ti care „s-au trezit“ la un moment dat `n privin]a
sistemului comunist, f\r\ a deveni un adversar al acestuia, dar criti-
c`ndu-l constant. Tr\it [i [colit `n Fran]a, urm\rit de experien]a trist\
a tat\lui s\u, Petre Roman devenise deja un critic, au acuzator al sis-
temului comunist, nu numai al regimului Ceau[escu. Pasionat de li-
teratura francez\ [i de Istoria Fran]ei, el va adera la ideea suprim\rii
lui Nicolae Ceau[escu, a[a cum se procedase [i `n timpul Revolu]iei
Franceze. ~n primul discurs parlamentar al lui Saint Just acesta ple-
dase pentru interpretarea `ndep\rt\rii [efului statului ca un act politic.
Robespierre, `n discursul s\u din 3 decembrie 1792, va enun]a [i el
principiul suprim\rii [eful statului ca „o m\sur\ de salvare public\“,
ca „un act de care depinde cimentarea Republicii [i soarta na]iunii“.
Ca persoan\ ce nu f\cuse parte din complotul sovietic, Petre Roman
a fost supus nu numai presiunii generate de diversiune, ci [i in-
fluen]ei liderilor mai v`rstnici ai CFSN, care dirijau evenimentele
c`nd spre o interven]ie militar\ sovietic\, sub forma unor unit\]i spe-
ciale antiteroriste, c`nd spre necesitatea imperioas\ a elimin\rii fostu-
lui dictator. Orice analiz\ asupra comportamentului [i atitudinii lui
Petre Roman din decembrie 1989 trebuie separat\ de campania insis-
tent\ [i ampl\ lansat\ pentru denigrarea lui dup\ trecerea anului
1990, c`nd era prim-ministru [i `ncerca s\ introduc\ reformele eco-
nomice ale economiei de pia]\.
Sergiu Nicolaescu a fost `ntrebat dac\ este de acord cu executarea

so]ilor Ceau[escu undeva pe un hol [i a r\spuns scurt c\ da. Cunoscut
ca unul dintre cei mai importan]i regizori români, de]in`nd suprema]ia
româneasc\ [i `n cinematografia estic\ `n domeniul filmului de
ac]iune, Sergiu Nicolaescu avea [i o cot\ interna]ional\ foarte ridi-

cat\, tr\ind mult timp `n Occident. A fost `ntotdeauna un om de ac-
]iune, dotat cu un caracter puternic, atins inclusiv de un u[or aer de
superioritate, sportiv [i avid de cunoa[tere, mai ales `n domeniul isto-
riei na]ionale. Asupra persoanei sale planeaz\ suspiciunea c\ la
Televiziune a folosit un pistol automat cu care a omor`t doi presupu[i
terori[ti. Consult`nd o personalitate mondial\ a psihologiei, general me-
dic la Spitalul Militar din Bucure[ti, acesta mi-a atras aten]ia asupra
unui aspect care constituia (`n anii ’70) o preocupare a medicilor psihi-
atri angaja]i de studiourile de la Hollywood. Era vorba de tendin]a acto-
rilor care joac\ roluri de pistolari (`n weste-rnuri sau `n filmele poli]iste)
de a transfera obiceiul de a folosi armele din recuzit\, exersarea `n sute
de secven]e filmate a tragerii cu o arm\ `n oameni, `n nevoia de a trage
cu arme [i muni]ie reale. Cei mai mul]i dintre ace[ti actori au f\cut o
pasiune pentru v`n\toare sau au devenit clien]i frecven]i ai poligoanelor
de tragere. Unii dintre ei, cazul cel mai celebru fiind al lui John Wayne,
au cerut [i au primit grade militare onorifice. Sergiu Nicolaescu
frecventa poligonul unit\]ii militare din Ploie[ti conduse de colonelul
Nicolescu. Preg\tirea militar\ [i `n m`nuirea armelor pe care o f\cuse
Sergiu Nicolaescu pentru seria de filme poli]iste, precum [i regizarea
unor scene de lupt\ cu arme de foc [i blindate, cu care devenise celebru,
i-au dat nu numai u[urin]a cu care s-a mi[cat printre evenimentele re-
volu]ionare, dar [i radicalismul cu care a votat f\r\ ezitare executarea
[efului statului. O secven]\ anume din filmul s\u Ultimul cartu[ – darea
pe m`na mul]imii a unui criminal – l-a determinat s\ cear\ ini]ial arun-
carea lui Ceau[escu `n bra]ele mul]imii pentru a-l sf`[ia.
Ca revolu]ionar, Sergiu Nicolaescu a fost o personalitate-cheie
`n mai multe momente decisive ale perioadei critice 21-26 decem-
brie 1989, fiind total ata[at grupului Ion Iliescu [i ac]ion`nd exclusiv
`n favoarea acestuia. ~n diminea]a de 22 decembrie se duce la Uzi-
nele Grivi]a [i aduce un grup de muncitori `n Pia]a Palatului. Este
cel care pronun]a la Televiziune primul discurs coerent [i logic,
d`nd, prin notorietatea sa, primul semn de credibilitate [i siguran]\
cet\]enilor bulversa]i de cursul evenimentelor. Accept\ denumirea
de FSN aleas\ atunci pentru c\ ea corespundea ini]ialelor sale
(Florin Sergiu Nicola, numele s\u real, provenit dintr-o familie de

aromâni). ~l salveaz\ pe Ion Iliescu `n balconul CC, apoi con-
tracareaz\ grupul Verde]–D\sc\lescu [i determin\ mutarea nucleului
CFSN la MApN. Va pleda insistent – a[a cum se vede dintr-o `nre-
gistrare video privat\ – pentru `nscrierea pe listele CFSN a numelor
revolu]ionarilor [i pentru eliminarea numelor de fo[ti activi[ti ai
partidului. Era ascultat pentru c\ era [i foarte cunoscut [i apreciat
pentru filmele sale. ~n leg\tur\ cu acest episod, secretarul senatoru-
lui Nicolaescu, Marian G\man, a adus urm\toarele preciz\ri: „Pe 22
decembrie am intrat `n sediul CC-ului, unde un num\r mare de ti-
neri revolu]ionari au stricat aranjamentele unor tovar\[i ce doreau
c`t mai repede s\ fac\ guvernul Verde]..., dar la un moment dat, c`nd
a ap\rut domnul Sergiu Nicolaescu, b\nuind pericolul, s-a adresat
foarte dur tovar\[ului Verde], amenin]`nd cu arma c\ trebuie s\ lase
puterea, c\ tinerii sunt cei ce au reu[it s\-l alunge pe dictator, pro-
pun`ndu-ne s\-i arest\m“502. Prin urmare, a[a-numitul „guvern
Verde]“ a c\zut sub amenin]area cu arma! Se leag\ perfect cu infor-
ma]iile date de Gelu Voican istoricului Marian Oprea [i ar\tate de
noi `ntr-un capitol precedent. A fost un gest important pentru cursul
evenimentelor, care a lichidat definitiv orice tentativ\ de a se recon-
stitui un alt pol de putere dec`t cel al lui Ion Iliescu.
~n anul 1961, `mpreun\ cu Titus Popovici, fusese trimis ca
reporter-operator `n Cuba, cu misiunea de a filma revolu]ia lui Fidel
Castro [i asistase la procesele tribunalelor revolu]ionare cubaneze.
Acuza]ii erau adu[i `n sala unei [coli, a unei caz\rmi, judeca]i sumar
[i condamna]i `n fa]a so]iei, p\rin]ilor [i fiilor lor, pu[i apoi imediat
la zidul [colii [i `mpu[ca]i, tot `n fa]a familiei. Scenele acestea i-au
r\mas puternic `ntip\rite `n memorie [i l-au determinat s\ nu aib\
nici o ezitare `n privin]a execut\rii so]ilor Ceau[escu.
Acestor patru intelectuali li s-au asociat doi militari, total diferi]i

`ntre ei, dar care au jucat rolul ac]ional decisiv la conducerea Armatei,
502 Declara]ie semnat\ de domnul Marian G\man pentru dosarul de revolu]ionar

întocmit potrivit legii, în arhiva autorului.
institu]ie care, a[a cum ar\tam, a reprezentat factorul hot\r`tor pentru

direc]ia `n care s-au dezvoltat faptele [i implicit istoria noastr\ `ncep`nd
cu diminea]a de 22 decembrie 1989.
Victor Atanasie St\nculescu provenea dintr-o familie de in-

telectuali români din clasa medie, dar avea o ascenden]\ rus\,
bunicii s\i fiind colonel [i, respectiv, general `n armata ]arist\.
Volumul s\u de interviuri cu scriitorul Dinu S\raru, ap\rut `n
2005, i-a surprins [i pe fo[tii lideri ai Securit\]ii, contraria]i de
abilitatea ie[it\ din comun a generalului St\nculescu de a-[i dis-
imula originea [i trecutul. Aproape nimic din datele biografice pe
care le dezv\luie St\nculescu acolo nu au fost aflate de Securi-
tate, `n ciuda verific\rilor repetate [i minu]ioase la care a fost su-
pus. Inteligent, cultivat [i rece, distant, el a urcat `n cariera
militar\ prin imaginea de profesionist al armelor, dar [i prin dife-
ren]a vizibil\ fa]\ de colegii s\i ofi]eri ai Armatei populare, adu[i
de la sap\ [i `mbr\ca]i `n uniforme. Cuno[tin]ele sale de medicin\
[i matematic\ – a fost student la Medicin\ [i la Matematic\, aban-
don`nd `ns\ studiile – i-au permis s\ se afirme `n arma tehnic\ a
Artileriei [i s\ primeasc\ gradul de colonel la 32 de ani. Invazia
sovietic\ `n Cehoslovacia din 1968 `l surprinde `n func]ia de
loc]iitor al [efului MStM [i [ef al Direc]iei Organizare-Mobi-
lizare-Planificare-~nzestrare, func]ie `n care a ajuns pe un traseu
c`[tig\tor, av`nd sprijinul fra]ilor Ilie [i Marin ai lui Nicolae
Ceau[escu. Destul de timpuriu [i-a oferit serviciile [i a devenit
informator al Securit\]ii, asigur`ndu-[i [i aici o protec]ie solid\.
~n timpul audierii generalului Hortopan la Comisia senatorial\,
acesta a avut urm\torul dialog cu Sergiu Nicolaescu:
„Dl Hortopan: (...) {tiu c\ generalul St\nculescu a fost informa-

torul Securit\]ii, c\ l-am avut [i subordonat. C`nd eram [eful Marelui
Stat Major, el era [eful Direc]iei Organizare-Mobilizare.
Dl Sergiu Nicolaescu: Asta se [tie.
Dl Hortopan: Dar problema asta de care m\ `ntreba]i dvs., nu.
Dl Sergiu Nicolaescu: P\i asta este important, ce-a]i spus. Deci

b\nuiala c\ el era informator.
Dl Hortopan: Nu b\nuiala, [tiam sigur.“503
Ofi]erul care l-a racolat, potrivit unei surse din Securitate, a fost
viitorul general Nu]\. Moartea acestuia `n elicopterul cu care era
adus la Bucure[ti este atribuit\ acestei leg\turi timpurii. Odat\ cu
deschiderea spre asimilarea tehnologiilor occidentale operat\ de
Nicolae Ceau[escu, generalul St\nculescu ia contact cu Vestul
democratic [i capitalist, fapt ce i-a stimulat resentimentele ereditare
anticomuniste. Rela]ia cu Securitatea a trecut `ntr-un stadiu superi-
or, leg\tura dezvolt`ndu-se `n domeniul tehnologiilor militare, unde
era privit ca expert [i negociator abil. ~n aceast\ calitate s-a `nt`lnit
prima dat\ [i cu Ion Iliescu:
„AMS: V\ cuno[tea]i cu St\nculescu?

Ion Iliescu: Pe St\nculescu `l cunoscusem mai de mult. Prima dat\
l-am cunoscut la Clinceni. Noi, la Institut, pe vremea c`nd lucram la
Ape, aveam un program pentru studierea grindinei. {i cei de la IMH
angajaser\ speciali[tii `n acest domeniu, s\ fac\ un studiu pentru com-
batere. Chestia asta implica [i Academia Tehnic\ Militar\, care avea [i
ea un colectiv de cercetare. A fost atunci un miting, ceva de genul \sta,
o demonstra]ie la Clinceni, unde Armata prezenta ni[te avionete pe
care le puteam folosi [i noi, plus sistemul de rachete. Se preconiza
tragerea cu rachete `n `ncercarea de a `mpiedica formarea bulg\rilor de
ghea]\ sau, dup\ ce se formau, s\-i spargi. {i aici foloseam rachete.
AMS: Am v\zut un astfel de procedeu `ntr-un film sovietic la
jurnalele de actualit\]i de la cinematografe.
II: {i acolo l-am `nt`lnit prima dat\ pe St\nculescu. Mi-a f\cut o
impresie bun\, avea o anumit\ prestan]\, o ]inut\ care `l deosebea de
ceilal]i. Atunci l-am cunoscut prima dat\.“
~n anul 1989 generalul St\nculescu intr\ `n aten]ia special\ a

Securit\]ii ca urmare a unor `nt`mpl\ri ce trezesc suspiciunea. ~l
503 Arh. SR, Stenograma nr. 6/18.10.1993, Audiere general Hortopan Ion, pp. 75-76.
frecventa pe reprezentantul firmei britanice Rolls Royce `n România,

inginerul George Pop, documentat de Securitate drept agent al MI6,
cu care avea `nt`lniri neanun]ate sau nedeclarate. Generalul St\ncules-
cu afirm\ ast\zi c\ nu cuno[tea calitatea de spion a lui Pop, dar este
greu de crezut, av`nd `n vedere [i faptul c\ `n cursul anului 1989 a
fost avertizat oficial de Departamentul Securit\]ii Statului, ocazie cu
care i s-a prezentat activitatea de spion a reprezentantului britanic.
Generalul Alexie, secretarul de stat al DSS, `naltul func]ionar care
d\dea vizele pentru contactele oficiale ale generalului St\nculescu
Victor cu str\inii, a semnalat [i el c\ adjunctul ministrului Ap\r\rii
telefona sau trimitea cererea de aprobare `n ultima clip\, uneori doar
cu c`teva ore `nainte de `nt`lnire, astfel `nc`t nu se mai putea organiza
supravegherea specific\ a `nt`lnirii, contactele sale cu diferi]i emisari
str\ini sc\p`nd de sub control. Apoi, cu ocazia unei nun]i la Cercul
Militar, a observat un comportament nefiresc din partea lui.
„AMS: V\ mai aminti]i evenimente suspecte din acea perioad\?

{tefan Alexie: Da, am `nt`lnit o situa]ie suspect\ `n ce `l prive[te
pe generalul St\nculescu. ~n octombrie 1989 am participat la cea mai
frumoas\ nunt\ de care am auzit eu, nunta b\iatului generalului Sta-
matoiu. Am stat la masa principal\ cu generalul St\nculescu [i
doamna St\nculescu, Dumnezeu s-o ierte. Ei bine, `n atmosfera
aceea de petrecere, generalul St\nculescu m-a tatonat toat\ noaptea,
m-a `ntrebat cu insisten]\ despre unit\]ile noastre de antiterorism. La
`nceput am crezut c\ interesul lui pentru mine era legat de faptul c\
eu aprobam leg\turile lui cu str\inii. Se `nt`mpla un lucru ciudat...
St\nculescu ap\rea mereu cu cererea `n ultima clip\, invoca tot tim-
pul urgen]e, apari]ia peste noapte a unor oameni de afaceri, negocia-
tori, leg\turi din lumea comer]ului cu arme, interese formidabile,
ocazii nemaipomenite pe care nu trebuie s\ le rat\m etc. Aprobarea
se d\dea prin adres\ trimis\ din timp la noi, eu d\deam `n verificare
[i apoi aprobam sau nu. El practica acest lucru, ap\rea `n ultimul
moment sau d\dea telefon [i ob]inea aprobarea de contact cu diferi]i
str\ini, f\r\ adres\ scris\, astfel c\ `n eviden]a contactelor generalului
St\nculescu exist\ mai pu]ine `nt`lniri dec`t a avut.
AMS: Adic\ a existat posibilitatea de a avea `nt`lniri care nu au

fost controlate sau pe deplin controlate.
{A: Este posibil. La nunta aceea, dac\ a avut anumite sarcini, m-a
rugat toat\ noaptea s\-i scot ginerele, care lucra la noi, s\-l mut de la
munca operativ\ la organizare-mobilizare, `n aceea[i unitate `n care
lucra. Era o cerere de scoatere pe linie moart\, ceea ce era foarte sus-
pect; oricine caut\ s\-[i promoveze protejatul. Nu sunt ofi]er de ieri,
de ast\zi, simt anumite lucruri. Cu aceste dou\ subiecte, ginerele [i
antiterorismul, m-a b\tut el la cap `n timpul nun]ii (...) Dar ce este
interesant cu St\nculescu... Dup\ ce i-am rezolvat problema cu
ginerele, m-am `nt`lnit cu el la o depunere de coroane, i-am spus c\
s-a rezolvat, `ns\ el a `ntors capul, ca [i cum nu-l interesa. Mi s-a
p\rut a fi tipul omului care nu vrea s\ se [tie, nu vrea s\ i se amin-
teasc\ de o astfel de chestiune. La urma-urmelor, era un fleac, dar
probabil c\ pentru el scoaterea rudei din zona de foc fusese o ac-
]iune deliberat\. M-a mai surprins faptul c\ la acea nunt\, doamna
St\nculescu afirma pur [i simplu c\ se trage dintr-o familie `nrudit\
cu ]arii ru[i [i avea, `ntr-adev\r, pe bra]e, la urechi, la g`t ni[te
vechi bijuterii ]ariste. S-a l\udat cu ele.“504
O alt\ problem\, mult mai grav\, pentru care Securitatea l-a luat
`n observa]ie pe generalul St\nculescu a fost concediul pe care l-a
ob]inut `n Ungaria, la Lacul Balaton, `n vara anului 1989, `n condi]iile
`n care toate concediile perfectate prin acordurile bilaterale `ntre insti-
tu]iile ]\rilor comuniste europene fuseser\ suspendate. Securitatea l-a
urm\rit [i acolo – folosind agen]i maghiari racola]i de serviciile
secrete române –, astfel c\ au fost primite informa]ii valoroase despre
`nt`lnirile neprotocolare pe care le-a avut cu reprezentan]i de frunte ai
serviciilor de spionaj maghiare [i sovietice. U[urin]a cu care se mi[ca
`n rela]iile interna]ionale, cunoa[terea limbii maghiare, dar [i rela]ia
suspect\ cu ata[atul militar al Ungariei `n România, Arady {andor,
l-au adus pe generalul St\nculescu `n aten]ia UM 0110, contraspionaj
pp. 111-112.
]\ri socialiste. Vom relua aici, pentru fixarea informa]iei, declara]ia

generalului Neculicioiu pe acest subiect, dat\ Comisiei senatoriale:
„Dl Neculicioiu: Iat\, `n septembrie, ata[atul militar Arady de la

ambasada ungar\ era presat de la Budapesta (sportiv la Steaua,
n\scut `n România), era presat s\ dea informa]ii urgente. {i zice:
«Domnule, eu mìne primesc co[ul cu informa]ii» (textual). «Hai s\
vedem ce face mìne!», (ne-am zis, n.a.) Am discutat cu generalul
Vasile ([eful Direc]iei contrainforma]ii militare) s\ vedem ce facem.
{i, `ntr-adev\r, s-a dus la MApN a doua zi [i numai `ntr-un birou a
intrat, precis, unde era un adjunct al ministrului. Septembrie 1989.
Membrii comisiei: Cine?
Dl Neculicioiu: El a fost aici, pe scaunul \sta. Acum, nu din
cauza asta [i-a pus piciorul `n ghips.
Membrii comisiei: V\ mul]umim!“505
Cu aceea[i ocazie, generalul Neculicioiu confirm\ [i informa]iile

primite de la generalul {tefan Alexie, c\ Victor A. St\nculescu avea
`nt`lniri cu str\ini f\r\ s\ mai cear\ aprobare sau o cerea telefonic `n
ultimul moment. Acuzat cam f\r\ sens [i oricum ciudat pentru
prezen]a sa la Timi[oara, generalul St\nculescu este cercetat abia
dup\ 15 ani pentru ce a f\cut la Bucure[ti `ncep`nd cu 22 decembrie
1989, fiind considerat salvatorul revolu]iei. Trimis la Timi[oara [i –
dup\ cum constat\m acum – foarte avizat asupra a ceea ce se `nt`m-
pl\ – diversiunea sovietic\, opera]ia interna]ional\ de r\sturnare a lui
Nicolae Ceau[escu –, generalul St\nculescu a f\cut tot posibilul s\
nu se implice `n represiune, contribuind chiar la favorizarea declan-
[\rii revoltei populare. L\sat noaptea la telefon, `n locul lui Coman,
el lua leg\tura cu directorii `ntreprinderilor cu conducere sau comisie
militar\ [i le recomanda s\ nu `mpiedice revolta muncitorilor.
Reamintim c\ revolta popular\ a izbucnit `n diminea]a de 20 de-
cembrie la ~ntreprinderea Optic\ Timi[oara, atunci c`nd directorul,
505 Arh. SR, Stenograma nr. 33/26.01.1994, Audierea generalului Ion Neculicioiu,
p. 23. (Data exact\ a contactului celor doi a fost determinat\ precis: 12 septembrie
1989.)
colonelul Pastiu, a refuzat s\ execute ordinul lui Ion Coman de a

bloca manifestan]ii `n interior [i a deschis por]ile, permi]`nd de-
clan[area primei demonstra]ii muncitore[ti din ora[. Poate p\rea un
gest minor, dar s\ nu uit\m c\ persoana care a deschis u[a balconului
Universit\]ii Bucure[ti a ajuns pre[edintele statului! ~n fa]a ordinului
de a citi decretul pentru starea de necesitate din noaptea de 20 spre
21 decembrie, generalul St\nculescu se eschiveaz\ [i `ncearc\ s\-[i
`nsceneze o criz\ de colicist `n spitalul din Timi[oara, disp\r`nd mai
multe ore. Conform propriei m\rturii, tot `n acea noapte [i-a scris
demisia din Armat\. Ajuns la Bucure[ti, `[i pune piciorul `n ghips la
Spitalul Militar, tot pentru a evita executarea ordinelor lui Nicolae
Ceau[escu. Toate aceste manevre conduc la concluzia c\ generalul
Victor Atanasie St\nculescu era cel pu]in avizat asupra evenimen-
telor care urmau s\ se petreac\ `n România, dac\ nu cumva, m\car
prin rela]ia cu spionul maghiar Arady, a [i contribuit la declan[area
lor. Chemat de Ceau[escu [i numit ministru al Ap\r\rii, el d\ o lovi-
tur\ de stat militar\, apoi `l evacueaz\ cu elicopterul pe [eful statului
din sediul Puterii [i probabil c\ a fost [i autorul ordinului de dobor`re
a acelui elicopter. Revenit la Ministerul Ap\r\rii, el intr\ `n contact
cu Ion Iliescu, ì ofer\ protec]ia [i Puterea, de]inut\ `n acel moment
de Armat\, dup\ care ordon\ arestarea tuturor ofi]erilor de contrain-
forma]ii militare. Generalul St\nculescu este urm\rit [i ast\zi, dup\
15 ani, cu o ur\ ne`mp\cat\ de mul]i ofi]eri de Securitate, consi-
der`ndu-l autor al fenomenului diversionist-terorist lansat cu scopul
de a distruge Securitatea, martor\ a activit\]ilor sale de spionaj.
Totodat\, `n calitate de ministru al Ap\r\rii [i supervizor al Procu-
raturii Militare, ei `l acuz\ [i pentru t`r`rea lor `n procesele postre-
volu]ionare, con[tient fiind c\ sunt nevinova]i. Contraatacul public a
fost `ns\ gre[it lansat, acuzele la adresa lui St\nculescu limit`ndu-se
la prezen]a sa `n Timi[oara, folosindu-se naivitatea [i lipsa de infor-
ma]ii ale revolu]ionarilor [i ale presei din Timi[oara.
Ceea ce se poate reconstitui – numai prin apelul la logic\ – din
g`ndirea generalului Victor St\nculescu este legat direct [i indisolubil
de ceea ce s-a v\zut pe ecranul televizoarelor `n primele ore de
emisie liber\. ~n acel interval a fost creat\ involuntar imaginea c\
]ara este `n haos, a fost denun]at\ Armata ca autoare a represiunii [i

tot acolo au ap\rut tot felul de personaje suspecte, militari activi [i `n
rezerv\ care au dat impresia c\ au vorbit `n numele Armatei. Mihai
Lupoi afirma c\ nu mai exist\ conducerea Armatei, Mircea Dinescu
cerea o nou\ conducere la MApN, iar Nicolae Militaru cerea ca
Armata s\ opreasc\ m\celul. ~n acest interval critic, timp de o or\,
generalul St\nculescu a oscilat dac\ s\ opreasc\ sau nu Televiziunea,
[i probabil c\ tot `n acel moment a hot\r`t declan[area diversiunii
care s\ ]in\ la respect Securitatea – martorul cel mai periculos –,
noua echip\ de conducere [i pe revolu]ionarii din strad\. Ra]iunea
generalului St\nculescu pare a fi strict militar\: „Dac\ coment\m
prea mult `n Armat\, trebuie s-o desfiin]\m“. ~n ce prive[te cel\lalt
aspect al situa]iei – haosul din ]ar\ –, St\nculescu a c\utat un nou
lider politic [i l-a ales pe Ion Iliescu. Restul este o consecin]\ tragic\.
Generalul Nicolae Militaru este marele criminal din decembrie

1989, dup\ Nicolae Ceau[escu. Ofi]er f\cut din ]\ran s\rac, el [i-a
schimbat numele stigmatizant de L\p\dat `n Militaru odat\ cu
`mbr\]i[area carierei militare. Ea a reprezentat singura modalitate de
via]\ a acestui individ. Trimis la studii `n URSS, este racolat de
GRU, apoi reactivat cu ocazia unei aplica]ii militare desf\[urate `n
Dobrogea. ~nlocuit din func]ia important\ pe care o avea `n condu-
cerea MApN, el va c\uta s\ se r\zbune [i va intra rapid [i benevol
`ntr-una din opera]iile conduse de URSS pe teritoriul României cu
scopul `nl\tur\rii lui Nicolae Ceau[escu printr-un complot. ~n po-
vestea complotului militar exist\ [i multe exager\ri.
Securitatea a reu[it s\ depisteze din timp [i s\ fac\ inofensive mai
multe infiltr\ri sovietice importante. Ele par `ns\ ac]iuni destinate
culegerii de informa]ii, dec`t organiz\rii vreunui complot, chiar dac\
aparent au existat [i astfel de tentative. „Securitatea a recunoscut fla-
grantul `n cazul generalului {erb, comandantul Armatei a 2-a, care a
transmis informa]ii secrete asupra Planului de mobilizare român ata-
[atului militar sovietic la Bucure[ti. A fost urmat de neutralizarea ge-
neralului Grigore Naum, [eful Departamentului de Contrainforma]ii
Militare, considerat de sovietici ca unul dintre cei mai importan]i
agen]i, cu un rol-cheie `n tentativa de a-l `ndep\rta pe Ceau[escu de la

Putere“506. Cazul generalului {erb este foarte ciudat. Prin zvon s-a
r\sp`ndit ideea c\ a fost executat. A fost trecut `n rezerv\ cu gradul
de soldat [i `nchis pentru un an [i trei luni la Penitenciarul Aiud.
Apoi a fost chemat de Ceau[escu personal, ca [i cum ar fi descoperit
c\ a f\cut o gre[eal\, reabilitat `ntr-un fel [i numit economist la o
asocia]ie agricol\ din Sohatu, jude]ul Ilfov. ~n 1975 este chemat din
nou la Ceau[escu [i numit [eful unui serviciu din cadrul IMGB din
Bucure[ti. ~n 1977 este numit director al ~ntreprinderii de Transpor-
turi [i Utilaje Grele de la Rovinari. ~n 1986 este pensionat, iar `n
1996 este ales primar al localit\]ii Malul cu Flori. Este de ne`n]eles
aceast\ biografie pentru un „tr\d\tor de ]ar\“. R\m`ne `n continuare
confuz\ tema loviturii de palat `ncercat\ de sovietici pentru `nde-
p\rtarea lui Ceau[escu [i cu at`t mai neverosimil\ o revolt\ militar\
sau un puci `mpotriva acestuia. Ceau[escu se `nconjurase de oameni
fideli, de activi[ti ai vechii g\rzi pe care ì verificase personal `n
perioada c`t a fost [eful Sec]iei organizatorice a partidului, epurase
mare parte din activi[tii cu studii la Moscova, pe evrei sau pe cei
c\s\tori]i cu evreice, tr\sese pe linie moart\ tot felul de al]i activi[ti
incomozi, promovase cel pu]in dou\ genera]ii de activi[ti cu studii
universitare [i, din 1968, introdusese ca criteriu ocult atitudinea na-
]ionalist\. Silviu Brucan afirm\ `ns\ deschis c\ lovitura militar\ a
fost `ncercat\ de sovietici: „Prima tentativ\ de a organiza o lovitur\
militar\ a avut loc `n 1976. Ideea venea de la ministrul Ap\r\rii
Na]ionale, generalul Ion Ioni]\, care a discutat chestiunea cu [eful de
Stat Major, generalul Ion Gheorghe. Ei puteau s\ organizeze o lovi-
tur\ din punct de vedere strict militar. ~i cuno[team pe am`ndoi, dar
eu eram `n contact numai cu generalul Ioni]\. ~ntr-o discu]ie cu aces-
ta am ajuns la concluzia c\ nici clasa muncitoare, nici restul popu-
la]iei nu erau preg\tite `n acel moment pentru o asemenea lovitur\ de
for]\ [i de aceea nu o vor sprijini. P`n\ la urm\ cei doi generali au
renun]at la ideea loviturii. Proiectul a fost reluat `n ’83–’84, c`nd
situa]ia economic\ `n ]ar\ `ncepuse s\ se deterioreze `n mod serios.
506 Cristian Troncot\, op. cit., p. 52.

Generalul Ioni]\ nu mai era ministru al Ap\r\rii. El fusese pensionat,

`n primul r`nd pentru c\ refuzase s\-l promoveze pe fratele lui Nico-
lae Ceau[escu – Ilie, de la maior direct la gradul de general. Dar Io-
ni]\ reu[ise s\ [i-i apropie pe generalul Nicolae Militaru [i pe
generalul {tefan Kostyal, care fuseser\ colegi la Academia Militar\
Voro[ilov din Moscova, `ntre 1956 [i 1958. ~n acea perioad\, at`t
generalul Ioni]\ c`t [i generalul Militaru se aflau `n contact cu Ion
Iliescu, considerat de noi to]i ca omul cel mai indicat s\ ia locul lui
Ceau[escu ca lider al partidului comunist“507. Declara]ia lui Silviu
Brucan are c`teva sl\biciuni. ~n primul r`nd, pe generalul Militaru
l-au racolat sovieticii direct, nu prin Ion Ioni]\. Generalul Kostyal
s-a aflat `n aceea[i situa]ie, to]i trei `ndeplinind unul din criteriile de
racolare ale Opera]iunii „Nistrul“ – alegerea lor din r`ndul minorita-
rilor (Ioni]\ [i Militaru – ]igani, Kostyal – ungur). ~n al doilea r`nd,
chiar [i `n 1983, [ansele ca Ion Iliescu s\ preia conducerea Partidului
Comunist Român erau minime, prin v`rst\, prin rolul marginal `n ie-
rarhia partidului, prin slaba notorietate, numele lui impun`ndu-se `n
anumite medii, mai ales teatrale [i literare, prin faptul c\ se `mpo-
trivise „revolu]iei culturale“ importate din China. La Timi[oara [i la
Ia[i a stat foarte pu]in. Este `n bun\ m\sur\ un mit, creat `n condi]ii
pe care le vom ar\ta mai t`rziu, notorietatea lui Ion Iliescu. Lumea se
`ndrepta atunci cu speran]ele spre un Corneliu M\nescu, spre un
{tefan Andrei, oameni cu vizibilitate [i performan]\. Apoi trebuie
g\sit\ o explica]ie la atitudinea generalilor Ioni]\ [i Ion Gheorghe,
pentru c\ ace[tia fuseser\ principalii autori ai planurilor de rezisten]\
`n cazul unei invazii sovietice dup\ august 1968. Istoricul Mihai
Retegan a stat de vorb\ cu generalul (r) Ion Gheorghe [i acesta i-a
pus la dispozi]ie un document revelator: `n momentul ordinului de
rezisten]\ militar\ dat de Ceau[escu, Ion Gheorghe a cerut permisi-
unea de a efectua activit\]i de spionaj militar pe teritoriul Uniunii So-
vietice. „Ceau[escu a schimbat c`teva priviri cu Maurer [i cu
Bodn\ra[ [i ne-a aprobat – verbal – cele solicitate de mine, `ntreb`ndu-ne,
507 Silviu Brucan, Genera]ia irosit\. Memorii, Ed. Universul [i Calistrat Hoga[,
Bucure[ti, 1992, p. 175.
totodat\, dac\ dispunem de for]ele [i mijloacele necesare. I-am con-

firmat c\ dispunem de toate acestea, dar c\ avem nevoie de aprobarea
conducerii statului, `ntruc`t exista interdic]ia de a le folosi“508. Ce
putea s\ se schimbe at`t de dramatic `n con[tiin]a lui Ioni]\ [i Gheor-
ghe `nc`t din comandan]i ai unei rezisten]e antisovietice de curaj
nebun s\ se transforme `n agen]i sovietici? Este foarte greu de r\s-
puns, dar putem presupune c\ autoritatea pe care a c`[tigat-o Ceau-
[escu `n interior [i `n exterior dup\ august 1968, transformat\ `n
cunoscutul cult al personalit\]ii, `n promovarea Elenei Ceau[escu `n
func]ii tot mai `nalte, `n eliminarea din func]ii a celor care `[i
f\cuser\ studii `n URSS a produs destul\ nemul]umire ca s\ permit\
o sl\biciune at`t de mare `nc`t s\ creeze condi]iile unei tr\d\ri.
Cazul Militaru pare [i mai relevant. Generalul Ple[i]\ face `n
2001 dezv\luiri surprinz\toare: „Militaru a fost agentul meu! A murit
[i pot s\ vorbesc. Am argumente. El a fost racolat de GRU `n perioa-
da c`nd a f\cut cele dou\ academii la ru[i, dar, dup\ ce-a venit aici, a
pierdut orice leg\tur\. Mi-a spus [i consemnul pe care l-a primit `n
cazul `n care se rupea leg\tura cu GRU“. Dup\ c\derea generalului
{erb, „au decis reactivarea lui Militaru, pe care l-au prins la o aplica-
]ie `n Dobrogea“509. Acesta `ns\ ar fi lucrat sub controlul lui Ple[i]\,
ajung`nd s\-l informeze [i asupra demersurilor secrete politice `n
preg\tirea debarc\rii lui Ceau[escu. Oricum, fostul general de Secu-
ritate indic\ drept principal\ motiva]ie a comploti[tilor din Armat\
marginalizarea ca urmare a studiilor f\cute `n URSS [i din cauza ne-
vestelor sovietice. Argumentul lor principal era c\ la studii `n URSS
fuseser\ trimi[i tot de Partidul Comunist, nu se duseser\ de capul lor.
O surs\ aparte pentru subiectul „lovitur\ de stat organizat\ de
URSS“ este Ion Mihai Pacepa. ~n cartea sa, Mo[tenirea Kremlinului,
scris\ `n 1993, Pacepa abordeaz\ tema cu aparent\ siguran]\. Din
p\cate, stilul s\u voit polemic, adaptat luptelor politice din România
postrevolu]ionar\, face ca [i acest volum, asemeni c\r]ii Orizonturi
ro[ii, s\ fie lovit de lipsa credibilit\]ii. La lipsa de credibilitate a
508 Mihai Retegan, 1968. Din prim\var\ pîn\ în toamn\, Ed. RAO, Bucure[ti,
1998, p. 212.
509 Viorel Patrichi, op. cit., pp. 46-47.
autorului se adaug\ [i cea a textului, ceea ce este fatal unei surse bi-
bliografice. Totu[i, este normal ca [i opinia sa s\ fie consemnat\, mai
ales pentru c\ versiunea lui Pacepa se potrive[te fundamental cu cea
a Securit\]ii române. Conform lui Pacepa, UM 0920/A (viitoarea UM
0110) a aflat despre complotul sovietic prin interceptarea convorbi-
rilor ofi]erilor PGU [i GRU, acredita]i la Bucure[ti. Fostul ofi]er de
Securitate nu spune c\ intercept\rile s-au f\cut cu aparatur\ furnizat\
de americani [i vest-germani. Printre persoanele contactate sau raco-
late `n Opera]iunea „Nistru“, cu scopul de a forma un Front al Salv\rii
Na]ionale, s-au aflat [apte generali din Armat\ [i Securitate, Petre
Boril\ – care trebuia s\ organizeze o r\scoal\ a minorit\]ii bulgare din
Dobrogea –, Ion Iliescu, fost favorit al lui Ceau[escu, „ros de par-
venitism [i ambi]ii personale“, Valter Roman, Silviu Brucan, Nicolae
Militaru, Sergiu Celac – racolat de un fost coleg din URSS `n 1978510.
Sunt c`teva lucruri stridente `n versiunea lui Pacepa. ~n primul
r`nd, este o copil\rie [i totodat\ un act de neprofesionalism s\ afirmi
c\, `n urma succesului loviturii de stat sovietice, `n anii ’70 sau chiar
[i ’80, sovieticii ar fi `nfiin]at `n România un „Front al Salv\rii
Na]ionale“! România era stat comunist, controlat de URSS, [i vecin
pe deasupra. Schimbarea liderului, indiferent prin ce metod\, nu pro-
ducea modific\ri ale structurii puterii politice din ]ar\, nu `nlocuia
organiza]iile de v`rf ale Partidului Comunist – Birou Politic, Comitet
Central, Congres – cu o structur\ nou\, atipic\. Sovieticilor le trebuia
un nou lider, prosovietic, `n v`rful structurilor existente, nu o aven-
tur\ revolu]ionar\ care s\ „salveze“ ce? Pacepa ori face o confuzie,
ori for]eaz\ polemic lipsa de informa]ie [i preg\tire a cititorilor s\i,
introduc`nd `n sistemul de putere din România comunist\ o structur\,
imaginat\ `ntr-adev\r de PGU [i GRU, dar pentru statele subdez-
voltate sau capitaliste `n care organiza astfel de lovituri. A[a au `ncer-
cat `n Portugalia, `n ]\ri din America Central\. Autorul aduce scenariul
de organizare a unor Fronturi de Salvare Na]ional\ din 1986–1989,
scenariu g`ndit de KGB pentru a putea controla liberalizarea gorba-
510 Ion Mihai Pacepa, Mo[tenirea Kremlinului, Ed. Venus, Bucure[ti, 1993,
pp. 302-310.
ciovist\ a Estului, `n era doctrinei Brejnev. Atunci s-a intrat [i cu trupe

`n Cehoslovacia, s-a preg\tit [i o interven]ie `mpotriva Poloniei, dar
rezultatul a fost punerea unui nou lider, promoscovit, `n fruntea vechii
structuri. Cazul polonez este [i mai elocvent: Jaruzelski a introdus
legea mar]ial\ `n plin\ criz\ politic\ de sistem f\r\ s\ `nfiin]eze vreun
„front“ nou. ~n al doilea r`nd, o r\scoal\ a minorit\]ii bulgare din
Dobrogea instigat\ de Petre Boril\ chiar ]ine de literatura umoristic\,
deoarece, conform Recens\m`ntului din 5 ianuarie 1977, minoritatea
bulgar\ din România reprezenta 0,042%, adic\ 9 267 de per-
soane511, locuind `n marea majoritate `n satele din jurul Bucure[tilor
[i `n Capital\, `n timp ce `n Dobrogea s-au declarat bulgari... 34 de
cet\]eni! Valter Roman [i Silviu Brucan avuseser\ leg\turi timpurii
cu URSS, din timpul r\zboiului, dar fuseser\ `ndep\rta]i destul de
devreme din func]ii politice importante. Ion Iliescu [i Sergiu Celac,
v\zu]i `mpreun\ cu agen]i sovietici, este iar\[i ceva foarte superficial,
Ion Iliescu fiind un opozant vizibil, care luase atitudine `nainte s\ fie
recontactat de sovietici pentru `ndep\rtarea lui Ceau[escu, iar Celac a
„c\zut pe tehnic\“, particip`nd la o discu]ie critic\ despre cultul per-
sonalit\]ii `nregistrat\ de Securitate. El a f\cut demersuri insistente
pentru a ajunge la Ceau[escu, i s-a aranjat s\-l `nt`lneasc\ pe un cu-
loar [i, `ntreb`ndu-l cu ce i-a gre[it, a primit un r\spuns sibilinic:
„Cuno[ti legile ]\rii?“ Cum Celac n-a r\spuns – Celac n-a reu[it
niciodat\ s\ `n]eleag\ despre ce legi era vorba –, Ceau[escu a trecut
mai departe512. Cornel Burtic\, fost `nalt demnitar comunist [i
apropiat al lui Nicolae Ceau[escu, este de p\rere c\ „povestea asta cu
a[a-zisul complot pus la cale de Ioni]\ [i Militaru este o gogori]\“513.
Fostul [ef al propagandei [i singurul `nalt demnitar comunist care a
avut voin]a s\ p\r\seasc\, sc`rbit, structura de v`rf a Puterii consider\
511 Autor colectiv, Enciclopedia de Istorie a României, Ed. Meronia, Bucure[ti,

2000, p. 402 (Tabelul 110).
512 Scen\ relatat\ autorului de graficianul Eugen Mih\escu în ziua de 9 iulie 2003
[i confirmat\ de doamna Mariana Celac.
513 Rodica Chelaru, Culpe care nu se uit\. Convorbiri cu Cornel Burtic\, Ed. Curtea
Veche, Bucure[ti, 2001, p. 151.
c\ acel „complot“ al militarilor s-a redus la c`teva discu]ii `ntre gene-

rali cu caracter critic la adresa cuplului Ceau[escu. Nu este chiar a[a.
~n perioada 1987–1989, Nicolae Militaru a continuat activitatea
de sondare [i chiar atragere a unor colonei [i generali din Armat\ [i
trupe de Securitate, `n marea majoritate trecu]i `n rezerv\, folosind
influen]a, leg\turile [i vechile compromisuri ale acestora `n struc-
turile militare pentru a determina o trecere la ac]iune `mpotriva lui
Ceau[escu. Nimeni n-a avut curajul s\ ac]ioneze, astfel c\ sf`r[itul
anului 1989 i-a g\sit pe to]i lega]i prin secret, poate chiar [i `n]ele[i,
dar inactivi. ~ncep`nd din 1984, grupul civil de disiden]\ condus de
Ion Iliescu, din care f\cea parte [i Virgil M\gureanu – persoana care
l-a atras pe Ion Iliescu `n complot –, a luat leg\tura cu grupul militar
condus de Nicolae Militaru, din care mai f\ceau parte Ion Ioni]\,
Kostyal [i Radu Nicolae. Virgil M\gureanu a recunoscut acest fapt:
„Am avut mai multe `nt`lniri cu I. Ioni]\, cu fostul ministru al
Armatei, Militaru, [i la dou\ din aceste `nt`lniri a participat [i actu-
alul pre[edinte. Toate erau cu acest scop. Ultima `nt`lnire de acest
gen a avut loc `n toamna anului 1984“514. Ion Iliescu mi-a confirmat
existen]a complotului: „Domnule Stoenescu, complot a fost! Eu
m-am `nt`lnit cu Ioni]\, cu Militaru, cu M\gureanu [i am discutat:
«Ce facem, cum `l r\sturn\m pe \sta?» {i n-am g\sit solu]ie. Asta a
fost. Ioni]\ nu era un tip prea mobilat, prea inteligent, dar era onest.
Militaru era cu fanteziile“515. ~ntr-adev\r, Nicolae Militaru a intro-
dus [i mult\ fantezie `n povestea acestui complot. Cauza se afl\ at`t
`n caracterul s\u murdar [i paranoic, c`t [i `n am\nuntul important c\
`n cursul anului 1989 pierduse contactul cu sovieticii. Un autor nelip-
sit de talent, dar robit fanteziei [i revan[ei politice – l-am numit pe
Alexandru S\uc\ –, a publicat o carte primit\ de public cu interes. ~n
debutul acestei c\r]i el afirm\: „~n 1984, pre[edintele României, Ni-
colae Ceau[escu, a fost informat de organele de specialitate despre
planificarea, la Bucure[ti, a unei `nt`lniri conspirative la care urmau s\
participe mai mul]i generali `n rezerv\ [i alte persoane ce de]inuser\
514 Arh. SR, Stenograma nr. 10/27.10.1993, Audierea domnului Virgil M\gu-
reanu, p. 31.
515 Interviu luat la Cotroceni în ziua de 2 decembrie 2004.
sau mai de]ineau `nc\ func]ii importante `n Partidul Comunist

Român [i `n stat“516. ~nt`lnirea urma s\ aib\ loc la Ambasada URSS
din Bucure[ti. Pentru a verifica informa]ia am f\cut apel la coordona-
torul unor activit\]i de constraspionaj din DSS, care a dorit s\-[i
p\streze anonimatul:
„CC: Substan]a informa]iei este autentic\, veridic\. Dar nu este

vorba de nu [tiu ce generali, mai ales de generali `n func]ii mari. Pe
de alt\ parte, ideea, informa]ia propriu-zis\ este luat\ ca atare din o
serie de declara]ii ale lui Militaru. Informa]ia cu [edin]a de la amba-
sad\ a generalilor nu s-a verificat. Despre ce este vorba: cel care a
`ncercat s\ intre `n leg\tur\ nemijlocit\ cu reprezentan]ii sovietici
prin contacte directe la ambasad\ a fost Militaru. El voia s\ provoace
acea [edin]\, pentru a ar\ta sovieticilor c\ el conduce o conspira]ie.
F\cea aceste `ncerc\ri `n chip nebunesc. Era vorba de un mod care
demonstra totala iresponsabilitate. Nu fa]\ de el, ci din partea celor `n
numele c\rora vorbea... Ioni]\, Pletos, al]i c`]iva ca ei, din cei de la
Armat\ trecu]i `n rezerv\ pentru incompeten]\ sau pentru c\ ajunse-
ser\ la limita de v`rst\. Asupra lor plana b\nuiala, suspiciunea de le-
g\turi cu serviciile de spionaj sovietice, cu GRU `n principal.
Fuseser\ contacta]i la aplica]ii comune, `n timpul deplas\rilor, la
institu]iile din URSS unde erau trimi[i etc. Pe generalul Logof\tu, de
exemplu, l-au contactat cu mai mult\ discre]ie, dovad\ a inten]iilor
serioase. El a fost numit al doilea conduc\tor al Securit\]ii, dup\
Gelul Voican Voiculescu, `n timpul evenimentelor, ceea ce este sem-
nificativ. ~n realitate, nici unul dintre ace[ti generali, despre care
Militaru voia s\ lase impresia c\ sunt comploti[ti, nu ac]iona ca [i
complotist. Militaru, prin faptele lui, a demonstrat lipsa de respon-
sabilitate, se arunca cu capul `nainte, duc`ndu-se la Consulatul sovi-
etic de la Constan]a, `ncerc`nd de mai multe ori s\ intre `n Ambasada
sovietic\ de la Bucure[ti. Aproape toate aceste pove[ti despre con-
spira]ie sunt informa]ii provenite de la el. Este adev\rat c\, cu unii
516 Alexandru S\uc\, K.G.B.-ul [i revolu]ia român\, Ed. Miracol, Bucure[ti,

1994, p. 9.
dintre ei, de exemplu Ioni]\, a avut `nt`lniri, dar nu la Ambasada

sovietic\, ci prin parcuri, `n Her\str\u. Pe strad\, `n zona Her\str\u.
Noi ocupam, de exemplu, mai multe b\nci de pe o alee [i l\sam una
liber\. Se a[ezau pe ea, era special aleas\ pentru a fi retras\ [i s\ le
dea confortul unei `nt`lniri conspirative, dar `n realitate era banca
noastr\ [i `nregistram tot. Militaru era, pur [i simplu, un tr\d\tor dis-
perat, imprudent, fanatic. Aceste tr\s\turi ur`te de caracter s-au v\zut
`n decembrie ’89 c`nd acest om s`ngeros, acest tr\d\tor ordinar a fost
numit ministru al Ap\r\rii [i a ordonat asasinarea oamenilor pe
str\zi. Ca s\ revin... Nu a existat niciodat\ vreun gest al lui Ioni]\ de
a se duce la Ambasada sovietic\, a[adar informa]ia lui S\uc\ este o
intoxicare a lui Militaru, pornind de la ni[te ini]iative tembele pe care
le-a avut. Comandorul Radu Nicolae era, `ntr-adev\r, cel mai impli-
cat. Dincolo de ce a f\cut Militaru, Radu le-a [i folosit, a fost un om
de ac]iune, fiind descoperit, cercetat [i condamnat pentru spionaj.
R\sp`ndise `nscrisuri, transmitea informa]ii cu caracter secret,
lucrurile erau clare [i la Radu Nicolae se putea documenta perfect
activitatea de tr\dare `n favoarea sovieticilor. Nu se dorea un scandal.
A[a c\ i s-a dat o pedeaps\ bl`nd\.
AMS: Era pedeapsa cu moartea.
CC: Sigur. Dar ac]iunea lui Radu era infinit mai important\ dec`t
a lui Militaru, pentru c\ era permanent `n ofensiv\ [i mult mai pene-
trant\. ~ns\ Militaru avea alt\ amplitudine pentru GRU, condusese o
armat\, era adjunct al ministrului Construc]iilor, adic\ un nivel mult
mai interesant dec`t Radu Nicolae, care venea de jos, din Armat\.“
Numit, de c\tre Ion Iliescu, ministru al Ap\r\rii [i comandant al

tuturor for]elor armate din MI [i Securitate, `nc\ din dup\-amiaza de
22 decembrie 1989, la Televiziune, Nicolae Militaru va ac]iona mai
`ntì prudent, apoi brutal [i criminal `n interesul personal de a [terge
urmele actelor sale de tr\dare `n favoarea URSS. Dezastrul politic `n
care a fost aruncat\ România dup\ decembrie 1989 a permis ca acest
tr\d\tor s\ candideze la Pre[edin]ia României [i s\ moar\ `n patul lui,
nepedepsit. Calitatea sa de asasin nu se refer\ la acceptul pe care l-a
dat pentru executarea so]ilor Ceau[escu, ci la victimele pe care le-a

produs premeditat `n r`ndul militarilor Armatei [i al cet\]enilor civili.
Iat\, a[adar, componen]a grupului de persoane care a hot\r`t exe-

cutarea lui Nicolae [i a Elenei Ceau[escu. Generalul St\nculescu a
primit misiunea s\ organizeze procesul [i execu]ia. De[i premeditat,
actul de la T`rgovi[te nu a fost o crim\, av`nd un suport politic [i
`nscriindu-se `n categoria actelor revolu]ionare de violen]\ asupra
[efului statului. Juristul francez Badenter l-a caracterizat astfel: „Nu a
fost un proces stalinist, ci o execu]ie politic\“. Execu]ia a ap\rut [i a
r\mas `n memorie ca fiind mai complicat\, din cauza cererii exprese
a lui Ion Iliescu de a se ]ine un proces, c`t de sumar. S-a comentat
`ndelung asupra caracterului neprofesionist [i ilegal al procesului de
la T`rgovi[te, el fiind `n realitate consecin]a complic\rii situa]iei de
c\tre Ion Iliescu. Dup\ 15 ani, cele cinci capete de acuzare sunt con-
siderate ridicole, fabricate, produs al diversiunii:
1. Genocid – peste 60 000 de victime;

2. Subminarea puterii de stat prin organizarea de ac]iuni armate
`mpotriva poporului [i a puterii de stat;
3. Infrac]iunea de distrugere a bunurilor ob[te[ti, prin distrugerea
[i avarierea unor cl\diri, explozii `n ora[e etc.;
4. Subminarea economiei na]ionale;
5. ~ncercarea de a fugi din ]ar\ pe baza unor fonduri de peste 1
miliard de dolari depuse la b\nci str\ine517.
Ideea cu genocidul s-a dovedit foarte repede o fantezie juridic\,

n\scut\ probabil din interpretarea unor sintagme care se refereau la
grupuri de oameni `n articolul despre genocid din Codul Penal. Cifra
de 60 000 de mor]i a fost lansat\ de Gelu Voican Voiculescu, acesta
g`ndindu-se la zecile de mii de români care se presupunea c\ muri-
ser\ `n timpul celor 25 de ani de conducere ai lui Nicolae Ceau[escu.
517 Monitorul Oficial al României, Anul I, Nr. 3, mar]i, 26 decembrie 1989, p. 1.

(Al cincilea cap de acuzare a fost introdus ulterior.)
Cifra n-a fost interpretat\ astfel – de altfel, nimeni nu a stat atunci

s-o explice –, ci ca [i cum ar fi apar]inut num\rului de mor]i produs
de terori[ti `n `ntreaga ]ar\. Ea a avut `ns\ [i consecin]e nea[teptate.
Dup\ executarea sentin]ei, `n ziua de 26 decembrie 1989, Procu-
ratura General\ a dispus deplasarea a [ase echipaje ale sale `mbarcate
`n autoturisme pentru a g\si `n Bucure[ti cele... 60 000 de victime.
La un moment dat, unul dintre echipaje a semnalat existen]a `n curtea
ambasadei unui stat african a unor l\zi imense. S-a cerut aprobarea [i
interven]ia Ministerului de Externe pentru a permite perchezi]ionarea
acelor l\zi, cu argumentul c\ `n ele s-ar putea afla c`teva sute de
cadavre preg\tite pentru a fi scoase din ]ar\ cu avionul. Aprobarea a
fost dat\ [i, la desfacerea l\zilor, s-a constatat c\ era o cantitate foarte
mare de mobil\. Ancheta a stabilit c\ membrii ambasadei fuseser\
aviza]i `nc\ de la `nceputul lunii decembrie de preg\tirea unei inter-
ven]ii militare pentru r\sturnarea lui Nicolae Ceau[escu, iar angaja]ii
ambasadei investiser\ to]i banii `n mobil\ româneasc\ ieftin\, pentru
a o vinde `n str\in\tate la pre]ul pie]ei.
Cel de-al treilea cap de acuzare este [i cel mai confuz, cam f\r\
noim\, dec`t poate dac\ cineva din conducerea MApN – institu]ie
care a supravegheat activitatea Procuraturii – nu a vrut s\ pun\ `n
c`rca lui Ceau[escu distrugerile mari f\cute de Armat\ asupra
cl\dirilor `n timpul diversiunii. Subminarea economiei na]ionale este
`ntr-adev\r un subiect de discu]ie, `n m\sura `n care probabil c\ orice
economist poate demonstra leg\tura `ntre mersul economiei din
ultimii ani ai regimului Ceau[escu [i nivelul de trai al românilor.
~ncercarea de a fugi din ]ar\ cu miliardul de dolari a f\cut parte din
diversiune, astfel c\ este inutil s\ o mai coment\m. ~n schimb, sub-
minarea puterii de stat este singurul cap de acuzare valabil, toate
ordinele lui Nicolae Ceau[escu din perioada 17-22 decembrie 1989
fiind neconstitu]ionale [i ilegale, duc`nd `n mod direct la pierderea de
vie]i omene[ti [i la discreditarea Armatei României, pun`nd-o `n
situa]ia unic\ din istorie de a deschide foc ilegal `mpotriva unor
oameni ne`narma]i. Pentru aceast\ vin\ grav\, Nicolae Ceau[escu are
`n mod categoric calitatea de criminal, iar executarea sa se dovede[te
peste timp [i pentru totdeauna pe deplin justificat\.
Pentru a se putea duce la `ndeplinire hot\r`rea Consiliului Fron-

tului Salv\rii Na]ionale de executare a lui Nicolae Ceau[escu ca
urmare a unei sentin]e de condamnare la moarte, era nevoie de
`nfiin]area unui Tribunal excep]ional, instrument executoriu tipic al
revolu]iilor. Juri[tii asocia]i grupului de conducere al CFSN vor
`ntocmi o Hot\r`re de `nfiin]are a Tribunalului Militar Excep]ional,
care `ns\ con]inea trei pagini. Consider`nd documentul prea amplu [i
tehnicist, Ion Iliescu `[i va lua r\spunderea personal\ de a-l recom-
pune, at`t prin reducere, c`t [i prin simplificare. Citind cu aten]ie tex-
tul f\cut de juri[ti, el a c\utat s\ extrag\ p\r]ile esen]iale, ned`ndu-[i
seama c\ formula originar\, „sentin]a pronun]at\ va r\m`ne defini-
tiv\ prin nerecurare [i executorie“, ì anula lui Ceau[escu dreptul de
recurs, iar generalului St\nculescu ì acorda dreptul de a trece imedi-
at la execu]ie. Aceast\ formul\ nu va ap\rea `n Hot\r`rea CFSN, la
fel cum Hot\r`rea `n sine nu va fi publicat\ `n Monitorul Oficial,
ne`nscriindu-se astfel ca act oficial al statului. Textul Hot\r`rii CFSN
din 24 decembrie 1989 este scris [i semnat de m`na lui Ion Iliescu:
HOT|R~RE
Consiliul Frontului Salv\rii Na]ionale din România, constituit
prin voin]a poporului român la 22 decembrie 1989, ca organ
suprem al puterii de stat;
Av`nd `n vedere faptele deosebit de grave s\v`r[ite de cet\]enii
CEAU{ESCU NICOLAE [i CEAU{ESCU ELENA, destitui]i din
func]iile de stat [i politice prin ac]iunea revolu]ionar\ a maselor
populare;
Constat`nd c\ ace[tia au organizat din timp [i au dirijat o serie
de ac]iuni ostile, `ndreptate `mpotriva poporului român,
HOT|R|{TE:
1. Instituirea unui Tribunal Militar Excep]ional, care s\ pro-
cedeze de urgen]\ la judecarea faptelor comise de CEAU{ESCU
NICOLAE [i CEAU{ESCU ELENA. Urgen]a este impus\ de
dorin]a, `n acest sens, a tuturor cet\]enilor cinsti]i ai României;
2. Tribunalul Militar Excep]ional va judeca aceast\ cauz\ `n

conformitate cu prevederile legale r\mase `n vigoare, `n ce pri-
ve[te procedura [i dreptul material penal;
3. Acest tribunal va fi alc\tuit `n componen]a stabilit\ de legea
pentru organizarea judec\toreasc\ `n vigoare, urm`nd a se asigura
`ntocmai dreptul de ap\rare al f\ptuitorilor.
Pre[edintele Consiliului Frontului Salv\rii Na]ionale
(semn\tura)
ION ILIESCU
România, Bucure[ti, 24 decembrie 1989.
Nu are rost s\ insist\m asupra procesului; stenograma lui a fost

publicat\ `n mai multe lucr\ri despre revolu]ie, iar con]inutul s\u fil-
mat a fost difuzat cu numeroase ocazii. Nicolae Ceau[escu, prin
ordinele neconstitu]ionale [i ilegale care au condus la pierderi de
vie]i omene[ti [i la deteriorarea grav\ a imaginii Armatei României,
[i Elena Ceau[escu, `n calitatea ei de `nalt func]ionar al statului [i de
`nlocuitor al [efului statului `n perioada 18-20 decembrie 1989, timp
`n care a dat ordine criminale [i a dispus distrugerea cadavrelor celor
omor`]i la Timi[oara, `[i meritau soarta [i gloan]ele care i-au secerat.
Ne iluzion\m crez`nd c\ `ntr-un proces desf\[urat corect Nicolae
Ceau[escu ar fi folosit alte argumente dec`t cele cu care a atacat grav
fiin]a na]ional\ a românilor prin `nfometare, deteriorarea st\rii de
s\n\tate [i pierderea demnit\]ii, a spiritului s\u dinamic [i a speran]ei
cu care a rezistat `n Istorie.
Constituirea CFSN, ca putere provizorie `n stat
La 26 decembrie 1989, Ion Iliescu emite primul Decret-lege `n

calitate de pre[edinte al CFSN, fapt lipsit de orice baz\ juridic\, fiind
`n continuare doar expresia legitimit\]ii revolu]ionare, adic\ a spriji-
nului pe care `l acordau tacit minoritatea social\ revoltat\ [i majori-
tatea inactiv\ a popula]iei. Decretul-lege nr. 1 abroga c`teva legi,
decrete [i alte acte normative ale statului comunist totalitar care
vizau titluri ale cuplului Ceau[escu, func]ionarea Consiliului Ap\-

r\rii Republicii Socialiste România (practic toate institu]iile de for]\
ale ]\rii trecuser\ `n subordinea Armatei), sistematizarea teritoriului,
dreptul la liber\ circula]ie, acumularea de c\tre stat a p\r]ilor sociale
ale oamenilor muncii, programul de alimenta]ie „[tiin]ific\“ a popu-
la]iei, `ntreruperea sarcinii, libertatea de expresie518. Tot `n ziua de
26 decembrie 1989 se pune `n discu]ie numirea unui prim-ministru
care s\ formeze un nou guvern. Propunerea ini]ial\, sprijinit\ de Ion
Iliescu, se `ndrepta spre profesorul Virgil M\gureanu, persoana care
`l racolase la Cehul Silvaniei `n 1981, dar, la interven]ia decisiv\ a lui
Silviu Brucan, personalitatea care continua s\ domine grupul ajuns la
putere, a fost numit Petre Roman519. Alegerea aceasta a fost dez-
b\tut\ intens de pres\, imaginea proiectat\ [i r\mas\ despre noul
prim-ministru fiind aceea a unui fiu de nomenclaturist, agent KGB,
membru al complotului Iliescu – KGB, autor sau coautor al unor
decizii reprobabile din timpul revolu]iei (`nfiin]area FSN, chemarea
trupelor sovietice, executarea so]ilor Ceau[escu). Timpul a demon-
strat c\ Petre Roman nu f\cuse parte din complot [i c\ nu fusese
autorul vreunei decizii importante `n zilele critice ale prelu\rii pu-
terii. Numirea sa se `nscrie `n coordonatele reale ale raporturilor de
for]\ [i influen]\ din cadrul grupului numit „al lui Iliescu“, unde per-
sonalitatea cu cea mai mare influen]\ [i autoritate asupra lui Ion
Iliescu era Silviu Brucan. El negociase cu Mihail Gorbaciov r\stur-
narea de la Putere a lui Nicolae Ceau[escu [i stabilise cine este suc-
cesorul [i care vor fi direc]iile ideologice ale noii conduceri. Cu un
amendament: realitatea violent\ a rezisten]ei lui Ceau[escu prin re-
presiune, precum [i realitatea violent\ a modalit\]ii de preluare a
Puterii dup\ 22 decembrie 1989 nu mai permiteau viabilitatea indi-
ca]iei lui Gorbaciov privind supravie]uirea PCR. Discu]ia a pornit cu
ideea lui Gorbaciov: „De la `nceput a declarat c\ este de acord cu
ac]iunea de r\sturnare a lui Ceau[escu, cu condi]ia ca ea s\ fie con-
ceput\ [i realizat\ astfel `nc`t s\ duc\ la men]inerea partidului
518 Monitorul Oficial al României, Anul I, Nr. 4, miercuri, 27 decembrie 1989, p. 1.

519 Monitorul Oficial al României, Anul I, Nr. 5, Decret nr. 1/26 decembrie 1989,
miercuri, 27 decembrie 1989.
comunist ca for]\ politic\ conduc\toare `n România“520. La care

Silviu Brucan a avut o replic\ ce s-a dovedit hot\r`toare `n timpul
evenimentelor din decembrie: „Totul va depinde de comportarea
celor din organul conduc\tor al partidului, Comitetul Politic Executiv,
[i un test apropiat `l va constitui reac]ia lor la Scrisoarea celor
[ase...“521. Or, reac]ia la Scrisoarea celor [ase fusese nul\. Poate c\
liderii Uniunii Sovietice au fost mai circumspec]i, cunosc`nd din
istoria [i realitatea partidului comunist c\ acei [ase b\tr`ni trecu]i de
mult pe linie moart\ nu mai reprezint\ nimic `n partid, `ns\ ameri-
canii au crezut chiar c\ ei reprezint\ o voce important\. Dac\ ne
uit\m acum din nou pe prima interven]ie la Televiziune a lui
Alexandru B`rl\deanu, vom identifica [i resentimentul lor violent pe
partidul care nu-i ascultase [i care, prin lipsa lui de reac]ie, ì adusese
pe scaunul de anchet\: „Partidul Comunist Român, de 20 de ani, s-a
f\cut incapabil [i inapt s\ guverneze, pentru c\ partidul s-a predat `n
mìnile unui singur tiran (...) Iar acum, dup\ 20 de ani de zile, la
v\rsarea aceasta de s`nge a poporului, partidul s-a dovedit [i nedemn
s\ mai guverneze“522. A[a cum am mai ar\tat, ceea ce s-a `nt`mplat
la acel nivel al scenariului sovietic a fost o ruptur\ produs\ de
Ceau[escu, prin rezisten]a lui s`ngeroas\, care l-a obligat pe Ion
Iliescu s\ intre `n ac]iune mai devreme, s\ ias\ din programul s\u de
lider al unei forma]iuni prosovietice menite s\ ia puterea mai t`rziu,
prin alegeri libere, [i s\ se implice `n evenimente. ~n acest fel s-a pro-
dus [i saltul direct de la PCR la FSN, `n timp ce scenariul sovietic,
aplicat `n toate celelalte ]\ri comuniste, prevedea desprinderea unei
aripi disidente din partid [i c`[tigarea alegerilor `mpotriva partidului
comunist, care `ns\ supravie]uia, constituindu-se `n rezerv\ de cadre
pentru scena politic\ reformat\. Formula asta la Bucure[ti a c\zut.
Asta, `n ce prive[te prima faz\ politic\ [i subpolitic\ a revolu]iei.
Felul `n care a preluat FSN puterea, tot prin violen]\ [i cu acumularea
520 Silviu Brucan, De la capitalism la socialism [i retur. O biografie între dou\ re-
volu]ii, Ed. Nemira, Bucure[ti, p. 194.
521 Ibidem.
522 Mihai Tatulici, Revolu]ia român\ în direct, Bucure[ti, 1990, p. 51.
unor decizii [i r\spunderi grave asupra liderilor s\i, a n\scut com-

plexul de imagine – poate [i de vinov\]ie – care a dus la alegerea, de
c\tre Silviu Brucan, pentru func]ia de prim-ministru a unui t`n\r ve-
nit din strad\, imposibil de contestat. Cunosc`ndu-l din familie, fiind
prieten cu tat\l lui, cump\r`ndu-i biciclete c`nd era copil, el nu [i-a
putut `nchipui nici o clip\ c\ Petre Roman va orienta România spre
Occident. C`nd [i-au dat seama, l-au dat jos printr-o lovitur\ de stat.
Tot `n 26 decembrie, prin dou\ decrete succesive (nr. 2 [i nr. 3),
Nicolae Militaru este reactivat [i numit ministru al Ap\r\rii Na]ionale.
Decretul nr. 4 din 26 decembrie 1989 trecea oficial Securitatea `n
componen]a Armatei. ~n sf`r[it, la 27 decembrie are loc prima [edin]\
plenar\ a Consiliului Frontului Salv\rii Na]ionale la care particip\ to]i
membrii anun]a]i prin comunicatul din noaptea de 22 decembrie
(inclusiv Tökes, Doina Cornea, Ana Blandiana [.c.) [i unde este emis
Decretul privind constituirea, organizarea [i func]ionarea Consiliului
Frontului Salv\rii Na]ionale [i a consiliilor teritoriale ale Frontului
Salv\rii Na]ionale“523, actul normativ care a enun]at preluarea pu-
terii de c\tre Frontul Salv\rii Na]ionale `n locul Partidului Comunist
Român [i de c\tre Consiliul Frontului Salv\rii Na]ionale `n locul
Consiliului de Stat. A[a cum vom vedea `n detaliu `n continuare,
acesta este documentul fundamental al revolu]iei, actul juridic
prin care este `nlocuit\ vechea conducere a ]\rii cu o conducere
nou\, nu Proclama]ia din 22 decembrie – care este un act cu caracter
strict politic, programatic – [i nici celelalte documente emise anteri-
or, f\r\ autoritate juridic\ (hot\r`rea de judecare a so]ilor Ceau[escu,
numirea lui Petre Roman, numirea lui Militaru, trecerea Securit\]ii `n
subordinea Armatei). Ele se `nscriu doar `n categoria politic\ a legi-
timit\]ii revolu]ionare: „Legitimitatea politic\ (popular\) a unei re-
volu]ii victorioase nu are efecte din punct de vedere constitu]ional dac\
revolu]ia nu este legitimat\ [i juridic“524. Iat\ de ce [edin]a plenar\ a
523 Monitorul Oficial al României, Anul I, Nr. 4, miercuri, 27 decembrie 1989,
pp. 2-3.
524 Cristian Ionescu, Drept constitu]ional [i institu]ii politice. Teoria general\ a
institu]iilor politice, vol. 1, Ed. Lumina lex, Bucure[ti, 1997, p. 135.
CFSN din 27 decembrie este momentul decisiv `n care s-a constituit

legal noua putere.
{edin]a a fost deschis\ de Ion Iliescu printr-o „informare asupra ac-
tivit\]ii desf\[urate [i a m\surilor luate `n primele zile dup\ declan[area
luptei revolu]ionare“. Aici, cu abilitatea-i cunoscut\, Ion Iliescu a f\cut
o manevr\ pe care n-au `n]eles-o nici ast\zi, dup\ 15 ani, participan]ii.
Lipsi]i de experien]\ politic\, liderii CFSN, precum Doina Cornea
sau Ana Blandiana, nu au observat c\ trecerea la propuneri pentru
constituirea Biroului Executiv al CFSN nu a pus `n discu]ie [i nici
nu a supus aprob\rii alegerea pre[edintelui Consiliului. Ion
Iliescu se considera pre[edinte de drept, dar oficial nu era ales de
nimeni. Trec`nd cu tot felul de improviza]ii prin faza legitimit\]ii
populare, noua putere instalat\ nu l-a trecut nici pe pre[edinte din
improviza]ie `n autoritate. Tem`ndu-se de opozi]ie sau de cine [tie ce
alt\ propunere pentru func]ia de pre[edinte al CFSN, Ion Iliescu a
cerut, abil, s\ fie discutat\ direct componen]a Biroului Executiv.
Membrii au votat atunci urm\toarea componen]\: Dumitru Mazilu
(prim-vicepre[edinte), Cazimir Ionescu, Carol Kiraly (vicepre[edin]i),
Dan Mar]ian (secretar); membri: Bogdan Teodoriu, Vasile Neac[a,
Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru, Nicolae Radu. ~n
Monitorul Oficial, `n fruntea acestei liste, a fost publicat [i „Pre[edinte:
Ion Iliescu“, f\r\ a fi `ns\ ales de nimeni. ~n continuare, de[i comuni-
catul CFSN din 27 decembrie nu men]ioneaz\ acest fapt, a fost
anun]at\ [i componen]a provizorie a Guvernului, av`ndu-l `n frunte pe
Petre Roman [i ca viceprim-ministru pe Gelu Voican Voiculescu.
*
Sf`r[itul anului 1989 a surprins na]iunea român\ `n plin\ tulbu-
rare, `nfrico[at\ de violen]a schimb\rii de regim, dominat\ de spiritul
isteric al unei revolu]ii, dezorganizat\ politic. Pre]ul pe care l-a pl\tit
pentru eliberare s-a datorat lipsei de reac]ie civic\, politic\ [i, `n
ultim\ instan]\, na]ional\ la criza regimului Ceau[escu. ~n diminea]a
de 1 ianuarie 1990, `n prima zi a Anului Nou, România se trezea
dintr-o be]ie grea, nemai[tiind ce a f\cut peste noapte. I s-a oferit o
ciorb\ de potroace preg\tit\ de cu sear\ [i re`nc\lzit\ la foc viu, pe
care a sorbit-o fl\m`nd\. Obosit, dar `n continuare setos de libertate

[i de via]\, poporul român a avut foarte vag impresia c\, `n noaptea
de 30 decembrie, un intelectual român ì propusese s\ scape de struc-
tura partidului comunist care `l adusese `n halul \la:
„Sunte]i pu]ini `n mijlocul acestui popor, de vreme ce el s-a putut

reg\si peste noapte cu o asemenea for]\ [i gra]ie; [i totu[i mul]i, dac\
a]i putut face cu putin]\, hr\ni [i cau]iona oroarea vreme de 40 de
ani. Vou\, acestor mul]i-pu]ini, v\ adresez urm\toarea chemare:
L\sa]i o respira]ie mai lung\ `ntre ultimul omagiu pe care l-a]i
scris, `ntre ultima [edin]\ `n care v-a]i exprimat entuziasmul pentru
realegerea lui Ceau[escu la cel de al XIV-lea Congres [i adeziunea
gr\bit\ pe care a]i venit s\ v-o da]i `n zilele `n care timi[orenii nu ter-
minaser\ s\-[i `ngroape mor]ii [i `n care s`ngele de pe Bulevardul
Magheru [i din Pia]a Palatului nu se zv`ntase `nc\.
Nu mai str`nge]i o vreme, b\rb\te[te, m`na colegilor vo[tri [i
nu-i mai privi]i senini `n ochi. L\sa]i s\ se `ntrevad\ o urm\ de sfial\
`n privirea voastr\. Fi]i o vreme stingheri.
Nu mai ap\re]i la televiziune.
Nu mai scrie]i `n ziare.
Nu v\ mai ridica]i glasul dec`t pentru o scurt\ c\in]\, c\ci altfel `l
ridica]i din nou `n minciun\.
L\sa]i cuvintele s\ spun\ ceea ce spun; nu mai folosi]i o vreme
vorbele demnitate, libertate, con[tiin]\, dreptate, popor. Nu asasina]i
aceste cuvinte.
Renun]a]i la alibiuri morale spun`ndu-v\ c\ a]i f\cut ne`ncetat
r\ul ca s\ pute]i face, din c`nd `n c`nd, binele.
S\ nu v\ fie fric\, ci doar, din c`nd `n c`nd, o lung\, insuportabil\
ru[ine. C\uta]i atunci un p\rinte care [i-a pierdut `n zilele acestea
copilul [i cere]i-i iertare.
Intra]i `n noul an meditativi. {i aprinde]i o lum`nare pentru cei
mor]i [i pentru voi. Iar dac\ ve]i da curs acestei chem\ri, ve]i `nceta
s\ fi]i lichele [i ve]i primi recuno[tin]a noastr\. V\ vom iubi.“525
525 Gabriel Liiceanu, Apel c\tre lichele, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996, pp. 5-6.
Gabriel Liiceanu rostea aceste cuvinte `n prezen]a a doi fo[ti

informatori ai Securit\]ii [i a celui care lansase public, pentru
prima oar\, expresia „Epoca de Aur“. Textul, dincolo de valoarea
sa literar\, con]inea un mesaj politic explicit, care, `n mod normal,
ar fi trebuit s\ se transforme `ntr-o lege a lustra]iei. Av`nd `n vedere
situa]ia juridic\ [i politic\ a puterii `n acel moment, emiterea unui
decret-lege cu acest subiect ar fi fost extrem de facil\. Av`nd `n
vedere `ns\ cine preluase puterea, ne d\m seama c\ era imposibil ca
Ion Iliescu s\ emit\ un astfel de act normativ, `ncep`nd lustra]ia cu el
`nsu[i. Cuv`ntul lustra]ie nu exista `n dic]ionare [i, nici dup\ aceea, `n
Dic]ionarul Explicativ al limbii române din 1996, nu a fost trecut.
Capitolul XIV
O NA}IUNE MURIBUND|
Motto:
Tat\, tat\, chem\ el [i `[i duse coatele la ochi
hohotind. Unde te duci tu acum, `ncotro o s-o iai
dup\ ce deschizi poarta [i o s\ ie[i iar la drum?...
MARIN PREDA
Na]iunea pe care am surprins-o la `nceputul acestei lucr\ri de

istorie f\c`nd Unirea sub domnitorul-pre[edinte de republic\ Alexan-
dru Ioan Cuza a suferit transform\ri majore, substan]iale. ~ntreaga
tulburare prezentat\ aici, pe parcursul mai multor volume, a ilustrat
procesul de modernizare, `n sensul adapt\rii la modernitatea occiden-
tal\, [i totodat\ pierderea treptat\ a atributelor tradi]ionale cu care re-
zistase timp de mai multe secole `n Istorie. Caracterul improvizat [i
[ocant al importului modernit\]ii din a doua jum\tate a secolului
al XIX-lea a provocat `n România un lung proces de adaptare
dominat de tranzi]ii ne`ncheiate, de salturi istorice – „arderea etape-
lor“ –, permi]`nd totodat\ instalarea solid\, structural\ a unor defecte
de construc]ie r\mase necorectate din 1859 [i p`n\ `n 2005.
Concluzia autorului, dup\ analiza desf\[urat\ p`n\ acum `n acest
volum, este c\ na]iunea român\ a hot\r`t foarte greu s\ produc\ o revo-
lu]ie `n anul istoric 1989. Voin]a sa politic\ a fost aproape nul\. ~n ciuda
traiului extrem de nefericit [i dominat de lipsuri, de frig [i de grave con-
secin]e asupra st\rii de s\n\tate a oamenilor, cet\]enii României nu au
avut voin]a [i for]a de a reac]iona la anomaliile regimului comunist
dominat de Nicolae Ceau[escu. Na]iunea român\ nu a reac]ionat politic
nici m\car atunci c`nd la Moscova a fost dat semnalul eliber\rii. ~ntre
1985 [i 1989 au trecut cinci ani lungi `n care reac]ia politic\ a românilor
s-a limitat la incidentul salarial de la Bra[ov, r\mas izolat [i la care s-au
solidarizat doar c`]iva intelectuali. Lipsa de ini]iativ\ a românilor a
determinat focalizarea interesului Marilor Puteri, pentru a nu [tiu c`ta
oar\, asupra României. Revolu]ia a fost consecin]a interven]iei ample,
sub forme sofisticate asupra con[tiin]ei cet\]enilor români, stimul`n-

du-le reflexul natural de libertate, oblig`ndu-i s\-[i exprime nemul]u-
mirea [i speran]ele printr-un protest politic public.
De ce a fost nevoie de interven]ia str\in\ cu metodologii [i mij-
loace moderne, neconven]ionale, adecvate sf`r[itului de secol XX,
pentru ca românii s\-[i r\stoarne un regim dictatorial, inuman [i abe-
rant care sugea `n fiecare clip\, vizibil [i palpabil, substan]a vital\ a
na]iunii? Iat\ `ntrebarea la care autorul acestor volume a dorit s\
ajung\ dup\ un drum de peste trei mii de pagini de analiz\. Cerce-
tarea `nf\ptuit\ `n trecutul ultimului secol [i jum\tate al na]iunii [i
statului român a scos la lumin\ o versiune mai dur\ [i poate mai rea-
list\ a istoriei na]ionale din aceast\ perioad\, c\ut`nd s\ sublinieze
acele fenomene distructive, anormale care au supravie]uit sub orice
regim. România a cunoscut sistemul democratic doar timp de vreo
40 de ani, `n rest – regimuri autoritate [i dictaturi, acestea din urm\
ocup`nd cea mai mare parte a perioadei analizate, [i pe durata tuturor
acestor regimuri [i-a construit un comportament deviant, modalit\]i
[i mijloace de a supravie]ui sau de a se adapta. Consecin]ele muta]iei
istorice pe care a suferit-o poporul român odat\ cu modernizarea sa
for]at\ din a doua jum\tate a secolului al XIX-lea s-au `ntins [i `nc\
sunt active pe toat\ durata acelui secol [i jum\tate scurs de c`nd
na]iunii române i s-a dat un stat importat din str\in\tate cu toate insti-
tu]iile sale, distrug`nd an de an [i guvernare cu guvernare fostele
institu]ii create de vechea na]iune român\, care rezistase la tot felul
de `ncerc\ri timp de un mileniu [i jum\tate. Nu putem [ti c`t de
moral era poporul român `nainte – nu despre corup]ia lui moral\ este
vorba aici –, dar ca nucleu al na]iunii moderne române el a cunoscut
[i `nc\ mai cunoa[te o devastatoare corup]ie politic\. Pentru a `ncer-
ca s\ `n]elegem ce se `nt`mpl\ cu na]iunea român\, s\ refacem o
list\ cu fenomenele distructive `nt`lnite pe parcursul volumelor `n
care ne-am ocupat de procesele care au condus la neobi[nuita densi-
tate de lovituri de stat, tentative, r\scoale [i revolu]ii pe care le-am
cunoscut `n ultimul secol [i jum\tate:
Corup]ia la nivelul clasei politice prin furtul din propri-
etatea de stat, principal\ surs\ de `mbog\]ire rapid\ prin folosirea
autorit\]ii [i imunit\]ii pentru a acumula resurse. Jefuirea propriului

stat. Primul care a semnalat acest fenomen a fost Mihai Eminescu,
`n opera sa politic\.
Folosirea func]iei publice `n scopuri personale, at`t pentru
acumularea privilegiilor c`t [i pentru conservarea acestora, ca in-
strument al segmentului de Putere de]inut. Acest fenomen a fost
declan[at `n secolul al XIX-lea, odat\ cu introducerea birocra]iei de
c\tre domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Bugetul, instrument de control centralizat al economiei [i
factor de corup]ie, statul neav`nd niciodat\, sub orice regim,
curajul s\ permit\ libera ini]iativ\ [i s\ se retrag\ din economie,
fiind totodat\ incapabil s\ renun]e la sistemul birocratic complicat,
bazat pe taxe multiple [i variabile, aplicat asupra salaria]ilor.
Consumul rapid al cre[terii bugetare, imediat ce se constat\
o ridicare a nivelului de trai, astfel c\ fiecare efort economic al na-
]iunii a fost repede risipit `n consum, cu slabe resurse pentru inves-
ti]ia pe termen mediu [i lung. Cele dou\ perioade de mari investi]ii
(regimul carlist [i regimul comunist) s-au sprijinit fundamental pe
masive `mprumuturi externe, pe care popula]ia le-a pl\tit apoi cu
eforturi enorme, terminate `n catastrofe na]ionale (23 august 1944
[i 22 decembrie 1989).
Mecanisme anarhice n\scute `n federa]iile sindicale au spe-
culat imediat orice cre[tere vizibil\ a nivelului acumul\rilor finan-
ciare [i economice, c\ut`nd s\ for]eze transformarea rapid\ a
acestora `n cre[teri salariale, astfel c\ fiecare grev\ a ad`ncit [i mai
mult decalajul `ntre consum [i investi]ii.
Controlul politicienilor de c\tre oameni de afaceri este un
fenomen `nt`lnit de la Cuza [i p`n\ ast\zi, politicul implicat `n afa-
ceri fiind folosit [i protejat cu scopul facilit\rii acumul\rilor ilegale
sau pentru ob]inerea acestora cu ajutorul legilor date de politicieni.
Condi]ionarea legisla]iei interne de c\tre institu]ii interna-
]ionale, marile `mprumuturi [i programe de finan]are fiind un
instrument de modelare a comportamentului interna]ional al Ro-
mâniei dup\ interesele Puterii care acorda `mprumutul.
Devalizarea b\ncilor de c\tre partidele politice a reprezentat o

constant\, de la PN}–Banca Marmorsh/Blank, la PSDR–Bancorex,
pentru a sus]ine formal institu]ia alegerilor, dar `n realitate pentru a
putea ob]ine [i/sau men]ine accesul al Putere.
Camarila a cunoscut aspecte inegale, de la cele acute sub Cuza
[i Carol al II-lea, p`n\ la clica lui Nicolae Ceau[escu [i la grupul de
presiune [i interese din jurul pre[edin]ilor postdecembri[ti, dar a avut
`ntotdeauna un rol distructiv pentru c\ a speculat mereu imaginea de
autoritate de care s-a bucurat sub toate regimurile capul statului.
Interven]ia Armatei `n tulbur\ri interne, cu pierderi de vie]i
omene[ti a `nregistrat peste 20 de cazuri, din care cinci cu impli-
care extern\, consecin]\ a crizelor repetate pe care le-au produs
regimurile politice `n raport cu na]iunea.
Seria nesf`r[it\ a reformelor agrare (14, din 1864 p`n\ `n
2000), ca un rezultat al aplic\rii mecanice, neperformante a legilor
asupra oamenilor, nu asupra fondului funciar, astfel c\ toate
reformele agrare din România au vizat `nzestrarea ]\ranului cu
p\m`nt, [i nu exploatarea terenului agricol dup\ criteriul eficien]ei
potrivit mediului, solului, condi]iilor climaterice [i geografice.
Pr\bu[irea autorit\]ii statului `n fa]a grup\rilor interlope s-a
manifestat ca una din consecin]ele finale ale lan]ului de erori poli-
tice [i economice `n care legea, inclusiv Constitu]ia, a fost ocolit\,
schimbat\ sau pur [i simplu `nc\lcat\ mai `ntì la v`rf, cobor`nd
apoi cu simptomele p`n\ la nivelurile de jos ale societ\]ii.
Pierderea `ncrederii popula]iei `n sistemul electoral [i come-
dia campaniilor au fost [i sunt consecin]a apari]iei [i dezvolt\rii
demagogiei, a populismului (ca form\ extrem\ a na]ionalismului),
`n locul practicii constitu]ionale [i legale [i a obiceiului de a apela
f\r\ discern\m`nt la sentimentele individuale [i na]ionale ale unui
popor numit de Eminescu „rasa nefericit\ a Europei“.
Pentru fiecare fenomen enumerat mai sus, cititorul va g\si

nenum\rate dovezi [i probe pe parcursul textului acestor volume [i
`[i poate formula o cazuistic\ proprie din istoria modern\ [i con-
temporan\ a României. Cauzele acestei liste negre sunt dou\:
Importarea sistemului democratic din Fran]a, f\r\ ca acest

tip de organizare a vie]ii sociale s\ fie produsul natural al na]iunii
române, dezvoltarea incomplet\ a procesului de modernizare pen-
tru a atinge stadiul de civiliza]ie [i apoi e[ecul rapid al regimului
democratic `n România (preponderen]a perioadelor istorice cu
regimuri autoritare [i dictatoriale).
Neatingerea stadiului de economie de pia]\ autentic\,
neatingerea fazei democra]iei func]ionale [i a capitalismului stabil.
Aceste deficien]e ale societ\]ii [i statului român sunt, de regul\,

prezentate ca av`nd, ini]ial, un caracter obiectiv, sursa e[ecului g\-
sindu-se `n teza „decalajului“ politic [i economic `ntre Vestul [i Estul
Europei. Istoricul armean Agop Garabedian a formulat aceast\ tez\ `n
termeni clari: „}\rile Europei de Sud-Est nu au avut timpul istoric de
a se moderniza prin mijloacele industrializ\rii. C`nd noile state din
regiune [i-au f\cut apari]ia, repartizarea teritoriilor de produc]ie sau a
pie]elor era deja stabilit\. Singura atitudine pe care o puteau opune
acestei situa]ii era de a adopta modernizarea condus\ de stat. ~n aceste
condi]ii, na]ionalismul a ap\rut inevitabil drept for]a motrice intelectu-
al\ [i emo]ional\ a acestui tip de modernizare. Acest model `[i
p\streaz\ vitalitatea pe durata unei perioade foarte lungi“526. Dup\ un
secol de la constat\rile amare ale lui Mihai Eminescu asupra con-
secin]elor acestui dat istoric, tot un om politic de Dreapta descoperea
poporul român `n ipostaza la fel de amar\ a consecin]elor felului cum a
trecut prin ultimul secol de e[ec al moderniz\rii: „Aceast\ tr\s\tur\ a
sufletului mioritic, aceast\ predispozi]ie spre resemnare, aceast\ seni-
n\tate `n fa]a celor mai dure lovituri, aceast\ capacitate de a lua cu
lini[te, f\r\ furie sau `ncr`ncenare, lucrurile a[a cum sunt, aceast\ ca-
racteristic\ a sufletului românesc este o infirmitate“527. La Chi[in\u, `n
decembrie 1989, lupt\torul na]ionalist Mircea Druc `ncerca s\ adune
fonduri pentru ajutorarea fra]ilor s\i din România decima]i de terori[ti –
526 Agop Garabedian, L’Europe du Sud-Est, présent et avenir în Bulletin Nr.
28/1988-1999, Association Internationale d’Etudes du Sud-Est Européen, Ed.
Enciclopedic\, Bucure[ti, 1999, p. 179.
527 Emil Tocaci, Revolt\ [i speran]\, Ed. Ex Ponto, Constan]a, 1998, p. 148.
peste 60 000 de victime – [i pentru `ngrijirea zecilor de mii de r\ni]i, de

sinistra]i ca urmare a distrugerilor masive de cl\diri prin explozii – cum
suna capul de acuzare num\rul 3 din procesul lui Ceau[escu –, a miilor
de copii r\ma[i f\r\ familie. Mircea Druc va nota `n Jurnalul s\u reac]ia
fra]ilor: „Eu sunt responsabil de medicamente. E mai greu. Adun\m
bani. Le vom cump\ra imediat cum afl\m de ce au nevoie. Nu putem
trimite la `nt`mplare. De aceea, `ncerc s\ fac leg\tura cu Bucure[tiul. Nu
r\spunde. Nimeresc la Ia[i. «De ce ave]i nevoie?» «La noi e lini[-
te. N-avem nevoie de nimic.» Clasic! Tipic! Specific na]ional!“528 ~n
acel moment, scriitorul Stelian T\nase se oprea s\ respire, dup\ ce fu-
sese `n balconul cucerit al Comitetului Central al PCR [i strigase: „Dic-
tatura a c\zut!“ „Lumea preia: «Jos Ceau[escu, Jos Ceau[escu!» Strig\,
aplaud\. Le vorbesc ceva despre scriitori, despre cenzur\. Huiduie c`nd
aud cenzur\. «O s\ fie bine! spun. De-acum o s\ fie bine. P`n\ la pri-
m\var\ s\ facem alegeri libere, s\ avem oameni cinsti]i, cura]i, ei s\ ne
serveasc\, nu noi s\ fim sclavii lor. Monopolul PCR s-a terminat.»
Huiduieli, minute-n [ir, nu pot s\ mai vorbesc. Sunt cuvinte la care
furia mul]imii explodeaz\ (PCR, Ceau[escu). Am sentimentul puterii
depline. Un ceva care-l simt pe din\untru, de for]\, de pl\cere
suprem\. ~i `n]eleg pe lideri; cum se `mbat\ cu propriile lor vorbe, din
aclama]iile mul]imii. E un drog. ~n spatele meu c`]iva se agit\, vor s\ ia
microfonul, s\ termin mai repede. Mi se spune «f\r\ politic\». Ca [i
cum revolu]ia e altceva!“529
Disiden]i [i opozan]i
Chiar [i dup\ 15 ani no]iunile de disiden]\ [i opozi]ie, la fel ca

[i cele de na]iune-popor, revolu]ie-revolt\ popular\-lovitur\ de stat,
sunt confundate, ne`n]elese `n sensul lor politic.
528 Viorel Patrichi, Mircea Druc sau Lupta cu ultimul imperiu, Ed. Zamolxe,
Bucure[ti, 1998, p. 343.
529 Stelian T\nase, Ora oficial\ de iarn\, Ed. Institutului European, Ia[i, 1995, p. 191.
Disiden]a politic\ sub regim comunist este o atitudine, o diver-

gen]\ ideologic\, o ac]iune a unei persoane sau a unui grup care se
manifest\ `n interiorul puterii politice (`n cazul nostru PCR sau
institu]iile oficiale ale statului).
Opozi]ia politic\ sub regim comunist este o atitudine, o
ac]iune spontan\ sau organizat\ a unei persoane sau a unui grup
apar]in`nd societ\]ii civile de a se opune, de a rezista `n conflict
deschis cu puterea comunist\.
~n România ambele componente ale conflictului intern cu pu-

terea comunist\, cu regimul dictatorial al lui Nicolae Ceau[escu, au
fost extrem de slabe. La nivel analitic, starea opozi]ionismului `n
]ara noastr\ se `nscrie f\r\ devia]ii `n cercetarea de fond operat\ de
politologul britanic de origine român\ Ghi]\ Ionescu. Acesta `nca-
dreaz\ România `n r`ndul statelor „suverane `n care opozi]ia poli-
tic\ `n calitate de institu]ie este proscris\ de c\tre de]in\torii puterii
`n numele elimin\rii alien\rii politice [i integr\rii `n societatea f\r\
clase a viitorului (cu alte cuvinte, statele comuniste)“530. ~n mod
normal [i istoric, „intelectualitatea este cel mai influent strat social,
at`t `n statele comuniste, c`t [i `n cele na]ionaliste. ~n calitate de in-
telectualitate tehnic\, ea ocup\ e[aloanele cele mai `nalte ale statu-
lui, de la atotputernicii exper]i ai comisiilor de planificare [i p`n\ la
multiplele categorii de instan]e executive din administra]ie [i indus-
trie. ~n calitate de intelectualitate creatoare, ea alc\tuie[te nucleul
activ al opiniei publice `n ambele categorii de state [i, prin inter-
mediul unor factori de educare a opiniei publice, ca universit\]ile,
academiile [i institu]iile de `nv\]\m`nt superior, institu]iile cultu-
rale, teatrele, periodicele, exercit\ o influen]\ real\ asupra politicii
regimului“531. Aceast\ tez\, valabil\ `n alte locuri, nu s-a potrivit
României sub dictatura lui Nicolae Ceau[escu. ~n primul r`nd in-
telectualitatea, ca poten]ial opozi]ionist, a fost m\cel\rit\ `n perioada
530 Ghi]\ Ionescu, Isabel de Madariaga, Opozi]ia, Ed. Humanitas, Bucure[ti,

1992, p. 148.
531 Ibidem, p. 174.
stalinist\, iar cei care au supravie]uit au fost asimila]i [i folosi]i prin

„reeducare“ `n sistemul comunist. Intelectualitatea tehnic\ pe care
o evoc\ generic Ghi]\ Ionescu era `n România un strat nou, ridicat
din p\turile cele mai de jos ale societ\]ii, format politic [i edu-
ca]ional `n epoca stalinist\, p\truns [i trecut prin `nv\]\m`ntul supe-
rior, cu mici excep]ii, pe baz\ de origine s\n\toas\ [i apartenen]\
politic\. Dac\ a `nv\]at ceva, a `nv\]at din mers, de cele mai multe
ori f\r\ asimilare [i `n absen]a fondului cultural necesar asimil\rii
tehnologice integrate. „Exper]ii atotputernici ai comisiilor de pla-
nificare“, care ar fi trebuit s\ exercite o influen]\ asupra puterii
comuniste, erau ei `n[i[i comuni[ti, altfel nu supravie]uiau, indife-
rent de valoarea lor profesional\. Cele c`teva presupuse disiden]e
economice cunoscute au fost sever reprimate: Virgil Trofin [i
Alexandru B`rl\deanu, `ndep\rta]i brutal, Cornel Burtic\, obligat s\
se retrag\, Vl\du] Nisipeanu, transformat `n complotist. Intelectua-
litatea creatoare nu a reprezentat niciodat\ „nucleul activ al opiniei
publice“, fiind profund dezbinat\ [i orientat\ conflictual `n interi-
orul ei. Sentimentul dominant la Uniunea Scriitorilor era ura `ntre
scriitori [i `ntre grupuri. „Universit\]ile, academiile, institu]iile de
`nv\]\m`nt superior“ n-au avut niciodat\ o „influen]\ real\“ asupra
puterii politice, singura influen]\ activ\ fiind aceea a unor perso-
nalit\]i – Adrian P\unescu, Marin Preda, Eugen Barbu – asupra lui
Nicolae Ceau[escu sau Nicu Ceau[escu, ocolind [i uneori anul`nd
decizii aberante. Teatrul (spectacolul de teatru) a fost singura insti-
tu]ie care a reu[it s\ creeze un firav, dar totu[i bine individualizat
curent de opinie.
Cauzele lipsei de opozi]ie organizat\ [i ale existen]ei unei disi-
den]e izolate, nesemnificative, s-au g\sit `n dou\ fenomene defini-
torii pentru societatea [i statul român sub dictatura lui Nicolae
Ceau[escu: sprijinul masiv [i unitar acordat de societate `n favoarea
lui Nicolae Ceau[escu [i amenin]area sovietic\. Esen]a problemei
este surprins\ de Ghi]\ Ionescu: „Una dintre ra]iunile pentru care o
anumit\ parte, dac\ nu chiar majoritatea sectoarelor opiniei publice
din statele lipsite de opozi]ie, favorizeaz\ regimurile existente consti-
tuie orgoliul [i interesul ce le sunt inspirate de anumite m\suri ce pot
fi considerate adev\rate triumfuri na]ionale (eliberarea de]inu]ilor

politici, declan[area industrializ\rii, recuperarea culturii [i istoriei
na]ionale, deschiderea interna]ional\, atitudinea antisovietic\, n.a.).
Un asemenea sprijin devine [i mai puternic atunci c`nd guvernul `n
cauz\ se vede, `n mod real sau numai aparent, amenin]at de un con-
flict deschis cu o putere str\in\: Rusia sovietic\ printre statele
comuniste, Marea Britanie sau Statele Unite printre statele na]io-
naliste“532. ~n aceste condi]ii, factorul extern a contat foarte mult,
mult mai mult dec`t normalul, `n atitudinea na]iunii române de a nu
schimba regimul, adic\ pe Nicolae Ceau[escu. Ceea ce Ghi]\ Io-
nescu nume[te „factori de educare“ s-a redus pentru România la emi-
siunile postului de radio Europa liber\. Am prezentat deja pe scurt `n
capitolele precedente dou\ cazuri: Mircea Dinescu (disiden]\) [i Dan
Petrescu (opozi]ie) a c\ror ac]iune s-a sprijinit nu numai pe nemul]u-
mirea personal\ [i pe dorin]a de libertate, ci [i pe un consistent spri-
jin extern. Alte cazuri au r\mas la fel de izolate.
Cele mai importante cazuri de disiden]\ au fost Ion Iliescu,

Scrisoarea celor [ase [i Vl\du] Nisipeanu.
Ion Iliescu
Ion Iliescu este cel mai cunoscut caz de disiden]\. {colarizat `n

URSS ca fiu al unui ilegalist, el a p\truns de la `nceputul regimului
comunist `n nomenclatura de partid. ~n anul 1971, cu ocazia unei
vizite `n Asia, intr\ `n conflict personal cu Elena [i Nicolae Cea-
u[escu. Iosif Boda, un apropiat al lui Iliescu `nc\ din ani de debut,
mi-a prezentat la 4 aprilie 2004 dou\ motive pentru declan[area
conflictului Iliescu–Ceau[escu: „~n turneul din Orientul ~ndep\rtat
Iliescu avusese dou\ reac]ii care `l iritaser\ pe Ceau[escu. La marea
adunare din Coreea de Nord, Iliescu a rostit la tribun\, `n spatele
lui Ceau[escu, o replic\: «~i scot [i pe ei la demonstra]ii cum ì
532 Ibidem, p. 176.

scoatem [i noi pe ai no[tri». Ceau[escu nu a reac]ionat pe moment.

Al doilea incident a avut loc `n China, unde delega]ia trebuia s\ se
`mpart\ `n trei pentru a participa simultan la trei ac]iuni din pro-
gram. La una din ac]iuni, Nicolae Ceau[escu a desemnat-o pe
Elena Ceau[escu s\ conduc\ delega]ia. Iliescu a reac]ionat – scena
se petrecea `n absen]a lui Ceau[escu –, opun`ndu-se acestei decizii,
pentru c\ Elena Ceau[escu nu avea nici o func]ie [i nu reprezenta
pe nimeni. Aceste dou\ incidente mi-au fost povestite de Iliescu
dup\ 1989, ca fiind cauza real\ a conflictului“. O alt\ surs\ credi-
bil\ a acelei disocieri ideologice este {tefan Andrei, cunoscut mi-
nistru de Externe al României. ~n 1971, Andrei a f\cut parte din
delega]ia PCR care a efectuat o vizit\ `n R.P. Chinez\, continuat\
`n R.D. Coreean\, R.D. Vietnam [i R.P. Mongol\. Nicolae Ceau-
[escu l-a instruit pe Andrei s\ nu fac\ referiri elogioase la adresa
„revolu]iei culturale“ din China `n cuv`nt\rile [i documentele
preg\tite cu ocazia vizitei. Problema era c\ o pozi]ie româneasc\
asupra acestui subiect – considerat o problem\ intern\ a Chinei,
indiferent ce pozi]ie adoptai, de laud\ sau de critic\ –, risca s\ intre
`ntr-un mecanism de analiz\ chinez, `n care, dac\ `l criticai, erai
atacat violent `n pres\ pentru asta, iar dac\ `l l\udai erai comparat [i
implicit criticat pentru neurmarea ei ca `n China. Ceau[escu [i Mau-
rer au evitat cu inteligen]\ aceast\ capcan\. „~mpreun\ cu Constan-
tin Mitea [i Emilian Dobrescu – poveste[te {tefan Andrei –,
pre[edintele de ast\zi al României, Ion Iliescu, a redactat proiectele
de cuv`nt\ri ale lui Nicolae Ceau[escu, pentru mitingul prieteniei
din fiecare ]ar\“. Dup\ vizita `n R.D. Coreean\, `n drum spre Viet-
nam, delega]ia a f\cut o escal\ de o noapte la Shanghai. „Seara,
p`n\ t`rziu spre miezul nop]ii, `n timpul [i dup\ cin\, a avut loc o
discu]ie aprins\ `ntre Nicolae Ceau[escu [i I.G. Maurer, despre cele
v\zute `n cele dou\ ]\ri, despre democra]ie [i societatea de consum
(la remarca lui Ceau[escu c\ nu trebuie stabilit ca obiectiv «con-
sumul», Maurer i-a replicat: «Nicolae, eu a[ prefera s\ mor cu fun-
dul `n sus `ntr-o societate de consum!»), despre raportul ra]ional
din venitul na]ional dintre acumulare [i consum [i despre multe alte
probleme. Intercal`ndu-se – dup\ p\rerea mea, tam-nesam `n
aceast\ discu]ie –, Ion Iliescu a ridicat problema limbajului folosit

`n presa româneasc\, altfel spus «limbajul de lemn». Nicolae
Ceau[escu, `n stilul cunoscut, i-a dat o replic\ dur\ [i necru]\toare,
ar\t`nd c\ un secretar al CC cu propaganda trebuie s\ aib\ `n
vedere ca Sc`nteia, România liber\, Munca [i alte ziare s\ poat\ fi
citite [i `n]elese de to]i cet\]enii ]\rii [i s\ fie `n concordan]\ cu
cre[terea gradului de cuno[tin]e ale popula]iei, sprijinit [i pe extin-
derea `nv\]\m`ntului obligatoriu la 8 ani, apoi la 10 ani [i, `n per-
spectiv\, la 12 ani. Nicolae Ceau[escu a men]ionat c\, pentru
intelectuali, exist\ publica]ii cu un limbaj corespunz\tor, iar, dac\
mai trebuie, s\ se analizeze [i s\ apar\ [i alte publica]ii pentru ei.
B\nuiesc c\ pre[edintele de ast\zi, Ion Iliescu, acuzat pe fa]\ de
intelectualism, `n seara aceea, la Shanghai, de c\tre Nicolae Cea-
u[escu (`n prezen]a lui I.G Maurer, Manea M\nescu, Dumitru
Popa, George Macovescu, a mea [i a altora), a desprins, cu in-
teligen]a [i perspicacitatea remarcabile cu care este dotat, c\ acolo
s-a cl\tinat puternic, spre r\sturnare, scaunul de secretar CC al PCR
cu propaganda pe care fusese instalat, tot de c\tre Nicolae
Ceau[escu“533.
M\rturia este foarte valoroas\ pentru c\ vine de la o surs\
direct\. Observatorii de la v`rful nomenclaturii afirm\ c\ disiden]a
lui Ion Iliescu a avut cauze strict personale, deloc doctrinare sau
politice, ca urmare a unei nemul]umiri fa]\ de sistemul de rota]ie a
cadrelor folosit de Ceau[escu. Acesta avea un sistem propriu de
construire a carierei oamenilor apropia]i, dar [i a celor care f\ceau
gre[eli sau se dovedeau incompeten]i. Ceau[escu ac]iona pe nea[-
teptate [i producea schimb\ri din func]ii ale unor activi[ti impor-
tan]i, cobor`ndu-i sau urc`ndu-i `n ierarhie aparent f\r\ nici o
ra]iune. Uneori, aceste schimb\ri aveau un caracter mareic, desti-
tuirile [i numirile `n func]ii afect`nd zeci de activi[ti cu func]ii
`nalte. La `nceputul anilor ’80, aceste rota]ii de cadre luau forma
unor adev\rate furtuni `n structuri, at`t prin dimensiunea salturilor
533 Memorii {tefan Andrei. Oameni [i fapte, episodul VII, în Flac\ra lui Adrian
P\unescu, Nr. 6 din 11 octombrie 2001, p. 25.
f\cute de activi[ti de la o func]ie la alta, c`t [i prin amploarea schim-

b\rilor. Activi[ti superiori de partid, membri ai CC, se trezeau peste
noapte trimi[i la o sec]ie sau la un jude], de la un minister la altul,
de la un sector de activitate la altul, aparent f\r\ nici un sens. Erau
urcate `n ierarhie nume necunoscute, cobor`te dup\ c`]iva ani, reur-
cate, dar pe alt traseu. C`nd se a[tepta mai pu]in, un activist de la
Ministerul Agriculturii, remarcat de Ceau[escu la o plenar\, era
trimis prim-secretar la un jude], apoi primar al unui mare ora[, apoi
ales `n CC al PCR [i repartizat unei sec]ii ideologice sau respon-
sabile cu industria etc. Dup\ un timp, se trezea membru supleant `n
CPEx [i, f\r\ nici un preaviz, trimis din nou la un jude], dup\ care,
`n doi-trei ani, era chemat direct `n CPEx.
Este o aparen]\ de nesiguran]\, de c\ut\ri a unei formule politice
[i de `mbun\t\]ire a unui aparat de partid func]ional [i profesionist,
`n condi]iile `n care comunismul nu mergea. A[a am fi tenta]i s\
judec\m acest fenomen. El este `ns\ mult mai subtil. Sistemul pro-
priu de rota]ie a cadrelor, folosit de Ceau[escu, nu poate fi `n]eles
dec`t `n logica lui Ceau[escu, dup\ coordonatele sale mentale [i
dup\ forma]ia sa de activist comunist. Ca fost [ef al Sec]iei organi-
zatorice a partidului – inima partidului –, el `nv\]ase perfect meca-
nismele func]ion\rii partidului [i `n]elesese cel mai bine avantajele
unui conduc\tor care [tie s\ le manevreze. Fenomenul rota]iei acce-
lerate a cadrelor [i al dirij\rii carierei politice de c\tre Ceau[escu
personal aveau urm\toarele avantaje pentru liderul suprem:
1. Impunea concep]ia personal\ a lui Ceau[escu despre partid,
ca o organiza]ie compus\ exclusiv din activi[ti de partid, ca
meserie, indiferent de profesie [i cu ignorarea total\ a preg\tirii
`ntr-o anumit\ specialitate a acestora. Rolul activistului de partid
era s\ conduc\ sectoare de activitate `n numele partidului, s\ aplice
politica acestuia `n domeniul respectiv. Pentru asta el trebuia s\ fie
un activist des\v`r[it, un om politic prin excelen]\, un executant
fidel al directivelor superioare, un „revolu]ionar“.
2. Plimbarea activi[tilor de partid prin structuri avea drept scop
preg\tirea acestora pentru a face fa]\ oric\rei munci de r\spundere
[i pentru perfec]ionarea calit\]ii de conduc\tor politic, indiferent de
domeniu, construindu-i astfel ca lideri politici, prin dob`ndirea de

aptitudini [i acumularea de metode, informa]ii, experien]\. ~nc\ o
dat\ se vede c\ modelul de baz\ al lui Ceau[escu era Armata [i c\
activi[tii de partid erau trimi[i `n diferite func]ii la fel cum erau
plimba]i ofi]erii pe la diferite arme [i `n diferite col]uri ale ]\rii p`n\
s\ ajung\ generali.
3. Rota]ia cadrelor inventat\ de Ceau[escu se ab\tea de la prin-
cipiile vechiului procedeu comunist, orizontalitatea [i diversitatea
domeniilor vizate de rota]ie. Ceau[escu ac]iona pe vertical\, cobora [i
urca activi[tii, de la munca de jos la v`rf, apoi de la v`rf din nou la
munca de jos [.a.m.d. Totodat\, Ceau[escu stabilise un traseu propriu
al carierei politice, astfel c\ func]ia de prim-secretar la un jude] deve-
nise mai important\ dec`t un secretar cu propaganda sau cu tineretul.
Acesta este motivul real pentru care l-a trimis pe Nicu Ceau[escu la
Sibiu [i lumea a crezut eronat c\ este o c\dere din func]ia de prim-se-
cretar UTC. Greutatea func]iilor din structura de partid era dat\ de
concep]ia lui Ceau[escu despre partidul „lui“, nu din ceea ce era
definit la un partid comunist prin doctrina marxist-leninist\.
4. Acest sistem de conducere a partidului prin fluctua]ia ca-
drelor pe vertical\ asigura o dependen]\ total\ a activi[tilor de
Nicolae Ceau[escu personal. Situa]ia a generat escaladarea cultului
personalit\]ii, ca modalitate [i cheie a ascensiunii. Cei care gre[eau,
cei care `l deranjau la un moment dat pe Ceau[escu erau trecu]i la
munca de jos, pentru ca `ntr-un t`rziu s\ fie „ierta]i“, ridica]i din
nou `n grad. Aceast\ iertare, indiferent de gre[eala pe care o f\cuse,
p\rea un adev\rat act de clemen]\, o decizie strict personal\ de
bun\tate [i `n]elegere, o salvare a carierei, o [ans\.
5. Pe acela[i considerent, fluctua]ia cadrelor implica [i o fluc-
tua]ie a privilegiilor, lucrul cel mai acut perceput de activi[ti, fapt
care determina nu numai dependen]a de liderul suprem, ci [i loiali-
tatea fa]\ de acesta.
6. Sistemul de putere ceau[ist `mp\r]ea foarte distinct [i abrupt
structura de partid de aparatul de partid. O serie de sectoare ale
activit\]ii, `n care se puteau g\si speciali[ti, posesori ai unei profe-
sii exercitate `n domeniul firesc, apar]ineau exclusiv aparatului de
partid, condus de structura de partid. Odat\ cu Ceau[escu, Secu-

ritatea, de exemplu, a fost trecut\ din sfera structurii de partid `n
aparatul de partid, scoas\ din zona deciziei [i introdus\ `n zona
executiv\, unde avea doar sarcina de a executa ordinele partidului
(de aici u[urin]a cu care se pot ap\ra ast\zi fo[tii securi[ti `n fa]a
unui proces, at`t timp c`t nu este f\cut procesul comunismului, al
partidului).
Sistemul avea o deficien]\ structural\ maxim\: distrugea sis-

tematic, cum a [i distrus, structura de partid, a[a cum func]iona ea
`n celelalte state comuniste, crea o dependen]\ total\ de secretarul
general, anula orice ini]iativ\ sau vitalitate a structurii, desfiin]a
leg\turile func]ionale ale organiza]iilor de baz\ [i `ntre acestea [i
e[aloanele superioare, deprofesionaliza oameni [i institu]ii, instala
o dictatur\ a loialit\]ii fa]\ de Ceau[escu. La momentul examenu-
lui, `n perioada 1986–1989, Partidul Comunist Român s-a dovedit
cel mai fragil [i nu a rezistat.
Revenind acum la subiectul nostru, existau dou\ motive pentru
nemul]umirea lui Ion Iliescu. Primul era f\r\ `ndoial\ nemul]u-
mirea personal\ pentru schimbarea din func]ie dup\ placul lui
Ceau[escu, pentru „degradarea“ sa politic\, pentru aruncarea sa `n
sistemul de rota]ie a cadrelor, viziunea sa ambi]ioas\ fiind de as-
censiune vertiginoas\ spre v`rf, simplu [i liniar, at`t timp c`t avea
un comportament corect, loial [i o preg\tire superioar\, politic\ [i
profesional\. Al doilea motiv personal era incompatibilitatea sa cu
Ceau[escu, `n calitate de individ discre]ionar, primitiv politic, nee-
ducat, incult [i viclean, sforar de culise, iubitor de laude [i lingu-
[iri, u[or influen]abil de so]ie, o cretin\, puritan `n materie moral\
(Ion Iliescu av`nd o via]\ sexual\ destul de libertin\). Ion Iliescu era
un cu totul alt tip de comunist, cu o viziune umanist\, intelectual\
asupra lumii [i societ\]ii comuniste, un om educat, iubitor de cultur\
[i acceptat `n mediile culturale, un om cu profesie – inginer – [i cu
studii autentice. Totodat\, demagogia lui cobora p`n\ la cet\]eanul
de jos f\r\ nici o arogan]\, f\r\ `n[el\torii – a[a cum g`ndea Cea-
u[escu `n ]\r\nia lui speculativ\ –, iar prin cunoa[terea chiar [i
sumar\ a unor limbi str\ine avea [i un alt acces la informa]ie dec`t

Ceau[escu. ~n sf`r[it, Ion Iliescu detesta tot ce este ordine cazon\ [i
metode ale serviciilor secrete. La foarte scurt timp dup\ `ndep\rtarea
sa din func]iile centrale, Ion Iliescu a g\sit adep]i [i admiratori `n
structurile partidului, care au `nceput s\ investeasc\ `n el o pro-
iec]ie de `nlocuitor ideal al lui Nicolae Ceau[escu.
Una din cauzele criticilor mascate, `n\bu[ite ale nomencla-
turi[tilor la adresa lui Ceau[escu era reducerea privilegiilor, atacul
la avantajele pe care le oferea o func]ie politic\. ~n concep]ia lui
Ceau[escu, activistul de partid era un om dedicat muncii de partid,
un puritan [i un erou al politicului, ac]ion`nd din convingeri comu-
niste [i sacrific`nd totul pentru o idee. Proiec]ia acestui arhetip se
g\se[te `n filmele care ì pl\ceau (sau ì f\ceau pe plac) [i `n care se
reg\sea multiplicat `n zeci de ipostaze, ilustr`nd, de fapt, acela[i tip
de erou – el. Deciziile lui Ceau[escu de a-i muta pe activi[ti `n case
de serviciu, de a-i obliga s\ circule cu ma[ini fabricate `n România,
de a le limita num\rul de case, de a-i judeca dup\ situa]ia familial\,
reprezentau un inconfort major pentru cei care vedeau `n politic\ o
carier\, o posibilitate de parvenire. A[a cum se spunea `n popor:
„Adic\, s\ nu fi m`ncat c\cat degeaba“, s\ nu se supun\ degeaba,
chiar f\r\ nici un profit, priva]iunilor acelei vie]i de partid plictisi-
toare, populate cu [edin]e lungi, adun\ri anoste, discursuri inter-
minabile [i f\r\ sens, de deplas\ri `n teritoriu unde totul se pierdea
`n anonimat. A fost unul dintre motivele dezvolt\rii f\r\ precedent
a corup]iei, a micilor aranjamente, scheme [i afaceri locale prin
care se traficau produsele confortului, de la pe[te proasp\t la co-
voare din blan\ de urs, [i p`n\ la v`rful corup]iei, traficul de influ-
en]\. Tr\ind cu frica `n s`n c\ vor fi afla]i sau turna]i de Securitate, ei
ac]ionau tot mai vizibil [i zgomotos `n cultul personalit\]ii lui
Ceau[escu, sanc]ionau dur `n subordine [i `[i `ntindeau leg\turile prin
partid cu singurul scop de a-[i asigura protec]ia. Nu-l iubeau pe Cea-
u[escu, le era fric\ de el, iar din orice observa]ie sau pedeaps\ po-
litic\ `mpotriva lor vedeau o tragedie, o nedreptate, o condamnare.
M`rìau pe la col]uri cu fereal\, dar, dac\ `[i amintea Ceau[escu de ei,
explodau dintr-odat\ cu entuziasm, uitau totul, lans`ndu-se `n noua
func]ie cu un nou elan [i o imens\ revenire a dorin]ei de parvenire.

Din acest mediu al pseudodisiden]ei s-a conturat [i a str\lucit Ion
Iliescu f\r\ s\ fac\ mare lucru.
Un caz de nemul]umire `n structuri, care a orientat alte c`teva
zone ale aparatului [i pe vechii stalini[ti `ndep\rta]i de la „ca[-
caval“ spre „speran]a Iliescu“, a fost generat de unele decizii ale lui
Nicolae Ceau[escu aplicate nomenclaturii. ~n cursul anului 1974
Ceau[escu a hot\r`t s\ schimbe salariul `n retribu]ie. Ideea era s\ nu
mai impoziteze salariile angaja]ilor, urm`nd ca suma primit\ `n
m`n\ s\ fie [i cea de pe [tat. Prin aceast\ manevr\, oficializat\ prin
legea adoptat\ de MAN la 29 octombrie 1974, el a lovit `ntr-o zon\
a privilegiilor, poate neb\nuit\: „P`n\ atunci persoanele care primi-
ser\ ordine [i decora]ii se bucurau de o reducere a impozitului pe
salariu de 50% p`n\ la 100%. Aceste avantaje erau m\runte prin
introducerea retribu]iei (care nu mai includea impozitul [i deci nici
reducerea impozitului ca urmare a primirii unui ordin sau decora-
]ii). Astfel, `n cazul amintit, dac\ o persoan\ avea un salariu de
2 000 de lei, din care un impozit de 200 de lei, iar datorit\ deco-
ra]iei (ordinului), avea o reducere de impozit de 50%, primea ante-
rior `n m`n\ 1 900 de lei. Prin introducerea retribu]iei (salariul `n
m`n\, f\r\ impozit), el primea 1 800 de lei (2 000 de de lei minus
impozit 200 de lei)“534. Exemplul ales de {tefan Andrei nu love[te,
totu[i, adev\rata ]int\. Salariile activi[tilor de partid nu se `nv`rteau
`n jurul cifrei de 2 000 de lei. Ei aveau 4 000, 6 000, [i impozitul se
cifra la multe sute de lei, dac\ nu o mie. Pierderea acestor sume
`nsemna mult pentru activistul de partid, iar nemul]umirea sa era pe
m\sura sumei pierdute prin ordinul lui Ceau[escu. Un caz aparte de
nemul]umire se manifesta `n r`ndul ilegali[tilor, umplu]i de ordine
[i decora]ii `n primele decenii ale comunismului [i care acum `[i
vedeau pensiile diminuate. Cam de aici a pornit nemul]umirea lui
Silviu Brucan, stimulat\ de decizia lui Ceau[escu de a-l retrage din
via]a de lux a diploma]iei [i de sanc]iunile primite pentru dou\ gafe
publicistice.
534 Ibidem, Nr. 2 din 17 ianuarie 2002, p. 10.

Cu ocazia deschiderii anului universitar din septembrie 1973,

profesorul de la {coala de partid „{tefan Gheorghiu“, Virgil M\gu-
reanu, singurul teoretician [i expert al perioadei comuniste `n
domeniul gestion\rii Puterii, va lua decizia – conform altei versi-
uni, va primi aceast\ misiune de la sovietici – de a-l contacta pe
Ion Iliescu, aflat `n acel moment la Timi[oara `n structura de con-
ducere a CJP Timi[. S-au cunoscut acolo, apoi s-au `ntors la Bucu-
re[ti cu avionul. Pe durata c\l\toriei, Virgil M\gureanu, fost ofi]er
de Securitate, l-a sondat „`n orb“ pe Iliescu, stimul`ndu-l [i ana-
liz`ndu-l cu maxim\ aten]ie, astfel `nc`t la ajungerea `n Capital\
evaluarea liderului comunist, sanc]ionat de Ceau[escu pentru aba-
terile sale ideologice, a fost aproape complet\. Racolarea a avut loc
`n 1981 la Cehul Silvaniei. A urmat participarea la complotul
cunoscut [i desemnarea sa ca succesor al lui Ceau[escu, at`t de
grupurile complotiste – politic [i militar, c`t [i de sovietici.
Procentul de probabilitate ca apartene]a lui Ion Iliescu la agen-
tura sovietic\ s\ fie dovedit\ cu probe este `n realitate foarte redus.
At`t [eful Securit\]ii, c`t [i [eful unit\]ii anti-KGB neag\ aparte-
nen]a lui Ion Iliescu la KGB. De fapt, ei afirm\ c\ nu aveau probe.
~n timpul celei de-a doua audieri la Comisia senatorial\, generalul
Victor Neculicioiu a r\spuns la aceast\ `ntrebare:
„Sergiu Nicolaescu: Conduc\torii revolu]iei, adic\, din con-

duc\torii ap\ru]i `n revolu]ie [i care aveau rela]ii cu ru[ii?
Dl Neculicioiu: Eu cred a[a, c\ ideea principal\, nu v\ sup\ra]i,
a[a intuiesc eu, e c\ probabil `ntrebarea bate undeva sus, eu v\
spun f\r\ nici un fel de ocoli[: nu s-a stabilit, nu s-a primit nici o
informa]ie cert\ referitor la actualul pre[edinte al ]\rii, domnul
Iliescu, c\ ar avea ceva cu ru[ii, de[i s-a v`nturat foarte mult.“535
Specula]iile privind apartenen]a la KGB vin din dou\ surse. ~n

primul r`nd nu se cunoa[te [i nu se `n]elege calitatea de agent KGB,
535 Arh. SR, Stenograma nr. 111/12 iunie 1994, Audierea generalului Victor
Neculicioiu, p. 9.
presa de opozi]ie [i opinia public\ fiind prizoniere ale imaginii de

spion sovietic indus\ de filmele de aventuri sau de romane [i c\r]i
de serie. KGB-ul a dezvoltat o multitudine de specii `n domeniul
spionajului [i agenturii, `ntre care cei mai importan]i agen]i erau cei
de influen]\. Adic\ acele personalit\]i plasate `n func]ii c`t mai
`nalte [i care pot influen]a cursul unor decizii, c`t mai aproape de
v`rf [i c`t mai importante, strategice. Timp de peste 50 de ani,
trecu]i de la terminarea celui de-al doilea r\zboi mondial, c\r]i de
istorie [i articole din revistele de specialitate au speculat de multe
ori `n jurul unor [efi de stat care ar fi putut fi influen]a]i de URSS
`n deciziile lor strategice. Nu ne oprim la pre[edin]i ai unor state
africane sau arabe, ci vom alege un caz european. Istoriografia
american\ las\ o umbr\ de suspiciune asupra pre[edintelui Fin-
landei, Juko Kusti Paasikivi (1870–1956), lider al mi[c\rii pentru
pace (1920) al\turi de comuni[ti [i al organiza]iei de prietenie cu
URSS (1940), prim-ministru `ntre 1944 [i 1946 [i pre[edinte al
Finlandei `ntre 1946 [i 1956536. ~n perioada interbelic\, `n care
I.M. Maiski era reprezentant plenipoten]iar `n Finlanda [i se desf\-
[ura o ampl\ ac]iune politic\ [i public\ `mpotriva URSS, J.K.
Paasikivi a fost un partener de dialog valoros pentru diplomatul so-
vietic. „Spre deosebire de mul]i militan]i finlandezi, Paasikivi a
men]inut bucuros leg\turile cu reprezentan]a plenipoten]iar\ sovie-
tic\“. Pe durata mai multor `ntrevederi, Maiski [i Paasikivi au
proiectat `mpreun\ viitorul rela]iilor fino-sovietice, dup\ `ncheierea
r\zboiului, Maiski promi]`nd deschiderea pie]ei sovietice, „mare [i
avantajoas\“, astfel `nc`t situa]ia interna]ional\ a Finlandei „se va
consolida considerabil“537. „Paasikivi `mi `mp\rt\[ea p\rerile –
poveste[te mai departe Maiski – [i nu o dat\ le-a dezvoltat el
`nsu[i, `nve[m`nt`ndu-le `n haina faptelor [i a posibilit\]ilor con-
crete“538. Spre sf`r[itul lunii februarie 1946, pre[edintele Finlandei,
mare[alul Carl Gustav E. Mannerheim, se `mboln\ve[te [i simte
536 Toate datele apud Das Neue Taschen Lexicon, Band 12, Ed. Bertelsmann
Lexicon Verlag, Gutersloh, 1992, p. 2.
537 I.M. Maiski, Amintirile unui ambasador sovietic, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1967, p. 47.
538 Ibidem.
nevoia s\ plece la tratament `n Portugalia, „dar pre[edintele era o

personalitate politic\, care nu putea p\r\si ]ara f\r\ ca ru[ii s\ fie
informa]i, [i la Comisie nu venise nici o solicitare `n leg\tur\ cu
acest subiect, nici la guvernul sovietic, nici la ~naltul Comanda-
ment al Armatei Ro[ii“539. Paasikivi este solicitat s\ intervin\ la
sovietici, este primit imediat de Jdanov [i ob]ine acordul URSS – la
fel ca `n cazul regelui Mihai al României – `n speran]a c\ [eful sta-
tului va p\r\si puterea. „La 9 martie 1946, domnul Paasikivi a fost
ales pre[edinte al Republicii [i, dou\ zile mai t`rziu, a avut loc
schimbarea la nivelul celui mai `nalt post `n stat“540. Nu exist\ nici
o prob\ serioas\ asupra apartenen]ei lui J.K. Paasikivi la KGB, dar
este cert c\, o dat\ ajuns pre[edinte, a luat dou\ decizii strategice
evidente `n avantajul URSS: `n 1948 a semnat un tratat de asisten]\
mutual\ cu URSS, `n loc de Marile Puteri occidentale, iar `n noaptea
premerg\toare intr\rii Finlandei `n NATO a anulat decizia. ~n per-
spectiv\ istoric\, nu a gre[it, d`nd Finlandei aura celui mai reprezen-
tativ stat neutru [i asigur`ndu-i prosperitatea care o situeaz\ ast\zi
printre primele `n lume. Din aceea[i perspectiv\ istoric\, `ncadrarea
pre[edintelui României Ion Iliescu `n categoria agen]ilor de influ-
en]\ sovietici se poate face doar printr-un singur act: semnarea la
Moscova `n ziua de 5 aprilie 1991 a Tratatului de prietenie cu
URSS, care prevedea [i blocarea dreptului României de a adera la
NATO, fapt ce a generat opozi]ia ferm\ a primului-ministru Petre
Roman [i a st`rnit protestele energice ale opiniei publice.
~n privin]a racol\rii celor care studiau `n URSS, procedeul se prac-
tica, `ns\ nu reu[ea cu toat\ lumea. ~n dialogul cu colonelul Ioan Ru-
san, fostul [ef al compartimentului anti-STASI din UM 0110, acesta a
reconstituit c`teva elemente de interes pentru opera]iile de racolare:
„Ioan Rusan: Interesul pentru controlul total al unui stat era [i

el total. Studen]ii trimi[i `n URSS, c`]i erau?, c`teva sute, poate
539 Mare[alul Finlandei, Carl Gustav Emil Mannerheim, Memorii, Ed. Militar\,
Bucure[ti, 2003, p. 354.
540 Ibidem, p. 355.
mii... reprezentau o mic\ parte din societatea româneasc\. P\i, ce

parte? Acea parte selectat\ de Partidul Comunist Român pentru a
ocupa func]ii de conducere `n partid [i `n stat. Nu-l trimitea Gheor-
ghiu-Dej sau Ana Pauker pe Gheorghe la studii `n URSS ca s\ fac\
un pode] peste Bahlui [i apoi s\ rezolve canalizarea la Zimnicea.
Comunismul nu avea speciali[ti, nu avea elite, pentru c\ oamenii
lui proveneau din muncitori [i ]\rani analfabe]i, cu origine s\n\-
toas\, adic\ nuc\, nimic, teren virgin. Ei nu erau trimi[i acolo pen-
tru meserie, ci pentru a ocupa func]ii `nalte `n aparatul de partid [i
de stat [i s\ se priceap\ la domeniul pe care `l vor conduce, s\ aib\
idee. Interesul KGB aici era. {tia c\ oamenii \[tia vor primi func]ii
politice. Era interesul general al URSS pentru ca `n func]iile
politice din ]\rile comunise s\ fie oameni care au trecut pe la ei. ~n
perioada 1950–1955, `n orice facultate, indiferent de profil, se pu-
nea problema rolului conduc\tor al PCUS `n mi[carea comunist\,
`n sistem, astfel c\ studen]ii str\ini erau interpreta]i [i ca activi[ti ai
URSS. Apoi, exista un mecanism simplu de favorizare a acestei
dependen]e: noile state comuniste aveau nevoie de speciali[ti `n
anumite domenii, care erau specifice statului respectiv, c\ era agri-
cultur\, industrie, comer], cercetare [tiin]ific\, electronic\, [i `ntoc-
meau ni[te diagrame de specialit\]i. Aceste diagrame de specialit\]i
erau trimise la Moscova. Moscova repartiza cum voia ea locurile [i
d\dea o cifr\ de [colarizare. KGB-ul [tia precis, `nc\ de la `nceput,
pe cine va avea `n lucru.
AMS: Haide]i s\ mergem mai departe cu analiza. Nicolae
Ceau[escu a fost la sovietici, a f\cut studii militare acolo. A fost
racolat?
IR: Tot ce se poate, de[i cred c\ pe Ceau[escu, prin firea lui,
puteai s\-l racolezi, dar nu puteai pune nici o baz\ pe el. Ce trebuie
s\ `n]elege]i este epoca, adic\ o anumit\ epoc\ `n care exista con-
trolul PCUS asupra partidelor comuniste. La r`ndul lor, `n aceea[i
epoc\, partidele comuniste [tiau c\, f\r\ PCUS [i URSS, ele pot fi
m\turate de la conducere `ntr-o noapte. Dovad\ Ungaria, Cehoslo-
vacia, Cuba, Coreea, Vietnam. A[adar, atunci exista o interdepen-
den]\ asumat\. ~n aceste condi]ii, URSS conducea un program foarte
important de control politic asupra partidelor comuniste prin

oameni, prin activi[ti c`t mai bine plasa]i. Era vorba de controlul
asupra subordon\rii ]\rii respective intereselor URSS. Imagina]i-v\
c\ `n conducerea superioar\ a unui partid comunist ap\rea o de-
via]ie, o p\rere care viza un interes contrar URSS, eventual un
interes na]ional autentic, ce f\ceau? Intrau toat\ ziua cu tancurile
peste ei? Sovieticii aveau interese superioare `n lume, iar sistemul
comunist era prezentat de ei ca raiul pe p\m`nt.“541
~n leg\tur\ cu acest subiect, am avut o discu]ie deschis\ cu Ion

Iliescu la Cotroceni, cu pu]in timp `nainte de `ncetarea ultimului
s\u mandat de pre[edinte:
„AMS: (...) S\ [ti]i c\ am avut o surpriz\ c`nd am stat de vorb\

cu ofi]eri de Securitate. To]i vedeau `n dvs. solu]ia pentru `nlocui-
rea lui Ceau[escu. {i ei vedeau o solu]ie, spuneau c\ sunte]i mai
luminat, mai inteligent... C`nd i-am `ntrebat de calitatea dvs. de
agent KGB, nu p\reau s\ aib\ dubii. Era o contradic]ie. Atunci le-am
cerut probe, o m\rturie, o leg\tur\, o ac]iune care s\ se `ncadreze `n
categoria asta. To]i au dat `napoi. ~n leg\tur\ cu racolarea de c\tre
KGB, o s\ v\ ar\t ce-am f\cut eu. Am stat de vorb\ cu un ofi]er de
cadre, zice c\ `l cheam\ Popovici, locuie[te `ntr-o localitate de
l`ng\ V\lenii de Munte, [i mi-a explicat, e adev\rat, destul de inco-
erent, cum se f\ceau racol\rile. Apoi am verificat [i mi s-a confir-
mat cum se proceda. Spune]i-mi, `nainte s\ pleca]i la Moscova, a]i
f\cut vreo perioad\ de preg\tire?
Ion Iliescu: Am f\cut o lun\ de cantonament, `n august 1950,
`nainte de plecare. So]ia plecase `nc\ din 1949.
AMS: Era]i c\s\tori]i?
II: Nu, eram prieteni. Ne-am c\s\torit `n 1951. Eu eram `n primul
an la Politehnic\, Facultatea de Electrotehnic\, cantonamentul s-a
organizat la c\minul 303 Politehnic\. A fost f\cut\ o repartizare pe
p. 129-130.
domenii `n acel cantonament, pe to]i cei selec]iona]i pentru a merge

`n URSS. Pe mine nu aveau unde s\ m\ dea `n alt\ parte, pentru c\
eram deja, cum v-am spus, student la Electrotehnic\. A[a se numea
pe atunci.
AMS: A]i f\cut o preg\tire `n limba rus\.
II: Da, se `nv\]a limba rus\, c`teva no]iuni elementare, c`t se
putea deprinde `n decurs de o lun\.
AMS: ~n timpul \sta, KGB-ul din România, c\ el conducea
Securitatea atunci, v-a f\cut un dosar, care se numea Dosar de
cunoa[tere, unde era tot. Deci, dvs. ave]i cel pu]in un dosar la
KGB, un dosar de urm\rire.
II: De unde naiba s\ [tiu? {i ne-au dus la Institutul Energetic
Moscova, iar pe mine la Facultatea de Hidroenergetic\. Nina era la
Institutul de chimie tehnologic\.
AMS: ~n perioada c`t a]i stat acolo, forma]i un grup mai mare
de români sau era]i r\sp`ndi]i pe la diferite facult\]i?
II: La un num\r mare de universit\]i, institute [i facult\]i diferite.
La Institutul Energetic era un grup de cca. 30 de români, condus de
Nelu Weissman, aflat `n ultimul an al facult\]ii Hidroenergetice. Eu
am intrat direct `n anul II al aceleia[i facult\]i. Dar la mine la facul-
tate eram singur `n anul meu. Mai erau unii la al]i ani.
AMS: Cu cine st\tea]i `n camer\, cu cine era]i prieten?
II: M-au pus `n camer\ cu patru ru[i.
AMS (izbucne[te `n r`s): V-au `ncadrat.
II (r`de): Probabil, dar eu eram prieten cu al]ii, din grupa mea,
cu Li Peng [i un ceh.
AMS: Domnule pre[edinte, ru[ii \ia din camer\ v\ luau la c`r-
ciumi, la fete, la muzee, ie[ea]i noaptea cu ei?
II: Nu. Eu am avut avantajul c\ era [i Nina acolo, cu care petre-
ceam fiecare duminic\, merg`nd mai ales la spectacole.
AMS: Mare noroc, s\ [ti]i! Nu exista student s\ nu fie observat.
V-or fi v\zut serios, f\r\ be]ii, cu o prieten\ constant\, or fi aflat c\
ave]i inten]ii serioase, c\s\toria... Dar, spune]i-mi, `ntr-una din
c\r]ile dvs., c\ le-am citit pe toate, asta este meseria, spune]i c\
Moscova a fost o deziluzie.
II: Da, a[a este. Primul [oc l-am avut `n gar\. Aveau closete
nedesp\r]ite, vedeai cum `[i fac nevoile oamenii acolo. {i am
fost [ocat. ~n România, considerat\ ]ar\ `napoiat\, nu se pome-
nea a[a ceva. ~n c\mine, la fel. {i m-am `ntrebat: «P`n\ aici mer-
ge comunismul?»
AMS: Ne pi[\m to]i la un loc?
II (r`de spontan, relaxat): Noi aveam o imagine idilic\ despre
URSS, o imagine cu totul diferit\ despre comunism, o imagine nu
numai supradimensionat\, ci [i calitativ\, dar [i despre superiori-
tatea or`nduirii pe care o reprezenta URSS. Noi g`ndeam c\ fascis-
mul, capitalismul [i regimul... na, ce era atunci la noi...
AMS: Monarhia.
II: ... c\ ne ]inuse `n loc, c\ ne exploatau, [i c`nd colo desco-
peream o civiliza]ie inferioar\ României mele «`napoiate». Apoi,
atmosfera era cam cenu[ie... Bine, noi explicam toate astea [i prin
faptul c\ fusese r\zboiul, c\ URSS f\cuse un efort imens, c\ `nc\
nu se redresase economic.
AMS: Dar s\ [ti]i c\ aceast\ chestiune a contat foarte mult.
Comuni[tii din toate ]\rile ocupate de URSS aveau misiunea de a
sprijini URSS. dvs. nu v\ afla]i acolo numai pentru a deveni un spe-
cialist `n România, ci [i pentru a lupta la cauza Uniunii Sovietice.
II: Pentru noi atunci asta era de la sine `n]eles.
AMS: Este firesc s\ fi fost [i o problem\ de convingeri. Nu a]i
sim]it niciodat\ c\ era]i supravegheat, c\ se verifica aderen]a dvs.
la cauza URSS.
II: Ne considerau ai lor, domnule Stoenescu. Eram ai lor. Doar
nu crede]i c\ erau trimi[i la studii la Moscova du[mani ai poporu-
lui?“542
Un autor anume – Vladimir Alexe – s-a ocupat cu perseveren]\

de biografia lui Ion Iliescu, produc`nd o serie de m\rturii [i ipoteze
care arat\, `n final, ca o imagine de ansamblu, c\ Ion Iliescu as-
cunde `nc\ foarte multe lucruri. Posibila origine bulgaro-]ig\neasc\
542 Interviu din 2 decembrie 2004, în arhiva autorului.
a tat\lui s\u nu are nici o relevan]\ istoric\; [tim c\ sovieticii alegeau

indivizii racola]i pentru agentura lor `n România cu preponderen]\
din r`ndurile minorit\]ilor. {i `n privin]a racol\rii la Moscova, loca-
]ia nu are nici o relevan]\, pentru c\ sovieticii f\ceau racol\ri [i `n
România. Mai ales c\, trebuie s\ o subliniem, c`nd a plecat la Mos-
cova, Ion Iliescu era deja numit `n conducerea grupului de studen]i
români. Povestea cu Aleksandr Nikolaevici {elepin, primul-secre-
tar al Komsomolului sovietic, este mai interesant\. Potrivit lui Vla-
dimir Alexe: „De studen]ii str\ini se ocupa Sec]ia a IX-a (studen]i
str\ini), din cadrul Directoratului II al MGB/MVD/KGB. Primii
«colaboratori» ai acestei Sec]ii IX erau secretarii de organiza]ii
na]ionale ale studen]ilor [i aspiran]ilor (doctoranzilor). Cei ce «stu-
diau» la Moscova erau selecta]i din ]\rile comunizate din lumea
liber\ (mediile de st`nga) sau din «lumea a treia» (Asia, Africa,
America latin\) cu scopul de a fi «studia]i» la Moscova `n vederea
recrut\rii: deveneau «agen]i de influen]\» ori «spioni» sovietici
dup\ re`ntoarcerea `n ]ara lor de ba[tin\“543. ~n mod previzibil,
Vladimir Alexe nu are cum demonstra c\ liderii studen]ilor str\ini
colaborau cu Sec]ia a IX-a din Directoratul II al KGB, dar infor-
ma]ia este plauzibil\. Ce nu se `n]elege aici este faptul, ar\tat foarte
bine de colonelul Ioan Rusan, c\ ace[ti lideri ai studen]ilor, `ntre
care se afla [i Ion Iliescu, erau oricum „agen]i de influen]\“ ai Uni-
unii Sovietice, cu sau f\r\ un angajament cu KGB-ul. Pe pere]ii
universit\]ilor sovietice se putea citi o lozinc\ a lui Stalin, care
spune totul despre acest fapt: „Nu po]i fii patriot `n ]ara ta, dac\ nu
iube[ti Uniunea Sovietic\!“ Ca [i mul]i al]i activi[ti de partid ai pe-
rioadei, Ion Iliescu era un propagandist al doctrinei marxist-leniniste
[i `n particular al doctrinei comuniste sovietice, un agent al comu-
nismului sovietic care propov\duia doctrina sovietic\ `n ]ara lui. El
chiar mi-a spus un mare adev\r la `nt`lnirea din 2 decembrie 2004:
„Ne considerau ai lor, domnule Stoenescu. Eram ai lor. Doar nu cre-
de]i c\ erau trimi[i la studii la Moscova du[mani ai poporului?“ Ne
putem imagina ca fiul unui ilegalist s\ lupte `n mun]i cu Securitatea?
543 Vladimir Alexe, România secret\, Ed. Elit, Bucure[ti, 2004, p. 202.
Nu. Destinul lui era deja trasat. ~n plus, cu aceea[i ocazie, Ion
Iliescu mi-a povestit o scen\ semnificativ\:
„AMS: S\ revenim la umbra KGB. Pute]i crede c\ numirea

dvs. `n func]ia de conduc\tor al studen]ilor de acolo se f\cea f\r\
acordul lor?
Ion Iliescu: Aceste numiri nu se f\ceau la Moscova, ci `n ]ar\.
De fapt, `n fiecare vacan]\ aveau loc adun\ri ale studen]ilor care `[i
alegeau comitete de studen]i str\ini. Exista un prorector, care m-a
chemat o dat\ [i m-a `ntrebat: «Ce facem cu Tan]a Gheorghiu?»
Fiica lui Gheorghiu-Dej era student\ la Electroenergetic\. «Ce
facem cu ea, c\ nu vine la cursuri?» Umbla brambura. Acolo, la
facultate, exista o t\bli]\ pe holul principal unde se treceau absen]ii,
indisciplina]ii...
AMS: Un fel de gazet\ de perete.
II: Nu, era o t\bli]\ [i se scria cu cret\. {i Tan]a Gheorghiu
ap\rea mereu pe tabl\, plus c\ `[i d\duse numele `ntreg – Gheor-
ghiu-Dej – [i vedea toat\ lumea, [tiind despre cine e vorba. M-a
chemat prorectorul [i m-a `ntrebat: «Ce facem cu ea?» {i eu l-am
`ntrebat: «Dar dac\ era rus, ce f\cea]i?» Iar el mi-a r\spuns: «~l d\-
deam afar\». «Da-]i-o afar\!» El a luat leg\tura cu Dalea, care era
ambasador, [i au trimis-o acas\. A revenit peste vreun an, dar po-
tolit\. E posibil ca prorectorul \sta s\ fi ]inut leg\tura cu KGB-ul.
AMS: Cu [eful reziden]ei.
II: A v\zut reac]ia mea, a apreciat-o [i atunci a existat probabil
o viz\ pozitiv\ pentru mine. S\ [ti]i c\ `ntr-un institut ca \sta exista
foarte mult\ seriozitate, corectitudine [i erau interesa]i `n primul
r`nd de seriozitatea ta, dac\ te ]ii de `nv\]\tur\. Aici, de mine n-au
avut de ce s\ se lege.
AMS: Dar s-a mizat pe dvs. `n momentul `n care Ceau[escu a
luat-o razna.“
Problema devine mai interesant\ atunci c`nd descoperim, prin

intermediul lui Vladimir Alexe, povestea lui A.N. {elepin, [eful pe
linie de Komsomol al lui Ion Iliescu la Moscova. Acesta devine `n
1958 pre[edinte al KGB, prezentat de Alexe ca specialist `n

opera]iuni de „intoxicare“ (maskirovka), av`nd inclusiv un caracter
criminal. Vladimir Alexie afirm\ c\ „Ion Iliescu se specializase `n
maskirovka, tehnica sovietic\ de dezinformare activ\, tehnic\ care
avea s\-i fie de folos `n tot restul carierei politice“544, f\r\ a aduce
[i vreo prob\, de[i fostul pre[edinte Emil Constantinescu scrie [i el
c\ Ion Iliescu a dat `n timp numeroase semne c\ ar fi antrenat `n
aceste tehnici545. Aici, cei doi sunt greu de contrazis: Ion Iliescu nu
emite de 15 ani dec`t acela[i flux de informa]ii ocolitoare, pline de
sincope, inclusiv de dezinform\ri, `ntre care unele au fost demon-
tate `n acest volum. Chiar [i `n fa]a propriilor sale declara]ii, el
acuz\ o scoatere din context, apoi reproduce de fiecare dat\ ace-
lea[i fraze drept explica]ii, cu inten]ia probabil\ de a le impune
p`n\ la urm\ drept adev\r. ~ntr-adev\r, aceasta este o tehnic\ a
dezinform\rii. S\ lu\m un exemplu: lui Ion Iliescu i se atrage
aten]ia c\ `nainte s\ ajung\ la Televiziune a trecut pe acas\, de unde
a dat mai multe telefoane, `ntre care cel pu]in unul a fost la
Ambasada URSS. S\ ne uit\m `n c\r]ile lui: „M-am `ntors `n biroul
meu (de la Editura Tehnic\, n.a.), mi-am str`ns lucrurile [i am
cobor`t `n strad\. Ma[inile Securit\]ii disp\ruser\, `n sf`r[it. ~nso]it
de o m`n\ de colegi din editur\, care voiau s\ tr\iasc\, m\car `n
parte, `mpreun\ cu mine ceea ce se `nt`mpla, m-am `ndreptat spre
sediul Televiziunii“ (Revolu]ie [i reform\, 1994, p. 54). {ase ani
mai t`rziu, `n 2001, Ion Iliescu scrie o alt\ carte despre revolu]ie:
Revolu]ia român\. De[i timp de [ase ani de zile presa, istoricii,
anali[tii politici au prezentat numeroase dovezi asupra traseului pe
care l-a avut Ion Iliescu `n acea zi de 22 decembrie, pasajul referi-
tor la trecerea pe acas\ [i din aceast\ nou\ carte are acela[i con-
]inut: „M-am `ntors `n biroul meu, mi-am str`ns lucrurile [i am
cobor`t `n strad\. Ma[inile Securit\]ii disp\ruser\, `n sf`r[it. ~nso]it
de o m`n\ de colegi din editur\, care voiau s\ tr\iasc\, m\car `n
544 Ibidem.
545 Emil Constantinescu, Adev\rul despre România (1989–2004), Ed. Universalia,
Bucure[ti, 2004, p. 203.
parte, `mpreun\ cu mine ceea ce se `nt`mpla, m-am `ndreptat spre

sediul Televiziunii“ (Revolu]ia român\, 2001, p. 37). Pe Vladimir
Tism\neanu, prost informat asupra realit\]ilor din decembrie 1989,
`l fenteaz\ cu elegan]\ (Marele [oc din finalul unui secol scurt,
2004, p. 182). De ce face lucrul \sta, `n multe alte cazuri legate de
ac]iunile lui din acea zi, nimeni nu `n]elege. ~n astfel de condi]ii,
specula]ia ]ine loc de adev\r, iar specula]ia a fost de multe ori
demontat\ de Ion Iliescu, reu[ind astfel s\ adopte o pozi]ie de vic-
tim\ [i, totodat\, s\ acopere mai departe evenimentele nebuloase
din biografia lui. Vladimir Alexe descoper\ `ns\ c\, `n perioada
1955–1956, Ion Iliescu a lucrat la Praga `n secretariatul Uniunii
Interna]ionale a Studen]ilor (U.I.S.), organiza]ie acoperit\ a servici-
ilor secrete sovietice, av`nd [i acolo drept [ef pe un anume Pelikan
(demascat public ca agent sovietic) [i pe acela[i general {elepin.
Asupra calit\]ii UIS de institu]ie acoperit\ a KGB, autorul francez
Thierry Wolton face dezv\luiri elocvente. Pe lista organiza]iilor
interna]ionale finan]ate de Sec]ia Interna]ional\ a CCPCUS [i con-
duse de KGB, la pozi]ia a cincea apare: „Uniunea Interna]ional\ a
Studen]ilor. Fondat\ `n 1946, cu sediul la Praga. 118 organiza]ii
afiliate“546. Ion Iliescu f\cea parte dintr-o structur\ acoperit\ a
KGB [i avea [efi kaghebi[ti. Virgil M\gureanu, omul care l-a raco-
lat pe Iliescu `n grupul complotist, este poate cel mai categoric
asupra rolului acordat de Moscova lui Ion Iliescu:
„Virgil M\gureanu: (...) Europa postbelic\ a fost Europa con-

turat\ de marii comandan]i militari [i mai pu]in de politicieni. Nu
spun c\ `n]elegerile politice de la Ialta n-au avut un rol, dar [i acolo
cea care a presat din spate, cea care a dat impulsul pentru deciziile
politice a fost presiunea factorului militar. Europa anului ’89, an de
cotitur\, cel pu]in la fel de important ca Europa de dup\ Postdam, a
fost Europa configurat\ de c\tre ac]iunile [i sarcinile speciale ale
serviciilor secrete.
AMS: De aceea n-avem voie s\ minimaliz\m acest rol.
546 Thierry Wolton, KGB-ul în Fran]a, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992, p. 227.
VM: Ar fi o mare gre[eal\ pentru oricine.

AMS: Nu, dar exist\ aceast\ tendin]\ de a afirma c\ serviciile
secrete sunt doar un instrument [i c\ au un rol marginal `n astfel
de evenimente. Sigur, m\ refer la evenimentele noastre, din
decembrie 1989.
VM: Este evident c\ cine porne[te pe aceast\ cale, porne[te
prost, gre[it, [i rezultatul analizei sale va fi la fel de eronat. Ceea ce
este ast\zi geopolitic\ conturat\ dup\ ’89, este datorat\ `n primul
r`nd serviciilor secrete, spre deosebire de momentul Postdam, c`nd
geopolitica a fost conturat\ de marii comandan]i militari. Este ce
spuneam mai devreme. Aici `mi ridic eu un prim semn de `ntrebare
cu privire la semnifica]ia real\ a evenimentelor a[a-zise revolu-
]ionare din decembrie 1989. Zise revolu]ionare din România. C`nd
totul este potrivit unui scenariu, c`nd for]e dinainte preg\tite
cu multe luni intr\ `n dispozitiv [i execut\... cu oarecare pre-
cizie, cu o marj\ de eroare care este oricum presupus\... intr\
pe scen\ asemenea for]e, te `ntrebi ce r\m`ne din preg\tirea
l\untric\, psihologic\ [i spiritual\ a unui moment precum cel
din decembrie 1989 din România? Poate c\ semnifica]ia acestui
eveniment [i modul cum a fost conceput\ strategia, inclusiv `n ce
prive[te grup\rile care s-au dovedit a fi actorii evenimentului,
active `n aceast\ privin]\ pe teritoriul nostru, toate acestea trebuie
v\zute [i din aceast\ perspectiv\. Nu m\ aflu printre cei care spun
c\ serviciile ast\zi sunt factotum sau c\ pot ac]iona independent
sau, mai r\u dec`t at`t, pot determina s\ zicem atitudinea [efilor de
stat, a factorilor de decizie. Dar repet: dup\ p\rerea mea, Europa
anului ’89, a[a cum a rezultat ea dup\ consumarea scenariului, a
fost [i rezultatul unei ac]iuni `ndelung preg\tite [i distribuite altor
for]e de c\tre serviciile speciale. Marile servicii speciale!
AMS: Am convenit, a[adar, c\ evenimentele din România din
decembrie 1989 au fost planificate `n exterior [i generate de acolo.
Mie mi se pare c`t se poate de clar, iar declara]ia dvs., ceea ce a]i
spus p`n\ acum, este extrem de important\ pentru români. Sunt
convins c\ va fi citat\ de orice istoric. A]i mai spus, de asemenea, c\
este important s\ nu porne[ti de la premise false, pentru c\ vei ajunge
la rezultate false. Teza revoltei spontane din decembrie 1989 trebuie

abandonat\. Dar vin acum [i v\ `ntreb un lucru, `n completarea sau `n
continuarea a ceea ce a]i spus despre planificarea de c\tre sovietici a
schimb\rilor din România: considera]i, dup\ experien]a pe care o
ave]i, de [ef al Serviciului Român de Informa]ii [i de participant la
ac]iunile premerg\toare r\sturn\rii lui Ceau[escu, considera]i, dup\
cuno[tin]ele de politologie pe care le-am constatat `n cele trei c\r]i
ale dvs. pe care le-am citit, excelente, despre puterea politic\, con-
sidera]i c\ este posibil ca Uniunea Sovietic\ s\ planifice o
r\sturnare a [efului statului român f\r\ ca `n aceast\ planifi-
care s\ intre [i persoana care s\-l `nlocuiasc\ pe Ceau[escu?
Adic\, altfel spus: ac]ionau vreodat\ sovieticii pentru `nlocuirea
unui lider politic f\r\ s\ aib\ preg\tit pe `nlocuitorul acestuia?
VM: Din aceast\ perspectiv\, a celor discutate, [i logic vorbind
acest lucru ar p\rea imposibil. Este imposibil ca sovieticii s\ fi
planificat r\sturnarea lui Ceau[escu f\r\ s\ aib\ pe cineva
preg\tit s\-i ia locul. Mai ales c\, oricine [i `n orice ]ar\ unde
opereaz\ cu un scenariu de acest tip trebuie s\ aib\ `n vedere succe-
siunea la putere, pentru c\ golul de putere este lucrul cel mai
riscant...
AMS: {i periculos...
VM: Cel mai riscant [i periculos. Golul de putere `mpinge la
situa]ia de a ajunge la rezultate neprev\zute. F\r\ `ndoial\ c\ gru-
purile [i persoana care urmau s\ asigure succesiunea erau dinainte
contactate [i preg\tite pentru aceast\ eventualitate.
AMS: A]i reu[it s\ identifica]i [i grupul, [i persoana?
VM: V\ referi]i la România?
AMS: La România.
VM: Dac\ lu\m lucrurile a[a cum s-au petrecut ele... dvs. [ti]i
c\ o serie de tentative care s-au desf\[urat `ntre acel foarte scurt
interimat, `ntre amiaza zilei de 22 decembrie [i dup\-amiaza zilei,
s\ zicem 17.00...
AMS: 17.30...
VM: ~n acel interval, dup\ cum [ti]i, au fost o serie de tentative,

care toate au e[uat sau, invariabil, au e[uat. Tentative dup\ aceea
nu [tiu s\ mai fi fost sau nu am eu cuno[tin]e...
AMS: Nu, a[a este.
VM: ~n intervalul acela s-a petrecut inclusiv episodul Verde],
care nu era `n c\r]i, nu?...
AMS: Este [i opinia mea, de[i unii cred c\ era una din variante.
Este important de spus, pentru c\ s-a creat mult\ confuzie, ve]i
vedea mai t`rziu `n dialogul nostru de ce este bine s\ elimin\m ver-
siunea cu preg\tirea lui Verde], pentru a clarifica ac]iunile viitoare,
de dup\ ora 17.30, ale diferi]ilor actori ai evenimentelor.
VM: Dar nici nu trebuie s\ l\s\m nici un echivoc `n aceast\
privin]\. Chiar dac\ se spune, ierta]i-m\ c\ g`ndesc a[a, chiar dac\
se spune c\ n-au avut loc contacte anterioare – c\ n-au avut cum s\
aib\ –, contacte anterioare `ntre cei care au asigurat succesiunea `n
’89, odat\ cu seara zilei de 22 decembrie ’89 [i p`n\ deun\zi, rolul
lor fusese deja stabilit, [i pe diferite c\i directe [i indirecte rolul
acesta de succesor fusese convenit, mai mult sau mai pu]in
tacit. S-a spus, [i istoricii au suficient\ b\taie de cap, presupun c\
[i pe dvs. v-a chinuit treaba asta, dac\ s-au dat telefoane, dac\ au
fost contacte la cel mai `nalt nivel, [i vorbesc `n primul r`nd de con-
tacte cu factori de decizie de la Moscova. Indiferent de asta,
lucrurile fuseser\ stabilite [i jocul fusese, s\ spunem a[a, conturat.
AMS: Este foarte important ce spune]i [i mai ales este impor-
tant c\ o spune]i dvs. Concluzia o s-o trag eu [i anume c\ princi-
pala persoan\ pe care miza URSS pentru `nlocuirea lui Ceau[escu
era Ion Iliescu.
VM: Dar f\r\ `ndoial\. {i lucrul acesta se [tia de la prima
vizit\ a lui Gorbaciov `n calitate de [ef de stat `n România.
AMS: S\ spunem 1987. Domnule profesor...
VM: Ca o concluzie, ierta]i-m\, dvs. m-a]i incitat [i trebuie s\
tragem o linie aici. Ca o concluzie. ~n centrii de decizie majori din
Europa, `n primul r`nd la Moscova, fusese omologat\ [i contu-
rat\ succesiunea [i venirea lui Ion Iliescu la putere. Cu doi-trei
ani `nainte de venirea lui Gorbaciov, `n România se conturase deja
necesitatea g\sirii unui succesor, prin toat\ re]eaua de comunic\ri,

prin toate interferen]ele `ntre notele serviciilor circula acela[i nume.
Lucrurile acestea le [tia [i Ceau[escu. Clar! Probabil c\ de aceea
marginalizarea lui Ion Iliescu [i ]inerea lui sub cea mai strict\
observa]ie a fost un fapt c`t se poate de vizibil. Eu am fost unul
dintre «beneficiarii» acestor m\suri, pentru c\ `n cele din urm\ am
fost `ndep\rtat de el. Bine, eu m\ duceam acolo... mi s-a pus `n
seam\ inclusiv faptul c\ de acolo, unde m-au trimis, eu puteam ]ine
mai bine leg\tura cu autorit\]ile sovietice, ca s\ punem la cale. ~n
realitate, orice punere la cale, `ntr-o form\ c`t de c`t organizat\ pen-
tru a determina dispari]ia mai timpurie a regimului lui Ceau[escu,
toate au fost z\d\rnicite sau, `n orice caz, duse la punctul `n care
orice posibilitate de acest gen era exclus\. Dar lucrul acesta, m\
refer la interven]ia pentru schimbare, s\ se [tie, [i cu asta `nchid
paranteza, nu mai era posibil sub forma unei interven]ii brutale,
directe, adic\ interven]ia militar\, nu mai era posibil\. Valabil pen-
tru toate ]\rile.“547
Scrisoarea celor [ase
Aceast\ ac]iune a unui grup de [ase fo[ti activi[ti de partid din

perioada stalinist\ trecu]i „pe linie moart\“ – Silviu Brucan, Ale-
xandru B`rl\deanu, Gheorghe Apostol, Corneliu M\nescu, Con-
stantin P`rvulescu, Grigore R\ceanu – a constat `n trimiterea la
posturile Europa liber\ [i Vocea Americii a unui text critic la adresa
lui Nicolae Ceau[escu. Scopul real al scrisorii era sensibilizarea
activului de partid, ac]iunea condus\ de Silviu Brucan fiind un
sprijin pentru mesajele de `ndemn [i instigare pe care serviciile
secrete sovietice le transmiteau liderilor PCR pentru a-l schimba
din func]ie pe Nicolae Ceau[escu. Originea Scrisorii celor [ase se
g\se[te la fostul lider al PCR Gheorghe Apostol, vechi colabora-
tor al sovieticilor, reactivat ca agent `n timpul mandatului s\u de
547 Interviu din 23 iulie 2005, în arhiva autorului.

ambasador `n Brazilia. {eful unit\]ii anti-KGB a dat explica]ii

asupra debutului acestui caz. Gheorghe Apostol a fost recrutat ca
agent sovietic `n România, reactivat `n Brazilia [i apoi din nou la
Bucure[ti pentru a ac]iona `n Scrisoarea celor [ase. ~n România, a
fost contactat de Krasnov, cu care „a f\cut `nt`lnirea dup\ toate re-
gulile spionajului la Gr\dina Zoologic\ din B\neasa. S-au dus pe
c`mp, ca s\ nu fie controla]i. Au fost controla]i“548. Apostol a con-
tactat mai mul]i nomenclaturi[ti din vechea gard\, ajung`nd [i la
Corneliu M\nescu: „Gheorghe Apostol a venit la mine acas\, m-a
anun]at [i mi-a vorbit despre aceast\ idee, despre acest proiect pe
care mi l-am `nsu[it de la `nceput. Urma s\ se redacteze o scrisoare
c\tre Ceau[escu. A revenit cu o scrisoare redactat\ `n stil strict
anticeau[ist“549. Silviu Brucan [i-a dat seama c\ textul era subme-
diocru – de altfel, at`t Apostol c`t [i R\ceanu [i P`rvulescu erau
semianalfabe]i – [i a hot\r`t s\ `ntocmeasc\ un document serios.
Pentru asta a apelat la Alexandru B`rl\deanu, autorul celei mai
mari p\r]i din textul final al Scrisorii celor [ase.
~n continuare, generalul Neculicioiu a ar\tat c\ sovieticii au vrut
s\-l contacteze pe Brucan `n România printr-un agent [i s\-i trans-
mit\ informa]ii directe de la KGB, reprezent`nd ordine de la con-
ducerea politic\ a URSS. Securitatea a dejucat aceste contacte,
astfel c\ KGB-ul a `ncercat s\-l scoat\ pe Brucan din ]ar\ pentru a-l
contacta afar\. Securitatea i-a dat drumul, dup\ ce a verificat posi-
bilit\]ile de a-l urm\ri afar\, traseul [i leg\turile lui Brucan, astfel
`nc`t s\ poat\ monitoriza toate mi[c\rile lui `n str\in\tate. ~n reali-
tate, generalul Vlad i-a `naintat lui Nicolae Ceau[escu un raport
prin care solicita respingerea cererii de viz\ pentru Statele Unite,
dar [eful statului a considerat c\ asta ar genera un protest din partea
unor cercuri evreie[ti de peste Ocean [i, `n plus, a estimat c\ Silviu
Brucan va face [i unele afirma]ii ponderate, favorabile regimului
din România. A cerut `ns\ urm\rirea pas cu pas a acestuia. A[adar,
548 Arh. SR, Stenograma nr. 33/26 ianuarie 1994, Audierea generalului Victor
Neculicioiu, p. 18.
549 Convorbiri neterminate. Corneliu M\nescu în dialog cu Lavinia Betea, Ed.
Polirom, Ia[i, 2001, pp. 238-239.
cel care a hot\r`t acordarea vizei lui Silviu Brucan a fost personal
Nicolae Ceau[escu. Generalul Neculicioiu a mai ar\tat c\ sovi-
eticii, sim]ind controlul Securit\]ii `n SUA – consecin]\ a mandatu-
lui dezastruos al ambasadorului Fundenbruk –, au hot\r`t s\-l aduc\
`n URSS. „Am [tiut [i c`nd d\ scrisoarea. Am informat [i pe cei de
la Direc]ia III [i pe generalul Vlad: «Vede]i c\ mìne d\ scrisoarea»
[i ei nu au mai... m\ rog, aveau filajul pe ei... dar...“550 Generalul
Stamatoiu a fost [i el implicat `n caz:
„Dl S\ndulescu: {tiu c\ Silviu Brucan a fost `n turneu `n

America, Uniunea Sovietic\, Austria, i s-a aprobat `n condi]ii cam
dubioase, pentru c\ intrase `ntr-o disiden]\. Nu v-a]i ocupat cu cine
a luat leg\tura acolo, nu era de domeniul dvs.?
Dl Stamatoiu: Fac o deconspirare, pe care nici Brucan nu o
[tie. Eu [i cu Aurel Duma, fostul adjunct al ministrului de Externe,
i-am dat aprobare lui Brucan, f\r\ [tirea altcuiva. Eu aveam atunci
vederile mele, dar `mi asiguram spatele. De la Cabinetul 2 se d\-
deau dispozi]ii s\ nu plece arti[ti, profesori, medici, dar eu mai stre-
curam [i dintre ace[tia printre cei care plecau. Despre Brucan s-a
aflat dup\ ce a plecat, [i au fost `ntreb\ri cum a plecat? ~l aveam pe
Duma drept acoperire [i noi am stabilit s\-l l\s\m pe Brucan s\
plece pentru c\ mergea `n SUA, unde era crezut [i oricum ar fi vor-
bit de România, trebuia s\ spun\ [i ceva bun. De ce s\-l oprim s\
plece [i s\ n-i punem pe americani `n cap, c\ nu l-am l\sat pe
Brucan s\ plece? Am [tiut ce a f\cut acolo, expunerile pe care le-a
]inut, c\ apoi a fost `n Anglia, apoi la Moscova, unde s-a `nt`lnit cu
c`]iva economi[ti.“551
Sunt [i fantezii `n declara]ia asta. Brucan a plecat datorit\ deciziei

lui Ceau[escu, nu a lui Stamatoiu. De la Viena, Silviu Brucan a fost
preluat de o echip\ a Diviziei T din KGB [i adus la Moscova, unde a
avut `nt`lnirea decisiv\ cu Mihail Gorbaciov. Securitatea, av`nd antene
550 Ibidem, p. 20.
551 Arh. SR, Stenograma nr. 31/26 ianuarie 1994, Audierea generalului-locotenent
Stamatoiu Aristotel, pp. 31-32.
inclusiv `n anturajul lui Gorbaciov, a[a cum am ar\tat `n primul capi-

tol, a aflat despre acest transfer, f\r\ `ns\ a putea documenta [i con-
]inutul dialogului. Readus la Viena, el va fi oprit la grani]a României
de ofi]erul Direc]iei III contraspionaj, care, verific`ndu-i pa[aportul,
i-a spus: „Dar dumneavoastr\ a]i mai fost undeva!“ Scena este
descris\ `n memoriile sale [i de Silviu Brucan, `ntr-o manier\ subiec-
tiv\. Din acel moment `ns\ [i din motivul precis al vizitei la Gor-
baciov, Silviu Brucan a intrat `n aten]ia special\ a Securit\]ii. Mutat `n
cartierul D\m\roaia, adus la ora 10.00 la anchet\ [i readus acas\ la
ora 16.00, el `[i va petrece mai tot timpul la re[edin]a fiicei sale din
Cartierul Prim\verii. Scrisoarea celor [ase nu a avut nici un efect
asupra partidului, chiar dac\ importan]a ei [i a „semnatarilor“ a fost
mult exagerat\ de presa str\in\. Aceast\ lips\ de reac]ie a contat `n
momentul 22 decembrie 1989, atunci c`nd Silviu Brucan, inteligent [i
cultivat politic, a `n]eles c\ PCR este irecuperabil.
Vl\du] Nisipeanu
Vl\du] Nisipeanu (n. 1921) era la `nceputul regimului comunist

din România un t`n\r oltean n\scut `n comuna V\leni, jude]ul V`l-
cea. ~ntre anii 1952 [i 1958 a urmat cursurile de filozofie [i istorie
ale Universit\]ii Lomonosov de la Moscova, fiind pentru un timp
secretar de partid al organiza]iei studen]ilor comuni[ti români afla]i
`n URSS. ~n subordinea sa se afla organiza]ia de tineret Zemleacis-
kva, condus\ de Ion Iliescu. Este persoana confundat\ cu Iliescu
atunci c`nd se afirm\ c\ a fost coleg cu Mihail Gorbaciov. Lucr`nd
ca func]ionar `n Ministerul Aprovizion\rii Tehnico-Materiale timp
de peste 20 de ani, Vl\du] Nisipeanu a observat de timpuriu erorile
pe care le f\cea Nicolae Ceau[escu `n economie [i a hot\r`t s\
ini]ieze o ac]iune disident\, av`nd un substrat economic. ~n mai
1977, el `ntocme[te un document programatic `n numele Frontului
Democrat din România [i `[i asociaz\ mai mul]i colegi [i cunoscu]i
`ntr-un complot viz`nd r\sturnarea de la Putere a lui Ceau[escu.
Planul complotului avea trei obiective: 1. Arestarea celor doi

Ceau[e[ti [i a conducerii superioare. 2. Judecarea lor pentru faptele
s\v`r[ite. 3. Trecerea la transform\ri democratice `n ]ar\552. La un
anumit timp dup\ aceast\ ac]iune, Nisipeanu a intrat `n leg\tur\ cu
colonelul Andrei P\s\rin din Direc]ia V, ofi]er cu misiuni de paz\ [i
ap\rare a [efului statului, [i cu colonelul Andrei P\s\reanu din Mi-
nisterul Ap\r\rii. Ace[tia organizau un complot destul de bine pus
la punct pentru arestarea lui Nicolae Ceau[escu, complot care e[u-
eaz\ `n anul 1984, ca urmare a unor scurgeri de informa]ii c\tre
Securitate. Complotul a avut leg\turi cu URSS. ~n Nota nr.
D/00585.184 din 1977 a Departamentului Securit\]ii Statului, veri-
dicitatea ac]iunii anticeau[iste a lui Vl\du] Nisipeanu [i a complotu-
lui este recunoscut\: „Despre NISIPEANU VL|DU}, 55 de ani,
membru PCR, inspector general `n Ministerul Aprovizion\rii
Tehnico-Materiale [i Controlului Gospod\ririi Fondurilor Fixe, au
fost verificate, cu aprobare de partid, unele date privind preocup\ri
pentru s\v`r[irea unor infrac]iuni grave. S-a stabilit c\ se situeaz\ pe
pozi]ii de denigrare a politicii partidului [i statului, ascult\ frecvent
[i colporteaz\ [tiri du[m\noase transmise de posturi occidentale de
radio. Prin mijloace specifice s-a stabilit c\ NISIPEANU VL|DU}
este preocupat de a ini]ia o ac]iune de complot, `n leg\tur\ cu care
un cunoscut apropiat al s\u l-a avertizat c\ «nu poate avea [anse de
reu[it\»“553. Pentru a putea fi arestat [i trimis `n judecat\, lui Vl\du]
Nisipeanu i s-a `nscenat o infrac]iune de „`nc\lcare a normelor legale
privind ap\rarea secretului de stat“ (ar fi uitat ni[te documente de
serviciu `ntr-o camer\ de hotel), `ns\ raportul Securit\]ii prin care se
formuleaz\ aceste acuza]ii este semnat de generalul Victor Necu-
licioiu, [eful unit\]ii anti-KGB(!)554. Ac]iunea lui Vl\du] Nisipeanu
trebuie s\ fi fost serioas\, autentic\, de vreme ce [eful Securit\]ii o
recunoa[te ca atare: „Au fost oameni care cu adev\rat au f\cut
lucruri notabile. Poate c\ al]ii ar face caz mare. V\ dau un caz care
552 Vl\du] Nisipeanu, L-am înfruntat pe Ceau[escu, Ed. Crist, Bucure[ti, 2001, p. 20.
553 Ibidem, p. 206.
554 Ibidem, p. 208.
mi-a venit `n minte: este vorba de Vl\du] Nisipeanu, despre care v\

spun c\ poate fi considerat un disident autentic. Este un caz pe care
`l pot sus]ine, argumenta `n orice `mprejurare.“555
*
Trei au fost cele mai importante ac]iuni de opozi]ie `mpotriva
regimului dictatorial al lui Nicolae Ceau[escu. Cum ultimul caz de
opozi]ie activ\ – Frontul Popular din România – a fost prezentat pe
larg `ntr-un capitol special, ne vom ocupa numai de celelalte dou\.
Petre Mihai B\canu [i grupul de ziari[ti

de la România liber\
Pentru l\murirea acestui caz am apelat direct la Petre Mihai

B\canu, cu care am avut un lung dialog, `n ciuda modestiei [i a re-
ticen]elor sale. Informa]iile furnizate de Petre Mihai B\canu se
verific\ aproape `n totalitate cu informa]ii primite de la fosta con-
ducere a Securit\]ii.
„Alex Mihai Stoenescu: Domnule B\canu, sunt `n posesia unor

informa]ii consistente c\ ac]iunea dumneavoastr\ `mpotriva regimu-
lui a fost autentic\, v-a apar]inut [i nu a fost generat\ de altcineva. A
fost o ac]iune româneasc\, pornit\ de la români responsabili.
Petre Mihai B\canu: Da, dar nu vreau s\ vorbesc despre asta.
AMS: Domnule B\canu, dac\ nu vorbi]i dumneavoastr\, cine
vre]i s\ vorbeasc\? Eu caut de [apte ani cu lum`narea opozan]ii lui
Ceau[escu [i dau numai peste `nchipui]i. Doina Cornea, grupul de
la Ia[i, cu toate p\catele lui, [i s-a terminat... Ce facem? Chiar am
fost o na]iune de blegi?
PMB: Chiar a[a de r\u st\m?
AMS: Nu mai intru `n detalii... Chiar a[a!
555 Arh. SR, Stenograma nr. 56/24.02.1994, Audierea generalului-colonel Iulian

Vlad, p. 55.
PMB: Bine, am s\ v\ spun c`teva lucruri. Eu am gre[it `ntr-un

anumit punct, c`nd organiza]ia a atras [i al]i oameni, de toate condi-
]iile. De exemplu, salvamonti[tii. {ti]i c\ eu am introdus salvamontul
`n România. {i erau mul]i, ac]ionau la r`ndul lor pe aceast\ organi-
za]ie. La un moment dat m-am [i g`ndit c\ ar putea fi 5 000 de
oameni (cifra este exagerat\, n.a.) {i mi-am zis: «Dac\ nu s-a aflat,
`nseamn\ c\ opozi]ia `n România `ncepe s\ existe». C`nd mi-a venit
ideea s\ scoatem un ziar adev\rat, tip\rit, eram convins c\ se poate
face ceva, c\ mai exist\ forme de nesupunere `n pres\. Mai avu-
sesem probleme p`n\ atunci cu sec]ia pres\ [i cu Securitatea, pentru
c\ mai b\gam [op`rle `n rubrica mea. Uneori `ns\ erau nevinovate.
V\ dau una nevinovat\: publicasem de vreo 200-300 de ori pozi]ia
navelor române[ti `n lume. Era publicat\ `n port, la poart\, ziarul
din Constan]a o publica zilnic, apoi, c`nd mai `ntrerupeam, m\
sunau rudele, diferi]i cet\]eni care aveau rude pe vase. Am picat pe
o nav\ de pescuit care transporta arme [i s-a interpretat c\ am
f\cut-o special.
AMS: Dar nu era `nc\ urm\rire.
PMB: Probabil c\ nu. Revenind la subiect, cred c\ am fost
neatent, am f\cut erori, nu aveam un distribuitor la Pite[ti. Acolo
am gre[it. Pentru mine a r\mas un mister de ce Securitatea s-a oprit
numai la noi [i nu a s\pat s\ ajung\ la to]i cei 5 000. Am dou\
explica]ii: nu voiau s\ se afle c\ a existat o asemenea anvergur\;
erau ferici]i c\ ne-au prins [i nu i-a interesat mai departe. Au fost
aresta]i doar cei care participau la tip\rirea ziarului.
AMS: V\ pot asigura c\ nu la Pite[ti a fost scurgerea. Aveau pe
cineva foarte aproape de dumneavoastr\. V\ mai pot confirma c\
[tiau de grupul dumneavoastr\ de mult, cam de la `nceput, [i a[tep-
tau s\ vad\ ce face]i. Au intrat `n alert\ abia c`nd au constatat c\
sovieticii vor s\ v\ preia.
PMB: Pe undeva, am gre[it [i eu. Ne `nt`lneam la coad\ la
benzin\. {ti]i c\ aici, `n spatele Casei (Sc`nteii), era coada la ben-
zin\ria de pe deal. ~n ma[in\, st`nd ore `n [ir, puneam detalii la
punct. Eram eu, Uncu, Creang\ [i {tefan Maier. La un moment
dat unul dintre noi a spus: «Ce facem dac\ suntem prin[i?»
Atunci ne-am g`ndit ca aceia, care nu sunt `nc\ prin[i, s\

inflameze presa interna]ional\ prin ambasade. Nu mai [tiu care a
spus c\ st\ pe l`ng\ un consulat, nu mai ]in minte care. Uncu a
spus: «Trebuie s\-i anun]\m [i pe ru[i.» Ini]ial am fost reticen]i,
apoi eu am `ntrebat: «Cum s\-i anun]i?». Mi-am adus aminte c\
venise la mine de vreo dou\ ori corespondentul Izvestia, unul
Volodin. Prin \sta s\ inflam\m Moscova.
AMS: Cum se `nt`mplase?
PMB: Un coleg de-al meu de la (sec]ia) agrar, Macarov, m\
oprise [i-mi zisese: «Corespondentul Izvestia te roag\ dac\ po]i s\-i
dai [i lui ni[te fapte diverse, ni[te `nt`mpl\ri mai spectaculoase».
Presa sovietic\ se schimbase, nu mai avea nevoie de prostii de la
Bucure[ti, iar nou\ ne disp\ruse presa sovietic\, nu mai primeam
nici Pravda. {i Macarov i-a spus: «Domnule, depozitarul `n zona
faptului divers este B\canu». Macarov l-a adus pe Volodin, `ns\ m\
gr\beam. Prima `nt`lnire durase dou\ minute, m\ gr\beam, a[a c\ i-am
dat trei-patru articola[e.
AMS: Macarov \sta era de mult sub observa]ie, deci nu v\
face]i iluzii, c\ de la prima `ntrebare a]i intrat `n vizor.
PMB: A doua oar\ a venit Volodin la mine, este adev\rat c\,
av`nd timp mai mult, am `nceput s\-l `ntreb de glasnost, de pere-
stroika. ~nt`lnirea a durat cam 10 minute. Atunci Volodin mi-a dat
telefonul lui, scris pe o buc\]ic\ de h`rtie. L-am b\gat sub
cristalul biroului, unde erau sute de bile]ele de-astea. La anchet\,
mi-am dat seama c\ ne-a luat pe to]i odat\, deci [tiau mai de
mult. Securitatea lucra cu cr`mpeie [i apoi o aliniau cu to]i [apte
[i te for]au s\ o dai cum vor ei. A[a mi-am dat seama c\ au mai
discutat [i cu al]ii. Maier a scos porumbelul cu Volodin. Ne-au
adus poze [i le-au aliniat pentru recunoa[tere. Mi-am dat seama
c\ erau preg\ti]i [i c\ voiau s\ fac\ un cap\t de acuzare. Acum,
dvs. trebuie s\ [ti]i c\ atunci c`nd te afli acolo, `n `nchisoare, sunt
momente c`nd po]i s\ scrii ce vrei, dar [i momente c`nd am pus
stiloul jos: «Ast\zi nu scriu nimic». Mi-au spus c\ Uncu a
recunoscut c\ suntem agen]ii lui Volodin. M\ bufne[te r`sul [i
acum. Ironia soartei: dup\ revolu]ie primesc o invita]ie la o
s\rb\toare, ceva, o ceremonie la ambasada sovietic\. L-am trimis

pe Uncu. |sta, s\racu’, Dumnezeu s\-l ierte, p\strase, nu [tiu
cum, un dinte pe care i-l sp\rseser\ `n b\taie `n `nchisoare [i `l
]inea `n buzunarul de la c\ma[\. S-a dus Uncu la ambasad\ [i, la
un moment dat, `n timpul recep]iei, vine unul la el [i se reco-
mand\: «Volodin». La care Uncu: «Nu e[ti dumneata Volodin».
«Eu sunt, domnule, n-a]i p\timit dvs. din cauza mea `n `nchi-
soare?» «Nu e[ti, domnule, dumneata, c\ pe Volodin l-am recu-
noscut eu din fotografii.» Atunci a realizat Uncu `ncurc\tura, c\
el cuno[tea pe altul de la Ambasada sovietic\ [i `n anchet\ `l
confundase cu Volodin. Cum \ia de la Securitate ì tot d\deau cu
Volodin `n sus [i `n jos, el a pus degetul pe cel pe care `l
cuno[tea. A venit Uncu la mine `n noaptea aia: «Uite, domnule,
pentru ce mi-au scos \ia dintele!»
AMS: Cum a decurs ancheta? Dar mai `nainte v\ spun eu c\
ac]iunea Securit\]ii s-a pus `n mi[care doar `n momentul `n care a
documentat contactul cu sovieticii. Din punctul lor de vedere,
oric`t vi s-ar p\rea de absurd, grupul dvs. p\rea periculos numai
din momentul `n care era preluat de sovietici. S\ revenim,
ancheta!
PMB: La un moment dat m-au trezit `n miezul nop]ii [i m-au
dus la anchet\. Mi-am dat seama c\ e ceva important pentru c\
mi-au dat un pix cu past\ neagr\ [i mi-au spus s\ scriu cite] [i
mare. Cu pixul negru era clar c\ declara]ia trebuia s\ ajung\ la CC.
Chiar acolo a ajuns. Anchetator era unul Burloi, o brut\, care `ns\
de data asta a fost amabil. Avea sarcin\ s\ pun\ `ntreb\ri forte. Dar
erau bazaconii. I-am spus: «Domnule colonel, ne-a]i obligat s\
scriem c\ suntem `n rela]ii lui Volodin, dar chiar s\ spune]i c\ sun-
tem agen]i KGB? Mai `ntì ne-a]i f\cut agen]i CIA, Mosad... aiurea.
Cum s\ fim agen]i KGB, c`nd noi, prin construc]ia noastr\ psiho-
logic\ suntem antiru[i?» Burloi era evident `mpins de timp. A de-
venit conciliant, dar iar revenea cu insisten]ele. Atunci mi-a venit o
idee: «Bine, domnule, v\ scriu ceva s\ v\ uimesc, c\ [tiu unde
merge declara]ia asta. Uite: Volodin ne-a promis dou\ linotipuri [i
o rotativ\ de ziar». Burloi se freca pe mìni de ce-a aflat el. Acum,
dvs. [ti]i c\ un linotip intr\ `n toat\ camera asta, iar o rotativ\ de

ziar are nevoie de o hal\.
AMS: V-a luat la b\taie pentru asta?
PMB: Dup\ patru-cinci zile mi-am dat seama c\ vine furtu-
na. M-au trecut mai `ntì prin camera de tortur\. Nu b\teau
ofi]erii de Securitate, aveau oamenii lor pentru b\taie. Apoi m-au
dus la Burloi, aveam un ochi umflat. Burloi era un tip care di-
simula nemaipomenit, sadic. C`nd `l suna fata lui la telefon era
alt om, era un om normal. Dup\ aia, c`nd se `ntorcea la mine, se
transforma. M\ ia ca omul `ngrijorat: «Frate Petric\, ce-ai f\cut,
domnule, acolo, de ai ajuns `n halul \sta?», de parc\ era alt\
institu]ie. Dar era la subsol, de acolo m\ aduseser\. Apoi s-a
uitat la mine fix, cu ur\, [i mi-a spus: «Dac\ o singur\ dat\ mai
faci o chestie ca asta, nu mai ie[i de aici!» Era chestia cu rotati-
va, c\ mi-am b\tut joc de ei. Din acel moment au renun]at la
cazul Volodin. Dac\ aduceam eu vorba de el, renun]au imediat,
nu-i mai interesa.
AMS: Atunci v-au mutat la Jilava?
PMB: Am stat la Rahova o jum\tate de an, apoi, `n iulie-au-
gust, m-au dus la Jilava [i m-au pus `n celul\ cu doi t`lhari. Erau
de-\[tia care t\iau m`na b\tr`nilor [i le puneau sare ca s\ spun\
unde ]in banii. ~n dosarul pe care l-am cerut la CNSAS nu apar
dec`t turn\toriile \stora, 23 de pagini, dar pe coperta dosarului
scrie c\ sunt 24 de volume. Singura `n]elegere cu Securitatea am
f\cut-o c`nd m-au `ntrebat: «Ce preferi, proces de viol sau afac-
eri cu ma[ini?». «Cum viol?» – am `ntrebat. «Scoatem de al\turi
– de la Mili]ie – un dosar de delapidare, o femeie, [i o facem
martor\. Nici nu avem nevoie de viol, este suficient\ tentativa».
Ce este interesant aici este c\, dup\ trei luni de arest, apare
prima declara]ie de drept comun. Adic\, ce-am c\utat trei luni
`n anchet\ dac\ era o chestie cu ma[ini v`ndute? Abia dup\ trei
luni au g\sit asta? E clar\ treaba pentru oricine. {i am recunos-
cut afacerea cu ma[ini, c\ viol nu puteam recunoa[te. C`teva
luni am stat singur, c`teva luni n-am mai vorbit, nu mai aveam
voce. Avea dreptate Coposu, `nnebune[ti. Domnule Stoenescu,
ace[ti 14 ani care au trecut de la revolu]ie eu ì echivalez cu anul

stat la `nchisoare (...)“556
Doina Cornea
Doina Cornea a fost cadru didactic `n `nv\]\m`ntul superior,

titular\ la Facultatea de Filologie a Universit\]ii din Cluj. De[i nu
avea activitate politic\ [i nu participa `n nici un fel la ac]iunile de
propagand\ `n `nv\]\m`nt ale regimului comunist, Doina Cornea
prime[te o burs\ de var\ `n Fran]a (1965), ocazie cu care ia con-
tact cu civiliza]ia occidental\. Angajat\ `n procesul de liberalizare
cultural\, lansat de Nicolae Ceau[escu, ea va pleda mereu pentru
a[ezarea `nv\]\m`ntului românesc pe baze calitative, nu cantita-
tive. ~n plan politic, mi[carea antisovietic\ a lui Ceau[escu nu a
r\mas f\r\ ecou: „La `nceput, Ceau[escu ne-a cucerit pe to]i. Pe
to]i! Protestul lui din vremea evenimentelor de la Praga a fost
ceva extrem de important pentru noi!“557 ~n anul 1976 fiica sa
r\m`ne `n Fran]a cu ocazia unei c\l\torii, motiv pentru care, prin
efectele unei astfel de situa]ii asupra criteriilor introduse de partid
`n dosarul de cadre, posibilit\]ile de ascensiune `n cariera profe-
sional\ ì sunt blocate. ~n anul 1982, Doina Cornea se hot\r\[te s\
trimit\ o scrisoare postului de radio Europa liber\ `n care protes-
teaz\ pentru „devalorizarea cultural\ [i spiritual\ a societ\]ii
noastre, `n urma impunerii unei ideologii reduc]ioniste, steri-
lizante“558. Pledoaria Doinei Cornea se suprapunea pe un feno-
men de regres al preg\tirii umaniste `n cadrul `nv\]\m`ntului
superior tehnic, fenomen r\mas `nc\ obscur, care a constat `n
diminuarea cursurilor cu profil umanist din facult\]ile cu profil
tehnic, dup\ ce `n deceniul opt fuseser\ introduse, printr-o decizie

557 Doina Cornea, Libertate? Convorbiri cu Michel Combes, Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 1992, p. 23.
558 Doina Cornea, Scrisori deschise [i alte texte, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1991,
p. 14.
la fel de obscur\. Aceast\ scrisoare se afl\ la originea transfor-

m\rii Doinei Cornea `n opozant al regimului comunist, ca urmare
a unei erori stupide (dac\ nu cumva a fost deliberat\) f\cute de
redactorii postului de radio Europa liber\. De[i `n finalul scrisorii
Doina Cornea preciza: „A[ vrea s\ rog pe to]i cei din ]ar\, c\rora
m\ adresez ast\zi, s\ m\ ierte pentru faptul c\ nu-mi divulg iden-
titatea“, [i semna, dar numai pentru redac]ia postului. Europa
liber\ ì cite[te scrisoarea [i ì d\ numele `n clar, pun`nd-o astfel
`n aten]ia Securit\]ii. Cu toate acestea, scrisoarea citit\ la Europa
liber\ n-a cunoscut vreo reac]ie din partea autorit\]ilor, abia `n
anul urm\tor, 1983, fiind invitat\ la o discu]ie la rectoratul
Universit\]ii Cluj, unde i s-a repro[at c\ a fost nedreapt\ cu in-
telectualii români. Ajuns\ aproape de data pension\rii, Doinei
Cornea nu i s-a mai prelungit contractul de munc\, fapt u[or
for]at [i care a fost interpretat de ea ca o dare afar\ din `nv\]\-
m`nt. De altfel, `ntr-o `ntrevedere cu ofi]erul de Securitate al
Universit\]ii fusese oricum amenin]at\ cu darea afar\. Conform
m\rturiei fostului [ef al Direc]iei de cadre a Ministerului ~nv\]\-
m`ntului, profesorul Aurelian Bondrea, cel care aprobase numirile
Doinei Cornea `n func]iile didactice de la Universitatea din Cluj,
cazul ei de opozi]ie nu apare `n dosarul de cadre, ie[irea din
`nv\]\m`nt fiind determinat\ de atingerea v`rstei de pensionare.
Pentru partid acest caz nu exista. ~n 1984 ea trimite o nou\ scri-
soare la Europa liber\, protest`nd pentru desfacerea contractului
de munc\, dar `n toamna aceluia[i an prime[te de la partid [i de la
Securitate viza de c\l\torie `n Fran]a, pentru a-[i vizita fiica.
~ntoars\ `n ]ar\, ea va continua s\ expedieze scrisori la Europa
liber\ `n cadrul unui ciclu de texte adresate tinerilor, c\ut`nd
cumva s\-[i continue activitatea didactic\ dedicat\ accesului stu-
den]ilor români la literatura [i istoriografia mondial\, dincolo de
pragurile rigide ridicate de ideologia comunist\. Din anul 1987
`ncepe s\-i scrie scrisori lui Nicolae Ceau[escu, cer`ndu-i s\
aplice o reform\ calitativ\ a `nv\]\m`ntului românesc [i pled`nd
pentru o educa]ie orientat\ spre promovarea elitelor. Dup\ dou\
din aceste scrisori a primit c`te o amend\.
Cu ocazia alegerilor din 15 noiembrie 1987, Doina Cornea

protesteaz\ la sec]ia de votare, explic`nd printr-un text de ce refuz\
s\ voteze. Este invitat\ afar\. „~n aceea[i zi `ns\, la Bra[ov izbuc-
nea revolta muncitorilor de la «Steagul Ro[u». C`nd am aflat acest
lucru, de la Europa liber\, `n seara zilei de 17, mi-am spus imediat
c\ trebuie s\ m\ solidarizez `n mod public cu muncitorii. Am f\cut
prin urmare o pancart\, `n care declaram c\ ì sprijin pe manifes-
tan]i, [i am afi[at-o la poart\, la strad\“559. Pancarta nu a fost dat\
jos de nimeni. Probabil surprins\ de lipsa unei reac]ii, Doina
Cornea va trece atunci la fabricarea unor manifeste prin care f\cea
un apel la solidarizare cu muncitorii de la Bra[ov. De aceast\ dat\
este re]inut\, anchetat\ [i supus\ unui regim de deten]ie ilegal\
timp de cinci s\pt\m`ni. Cazul Doina Cornea intr\ `ntr-un alt sta-
diu, determinat de criza politic\ declan[at\ la v`rful conducerii
politice de revolta muncitorilor de la Bra[ov, perioada sa de deten-
]ie, precum [i comportamentul anchetatorilor fiind legate [i influ-
en]ate de ordinele contradictorii date atunci de Ceau[escu. Odat\
luat\ decizia de a nu-i condamna pe manifestan]ii aresta]i la Bra-
[ov, este eliberat\ [i Doina Cornea – acuzat\ ini]ial de „atentat la
securitatea statului“ –, fiind totu[i ]inut\ `n continuare sub supra-
veghere prin Mili]ie. Pe timpul deten]iei, postul francez Antenne 2
difuzeaz\ un interviu cu Doina Cornea, fapt care ì atrage un grad
de notorietate ca opozant\ din România `mpotriva regimului co-
munist. „{tiam c\ de acum `nainte – avea ea s\ declare `n 1992 – o
s\ fiu oarecum cunoscut\ `n Occident, a[a c\ voi putea s\ ac]ionez
f\r\ s\ fiu, pur [i simplu, dat\ disp\rut\“560. Punerea unui mili]ian
la poart\ – m\sur\ stupid\ – a atras aten]ia [i concet\]enilor ei. ~n
ultimii doi ani ai dictaturii comuniste, Doina Cornea va continua
s\-i trimit\ scrisori lui Nicolae Ceau[escu prin intermediul Europei
libere, con]inutul fiind din ce `n ce mai critic [i politic. Pentru a fi
protejat\, Ambasada Fran]ei va ini]ia un sistem de verificare, prin
convorbiri telefonice zilnice, c\ nu a fost arestat\ sau asasinat\.
559 Doina Cornea, Libertate?, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992, p. 68.

560 Ibidem, p. 80.
Acreditat\ cu o notorietate interna]ional\ ampl\, dar mai ales prin

`nc\p\]`narea cu care a continuat s\ se opun\ public dictaturii lui
Ceau[escu, Doina Cornea va fi a[ezat\ pe primul loc al listei
CFSN `n noaptea de 22 decembrie 1989. „Nucleul comunist al
Frontului ne-a dus pur [i simplu de nas, trebuie s-o recunoa[tem!
Aveau nevoie, bine`n]eles, s\ ne «arate» pe noi, ceilal]i, `n primele
zile cel pu]in, c\ci nu erau prea siguri de adeziunea popula]iei“561.
Ea va cunoa[te deziluzia complet\ dup\ 1989, imaginea ei fiind
abrupt pr\bu[it\ `n momentul `n care pre[edintele Partidului
Na]ional Liberal, proasp\t ie[it din suspendarea pe care [i-o
hot\r`se `n 1948, a f\cut declara]ia public\: „Doamna Doina Cor-
nea `n politic\ este zero t\iat `n patru!“ Rolul ei se `ncheiase.
Imaginea revolu]iei
Foarte pu]ine voci din exteriorul ]\rii mai folosesc formula

„revoltei populare“, fie din considerente de politic\ interna]i-
onal\ a statului din care provin, fie pentru c\ nu fac efortul de a
se documenta asupra evenimentelor din România. De[i a fost
s`ngeroas\, r\sturnarea comunismului `n România continu\ s\
r\m`n\ marginal\ `n raport cu c\derea sistemului `n Cehos-
lovacia sau Polonia. ~n articolele din presa occidental\, povestea
eliber\rii românilor se g\se[te `n c`teva r`nduri de la sf`r[itul
analizelor sau lipse[te, ca insignifiant\. ~n volumele de autor sau
de sintez\, se folose[te de regul\ formula „revolt\ popular\,
urmat\ de o preluare a puterii de grupul neocomunist al lui Ion
Iliescu“, dup\ care este subliniat\ guvernarea postdecembrist\ a
lui Petre Roman [i condamnat\ seria mineriadelor. România r\-
m`ne `n continuare o zon\ obscur\, neinteligibil\, absent\ `n do-
meniul publicistic cu acces la limbi de circula]ie interna]ional\,
motiv pentru care autorii str\ini prefer\ s\ citeze sau s\ se
inspire din lucr\ri ale membrilor emigra]iei române[ti. Ele sunt,
561 Ibidem, p. 106.
invariabil, mediocre, politizate, majoritar imprecise. Vom lua un

singur exemplu, deoarece `l consider\m semnificativ pentru
definirea fenomenului.
Vladimir Tism\neanu – exponent al tinerii intelighen]e evreie[ti
plasate de p\rin]ii lor stalini[ti `n lumea liber\, dup\ ce p\rin]ilor li
s-au pr\bu[it idealurile – este prezentat drept „o personalitate mar-
cant\ `n mediul universitar [i de cercetare din SUA“, fiind cel mai
des citat, ca referin]\, de autorii str\ini. Prin intermediul operei sale
de politologie nu reu[im s\ `n]elegem, totu[i, discrepan]a `ntre
bog\]ia de informa]ii, rigoarea analizei c`nd este vorba de celelalte
state foste comuniste din Europa, [i cazul României, ]ara lui de
origine. Ce afl\ jurnalistul sau autorul str\in de la Vladimir Tism\-
neanu din lucrarea – alegem la `nt`mplare – Reinventarea politicu-
lui. Europa R\s\ritean\ de la Stalin la Havel? C\:
1. „Revolu]ia român\ a `nceput la Timi[oara, sc`nteia fiind

aprins\ de curajul unui om, reverendul Lászlo Tökes, un pastor al
Bisericii reformate (calviniste) [i o parte din minoritatea etnic\
maghiar\.“562
Fals! Revolu]ia a `nceput la Ia[i, iar curajul lui Tökes este o
inven]ie, atitudinea sa – dincolo de leg\turile cu spionajul
maghiar – fiind exact contrar\ imaginii proiectate `n universit\]ile
americane de Vladimir Tism\neanu; minoritatea maghiar\ n-a
avut nici un rol, violen]ele de la Timi[oara fiind provocate [i
`ntre]inute profesionist de cet\]eni români, `n majoritatea lor etni-
ci români, preg\ti]i pe teritoriul Ungariei [i introdu[i `n ]ar\ cu
scop diversionist.
2. „La 17 decembrie, din ordinul lui Ceau[escu, for]ele de Se-
curitate au ac]ionat `mpotriva demonstran]ilor din Timi[oara f\r\
menajamente.“563
Fals! For]a de represiune la Timi[oara a fost Armata; Securi-
tatea s-a ab]inut de la ac]iuni violente `n strad\, motiv pentru care,
562 Vladimir Tism\neanu, Reinventarea politicului. Europa R\s\ritean\ de la

Stalin la Havel, Ed. Polirom, Ia[i, 1997, p. 204.
563 Ibidem.
`n [edin]a CPEx din 17 decembrie, ministrul de Interne [i [eful

Securit\]ii au fost acuza]i de Ceau[escu de tr\dare [i amenin]a]i cu
plutonul de execu]ie.
3. ~n cuv`ntarea de la radio [i televiziune a lui Nicolae Cea-
u[escu din seara de 20 decembrie 1989, acesta ar fi dat un aver-
tisment „c\ asupra demonstran]ilor din alte localit\]i se va
trage.“564
Fals! Nu a existat o astfel de amenin]are, nici m\car sub
form\ de aluzie, Ceau[escu av`nd atunci trei teme: protejarea
Armatei pentru deschiderea ilegal\ a focului, organizarea unei
reac]ii populare de sprijin pentru politica sa, cererea expres\ de a
nu abandona produc]ia [i problemele economice.
4. La mitingul din 21 decembrie, „uralele mul]imii au `nceput
brusc s\ se transforme `n huiduieli“565.
Fals! Doar Ion Iliescu – unicul – mai sus]ine aceast\ versiune `n
România; mitingul a fost sabotat profesionist, mul]imea care `l
aclama pe Ceau[escu s-a risipit `n panic\ [i, dup\ golirea Pie]ei
Palatului, a fost auzit\, la mare distan]\, ac]iunea unui grup organi-
zat din dreptul Hotelului Bucure[ti.
5. „(...) Trecerea de la faza de simulat\ pre]uire la cea de sincer\
[i molipsitoare huiduial\ a fost declan[at\ de membri ai Securit\]ii,
ac]ion`nd la ordinele [efilor lor, deci[i `n secret s\ scape de Ceau-
[escu, nu vom [ti-o poate niciodat\.“566
Fals! {tim sigur c\ Securitatea nu a organizat un complot `m-
potriva lui Ceau[escu, abandon`ndu-l `n momentul `n care, potrivit
versiunii Securit\]ii, Ceau[escu a „dezertat“ prin p\r\sirea sediului
Puterii; Securitatea i-a r\mas fidel\ lui Ceau[escu p`n\ la sf`r[it,
`n]eleg`nd prin sf`r[it lovitura militar\ dat\ `n diminea]a de 22 de-
cembrie, pe fondul declan[\rii revoltei populare de la Bucure[ti.
6. „Milioane de privitori au fost `n direct la TV martorii unei
mul]imi de oameni ce strigau `mpotriva dictatorului.“567
564 Ibidem, p. 205.
565 Ibidem.
566 Ibidem.
Fals! Nu a existat o astfel de transmisiune `n direct, dec`t

seara t`rziu, pe 22 decembrie, `ntr-un cu totul alt context; princi-
palele imagini ale mul]imii din Pia]a Palatului au fost difuzate
mult mai t`rziu, prin secven]e `nregistrate de operatori individuali.
7. „A urmat un alt episod al evenimentelor revolu]ionare: un
lan] de demonstra]ii studen]e[ti `n Pia]a Universit\]ii, care au du-
rat `ntreaga zi de 22 decembrie, `n ciuda represaliilor s`n-
geroase.“568
Fals! Nu a existat o astfel de demonstra]ie studen]easc\ `n ziua
de 22 decembrie; probabil c\ este o confuzie cu seara [i noaptea
de 21 decembrie, c`nd, oricum, aportul studen]ilor a fost infim.
8. Ar fi existat o „rezisten]\ organizat\ de unele unit\]i izolate
ale poli]iei secrete, `ntre 22 decembrie [i ziua de Cr\ciun, c`nd
Ceau[escu [i so]ia lui au fost executa]i“569.
Fals! A fost o diversiune organizat\ [i lansat\ de sovietici, cu
sprijinul unor agen]i plasa]i la conducerea Armatei, `n favoarea
grupului Ion Iliescu; ac]iunea nu a `ncetat de Cr\ciun, fiind conti-
nuat\ datorit\ faptului c\ Securitatea se protejase aproape perfect [i
r\m\sese intact\.
F\r\ `ndoial\ c\ un autor str\in care cite[te cartea profesorului

Vladimir Tism\neanu va scrie `n propria sa oper\ c\ `n România a
avut loc o conspira]ie a Securit\]ii, urmat\ de o revolt\ general\ a
popula]iei. Este versiunea cea mai departe de adev\r. Am luat `n
calcul [i posibilitatea ca, la nivelul anului 1997, Tism\neanu s\ nu
fi fost bine informat, mai ales `n condi]iile haosului informa]ional
din România postdecembrist\. Iat\ `ns\ c\, `n 2005, profesorul ame-
rican continu\ s\ lanseze acelea[i informa]ii false despre evenimentele
din România: „Revolu]ia a `nceput la Timi[oara pe 15 decembrie,
sc`nteia pornind de la un mic grup adunat `n jurul casei pastorului
Lászlo Tökes, un preot calvinist rebel, care urma s\ fie arestat din
567 Ibidem.
568 Ibidem.
569 Ibidem, p. 206.
cauza luptei sale pentru drepturi religioase“570. Probabil c\ a[a

ceva este o re]et\ prizat\ de cititorul american; `n România ea este
ridicol\. Pentru mitingul din 21 decembrie, Vladimir Tism\neanu
ì dezinformeaz\ `n continuare pe publici[tii americani: „Voci din
mul]ime l-au huiduit pe Ceau[escu `n Pia]a Palatului, `n fa]a sediu-
lui Comitetului Central, probabil ca o provocare“571. De ne`n]eles
pentru români, dar\mite pentru un str\in. Secven]ialitatea momen-
telor r\sturn\rii efective a lui Ceau[escu de la putere – lu\m `n cal-
cul faptul c\ profesorul Tism\neanu nu are de unde s\ [tie de
lovitura militar\ dat\ `n sediul CC – este complet r\sturnat\: mul-
]imea ocup\ cl\direa [i dup\ aceea Ceau[escu fuge. Din p\cate,
analistul sau publicistul str\in continu\ s\ nu aib\ surse credibile
[i bine informate despre evenimentele din România, membrii emi-
gra]iei române[ti oferind fie versiuni legendare, fie rezumate ine-
xacte (cazul Tism\neanu). ~n aceste condi]ii, imaginea extern\
despre revolu]ia din România, adev\rul despre interven]ia sovie-
tic\ asistat\ de occidentali, despre ini]ierea ac]iunii la Ia[i, despre
instigarea profesionist\ a revoltei la Timi[oara, despre autorul real
al represiunii, despre lovitura de stat militar\ dat\ de generalul
St\nculescu, despre preluarea puterii de c\tre Armat\ [i predarea
ei grupului Iliescu nu vor fi aflate niciodat\ de cet\]enii str\ini
care vor s\ `n]eleag\ ce s-a petrecut `n decembrie 1989 pe aici.
O na]iune f\r\ doctrin\ na]ional\
Raportul na]iune–stat la români a fost viciat de la `nceput, astfel c\

nici statul actual – format dintr-o administra]ie compus\ tot din cet\-
]eni români – nu se poate sustrage tenta]iei de a ac]iona `mpotriva
propriei sale na]iuni. Una din cauzele persisten]ei conflictului
570 Vladimir Tism\neanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politic\ a comunis-
mului românesc, Ed. Polirom, Ia[i, 2005, p. 265.
571 Ibidem.
stat–societate, sub orice regim [i sub toate sistemele politice, este

c\ na]iunea român\ nu are sau nu aplic\ o doctrin\ na]ional\.
„Doctrin\ na]ional\“ nu `nseamn\ neap\rat na]ionalism – inclusiv
cu sensul s\u peiorativ –, ci conturarea unei ideologii, a unui corp
de idei generale, a unui set de principii despre ce vrea na]iunea
român\ `n viitor, despre cum vrea s\ tr\iasc\ [i s\ se raporteze la
contextul european. ~n realitate, noi, cei care analiz\m sau folosim
politic na]iunea român\, nu [tim ce vrea ea. Iar atunci c`nd
`n]elegem, ì spunem c\ nu are dreptate [i trebuie s\ fac\ altfel. La
momentul actual ea este agresat\ sau ademenit\ cu un proiect care
nu-i apar]ine, Uniunea European\, la care nu a participat, dar pe
care trebuie s\-l `ndeplineasc\. Nu este prima oar\ c`nd i se
`nt`mpl\ na]iunii române acest lucru [i de aceea ea reac]ioneaz\ la
limita dintre abandonul politic [i speran]\ difuz\. ~n baza aceleia[i
ecua]ii, na]iunea român\ se va trezi la realitate abia dup\ ce va fi
admis\, dup\ NATO, [i `n Uniunea European\. Atunci, ca [i `n
1870, ca [i `n 1914, 1918 sau 1940, vor ie[i la suprafa]\ problemele
de adaptare, de asimilare, de integrare. Tulburarea vie]ii interne va
rena[te, la fel de inexplicabil [i de asincron cu mersul civiliza]iei
europene. Deocamdat\ aceasta este o constatare. Dar se poate for-
mula [i o explica]ie.
Autorul acestor volume crede c\ solu]ia constituirii unei doc-
trine na]ionale se afl\ la `ndem`n\, `n corpul operei filozofilor
români. De regul\, la nivelul popula]iei, filozofii sunt privi]i ca
ni[te intelectuali care „filozofeaz\“, adic\ g`ndesc [i vorbesc `n
termeni utopici, sterili [i de ne`n]eles, ca urmare a unei izol\ri
personale, a tentativei de a se `nscrie `ntr-o elit\ a g`nditorilor sau
din ratarea altor meserii. Ei par ni[te m`nc\tori de timp, ni[te
eclectici rup]i de societate [i mai ales de nevoile zilnice ale oame-
nilor. Pe aceea[i construc]ie de imagine, nimeni nu-[i pune `ntre-
barea dac\ filozoful tr\ie[te ca un om obi[nuit, ci doar c\ g`nde[te
altfel, abstract [i mai ales inutil, nefolositor pentru cet\]ean. Este
principala eroare care `mpiedic\ identificarea de c\tre cet\]ean a
setului de idei [i principii pe care s-ar putea construi `ntr-un final
via]a sa mai bun\. România pare dintotdeauna un stat dezorgani-
zat [i de aceea atunci c`nd apare un lider sau un regim autoritar

popula]ia `l prive[te cu speran]\, f\r\ alte judec\]i de valoare.
Na]iunea român\ se comport\ astfel ca o popula]ie `n c\utarea
unei ordini, a unor repere fixe [i stabile de la care s\ curg\
normele sale de via]\.
~n realitatea oric\rui efort intelectual de a `n]elege zbuciumul
na]iunii române se afl\ paginile ne[tiute ale filozofiei române[ti.
Opera filozofilor români nu este steril\, nu a fost scris\ de dragul
artei [i nu a avut un caracter general, pentru c\ fiecare filozof
român a `ntors `ntreaga sa analiz\ [i oper\ c\tre români [i c\tre
nefericirea lor istoric\. Ast\zi c\ut\m r\spunsuri pentru a `n]elege –
dincolo de cuvinte sau ca reac]ie la deformarea sensului `n politica
occidental\ – ce `nseamn\ a fi na]ional, `ns\ Vasile Pârvan a dat o
defini]ie: „Na]ionalul e ceva biologic–politic: e con[tiin]a de sine,
solidar\, a unui organism independent, `n lupt\ de existen]\ cu alte
organisme analoage [i `ntrebuin]`nd pentru ap\rare chiar forma ani-
malic\ a luptei, care este r\zboiul. Na]ionalul nu e ]inta suprem\ a
spiritualiz\rii, ci e materialul brut, care pare a fi `nnobilat prin g`n-
direa general-uman\, astfel `nc`t crea]iunile lui s\ devin\ pretutin-
deni [i etern valabile. E[ti na]ional `n orice reac]iune a culturii
superioare nu con[tient, voit, ci incon[tient, fatal. Dar `ntocmai
cum nu vrei, ci e[ti, f\r\ voia ta, `n opera de art\, liric ori epic, tot
a[a e[ti, f\r\ s\ vrei, na]ional, `n sufletul t\u“572. Constantin Noica,
un alt exemplu, a emis teza modern\ a necesit\]ii concentr\rii
g`ndirii române[ti `ntr-o doctrin\ na]ional\: „Nu ne putem l\sa
g`ndi]i de al]ii, care nu ne g`ndesc din «sinea» noastr\ româneasc\;
[i nu mai putem nici `nt`rzia de-a ne g`ndi, c\ci, dac\ n-o facem,
vine g`ndul altora peste noi“573. La nivelul superior al politicii,
spunea mai departe Noica, românii trebuie s\ porneasc\ de la un
program na]ional coerent care s\-l vizeze pe individ: „Sunt dou\
572 Vasile Pârvan, Idei [i forme istorice. (Patru lec]ii inaugurale ale cursului de
Istorie Antic\ [i de Istoria Artelor, Universitatea din Cluj, Lec]iunea I), Ed. Cartea
Româneasc\, Bucure[ti, 1920, p. 27.
573 Constantin Noica, Manuscrisele de la Cîmpulung, Ed. Humanitas, Bucure[ti,
1997, p. 39.
planuri `n care se poate `ncerca ceva, pentru o afirmare româneasc\

`n lume: unul e planul culturii `n `n]eles restr`ns, planul c`torva spe-
cialit\]i; [i altul, al culturii `n sens larg, `ngrijire a sufletului unei
comunit\]i [i ridicarea moral\ a lui“574. Este mult mai important\
educa]ia cet\]enilor, `nc\ de copii, `n direc]ia asimil\rii fire[ti [i
armonice a con[tiin]ei na]ionale dec`t investi]ia `ntr-o industrie pe
care cet\]eanul f\r\ ideologie [i mentalitate format\ o va accepta ca
pe un dat, ca pe un loc de munc\ prin care supravie]uie[te. Or, ceea
ce se `nt`mpl\ cu na]iunea român\ de la Cuza `ncoace, situa]ia
poporului român dup\ modernizarea for]at\ din a doua jum\tate a
secolului al XIX-lea, este o permanent\ „ajustare stilistic\ ulte-
rioar\ a unei idei constructive mo[tenite“575. Proiectul na]iunii
române a fost deviat de la traiectoria sa natural\, proces sintetizat
perfect de unul din marii creatori ai Dreptei române[ti, I.L. Cara-
giale: „De unde Statul ar trebui s\ fie rezultatul natural al societ\]ii,
ne pomenim c\ societatea trebuie s\ fie produsul artificial al
Statului“, [i a devenit deja imposibil s\ refaci procesul de acolo de
unde a fost rupt.
S\ lu\m un alt exemplu. Emil Cioran este considerat un pe-
simist `nd`rjit [i chiar un du[man al divinit\]ii, adept al ideii c\
Dumnezeu a abandonat omenirea `ntr-un haos total. „Profetul meu
este Dürer – scria el. Cu c`t meditez la periculozitatea veacurilor,
cu at`t m\ conving c\ unica imagine capabil\ s\-i dezv\luie sensul
este aceea a C\l\re]ilor Apocalipsei. Timpul nu `nainteaz\ dec`t
strivind sub t\v\lugul lui mul]imile; cei slabi vor pieri, cei tari
a[ijderea, [i din chiar ace[ti c\l\re]i, `n afar\ de unul. Pentru el,
pentru `nfrico[ata lui faim\ au p\timit [i au urlat veacurile. ~l v\d
cresc`nd la orizont [i aud deja gemetele, chiar strig\tele noastre. ~n
noaptea ce ne va pogor` `n oase nu va aduce pacea?, cum a f\cut-o
pentru Psalmist, ci groaza“576. Viziunea `ntunecat\ a lui Cioran,
desprins\ de România [i români [i izolat\ `n mansarda din Paris,
574 Ibidem, p. 149.
575 Lucian Blaga, Trilogia valorilor. {tiin]\ [i crea]ie, Ed. Humanitas, Bucure[ti,
1996, p. 168.
576 Emil Cioran, Istorie [i utopie, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1997, p. 45.
pare la fel de iluzorie ca [i proiec]iile senine ale unui optimist.

Dar din punctul de vedere al Lepei B\rbat, c\zut\ pe strad\ la
Timi[oara `n Pia]a Libert\]ii cu un glon] `n cap, ea este perfect
valabil\. La fel [i `n sufletul t`n\rului usla[ omor`t cu un glon] `n
frunte la Palatul Telefoanelor din Bucure[ti `n timpul revolu]iei.
„Pentru soldatul c\zut `n lupt\, r\zboiul este f\r\ sf`r[it“, a fost o
vorb\ rostit\ de un filozof la sf`r[itul primului r\zboi mondial [i
a r\mas la fel de actual\ `n zilele tragediei care a lovit na]iunea
român\ `n decembrie 1989. F\r\ mor]ii de la Timi[oara, f\r\
mor]ii de la Bucure[ti [i din celelalte ora[e-martir, revolu]ia n-ar
fi existat. Istoricii ar fi scris un capitol scurt con]in`nd c`teva
detalii picante ale CPEx-ului din 17 decembrie 1989, `n care
Nicolae Ceau[escu a fost `ndep\rtat printr-o lovitur\ de palat,
sau despre o `n]elegere `ntre generalii Milea [i Vlad din aceea[i
zi care s\ fi condus la `nl\turarea lui printr-o lovitur\ de stat.
Dar, mai ales, dac\ românii ar fi ie[it `n strad\ s\ protesteze, s\
formeze partide alternative `n 16 decembrie sau `n 17 decembrie
[i nu abia `n 20, adic\ dac\ ar fi f\cut gestul natural de eliberare
`nainte s\ se produc\ tragedia, [i nu ar fi fost nevoie s\ fie
provoca]i de al]ii, ast\zi con[tiin]a lor era mai u[oar\. Tot ceea
ce i se `nt`mpl\ ast\zi românului, de la s\r\cie la corup]ie ge-
neralizat\, ur\ [i dezintegrare spiritual\, este pre]ul pl\tit pentru
acea ezitare. Ba chiar situa]ia poporului român ast\zi este mult
mai grav\ ca `n trecut: folosirea abuziv\, diversionist\ a ideii
na]ionale de c\tre regimul politic al lui Ceau[escu i-a l\sat pe
români [i f\r\ credin]a adev\rat\, sufleteasc\ `n ideea na]ional\,
`ndrept`ndu-se lent spre adoptarea final\ a ideilor altora. Exist\
[i o explica]ie teologic\ asupra nefericirii românilor `n perioada
comunist\. Preo]ii unui popor au [i menirea de a crea deasupra
unui neam o cupol\ protectoare prin rugile lor. Compromisurile
capilor biserice[ti, abandonarea sfin]eniei lor `n mocirla materia-
list\, precum [i diluarea operei c\lug\rilor, a pustnicilor care au
misiunea ca prin puritatea lor s\ ocroteasc\ România, ne-a l\sat [i
f\r\ protec]ie divin\. Invocarea acelor aspecte ale divinit\]ii,
Dumnezeu [i Hristos, `n timpul revoltei populare: „Dumnezeu [i-a
`ntors fa]a spre români“ (Mircea Dinescu) [i „Hristos se na[te pe

acest p\m`nt“ (Ion Caramitru) a fost pur formal\. Realitatea era
cu totul alta: ideea de jertf\ a umblat ca o furtun\ prin min]ile
oamenilor [i a fost repede compromis\ de circul religios, de cer-
emoniile false, de cruci `nfipte `n asfalt, de rug\ciuni pe trotuar
[i de exhibi]ionism charismatic, `n timp ce chipul schimonosit al
[efului statului, c\zut l`ng\ zidul de la T`rgovi[te [i care
`ntruchipa nefericirea noastr\, continua s\ ne urm\reasc\ ase-
meni unui afi[ dintr-un film de groaz\. Execu]ia so]ilor
Ceau[escu ne-a [tampilat repede pe bra] eticheta de s\lbatici. Nu,
românii nu erau s\lbatici `n acel decembrie 1989! Nu s\lb\ticia
era starea lor, ci altceva, mult mai grav: le lipsea spiritul de
justi]ie. Românii nu mai cunoscuser\ de mult sim]ul drept\]ii [i
de 70 de ani nimeni nu le mai d\dea dreptatea. Ei s-au aruncat `n
revolt\ cu propria lor revolt\ oarb\. Poate la Timi[oara s\ fi exi-
stat o anumit\ doz\ de luciditate, f\c`ndu-se diferen]a clar\ `ntre
diversioni[ti [i revolu]ionari, dar la Bucure[ti – nu.
Ne-am pus apoi speran]a `n apari]ia [i dezvoltarea societ\]ii
civile. Organiza]iile societ\]ii civile au ap\rut [i s-au dezvoltat ca
prelungiri „secrete“ ale Opozi]iei. Apoi, `ntr-o duminic\, filozoful
Andrei Ple[u a scris epitaful lor: „La noi, societatea civil\ s-a n\s-
cut mai cur`nd ca un fel de partid de opozi]ie. C`nd lupta politic\
s-a stins sau a c\p\tat forme mai pu]in spectaculoase, societatea
civil\ a declinat, a[a cum a declinat [i Opozi]ia, iar acum un fel de
lehamite general\, precum [i ne`ncrederea `n posibilitatea de a in-
terveni cu succes `n mersul lucrurilor fac ca prezen]a ei public\ s\
fie palid\“577. Grupul pentru Dialog Social, mult timp invidiat ca
elit\ a intelectualit\]ii culturale române[ti, a e[uat la fel de lamenta-
bil dup\ ce, la fel ca g\ina din Pungu]a cu doi bani, care a f\cut o
m\rgic\, a lansat proiec]ia sa politic\ `n perioada 1996–2000, de
care apoi s-a desolidarizat cu la[itate [i, mai mult, atac`nd-o de
parc\ era crea]ia altuia. S\tul de plictiseala de acolo, Andrei Ple[u
va lovi din nou: „Ulterior, lucrurile au degenerat [i, `ntr-adev\r,
577 Evenimentul zilei, duminic\, 16 mai 2004, p. 10.
GDS nu mai ilustreaz\, la ora asta, modelul de la care a pornit: a

devenit o adunare melancolic\ de p\reri asemenea. GDS a devenit
la un moment dat locul unde oamenii de aceea[i p\rere se `nt`lneau
ca s\ se lamenteze `mpreun\“578.
De ce am subintitulat volumul despre revolu]ie „O tragedie
româneasc\“? Pentru c\ pre]ul pl\tit pentru eliberarea noastr\
este prea mare: peste o mie de mor]i, sute de r\ni]i, o imens\
dezam\gire politic\, o spaim\ economic\, Armata – sprijinul
nostru istoric – compromis\ pentru prima oar\ `n istorie, un stat
r\mas mult timp f\r\ serviciu secret, o scen\ politic\ debil\ doc-
trinar [i ac]ional, o scen\ social\ pe drumul dezna]ionaliz\rii.
Am ales acest subtitlu [i dup\ ce mi-am amintit un text al lui
Nicolae Noica, ultima personalitate de Dreapta a României:
„Ne-am pl`ns uneori, lu`nd lucrurile a[a, din c\r]i [i din istoria
altora, c\ nu exist\ o dimensiune a tragicului [i a c\derii `n cu-
getul românesc. Ne-am pl`ns c\ acesta din urm\ rezolv\ toate,
armonizeaz\ toate [i converte[te p`n\ la r\ul `n bine, cum o face
c\derea. Dar o con[tiin]\, tot tragic\ dac\ vrem, mai subtil\ ia-
r\[i, vine s\ se `nscrie `n c\derea noastr\. C\ci dac\ nu e joc tra-
gicul evident, zgomotos [i aproape grosolan al pr\bu[irii, dac\
nu e pompa tragicului, este `n schimb prezen]a lui difuz\, st\-
ruind zvonul cumplirii lui `n tot ce e omeneasc\ `mplinire“579.
To]i marii no[tri filozofi au dreptate, pentru c\ opera lor filozo-
fic\, at`t timp c`t se apleac\ asupra problematicii române[ti, este o
continu\ analiz\ despre destinul românesc. Acesta este [i motivul
pentru care, de[i multora le pare ermetic\, iar celor de jos un fel de
teorie savant\ f\r\ nici o leg\tur\ cu realitatea, adic\ cu ceea ce li
se `nt`mpl\ mereu românilor f\r\ s\ `n]eleag\ de ce, ei bine opera
filozofilor no[tri con]ine toate r\spunsurile [i tot adev\rul. Calitatea
particular\ a filozofilor români este tocmai aplicarea unor mijloace
filozofice la destinul românesc, faptul c\ oriunde navigheaz\ cu
observa]iile lor critice, fie la Aristotel, fie la Kant sau Hegel, se
578 Ibidem.
579 Constantin Noica, Cuvînt împreun\ despre rostirea româneasc\, Ed. Huma-
nitas, Bucure[ti, 1996, p. 158.
`ntorc la problematica româneasc\, urm\ri]i de aceea[i nefericire.

Iar nefericirea lor const\ `n faptul c\, fiind excelen]ele poporului
român, au ajuns s\ cunoasc\ adev\rul despre poporul român.
{i acesta este foarte dureros.
V\lenii de Munte, 2003–2005

Anexa 1
ETAPELE {I CRONOLOGIA
REVOLU}IEI ROMÂNE
Revolu]ia român\ a fost un proces politico-militar care s-a des-

f\[urat `ntre 14 decembrie 1989 [i 20 mai 1990. Cauza profund\ a
ei a fost decizia Uniunii Sovietice de a evita criza generalizat\ a
sistemului comunist, de a declan[a un program de reform\ cu scop
principal economic [i salvarea statutului s\u de Mare Putere.
Deoarece liberalizarea Estului comunist implica schimbarea
regimurilor dictatoriale [i a liderilor acestora `ntr-un timp foarte
scurt – pentru ca procesul s\ poat\ fi controlat –, rezisten]a la
proiectul sovietic a regimului din România a reprezentat cauza
imediat\, de suprafa]\, a desf\[ur\rii schimb\rii printr-o revolu]ie
s`ngeroas\.
Planul sovietic a fost nevoit s\ se adapteze mai multor etape,
determinate de posibilitatea de a atinge scopul mai devreme sau
mai t`rziu, mai u[or sau mai greu, cu diferite grade de interven]ie [i
la mai multe niveluri ale societ\]ii române[ti. Scopul era `nl\turarea
lui Nicolae Ceau[escu [i implicit a so]iei sale, cu conservarea par-
tidului comunist ca baz\ structural\ pentru controlarea pluralismu-
lui politic, dar cu un regim politic reformat `ntr-un sistem socialist
de tip gorbaciovist. Ac]iunea planificat\ de sovietici [i sprijinit\ de
celelalte Mari Puteri (f\r\ China) a pus la `ncercare rezisten]a sis-
temului de putere din România, `n]eleg`nd prin aceasta Partidul,
Armata [i Securitatea.
Etapele
Etapa I: ~ncercarea lui Mihail Gorbaciov de a-l convinge pe

Nicolae Ceau[escu s\ cedeze puterea, s\ se retrag\ [i s\ permit\
reformarea regimului printr-un pluralism politic controlat [i prin

trecerea la sistemul economic proiectat de URSS – o adaptare la
principiile economiei libere cu p\strarea leg\turilor stabilite `n
CAER [i constituirea unei zone economice a Estului.
Etapa a II-a: Declan[area unei subversiuni interna]ionale care

s\ distrug\ imaginea pozitiv\ a lui Nicolae Ceau[escu [i s\ accentueze
criza din România. URSS, SUA [i Marile Puteri vest-europene pun `n
mi[care o campanie de prezentare a României ca un caz dramatic [i
exploziv, stimuleaz\ disiden]a [i opozi]ia c`torva personalit\]i [i
blocheaz\ accesul statului român la circuitul economic [i financiar
interna]ional. Ceau[escu reac]ioneaz\ cu un plan de orientare a
schimburilor economice spre Orient (Iran, Irak) [i cu unul de trans-
formare a României `n creditor pentru statele Lumii a Treia.
Etapa a III-a: O ac]iune la nivelul superior al partidului, `n

primul r`nd `n CPEx, care s\ provoace `ndep\rtarea lui Cea-
u[escu din func]ie. Pentru aceast\ ac]iune `nal]i demnitari comu-
ni[ti au fost contacta]i [i influen]a]i s\ ac]ioneze, promi]`ndu-li-se
sprijin. Al]i nomenclaturi[ti activi ai partidului au fost la r`ndul lor
contacta]i pentru a sprijini `n structuri ac]iunea membrilor CPEx.
Este ini]iat\ de c\tre URSS Scrisoarea celor [ase. O serie de lideri
politici afla]i pe diferite niveluri, fie de teama de a nu mai fi ale[i la
Congres, fie din oportunism, au sondat ei `n[i[i puterea sovietic\
prin mesaje, semnale, propuneri. Nu cunoa[tem `n ce m\sur\ au fost
transmise semnale c\tre Securitate [i Armat\ s\ nu se opun\. Ar fi
important de [tiut dac\ ofensiva diversionist\ `mpotriva Securit\]ii
nu a fost un reflex al lipsei de r\spuns din partea Securit\]ii.
Aceasta, chiar dac\ a refuzat s\ fac\ jocul Moscovei [i a ac]ionat
singur\ pentru a facilita c\derea lui Ceau[escu, a fost privit\ ca
fidel\ acestuia [i a pl\tit cel mai mare cost institu]ional al revolu]iei.
Etapa a IV-a: Instigarea la revolt\ popular\. ~n cazul `n

care partidul nu reac]ioneaz\, iar liderii din CPEx nu fac mi[carea
decisiv\, ace[tia trebuiau ajuta]i prin crearea imaginii unei revolte
populare care s\ le justifice ac]iunea, ca fiind expresia voin]ei na]i-

onale, eventual a muncitorimii. Se trecea la provocarea unor mi[-
c\ri de revolt\ controlate, astfel `nc`t s\ nu ias\ din matricea
schimb\rii omului, nu [i a sistemului. Pentru asta au fost sondate
principalele centre cu poten]ial revolu]ionar, a fost identificat su-
portul social [i politic opozi]ionist, apoi s-a trecut la influen]area [i
organizarea unor nuclee opozi]ioniste capabile pe ac]iune. Subli-
niez din nou c\ organizarea de c\tre sovietici a nucleelor care s\
ini]ieze mi[c\rile revendicative avea [i scopul de a controla eventu-
ala devia]ie de la scopul c\utat de sovietici [i a `mpiedica sc\parea
din m`n\ a procesului revolu]ionar care se putea solda cu o ie[ire
rapid\ din Tratatul de la Var[ovia sau cu o solicitare de asisten]\
occidental\. Pentru a putea controla evolu]ia mi[c\rilor revolu-
]ionare din România au fost trimise comandouri formate `n majori-
tate din lupt\tori basarabeni retra[i de pe frontul din Afganistan sau
membri ai trupelor speciale, dirija]i de ofi]eri sovietici.
Ac]iunea cea mai convenabil\ era la Ia[i, dar ea a e[uat printr-o
contraac]iune rapid\ [i foarte eficient\ a Securit\]ii. ~n fa]a acestui
prim e[ec, au rezultat dou\ consecin]e: 1. Mutarea ac]iunii `n alt
ora[ (Bra[ov, Cluj, T`rgu Mure[, Arad, Timi[oara), apel`ndu-se la
sprijinul maghiar. 2. ~n fa]a reac]iei Securit\]ii la Ia[i, sovieticii au
tras concluzia final\ c\ Securitatea ì este fidel\ lui Ceau[escu [i au
pus `n calcul [i destructurarea ei `n momentul r\sturn\rii. Maghiarii
au anun]at c\ ac]iunea care se desf\[oar\ cel mai bine [i cu rapidi-
tate este cea de la Timi[oara, astfel c\ at`t structurile sovietice din
România, c`t [i comandourile trimise `n ]ar\ ca „turi[ti“ s-au
deplasat `n Banat. Gruparea format\ `n Iugoslavia a primit ordin s\
p\trund\ `n ]ar\ [i s\ ia pozi]ii de a[teptare.
La Timi[oara `ns\, `n zilele de 15 [i 16 decembrie, mi[carea re-
volu]ionar\ a fost extrem de slab\, at`t numeric c`t [i politic, popu-
la]ia nu s-a raliat, muncitorii nu au reac]ionat, studen]ii au refuzat s\
participe. Mul]imea minim\ din noaptea de 16 decembrie (estimat\
corect `ntre 800 [i 1 000 de persoane) a oferit doar posibilitatea
desf\[ur\rii diversiunii distructive, fiind sparte vitrinele unor ma-
gazine, atacat [i incendiat sediul politic jude]ean, devastate c`teva
unit\]i comerciale. Scopul era acela de a l\sa urme c`t mai vizibile,
astfel `nc`t mi[carea s\ par\ mai ampl\ [i mai grav\ dec`t era.
Totodat\, era important ca ac]iunea protestatar\ s\ provoace o repre-
siune dur\. ~ns\ pruden]a mini[trilor de Interne [i Ap\rare nu a permis
transformarea incidentelor din noaptea de 16 decembrie `ntr-o tra-
gedie. Pe fondul asigur\rilor de st\p`nire a situa]iei primite de la MI [i
MApN , membrii CPEx nu au avut motiv s\ ac]ioneze.
Etapa a V-a: Represiune armat\. ~n]eleg`nd sau cunosc`nd

probabil scenariul, dac\ nu cumva a „sim]it“ instinctiv pericolul,
Nicolae Ceau[escu a cerut cu insisten]\ implicarea Armatei pe
str\zile din Timi[oara pentru a ar\ta c\ este hot\r`t s\ riposteze dur,
supranumeric. ~n momentul implic\rii stupide a Armatei, `n
diminea]a de 17 decembrie, grupurile diversioniste formate din
români preg\ti]i `n Ungaria au `nceput s\ atace cu preponderen]\
trupele acesteia, provoc`ndu-le la ripost\. Diversioni[tii provocau,
apoi se retr\geau, l\s`ndu-i `n fa]\ pe timi[orenii revolta]i sau
curio[i, astfel c\ principalele victime au apar]inut localnicilor.
For]ele MApN riposteaz\ cu o represiune care provoac\ 75 de
mor]i. Nu a fost decretat\ starea de necesitate. Nu a existat temeiul
legal al interven]iei, fapt pentru care at`t Nicolae Ceau[escu, c`t [i
ministrul Vasile Milea se `ncadreaz\ `n infrac]iunile de subminare a
puterii de stat [i crim\ cu premeditare.
Etapa a VI-a: Revolta popular\ de la Timi[oara. Criza de la

Timi[oara, de[i ajunge `n faza critic\ `n ziua de 20 decembrie prin
izbucnirea revoltei populare [i apari]ia celei de-a doua forma]iuni
politice alternative (Frontului Democrat Român dup\ Frontul Popular
Român de la Ia[i) adun\ aproximativ 100 000 de oameni, dar nu
determin\ o solidarizare suficient\, de durat\ [i larg\ a popula]iei.
~n noaptea de 20 decembrie, mul]imea timi[orean\ se risipe[te, `ns\
Securitatea [i Armata refuz\ lichidarea nucleului revolu]ionar. Este
primul semn important c\ liderii militari a[teapt\ o solu]ionare po-
litic\. Pentru a se ap\ra, Ceau[escu lanseaz\ `n seara de 20 de-
cembrie mesaje explicite de solidaritate fa]\ de Armat\, justific`nd
represiunea [i c\ut`nd s\-[i p\streze fidelitatea institu]iei militare.

~n realitate, diversiunea de la Timi[oara se consumase cu rezultate
politice minore: Ceau[escu `[i p\stra puterea; Timi[oara r\m`nea o
insul\ izolat\; liderii revolu]ionari devin extrem de vulnerabili [i
expu[i unei lichid\ri rapide; liderii PCR, Securitatea [i Armata nu
fac `n continuare nici o mi[care; grupurile diversioniste de la
Timi[oara [i din alte localit\]i b\n\]ene se retrag peste grani]\;
coloanele de „turi[ti“ se `ndreapt\ spre Bucure[ti, monitorizate
str`ns mai ales de Armat\.
~n aceast\ etap\ a primat exploatarea mediatic\ [i politic\ inter-
na]ional\ a incidentelor de la Timi[oara. Agen]iile de pres\, pos-
turile de radio [i televiziune declan[eaz\ o campanie ampl\ de
informare [i dezinformare, iar factorii politici interna]ionali preg\-
tesc introducerea crizei `n aten]ia ONU. Scopul final este acordul
pentru o interven]ie militar\ legitim\ a trupelor Tratatului de la
Var[ovia `n ]ar\, ac]iune care s-ar fi declan[at mai `ntì prin acti-
varea [i intrarea `n opera]ii specifice a trupelor de comando aflate
deja `n România sub acoperirea de „turi[ti“. ~n cadrul aceleia[i sub-
versiuni, URSS d\ senza]ia c\ `ncurajeaz\ scenariul unei revolte a
minorit\]ii etnice maghiare, pentru a crea o presiune major\ asupra
factorilor politici [i militari români, iar Ungaria, cu sprijin logistic
francez [i politic german [i american, se preg\te[te s\ transforme
interven]ia ONU [i a Tratatului de la Var[ovia `ntr-o revendicare [i
eventual ocupa]ie a Transilvaniei.
Etapa a VII-a: Diversiune la Bucure[ti. URSS `[i mut\

ac]iunea la Bucure[ti, reu[ind s\ exploateze erorile lui Ceau[escu,
neutralitatea Securit\]ii [i confuzia Armatei. Incitatori califica]i
folosesc prilejul mitingului din 21 decembrie pentru a mobiliza
grupuri de cet\]eni la revolt\. Se desf\[oar\ anumite ac]iuni indi-
viduale sau a unor mici grupuri: sabotarea mitingului, panicarea
mul]imii, regruparea [i mobilizarea unor mici adun\ri de cet\]eni
`n apropierea Pie]ei Palatului de c\tre agen]i provocatori
basarabeni, vorbind române[te cu accent [i d`nd asigur\ri c\ for]ele
militare „române[ti“ din Basarabia vor veni `n ajutor printr-un
desant, mobilizarea unor ofi]eri superiori [i generali `n rezerv\ [i

retragere de a-[i contacta fo[ti colegi sau subordona]i activi,
cer`ndu-le s\ nu-l mai apere pe Ceau[escu sau intimid`ndu-i asupra
responsabilit\]ii pentru represiunea de la Timi[oara. Serviciile de
spionaj occidentale `[i activeaz\ agen]ii [i colaboratorii din r`ndul
românilor, cer`ndu-le s\ ac]ioneze `n strad\ [i s\ `ncerce s\ preia
ini]iative protestatare.
Etapa a VIII-a: Represiunea de la Bucure[ti. Nicolae

Ceau[escu apeleaz\ la rudele sale cele mai apropiate, fra]ii afla]i `n
func]ii superioare de comand\, Ilie [i Andru]a, pentru a mobiliza
trupe ale Ministerului Ap\r\rii Na]ionale [i Ministerului de Interne
`n represiunea din Bucure[ti (adjunc]ii Gu[\ [i St\nculescu sunt
imobiliza]i la Timi[oara, Postelnicu este inactiv, iar generalul Vlad
nu r\spunde la comenzi). Armata nu are, nici `n generalul Milea,
nici `n al]i generali din conducerea superioar\, ini]iative care s\ se
opun\ ordinelor lui Ceau[escu, astfel c\ `n noaptea de 21 decem-
brie represiunea nu poate fi `mpiedicat\.
Etapa a IX-a: Revolta popular\ de la Bucure[ti. De[i firavul

nucleu revolu]ionar din Pia]a Universit\]ii este lichidat peste noap-
te, emisari ai acestuia se r\sp`ndesc prin `ntreprinderile bucure[tene
descriind gravitatea faptelor [i reu[ind s\ mobilizeze grupuri nume-
roase, `n primul r`nd de muncitori, la un mar[ spre Centru [i o re-
volt\ popular\ substan]ial\. Fondul principal de nemul]umire
social\ este determinant at`t pentru partea de revolt\ de la Timi-
[oara, c`t [i pentru cea de la Bucure[ti. Mi[carea din Capital\ este
legitimat\ de gravitatea evenimentelor de la Timi[oara, a[a cum au
fost ele prezentate de presa interna]ional\, [i de evenimentele
petrecute la Bucure[ti peste noapte, acestea din urm\ constituind o
confirmare probatorie pentru imaginea grotesc\ transmis\ prin
mass-media `n timpul nop]ii. ~n acest punct, opera]iunea fundamen-
tal\ a subversiunii externe, incitarea popula]iei la proteste, reu[e[te.
Sinuciderea generalului Milea se transform\ `n factor favorizant
pentru schimbarea atitudinii Armatei.
Etapa a X-a: Lovitur\ de stat militar\ (puci). Numit ministru

al Ap\r\rii, generalul Victor St\nculescu d\ o lovitur\ de stat mili-
tar\ [i, `ntre orele 10.00 [i 13.30 din 22 decembrie 1989, `l
deposedeaz\ pe Nicolae Ceau[escu de Putere. Simultan [i separat,
generalul Iulian Vlad intervine `n `ntreaga structur\ a Ministerului
de Interne, interzice folosirea focului `mpotriva revoltei populare [i
blocheaz\ orice ripost\ la procesul de `ndep\rtare a lui Nicolae
Ceau[escu. Armata preia puterea de facto – generalul St\nculescu
d\ un ordin prin care toate sediile Comitetelor Jude]ene de Partid s\
fie `ncercuite de trupele MApN –, f\r\ `ns\ ca aceast\ realitate s\ fie
perceput\ `n dezordinea care destructureaz\ rapid revolta popular\.
Etapa a XI-a: Fiecare serviciu str\in de informa]ii implicat

`n subversiune `ncearc\ s\-[i plaseze agen]ii [i colaboratorii
români `n zone c`t mai apropiate de noul nucleu de putere.
Componenta maghiar\ `[i urm\re[te propriul scenariu de ad`ncire a
crizei `n Transilvania [i de proiectare a unei mi[c\ri etnice sepa-
ratiste. ~n unele localit\]i transilv\nene se `nregistreaz\ atrocit\]i
f\cute de maghiari `mpotriva reprezentan]ilor autorit\]ii. Proiectul
sovietic cunoa[te o situa]ie paradoxal mai slab\: factorul politic
superior `[i pierde orice autoritate, fiind incapabil s\ dea o solu]ie
politic\ pentru criza generalizat\; agen]ii s\i sunt fie izola]i, fie
lipsi]i de autoritate politic\, astfel c\ au nevoie at`t de o trecere
rapid\ la ac]iune, c`t [i de o proiectare urgent\ `n notorietate a nu-
melui [i imaginii lor (de aici rolul esen]ial al Televiziunii); condu-
cerea Armatei (generalii Gu[\ [i St\nculescu) este `nc\ oscilant\,
pe de o parte urm\rit\ de complexul de vinov\]ie, pe de alt\ parte
derutat\ de haosul instalat pe strad\ [i `n sediul CC al PCR, nu
`n]elege, nu cunoa[te [i nu poate prelua ini]iative sovietice; gene-
ralii prosovietici `nc\ nu au nici o autoritate `n Armat\, astfel c\
r\m`n cupla]i grupului politic din cl\direa CC. ~n aceste condi]ii,
Ion Iliescu [i grupul s\u de comploti[ti, simpatizan]i [i prieteni este
nevoit s\ intervin\ acum, cu toate c\ principalului opozant al lui
Nicolae Ceau[escu nu i se repartizase nici un rol `n subversiune, nu
a jucat nici un rol `n aceasta, ci era preg\tit pentru o etap\ ulte-

rioar\, exclusiv politic\, [i anume aceea `n care, dup\ r\sturnarea
lui Ceau[escu [i instalarea unei conduceri provizorii a PCR, urma
s\ creeze o disiden]\ reformist\ explicit\ `n s`nul partidului, s\ con-
stituie apoi un partid politic socialist gorbaciovist cu care s\ par-
ticipe la alegeri [i s\ preia puterea pe cale democratic\. Intrarea `n
ac]iune a lui Ion Iliescu chiar din dup\-amiaza de 22 decembrie a
fost expresia rat\rilor succesive de c\tre URSS a etapelor scenariu-
lui unei schimb\ri a lui Ceau[escu printr-o lovitur\ de palat `n s`nul
CPEx, printr-o diversiune la Ia[i, apoi la Timi[oara (sau `n alt
ora[), prin agravarea situa]iei ca urmare a rezisten]ei lui Ceau[escu
(represiune s`ngeroas\), prin refuzul Securit\]ii [i pruden]a Armatei
de a lua ini]iative decisive anticeau[iste (lovitur\ de stat). B\t\lia
pentru preluarea controlului asupra Puterii `n dup\-amiaza [i seara
de 22 decembrie a for]at URSS s\ implice la vedere, `n prim-plan,
pe agen]ii s\i de influen]\ – fapt impropriu activit\]ilor de agentur\,
dar semnificativ pentru problemele pe care le-a creat scenariului
sovietic desf\[urarea revoltei din Bucure[ti [i mai ales pr\bu[irea
autorit\]ii politice `n haos. Cel mai grav eveniment pentru URSS a
fost dizolvarea structural\ `n c`teva ore a Partidului Comunist Român
[i ie[irea brusc\ din planul unui transfer al regimului pe cale
politic\ (prin folosirea structurilor partidului) spre un stat socialist
reformist. Ceea ce a favorizat rezolvarea provizorie [i improvizat\ a
problemei politice absolut necesare URSS-ului a fost ie[irea lui Ion
Iliescu din planul doi `n primul plan al solu]iei politice, sprijinirea sa
de elementele expuse ale agenturii sovietice [i solidarizarea Armatei
[i Securit\]ii cu acest grup, inclusiv prin acceptarea autorit\]ii
politice a acestuia.
Etapa a XII-a: Nucleul politico-militar care a preluat ini-

]iativa instal\rii unei noi autorit\]i este extrem de fragil. El are
urm\toarele tr\s\turi:
1. Un lider politic acceptat pro forma, al c\rui principal atu este
lipsa unui contracandidat;
2. Un mic grup de sprijin format din agen]i [i colaboratori sovi-

etici, mediatiza]i prin Televiziune, dar la gr\mad\ cu numero[i al]i
difuzori de imagine [i, mai ales, surclasa]i mediatic de figurile cele-
bre [i mult mai populare ale unor actori, regizori, scriitori;
3. ~n lipsa unui suport structural politic, Ion Iliescu nu poate
prelua conducerea PCR, ci a unei forma]iuni parapolitice impro-
vizate, `n care, ca urmare a concep]iilor proprii – `nc\ idealiste,
lipsite de pragmatism, vetust umaniste [i a unei proiec]ii roman-
tice despre democra]ie, precum [i datorit\ limitelor capacit\]ii
sale de a `n]elege [i asimila dimensiunile fenomenului –, el va
propune intrarea unui num\r mare [i divers de personalit\]i,
acoperind o gam\ larg\ de interese (americane, franceze, maghia-
re etc., de grup social sau strict particulare, aventurieri, impostori,
b\g\cio[i, comuni[ti oportuni[ti, agen]i ai Securit\]ii, ai DIA).
Pozi]ia moderat\ a lui Ion Iliescu este surclasat\ de dou\ person-
alit\]i hot\r`te, avizate, radicale – Silviu Brucan [i Nicolae Mili-
taru. O a treia, generalul St\nculescu, se asociaz\ rapid acestora,
form`nd un triumvirat radical care reu[e[te s\ influen]eze spre
m\suri categorice viziunea moderat\ a lui Ion Iliescu. Compo-
nen]a pestri]\ a nucleului din jurul lui Ion Iliescu este [i cea care
ì d\ caracterul fragil.
4. O Armat\ dezorientat\ la conducerea c\reia se afl\ execu-
tan]ii represiunii de la Timi[oara [i Bucure[ti; Armata, ca insti-
tu]ie, preia controlul efectiv al ]\rii [i al autorit\]ii, trecerea ei de
partea revolu]iei av`nd caracterul unui puci, Armata fiind `n con-
tinuare preocupat\ de restabilirea ordinii [i fiind dispus\ `n orice
clip\ la preluarea explicit\ a puterii printr-un regim militar.
5. O Securitate prezent\, intact\, neimplicat\ `n represiune [i
atent\ la comportamentul nucleului politic, avizat\ asupra pro-
venien]ei noilor lideri, circumspect\ [i poten]ial periculoas\ prin
natura sa doctrinar na]ionalist\.
6. O mul]ime haotic\ r\mas\ `n strad\, reprezent`nd `n reali-
tate sub 1,5% dintr-o popula]ie care nu reac]ioneaz\, dar observ\
[i a[teapt\ o clarificare, este [ocat\ de suprimarea brutal\ a
cuplului Ceau[escu [i nu are un organ de percep]ie format pentru
a `n]elege ceva concret din multitudinea de mesaje transmise la

televizor [i la radio. Mai mult, mul]imea din strad\ dep\[e[te –
fie prin incitare profesionist\, fie incon[tient\ – nivelul politic al
scenariului schimb\rii [i `ncepe, din 22 decembrie ora 17.30, s\
emit\ mesaje anticomuniste, viz`nd o schimbare radical\ a regi-
mului politic. Ion Iliescu, `ncerc`nd s\ se impun\ definitiv ca lider
politic acceptat, este huiduit `n balconul cl\dirii CC [i se blo-
cheaz\. Scena define[te momentul-cheie al revolu]iei, care de-
monstreaz\ at`t fragilitatea noii puteri, c`t [i perspectiva
declan[\rii unei revolu]ii autentice, necontrolate.
Etapa a XIII-a: Solidarizarea Armatei cu noul nucleu politic

are drept scop stabilizarea situa]iei politice, instalarea unei auto-
rit\]i decizionale coerente [i `ncetarea mi[c\rilor haotice ale popu-
la]iei. Armata pred\ puterea grupului Ion Iliescu. Elementele
cele mai acute ale fragilit\]ii noii puteri, [i `n primul r`nd po-
ten]ialul na]ionalist intact antisovietic al Securit\]ii, determin\ dou\
acte majore:
1. Proiectarea insistent\ [i ampl\ a imaginii Securit\]ii ca
instrument de represiune loial lui Ceau[escu, ca autoare a asasi-
natelor din strad\ sub acoperirea tragerilor de avertisment ale
Armatei, ca organizatoare a grupurilor de terori[ti români [i arabi
[i ca ini]iatoare a unor acte de diversiune `ndreptate `mpotriva
popula]iei (otr\virea apei, a alimentelor, folosirea subteranelor,
r\pirea lui Ceau[escu, aruncarea `n aer a unor obiective economice
strategice etc.).
2. Acordarea de c\tre noul nucleu politic a `ntregii `ncrederi
Armatei, atr\g`nd-o total de partea ei, d`ndu-i asigur\ri c\ nu vor
exista consecin]e pentru represiunile de la Timi[oara [i Bucure[ti,
declar`nd-o public chiar `n primele acte oficiale emise de CFSN
drept principalul sprijin al noii puteri. Numirea la conducerea Ar-
matei a unui grup compact de generali adu[i din rezerv\ [i din re-
tragere, `n frunte cu agentul GRU Nicolae Militaru, asigur\ at`t
loialitatea conducerii Armatei fa]\ de noua putere, c`t [i dis-
trugerea poten]ialului de ripost\ na]ionalist\ [i de influen]are
politic\ al Securit\]i, permi]`nd compactizarea nucleului politic

gorbaciovist la conducerea statului, oferind un vinovat marcat
pentru toate crimele [i o acoperire pentru p\r]ile expuse ale inter-
ven]iei agenturii sovietice. ~ntruc`t turbulen]a prea mare a mul]i-
mii [i folosirea acesteia ca factor de presiune cu aparen]\
determinant\ – a[a-numitul apel la politica str\zii –, nu poate fi
anulat\ [i potolit\, iar Ion Iliescu continu\ s\ fac\ erori provenite
din concep]ia sa umanist\ despre revolu]ie (inten]ia de a constitui
un consens na]ional, p\rerea gre[it\ c\ românii se vor `ntoarce la
munc\, anun]ul c\ nu va candida, ci doar va conduce puterea
provizorie, a[teptarea unei recuno[tin]e [i a unei colabor\ri din
partea partidelor politice nou ap\rute, neglijarea poten]ialului
anticomunist [i prooccidental al unor grupuri influente, cum erau
cele intelectuale etc.), `n sf`r[it, toat\ aceast\ conjunctur\ com-
plex\ determin\ decizia de a transforma puterea revolu]ionar\
provizorie `ntr-un partid politic menit s\ gestioneze guvernarea
statului (ianuarie 1990).
Etapa a XIV-a: Transformarea nucleului puterii provi-

zorii FSN `n partid politic, cu r\m`nerea acestuia la putere
`n ianuarie 1990, a reprezentat adev\rata lovitur\ de stat
din timpul revolu]iei, ea av`nd toate atributele unei astfel de
lovituri, definite unanim `n dic]ionarele, enciclopediile [i
lucr\rile de referin]\ cunoscute [i caracterizate sintetic ca o
ac]iune de preluare a puterii [i condus\ din interiorul unei put-
eri instalate. Opozi]ia politic\, asocia]iile de revolu]ionari, presa
[i liderii de opinie fac aceea[i gre[eal\ fundamental\ plas`nd
lovitura de stat `n decembrie, c`nd nu a existat bine conturat
dec`t puciul Armatei `mpotriva lui Ceau[escu, ca o consecin]\ a
subversiunii externe [i a revoltei populare de la Timi[oara [i
Bucure[ti. Acuzele v\dit exagerate [i false aduse lui Ion Iliescu
produc e[ecul contraloviturii de stat `ncercate de partidele de
opozi]ie `n perioada ianuarie–mai 1990, nasc simpatie, `l victi-
mizeaz\ [i `l conduc la succesul categoric al echipei Iliescu la
alegerile din 20 mai.
Etapa a XV-a: Alegerile din 20 mai 1990 `ncheie procesul re-

volu]ionar, România reintr`nd `n starea de legitimitate juridic\, a[a
cum este definit\ de Dreptul constitu]ional, dar [i `n sfera de influ-
en]\ sovietic\.
Anexa 2
CRONOLOGIA REVOLU}IEI ROMÂNE
I. Subversiune interna]ional\, convenit\ `ntre Marile Puteri,

dintre care Uniunii Sovietice i se acord\ rolul preponderent, este
declan[at\ `ncep`nd cu anul 1987.
II. Tentativ\ de revolt\ popular\ – Ia[i, 14 decembrie 1989.

La Ia[i apare primul partid politic alternativ\ – Frontul Popular
Român; agentura sovietic\ `l sprijin\ [i `ncearc\ preluarea lui; fiind
o ac]iune româneasc\, f\r\ leg\turi func]ionale cu subversiunea
sovietic\, ac]iunea e[ueaz\; liderii sunt aresta]i; `nceputul
revolu]iei.
III. Diversiune extern\ la Timi[oara – 16-17 decembrie

1989; grupuri de români preg\ti]i `n Ungaria devasteaz\ centrul
ora[ului; un num\r foarte mic de cet\]eni autentic revolta]i se aso-
ciaz\ mi[c\rii; Securitatea refuz\ s\ se implice `n strad\.
IV. Tentativ\ de lovitur\ de palat – CPEx, 17 decembrie

1989; sovieticii au contactat [i influen]at din timp mai mul]i mem-
bri ai CPEx `n ideea `nl\tur\rii secretarului general printr-o lovitur\
de palat; Ceau[escu `[i d\ demisia, dar este `ntors de fidelii s\i.
V. Represiune militar\ ilegal\ – Timi[oara, 17-18

decembrie 1989.
VI. Stare de asediu neoficial\ [i ilegal\ la Timi[oara – 19 de-

cembrie 1989.
VII. Revolt\ popular\ – Timi[oara, 20 decembrie 1989,

apari]ia unui program politic [i a celui de-al doilea partid alterna-
tiv\ – Frontul Democrat Român.
VIII. Diversiune extern\ – 21 decembrie 1989, la Bucure[ti

este sabotat mitingul prin intermediul unor echipe de agitatori [i
diversioni[ti; un grup protestatar se instaleaz\ `n centrul Capitalei.
IX. Represiune militar\ ilegal\ – Bucure[ti, noaptea de 21

spre 22 decembrie 1989.
X. Revolt\ popular\ – Bucure[ti, 22 decembrie, ora 03.00,

grupuri mari de pe platformele economice m\r[\luiesc spre Centru [i
`l ocup\ (ora 10.00); conducerea Armatei este paralizat\, `n timp ce
Securitatea `ncepe s\ ac]ioneze direct pentru `ndep\rtarea dictatorului.
XI. Lovitur\ de stat militar\ (puci) – 22 decembrie 1989,

ora 10.07, noul ministru al Ap\r\rii, generalul Victor St\nculescu,
declan[eaz\ un proces de `ndep\rtare a lui Nicolae Ceau[escu de la
putere, proces care se `ncadreaz\ `n categoria istoric\ „lovitur\ de
stat militar\“ (puci); `ncep`nd cu ora 10.00, prin ordine succesive
date `n `ntreg sistemul MI, generalul Iulian Vlad retrage sprijinul
acordat lui Nicolae Ceau[escu.
XII. Transfer de putere – 22 decembrie 1989, `n intervalul

12.00–17.30. Partidul Comunist Român se destram\ rapid; singura
putere `n stat este de]inut\ de Armat\; generalul St\nculescu d\ un
ordin de preluare a pazei [i controlului asupra sediilor Consiliilor
Jude]ene de Partid [i asupra Televiziunii. Aproximativ ora 13.40,
generalul St\nculescu este contactat de Ion Iliescu [i noul ministru
al Ap\r\rii ì ofer\ puterea.
XIII. Constituirea nucleului politic provizoriu cu caracter

revolu]ionar (CFSN), av`nd drept principal sprijin `n Armat\ –
orele 16.00, la sediul MApN. Armata este preocupat\ `n primul
r`nd de restabilirea imaginii sale, motiv pentru care declan[eaz\ o
diversiune cu scopul de a [terge numele represiunii.
XIV. Revolta popular\ se transform\ `n mi[care anticomunist\ –

orele 17.30-18.30, mul]imea din Pia]a Palatului se radicalizeaz\ [i
for]eaz\ nu numai `nl\turarea conducerii ceau[iste, ci [i a regimului

comunist. Agen]i [i colaboratori ai serviciilor de informa]ii occi-
dentale `ncurajeaz\ aceast\ tendin]\.
XV. Diversiune terorist\ – 22-24 decembrie 1989, `ncep`nd

cu orele 16.30, 16.45. O organiza]ie aflat\ `n leg\tur\ cu coman-
dan]i din e[alonul superior al Armatei `ncearc\ s\ determine risipi-
rea mul]imii [i restabilirea ordinii publice prin r\sp`ndirea zvonurilor
panicarde, apoi prin simularea unor atacuri. Grupul prosovietic ra-
dical de la conducerea CFSN cere distrugerea Securit\]ii; este declan-
[at\ [i sus]inut\ profesionist diversiunea cu terori[tii Securit\]ii, cu
scopul dublu de a dirija mul]imea spre o solidarizare cu noua putere
`mpotriva unui inamic marcat [i de a distruge Securitatea, ca factor
poten]ial periculos, na]ionalist, neimplicat `n represiune; `n acest
calcul intr\ [i dorin]a agen]ilor sovietici ajun[i la putere de a dis-
truge institu]ia care cuno[tea activitatea lor de tr\dare de ]ar\.
XVI. Instituirea regimului revolu]ionar – 24-31 decembrie

1989, emiterea de decrete revolu]ionare care proclam\ preluarea
puterii de c\tre CFSN, suprema]ia Armatei, trecerea Securit\]ii `n
subordinea acesteia, instituirea tribunalelor excep]ionale, execu]ia
cuplului Ceau[escu, arestarea [efilor Securit\]ii.
XVII. Lovitur\ de stat – 6-30 ianuarie 1990, un grup de con-

ducere al CFSN hot\re[te transformarea FSN `n partid politic, cu
p\strarea puterii. El va decide, total abuziv [i ilegitim, o repartizare
a locurilor `n CPUN (av`nd func]ia de parlament provizoriu) `n for-
mula 50% noul partid FSN [i 50% celelalte partide, act ce mar-
cheaz\ caracterul ilegal [i neloial al prelu\rii puterii prin lovitur\
de stat. (Defini]ie: lovitura de stat este o ac]iune de r\sturnare a pu-
terii organizat\ [i condus\ din interiorul acelei puteri.)
XVIII. Contralovitur\ de stat – 12 ianuarie–28 februarie

1990, partidele politice nou `nfiin]ate organizeaz\ manifesta]ii de
strad\ cu scopul r\sturn\rii puterii politice reprezentate de partidul
FSN, r\mas ilegal la putere. FSN folose[te grupuri sociale (munci-

tori de pe platformele industriale, mineri) [i for]e de ordine pentru
a `nfr`nge contralovitura de stat. Opozi]ia `ncearc\ o prelungire a
contraloviturii de stat printr-o manifesta]ie permanent\ `n Pia]a
Universit\]ii, devenit\ ilegal\ dup\ alegerile din 20 mai 1990.
XIX. ~ncheierea procesului revolu]ionar, a revolu]iei –

20 mai 1990. Alegerile declarate oficial [i recunoscute interna]i-
onal drept libere legitimeaz\ lovitura de stat din ianuarie [i confir-
m\ `ncredin]area puterii c\tre FSN prin votul majoritar, substan]ial
al popula]iei. Aceast\ nou\ realitate politic\ marcheaz\ e[ecul
`nscrierii României pe un scenariu occidental de desprindere din
sfera de influen]\ sovietic\ [i, totodat\, r\m`nerea României `nc\
un deceniu `n sfera de influen]\ sovietic\. ~nt`rzierile `n reformarea
sistemului politic [i al celui economic sunt interpretate de Occident
ca ac]iuni dirijate `n sensul dorin]ei de a r\m`ne `n sfera de influ-
en]\ a URSS (Rusiei), motiv pentru care liderii politici ai FSN [i ai
partidelor n\scute de acesta vor fi urm\rite de o continu\ [i insis-
tent\ propagand\ interna]ional\ negativ\, cu efecte directe asupra
situa]iei sociale a popula]iei. Tentativa guvernului Petre Roman de
a aplica o reform\ liberal\ rapid\ este sabotat\ din interiorul pu-
terii, astfel c\ `n septembrie 1991 guvernul Roman este r\sturnat
printr-o nou\ lovitur\ de stat.
Bibliografie selectiv\
Documente din fonduri arhivistice
Arhiva Senatului României (Arh. SR), Raportul Comisiei senatoriale

privind ac]iunile desf\[urate `n revolu]ia din decembrie 1989, vol. I.
Arh. SR, Raportul Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate `n
revolu]ia din decembrie 1989, vol. II. Opinii separate.
Arh. SR, Fond Dosare audieri Comisia senatorial\ pentru cercetarea eve-
nimentelor din decembrie 1989 (neorganizat\ arhivistic), 1994.
Arhivele Na]ionale ale României, Stenogramele [edin]elor Biroului Politic
al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român – 1948,
Bucure[ti, 2002.
Arhivele Na]ionale ale României, Copil\ria comunismului românesc `n
Arhiva Cominternului, Bucure[ti, 2001.
Academia Român\, Institutul Na]ional pentru Studiul Totalitarismului,
Colectivizarea agriculturii `n România. Dimensiunea politic\ (1949–1953),
Bucure[ti, 2000.
Academia Român\, Institutul Na]ional pentru Studiul Totalitarismului,
Arhivele totalitarismului, 1998–2004.
Curtea Suprem\ de Justi]ie. Sec]ia Parchetelor Militare (CSJ.SPM), Autor
colectiv coordonat de general de brigad\ Samoil\ Joarz\, Sinteza
aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar, `n perioa-
da 1990–1994, `n cauzele privind evenimentele din decembrie 1989.
CSJ. SPM, locotenent-colonel Gh. Cornescu, Informare cu privire la
cercet\rile efectuate de Parchetele Militare `n cauzele referitoare la eveni-
mentele din Decembrie 1989.
Curtea Suprem\ de Justi]ie, Sec]ia Penal\ (CSJ.SP), Dosar nr. 2955/1998,
Sentin]a nr. 9 din 15 iulie 1999.
Curtea Suprem\ de Justi]ie, Completul de 9 judec\tori, Decizia nr. 8,
Dosar nr. 55/1999, {edin]a public\ de la 23 februarie 2000.
Procuratura României. Procuratura General\ – Direc]ia Procuraturilor
Militare, Dosar nr. 517/P/1989.
Procuratura României. Procuratura Militar\ Cluj, Dosar nr. 14/P/1990.

Serviciul Român de Informa]ii (Arh. SRI), Punct de vedere preliminar al
Serviciului Român de Informa]ii privind evenimentele din decembrie
1989.
Arh. SRI, Serviciul Român de Informa]ii, Raport privind evenimentele din
decembrie 1989 `n jude]ul Sibiu.
Arh. SRI, Serviciul Român de Informa]ii, Sec]ia Informa]ii Sibiu, Nr.
002903/13.12.1993.
Arh. SRI, Serviciul Român de Informa]ii, Not\-raport privind unele as-
pecte legate de desf\[urarea evenimentelor din jude]ul Cara[-Severin `n
decembrie 1989.
Arh. SRI, Note-raport privind unele aspecte cu caracter informativ din
perioada premerg\toare evenimentelor din decembrie 1989 `n jude]ele
Harghita, Satu-Mare, Ia[i.
Supliment Ordinea OMNIAPRES, Evenimentele din decembrie 1989
v\zute de Serviciul Român de Informa]ii (Raport preliminar SRI publicat).
Ministerul de Interne. Departamentul Securit\]ii Statului, Instruc]iuni
Nr. D – 00190/1987 privind organizarea [i desf\[urarea activit\]ii infor-
mativ-operative a organelor de securitate, 1987.
Ministerul de Interne. Departamentul Securit\]ii Statului, Instruc]iuni Nr.
D – 00180/1987 privind activitatea de creare [i folosire a re]elei informa-
tive a aparatului de securitate, 1987.
Ministerul Ap\r\rii Na]ionale (MApN), Documentarul-Comandantului,
general-maior Voinea Gh., copert\ verde.
MApN, Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\
ro[ie.
MApN Document. Buletinul Arhivelor Militare Române, 1998–2005.
Arh. MApN, Fond „Decembrie 1989“.
Arh. Corp 10 Armat\, Ia[i, Rapoarte c\tre Statul Major al Trupelor de
Gr\niceri.
CNSAS, Florica Dobre, Florian Banu, Camelia Duic\, Silviu B. Mol-
dovan, Liviu }\ranu, Trupele de Securitate (1949–1989), Ed. Nemira,
Bucure[ti, 2004.
Arhiva cotidianului Ziua, Fond Stenograme Comisia pentru cercetarea
evenimentelor din decembrie 1989 (manuscrise).
Colectiv coordonat de general de divizie (r) Costache Codrescu, Armata

român\ `n revolu]ia din decembrie 1989, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1998.
Arhiva cotidianului Jurnalul Na]ional.
Arhiva cotidianului România liber\.
Constantin Sava [i Constantin Monac, Revolu]ia român\ din decembrie
1989 retr\it\ prin documente [i m\rturii, Ed. Axioma Edit, Bucure[ti, 2001.
Autori români
Paul Abrudan, Sibiul `n revolu]ia din decembrie 1989, Ed. Casa Armatei,
Sibiu, 1990.
Vladimir Alexe, România secret\, Ed. Elit, Bucure[ti, 2004.
Vladimir Alexe, Biografiile secrete ale „reformatorilor“ din statele Estului
ex-comunist `n cotidianul Ziua. Dosare ultrasecrete, nr. 122/ 9 septembrie
2000.
Vladimir Alexe, KGB a regizat r\sturnarea regimurilor comuniste din
Europa de Est `n Ziua din 19 noiembrie 1999.
Anghel Andreescu, Octavian Burcin, Neculai Munteanu, Adrian B\lan,
Starea de asediu `n România modern\, Ed. All, Bucure[ti, 2000.
Vartan Arachelian, Sc`nteia vine de la Moscova `n revista Historia, Anul 1,
Nr. 2, decembrie 2001.
Vartan Arachelian, ~n fa]a dumneavoastr\. Revolu]ia [i personajele sale,
Ed. Nemira, Bucure[ti, 1998.
General Eugen B\d\lan, colonel Teodor Frunzeti, Ac]iunile militare altele
dec`t r\zboiul, Ed. Militar\, Bucure[ti, 2001.
Lavinia Betea, Convorbiri neterminate, Ed. Polirom, Ia[i, 2001.
Lavinia Betea, Maurer [i lumea de ieri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
Teodor Brate[, Explozia unei clipe, Ed. Scripta, 1992.
Teodor Brate[, Echipa de sacrificiu. Din culisele guvern\rii postrevolu-
]ionare. 5 ianuarie 1990 - 5 februarie 1991, Ed. „România de azi“,
Bucure[ti, 1992.
Teodor Brate[, Trilogia revolu]iei române `n direct, vol. 1, Ed. Ager-Eco-

nomistul, Bucure[ti, 2004.
Mircea Brenciu, Revolu]ia luminii, Ed. S.Z.O.C. „Cincinat Pavelescu“,
Bra[ov, 2004.
Silviu Brucan, De la capitalism la socialism [i retur. O biografie `ntre dou\
revolu]ii, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1994.
Silviu Brucan, România `n deriv\, Ed. Nemira, Bucure[ti, 2000.
Silviu Brucan, Democra]ia `n România `ncepe cu democra]ia `n Front, Ed.
Semnalul, Bucure[ti, 1990.
Silviu Brucan, Genera]ia irosit\. Memorii, Ed. Universul [i Calistrat
Hoga[, Bucure[ti, 1992.
Gheorghe Buzatu [i Mircea Chiri]oiu, Agresiunea comunismului `n
România. vol. I, II, Documente din arhivele secrete: 1944–1989, Ed.
Paideia, Bucure[ti, 1998.
Boris Buzil\, ~n prezen]a st\p`nilor. Treizeci de ani de jurnal secret la
România liber\, Ed. Compania, Bucure[ti, 1999.
Mihaela M. Ceau[escu, Nu regret, nu m\ jelesc, nu strig, Ed. Medita]ii,
Bucure[ti, 2004.
Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstruc]ia unei revolu]ii, Ed.
Polirom, Ia[i, 2004.
Rodica Chelaru, Culpe care nu se uit\. Convorbiri cu Cornel Burtic\, Ed.
Curtea Veche, Bucure[ti, 2001, p. 151.
Iulian Chifu (Radu Chiaburu), O ipotez\ despre revolu]ia român\, `nce-
put\ la Ia[i `n cotidianul Independentul, 14 decembrie 1999.
Iulian Chifu, Basarabia sub ocupa]ie sovietic\, Ed. POLITEIA-SNSPA,
Bucure[ti, 2004.
Iulian Chifu, R\zboi diplomatic `n umbra Kremlinului. Lupta politic\ de
culise dintre CSI [i Consiliul Europei pentru control strategic `n Republica
Moldova, Centrul de Istorie [i Civiliza]ie European\, Ia[i, 1997.
General de brigad\ (r) Mihai Chiriac, Aniversare `ns`ngerat\, Ed. Militar\,
Bucure[ti, 2003.
Pavel Câmpeanu, Ceau[escu, anii num\r\torii inverse, Ed. Polirom, Ia[i,
2002.
Emil Constantinescu, Adev\rul despre România (1989–2004), Ed.

Universalia, Bucure[ti, 2004.
Florin Constantiniu, O istorie sincer\ a poporului român, Ed. Univers
Enciclopedic, Bucure[ti, 1999.
Doina Cornea, Libertate? Convorbiri cu Michel Combes, Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 1992.
Doina Cornea, Scrisori deschise [i alte texte, Ed. Humanitas, Bucure[ti,
1991.
Iosif Costina[, ~ntreb\ri cu [i f\r\ r\spuns. Decembrie 1989, Ed. Mirton,
Timi[oara, 2001.
Colonel(r) Gheorghe Cotoman, Dosarele Securit\]ii. Dezv\luirile unui
anchetator de la Direc]ia VI a D.S.S., Ed. Obiectiv, Craiova, 1999.
Radu Cristescu, Spionajul [i contraspionajul pe `n]elesul tuturor. Mic
dic]ionar al serviciilor secrete, Ed. Evenimentul Românesc, Bucure[ti,
2000.
Silviu Curticeanu, M\rturia unei istorii tr\ite, Ed. Albatros, Bucure[ti,
2000.
Ion Diaconescu, Dup\ temni]\, Ed. Nemira, Bucure[ti, 2003.
Ion Diaconescu, Dup\ revolu]ie, Ed. Nemira, Bucure[ti, 2003.
Viceamiral (r) {tefan Dinu, „Din culisele militare ale revolu]iei române
din decembrie ’89 `n Dosarele Istoriei, Nr. 12 (88).
Viceamiral (r) {tefan Dinu, Transparen]e dintr-o via]\ condamnat\ la dis-
cre]ie, Bucure[ti, 2005 (tiraj confiden]ial, 10 exemplare).
Neagu Djuvara, Amintiri din pribegie (1948–1990), Ed. Albatros,
Bucure[ti, 2002.
Viorel Domenico, Dup\ execu]ie a nins, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1992.
Ionel Gal, Ra]iune [i represiune `n Ministerul de Interne (1965–1989), vol.
I-II, Ed. Domino, Ia[i, 2001.
General Ion Gheorghe, general Corneliu Soare, Doctrina militar\ româ-
neasc\. 1968–1989, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1999.
Daniela Veronica Gu[\ de Dr\gan, Condamnat la adev\r. General {tefan
Gu[\, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004.
Emil Hurezeanu, „Europa liber\ [i revolu]ia“ `n O enigm\ care `mpline[te

[apte ani. Timi[oara 1989–1996, Funda]ia Academia Civic\, Bucure[ti, 1997.
Victor Iancu, Istoria pierdut\ a României postdecembriste, Ed. Ma[ina de
scris, Bucure[ti, 2000,
Cristian Ionescu, Drept constitu]ional [i institu]ii politice. Teoria general\
a institu]iilor politice, vol. 1, Ed. Lumina Lex, Bucure[ti, 1997.
Apud Cristian Ionescu, Drept constitu]ional [i institu]ii politice. Sistemul
constitu]ional românesc, vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucure[ti, 1997.
Ion Iliescu, Revolu]ie [i reform\, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1994.
Ion Iliescu, Revolu]ia român\, Ed. Presa na]ional\, Bucure[ti, 2001.
Ion Iliescu, Aufbruch nach Europa, Ed. Böhlau, Köln, 1995.
Ion Iliescu, La Roumanie à l’heure de la vérité, Ed. Henri Berger, Paris,
1994.
Ion Iliescu, Integration and Globalization. A Romanian View, Ed.
Funda]ia Cultural\ Român\, Bucure[ti, 2003.
Marele [oc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu `n dialog cu Vladimir
Tism\neanu, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 2004.
Claudiu Iordache, Polul de Putere, Ed. IRINI, Bucure[ti, 2002.
Claudiu Iordache, Clasa nevrednic\, Ed. IRINI, Bucure[ti, 1997.
Panait Istrati, Spovedanie pentru `nvin[i, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990.
Cleopatra Lorin]iu, Emanuel Valeriu, F\r\ contract, Ed. Quadrat Press,
Bucure[ti, 1992.
Dan A. L\z\rescu, Confesiuni. Dialoguri realizate cu Radu }oanc\, Ed.
Hestia, Oradea, 1997.
Valentin Lipatti, Lumea `n tranzi]ie, Ed. Globus, Bucure[ti, 1994.
Dorian Marcu, Moartea Ceau[e[tilor, Ed. Excelsior CA, Bucure[ti, 1991.
Cassian Maria Spiridon, Ia[i, 14 decembrie 1989, `nceputul Revolu]iei
Române, Ed. Timpul, Ia[i, 1994.
Cassian Maria Spiridon, „Orice revolu]ie are petele sale `ntunecate“,
interviu luat de Dan M. Brezuleanu `n Situa]ia (Ia[i), Nr. 127/9 decem-
brie 1999.
Cassian Maria Spiridon, Ia[i, 14 decembrie 1989, `nceputul Revolu]iei

Române, p. 15, dup\ serialul ap\rut `n numerele din decembrie 1990 [i
ianuarie 1991 ale revistei Cronica din Ia[i.
Cassian Maria Spiridon, Ia[i, 14 decembrie 1989, `nceputul revolu]iei
române?, Ed. Cogito, Oradea, 2000.
Gheorghe Gaston Marin, Consemn\ri, Ed. SemnE, Bucure[ti, 2003.
Niculae Mavru, Revolu]ia din strad\, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004.
Dumitru Mazilu, Revolu]ia furat\. Memoriu pentru ]ara mea, vol. 1, Ed.
Cozia, Bucure[ti, 1991.
Virgil M\gureanu, Studii de sociologie politic\, Ed. Albatros, Bucure[ti,
1997.
Virgil M\gureanu, Declinul sau apoteoza puterii?, Ed. RAO, Bucure[ti,
2003.
Miodrag Milin, „Azi `n Timi[oara, mìne-n toat\ ]ara!“ `n Timi[oara,
16-22 decembrie 1989, Ed. Facla, Timi[oara, 1990.
Miodrag Milin, Timi[oara `n arhivele Europei libere. 17-20 decembrie
1989, Ed. Funda]iei Academia Civic\, Bucure[ti, 1999.
Marius Mioc, Revolu]ia din Timi[oara [i falsificatorii istoriei, Ed. Sedona,
Timi[oara, 1999.
Marius Mioc, Procesele revolu]iei din Timi[oara (1989). Documente is-
torice, Ed. Artpress, Timi[oara, 2004.
Marius Mioc, Revolu]ia f\r\ mistere. Cazul Lászlo Tökes, Ed. „Alma-
nahul Banatului“, Timi[oara, 2002.
Marius Mircu, Dosar Ana Pauker, Ed. Gutenberg-Casa c\r]ii, Bucure[ti,
1991.
General de brigad\ (r) Sever Neagoe, Personalit\]i din evolu]ia gr\nice-
rilor `n secolul XX, Bucure[ti, 2001.
General de divizie (r) Neagu Cosma, Securitatea, poli]ia politic\, dosare,
informatori, Ed. Globus, Bucure[ti, 1998.
Neagu Cosma, Contribu]ia unor minorit\]i na]ionale la bol[evizarea
României, Ed. Bravo-Press, Bucure[ti, 1996.
Nicolae M. Nicolae, O lume a[a cum am cunoscut-o. Amintirile unui fost
ambasador al României, Ed. Pro Domo, Bucure[ti, 2000.
Sergiu Nicolaescu, Cartea revolu]iei române. Decembrie 1989, Ed. „Ion

Cristoiu“, Bucure[ti, 2000.
Sergiu Nicolaescu, Sergiu Nicolaescu acuz\!, Ed. PRO, Bucure[ti, 1998.
Sergiu Nicolaescu, Revolu]ia. ~nceputul adev\rului. Un raport personal,
Ed. Topaz, Bucure[ti, 1995.
Daniel Nicolescu, Convorbiri cu Dan De[liu, Ed. Eminescu, 1998.
Paul Niculescu-Mizil, De la Comintern la comunism na]ional, Ed.
Evenimentul Românesc, Bucure[ti, 2001.
Paul Niculescu-Mizil, O istorie tr\it\. Memorii, vol. 1, Ed. Enciclopedic\,
Bucure[ti, 2002.
Vl\du] Nisipeanu, L-am `nfruntat pe Ceau[escu, Ed. Crist, 1999.
Constantin Olteanu, File din istoria Bucure[tilor. ~nsemn\rile unui primar
general, Ed. ALDO, Bucure[ti, 2004.
Marian Oprea, Viorel Patrichi, ~n culisele Securit\]ii cu [i f\r\ generalul
Ple[i]\, Ed. Lumea Magazin, Bucure[ti, 2004.
Marius Oprea, Stej\rel Olaru, Ziua care nu se uit\. 15 noiembrie 1987,
Bra[ov, Ed. Polirom, Ia[i, 2002.
Marius Oprea, Mo[tenitorii Securit\]ii, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2004.
Marius Oprea (coordonator), Nicolae Videnie, Ioana C`rstocea, Andreea
N\stase, Stej\rel Olaru, Securi[tii partidului. Serviciul de Cadre al PCR ca
poli]ie politic\. Studiu de caz: arhiva Comitetului Municipal de partid
Bra[ov, Ed. Polirom, Ia[i, 2002.
Marius Oprea, Banalitatea r\ului. O istorie a Securit\]ii `n documente,
1949–1989, Ed. Polirom, Ia[i, 2002.
Alexandru O[ca, Vasile Popa, România, o fereastr\ `n Cortina de Fier, Ed.
Vrantop, Foc[ani, 1997.
Viorel Patrichi, Mircea Druc sau Lupta cu ultimul imperiu, Ed. Zamolxe,
Bucure[ti, 1998.
Viorel Patrichi, Ochii [i urechile poporului. Convorbiri cu generalul
Nicolae Ple[i]\, Ed. Ianus Inf. SRL, Bucure[ti, 2001.
Cristina P\iu[an, Narcis Dorin Ion, Mihai Retegan, Regimul comunist din
România. O cronologie politic\ (1945–1989), Ed. Tritonic, Bucure[ti,
2002.
Mihai Pelin, Genii [i analfabe]i. Militari [i intelectuali sub lupa Securit\]ii,

Ed. Universal Dalsi, Bucure[ti, 2002.
Mihai Pelin, Un veac de spionaj, contraspionaj [i poli]ie politic\, Ed.
Elion, Bucure[ti, 2003.
Aurel Perva, Carol Roman, Misterele revolu]iei române, Ed. „R\scruci de
milenii“, Bucure[ti, 1991.
Ion Petcu, Ceau[escu, un fanatic al puterii, Biografie neretu[at\, Ed. Ro-
mânul, Bucure[ti, 1994.
Colectiv coordonat de general de divizie Ion Pitulescu, {ase zile care au
zguduit România. Ministerul de Interne `n decembrie 1989. Pledoarie pen-
tru Istorie, vol. 1, Bucure[ti, 1995.
Dumitru Popescu, Un fost lider comunist se dest\inuie: „Am fost [i ciopli-
tor de himere“, Ed. Expres, Bucure[ti, f.a.
Dumitru Preda, Mihai Retegan, 1989 – Principiul dominoului. Pr\bu[irea
regimurilor comuniste europene, Ed. Funda]iei Culturale Române,
Bucure[ti, 2000.
Tiberius Puiu, Ucraina [i ucrainenii, Ed. Mustang, Bucure[ti, 1999.
Colonel (r) Gheorghe Ra]iu, Raze de lumin\ pe c\r\ri `ntunecate, Ed.
Paco, Bucure[ti, 1996.
Ion Ra]iu, Note zilnice. Decembrie 1989–Decembrie 1990. ~n fine, acas\,
Ed. Univers, Bucure[ti, 1999.
Ion Ra]iu, România de ast\zi. Comunism sau independen]\? Ed. Condor,
Bucure[ti, 1990.
Ion Ra]iu, Politic\ pentru Occident, Ed. „Progresul Românesc“, Bucure[ti,
1992.
Grigore R\duic\, Crime `n lupta pentru putere (1966–1968): Ancheta
cazului P\tr\[canu, Ed. Evenimentul Românesc, Bucure[ti, 1999.
Mihai Retegan, 1968. Din prim\var\ p`n\ `n toamn\, Ed. RAO, Bucure[ti,
1998.
Mihai Retegan, R\zboi politic `n blocul comunist, Ed. RAO, Bucure[ti,
2002.
Petre Roman, Libertatea ca datorie, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1994.
Petre Roman, M\rturii provocate. Convorbiri cu Elena {tefoi, Ed. Paideia,
2002.
{ef rabin dr. Moses Rosen, Primejdii, `ncerc\ri, miracole, Ed. Hasefer,
Bucure[ti, 1991.
Dinu S\raru `n dialog cu Victor Atanasie St\nculescu, Generalul revolu]iei
cu piciorul `n ghips, Ed. RAO, Bucure[ti, 2005.
Alexandru S\uc\, K.G.B.-ul [i revolu]ia român\, Ed. Miracol, Bucure[ti,
1994.
Eugen Simion, Convorbiri cu Petru Dumitriu, Ed. Mercu]io, Bucure[ti,
1998.
Ioan Scurtu [i Georgiana-Margareta Scurtu, „Evolu]ia situa]iei din Balcani
`n a doua jum\tate a secolului al XX-lea“ `n Balcanii, ie[irea din trecut,
Institutul de Studii Interna]ionale [i Strategice, Bucure[ti, 1999.
Autor colectiv, Istoria Basarabiei de la `nceputuri p`n\ `n 1998. Coordo-
nator Ioan Scurtu, Ed. Semne, Bucure[ti, 1998.
Te[u Solomovici, Securitatea [i evreii. Despre c\l\i [i despre victime, Ed.
Ziua, Bucure[ti, 2003.
Colonel (r) Traian Stambert, Escal\ pe strada „c`rti]elor“, Ed. Paco,
Bucure[ti, f.a.
Ion St\nescu, Poten]ialul turistic românesc – Eldorado al viitorului, Ed.
Paco, Bucure[ti, 2001.
Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti,
2004,
Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat `n România, vol. I-IV, Ed.
RAO, Bucure[ti, 2001-2004,
Alex Mihai Stoenescu, Armata, mare[alul [i evreii, Ed. RAO, Bucure[ti,
1997.
Alex Mihai Stoenescu, Cornel Codi]\, Balcanii – ie[irea din trecut, Ed.
ISIS, Bucure[ti, 1999.
Ilie Stoian, Criminala capodoper\, Ed, EVEX, Bucure[ti, 1994.
Ilie Stoian, Decembrie ’89. Arta diversiunii, Ed. Colaj, Bucure[ti, 1993.
Stan Stoica, România. O istorie cronologic\ (1989–2002), Ed. Meronia,
Bucure[ti, 2002.
Nicolae Stroescu, Pe urmele revolu]iei, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1992.
Ion Suceav\, ~n numele adev\rului, Ed. Venus, Bucure[ti, 1991.
Titus Suciu, Reportaj cu sufletul la gur\, Ed. Facla, Timi[oara, 1990.

Domni]a {tef\nescu, Cinci ani din istoria României. O cronologie a eveni-
mentelor. Decembrie 1989 – decembrie 1994, Ed. Ma[ina de scris,
Bucure[ti, 1995,
Mihai Tatulici, Revolu]ia român\ `n direct, Bucure[ti, 1990,
Stelian T\nase, Revolu]ia ca e[ec. Elite & societate, Ed. Polirom, Ia[i,
1996.
Stelian T\nase, Ora oficial\ de iarn\, Ed. Institutului European, Ia[i, 1995,
p. 191.
Stelian T\nase, Miracolul revolu]iei, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1999.
Stelian T\nase, Acas\ se vorbe[te `n [oapt\, Ed. Compania, Bucure[ti,
2002.
Filip Teodorescu, Un risc asumat. Timi[oara–decembrie 1989, Ed.
Viitorul Românesc, Bucure[ti, 1992.
Radu Tinu, Timi[oara... no comment!, Ed. Paco, Bucure[ti, 1995.
Cristian Troncot\, Hora]iu Blidaru, Careul de A[i. Serviciile secrete
ale Marii Britanii, SUA, Rusiei [i Israelului, Ed. Elion, Bucure[ti,
2003, p. 25.
Cristian Troncot\, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informa]ii [i
Securitate ale regimului comunist din România, Ed. Elion, Bucure[ti,
2003.
Cristian Troncot\, „The evolution of the relations between Romanian and
Soviet Intelligence and Security Agencies (1969–1989)“ `n On both sides
of the Iron Curtain, Ed. Militar\, Bucure[ti, 2001.
Corneliu Vadim Tudor, Jurnalul Revolu]iei, de la Cr\ciun la Pa[te, Ed.
Funda]iei România Mare, Bucure[ti, 1999.
Corneliu Vadim Tudor, Cartea de Aur, Ed. Funda]iei „România Mare“,
Bucure[ti, 2003.
Ion }`rlea, Moartea p`nde[te sub epole]i. Sibiu ’89, Ed. Blassco &
Mustang, Bucure[ti, 1993.
Stelian }urlea, C.I.A. „Compania“ cu u[ile deschise, Ed. Funda]iei PRO,
Bucure[ti, 2000.
Constantin Vasile, Noi am fost terori[tii?!, Ed. Sibguard, Sibiu, 1995.
Radu Vasile, Curs\ pe contrasens. Amintirile unui prim-ministru, Ed.

Humanitas, Bucure[ti, 2002.
Teodor Wexler [i Mihaela Popov, Anchete [i procese uitate. 1945–1960,
vol. I-II, Funda]ia W. Filderman, Bucure[ti, f.a.
{erban R\dulescu-Zoner, Gheorghe Cliveti, Gheorghe Oni[oru, Dumitru
{andru, Apostol Stan, Istoria Partidului Na]ional Liberal, Ed. All,
Bucure[ti, 2000.
Autor colectiv, Timi[oara – 16-22 decembrie 1989, Ed. Facla, Timi[oara,
1990.
Autor colectiv, Anii 1961–1972: ]\rile Europei de Est, `ntre speran]ele
reformei [i realitatea stagn\rii, Ed. Funda]iei Academia Civic\, Bucure[ti,
2001.
Lucr\ri de sociologie, filozofie

[i filozofia istoriei
Sorin Antohi, Exerci]iul distan]ei. Discursuri, societ\]i, metode, Ed.

Nemira, Bucure[ti, 1997.
Autor colectiv, coordonator Daniel Barbu, Firea românilor, Ed. Nemira,
Bucure[ti, 2004.
Ionica Berevoescu, Dan Chiribuc\, Mircea Ioan Com[a, Narcisa
Grigorescu, Andra Aldea L\z\roiu, Sebastian L\z\roiu, Marilena Pop,
Lucian Pop, Sofia Manuela St\nculescu, Fe]ele schimb\rii. Românii [i
provoc\rile tranzi]iei, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1999.
Lucian Blaga, Trilogia valorilor. {tiin]\ [i crea]ie, Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 1996.
Traian Br\ileanu, Sociologie general\, Ed. Albatros, Bucure[ti, 2003.
Alfred Bulai, Mecanismele electorale ale societ\]ii române[ti, Ed. Paideia,
Bucure[ti, 1999.
Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, O lume
disp\rut\, Ed. Polirom, Ia[i, 2004.
Liviu Chelcea, Puiu L\]ea, România profund\ `n comunism, Ed. Nemira,
Bucure[ti, 2000.
Ion Chiciudean, Imaginile sociale despre na]iune; de la imaginile constitu-

ite spontan la posibilitatea manipul\rii lor. Oportunitatea gestion\rii ima-
ginii sociale despre na]iune `n Investigarea na]iunilor. Aspecte teoretice [i
metodologice, Ed. Licorna, Bucure[ti, 1998.
Iulian Chifu, Calea dreapt\. Pledoarie pentru o doctrin\ a Adev\rului,
Centrul de Istorie [i Civiliza]ie European\, Ia[i, 1996.
Emil Cioran, Istorie [i utopie, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1997.
Ion Dinu, Con[tiin]a de sine a na]iunilor `n Investigarea na]iunilor.
Aspecte teoretice [i metodologice, Ed. Licorna, Bucure[ti, 1998.
Ion Florea, Mistica politic\ [i paradoxurile democra]iei, Editura FRM,
Bucure[ti, 1996.
Petre T. Frangopol, Mediocritate [i excelen]\. O radiografie a [tiin]ei [i a
`nv\]\m`ntului din România, Ed. Albatros, Bucure[ti, 2002.
Vintil\ Horia, Credin]\ [i crea]ie, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2003.
Ion Iano[i, Eu – [i el. ~nsemn\ri subiective despre Ceau[escu, Ed. Dacia,
Cluj-Napoca, 2003.
Nicolae Iorga, Sfaturi pe `ntunerec, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1977.
Gabriel Liiceanu, Apel c\tre lichele, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996.
Alexandru Mamina, Societate, institu]ii, reprezent\ri sociale, Ed. Enciclo-
pedic\, Bucure[ti, 1998.
Adrian Marino, Politic\ [i cultur\, Pentru o nou\ cultur\ român\, Ed.
Polirom, Ia[i, 1996.
Alina Mungiu, Românii dup\ ’89. Istoria unei ne`n]elegeri, Ed. Huma-
nitas, Bucure[ti, 1995.
Constantin Noica, Manuscrisele de la C`mpulung, Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 1997.
Constantin Noica, Cuv`nt `mpreun\ despre rostirea româneasc\, Ed.
Vasile Pârvan, Idei [i forme istorice. (Patru lec]ii inaugurale ale cursului
de Istorie Antic\ [i de Istoria Artelor, Universitatea din Cluj I), Ed. Cartea
Româneasc\, Bucure[ti, 1920.
Cristian Popa, „Structura societ\]ii civile `n concep]ia lui Hegel“ `n
Revista de teorie social\, Tomul V, Nr. 4, Ed. Academiei Române,
Bucure[ti, 2001.
H.-R. Patapievici, Politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996.

Ulm Spineanu, ~ncotro... România 2000?, Ed. Mondograf, Constan]a,
1995.
Gheorghe Teodorescu, Sociologia mirabilis, Ed. Funda]iei AXIS, Ia[i,
2003.
Emil Tocaci, Revolt\ [i speran]\, Ed. Ex Ponto, Constan]a, 1998.
Gheorghe Toma, Xenopol despre logica istoriei, Ed. Politic\, Bucure[ti,
1971.
Petre }u]ea, Omul. Tratat de antropologie cre[tin\, Ed. Timpul, Ia[i, 2003.
Autor colectiv, „Teoria organiza]iilor“ `n Buletinul ~nv\]\m`ntului Militar,
Anul III, Nr. 1-2, Bucure[ti, 1996.
Autori str\ini
Christopher Andrew [i Oleg Gordievski, KGB, istoria secret\ a

opera]iunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov, Ed. All, Bucure[ti,
1994.
Donald L.M. Blackmer and Sidney Tarrow, Communism in Italy and
France, Ed. Princeton University Press, New Jersey, 1977.
Ante Beljo, YU-Genocide, Ed. Northen Tribune Publishing, Toronto-
Zagreb, 1995.
Georges-Marc Benamou, Le dernier Mitterrand, Ed. Plon, Paris, 1996.
Noel Bernard, Aici e Europa liber\, Ed. Observator, Bucure[ti, 1990.
Alain Besançon, Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism [i
unicitatea „{oah“-ului, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1999.
Yann Breault, Pierre Jolicoeur, Jacques Levesque, La Russie et son ex-
empire, Ed. Presses de Sciences Po, Paris, 2003.
Zbigniew Brzezinski, Marele e[ec. Na[terea [i moartea comunismului `n
secolul XX, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993.
Vladimir Bukovski, Judecat\ la Moscova, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1998.
Peter Calvocoressi, Europa de la Bismarck la Gorbaciov, Ed. Polirom,
Ia[i, 2003.
Caleb Carr, Les leçons de la terreur, Ed. Presses de la Cité, Paris, 2002.
Georges Castellan, Histoire des Balkans (XIVème–Xème siècle), Ed.
Fayard, Paris, 1991,
George Crowder, Anarhismul, Ed. Antet, Bucure[ti, 1997.
Jean Daniel, Religiile unui pre[edinte, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti,
1991.
Victor Débuchy, Strania istorie a armelor secrete germane, Ed. Politic\,
Bucure[ti, 1983.
Dennis Deletant, Ceau[escu [i Securitatea. Constr`ngere [i disiden]\ `n
România anilor 1965–1989, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1998.
Dennis Deletant, „Fragmente ale unui adev\r. Televiziunea BBC [i re-
volu]ia român\“ `n ~ntreb\ri cu [i f\r\ r\spuns. Decembrie 1989, Ed.
Mirton, Timi[oara, 2001.
Olivier Forcade, Sébastien Laurent, Secrets d’ Etat. Pouvoirs et renseigne-
ment dans le monde contemporain, Ed. Armand Colin, Paris, 2005.
Marc Ferro, Naissance et effondrement du régime communist en Russie,
Ed. Livre de poche, Paris, 1997.
Gerald Ford, The autobiography of. A time to heal, Berkley Books, New
York, 1980.
Charles W. Freeman, Jr., The Diplomats Dictionary, National Defense
University Press, Washington, DC.
André Fontaine, La Tache rouge, Edition de La Martinière, Paris, 2004.
John Foran, Teoretizarea revolu]iilor, Ed. Polirom, Ia[i, 2004.
Francis Fukuyama, Sf`r[itul Istoriei? Ed. Vremea, Bucure[ti, 1994.
David B. Funderburk, Un ambasador american `ntre Departamentul de
Stat [i clanul Ceau[escu, Ed. Jon Dumitru, Munchen, 1989.
Anneli Ute Gabanyi, „Revolu]iile europene ale anului 1989. ~ncercare de
analiz\ tipologic\“ `n O enigm\ care `mpline[te [apte ani (Timi[oara,
1989–1996), Funda]ia Academia Civic\, Bucure[ti, 1997.
Anneli Ute Gabanyi, „Revolu]ia român\ – o revolu]ie neterminat\?“ `n
~ntreb\ri cu [i f\r\ r\spuns. Decembrie 1989, Centrul Na]ional de
Documentare, Cercetare [i Informare Public\ despre Revolu]ia din
Decembrie 1989, Timi[oara, 2001.
Anneli Ute Gabanyi, Cultul lui Ceau[escu, Ed. Polirom, Ia[i, 2003.
Misha Glenny, The Balkans, 1804–1999. Nationalism, War and the Great
Powers, Ed. Granta Books, London, 1999.
Daniel Jonah Goldhagen, Hitler’s Willig Executioners. Ordinary Germans
and the Holocaust, Ed. Alfred A. Knopf Inc., New York, 1996.
Mihail Gorbaciov, Memorii, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1994.
José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele, Europa comu-
ni[tilor, Ed. Institutului European, Ia[i, 2003.
Andrei Gratcev, Le mystère Gorbatchev. La Terre et le Destin, Ed. Du
Rocher, Paris, 2001.
Raul Hilberg, Holocauste: les sources de l’histoire, Ed. Gallimard, Paris,
2001.
Memoriile lui Hru[ciov, Institutul de Studii Istorice [i Social-Politice de
pe l`ng\ CC al PCR (uz intern), Bucure[ti, 1973.
Alexandr Iakovlev, Ce vrem s\ facem din Uniunea Sovietic\. Convorbire
cu Lilly Marcou, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1991.
Alexandr Iakovlev, „Contrarevolu]ia rus\“ `n Sfera politicii, Nr. 68/martie
1999.
Ghi]\ Ionescu, Isabel de Madariaga, Opozi]ia, Ed. Humanitas, Bucure[ti,
1992.
Ghi]\ Ionescu, Opozi]ia. Trecutul [i prezentul unei institu]ii politice, Ed.
Norbert Juretzko mit Wilhelm Dietl, Bedingt Dienstbereit. Im Herzen des
BND – die Abrechnung eines Aussteigers, Ullstein Buchverlag GmbH,
Berlin, 2004.
Robert D. Kaplan, Fantomele Balcanilor. O c\l\torie `n istorie, Ed. Antet,
Filipe[tii de T`rg, Prahova, 2002 (copyright 1993).
John Keane, Societatea civil\. Imagini vechi, viziuni noi, Institutul
European, Ia[i, 2003.
Henry Kissinger, Diploma]ia, Ed. All, Bucure[ti, 1998.
Alexandr Kolpakidi, Lichidatorii KGB. Opera]ii speciale ale serviciilor
secrete sovietice. 1941–2004, Ed. Yauza-Exmo, Mockba, 2004.
Thomas Kunze, Nicolae Ceau[escu. Eine Biographie, Ed. Ch. Links,

Berlin, 2000.
Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea r\zboi mondial,
vol. I-II, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1998.
Petru Lucinschi, Ultimele zile ale URSS, Ed. Evenimentul Românesc,
Bucure[ti, 1998, pp. 23-24.
Pascal Lorot, Perestroika, Ed. Corint, Bucure[ti, 2002.
Monica Lovinescu, Pragul/Unde scurte V, Ed. Humanitas, Bucure[ti,
1995.
I.M. Maiski, Amintirile unui ambasador sovietic, Ed. Politic\, Bucure[ti,
1967.
Curzio Malaparte, Tehnica loviturii de stat, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1996.
Mare[alul Finlandei, Carl Gustav Emil Mannerheim, Memorii, Ed.
Militar\, Bucure[ti, 2003.
Lilly Marcou, L’Union Soviétique, Ed. Armand Colin, Paris, 1971.
Herbert Marcuse, La fin de l’Utopie, Ed. Delachaux & Niestlé S.A.,
Neuchatel (Switzerland), 1968.
Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, Arhiva Mitrokhin. KGB `n Europa
[i `n Vest, Ed. Orizonturi, Ed. Sirius, Bucure[ti, 2003.
Thierry de Montbrial, Ac]iunea [i sistemul lumii, Academia Român\ [i
Ed. Expert, Bucure[ti, 2003.
Nikolai Morozov, Corespondentul Agen]ei TASS care a v\zut totul, Ed.
Funda]iei Culturale Române, Bucure[ti, 2002.
Christine Ockrent, Contele de Marenches, Consilier de tain\ al Puterii, Ed.
Ion Mihai Pacepa, Mo[tenirea Kremlinului, Ed. Venus, Bucure[ti, 1993.
Bruce Page, David Leitch [i Phillip Knightley, Philby. The Spy who
Betrayed a Generation, Ed. Sphere Books Ltd., London, 1982.
Radu Portocal\, „Sistemul sovietic: strategia mor]ii aparente“ `n O enigm\
care `mpline[te [apte ani. Timi[oara, 1989–1996, Funda]ia Academia
Civic\, Bucure[ti, 1997.
Nestor Rate[, România: revolu]ia `nc`lcit\, Ed. Litera, Bucure[ti, 1994.
Jean-François Revel, Marea parad\, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2002.
Gerd Ruge, Mihail Gorbaciov, Ed. Doina, 1993.

Eduard {evardnadze, Op]iunea mea, Ed. Presa Na]ional\, Bucure[ti, 2003.
Françoise Thom, Le moment Gorbatchev, Ed. Hachette, 1989.
Vladimir Tism\neanu, Reinventarea politicului. Europa R\s\ritean\ de la
Stalin la Havel, Ed. Polirom, Ia[i, 1997.
Vladimir Tism\neanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politic\ a
comunismului românesc, Ed. Polirom, Ia[i, 2005.
Dmitri Volkogonov, „Mihail Gorbaciov – ultimul secretar general al
PCUS“ `n Rev. Memoria, Nr. 29, Bucure[ti, 1999,
Piotr S. Wandycz, Pre]ul libert\]ii. O istorie a Europei central-r\s\ritene
din Evul Mediu p`n\ `n prezent, Ed. All, Bucure[ti, 1998.
Nicolas Werth, Histoire de l’ Union soviétique. De l’ Empire russe à la
Communauté des Etats indépendants, 1990–1991, Ed. Press Universitaires
de France, Paris, 2004.
Nicolas Werth, Gael Moullec, Rapports secrets sovietiques, 1921–1991.
La société russe dans les documents confidentieles, Ed. Gallimard, Paris,
1994.
Ernest Weibel, Histoire et géopolitique des Balkans de 1800 à nos jours,
Ed. Ellipses, Paris, 2002.
Thierry Wolton, KGB-ul `n Fran]a, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992.
Thierry Wolton, Ro[u-brun. R\ul secolului, Ed. Funda]ia Academia Ci-
vic\, Bucure[ti, 2001.
Pavel Zdacek, „Arhivele Securit\]ii Statului“ (cehoslovac) `n Analele
Sighet, Nr. 9, Ed. Funda]iei Academia Civic\, Bucure[ti, 2001.
~mpov\ra]i de mo[tenirea Securit\]ii [i Stasi. (Die Erblast von Stasi und
Securitate): r\spunsuri germane, române [i maghiare la o provocare
istoric\: simpozion: Bucure[ti: 6-8.06.2001, Ed. Compania, Bucure[ti,
2002.
Autor colectiv, ~ntreb\ri pentru sf`r[it de mileniu. Convorbiri cu Le Monde,
Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992.
biblioteca rao
De la clasici la contemporani, într-o formul\
grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru
biblioteca dumneavoastr\
Madeleine Albright DOAMNA SECRETAR DE STAT
David Baldacci JOCUL ORELOR
J.L. Borges & E. Sábato DIALOGURI BORGES–SÁBATO
(consemnate de Orlando Barone)
Dan Brown ~NGERI {I DEMONI CODUL LUI DA VINCI
FORT|REA}A DIGITAL| CONSPIRA}IA
Albert Camus STR|INUL / CIUMA / C|DEREA / EXILUL {I ~MP|R|}IA

FA}A {I REVERSUL / NUNTA / MITUL LUI SISIF /
OMUL REVOLTAT / VARA

CARNETE TEATRU PRIMUL OM
John Le Carré PRIETENIE ABSOLUT|

Eugen Ovidiu Chirovici MISTERELE ISTORIEI
Bill Clinton VIA}A MEA
Robin Cook RISC ASUMAT {OCUL
Clive Cussler AURUL INCA{ILOR
Nelson DeMille C|DEREA NOP}II
Charles Dickens DAVID COPPERFIELD (2 vol.)
Denis Diderot NEPOTUL LUI RAMEAU
Josif Constantin Dr\gan PRIN EUROPA (5 vol.)
Nancy Farmer MAREA TROLILOR
William Faulkner C|TUNUL ORA{UL CASA CU COLOANE
Joseph Finder PUTERI EXCEP}IONALE PARANOIA
Colin Forbes CATACLISMUL RINOCERUL CONSPIRA}IA
VALUL UCIGA{
André Gide FRUCTELE P|MÂNTULUI FALSIFICATORII DE BANI /

PORUMBELUL
John Grisham ULTIMUL JURAT UN ALTFEL DE CR|CIUN
CAMPIONUL DIN ARKANSAS MAESTRUL
MO{TENITORII MEDIATORUL
V.D. Gu[\ de Dr\gan CONDAMNAT LA ADEV|R

Jack Higgins ATAC LA PRE{EDINTE
Hermann Hesse LUPUL DE STEP| SIDDHARTHA / C|L|TORIE SPRE
SOARE-R|SARE KNULP / DEMIAN
Franz Kafka CORESPONDEN}| (vol. 1)
Dean Koontz ~N PUTEREA NOP}II TR|IE{TE NOAPTEA
Mario Vargas Llosa CONVERSA}IE LA CATEDRALA
André Malraux CUCERITORII / CALEA REGAL|
Thomas Mann DOCTOR FAUSTUS POVESTIRI M|RTURISIRILE
ESCROCULUI FELIX KRULL LOTTE LA WEIMAR
G. García Márquez TOAMNA PATRIARHULUI DESPRE DRAGOSTE {I AL}I
DEMONI INCREDIBILA {I TRISTA POVESTE
A CANDIDEI ERÉNDIRA {I A BUNICII SALE F|R|
SUFLET DRAGOSTEA ~N VREMEA HOLEREI
AVENTURA LUI MIGUEL LITTÍN, CLANDESTIN ~N
CHILE A TR|I PENTRU A-}I POVESTI VIA}A
GENERALUL ~N LABIRINTUL S|U
POVESTEA T~RFELOR MELE TRISTE
Virgil M\gureanu DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII?
Ilie N\stase MR N|STASE
Regina Noor CALEA SPRE CREDIN}|
Ioan Paul al II-lea MEMORIE {I IDENTITATE
Michael Paigent, Richard Leigh, S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL
Henry Lincoln
L. Picknett & C. Prince MISTERUL TEMPLIERILOR CONSPIRA}IA STARGATE
GIULGIUL DE LA TORINO
Mario Puzo OMERTA
Ernesto Sábato ESEURI (vol. 1)
Antoine de Saint-Exupéry CURIERUL DE SUD. ZBOR DE NOAPTE. P|M~NT AL
OAMENILOR
Jean-Paul Sartre TEATRU CUVINTELE / GREA}A
John Saul CASA DE LA R|SCRUCE CLUBUL MANHATTAN
Dinu S\raru TRILOGIA }|R|NEASC| CIOCOII NOI CU
BODYGUARD
Dinu S\raru GENERALUL REVOLU}IEI CU PICIORUL
& Victor St\nculescu ~N GHIPS
John Steinbeck {OARECI {I OAMENI FRUCTELE M~NIEI
Stendhal RO{U {I NEGRU M|N|STIREA DIN PARMA
Alex Mihai Stoenescu ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA
(vol. I, II, III [i IV[1]) PATIMILE SF~NTULUI TOMMASO
D’AQUINO INTERVIURI DESPRE REVOLU}IE
J.R.R. Tolkien ROVERANDOM POVE{TI NETERMINATE
L.N. Tolstoi CAZACII {I ALTE POVESTIRI SONATA KREUTZER {I
ALTE POVESTIRI
Marius Tuc\ ASTENII DE BUZUNAR PAMFLETE CU ROMÂNI
Oswald Wirth FRANCMASONERIA PE ~N}ELESUL
ADEP}ILOR S|I
Moony Witcher FETI}A CELEI DE A {ASEA LUNI NINA {I MISTERUL
NOTEI A OPTA NINA {I BLESTEMUL
{ARPELUI CU PENE
Nout\]i
Antony Beevor
STALINGRAD
Antony Beevor
BERLIN
c lubul c \ r] ii ra o
~ncep`nd cu 1 iunie 2005,
CLUBUL C|R}II RAO
are un nou regulament de func]ionare, mai modern,
mai eficient [i mai adaptat nevoilor dumneavoastr\,
care este pus la dispozi]ia membrilor odat\ cu fi[a
de `nscriere. Principala inova]ie o reprezint\
introducerea a TREI TIPURI DE CARDURI
care v\ ofer\ mari reduceri de pre]
`n achizi]ionarea c\r]ilor.
Pentru detalii privind acest regulament
v\ pute]i informa din bro[urile editurii noastre
sau scriindu-ne pe adresa:
C.P. 2-124, Bucure[ti;

e-mail: club@raobooks.com
sau acces`nd site-urile:

www.raobooks.com;
www.rao.ro

4 2 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

4 2 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

biblioteca rao

ALEX MIHAI STOENESCU

vol. 4, partea a II-a

RAO International Publishing Company

ALEX MIHAI STOENESCU

© RAO International Publishing Company, 2005

Bibliografie selectiv\ / 811

Acest capitol analizeaz\ comportamentul Departamentului

postdecembrist\ – „vechile structuri securisto-activisto-comu-

1 Vladimir Bukovski, Judecat\ la Moscova, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1998, p. 404.

`n]elege aceast\ institu]ie este `ngreunat\ [i de dificultatea extragerii

forma]iunii PRM `n anul 2000, sprijinit\ transparent de fo[ti gene-

de Securitate. ~n v`rful acestei suspiciuni s-au a[ezat deja c`teva

Intuind efectele procesului de pr\bu[ire a sistemului comu-

Orice analiz\ pertinent\ asupra Securit\]ii nu o poate scoate,

Polonia2. ~n România ei reprezentau 20%, adic\ 1 din 5 români

pu[c\rie pentru vinova]i. De[i cele c`teva cazuri de arest\ri din

Imaginea negativ\ a Securit\]ii venea din trei cauze majore:

Securitatea mai este [i cel mai comod vinovat pentru la[itatea,

nefacerea procesului comunismului, care `nseamn\ procesul

3 Împov\ra]i de mo[tenirea Securit\]ii [i Stasi (Die Erblast von Stasi und

Socialist\ România dictatorial\, `naintea altor state comuniste. Nu

Bernard nu-l compara pe Ceau[escu cu Mihai Viteazul sau cu

nevoi]i s\ accept\m [i ideea c\ Securitatea a cunoscut, [i ea, anu-

vertical\ nea[teptat\ a unor vaste p\turi marginale [i defavorizate,

La nivelul cunoa[terii de ast\zi, Securitatea este singura

Aparen]a este c\ Securitatea [i-a urmat monobloc comandantul,

alt\ parte, nu putem ignora c\ pre[edintele Comisiei senatoriale

cap\t. Principalele institu]ii vinovate at`t de mor]ii revolu]iei, c`t [i

Pe urmele lui Gorbaciov

Nu a existat serviciu de informa]ii al unui stat activ pe scena

Afl`ndu-m\ la Haarlem (Olanda) `n prim\vara anului 1984, pen-

ar fi fr`nat orice ini]iativ\ spre influen]area altor partide `n direc]ia

Politic al PCUS. El a ar\tat c\ alegerea lui Gorbaciov la conduce-

racola]i de cur`nd. Aceast\ concluzie a Securit\]ii nu poate fi dec`t

„Dl Goran: Ca profesionist: jos p\l\ria fa]\ de CIA [i de... Dar

Ca [i `n cazul Lenin–agent german, a trecut mult timp p`n\ s\

„Ofi]er US-T, nume conven]ional ERMIL: ~n luna noiembrie

t`mpla. Mai erau ata[atul militar, locotenent-colonelul Chesshyre...

ceva mai degrab\ politic dec`t diplomatic. «A[a cum a spus

AMS: B\nuiesc c\ acest parlamentar britanic... nu vorbea des-

Cazul Tempel Morris a fost dat `n lucru imediat Centrului de

11 Interviu din 30 mai 2005, `n arhiva autorului.

care Iakovlev a asigurat contracararea [i chiar sabotarea monito-

Ce `n]elegea Securitatea prin „influen]area lui Gor-

12 Gerd Ruge, Mihail Gorbaciov, Ed. Doina, 1993, p. 191.

Generalul Iulian Vlad l-a informat pe Nicolae Ceau[escu asupra

precizat c\ «imediat ce leg\tura telefonic\ a fost restabilit\ la Foros

informa]ii neintegrat sistemului de leg\turi secrete dintre serviciile

„Ioan Rusan: ~n 1989 am stabilit c\ se f\cea schimb de infor-

~n martie 2004, cotidianul Independent a f\cut o dezv\luire

fiindc\ fi[ele se afl\ `n continuare `n Statele Unite, unde au ajuns

18 Independent, 6/7 martie 2004, p. 2.

tr\s\turile de caracter (ur`t) ale lui Ceau[escu, pe care to]i activi[tii

Securit\]ii a mai observat rolul atribuit de serviciile de spionaj

RDG [i Bulgaria ob]inute de la v`rf, de la conducerea superioar\ a

mult `n teoria marxist-leninist\, ci exercitau puterea politic\ inter-

Apostol, Militaru, Brucan, Doicaru, Keller, Logof\tu, Pancea sau

`mpreun\ cu KGB21. Mai mult dec`t at`t, cercet\torul ceh Pavel

21 Pavel Zdacek, „Arhivele Securit\]ii Statului“ (cehoslovac) în Analele Sighet,

fizic\ a poten]ialilor candida]i occidentali pentru partidele de

]\rii `ntre Ia[i [i Timi[oara“26. Generalul Iulian Vlad contest\ exis-

„{tefan Alexie: Noi, cei de la v`rful Securit\]ii, am [tiut primii