Odonţiul, componentele lui: ţesuturile dure (smalţul, dentina) şi moi (pulpa

dentară), rolul lor fiziologic. Formaţiunile nervoase ale dintelui.

Dezvoltarea dinţilor, erupţia dinţilor. Compoziţia chimică a dintelui -
implicaţii fiziologice.
Odontul este un complex de tesuturi cu structure diferite dar armonizate
morphologic si functional ,el este constituit din:
 Ondontiul-componentul dentar propriu zis
 Paradontiul-componentul de atasare a dintilor la oasele maxilare.
Odontiul (dintele) este compus din tesuturi dure (smalt,dentina) si tesuturi moi
(pulpa dentara)
Paradontiul este compus din tesuturi de sustinere (cement,os
alveolar,desmodontiu sau ligamentul alveolaro-dentar).

Smalţul dentar este produs de celulele epiteliale specializate numite

amelo-blaste înainte de erupţia dintelui. Este cel mai dur ţesut din organismul
uman, conţine substanţe anorganice 96%, substanţe organice 1,7%, apă 2,3%,.
Din substanţele anorganice 90% reprezintă fosfatul de calciu, 5% carbonatul de
calciu, 2% fosfatul de magneziu, 3% microelemente (fluorul în principal).
Fosfatul de calciu se află cristalizat sub formă de hidroxiapatită fixată într-o
reţea foarte fină de fibre proteice, complet insolubilă, fibre care sunt similare cu
keratina din păr. Fibrele proteice din email sunt rezistente la acizi, enzime, alţi
agenţi corozivi, fibrele de reticulină din smalţ se continuă cu cele din dentină, iar
prelungirile dentinei (fibrele Tomes) se termină în smalţ. Smalţul este lipsit de
vase de sânge şi nervi. Are un metabolism propriu lent, este comparat cu o
membrană semipermeabilă ce opreşte pătrunderea florei microbiene bucale spre
pulpă, dar are o capacitate de preluare din salivă a fluorului, calciului, fosforului
îmbogăţindu-şi astfel conţinutul cu 1% în 250 zile.

Functia protectoare a smaltului consta in izolarea dentine si pulpei dintelui de

actiunile mecanice,chimice,termice.
Compozitia smaltului:
 substante neorganice 97%...cristalele de apatite: hidroxiapatita (75%);
carbonapatica(12%);
fluorapatita(0,6%); clorapatita (4,4%),cantitati mici de calciu,magneziu si
zinc.
 Apa 3,8%;
 Substante organice :protein ,glucide,lipide.

Proprietetile fizice ale smaltului:

 Permeabilitatea,elasticitatea,duritatea ,grosimea,densitatea
,solubilitatea,culoarea.
Dentina
Dentina delimitează cavitatea pulpară, are duritate mai mică decât
smalţul, conţine 70% substanţe anorganice, 20% substanţe organice, 10% apă.
Este formată din cristale de hidroxiapatită similare celor din os dar mult mai
dense ce îi conferă rezistentă la forţele de compresiune şi din fibre de colagen ce
îi conferă rezistenţa la forţele tensionale care pot rezulta când dinţii zdrobesc
obiecte solide. Dentina este depusă şi hrănită de stratul de celule numite
odontoblaste care au suprafaţa lor internă de-a lungul pereţilor cavitaţii pulpare.
Dentina se depune continuu, are un metabolism
lent, este străbătută de numeroase canalicule radiare în care se găsesc
prelungirile odontoblastelor din pulpa dentară. Între prelungiri şi canalicule
circulă limfa dentară care asigură nutriţia dentinei.

Tipuri de dentina:
A. dentina primară;
B. dentina secundară;
C. dentina terţiară;
D. predentina.

Pulpa dentară
Pulpa dentară este plasată în camera centrală a dintelui, este formată din
ţesut conjuctiv lax aderent la pereţii cavităţii, are o bogată vascularizaţie şi
inervaţie. Ţesutul conjunctiv lax cuprinde:
fibre de colagen şi reticulină ce asigură: susţinerea componentelor pulpare,
amortizarea forţelor exercitate din direcţia dentino-pulpară, suportul direcţional
al mineralizării dentinei în odontogeneză şi al dentinei secundare;
elemente celulare reprezentate de: fibroblaşti (au rol activ în procesele
reparatorii pulpare, sintetizează precursorii mucopolizaharidelor şi
colagenului),
celule mezenchinale nediferenţiate (reprezintă elementul celular de rezervă şi
asigură apărarea nespecifică prin fagocitoză), odontoblaste (principala funcţie a
lor reprezintă producerea dentinei, îşi trimit prelungiri în canaliculele radiare
ale
dentinei asigurând astfel nutriţia şi schimburile de săruri minerale la nivelul
dentinei). Cu vârsta celulele ce delimitează cavitatea pulpară se extind
micşorând astfel cavitatea.
Vascularizaţia extrem de complexă este asigurată de o arteriolă ce străbate
orificiul apical şi formează o dublă reţea de capilare, unele cu rol nutritiv, iar
altele cu rol funcţional (acţionează ca o supapă prin lărgirea lumenului, în caz de
creştere a presiunii sangelui la marginea cavitatii). Presiunea hidrostatica din
capilare, ce reprezintă un factor activ al schimburilor nutritive, este modulată
prin raportul diametrelor vaselor aferent-eferent, de către factorii metabolici
locali şi fibre nervoase vegetative.
Inervaţia pulpei este asigurată de fibre senzitive cu origine în ganglionul
Gasser şi de nervii mandibulari, maxilari ce pătrund odată cu vasele şi se
ramifică formând un plex spre periferia pulpei. Din acest plex fibre amielinice
pătrund în canalele dentinare. Fibrele vegetative simpatice provin din plexul
carotidian şi cele parasimpatice din ganglionul sfenopalatin şi otic.

Formațiunile nervoase ale dintelui

Acestea prezintă diverse structuri receptive neâncapsulate, fibrele nervoase
aferente și eferente. Fasciculele de fibre nervoase mielinizate intră în pulpa
dintelui prin orificiul apical al rădăcinii împreună cu vasele sangvine, formând
fasciculul neurovascular. Pe parcurs se ramifică, inervând stratul de
odontoblaste și vasele sangvine ale pulpei radiculare. Ramificarea mai
pronunțată se observă în regiunea de trecere a lor din pulpa radiculară în cea
coronariană. Fibrele solitare subțiri se îndreaptă spre periferia pulpei coronariene
și formează aici plexul dens în apropierea stratului subodontoblastelor (plexul
Raschkov). Ramurile acestui plex inervează pulpa dintelui și părțile interne ale
dentinei de lângă pulpă.
*Hipersensibilitatea dentară este senzația dureroasă bruscă, de scurtă durată și
localizată, provocată de stimularea nervilor din pulpa dentară în timpul ingerării
lichidelor reci sau fierbinți, acidulate sau concentrate (cafea ferbinte, înghețată,
miere de albine etc.), în timpul respirației orale, periajului dentar sau în timpul
masticației. Este consecința pătrunderii lichidelor în porțiunea dezgolită a
dentinei din cauza pierderii stratului protector al smalțului sau a cementului.
. DEZVOLTAREA DINŢILOR

Dinţii sunt formaţi din ţesuturi calcifiate şi au dublă origine: ectodermală

(ce va forma adamantoblastele şi smalţul) şi mezodermală din care se vor
diferenţia: odontoblastele (formatoare de dentină), pulpa dentară, cementul.
Organul dentar trece în cursul dezvoltării sale prin mai multe etape ce
cuprind:
creşterea şi diferenţierea celulară adică proliferarea epitelială, diferenţierea
tisulară, organogeneza,
mineralizarea ţesuturilor dentare (calcifierea),
erupţia dentară însoţită de creşterea radiculară,
uzura dentară şi atrofia orizontală a parodonţiului.
3.1.1. Creşterea dinţilor
La embrionul de 6-7 săptămâni, epiteliul bucal gingival se îngroasă prin
diviziuni rapide, se infundă în ţesutul mezenchinal subiacent formând creasta
sau lama dentară primitivă, care va forma dinţii temporari şi din care prin
proliferări succesive se va dezvolta şi lama dentară secundară (dă naştere
dinţilor permanenţi).
Pe lamele dentare se formează câte 10 muguri (noduri) dentari. Din aceşti
muguri, prin procese de histodiferenţiere în epiteliu şi ţesutul conjunctiv, ia
naştere o structură în formă de clopot cu deschiderea spre maxilar. Partea
epitelială va forma organul smalţului (organul adamantin) în care se diferenţiază
două straturi distincte morfo-fimctional:
zona epitelială exterioară sau stratul epitelial adamantin extern format
din celule rotunjite sau cuboide;
- zona epitelială interioară a clopotului sau epiteliul adamantin intern
alcătuit din celule alungite, poliedrice numite adamantoblaste (ameloblaste),
dispuse perpendicular pe papila conjunctivă. Fiecare celulă are câte o
prelungire
fină, protoplasmatică către papila dentară. Între celule se găseşte substanţa
fundamentală bogată în elemente fibrilare, ce trec de la celulă la celulă.
Dincolo
de polul celular ce cuprinde nucleul, se întinde un alt strat de celule cuboide ce
formează stratul intermediar, bogat în fosfataze, cu rol de mineralizare a
smalţului. Între stratul intermediar şi epiteliul adamantin extern se găseşte o
substanţă fundamentală cu caracter mucoid.
Zona de la marginea clopotului, în care se face trecerea de la epiteliul
extern la cel intern, are rolul inductor pentru formarea rădăcinii.
Mezodermul format din ţesut conjunctiv vascular se invaginează în
interiorul clopotului formând papila dentară primitivă (papila conjunctivă) din
care se vor diferenţia: organul formativ al dentinei şi schiţa pulpei dentare
definitive. Papila conjunctiva este bogat vascularizată. Celulele situate la
periferia papilei conjunctive se diferenţiază în celule speciale, alungite, dispuse
în palisadă, celule numite odontoblaste. Acestea apar după diferenţierea
ameloblastelor. Odontoblastele emit prelungiri distale, spre ameloblaste,
prelungiri ce formează o reţea bogată din care derivă fibrele Tomes.
Odontoblastele au rol în formarea dentinei, conţin fosfatază alcalină şi transportă
material mineral.
Epiteliul clopotului şi papila dentară sunt învelite de sacul dentar primar
formând mugurele (foliculul) dentar în care începând din luna a V-a intrauterină,
încep să se formeze ţesuturile dure ale dintelui şi aparatului de fixare dinte-
alveolă.

Formarea coroanei necesită diferenţierea şi proliferrea celulelor capabile

să sintetizeze matricea proteică dură a smalţului, dentinei şi să o impregneze cu
săruri de calciu.
Formarea dentinei se realizează pe baza reţelei fibrilare (predentina) ce
provine din pulpa dentară primitivă şi conţine precolagen care trece apoi în
colagen. În acestă masă rămân canalicule fine prin care trec prelungirile
odontoblastelor (fibre Tomes). Depunerile sărurilor minerale au loc în jurul
fibrelor Tomes (au rol în schimburile metabolice) iar predentina devine dentină.
Depunerile de dentină se fac în straturi concentrice pornind de la exterior către
pulpă şi pe măsură ce procesul înaintează odontoblastele se retrag rămânând
numai fibrele Tomes inserate în canaliculii dentari. Dentina induce formarea
matricei smalţului.
Formarea smalţului se realizează de către ameloblaste după ce s-a depus
primul strat de dentină. Funcţiile ameloblastelor sunt: formarea tiparului de
coroană, organizarea odontoblastelor, formarea matricei smalţului.
Stadiile formării smalţului sunt:
stadiul secretor, de producers a matricei când ameloblastele devin
active, îşi dezvoltă reticulul endoplasmatic, sintetizează proteine, membrana
distală se plicaturează, între pliuri existând colagen ce va fi incorporat în stratul
intern al smalţului la joncţiunea amelo-dentinală;
- stadiul de reorganizare în direcţie longitudinală al organitelor celulare,
care se produce după formarea matricei, când celulele sunt mai mici iar
structurile fibrilare din colagen se detaşează uşor de celulă;
stadiul de preabsorbţie, caracterizat prin poziţia centrală a nucleului şi
numeroase vezicule cu material mineral la joncţiunea ameloblastelor cu
celulele
din stratul intermediar;
maturarea timpurie, când veziculele de la capătul bazal al amelo
blastelor au migrat spre capătul distal şi depun cristalele de minerale paralel cu
fibrele formate în primul stadiu. In stratul extern al smalţului se găseşte
fosfatază
alcalină care are rol în mineralizarea smalţului;
maturarea tardivă a matricei smalţului se realizează cu participarea atât
a ameloblastelor cât şi a odontoblastelor, care au proprietatea de a absorbi apa
şi materialul anorganic şi de a secreta mineralele care intră în matrice.

3.1.1.2. Formarea rădăcinii are loc după apariţia coroanei şi se dezvoltă

la locul de unire a stratului extern-intern al organului smalţului, prin creşterea
epiteliului în profunzime, ca o teacă. Creşterea în lungime a rădăcinii se reali-
zează prin prelungirea tecii epiteliale, apariţia odontoblastelor şi formarea
dentinei. Vârful rădăcinii se îngustează prin depunere de dentină, rămânând
orificiul apical ce face legătura cu pulpa dintelui.
Din sacul dentar se diferentiază: - elemente celulare (cementoblaste) ce
formeaza o varietate de tesut osos numită cement, asigurând ancorarea fibrelor
de membrană periodontală şi - elemente fibrilare care vor intra în alcătuirea
parodonţiului fixându-se pe osul alveolar şi pe cement (fibre Sharpey).
Formarea osului alveolar: din osul maxilar format în profunzime,
o porţiune înconjoară regiunea mugurilor dentari, apoi apar septuri interdentare,
iar fibrele Sharpey fac legătura dintre cement şi os realizând ansamblul
anatomo-
funcţional osteo-dentar. La început germenii dinţilor de lapte şi ai celor
permanenţi sunt aşezaţi într-o singură cavitate (alveola comună) după care se
separă
alveola dinţilor temporari şi ai celor definitivi.
Dezvoltarea dinţilor permanenţi - se produce din lama dentară
secundară diferenţiată încă în viaţa intrauterină. Pe lama dentară secundară, din
mugurii dentari, se formează încet dinţii permanenţi prin aceleaşi etape ca şi cei
temporari, în primii 6-20 ani de viaţa. Când fiecare dinte permanent s-a format
împinge prin osul alveolar şi determină erodarea rădăcinii dintelui de lapte
(rizaliză) cu căderea lui. La scurt timp după acesta erupe dintele permanent.

Dezvoltarea dentiţiei ideale depinde de:

formarea completă a dinţilor,
dezvoltarea structurală normală a ţesuturilor dentare,
erupţia fiecărui grup de dinţi la timpul corespunzător, în spaţiul adecvat şi în
relaţie corectă cu ceilalţi dinţi.

Compoziţia chimică a dintelui - implicaţii fiziologice.

Compozitia chimica a dintilor

Dentitia umana este hetrodontica si hemidifiodonta

 Dintele uman permanent este alcatuit din radacina/radacinile dentare
,pulpa ,dentina,smaltul,cementul -partea dura reprezentata de
 Dintele este alcatuit din 2 parti principale:
smalt dentina si cement
-partea de tesut moale
reprezentata de pulpa dentara
care se afla in interiorul partii
dure
 substanta intercelulara din dinti este constituita din colagen si
glicozaminoglicani legati de proteine
 Continutul partii dure este: colagen
,glicozaminglicani,proteine,apa,hidroxiapatita,substante minerala
Smaltul dentar
 are o duritate exceptionala
 are cel mai mare grad de mineralizare din organism
  are structura cristalina(cristale de apatita in froma de prisme
hexagonale si care intra in constitutia prismelor de smalt ,intr-o
matrice bogata in proteine

Constituienti anorganici:(95%)
1. Apa:3 fractiubi de apa(care se alibereaza la 100-900 grade C,la 900-1400
de grade C si cea bine legata(58%)),contitnutul ei creste in smaltul alterat
al cariilor si variaza cu varsta
2. Calciul si fosforul: este cea mai mare parte a substantei minerale din
smalt;dintii temporari contin mai putin fosfor deci au o mineralizare mai
slaba;ionii de calciu si fosfor formeaza hidroxiapatita ;ionii HO pot fi
inlocuiti de Fluor sau Cl rezultand fluorapatita sau clorapatita;Ionii de
calciu pot fi substituiti cu Sr,Pb iar Po4 cu ionii
arseniat,vanadat,silicat,sulfat,carbonat;la baza cristalelor de fosfat de
calciu exista un amestec de hidroxiapatita si fosfat octacalcic;principala
componenta minerala a smaltului este un fosfat octacalcic;pentru
mineralizarea normala a smaltului este indispensabila vit D.
3. Sodiul si potasiul nu au rol in formarea substantei minerale tari din dinte
4. Clorul poate inlocui ionii HO din hidroxiapatita.concentratia sa scade de
la suprafata spre interior
5. Magneziul este dupa Ca cationul cel mai frecvent intalnit la smalt,fiind
un element structural al retelei cristaline a apatitei ca fosfat de magneziu ;
se gaseste in concentratie mai mare in dentina;este mai abundent in zonele
sarace in Ca so P
6. Zincul: se afla la nivelul tesuturilor dure in ce mai mare concentratie din
organism;este crescut in tuberculoza si in caria dentara
7. Strontiul:depinde de dieta si apa potabila;se afla in concentratie mai
mare in dentina;este constituient al retelei cristaline de apatita
8. Cuprul: este component constant;are proprietati carioprotectoare;se
reduce in fluoroza
9. Staniul :se alfa in straturile superficiale ;sarurile de staniu scad
solubilitatea
10.Plumbul:daca este crescut scade rezistenta la carie
11.Mercurul:creste concentratia sa la nivelul dintilor cu obturatii
12.Manganul
13.Vanadiul
14.Antimoniul:toxic
 15.Fierul:fav mineralizarea in vitro
16.Uraniul
17.Seleniul
18.Fluorul:element constituiv important;fluoroza se manifesta prin aparitita
unor pete dentare,pierderea luciului
19.Dioxidul de carbon:este cel ai important dupA Ca si Pfii prezent sub
forma de carbonat si bicarbonat
 Constituientii organici ai smaltului:
1. Substante
organice:insolubile(keratina,colagen);solubile(peptide,glicoproteine,ac
id citric)
2. apa:legata de molecule proteice si libera
3. Keratinele sin smalt sunt alfa keratine si beta keratine
4. Proteinele sunt reprezentate de o glicoproteina care contine 4% glucide
5. Peptidele au un continut de aminoacizi foarte asemanator colagenului
din dentina
6. Glucidele sunt reprezentate de
galactoza,manoza,xiloza,fructoza,ramnoza
7. Lipidele sunt acizi grasi cu catena lunga si coleserol
8. Acidul citric este absorbit la nivelul retelei cristaline de apatita sau
intra in const proteinelor bogate in arginina

DENTINA:
 formata din substante minerale , substante organice si apa
 Constituienti anorganici:calciu fosfor
,carbonati,magneziu,sodiu,potasiu,clor,fluor,siliciu,zinc
 calciul si fosforul sunt in cea mai mare cantitate si se gasesc sub forma
cristalelor de hidroxiapatita
 Co2 se gaseste sub forma de carbonat sau de bicarbonat
 se mai gasesc staniu,strontiu,plumb,mangan si fier
 Constituienti organici:proteinele au rol structural;colagenul reprezinta
90%
 alte subst organice sunt keratine,glucide ,acid
lactic,enzime,lipide,colesterol,acizi grasi

Cementul:
 protejeaza regiunea radiculara
  contine mult mai multa apa si subst organice dar cel de subst anorganice
scade la jumate
 Constituienti anorganici:calciul si fosforul care alcatuiesc apatita;contine
fluor
 Constituienti anorganici:predomina colagenul si se mai gasesc
glicoproteine,mucopolizaharide acide,fosfataza alcalina(cu rol in
reinnoirea fibrelor de colagen si in biomineralizare)
 contine mai multe hexozamine decat smaltul

Pulpa:
 este un tesut moale ,necalcifiat
 contine odontoblaste care produc dentina
 creste continutul de apa
 Const anorganici:Ca,P,Fluor,Na,K
 Const organici:proteinele(colagen,elastina,albumina si
globuline);glucidele(glicogen,mucopolizaharide,glicozaminglicani);lipide
le(colesterol,fosfolipide,grasimi neutre);enzimele(fosfataza
alcalina);aminoacizii liberi(glicocol,alanina,valina,serina,treonina,acid
glutamic si aspartic)

Procesele biochimice din pulpa dentara:Metabolsimul

colagenului(favorizat de vit C);metabolismul lipidelor(se sint acizi
grasi,trigliceride si colesterol);metabolismul glucidelor(prin glicoliza
anaeroba,ciclul Krebs si calea pentozofosfatilor

Proteine din
dinti:colagen,osteocalcina,proteoglicani,fosfoproteine,proteine cu rol in
aderare(osteonectina),factori de crestere,enzime implicate in
mineralizare(fosfataza alcalina)