Lucinda Riley s-a nlscut in Irlanda qi, dupi o carieri timpurie ca

actrif5 de film, teatru gi televiziune, a scris prima carte la vArsta de

24 de ani. Cnrfile ei au fost traduse ln peste 30 de limbi gi s-au vdndut
in peste 15 milioane de exemplare. Printre bestsellerurile Lucindei
Riley se num[ri Secretul orhideei (Hothouse Flower), The Girl on the
Clffi The Light Behind the Window, Trandafirul nopfii (The Midnight
Rose), The ltalian GirJ, The Angel Tree, Secretul Helenei (The Olive
&cNDAftrEY
Tree) qi The Love Letter.Lucinda lucreaz[ in prezent la seria The Seven
Sisters, care urmiregte povestea unor surori adoptate gi se bazeazi
alegoric pe mitologia vestitei constelafli. Primele patru volume,
The Seven Sisters, The Storm Sister, The Shadow Sisfer qi The Pearl
Sister as fost bestselleruri, ocupdnd locul 1 in topurile din Europa.
Volumul al cincilea, The Moon Sister,vaapirea in 2018. O companie
de produc{ie de la Hollywood s-a aritat interesati de achizi{ionarea
ThandafiruI
drepturilor pentru un serial TV de mai multe sezoane.

noptii

Traducere din limba en$ezlqi note

ADINA qi GABRIEL RATIU

&*
Bucuregti
2018
Darjeeling, India
februari,e 2000
Nre
I

Prolog
Anahita

Astizi implinesc o suti de ani. Nu numai ci am reugit si suPra-

viefuiesc un secol, dar am trecut gi pragul unui nou mileniu.
In timp ce se lumineazlde ziui 9i soarele incepe si se inalle peste
mun{ii Kanchenjunga, la fereastra mea, stau intinsi pe Perne gi zAm-
besc in sinea mea de ridicolul acelui gind. Dac[ ag fi o piesi de mobi-
lier, un scaun elegant, de pildi, ag fi catalogati drept un obiect vechi
de arti. Oamenii m-ar lustrui, rl-xr recondiliona gi m-ar etala mdn-
dri in vitrini ca pe o capodoperi. Din picate, nu se intimpln la fel
cu trupul meu uman, care nu a imbitrinit cu gratia unei mobile de
mahon. Mai mult decit atAt, corpul meu s-a scofdlcit precum un sac
de iut[, plin cu un maldir de oase.
Daci mi-a mai rimas o frrimi de ,,frumuse[e", aceasta e bine as-
cunsi inliuntrul meu. Se aflI in in{elepciunea pe care o stringi intr-un
veac de existen[i plmAnteasci gi in inima care a bitut pe acordurile
fiecirei emo[ii qi experienfe umane.
Acum exact o suti de ani, pirinfii mei, ca to{i indienii, au consul-
tat un astrolog care si le prezici viitorul fetipi lor nou-niscute. Cred
ci mai am Ei acum prorocirile profetului printre pu[inele obiecte ale
mamei pe care le-am pistrat. Mi-i amintesc spundnd ci voi fi longe-
vivi, dar imi dau seama c5, la 1900, asta insemna ci voi apuca virsta
de cincizeci de ani, daclzeiivor fi milostivi.
 t2 Lucinda Riley
Aud o bltaie ugoari la ugi. E Keva, menajera mea cea credin_
cioasS, incircatr cu o tavi cu un amestec de ceaiuri, cum beau engle-
zii, gi o carafr micu{i cu lapte. N-am reugit niciodati si mr dezbar de
obiceiul de a servi ceaiul in stil englezesc, degi locuiesc in India la
- dati umplut.
Darjeeling, unde mai pui - de gaptezeci qi opt de ani.
Nu rispund la ciocdniturile Kevei, pentru ci, in aceasti diminea{d
speciali, vreau si mi mai bucur de cdteva clipe de singurdtate. in
mod sigur, Keva va dori si trecem in revisti programulpe ziua de
azi, nerdbditoare sl mi ridice din pat, s6 mi spele gi si mi imbrace,
inainte de sosirea rudelor mele.
Pe misuri ce soarele risipeqte norii de deasupra culmilor inzirye-
zite ale munfilor, mi uit la bolta albastri gi caut rispunsul pe caie il
a$tept in fiecare dimineafi, de Eaptezeci gi opt de ani incoace.
Astdzi, vd rog, implor zeii, cdci nu a trecut ori de cind mi_am vi_
zul ultima oari copilul in care si nu fiu siguri cd. e viu, pe undeva pe
acest pimint. Daci murea, ag fi simfit-o imediat, cum am simlit_o in
cazul tuturor celor pe care i-am iubit qi s-au stins.
Mi podidesc lacrimile qi intorc privirea spre noptiera pe care se
afli singura lui fotografie, un ingeraE de doi ani, care st6 ztmbitor pe
genunchii mei. Mi-a dat-o prietena mea, Indira, impreuni cu certi-
ficatul de deces, la cdteva siptrmani dupi ce am primit vestea mor{ii
fiului meu.
Am senzafia ci a trecut o eternitate. Adevirul este ci qi fiul meu
e bitrdn acum. in octombrie, va implini optzeci
Ei unu de ani. Dar,
oricit m-ag strddui, nu pot si mi-l inchipui in acest fel.
Imi dezlipesc ochii de la fotografia lui, pentru ci astizi merit si
mi bucur de sirbitoarea pe care mi-a pregitit-o familia. Cum, ne_
cum insi, la toate evenimentele de acest gen, cdnd imi vid celilalt
copil gi copiii ei, absen{a fiului meu nu face decdt si imi alimenteze
durerea din suflet, reamintindu-mi cI lipseqte dintre noi"
Firegte, toati lumea crede gi a crezut dintotdeauna ci fiul meu a
murit acum gaptezeci gi opt de ani.
- Uite certificatul de deces, maaji! Lasi-l si se odihneascd in pace!
imi spune oftind fiica meq Muna. Bucuri-te de familia care e inca
in viafd.
Trandafirulnoplii 13
Dupi atdfia ani, inpleg frustririle Munei, care sunt pe deplin
indrepti{ite. $i-ar dori ca prezen{a ei si imi fie suficienti. Dar golul
lisat in sufletul unei mame de pierderea unui copil nu poate fi nicio-
Azi insi ii voi face pe plac fiicei mele. Voi sta pe scaun qi voi ad-
mira dinastia niscuti din mine. Nu ii voi plictisi cu povegti despre
istoria Indiei. Cind vor sosi, in maEinile lor de teren occidentale, cu
copiii lor care se joacl pe tot soiul de aparate cu baterii, nu le voi
povesti cum eu gi Indira urcam cilare pe dealurile abrupte din jurul
Darjeelingului, ci electricitatea gi apa curenti erau cAndva o raritate
in locuinfele noastre, nici c[ devoram orice carte, oricXt de jerpeliti,
care imi cidea in mdni. Tineretului nu-i plac poveqtile din trecut; ei
;
vor si triiasci doar in prezent, cum voiam gi eu la virsta lor.
Presupun cI mare parte a familiei mele nu e tocmai incantati sd
stribati jum[tate de India cu avionul, ca si-gi vadl stribunica la ani-
versarea a o suti de ani. Dar poate sunt eu nedreapti cu ei. De ci(iva
ani incoace, m-am tot gandit de ce se simt tinerii stanjeni[i in prezenfa
betranilor, cind ar avea atitea lucruri utile de invifat de la noi. $i am
ajuns la concluzia c[ nervozitatea lor provine din faptul cI fragilitatea
noastri frziclle arati ce le va rezerva viitorul. Astfel, oricit de vigurogi
qi frumoEi ar fi, devin congtienfi ci, intr-o buni zi, gi ei se vor ofili. Nu
gtiu ei insi cite vor ciqtiga pe parcurs.
Cum ar putea si citeascl in noi? Si infeleagi ci vor inflori sufle-
tegte, ci experien(ele acumulate in atdfia ani le vor domoli impulsivi-
tatea qi pornirile egoiste?
Accept totugi ci aceasta este firea omeneasci in toati splendoarea
complexitilii sale. Am incetat de mult si ii mai pun la indoiali menirea.
In momenhrl in care Keva bate a doua oarl la ugi, ii strig si intre.
O las s[ trinci.neasci in hindi gi imi sorb ceaiul, recapitulindu-mi in
minte numele celor patru nepoli gi unsprezece strinepo$ ai mei. Cind
ai o suti de ani, wei si demonstrezi micar ci inci te mai duce mintea.
Cei patru nepoli pe care mi i-a diruit fiica mea au devenit la rdn-
dul lor pirinfi implinifi gi iubitori. Au inflorit in lumea noul, odati
cu oblinerea independenlei Indiei de Marea Britanie, iar copiii lor au
impins lucrurile chiar mai departe. Cel pufin qase dintre ei, din cite
 14 Lucinda Riley
imi amintesc, qi-au deschis propriile afaceri sau lucreazi in diverse
domenii. Mi-e ciudi uneori ci nici unul dintre descendenlii mei nu
a manifestat vreun interes fali de medicini, cilcindu-mi astfel pe
urme, dar imi dau seama ci nu le pofi avea pe toate.
in timp ce Keva md conduce in baie, mi gindesc ci familia mea a
beneficiat de un amestec favorabil de noroc, inteligenfi qi rela(ii. $i cI
mult iubita mea Indie mai are probabil de agteptat un secol p6ni ce
I milioanele de oameni care mor de foame pe strizi igi vor vedea satis-
frcut micar un strop din nevoile umane fundamentale. De-a lungul
anilor, am incercat si dau o mAni de ajutor, dar imi dau seama cl
eforturile mele sunt doar o piciturl neinsemnati in oceanul uriaq de
sirdcie gi suferin{l.
Agtept ribditoare ca Keva si md imbrace in sariul cel nou
- cadou
aniversar de la fiica mea, Muna - gi hotirdsc si nu las aceste
ginduri
sumbre si imi umbreasci ziua. Am flcut tot ce mi-a stat in putere ca
si ii sprijin pe cei ale ciror viefi s-au intersectat cu a mea, gi trebuie si
mi mulpmesc cu asta.
-Aritali minunat, doamni Chavan.
Mi uit in oglirtdi qi qtiu ci mi minte, dar de asta o gi iubesc. Duc
mina la giragul de perle care imi stl aninat la glt de aproape optzeci
de ani. I l-am lisat Munei prin testament.
- Fiica dumneavoastri sosegte la unsprezece, iar restul familiei, o
ori mai tirziu. Unde dorifi si ii agteptali?
?.
li zirnbesc Ai mi simt exact ca un scaun de mahon.
-Du-mi la fereastri. Vreau s[ vid mun{ii.
Mi ajuti si mi ridic qi mi conduce la fotoliu.
-Mai avefi nevoie de ceva?
-Nu. Du-te in bucitlrie gi ai grijn ca bucitarul si respecte intoc-
mai meniul pentru masa de prinz.
-Da, doamni.
imi muti clopolelul de pe noptieri pe masa de langl mine gi
plriseEte camera pe nesimlite.
Intorc fala spre soarele care incepe si se strecoare prin ferestrele
mari ale bungaloului meu din vdrful dealului. M[ tollnesc in razele
Trandafirulnop{ii 15
lui ca o pisicl qi mi gindesc la prietenii care s-au stins deja gi nu imi
vor fi alituri la aniversarea de azL
Indira, scumpa mea prieteni, a murit acum mai bine de cincispre-
zece ani. Mirturisesc ci acela a fost unul dintre rarele momente din
viafa mea cA.nd am cedat nervos qi am virsat lacrimi amare. Nici chiar
devotata mea flici nu imi putea oferi dragostea qi prietenia pe care mi
le arita Indira. Narcisistl qi capricioasi pini in clipa morfii, Indira
mi-a fost mereu alituri cAnd aveam mai mare nevoie de ea.
Privesc biroul din firida din fafa mea gi nu pot si nu mi gindesc
la lucrul ascuns in sertarul lui incuiat. E o scrisoare care se intinde
pe trei sute de pagini. Ii e adresati scumpului meu fiu qi ii deapini
povestea vielii mele de la inceputurile sale. Cu trecerea anilor, am in'
ceput si mi tem ci Voi uita aminuntele, c[ mi se vor $terge din minte,
precum rola unui film mut, alb-negru. In cazul in care presimfirile
mele se adeveresc, iar fiul meu e in via{6 qi s-ar putea intoarce la mine,
vreau si ii pot prezenta intreaga poveste a mamei lui qi a dragostei ne-
muritoare pe care aceasta i-a purtat'o copilului ei pierdut. $i motivele
pentru care a fost nevoiti si il piriseasci...
Am inceput si o scriu dupi patruzeci qi cinci de ani, la gandul ci
nu mai am mult de triit. $i iati ci a zbclt in sertar timp de cincizeci
de ani, neatinsi qi necititl, fiindcl el nu m-a ciutat niciodati, iar eu
inci nu l-am gisit.
Nici micar fiica mea nu imi cunoaqte povestea dinainte de venirea
ei pe lume. Uneori, mi simt vinovatl ci nu i-am dezvlluit adevirul.
Consider totugi, ci e suficient ci i-am oferit dragostea de care fratele
ei a fost privat.
Mi uit la birou gi imi imaginez teancul de foi ingilbenite din inte-
riorul lui. $i mi rog la zei si mi ciliuzeasci. La moartea mea, care se
apropie cu paqi repezi, m-ar ingrozi si Etiu ci a inciput pe miinile cui
nu trebuie. Meditez citeva secunde dacl ar fi bine si aprind focul 9i
s[ o rog pe Keva si arunce scrisoarea in el. Nici gind, clatin hotlriti
din cap. Nu m-ar llsa inima si fac asta, in caz citii voi da vreodati de
urml. inci sper. In fond, am triit pdni la o sut[ de ani; Poate aPuc
chiar o suti zece.
Cui si i le lncredin{ez, totuqi, in eventualitatea ci...?
 16 Lucinda Riley
Ii trec in revisti, mental, pe toti membrii familiei, pe generafii.
Rostesc fiecare nume qi a$tept indrumare. Zibovesc mai mult asupra
{ numelui unuia dintre strinepofii mei.
Ari Malih fiul cel mai mare al nepotului meu cel mai mare, Vivek.
Chicotesc uqor cind mi trece un fior pe qira spinirii - semnul pe care
il primesc de la cei de sus, a ciror infelegere e cu mult mai presus de a
mea. Ari, singurul membru al familiei binecwintat cu ochi albagtri.
In afarl de adoratul meu copil pierdut.
Mi concentrez ca si mi-l reamintesc bine; mi consolez cu ideea
ci, atunci cind ai unsprezece strinepo(i, memoria i-ar juca feste pinl
qi unei persoane cu jumitate din virsta mea. Pe lingi asta, sunt ris-
pAndili pe tot cuprinsul Indiei, gi rareori am ocazia si ii vld.
Vivek, tatil lui Ari, este cel mai instirit dintre nepofii mei. A fost
dintotdeauna ager la minte, chiar dacl un pic cam anost. E inginer qi
a cAqtigat suficienfi bani cdt si le ofere sofiei gi celor trei copii o viafi
indestulati. Daci nu mi ingeali memoria, Ari a fbcut qcoala in An-
glia. E iste{ foc, deqi n-am priceput niciodati cu ce se ocupi de cdnd
a terminat facultatea. Trebuie neaplrat si aflu azi. O si fiu cu ochii
pe el. Sunt conyinsi ci o si-mi dau seama daci instinctul meu e bun
sau nu.
Odatl stabilite acestea, mi simt mai calmi cd am gdsit o posibili
solu[ie la dilema mea. inchid ochii qi a{ipesc.
- intrebi Samina Malik soful in qoaptl. Mi-a pro-
Pe unde-o fi? igi
mis ci nu intirzie, adiugi, misurindu-i pe ceilalli membri ai familiei
Anahitei, prezenfi in forma{ie completi.
Erau adunati to[i in jurul bdtrinei, in salonul elegant din bunga-
loul ei, gi o asaltau cu daruri gi complimente.
- Stai liniptiti, Samina. Vine gi biiatul nostru, igi linigti Vivek sofia.
-Ari a zis ci ne intilnim in stafie, ca si ajungem toti odati,la ora
zece... Zitu aqa, Vivek, bliatul [sta n-are pic de respect pentru familie.
O s1...
- Nu te mu enerva, pyari. E un tinir ocupat, gi biiat bun, pe dea-
supra.
Trandafirulnaplii t7
-Aga crezi tu? il intrebi Samina. Eu n-ag fi prea siguri. De cdte ori
il sun la apartament, imi rlspunde alti voce de femeie. $tii ce Mum-
baiul e plin de pafachine de la Bollywood gi de escroci, incheie ea in
goapti, nedorind ca weun alt membru al familiei si tragi cu urechea
la conversalia lor.
- Da, dar fiul nostru are douizeci qi cinci de ani qi propria afacere.
Poate si-gi poarte singur de griji, ii replici Vivek.
- Servitorii il aqteapti si vini ca sd aduci Eampania 9i si linem
toasturile. Keva iEi face griji ci bunica ta o si oboseasci daci mai
intirziem mult, ofti Samina. Daci Ari nu ajunge in zece minute,le
zic s[ inceapi frri el.
- fi-am spus si stai linigtiti, zise Viveh cu un zimbet larg, in mo-
mentul in care Ari, fiul siu preferat, intri in cameri. Ca de obicei,
maicl-ta a intrat in panici, ii explici lui Ari, strdngindu-l cllduros
in brale.
- Ai promis ci ne intilnim in stalie. Te-am a$teptat o ori. Pe
unde-ai umblat? se risti incruntatl Samina la fiul ei chipeq, deqi gtia
ci o va imbuna cu farmecul lui.
- Iarti-mi, mami, zise Ari, cu un zimbet cuceritor qi o prinse de
mtini. Am fost relinut. Am incercat s[ te sun pe telefonul mobil, dar,
ca de obicei, era oprit.
Ari gi tatil siu impirtlgirl un zimbet complice. Toat[ familia glu-
mea pe seama nepriceperii Saminei de a folosi telefonul mobil.
- Uite ci am ajuns pdni la urmi, addugi, misurdnd din priviri
restul clanului. Am pierdut ceva important?
- Nu. Stribunica ta a fost aga ocupati si intimpine pe toatl lumea,
incdt sper ci n-a observat ci ai intirziat, rispunse Vivek.
Ari se intoarse gi privi prin mullimea de rubedenii la femeia din
genele cireia se niscuseri atitea generafii. In clipa aceea, ii vizu pri-
virea ageri, iscoditoare afintiti asupra lui.
-Ari, in sfirqit ai binevoit si ni te alituri, spuse ea, zimbind. Vino
incoace gi siruti-fi stribunica.
-O avea ea o suti de ani, dar nu-i scapi nimic bunici-tii, ii gopti
Samina lui Vivek.
 18 Lucinda Riley
Cdnd Anahita iqi desflcu brafele firave, mullimea de rude se didu
la o parte, qi to{i ochii din incipere se intoarseri spre el. Ari se apropie
de ea gi ingenunche, arltindu-gi respectul printr-un pranaam addnc
gi agteptand si primeasci binecuvAntarea ei.
- Buni, o saluti el, alintlnd-o cu diminutivul pe care il foloseau
tofi nepofii qi strinepofii ei. Iarti-mi ci amintirziat. E drum lung de
la Mumbai pini aici, explicd el.
Ridici privirea gi ii vizu ochii sfredelindu-l ca intotdeauna, de
parci ii citea in suflet.
-Nu conteazl, zise ea gi ii mingiie obrazul cu degetele ei micufe,
delicat precum o aripi de fluture. Dar, adiugi in goapti, ca si nu audi
ceila\i, si gtii de la mine ci e bine si verifici claci ai pus alarma la ora
potriviti inainte s[ te culci. Ii fbcu pe furig cu ochiul gi ii didu de in[eles
ci se poate ridica. Vorbim mai tArziu. Keva abia agteapti sd inceapi
ceremonia.
- Bineinfeles, buni, confirmi Ari gi simli ci se imbujoreazi in mo-
mentul in care ridici in picioare. La mul$ ani!
se
Ari se intoarse lingi pirinfii sii, intrebindu-se cum de ghicise
stribunica lui anume motivul pentru care intdrziase.
Ziua decurse conform planului. Viveh cel mai mare dintre nepotii
Anahitei, [inu un discurs emofionant despre viafa ei remarcabili.
$ampania din belqug dezlegdlimbile celor prezenfi, gi incordarea ru-
delor care nu se mai vizuseri de mult timp se risipi. Rivalitatea innis-
cuti dintre frafi se stinse odati ce igi reluari locul in ierarhia familiei,
iar verii mai tineri uitarl de timiditate 9i gisiri subiecte comune de
discufie.
-Uit6-te la fiu-tiu, ii zise Muna, fiica Anahitei, lui Vivek. Roiesc
verigoarele in jurul lui. Ar cam fi cazul sd se gindeasci la insur[toare.
-Md indoiesc ci ii stn gandul la asta, bombini Samina cltre soa-
cra ei. In ziua de azi, blrbafii se fin de aventuri amoroase pini pe la
treizeci de ani.
-Si ci nu ii aranjafi nici o cisitorie? intrebl Muna.
in[eleg
- O si incerclm, fireEte, dar nu cred si fie de acord, ofti Vivek. Ari
face parte din generafia noui. Vrea si-gi triiasci viafa dup6 bunul
lui plac. Are afacerea lui, cilitoregte prin toatl lumea. S-au schimbat
Trandafirulnoplii 19
vremurile, mami. Eu Ei Samina trebuie si ne lisim copiii si iqi aleag[
singuri so(ii qi sofiile.
- Serios? intrebd Muna, ridicind din sprincene. Ce idei progre-
siste ai, Vivek! La urma urmelor, voul v-a mers foarte bine impreuni.
-Ai dreptate, mami, confirmi Viveh luandu-gi so{ia de m6ni.
Mi-ai ales o nevasti minunati, adiugi, zimbind.
-lnotim impotriva unui curent imposibil, interveni Samina. Ti-
nerii din ziua de azifac doar ce vor gi iau singuri decizii. Apoi, ca sI
schimbe subiectul, arunci o privire spre Anahita. Mama ta se dis-
treazi bine din cdte observ, ii zise Munei. E un adevirat miracol, o
minune a naturii.
-Aga e, ofti Muna. Dar mi ingrijoreazi s-o qtiu cocolati in vdrful
dealului, doar cu Keva langi ea. E un ger cumplit iarna' N-are cum
s[ nu-i afecteze oasele bitrdne. Am rugat-o de nenumlrate ori sl se
mute cu noi la Guhagar, ca s[ avem grijn de ea. Bineinleles c[ m-a
refuzat. Zice cb aici se simte mai aproaPe de spiritele gi, firegte, de
trecutul ei.
-Trecutul ei misterios, murmurl Vivek, ridictnd o sprinceanl.
()rezi ci o s-o convingi vreodati, mami, si-[i spuni cine a fost ta-
t[l tiu? $tiu c-a murit inainte si te naqti, dar povestea mi s-a pirut
intotdeauna un pic cam neclari.
- Eram mult mai curioasi in copilirie. lmi aduc aminte ci o in-
nebuneam cu intrebirile, dar acum, spuse Muna qi ridici din umeri,
n-are decit si-gi pistreze secretele, dacl asta doregte. Mi-a diruit
toati dragostea ei qi nu vreau s-o supir.
Muna se intoarse qi ii arunci o privire tandri mamei sale' Anahita
o observi qi ii frcu semn si vini
la ea.
-Ce e, maaji?. intrebi Muna cind ajunse in dreptul ei.
-Am cam obosit, zise Anahita, inibuqindu-gi un ciscat. Vreau si
mi odihnesc. Peste o ori, te rog si-l aduci la mine pe strenepotul
meu, Ari.
- Desigur.
Muna igi ajuti mama si se ridice qi o conduse printre rudele adu-
nate. Keva, care, ca de obicei, nu igi slibea stipina din ochi, frcu un
pas in fa[i.
 20 Lucinda Riley
-Mama vrea si se odihneasci, Keva. 0 conduci in camera ei?
-Desigur. A fost o zi lungd.
Muna le urmiri cum ies din cameri, apoi se intoarse alituri de
Vivek qi de sofia lui.
- Trebuie sI se odihneascl putin, dar m-a rugat si-l duc pe Ari si
vorbeasci cu ea, peste o ori.
- Serios? intrebi Vivek, incruntat. Care-o fi treaba?
- Cine mai gtie ce-i trece mamei prin minte? ofti Muna.
-Mi duc si-l anunf. Ziceaclnu mai stl mult. Are o intilnire de
afaceri la Mumbai miine-diminea[d.
- Micar de data asta si puni familia pe primul plan, spuse catego-
ric Samina. Mi duc si vid pe unde e.
Vestea ci bunica lui dorea si discute cu el, peste o ori, nu ii cLzu
deloc bine lui Ari, exact cum previzuse tatll siu.
-Nu pot si pierd avionul, explicd el. in,telege-m6 gi pe mine,
maml. Am o afacere de condus.
-Atunci, o s[-l rog pe taici-tu si o anunfe pe bunica lui ci, la
aniversarea de o suti de ani, strinepotul ei cel mai mare n-are timp
si vorbeasci cu ea.
- Mami, oftd Ari,vilzdnd supirarea de pe chipul mamei sale. Bine.
Mai stau. Scuzi-mI, trebuie si gisesc un loc in care am semnal la
telefon ca si amdn intilnirea.
Samina iqi privi fiul cum se indepirteazi, cu ochii a{intifi la tele-
fon. Fusese un copil incipi{inat din ziua in care venise pe lume, dar,
ca orice mami, gi ea igi risf[1ase peste misuri primul niscut. Fusese
dintotdeauna un copil deosebit, din clipa in care deschisese ochii gi
o uluise cu albastrul lor. Vivek o tachinase deseori din cauza asta,
glumind pe seama fidehtn{ii sofiei sale. Pinn cand merseseri in viziti
la Anahita qi descoperiseri ci tatil decedat al Munei awsese ochi de
aceeagi culoare.
Ari avea tenul mai deschis decdt al frafilor s6i, iar frumuse[ea lui
nu trecea niciodati neobservati. Nu era de mirare ci devenise ugor
arogant, dupi cite complimente primise in douizeci gi cinci de ani de
via!6. Din fericire, il salva firea lui plicuti. Dintre tofi copiii Saminei,
Ari ii aritase mereu cea mai mare afecfiune Ei ii era imediat alituri
TrandafirulnoPlii 2t
tlac[ se ivea o probleml. Asta, pAn[ in zil;r-incare plecase la Mumbai,
anunldnd ci igi deschide propria afacere...
In ultima vreme, insi, nu mai era acelagi Ari. CAnd venea in viziti,
pirea mai dur s,i mai preocupat 9i, ca si fie sinceri, Samina il glsea
din ce in ce mai nesuferit. Reveni alituri de solul ei, rugindu-se si fie
doar o etapd pasageri in viafa fiului ei.
- Sprine-i strinepotului meu ci poate si intre, anunli Anahita, in
tirnp ce Keva o ajuti si se ridice in capul oaselor qi infoie pernele pe
care se rezerfla.
- Da, doamni. M[ duc imediat duPi el.
-Nu vreau si flm deranjafi.
-Am in[eles, doamni.
- Bun[ ziua, buni! spuse Ari qi intri sprinten in cameri, citeva
clipe mai tdrzia. Sper ci te-ai odihnit putin.
- Da, zise Anahita qi ii f[cu semn spre un scaun. Ia loc, Ari. imi cer
scuze ci {i-am stricat planurile pentru mAine.
-Nu-i nimic, rdspunse Ari gi sim{i ci ii urcl singele in obraji pen-
tru a doua oari in aceeaqi zi.
O lisi s[ il studieze cu ochii ei sfredelitori gi se intrebi cum de
reugeqte si ii citeasci gindurile.
-Taic[-tu mi-a zis ci locuiegti la Mumbai qi ai o afacere inflori-
toare.
-N-aq spune chiar infloritoare, dar mi zbat si devini pe viitor'
- Se vede c[ egti un tinir ambilios. $i sunt convinsi c6, intr-o zi,
afacerea ta o sd dea roade, aEa cum speri.
-Mulpmesc, buni.
Pe chipul stribunicii lui apiru un zimbet gters.
- Desigur, e posibil si nu i{i aduci atdt de multi bucurie pe clt
i1i inchipui. Via[a inseamni mai mult decit munci 9i avere. Dar asta
o s-o afli tu singur cind va veni wemea, addugl ea. Pini una-alta,
vreau si-[i dau ceva. Ia cheia asta qi descuie biroul. E un teanc de
hirtii inluntru
Ari lui cheia din mina stribunicii sale, o risuci in broascd qi
scoase manuscrisul ingilbenit din sertar.