Curcubeul – o „minune cerească” pe care

omenirea a explicat-o abia în secolul 17

Postat de Bianca Ioniţă - 18/03/2016

E greu de crezut că există cineva indiferent în fața

frumuseții unui curcubeu. Mama Natură ne
încântă de fiecare dată cu magia fenomenelor ei,
fie că privim o stea căzătoare, aurora sau
curcubeele. Iar omenirea a fost mereu fascinată
de ele, atribuindu-le semnificații din cele mai
diverse.

Curcubeul era numit în latină „arcus pluvius”, iar vechii greci și romanii credeau că acest
„arc al ploii” este legătura făurită de zeița curcubeului, Iris, între muritori și zei.

„Iris” în limba greacă însemna „cerc colorat” și cuvântul era folosit de asemenea pentru
a desemna irisul ochiului sau cercul colorat de pe coada unui păun. De la zeița Iris provine
și numele florii de iris, al elementului chimic „iridium” sau cuvântul „iridescent”=”care își
schimbă culorile”.
Translate »
Pentru poetul grec Homer (în „Iliada”) curcubeul avea o singură culoare și anume violet,
în timp ce filosoful Xenofan din Colofon insista că avea trei culori: violet, galben și roșu.
Aristotel este de acord cu Xenofan, în lucrarea „Meteorologica”: „Curcubeul are trei culori,
acestea trei și nu altele.”

Până în secolul 17, atunci când a fost explicat științific,

fenomenul natural era o minune cerească atribuită
divinității și în toate culturile există mituri și credințe despre
curcubeu. Cea mai importantă mențiune de acest fel este
cea din Biblie:

„Închei acest legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot

trupul cu apele potopului și nu va mai fi potop, ca să
pustiiască pământul”.Apoi a mai zis iarăși Domnul
Dumnezeu către Noe: „Când voi aduce nori deasupra
pământului, se va arăta curcubeul Meu în nori, Și-Mi voi
aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu
voi și cu tot sufletul viu și cu tot trupul, și nu va mai fi apa
potop, spre pierzarea a toată făptura.
Va fi deci curcubeul Meu în nori și-l voi vedea, și-Mi voi aduce aminte de legământul veșnic
dintre Mine și pământ și tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!”Și iarăși a zis
Dumnezeu către Noe:„Acesta este semnul legământului, pe care Eu l-am încheiat între Mine
și tot trupul care este pe pământ”. – Facerea (Geneza), cap. 9

În timpul Renașterii oamenii ajuseseră la concluzia că există patru culori ale curcubeului:
roșu, albastru, verde și galben.

René Descartes descrie pentru prima oară în 1637 o posibilă legătură între curcubeu și
fenomenul de reflexie și refracție a luminii.

Sir Isaac Newton va fi cel care va explica pe larg fenomenul de formare printr-o prismă a
spectrului constituit din 7 culori, în lucrarea „Optics”, publicată în 1704.

Desigur, nu există exact 7 culori, de fapt nu poate fi stabilit un număr exact. Fiecare
culoare se pierde în următoarea, creând nuanțe și degrade-uri, fără a exista o delimitare
precisă între ele. Pentru unele popoare, cum ar fi chinezii, chiar și astăzi curcubeul are doar
cinci culori.

Din punct de vedere optic, curcubeul este o imagine virtuală distorsionată a

Soarelui. Fiecare
Translate » picătură de ploaie acționează ca o oglindă minusculă, imperfectă. Când
Soarele se află exact în spatele privitorului, razele trec prin picăturile aflate în fața lui, se
lovesc de suprafața acestora ca de o oglindă și se întorc spre el. Prin refracție, raza
luminoasă este „îndoită” ușor atunci când trece din aer în apă și la fel atunci când trece din
apă în aer. Fiecare picătură de ploaie acționează deci atât ca o prismă (refracție) cât și ca o
oglindă (reflecție).

Curcubeele duble sau multiple apar atunci când lumina iese și intră de mai multe ori în
picătura de ploaie înainte ca raza să iasă complet, iar culorile din spectrul celui de-al doilea
arc de curcubeu sunt inversate. Între cele două arcuri ale unui curcubeu dublu există o
zonă întunecată, pentru că lumina reflectată de stropii din această parte nu ajunge la
privitor. Această zonă a fost observată de grecul Alexandru din Afrodisia (anul 200) și
poartă numele de Bandă Alexandrină.

Curcubeul poate fi văzut ca un cerc complet doar atunci când este privit din avion, de
exemplu. Sau atunci când este filmat cu o dronă, ca AICI

Curcubeele pot fi observate când este ceață, burniță, pot apărea în cascade sau deasupra
valurilor mării, oriunde lumina întâlnește apă în atmosferă iar unghiul din care privim
permite perceperea fenomenului.

Există și curcubee nocturne formate de lumina lunii, dar pe acestea ochiul le percepe în
general în culoarea alb.
Translate »
Pe 14 martie 1994, un curcubeu format în Sheffield,
Marea Britanie, a putut fi observat de la 9 dimineața până
la 3 după-amiaza, ceea ce constituie recordul înregistrat de
durată a percepției acestui fenomen.

Surse: www.treehugger.com, www.telegraph.co.uk

Traducerea și documentarea: Bianca Ioniță

Translate »