DEZVOLTAREA MIŞCĂRILOR

ŞI ORIENTAREA SPAȚIALĂ

Ciubotaru Natalia,
lector universitar
 Descriere
 Dezvoltarea deplină a un copil cu deficiențe este
de neconceput fără educaţia fizică ce vizează
promovarea sănătăţii şi formarea abilităţilor
motorii. Un copil normal la vârsta preşcolară deja
vine cu coordonarea mișcărilor motorii dezvoltate.
El coordonează deja, cu mișcările complexe. O
imagine diferită este la copilul cu surdo-cecitate.
Părinţii de frica leziunilor și accidentelor,
limitează copilul cu surdo-cecitate în mişcările
sale, îndeplinind totul ei înşişi (îmbrăcarea,
dezbrăcarea, alimentarea, conducerea, etc.).
 Diminuarea aparatului motor afectează
dezvoltarea psihică a copilului cu
surdocecitate. De regulă, la domiciliu în
perioada timpurie copilul este lent,
indiferent pentru toată lumea. Este greu să
trezim la el interesul pentru activită ți.
Restrictiile permanente în mişcare duce la
subdezvoltarea fizică (slăbirea oaselor,
ligamentelor, muschilor). Perioada
copilăriei este caracterizată prin nevoia de
cît mai multă mișcare. La copilul cu s./c. se
formează mișcări stereotipe nedorite.
 În perioada preşcolară dezvoltarea fizică a
copiilor cu s./c. iniţial sunt educate prin
activităţi speciale: modelarea mişcărilor
adecvate, contribuind la eliminarea
stereotipilor negative, şi depăşirea temerii de
mișcare în spaţiu. Abilitățile de deplasare se
realizează în condiţiile în care copilul nu ar fi
capabil de a-și provoca durere. În caz contrar
frica de mișcare se va dubla şi timp
îndelungat va întîrzia dezvoltarea normală a
mișcărilor spațiale.
 Dezvoltarea mișcărilor
 Activități speciale de dezvoltare a mișcărilor au
ca scop evitarea neajunsurilor în dezvoltarea
fizică; dezvoltarea coordonării, precizia
mişcărilor, întărirea oaselor şi muşchilor. În
dezvoltarea mişcărilor sunt urilizate
următoarele elemente: jucării (boluri, cutii,
piramide), cercuri, bile de diferite dimensiuni,
tije p/u gimnastică, scaune cu rotile, biciclete,
obiectele de transportare ușoare (saci umpluți
cu rumeguş, coşuri), tobogane cu scări şi o
pantă, plăci de diferite dimensiuni, scări, etc.
 În selecţia exerciţiilor şi dozarea lor trebuie
să se ia în considerare dezvoltarea fizică,
starea de sănătate, instruirea provizorie.
Pentru crearea unui mediu încurajator
inițial se aleg mişcări care sunt simple, clare
şi necesare pentru copii. Pentru menţinerea
interesului în exercitare şi de a preveni
oboseala nu trebuie mişcările să fie
monotone pe o lungă durată de timp.
Fiecare lecţie trebuie să trecerea mişcările
schimbare din mişcările calm să mai plin de
viaţă. Atenţie considerabilă se acordă
jocurilor mobile în interior şi în aer liber.
 Conţinutul activității de dezvoltare a
mișcărilor
 Să stea independent – corect ținînd capul;
 Indepedendent să se așeze și să mențină correct corpul
în poziţia aşezată: pe pat, la masă, atîrnînd picioarele;
 Să se așeze pe covor, treptat așezîndu-se, ținîndu-se cu
mîinile de covor;
 Corect să ridice picioarele;
 Să meargă cu ajutorul adultului;
 Plimbare cu suport (de mîna cu un adult, cu căruciorul);
 Mersul pe jos independent pe o suprafaţă dreaptă şi
înclinată (covor, scândură pe podea) lăţimea plăcii-(25-
30 cm), pe o placă înclinată;
 Mersul prin obstacolele respective: umflături,
canaluri;
 Să pășească peste obiecte culcate pe podea
(coardă, tijă, cerc);
 În poziție culcată – să sprijine picioarele în tijă.
Tija o tine profesorul orizontal la podea;
 Picioarele ușor întinse, uşor ghemuite;
 Urcarea în jos și sus pe scări, ținîndu-se de
perilă;
 Să sară de pe ultima scară, cu picioarele
ghemuite, ținîndu-se de perilă sau de mina
profesorului;
 Să sară în loc pe ambele picioare;
 Să se apropie la semnalul profesorului;
 Să meargă în cerc, ținîndu-se de mina;
 Să meargă în vîrful degetelor;
 Să pășească peste bastoane, cuburile de pe podea
(distanţa dintre obiecte 0.5 metri);
 Să calce peste bastoane, blocuri deplasîndu-se
înainte (ținîndu-se de mina profesorului sau
independent);
 Să treacă pe sub funuie, întinsă la o altitudine de
40-50 cm. de la podea (cu capul înainte
spijinindu-se în mîini);
 Să pășească peste frînghie la o altitudine de 5-
10 cm. de la podea (cu sprijin și fără);
 Să meargă pe un scaun cu o înălțime de 10-15
cm. de la podea: drept, lateral, (cu sprijin și
fără);
 Să rostogolească mingea, balonul – așezat pe
podea ( de la copil spre adult și invers);
 Să rostogolească mingea, balonul spre perete și
invers;
 Să rostogolească mingea, balonul în porți.
 Orientarea în spațiu
Lipsa (sau afectarea semnificativă) a percepţiei
vizuale şi auditive la surdo-orbi provoacă mari
dificultăţi în orientarea spaţială. Pentru a stăpâni
spaţiul din jur, copilul trebuie să învețe
următoarele:
 Familiarizarea cu spațiul unde îşi petrece

majoritatea timpului (grupa, dormitorul,

sufrageria, camera de toaletă, curtea);
 Familiarizarea cu situarea mobilei în fiecare

cameră;
 Memorizarea locului său la masă în grupă şi în
ospătărie, patului său în dormitor, olița sa,
locul coșului de gunoi ș.a.
 Învățarea deplasării individuale în locurile deja
cunoscute: dormitor, ospătărie, toaletă, curte
etc.
 Localizarea profesorului după semnalele
vibraționale;
 La indicația profesorului să deplaseze: jucării,
scăunelul într-un anumit loc, depășind distanța
relative mica.