Napoli

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Napoli (denumit în trecut și Neapole) este cel mai mare oraș din Italia
de Sud și al treilea oraș din Italia. Este una dintre capitalele regionale și Napoli
are o populație de aproape un milion de locuitori, iar împreună cu zona
— Oraș —
metropolitană strânge între 3 și 4,4 milioane de locuitori. Este reședința
regiunii Campania și a provinciei Napoli și un centru economic și cultural Città di Napoli
important din sudul Italiei. Se află la mijlocul distanței dintre Vezuviu și
zona vulcanică Campi Flegrei.

Între 1285–1816 a fost capitala Regatului de Neapole, iar apoi, până la

Unificarea Italiei în 1861, a fost capitala Regatului celor Două Sicilii.

Centrul vechi istoric din Napoli a fost înscris în anul 1995 pe lista
patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Cântecul napoletan 'O surdato 'nnammurato a ajuns renumit ca fiind

„simbolul orașului Napoli”.
Napoli

Cuprins
Geografie
Clima
Drapel
Istorie
Episod biblic neotestamentar
Populația
Populație străină
Personalități legate de Napoli
Stemă Logo
Administrație
Localități înfrățite
Obiective turistice
Castele și palate regale
Palate nobiliare
Basilici
Alte biserici
Personalități
Vezi și
Publicații
Referințe
Bibliografie
Legături externe

Geografie
Napoli se situează pe malul nordic al golfului cu același nume, în Napoli (Italia)
extremitatea sud-estică a Câmpiei Campaniene. Cartiere sud-estice ale Localizarea în Italia
orașului urca pe versanții Vezuviului. În partea nord-vestică este Coordonate: 40°51′46″N 14°16′36″E
delimitată de zona vulcanică Campi Flegrei. Se află la o distanță 232 km
de Roma.
Țară Italia
Regiune Campania
Clima Provincie Napoli

Orașul are un climat tipic mediteranean.

Cod
063049
ISTAT[*]

Frazioni Arenella, Avvocata , Bagnoli, Barra,

Chiaia, Chiaiano, Fuorigrotta,
Mercato Pendino, Miano,
Montecalvario, Pianura, Piscinola
Marianella, Poggioreale, Ponticelli,
Posillipo, San Ferdinando, San
Giovanni a Teduccio, San Lorenzo
Vicaria, San Pietro a Patierno,
Scampia, Secondigliano, Soccavo,
Stella San Carlo Arena, Vomero

Guvernare
- Primar Luigi de Magistris[*] (Democrazia
Autonomia[*], 1 iunie 2011)

Suprafață[1]
- Total 117,27 km²
Altitudine 17 m.d.m.

Populație (31 iulie 2011)

- Total 1.000.231 locuitori
- Densitate 8.529,3 loc./km²

Fus orar CET (+1)

Cod poștal 80100
Prefix
081
telefonic

Localități înfrățite
- 31 orașe
listă
înfrățite
Patron napoletani, partenopèi
- Ziua 19 septembrie

Prezență online
http://www.comune.napoli.it/ Site Oficial
GeoNames (https://www.geonames.org/317239
5)
OpenStreetMap (https://www.openstreetmap.org/
relation/40767)
Facebook Places (https://www.facebook.com/pag
es/-/115247758487174)
 Localizarea în provincia Napoli

Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=

Napoli&action=edit&section=0)

Date climatice pentru Napoli [ascunde]

Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
12.5 13.2 15.2 18.2 22.6 26.2 29.3 29.5 26.3 21.8 17.0 13.6 20,4
Maxima medie °C (°F) (54,5) (55,8) (59,4) (64,8) (72,7) (79,2) (84,7) (85,1) (79,3) (71,2) (62,6) (56,5) (68,7)
8.1 8.7 10.5 13.2 17.3 20.9 23.6 23.7 20.8 16.7 12.3 9.3 15,9
Media zilnică °C (°F) (46,6) (47,7) (50,9) (55,8) (63,1) (69,6) (74,5) (74,7) (69,4) (62,1) (54,1) (48,7) (60,6)
3.8 4.3 5.9 8.3 12.1 15.6 18.0 17.9 15.3 11.6 7.7 5.1 10,4
Minima medie °C (°F) (38,8) (39,7) (42,6) (46,9) (53,8) (60,1) (64,4) (64,2) (59,5) (52,9) (45,9) (41,2) (50,7)
104.4 97.9 85.7 75.5 49.6 34.1 24.3 41.6 80.3 129.7 162.1 121.4 1.006,6
Precipitații mm (inches) (4.11) (3.854) (3.374) (2.972) (1.953) (1.343) (0.957) (1.638) (3.161) (5.106) (6.382) (4.78) (39,63)
Nr. de zile cu precipitații
9.9 9.8 9.5 8.8 5.7 4.0 2.3 3.8 5.8 8.1 10.8 10.7 89,2
(≥ 1.0 mm)

Ore însorite 114.7 127.6 158.1 189.0 244.9 279.0 313.1 294.5 234.0 189.1 126.0 105.4 2.375,4
Sursă: World Meteorological Organization[2]
Date climatice pentru Napoli-Capodichino, district on the outskirts (altitude: 72 m sl, satellite view (http://tools [arată]
erver.org/~geohack/geohack.php?pagename=San_Pietro_a_Patierno&params=40.891915_N_14.28654_E_))

Temperatura medie a apei mării (Riviera neapolitană):[4]

Media
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noi Dec
anuală
15 °C 14 °C 14 °C 15 °C 18 °C 22 °C 25 °C 27 °C 25 °C 22 °C 19 °C 16 °C 19,3 °C
(59 °F) (57 °F) (57 °F) (59 °F) (64 °F) (72 °F) (77 °F) (81 °F) (77 °F) (72 °F) (66 °F) (61 °F) (66,7 °F)

Istorie
Orașul a fost o colonie greacă cu numele de Neapolis Parthenope (noul oras Parthenope) . Orașul intră în scurt timp sub
autoritatea romană.

După dispariția Imperiului Roman, orașul a rezistat invaziei lombarde și va rămâne atașat
Imperiului Bizantin. La finalul secolului VI, Napoli a devenit capitală a unui ducat bizantin. În
751, odată cu căderea exarhatului de la Ravenna din care se ridicase, ducatul a devenit
independent.

În 1030, pentru a putea face față amenințării bizantine, ducele Sergiu al IV îi găzduiește pe
normanzi în orașul vasal Aversa. Normanzii nu încetează incorporarea posesiunilor lor din
Napoli Italia de Sud, iar în 1139, Roger al II-lea, primul rege al Siciliei, incorporează orașul în regatul
său.

Carol al II-lea al Siciliei, pierzând insula Sicilia, a făcut din Napoli capitala regatului Siciliei, care este uneori numit
"regatul napolitan".

După 1889, orașul a fost influențat de pasiunea pentru pizza Margherita.

Episod biblic neotestamentar

Potrivit Noului Testament (Faptele Apostolilor, 28,13-14) Sf.Pavel (în drum spre Roma, unde urma să fie judecat) ar fi
poposit 7 zile și în localitatea Pozzuoli, la 5 km vest de Napoli.
Populația
Napoli este cel mai mare oraș din sudul Italiei și cu 1.000.470 de locuitori al treilea oraș după Milano și Roma. În zona
de aglomerație a orașului trăiesc mai mult de 3 milioane de oameni.

Structura populației pe grupe de vârstă:

între 00-14 ani: 18,76%

între 15-64 ani : 67,87%
peste 65 ani: 13,37%

Napoli - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Populație străină

În ziua 31 decembrie 2010[1] (http://demo.istat.it/str2010/index.html) cetățenii străini residenți erau 29.428 de

oameni (3,07% din populație). Naționalitățiile principale erau:

Ucraina 6.502 (0,67%, 22% din cetățenii străini residenți)

Sri Lanka 5.367 (0,56%, 18% din cetățenii străini residenți)
China 2.456 (0,25%)
România 1.816 (0,18%)
Polonia 1.542 (0,16%)
Filipine 1.303 (0,13%)

Personalități legate de Napoli

Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii, rege Rege al Celor Două Sicilii
Ferdinand I al celor Două Sicilii, rege
Maria Carolina a Austriei, regina
Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii, rege
Carol al III-lea al Spaniei, rege
Prințesa Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry
 Prințesa Luisa Carlotta a celor Două Sicilii
Prințesa Maria Amalia de Bourbon-Două Sicilii
Teresa a celor Două Sicilii
Casa de Bourbon
Benedetto Croce, filozof și politician
Nicola Abbagnano, filozof
Vittorio Emanuele III d'Italia, rege al Italiei, al Albaniei și al Etiopiei
Totò, actor
Fabio Cannavaro, fotbalist
Giorgio Napolitano, politician, fost senator pe viață, cel de-al 11-lea președinte al Republicii italiene
Fabio Quagliarella, fotbalist
Antonio Di Natale, fotbalist
Salvatore Quasimodo, poet și traducător
Athanasie de Neapole, episcop de Napoli (ca Athanasius al II-lea) și duce de Napoli
Salvatore Cammarano, libretist
Roberto Saviano, scriitor și jurnalist
Augusto De Luca, fotograf
Domenico Scarlatti, compozitor
Franco Alfano, compozitor
Alfons Maria de Liguori, episcop catolic, întemeietor al unei congregații călugărești, învățător al Bisericii
Aldo Ciccolini, pianist
Sigismund Thalberg, pianist și compozitor austriac
Ernesto Cesàro, matematician
Alfredo Capelli, matematician

Administrație
Primarul general al orașului este Luigi de Magistris.

Orașul are 31 de cartiere organizate în 10 sectoare, fiecare având administrație

separată.

Sectorul 1 : Chiaia, Posillipo și San Ferdinando

Sectorul 2 : Avvocata, Montecalvario, San Giuseppe, Porto, Mercato și Pendino
Sectorul 3 : Stella și San Carlo all'Arena Nápoly kerületei
Sectorul 4 : San Lorenzo, Vicaria și Poggioreale-Zona Industriale
Sectorul 5 : Arenella și Vomero
Sectorul 6 : Barra, Ponticelli și S.Giovanni a Teduccio
Sectorul 7 : Miano, S.Pietro a Patierno și Secondigliano
Sectorul 8 : Chiaiano, Piscinola-Marianella și Scampia
Sectorul 9 : Pianura și Soccavo
Sectorul 10 : Bagnoli și Fuorigrotta

Localități înfrățite
România, Călărași
România, Sighetu Marmației
Japonia, Kagoshima
Statele Unite ale Americii, Miami
Statele Unite ale Americii, Honolulu
Bosnia și Herțegovina, Sarajevo
Mexic, Acapulco
Argentina, Buenos Aires
, Baku
Cuba, Santiago de Cuba
Tunisia, Gafsa
 Serbia , Kragujevac
Grecia, Atena
Palestina, Nablus
China, Zhengzhou
Portugalia, Lisabona
Madagascar, Nosy Be
Spania, Palma de Mallorca
India, Calcutta
Turcia, İzmir
Venezuela, Valencia
Ungaria, Budapesta
Regatul Unit, Londra

Obiective turistice
Deși este un oraș bogat în monumente istorice și tradiții, anual primește un
număr mai redus de vizitatori față de alte orașe italiene. Centrul istoric al
orașului începând din anul 1995 face parte din patrimoniul mondial și este una
dintre cele mai mari centre urbane de pe aceată listă. Centrul istoric are o
dispunere dreptunghiulară și a păstrat rețeaua de străzi stabilită de coloniști
din Cumae, fondatorii orașului antic Neapolis. Orașul vechi este străbătută de
trei străzi principale paralele: Decumano Maggiore (azi purtând numele de Via
Tribunali), Decumano Inferiore (azi împărțită în trei secțiuni: Via Maddaloni,
Via Croce Benedetto și Via San Biagio dei Librai) și Decumano Superiore (azi
împărțită în trei secțiuni Via Sapienza, Via Anticaglia și Via Santi Apostoli),
numele acestora derivând din denumirea antică a lor: decumanus. Denumirea
populară a Decumano Inferiore este Spaccanapoli (despărțitorul Napolii),
deoarece practic împarte în două orașul vechi. Aceste străzi principale sunt
legate între ele, de străzi transversale, pe vremuri antice numite cardo.

Teritoriul înscris pe lista patrimoniului mondial cuprinde de asemenea zona

dealului Capodimonte, situată la nord de centrul istoric, respectiv zona costieră
Spaccanapoli: strada care împarte
Chiaia-Posillipo situată la nord-vest, până la mica insulă Nisida. Centrul istoric
centrul orașului în două
cuprinde mai mult de 150 de biserici, aproximativ 300 de clădiri cu caracter
religios, palate, 30 de muzee, situri arheologice, monumente, obeliscuri și
fântâni arteziene.

Castele și palate regale

Castel Nuovo (sau Maschio Angioino, în română Castelul Nou) este cea mai cunoscută construcție a orașului.
Construirea fortăreței a fost comandată de către regele Carol I. Anjou care și-a transferat curtea din Palermo în
Napoli. A fost construită între 1279-1282 cu ajutorul unor arhitecți francezi. A rămas reședință regală până în anul
1734, când regele Carol al III-lea s-a mutat în nou palat regal construit în apropierea fortăreței.
Castell dell’Ovo (literalmente Castelul Oului) este o fortăreață situată la nord-vest de centrul istoric al orașului pe
un promontoriu în Golful Napoli. Conform legendei poetul roman Vergilius a înzidit un ou în fundațiile fortăreței
pentru a conferi o stabilitate mai mare pereților. Prima fortăreața pe acest loc a fost construită în secolul a 6-lea a.
Chr de coloniști greci originari din orașul Cumae. În primul secol, patriciul roman Lucius Licinius Lucullus a construit
o vilă pe acest promontoriu care la începutul secolului al V-lea a fost transformată în fortăreață. În secolul al XI-lea,
locuitorii orașului au demolat construcțiile romane pentru a preveni ocuparea lor de către pirații saraceni. Fortăreața
de azi a fost construită la începutul secolului al XII-lea și a funcționat ca reședință regală până la construcția
Castelului Nou.
Castel Capuano este o fortăreață situată în partea estică a centrului istoric. A fost construită în secolul al XII-lea de
către regele Wilhelm I. al Siciliei. Într-o perioadă scurtă a funcționat ca reședință regală. În secolul al XVI-lea a fost
extinsă și în fortăreață s-a mutat administrația orașului și tribunalul (aceasta a funcționat aici până la sfârștitul anilor
1990). În subsolurile fortăreței erau închisorile orășenești.
Castel Sant’Elmo este o fortăreață situată pe un deal, vest de centrul istoric al orașului în apropierea mănăstirii
San Martino. Numele derivă de la biserica demolată pentru a face loc fortăreței. A fost construită între 1329-1343 la
porunca regelui Robert de Anjou.
Palatul Regal a fost construit pe locul vechiului palat viceregal la începutul secolului al XVIII-lea. A funcționat ca
reședință regală până la sfârșitul secolului când familia regală s-a mutat în noul palat de la Caserta. Palatul a fost
construit de arhitectul Domenico Fontana și modificat după planurile arhitecților Luigi Vanvitelli și Gaetano
 Genovese. A fost parțial distrus în cel de al doilea război mondial, dar a fost reconstruit după planurile originale.
Fațada vestică, dinspre Piazza Plebiscito este ornată de statuile marilor regi al Regatului Napolii.
Palatul Capodimonte se află la nord de centrul istoric al orașului pe dealul purtând aceeași nume. A fost reședința
de vară a regilor regatului Napolii. A fost contruită după planurile arhitectului Giovanni Antonio Medrano în anul
1738. În palat este amenajat Galeria Națională din Napoli (cu importante picturi al lui Tiziano, Caravaggio și alții) și
muzeul de porțelanuri.
Albergo Reale dei Poveri este un edificiu impozant la nord-est de centrul istoric al orașului, având 300 m lungime
și 5 etaje. Construcția a început în anul 1751 la porunca regele Carol al III-lea, care dorea să realizeze un spital
modern în capitala regatului napolitan. Azi, clădirea renovată în anul 2006 găzduiește un centru de conferințe.

Castel Nuovo Castel dell’Ovo Palatul Regal Palatul

Capodimonte

Palate nobiliare

Cele mai importante palate nobiliare din Napoli sunt:

Palazzo Filomarino - a fost construit în secolul al XVI-lea de arhitectul Giovanni Francesco Di Palma și barocizat în
secolul al XVIII-lea. Cel mai cunoscut locuitor al palatului a fost renumitul filosof Benedetto Croce.
Palazzo del Panormita - este cea mai frumoasă clădire renascentistă din oraș. A fost construit la sfârștiul secolului
al XV-lea de renumitul umanist Antonio Beccadelli (cunoscut sub numele de Panormita).
Palazzo San Giacomo - este o clădire impozantă în Piazza Municipio, construită între 1819-1825 după planurile
arhitecților Stefano și Luigi Gasse pentru a găzdui ministerele Regatului Napolitan. În clădire a fost încorporată și o
biserică adiacentă.
Palazzo Doria d’Angri - a fost construită în secolul al XVIII-lea după planurile arhitectului Luigi Vanvitelli pentru
familia Doria. De pe balconul acestei clădiri a proclamat Giuseppe Garibaldi unirea Regatului celor Două Sicilii în 7
septembrie 1860.
Palazzo Pignatelli - este o clădire construit în stil clasic în anul 1826 de Ferdinando Acton, nobil englez din curtea
regilor napolitani. În secolul al XIX-lea, Diego Aragona Pignatelli Cortes, prințul de Monteleon a trasnformat clădirea
într-un centru cultural. Văduva prințului a dăruit clădirea împreună cu colecțiile de mobilă, porțelanuri statului italian.
Palazzo Arcivescovile - este reședința arhiepicopilor neapolitani. Complexul se situează la nord de dom și a fost
construit la începutul secolului al XIV-lea, probabil după planurile arhitectului Bonaventuri Presti. Clădirea are trei
portale sculptate impozante.
Palatul Firrao - a fost construit în secolul al XVI-lea în stil renascentist. În secolul al XVII-lea a fost barocizat de
arhitectul Cosimo Fanzago. Fațada este ornată de statuile regilor napolitani.

Palazzo Doria Palazzo Firrao Palazzo Solimena Palazzo Cellamare

d’Angri

Basilici
Domul din Napoli (Duomo) - este principala biserică a orașului, construită în stil romanic. Aici se regăsesc
moaștele Sfântului Ianuarius. Construcția domului a fost începută de regele Carol I Anjou și a fost finalizată la
începutul secolului al XIV-lea, în timpul regnării lui Robert Anjou. A fost construită pe fundațiile unei basilici
 paleocreștine (resturile se pot vedea și azi în subsolurile clădirii). Altarul este munca pictorului Francesco Solimena.
Balustrăzile din bronz sunt munca arhitectului Cosimo Fanzago. Interiorul este decorat de picturi semnate Luca
Giordano și Pietro Perugino.
Cappella Sansevero este o biserică-muzeu, construită între anii 1608-1611 în piața San Domenico Maggiore,
adăpostind o serie de capodopere de artă ale unor importanți artiști italieni ai secolului al XVIII-lea.
San Francesco di Paola - este o biserică situată în Piazza Plebiscito vizavi de Palatul Regal. La începutul secolului
al XIX-lea, Joachim Murat rege napolitan, vărul lui Napoleon a proiectat construcția unei piețe împrejmuite de
colonade, asemenea pieții Sfântul Petru din Roma. Construcția a fost completată în 1816 de către regele Ferdinand
al IV-lea, care a transformat sala centrală în biserica de azi, care se aseamănă cu Pantheonul roman.
Santa Maria del Carmine - situată în Piazza Mercato a fost fondată în secolul al XII-lea de călugări carmeliți. În
biserică se regăsesc două relicve importante: o icoană cu Madona Neagră (adusă de carmeliți din Africa) și un
crucifix de pe care lipsește coroana de spini al lui Isus (conform legendelor: în 1439 în urma unei bombardamente,
Isus și-a mișcat capul, astfel a căzut coroana).
San Domenico Maggiore - a fost construită între 1283 și 1324 pe fundațiile unei biserici mai vechi. În anii 1670 a
fost barocizat, dar în secolul al XIX-lea a fost transformat înapoi în stilul său original gotic. În mănăstirea adiacentă
au trăit și au lucrat personaje importante din istoria Italiei cum ar fi Giordano Bruno sau Toma de Aquino.
San Paolo Maggiore - a fost construit la sfârștiul secolului al VIII-lea și începutul secolului al XI-lea pe fundațiia
unui templu roman dedicat gemenilor Castor și Pollux. În secolul al XVI-lea a fost preluat de călugări teatini. A fost
barocizat după planurile arhitectului Francesco Grimaldi. Interiorul este decorat de fresce realizate de Francesco
Solimena și Massimo Stanzione.
Santissima Annunziata Maggiore - a fost construită în secolul al XIII-lea. A fost barocizat în secolul al XVIII-lea de
arhitectul Luigi Vanvitelli și fiul lui, Carlo Vanvitelli. Altarul este opera lui Francesco Solimena. Tavanul este casetat
cu picturi figurând scene din viața Fecioarei Maria, realizate de Giovanni Vincenzo Forli și Filippo Vitale.
San Giorgio Maggiore - prima biserică pe acest loc a fost construită în secolul al IV-lea. A fost numit după Sfântul
Gheorghe, care a fost ucis în secolul al XI-lea de longobarzi. În 1640 a fost mistuită de flăcări, dar a fost
reconstruită după planurile arhitectului Cosimo Fanzago. În anul 1694 a fost distrus de un cutremur. Reconstrucția a
fost supervizată tot de arhitectul Cosimo Fanzago. Sub altar sunt îngropate moaștele Sfântului Severus. Decorațiile
interioare au fost realizate de Camillo Lionti, Francesco Peresi și Francesco Solimena.
San Pietro ad Aram - este o biserică construită în stil renașcentist. Găzduiește relicva faimoasă Ara Petri, care,
conform legendelor, a fost altarul Sfântului Pentru, în fața căruia a botezat pe sfinții Candida și Asprenus, primii
episcopi napolitani. Interiorul este decorat de freșce și relifuri sculptate de Luca Giordano, Andrea Vaccaro,
Massimo Stanzione și Giaconto Diano.
Santa Maria di Piedigrotta - a fost construită în secolul al XIV-lea, apoi barocizat de-a lungul secolului al XVII-lea.
Este una dintre cele mai impresionante clădiri de stil baroc din oraș. Interiorul este decorat de freșcele lui Belisario
Corenzio.
Santa Maria degli Angeli a Pizzofalcone - a fost construită în a doua parte a secolului al XVI-lea, la cererea
doamnei Constanza Doria del Caretto, care a dăruit-o ordinului teatinilor. În 1610 a fost barocizat după planurile
arhitectului Francesco Grimaldi. Interiorul este decorat de freșcele lui Giovanni Battista Beinaschi și picturi semnate
de Francesco Maria Caselli.
San Giovanni Maggiore - este una dintre cele mai vechi biserici napolitane. Construcția ei a fost începută în
secolul al IV-lea. A fost reconstruit în stil bizantin în secolul al VI-lea, apoi barocizat în 1685 după planurile
arhitectului Dioniso Lazzari.
Santa Maria della Sanita - a fost construit în stil baroc între anii 1602-1613 după planurile arhitectului Giuseppe
Nuvolo pentru ordinul dominicanilor. Cupola este decorată de plăci de majolică verde. Din interiorul bisericii se pot
accesa catacombele San Gaudioso, care este decorată de mozaicuri datând din secolul al XVII-lea. Interiorul a fost
decorat de Giovanni Battista di Pino.

Cappella Sansevero,
Faţada principală a San Francesco di Santa Maria di San Domenico sculptura "Cristo
domului Paola Piedigrotta Maggiore velato" de Giuseppe
Sanmartino

Alte biserici
Santa Maria Egiziaca all’Olmo - a fost construită în secolul al XIV-lea, iar în secolele XVI-XVII a fost reconstruit în
stil baroc. Decorațiunile interioare de stil rococo au fost realizate de Nicola Tagliacozzi Canale. Numele provine de
 la un ulm din curtea bisericii.
Santa Maria Egiziaca a Pizzofalcone - a fost fondată la începutul secolului al XVII-lea, de călugări augustini. În
secolul al XVII-lea a fost barocizat de către Cosimo Fanzago, Francesco Antonio Picchiatti, Antonio Galluccio și
Arcangelo Guglielmelli.
Sant’Agostino alla Zecca - construcția bisericii a fost comandată de către regele Carol I. Anjou. A fost terminată în
anul 1287 și a fost preluat de călugări eremiți. A fost distrus în cutremurul din 1456 și a fost reconstruit în stil
renascentist. În secolele XVII-XVIII a fost barocizat.
Santa Maria della Neve - a fost cosntruită în secolul al XIII-lea. În 1520 a fost extins, iar în secolul al XVIII-lea
barocizat. Interiorul este decorat cu picturi semnate de Giuseppe Bastelli.
San Giacomo degli Spagnoli - construcția bisericii a fost comandată în 1540 de către viceregele Don Pedro de
Toledo, pentru a servi ca lăcaș de cult curții sale, ai cărui membrii erau spanioli (de aici provine și numele bisericii).
Interiorul bisericii cu trei nave este decorată în stil baroc, important fiind o frescă al lui Giorgio Vasari. În prezent
biserica este în proprietatea, și este susținută de biserica catolică spaniolă.
Madre di Buon Consiglio - este una dintre cele mai noi biserici din oraș. A fost construită între anii 1920 și 1960
după modelul bazilicii Sfântul Petru din Roma.

Santa Maria Interiorul bisericii Madre di Buon

Egiziaca a San Giacomo degli Consiglio
Pizzofalcone Spagnoli

Personalități
Gian Lorenzo Bernini, artist baroc
Enrico Caruso, tenor
Sophia Loren, actriță
Bud Spencer, actor (celebrul Piedone)
Benedetto Croce, filozof
Giambattista Vico, filozof, istoric
Ruggiero Leoncavallo, compozitor, pianist
Papa Inocențiu al XII-lea
Papa Bonifaciu al IX-lea
Papa Urban al VI-lea
Giorgio Napolitano, fost președinte al Italiei
Giambattista Vico, filozof, istoric
Valeria Golino, actriță
Alessandra Mastronardi, actriță
Victor Emmanuel, Prinț de Neapole
Ferdinand I al celor Două Sicilii
Francisc I al celor Două Sicilii
Ruggiero Leoncavallo, compozitor, pianist.

Vezi și
Lista paginilor care conțin în titlu termenul „Neapole”
Regatul Neapolelui
Regatul celor Două Sicilii
Listă de orașe din Italia
Locuri din patrimoniul mondial
Limba napolitană
SSC Napoli
Publicații
Vinni Luccherini: La Cappella di San Ludovico nella Cattedrale di Napoli, le sepolture dei sovrani angioini, le due
statue dei re e gli errori della tradizione storiografica moderna, în: Zeitschrift für Kunstgeschichte, Jg. 70, Heft 1
(2007), p.1-22.

Referințe
1. ^ Superficie di Comuni Province e Regioni italiane al 9 ottobre 2011 (https://www.istat.it/it/archivio/156224) (în
italiană), Istituto Nazionale di Statistica, accesat în 16 martie 2019
2. ^ „Weather Information for Naples” (http://www.worldweather.org/176/c00604.htm). World Meteorological
Organization. iunie 2011. Accesat în 7 septembrie 2012.
3. ^ Tabelle climatiche della stazione meteorologica di Napoli-Capodichino Ponente dall'Atlante Climatico 1971–2000
(PDF) (http://clima.meteoam.it/AtlanteClimatico/pdf/(289)Napoli%20Capodichino.pdf). Servizio Meteorologico
dell'Aeronautica Militare. Retrieved 5 December 2012.
4. ^ Neapolitan Riviera Climate (http://www.weather2travel.com/climate-guides/italy/neapolitan-riviera/) -
weather2travel.com

Bibliografie
New Guide to Naples and Surrounding Area, ISBN 88-8180-084-5

Legături externe
Situl oficial (http://www.comune.napoli.it/)
Fotografii Napoli (http://www.creativmania.com/lumea-in-fotografii-11-napoli/)
Neapole (http://travel.descopera.ro/8573502-Neapole), 15 august 2011, Mihaela Stanescu, Descoperă - Travel
Castele napolitane (http://www.revistamagazin.ro/content/view/6680/7/), 10 decembrie 2008, Revista Magazin

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Napoli&oldid=13428771

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 21 mai 2020, ora 19:06.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți
detalii la Termenii de utilizare.