Particularitatile psihice ale copilului cu dizabilitati

            Deficienta mintala se caracterizeaza in planul vietii psihice printr-o serie de trasaturi specifice.

Astfel, in planul senzorial-perceptiv se remarca dificultati de analiza, ceea ce face ca obiectul sa fie
perceput global in detrimental sesizarii elementelor componente. Tinand cont de faptul ca si sinteza
este deficitara, reconstructia perceptive se realizeaza incomplet, iar in situatiile cu grad mare de
complexitate aceasta devine aproape imposibila. Copilul este aproape incapabil de ordonari si
ierarhizari care pot sa faciliteze o percepere adecvata a realitatii. La copilul cu handicap mintal campul
perceptive este extrem de ingust.

La toti copiii deficienti mintal reprezentarile ce se formeaza sunt lacunare in dublu sens: atat sub
aspectul continutului senzorial-perceptiv cat si al operativitatii specifice.

Gandirea copilului cu handicap mintal este deficitara la nivelul proceselor superioare, avand
urmatoarele caracteristici:

*gandire concreta, bazata pe imitarea mecanica a actiunilor si a limbajului celor din jur;

*nu achizitioneaza concepte abstracte;

*imposibilitatea realizarii de conexiuni, similitudini, opozitii, etc.;

*incapacitatea de sinteza;

*gandire fragmentara, labila.

La copiii care prezinta un QI sub 35 activitatea se reduce la “viata pur vegetativa” insotita uneori de
reproducerea imediata a gestului sau a sunetului.

Imaginatia la toate formele de nedezvoltare cognitiva este saraca, neproductiva, mergand pana la
absenta ei. Acest proces psihic este afectat datorita saraciei reprezentarilor, a formelor de
nedezvoltare a limbajului, a capacitatii limitate a memoriei si mai ales datorita inertiei gandirii.

Memoria este dominant mecanica, de scurta durata. Tot odata prezinta o slaba fidelitate in evocarea
informatiilor (lipsa de precizie, omitere de detalii, etc.). Copilul prezinat un ritm incetinit de insusire a
noilor informatii, instabilitatea pastrarii informatiilor si inexactitate in reproducere.

Atentia se manifesta diferit in functie de gravitatea deficientei. Debilul mintal are atentia lipsita de
tenacitate, forma voluntara fiind instabila. Sunt evidente tulburarile cantitative ale acesteia precum si
incapacitatea de concentrare. La copiii care prezinta un QI sub 35 tulburarile atentiei merg pana la
aprosexie (lipsa totala a atentiei). Chiar in conditiile unei atentii spontane, acestia nu sunt capabili de
perseverenta, neputand urmarii obiectele care se deplaseaza in fata lor.

Limbajul copilului cu handicap de intelect poarta amprenta caracteristicilor de concretism, rigiditate si

inertie specifice nivelului gandirii. Se poate vorbi de aparitia intarziata a vorbirii si de greutatile pe
care le intampina copilul in folosirea propozitiilor. Dezvoltarea intarziata a limbajului se face sub toate
aspectele sale: fonetic, semantic, lexical, gramatical si atrage dupa sine numarul mare al tulburarilor
de limbaj la aceasta categorie de handicap. Tulburarile limbajului la copiii cu handicap de intelect sunt
urmatoarele: sindromul de nedezvoltare a limbajului (cu formele sale: alalia, afazia, audimutitatea);
disartria; tulburarile de perceptie auditiva si tulburarile organelor fonoarticulatorii. Insa cele mai
frecvente manifestari ale tulburarilor de limbaj pe fondul handicapului de intelect sunt cele de tiplul
dislaliei, disgrafiei si dislexiei.

Decalajul in aparitia limbajului intre copilul normal si cel deficient mintal este de 3-6 ani, in functie de
gravitatea deficientei.

O alta caracteristica a tulburarilor limbajului la copilul cu deficienta mintala este polimorfismul

acestora. Rareori se intalneste o dislalie simpla, frecvent intalnindu-se forme polimorfe alaturi de
forme disartrice.

Si sub aspectul dimensiunii vocabularului vorbirea copilului cu handicap mintal se diferentiaza de

vorbirea copilului cu intellect normal. Astfel vocabularul copilului debil mintal cuprinde un numar
mult mai mic de cuvinte pe care la foloseste de multe ori in situatii stereotipe. De asemenea limbajul
are puternice aspecte de infantilism, care apar pe fondul imaturitatii verbale.

Alte deficiente ale linbajului associate handicapului mintal sunt: tulbirari ale vocii, caracter
neinteligibil al vorbirii (articulare defectuoasa), debit, intensitate si timbru dezagreabile.

Din punct de vedere al afectivitatii sunt usor de depistat fenomene de emotivitate crescuta, de
infantilism afectiv, sentimente de inferioritate si anxietate accentuate, caracter haotic si exploziv al
reactiilor, controlul limitat al acestora. Tot odata apar fenomene de indiferenta, inactivitate, egoism,
uneori manifestari de rautate sau ura fata de cei din jur, alteori atasament excasiv fata de anumite
persoane.

In plan motivational la copilul cu handicap de intelect predomina interesele si scopurile apropiate,

trebuintele momentane.

Aceste particularitati ale activitatii psihice a copilului cu handicap de intellect se coreleaza cu

tulburarile ce apar in sfera psihomotricitatii. Specifice pentru aceasta deficienta sunt: timpul de
reactie scazut, viteza diminuata a miscarilor, imprecizia lor. Tulburarile psihomotorii ce apar pe fondul
handicapului de intellect sunt cele care afecteaza schema corporala, lateralitatea, orientarea spatiala
si temporala.

Si la nivelul comportamentului instinctual putem vorbi de existenta unor tulburari la deficientul de

intelect. Sunt afectate instinctele: alimentar (exagarari ale acestuia; polifagia = ingerarea de materiale
nealimentare, necomestibile; regurgitarea voluntara a alimentelor din stomac in gura si remestecarea
lor; coprofagia = ingerarea de materii fecale; aerofagia = inghitirea o data cu alimentele si a unei mari
cantitati de aer), cel de aparare fie in sensul exagerarii lui- conduite de agresivitate; fie in sensul
diminuarii- conduite de automutilare.