Seria Poldark - Winston Graham PDF

nm > -POLDARK
W i nston G R A H A M
POLDARK
THE FIRST
ROSS POLDARK
Copyright © W inston G ra h a m 1% '
To a te drepturile asupr a ediţie i în limba română sînl rezervare
E d i t urii O R I Z O N T U R I - B u c u re ş t i
WINSTON GRAHAM
OLDAR
voi. I
ROSS POLDARK
Tr ad uc e re de: A n d r e e a G h e o r g h iţo i u
Editura ORIZONTURI
B u c u r eş t i - 1995
IS B N 973 - 9 154 — 42 - 5
PROLOG
oshua Po ldark a m urit în martie 1783. în
J ac elaşi an, în fe b ruarie, sim ţind c ă i se

apropi e sfîrşitul, tr imise după frate le să u de la Trenwith.
C harles veni călare, pe calul său roib-, într-o după-a m iază
rece, cenuşie. Prudie Paynter,-grasă, cu păr u l lins şi faţa oa
cheşă, îl conduse direct în camera de dormit, unde Joshua
zăcea spriji nit d e pe rne în patul lui m are d e lemn. Cu ochii
mici , de un albastru spălăcit, Charles se uit ă chiorîş prin încă
pere, observînd dezordinea şi murdăria,~apoi îşi ridică pulpa
ne le hainei ş i se lăsă greoi î ntr-u n scaun de paie care scîrţîi
sub greutatea lui.
- Ei, ce m ai faci, Joshua?
- Eh, ce să fac, Charles?
- Proastă treabă,
- Proastă într-adevăr.
- Cînd crezi că ai să fii iar pe picioare?
- N u se ştie. Bănuiesc că mă cheamă cimitirul.
Charles facu o grimasă. N -ar fi -ţinut se,am a de aceste
vorbe dacă n-ar fi a flat cu totul altceva. Sughiţă o dată - î n
ultimul timp călăritul nu-i pria - şi încercă să-i dea curaj.
- Fugi de-aici, omule! Guta, la picioare, n u a omorît
niciodată pe nimeni. Numai cînd se suie la cap e periculoasă.
WINSTON GRAHAM 8
- C hoake e de altă părere. Umflăturile a u altă cauză. De

data asta cr ed că prostu l ăsta bătrîn are drep tate. D eşi, Dumne
zeu să mă ierte, după toate a parenţe le tu ar trebui să zaci aici,
de vreme ce eu sînt numai pe jum ăta te cît t ine.
C harles aruncă o privire în jos, peste jiletca neagră, bro
dată, care se întindea ca o pajişte încep î nd de sub bărbie.
- Carnea mea e sănătoasă. Orice om se îngraşă cînd ajun
ge la o vîrstă mijlocie. N -aş vrea să fiu un slăbănog ca vărul
William-Alfred.
Joshua se uită la el ironic, dar nu mai zise nimic şi amîndoi
tăcură. De mulţi ani, fraţii nu prea aveau ce să-şi spună şi la
această ultimă întîlnire era greu să găsească un su biect de
co nversaţie. Charles, fratele mai mare şi mai bogat, care moş
tenise casa părintească, moşia şi numele, capul familiei şi
personalitate respectată în tot districtul, bănuise î ntotdeauna
că fratele mai micjl dispreţuieşte. Joshua îi stătuse întotdeauna
ca un spin în ochi. Joshua nu făcuse niciodată ceea ce se
aşteptase de la el: să devină preot sau să intre în armată sau să
se căsătorească şi să-l lase pe Charles să adm inistreze
el domeniul.
Pe Charles nu l-ar fi supărat cîteva greşeli, dar există o
limită şi Joshua o depăşise. Faptul că se purtase mai bine în
ultimii ani nu ştergea vechile necazuri pe care i le produsese.
Cît despre Joshua, om cinic şi cu puţine iluzii, n-avea de
ce să se plîngă - nici de viaţă, nici de fratele său. îşi trăise
viaţa din plin, iar pe fratele său îl ignorase. Era un sîmbure de
adevăr în răspunsul la cuvintele lui Charles: „Eşti încă destul
de tînăr, omule. Eşti cu doi ani mai mic dec î t min e şi eu sînt
bine sănătos".
Joshua îi răspunse: „Doi ani ca vîrstă, poate, dar n-ai
trăit nici pe jumătate din plin ca mine“ .
9 ROSS POLDARK
C harles su pse măciulia de a banos a basto nului şi se uită

piez iş prin cameră, cu ochii pe j u mă tate î nchişi.
' - Războiul ăsta blestemat n u s-a sfîrşit încă. Preţurile
cresc. Grîul e şapte şi opt şilingi baniţa. Untul, nouă pence
livra. Ross vrea să fie la fel şi pre ţul aramei. ,N e gîftdim să
deschidem o nouă galerie la Grambler. Optzeci de stînjeni.
Poate că o să acopere cheltuielile, deşi mă îndoiesc. Ai scos
ceva de pe pămînt anul ăsta?
- Am vrut să te văd ca să discutăm despre război, spuse
Joshua, încercînd să se ridice mai sus pe perne şi respirînd
greu. Mai sînt cîteva luni numai pînă se va confirma pacea
provizorie. Şi atunci Ross va veni acasă, iar poate că eu nu
voi fi aici să-l î ntîmpin. Eşti frate le meu, deşi nu ne-am prea
înţeles bine niciodată. Vreau să-ţi spun cum stau lucrurile şi
să te las pe tine să ai grijă de toate pînă se va întoarce el acasă.
Charles lăsă bastonul din gu ră şi zîmbi precaut, ca şi
cum i-ar fi cerut un împrumut.
- N u prea am timp, să ştii.
- N-o să-ţi ia mult timp. Am puţin, aproape nimic, de
lăsat moştenire. Pe masa de lîngă tine e o copie a testamentului
meu. Citeşte-1 cînd ai timp. Pearce are originalul.
Charles bîjbîi cu mîna lui grasă, neîndemînatică şi luă o
bucată de pergament de pe masa şubredă, cu trei picioare din
spatele lui.
- G nd ai avut ultima dată veşti de la el? întrebă Charles.
Ce să fac dacă nu se întoarce?
- Moşia o va moşteni Ver ity. Vinde-o dac ă găseşti cum
părători; n-o să iei mult pe ea. Am specificat totul în testa
ment. Verity va moşteni şi partea mea din Grambler, pent ru
că ea e singura din familia ta care a mai venit să mă vadă de
cînd a plecat Ross. J oshua se şterse la nas cu cearşaful murdar.
WINSTON GRAHAM 10
Dar Ross se v a întoarce. An> veşti de la el după ce au înce

tat luptele.
- M ai sînt încă multe primejdii.
- Eu simt că va veni, spuse Joshua. Sînt convins. Vrei să
facem un răm |şag? O să plătim cînd ne vom întîlni. Trebuie
să existe ceva bani şi pe lumea cealaltă.
Charles se uită din nou la faţa ridată şi pămîntie care
fusese atît de frumoasă. Se simţea uşurat că Joshua nu-1 rugase
nimic mai mult, dar îi era greu să renunţe la precauţie. Şi
lipsa de respect faţă de cineva pe patul de moarte i se păru
nelalocul ei şi o dovadă de nepăsare.
- Vărul William-Alfred a fost pe la noi zilele trecute. A
întrebat de tine.
Joshua se strîmbă.
- I-am spus că eşti bolnav, continuă Charles. A sugerat că
dacă nu mai doreşti să-l chemi pe Pre a Sfinţitul domn Odgers,
poate că ai dori consolare spirituală de la cineva din familia ta.
- Adică de la el.
- Singurul preot, acum că soţul lui Betty s-a dus.
- Nu vreau să vie nici unul din ei, spuse Joshua. Deşi
cred că intentia ta a fost bună. Dar dacă crede că mi-ar face bine
să-mi mărturisesc păcatele, să nu-şi închipuie că mi-aş spune
secretele unuia din neamul meu. Prefer să vorbesc cu Od
gers, hămesitul ăla mic şi sfrijit. Să n u vie nimeni din ai mei.
- Dacă te răzgîndeşti, spuse Charles, trimite-1 pe Jud să
mă anunţe.
Joshua mormăi ceva, apoi adăugă:
- O să aflu curînd ce-i cu mine. Dar chiar dacă au vreun
sens pompa şi rugăciunile lor, de ce să-i mai chem acum?
Mi-am trăit viaţa şi, slavă Domnului, ani trăit-o din plin! Ce
rost mai are să plîng acuma? Nu-mi pare rău, şi nu vreau
să-i pară nimănui rău de mine. Întîmplă-se ce s-o întîmpla.
Asta-i tot.
11 ROSS POLDARK
Se facu tăcere în cameră. Afară vîntul sufla m işcî nd plă

cuţele de ardezie de pe aco periş şi pietrele care le ţ ineau.
- Trebuie să plec, spuse Charles. Casa ta e ca o cocină;
cei doi Paynters, servitorii tăi, nu fac nici o c urăţenie. D e ce
nu a ngajezi pe cineva de încredere?
- Sî nt prea bătrîn ca să mai schimb măgarii. O s-o facă
Ross . O să facă el ordine.
Ch arles rînji neîncrezător. N-avea o păr ere prea bună
d espre posibilităţile lui Ross.
- E la N ew York acum, spuse Joshua, cu o par te din
garnizoană. Rana i s-a vindecat. A avut noroc să scape din
asediul de la Yorktown. Acum e căpitan în regimentul de
in fanterie 62. Nu ştiu unde i-am pus scrisoarea, că ţi-aş arăta-o.
- Francis mi-e de mare ajutor acuma, sp use Charles. La
fel ar fi fost şi Ross pentru tine dacă ar fi stat acasă în loc să se
ţină după francezi şi colonişti.
- Mai e ceva, spuse Joshu a. Ai mai văzut-o sau ai mai
auzit ceva despre Elizabeth Chynoweth î n ultima vreme?
După o masă bogată, î ntrebări le ajungeau mai greu pînă
la creierul lui Charles ş i cînd mai era vorba şi de fratele său
trebuia să vadă dacă nu ascundeau ceva.
- Cine e asta? întrebă el stîngaci.
0 \
- Fiica lui Jonathan Chynoweth. O cunoşti. O fată sub
ţire, blondă.
- Şi, şi ce-i cu asta? întrebă Charles.
- Te-am întrebat dacă ai văzut-o. Ross vorbeşte mereu
despre'ea. E o fată drăguţă. Speră să o găsească aici cînd se
va întoarce şi cred că este un aranjament potrivit. O căsătorie
timpurie o să-l potolească şi ea n-ar putea găsi un soţ mai
bun, deşi n-ar trebui să spun asta eu care sînt tatăl lui. Sîntem
două familii bune, vechi. Dacă aş fi fost pe picioare, m-aş fi
dus eu să-l văd pe Jonathan la Crăciun, ca să stabilim totul.
WINSTON GRAHAM 12
Am mai vorbit noi, mai demult, dar a spus să aşteptăm pî nă

se întoar ce Ross.
- Trebuie să ple c, spuse Charles ridicîndu-se şi toate oa
sele îi trosn iră. Sper că băiatul o să se do m oleas că d acă se
întoarce, fie că se însoară, fie că nu. Se înhăi tase cu cine
nu trebuie.
- T e vezi cu familia Chynowet h?întrebă Joshua, re fuzînd
să schimbe subiectul pentru a vorbi de propriile lui lipsuri.
Aici nu a m nici o legătură cu lumea şi P rudie n-are urechi
decît pent ru bîrfele din Sawle.
- îi vedem din cînd în cînd, Verity şi Francis i-au văzut
în vara asta la o petrecere în T ruro... A! Uite-1 pe Choake.
Ei, acum n-o să mai fii singur. Spune ai că nu vine nimeni Sţă
te vadă. Eu trebuie să plec.
- Vine numai să vadă cît de repede mă dau gata pilulele
lui. Asta-i politica lui. Ca şi cum mi-ar păsa dacă vulpea e în
vizuină sau umblă să vîneze pui.
- Fă cum vrei. Pentru cît era de voluminos, C h arles se
mişcă destul de repede, îşi luă pălăria, mănuşile şi se pregăti
de plecare. Apoi se apropie stîngaci de pat, gîndindu-se cum
era mai bine să-şi ia rămas bun. Afară se auzi zgomotul copi
telor unui cal trecînd pe sub fereastră.
- Spune-i că nu vreau să-l văd, zise Joshua iritat. Să-i
dea leacurile fui proastei de nevastă-sa.
- - Linişteşte-te, răspunse Charles. Să nu uit, mătuşa Aga-
tha îţijransm ite salutări; mi-a spus că trebuie să bei bere fiartă
şi să'mănînci zahăr şi ouă. Spune că astea te vor vindeca.
J oshua se enervă şi mai tare.
- M ătuşa Agatha e o buruiană bătrînă şi înţeleaptă. Spu
ne-i că am să-i urmez sfatul. Şi mai spune-i că am să-i păstrez
un loc lîngă mine. începu să tuşească.
13 ROSS POLDARK
- Dumnezeu să te aibă în pază , spuse Charles repede şi

ieşi din camer ă .
Joshu a răm ase singur.
Petrecuse multe ceasuri singur de cînd plecase Ross, dar
asta nu părea să fi avut vreo impor t anţă pînă acum o lună,
cînd căzuse la pat. Acum singurătatea î ncepea să-l deprime şi
tot felul de închipuiri îi treceiau prin minte. Pentru un om
obişnuit cu traiul în aer liber şi cu o a ctivitate zilnică, nu era
viaţă să stea ţintuit la pat de dureri într-o cameră întunecoasă.
N-avea nimic altceva de făcut decît să se gîndească la trecut,
şi trecutul nu era întotdeauna subiectul cel mai plăcut.
Se gîndea mereu la Grace, soţia lui moartă de mult. Fu
sese mascota lui. Gît trăise ea, toate merseseră bine. Mina pe
care o deschisese şi îi dăduse numele ei aducea profituri bune;
casa asta o construise plin de mîndrie şi speranţe; avusese doi
fii. Renunţase la nebuniile din tinereţe, se cuminţise, promiţînd
să-l întreacă pe Charles în multe lucruri; construise casă în
ideea ca ramura iui din familia Po ldark să prindă rădăcini la
fel de trainice ca ramura principală din Trenwith.
O dată cu Grace, tot norocul îl părăsise. Casa era constru
ită numai pe jumătate, mina secase şi o dată cu moartea lui
Grace dispăruse şi stimulentul de a investi bani sau de a munci
pentru amîndouă.
Clădirea o terminase într-o oarecare măsură, deşi mai
erau multe de făcut. Apoi mina Wheal Vanity se închisese şi
micul Claude Anthony murise.
Ii auzi pe doctorul Choake şi pe fratele său vorbind în
faţa uşii de la intrare; vocea îngroşată de tenor a fratelui său,
vocea lui Choake, groasă, înceată, pompoasă. Pe Joshua îl
cuprinseră furia şi neputinţa. Ce dracu’ voiau vorbind acolo,
la uşa lui, discutînd despre el, fără îndoială, dînd din cap şi
spunînd că n-ai la ce să te mai aştepţi. Sună clopoţelul de
WINSTON GRAHAM 14
lîngă pat şi aşteptă fierbînd de mînie să audă lipăitul papucilor

lui Prudie!
Ea veni în cele din urmă, greoaie şi de-abi a zărindu-se
în cadrul uşii. în lumina slabă, Joshua se uită la ea cu ochii
lui miopi.
- Adu lumînări, femeie. Vrei să mor pe întuneric? Şi
spune-le ălora doi să plece.
Prudie stătea cocoşată ca o pasăre prevestitoare de rele.
- Cine? Doctor Choake şi domnul Charles, da?
- Cine altcineva? >
Ea plecă şi Joshua începu iar să fiarbă de mînie, auzind
conversaţia înăbuşită nu departe de uşa lui. Se uită după bas
ton, hotărît să mai facă un efort să se scoale şi să se ducă la ei.
Dar vocile se auziră din nou mai tare luîndu-şi rămas bun.
Auzi apoi tropotul calului pe pietre, îndreptîndu-se spre rîu.
Era Charles. Acum venea rîndul lui Choake...
Se auzi un ciocănit puternic în uşă, cu biciuşca, şi doctorul
intră în cameră. >■
Thomas Choake era originar din Bodmin; practicase me
dicina la Londra, se căsătorise cu fiica unui fabricant de bere
şi se întorsese în ţinutul său natal, unde cumpărase ceva pămînt
lîngă Sawle. Era un bărbat înalt, aspru, cu o voce puternică,
sprîncene groase, cărunte şi o gură slobodă. Aici, printre boier
naşii de ţară, experienţa căpătată la Londra îi era de mare
folos; simţea că era la curent cu medicina modernă. Era doc
torul mai multor mine din regiune şi rnînuia bisturiul cu acelaşi
curaj ca şi cum s-ar fi dus la vînătoare.
Joshua îl considera un impostor şi se gîndise de multe
ori să-l cheme pe doctoail Pryce din Redruth. îl îm piedica'
numai faptul că nu avea mai multă încredere în doctorul Pryce.
- Ei, ia să vedem, spuse doctorul Choake. Am avut
15 ROSS POLDARK
oaspeţi, da? O să ne simţim mai bine, fără îndoială, după vizita

fratelui dumitale.
- Am scăpat d e o grijă, spuse Joshua. Ăsta e motivul
pentru care l-am chemat.
Cu degetele lui groase, doctorul Choake luă pulsul bol
navului.
- TuşeşteTzise el.
Joshua ascultă în 'silă.
- Starea noastră e cam la fel, spuse chirurgul. Boala nu
s-a înrăutăţit. Am luat pilulele?
- Charles e de două ori cît mine. Pe el de ce nu-1 îngrijeşti?
- Dumne ata eşti bolnav, domnule Poldark, nu fratele
dumita le. Nu prescriu nimic dacă nu mi se cere. Choake ridică
plapuma şi începu să palpeze piciorul umflat al pacientului.
- E cît un munte, mormăi Joshua, nu poate să-şi mai
vadă picioarele.
- Ei hai, domnule. Fratele dumitale nu e mai altfel decît
alţii. î mi aduc aminte, cînd eram la Londra...
-A u !
- Doare?
- Nu, spuse Joshua.
C hoake îl palpă din nou ca să fie mai sigur.
- E clar că piciorul stîng merge mai prost. E prea multă
apă în ambele-picio are. Dacă am putea face inima să o pom
peze afară. îmi amintesc, cmd eram la Londra, că am fost che
mat să examinez o victimă de pe urma unei încăierări într-o
cîrciumă din Westminster. Se certase cu un evreu italian care
a scos un pumnal şi l-a înfipt pînă în plăsele în burta pacientului
meu. Dar stratul protector de grăsime era atît de gros, încît
vîrful cuţitului n-a ajuns pînă la m aţe. Tipul era voinic. Ia să
vedem, ţi-am luat sînge ultima dată cînd am fost aici?
- Da, mi-ai luat.
WINSTON GRAHAM 16
- Cred că de data asta n-o să o facem. Inima e cam

sensibilă. Stăpîneşte-te, domnule Poldark. Calmul ajută trupul
să secrete umorile necesare.
- Spune-mi, interveni Joshua, îi mai vezi pe cei din familia
Chynoweth? Chynoweth din Cusgarne, îi ştii. L-am întrebat
pe fratele meu, dar mi-a dat un răspuns evaziv.
- Chynoweth? îi văd din cînd în cînd. Cred că sînt sănă
toşi. Desigur, eu nu sînt medicul lor de casă şi nu ne facem vizite.
Nu,Ase gîndi Joshua, doamna Chynoweth are ea grijă
^
de asta. îmi miroase mie ceva, un şiretlic, la Charles, adăugă
el perspicace.
- Pe Elizabeth o vezi?
- Pe fată? E şi ea pe acolo.
- A existat o înţelegere în privinţa ei între mine şi tatăl ei.
- Da? N-am auzit nimic.
Joshua se ridică mai sus pe perne. C o nştiinţa începea să
nu-i dea pace. Era prea tîrziu să se mai trezească în el această
calitate latentă, dar îşi iubea fiul, pe Ross, şi în lungile ore de
suferinţă începuse să se întrebe dacă n-ar fi trebuit să facă
mai multe în interesul fiului său.
- Cred că o să-l trimit pe Jud acolo mîine, mormăi el.
Am să-l rog pe Jonathan să vină să mă vadă.
- Mă îndoiesc că domnul Chynoweth va putea să vină;
acum au loc sesiunile trimestriale ale judecătoriilor de pace.
A, iată o surpriză plăcută!...
Prudie Paynter intră greoaie în cameră cu două lu mînări.
Flacăra galbenă îi lumina faţa roşie, plină de sudoare, încadrată
de un păr negru.
- Aţi luat doctoria, da? şopti ea răguşit.
Joshua senntoarse iritat spre doctor:
- Ţi-am mai spus, Choake. Am să înghit pilulele, am
promis, dar poţiuriea şi fierturile astea să nu le văd.
17 ROSS POLDARK
- îmi amintesc, spuse Choake, apăsînd pe fiecare cuvînt,

cînd practicam medicina ca tînăr medic în oraşul Bodmin,
unul din pacienţii mei, un domn în vîrstă care suferea rău de
pietre la rinichi şi retenţie urinară.,.
- Nu sta acolo, Prudie, se răsti Joshu a la servitoare,
ieşi afară.
Prudie se opri din scărpinat şi ieşi din cameră în silă.
- Deci crezi că o să mă fac bine, de? întrebă Joshua
înainte-ca doctorul să poată continua. Cînd o să fiu iar
pe picioare?
- Hm, am spus că e vorba numai de o mică ameliorare.
Trebuie să te mai îngrijeşti o vreme. O să te punem pe picioare
înainte de întoarcerea lui Ross. Urmează tratamentul cu regu
laritate şi ai să vezi că te faci bine...
- Ce face soţia dumitale? întrebă Joshua maliţios.
întrerupt din nou, Choake se încruntă şi răspunse:
- Destul de bine, mulţumesc. Faptul că grăsuţa şi peltica
Polly, deşi nu avea nici jum ătate din vîrsta soţului ei, în afară
de zestrea ei nu adusese nici un copil în familie, era un veşnic
reproş împotriva ei. Atîta timp cît ea nu dădea rod, doctorul
nu avea nici o influenţă asupra femeilor spre a le convinge să
nu mai cumpere peliniţă şi alte fierturi suspecte de la ţigăncile
nomade.
2
Doctorul plecase şi Joshua rămase iar singur -
singur pînă a doua zi dimineaţă. Putea, trăgînd mereu de cor
donul clopoţelului, să-i cheme pe Jud şi pe Prudie pînă se
duceau şi ei la culcare, dar după aceea nu mai era nimeni,
şi-apoi, pe măsură ce boala lui înainta, ei dădeau semne de
WINSTON GRAHAM 18
surzenie. Ştia că îşi petreceau mai toate serile bînd şi cînd se

îmbătau bine, nimic nu-i mai putea mişca. D ar n-avea puterea
să-i certe ca înainte.
Altfel ar fi stat lucrurile dacă Ross ar fi fost acasă. De
data asta, Charles avea dreptate, dar numai în parte. El, Joshua,
îl îndemnase să plece. Nu credea că băieţii trebuie ţinuţi acasă
ca să facă pe lacheii. Trebuiau să stea pe picioarele lor. Apoi,
ar fi fost ruşinos să-l vadă pe fiul său trimis în judecată pentru
că lu ase parte la vreun atac î m potriva agenţilor fiscali sau
acuzat de contrabandă cu alcool şi altele. Judecătorii din Corn
wall nu l-ar fi condamnat poate, dar mai erau şi datoriile la cărţi.
Grace ar fi trebuit să fie acolo, Grace pe care moartea
i-o răpise acum treisprezece ani.
Acum era singur şi curînd avea să i se alăture soţiei sale
în mormînt. Nu se mira că nu se mai gîndea la nici o altă
femeie din viaţa sa. Creaturi dătătoare de plăceri într-un joc
plin de atracţii, cu cît mai înflăcărate cu atît mai bine, dar
uitate imediat ce le cucerise.
Lumînările curgeau din cauza curentului care intra pe
sub uşă. începea să bată vîntul. Jud spusese că marea se umfla
se în dimineaţa aceea; după o perioadă de vreme rece şi liniş
tită, furtuna şi ploaia se porneau din nou.
Simţi că ar fi vrut să mai vadă o dată marea care şi acum
spăla stîncile din dosul c asei. Nu-1 lega nimic sentimental de
mare. Nu-1 interesau nici primejdiile, nici frumuseţea ei; pentru
el, marea era o cunoştinţă apropiată ale cărei virtuţi şi defecte,
zîmbete sau accese de.mînie, ajunsese să le înţeleagă."
Şi pămîntul la fel. Era oare arat pămîntul lui, Long Field?
Fie că Ross se căsătorea, fie că nu, nu prea avea cu ce să
trăiască fără pămînt.
Cu o soţie bună, care să aibă grijă de toate... Elizabeth
19 ROSS POLDARK
era singură la părinţi; un mare avantaj de care merita să ţii

seamă - familia Chynoweth nu era prea bogată, dar tot aveau
cîte ceva. Trebuia să se ducă să vorbească cu Jonathan, să se
înţeleagă asupra căsătoriei.
„Uite ce fe, Jonathan, avea să spună, Ross nu prea are
bani, dar există pămîntul şi pînă la urmă asta contează...11
Joshua începu să moţăie. îşi închipui că se plimbă pe
moşia sa, Long Field, mărginită la dreapta lui de mare. Vîntul
puternic îi apăsa greu umerii. Un soare strălucitor îi încălzea
spatele şi aerul avea gustul vinului scos din pivniţa rece. Fluxul
se retrăsese de pe plaja Hendrawna şi soarele desena dîre
lucitoare pe nisipul ud. Long Field fusese arat, semănat şi
acum încolţea.
Dădu ocol cîmpului pînă ajunse la capătul cel mai î nde
părtat, numit Damsel Point, unde ţărmul cobora în trepte şi
bolovani pînă la mare. Apa se umfla învolburîndu-se, schim-
bîndu-şi culoarea, şiroind pe stîncile în terase.
Cu un scop precis în minte, coborî stîncile pînă cînd apa
rece îi cuprinse brusc genunchii, simţind o durere chinuitoare
în picioare, la fel ca durerea pe care o simţise cînd i se umfla-
seră în ultimele luni. Nu se opri însă, ci se lăsă să alunece în
apă pînă cînd îi ajunse la gît. Apoi se îndreptă spre mal. Era
nespus de bucuros că se afla din nou în mar e după o perioadă
de doi ani. Respiră adînc de plăcere, lăsînd apa să-i atingă
ockii clipocind. Letargia i se strecură încet în membre. Cu
sunetul valurilor în urechi şi în inimă, se lăsă să plutească în
derivă şi se cufundă în întunericul moale şi rece.
Joshua ad®rmi. Af ară, ultimele raze de lumină se stinseră
încet de pe cer, lăsînd casa, copacii, pîrîul şi stîncile în întu
neric. Vîntul se'răci, bătîrid tare, tară oprire dinspre vest, su-
flînd printre clădirile ruinate de pe deal ale minei, făcînd să
WINSTON GRAHAM 20
foşnească vî rfurile m erilor, r id icînd cîte un col ţ din a co

per işurile de stu f ale hambarelor, vîrînd stropi de ploaie rfece
pr in oblonul spart al bibliotecii unde doi şobolani căutau cîte
ceva cu mişcări prudente, zvîc nin d printre mobile şi prin praf.
Pîrîul se învolbura, bolborosea în întuneric şi, deasupra lui, o
poartă de mult lăsată în paragină se balansa în ţîţîni. în b u că
tărie, J ud Paynter deschise încă o sticlă cu gin şi Prud ie mai
puse un buştean pe foc.
- Se înteţeşte vîntul, lua-l-ar naiba, spuse Jud. Bate me
reu. Bate şi cînd vrei şi cînd nu vrei.
- O să mai avem nevoie de lemne pînă dim ineaţă,
spuse Prudie.
- Ia scaun ul ăsta, răspunse Jud. Lemnul e tare şi o să
ardă mocnit.
- Dă-mi ceva să beau, mă vierme, spuse Prudie.
- Ia-ţi singură, răspunse Jud.
Joshua dormea...
CARTEA INT II
OCTOMBRIE 1783 -A P R ILIE 1785
C apitolul I
B
ătea vîntul. Fîşii de nori acopereau pe
alocuri cerul spălăcit de după-amiază.
Frunze uscate aduse de vînt erau împrăştiate
de praf şi de hîrtoape.
în diligenţă se aflau cinci oameni: un funcţionar slab, cu
faţa suptă şi hainele lustruite, împreună cu soţia - pe atît de
grasă pe cît era soţul ei de slab - ţinînd la piept un fel de
legătură de scutece albe şi roz din care, la un capăt, se zărea
faţa încreţită, încălzită peste măsură a unui sugar. Ceilalţi călă
tori erau bărbaţi, tineri amîndoi, unul preot, ca de vreo treizeci
şi cinci de ani, iar celălalt cu vreo cîţiva ani mai tînăr.
De cînd plecase diligenţă din St.Austell, nu vorbise ni
meni. Copilul dormea dus în ciuda hurducăturilor vehiculului,
zăngănitului ferestrelor şi pocnetelor de bici; nici opririle nu-1
treziseră. Din cînd în cînd, perechea mai în vîrstă schimba
cîteva cuvinte în şoaptă, dar soţul nu prea voia să vorbească,
intimidat de prezenţ a celorlalţi, superiori lui. Cel mai tînăr
din ei citise o carte în tot cursul drumului, cel mai în vîrstă se
uita afară, la peisajul de-a lungul căruia treceau, dînd la o
parte cu o mînă perdeaua cafenie decolorată şi plină de praf.
Acesta era mărunt şi slab, îmbrăcat sever în haine negre
preoţeşti, cu părul dat peste cap şi bucle deasupra urechilor şi
WINST O N GRAHAM 24
la sp ate. Hainele erau de bună calitate şi ciorapii de mătase.

Avea o faţă prelungă, cu buze subţiri, plină de viaţă, dar aspră.
Funcţionarul îl cunoştea dar nu-i ştia numele.
Preotul era cam de acelaşi rang ca celălalt ocupant al
diligentei. Se uitase de cîteva ori la părul des, nepudrat, şi la
figura tovarăşului de drum din faţa sa.
D upă vreo cincisprezece minute de cînd trecuseră de
Truro şi caii urcau la pas dealul abrupt, celălalt bărbat ridică
ochii de pe carte şi privirile li se întîlniră.
- Iertaţi-mă, domnule, spuse preotul, dar mi-e greu să-mi
amintesc unde ne-am cunoscut. La Oxford?
Tînărul era înalt, subţire, osos şi avea o cicatrice pe obraz.
Purta o haină de călărie încheiată la două rînduri, mai scurtă
în faţă, lăsînd să se vadă vesta şi pantalonii din stofă rezistentă,
de un cafeniu mai deschis. Părul, închis la culoare, cu reflexe
arămii, era pieptănat peste cap şi legat la spate cu o panglică
de culo are cafenie.
- Sînteţi pastorul Halse, doctor în teologie, nu-i aşa?
spuse el.
Funcţionarul, care urmărise conversaţia, aruncă o privire
plină de înţeles soţiei sale. Preot paroh la Tow erdreth, ajutor
de paroh al bisericii St. Erm e, director'al liceului clasic din
Truro, consilier municipal şi fost primar, doctorul Halse era
un personaj important, fapt care explica felul lui de a se purta.
- Mă cunoaşteţi deci, spuse doctorul Halse cu un aer
mulţumit. De obicei eu am memoria feţelor.
- Atii avut mulţi» elevi.
- A, iată explicaţia! M aturitatea schim bă o faţă. Şi... ia
să vedem... te numeşti Hawkey?
- Poldark.
Pastorul închise pe jum ătate ochii în efortul de a-şi aminti.
25 ROSS POLDARK
-F ran cis, da? Credeam că...

- Ross. Vă amintiţi mai bine de vărul meu. El a rămas la
şcoală. Eu am gîndit, greşit, desigur, că la treisprezece ani
învăţasem destul.
Pastorul îl recunoscu:
- Ross Poldark, desigur. Te-ai schimbat. Acum îmi amin
tesc, spuse el cu o sclipire de um or rece în ochi. Erai nesupus.
A trebuit să te bat de multe ori şi apoi ai fugit.
- Da. Poldark întoarse pagina cărţii.' Urîtă treabă! înche
ieturile mîinii vă dureau la fel ca pe mine fundul.
Două pete mici, roşii apăruseră pe obrajii pastorului. Se
uită o clipă la Ross, apoi se întoarse să se uite pe fereastră.
Funcţionarul auzise de familia Poldark, de Joshua, despre
care se spunea prin anii cincizeci şi şaizeci că nu-i scăpa nici
o femeie drăguţă, căsătorită sau nu. Acesta trebuia să fie fiul
lui. O faţă neobişnuită, cu umerii obrajilor proeminenţi, gura
mare, dinţi albi şi puternici. Ochii se vedeau limpezi, de un
albastru cenuşiu, de sub pleoapele grele care le dădeau o înfă
ţişare somnoroasă, înşelătoare m ultora din familie.
Dr. Halse reveni la atac.
- Presupun că Francis e bine. S-ş căsătorit?
- Nu era căsătorit cînd am primit ultima oară veşti despre
el, domnule. Eu am fost o vreme în America.
- Doamne! Ce greşeală deplorabilă, lupta asta. Am fost
întotdeauna împotriva ei. Şi ai fost m artor la război?
- Am luat parte la el.
Ajunseseră în vîrful dealului şi vizitiul lăsă frîiele mai
libere la coborîre. Dr. Halse îşi î ncreţi nasul ascuţit:
- Eşti conservator, un Tory?
- Sînt soldat.
- Ei bine, nu din cauza soldaţilor am pierdut... Anglia
WINSTON GRAHAM 26
n-a luptat cu toată inima. Avem un bătrîn nepăsător pe tron.

N-o să mai trăiască mult. Prinţul m oştenitor are alte vederi.
Drumul ce suia dealul abrupt era plin de gropi şi făgaşe
adînci; trăsura se zdruncina şi se clătina primejdios. Copilul
începu să plîngă. Ajunseră jos, la picioarele dealului şi omul
de lîngă vizitiu sună din corn. Cotiră p e strada St. Austell.
Era marţi după-amiază şi puţină lume se afla prin prăvălii.
Doi copii aproape goi alergară după diligenţă cît era strada
de lungă, cerşind un bănuţ, dar renunţară cînd diligenţă coti
iar prin noroiul de pe strada St. Clement. Scîrţîind din toate
încheieturile, coti brusc, trecu rîul pe podul îngust, săltînd pe
pietrele de granit, coti iar şi se opri în sfîrşit în faţa hanului
Leul Roşu.
în agitaţia care urmă, Sfinţia Sa Dr. Halse coborî primul,
luîndu-şi ţeapăn rămas bun şi plecă păşind grăbit printre
băltoacele de ploaie şi urină de cal, traversînd strada îngustă.
Poldark se ridică şi el casă plece şi funcţionarul observă pentru
prima oară că era şchiop.
- Să vă ajut, domnule? se oferi el lăsîndu-şi jo s bagajele.
Tînărul refuză mulţumindu-i şi coborî sprijinit de ajuto
rul vizitiului.
2
G nd Ross coborî, începu să plouă, o ploaie sub
ţire împrăştiată de vîntul care bătea în rafale aici, în fundul văii.
Se uită în ju r şi trase aer pe nas. Totul îi era familiar
acum, că sosise acasă. Strada îngustă, pietruită, cu apa şiroind
prin mijloc, casele joase, înghesuite unele în altele, cu perdele
de dantelă la bovindouri, de după care feţe ascunse pe jumătate
urm ăreau sosirea diligenţei, chiar strigătele băieţilor de la
grajduri păreau să sune altfel, mai familiar.
27 ROSS POLDARK
Pe vremuri, Truro fusese centrul „vieţii" pentru el şi fa

milia lui. Port, oraş bogat, centru comercial şi locul de întîlnire
al bunei societăţi, oraşul se dezvoltase repede în ultimii ani,
case noi, impunătoare, apăruseră printre cele vechi, înghe
suite unele într-altele în dezordine, arătînd că oraşul devenise
reşedinţă de iarnă a unora din cele mai vechi şi mai puternice
familii din Cornwall. îşi pusese am prenta şi noua aristocraţie,
familiile Lemon, Treworthy, W arleggan, care porniseră de
jos ca să ajungă sus, în vîrful noilor industrii.
Oraş ciudat. Simţea asta mai mult acum că se întorsese.
Oraş mic, dar important, ascuns, îngrăm ădit la picioarele
dealurilor, călare peste pîrîurile numeroase, înconjurat aproape
de apele curgătoare şi legat de restul lumii prin vaduri, punţi
şi pietre pe care puteai păşi ca să treci apa. Miasmele, bolile
domneau pretutindeni.
Nici urmă de Jud.
Intră şchiopătînd în han.
- Trebuia să mă întîmpine servitorul meu, spuse el. Se
numeşte Paynter, Jud Paynter din Nampara.
Hangiul se uită la el cu ochii lui miopi.
- A, Jud Paynter. Da, îl cunoaştem bine, domnule. Dar
nu l-am văzut azi. Spuneţi că trebuia să vă întîmpine aici?
Băiete, du-te şi vezi dacă Paynter - îl ştii, nu? - dacă Paynter
e în grajd sau a fost azi pe aici.
Ross com andă un pahar cu rachiu; între timp, băiatul se
întoarse spunînd că nu-1 văzuse nimeni în ziua aceea pe dom
nul Paynter.
- Stabilisem precis. N-are importanţă. Aveţi vreun cal
pe care să-l închiriez?
Hangiul îşi frecă vîrful lung al nasului.
- Vedeţi, avem o iapă lăsată aici acum trei zile De fapt.
WINSTON GRAHAM 28
am oprit-o aici pînă ne plăteşte datori a. N u arh nimic împotrivă

s-o închiriez dacă-mi spuneţi cine sînteţi.
- M ă numesc Poldark. Sînt nepotul dom nului Charles
Poldark din Trenwith.
- Vai, sigur că da; ar fi trebuit să vă recunosc, dom nu le
Poldark. Am să pun să o înşăueze im edi at.
- Nu, aşteaptă. E încă lumină. Să fie gata peste o oră.
Ieşind afară, Ross o apucă pe străduţa numită Church
Lane. La capătul ei o luă la dreapta şi, după ce trecu de şcoala
unde învăţătura lui nu se term inase prea bine, se opri în faţa
unei uşi pe care scria: „Nat G. Pearce, N otar şi Consilier Jude
cătoresc". Trase clopoţelul de cîteva ori pînă cî nd o femeie
plină de negi îi deschise.
- Domnul Pearce nu se simte bine azi, spuse ea. Să văd
dacă vă poate primi.
Ea urcă scara de lemn şi după un timp, aplecată peste
balustrada mîncată de cari, îi strigă de sus să intre. Sui scările
şi fu poftit în cabinetul notarului.
Domnul Nathanial P earce şedea într-un fotoliu în faţa
căminului în care ardea un foc mare, cu un picior bandajat
sprijinit pe un scaun. E ra un om voinic, cu o faţă mare, cu
pielea de culoa r ea prunelor vinete din cauza supraalimentaţiei.
- Oh, ce surpriză plăcută, dom nule Poldark. Mă iertaţi
dacă nu mă ridic; vechea m ea boală; crizele sînt din ce în ce
mai rele. Luaţi loc.
Ross strinse mîna um edă şi se aşeză pe un scaun mai
departe de foc, atît cît să nu pară nepoliticos. Căldura era
insuportabilă şi aerul era închis şi stătut.
- Vă amintiţi, spuse el, că v-am scris că mă întorc săptă-
mîna asta.
- Desigur, domnule... căpitan Poldark; pe m om ent nu
mi-am amintit, ce plăcere să mă vizitaţi acum, în drum spre
casă. D om nul Pearce îşi potrivi peruca pe cap; profesia îl
obliga să poate o perucă scurtă cu o buclă ridicată pe frunte
şi cu o coadă legată la spate. Sînt singur aici, dom nule căpitan
Poldark; fiica mea nu stă cu mine; s-a convertit la metodism
şi se duce aproape în fiecare seară la adunare pentru rugăciune.
Vorbeşte atît de multe despre Dumnezeu că mă zăpăceşte.
Luaţi un pahar cu vin alb de Canare?
- N u pot sta mult, spuse Ross, gîndindu-se că dacă ar
sta i-ar veni rău. De-abia aştept să ajung acasă, dar m-am
gîndit să vin să vă văd, în drum spre casă. Am primit scrisoarea
dum neavoastră numai cu două săptămîni înainte de a pleca
din N ew York.
- Vai de mine, aşa tîrziu! Ce lovitură! Şi aţi fost rănit.
E grav?
Ross întinse piciorul înţepenit.
- Am înţeles din scrisoarea dumneavoastră că tatăl meu
a murit în martie. Cine a avut grijă de moşie de atunci, unchiul
meu sau dumneavoastră?
Domnul Pearce se scărpină pe piept cu un aer absent
şi spuse:
- Ştiu că vreţi să fiu sincer cu dumneavoastră.
- Desigur.
Domnule... căpitan Poldark, cînd ne-am uitat prin acte,
ni s-a părut că nu prea era cine ştie ce de administrat.
Un surîs se strecură încet pe buzele lui Ross, făcîndu-1 să
pară mai tînăr, mai înţelegător.
- Bineînţeles, v-a lăsat totul dumneavoastră. Am să vă
dau o copie a testamentului înainte de a pleca; dacă aţi fi
decedat înaintea lui, ar fi moştenit nepoata sa Verity. în afară
de averea imobilă a. rămas puţin altceva. Aoleu, mă doare
groaznic!
WINSTON GRAHAM 30
- Nu l-am considerat niciod ată pe tatăl meu un om bogat.

Am întreb at totuşi pentru că am un m otiv anume pentru care
vreau să ştiu. A fost îngropat la S awle?
Avocatul se opri din scărpinat şi-i aruncă o privire şireată:
- Aveţi intenţia să vă st abiliţi la N am para acum, căpita
ne Poldark?
-D a .
- Vă voi servi cu plăcere oricînd veţi avea vreo afacere
de încheiat. Şi adăugă repede în timp ce tînărul se ridica: Aş
zice că vă veţi găsi proprietatea c am lăsată în părăsire.
Ross se întoarse spre el, ascultîndu-1.
- Eu nu m-am dus pe-acolo, spuse domnul Pearce; ştiţi,
piciorul; foarte neplăcut, şi nu am decît cincizeci şi doi de
ani; dar s-a dus ajutorul meu. Tatăl dum neavoastră se simţea
din ce în ce mai rău de cîtăva vreme, şi lucrurile nu prea sînt
ţinute în ordine şi curăţenie ca atunci cînd stăpînul le supra
veghează, nu-i aşa? Nici unchiul dum neavoastră nu mai e aşa
de tînăr. A venit Paynter cu calul să vă întîmpine?
- Ar fi trebuit să vină, dar nu şi-a făcut apariţia.
- Atunci, dragă domnule, de ce nu rămîneţi peste noapte
la noi? Fiica mea se va întoarce de la rugăciune la timp ca să
pregătească ceva de mîncare. Avem carne de porc, ştiu că
avem, şi un p a f confortabil; ar fi foarte bine să rămîneţi.
Ross scoase o batistă şi se şterse pe faţă.
- Sînteţi foarte amabil, dar aflîndu-mă atît de aproape
de casă, prefer să ajung acolo azi.
Domnul Pearce oftă şi se căzni să se ridice:
- Ajutaţi-mă atunci, vă rog. Vă dau o copie după testa
ment să o luaţi cu dum neavoastră acasă şi să o citiţi în voie.
C apitolul II
a Trenwith H ouse cina era în plină des
L făşurare.
în mod obişnuit ar fi trebuit să se termine pînă acum;
cînd Charles Poldark şi familia sa erau singuri, cina dura mai
puţin de două ore, dar acum era o ocazie specială şi, pentru
că aveau oaspeţi, masa era întinsă în sala cea mare din mijlocul
casei, prea mare şi rece pentru ei cînd erau singuri.
Zece persoane şedeau la masa lungă şi îngustă de stejar,
în capul mesei şedea Charles, cu fiica sa Verity Ia stînga sa.
La dreapta era Elizabeth Chynoweth şi lîngă ea Francis, fiul
lui Charles. După ei veneau domnul şi doam na Chynoweth,
părinţii lui Elizabeth, şi la capătul celălalt al mesei mătuşa
Agatha mărunţea carnea şi o mesteca între fălcile ştirbe. De
cealaltă parte a mesei, vărul William-Alfred şedea de vorbă
cu doctorul şi doamna Choake.
Terminaseră peştele şi fripturile şi Charles ceruse să se
aducă desertul. Ori de cîte ori mînca îl supărau gazele şi rîgîia,
lucru stînjenitor pentru invitaţi.
- La naiba, spuse el rupînd tăcerea care se lăsase pest
musafirii sătui, nu ştiu de ce voi, porumbeilor, nu vă căsătoriţi
mîine în loc să aşteptaţi încă o lună sau mai mult: Ce vă
împiedică? Vă temeţi să nu vă răzgîndiţi?
WINSTON GRAHAM 32
- în cee a ce mă priveşte, v-aş urma sfatul, spuse Francis.

Dar Elizabeth are şi ea un cuvînt de spus, e şi căsătoria ei.
- O lună nu e prea mult, spuse doamna Chynoweth jucîn-
du-se cu broş a prinsă de dantela fină a roc h iei.
Trăsăturile ei frum oase pierdeau mult din cauza nasului
lung şi ascuţit; cînd o vedeai pentru prima o^ră, te şoca atîta
frumuseţe alterată.
• - Cum credeţi că mă pot obişnui atît de repede cu gîndul,
ca să nu mai vorbim de biata copilă. Retrăiesc în fiica mea
zilele căsătoriei mele. Aş dori numai ca perioada aceasta să
du jezem ai mult. Se uită la soţul ei.
- Ce-a spus? întreba mătuşa Agatha.
- Ei bine, asta e, spuse Charles Po ldark. Asta e. Trebuie
şă avem răbdare dacă ei au. Şi acum î nchin pah arul î n sănătatea
fericitei, perechi!
- L-ai închinat deja de trei ori, obiectă Francis.
- N -are importanţă. Patru e număr cu noroc.
- D ar eu nu pot să mai beau.
- Taci, băiete! Ce dacă nu poţi?
Rî seră toţi şi închinară. Cînd puseră paharele jos; -fură
aduse lumînările aprinse. Apoi doamna Tabb, menajera, intră
cu plăcinta cu mere, prăjituri şi jeleuri.
- Şi acum, spuse Charles, îndreptînd furculiţa şi cuţitul
spre cea mai mare bucată de plăcintă, sper că e tot. atît de
gustoasă pe cît arată de bine. Unde e frişca? A, uite-o. Serveş-
te-mă, dragă Verity.
- Scuzaţi-mă, spuse Elizabeth, care tăcuse pînă atunci.
Nu pot să mai mănînc.
Elizabeth Chynoweth era mai subţire decît fusese mama
ei vreodată şi mai frumoasă. în lumina galbenă a lumînăr i lor,
care împrăştia întunericul pînă sus, printre grinzile tavanului
33 ROSS POLDARK
înalt, frumuseţea ei de o albea ţă transparentă atrăgea atenţia

în camera plină de umbre, pro iectî ndu-se pe lemnul de culoare
închisă al scaunului cu spătar înalt.
- Fugi de-aici, copilă, spuse Cha rles. Eşti subţire ca o
scîndurică. Mai pune ceva carne pe ti ne.
- D a r eu...
-D ra g ă domnule Poldark, interveni doamna Chynowe th
pe un ton afectat, aşa cum o vezi n-ai crede cît e de încăpăţî
nată. De douăzeci de ani încerc să o fac să mănînce, dar re fuză
orice hrană, oricît de aleasă. Poate ai să reuşeşti dumneata,
Francis, să o convingi.
- Mie-mi place aşa cum este, spuse Francis.
- Da, da, adăugă tatăl său, dar un pic'de m încare nu face
rău nimănui. O soţie trebuie să fie voinică şi sănătoasă.
- O, e foarte rezistentă, se grăbi doamna Chynoweth să
adauge. Surprinzător cît e de robustă. Aşa-i e felul, nimic
altceva! Aşa e neamul nostru. Nu eram şi eu plăpîndă cînd
eram fată, Jonathan?
- Da, iubito, spuse Jonathan.
- Ascultaţi cum bate vîntul! zise mătuşa Agatha farîmi-
ţîndu-şi prăjitura.
- Uite ceva ce nu înţeleg, remarcă doctorul Choake.
Cum de miătuşa dumitale aude sunetele din natură, deşi e surdă.
- Cred că de cele mai multe ori i se pare.
- Cum îndrăzneşti, Charles! Nu fac eu aşa ceva, spuse
mătuşa Agatha.
- A fost cineva la uşă? interveni Verity.
Tabb ieşise din cameră, dar nu auzise nimic. Flacăra lumî-
nărilor pîlpîi în curent şi draperiile roşii de damasc care aco
pereau ferestrele înalte se mişcară ca şi cum ar fi fost atinse
de o mînă.
WINSTON GRAHAM 34
-A ştepţi pe cineva, draga mea? întrebă doamna Chynoweth .

Verity nu roşi. Nu era frum oasă ca fratele ei, era mică,
brunetă, cu pielea gălbuie şi o gură mare, trăsătură des întîlnită
în familia Poldark.
- Cred că e uşa de la grajdul vacilor, spuse Charles şi
sorbi o înghiţitură de vin. Trebuia să o dreagă Tabb ieri, dar
a mers cu mine la St. Ann. Am să-i trag o bătaie tînărului
Bartle că nu-şi vede de treabă.
- S e spune, sîsîi doamna C hoake adresî ndu-se doamnei
Chynoweth, se spune că Prinţul duce o viaţă imorală. Am
citit în ziarul Mereury că domnul Fox i-a promis un venit de
o sută d e mii de lire pe an, şi acum, că e la putere, îi e greu
să-şi ţină promisiunea.
- Nu s-ar părea că asta îl supără prea mult pe domnul
Fox, spuse domnul Chynoweth. Un bărbat mărunt, cu o barbă
albă mătăsoasă, domnul Chynoweth adoptase o atitudine plină
de gravitate care ascundea faptul că niciodată nu luase vreo
hotărîre precisă cu privire la ceva anume. Soţia lui secăsătorise
cu el la optsprezece ani, cînd el avea treizeci şi unu. D e atunci,
şi Jonathan, şi veniturile lui scăzuseră.
- Şi ce nu e în regulă cu domnul Fox, vă întreb? spuse
doctorul C hoake apăsat, uitîndu-se pe sub sprîncene.
Domnul Chynoweth facu o grimasă dispreţuitoare:
- Cred că e evident.
- Părerile diferă, domnule. Aş zice că...
Doctorul se întrerupse pentru că soţia lui îi făcu semn cu
piciorul pe sub m asă, ceea ce nu-şi perm itea decît rareori.
Era pentru prima dată că cele două familii, Choake şi C hyno
weth, se întîlneau în societa te: ei 1 se păre a o prostie să începi
o discuţie pe tem e politice c u ?.ceşt; nobi li care se bucurau de
atîta influenţa.
Thom as Choake se întoarse spre Polly să c zdrobească
35 RO SS POLDARK
dintr-o privire, dar ea scăpă de furia lui reţinută. D e astă dată

nu era nici o îndoială că cineva bătea la uşă. D oam na Tabb
lăsă tava cu plăcintă şi se duse să deschidă.
Vîntul umflă perdelele şi luminările începură să picure
pe sfeşnicile de argint.
- D oam ne sfinte! exclamă m enajera ca şi cum ar fi văzut
o stafie.
2
Ross dădu peste o societate care nu se aştepta la
sosirea lui. Cînd apăru în uşă, toţi mesenii, pe rînd, scoaseră
exclamaţii de surpriză. Elizabeth, Francis, Verity şi doctorul
Choake săriră în picioare, Charles căzu pe spate în fotoliu,
mormăind, înmărmurit din cauza şocului. Vărul William-Alfred
începu să-şi şteargă ochelarii cu rame de oţel, în timp ce mă
tuşa Agatha îl trase de mînecă bolborosind:
- Ce s-a întîmplat? Ce facem? Nu s-a term inat masa.
Ross strînse din ochi pînă se obişnui cu lumina. Conacul
Trenwith era aproape în drumul lui spre casă şi nu crezuse că
va tulbura o petrecere.
Verity fu prima care îl întîmpină şi se repezi la el. să-l
îmbrăţişeze. •
- Vai, dragul meu Ross! Ce surpriză! e*tot ce putu
să spună.
- Verity! O strînse la piept; şi apoi o văzu pe-Elizabeth.
- Să mă bată Dumnezeu! exclamă Charles. Te-ai întors
m slîrşit, băiete! Ai întî rziat la masă, dar mai avem plăcintă
c u mere.
- Te-au lăsat şchiop, Ross? spuse doctorul Choake.
Blestema t război! N-am avut noroc. Să mulţumim lui D um
nezeu că Sra terminat.
WINSTON GRAHAM 36
D upă o scurtă ezitare, Francis înconjură repede masa şi-i

strînse mîna.
- M ă bucur să te văd iar acasă, Ross! Ţi-am simţit lipsa.
- Şi eu mă bucur, spuse R oss, să vă văd pe toţi şi...
C uloarea ochilor sub pleoapele grele era singurul semn
de rudenie între cei doi veri. Francis era foarte zvelt, îngrijit,
cu un ten curat şi trăsăturile lim pezi, frum oase ale tinereţii,
A răta aşa cum era de fapt, fără griji, com od, plin de încredere
în sine, un tînăr care nu ştiuse niciodată ce e primejdia sau
lipsa de bani, care nu-şi încercase puterile îm potriva altcuiva
decît în joacă sau în glumă. Cineva, la şcoală, îi botezase
Poldark cel blond şi Poldark cel negru. Fuseseră prieteni buni
întotdeauna, lucru surprinzător de vrem e ce părinţii lor nu
erau prieteni.
- E o ocazie solemnă, spuse vărul W illiam-Alfred strîn-
gînd spătarul scaunului cu mîinile lui osoase. O adevărată
reuniune de familie. Sper că n-ai fost rănit grav. Cicatricea
de pe faţă nu e luc'ru de glumă.
- O, asta, spuse Ross, asta n-ar conta dacă n-aş şchiopăta
ca măgarul lui Jago.
Făcu înconjurul mesei, salutîndu-i pe ceilalţi. Doam na
Chynow eth îl primi rece, întînzîndu-i mîna de la distanţă.
- Vă rog, căpitane Poldark, sîsîi’ Polly Choake, povesti-
ţi-ne cîte ceva din întîmplările dum neavoastră, cum am pierdut
războiul, cum arată americanii şi...
- La fel ca noi, doamnă. D e aceea am pierdut războiul.
Se apropie de Elizabeth.
- Ce surpriză, Ross, spuse ea în c e t..
El o privea cu încîntare, sorbind-o din ochi.
- Ce ocazie binevenită. N -aş fi dorit să ne revedem astfel.
■- Eu da, spuse ea. O : Ross, eu da!
- Şi ce intenţionezi să faci acum, băiete? întrebă Charles.
37 RO SS POLDARK
E timpul să te aşezi la casa ta. Averea niU-şi vede singură de

ea, şi nu poţi avea încredere în argaţi. Tatăl tău ar fi avut
nevoie de tine anul ăsta şi...
- Era să-ţi fac o vizită în seara asta, îi spuse Ross fetei,
dar am amînat pentru mîine. Stăpînirea de sine mi-e răsplătită.
- Trebuie să-ţi explic. Ţi-am scris, dar...
- Ia uite, spuse mătuşa Agatha, să mă bată Dum nezeu,
dar ăsta e Ross! Vino aici, băiete! Am crezut că ai plecat
dintre noi şi te-ai suit la ceruri lîngă cei prea fericiţi.
Fără nici o trag ere de inimă, R oss se duse să o salute.
Elizabeth răm ase pe loc cu m îinile încleştate atît de strîns
pe spătarul scaunului încît d egetele i se albiseră mai tare
decît faţa.
Ross sărută obrazul plin de peri al mătuşii Agatha şi-i
spuse tare în ureche:
- M ă bucur, mătuşă, să văd că eşti încă printre noi, prea
fericiţii de pe pămînt.
Ea rîse încîntată, arătîndu-şi gingiile palide, roz-cafenii.
- Poate că nu prea fericită, dar încă n-aş vrea să mă duc.
Conversaţia deveni generală, toţi întrebîndu-1 pe Ross
cînd sosise, ce făcuse şi ce văzuse cît timp fusese plecat.
- Elizabeth, spuse doam na C hynow eth, adu-mi te rog
şalul, de sus. Mi-e cam frig.
- Da, mamă. Se întoarse şi plecă, înaltă şi feciorelnică,
urcînd scara cu mîna pe balustrada de stejar.
- Individul ăsta, Paynter, e un ticălos, şpuse Charles şter-
'jj ndu-şi mîinile pe pantaloni. In locul tău l-aş da afară şi aş
;mgaja un om de nădejde.
Ross se uită după Elizabeth care urca scara.
- A fost prietenul tatălui meu.
Charles riîiică din umeri cam iritat.
- N-ai să găseşti casa într-o stare prea bună.
WINSTON GRAHAM 38
- Nu era nici cînd am plecat.

- Ei bine, e într-o stare şi mai proastă. N -am mai fost pe
acolo de mult. Ştii ce spunea tatăl tău despre distanţă: ,.E
prea departe să mergi pe jos şi prea aproape să te duci călare.“
- M ănîncă, Ross, spuse Verity, aducîndu-i o farfurie pli
nă, şi stai aici.
Ross îi mulţumi şi se aşeză pe scaunul oferit, între m ătuşa
Agatha şi domnul C hynoweth. Ar fi preferat să stea lîngă
Elizabeth, dar mai trebuia să aştepte. E ra surprins că o găsise
aici. în cele douăsprezece luni de cînd o cunoscuse, nici ea,
nici mama şi nici tatăl ei nu f useseră niciodată la N ampara. în
timp ce mînca, ridică privirea de două-trei ori să vadă dacă
se întoarce.
Verity o ajută pe doam na Tabb să strîngă farfuriile m ur
dare; Francis stătea lîngă uşa principală, morfolindu-şi buzele;
ceilalţi se aşezaseră iar pe scaune. Toţi tăceau.
- Viaţa nu e uşoară prin locurile astea unde te-ai întors
dumneata, spuse domnul C hynow eth, trăgîndu-se de barbă.
Nemulţumirile cresc. Dările sînt mari, lefurile au scăzut. Ţ ara
e secătuită de atîtea războaie şi acum au venit la putere liberalii.
Perspectivele sînt sumbre.
Dacă liberalii ar fi fost la putere şi înainte, nu s-ar fi
întîmplat nimic din toate astea, spuse doctorul Choake, lipsit
de tact.
Ross se uită la Francis:
- V-am stricat petrecerea. Sărbătoreaţi pacea sau războiul
care va veni?
Provocă astfel explicaţia pe care ezitaseră să i-o dea.
- Nu, răspunse Francis. Eu... Situaţia e...
- Sărbătorim ceva cu totul diferit, spuse Charles, facînd
semn să i se um ple paharul. Francis se căsătofeşte. Asta săr
bătorim.
39__________________ ;_____________ RO SS POLDARK
- S e căsătoreşte, continuă Ross, tăindu-şi friptura. Ei

poftim! Şi cu cine...
- Cu Elizabeth, spuse doam na Chynow eth.
Se lăsă tăcerea.
Ross lăsă cuţitul din mînă.
- C u ...?
- Cu fiica mea.
- Să-ţi aduc ceva de băut? îi şopti Verity lui Elizabeth,
care tocm ai coborise scara.
- Nu, nu...te rog, nu.
- O, exclamă Ross, cu... Elizabeth.
- Sîntem foarte fericiţi, adăugă doam na C hynow eth, că
vechile noastre familii se vor uni. Foarte fericiţi şi foarte mîn-
dri. Sînt sigură, Ross, că, împreună cu noi, le vei ura lui Francis
şi Elizabeth multă fericire în căsnicia lor.
Păşind încet, cu grijă, Elizabeth se apropie de doam na
Chynoweth.
- Şalul dumitale, mamă.
- M ulţumesc, draga mea.
Ross continuă să mănînce.
- Nu ştiu care e părerea ta, spuse Charles bine dispus,
după o pauză, dar mie îmi place vinul ăsta roşu. A fost adus
de la C herbourg în toam na lui '19. Cînd l-am gustat, mi-am
spus că e prea bun ca să mai găsesc altul la fel şi l-am cumpărat
pe tot. De atunci nu s-a mai găsit deloc. Lăsă mîinile în jos ca
să-şi sprijine burta de masă.
- Cred că acuma n-ai să mai pleci, Ross, ai să-ţi întemeiezi
un cămin, nu-i aşa? spuse mătuş a Agatha punîndu-i mîna zbîr-
cită pe umăr. Ia spune, ce zici de o nevestică? O să-ţi găsim
noi una!
Ross se uită peste masă la doctorul Choake.
- L-aţi îngrijit pe ta ta, nu?
WINSTON GRAHAM 40
D octorul C hoak e d ă du din cap.

- A suferit mult?
- La sfî rşit, da. D ar n-a durat mult.
- E ciudat că s-â stins atît de repede.
- N -am putut face nimic. Avea hidropizie, nu stă în
puterea omului să o vi ndece.
- M -am dus la el de două ori ca să-l văd, spuse vărul
William-Albert. D ar îmi pare rău că nu avea - hm - dispoziţia
să aprecieze sprijinul spiritual pe care i l-am putut oferi. M -a
d u ru t că n-am putut să-i fiu de ajutor, el fiind sînge din
sîngele meu.
- Ia puţ i nă plăcintă cu m ere, Ross, spuse Verity cu glas
scăzut, din spatele lui, uitîndu-se la vinele umflate ale gîtului.
Am facut-o chiar eu azi după-am iază.
- Trebuie să plec. Am trecut pe aici numai pentru cîteva
minute, să-mi odihnesc calul care şchiopătează.
- D ar nu trebuie să pleci acum, noaptea. I-am spune
doamnei Tabb să-ţi pregătească o cameră. C a lul tău se poate
împ. .dica pe întuneric şi te poate trînti.
Ross se uită la Verity şi zîmbi. Nu putea vorbi nimic faţă
de toată lumea.
Francis, şi mai puţin tatăl său, interveniră şi ei în discuţie.
D ar Francis părea stînjenit, tatăl său vorbea cu jum ătate de
gură şi Ross era hotărît să plece.
- Cum doreşti, dragul meu, spuse Charles. Mie nu mi-ar
plăcea să sosesc la N am para în noaptea asta. E frig, e umed şi
nu ştiu cum vei fi primit. Mai bea ceva ca să nu te pătrun
dă frigul.
Ross îi urm ă sfatul şi bău trei pahare unul după altul.
Pentru Elizabeth, spuse el încet, şi pentru Francis... Le
doresc să fie fericiţi.
41 RO SS POLDARK
Băură toţi în tăcere. Elizabeth stătea tot î n spatele scaunu

lui mamei sale; Francis veni lîngă ea şi o luă de braţ.
Tăcerea fu întreruptă de doam na Choake:
- Ce plăcut trebuie să fie să te întorci acasă. Ori de cîte
ori p lec de acasă, chiar dacă pentru puţin timp, sînt mulţumită
cînd mă întorc. Cum arată coloniile americane, căpitane Pol
dark? Se spune că pînă şi soarele răsare şi apune altfel decît
prin alte părţi.
Prostia lui Polly Choake păru să slăbească tensiunea şi
începură iar să vorbească în timp ce Ross term ină de mîncat.
Mai toţi cei de faţă erau uşuraţi că Ross prim ise‘vestea atît
de liniştit.
' Totuşi Ross nu* rămase, şi curînd îşi luă rămas bun.
- A i să mai vii peste vreo cîteva zile, nu? spuse Francis,
cu o undă de afecţiune în glas. N-am aflat nimic pînă acum,
nimic decît cîteva detalii despre întîmplările prin care ai trecut,
despre felul cum ai fost rănit sau despre călătoria pînă acasă.
Elizabeth se întoarce mîine acasă. N e vom căsători peste o
lună. Dacă ai nevoie de ajutorul meu la Nampara, anunţă-mă;
ştii că vin cu plăcere. Prezenţa w aici îmi aminteşte de vremu
rile de altădată! Ne-a fost frică să nu fi murit, nu-i aşa, Elizabeth?
- Da, spuse Elizabeth.
Ross îşi luă pălăria. Stăteau toţi trei la uşă, aşteptîndu-1
pe Tabb să aducă iapa lui Ross care refuzase să ia alt cal
pentru ultimele trei mile pe care le avea de parcurs.
- Trebuie să vină acu, dacă o poate struni. I-am atras
atenţia să aibă grijă.
• Francis deschise uşa. Vîntul sufla, aducînd înăuntm pică
turi de ploaie. Plin de tact,'Francis ieşi să vadă dacă Tabb sos ise.
Ross spuse:
- Sper că apariţia mea în acest m om ent nepotrivit n-a
aruncat o um bră peşte petrecerea voastră.
WINSTON GRAHAM 42
Lum ina d inăuntru aruncă o rază pe faţa ei, perm i ţîndu-i

astfel să-i vadă oc hii cenuşii. U mb ra î i acoperea restul feţei şi
părea bolnavă.
- Sînt atît de fericită că te-ai întors, Ross. M -am t emut,
toţi ne-am temut... Ce gîndeşti despre mine?
- Doi ani, e timp mult, nu-i aşa? Prea mult poate...
- Elizabeth, spuse doam na Chynoweth. B agă de seamă
să nu-ţi facă rău aerul nopţii.
- Nu, mamă.
- La revedere. Ross îi strînse m î na.
Francis se întoarse.
- A venit. Ai cumpărat iapa? Frumos animal, dar nărăvaş.
- Răul nu-i înrăieşte pe cei mai buni, spuse Ross. S-a
oprii ploaia?
- 'N u de tot. Cunoşti drumul?
Ross rîse:
- î i ştiu fiecare piatră. S-a schimbat?
- Nimic care să te încurce. Să nu traversezi rîul Mellingey
pe pod; scîndura din mijloc e putredă.
- Aşa era şi cînd am plecat.
- Nu uita, spuse Francis. Te aşteptăm să mai vii pe la noi
cît de curînd. Verity vrea să te mai vadă. D acă avem timp,
vom veni pe la tine mîine, călare.-
Dar nu m ai'vîntul şi ploaia şi tropotu l copitelor îi răspun
seră cînd iapa o porni brusc pe potecă.
3
'S e întunecase, deşi o (5ată de lumină s|abă mai
licărea spre apus. Vîntul sufla mai tare şi ploaia băteaîn rafale,
izbindu-i faţa.
Nu era uşor să-i citeşti pe faţă şi n-ai fi putut spune că în
43 ROSS POLDARK
ultima ju m ă tate de oră primise ce a mai grea lo vitură diri via ţa

lui. N u mai fluiera contra vîntului şi nu-i mai vorbe a iepei lu i
nărăvaşe, atî t se putea observa.
D e foarte tînăr învăţase de la tatăl său un fel anum it d e a
vedea lucrurile; nu lua nimic drept bun sau absolut. D ar în
relaţia lui cu Elizabeth Ch ynoweth căzuse într-o capcană pe
care acest fel de a vedea lucrurile l-ar fi ajutat să o evite. Şp
îndrăgostise pe cînd ea avea nu m'ai şaisprezece ani şi el
de-abia douăzeci. Cînd aventurile sale nesăbuite îl încolţiseră,
considerase soluţia tatălui său, angajarea în armată, drept o
ieşire bună din orice bucluc. Plecase plin de nerăbdare să afle
lucru ri noi şi sigur că la întoarcere o va regăsi aşteptîndu-1 pe
singura fiinţă la care ţinea.
Nu avea nici o îndoială în privinţa lui şi nici a ei.
Călărea de cîtva timp cînd în faţa îi apărură luminile minei
Gramble. Aceasta-era mina de care depindea prosperitatea
principalelor ramuri ale familiei Poldark. D e capriciile "ei de
pindea nu numai prosperitatea lui Charles Poldark şi a familiei
sale, dar şi. nivelul de subzistenţă .a vreo trei sute de mineri şi
a familiilor lor, care locuiau împrăştiate prin colibele şi casele
din parohie. Pentru ei mina era un Moloh binevoitor pe care-1
hrăneau cu copiii lor de la o vTrstă fragedă şi prin care îşi
cîştigau pîinea zilnică.
Văzu apropiindu-se lumini mişcătoare şi se trase la margi
nea drumului ca să lase să treacă un şir de catîri cu coşuri
pline cu minereu de aramă atîrnîndu-le de flancuri. Unul dintre
oamenii care-j'm înau îl cercetă bănuitor cu privirea, apoi îl
salută cu voce tare. Era Mark Daniel.
Principalele clădiri ale minei se vedeau de jur-împrejurul
lui acum, cele mai multe înghesuite una într-alta, cu forme
neprecise, vagi, dar din loc în loc se distingea clar eşafodajul
WINSTON GRAHAM 44
solid al turnului de suprafaţă şi clădirile de piatră în care sd

aflau maşinile. Prin ferestrele lor arcuite se vedeau lumini
galbene, calde şi misterioase, proiectate parcă pe cerul negru.
Yrecu pe lîngă una din ele şi auzi zăngănitul şi huruitul pom
pelor care scoteau apa din adîncurile pămîntului.
Văzu mineri în grupuri şi cîteva lanterne, Cîţiva oameni
se uitară la silueta călare, dar, deşi unii îl salutară, îşi dădu
seama că nici unul nu I-a recunoscut.
Apoi se auzi sunînd clopotul în una din sălile maşinilor,
un sunet destul de plăcut, era timpul să intre alt „schimb11; de
aceea erau atîţi oarqeni prin preajmă. Se adunau ca să coboare
în mină. între timp, alţii suiau, ca furnicile, cele peste două
sute de metri de scări şubrede, plini de sudoare, de murdăria
ruginie a minereului şi de fumul negru al explozivului. Dura
mai mult de o jum ătate de oră să ajungă la suprafaţă, ducîn^
du-şi şi uneltele de lucru şi tot drum ul pînă sus erau stropiţi şi
udaţi de apa care picura din pompe. După ce ajungeau afară,
mulţi aveau de parcurs un drum de trei-patru mile prin vînt
şi.ploaie.
Porni mai departe. Din cînd în cînd, ceea ce simţea era
atît de puternic, încît se transform a într-o durere fizică-. Tra
versă rîul Mellingey prin vad, apoi calul şi călăreţul începură
să urce greu poteca spre ultimul pîlc de brazi. Ross inspiră
adînc aerul plin de apă şi im pregnat de mirosul mării. I se
păru că aude valurile izbindu-se de mal. Cînd ajunse în vîrful
dealului, iapa, care se liniştise, se împiedică iar şi era să cadă,
aşa că Ross descălecă şi o porni pe jos. La îrtceput de-abia
putu să calce, dar durerea din încheietura piciorului îi făcu
bine, î m piedicîridu-1 să se gîndească Ia altceva.
în pădurice era întuneric beznă şi trebui să bîjbîie pe
poteca năpădită în parte de buruieni. De cealaltă parte îl întîm-
45 RO SS POLDARK
pinară ruinele minei W heal M aiden, părăsită de patruzeci de

ani; în copilărie se zbenguise şi alergase printre macaralele
părăsite, explorase galeria îngustă care străbătea dealul şi se
termina dincolo, lîngă pîrîu.
Simţea acum că era într-adevăr acasă; curînd va fi pe
propriul lui pămînt. în după-ăm iaza aceea fusese plin de feri
cire la gîndul că era acasă, dar acum nimic nu mai părea să
aibă vreo importanţă. Era bucuros numai că ajunsese la capătul
călătoriei, că se putea culca şi odihni.
în adîncul văii, aerul era nemişcat. Apele pîrîului Mellin-
gey, care curgeau în şuvoaie, nu se mai auziseră un timp;
acum le auzea din nou, ca şi cum o bătrînă i-ar fi bolborosit
ceva încet la ureche. O bufniţă ţipă ascuţit, apoi zbură încet
prin faţa lui. D e pe borurile pălăriei picura apă. Şi acolo, în
faţa lui, prin întunericul plin de şoapte, se distingea conturu l
solid al conacului Nampara.
I se păru mai mic decît şi-l amintea, mai scund şi ma
ghemuit; semăna cu un şir'neregulat de case muncitoreşti.
Nu se zărea nici o lumină. Priponi calul de liliacul care cres
cuse atît de înalt încît acoperea ferestrele din spatele lui, şi
ciocăni cu biciuşca la uşa din faţă.
Plouase mult aici; apa şiroia de pe acoperiş în mai multe
locuri, formjnd băltoace pe poteca nisipoasă, năpădită de buru
ieni. împinse uşa care se deschise scîrţîind, dînd la o parte un
morman de gunoi, şi se uită atept prin încăperea cu tavanul
jos, susţinut de grinzi de lemn.
Nu-1 întîmpină decît întunericul, un întuneric mai dens
decît noaptea de afară care părea cenuşie.
- Jud i strigă el. Jud!
Afară, iapa necheză şi lovi cu copitele; ceva se furişă pe
lîngă peretele lambrisat. Văzu ochii. Erau lucitori, verzi-aurii,
şi îl priveau fix din fundul sălii.
WINSTON GRAHAM 46
I ntră şchiopătînd î n casă, sim ţi nd fr u nze şi m ur d ărie sub

picioare. înain tă sp re dteapta p ip ă ind per etele pînă aju n se la
uşa care d ădea în cam era de zi. Apăsă clanţa şi intră.
Brusc, se auzi zgom ot de animale tul burate di n som n
agitîndu-se şi încăierîndu-se. Piciorul î l alunecă pe ceva lipicios
pe podea şi, întinzînd mîna, răsturnă un sfeş n ic. II ndică, puse
lum înarea la loc şi orbecăi d u p ă crem ene şi am nar. D u p ă
două-trei încercări, reuşi să aprindă lumînarea.
. Era cea mai mare încăpere din casă. Pereţii erau a coperiţi
pînă la jum ătate cu lambriuri de ma h on şi la celălalt capăt se
afla un cămin mare, m are cît jum ătate din lăţimea camerei,
cu laviţe joase de jur-îm prejur. E ra cam era în care şedeau de
obicei membrii familiei, destul de m are şi de răcoroasă pentru
petrecerile zgom otoase din zilele fierbinţi de vară, avînd totuşi
colţuri adăpostite, cu mobilă com odă, potrivite pentru zilele
reci de iarnă. D ar totul se schimbase. Căminul era gol şi găinile
cloceau pe laviţe. Pardoseala era murdară, plină de paie şi
găinaţ. C ocoţat pe braţul unui sfeşnic, un cocoşe l se uita la el
cu ochii lui de un cafeniu-gălbui. Pe un pervaz de fereastră
zăceau doi pui morţi.
Pomind.din hol, la stînga, se afla camera lui Joshua. Intră.
Semne de viaţă: haine care nu aparţinuseră niciodată tatălui
său, fuste vechi m urdare, un tricorn boţit, o sticlă "fără dop
care mirosea a gin. D ar patul închis cu draperii şi cei trei
sturzi din colivia din faţa ferestrei cu obloanele închise nu-i
spuneau nimic despre perechea pe care o căuta.
La capătul celălalt al camerei era altă uşă, care se deschi
dea spre partea casei care nu fusese niciodată term inată, dar
el nu intră acolo. Trebuia să caute în dorm itorul de la etaj, în
spate, unde Jud şi Prudie dorm eau întotdeauna. Se întoarse,
apoi se opri şi ascultă. Se auzea un sunet ciudat. Păsările se
47 RO SS POLDARK
domoliseră şi liniştea, ca o pe rdea, se l âsa din nou peste toată

casa. I se păru căâude un scîrtîit pe scările şub rede, dar cînd
ridică luminarea să se uite, nu văzu nimic.
‘ Nu era sune tul pe care se aştepta să-l audă, nici şobolanii,
nici susurul slab al pî rîului afară, nici foşnetul de. hîrtie arsă
călcată sub cizme.
Se uită în sus ia tavan, dar grinzile, ca şi scîndurile pardo
selii, erau solide. Ceva se frecă de piciorul lui. Era pisica ai
cărei ochi strălucitori îi văzuse'm ai devreme: pisoiul tatălui
său, Tabitha Bethia. Crescuse. E ra acum un animal mare,
cenuşiu, cu blana mîncată de rîie. Părea c ă-1 recunoaşte şi el
o mîngîie recunoscător pe bot şi mustăţi.
Sunetul se auzi diii nou, de data aceasta îşi dădu seama
din ce direcţie. Se îndreptă spre pat şi dădu la o parte perdelele
care-1 închideau. îl izbi mirosul puternic de sudoare stătută şi
gin. Ridică lu mînarea ca să vadă măi bine. Beţi morţi, cu
feţele aproape desfigurate, m arcate de b ăutură, Jud şi Prudie
Paynter dorm eau strînşi unul în altul. "Femeia era îmbrăcată
într-o cămaşă de noapte lungă, de flaneiă; dorm ea cu gura
căsca t ă şi picioarele varicoase depărtate. J ud nu reuşise să se
dez b race şi sforăia lîngă ea, în pantaloni şi ciorapi.
Ross se uită lung la el.
Apoi se retrase şi puse sfeşn icul pe scrinul m are şi jo s de
Iîngă pat. Ieşi din cam eră şi se duê pînă la grajdurile de la
capătul dinspre răsărit al casei. Luă o găleată de lemn, o umplu
cu apă, intră în casă, traversă şi, ajungînd din nou în camera,
vărsă apa în pat. »
Ieşi din nou afară. Spre apus se vedeau cît'eva stele, dar
vîntul batea rece. Observă că în grajd nu erau decît doi cai.
slabi morţi. R am oth; da, unul era tot R am oth. Cînd plecas e
el, calul avea doisprezece ani şi orbise aproap e co m p le t :
avea cataractă.
WINSTON GRAHAM 48
Luă o a doua găleată cu apă, traversă iar sala, intră în

cameră şi vărsă apa în pat.
Iapa necheză cînd îl simţi trec î nd a doua oară. Prefera
tovărăşia lui decît întunericul respingător din grădină.
C î nd aduse a treia găleată, Jud gem ea şi m orm ăia,
scoţînd capul chel .de după perdelele patului. R oss îi turnă
găleata în cap.
Cînd se întoarse cu a patra găleată, omul se dăduse jos
din pat şi încerca să scuture apa de pe haine. Prudie de-abia
se trezise, aşa că Ross păstră apa pentru ea. Jud începu să
înjure şi să bîjbîie după cuţit. R oss îi dădu una în.cap şi-l trînti
la pămîot. Apoi plecă să mai aducă o găleată. Cînd reveni a
cincea oară, Servitorul părea că a înţeles, deşi era tot la pămînt.
La vederea lui Ross, începu să blesteme şi să ameninţe. Dar
o clipă mai tîrziu nedumerirea, apoi mirarea i se citiră pe faţă.
-D um nezeule!... Dumneavoastră sînteţi, domnule Ross?
- Eu sînt, am înviat, spuse Ross. D u-te şi vezi de ca
Scoală-te pînă nu te omor. îl apucă de gulerul cămăşii ridi-
cîndu-1 în picioare şi îl aruncă pe uşă afară.
C apitolul III
0
noapte rece şi um edă de octombrie e
deprimantă, dar învă luie bine în umbre
ruina şi descompunerea. In schimb, lumina dimineţii n u le
mai ascunde.
Chiar cînd minele lucrau din plin, Joshua cultivase întot
deauna pămîntul, casa fusese curată, confortabilă, bine mobi
lată şi îndestulată.
După ce facu un tur prin întreaga proprietate, care dură
de la opt pînă la zece, Ross se întoarse şi îi chemă afară pe cei
doi servitori şi se propti în faţa lor cu picioarele bine înfipte în
pămînt. Sub privirile4lui, cei doi începură să se foiască stînjeniţi.
Jud era mai scund decît soţia lui. Avea vreo cincizeci de
ani şi picioare zdravene, care-1 făceau să semene cu un buldog.
î n ultimii zece ani chelise şi natura îi jucase o festă: chelia lui
semăna cu tonsura unui călugăr. Trăise toată viaţa în acel
ţinut, întîi ca administrator la mina Grambler, apoi. la Wheal
Grace, unde Joshua se ataşase de el în ciuda slăbiciunilor lui.
Pe Prudie, Jud o culesese acum zece ani la Bednithan.
Jud nu vorbea niciodată despre prima lor întîlnire, nici chiar
cînd era beat. N u se căsătoriseră, dar ea îi luase numele ca
ceva de la sine înţeles. Avea acum patruzeci de ani, era foarte
WINSTON GRAHAM 50
înaltă, cu părul negru lăţos şi plin de păduchi, avea umeri laţi,

un trup puternic cu proem inenţe peste tot pe unde, din punct
de vedere estetic, n-ar fi. trebuit.
- Aţi obosit de atîta m uncă în dimineaţa asta, spuse Ross.
Jud se uită stînjenit la el pe sub sprîncenele năpîrlite.
Faţă de Joshua îşi controlase întotdeauna cuvintele şi com
portarea, dar de Ross nu-i fusese frică niciodată. Era un tinerel
înalt şr slab, iritabil, dezordonat - n-aveai de ce să te temi de
el. Dar doi ani de armată îl schimbaseră.
- E curat ca-n palmă, podeiele-s frecate bine, spuse Jud
cam în ciudă. D ouă ore am tot frecat. M i-au intrat ţepe-n
mîini. Podeaua-i veche, lua-o-ar naiba!'O să mă infectez. O
să mi se infecteze tot braţul. Se urcă prin vine şi gata, eşti mort.
Ross se uită apoi am eninţător la Prudie1:
- Nevastă-tam u s-a îmbolnăvit de'âtîta apă? Ar fi bine să
nu-i uite gustul, nu prea e apă la puşcăae.
Jud se uită iute la Ross.
- Cine spune puşcărie; Prudie n-a făcut nimic. D e ce să
intre-n puşcărie?.
- A făcut ce-ai făcut şi tu. Păcat că,n-o să staţi în ace
eaşi celulă.
Prudie chicoti:
- Glumiţi, nu?
- Şi tu tot ai glumit ieri-noapte şi încă cele cincizeci de
nopţi care-au trecut? '
- N -o să ne condam ne pentru că ne-am cherchelit puţin,
spuse Jud. Nu scrie-n lege. Nu-i drept, nu-i drept deloc. N-are
rost. N u e bine. Ca să nu mai vorbim de cîte am făcut p en
tru dumneata.
- L- aţi ser vit pe tatăl meu. Cînd a murit, v-a lăsat ca
oameni de încredere să aveţi grijă de toate. Ei bine, am să vă
51 ROSS POLDARK
plătesc cîte o guinee pentru fiecare parcelă de pămînt pe care

n-au năpădit-o buruienile său care n-a rămas necultivată; tot
atît pentru fiecare hambar sau grajd care nu se dărîm ă pentru
că a fost reparat la timp. Pînă şi merele din livadă putrezesc
printre frunzele m oarte pentru că nu s-a găsit nimeni să
le culeagă...
- N - a fost un an bun pentru fructe. M erele au căzut mîn-
cate de viespi şi putrezite. A fost îngrozitor. Ce poţi să faci cu
un măr viermănos? Să omori viermele şi să mănînci mărul;
dar doi oameni nu pot să le mănînce pe toate.
- N oroc că n-am înghiţit vreo viespe, adăugă Prudie.
Mestecam cît de iute puteam şi cînd să muşc, am auzit un
bîzîit. Cînd colo, ce să vezi? Pînă să vezi capul, uite-o că dă
din coadă ca mielul, şi mişcă din picioarele vărgate ca un
steag. Dacă n-aş fi auzit bîzîitul...
" - Scot acul şi te în ţeapă, spuse Jud, s-a zis cu tine,
eşti mort!
- Sînteţi nişte leneşi, spuse Ross, numa i cînd căutaţi scuze
vă iuţiţi. Vă tăvăliţi în propria voastră murdărie ca porcii
în cocină.
Prudie ridică poalele şorţului şi-şi suflă nasul.
Ross se înfierbîntă şi mai tare. învăţase vorbele de ocară
de la un maestru şi mai aflase şi altele cît lipsise de acasă. In
plus, ştia ce le poate pielea celor doi care-1 ascultau. /
- îmi închipui că e uşor să. transformi marfă bună în gin
ieftin, termină el. Unii au fost spînzuraţi pentru mai puţin.
- A m crezut... umbla zvonul că... spunea lumea... Jud
îşi supse gingiile, ezitînd.
- Că am murit? Cine spunea?
- Aşa credea toată lume a, spuse Prudie încruntată.
- Şi* totuşi aflu asta numai de la voi, aici, acasă. Voi aţi
lansat zvonul?
WINSTON GRAHAM 52
- N u, nu; nu-i adevărat. N o u ă să ne mulţumiţi ca l-am

dezm in ţit. L-am înăbuşit în faşă. N u l-am crezut. Prudie mi-e
martoră. Am crezut noi aşa minciună, Prudie?
- D o am ne fe reşte! spuse Prudie.
- Unchiul meu v-a considerat întotdeauna nişte pier
de-vară, nişte paraziţi: Cred că am să-l rog pe el să vă judece
p rocesul.
Stăteau amîndoi de-abia ţinîndu-se pe picioare, înfrico
şaţi, dar şi nemulţumiţi. Ross nu le.înţelegea greutăţile şi ei
nu reuşeau să se facă înţeleşi. O rice vină ar fi avut, era de
mult uitată şi nu găseau cuvinte să o explice. Se simţeau jigniţi
că erau trataţi atît de aspru. Făcuseră«tot ce făcuseră, sau nu
făcuseră ce trebuia, dintr-un m otiv bine determinat.
- N-avem decît patru perechi de mîini, se scuză Jud.
Simţul umorului nu se trezi atunci în Ross, altfel obser
vaţia lui Jud l-ar fi lăsat fară glas.
- E multă boală în puşcărie anul ăsta, spuse el. Lipsa
gi nului n-o să fie singura voastră suferinţă.
Le întoarse spatele şi-i lăsă acolo înfricoşaţi.
2
î n întunericul care domnea în grajdul hanului Leul
Roşu i se păruse că iapa închiriată de el avea chişiţa rănită,
dar la lumina zilei văzu că şchiopăta din cauza unei potcoave
bătute prost. Iapa avea copita m are şi plată iar potcoava era
prea mică.
A doua zi se duse la T ruro călare pe Ram oth, care era
aproape orb. Voia să vadă dacă poate să cadă la vreo înţele
gere cu hangiul.-
Hangiui se cam îndoia că trecuse destul timp ca Ross să
53 RO SS POLDARK
aibă drep tu l să dispună de bunurile sale; dar cum legile nu

fuseseră niciodată punctul forte al lui Ross, facu cum a crezut
el de cuviinţă. f
• în timp ce se afla în oraş, iscăli o poliţă la banca lui Pascoe
şi cheltui o parte din puţinii lui bani ca să cum pere doi boi pe
care Jud urm asă-i ducă acasă. C a să munceşti pămîntul trebuia
să investeşti ceva în animale de muncă.
Se întoarse acasă curînd după ce cum părase şi alte m ă
runţişuri pe care le atîm ase de şa. Acolo îl aştepta Verity. Pe
moment crezu că e Elizabeth.
- N-ai mai venit să mă vezi, vere, spuse ea, aşa că am
venit eu. Te aştept de vreo patruzeci de minute.
Se aplecă şi o sărută pe obraz.
- Ar fi trebuit să mă anun ţi. Am fost la Tturo. N u ţi-a
spus Jud?
- Da. M i-a oferit şi un scaun de grădină, dar mi-a fost
frică să mă aşez, să nu se rupă sub greutatea mea. O, Ross, în
ce hal a ajuns casa ta!
El aruncă o privire în direcţia casei. V olbura năpădise
toată sera, crescuse, înflorise şi acum se veştejea.
- Se poate repara.
- Mi-e ruşine că noi n-am mai venit pe aici, că n-api
venit eu mai des. Servitorii...
- Ai fost ocupată.
- O, am fost. Acum, că am strins recolta, avem mai mult
li mp. Dar asta nu e o scuză.
Ross se uită la ea cum şedea lîngă el. Ea, cel puţin, nu se
schimbase: aceeaşi silueta fragilă, îngrijită, păr cam zburlit şi
gură mare, cu buze cărnoase. Venise pe jos de la Trenwith,
îmbrăcată simplu, fără pălărie şi cu o pelerină cenuşiu-deschis
aruncată peste umeri.
WINSTON GRAHAM 54
Se îndreptară spre grajduri.

- A m cumpărat o iapă, spuse el. Trebuie să o vezi. Squire
e prea bătrîn şi Ram oth nu mai vede pietrele şi gropile de pe
drum ca să le evite.
- Spune-mi ce e cu r an a ta, spuse Verity. Te mai doare
acum? Cînd ai fost rănit?
- O, de mult. La James River. N u e m are lucru.
- întotdeauna ţi-ai ascuns rănile, nu-i aşa?
- Asta e iapa, spuse el. Am plătit douăzeci şi cinci de
guinee pentru ea. Un chilipir, nu crezi?
- Nu şchioapătă şi ea? întrebă Verity cu o ezitare. Francis
spunea... Şi piciorul drept pe care-1 ţine...
- .S e va vindeca mai repede decît al meu. Ar fi bine să
poţi vindeca orice rană schimbînd potcoave le.
- Cum o cheamă?
- N -are nume. Boteaz-o tu.
Verity îşi îndepărtă părul de pe frunte şi încruntă din
sprîncene:
- Hm... I-aş zice Darkie.
- De ce? Ai vreun motiv?
- Are dunga asta frumoasă neagră. De asemenea, şi în
onoarea noului ei proprietar.
El rîse, scoase şaua de pe Ramoth şi începu să-i dea cu
ţesala în timp ce verişoara lui vorbea sprijinită de uşa grajdului.
Tatăl ei se'plîngea adesea spunînd că V erity „n-are
farmec11, înţelegînd prin.asta că era incapabilă să întreţină o
conversaţie agreabilă şi colorată, care dă atîta savoare vieţii.
Cu Ross, ea nu era însă niciodată tăcută. El o invită la masă,
dar ea refuză.
- Trebuie să plec. Am mult mai multe de făcut acum că
tata nu mai e atît de sprinten.
55 R O SS POLDARK
$
- Şi cred că-ţi place. Hai mai întîi să m ergem pînă la
m are. V a trece mult timp pînă să mai vii pe aici.
E a nu protestă, pentru că îi facea plăcere să vadă că
lumea îi apreciază compania. Porniră ţinîndu-se de mînă, aşa
cum făceau în copilărie, dar în felul acesta se vedea prea bine
că şchioapătă, aşa că îi lăsă mîna şi o cuprinse pe după umeri
cu mîna lui lungă şi oso asă.
Ca să ajungă mai repede la mare, pe plaja Hendrawna,
trebuiau să sară peste un zid de piatră, dar acum urcară dealul
din spatele căsei aşa cum urcase Joshua în visul său.
- Dragul meu, va trebui să muficeşti mult ca să îndrepţi
lucrurile aici, spuse Verity uitîndu-se în jurul ei. Ai nevoie
de ajutor.
- Va veni şi iarna, răspunse Ross.
Ea încercă să-i citească gîndurile.
- Vrei să pleci iar, Ross?
- Aş pleca imediat dacă aş avea bani şi n-aş fi şchiop;
dar aşa...
- O să-i mai ţii pe Jud şi Prudie?
- Au acceptat să muncească fară leafă. O să-i ţin pînă'
cînd o să piară tot ginul din ei. Chiar azi-dimineaţă am angajat
şi un băiat, Carter pe nume, care căuta de lucru. îl cunoşti?
- Carter? Unul din copiii lui Connie Carter de la mina
Grambler9 - ,
- Cred că da. A lucrat la Grambler, dar munca în subteran
era prea grea. N u e aer destul în galeriile adînci ca să împrăştie
praful de pe urm ă exploziilor şi spune că a început să scuipe
flegmă neagră dimineaţa Trebuie deci să muncească undeva afară
- A, trebuie să fie Jim, fiul ei cel mai mare. Tatăl Iui a
murit tînăr.
- De fapt nu-mi pot permite să-i plătesc leafa unui bolnav,
WINSTON GRAHAM 56
dar pare să fie destul de bun. începe m unca m î ine la şase

dimineaţ a.
Ajunseră la marginea falezei, cam la şaptezeci sau optzeci
de picioare deasupra mării. La stînga, malul stîncos cobora
p î nă la golful mic num it N am para Cove, apoi se î nălţa iar
abrupt î n direcţia oraşului Sawle. Spre răsărit, pe plaja Hendra-
wna, m area era calmă, de un gri- fum uriu, ici-colo cu pete
violete, verzui, mişcătoare. V alurile păreau umbre, şerpi miş-
cîndu-se sub un fel de' plapumă, tîrîndu-se aproape nevăzuţi
pînă ieşeau la suprafaţă în vălurele albe, lăptoase, la m ar
ginea apei.
Briza blîndă îl m î ngîia pe faţă, atingîndu-i uşor părul.
Apa se retrăgea. Privind-o, văzură cum valurile deveneau tot
mai verzi, mai agitate sub norii care se tîrau.
Nu dormise bine noaptea trecută. O nelinişte ciudată i
se citea pe faţă, aşa cum o vedea ea cu pleoapele lăsate peste
ochii albaştn-cenuşii şi cicatricea albă vizibilă pe obrazul ars
de soare. Verity se uită în altă parte şi spuse brusc:
- A i fost surprins cînd ai afl at de Francis şi Elizabeth...
- Fata n-avea nici o obligaţie faţă de mine.
- E ciudat felul în care s-a întîmplat, continuă ea cu o
ezitare în glas. Francis n-a văzut-o de prea multe ori pînă
vara trecută. S-au întîlnit la familia Pascoe. După aceea el n-a
mai putut vorbi despre nimic altceva. I-am spus desigur că...
voi doi eraţi prieteni. D ar ea îi spusese deja.
- Ce drăguţ din partea ei!
- Ross... Sînt sigură că nici unul din ei n-a vrut să fie
necinstit faţă de tine. Astfel de lucruri se întîmplă. N-ai cum
să te lupţi cu norii, cu ploaia sau trăsnetul. S-a întîmplat să fie
aşa. Eu... îl cunosc pe Francis şi ştiu că n-a putut să reziste.
- Cum au crescut preţurile de cînd am plecat eu! Azi am
57 ROSS POLDARK
plătit trei şilingi şi trei p e n n y iard u l d e p în z ă d e O la n d a . M o liile

m i-a u c iu ru it t o a t e h ain ele .
- Şi a p o i, zise V e rity , s e z v o n i s e c ă ai fo s t ucis. N u ştiu
c u m s ta u lu c ru rile , d a r c r e d c ă cei d o i P a y n t e r a u a v u t cel
m a i m u l t d e cîştigat.
- N u m a i m u l t d e c ît F ra n c is .
- N u , s p u s e V e rity , d a r n u el a fo s t a c e la . N u el a fo s t
d e vină.
R o s s c o n t i n u ă s ă p r i v e a s c ă m a r e a c u o c h ii î n d u r e r a ţ i :
- N u - i f r u m o s c e -a i s p u s , zis e el d u p ă u n tim p .
- A ş d o r i s ă te p o t a ju ta, d r a g u l m e u . N u v re i s ă vii m a i
d e s p e la n o i? D a , d e c e n u vii s ă iei m a s a c u n o i în f i e c a r e zi?
G ă t e s c m a i b i n e c a P ru d ie .
E l c lă tin ă dirT c a p .
- T r e b u i e să g ă s e s c s i n g u r o ieşire din t o a t e a s te a , s ă - m i
r e z o l v eu s i n g u r p r o b le m e le . C în d a r e lo c c ă s ă t o r i a ?
- L a întîi n o ie m b rie .
- A ş a d e c u r în d ! A m c r e z u t c ă p e s t e o l u n ă şi ce v a.
- S - a u h o t ă r î t ase a ră .
- A, în ţe le g ...
- C ă s ă t o r i a v a a v e a lo c la T r e n w i th . N e c o n v i n e la toţi.
C u s g a r n e e g a t a să se d ă r îm e ; e c u r e n t p e s t e t o t şi p i c u r ă din
tavane. Elizabeth c u părinţii ei v o r veni mîine dim ineaţă cu trăsura.
C o n t i n u ă să-i v o r b e a s c ă , deşi îşi d ă d e a s e a m a c ă n u p r e a
o as c u ltă , d o r i t o a r e să-l a ju te să d e p ă ş e a s c ă a c e a s t ă p e r i o a d ă
grea. T ă c u apoi şi îi u r m ă exem plul, uitîn du -se p r e lu n g la m are.
- D a c ă aş fi s i g u r ă c ă n u te d e r a n je z , aş v e n i în ia r n a a s ta
cît d e d e s posibil. D a c ă ...
- A s ta m - a r a ju ta m ai m u lt ca orice.
S e î n t o a r s e r ă s p r e casă. R o s s n u o b s e r v ă c u m se î m p u r
p u r a s e ea la faţă.
WINSTON GRAHAM 58
D e c i în n o i e m b r i e a v e a s ă fie, n u m a i e r a u nici d o u ă
s ă p tă m în i.
O c o n d u s e o b u c a tă d e d r u m şi c în d s e d e s p ă r ţ ir ă r ă m a s e
u n t i m p la m a r g i n e a p ă d u ric ii d e pini şi o v ă z u m e r g î n d r e p e d e ,
c u p a s a p ă s a t, în d i r e c ţ ia m in e i G r a m b le r . U n n o r d e f u m şi
a b u r i a c o p e r e a în c e t p ă m î n t u l p u s t i u p r e s ă r a t c u b o l o v a n i c e
s e î n t i n d e a p î n ă la T r e n w i t h .
3
D i n c o l o d e d e a lu l c a r e f o r m a h o t a r u l d e s u d - e s t
al m o ş ie i N a m p a r a s e î n t i n d e a o v a le a d î n c ă în c a r e s e a f la u n
pîlc d e c a s e c u n o s c u t su b n u m e l e d e M ellin .
E r a p ă m î n t u l lui P o l d a r k şi în c e le ş a s e c a s e c o n s t r u i t e în
u n g jii d r e p t, astfel în c ît f i e c a r e p u t e a u r m ă r i c e f a c e ce lă la lt,
tră ia u fam iliile T rig g s , C l e m m o w , M a r ti n , D a n ie l şi V ig u s .
Aici v e n i R o s s s ă c a u t e m î n ă d e lu c r u ieftină.
C e i d i n fa m ilia P o l d a r k s - a u în ţ e l e s î n t o t d e a u n a b i n e cu
ţăra n ii c a r e le l u c r a u p ă m în tu l în p a rte . E x i s t a o d i f e r e n ţ ă d e
clasă , d a r e r a d e la sin e în ţ e l e s c ă e n e c e s a r s ă ex iste, a ş a c ă
n im e n i nu t r e b u i a să o a c c e n t u e z e , d a r în r e g iu n i l e în c a r e
v ia ţa s e d e s f ă ş u r a în j u r u l m in e i, p o l i t e ţ e a şi c o n v e n ţ i i l e n u
t r e b u i a u să s te a în c a le a b u n e i în ţe le g e r i. M ic ii p r o p r i e t a r i d e
p ă m î n t cu g e n e a l o g i i b o g a t e , d a r c u p u n g i s ă r a c e e r a u a c c e p
taţi c a fa c în d p a r te din p ă m î n t u l p e care-1 a v e a u .
C a să a j u n g ă la M a r ti n , R o s s t r e b u i a să t r e a c ă p rin f a ţa a
trei c a se . în u ş a p rim e i c a s e , J o e T r i g g s s e î n c ă l z e a la s o a r e şi
fu m a . T r i g g s e r a m in e r; a v e a v r e o c in c iz e c i d e a n i; r e u m a
tis m u l îl s c h ilo d is e şi îl î n g r i j e a m ă t u ş a lui c a r e îşi c îş tig a c u
g r e u e x i s t e n ţ a v în z în d p e ş t e la S a w le . N u p ă r e a să s e fi m i ş c a t
d e a c o lo d e c în d p l e c a s e R o s s a c u m d o i ani. A n g l i a p i e r d u s e
59 ROSS POLDARK
u n im p e riu în apus; îşi a s ig u ra s e s tă p în ire a a s u p r a u n u i im periu

în răsărit; lu p t a s e s i n g u r ă î m p o t r i v a a m e r i c a n i l o r , f r a n c e z ilo r ,
o la n d e z ilo r, s p a n io lilo r şi î m p o t r i v a lui H y d e r A J i din M y s o r e .
G u v e r n e , f lo te şi n a ţiu n i se în c l e ş t a s e r ă în lu p tă , s e rid ic a s e r ă
sau f u s e s e r ă în lă tu r a te , r ă s tu r n a te . S e î n ă l ţ a s e r ă b a l o a n e în
F ra n ţa , v a su l R o y a l G e o r g e se r ă s t u r n a s e la S p i t h e a d şi fiul
lui C h a t h a m , W illia m P itt, d e v e n i s e p r i m - m i n i s t r u p e n t r u
p r i m a d a tă . D a r p e n t r u J o e T r i g g s n u s e s c h i m b a s e n im ic . C u
e x c e p ţia fa p tu lu i că g e n u n c h iu l s a u u m ă r u l îl d u r e a u c î t e o d a tă
m ai m u lt, c î t e o d a tă m ai p u ţin , f i e c a r e zi s e m ă n a atît d e b in e
cu c e a p r e c e d e n t ă în cît s e c o n t o p e a u , f o r m î n d u n şir n e î n t r e
ru p t, c a r e s e s c u r g e a lin şi m o n o t o n .
î n t i m p c e v o r b e a cu b ă trin u l, p riv irile lui R o s s r ă tă c e a u
d e la o c a s ă la alta. C e a m ai a p r o p i a t ă n u e r a l o c u i t ă ( î n t r e a g a
fa m ilie m u r i s e d e v ă r s a t n e g r u în '1 9 ). N u m ai a v e a nici
a c o p e riş . U r m ă t o a r e a a r ă t a c e v a m a i b in e , d a r n u m u lt. L a ce
te p u te a i a ş t e p t a ? Eli, cel m a i m ic şi m a i d e ş t e p t d i n t r e fraţii
C l e m m o w c a r e l o c u i a u în ea, p l e c a s e la T r u r o , u n d e s e
a n g a ja s e ca valet. R ă m ă s e s e a c a s ă n u m a i R e u b e n .
C e le trei c a s e d in f a ţă e r a u în b u n ă s tare . C e i d in fam iliile
M a r ti n şi D a n ie l, c a r e lo c u ia u în d o u ă d i n t r e ele, e r a u p rie te n i
b u n i c u el, iar N i c k V i g u s îşi î n g r i j e a b i n e c a s a , d eşi e r a
un pungaş.
D o a m n a Z a c k y M a r tin , o f e m e i e v e s e lă , cu fa ţa lată şi
o c h e la ri p e nas, îl p o fti în s i n g u r a î n c ă p e r e d e la p a r t e r cu
p a r d o s e a l a d e p ă m î n t b ă t ă t o r it p e c a r e se j u c a u g î n g u r i n d trei
c o p ii m ici, g o i p u ş c ă . D e cîn d p l e c a s e R o s s m ai a p ă r u s e r ă
doi, rid ic în d n u m ă r u l la u n s p r e z e c e , şi d o a m n a M a r t i n e r a ia r
în s ă rc in a tă . P a t r u b ăieţi lu c ra u d e ja în m i n ă la G r a m b l e r şi
Jinny, fa ta c e a m ai m a r e m u n c e a t o t a c o lo . C ei trei co p ii m ai
mici e r a u e x a c t ce-i t r e b u i a lui R o s s c a să-i c u r e ţ e p ă m în tu l
d e bălării.
WINS TON GRAHAM 60
î n dim ineaţa aceast a însorită, priveliştea din ju r, z g o

m o te le şi mirosul păm întului c a re e ra al l ui fă ceau ca războiul
la ca re luase p arte să i se p ară c e v a ireal, îndepărtat. Se în treb a
d acă lu m ea reală era cea în ca re o a m e n ii se luptau p e n tru o
politică, p entru principii şi trăiau sau m u re a u plini de g lo rie -
sau de cele mai m ulte ori uitaţi - de dragul u nui cuvînt ab
stract, ca de exem p lu patriotismul sau in d e p e n d en ţa, sau d ac ă
realitatea aparţinea oamenilor simpli ai pămîntului p e car e trăiau.
Se p ărea că nimic n-o p o a te opri din v o rb ă pe d o a m n a
Z acky; dar chiar atunci fiica ei Jinny se în to a rse de la lucru
din mină. Intră p e uşă cu răsuflarea tăiată, în c e rc ă să sp u n ă
ceva, dar zărindu-1 pe R oss se opri şi-l salută cu o re v e re n
ţă stîngace.
- Asta-i cea mai m are, spu se d o a m n a Zacky, cu mîinile
încrucişate peste pieptul ei en o rm . A î m p linit şap te s p re z e c e
ani ac u m o lună. Ce-i cu tine, copilă? Nu-1 mai cunoşti pe
do m n ul Ross?
- B a da, m am ă, sigur că da. Altu-i necazul. Se în to arse
cu spatele, îş i d ezlegă şorţul şi-şi scoase b o n e ta de pîn ză de
pe cap.
- Ce fată frum oasă! sp use R oss absent. A r trebui să fii
m îndră de ea.
Jinny se roşi la faţă.
D o a m n a Z ac k y o privea fix.
- Iar te-a necăjit R eub en?
O um bră se strecură prin faţa u ş i i şi R oss zări silueta
înaltă a lui R eu b en C le m m o w în d re p tîn d u -s e cu paşi mari
spre casă. E ra îm b ră c a t cu hainele de m ină, de dril albastai,
încă u m ed e; purta pe cap pălăria tare, cu lu m în a rea lipită cu
lut în faţă, pe borul lat, şi duce a cu el p atru unelte, dinţi e care
una era un fel de burghiu g re u de fier cu care excava.
61 ROSS POLDARK
- U m b l ă d u p ă m ine to ată ziua, spuse fata cu lacrimi în

ochi. M ă tot bate la cap să m ă plimb-cu el; şi cînd m ă plimb
tace ş i se uită la mine. D e ce nu m -o fi lăsînd în p a ce?
- Ei, hai, nu te s u p ăra aşa, îi spuse maică-sa. M ai bine
du-te şi c h eamă-i pe dracii ăia trei impieliţ a ţi să vină să m ănînce.
R oss găsi că e m o m e n tu l potrivit să plece cînd fata ieşi
în fug ă din casă strigîndu-i cu vocea-i ascuţită pe copiii care
strîngeau cartofi i de pe un petic d e pămînt.
- M ă su p ără trea b a asta, spuse d o a m n a M artin. Se ţine
du p ă ea peste tot. Z ac k y i-a atras atenţia de d o u ă ori.
- E o m urdărie n em aip om enită în casa lui. V ine u n miros
urît cînd b ate vîntul dintr-gcolo.
- O, nu ne pasă de asta. N e gîndim la fată.
Ross îl văzu pe R e u b e n C le m m o w st î nd în uşa casei şi
uitîndu-se la Jinny, u rm ărin d -o cu ochii lui mici şi spălăciţi.
Cei din familia C le m m o w Ie pricinuiseră î ntotde a un a neplăceri
vecinilor. Tatăl şi m a m a m uriseră de c î ţiva ani. Tatăl C lem
m o w era s u rd o -m u t şi e p ileptic; c o p iii rî d eau d e e l p en tru că
i se strîmba g u ra ş i's c o te a tot f elul de sunete b o lb o r osite.
M a m a C l e m m o w n u era urîtă, dar avea un aer ciudat, putred;
nu se m ulţu m ea cu păcatele om eneşti obiş n uite, beţia şi îm p e
recherea. R oss îşi aminti că o văzuse biciuită în pia ţ a publică
din T ruro pentru că vindea prafuri o trăvitoa r e pe n tru avorturi.
Cei doi băieţi C l e m m o w intraseră în tot felul de î n curcături
ani de zile, dar Eli părea cel m ai g r eu d e stăpînit.
- A ţ i avu t neplăceri cu el cit a n i lipsit eu?
- C u R e u b en ? Nu! N um ai.că iarna trecută într-o zi cînd
Nick V igus nu-i d ăd ea pace, a făcut ceva în capul lui. Nu-i de
vină, aş fi făcut şi eu la fel.
Ross se gîndi că, reiuînd viaţa simplă a ţăranului, nu scapă
de responsabilităţi. în cazul lui, în ioc să răspundă de com pania
W INST O N GRAHAM 62
lui de infanterie, treb u ia să aibă grijă ac u m de b u năstarea

o a m en ilo r care trăiau p e păm întul lui. P o a te că nu era stăpînul
lor în ad ev ăratu l sens al cuvîntului, d a r responsabilităţi faţă
d e ei avea.
- Crezi că vrea să-i facă v re u n rău lui Jinny?
- N u ştiu, sp use d o a m n a Zacky. D a c ă i-ar face, to t n-ar
aju n g e pe m îna judecă to ru lu i. D a r eu-s m a m ă şi mi-e grijă,
vă daţi seama.
R eu b e n C le m m o w văzu că d esp re el era vorba. S e uită
lu n g la cei doi care discutau în uşă, se în to a rs e şi intră în casă
*
trîntind u ş a d u p ă el.
Jinny cu cei trei copii d u p ă ea se în to rc e a u acasă. R oss
se uită cu mai m ultă atenţie la fată. E ra îm b ră c a tă cu rat şi
îngrijit, d ră g u ţă chiar. Cu ochii aceia blînzi, căprui, cu pielea
albă şi cîţiva pistrui pe nas, cu părul des arăm iu, avea mulţi
adm iratori printre tinerii din regiune. N u era d e m irare că
nici nu se uita la R eu b en , ca re avea a p r o a p e patruzeci de ani
şi mai era şi p ro stă n a c pe deasupra.
- D a c ă R e u b e n te mai supără, a n u n ţă - m ă şi vin eu să
vorftesc cu el.
- M u lţum esc, dom nule. V ă răm în în d ato rată. P o a te că
d ac ă vorbiţi cu el o să înţeleagă.
4
I n d ru m spre casă, R oss trecu pe lîngă instalaţiile
d e extracţie de la W heal Grace, m ina care-i ad u sese p ro s p e
ritate t a tă lui său şi care apoi înghiţise totul. Se a f l a sus, pe un
deal de c e a la l t ă p a rte a văii de la W h e a l M a id e n , şi era
cu n o sc u tă sub nu m ele de T revo rg ie M ine. Fu sese exp lo ata tă
cu secole în u r m ă cu m e to d e primitive; J o s h u a f olosis e cîteva
63 ROSS POLDARK
din vechile abataje şi b otezase m ina cu n u m ele soţiei sale.

R oss se ho tărî să se ducă să o cerceteze; orice ar fi făcut era
m ai bine d ecît să-şi piardă v rem ea degeaba.
A d o u a zi, d u p ă masă, se îm b răc ă cu u n a din hainele de
lucru ale tatălui său şi se p re g ătea să plece d u p ă ce ascultase
bom bănelile lui P rud ie despre scîndurile pu tred e şi aeru! stricat
din casă, cînd văzu un călăreţ aproprindu-se ş i4 -re c u n o s c u
pe Francis.
C ălărea un cal roib, frumos şi era îm brăcat într-un costum
m o d ern , cu pan taloni galben-închis, vestă g a lb en ă şi o haină
de catifea m a ro închis, cu g uler înalt, strînsă pe corp.
O pri în faţa lui Ross trăgînd de hăţuri şi caiul se cabra.
- Hei, R ufus, stai, b ă ie te 1 C e mai faci, R oss? D e scăleca
zîm bind prietenos. Stai, băiete! C e te-ai îm b răc at aşa? T e duci
la m ină, la G ram bler?
- N u , m ă g în deam să văd ce mai e pe la, m ina Grace.
Francis se uită la el mirat:
- Tîrfa aia bătrînă?! S per că nu vrei să o redeschizi!
- Sînt b u n e şi tîrfele la ceva. Fac u n inven tar al bunurilor'
mele, să văd ca re ar mai avea vreo valoare şi ca re nu..
Francis se înroşi la faţă.
- Birfe faci. Poţi să mai aştepţi-un ceas?
- V ino cu mine, spuse Ross, dar poate că nu-ţi c o n v in e ...
îm brăcat astfel.
Francis roşi şi m a i tare.
- B a vin, cu m să nu, spuse el scurt. D ă-m i vreo haină
v ec h e de la tatăl tău.
- N u - i nevote. O să m ă duc altă dată.
Francis îi d ăd u hăţurile lui Jud c are tocm ai se în torsese
de la cîmp.
- P u te m vorbi pe drum . M ă inter e sează şi p e mine.
W INST O N GRAHAM 64
In tra ră în ăun tru şi R oss c ă u tă p rin tre lucrurile tatălui său

pe ca re nu apu c aseră în c ă să le vîndă^servitorii. G ăsin d cele
potrivite, Francis îşi scoase hainele lui fine şi se îm brăcă cu ele.
P e drum , ca să înlăture stînjeneala, R oss în c e p u să v o r
b ea s c ă d espre cele întîm plate în A m erica, u n d e fusese trimis
ca p ro a sp ăt ofiţer îm p re u n ă cu regim e n tu l său din Irlanda;
d e s p re prim ele trei luni de luptă sub c o m a n d a lordului C o rn -
wallis, despre înaintarea spre P o rts m o u th şi atacul prin surprin
d e re al francezilor în timp ce ei trav e rsau rîul Jam es, d esp re
înfrî n gerea lui Lafayette, d esp re ra n a din picior şi trim iterea
lui la N e w Y ork , scăpînd astfel de asediul oraşului Y o rk to w n ,
d esp re tăietura cu o b aionetă pe o braz, fă cută în tim pul unei
încăierări, în m o m en tele în care se se m n a pacea.
Ajunseră la m ină şi la casa maşinilor. R o ss se plim bă
cîteva m in u te printre buruienile înalte, apoi se în d re p tă spre
vărul său care se uita pe g a u ra unui puţ de mină:
- Ce adîncim e o fi avînd? în tre b ă Francis.
- Cred că nu mai mult de treizeci de stînjeni; cea mai
m are parte trebuie să fie inundată. D a r l-am auzit pe tata spu-
nînd că vechea galerie T re v o rg ie este u sca tă acum.'
- Am început să săpăm o galerie la o adîncim e de optzeci
de stînjeni, la Gram bler. P ro m ite mult. D e cînd n-*a mai fost
folosită scara asta?
- C red că de zece ani. F e re ş te -m ă de vînt, te rog.
Suflul puternic pu tea stinge flacăra lum înărilor de pe b o
rul p ălăr i ilor de miner. în c e p u ră să c o b o a r e scara. F rancis ar
fi vrut să c o b o a re primul, dar R oss îl opri.
- A ş t e a p t ă . Să în cerc eu d ac ă r e z i s t ă . '
P ri m ele d o u ă s p re z e c e tre p te p ăre a u destul de rezistente
şi Francis îl urmă. Era un puţ suficient de larg, cu scara fixată
d e un perete şi susţinută cu p lat f o rm e de lem n din loc în loc.
65 ROSS POLDARK
Cîteva p o m p e se mai aflau la locul lor, d ar mai j o s căzuseră

toate. M ai jos, unde nu mai p ătrundea lum ina zilei, îi întî m pină
mirosul n ep lăcut de ap ă stătută.
A junseră la prim a galerie fără nici o greutate. Prin fum ul
lumînării pîlpîitoare, R oss se uită prin d esc h iz ătu ra în g u s tă a
tunelului; se h otărî să în cerce să vadă şi galeria u rm ă to a re . îl
strigă pe Francis şi c o b o rîră iar. 0 piatră se desp rin se şi căzu
cu z g o m o t pe u rm ă to a re a platform ă, apoi în a p a invizibilă
de dedesubt.
T re p te le în cep u ră să se clatine. C îteva lipseau com plet,
apoi u n a ce d ă în m o m en tu l în care R oss p use piciorul p e ea.
Se sprijini pe treapta u rm ătoare, care era solidă.
- D a c ă am să deschid vreodată o mină, strigă el, v o ce a
răsunîndu-i tare în spaţiul închis, voi instala scări d e fier în
puţul principal.
- D a c ă se în d re a p tă timpurile, inten ţion ăm să facem asta
la Gram bler. Tatăl lui Bartle şi-a p ierdut viaţa căzînd aşa.
R oss simţi că-1 c u p rinde frigul. Se aplecă să vadă mai
bine ap a neagră; uleioasă care-i b a r a drumul. A p a scăzuse în
ultimele luni, pereţii în jurul ei erau acoperiţi cu un fel de
năm ol verde, lipicios. Fumul lumînării se am esteca cu abu a il
respiraţiei. L îngă el, la vreo două picioare adîncim e, sub apă,
văzu o deschizătură: intrarea spre a d o u a galerie. E ra cea
mai adîncă parte a vechii mine T revorgie. Mai făcu doi paşi
pînă îi ajunse apa deasupra genunchilor, apoi lăsă scara şi
intră în tunel.
- P h u i ! Ce d uhoare! se auzi vocea lui Francis. M ă întreb
cîţi n ou-născuţi nedoriţi au fost aruncaţi aici.
- C red, spuse Ross, că această galerie se în tin d e p e sub
vale în direcţia saţului M ingoose.
Porni înainte prin tunel. Auzi un plescăit în spate: Francis
coborîse de pe scară şi venea după el.
WINSTON GRAHAM 66
Pe pereţi şiroia o apă m u rd a ră , verzuie, în unele locuri

tavanul era atît d e jo s încît trebu iau să se aplece ca să poată
înainta. Aerul era îm b îc s it şi u m ed , lum înările pîlpîiau gata să
se stingă. F rancis îl ajunse din u r m ă pe vărul său acolo u nd e
tunelul .se lărgea, form înd o peşteră. R oss se uită la peretele
u n d e se v ed e a în ceputul unei excavaţii.
- Uită-te, spuse el, arătînd cu mîna. Vezi u rm a asta de
co sitor în piatră? N - a u ales bine locul. Ştiu cît.d e mari erau
filoanele la G ram bler.
F rancis îşi Udă degetul în ap ă şi frecă stînca acolo u nd e
se ză reau u rm ele pestriţe, a p r o a p e şterse de cositor.
- Ei şi? N -ai văzut de cînd te-ai întors listele cu cheltuielile
noastre? Profiturile au tendinţa să tre a c ă d e parte a pierderilor.
- L a G ram bler, spuse Ross, aţi forat p r e a a d în c . M aşinile
costau o avere cînd am plecat eu.
- M a ş i n i l e nu c o n s u m ă că rb u n e, îl m ăn în că aşa cu m m ă-
nîncă m ăgarii fragii de pădure. M estec ă, m estec ă şi ra g du p ă
mai mult.
- Aici ai n evo ie de un m o t o r mai mic. Se p o ate lucra în
această galerie şi fără pom pe.
- N u uita că acum e vară.
Ross se uită lung la apa n e a g ră şi urît m iro sito are care îi
tr e c e a 'd e g enun ch i; se uită apoi din no u la plafon. Francis
avea dreptate. N u m ai pentru că v ara era sec eto asă p utuseră
înainta atît de departe. A cum ap a în cep e a să crească. Peste
’c îteva zile, ore poate, n-ar mai fi fost posibil să se întoarcă acolo.
- Ross, spuse celălalt, ai aflat că m ă voi căsători săptă-
m îna viitoare,, nu-i aşa?
R oss ridică privirile şi se uită d re p t Ia el. E ra cu vreo trei
degete mai înalt decît vărul său.
- M i-a spus Verit y .
67 ROSS POLDARK
- Hm . A spus că nu doreşti să iei p arte la căsătorie.

- 0 . .. N u am spus chiar aşa. D a r cu cîte am de făcut...
Casa m ea arată ca ruinele Cartaginei. Şi-apoi, nu p rea apreciez
ceremoniile. H ai să m e rg e m puţin mai departe. M ă întreb
dacă n-ar fi posibil să dre n ez a p a din toate galeriile astea vechi
săpînd o galerie de acces care să p o rn e a s c ă de jos, de dincolo
de M arasanvose.
D u p ă cîteva secunde, F ran cis îl urm ă.
F lacăra tre m u ră to a re a c e lo r d o u ă lum înări îm prăştia în
tunericul lăsînd în u rm ă dîre în tu n e c a te de fum şi arun cîn d
luciri ciudate în apa neagră.
Curînd, tunelul în c e p u să se strîm teze, luînd fo rm a unui
ou. N u avea mai m ult de un m etru şi ju m ă ta te înălţim e şi un
metru douăzeci lăţime, destul cît să lase să treacă un om îm pin
gând o roabă aplecat peste ea. A p a venea cam pînă la ju m ătatea
înălţimii, iar pereţii erau netezi şi lustruiţi de co atele celor ce
se frecaseră de ei.
Francis începu să simtă lipsa aerului, nevoia să se îndrepte
de spate, apă sare a miilor de to n e de ro c ă p este capul său.
- Trebuie n eapărat să vii la nuntă, spuse el mai tare. O
picătură de a p ă se prelinse p este lum în area ca re încep u să
sfîrîie. N e -a r părea foarte rău dacă n-ai veni.
- Prostii! L u m e a o să term in e re p ed e cu com entariile.
- M ă jigneşti! E dorinţa n o astră ca să vii. A m ea şi a...
- Şi a lui Elizabeth?
- E a în special te ro a g ă să vii neapărat.
R oss vru să spun ă ceva, dar se opri.
- Bine, am să vin. La ce oră?
- L a a m iaz ă. G e o r g e W a r l e g g a n îm i va fi c a v a le r
de onoare.
- G e o rg e W arleggan?
WINSTON GRAHAM 68
- Da. D a c ă aş fi ştiut că tu...

- Vezi? Aici galeria u rc ă puţin. N e în d re p tă m sp re nord.
- N u va fi o n untă p rea mare, spuse Francis. N u m a i fam i
liile n o a stre şi cîţiva prieteni. V ă ru l W illiam -A lfred va oficia
căsătoria, ajutat de domnul Odgers. Ross, am vrut să-ţi explic...
- A e r u l e mai cu rat aici, sp u se R o s s cu glas aspru, cotind
du p ă u n colţ al tunelului şi desprinzînd în tre c e re o p loaie de
pietre care că zură plescăind în apă.
U rc a s e r ă puţin şi ieşiseră a p r o a p e din apă. în a in te se
vedea o licărire de lumină. C o n tin u în d să urce, ajun seră la un
puţ de aerisire, unul din n u m ero a sele puţuri o a rb e săpate p e n
tru a u ş u r a condiţiile de lucru. C a şi p u ţ u l principal, acesta
era adînc, plin de ap ă pînă în a p ro p ie re a lor şi tra v e rs a t de un
p o d eţ în g u st d e scînduri. P uţul nu ave a scară.
R id ic ară privirile sp re cercul m ic de lum ină d e deasupra.
- U n d e ne aflăm? în treb ă Ross. P robabil sub că rarea care
du ce la R een-W ollas...
- Sau cea de la m arg in e a d u n elo r de nisip. Ascultă, Ross,
voiam să-ţ i explic. Cînd am v ăz u t-o pe E lizabeth prim ăv a ra
trecută, nici nu-m i tre c e a prin cap să vă despart. A fost ceva
cu totul neaşteptat, ca o lovitură din senin. Şi ea şi eu...
R o ss se în to arse spre el cu o expresie de furie în frico şă
toare pe fa ţă .
- L u a - te -a r d r a c u ’l Nu-i destul că...
Speriat, F rancis tăcu un pas înapoi p e podeţul de lemn
care se rupse în bucăţi ca un pesm et uscat şi căzu în apă.
P e m o m e n t, R o s s se şi gîndi că F ran c is nu ştia să în o a te
Prin întuneric, îl văzu apărînd la suprafaţă; un braţ, părui
blond, pălăria plutind; hainele în că nu erau îm b ib a te de apă.
R oss se lăsă p e burtă, se aplecă peste m a rg in e a puţului pier-
zîndu-şi a p r o a p e echilibrul, dar nu-1 putu ajunge. Ii văzu faţa
69 ROSS POLDARK
disperată. A p a era vîscoasă. A p u c ă o b u c a tă din p o d e ţu l

putred; se rupse; o aru ncă în a p ă şi un cui m a re de fier se
prinse de haina lui Francis; trase, şi hain a se rupse, o mînă
apucă lemnul şi R oss trase iar; înainte ca l em nul să s e rupă,
Ross îşi în cordă muşchii şi reuşi să-l tra g ă afară.
Cîteva c l ipe răm aseră tăcuţi, F rancis gîfîind şi scuipînd
apa murdară.
- D um nezeule! Ce te-a făcut să te înfurii aşa?
- Şi tu, de ce nu înveţi să înoţi?
T ăc u ră iar. Accidentul dezlăîiţuise în ei s e n tim en te care
de mult p luteau în aer ca un g az periculos, gre u de definit,
d a r care nu p utea fi ignorat.
Francis se uită cu c o a d a ochiului la v ă rul său. în prim a
sea ră cînd R oss se întorsese se aşteptase ca ac esta să fie d e z
am ăgit şi îi înţelesese resentimentul. D a r văzînd felul n a tu ra l ,
indiferent în care acesta părea că prim ise vestea căsătoriei,
nu bănuise cît de adînc era sentim entul pe care-1 asc u n d eau
trăsăturile fine, dar îm pietrite ale vărului său. A c u m ştia.
Sim ţea de asem en ea că accidentul, că d ere a lui, n u era
singurul pericol prin c a re trecuse... că mai p u teau fi şi altele.
Li se stinseseră luminările, nu mai aveau altele de rezervă.
Francis se uită la discul de lum ină de d e a s u p ra c a p etelo r lor.
Păcat că aici nu era nici o scară. D ru m u l în ap o i pe u n d e veni
seră, bîjbîind prin întuneric, avea'să fie o experienţă neplăcută...
Un m o m en t mai tîrziu, se scu tu ră de a p ă şi porni înapoi.
Ross îl u rm ă cu o expresie în tu necată, dar şi ironică. Lui
Francis, incidentul îi dovedise p o a te cît d e adînc era resenti
m entul vărului său - d ar R o ss simţi că ar fi trebuit să-i arate şi
de ce era el capabil.
El însuşi îşi d ăd ea acum seama.
Capitolul IV
A
* 7 n săptăm îna dinaintea nunţii, R oss nu plecă
4 # de ac asă decît o s in g u ră dată: p e n tru a
vizita biserica din Sawle.
J o sh u a îşi ex prim ase d o rin ţa de a fi în g ro p a t în acelaşi
m o rm în t cu soţia sa, aşa că nu erau m ulte d e văzut.
A ic i o d ih n eşte G ra c e M a r y , s o ţia m u lt iu b ita
a lu i Jo s h u a P o ld a rk , c a re s-a s ă v îrş it d in v ia ţă
în a n o u a z i a lu n ii m a i 1770, la v îr s la de
tre iz e c i de a n i. Q uid Q uid A m o r Jussit, N o n
Est C o n te m n e re T utu m .
D e d esu b t, C harles p usese să se g ra v e z e urm ătorele:
T o t a ic i o d ih n e şte ş i Jo s h u a P o ld a r k d in
N a m p a ra , c o m ita tu l C o rn w a ll, c a re s-a să v îr-
ş it d in v ia ţă în a u n sp re z e ce a zi a lu n ii m a rtie
1783, la v îrstci de c in c iz e c i ş i n o u ă de an i.
E ra o sing u ră schim bare: arburştii plantaţi de Jo s h u a fu
seseră s m u l şi şi pe m o rm în t crescuse iarbă rară. Alături, pe o
placă m ică se putea citi: C la u d e A n to n y P o ld a rk , d e c e d a t la
n o u ă ia n u a rie 1771, la v îrs ta d e şase an i.
P atru zile mai tîrziu, R oss se duse iar la biserică, de data
aceasta p en tru a-şi în g ro p a speranţele pe c a re le nutrise doi
am şi mai bine.
71 ROSS POLDARK
U n dev a în m intea lui stăruia gîndul, convingerea aproape,

că această căsătorie nu se va face. E ra ca şi cum cineva i-ar fi
spus că va muri, lucru greu de crezut.
Biserica se afla la o j u m ătate de milă d epă rtare de satul
Sawle, la capătul drum ului care ducea în sat. A ltar u l princi
pal era îm p o d o b it cu crizantem e galben-auriu şi patru m u zi
cieni scîrţîiau un imn din viori şi violoncele. E ra u d ou ăz eci
de invitaţi în biserică. Ross se aşeză în faţă, într-o strană înaltă,
bună de dorm it în ea. Şi se uită la cele d o uă siluete în g e n u n
c h e a te în fa ţa altarului, asc u ltîn d v o c e a m o n o t o n ă a lui
William-AJfred ca re pecetluia legătura lor.legală şi spirituală.
Curînd, p re a re p e d e chiar pen tru un evenim ent atît de
important, ieşiră în curtea bisericii, unde îi aşteptau vreo cinci
zeci de săteni din Sawle, T ren w ith şi G r a m b ler. Stăteau.plini
de respect la distanţă şi la apariţia mirilor izbucniră în'urale.
E ra o zi senină de noiem brie, cu so are şi un cer albastru
străbătut din cînd în cînd de nori a lbi-cenuşii p u r taţi de vîntul
rece. Vălul de dantelă veche a) miresei, umflat d e vînt, se
înfăşură în jurul srluetei firav e , facînd-o să pară o fiinţă eterică,
ap ro ape imaterială; ar fi putut fi unul din norii m a i mici care
se pierduse şi nim eriseîn procesiunea umană. Se urcară repede
î n trăsura ca re porni săltînd peste gropile drumului, urm aţi
de nuntaşii călare.
Elizabeth, îm p re u n ă cu părinţii ei, veniseră de la K e n w y n
cu trăsura familiei C h y n o w eth , huruind şi clătinîndu-se pe
drum ul îngust şi plin de gropi, şi ndicînd nori de p ra f cenuşiu
care se d e p u n e a pe lu m ea ieşită să-i vadă trecînd. Apapiţia
unui astfel de vehicul era un e v e n im e n t de primă m ărim e în
ţinutul lor sărac, u n d e caii şi catîrn erau mijloacele obişnuite
de transport. V e ste a s-a răspîndit mai repede decît o p u teau
duce roţile mari cu şine de fier ale trăsurii. M uncitori ca re
WINSTON GRAHAM 72
spă l au nisip din apele din îm p re ju rim i ca să sc o a tă cositor,

ţărani cu soţiile lor, fermieri, m ineri ieşiţi din schim b, oam en i
fară căpătîi din cele p a ta i parohii, toţi erau de faţă s ă vadă
trăsura trecînd. Clinii lătrau, catîrii răgeau şi copiii goi alergau
prin p r a f d u p ă ea.
C înd ajunse î n faţa aleii, vizitiul lăsă caii la trap. B artle,
aşezat pe sca u n u l din spate, s u n ă din corn şi caleaşca se opri
în faţa con acu lui T r e n w ith, u r m a t ă de călăreţii care so seau şi
ei la trap, chiuind. în casă se p re gătise un b a n c h e t ca re lăsa în
um bră orice altă petrecere. E ra u prezenţi toţi cei care'-l întîmpi-
naseră pe R o ss în seara cînd se întorsese. D o a m n a C h yno w eth ,
frum oasă ca o pasăre de p ra d ă bine crescută, do cto ru l C h o a k e
şi soţia sa, nătîngă, d ar drăguţă; Charles, ca re în cinstea eveni
m entului p u rta o p e ru c ă n o uă, o h a in ă de catifea cafenie g a r
nisită cu d a n te lă la m a n şe te şi o vestă roşie. V e ri ty nu prea
şedea la m asă, d u cîn d u -se m ere u să v ad ă d a c ă totul m e rg e a
cum trebuie şi p e m ăsu ră ce ţre c e a timpul, părul ei negru,
rebel se d esfăce a în şuviţe. Vărul W illiam -Alfred, slab, palid
şi retras, a d ă u g a o n o tă d e solem nitate şi reţinere î n tregii a d u
nări. S oţia lui, D o ro th y , nu era de faţă, suferind de boala ei
obişnuită: aştep ta un copil. M ă tu ş a A gatha, îm b ră c a tă în tr-o
rochie dem odată, de catifea şi cu o bonetă de dantelă fină peste
peruca nepieptănată, şedea la locul ei obişnuit, la coad a mesei.
P rin tre nou-veniţi, de curînd acceptaţi în societate, se
a fla H e n sh a w e ' ş e f de ec hipă la m ina G ram bler, un tînăr voi
nic, cu ochii d e un albastru palid, cu mîini mici şi picioare
asem enea, care-1 făceau să se mişte cu uşurinţă, deşi era foarte
gras. D o a m n a H e n s h a w e nu p rea se sim ţea la largul ei aici;
m înca cu gesturi ex a g era t de elegante şi se o p re a din cînd în
cînd din m estecat ca să se uite la ceilalţi oaspeţi. D ar soţul ei,
deşi lucra în m ină de la vîrsta de opt ani şi nu ştia nici să scrie,
73 ROSS POLDARK
nici să citească, se sim ţea bine în o rice so cietate şi ac u m se

scob ea în dinţi cu furculiţa m ică cu ca re se m încau prăjiturile.
D e partea cealaltă a mesei, în faţa lor, şedea d o a m n a
T ea g u e, v ăd uv a unui văr de departe, care av e a o m ică m oşie
lîngă St. Ann, apoi, p resărate în jurul mesei, şedeau cele cinci
fete de măritat' ale doamnei, Faith, H ope, Patience, Joan şi Ruth.
L îngă ea şedea căpitanul B lam ey, pe care R o s s nu-1 c u
noscuse pînă atunci, un om liniştit, prezentabil, de vreo pa
truzeci de am, com andantul unui vas poştal care făcea legătura
între F alm o u th şi Lisabona. în timpul mesei, care a d urat mult,
Ross l-a văzut pe căpitan vorbind num ai de d o u ă ori, şi an u m e
m u lţum indu-i lui V erity pentru ceva ce-i adusese. D e băut
n-a b ăut nimic.
C elălalt p re o t nu-1 aju ta pe v ă ru l W illia m -A Jfred în
ocupaţiile lui zilnice. Sfinţia sa, do m n u l O dg ers, bărbat scun d
şi uscăţiv, seîng rijea de sufletele din satele Sawle şi Gram bler.
Pentru serviciile sale, parohul, care locuia la Penzance, îi plătea
patruzeci de lire pe an. Cu această s u m ă îşi h ră n e a soţia, vaca
şi cei ze ce copii. Se aşeză la m asă îm brăcat în hainele lui
negre care bateau în verde de atîta purtat şi cu o p eru că d ecolo
rată din p ăr de cal pe cap. în tin d e a m ereu m îna m u r d a r ă cu
unghii rupte ca să mai ia cîte o porţie din m încăruri, în timp
ce fălcile lui îng uste m estecau ce se mai afla p e farfuria sa.
M işcările lui iuţi, furişe, am inteau de un iepure ca re ro n ţăie la
repezeală de frică să nu vină cineva să-l gonească.
La toţi cei de mai sus se ad ă u g ase şi familia N icholas
W arleggan, tatăl, m a m a şi fiul.
Ei erau singurii p ro a sp ăt îm bogăţiţi din com itat. Tatăl
lui N icholas fusese fierar în tr-un sat şi în cep u se să to p e a s c ă
cositor pe scară mică; fiul topitorului, N icholas, se m u tase la
Truro şi construise o instal a ţie de topit. A cesta fusese începutul
WINSTON GRAHAM 74
în t r egii lor averi. D o m n u l N ich o las W arleg g an ave a b u z a de

sus groasă, p ro em inen tă, o privire de oţel şi mîini m ari, p ă
trate, c a re p u rta u încă u r m e l e m u n cii din cop ilărie . E ra
căsătorit de d ouăzeci şi cinci de ani cu M a r y L a s h b r o o k din
E d g e c u m b e ; rodul căsătoriei lor era G e o rg e W arlegg an, p re
zent la n untă, n u m e care avea să d ev in ă b in e c u n o s c u t în cer
curile m in iere şi b an c are şi în c e p u s e deja să se im p u n ă acolo
u n d e tatăl său nu reuşise.
G e o rg e avea o faţa m are şi toate trăsăturile lui erau croite
pe aceeaşi m ăsură: n asu l hotărît, cu nări puternice, p ă r e a gata
să se o p u n ă oricui, ochii mari, căprui, atenţi, p ă r e a să-i fo lo
sească mai des decît gîtul cînd se uita la ce v a ce nu se afla în
faţa lui - o trăsătură caracteristică pe care un p i c t o r o prinsese
cînd îi tăcuse portretul în anul acela.
In cele din urm ă, cînd ospăţul s-a term inat, m asa a fost
dată la o p arte şi oaspeţii, obosiţi, s-au aşezat în cerc să pri
vească o luptă d e cocoşi.
V erity şi F rancis protestară, spu nîn d că o astfel de dis
tracţie nu e potrivită, d ar C harles nu ţinu s ea m ă de ei. Avea
rar ocazia să u rm ă re a s c ă o luptă de cocoşi la el acasă; de
obicei trebuia să se du că la T ru r o sau la R ed ru th , un d m m
obositor, care nu-1 mai tenta. In plus, N ich o las W arleg gan
adusese cu el cocoşul R e d G a u n tl e t, lu p t ător b in ecu noscut,
şi era dispus să-l pună să se m ăsoare cu orice adversar. Cocoşii
lui Charles n -a r mai fi fost în form ă t ară adversari noi cu care
să se lupte.
Un servito r al lui W arleggan îl adu se pe R ed G a u n tle t şi
încă un cocoş, im ediat ap ăru şi d o c to a il C h o a k e cu doi din
favoriţii săi, u rm a t de B artle, c a re a d u c e a trei c o c o ş i ai
lui Charles.
în învălmăşeala produsă, Ross începu să o caute pe Eliza-
beth. Ştia că ea detestă luptele de cocoşi, în tr-a d e v ă r ea se
75 ROSS POLDARK
furişase pînă în fundul sălii şi şed e a pe o canap ea , lîngă scară,

bînd ceai cu Verity. Vărul Willia m -Alfred, care d e z a p ro b a
acest spo rt din m o tiv e creştineşti, se retrăsese în tr-u n colţ de
partea cealaltă a scării, u n d e ţinea biblia pe o m ăsuţă de m ah o n
cu trei picioare şi de u n d e p ortretele de familie priveau p a rc ă
încrunta te ce ea ce se petre cea sub ochii lor. R oss îl auzi dis-
cutînd cu dom n u l O d g e rs starea în g rijo răto are în care se afla
biserica din Sawle.
Cînd R oss se apropie, E lizabeth se înroşi uşor.
- Ross, spuse Verity, nu-i aşa că o prinde de m in u n e
rochia d e m ireasă? Şi totul a m ers p erfec t pînă acum . Of,
bărbaţii ăştia ca re se în n eb u n esc d u p ă luptele de cocoşi! N u
le prieşte m în carea pînă n u văd sînge curgînd la luptele astea
fără rost. Vrei să bei un ceai?
R oss refuză m ulţum indu-i.
- M in u n a t ospăţ, spu se el; acu m nu mai vreau decît să
m ă duc la culcare.
- M ă re p ed să văd ce face d o a m n a Tabb. Ju m ă ta te din
oaspeţi v o r dorm i aici peste noapte.
Verit y plecă şi ei ascultară un tim p discuţiile din jurul
lor. Obosiţi du p ă atîta m încare, musafirii se înviorau din no u
la gîndul distracţiei ca re avea să urm eze.
- R ăm îneţi şi voi doi peste no apte? întrebă Ross.
- R ă m în e m peste noapte. P le căm mîihe la F a lm o u th
pentru două săptămîni.
Ross o privea cum se uita lung prin cam eră. Părul blond
era ridicat la spate, urechile descop erite şi cîte o singură bu clă
fină îi în cad ra faţa. Restul părului, ridicat, form a un coc de
bucle în creştetul capului. O garnitură fină de perle îi com pleta
coafura. R ochia, cu mîneci invoalte de dantelă fină, era în chi
să la gît.
WINSTON GRAHAM 76
D o rise această întîlnire şi a c u m nu ştia ce să-i spună.

A şa se întîm plase şi la prim ele lo r întîlniri. P în ă să o c u n o a s c ă
mai bine, fru m u se ţe a ei fragilă îl lăsase ad e s e a fără glas.
- Ross, spuse ea, te întrebi probabil de ce am vrut să vii
azi. N -ai mai venit să m ă vezi şi a m simţit că treb u ie să-ţi
vorbesc. Se opri un m o m e n t m u şcîn d u -şi b u z a d e jos. Ziua
asta e a mea. V re au să fiu feriqită şi să simt c ă toţi cei ce m ă
în co n jo ară sînt la fel. N u am tim pul n ec esar ca să-ţi explic
totul, p o a te că nici n-aş pu tea ch iar d acă aş av ea timp. D a r
vreau n ea p ăra t să încerci să m ă ierţi d a c ă eşti nefericit din
cauza mea.
- N -a m ce să-ţi iert, s p u se R oss. în tre noi nu a fost nici
o în ţeleg ere precisă.^
E a îi a ru n c ă o privire: în ochii cenuşii se citea o u m b ră
de indignare.
- Ştii bine că asta n -a fost tot...
P rim a luptă de cocoşi se term in ase în strigăte şi aplauze
şi pasărea învinsă, plină de sînge şi cu penele smulse, fu scoasă
din arenă.
- Asta n-a fost luptă, spuse C harles P o ld a rk rîgîind. R ar
am văzut să cîştige cineva cinci g u in e e atît de repede.
- N u, ră sp unse d octo rul C h o a k e , al cărui co c o ş îl bătuse
pe al lui W a rle g g a n . P aracelsus şi-a sub estim at adversarul.
Greşeală fatală.
- Ai cîştigat uşor! spuse Polly C h o a k e mîngîindu-1 pe
cap pe învingător în timp ce servitorul lor îl ţinea. î n vingătorul
n-arată n icio dată atît de rău pînă nu se înfurie. Se sp u n e că şi
eu sînt la fel!
- N - a scăpat n ev ă tă m at, d o a m n ă , spuse servitorul. O să
vă murdăriţi mânuşile.
- Şi ce dacă? A c u m am să p o t să-mi c u m p ă r altele!
răspunse Polly.
77 ROSS POLDARK
L u m ea începu să rîdă, deşi soţul ei se în c ru n tă la auzul

acestei gafe.
- Totuşi, n-a prea fost cine ştie ce luptă, sp u se Charles.
C ocoşii mai tineri s-ar fi luptat mai bine. R oy al D u k e al m eu
l-ar face p ra f pe oricare, deşi nu e p rea voinic.
- Ia să-l v ed e m pe R oyal D u k e , spuse d o m n u l W arleg
gan politicos. P o a te vreţi să se lupte cu R ed G auntlet. ,
- Cu cine? Cu ce? în treb ă m ătu şa A g a th a ştergîndu-şi
scuipatul scurs pe bărbie. N u, nu, ar fi o ruşine!
- Ar trebui să vedem cel puţin dacă are sînge albastru,
spuse do m n ul W arleggan.
- O lu p tă ca în tre nobili? zise C harles. N - a m nim ic
împotrivă. Cît cîntăreşte pasărea dumitale?
- Exact patru livre.
- Atunci se potrivesc. R oyal D u k e are a p r o a p e patru.
Aduceţi-i, să vedem.
Cei doi cocoşi au fost aduşi şi com paraţi. R ed G au n tlet
era mic pentru gre u ta tea lui, rău, plin de cicatrice, întărit d upă
cele douăzeci de lupte susţinute. R oyal D u k e era un co c o ş
tînăr care nu se l uptase decît de vreo d o u ă ori şi asta num ai
acolo, în regiune.
- Şi care-i miza? întrebă G e o rg e W arleggan.
- Cît doreşti? răspun se C harles uitîndu-se la m usafi
rul său.
- 0 sută de guinee?
U rm ă un m o m e n t de tăcere.
- ... Şi toate colo an e le pe care se sprijină acoperişul, se
auzi vocea d om n u lu i Odgers, sînt legate num ai cu b are de
fier şi clem e care trebuie întărite mereu. Pereţii dinspre răsărit
şi apus se clatină.
- Da, da, ţin pariul, strigă Charles. Să în c e a p ă lupta.
WINSTON GRAHAM 78
în c e p u r ă pregătirile, cu m ai m u ltă grijă p entru fiecare

detaliu, ca de obicei. Oricît d e m u lt ar fi fost obişnuit do m n u l
N icholas W arleg gan să parieze, moşierii locali bogaţi, ca şi
do m n u l P o ld a rk nu a v e au obiceiul să parize pe s u m e atît
de mari.
- ... Ştii bine că asta n-a fost tot, re p etă E lizabeth încet.
C e v a a fost între noi. D a r e ram atît de tineri...
- N u v ă d, s p u se R oss, la c e -a r folosi explicaţiile. Astăzi
s-a terminat...
- E lizab e th , zise d o a m n a C h y n o w e th , a p r o p iin d u -s e
brusc de ei, nu uita că ziua asta e num ai a ta. N u treb uie să te
izolezi, să stai d eop arte.
- M ulţum esc, m am ă. D a r ştii că nu-m i plac luptele de
cocoşi. N u -m i va d u c e nim eni lipsa pînă nu se v o r term ina.
D o a m n a C h y n o w e th înălţă capul şi se uită d re p t în ochii
ei. D a r tonul h o tărît din vocea fiicei sale o făcu să n u insiste.
Se uită la R oss şi-i zîmbi rece.
- Ross, ştiu că te pricepi la acest sport. Vrei să-mi explici
şi mie unele detalii?
R oss îi ră sp u n se zîmbind:
- Sînt convins, d o am n ă, că nu există nici un aspect, oricît
de subtil, al luptelor de cocoşi pe care să nu-1 cunoaşteţi.
D o a m n a C h y n o w e t h îi a r u n c ă o p riv ire ap rig ă . Se
întoarse apoi şi plecă spunînd:
- Elizabeth, am să ţi-1 trimit pe Francis.
Se facu linişte înainte de în c ep e rea luptei.
- Şi pe lîngă to ate astea, sp u n ea dom nul Odgers, cimitirul
e într-o stare şi mai proastă. Sînt atîtea m o rm in te încît oriu n d e
sapi dai peste trupuri putrezite, cranii şi schelete.
- C u m de-ai în drăz n it să-i spui aşa ceva m am ei? spuse
Elizabeth.
79 ROSS POLDARK
- O a re adevărul supără? ră s p u n se Ross. D a c ă e aşa, îmi

cer iertare.
O ru m o a re bruscă an u n ţă în c ep e rea l uptei. De la începu t
Red Gauntlet luă avantaj. Cu ochii lui mici scînteind, se repezi
de trei, d e patru ori, ţintind bine şi facînd să c u rg ă sînge şi
re trâgîn du-se la timp înainte ca celălalt c o c o ş să-şi folosească
pintenii. Royal D uke era plin de curaj, dar facea parte dintr-o
altă categorie.
L u p ta d u ra şi toţi o u rm ă r e a u cu în cord are. C harles şi
A g a tha nu m a i c o n te n e a u încu rajîn du -i p e adversari. Royal
D u k e căzu la p ăm înt cu penele zburînd şi cu Red G auntlet
peste el; dar printr-o m in u n e evită lovitura de graţie, se ridică
şi reluă lupta. In cele din u rm ă se despărţiră şi, cu capul în jos
şi cu penele zbîrlite se p re g ă te a u iar de atac cu pintenii. Chiar
Red G auntlet era obosit, iar Royal D u k e se afla într-o stare
de plîns. G auntlet putea să-l d oboare.
- Retrage-1! ţipă m ă tu ş a A gatha. Retrage-1, Charles!
Asta-i cam pion. N u lăsa să-l sch ilo dească din p rim a lui l uptă!
' C harles strî m bă din b u z e nehotărît. î n a in t e de a lua o
decizie lupta reîncepu. Şi d eo dată, spre su rprin d e rea tuturor,
Royal D u k e luă iniţiativa. P ă re a că găsise hoi puteri în tine
reţea lui trium fătoare. R e d G auntlet, cu răsuflarea tăiată şi
luat prin surprindere, era la păm înt.
G e o rg e W arleggan îl ap ucă de braţ pe tatăl său, răstu r-
nîndu-i tabachera.
- O preşte lupta! strigă el ascuţit. Pintenii s-au înfipt în
capul lui Gauntlet.
Era primul care văzuse ce ved e au toţi acum, că Royal
D u k e cîştigase lupta num ai prin p u tere a lui de rezistenţă şi
puţin n o ro c . D a c ă W a rleg g an nu in terv e n ea pe loc, R ed
G auntlet n - a r mai fi luptat niciodată. Se zbătea învîrtindu-se
WINSTON GRAHAM 80
în cerc pe p o d ea , în cercîn d cu eforturi d ispera te şi din ce în

ce mai slabe să scape din s trîn so are a adversarului.
D o m n u l W arleggan facu s e m n servitorului să se retragă,
se aplecă, ridică de jo s ta b a c h e ra şi o p u se la loc.
- Să continue, spuse el, eu nu în c u ra jez leneşii.
- A v e m un cam pion, cro n c ă n i m ă tu ş a A g a th a , avem un
cam pion. Ei, nu s-a term inat, lupta? S -a zis cU el. D o a m n e ! E
mort! D e ce nu i-au oprit?
- V ă dau o poliţă p en tru o su tă de guinee, îi spuse
W arleggan lui C harles, cu un calm ca re nu înşela p e nimeni.
Şi d a c ă doriţi să-l vindeţi, p re fe ra ţi-m ă p e mine. C red că o să
iasă ceva din el.
- G ro z a v ă lovitură, sp use Charles. F a ţa lui lată şi roşie
strălucea d e su d o are şi plăcere. N e m a ip o m e n it! R a r m i-a fost
dat să văd o luptă mai b u n ă şi un sfîrşit mai surprinzător.
C ocoşul dum itale, Gatm tlet, a fost plin de curaj.
- A şa e, spuse d o m n u l C h y n o w e th . A fost o luptă ca
între nobili, cum ai spus d u m n eata , Charles. A c u m ce cocoşi
mai u rm ează?
r .Cine luptă şi-apoi f uge, interveni m ătuşa A g a th a în c e r
cînd să-şi în d re p te peruca, mai luptă şi a d o u a zi; dar nu cu
D u ke al nostru, chicoti ea. P în ă să-i d espartă, D u k e l-a şi
om orît pe celălalt. D e -a b ia s-au mişcat. N u le-a fost gîndul la
luptă, nu-i aşa? P răpădiţii ăştia au p ierd u t tot.
Din fericire, nim eni nu o asculta şi au fost aduşi încă
doi cocoşi.
- Nu ai dreptul şi nici vreun m o tiv ca să o insulţi pe
m am a. C e-am făcut, am făcut de b u n ă v o ie şi d u p ă m intea
mea. Dacă vrei să acuzi p e cineva trebuie să mă acuzi pe mine.
R oss se uită la E lizab e th şi s u p ă r a re a îi dispăru, lăsînd
loc d o a r durerii că se term in ase totul între ei.
- N u ac u z pe nim eni, sp u se el. C e-a fost a fost şi nu
81 ROSS POLDARK
vreau să-ţi stric fericirea. Eu treb uie să-mi trăiesc viaţa m ea

şi... v o m fi vecini. O să ne mai vedem ...
F rancis părăsi puţin musafirii şi-şi şterse o p a tă de sînge
de pe ciorapii de mătase.
- S per că ai să m ă ierţi odată, spuse E lizabeth încet.
E ra m atît de tineri. M ai tîrziu...
Cu m oartea în suflet, Ross se uită la soţul ei care se apropia.
- N u te uiţi la lupta asta? îl întrebă Francis. F aţa lui
fru m o a s ă era roşie de atîta m în care şi băutură. N u te învinu
iesc. N u merită, d u pă cealaltă luptă. O p erfo rm anţă uimitoare.
Ei, d ra g a mea, te simţi neglijată chiar în ziua nunţii? E iuşinos
din p a rte a mea, n-o să se mai repete. Să d ea D u m n e z e u să
m ă usuc pe picioare d acă te mai las singură.
2
Cînd in seara aceea, tîrziu, Ross plecă d e la T ren-
with, călări mile întregi prin întuneric, tară să v adă nim ic pînă
ce luna începu să se suie pe.cer. Rana de la picior nu 1 se
vindecase, aşa că Darkie începu iar să şchioapete. O bservă
că trecuse mult d e casa lui şi se afla undeva pe o cîm pie goală,
m ăturată de vînt, necunoscută lui. întoarse iapa şi dădu d ru m ul
hăţurilor, lăsînd-o să găsească singură drum ul spre casă.
Calul nu izbuti să găsească drum ul şi începuse să se crape
d e ziuă cînd Ross zări coşurile înalte ale minei W h eal G race
şi îşi dădw- seam a că se află pe păm înturile sale.
C o b o r î î n vale, scoase şaua de pe Darkie şi intră în casă.
Bău un p ah a r cu rom , urcă în ca m era lui şi se întinse pe pat
cu hainele pe el şi ghetele în picioare. D a r cînd zorile începu ră
să lum ineze ferestrele era tot cu ochii deschişi.
Ceasul acesta a fost cel mai întunecat din toate.
C a p ito lu l \
entru Ross, p rim a p arte a iernii părea că
P nu se m ai sfîrşeşte. Zile întregi ceaţa u m

plu valea pînă cînd u m e z e a la în cep u să se sc u rg ă pe pereţii
casei în şuvoaie g a l bene. D u p ă Crăciun, gerul curăţă atm o sfe
ra, îngheţînd iarba d e pe m a rg in e a falezei, albind stîncile şi
grăm ezile de steril, întărind nisipul şi zugrăvindu-1 în cu lo area
sării pînă cînd apele neliniştite aveau să-l spele.
N u m ai V erity v en ea m ai des să-l vadă. E a ţinea legătura
cu restul familiei, aducîndu-i veşti şi ţinîndu-i de unt. Se plim
bau îm p re u n ă , cîteod a tă pe ploaie, pe faleză, cînd cerul era
acoperit de nori grei şi m a re a era cenuşie şi m o h o rîtă ca un
îndrăgostit respins, altă dată, pe nisip la m a rg in e a mării, cînd
valurile se sp ărg eau de mal ar'uncînd s p u m a lor irizată. El
m erg ea înainte, tară să se op re ască , ascultînd-o cîteo dată sau,
mai rar, vorbind el însuşi, în tim p ce ea m e rg e a rep ede pe
lîngă el, cu părul răvăşit şi obrajii îmbujoraţi de muşcătura vîntului.
î n tr-o zi, pe la m ijlo cul lui m artie, ea veni şi răm ase mai
mult, priv.indu-1 cum fixa un stîlp de su sţin ere la una din
grinzile din căm ară.
- T e mai su p ără în c h e ie tu ra piciorului? îl în treb ă ea.
- Puţin. N u p re a era ad e vărat, dar lum ea îl credea. N u
83 ROSS POLDARK
mai şchiopăta a p ro a p e deloc, s tră d u in d u -se să m e a rg ă drept,

dar d u re rea to t persista.
îi adusese cîteva b o rc a n e cu c o n s e rv e făcute de ea şi
începu să le dea jo s d e p e rafturi şi să le aranjeze la loc:
- T a ta a spus că d ac ă ai term inat nutreţul p en tru anim ale
poţi lua d e la noi. Avem şi sem in ţe d e ridichi şi ce a p ă fra n ţu
zească, d ac ă vrei.
Ross ezită un m o m en t, apoi îi mulţumi.
- S ăptăm îna trecută am sem ăn at m a z ă re şi fasole. M ai
este loc destul.
Verity se uită la etichetele scrise de ea.
- Crezi că poţi dansa, R oss? îl în treb ă ea.
- Să dansez? Ce vrei să spui?
- O, nu e v o rb a de vre u n dans săltăreţ sau de dansurile
scoţiene, d ar va av ea loc u n bal la T ru r o , de luni în tr-o
săptăm înă, a d o u a zi de Paşti.
- Aş p u tea dacă aş av e a chef, spuse el op rin d u -se din
lucru, dar c u m nu am chef, nu văd de ce aş merge.
Verity se uită la el un timp înainte de a răspunde. M uncise
din greu to ată iarna şi era m ai slab şi mai palid. B ea p re a
mult, era prea m ult cu fu n d a t în gînduri. Şi-l aminti aşa cu m
fusese înainte, un tînăr sensibil, voios, v orb ă reţ şi am uzant. Ii
plăcea să şi cînte. B ărbatul acesta m ohorît, cu faţa suptă îi era
ca străin, cu to ate eforturile ei de a-1 cunoaşte. R ăzboiul era
de vină, dar şi Elizabeth.
- E ş t i încă tînăr, spuse ea, poţi să-ţi trăieşti viaţa în C o r n
wall dacă vrei. D e ce nu vrei să vii?
- Tu te duci?
- D a c ă m ă însoţeşte cineva.
Ross se în to arse sp re ea.
- Asta-i ceva nou. N u vin Francis şi Elizabeth?
WI NSTON GRAHAM 84
- E r a u să vină, d ar s-au răzgîndit.

R o s s luă iar ciocanul.
- A şa deci!
- E un bal în scopuri filantropice. V a a v e a loc în sala de
co n c erte. Ai putea să teîn tîlneşti ac o lo cu prieteni pe c a re nu
i-ai văzut d e cînd te-ai întors. A r fi o s c h im b a re d u p ă atîta
m u n c ă şi singurătate.
- Ar fi, desigur. Id e ea nu-1 atrăgea. Ei bine, am să m ă
mai gîndesc.
- N -a re im portanţă, a d ă u g ă Verity roşind, d a c ă nu vrei
să dansezi, vreau să spun d a c ă te d o a r e glezna.
R o ss se prefăcu că nu o b serv ă că a roşit.
- E p rea lung drum ul pînă acolo pen tru tine, n o ap tea ,
mai ales dacă plouă.
- O , am să rămîn la T ru ro peste n oapte. J o a n P ascoe, o
cunoşti, nu? s-a oferit să mă găzduiască. A m să-i ro g să te
g ăz d u ia scă şi pe tine. L e va face plăcere.
- T e cam grăbeşti, spuse el. N -a m spus că m e rg şi eu.
Ani m u l te de făcut aici.
- Aşa e, Ross.
- C hiar acum, am întîrziat cu sem ănatul. D o u ă o g o a r e
au fost inundate. Nu-1 pot lăsa pe Jud să lu c re z e singur.
N -am încredere.
- Ai dreptate, Ross.
- In orice caz, nu p ot răm îne la T ru ro peste noapte. Am
stabilit să mă duc călare la R edruth , la tîrgul de m arţi dim i
neaţă. A m nevoie de vite.
- Da, Ross.
A c esta exam ină cu atenţie pana pe c a re o bătu se sub
grindă. Mai trebuia întărită.
- La ce oră să vin să te iau? o în trebă.
85 ROSS POLDARK
*
în aceeaşi seară R oss se duse la pescuit cu undiţa pe
plaja de la H e n d ra w n a îm p re u n ă cu M a r k şi Paul Daniel,
Z ac k y M artin, J ud P aynter şi N ick Vigus. N u mai avea c h e f
să reia viaţa de altădată, dar împrejurările îl îndem nau să o facă.
V re m ea era rece şi um edă, însă minerii erau p rea obişnuiţi
cu hainele ude şi tem peraturile s c ă zu te ca să le pese, iar Ross
nu-i da niciodată atenţie. N -a u prins peşte, dar au p etre cut o
n o a p te plăcută. Cu lemnul cules de p e plajă au aprins un foc
m are în u n a din peşteri şi s-au aşezat în jurul lui bînd rom şi
stînd d e vorbă; peştera în tu n e c o a s ă ră su n a de gălăgia pe care
o făceau.
Z acky M artin, tatăl lui Jinny şi al celorlalţi zece, era un
bărbat liniştit, mic şi energic, cu ochii vii plini de u m o r, veşnic
cu fire ţepoase în barbă. Nu era niciodată ras bine, dar nici nu
av e a barbă. P entru că ştia să scrie şi să citească, era socotit
drept învăţatul satului. Venise la Saw le acum vreo douăzeci
de ani, un „străin'1 din Redruth, d a r învinsese puternicele p re
judecăţi locale şi se căsătorise cu fiica fierarului.
în timp ce se aflau în peşteră, îl luă pe Ross deoparte şi-i
spuse că d o a m n a Z acky îi p o m e n e a m ereu de prom isiunea
făcută d e d om nul Ross cînd venise la ei curînd d upă ce se
întorsese acasă. E ra vorba de R eub en C le m m o w care o speria
pe Jinny, facîndu-i viaţa un infern, um blînd du p ă ea, u rm ă
rind-o, încercîn d să v o rbească num ai cu ea singură, nu în
prezenţa fraţilor şi surorilor ei. D esig ur nu-i făcuse î n că nimic;
i-ar arăta ei dacă ar face; dar nu voiau să se întîm ple aşa ceva
şi d o a m n a Z acky spunea m ereu că dacă dom nul R oss ar vorbi
cu el, probabil că şi-ar băga minţile în cap.
R oss se uită la Jud, la capul lui chel care tocm ai în cepea
să m oţăie din cauza rom ului şi a căldurii Se uită la Nick
WINSTON GRAHAM 86
Vigus, a cărui faţă ciupită de vărsat, roşie şi în fierbîntată lucea

d e m o n ic în lum ina flăcărilor, la spin area lată, p u tern ic ă a lui
Vlark D aniel care se apleca peste uneltele de pescuit.
- îmi am intesc foarte bine, îi spuse el lui Zacky. A m să-l
văd dum inică, o să încerc să-l fac să înţeleagă. D a c ă nu, am
să-l dau afară din casă. Fam ilia asta nu e sănă to a să; ar fi mai
bine d acă am scăpa de ei.
Sosi şi ziua a d o u a de Paşti şi Ross nu se hotărîse d ac ă
să-şi ţină sau nu prom isiunea. Sub im boldul m o m e n tu lu i îi
spusese lui Verity că o va însoţi la bal. Ţ in e a la ea, aşa că
trebu ia să o facă şi pe asta.
2
Cînd Ross şi Verity intrară, sala d e bal era plină
de lume. M ai toată elita societăţii din C o rn w a ll era p re z e n tă
în se a ra aceea. O rc h e s tra îşi a c o rd a in s tru m e n te le p e n tru
primul dans. Sala era lum inată de zeci d e lum înări înşirate
de-a lungul pereţilor. îi întîm pină m u rm u ru l vocilor, ad u s.d e
un val de aer cald în care se am estecau m irosuri p u te rn ic e şi
parfumuri. Se strecurară printre grupuri de invitaţi care stăteau
de vorbă, se auzeau călcîie ciocnindu-se, ta b a c h e re p o cn in d
şi foşnetul rochiilor de mătase.
R oss se îm b răc ase cu grijă, aşa cum făcea ori de cîte ori
se întîlnea cu cei de rangul său; şi Verity, lucru su rp rin z ă to r
pen tru ea, îşi d ăd u se toată osteneala. R o c h ia ei de m ătase
grea, de un roşu aprins, îi lum ina şi în d u lc e a coloritul închis
al feţei plăcute, fa ră a fi frum oasă; era mult mai d ră g u ţă decît
o văzuse vreodată. E ra diferită de cea care, în p a n taloni şi o
haină de lucai, ara pămîntul n oro io sd in T renw ith n e p ă săto are
la ploaie şi vînt.
87 ROSS POLDARK
. Era aici şi d o a m n a T eagu e cu cele cinci fiice ale ei, for-

m înd un g rup căruia u rm a să i se alăture Verity şi Ross. în
timp ce se schim bau saluturi politicoase, R oss se uită pe rînd
la cele cinci fete, întreb înd u-se de ce nu se m ăritase nici una.
Faith, cea mai m are, era blon dă şi drăguţă, d ar celelalte patru,
în o rd in ea vîrstei, erau din ce în ce mai o acheşe şi mai urîte,
ca şi cum pe m ăsu ră ce le da naştere d o a m n a T ea g u e p ierd e a
o rice putere de inspiraţie.
Veniseră destui bărbaţi la ba! şi d o a m n a Teague, gătită
cu o perucă n ouă şi creaţă şi cu cercei de aur, se uita mulţum ită
în jur. în g ru pul lor erau şase, R oss fiind cel mai în vîrstă
dintre ei. Sim ţea asta:' erau atît de tineri, cu m anierele lor
artificiale, şi repetau aceleaşi co m p lim e n te ca nişte papagali.
Toţi îi sp un eau „ d o m n u le căpitan11 şi îl tratau cu un respect pe
care nu-1 dorea, toţi cu excepţia lui W hitw o rth , un fanfaron
în crezut care-şi pierdea timpul pe la O xford cu scopul de a
intra în rîndurile preoţimii şi care era îm b răc at d upă ultim a
m odă, într-un costum b rod a t cu flori de mătase. Vorbea tare
şi se vedea bine că voia să c o n d u c ă el î n treg grupul, privilegiu
pe care R oss i-1 cedă.
D e o a re c e se atla acolo ca să-i facă plăcere lui Verity, se
hotărî să se p o a rte ca atare şi se adresă pe rînd fiecărei fete,
făcîndu-i com p lim entele obişnuite şi primind răspunsurile la
care se aştepta.
începu să vorbească cu R uth Teague, cea mai tînără.şi
cea mai puţin a tră g ă to a re din cvintetul d oam nei Teague. S tă
tea mai retrasă şi pentru m o m e n t scăpase de su p ra v e g h e re a
atentă a mamei sale. Era primul ei bal şi părea singură şi neli
niştită. R oss ridică ochii şi n u m ără cîţi tineri se aflau în jurul
do m nişo arelo r Teague. D e fapt, erau num ai patru.
- î m i faceţi plăcerea să-mi acordaţi urm ătoa rele d o u ă
dansuri? î ntrebă el.
WINSTON GRAHAM 88
- M ulţu m e sc, dom nule. D a c ă m a m a îmi perm ite..., răs

pun se ea roşindu-se.
- A ştept cu plăcere, zîm bi el şi se d e p ă rta să o salute pe
L ad y W h itw o rth , m a m a fanfaronului. C îteva m o m e n te mai
tîrziu, uitîndu-se l a R u t h , văzu că era-palidă la faţă. Inspira el
atîta frică, cu faţa lui b ră zd ată de cicatrice? Sau p ro a sta re p u
taţie a tatălui său se ră sfrîngea şi asu p ra pro priu lui n u m e , în-
văluindu-1 c u un iz d e p u cioasa?
V ăzu că un alt bărb at se alătu rase gru p u lu i lor şi v orbe a
cu Verity. I se p ăru cu n o sc u t o m u l voinic, îndesat, îm b răc at
discret, cu părul strîns sim plu la spate. E ra căpitanul A n d re w
B lam ey, co'm andantul vasului poştal d e la F alm o u th , pe care
îl cun.oscuse la nuntă.
- D o m n u le căpitan, spuse Ross, ce surpriză să vă văd aici!
- C ăp itan e Poldark! îi strînse m în a lui R o ss fără să mai
s c o a tă o vorbă. în cele din u r m ă spuse: N u p rea m ă pricep
la dans.
D isc u ta ră puţin d esp re v a p o a re, căpitanul B lam ey mai
mult în m o n o sila b e şi privind-o p e Verity. O rc h e s tra în cep u
să cînte şi B lam ey se depărtă. R o s s 'd a n s a cu verişo ara lui. Se
fo r m a ră perechile, în o rd in ea titlurilor fiecăruia.
- D a n s e z i u r m ă t o r u l d a n s cu c ă p ita n u l B la m e y ? o î n
tr e b ă el.
- D a, R oss, ai ce v a îm po triv ă ?
- D elo c. E u am invitat-o pe d o m n iş o a ra R uth Teague.
- C um ? P e cea m ai m ică din toate? C e plin de tact eşti!
- E de d atoria fiecărui englez, spuse Ross. Apoi, despăr-
ţind u-se de ea, a d ă u g ă p e un to n sever, imitîndu-1 destul de
bine pe căpitanul Blamey: N u m ă prea pricep la dans, zău că nu.
P rim ul dans continua. F la căra lum inărilor aru n ca o lu
m ină trem u ră to are peste rochiile de culori diferi te ale femeilor:
g alben-aunu, crem, roz-portocaliu, violet-închis. C e le g ra ţio a -
89 ROSS POLDARK
se sau fru m o a s e păreau mai încîntătoare, cele lipsite de graţie

sau stîngace păreau măi acceptabile; lu m in a în d u lc e a culorile
ţip ătoare şi arun ca u m b re cenuşii catifelate, făcînd u-le mai
atrăg ăto are, mai plăcute. O rc h estra cînta m ereu, perechile
d e dansatori făceau piruete şi reverenţe., se învîrteau pe călcîie,
ridicau piciorul, se ţineau d e m înă; u m b re le se am estecau, se
schim bau, form în d desene com p licate d e u m b r ă şi lum ină,
tablouri gra ţioa se ce sug erau urzeala vieţii, soarele şi um b ra,
naşterea şi m oartea, o îm pletire lină a vieţii eterne.
Sosi m o m en tu l să danseze cu R u th T eague; îi simţi m îna
rece prin m ăn u şa de dantelă roz; era în c ă ag itată şi se întreb ă
cum să o liniştească. S ă rm a n ă c reatu ră d elo c frum oasă, dar
uitîndu-se mai bine la ea - lucru u şo r de făcut p en tru că ea
ţinea ochii plecaţi - observă că avea ceva ce m erita atenţie: o
bărbie voluntară, o caldă vitalitate care străbătea de sub pielea
m ată, ochi migdalaţi, to a te acestea dîndu-i un aspect o rigi
nal. Cu excepţia verişoarei sale, era p rim a fem eie cu care
vorbise ca re nu se folosea de vreun p a rfu m pu tern ic ca să
ascu n d ă m irosul corpului. Se simţi cuprins de un s e n tim e n t
de afecţiune prieten oasă pentru fata asta ca re m iro sea curat,
la fel ca Verity.
Găsi cîteva subiecte de conversaţie şi reuşi im ediat să o
facă să surîdă; uită de d u re re a din gleznă dato rită acestei noi
experienţe. D a n sa ră m ult şi d o a m n a T e a g u e se uită m irată la
ei. Se aşteptase ca R uth să p etre acă mai to ată seara stînd lîngă
ea, aşa c u m fiica cea mai mică, ascultătoare, treb u ia nea p ăra t
să facă.
- C e societate rafinată! spuse L ad y W h itw o rth stînd lîngă
d o am n a Teague. Copiii noştri se am uză de m inune, sînt sigură.
Cine este bărbatul acela înalt care dansează cu Ruth? Nu i- a m
reţinut num ele.
- E căpitanul P o ld ark , un n epo t al d om n u lu i Charles.
WINSTON GRAHAM 90
- C um ? E fiul do m nului J o s h u a P o ld a rk ? N u l-am re cu

noscut! N u seam ănă deloc cu tatăl său, nu-i aşa? N u e frum os,
dar... totuşi... ă tr ă g ă to r în felul lui... cu to ată cicatricea aceea,
îl interesează fata?
- C e-a ş putea spune! C am a şa în c e p toţi, nu? răsp u n se
d o a m n a T e a g u e zîm bindu-i dulceag.
- D esigur, d ra g a mea. D a r ce nep lăc u t ar fi p en tru cele
d o u ă surori mai mari d a c ă R uth s-ar căsători înaintea lor.
P ăca t că n orm ele de etichetă c a re c e r ca fiicele mai m ari să
iasă prim ele în societate nu sînt re s p e c ta te cu m ai m u ltă stric
teţe în com itatul nostru. In O x fo rd sh ire părinţii nu ar p erm ite
niciodată ca fiicele mai mici, ca P atien ce , Jo a n şi R uth, să
iasă în societate pînă cînd Faith şi H o p e nu sînt la casa lor.
C red că asta ar p ro d u c e nem ulţu m iri în familie. închipuie-ţi
că nu l-am re cu n o scu t pe fiul d o m n u lu i Joshua! M ă întreb
dacă nu seam ănă cu el şi în purtări. Mi-1 am intesc bine pe
dom nu l Joshua.
Cînd se term ină dansul, R u th veni să se aşeze lîngă ele.
Faţa ei palidă era acum îm bujorată. îşi tăce a vînt cu evantaiul
şi ochii îi străluceau.
D o a m n a T e a g u e ard ea de n e r ă b d a r e să-i pu n ă întrebări,
dar nu putea atît timp cît Lady W hitw orth o putea auzi. D o a m
na T e a g u e cun o ştea reputaţia de care se b u c u ra se J o sh u a la
fel de bine ca Lady W h itw o rth . R o s s ar fi o p artidă ex celentă
pentru m icuţa Ruth, dar tatăl lui av u sese prostul obicei de a
înghiţi n ad a iară să se lase prins în cîrlig.
- D o m n iş o a ra Verity e m ult mai am abilă şi mai priete
noasă în seara asta ca de obicei, spuse d o am n a T ea g u e ca să-i
abată atenţia. Mi se pare m ult mai vioaie decît în alte dăţi.
- D in cauza tineretului, fară îndoială, s p u s e priete n a ei
sec. V ăd că şi căpitanul B lam ey este aici.
91 ROSS POLDARK
- Mi se pare că e văr cu familia R oselan d Blamey.

- A m auzit că ei preferă să s p u n ă văr de-al doilea.
- D a ? se m iră d o a m n a T e a g u e ciulind u re c h ile . O a re
de ce?
- Ei! U m b lă nişte zvonuri. L ady W h itw o rth ridică indife
re n tă m în a înm ănuşată. N u le repeţi, desigur, cînd sînt urechi
p re a tinere p e aproape.
- C um ? Da... nu, nu, desigur că nu.
Căpitanul B lam ey se înclina în faţa partenerei sale.
- E cald aici, spuse el, doriţi... ce va ră corito r?
V erity dădu din cap, tăcută ca şi el. în tim pul dansului
nu vorbiseră deloc. A c u m se d useră în c a m e ra u n d e se afla
bufetul'şi găsiră un colţ retras în dosul u n o r ferigi. La adăpostul
lor sorbi puţin vin roşu de B o rd ea u x , uitîndu-se la lu m e a care
se plim b a în c o a c e şi-ncolo. C ăp itanu l B lam ey b e a n u mai
limonadă.
T re b u ie să găsesc un subiect de conversaţie, se gîndi V e
rity, ceva uşor, o bagatelă ca fetele acelea; d acă l-aş putea
face să vorbească, m -ar plăcea mai mult, e timid ca şi m ine şi
ar trebui să fac în aşa fel încît să-i fie mai u şo r să vorbească.
A r fi agricultura, dar sînt sigură că nu-1 atrag porcii şi păsările
mele. M ineritul nu m ă interesează nici pe mine. D e sp re navi
gaţie pe m are nu ştiu mai nimic decît că existe cutere, vase de
pescuit şi în c ă vreo cîteva. N aufragiul de luna trecută... dar
ar fi o lipsă de tact să discut despre aşa ceva. D e ce nu pot şi
eu să dau din gură, să chicotesc,.să-m i folosesc imaginaţia!
Aş putea să-i spun că dansează bine, dar nu-i adevărat; d a n
sează ca ursul acela m a re şi blînd pe care l-am văz u t de C ră
ciun, anul trecut.
- E mai răco are aici, spuse căpitanul Blamey.
- Da, răsp u n se Verity, ca să-i facă plăcere.
WINSTON GRAHAM 92
- E cam cald dinco lo p en tru dans. C red că n -a r strica

puţin aer.
- V re m e a e blîndă p e n tru acest tim p de iarnă.
- Cu cîtă graţie dansaţi, spuse căpitanul B lam ey asudînd.
N -a m mai c u n o s c u t pe nim eni ca re să... c u m să spun... să...
- îmi p lace foarte m ult să dansez, sp u se Verity, d ar la
Trenwith nu prea am ocazia. în seara asta e o adevărată plăcere.
- Şi p e n tru mine, şi pen tru mine. N u-m i am intesc să-mi
fi făcut v re o d a tă atîta plăcere...
în tăce rea care urm ă, ascultară fetele rîzînd şi cochetînd
în c a m e ra alăturată. Se distrau d e m in u n e
- C e nerozii spun tinerii aceia! e x c la m ă A n d re w B lam ey
brusc.
- C redeţi? spuse ea uşurată.
A m jignit-o, segîndi el. N u m -am exprimat bine. N u m-am
referit la ea. C e um eri frum oşi are! A r trebui să m ă folosesc
de acest prilej şi să-i sp u n tot. D a r d a c ă n -o interesează? Şi pe
urm ă i-aş s p u n e - o atît de stîngaci că de la prim ele cuvinte ar
lua-o d rept un afront. C e piele c u rată are, e ca o briză în zori
de zi, p ro a s p ă tă şi ră c o ro a să cînd îţi intră în plămîni.
- Cînd plecaţi la L isabona?
- Vineri după-am iază.
- Am fost şi eu la F a lm o u th , de trei ori. E fru m o s portul.
- Cel mai fru m o s p o rt de la nord de ecuator. Un guvern
p re v ăză to r l-ar tran sfo rm a î n t r-o b ază navală im po rtan tă. E
foarte potrivit pen tru aşa ceva. O să mai avem nev o ie de un
astfel de port.
- P en tru ce? întrebă Verity, privindu-l. N u e p ac e acum ?
- N -o să d u re z e mult. Un an sau doi, poate. D a r iar o să
avem nec azu ri cu F ranţa. N u s-a rezolvat nimic şi cînd va
în cepe războiul, su p re m a ţia pe mări va fi hotărîtoare.
93 ROSS POLDARK
- Ruth, se auzi vocea doam nei T eague în cealaltă cameră.

Văd că Faith nu dansează. D e ce nu te duci să stai cu e a 9
- M ă duc, m am ă. A scultătoare, fata plecă.
- Ce zv on uri aţi auzit? în treb ă m a m a ei cînd fata nu o
mai putea auzi.
Lady W h itw o rth ridică din sprîncene.
- D esp re cine?
- C ăpitanul B lam ey ,
- D espre căpitanul B lam ey? N u p re a cred că e bine să
dai crezare la ce se şopteşte, nu?.
- N u , nu, sigur că nu. Nici eu nu fac a„şa ceva.
- Să ştii că am aflat din sursă sigură, altfel nici nu m -aş
gîndi să spun cuiva, nici chiar dum ital e . Lady W h itw o rth îşi
ridică evantaiul de p e rg a m e n t fin, pictat delicat cu heruvimi.
La adăpostul lui în c e p u să vo rbe ască cu glas scăzut d rep t în
urechea d oam n ei T eague.
Ochii mici ca do u ă p u n c te n egre ai d oam n ei T e a g u e se
deschideau larg pe m ăsu ră ce asculta, iar ridurile pleoap e lo r
se strînseră ca nişte storuri v eneţiene trase strî m b.
- Nu se poate! exclam ă ea. Oare aşa să fie? în acest caz
n-ar trebui să fie prim it aici. C red că e de datoria m ea să o
previn pe Verity.
- D a c ă vrei s-o faci, d raga mea, las-o pe altă dată. N u
doresc să fiu a m e ste cată î n cearta care va urm a. D e altfel,
poate că a şi aflat. Ştii cum sînt fetele azi: m or d up ă bărbaţi.
Şi, de fapt. are do u ăz eci şi cinci de ani - ca şi fiica dum itale
cea mare, d ra g a mea. N -o să mai aibă m ulte ocazii.
în d ru m spre s o ra ei, R u th fu oprită de R oss ca re o invită
să danseze g a v o ta ca re to cm ai începea. D ansul era o variaţie
a menuetului la m o d ă atunci.
O bservă că zîm bea mai uşor, mai puţin stingherită. La
WINSTON GRAHAM 94
în c e p u t atenţiile lui o speria seră puţin, d a r a c u m o flatau. O

fată care are p atru surori n e m ă rita te nu vine la primul ei bal
cu prea multe speranţe. Faptul că o rem a rca se un bărbat distins
o a m e ţe a ca un vin tare şi R o ss ar fi trebuit să fie atent la
d o ze le pe care i le oferea. D a r lui, b u n la suflet cum era, îi
făcea p lăcere să-i ofere fetei o se a ră plăcută.
O b servă surprins că îi p lăce a să dan se ze, îi plăcea totuşi
să se am estece cu lum ea, deşi în c e rc a se să o dispreţuiască. în
tim pul dansului con tin u ă să v orb e ască cu ea în ş o ap tă şi ea
rîdea m ereu, sub privirile pline d e re p ro ş ale unei surori mai
mari care dansa alături cu doi d o m n i mai în vîrstă şi o d o a m
nă nobilă.
In cealaltă sală, u n d e se afla bufetul, căpitanul B lam ey
făcuse o schiţă.
- Vedeţi, ăsta e arborele trinchet, apoi arb orele m are şi
arbo rele pupa. P e arborele trinch et se află...
- D u m n e a ta ai d esenat asta? întrebă Verity.
- Da. E o schiţă a vasului tatălui m eu. E r a vas de linie.
El a murit acum şase ani. D a c ă ...
- E foarte bine desenat.
- O, te obişnuieşti u şo r cu schiţatul. Vedeţi, arborele
trin ch e t şi arborele m are au pînze pătrate, ajută să îm p in g ă
vasul, arbo rele pupa are şi el o parte din p înze pătrate, dar
mai are şi altele, o vergă, o randă, o bigă. B ig a se n u m e a vela
latină înainte. Ăsta e bom presul. N u se v ede pe schiţă, dar
mai e şi... D o m n iş o a ră Verity, cînd aş p u te a să vă mai văd?
Ş ed ea u unul lîngă altul şi'ea îi a ru n c ă o privire fugară.
Ochii lui căprui o cercetau atent.
- N -aş putea să vă spun, căpitane Blam ey.
- Aş dori neapărat.
- O 1 spuse V e ri ty.
95 ' ROSSPOLDARK
- ... P e arb orele trinchet e v e l a m are, apoi vela g ab ier şi

apoi vela...
- Asta la ce serveşte9 întrebă Verity cu respiraţia tăiată.
- Serveşte la... Pot să s p e r că... Aţi pu tea ac cep ta ca...
A r fi oare posibil...
- Cred că ar fi, ar fi posibil, d o m n u le căpitan.
B lam ey îi atinse u şor degetele.
- D o m n iş o a ră Verity, îmi dai o speranţă, un scop care
l-ar însufleţi p e orice.bărbat. Simt, simt că... D a r înain te de a
vorbi cu tatăl dum itale trebuie să-ţi spun ceva, un lu c iu pe
care numai încu rajarea dum itale mi-ar da pu terea să-l încerc...
Cinci p ersoan e intrară în acel m om ent şi Veri t y se depărtă
reped e de el, văzînd că erau Francis şi E lizabeth îm p re u n ă cu
familia W arleggan. Elizabeth o zări imediat, zîmbi, îi făcu
sem n cu m îna şi se îndreptă spre ea.
P u rta o ro c h ie de m ătase subţire, de cu loarea piersicii, şi
un turban d in x x ep alb pe cap.
- Nu aveam intenţia şăN enim , d raga inea, zise ea a m u
zată, observînd cît de surprinsă era V erity. Ce d ră g u ţă arăţi!
Ce mai faceţi, do m n u le căpitan?
- L a ordinele dum neavo astră, doam nă.
- G e o rg e e de vină, continuă Elizabet h volubilă şi radiind
de frumuseţe. L u a m masa cu G e o rg e şi cred că nu se distra
prea bine cu noi.
- C ru d e cuvinte pe buze atît de frum oase, spuse G e o rg e
W arleggan. E vina soţului dum itale care a vrut să d an se ze
ecoseza asta barbară.
Francis se ap ro pie de ei. Avea faţa roşie de b ău tu ră şi
efectul era că arăta şi mai frumos.
- N -am pierdut nimic im portant, spuse el. D e-abia acum
începe distracţia. In seara asta nu pot să stau liniştit chiar
clacă soarta Angliei ar depinde numai de mine.
WINSTON GRAHAM 96
- Nici eu, sp use Elizabeth. S p e r că veselia n o a stră z g o

m o to a să nu vă supără, d o m n u le, m ai a d ă u g ă ea zîm bind.
M arinarul respiră adînc:
- D eloc, d o am n ă. Şi eu am to ate m otive le să fiu fericit.
în sala de bal, R u th T e a g u e se în to rsese lîngă m a m a ei şi
L ad y W h itw o rth plecase.
- Deci căpitanul Po ldark te-a lăsat, în sfîrşit, fetiţo! spuse
d o a m n a T ea g u e. C um şi-a m o tiv a t pu rtarea?
- în nici un fel, m am ă, ră sp u n se R u th făcîndu-şi vînt
cu evantaiul.
- D a, e plăcut să-ţi d ea atenţie un b ărb at atît de fin, dar
există o limită în toate. A r trebui să ştii tu c u m să te porţi dacă
el nu ştie. L u m e a a şi în c e p u t să vorbească.
- Da? Vai, m am ă! N u p o t să refu z să d a n s e z cu el, e atît
de politicos şi de amabil.
- Sigur, sigur. D a r nu se face să te dai în spectacol. Şi
trebuie să te gîndeşti şi la surorile tale.
- M -a invitat şi la dansul urm ător.
- C u m ? Şi ce-ai spus?
- Am acceptat.
- Uf! D o a m n a T e a g u e se prefăcu că se înfioară, dar nu
părea delo c n e m u lţu m ită de ce auzise. Ei bine, d ac ă ai’ac cep-
tat, trebuie să dansezi cu el. D a r să nu te duci la bufet cu el şi
s-o laşi sin g u ră pe so ra ta Joari.
- N u m-a' invitat.
- V ăd că ştii sa răspunzi, fetiţo. Cred că ţi s-a u r c a t .la
cap aten ţia p e ca re ţi-a dat-o. P o a te că ar trebui să stau de
v orb ă cu el d u p ă supeu.
- N u , nu, m am ă, să nu faci asta!
- Bine, mai v edem , spuse d o a m n a T e a g u e căreia mei
nu-i tre c e a prin m inte să descurajeze un pretendent. Protestele
97 ROSS POLDARK
ei nu erau decît simbolice, m enite să-i satisfacă sentim entul

că ştie ce e corect şi bine de făcut, că ar şti cum să se c o m p o rte
dacă ar avea o singură fată cu o zestre de zece mii de lire. Cu
cinci fete p e cap şi fără nici o zestre, se simţea d ez arm ată . .
■ D ar n-ar fi trebuit să-şi facă griji. Cînd şpsi m o m en tu l
gustărilor, Ross dispăruse fară a da nici o explicaţie. în timpul
ultimului dans cu R u th fusese ţeapăn şi p re o c u p a t şi fata se
întrebă supărată d acă nu cum va vorbele m am ei ei î i ajunseseră
la urechi.
Im ediat ce se term ină dansul, el părăsi sala şi ieşi afară,
p ie rz în d u -seîn n o a p te a blîndă şi în nou rată. La apariţia neaş
teptată a lui Elizabeth, b u n a lui dispoziţie simulată se risipise.
D o re a mai m ult ca orice să n -o mai vadă. Uită de obligaţia de
a o însoţi pe Verit y sau de a se alătura grupului d o m n iş o a
rei Pascoe.
Afară erau vreo două-trei căleşti cu valeţii'lor şi o lectică.
Luminile din bo vin d o u rile caselor din piaţă făceau să stră
lucească pavajul inegal şi copacii din curtea bisericii Sfînta
Maria. Se îndreptă într-acoio. F rum useţea Iui Elizabeth îi răsări
din nou în minte. Faptul că un alt b ărbat se b u cura de ea îl
făcea să sim tă chinuri l e iadului. îi era imposibil să mai flirteze
cu o sim p l ă şcolăriţă drăguţă.
Ţ in înd u-şe strî n s cu mîinile, de gardul de fier rece, se
luptă să-şi învingă gelozia şi d u rerea aşa cum te lupţi să nu-Li
pierzi cunoştinţa. D e data asta trebuia să distrugă acest senti
ment odată p e n ta i to td eau n a . D a c ă nu, sim ţea că va trebui să
părăsească iar locurile acelea. Trebuia să-şi trăiască viaţa, avea
drumul lui de urm at; m ai erau şi alte femei pe lume, obişnuite
poate, dar destul d e atră g ă to a re cu felul lor de a se p urta şi
trupurile lor mlădioase. Avea o singură alegere: sau să învingă
pasiunea pentru Elizabeth, sau să se m ute in vreun colţ al
ţării unde să nu aibă term eni de com paraţie.
W INSTO N GRAHAM 98
M erse mai departe, g o nin d un cerşeto r care se ţinea după

el povestindu -i d espre sărăcia şi lipsurile lui. A ju nse în faţa
hanului num it B e a r Inn. D e sc hise uşa, c o b o r î cele trei trepte
şi intră în cîrcium a ticsită d e lum e, cu b u to a ie cu cercuri de
b ro n z stivuite pînă în tavan şi cu m ese şi bănci j o a s e de lemn.
Fiind zi de Paşti, ca m e ra era plină şi, la lu m in a slabă a lumi
nărilor fum egînde, găsi cu greu un loc. Se aşeză în tr-u n colţ
şi c o m a n d ă coniac C helnerul îl salută şi ad u se un p a h a r c u
rat în o n o a r e a acestui client neaşteptat. R oss o b serv ă că la
sosirea lui se făcuse linişte. H ainele lui de b u n ă calitate îl d e o
sebeau de ceilalţi clienţi, zdren ţăro şi şi n e m încaţi.
- la m ai tăceţi din g ură, voi de colo, s p u s e hangiul
stînjenit, iar tu, Jack Tripp, ai face mai bine să te dai jo s de
pe cămin.
- B a aici am să stau, răsp un se un b ă r b a t înalt şi slab,
îm b răc at mai bine decît ceilalţi, cu o haină peticită, p rea m are
pentru el:
- Lasă-1 în p ace, rosti un b ă r b a t g ra s c a re ş e d e a p e un
sca u n lîngă căm in . P în ă şi c io a r a p o a t e să ste a c o c o ţ a t ă
u n d e -i place.
Se auziră rîsete: c o m p araţia era bună.
în c e p u r ă iar toţi să v o rbească văzînd că nec u n o scu tu l
era prea adîncit în propriile lui gînduri ca să aibă c h e f de
conversaţie. Din cînd în cînd îi făcea sem n chelnerului să-i
u m p l e p a h a r u l. J a c k T rip p s t ă t e a m ai d e p a r t e c o c o ţ a t
pe cămin.
- S p u n e ce vrei, prietene, d o a r nu ne-am n ă sc u t toţi din
femeie? N u venim pe lum e şi nu o părăsim la fel, orice -am fi,
negustori de grîne sau cerşetori? Cică D u m n e z e u a orînduit
ca unii să se scalde în bogăţii şi alţi) să m oară de foame. Astea-s
vorbe! A scultaţi-m ă pe mine: oam enii au o rînd uit aşa, ăi b o
99 ROSS POLDARK
gaţi, ca să le fie lor bine, şi ăilalţi... bagă-i în lanţuri! F ru m o s

se poartă! V o rb e sc d e cele sfinte, fac pe credincioşii şi-i mitu-
iesc pe popi cu m încare şi băutură.
- Ia mai lasă-1 în p ac e pe D u m n e z e u , se auzi o v oce din
fundul încăperii.
- N - a m nimic cu D u m n e z e u , cro ncăni J a c k Tripp. N -a
p ro p o v ă d u it Iisus Christos d re p ta te p en tru toţi? U n d e -i d re p
tatea cînd femeile şi copiii flăm înzesc9 Popii se în d o a p ă cu
m în care şi femeile v oastre m ăn încă pîine n e a g ră şi frunză
verde şi copiii vi se usucă şi mor. D a ’ grîul este în Penryn, prieteni!
Se auzi un mîrîit aprobator.
O. vo ce îi şopti lui R oss la ureche:
- T e rog, dom nule, c u m p ă r ă şi pentru m ine un p ah ar cu
băutură. Nu-i bine să bei singur. A duce ghinion. Intră dracu-n
b ău tu ră cînd o bei singur.
Ross se uită d rep t în ochii negri îndrăzneţi ai unei femei
ca re se aşezase lîngă el. E ra înaltă, cu faţa sup tă şi avea vreo
douăzeci şi patru de ani. E ra îmbrăcată cu un costum bărbătesc
de călărie, de culo are albastră, care fusese elegant odată, dar
acum era foarte uzat. îl cu m p ă ra se probabil de ocazie. E ra
m urdar, iar plastronul de dantelă din faţă şedea strîmb. Avea
umerii obrajilor proem inenţi, o g u ră m are, dinţi strălucitor
de albi, ochi mari, larg deschişi, care te priveau insistent. Părul
ei negru era vopsit pro st într-o culoare arămie.
F ără să-i dea atenţie, Ross tăcu un sem n chelnerului
să-i aducă băutură.
- M ulţu m esc, d o m nule, zise ea, întinzîndu-se şi căscînd.
în sănătatea d u m neavoatră. Sînteţi trist. P arcă vi s-au în ecat
corăbiile. N u v-ar strica să vă ţină cineva de urît.
- Da, da, e grîu în Penryn! se auzi vocea răguşită a lui
Jack Tripp. D a ’ pentru cine e? Nu e pentru d ’ăia ca noi. Nu,
WINSTON GRAHAM 100
n u ! îl vînd în străinătate acum a. N u le pasă că m urim de foame.

De ce nu e de lucru în m ine? P e n tru că ara m a şi cositorul se
vînd pe nimic. Şi de ce se vînd pe nimic, oam en i buni? P e n tru
că negustorii şi proprietarii to p ito riilo r fixează preţurile cum
le place. Topitorii p o t să crape. C e le pasă n eg ustorilor? Ca şi
m orarilor şi t u tu ro r celorlalţi!
R oss se răsuci pe scau n, sprijinindu-se în cot. Agitatorii
ăştia din cîrciumi! C elor prezenţi le plăcea să-i asculte. D ă d eau
glas revendicărilor pe ca re de-ab ia în cep u se ră să le formuleze.
F em eia îi atinse mîna. El o d ă d u la o p arte şi term in ă de
băut coniacul.
- Sînteţi singur, d o m n u le ; asta vă d oare. Să vă citesc în
palmă. îi luă m în a şi i-o î n to a rs e cu p a lm a în sus ca să-i
ghicească. D a , da, aţi fost d e z a m ă g it în dragoste, asta e. O
femeie blond ă v-a trădat. D a ’ mai este u n a brun ă, uitaţi-vă. E
aproape, e chiar lîngă d u m n e a v o a s tră . E a o să vă consoleze,
dom nule. N u ca fetele astea prea d elica t e care se tem de o
pereche de pantaloni. N u vă supăraţi că vă spun, dar îmi place
cum arătaţi. Sînteţi frum os. M ă prind că puteţi m ulţum i o
femeie. D a r băg a ţi de seamă! Să nu fiţi p re a pretenţios. Nu
cum va fetele astea prea delicate să vă facă să credeţi că d r a
gostea e un j o c de salon. Ştiţi p re a bine că nu e aşa.
R oss c o m a n d ă în c ă un pahar.
- Ascultaţi, o ştiţi pe să rm a n a B etsey P y dar? strigă în
gura m are Jack T ripp ca să a c o p e re vocile celorlalţi. O ştiţi,
oam eni bum ? C u m ? N -a ţi auzit de v ăd u v a Pydar? E urm ărită
de p rop rietar ş i'm o a re d e fo am e...
F em eia b ău p ah aru l d m tr-o sorbitură, dar n u -i lăsă mîna.
- Văd o că su ţă lîngă rîu, c u ra tă şi tihnită. îm i place cum
arătaţi, d o m n u le. S im t o atracţie neobişnuită. C red că sînteţi
tipul d e om ca re ştie ce vrea. M ă pricep să ghicesc, d upă
cum vedeţi.
101 ROSS POLDARK
Ross se uită lung la ea, şi ea îi susţinu privirea plină de

îndrăzneală. Deşi de-abia se cu noscuseră, o dorinţă teribilă
se trezi în ea. Şi'nu o atră g ea num ai banul.
Şi ce credeţi că a zis pastorul H alse cînd a auzit? întrebă
Tripp. A zis că Betsey P y d a r îşi m erită soarta pen tru că a
n e s o c o tit legile ţării. Ăştia-s popii!
Ross se ridică, îşi trase m în a înapoi, lăsă un bacşiş pentru
chelner şi se în d rep tă spre uşă.
Afară era în tuneric b ez n ă şi burniţa uşor. R ă m a s e p e loc
o clipă, nehotărît. Cînd se înto arse să plece, auzi fem eia ieşind
din han.
Ea îl ajunse re p e d e din u rm ă şi m erse cu el, înaltă şi
puternică. Apoi îl luă iar de mină. Prim ul impuls fu să-şi tragă
m îna şi să term in e cu ea. Dar, în ultim a clipă, sin gu rătate a şi
disperarea îl cuprinseră ca un val de ceaţă o trăv ito a re : Ce
avea să u rm ez e d acă refuza? Ce-i răm în ea de făcut? Să se
întoarcă la bal?
Se întoarse şi o urm ă.
Capitolul VI
B
in fericire, V erity aranjase să d o a r m ă la
J oan P ascoe, p en tru că R o ss nu s-a mai
înto rs la bal. Plecînd de la casa femeii pe n u m
du se călare direct acasă, ajungînd la N a m p a r a cînd prim ele
raze de lumină străpungeau norii care se adunaseră peste noapte.
E ra marţi, ziua cînd era bîlci la R e d ru th . Se dezbrăcă, s6
duse pe plajă şi intră în apă. U n d a rece şi tu m u ltu o a s ă spălă
o parte din miasmele nopţii, era tonică, m uşcătoa re şi im perso
nală. C înd ieşi din apă, stîncile d e la capătul plajei se lum inau
şi cerul spre răsărit luase cu lo area galb en ă a cadmiului. Se
uscă, se îm brăcă, îl trezi pe Jud. îşi luau deja micul dejun cînd
p rim e l e raze de soare p ătru n d e au prin ferestre.
Sosiră la R edruth cu puţin înainte de ora zece, co borîră
pe drum ul în pantă pînă în oraş, ajunseră la capelă, traversară
rîul şi suiră dealul pînă pe platoul u nd e se ţinea tî rg u l. Vînzările
şi cum părările de vite, grîne şi p ro d u s e lactat ero bişnu ite în zi
de tîrg erau în plină desfăşurare. -■
l-a trebuit mult timp lui Ross să găsească ceea ce d o re a
pentru că n-avea bani de aru n cat în vînt. T re c u s e mult de
am iaz ă pînă a făcut toate cum părăturile. Pe un cîmp alâ,turat
îşi instalaseră tarabe toţi negustorii din regiune. Cei mai im por-
103 ROSS POLDARK
lanţi, care vindeau şei, îm brăcăm inte, cizme şi pantofi, o c u p a

seră parte a de sus a cîmpului; mai jo s se instalaseră cei ce
vindeau turtă dulce şi bom boane, cei ce reparau scaune, tocila
rii care ascuţeau cuţite; se aflau acolo şi corturi u n de se vindeau
felinare şi chibrituri cu măciulia de pucioasă, ceară roşie pentru
sigilii, cataram e de argint, brăţări din păr împletit, peruci vechi
şi tabachere, saltele şi oale d e noapte.-
Lui Jud îi trebuiau cîteva ore ca să du că boii cum păraţi
acasă. R o ss avea deci destul timp să se plimbe prin tot tîrgul,
să vadă tot ce era de văzut. D e pe al treilea cîm p lipseau
negustorii cu greutate. A cesta era dom eniul negustorilor a m
bulanţi, al sp ectaco lelor de trei parale, al şoricarilor. în tr-u n
colţ se aflau spiţerii şi cei ce vindeau plante tăm ăduitoare.
Unii, şezînd pe jo s în faţa u n o r afişe prost scrise, făceau recla
m ă în g u ra m are m ărfurilor lor care erau cele mai noi şi mai
garantate leacuri pentru v indecarea oricărei boli: picături p e n
tru tuse, spirt de laur, picături pen tru nervi, pom ade, prafuri
pentru fierbinţea l ă şi m ulte altele. Aici se p uteau c u m p ăra
uleiuri diverse, angelică, cucută pen tru scrofuli, fru nze de
brustur p entru seorbut.
P e ultimul cîmp, cel mai zg o m o to s dintre toate, se auzeau
cîntînd flaşnetele şi tot acolo mai erau gherete un d e se tră g e a
la ţintă sau se ju c a u zaruri, cîştigul fiind plăcinta de Paşti. Ca
o reacţie la a m ărăciunea şi excesele din noap tea trecută, simţi
un fel de u ş u ra re să se am estece cu lum ea de acolo, să ia
parte la plăcerile lor simple. Plăti un b ănuţ şi văzu pe cea mai
grasă fem eie din lume, care, d u p ă spusele bărbatului de lîngă
el, nu mai era la fel de g rasă ca anul trecut. D a că mai dădeai
un bănuţ, te poftea d u pă o cortină ca să pui mîna undeva; d ar
om ul d e lîngă el îi spuse să nu se lase înşelat, pentru că ea îi
lua mîna şi i-o p un ea pe frunte.
WINSTON GRAHAM 104
A mai stat cincisp r ez ece m inute în întunericul unei barăci,

uitîn du-se la o tru p ă de actori care ju c a u o p a n t o m im ă despre
Sfîntul G h e o rg h e şi Balaurul. A plătit apoi o ju m ă ta te de penny
să vadă un bărbat căruia, copil fiind, porcii îi m încaseră mîinile
şi picioarele şi care d e se n a u im ito r d e bine cu o c îe tă în gură.
L a u rm ă mai plăti o j u m ă ta te d e p e n n y ca să v a d ă o n e b u n ă
în chisă într-o. cuşcă şi pe ca re o ch inuiau spectatorii.
D u p ă ce le-a văzut pe toate, se aşeză la o m asă într-un
chioşc cu băuturi şi sorbi încet un p a h a r cu ro m şi apă. In
tim p ce privea lum ea c a re trec ea prin faţa lui, îşi aminti de
cuvintele lui Jac k Tripp, agitatorul. Cei m ai m ulţi erau slabi,
rahitici, ciupiţi de vărsat, îm brăcaţi în z d re n ţe urît mirositoare.
A ră tau ma i rău decît anim alele ad u se la vînZare. N u era de
m irare că cei din clasele superioare se considerau o rasă aparte.
Totuşi sem n ele unei vieţi noi v ă z u te de el în A m eric a îl
făceau să nu mai ac c e p te aceste deosebiri. Ja c k Tripp avea^
dreptate. Prin naştere, toţi oam enii erau la fel; to ate privilegiile
era ’ n ăscocite de oam eni.
Ylesese ultima cîrciumă, la m arg in e a e x tre m ă a platoului.
Z g o m o tu l şi mirosul erau m ai puţin p utern ic e aici; dar chiar
în m om entul în care c o m a n d a încă un pahar, o zarvă m are
izbucni în dosul cîrciumii şi cîţiva o am en i se în g răm ă d iră să
vadă ce se în tîm p lă . Cîţiva în c ep u ră să rîdă..Se auzea m ereu
lătratul şi schelălăind unui cîine. R oss se ridică şi se uită peste
ca petele o a m e n ilo r de lîngă el.
în spatele cîrcium ii era un loc liber, u n d e fuseseră ţinute
oile de vînzare. A c u m nu mai erau acolo decît cîţiva băieţi
zdrenţăroşi ca re se uitau la un g h e m de blană ce se rostog olea
pe pămînt. E ra u o pisică şi un cîine pe care băieţii îi legaseră
de cc-.i. E rau cam de aceeaşi m ărim e şi, după o luptă pe care
n-a cîştig at-o .n ic i'u n u l, voiau acu m să se despartă. Cîinele
105 ROSS POLDARK
începu să trag ă primul şi pisica se prăvăli la p am în t scuipîn-

dii-1; apoi pisica se ridică greu în picioare şi, cu mişcări s ac a
d a te şi înfigîndu-şi g h ea rele în păm înt reuşi să-l t ra g ă înapoi.
Spectatorii rîdeau în g u r a m are. R oss zîmbi şi vru să se
aşeze, cînd un băiat mai mic se sm ulse din braţele alto r doi
care-1 ţineau strîns şi se repezi la animale. Se feri din calea
celorlalţi copii care voiau să-l oprească, în g e n u n c h e şi în cercă
să desfacă cele d o u ă cozi în n o d ate fără să-i pese de zgîrieturile
pisicii. Se auzi un m u rm u r de nem u lţu m ire prin m u lţim ea
l ipsită acum de distra cţie pe gratis. D a r m u rm u ru l fu ac operit
de urletele furioase ale celorlalţi băieţi care se repeziră să-l
bată pe cel care le strica distracţia. A cesta încercă să riposteze,
însă ceilalţi îl doborîră.
Ross ridică paharul, dar răm ase în picioare tot sorbind
din el. Un bărbat voinic, la fel de înalt ca şi el, se aşeză în faţa
lui, îm piedicîndu-i vederea.
- D o a m n e Sfinte! exclam ă cineva. O să-l schilodească
lovindu-1 aşa cu picioarele! A sta nu mai e joacă!
- Şi cine-o să-i oprească? întrebă unul cu bandaj negru
pe un ochi. Sînt sălbatici ca nişte pisici. E o ruşin e pentru
oraşul ăsta să-i vezi cu m hoinăresc peste tot.
- Şi dacă te plîngi, îţi sparg geamurile, adă u g ă altul.
Ross term ină paharul şi ceru altul. Apoi se răzgîndi şi
intră şi el în mulţime.
- D o a m n e păzeşte! spuse o femeie brusc. Nu-i fată aia
pe care-o bat sau m ă-nşel? N u-i opreşte nimeni?
Ross scoase cravaşa pe care o ţinea în cizmă şi se îndreptă
spre bătăuşi. Doi din ei l-au văz u t venind; o luară la fugă, dar
al treilea ră m a se pe loc rînjind. R oss îl lovi peste faţă cu c ra
vaşa; băiatul în c e p u să ţipe şi fugi. O piatră zbură prin aer.
Mai erau trei băieţi, doi şedeau peste forma g h em u ită
WINSTON GRAHAM 106
jos, în tim p ce al treilea îi că ra la lovituri cu p icio arele în

spinare. A c esta nu-1 văzu pe d u ş m a n ap ro p iin d u -se . R o s s îi
trase o lovitură în cap şi-l trînti jos. P e unul din ceilalţi d o i îl
ridică de fundul p an talonilor şi-l a r u n c ă în tr-o b ă lto a c ă de
lîngă ei. Al treilea o luă la fugă, lăsînd copilul cu faţa în jos.
E r a îm b răc at în haine bărbăteşti: o c ă m a ş ă şi o haină,
largi a m în d o u ă; p antaloni p re a m ari atîrnînd p în ă sub g e
nunchi. O şapcărroţundă, n e a g ră z ă c e a în praf; părul ciufulit
părea p rea lung. O piatră îl lovi p e R o ss în um ăr.
C u vîrful cizmei în to arse copilul cu faţa în sus. P ă r e a să
fie o fată. E ra conştientă, dar p re a speria tă ca să p o a tă vorbi;
g e m e a cu fiecare respiraţie.
Cîţiva tîrgoveţi se strec u rase ră pe platou, dar cum din ce
în ce mai m u lte pietre zb u rau prin aer, se retraseră.
- T e-a u lovit rău, copilă? spuse Ross.
Dintr-o sm ucitură se ridică în capul oaselor, cu genunchii
la gură.
- Iisuse ChristOase! reuşi să spună... Lua-i-ar d ra c u ’ să-i ia!
Ploaia de pietre se înteţi, deveni mai precisă şi d o u ă îl
loviră iar în spate. Ross lăsă crav aşa şi ridică fata de jos; era
u şo ară ca un fulg. D u c în d -o spre cîrcium ă, văzu cîţiva ţărani
care îi fu g ăreau pe băieţi cu bîtele.
O aşeză la capătul mesei de u n d e p lecase el. C apu l fetei
căzu pe masă. A cum , că nu mai era mei o prim ejdie să-i loveas
că vreo piatră, oam enii se strînseră în jurul ei.
- C e ţi-au făcu t, fato?
- T e-a u lovit în coaste, nu?
- Vai de ea, săraca fată!
- Le-aş trage cîteva bice...
R o ss c o m a n d ă d o u ă p ahare cu rom.
-- L ăsaţi-o să răsufle, spuse el enervat. C in e e şi cum
o ch eam ă?
107 ROSS POLDARK
- N -a m mai văzut-o, spuse unul.

- E din R oskear, sigur, spuse u n altul.
- O ştiu, spuse o femeie. E fata lui T o m C arne. L o c u ie sc
acolo, la Illuggan.
- U nde-i taică-său?
- C red că-n mină.
- B e a asta. Ross puse paharul p e m asă, lîngă ea; ea îl luă
şi începu să bea. Avea v re o un sp re zec e, d o is p re z e c e ani şi
era slabă ca o sperietoare d e ciori. C ă m a şa era m u rd a r ă şi
ruptă; părul negru, ciufulit îi a c o p e re a faţa.
- Eşti singură? U n d e ţi-e m am a? o întrebă Ross.
- N -a re m am ă, spuse femeia d u h n in d a rachiu stătut.
E-n m orm înt de şase ani.
- N u-i vina mea, spuse fata, recăpătîndu-şi vocea.
♦
- N -a spus nimeni că e, zise femeia. D e ce te-ai îm b ră c a t
cu hainele lui frate-tău? Ai s-o iei pe coajă p entru asta!
- Hai, pleacă femeie, spuse Ross iritat. N u-i plăce a să fie
în centrul atenţiei. Hai, plecaţi toţi. N -av eţi nimic mai bun de
lăcut? Se întoarse apoi spre copilă: Eşti singură? Ce căutai
pe aici?
Ea se ridică în picioare:
- U nde-i Garrick? îl chinuiau pe G a rn ck .
- Garrick?
- Cîinele meu. U nde-i Garrick? Garrick! G a r r i c k 1
- Uite-1. Un ţăran îşi făcu loc p rin t re ceilalţi. Ţi l-am
adus. N - a fost uşor.
Fata luă în braţe g h em ul negru care se zvîrcolea şi căzu
pe scaun cu el în braţe.- Se aplecă peste căţel să vadă d ac ă e
rănit şi mîinile i se um p lu ră de sînge. D e o d ată ridică ochii
scînteind printre şuviţele de păr murdar şi scoase un ţipăt sfîşietor.
- D o a m n e Sfinte! Nespălaţii d ra c u lu i1 I-au tăiat coada!
WINSTON GRAHAM 108
- E u i-am tăiat-o, spuse ţăra nul calm. D o a r nu era să-mi

tai m îna pentru o ja v r a ca asta! Şi să ştii că era pe ju m ă ta te
tăiată. E mai bine fără coadă.
- B e a tot, îi spuse R o s s fetei. P e urm ă, d a c ă poţi vorbi,
spune-m i dacă ţi-au ru p t v re u n os.
D ădu ţăranului şase p enny şi lum ea, văzînd că spectacolul
se term inase, în c e p u să se îm prăştie. O p a rte mai răm aseră,
form înd un, cerc la o distanţă re spectab ilă şi u itînd u-se cu
interes la acest dom n.
Cîinele era de fapt un căţeluş corcit, slab m ort, cu un gît
lung şi subţire, c.u capul şi trupul a c o p erit de o blană n e a g ră şi
creaţă. N u puteai ghici ce rasă este.
- Ia asta, spuse R o ss întin zîn du-i batista lui. Ş te rg e -te pe
rnîini şi vezi d ac ă zgîrieturile sînt adînci.
E a ridică ochii, u itîndu -se ş o v ă ito r la batista de olandă.
- O să se m u rd ăreasc ă, spuse.
- - Aşa e.
- N -o să iasă la spălat.
- Fă ce-ţi sp un şi taci din gură.
C'u colţul batistei, ea în c e p u să-şi şteargă mîinile slabe.
- C um ai ajuns p înă aici?
- Pe jos.
- Gu tatăl tău?
- Tata-i în mină.
- Ai venit singură?
- Cu Garrick.
- N u poţi să te duci în apo i pe jos. Ai prieteni pe aici?
- N u. în c e tă brusc s ă se mai şteargă de sînge. Drace!
M i-e rău.
- Mai bea puţin.
- Nu... p e burta goală...
109 ROSS POLDARK
S e ridică şi se duse şchio pătînd rnUvun colţ al cîrciumii.

Acolo, spre distracţia şi m ulţum irea spectatorilor rămaşi, vărsă
tot rom ul pe care-1 băuse. A po i leşină. R o s s o ridică d e jo s şi
o aşeză la loc pe scaun. C înd îşi reveni, R oss o d use alături
şi-i dădu să mănînce.
2
C ăm aşa pe care o p u rta era ruptă; pantalonii erau
de catifea re ia tă d e c o lo ra tă ; e ra în p ic io a re le g o a le şi-şi
pierduse şapca. Avea faţa trasă şi palidă şi ochii căprui, aproap e
negri, păreau m ult p rea mari.
- C u m te che am ă? o întrebă.
- Demelza.
- D a r n um ele de b o tez?
- C um aţi sp u s 9
- N u m ele mic.
- Demelza.
- Ciudat num e.
- Aşa-i zicea şi mamei.
- D e m elza C arne. A şa te c h e am ă?
Ea o f tă dînd din cap afirmativ. A c u m era sătulă. Cîinele
de sub m asă m îrîi şi el.
- Eu lo c u ie s c la N a m p a r a , d in c o l o d e S aw le. Ştii
unde este?
- D incolo de St. Arm?
- Eii m ă d uc acasă. D a c ă nu poţi să mergi pe jos, te duc
eu pînă la Ill.uggan şi te las acolo.
O u m b ră îi trec u peste faţă şi nu răspunse. El plăti imn."
carea şi b ău tu ra şi porunci să i se în şeu ez e calul.
Z ece m in ute mai tîrziu erau plecaţi. Fata şedea călare în
faţa lui. N u rostea nici un cuvînt. Garrick îi urm a tîrîndu-şi
WINSTON GRAHAM 110
din cînd în cînd fundul prin p ra f sau uitîndu-se băn uitor înapoi,
să v ad ă ce se întîm plase cu obiectul acela d u p ă care alerga
cîte o d a tă şi pe care îl mişca adesea, d ar a c u m n u mai ştia
u n d e e.
O luară peste cîm pia m lăştinoasă p e o p o te c ă plină de
g ro p i şi b ătăto rită de generaţii întregi de catîri care tre c u s e ră
pe ea cărînd m inereul. Ţinutul era c o m p le t lipsit de vegetaţie;
toţi copacii, cu excepţia cîtorva pini zdrenţuiţi, j u s e s e r ă tăiaţi
p e n tru a se face lem ne de mină, a p a pîrîurilor e ra de c u lo a re a
aram ei, petice de p ăm înt cultivat se luptau să supra v ie ţuia scă
printre terenurile ac o p erite cu reziduuri din m in ă şi m unţi de
steril. M agazii u n d e se ţineau maşinile, m ac a ra le de lem n,
şteam puri, troliuri, scripeţi se ved e au p este tot. T ra n ş e e şi
guri d e galerii se căscau prin g rădin ile din spatele c a selo r
mici şi al colibelor; printre gu noaie, prin aburul ca re se ridica
din.păm înt, se ză reau oam enii recoltînd cartofii, sau ca p rele
păscînd. N u era un oraş, mai curînd un că tu n sau nici atît;
erau o a m e n i ca re m u n c e a u îm p ră ş tia ţi ic i-c o lo , la m a r e
d i stanţă unii de alţii.
V e n e a pen tru prim a dată la Illuggan pe d ru m u l ăsta. O
dată cu îm b u n ătăţirea sistemului de p o m p a r e şi cu noile z ă c ă
m inte de co sito r şi ara m ă d escoperite, m ineritul în C orn w a ll
se d ezv oltase m ult pînă la în c e p e re a crizei din ultimii ani.
V e niseră mulţi o am eni să lucreze în această re g iu n e u n d e
filoanele de m etal erau bogate, şi p opulaţia crescu se repede.
A cu m , din cauza crizei crescînde de la în cep utul secolului al
o p tsprezecelea, mulţi capi de familie nu mai av eau de lucru şi
p opu laţia ar fi p utut să scadă. Pericolul nu era imediat, dar
sem n e existau
F ata din faţa lui începu să se mişte.
- Puteţi să m ă daţi jo s aici? spuse ea.
- D ar mai avem de m ers pînă la Illuggan.
111 ROSS POLDARK
- Ştiu. D a ’ n-aş prea v re a să m ă d uc ac asă a c u m a .

- - D e ce nu?
Nici un răspuns.
- Tatăl tău nu ştie că ai plecat de acasă?
- B a da, dar am luat căm aşa şi pantalonii lui frate-m eu.
T ata a spus că pot să m ă duc la tîrg d acă vreau, d a ’ să iau
hainele de dum in ic ă ale lu ’ Luke.
- Ş '9
- Şi n -a m găsit ce-am căutat acolo. Şi hainele lui L u k e e
rupte. Aşa că...
- D e ce nu te-ai îm brăcat cu hainele tale?
- L e-a rupt tata aseară cînd mi-a tras o bătaie.
M e rse ră mai departe u n timp. F ata se în to arse să v adă
d acă G arrick venea d u pă ei.
- T e bate des taică-tău? întrebă Ross.
- N u m a ’ cînd a b ăut p re a mult
- Şi cît de des se întîm plă asta?
- O... dam de d o u ă ori pe săp tă m în ă . M ai ra r cîn d
n - a r e .bani.
T ăcură. T re c u se mult de amiază, dar mai erau vreo d o u ă
o re pînă să se lase întunericul. Fata duse m îna la gît şi desfăcu
cămaşa:
- V edeţi, m -a bătut cu cu reaua aseară. Trageţi că m a ş a
în jos.
El îi dezgoli um ărul; p e spate se vedeau urm ele lăsate de
curea. în un ele locuri, pielea era crăpată, dar rănile în c ep e au
să se vindece; erau pline de m urdărie şi cu păduchi pe margini.
R oss trase căm aşa la loc.
- Şi diseară?
- O, o să-m i mai tragă una. D a ’ nu mă duc acasă pînă nu
pleacă ia mină.
M erseră mai departe.
WINSTON GRAHAM 112
Lui R oss nu-i păsa p re a m u lt de ce sim ţeau anim alele,

deşi rareori lovea vreunul, d a r c ru z im e a nesăbuită fa ţă de
copii îl supăra.
- Cîţi ani ai?
- Treisprezece... Sir.
E ra prim a dată cînd i se adresa cu a c e s t cuvînt. A r fi
trebuit să-şi dea s e a m a că aceşti copii oropsiţi, înfom etaţi şi
piperniciţi erau în to td e a u n a mai mari decît arătau.
- A casă ce faci?
- Văd de casă, de g ră d in ă şi h ră n esc porcul,
- Cîţi fraţi şi surori, ai?
- Şase fraţi.
- Mai mici ca tine?
- Daa. în to a rs e capul şi-l fluieră pe Garrick.
- îl iubeşti pe tatăl tău?
Se uită la el surprinsă:
- D a a ...
- D e ce?
- P e n ’că aşa sp u n e în Biblie.
- îţi place să stai a c a s ă la tine9
' - Am fugit d e -a c a s ă cînd ave am d o is p re z e c e ani.
- Şi ce s-a întîm plat?
- M -a u adus înapoi.
D a rk ie se feri b a is c cînd o n ev ă stu ic ă îi tăie calea şi R oss
strînse frîiele.
- D a că ai să te fereşti un tim p din calea lui taică-tâu o să
uite ce-ai greşit.
E a scutură dm cap:
- O să ţină minte.
- Atunci ce rost are să te fereşti de el?
- O bătaie mai puţin, zîmbi ea înţeleaptă
A junseră la o răspîntie d e drum uri. Inam îe-drum ul d u c e a
ROSS POLDARK
la Illuggan; dacă o lua la dreapta, ar fi ajuns la S a w le o c o lin d

Si. Anne. Opri calul.
- M ă dau jo s aici, sp use ea.
- Am nevoie de cineva c a re să lu c re z e la mine, la N a m -
para. îţi dau m încare şi îm brăc ăm in te , mai b u n ă ca a ta. C um
nu eşti majoră, am să-i plătesc leafa tatălui tău. A m n evo ie de
cineva voinic, m u n c a e grea.
D em elza se uită la el cu ochii m ari, surprinsă. V în tul îi'
băgă părul în ochi şi ea clipi.
- C asa m ea e la N a m p a ra, d ar p o a te că nu vrei să vii.
Fata îşi dădu părul la o parte din ochi, d ar nu zise nimic.
- Bine, atunci coboară, co n tin u ă el cu un sen tim ent de
uşurare. Sau dacă vrei, te duc p înă în sat, la Illuggan.
- Să stau la d u m n eata ? L a n o ap te? M e r g cu dum neata.
Se vedea bine că o tentează; scăpa de o bătaie.
- A m nevoie de o fată la bucătărie, să m uncească, să
facă curat, dar să fie şi ea curată. T e -ă ş angaja cu anul. E
prea d e p a r te ca să te duci acasă în fiecare să p tă m înă.
- N u vreau să ’m ă mai duc acasă! Niciodată!
- Va trebui să vorbesc cu tatăl tău, să-şi d e a consim -
[ămîn tul S -ar putea să fie g re u de convins.
- Ştiu să m uncesc, spuse ea, ştiu să frec şi să spăl...
d o m ’le.
Calul dădea sem n e de nelinişte: nu suferea frîul.
r - Să m ergem ac u m să vorbim cu tatăl tău.
- Nu acum. Ia -m ă cu dum neata. Ştiu să fac curăţenie, să
spăl, să frec.
~ Există legi pentru asţa. T rebuie să am consim ţăm întul
tatălui tău.
Tata nu iese din şut pînă după cîntatul cocoşului. D upă
ai a sc duce să bea şi.p’o r m ă vine acasă.
Ross nu ştia d acă fat a m inte sau nu. Pînă acum acţionase
W INSTON GRAHAM 114
d ato rită unui în d em n lăuntric. Avea n ev oie de aju to r atît în

■casă, cît şi la cîmp şi nu-i plăce a ideea să o trimită în ap o i la
m inerul acela beţiv. Şi nici nu-i c o n v e n e a să se d u că să-l aş
tepte în c o c io a b a lor plină de păduchi, cu copiii goi tîrîndu-se
pe lîngă el, şi şpoi să aibă de-a face cu bătăuşul acela d u h n in d
a alcool care sigur îi va refuza pro p u n e rea . V oia copila în
a d e v ă r s ă vină cu el?
- M âi e şi Garrick. N u po t să m ă d esp art de G a rn c k .
R o s s nu zise nimic. Se uită la ea atent şi văzu clar lupta
care se d ă d e a în sufletul acestui copil slab şi anem ic. F ata se
uită la căţel, apoi ridică privirea spre el şi colţurile gurii i se
lăsară în jos.
- El şi cu m in e sîntem prieteni'
- E i şi?
U n tim p nu sc o a s e o vorbă, apoi adăugă:
- G arrick şi cu mine am fost m ereu îm p reu n ă . N u po t
să-l las să m o a ră de foame.
- Şi-atunci?
- N - a ş putea, d o m ’le, n-aş putea... D i sperată, în c e r c ă să
se d e a j o s de pe cal. R oss îşi dădu seam a d e o d a tă că ce ea ce
încercase să d o v e d e a s c ă era cu totul altceva. N a tu ra u m a n ă îl
învinsese. P en tru că dacă ea nu voia să-şi părăsească prietenul,
nici el nu pu tea s-o părăsească.
3
L -au ajuns d in urm ă pe Jud curînd d u p ă ce au
trecut d e.sp în zu ră to are a de la Bargus, acolo u n d e se în tîln e a u
patru dru m uri şi patru parohii. B on erau obosiţi de drum ul
lung şi Jud era obosii să-i tot mine. Nu putea călări b ine pe
R am o th, calul orb. p e n ta i că patru coşuri mari, pline cu pui
vii, aţîrnau de a m b ele părţi ale şeii Era şi foarte su p ă ra t că.
115 ROSS POLDARK
i rcbuise să plece de la tîrg înainte de a se îm băta, ceva ce nu

i se mai în tîm p lase de la vîrsta de zece ani.
C înd auzi că se apro pie alt cal, se uită nem u lţu m it înapoi
.şi-l trase la o p arte pe R am o th , făcîndu-i loc să treacă. Boii
m ergeau liniştiţi unul d u p ă altul.
în cîteva cuvinte, Ross îi explică lui Jud prezen ţa copilului
şi-l lăsă apoi să se d esc u rce singur.
Jud ridică din s p rîncenele lui fără păr.
- E u ş o r să te ţii băţos pe un cal şchiop, m orm ăi el. D a ’
e altceva să culegi de pe d rum u n m uco s ca ăsta. A sta nu-i
bine. O să ai d e-a face cu legea.
- U ite cine v o rb e ş te de lege! spuse Ross.
Jud nu fusese atent înco tro o luase R a m o th şi acesta se
îm piedică d e un bolovan. Jud în cep u să blesteme:
- L u a -l-a r d r a c u ’ ! C um să călăreşti un cal orb! C um să
vadă pe u n d e m e rg e cînd nu v ede nimic! N u-i în firea lui!
- R a m o th are călcătura sigură, spuse Ross. Tu n -af ochi,
om ule? Foloseşte-i! R a m o th răsp u n d e la o n c e îndem n. Nu-1
forţa să m earg ă p rea repede, ăsta-i secretul.
- Să-l forţez! Păi m -aş forţa pe mine să cad în şanţ d ac ă
l-aş forţa să m earg ă mai repede decît m elcu’ care-şi lasă balele
din piatră în piatră. U n pas greşit şi alivanta p e spinare! Cazi
cît eşti de lung, te dai peste cap, cazi în cap şi gata! Te-ai dus!
Ross dădu pinteni calului şi porniră mai departe. Din
u rm ă se auzi v o cea scandalizată a lui Jud care zărise cîinele:
- la uite! A luat şi corcitura aia m urd ară d u p ă el. D u m
nezeule, să m ori nu altceva! D a ta viitoare o să a d o p tă m un
azil întreg, cu cîrni cu tot.
G arrick se uită la el şi trecu mai departe. Sim ţea că se
vorbise despre el la răspîntie, dar problem a era rezolvată acum
prin b un ă îriţelegere.
A supra unui singur p unct R oss era ferm hotărît să nu
WINSTON GRAHAM 116
cedeze: bătălia îm p o triv a p ă d u c h ilo r şi gîndacilor. P ru d ie fu

sese plină de tot felul de fiinţe colcăitoare. Lui R o s s nu-i plăcea
să exagereze, dar în ceea ce o privea pe P ru d ie pusese piciorul
în prag. A m en in ţarea că o să o ţină sub p o m p ă şi o să-i facă o
baie rece chiar el d ăd u se rezultate. C a s a e ra ac u m a p r o a p e
curată, şi chiar şi Prudie, cu ex c e p ţia u n o r colonii de păduchi
care se simţeau la ei acasă în părul ei n e g ru şi lins. D a c ă ar fi
b ăg a t-o pe fată în casă aşa m u r d a r ă cu m era, R oss şi-ar fi
pierdut toată autoritatea. D e a c eea atît ea cît şi cîinele trebuiau
spălaţi bine; mai trebuia să-i g ă s e a s c ă şi îm b ră c ă m in te c u rată
înainte s-o lase să intre în casă. P e n tr u tre a b a a sta P rudie ar fi
de folos.
A junseră la N am p ara sp re asfinţit, cu o j u m ă ta te de o ră
înaintea lui Jud, şi Jim C arter veni re p e d e să ia calul. în timpul
iernii, băiatul seîn z d ră v e n is e ; e r a s ă n ă to s şi a răta bine. C ăscă
ochii lui mari şi negri la ved e rea î n c ă r c ă t u n i a d u s ă d e stăpînul
său. Dar. spre deosebire de. cei doi P aynter, nu scoase o v orbă
şi se pregăti să ducă iapa în grajd. F ata se uită lung la el, cu
ochii plini de curiozitate, apoi se în to a rs e şi privi casa, valea
şi merii, pîrîul ş i apusul de so a re ca re s e m ă n a cu o cicatrice
roşie deasupra mării în tunecate.
- U n d e e P r u d i e 9 în tre b ă R o ss. S p u n e - i că am n e
voie de ea.
- N u e aici, do m nu le, spuse Jim Carter. A p l e c a t im ediat
după d u m neav oastră. A spus că se d u c e la M a r a s a n v c se, la
vara ei
Ross înjură printre dinţi. Ă ştia doi aveau darul unic de a
nu -fi prezenţi cînd era nev o ie de ei.
- L a s -o pe D arkie. A m eu grijă de ea. Jud e la vreo d o u ă
mile de aici cu boii pe c a re i-am cum p ărat. D u - te şi ajută-1
D a c ă te grăbeşti, îl vei găsi în ain te să aju n g ă la vadul rîu-
lui M e i lingey.
117 ROSS POLDARK
Băiatul lăsă frîul calului, mai a r u n c ă o privire fetei şi

plecă repede în direcţia văii.
Ross se uită un m o m e n t la s ă r m a n a e p a v ă pe care o a d u
sese acasă sperînd să o salveze. S tă tea aco lo în că m a ş a ei
ruptă şi pantalonii atîrnînd pînă la ju m ă ta te a pulpelor, cu părul
încîlcit căzut peste faţă, şi căţelul m u rd a r şi m o rt de fo a m e la
picioarele ei. Stătea cu mîinile la spate, uitîndu-se la biblioteca
din faţă. N u se lăsă înd u p leca t de starea ei jalnică. N u suferea
amînare pînă a d o u a zi.
- VinO încoace, spuse el.
E a îl urm ă, cu căţelul d u p ă ea, p în ă în spatele casei unde,
mire căm ară şi şopron, se afla p o m p a d e apă.
- A cum , spuse el, d ac ă ai să lucrezi aici pen tru mine,
ir e buie mai întîi să fii curată. înţelegi?
- Da... d o m ’le.
- N -a re voie nimeni să intre m u r d a r în casă. N im en i nu
munceşte la mine dacă nu e curat şi nu se spală. Aşa că scoate-ţi
hainele şi stai sub pom pă. O pun eu în m işcare în locul tău.
- Da... d o m ’le. A scultătoare, în c e p u să-şi descheie că
maşa la gît. Apoi se opri şi ridică ochii, uitîndu-se la el.
- Să nu te mai îm braci cu astea. A m să găsesc ceva curat.
- Poate... aş putea să d au eu d ru m u l la apă...
- Şi să stai sub p o m p ă în acelaşi tim p? se răsti el. Prostii!
I lai grăbeşte-te. N -o să-mi pierd to ata n o a p tea aici cu tine.
Apucă minerul pompei şi dădu drumul la apă dintr-o sm u citură .
D em elza se uită un m o m e n t la el tăioasă, apoi îşi scoase
cămaşa. Sub m urdăria de pe faţă ap ăru o u rm ă de roşeaţă.
Apoi lăsă pantalonii în jo s şi se vîrî sub po m p ă.
Ross acţionă p o m p a cu putere. P rim a baie nu avea să o
cureţe bine, d ar era un în c e p u t cel puţin. îi păstra autoritatea
miactă. Avea un trup micuţ, em aciat, pe care în c ep e au să
apară sem nele viitoarei femei. î n afară de u rm ele bătăilor, el
W INSTON GRAHAM 118
văzu vînătăile d e pe spate şi coaste, u n d e băieţii o loviseră cu

picioarele. D in fericire, ca şi ea, fu se se ră în picioarele goale.
N u se spălase nicio dată aşa, gîfîia şi se în e c a sub apa
ca re c u r g e a în şuvoaie p e cap, p re l in g în d u -se p e co rp şi scur-
g în d u -s e în jeg h ea b . G a rrick schelălăia, d a r nu se m işcă de
lîngă ea, a p a udîndu-1 bine şi pe el.
în sfîrşit, tem în d u -se să n -o în ece, R oss se opri şi, în
timp ce ap a se prelingea acum încet pe trupul ei, se d use în
c ă m a ră şi p u se mîna pe p rim a b u c a tă de pînză pe ca re o găsi.
- U su c ă -te cu asta, îi spuse. A m să-ţi ca u t ce v a cu ce să
te îmbraci.
Intrînd în casă, se în tre b ă d ac ă va găsi acel ce v a cu ce să
o îm brace. L ucrurile lui P rudie, chiar d ac ă erau destul de
curate, erau m ult prea mari. H ainele lui Jim C a rte r i s-ar fi
potrivit, d ar erau singurele haine ale băiatului.
R oss se d use în ca m e ra lui şi răscoli prin sertare dojenin-
du-se sing ur că nu se gîndise dinainte la ce treb uia să facă.
N u p u te a ţine copila să tre m u re g o a lă în curte. în sfîrşit, găsi
o căm aşă d e-a lui de olandă, un c o r d o n şi o haină u şo ară,
scurtă, a tatălui său.
Cînd ieşi iar în curte, o găsi în cercîn d că se a c o p e re cu
pîn za cu ca re se uscase. Părul îi atîrna încă în şuv iţ e n e g re şi
ude, aco p erin d u -i faţa şi umerii.
N u-i dădu im ediat lucrurile să se îm brace, ci îi făcu sem n
Să-l u rm e z e în bucătărie u n d e ardea focul. D u p ă ce reuşi să
s ca p e d e G arrick , ca re răm ase afară, aţîţă focul şi îi spuse să
slea în faţa căm inului pînă se usucă şi să se îm b ra c e apoi cum
poate. F ata se uită la el clipind din ochii um ezi şi d ăd u din
cap în sem n că a înţeles.
R oss plecă să sco a tă şaua de pe Darkie.
Capitolul VII
D
em elza C arn e petrecu prim a n o a p te în
patul m are în care J o sh u a P o ld a rk îşi p e
trecuse ultimele luni ale vieţii. N u mai exista altă
unde ar fi putut sta acum ; mai tîrziu putea să fie m utată în
cam era care se afla între dulapul m are cu lenjerie şi cam era
servitorilor. A cum însă ca m e ra era plină cu lemne.
P entru ea, care d o rm ise toată viaţa pe paie, cu un sac
drept plapum ă, în tr-o căsuţă ticsită, ca m era şi patul acesta
erau de un lux şi o m ărim e inim a g in a b i le. N um ai patul era
ap roape la fel de m are ca în c ăp e rea în care d o rm e a u ea şi cei
patiu fraţi. Cînd Prudie, bo do g ăn in d şi tropăind din picioare,
ii arătă u n d e va petre ce noaptea, crezu că mai tîrziu vor mai
veni trei, patru servitori să d o arm ă în acelaşi pat. D ar cînd
văzu că nu mai vine nimeni, că răm îne singură, îi trebui mult
timp pînă să se h o tăra scă să-l încerce.
N -a v ea cum să p re v a d ă ce se va întîmpla, nu ştia să cîn-
tărească lucrurile; viaţa ei n-o învăţase aşa ceva. Cu o casă
plină de copii mici, nu avusese timp să stea şi să gîndească,
sau chiar să g în dească în timp ce m uncea; şi ce rost avea să se
gîndească la ziua de mîine cînd ziua de azi îi lua tot timpul,
e nergia şi cîteod ată şi temerile. Aşa că, din instinct, acceptase
WINSTON GRAHAM 120
această schim bare bruscă în viaţa ei aşa cum e ra şi atît cît

avea să dureze, bucuroasă, d ar şi fă ră iluzii, aşa cu m acceptase
şi bătaia din tîrg.
N u m ai luxul acesta, venit p e neaşte p tate, o speria. B aia
pe care o su p o rtase sub p o m p ă fusese n eaşteptată, d a r aspri
m ea şi indiferenţa pe care le p re s u p u n e a erau u n lucru obişnuit
pen tru ea, o realitate ca re făcea p a r te din viaţa ei. D a c ă i s-ar
fi dat vreo doi saci să se în v elea scă şi i s-a r fi spus să d o a r m ă
în grajd, ar fi ascultat, con sid erîn d că aşa se cuvine. D a r ce ea
ce se întîm pla acum s e m ă n a p re a m u lt cu poveştile pe ca re
b ătrîna M eggy, m a m a m in e ru lu i,! le povestea; o însp ăim înt^r
i se părea un coşm ar; în plus, v e d e a aici cev a din strălucirea
poveştilor cu zîne în care toţi eroii d o rm e a u înveliţi în ce arşa
furi d e m ătase şi m încau din farfurii d e aur. Im agina ţia ei
pu tea u şo r să a c cep te to a te astea în tr-o poveste, d a r nu le
pu tea accepta într-o realitate p e care o cunoştea bine. îm b ră c ă
m in tea ciudată p e care o p u rta a c u m e ra un în cep ut, nu i s e
p o trivea şi atîrna pe trupul ei slab în falduri caraghioase, dar
frum os m irositoare; erau p lăcute d a r suspecte, d u pă cum plă
cută, dar susp ectă era şi c a m e ra de dormit.
Cînd îndrăzni în cele din u rm ă să în c e rc e patul, o cuprinse
o senzaţie ciudată: se tem ea că uşile m ari de lem n ale patului
se v or închide încet în c u in d -o a c o lo pen tru to td e a u n a ; se
tem ea că, în ciuda înfăţişării lui de o m c u m s e c a d e şi a ochilor
lui blînzi, bărbatul îi pusese g înd rău, că im ediat ce va ado rm i
el se va strecura în c a m e ră cu un cuţit sau un bici, sau că se va
strecura pur şi simplu în cameră. Apoi, uitînd de toate temerile,
atenţia îi fu atrasă de desenul d rap eriilor de m ătase z dren ţuite
ale patului, de ciucurele auriu al c o rd o n u lu i soneriei, de sen
zaţia plăcută a cearşafurilor c u ra te pe care le atingea cu d e g e
tele, de curbele elegante ale sfeşnicului aşezat pe m asa cu trei
121 ROSS POLDARK
picioare de la capul patului, sfeşnic cu o sin g u ră lum înare

care o apăra de întuneric, care ar fi tre b u it să fie stinsă pînă
acum şi care se va stinge curînd de la sine.
Se uită la gura*largă, în tu n eca tă a căm inului şi încep u
să-şi închipuie că ceva înfio răto r ar p u te a c o b o r î pe h o rn din
clipă în clipă, căzînd cu z g o m o t în vatră. Se uită la foalele
vechi, la cele d o u ă o rn a m e n te ciudate pictate d e a su p ra că m i
nului (unul s em ăn a cu F ecio ara M aria) şi la sabia g rav ată de
deasupra uşii. în colţul întunecos de lîngă pat se afla un p o rtr et,
d a r nu se uitase la el cînd fem eia ce a g rasă fusese în cam eră,
iar d u pă c e fem eia cea g rasă plecase nu m ai în drăz n ise să
părăsească cercul de lum ină pe care-1 f o r m a lum înarea.
T im pul trecea, flacăra lumînării pîlpîi înainte de a se
stinge, trimiţînd spre tavan ro to c o a le d e fu m subţire ca s m o
curile de păr ale unei femei bătrîne. C a m e ra avea d o u ă uşi şi
u n a fiu ştia în co tro duce, d a r bănuia o prim ejdie în dosul ei,
deşi ori de cîte ori deschid ea ochii v e d e a că e închisă bine.
Auzi ceva zgîrîind la geam . A scultă cu inima bătîndu-i
tare. Z go m o tu l i se păru cunoscut, sări din pat şi alergă la
fereastră. Trecură cîteva m inute pînă reuşi să o deschidă. Apoi,
cînd izbuti s-o în tred eschid ă puţin, ceva neg ru , un g h e m care
dăd e a din coadă, pătru nse în cameră. E ra G arrick; îl strînse
în braţe, sufocîndu-1 a p ro a p e de frică să nu latre.
P rezenţa lui G arrick schim bă totul. Cu limba lui lungă şi
aspră începu să o lingă pe faţă şi pe urechi în tim p-ce ea îl
ţinea în braţe.
Flacăra lumînării începu să pîlpîie şi co n tin u ă să ardă
cîteva secunde. D em elza trase repede co v o ru l din faţa că m i
nului şi altul de lîngă uşă şi im proviză cu ele un pat pentru ea
şi căţel. Apoi, pe măsură ce lum ina se stingea încet şi obiectele
din odaie dispăreau în întuneric, se făcu g h e m cu cîinele în
W INSTON GRAHAM 122
braţe, simţindu-1 c u m se linişteşte p e cînd îi ş o p te a cu v in te

dulci la ureche.
*
Se lăsă întunericul, era tăcere, Dem elza şi Garrick dormeau.
2
R o ss d o rm i dus, lucru d elo c su rprinzător, p en tru
c ă nu dorm ise cu o no ap te înainte, totuşi som nu l i- a f o s t tulbu
rat de visuri ciudate şi vii. Se trezi d e v re m e şi ră m a se un tim p
în pat, uitîn du -se afară la dim in eaţa sen ină şi rece şi r e m e m o-
rîndu-şi ev e n im e n te le din ultim ele d o u ă zile. Balul şi nestăpî-
nita M arg a re t; banalitatea aristocratică şi cea rău fam ată. D a r
nici u n a nu-1 atrăsese p rea mult. Elizabeth şi M a r g a r e t a v u
seseră grijă de asta.
F u sese apoi tîrgul şi urm ările lui. S e gîn dea că c e e a ce
făcuse cu o zi înainte putea avea c o n se cin ţe neplăcute.' N u
c u n o ştea p re a bine legea şi o privea cu o are c a re dispreţ, d ar
îşi dădea s e a m a că nu se po ate să iei din casa ei o fată de
treisp rezece ani fără m ă c a r să ai p erm isiunea tatălui.
Se gîndi să se d u că să-l consulte pe unchiul său. C harles
era j u d e c ă to r de mai bine de treizeci de ani; era deci probabil
să aibă un p u n c t de v ed ere pe care m erita să-l cunoască. R oss
se mai g în d ea şi la curtea evid entă pe care căpitanul B lam ey
i-o făcea lui Verity. D ansaseră îm p re u n ă tot tim pul pînă ple
case R oss d e la bal. L u m e a va în cep e să v o rb e a s c ă curînd şi
el se-mira de ce B lam ey nu se dusese încă să stea d e v o rb ă cu
Charles. S o are le era sus cînd ajunse la T renw ith. Aerul era
îm b ătăto r şi p ro a sp ăt şi tot ţinutul în jurul lui p ă re a pictat în
tonuri pastelate. C hiar şi locurile pustii din jurul m inei G ra m -
bler erau mai plăcute la v ed ere d upă ce văzuse ieri p arag in a
din jurul tîrgului.
123 ROSS POLDARK
Cînd în faţă îi a p ă ru conacul, îşi aminti iar că tatăl său nu

reuşise să co nstru iască nim ic care să rivalizeze cu acest vechi
co n a c în stil T u d o r, de o fru m u se ţe discretă. C lădirea nu era
m are, dar era spaţioasă, ridicată cînd nu lipseau banii şi m îna
de lucru era ieftină. C onstruită în fo r m ă de pătrat, av e a o
cu rte m are în mijloc. H olul cel m are, cu galeria lui şi scările,
o c u p a aripa din faţă, c u m intrai. S alonul m are d e primire şi
biblioteca form au aripa din dreapta; salonaşul şi un salon mai
mic, de iarnă, pe cea din stînga. B ucătăriile şi cămările se
aflau în spate, alcătuind a patra latură a pătratului. C asa era
bine întreţinută, deşi fusese co nstruită de mult, în 1509, de
Jeffrey T renw ith.
N u ap ăru nici un servitor să-i ia calul, aşa că îl priponi
de un c o p a c şi b ătu la u şă cu cravaşa. A ceasta era intrarea
principală, dar familia obişnuia să folosească uşa mai mică d e
alături, şi era pe punctul de a o deschide cînd apăru d o a m n a
Tabb, salutîndu-1 respectuoasă.
- B u n ă dim ineaţa, dom nule. Doriţi să vorbiţi cu d om nul
Francis, nu?
- N u, cu unchial meu.
- îmi pare rău, d om nule, dar au plecat am îndoi la G ra m
bler. A venit azi-dim ineaţă căpitanul H e n sh a w e şi au plecat
cu el. Poftiţi înăuntru, vă rog, să întreb d acă întîrzie mult.
R oss intră în sala m are şi d o a m n a T abb se duse repede
să o ch e m e pe Verity. Se uită puţin la desenele pe care soarele
ce pătru nd ea prin ferestrele înalte şi înguste le schiţa pe podea,
apoi se îndreptă spre scara u nde stătuse în ziua nunţii lui Eliza
beth. Sala era goală: nu mai erau invitaţi gătiţi de nuntă, nu
se mai auzea gălăgia stîrnită d e lu p tele de cocoşi, nici flecăreala
preoţilor. îi plăceţi mai mult acum. M a s a lungă era goală, cu
excepţia unui şir de sfeşnice. P e m asa din colţul de lîngă scară
WINSTON GRAHAM 124
se afla Biblia m a re a familiei, le g a tă în alam ă, a c u m folosită

rar, şi num ai de m ătu şa A g a th a în m o m e n t e l e ei d e pioşenie.
Se întrebă dacă înscriseseră deja căsăto ria lui F rancis în Biblie,
aşa c u m d e d o u ă sute de ani le înscriau pe toate.
R idică privirile spre şirul de p o rtre te de pe p e retele de
lîngă scară. Altele erau a tîrn a te în hol şi m u lte altele în galeria
de sus. N -a r fi fost greu să re cu n o a s c ă mai m ult de vreo duzină
d u p ă num e; cele mai m u lte p o r tr e te mai vechi p u rtau num ele
de T ren w ith; unele, chiar mai noi, n u p u rta u nici un n u m e şi
nici o dată. U n tablou mic şi şters în colţul u n d e se afla Biblia,
u n d e nu era p rea m ultă lumină, îl r e p r e z e n ta pe întem eieto ru l
familiei din p a rte a bărbătească, u n a n u m e R o b e r t d ’Arque,
care venise în Anglia în 1572. P ic tu ra în ulei e ra c r ă p a tă şi nu
se mai distingea decît faţa îngustă, ascetică, nasul lung şi umerii
căzuţi. U rm ă to a re le trei generaţii nu m ai ap ă rea u , pînă la
p o rtre tu l a tră g ă to r al A n n e i- M a ria T re n w ith , e x e c u ta t de
Kneller, şi un altul, de acelaşi pictor, re p re z e n tîn d p e Charles
Vivian Raffe Pold arq ue, cu care ea se m ăritase în 1696. A nna-
M aria era cea mai frum o asă din în tre a g a colecţie, cu ochii ei
albaştri închis şi părul roşu-auriu.
Ei bine, E lizabeth era d e m n ă să stea prin tre celelalte
portrete, ar îm p o d o b i cu fru m u s e ţe a ei în tre a g a galerie, dar
s-ar găsi cineva să o picteze cu m treb u ie ? Opi'e, pictorul,
folosea prea m ult culorile închise...
Auzi o uşă închizînd u-se şi paşi c a re se ap ro piau. Se
întoarse, aşteptîndu-se s-o vad ă p e Verity. A p ă ru în schim b
Elizabeth.
- B u n ă dim ineaţa, Ross, zise ea zîm bind. V erity e la
S awle. Se d u c e acolo în fiecare vineri dim ineaţa. F rancis şi
tatăl lui sînt la mină. M ă tu ş a A g a th a e în pat, o supără g u ta
- A, da, s p u s e el, pe un to n n e u tru ^ U i t a s e m . N -a re
im p o rta n ţă .
125 ROSS POLDARK
- E ra m în salonaş, spuse ea. D a că vrei vino să-mi ţii de

urît cîteva minute.
O u rm ă încet, intrară, şi ea se aşeză la ro a ta de tors, dar
nu în cep u să lucreze.
-Zîmbi iar:
- T e v edem atît de rar. S pu ne-m i cum te-ai distrat la bal.
R oss se aşeză şi o privi. E r a palidă în d im in e aţa ac e a s ta
şi rochia simplă din rips în dungi îi scotea în evidenţă tinereţea.
E ra o fetiţă, d ar avea tot farm ecul unei femei. F ru m o a s ă , fra
gilă şi stăpînită: o femeie măritată. O d o rin ţă pu tern ică se
trezi în el să-i spulbere această stăpînire d e sine.
- N e -a făcut plăcere că ai venit, continuă ea. D a r ai dansat
atît de puţin că ap ro a p e nici nu te-am văzut.
- Am avut alte treburi.
- N -a m avut de gînd să venim la bal, spuse ea, puţin
încurcată la auzul tonului aspru din voce a lui. A fo s t un impuls
de m om ent.
- Cînd se întorc Charles şi Francis? în treb ă el.
- iMă tem că mai tîrziu. Ai văzut cît i-a plăcut lui G e o rg e
W arleggan să danseze dansul acela scoţian? Ju rase că nimic
nu-1 va con vin ge să încerce.
- Nu-m i amintesc deloc.
- Doreai ,să-l vezi pe Francis, să discutaţi ceva important?
- N u pe Francis, p e unchiul meu. N u . N u e urgent.
T ăcu ră un' timp
- Verity a spus c ă aveai- de gînd să te duci ieri la tîrgul
din R ed ruth . Ai găsit to t ce-ţi trebuia?
- A p ro a p e tot. Voiam să disGut cu u nch iul meu despre
ceva cu totul n ea şte p ta t , o marfă pe care am găsit-o acoio.
Elizabeth se uită la roata de tors.
- Ross, spuse ea cu voce slabă.
W INS TON GRAHAM 126
- Vizita m e a te supără.
E a nu se mişcă.
- A m să m ă întîlnesc cu ei pe d ru m u l de întoarcere, spuse
el ridicîndu-se.
E a nu răspunse, apoi se uită la el cu ochii plini de lacrimi.
R idică firul de lînă p e ca re o to rc e a şi lacrimile în c e p u r ă să-i
cadă pe mîini.
R oss se aşe ză din nou, avînd senzaţia că se p răbu şeşte
de p e o stîncă.
C a să-şi revină, în c e p u să vorbească:
- Ieri la tîrg am găsit o fată, un copil; a fost m altratată de
tatăl ei. Aveam n e v o ie d e c in e v a c a re să o ajute pe P ru d ie în
casă; fetei i-a fost frică să se d u c ă acasă; am adus-o cu m ine
la N a m p a ra . A m s-o an g a je z ca aju to r la bucătărie. N u ştiu ce
spune legea despre această problemă. D e ce plîngi, Elizabeth?
- Cîţi ani are fata?
- T reisprezece. Eu...
- E u aş trim ite-o înapoi. A r fi mai p ru d e n t, chiar d ac ă ai
avea încuviinţarea tatălui ei. Ştii cît de aspru sînt judecaţi oamenii.
- N -am să mai vin pe aici, spuse Ross. T e supăr... fără rost.
- N u m ă s u p ără venirea ta, spuse ea.
- Ce să cred atunci?
- M ă d o a re n um ai cînd simt că m ă urăşti.
El ră su cea m e re u cravaşa în mînă.
- Ştii că nu te urăsc. D u m n e z e u le , ar trebui să ştii că...
Firxil de lînă se rup se în mîinile ei.
- D e cînd te-a m cu n o s c u t nu m -am mai putut uita la altă
fată. Cît am fost departe, m -a susţinut gîndul că m ă voi întoarce
la t i n e ' D e un singur lucru eram sigur: nu ceea ce în văţasem
de la alţii era a d e v ăra t, adevărul era ceea ce sim ţeam eu, în
sinea mea... d esp re tine.
127 ROSS POLDARK
- Taci, nu mai s p u n e nimic. Se făcuse albă ca varul, dar

de data asta slăbiciunea ei nu-1 opri. T re b u ia să vorbească.
- N u este p rea plăcut să te laşi înşelat de propriile tale
sentim ente. Să crezi în prom isiuni copilăreşti şi să-ţi făureşti
visuri din ele. Şi totuşi, chiar acum, cîteod ată nu pot crede că
tot ce n e-am spus au fost lucruri fără im portanţă, copilăreşti.
Eşti sigură că nu simţeai p entru m ine nimic, aşa cum pretinzi?
îţi aminteşti ziua a c eea în g ră d in a tatălui tău, cînd te-ai stre
curat fără să te v ad ă şi ăi venit să te întîlneşti cu m ine în
chioşc? în ziua aceea ai spus...
- Uiţi cu cine vorbeşti, m u rm u ră ea, făcînd un efort
să vorbească.
- N u , nu! îm i am intesc foarte bine.
D e o d a tă sentim entele contradictorii pe care le în c e rc a
deveniră clare. M o tivele ca re o făcuseră să-l poftească în ă
untru; plăcerea, afecţiunea, curio zitatea feminină, m îndria
rănită,, t o a t e se tra n sfo rm ară brusc în indignare - pen tru a nu
lăs a să iasă la suprafaţă ceva mai puternic. Era la fel de speriată
de propriile ei sentim en te pe cît era de indignată din cauza
lui; d ar situaţia trebuia salvată cum va.
- A m greşit cînd te-am invitat să mai rămîi, spuse ea.
A m făcut-o pentru că d o re sc să fim prieteni, nimic altceva.
- V ăd că ştii să-ţi stăpîneşti foarte bine sentimentele. Le
suceşti şi le învîrteşti cum îţi place. Aş dori să pot face şi eu la
fel. Care-i secretul?
Tremurînd, ea plecă de lîngă roata de tors şi se duse la uşă.
- Sînt căsătorită. N u e cinstit faţă de Francis să vorbeşti
cum vorbeşti tu... cum vorbim amîndoi. S p er a m că vom putea
fi buni vecini... şi buni prieteni. L ocu im atît de a p r o ap e .. .
ne-am p utea ajuta. D a r tu nu poţi uita nimic, nu poţi ierta
nimic. P o a te că pretind p rea rnuii . nu ştiu. Dai', Ross, între
W INSTON GRAHAM 128 -
noi n -a fost decît un ataşa m en t de copii. Ţ in e a m la tine, mai

ţin încă. D a r tu ai plecat şi eu l-am . c u n o s c u t p e Francis. A
fost altceva. P e el îl iubeam. C resc u sem . N u m ai e ram copii,
eram oam en i în to a tă firea. A po i s-a auzit că ai m urit... A m
fost atît de fericită cînd te-ai în to rs şi m i-a p ă ru t atît <de rău că
n-am putut să... să-ţi răm în credincioasă. D a c ă ar fi existat
vreo posibilitate să re p a r în vre u n fel, aş fi fă c u t-o b u cu ro asă.
D o re a m să ră m în e m prieteni buni şi am crezut... P în ă azi am
crezu t că se poate. D a r după ce s-a întîm plat azi...
- A r fi mai bine să nu ne maj v e d e m acum .
S e în d re p tă spre uşă şi p u se m în a pe clanţă. Ochii ei
erau uscaţi acum şi foarte întunecaţi.
- S ă ne luăm răm as bun p en tru u n tim p, spuse ea.
- D a, răm as bun. Se ap lecă şi-i să ru tă m îna. E a se dădu
înapoi ca şi cum ar fi atins-o cev a m u rd ar. R o s s crezu câ-i
p ro v o a c ă repulsie.
îl co n d u s e pînă Ia uşa din faţă, u n d e D a rk ie n e c h e z ă la
vederea lui.
- în c e a rc ă să înţelegi, spuse E lizabeth, îl iubesc pe Fran-
ciş, m -a m căsătorit cu el. A r fi mai hine d ac ă m-ai p u te a uita.
A ltceva nu pot spune.
El încălecă, apoi o privi lung.
- Da, nu mai avem ce să ne spunem .
O salută şi se îndepărtă călare, lăsînd-o stînd în pragul uşii.
Capitolul VIII
/V
* 7 n sfîrşit, îşi spuse, asta s-a term inat. Subi-
ectul e închis. D a c ă p lăce rea bizară şi p e r
versă pe care o simţise cînd o rănise cu limba lui ascuţită
în sem n a satisfacţie, atunci discuţia cu ea îi d ă d u se satisfacţie.
D a r nu sim ţea decît o tristeţe cenuşie, d eşe rtăciu n e şi
dispreţ pentru el însuşi; se purtase urît. E uşo r să faci pe în d ră
gostitul respins, am ar şi sarcastic.
Şi chiar d acă o tulburase cu atacul lui, a p ă ra re a ei fusese
m ult mai bună. într-adevăr, avînd în v ed e re situaţia în care se
aflau, ea putea, în cîteva cuvinte, să-l loveasc ă mai bine decît
ar fi putut el, cu to ată pricep erea lui în a găsi lovitura ca re să
m earg ă la ţintă.
T r e c u s e de G ra m b le r şi se a p r o p ia d e c a s ă cînd îşi
d ă d u s e a m a că nu-1 v ă z u s e nici p e C h a rle s , nici pe V e rity
şi p ro b le m e le pen tru care se d u s e s e la T r e n w ith ră m ă s e s e r ă
fără răspuns.
C obo rî în vale atît de abătut încît v e d e re a păm întului
său, care începea să se trezească a c u m că era îngrijit, nu-i
p ro d u s e nici o satisfacţie. D eparte, lîngă W h eal Grace, îi văzu
pe Jud şi pe tînărul C arter m înînd cei şase boi înjugaţi. A c u m
nu erau obişnuiţi cu jugul, d ar peste vreo s ăp tăm în ă ch iar şi
un copil va putea să-i mîne.
WINSTON GRAHAM 130
L a intrarea în N a m p a r a se d ă d u jo s o bosit de pe cal şi se

uită la P ru die care-1 aştepta.
- Ei, ce s-a întîm plat? în treb ă el.
' - Au venit trei oam en i să vă vadă. S -au repezit în casă
fără m ă c a r âă ceară voie. Sînt în c a m e ra de zi.
Indiferent, R oss d ă d u din fcap# şi in tră în încăpere. Se
aflau acolo trei bărbaţi, voinici, cu um eri laţi şi nepăsători.
V ăzu d u p ă haine că erau mineri.
- D o m n u l P o ld a rk ? în tre b ă cel mai m are. T on ul cu care
i se adresă nu era respectuos. Avea vreo treizeci şi cinci de
ani, era puternic, avea ochii injectaţi şi o b a rb ă mare.
- C e doriţi? în treb ă R oss n erăb d ăto r. N u avea nici un
c h e f să prim ea sc ă o delegaţie.
- îmi zice C arne, spuse om ul, T o m C arn e. Ăştia doi sînt
fraţii mei.
- Ei şi? spuse Ross, care la auzul numelui îşi aminti despre
cine este vorba. D eci p rob lem a avea să se rezolve fără sfaturile
lui Charles.
- A ud că mi-ai luat-o pe fiică-mea.
- Cine ţi-a spus?
- V ă d u v a R ich ard s mi-a. spus c-ai luat-o acasă.
- N -o c u n o sc pe fem eia asta.
C a rn e în c e p u să se m işte neliniştit şi clipi din ochi.
N -a v e a d e gînd să se abată de la subiect.
- U n d e e fiică-m ea? spuse el întunecat.
- A u căutat prin toată casa, se auzi v o c e a lui Prudie,
din uşă.
- Tacă-ţi gura, femeie, zise Carne.
- C u ce drept vii aici şi te răsteşti la servitorii mei? întrebă
R oss cu o politeţe ostilă în glas.
- C u ce d rept? Păi, mi-ai luat fata. Ai m o m iţ-o să plece
cu tine. U n d e e?
131 ROSS POLDARK
- N -am idee.
C arn e strîm bă din nas:
- Caut-o!
- D a, da! spuse unul din fraţi.
- C a s-o iei acasă şi s-o baţi?
- F a c ce vreau cu ce-i al m eu, zise C arne.
- I-ai înroşit spinarea.
- Cu ce drept te uiţi d u m n e a ta la sp inarea ei! T e dau
în judecată!
- L e g e a s p u n e că la paisp re zec e ani o fată p o ate să-şi
aleagă singură u n d e să stea.
- N -a re paişpe!
- P oţi să dovedeşti?
C arne îşi strînse cureaua.
- Ascultă, om ule, n-a m ce să dovedesc. E fata m e a şi
n-am- s-o las să se j o a c e cu u n filfizon desfrînat, nici a c u ’ şi
nici d acă ar avea p atruzşci de ani, înţelegi?
• - Chiar şi asta ar fi mai bine decît să aibă grijă de cocina ta.
C arne se uită la fraţii săi:
- N -o să ne-o dea.
- O să-l facem noi să n e -o dea, spuse al doilea frate, un
bărbat de vrei treizeci de ani, cu faţa ciupită de vărsat.
- M ă duc să-l aduc pe Jud, spuse P ru die din uşă şi plecă
- tîrşind picioarele.
- Ei, d o m ’le, spuse C arne, ce-ai de gînd?
- V ăd că ţi-ai adus familia. N -ai curaj singur?,
- P u te am s-ad uc d o u ă sute de oam eni, d o m ’le. C arne se
uită fioros la el. Noi, ăştia din î lluggan, nu ţinem cu hoţii care
fură copii din leagăn. P e el, băieţi!
Imediat ceilalţi doi se p u s e ră pe treabă, unul răsturnă un
scaun, celălalt m asa pe care erau cîteva căni şi farfurii. C arne
apucă un sfeşnic şi-l aru n că jos.
WINSTON GRAHAM 132
R oss traversă ca m e ra şi luă de pe p e rete unul din cele

d o u ă pistoale franţuzeşti folosite la dueluri şi îl armă.
- P e primul dintre voi ca re mai atinge vreo m obilă în
cam era asta îl îm puşc, spuse el.
Cei trei bărbaţi se o priră, vizibil contrariaţi.
- U n d e m i-e fata? strigă C arne.
R oss se aşeză pe braţul u nui fotoliu:
- Plecaţi d e - p e p ăm întu l m eu sau pu n să vă aresteze
pentru violarea proprietăţii private.
- A m face mai bin e să plecăm , Tom , spuse cel mai tînăr
dintre ei. P u te m să ne în to a rc e m îm p re u n ă cu ceilalţi.
- A s t a m ă priveşte pe mine. C a rn e duse m îna la barbă şi
se uită pieziş la adversaru l său. Vrei să-mi cum peri fata?
- Cît vrei pe ea? >
C arn e se gîndi puţin:
-'C in c iz e c i de guinee. * .
'- Cincizeci de g uinee, p e d r a c u ’ ! şuieră Ross. Cu banii
ăştia ţi-aş c u m p ă ra toţi cei şapte plozi ai tăi.
- Cît îmi dai p e ea?
- O g u in e e pe an pen tru cît o să stea la mine.
C a rn e scuipă p e podea.
R oss se uită fix la scuipat:
- O bătaie atunci, d a c ă asta vrei.
- E u şo r să p r o m iţi aşa ce v a cu pistolul -în mînă, zise
C arne batjocoritor.
- E u ş o r să am eninţi cînd sînteţi trei co n tra unu.
- Nu, ei nu se am estecă d a c ă le spun eu.
- Prefer să aştept pînă vin servitorii mei.
- Da, a m ştiut c-aşa ai să faci. Haideţi, băieţi.
- Stai! spuse Ross. M i - î r fa ce plăcdre să-ţi sucesc gîttil.
Scoate-ţi haina, nem ernicule.
C a rn e 9e uită la el atent, ca şi cum ar fi vrut să vadă dacă
vorbeşte serios.
133 ______________________________ ROSS POLDARK
- Atunci lasă arm a jos.

Ross lăsă arma. C a m e zîmbi satisfăcut, arătîndu-şi gingiile
ştirbe, apoi se întoarse spre fraţii săi mîrîind:
- S ă nu vă amestecaţi, auziţi? A sta e trea ba mea. îl dau
eu gata.
R oss îşi scoase haina şi vesta, apoi cravata şi aşteptă. în
dim ineaţa asta, îşi dădu el seama, asta dorea; d o re a mai m ult
decît orice pe lum e să se bată.
O m u l se repezi la el şi, d u p ă cu m se mişca, era clar că e
un lu p tăto r priceput. Se apropie, îl a p u c ă*pe R o ss de m îna
d re ap tă şi în cercă să-l trîntească. R o ss îl lovi în piept şi se
dădu la o parte. „Fii calm, vezi întîi ce p o a te “ .
„N u te iubesc”, spusese Elizabeth; e bine, era clar; îl
aruncase ca pe o jucărie stricată; la o parte din calea ei; femeile;
şi acum atacat în p ropria casă de u n bătău ş insolent cu ochii
injectaţi de sînge. A cesta se repezi din nou la el, în cercîn d
aceeaşi lovitură; de data asta îşi vîrî capul sub braţul lui Ross,'
cu celălalt braţ îl apu că de picior, ridicîndu-1. B u n ă lovitură.
A ru n c ă -te înapoi, cu to ată puterea; aşa, chiar la timp; fereş-
te-te şi îm pinge-i capul în sus dintr-o lovitură. B u n ă lovitură;
frînge-i gîtul. Strînsoarea slăbi, apoi căzură amîndoi cu zg o m o t
la pămînt. C arn e încercă să-l apese cu genu nch iul în burtă. îi
înfipse pumnii în faţă, d e 'd o u ă ori; se eliberă, se rostog oli şi'
sări în picioare.
Al doilea frate îm pinse m asa la o parte, suflînd din greu.
C u el avea să se lupte mai tîrziu, şi cu al treilea. C a rn e sări
brusc în picioare ca o pisică şi-l a p u c ă pe R o s s de g u le
rul cămăşii.
P înza nu se rupse; dîndu-se înapoi, se loviră de un dulap
m are care începu să se clatine, gata să se răstoarne. C ăm aşa,
din pînză bună de Islanda, nu se rupse. îşi aminti cum um bla
W IN STO N GRAHAM 134
b uim ac prin sala de bal ca un tinerel îndrăg ostit, suspinînd la

vede rea iubitei, căutînd apoi com p en sa ţii sordide... P în z a nu
s-a rupt. R id ic ă m în a şi apucă-1 de mijloc! Loveşte-1 bine cu
cotul stîng, strînge-i braţul tare. C u u n g e a m ă t de durere,
C arne îi d ă d u drum ul. R o ss îl a p u c ă eu a m în d o u ă mîinile,
strîngîndu-1 cu putere. îl lovi a p o i cu capul. C a rn e în c e rc ă
să-l îm p u n g ă cu cotul, d a r nu reuşi, fiind p re a strînşi unul în
altul. M in erul în c e p u să-l lo v easc ă cu bocancii, d ar fu trîntit
la păm înt şi se izbi p u te rn ic d e perete. C ăutase com pensaţii
sordide; le g ăsise* b ă u tu ra şi tîrfele. D o a m n e ! Ce soluţie! B ă
taia era o soluţie mai b u n ă. C a m e sări din nou în picioare şi
se năpusti. D o i p u m n i puternici nu l-au oprit: îl ap u că pe
R oss de mijloc.
- A c u ’ îl dai gata! strigă al doilea frate.
O m ul av e a b ra ţe puternice; nu-i d ădu drum ul şi îl strînse
şi mâi tare, îndoindu-1 d e spate. V ă tă m a s e mulţi adversari în
felul ăsta - R o ss g e m u de durere, d a r spatele lui era tare; nu
se mai îndoi din mijloc, ci îndoi g en un chii şi, ridicînd picioa
rele, s e în c o r d ă şi apăsă cu to ată p utere a în coapsele minerului.
P ete n egre în c e p u ră să-i j o a c e în faţa ochilor; C arn e îşi pierdu
echilibrul şi se prăbu şiră iar la păm înt, dar strînsoarea nu slăbi.
Voia să-l u m p le d e sînge pe bătăuşul ăsta beţiv. Auzi! Să-şi
bată copilul pînă la sînge! O să-l în v eţe mine! O să-l facă
praf! Porcul! Cu o m işcare bruscă, Ross în c o rd ă genunchii,
se suci în tr-o p arte şi s c ă p ă din strînsoare. Sări în picioare; pe
cînd C arn e se ridica la rîndul lui, se năpusti asupra lui cu
to ată gre u ta tea trupului şi-l lovi în falcă. C arn e se d ădu înapoi
clătinîndu-se şi se prăbuşi în că m in printre buştenii aprinşi.
Se ridică mai în cet de data asta. R oss scuipă cîteva fire de
sînge pe podea.
- Hai, scoală-te, nu te-am bătut încă.
135 ROSS POLDARK
- Bătut! spuse Carne. B ă tu t de un p ro stăn a c de ţînc care

tot mai suge din biberon? D e un ţînc însem n at pe faţă? B ătut
ai spus?
- Bine, bine, mîrîi Jud, d a ’ nu pot să m e

repede. Şi ce-o să fac cînd o s-ajun g acolo? Trei contra trei.
Şi unu din noi nu-i decît o spîrcîitură de băiat subţire ca un
pai şi delicat ca o floare.
- Ia mai termină! spuse Jim. O să văd eu ce fac.
- C red că nu vă gîndiţi şi la.mine, spuse Prudie,' frecîn-
du-şi nasul m are şi roşu. N u s-a născ ut om ul pe care să nu-1
dau g ata d ac ă vreau. Bărbaţii ăştia! N im ic de capul lor. Se
dezum flă ca balonul. T ra g e-le una, în cap cu lingurom l şi fug
de rup pămîntul.
- E u m ă grăbesc, spuse Jim Carter. Ţ in ea în mînă un
bici şi o luă la fugă, c o b o rîn d în vale.
- U nde-i fata? o în treb ă Jud pe Prudie.
- H a b a r n-am! Au că u ta t-o prin casă pînă să vină căpita
nul P oldark. M ă întreb cu m de nu i-ai văzut şi n-ai venit şi tu.
Şi cum de n-ai auzit cînd am strigat d u p ă tine pînă am răguşit.
- N u pot fi peste tot în acelaşi timp, spuse Jud, schimbînd
furca de pe un u m ă r pe altul. Aşa ceva nu po ate să facă nimeni.
D a că-a r fi patruzeci şi şase de Jud P ay n ter să m u ncea scă la
fermă, p o ate că s-ar găsi unu ca re să te audă. D a ’ cum nu e
decît unu, m ulţum escu-ţi ţie D o a m n e ...
- A m i n , spuse Prudie.
- Bine, bine. Şi atunci n u po ate să te aud ă cînd îl strigi,
d ac ă nu e pe aproape.
- A ş a e, d a ’ nici să facă pe su rd u cînd eu sînt în ogradă.
W INSTON GRAHAM 136
N u ţi-am zărit decît pantalonii, d a ’ am ştiut că eşti tu d u p ă

peticele de p e ei şi d u p ă fum ul care-ţi ieşea din lulea ca din-
tr-un coş de fabrică.
Jim C arter se vedea printre merii din livadă alergînd către
casă. îl v ă z u ră cum intra înăuntru.
P ru d ie îşi pierd u un p a p u c şi trebui să se o p re a s c ă să-l
caute. A c u m era rîndu l lui J u d s ă b o m b ă n e . A ju n s e r ă la
plantaţia de meri, d ar înainte de a o tra v e rs a se întîlniră cu
Jim C arter care se întorcea.
- E -n regulă. Se b at bine şi fru m os... M e r ită să te uiţi...
- C u m ? se răsti Jud. S e bat zici? Şi no i am p i e rd u t
distracţia?
A ru n c ă fu rca şi o porni sp re casă, în fugă, u n d e ajunse
înaintea celorlalţi doi.
în c a m e ră era prăpăd, dar bătaia a p ro a p e că se term inase.
R oss în c e rc a să-l s co a tă p e T o m C a rn e afară pe uşă, şi C arne,
deşi prea obosit ca să mai facă vreun rău, se lupta ca u n nebun
ca să scape de ruşinea d e a fi dat afară. Se ţin ea ag ă ţa t d e
Ross şi de pervazul uşii cu în c ă p ă ţîn a re a unui catîr, refuzînd
să adm ită că e învins.
R oss îl zări pe Jud şi rîse:
- D e sc h id e fereastra, Jud...
Jud se grăbi să asculte, dar cel mai tînăr d intre fraţi îi sări
imediat în cale.
- N u, nu deschide. Nu-i cinstit. Lasă-i să continue.
în tre timp, C a rn e îşi mai revenise şi-l a p u c ă p e R o s s
sălbatic de gît. A cesta îi d ăd u d ru m u l şi-l m ai lovi d e d o u ă
ori. M inerul cedă; R oss îl răsuci pe loc, îl a p u c ă d e ceafă şi d e
turul pantalonilor, apoi îl tîrî pînă la uşă, îm b rîn cin d -o pe
Prudie la o p arte în tim p ce ea p rivea s c e n a cu g u r a căscată şi
răsuflarea tăiată.
137 ROSS POLDARK
Fraţii aşteptau neliniştiţi în v re m e ce Jud se uita la ei

rînji n d cu înţeles.
Se auzi. un plescăit şi un m o m e n t mai tîrziu R oss se
în to arse suflînd gre u şi ştergîndu-şi sîngele d e pe tăietura
din obraz.
- O să se ră co re ască acolo. Şi acum , care din voi vine la
rînd? spuse el în cru ntîn du-se la am îndoi.
Nici unul nu se mişcă.
- Jud.
- D a, d o m ’le.
- Pofteşte-i pe domnii afară de pe proprietatea mea. Cînd
te întorci, ajut-o pe P ru d ie să facă o rd in e pe aici.
- D a, d o m ’le.
Al doilea frate se înm uie şi el şi începu să-şi sucească
şapca în mînă. P ăre a că vrea să sp u n ă ceva.
- Păi, rosti el în cele din urm ă, frate-m eu are dreptate,
do m n u le, şi d u m n e a ta n-ai. Asta-i sigur. D a ’ tot a fost o luptă
grozavă. C ea mai b ună pe care am v ăz u t-o în afara ringului.
- Ba, ad ă u g ă cel mai tînăr scuipînd, chiar şi în ring. Cîte
bătăi nu m i-a tras! N -a m crezut niciodată c-o să-l văd la p ă
mînt. M ulţam , d o m ’te.
P lecară amîndoi.
P e R oss îl d u re a tot corpul din ca u za efortului şi a lovi
turilor primite. încheieturile mîinilorîi erau rănite şi avea d ouă
d ege te scrîntite. Sim ţea t o tuşi o satisfacţie puternică, aşa vlă
guit cum era, ca şi cum lupta i-ar fi. stors toată o trav a din el.
P a rc ă i se luase sînge, aşa cum doctorii iau sînge bolnavilor
ca să le scadă febra.
- Vai de mine, d o m ’le! exclam ă Prudie, intrînd. Vai de
mine! Să ad uc nişte cîrpe şi terebentină.
- N -a m nevoie de doctoricitul tău, spuse el. Vezi mai
W in S JL U P * « jJK A t L A M 138
bine de mobilă. Poţi să repari scaunul ăsta? la farfuriile alea

sparte. U n d e e fata, P ru d ie? Spu ne-i că p o a te să iasă din as
cunzătoare.
- D u m n e z e u ştie u n d e e. L -a văz u t p e taică-său venind
şi-a luat-o la fugă cît ai zice peşte. C red că e ascunsă pe undeva
prin casă, d a ’ n-a găsit-o. '
Se în d rep tă spre uşă.
- Poţi să ieşi, mititico. T aic ă-tu a p lecat: L -a m gonit.
Hai, ieşi de pe u n d e te-ai ascuns!
T ăc ere .;
T ăie tura de pe o b ra z nu mai sîngera. R oss îşi îm b răc ă
iar vesta şi haina peste c ă m a ş a ru p tă şi u d ă de s u d o a r e şi vîrî
cravata în buzu nar. V o ia să b e a ceva şi apoi, cînd Jud se va
înto arce să-i c o n firm e că au plecat, se va d u c e să se scalde în
mare. S area era un leac bu n pen tru răni şi zgîrieturi.
Se d use la bufetul ca re se clătinase g ata să ca d ă în timpul
luptei şi îşi tu rn ă un p a h a r cu coniac. î l bău dintr-o sorbitură
şi cînd dăd ea capul pe spate ca să bea, ochii lui întîlniră privirea
Dem elzei, în tu n eca tă , dar liniştită acum , uitîndu-se la el de
pe poliţa de sus a dulapului.
La auzul h o h o te lo r lui de rîs, P rud ie se înto arse reped e
în odaie.
Capitolul IX
/V
Î
n seara aceea, pe la nouă, Jim C arter se
întoarse de la Jinny M artin. E ra u prieteni
mai de mult, îna i nte ca Jim să vină să lucreze aici
lor se întărise re p ed e în timpul iernii.
D e obicei se u rca direct în po d u l grajdului şi d o rm e a
pînă în zori, dar ac u m intră în casă şi insistă să v orb e ască cu
Ross. Jud, care ştia deja ceva, îl u rm ă în camera de toate zilele.
- Minerii din Illuggan, spuse băiatul, fără altă introducere.
Z ack y M artin a auzit de la Will N a n fa n că o să vină la n o ap te
să vă plătească pentru că i-aţi furat fata lui T o m Carne.
R o ss lăsă paharul, d ar ţinu ca rtea deschisă în mînă.
- Ei bine, d acă v or veni, o să n e m ăsurăm noi cu ei.
- N u -s prea sigur, spuse Jud. Cînd sîn t doi sau trei, putem
să-i batem ca azi, dar cînd vin cu sutele, răcnesc ca balaurii.
D a c ă te pui în calea lor, te fac bucăţi la repezeală.
Ross de gîndi. D a c ă lăsai'la o p arte retorica, spusele Iui
Jud erau adevărate. L e g e a şi o rd in ea nu m a i erau respectate
cînd o g loată d e mineri o lua razna. E ra totuşi puţin probabil
că v o r veni pînă aici pen tru atîta lucru. Sau po ate că erau
băuţi. E ra s ăp tăm în a Paştelui.
- Cîte puşti avem în casă?
- C red că trei.
WINSTON GRAHAM 140
- U n a ar fi destul. A grijă să le cureţi, să fie g ata la

nevoie. A ltceva nu mai avem ce face.
P le cară am îndoi şi R oss îi auzi şoptin d nem ulţum iţi în
dosul uşii. D e fapt, ce ar mai fi pu tu t face? N u-şi în chipuise
că angajarea, cu totul întîm plătoare, a unei fete c a re să ajute
la' bucătărie va avea ase m e n e a con secinţe; d a r a c u m nu mai
pu tea da înapoi chiar d ac ă s-ar d ă rîm a păm întul. D u p ă doi
ani petrecuţi în străinătate, uitase prejudecăţile m ărg in ite ale
\. .. N.
sem enilor lui. P entru minerii şi fermierii din com itat, cineva
care locuia la o d e p ă rta re de do u ă-trei mile e ra străin. Să iei
un copil din casa lui şi să-l duci să lo cuiască la ze ce mile
depărtare, o fată pe deasupra, şi m in oră, ch iar d a c ă e ra b u c u
roasă să te urm eze, era destul ca să p ro v o a c e m înie şi să tre
zească tot felul d e prejudecăţi. El ce d a s e unui im p u ls u m a n şi
-'acum era c o n s id e ra t c o r u p ă to r de m inore. Ei bine, lasă-i
să latre.
O su n ă pe Prudie, care intră tîrşind picioarele.
- D u -te la culcare, Prudie, şi ai grijă să se culce şi fata.
Şi spune-i lui Jud să vină la mine.
- A plecat chiar acum . A plecat cu Jim Carter, au ple
cat amîndoi.
- Nu-i nimic. Se va în to a rc e curînd. Se dusese probabil
să-i lum ineze drum ul băiatului pînă la p o d u l din grajd. R o ss
se ridică şi se duse să ia puşca. E ra o flintă fran ţu zea scă cu
crem ene, pe ca re o c u m p ă ra s e tatăl lui la C h e r b o u r g a c u m
zece ani. E ra o a rm ă b u n ă şi mult mai precisă decît to ate
puştile pe ca re le folosise.
O frînse şi se uită p e ţeava, v ăz u că f u n c ţio n e a z ă şi
cocoşul şi c rem enea, tu rn ă praful d e pu şcă la locul lui, o încăr-
că şi o aşeză ap o i.p e p ervazul ferestrei. A ltceva n u mai avea
de făcut; se aşeză pe sca u n , îşi u m p lu pah a ru l şi în c e p u
să citească.
141 ROSS POLDARK
Tim pul trecea şi-l cuprinse n e ră b d a re a aşteptîndu-1 pe

Jud. N u bătea. vîntul şi în casă era tăcere. Din cînd în cînd, în
dosul lam briurilor se mişca un şoarece ; cîteod.ată, T abitha
S eth ia, pisica rîioasă, m ieun a şi se în tin d e a în faţa focului sau
un buştean ars cădea prefăcîndu-se în cenuşă.
L a zece şi ju m ătate se duse pînă la u ş ă şi c e rc e tă atent
valea. Ceru.l era noros, afară se au z ea z g o m o tu l şo ptit al apei;
o bufniţă z b u ră dintr-un copac dînd încet din aripi.
Lăsă uşa deschisă şi ocoli casa pînă la grajduri. M a r e a
era întunecată; talazuri mari, n e g re se ro sto g o le a u sp re ţărm .
Din cînd în cînd cîte un val se ră sturna peste plajă, spărgînd
liniştea cu un bubuit ca de tunet. S p u m a lui e ra de un alb
strălucitor în întunericul n opţii.
îl d urea rău glezna d u p ă efortul şi lupta de d upă-am iază ;
îşi simţea tot trupul ţeapăn; spatele îl d u re a ca şi cum şi-ar fi
rupt o coastă. Intra în grajd şi se sui în pod. Jim C a rte r nu
era acolo.
C oborî, o mîngîie pe Darkie, îl auzi pe G arrick mişcînd
în culcuşul lui, se întoarse în casă pe u n d e venise. Să-l ia
d r a c u ’ pe Jud şi idei l e lui. Ar fi trebuit să aibă m inte să nu lase
casa singură după ce il avertizase Jim. E ra sigur că nu-1 părăsise.
Ross intră în dorm itorul de la parter. Patul era g o l.în
seara aceea; pe D em elza o m u taseră în .cam era ei. U rc ă scara
şi deschise încet uşa. E ra întuneric, d ar auzi respiraţia între
tăiată, puternică a fetei, care nu d o rm ea; îşi d ădu se s ea m a de
pericolul prin care trecuse. închise uşa fără un cuvînt şi plecă.
Din ca m era alăturată se auzi un sunet, ca şi cu m un bătrîn ar
fi tăiat lem ne cu un ferăstrău ruginit. N u pu tea fi decît Prudie.
CQborî iar şi încercă să citească. N u mai bău nimic. D a c ă se
intorcea Jud, vor sta de pază pe rînd cîte d o u ă o re fiecare,
WINSTON GRAHAM 142
to ată noaptea; d acă nu se va î n t o a r c e va trebui să stea de

p az ă numai el.
L a u n s p re z e c e şi j u m ă t a t e t e rm in ă capitolul, înch ise
cartea'şi se d use din n o u pîn ă la uşă. O b o a r e de vînt m işcă
crengile de liliac, apoi se opri. T a b ith a B e th ia îl u rm ă frecîn-
d u -s e afectu oasă de cizm e le lui. Pîrîul m u rm u ra m ere u litania
lui fără sfirşit. D in tr-u n pîlc de ulm i se auzi uguitul subţire al
unei păsări de noapte. D in s p re G ra m b le r se ridica luna. D a r
G ra m b le r se afla la s u d -v e st şi lum ina slabă d e pe cer nu era
destul de palidă să reflecte un răsărit sau un apus de lună. E ra
un foc.
P orn i în direcţia aceea, d a r se opri. F u ga lui Jud şi C arter
în s e m n a că ră m ă sese sin g u r să p ă z e a s c ă p ro p rie ta tea şi să
aibă grijă de cele d o u ă femei. D a c ă în a d e v ă r minerii din
Illuggan p orn iseră războiul, nu e ra înţelept să lase casa n ep ă
zită. P resu p u n în d că focul a v eiă vre o leg ătură cu ce ea ce se
întîmpla, era sigur că se va întîlni cu minerii d acă se d u ce a să
vadă şi ei erau în drum spre co n ac. S-ar putea ca unii să se
strec o are prin spatele lui şi.să aju n g ă la conac. M ai bine să
stea acasă decît să rişte să-i d e a foc.
îşi m u ş c ă b u za de j o s şi-l înju ră pe Jud, ticălosul ăsta
neisprăvit. O să-l în veţe el m in te să o şteargă aşa la prim a
alarmă. Faptul că-1 părăsise a c u m i se p ă re a mai im portant
decît toată neglijenţa d in ain tea î n toarcerii lui acasă.
Se duse şchiopătîn d pînă la L o n g Field, în dosul casei, şi
de acolo i se păru că distinge flăcările licărind. S e înto arse şi
voi s-o trez easc ă pe P ru d ie să-i sp u n ă să aibă grijă. în casă
era linişte şi întuneric, cu ex c e p ţia luminii g alb en e a u n eî
lumînări care se ză rea în dosul perdelelor; era păcat să o sperie
inutil. Se în treb ă ce sim ţea o a r e copila stînd ac o lo trează
în întuneric.
143 ROSS POLDARK
N eho tă rîrea era unul din lucrurile p e care nu le putea

suferi . D u p ă încă cinci minute, se blestem ă singur, ap u c ă arm a
şi porni grăbit prin vale.
P loaia îi biciuia faţa cînd ajunse în p ă d u ric e a de brazi de
dincolo de W heal M aiden. L a capătul ei se opri şi privi î n
direcţia satului Gram bler. Se v ed e au trei focuri. N u erau prea
mari după cîte îşi d ă d e a sea m a şi îi p ă ru bine. A poi observă
d o u ă siluete care u rcau dealul, spre el, u n a ducînd un felinar.
Aşteptă. E ra u Jim C arter şi Jud.
V orbeau amîndoi, C arter tulburat şi gîfiind. D u p ă ei, apă-
rînd din întuneric, mai erau patru bărbaţi: Z ac k y M artin, N ick
Vigus, M a r k şi Paul Daniel, toţi lo cuind în casele din satul
Mellin. Cînd ajunseră în faţa lui, el le ieşi în întîm pinare.
- Pe cinstea m ea, zise Ju d surprins, arătîndu-şi gingiile
ştirbe, uite-1 pe căpitanul Ross. C u m de sînteţi pe aici? îmi
ziceam a c u ’ vreo cinci minte; a c u ’, îmi ziceam, căpitanul Ross
s-a culcat şi d oarm e, întinde bine picioarele-n pat. Şi mie
m i-ar fi plăcut să fiu în pat, în loc să tropăi prin ploaie şi
ceaţă, cu gîndul la o can ă cu g ro g cald...
- Unde-aţi fost?
- Păi, num ai pînă la G ram bler. N e g în deam să trecem
pe la cîrcium ă şi să p etre cem o sea ră cu ai noştri...
Ceilalţi bărbaţi se apro piară şi văzîndu-1 pe Ross se opriră.
V igus părea dispus să mai ză b o v easc ă. Felinarul îi lumină
faţa şireată; rînjea cu faţa lui plină <ê riduri. D a r Z acky M a r
tin îl trase de mînecă.
- Hai, Nick. T re b u ie să te scoli dis-de-dim ineaţă să intri
în schimb. N o a p te bune, d o m ’le.
- N o a p te bună, spuse Ross, şi se uită la ei cum se în dep ăr
tează cu paşi greoi. V ă zu mai m u lte felinare pe lîngă focuri şi
oam eni m iş c în d u -s e ..
WINSTON GRAHAM 144
- C e s-a întîmplat, Jud?

- F o cu rile alea? D a c ă vreţi să v ă sp u n tot, uite cu m
s-a întîmplat...
- U ite cum s-a întîm plat, d o m ’le, interveni Jim C a rte r
care nu-şi p u te a stăpîni n e ră b d area. Cînd l-am auzit pe Will
N anfan spun înd că minerii din Illuggan vin să vă d ă rîm e casa
p en tru că i-aţi luat fata lui T o m C arn e, n e -a m gîndit c-a r fi
bine să-i oprim. Will zice că sînt ,vreo sută, cu ciom ege şi bîte.
A c u ’ eu ştiam că oam enii din G ra m b le r le d a to re a z ă ălora
din Illuggan o bătaie b u n ă încă d e la tîrgul d e Sfîntul Mihail,
şi eu am tras o fug ă la G ra m b le r şi i-am trezit şi le-am spus...
- Ia uite cine înşiră la verzi şi uscate! rosti Ju d d em n.
D a r sub im p eriu l em o ţie i, Jim u ita s e d e t i m id ita te a
lui obişnuită.
- ... şi le-am spus: Ascultaţi! Ăia din Illuggan vin încoace,
puşi pe ceartă. Atît le-am spus. J u m a ’ din cei din G ra m b le r
erau la cîrcium ă, la un pahar, şi d e-ab ia a ştep tau să se bată. în
timpul ăsta,' Jud a alergat pînă la S aw le şi le-a spus la fel.
A colo n-a p re a mers, d ar tot s - a i n t o r s cu v re o do u ăz eci sau
treizeci...
- Treizeci şi şase, a d ă u g ă Jud. D a ’ şap te din ei au intrat
în cîrcium ă lui T re g o th n a n şi cred că sînt to t acolo, bînd pe
rupte. B o b M itchell e d e vină. D a c ă el...
- A u venit la timp ca să a p rin d ă trei focuri afară.
- Trei focuri, spuse Jud, şi d u p ă aia...
- Lasă-1 pe băiat să po vestească, i-o tăie Ross.
- Ei, şi atunci am aprins trei focuri, c o n tin u ă C arter, şi
ardeau straşnic, cînd am auzit cum vin oam enii din Illuggan,
vreo optzeci sau o sută erau, în frunte cu R e m fre y F lam ank ,
beat-m ort. Cînd s-au aprop iat, M ike A n d re w a r th a s-a suit pe
zid şi-a urlat la ei: „C e vreţi voi, ăştia din Illuggan? C u ce
145 ROSS POLDARK
treabă p-aici?“ Şi R em frey F lam ank şi-a desfăcut că m a şa ară-

tîndu-şi pieptul păros şi a spus: „C e te priveşte p e tine?“ Atunci
Paul D aniel a zis: „N e priveşte, ne p riv eşte p e toţi, că nu
vrem să vă băgaţi nasul în treburile n o a s tre 11. Şi-atunci s-a
auzit un m o rm ă it puternic ca şi cum ai hărţui un urs.
Jim C a rte r se opri puţin ca să-şi tra g ă sufletul.
- P e u rm ă un om m ărunţel cu u n neg cît o p ru n ă pe
o b ra z a strigat: „N -avem treabă cu voi, prieteni. A m venit
s-o luăm înapoi pe fata noastră pe care a furat-o stăpînul vostru
şi să-i d ăm o lecţie s-o ţie m inte11. A tunci Jud a strigat la ei:
„C ine s p u n e că nu e d rept să angajezi o fată, aşa cum face
toată lum ea? Şi să ştiţi, ticăloşilor, că el a cîştigat-o în luptă
dreaptă. Voi n-aţi fi în stare de aşa ceva. Nici un bărbat din
Illuggan n-a fost în stare...11
- T e r m in ă odată! îl întreru pse Jud, iritat. Ştiu eu ce -am
spus. Crezi că nu-s în stare să spun singur? Supărat, în to a rse
capul şi R oss văzu că un ochi i se învineţise.
- U ite ce-a spus: „Nu-i om în satul vostru, Illuggan, care
să nu fie fecior îm puţit de tîrfă fără tată şi cu picioare strîm be
ca ale cailor bătrîni din curtea geam başului11. C e mai vorbe!
C a o pred ică a popii. Şi-apoi cineva i-a tras una în ochi.
- Şi atunci presupun că au î n ceput toţi să se bată, sp u
se Ross.
- E ra m vreo d ouă sute, D o a m n e , ce mai bătaie! L-ai
văzut pe chiorul ăla, Jud? M a rk Daniel îi trăge a la pu m ni
cînd s-a năpustit Sam Roscollar. Şi R em fre y Flam ank...
- Taci, băiete, spuse Jud.
Jim tăcu. P o rn iră spre casă. T ăc e re a n-a mai fost în tre
rup tă decît o dată de rîsul înfundat al băiatului, care şopti:
„R em frey F lam ank, beat m ort!“
- Ce neruşinare, spuse R oss din uşă, să plecaţi de acasă,
WINSTON GRAHAM 146
să vă încăieraţi cu oam enii şi să m ă lăsaţi acasă să am eu grijă

de femei. Cine credeţi că sînt eu?
Nici un răspuns.
- Băgaţi de seamă! C erturile mele, eu le rezolv, cum
vreau eu.
- D a, d o m ’le.
- Hai, la culcare, gata! D a r să nu vă închipuiţi că n-a m
să ţin m inte ce-aţi făcut.
D acă aceste cuvinte erau o am e n in ţa re cu p e d e a p sa sau
o prom isiune că-i va răsplăti, nici Jud, nici băiatul nu şi-au
putut da seama. E ra p re a în tu n eric ca să vadă faţa celui care
vorbea. E ra ceva în v o c e a lui care se pu tea d a to ra mîniei
greu reţinute; sau p o a te că R o ss rîdea, d ar ei nu-şi puteau
închipui aşa ceva.
Capitolul X
a capătul de est cel mai depărtat al moşiei
L P o ld a rk , ca m la o ju m ă ta te d e m ilă de
conacul N a m p a ra , proprie ta tea se învecina cu cea a domnului.
H o ra ce T reneglos, a cărui casă era situată la vreo d o u ă mile
spre interior în spatele dealurilor H e n d r a w n a şi se n u m e a
M ingoose. în punctul u nd e cele d ou ă moşii se întîlneau, la
m arginea falezei, se afla o a treia mină.
Wheal Leisure fusese exploatată pe v rem ea lui J o sh u a la
suprafaţă de u n d e se scotea cositor şi nu aramă. R oss o c e rc e
tase în timpul iernii şi d orinţa de a redesch ide m ă c a r unul din
abatajele de pe pYopria lui m oşie se în d re p ta se asupra accstei
mine, după ce mai înainte se gîndise la mina W heal Grace.
Avantajul co n sta în. faptul că drenajul se putea face prin
galeriile care se deschid eau în malul falezei şi că în unele din
ultimele m o stre luate din mină şi păstrate de Jo shua erau urm e
im portante de aram ă.
Dar avea n evo ie de mai m ult capital decît putea găsi; de
aceea joi dim ineaţa, în săptăm îna Paştelui, se d use la M in
goose. D o m n u l T re n eg lo s era un v ăd u v mai în vîrstă cu trei
fii, cel mai mic în marină, iar ceilalţi pasionaţi vînători de
vulpi. El însuşi era un intelectual pe care probabil .că n u -1
W INSTON GRAHAM 148
atră g ea o astfel de aventură, d ar de v re m e ce m ina se afla în

piri 'te pe păm întul lui, un m inim u m de politeţe ce rea să i se
ad reseze lui întîi.
- Mi se pare că nu ai pe ce să te bazezi; e ca şi c u m ai
desţeleni păm înt virgin. D e ce nu deschizi W h e al G race, u n d e
puţurile de mină sînt deja săpate? îl întrebă do m n u l Treneglos,
vorbind foarte tare. E ra un bărb at înalt şi m asiv pe ca re s u r
zenia î! făcuse cam stîngaci. Ş e d e a acum pe m a rg in e a f o t o
liului, cu genunchii lui graşi îndoiţi, cu pantalonii strîmţi să
crap e pînă sub genun ch i, cu nasturii gata să sară. Cu o m înă
îşi m îngîi a un genu nch i, pe cealaltă o făcuse pîlnie la u re c h e
pentru a auzi mai bine.
R oss îi explică m otivele care-1 făceau să p re fere W h e al
Leisure.
- Ei bine, dragul meu, strigă dom nul T re n eg lo s. tot ce
spui e conv in gător, eu te cred. N -a m nimic îm p o triv ă să faci
cîteva găuri pe păm întul meu. V ecinii trebuie să se ajute între
ei. Ridică apoi vocea: Din p u n ct de ved ere financiar sînt cam
stn m to ra t luna asta. băieţii ăş tia ai mei, cu v în ăto n le lor. L u n a
viitoare poate ţi-aş putea îm p ru m u ta cincizeci de guinee. Veci
nii trebuie să se ajute între-ei. îţi convine? E de-ajuns?
Ross îi mulţumi şi spuse că d acă va d esc h ide mina o-va
adm inistra după sistemul prin care fiecare dintre cei ce vo r
contribui cu capit a l va cumpăra acţiuni şi'va contribui la cheltuieli.
- Da, ideea e excelentă, spuse dom nu l T reneg los cu u re
chea ciulită ca să audă mai bine. Mai vino pe aici, băiete. Sî n t
gata să-ţi d au o m înă de ajutor. Aşa trebuie, între vecini. In
plus, îmi place riscul. P oate, po ate mai d es c o p e rim în c ă o
mină ca Gram bler. în cep u să rîdă z g o m o to s şi luă din nou
cartea în mînă. P oate mai descoperim încă una. Ai citit clasicii,
băiete0 Leac bun pentru m ulte rele ale lumii m o d ern e . A n
149 ROSS POLDARK
încercat de m ulte ori să-i trezesc tatălui tău interesul pen tru
ei. A p ro p o , ce mai face?
Ross căută să-i explice.
- A , da! Sigur. Ce n e n o r o c ir e l 'D e fapt, m ă g în d e a m 1a.
unchiul tău. La unchiul lui m ă gîndeam, adăugă el cu glas scăzut.
R oss plecă. în drum spre casă se g în d ea că, aşa cum
stăteau lucrurile, nu se pu tea aştepta la mai m ult din partea
dom nului. Treneglos, decît la o prom isiune. M ai ră m în e a să
co nsulte şi pe cineva de specialitate, şi a n u m e p e căpitanul
H e n sh a w e din Grambler.
Jim C arter lucra la cîmp cu cei trei copii m ai mici ai lui
M artin. Văzîndu-1 pe R oss trecînd, a le r g ă la el.
- M -a m gîndit să vă dau o veste, dom nule, spuse el linişti t .
R eub en C le m m o w a fugit.
Se întîmplaseră atîtea de la întîlnirea lor, dum inica trecută,
încît Ross uitase de Reuben C lem m ow . Discuţia cu el nu fusese
plăcută. O m ul era şmecher, dar şi insolent. R oss în cercase
să-i b age minţile în cap, să p ătru n d ă un zid de suspiciune şi
resentim ent. D a r îşi dăduse seam a im ediat că nu reuşea, că
om ul îi era ostil. Sfaturile lui bune, d iscu ţia'prietenească nu
puteau schi m ba nimic. Resentim entul, ostilitatea erau prea
adînc înrădăcinate.
- U n d e s-a dus?
- Nu ştiu, d o m ’le. S-atsperiat cînd i-aţi spus că-1 daţi afară.
- Vrei să spui că nu e la mină?
- D e marţi n-a mai venit. Nimeni nu l-a mai văzut de marţi.
- Ei bine, zise Ross, asta ne scuteşte de un necaz.
C arter se uită la el. Faţa lui tînără, cu um erii obrajilor
proem inenţi, era foarte palidă.
- Jinny crede că e pe aici, prin apropiere, d o m ’le. C re d e
că n-a plecat de tot.
W INSTON GRAHAM 150
- L -a r fi văzut cineva.
- D a, d o m 'le , aşa zic şi eu. D a ’ ea n u m ă crede. Zice,
iertaţi- m ă d o m ’le, că să aveţi grijă.
R oss zîmbi.
- Nu-ţi face griji, Jim, nici pen tru mine, nici p entru Jinny.
Ţ i-e d ra g ă fata?
C arter se uită d r e p t în ochii lui şi înghiţi în sec.
- Ei bine, spuse Ross, ar trebui să fii fericit că ai scăpat
de u n rival. Deşi m ă în d o iesc c ă ar fi fost u n c o n c u re n t serios.
- N u la asta m -a m gîndit, s p u se Jim. N e - a fost frică n u
mai c ă . . . '
- Ştiu de ce ţi-a fost frică. D a c ă vezi sau auzi ceva, a-
n u n ţă - m ă. D a c ă nu, nu te însp ăim în ta degeaba.
Călări mai departe. D e g e a b a am în c ercat eu să-l liniştesc,
se gîndi el. P o a te că m o co fa n u l a fugit la frate-său la T ru ro ,
sau p o a te nu. N u se ştie n icio d ată cu unul ca ăsta. Ar fi mai
sigur p en tru familia M a rtin d a c ă ar fi sub cheie.
2
Deşi s-a dus la T ru r o d e mai m u lte ori, n-a mai
v ă z u t-o p e M argaret. Nici nu d o re a să o vadă. Aventura Iui
cu ea, în n o a p te a balului, n u -1 v ind ecase de d ra g o s te a pentru
Elizabeth; în schim b îi d o ved ise că satisfacerea unei dorinţe
trupeşti nu era o soluţie.
D e m e lz a se instalase în noul ei căm in ca o pisicuţji de
pripas într-o ca m eră confortabilă. C unoscînd puternicele legă
turi de familie care existau în tre mineri, se aşteptase ca, d u p ă
o săptăm înă, să o g ăse ască fă cută g h e m îh tr-u n colţ, plîngînd
d u p ă tatăl ei şi d u p ă bătăile lui. D a c ă ar fi arătat vreun semn
că-i e d o r de casă, ar fi trim is-o înapoi im ediat, dar fata nu
făcu aşa ceva, iar P ru d ie se îm p ă c a bine cu ea.
151 ROSSPOLDARK
Faptul că la trei ore numai după sosirea ei D e m elza intrase

in graţiile teribilei P ru die era în c ă o surpriză. P o a te că trezise
în ea vreun instinct m atern atrofiat, aşa cum se întîm plă cu o
î ăluşcă flăm îndă pe care o a d o p tă u n pinguin.
D u p ă o p ro b ă de o lună, R oss l-a trimis pe Jim C a rte r -
Jud n-a vrut s ă s e d u c ă - l a T o m C arn e cu d o u ă gu in ee re p re-
zentînd leafa fetei pe un an. Jim îi povesti cum C a m e îl.amenin
ţase că-i ru p e oasele; dar, cum nu refu za se banii, în s e m n a că
era de aco rd şi cu plata şi cu pierde rea fetei.
D u p ă singura lor invazie în forţă, minerii din Illuggan
n-au mai în trep rins nimic. Exista riscul să mai aibă d e -a face
cu ei în vreo.zi de sărbătoare, d ar p înă atunci distanţa de sat
îl ferea de cio c n iri în tîm p lă to a re .'C îtv a tim p Ross b ănuia că
taică-său ar pu tea în c e rc a să ia copila cU forţa; de a c e e a îi
spuse să nu se d e p ă rteze de casă. î n tr-o seară, în to rcîn d u -se
călare de la St. Ann, se trezi cu o ploaie de pietre venind din
dosu l u n u i g a r d viu, d a r a c e s ta a fo s t u ltim ul s e m n de
d e z a p ro b a re din p a rte a lor. O am enii ave au alte griji care
să-i preocupe.
C ăutînd printre vechiturile din bibliotecă, P rudie dădu
peste o b u ca tă de pînză tare, înflorată. S p ă la t ă şi croită, se
transform ă în d o u ă rochii p entru fată ca re sem ăn au de fapt
cu doi saci. Apoi, dintr-un c e arşa f vechi cu dantelă pe m argine
îi făcu d o u ă co m binezoan e. D e m e lz a nu mai văzuse niciodată
aşa ceva şi ori de cîte ori le purta în c e rc a să le tragă bine în
jos ca să se vadă dantela de sub fustă.
C on tra voinţei ei, Prudie se pom eni înrolată într-o ca m p a
nie în care nu credea: războiul îm p o triv a păduchilor. E ra n e
cesar să-i a trag ă des atenţia D em elzei că noul ei stăpîn nu
tolera m u rd ăria nici pe corp, nici în cap.
- Da, d ar cum p o a te să vadă? în treb ă fata într-o zi cînd
W INSTON GRAHAM 152
ploaia se scu rg ea în cet p e g e a m u rile verzi din bucătărie. C u m

poate să vadă? Părul meu e negru şi dacă-1 speli şi dacă e nespălat.
P ru d ie se în c ru n tă în tim p ce u n g e a c a rn e a de pe frigare.
' - Da, dar n-ai mai avea atîţia păduchi.
- P ădu chi? re p etă D e m e lz a şi se s c ă rp i nă în cap. T o a tă
lu m e a are păduchi.
- Lui nu-i plac.
- D e ce? în tr e b ă D e m e lz a s erio a să. Şi d u m n e a t a ai
păduchi, mai mulţi ca mine.
- Lui nu-i plac, re p e tă P ru d ie cu încăpăţînare.
D e m e lz a se gîndi un timp.
- Şi cum scapi de ei?
- T e speli, te speli şi iar te speli, spuse Prudie.
- C e tot trăn c ă n e ş t i ac olo? z i se Jud care to cm ai intrase
în bucătărie.
D e m e lz a în to arse capul şi se uită la el cu ochii ei negri
plini d e interes.
Apoi se uită din nou la P rudie.
- C u m se face că d u m n e a ta n-ai scăpat de ei? întreb ă ea,
d o rito are să afle.
- N u s-a spălat destul, spuse Jud ironic. N u -i bine că
oam enii au piele. T re b u ie s-o frece pînă-i ca rn e vie ca să le
placă unora. D a ’ mai d e p in d e şi de păduchi. P ăd u c h i-s fiinţe
ciudate, nu stau la un loc. L e p lace pe unii mai m ult decît pe
alţii. Păduchii îs rud e b u n e cu unii, îs ca fratele cu sora. P e
alţii i-a lăsat D u m n e z e u curaţi, aşa, d e la natură. U ită -te la
mine. E u n-am păd u c h i în cap.
D e m e lz a se uită lung la el.
- Nu, spuse ea, n-ai, d a ’ n-ai nici p ăr în cap.
Jud lăsă jo s turb a pe care o a d u se se şi i se ad resă arţăgo s
lui Prudie:
153 ROSS POLDARK
- Mai bine ai înv ăţa-o să-şi ţină g u ra decît s-o" înveţi

de-astea. Ai face mai bine d ac ă ai în v ăţa-o să se p o a r te cu m
trebuie, să v o rbească respectu o s cu oam enii, să ră s p u n d ă cu
respect şi să fie re sp ectuoasă cu ăia mai m ari şi mai în vîrstă
ca ea. Atunci ai p u te a să te lauzi şi să z i d : „ D o a m n e , fac o
treabă bună că o învăţ cum să se p o a r te " .' D a ’ tu ce faci? Nu-i
greu de văzut, O înveţi să fie obraznică.
*
în seara aceea, J i m C arter se af l a în casa soţilor M artin,

stînd de v orb ă cu Jinny. S e îm p rietenise cu ei în tim pul iernii,
cînd lucrase la N a m p a ra. C u cît ataşam entul lui p en tru Jinny
creştea, se d u c e a din ce în ce mai ra r la ai săi. îi p ă re a rău,
pentru că m am ei lui îi era d o r d e el, d ar nu putea fi în acelaşi
timp în d o u ă locuri şi se sim ţea mai în largul lui în casa ac estor
oam eni care nu-1 cuno şteau p rea bine, şi u n d e pu tea să discute
în voie şi să se amuze.
Tatăl său, care fusese un arend aş de m ină cu experienţă,
cîştigase bani buni pînă la vîrsta de d ou ăzeci şi şase de ani,
apoi se îm bolnăvise de tu b erc u lo ză, care îl doborîse. în şase
luni, d o a m n a C arter ră m ăsese v ă d u v ă cu cinci copii mici de
crescut, dintre care Jim, cel mai mare, nu avea decît şapte ani.
Fred C arter făcuse sacrificiul de a plăti şase pen ny pe
săptăm înă, sum ă m ăre pentru el, pen tru ca băiatul să înveţe la
şcoala mătuşii Alice T re v e m p e r şi fusese vorba ca să răm înă
la şcoală încă un an, dar n ev oile îi spulberaseră speranţele tot
aşa cum vîntul spulberă fumul, şi Jim în cep u se să lucreze şi el
la spălatul m inereului, la m ina din G ram bler. E ra m u n că „de
suprafaţă11, mai uşoară, p en tru că minerii din C ornw all nu-şi
tratau copiii ca cei din n o rd, ca re n -a v e a u inimă. Totuşi, şi
această m u n că nu era p re a uşoară, pentru că însem n a să speli
minereu de aram ă stînd îndoit de spate z e c e o re pe zi. M a m a
W INSTON GRAHAM 154
iui era'îngri jorată văzîndu-1 cu m scuipă sînge cînd v en ea acasă.

D a r mulţi alţi băieţi m u n c e a u la fel; u n şiling şi trei pen n y pe
săp tăm în ă în s e m n a ceva.
L a u n s p re zec e ani, c o b o rî în m ină, lucrînd îm p re u n ă cu
u n alt m in er la.căratul m inereului cu roaba. M o ş te n is e însă
p rice p ere a tatălui său, aşa că pe la şa isp re zec e ani lucra.în
parte, exploatînd singur o porţiune de abataj şi cîştigînd destul
ca să-şi întreţină familia. E ra foarte m în d ru 'd e asta; d ar după
cîţiva ani în cep u să-şi dea sea m a că nu mai p u te a lucra tot
timpul, sim ţindu-se bolnav; tuşea şi scu ipa ca tatăl s ă u ..L a
do u ăz eci de ani, blestem îndu-şi soarta, se lăsă convins, la în
dem n u rile rep etate ale m am ei sale, să p ă ră s e a sc ă mina, să
re n u n ţe la un cîştig bun în favoarea fr a telui său mai mic, căruia
îi c e d ă spre ex ploatare p a rte a lui din abataj, şi să lucreze la
cîmp. C hiar cu leafa b ună pe care i-o plătea căpitanul Poldark,
cîştiga mai puţin în trei luni decît înainte într-o lună; dar nu-1
s up ăra n um ai p ierderea banilor şi mei chiar p ierd e rea unei
situaţii bune. îi plăcea mineritul, îi intrase în sînge şi îi lipsea
această m uncă.
R en unţase la ceva ce îşi d o re a mult. Totuşi era mai voinic
acum , mai sănătos, şi viitorul nu-1 mai înfricoşa.
Ş ed ea în tr-u n colţ cu Jinny şi v o rb e a u în şo ap tă în timp
ce Z a c k y M artin trăg e a din pipa lui de p ăm înt ars şi citea
ziaail. D e p arte a cealaltă a căm inului, d o a m n a Z a c k y ţinea în
braţe doi copii: într-o parte pe B etsy M a n a M artin, de trei
ani, care fusese bolnavă g ra v de pojar, în cealaltă parte pe cel
mai mic copil, un sug ar de d o u ă luni ca re scîn cea din cînd în
cînd. C a m e ra era lum inată slab de u n opaiţ cu d o u ă fitiluri
care ieşeau prin d o u ă găurele. în op aiţ era ulei c a re m irosea
a peşte. Jinny şi Jim şedeau pe o b a n c ă de lemn, mulţumiţi de
o b scuritatea plăcută care-i înconjură. Jinny nu mai ieşea di n
155 ROSS POLDARK
casă d u p ă ce se lăsa întunericul chiar d ac ă o înto v ără şe a Jim

- era singurul lucru neplăcut în prietenia lor - n -a v e a un m o
m ent de linişte gîndindu-se că în dosul fiecărui tufiş sta cineva
la pîndă. M ai bine aici, în casă, chiar cu toată familia pe capul
lor. în lum ina slabă se distingeau num ai părţi din cam eră,
suprafeţe, muchii, curbe, capete şi profiluri. Tocm ai strînseseră
de pe m asă resturile cinei c o m p u s e din ceai, pîine de secară şi
o fiertură de m azăre; un ce rc um ed arăta u n d e cursese ceaini
cul vechi de cositor. La celălalt capăt al mesei se vedeau îm
prăştiate firimiturile făcute de fetiţele cele mai mici. Din Z acky
nu se ved e a decît părul roşcat, des ca peria, pipa strînsă în tre
dinţi, fo a ia în d o ită a ziarului S h e rb o r n e M e r C n r y , tipărit
m ărunt, pe care o ţinea strîns cu mîna lui păroasă, ca şi cum
ar fi fost în pericol să zboare. Ochelarii cu ram e de oţel ai
d o am n ei Z ack y sclipeau, şi fiecare p arte a feţei ei late cu b u ze
strînse era lum inată pe rînd, ca fazele diferite ale lunii, aşa
cu m se uita cînd la un copil, cînd la celălalt. Din cea mai
mică, Inez M ary, nu se vedea decît un şal cenuşiu şi o m în u ţă
gra să strîngînd în pu m n d o a r aer, ca şi c u m ar fi v ru t Să
d o v e d e a sc ă plăpînda ei preten ţie la viaţă. Un m oţ de păr roşu
şi un nas plin de pistrui d o rm e a u sprijiniţi-de um ărul celălalt
al d o am n ei Zacky.
P e jo s, picioarele lungi şi goale ale lui M atth ew M a rk
M artin luceau ca doi păstrăvi argintii: restul nu se vedea, as
cuns fiind d e u m b ra masivă a corpului mamei sale Pe perete,
lîngă cei doi tineri, se m i şca o altă um bră, a pisicii roşcate
ca re se u rc ase pe raft, lîngă opaiţ, şi se uita clipind fa în tre a
g a familie.
E ra săp tă m în a cea mai plăcută, săp tăm îna cînd T ata
Z ack y era în schim bul d e n oapte şi le dădea voie copiilor să
se d u că la cu lcare pe la ora' nouă. Jim se obişnuise cu această
WINSTON GRAHAM 156
regulă; se aprop ia deci m o m e n tu l cînd trebuia să plece. îşi

ad u se am inte că mai avea m ulte să-i s p u n ă lui Jinny şi se
g ră b e a să i le spună, cînd se auzi o b ătaie în uşă şi în p ra g
ap ă ru silueta subţire d a r plină de v ig o a re a lui M a r k Daniel.
Z ac ky lăsă ziarul şi se uită la ceas să v a d ă d acă nu c u m v a
a întîrziat.
- Ai venit d evrem e, băiete. In tră şi stai puţin dacă vrei.
Nici nu m i-am tras în că cizmele.
- Aş vrea să-ţi spun ceva, aşa ca între vecini.
Z ack y îşi scutură pipa.
- S pune, spune, d a ’ mai întîi intră şi stai puţin.
- Să m ă ierte d o a m n a Z acky, d a ’ treb u ie să-ţi spu n ceva
între patru ochi, e ceva secret. Mai bine să ieşim afară.
Z acky se uită lung la el în timp ce d o a m n a Z ac k y fred o n a
încet ca să-i liniştească pe cei doi copii p e care-i ţinea în braţe.
Z ac k y lăsă ziarul, îşi netezi părul şi ieşi afară cu M a r k Daniel.
R ecun oscător, Jim profită de acest ră g a z ca să-i mai ş o p
tească lui Jinny un d e să se întîlnească a d o u a zi d ac ă ea va
term ina m u n ca l a m ină şi în g o s p o d ă r ie înainte de lăsarea
întunericului şi el lucrul la cîmp... E a aplecă spre el capul ca
să au dă ce-i spune! Jim observă că, oriu n d e ar fi stat în um bră,
lum ina venea să se aşeze pe fruntea ei n e te d ă şi albă, pe obrajii
rotunzi şi din ochii ei izvora parcă m ere u lumină.
- E timpul să vă duceţi Ia culcare, sp use d o a m n a Zacky,
altfel mîine o să fiţi cu ochii cîrpiţi.'H ai, M a tth e w M ark , şi tu
G abby şi T ho m as. Jinny dragă, e gre u să te desparţi aşa d e
vre m e de băiatul care-ţi place, dar ştii cum e dim ineaţa.
- Da, m am ă, spuse Jinny zîmbind.
Z ac k y se întoarse. Toţi se uitau curioşi la el, d ar el se
prefăcu că nu observă. Se aşeză iar pe scau n şi în c e p u să-şi
îm p ăturească'ziaail.
1 57 ROSS POLDARK
- M ie nu-mi place, zise d o a m n a Zacky, ca oam en i în

loată firea să aibă secrete şi să v orbe ască pe şoptite p a rc -a r fi
copii. Ce tot şopteaţi acolo, Z ac k a ria 9
- N u m ă r a m petele din lună, spuse Zacky. M a r k susţine
că sînt n ou ăz eci şi o p t şi eu că sînt o sută opt, aşa c ă am lăsat
să-l întrebăm pe preot.
- S ă nu iei num ele D o m n u lu i în deşert, spuse d o a m n a
Zacky, fără prea m ultă convingere. D u p ă douăzeci de ani de
căsătorie ajunsese să aibă deplină în credere în în ţelep ciu n ea
soţului ei, aşa că protestul ei era doar simbolic. Avea să afle
ea dim ineaţa d esp re ce era vorba.
Prin întuneric, Jim îndrăzni să-i sărute m îna lui Jinny şi
se ridică.
- C red că e timpul să plec, d-omnule şi d o a m n ă Zacky,
spuse el folosind cuvintele care deveniseră form ula de răm as
bun-. Şi vă m u lţu m esc de primire. N o a p te bună, Jinny; n o a p te
buna, d o m n u le şi d o a m n ă Zacky; n oapte bună la to ată lumea.
Se în d re p tă spre uşă, d ar Zack'y îl opri.
- A şteap tă, băiete. Hai să ne plimbăm puţin, e timp
berechet.
Ieşiră afară, în burniţă, ur m ăriţi de protestele doam nei
Zacky. înch iseră uşa şi no ap tea îi învălui, u m edă şi rece. Pică
turile m ă ru n te de ploaie li se lipeau ca o pînză d e păianjen pe
feţe şi mîini.
P o rn iră prin întuneric, cu paşi nesiguri la început, dar
curînd se obişnuiră şi m erseră cu pasul sigur al ţăranului care
cunoaşte locul.
Jim era nedu m erit şi cam neliniştit pentru că simţise ceva,
o o areca re asprim e în vocea lui Zacky. Zacky, o m „înv ăţat11,
era o p erso an ă im po rtan tă în ochii lui J im: ori de cîte ori
Zacky p u n ea mîna pe ziarul lui ferfeniţi t, gestul 1 se părea
W INSTON GRAHAM 158
m ăreţ, im pu nător; pe lîngă to a te acestea, e ra şi tatăl lui Jinny.

Jim se în treb ă d acă greşise cu ceva.
A junseră în vîrful dealului, la m in a W heal G race. D e
a c o lo se vedeau luminile con acu lui N a m p a r a , d o u ă p e te o p a-
lescente în întuneric.
- V re a u să-ţi spun că R e u b e n C l e m m o w a fost văzut
la M arasanv ose.
M a r a s a n v o s e se afla la o milă d e p ă rta re de satul lor. Jim
C a rte r avu sen zaţia n eplăc u tă că to a tă pielea 1 se încreţeşte.
- C ine l-a văzut?
- Copilul C harlie B a ra g w a n a th . N u ştie cine era, dar
d u p ă cum l-a descris nu în c a p e nici o îndoială.
- A vorbit cu el?
- R eu b en a vorbit cu Charlie, p e p o te c a dintre M a r a s a n
v ose şi W heal -Pretty. Charlie sp u n e a că are o b a rb ă lun gă şi
doi saci pe um eri.
în c e p u ră să c o b o a re încet sp re N a m p a ra .
- T ocm ai cînd Jinny în cep u se să se mai liniştească, spuse
Jim supărat. D a c ă află, o să se în sp ăim în te iar.
- D -aia nu le-am spus femeilor. P o a te p u tem face ceva
fără să ştie ele.
Cu toată neliniştea, Jim simţi un val de recu no ştin ţă faţă
de Zacky; acesta avea încredere în el, îl trata ca pe un egal, nu ca
pe un oarecare, şi recunoştea tacit ataşam entul lui pentru Jinny.
- Şi ce-aveţi de gînd să faceţi, d o m n u le M artin?
- Să m ă d u c la căpitanul Ross. El treb uie să ştie.
- Să vin şi eu?
- Nu, băiete. V ă d eu cum fac.
- A n să v-aştept afară, sp use Jim.
- N u , băiete; du.-te la culcare. Altfel n-ai să te scoli dim i
neaţă. A n să-ţi spun m îine ce ne sfătuieşte.
159 ROSS POLDARK
- M ai bine aştept, d ac ă nu vă supără. N -a m gîndul la

som n acuma.
Ajunseră la conac şi se despărţiră la uşă. Z ack y se strecură
fără z g o m o t pînă la bucătărie. P rudie şi D e m e lz a se culcaseră,
dar Jud nu adorm ise şi căsca cu g u ra pînă la urechi. îl co n d u se
pe Z ack y pînă la Ross.
C a d e obicei, acesta citea şi bea u n p a h a r de vin înainte
de culcare. N u-i era p re a som n ca să asculte p o v e s te a lui
Zacky. Cînd acesta termină, se sculă, se duse pînă la cămin
şi, cu spatele la foc, se uită atent la Zacky.
- A stat Charlie B a ra g w a n a th de v o rb ă cu el?
- N -a ş spu n e că au stat de vorbă. I-a zis b u n ă seara şi
R euben i-a smuls b u cata de pîine din m înă şi a fugit cu ea.
Auzi! să furi o bucată de pîine de la un băiat de z e c e am...!
- Cui î-e fo a m e nu se gîndeşte la asta.
- Charlie sp un e că a fugit în pădure, pe aici p e undeva.
- Trebuie să facem ceva, să încercăm să-l găsim în vizuina
lui. G re u ta te a e că n-a făcut nim ic rău pîn ă acum . N u p utem
aresta pe cineva pentru că e un p rost inofensiv. D a r nici nu
putem aştepta pînă devine periculos.
- T re b u ie că stă în vreo peşteră sau în vreo m ină părăsită
şi se hrăneşte cu ceva vînat.
- Da, s-ar putea. Să încerc să-l con v in g p e'unchiu l m eu
să dea ordin să-l aresteze pentru vînat neperm is.
- D a c ă credeţi că e bine, zise Z acky, eu cred că to ată
lum ea ar fi mai m ulţum ită să-l prindem noi.
Ross clătină din cap:
- Asta ca ultim ă soluţie. M ă duc mîine d im ineaţă la u n
chiul m eu să-mi d ea un ordin de arestare. Aşa-i mai bine. ■
Intre timp, vezi ca nu cu m v a Jinny să iasă sing ură din casă.
- D a, d o m ’le. M ulţum esc, d o m ’le. Z acky se pregătea
să plece.
W INSTO N GRAHAM 160
- M ai e ceva, o soluţie în ceea ce o priveşte pe Jinny. M -a m

tot gîndit la ea. Jim Carter, c a re lu cre ază la m in e la cîm p,
p are că o-place foarte mult. Ştii c u m v a d a c ă îl p lace şi ea?
F aţa b ră z d a tă d e riduri a lui Z a c k y se lu m in ă d e un zîm -
bet hazliu.
- M ă tem că i-a pişcat acelaşi purice, d o m ’le.
- Ei bine, nu ştiu ce p ă re re ai d e s p re băiat, d a r m ie mi se
p are serios. Jinny are ş a p te s p re z e c e ani şi băiatul douăzeci.
A r fi bine d a c ă s-ar căsători şi s-a r pu tea c a asta să-l v ind ece
pe R e u b e n de orice pretenţie.
Z a c k y îşi scărpină b arba ţep o asă ; se auzi un sun et ca
de râzătoare.
- îm i place băiatul; e serios, d a ’ e v o rb a de bani şi casă.
L a noi nu p re a e loc p en tru în că o familie. Şi leafa lui nu-i
destul să plătească chirie şi să c u m p e r e de m în care pen tru
doi. M ă g în d e s c să mai ridic o c a m e ră lipită d e casa noastră,
d a ’ nu p re a e loc.
Ross strivi un tăciune cu cizma, apoi se întoarse spre Zacky.
- N u po t să-i d au unui arg a t leafă d e m iner. D a r sînt
două case go ale la Mellin, pe cealaltă uliţă. N u aduc nici un
venit aşa, şi Jim ar p u tea să re p a re u n a şi să locuiască în ea,
fără altă chirie atîta tim p cît va lucra la mine.
Z ac k y clipi din ochi.
- F ără chirie? A sta ar fi grozav. I-aţi spus băiatului?
- Nu, nu-i trea ba m e a să m ă am estec, dar v o rb e şte cu el'
dacă vrei.
- O să v o rb e sc chiar în sea ra asta. M ă a ştea p tă afară...
Nu, mai bine mîine. O să vie la noi, fix-ca ceasul. Z a c k y se
opri, apoi adăugă: E foarte frum os din partea d u m n eavoastră.
N-aţi v rea să-i vedeţi şi să le spuneţi chiar d u m n e a v o a s tră ?
161 ROSS POLDARK
- N u , nu, nu m ă am estec. E o sugestie, d ar fă aşa cu m

crezi că e mai bine.
R ăm as singur, R oss îşi um plu pipa, o aprinse şi luă iar
cartea în mînă. T ab ith a B eth ia se cuibări pe g en unchi. N u o
dăduda o parte. Continuă să citească, însă după o pagină-două
văzu că n -a înţeles nimic. T e rm in ă paharul, d ar nu-şi mai
turnă altul. Sim ţea că făcuse ceea ce trebuie; nu-i era ruşine.
H o tărî să se culce fără să se îmbete.
3
în ultim ele săptămîni, v rem ea ploioasă îl îm p ie
dicase să se mai d u c ă la T renw ith. N u o mai văzuse pe V erity
de la bal şi sim ţea că ea îl evita ca să nu o tach ineze din c a u z a
prieteniei ei cu căpitanul Blamey.
A d o u a zi dim ineaţa, p e o ploaie torenţială, porni călare
să-l vadă pe unchiul său şi spre surprinderea lui îl găsi aco lo
pe cuviosul p ărinte Johns. Vărul WiHîam-Alfred, cu gîtul lui
slab ieşind din gulerul înalt, era singur în salonul d e iarnă
cînd d o a m n a T a b b îl pofti înăuntru.
- U nchiul d u m n e a v o a s tră e sus, zise el, dîndu-i mîna, o
mînă rece şi puternică. O să co b o a re imediat. S per că eşti
bine sănătos.
- Da, m ulţum esc.
- H m , cred că ai- dreptate. A r ă ţi m a i -bine decît ultim ă
dată cînd te -a m văzut. N u mai ai cearcăn e la ochi, aş zice.
Ross nu-i mai răspunse. îi plăcea Williain-Alfred în ciuda
pietăţii Iui uscate, pentru că.era sincer în credinţa lui, ca şi în
felul cum se purta. F ăcea cît trei di\ Halse la un loc, cu toată
mintea ascuţită a acestuia din urmă.
îl întrebă cum se sim te soţia lui şi îşi exprim ă polit i cos
WINSTON GRAHAM 162
m ulţum irea că D o ro th y e sănătoasă. în decem brie, D u m n e z e u

le dăruise încă o fiică. Se interesă apoi de săn ă ta tea ru d e lo r
sale de la T ren w ith, crezînd că asta ar explica p re z e n ţa lui
W illiam-Alfred. D a r toţi erau bine sănătoşi şi nu e ra nimic
care să explice de ce făcuse W illiam -Alfred atîta d ru m pînă
aici. F rancis şi E lizabeth erau plecaţi pen tru o s ă p tă m în ă 'la
soţii W arleggan, la reşedinţa lor de la ţară. M ă tu ş a A g a th a îşi
p r e g ă tea un ceai din ierburi la bucătărie. Verity - Veri ty era
sus, în c a m e ra ei.
- Ai făcut uii drum lung pe v re m e a asta rea, s p u se Ross.
- Am venit aseară, vere.
- Nici aseară n-a fost mai bună.
- S per să plec azi d ac ă stă ploaia.
- Cînd mai vii pe aici, fă un ocol de trei mile şi vino şi la
N a m pa ra. îţi pot oferi un pat să d o rm i p este n oap te, deşi nu
la f e f d e c o m o d ca aici.
- M u lţu m e sc, voi veni nea p ăra t, răsp u n se W illiam -A l
fred. Se v edea că invitaţia, gestul prietenesc al lui R oss îi
tăcuseră plăcere.
Charles P o ld a rk intră, suflînd ca o balenă d u p ă efortul
făcut să coboare scările. Se îngrăşase şi avea picioarele umflate
de gută
- Hei, R oss, ai venit, în fine! Ce s-a întîm plat? Nu cu m v a
ţi-a luat apa casa şi pluteşti p e m are?
- S-ar putea, dacă mai plouă. Vă d eranjez? Aveţi ceva
im portant de rezolvat?
Ceilalţi doi sch im b ară între ei o privire.
- N u i-ai spus? întrebă Charles.
- N u p ute a m fără perm isiun ea dumitale.
- S pune-i, spune-i. E o p ro b le m ă de familie. Şi el fa ce
parte din familie, deşi e cam ciudat.
1 63 ROSS POLDARK
William-Alfred se uită la R oss cu ochii lui cenuşiu-deschis.

- Am venit ieri nu atît ca să fac o vizită obişnui t ă, cît să
discut-cu unchiul Charles o p ro b le m ă de m a re im p o rta n ţă
pentru familia noastră. A m ezitat m ult p înă să m ă h o tă re s c să
mă amestec...
- E vorba de Verity şi de căpitanul ăla B lam ey, spuse
Charles scurt. D o a m n e , n-a ş fi crezut. N -a ş fi c re z u t că fata...
- Ştii, spuse William-Alfred, că verişoara ta s-a îm p riete
nit cu un marinar, unul A n d re w Blam ey, nu -i aşa?
- Ştiu asta. îl cunosc.
- N o i toţi îl cu n o a şte m , ex p lo d ă Charles. A fost aici la
nunta lui Francis!
- Atunci nu ştiam nim ic despre el, spuse William-Alfred.
îl vedeam pentru p rim a dată. D a r săptăm în a tre c u tă am aflat
tot despre el. Ştiind că a în c e p u t să se v o rb e ască m ult d esp re
ei doi, am venit cît am putut de repede. D esigur, am că u ta t .să
verific mai întîi ceea ce am aflat.
- Ei, şi despre ce e vorba?
- Omul a mai fost însurat. E v ă d u v cu doi copii mici.
P oate că ştiai asta. D a r m ai e şi un beţiv notoriu pe deasupra.
Acum cîţiva ani, beat fiind, în tr-un m o m e n t de furie a lovit-o
pe soţia lui care era gravidă, şi ea a murit. El era în m arină,
co m an d a n t de fregată. A fost d e g ra d a t şi a stat doi ani la
închisoare. Cînd a fost eliberat a trăit din mila ru d e lo r cîţiva
am pînă a obţinut postul pe care îl are acum . A m aflat că se
pune la cale b o ico tarea vasului pe care îl c o m a n d ă pînă cînd
societatea îl va c o n c e d ia :
William-Alfred term in ă ex p u n e re a rece a faptelor şi îşi
umezi buzele. N u vorbise cu duşmănie, ceea ce făcea acuzaţiile
şi mai grave. C harles scuipă prin fereastra deschisă.
- V erity ştie? întreb ă Ross-,
W INSTON GRAHAM 164
- Sigur că da! închipuie-ţi că ştie de mai m ult d e d o u ă

săptăm îni. S p u n e că n-are nici o im portanţă!
R oss se duse la fereastră. Totul se întîm plase cînd el fusese
o c u p a t cu treburile lui zilnice.
- B a are im portanţă, spuse el ca p en tru sine.
- E a susţine, observă W illiam -Alfred imparţial, că B la
m ey nu se va mai atinge de pahar.
- Da... sp use Ross, apoi se opri. D a, dar...
C harles ex p lo d ă iar:
- C e naiba! T o ţi bem! E firesc pen tru un bărbat. D a r noi
n u d evenim asasini cînd sîntem beţi. S ă loveşti o fe m e ie in
s tare a ei - e de neiertat. N u ştiu cum d e-a scă p at aşa uşor. A r
fi t r e b u i t 's ă fie sp în zu ţat de catârg, b ea t sau treaz, n -a re
im portanţă.
- Da, spuse R oss încet, sînt de acord.
■- N u ştiu, spuse William-Alfred încet, d a c ă a re în v e d e r e
căsătoria; dar dacă da, putem lăsa o fată blîndă ca V e r i t y să
se că săto rea scă cu un astfel de om?
- D o a m n e fereşte! spuse Charles, vînăt la faţă. C î t o să
trăiesc eu, niciodată! '
- Şi ea ce zice? întrebă Ross. Insistă să se c ă s ă t o r e a scă
cu el?
- Z ice că s-a îndreptat, s-a lăsat d e băut ură. D a r cît o să
dureze? Beţivul tot beţiv rămîne. E o situaţie imposibilă! Stă
în ca m e ra ei şi va sta acolo pînă-i intră minţile în cap.
- Noi doi sîntem prieteni; ne-am înţeles f o a r te bine în
iarna asta. P o a te că ar fi de folos dacă m -aş d u c e să vorbesc
cu ea.
C harles clătină din cap:
- N u acum , băiete. P o a te mai tîrziu. E î n căpă ţî na tă ca
maică-sa. C hiar mai mult de fap t, şi ast a .explică totul. D a r
165 ROSS POLDARK
trebuie să-i despărţim . îm i pare fo a rte ,ră u pentru fată. N - a

prea avut adm iratori. D a r nu vreau ca ticălosul ăsta ca re şi-a
ucis nevasta să se culce cu fata mea. Şi cu asta am term inat.
P entru a d o u a o ară în prim ăvara aceasta R oss se în to arse
acasă de la T re n w ith fără să fi rezolvat nim ic din c e e a ce-şi
propusese. Se simţea tulburat, neliniştit gîndindu-se la suferinţa
fetei. E r a u ş o r p en tru Charles să spu n ă „şi cu asta am te r
m inat"; dar el o cu noştea pe Verity mai bine decît p ro p riu l ei
tată sau fratele ei. E a se ataşa greu de cineva, dar se şi des
părţe a greu. Şi nici nu era sigur că ataşam entul ei p en tru B la
m ey p u te a fi ru p t prin veto-ul lui Charles. S-ar fi p u tu t să nu
ţină sea m ă de nimeni şi să se căsătorească cu Blamey, şi n um ai
atunci ataşam entul ei ar fi dispărut poate.
E ra persp ectiva cea-mai gravă.
Capitolul XI
i, Jim, e totul în o rd in e acu m ?
E T re c u s e o s ă p tăm în ă şi se aflau în grajd.

R ecu n o ştin ţa lui Jim era m ută. î n c e r c a s e d e vreo două-trei
ori să d eschidă gura, d a r fără succes. în cele din u rm ă reuşi:
- A sta m i-a m dorit eu cel m ai mult. N -a m crezut, n-am
sperat că... de-abia am în cep u t să... Şi vă m ulţum esc, domnule,
p en tru tot.
- L asă asta! spuse Ross. N u d ato re zi nim ănui fericirea
ta. S p une-i diseară lui Z a c k y că s-a em is m a n d a t d e arestare
p en tru C lem m o w . Im ed ia t ce-1 p rin d em o să-l în ch id em un
timp ca să se liniştească.
- T rebuie să vă m ulţum esc pentru casă, insistă Jim, acum,
că pu tea să vorbească. A sta s c h im b ă tot. Vedeţi, d ac ă n-am fi
s p e r a t să...
- P e care aţi ales-o? îl în treb ă R oss, ca să nu-i mai m ul
ţum ească. P e a lui R e u b e n sau pe cealaltă?
- P e cealaltă, d e lîngă J o e şi B etsy Triggs. N e -a m gîndit,
d o m nu le, că d acă nu vă s u p ără noi n -o să intrăm în casa lui
R euben. N - a r fi bine, m ă înţelegeţi. Şi cealaltă e destul de
bună d u p ă cinci ani. N - o să n e mai îm bo lnăvim de vărsat.
R oss încu v i inţă din cap.
167 ROSS POLDARK
- Şi cînd vă căsătoriţi?
Jim roşi.
- Strigările se vor face d um inica viitoare. Nici nu ştiu...
Diseară începem să re parăm acoperişul d ac ă stă ploaia. Nu-i
prea mult de făcut. Jinny ar vrea g ro z a v să vină să vă m ul
ţumească.
- O, nu-i n evoie, spuse Ross. A m să vin eu să vă văd
cînd o să vă m utaţi în ea.
- Şi am dori, c o n tin u ă Jim ,.dacă o să ne m e a r g ă bine, să
vă plătim chirie... aşa, ca să v ă dovedim ...
- N u atîta tim p cît vei lu cra p en tru mine. D a r te-ai gîn-
dit bine.
- Jinny sp eră să lucreze m ai d e p a rte la mină, cel puţin la
început. Fraţii mei cîştigă bine, aşa că m a m a nu mai are nevoie
să o ajut şi eu... S p er să iasă bine...
Un strănut îi atrase atenţia lui R oss şi o văzu pe D e m e lz a
traversînd cu rte a cu un braţ de lem n e pe care le că ra în şorţ.
Ploua şi nu avea nim ic pe cap. G arrick se ţinea d u p ă ea zbur-
dînd ca un pudel franţuzesc. N e g ru , tară coadă, cu păr rar şi
creţ pe el, era acu m un că ţeland ru m are şi stîngaci. Lui R oss
îi veni să rîdă,
- Dem elza, o strigă el.
Fata se opri pe loc şi un lem n îi căzu din braţe. N u vedea
din ce parte v en e a vocea. R o ss ieşi din grajd.
- Sper că nu-1 laşi pe G a rrick să intre în casă.
- N u, d o m ’le. Vine num ai pînă la uşă, ca să-mi ţină de
urît. E foarte su p ă ra t că n -a re voie în casă.
Ross ridică lem nul de j o s şi i-1 puse în braţe.
- P oate o să aibă voie să intre m ă c a r în bucătărie, spuse
ea, cînd o să scape de păduchi.
- Păduchi?
W INSTON GRAHAM 168
- D a, d o m ’le. Ăia care cîrcîie prin păr.

- O, spuse Ross, m ă în d o iesc că v a s c ă p a vreodată.
- D a ’ eu îl spăl în fiecare zi, d o m ’le.
R oss se uită la căţel care ş e d e a chircit, scărpinînd u-şi cu
piciorul d in a p o i u re c h e a lăsată în jos. S e uită iar la D e m e lz a
ca re îl privea.
- M ă b u c u r că P rudie îţi dă sfaturi b u ne. C re d că G a rrick
nu mai e atît de negru. îi place spălatul?
- O, D o a m n e , nu! Se zvîrcoleşte ca u n peşte.
- H m , m o rm ăi R oss, să mi-1 aduci cînd o să fie c u r a t şi
am să-ţi sp un atunci.
- D a, d o m ’le.
P ru d ie ap ăru în uşă:
- A, aici erai, v ierm e ce eşti! spuse ea văzînd -o . C înd îl
zări însă p e Ross, faţa ei roşie se încreţi to a tă în tr-u n zîm -
bet bleg.
- D o m n i ş o a r a Verity e aici, d o m ’le. T o c m a i v o iam să o
trimit să vă caute.
D o m n iş o a ra Verity?
- A sosit chiar acum. A m ieşit re p e d e să vă spun. M -a m
grăbit cît a m putut, zău.
R oss o găsi pe Verity în cam e ra de zi. îşi scosese haina
cen uşie cu glugă îm blănită şi îşi ştergea faţa u d ă de ploaie.
Tivul rochiei era neg ru de apă şi de n o roiul c a re o stropise.
- C e surpriză, draga mea, exclam ă el. Ai venit pe j o s pe
v re m e a asta?
Faţa ei era galben-pămîntie şi avea cearcăne adînci sub ochi.
- T re b u ia .s ă te văd, Ross. T u înţelegi mai bine decît
ceilalţi. T re b u ia să te văd în legătură cu A nd rew .
- Stai jos, o pofti el M ă d uc să-ţi a d u c nişte b e re şi o
prăjitură cu migdale.
169 ROSS POLDARK
- N u, nu p o t sta mult. Am ... am plecat P .s...:riş. Ai venit

la noi jo ia trecută, nu? E ra şi W illiam -Alfred la noi.
R o ss în cu v in ţă din cap şi aşteptă să continue. V o r b e a cu
respiraţia tăiată din cau za grabei sau a sen tim en telor ca re o
copleşeau. R o ss ar fi vrut să-i sp un ă ceva care să o ajute, dar
nu g ăse a cuvintele potrivite. V iaţa o prinsese în g h e a re le ei
pe m icuţa, b u n a Verity.
- Ţ i-au... spus?
- D a, d raga mea.
- Ce ţi-au spus?
îi relată spusele lui W illiam -A l fred cît îşi am in.i de bine.
C înd term ină, V erity se duse la fereastră şi începu să frăm înte
b l a n a u d ă a m anşonului.
- N - a lovit-o cu picioarele, spuse ea. E o m inciună. A
trîntit-o j o s şi... şi a murit. Restul ... e adevărat.
El se uită la apa care şiroia pe geam uri.
- îm i p a re nespus de rău.
- D a, dar... ei vor să re n un ţ la el, să le prom it că n -a m
să-l mai văd niciodată.
- N u crezi că asta ar fi cel mai bine?
- Ross, sp use ea, îl iubesc.
El nu răspunse.
- N u mai sînt un copil, continuă ea. Cînd mi-a p ov estit -
a d o u a zi d u p ă bal - mi s-a făcut greaţă, am fost bolnavă, dar
m i-a fost atît d e milă de el. N -a m mai putut dorm i, m înca. A
fost g ro a z n ic să af l u chiar de la el, pentru că nu p u te a m spera
că nu e ad e vărat. T a ta nu m ă înţelege,, crezînd că nu sînt
revoltată. T e asigur că am fost revoltată. S entim entul d e re
voltă a fost atît de puternic încît am căzut la pat, bolnavă.
D a r asta... asta nu m ă îm piedică să-l iubesc. C um s-ar putea?
Iubeşti, la bine sau la rău. Tu ştii asta.
W INSTON GRAHAM 170
- D a, spuse el, eu ştiu asta.

- Cunoscîndu-1 pe A n d re w , m i-a fost a p r o a p e imposibil
să cred. A fost îngrozitor. D a r nu poţi în to a rc e spatele ade
vărului. N u poţi dori să dispară, n u te poţi ru g a să nu fi existat,
nu poţi trăi fără să te gîndeşti că a existat. C e e a ce a făcut, a
făcut cu adevărat. M i-am re p e ta t-o de n e n u m ă ra te ori. Şi
re p e ta re a a om o rît în m in e to a tă o r o a r e a în loc să o m o a re
dragostea. M i-a o m o rît frica. M i-a m spus: A fă cut-o şi a plătit
p e n tru ce a făcut. N u e o a re destul? R ă m în e o m u l c o n d a m n a t
p en tru to td eau n a ? D e ce m ă d u c la biserică şi repet T a lă t
N o s tru d ac ă nu respect ce sp un e, d a c ă nu iert? P u te m noi
o a re să fim m ai presus decît cel ce a în te m e ia t creştinismul şi
să stabilim alte n orm e, mai ridicate, p en tru ceilalţi?
V orbise repede, cu înv erşu n a re. E ra u a rg u m e n te le pe
ca re Ie făurise în liniştea cam erei ei de dorm it.
- N u se mai atinge de b ă u tu ră acu m a, term ină ea patetic.
- Şi crezi că asta va dura?
- Sînt sigură. -
- Ce ai de gînd să faci?
- El vrea să se c ă săto rea scă cu mine. Ta.ta e îm potrivă.
N u po t decît să-l înfrunt.
- Există m ulte posibilităţi d e a te constrînge.
- Sînt majoră. N u m ă po t îm piedica,
Ross mai p use un buştean în foc.
- A venit B lam ey să v o rb e a s c ă cu C harles? A r pu tea
să discute...
- T a ta nu vrea să-l vadă. E... atît de nedrept. T a ta bea.
Francis e cartofor. N u sînt sfinţi- Şi totuşi cînd fac ceea ce a-
făcut A n d re w îl c o n d a m n ă fără să-l fi ascultat.
- A şa e pe lum ea asta, d ra g a m e a . U n bărbat se p o ate
îm b ăia atîta tim p cît nu în trec e m ă s u ra sau cade sub masă.
171 ROSS POLDARK
D a r cînd cineva e trimis la închisoare pentru ce a făcut Blamey,

oamenii nu sînt dispuşi să ierte şi să u ite deşi aşa scrie la carte.
Alţii nu sînt dispuşi să-şi d ea fiicele pe m îna u n o r astfel de
soţi care le-ar p u te a trata la fel. Se opri căutîndu-şi cuvintele
potrivite. îmi vine să cred că a re dreptate.
Verity se uită la el, m îhnită, apoi ridică din um eri.
- Deci eşti de partea lor, Ross.
- în principiu, da. Ce-ai vrea să fac?
E a luă pelerina u d ă şi o privi-ţinînd-o în mînă:
- Nu pot să-ţi cer nim ic d ac ă simţi aşa.
- B a da, poţi. Se apropie d e ea, îi luă pelerina din mîini
şi răm ase lîngă ea la fereastră. P e n tru m ine, Verity, iarn a s-a
terminat. Iarna şi m ulte altele. F ă ră tine, nu ştiu cum s-ar fi
terminat, nu aşa. D a că acum u rm e a z ă ia m a pentru tine, trebuie
o are să refuz să te ajut pentru că eu privesc altfel lucrurile în
principiu? Eu nu m ă p o t obişnui cu ideea că te vei m ărita cu
Blamey; nu-m i place; dar asta din ca u ză că ţin atît d e m ult ca
să fii fericită. N u în s e a m n ă însă că nu te voi ajuta cît şi cum
voi putea.
E a nu-i răspunse. D e o d a tă el s i mţi că se dispreţuieşte
pentru ceea ce îi spusese. A s e m e n e a ajutor era slab şi timid.
Ori se declara pe faţă îm p otriv a ei, a ataşam entului ei, ori o
ajuta fără rezerve, fără a da im presia că o d e z a p ro b ă sau că o
ajută în pofida voinţei lui.
E ra g re u să ia o h o tărîre . D in c a u z a p rieteniei care-i
lega, p rim a a lte r n a tiv ă e ra im p osib ilă; a d o u a e r a c o n t r a r ă
ju decăţii lui p e n tru că nu se p u te a b a z a decît pe î n c r e d e r e a
lui în V e rity ,- "
•Dar ast a nu era destul. A le g e r e a era grea. T rebuia'totuşi
să cîntărească lucrurile mai bine. Ge ar fi făcut V erity dacă ar
fi fost el în locul ei?
WINSTON GRAHAM 172
- U ită ce ţi-am spus. N - a r e im p o rta n ţă că te d e z a p ro b

sau nu. Voi face ce ea ce doreşti tu, orice ar fi.
* E a oftă:
- Vezi tu, a trebuit să vin la tine, n -a v eam la cine. E liz a
beth e în ţelegătoare, dar nu p o a te să m ă susţină pe faţă cînd
F rancis e îm p o triv a mea. Şi nici nu cred că ar vrea. M - a m
gîndit că... îţi m ulţum esc, Ross.
- U n d e este A n d re w acum ?
, - P e m are. N u se va în to a rc e decît peste cel puţin d o u ă
săptăm îni. Cînd se va întoarce... m -a m gîndit că aş p u te a
să-i scriu să vină să ne întîlnim aici...
- L a N a m p a r a»?
Se uită la.el.
. - D a, la N am para.
- F o arte bine, răspunse el pe loc. S ă m ă anunţi cu o zi
înainte şi voi pregăti totul.
B u z e le îi tre m u ra u şi părea că va izbucni în plîns.
- D ragul m eu Ross, îmi p are nespus de rău că te am estec
în to ate astea... dar n -am putut să...
- Lasă! N u e prim a dată cînd conspirăm . D a r 'a s c u l -
tă-m ă, nu-ţi mai face atîtea griji; cu cît te vei necăji mai puţin
cu atît vo r ieşi mai bine lucrurile. D u -te acasă şi c o m p o rtă -te
ca d ţ obicei, ca şi cum nu s-ar fi întîm plat nimic. A rată-le că
n-are de ce să-ţi fie'teamă-$i îţi va fi mai u şo r de sup ortat.
N -a m căderea s.ă ţin predici, d ar cred că-ţi dau un sfat bun.
- Sînt sigură. Oftă din nou şi îşi cuprinse obrazul obosit
în palme. D a c ă pot veni aici să: stăm d e vorbă, îmi va fi de
m are ajutor. Singură toată ziua, num ai cu gîndu rile m ele şi
în c o n j u rată numai de figuri ostile! Nici nu-ţi în c h ip u i t g 'ri
scam::'; să stai de vorbă cu cineva ca re te înţelege...
173 ROSS POLDARK
- Vino cînd doreşti şi cît de des vrei. Sînt aici tot timpul.
Ai să-mi povesteşti tot ce seîntîm plă. M ă d uc să-ţi a d u c ceva
cald de băut pînă Jud o înşeu ea ză pe Darkie. Apoi am să te
co n d u c pînă acasă.
Capitolul XII
C
u n unia lui Jim C a rte r şi Jinny M ar t in a
avut loc în ultim a luni din iulie, la .ora 1
p.m. Oficiată de Sfinţia S a d o m n u l C laren c e O dgers, ale cărui
unghii erau n eg re pentru c ă tocm ai sădise ceapa. Cum îi făcuse
să aştepte cîteva m in u te p în ă îm b ră c a s e odăjdiile, se gîndi că
c e re m o n ia p ro p riu-zisă era bine să nu d u re z e decît atît cît era
strict necesar.
D e ac e e a în c e p u d u p ă c u m u rm ea ză:
- Dragii mei, ne-am adunat aici în prezen ţa lui D u m n ez eu
şi a voastră, cei drept-credincioşi, ca să u n im pe acest bărbat
şi această fem eie prin sfînta taină a căsătoriei, hm, hm, hm,
pen tru noi ea în s e a m n ă o un ire sim bolică, h m ,h m , hm, consi-
derînd cauzele pentru care D o m n u l D u m n e z e u a hotărît-o.
M ai întîi pen tru p ro c re a re a de prunci ca re să fie crescuţi în.
frica lui D u m n e z e u . în al doilea rînd, ca leac îm po triva p ă c a
tului trupesc, pentru curăţirea d e p ă c a t a credincioşilor întru
Christos. în al treilea rînd, p en tru în tra ju to ra re a şi m îngîierea
în b u n ă p a c e şi înţelegere.
V ă cer deci la am îndoi hm , hm , hm...
P ărul arăm iu al lui Jinny, p iep tăn a t şi periat bine, lucea
sub b o n e ta albă de m uselină ca re îi în c a d r a fru m os c a p u l 'mic.
175 ROSS POLDARK
D intre ei doi, ea era cea mai calmă. Jim era agitat şi s-a
împiedicat de mai m ulte ori în răspunsuri. N u se sim ţea la
largul său aşa gătit. Jinny îi c u m p ă ra s e o crav ată albastră de
la un negustor am bulant, iar el îşi cum părase o haină de ocazie,
aproape nouă, de culoarea p ru n e lo r coapte.şi cu nasturi lucioşi
de metal. Probabil că avea să fie costum ul lui d e s ărb ăto are
pentru vreo d o u ăz eci de ani.
- ... să trăiţi d u p ă legile lui Christos, D o m n u l nostru.
Amin. Cei pe ca re D u m n e z e u i-a unit, om ul să nu-i d e s p a rtă.
Întrucît X şi cu X:.. adică întru cît Jam es H e n iy şi Jennifer
M ay aţi co n sim ţ i t să vă uniţi prin căsătorie... daţi-vă mîna...
u nde e inelul?... vă declar soţ şi soţie. în nu m ele Tatălui, al
Fiului şi al Sfîntului D uh, Amin.
Acum dom nul Odgers era liber să se întoarcă la ceapa lui.
S-a întins o m a s ă în casa s o ţilo r M a rtin p en tru toţi
musafirii. R oss era şi el invitat, d ar refuzase pretinzînd că are
o treabă u rg e n tă la T ruro. Ştia că oaspeţii se v or si m ţi mai
bine în lipsa lui.
C um m em brii familiei M artin erau în n u m ă r de u n s p re
zece, în afară de m ireasă, şi ceilalţi erau şase, pe lîngă ginere,
nu prea era loc şi pen tru străini. Bătrînul G reet m o ţăia dînd
din cap lîngă foc, J o e şi Betsy T rig gs ş ede au lîngă el. M ai
erau acolo M a r k şi P aul Daniel, d o a m n a Paul şi M a r y Daniel,
W i ll N anfan şi d o a m n a Will, unchiul şi m ătu şa miresei; Jud
P a y n ter se învoise ca să p o a tă veni. P ru d ie era bo ln av ă în
pat, iar N ick V igus şi nev asta lui reuşiseră să se strec oare
înăuntru, aşa cum făceau în to td e a u n a cînd se d ăd e a ceva
pe gratis.
C am era era atît de plină încît toţi copiii trebuiau să stea
pe jos, şi cei mai mari, de la n o u ă la şaisprezece ani, şedeau
doi cîte d o i'p e treptele scării care d ucea sus în d o rm ito r „la
W INSTON GRAHAM 176
fel ca anim alele din arca lui N o e “ , cu m le-a spus Jud. B a n c a

de lem n pe ca re Jim şi Jinny stăteau în serile în tu n e c o a s e de
iarnă fusese ridicată la rangul de fotoliu al m irilor şi tinerii
căsătoriţi ş ed e au cocoţaţi pe ea ca p o rum beii, ca să-i vadă
toată lumea.
O spăţu l c u p rin d e a un am estec de m încăruri să le tre z e a s
că p o fta şi să le strice stom acul; mai' era vin şi b ere de casă,
destule p en tru ca cei prezenţi să se veselească.
C înd m a s a s-a terminat, şi Z a c k y a ţinut u n discurs, şi
Jim a m u lţu m it t u tu ro r p entru urările de fericire, şi Jinny a
roşit to a tă şi n-a mai putut să sp u n ă nimic, cînd în ca m e ră
s-a făcut o căld u ră insuportabilă chiar cu u ş a deschisă, cînd
a p r o a p e tu tu ro r oaspeţilor le în ţep eniseră picioarele, cînd cei
mici au în c e p u t să se agite şi să se certe, iar celor m ari a
încep u t să le fie so m n de atîta m încare şi Lipsa de aer, femeile
şi copiii a u ieşit afară, lăsînd loc b ă r b a ţilo r să-şi în tin d ă
picioarele, să aprin dă pipele sau să prizeze tutun, să b ea în
voie vin sau gin şi să stea de v o rb ă p ov estin d c u m se u d ase
tot burajul de m ină în galeria nr. 120, şi cum v o r avea probabil
un sezon g ro z a v de pescuit.
în c e r c ă r ile bărbaţilor de a încheia p e tre c e re a d u p ă pofta
lor nu au fost privite cu ochi buni de d o a m n e le M artin şi
Daniel, dar Zacky, deşi susţinea că de vreo doi ani se îm păcase
cu D u m n e z e u la o ad u n a re religioasă la St. A nn, nu voia să
re n u n ţe la rachiu, şi ceilalţi oaspeţi îi u rm a r ă exemplul.
Vinul nu era prea bun pentru că Z a c k y îl plătise cu trei
şilingi şi ju m ă ta te galonul*, dar ginul era excelent. în tr-o seară
liniştită de sep tem b rie plecase îm p re u n ă cu şap te alţi m ineri
de la S aw le la R o s c o f f şi, o d a tă cu în c ă r c ă m ra obişnuită,
ad u se seră şi d o u ă butoaie cu gin de bună calitate. U n butoi îl
* m ă s u ră dc c a p aciţatc (apiox. 4 litri) (n. t r .)

177 ROSS POLDARK
îm părţiseră în tre ei pe loc, dar pe celălalt îl păstra seră pentru

nuntă. Jud, care era unul din'cei opt, ascunsese butoiul într-un
re z e rv o r stricat de apă de la N a m p a ra , un d e era ferit d e ochii
curioşi ai vreunui agent fiscal care ar fi putut să tre a c ă pe
acolo. îl ţinuse în rezerv o r toată iam a şi îl adusese la p etrecere
ajutat d e N ic k Vigus. îri tim p ce femeile, cu copiii d u p ă ele,
vizitau casa n o u ă a tinerilor căsătoriţi, bărbaţii se instalară
c o m o d ca să b ea rachiul şi să stea de vorbă.
• - S p u n oam enii, se auzi vocea subţire şi m iero a să a lui
N ick V igus care tocm ai trăsese o duşcă, cum că o să înch id ă
to ate m inele curînd. M ai spun-că unul pe care-1 c h e a m ă R ab y
a cu m p ă ra t to ate m o rm an e le de steril din com itat şi că are o
m e to d ă cu m să sco ată din el toată aram a de care are n ev oie
Anglia pe o sută de ani.
- N u se poate, spuse Will N an fan , stînd încovoiat.
Z ac k y sorbi din cană.
- N u -i nevoie şi de asta ca să nu sărăcească de tot d acă
treburile o să m ea rg ă la fel de p ro s t.c a pînă acum. United
M ineş d in St. D a y au pierdut ap ro a p e opt mii d e lire anul
trecut şi D u m n e z e u ştie ce pierderi a avut m ina G r a m b l er
cînd s-o r face socotelile. D a ’ ăsta nu-i subiect de c o n v e rsaţie
la nuntă. Avem loc de m u ncă fiecare, avem casă, cîştigăm,
p o ate nu cît am vrea, d a ’ sînt o m ulţime de oanieni ’g a ta să...
- C iud at ginul ăsta, foarte ciudat, Zacky, îl în treru p se
Paul Daniel, ştergîndu-şi m ustaţa. N -a m mai băut n iciod ată
un gin ca ăsta. Sau poate... odată...
- D a, sp use Z ac k y lingîndu-şi buzele, dacă n-aş fi fost
atent la ce sp u neam , aş fi zis la fe l A c u ’ că mi-ai amintit, aş
zice că are mai curînd gust de... de...
- D e terebentină, spuse M ark Daniel.
- A r d e ca f o c u l spuse bătrînul Greet, arde ca focul. D a ’
W INSTON GRAHAM 178
aşa e ra cînd.eram eu tînăr, o în g h iţitu ră de gin a r d e a ca focul.

A şa era atunci. î n ’69, cînd p r o s p e c ta m ca să g ăsim a ra m ă la
L a k e S uperior, era acolo o prăvălie u n d e v in d eau nişte rachiu
care-ţi ju p u i a pielea d e p e m înă...
îi d ă d u ră lui Jo e T riggs, cel m ai în vîrstă d in tre ei, să bea
o cană. Toţi se uitară la el cu m s o a r b e o în gh iţitură, u rm ărin d
expresia de p e faţa lui aspră, cu riduri adînci şi favoriţi stufoşi.
Strînse din buze, le desch ise apoi cu un plescăit puternic şi
bău din nou.
- N u -i nici pe d e p a rte la fel d e b u n ca ăla p e care l-am
adus de la R o s c o f f în sep tem brie, d ă d u el verdictul.
- D a ’ to t ăla e^ se m irară v re o doi-trei. Se făcu linişte.
- E alt butoi, spuse Jud. M ie mi se p are bun, d ar nu e la
fel de vechi. A sta e. Ar fi treb u it să-l ţinem mai mult, şi în cep u
să cînte încet, ca pentru sine:
A fo s t o d a tă d o i b ă tr în i
H o p a : h o p a , h o p ' a ş a ...
E r a u s ă r a c i c e i d o i b ă trîn i...
S e p ă re a că aceeaşi b ănu ială se n ă s c u se brusc în m intea
tuturor. Se uitau în tăc e re la Jud în tim p ce el c o n tin u a să
fredon eze, căutînd să p ară indiferent.
în cele din u rm ă încetă.
Z ac k y se uită la paharul lui.
- E fo arte ciudat, spu se el liniştit, ca d o u ă b u to aie cu gin
să aibă gusturi diferite.
- F o a rte ciudat, spu se P aul Daniei.
- Al naibii de ciudat, s p u se M a r k Daniel:
- P o a t e că.ne-au înşelat, zise Jud arătîndu-şi cei doi dinţi
într-un zîm b et forţat. Francezii ăştia sînt şireţi ca guzganii.
N u m ai ce-ntorci spatele şi te şi fură. T e-ntîlneşti cu unu, îi
întorci spatele şi el sc o a te c u ţitu ’ şi gata, eşti m ort.
Z a c k y dăd u din cap:
179 ROSS POLDARK
- N im eni n-a fost înşelat v re o d a tă d e Jea n Lutte.

- în to td e a u n a a fost cinstit cu noi, a d ă u g ă Will N anfan.
Zacky se scărp ină în barbă; p ă r e a că re g re tă că se b ă r
bierise de dimineaţă.
- M i-a spus că sînt d o u ă b u to a ie cu gin, a m în d o u ă la fel.
Ciudat, fo arte ciudat. A m în d o u ă la fel. M i se p a re m ie că
cineva a u m blat la butoiul ăsta. M ă întreb cine p o a te să fie?
- E u cred că ştiu, fir-aş al dracului, sp u se M a r k Daniel,
care băuse trei pinte* de vin şi era g a ta să se a p u c e d e o
treabă mai serioasă acum.
- D e ce să bănuiţi pe cineva, sp use Ju’d, asudînd. N - a m
nici un amestec. N u-i nici o dovadă. N im en i nu poate să sp u n ă
cine e de vină. O ricine ar fi p u tu t să-l bea... adică d ac ă l-ar fi
băut cineva, şi eu m ă în d o iesc că l-ar fi băut. E u îl bănuiesc
pe franţuz. Să n-ai încre d ere în franţuzi, vă sp un eu! F ranţuzul
ăla de la R o s c o f f p ă r e a cinstit, v o rb e a cu m trebuie, d a ’ s-a
purtat cum trebuie? Se uită drept în ochii tăi ca orice creştin
cu m secade, d a ’ c e -n sea m n ă asta? în s e a m n ă că e făţarnic cum
sînt toţi, şi chiar mai făţarnic.
- Cînd eram cîrm aci pe vas, sp use bătrînul G reet, aveau
gin bun în satul Sawle, u n d e locuia m ătuşa Tam sin N anpusker.
Aia care a murit în ’58, cînd a căzut în tr-u n puţ de mină, că
era beată m oartă. Şi nu e de m irare cînd...
- A , da, îmi am intesc bine de m ătuşa Tamsin, spuse N ic k
Vigus im prudent. Aia care a trec u t în tr-o zi p e uliţa Stip-
py-Stappy, călare pe scroafa ei, cu toţi purceii ca re alergau
dînd'din c o a d ă d u p ă ea, o p ro c e s iu n e întreagă. Cît a mai băut
şi m ătuşa Tam sin. B ă u t u r a p e ca re a trebuit să o a s c u n d ă .>
- Să m ă ia naiba, urlă M a r k Daniel, d acă nu înţeleg
a c u m a 1 Şi eu am b ăut din ea. N ick a făcut-o. N ic k e de vină!
* pinlă = 0,57 litri (n. t r .).

WINSTON GRAHAM 180
B ănuim pe cine nu trebuie! A m intiţi-vă de b ăutura aia ca o tra

va pe care a făcu t-o N ic k V igus în b ucă tă ria lui din d r a c u ’
ştie ce, ca s-o v în d ă proştilor cu bani de a ru n cat la bîlciul de
Sfîntul Mihail! Z icea că e gin, amintiţi-vă. S e m ă n a la gust cu
ăsta de parcă ar fi fraţi gem eni.
- Da, da, spuse Will Nanfan, e adevărat. Jur că e adevărat,
că şi eu am b ăut din el, n-aş mai frb ă u t. Vai de m ăru n ta ie le
mele, parcă aveam numai noduri în burtă. Nick Vigus ne-a înşelat!
Faţa ciupită de vărsat a lui V igus se roşi ca focul, apoi se
făcu albă ca varul sub privirile a c u z a to a re în d re p ta te a s u p ra
lui. M a rk D a m e i mai g ustă puţin ca să fie sigur, apoi se duse
la fereastră şi a ru n c ă b ăutu ra peste brazdele d e legume.
- Să nu-m i z-iceţi mie pe n u m e d ac ă nu-i aceeaşi băutură.
N ick Vigus, eşti un p u n g a ş n e n o ro c it şi a venit vre m e a să ţi
se dea o lecţie, să te învăţăm minte. îşi suflecă apoi mînecile,
dîndu-şi la iveală braţele păroase.
Nick se d ăd u înapoi, dar P aul Daniel îi blocă d rum ul
spre uşă. în c e r c ă să scape, însă M a r k D aniel îl apucă strîns şi
îl în to a rs e cu capul în jos, ţinîndu-1 aşa.
- N -a m făcut nimic. Jud P a y n ter e de vină! A venit la
m ine săptăm în a trec u tă şi mi-a spus...
- Să nu-1 credeţi ce zice, spuse Jud ta re ..M ă ştiţi că sînt
om cinstit, nu spun minciuni. D a ’ îl ştiţi pe Nick, e un mincinos
împuţit, ar vin d e-o şi pe m ă-sa ca să-şi ap e re pielea. Şi... şi
după cum ştiţi toţi...
- Ia scutură-l bine, M ark , spuse Zack. Aflăm noi a c u '
adevărul.
- ... Jud a venit la m ine săptăm îna trecută şi m i-a zis
„poţi să ne faci nişte gin, băiete? Că ginul d in ^ u t o i u l ăla pe
care-1 ţineam s-a scurs tot în păm în t...“ D ă-m i d r u m u ’, M ark ,
că m ă sufoc... M a rk îl apucă şi mai strîns de mijloc, îl ridică
de jo s şi-l iz b rc u picioarele de una din grinzile tavanului.
181 ROSS POLDARK
- H a i , băiete, spuse el blînd, v orbe şte sau ai să m ori n e

spovedit...
- A spus că tot ginul s-a scurs în păm înt pentru că şoarecii
au făcut o g a u ră în butoi. .. Vai de mine, aoleu... şi nu vrea să
vă dezam ăgească... şi să-i fac... să-i fac eu nişte...
-'Prinde-1, Paul! strigă Will N an fan văzîndu-1 pe Jud .că
v rea s-o şte a rg ă cu c o a d a între picioare.
- L -au prins la uşă, u n d e l-au luat la bătaie, se auziră
gem ete, icneli, apoi D aniel şi Will N anfan îl aduseră înapoi
în casă.
- Nu-i adevărat! ţipă Jud indignat. Lătraţi la uşa care nu
trebuie. D e ce să-l credeţi pe el şi nu pe mine? N u e cinstit!
N u e drept! N u e e n g le z e şte . Vreţi să ştiţi adevărul? V ă ju r că
el a furat ju m ă ta te de butoi. D e ce să daţi vina pe un om care
n-ar fura...
- D a c ă eu am luat ju m ătate, tu ai luat restul, se auzi
v o ce a lui Vigus care era tot cu capul în jos.
- D aţi-m i drum ul! ţipă Jud zb ătînd u-se Am să-i rup
nădragii. Daţi-m i d rum ul să-l fac p r a f Laşilor, fricoş i lor! Doi
pe unu! M ă bat eu pe rînd cu fiecare, laşilor! Daţi-mi drumul!
V ă p ocn e sc eu pe toţi la rînd... v
- A şteap tă niţel că te pocnesc eu, spuse M ark Daniel.
Hai, daţi-vă la o parte, băieţi...
îl duse pe N ic k V igus pînă lauşă, tot cu capul în jos. Din
nefericire, cîteva femei care auziseră gălăgia ajunseră la uşă,
în frunte cu d o ă m n a Vigus. Văzîndu-şi soţul într-o poziţie
neobişnuită, ea scoase un ţipăt ascuţit şi se repezi să-i sară în
ajutor; dar M a r k o d ădu la o parte şi îl duse pe Nick pînă i a
locuinţa lui Jo e şi B etsy Triggs. în sp a tele casei se afla 0 baltă
plină cu apă m urdară, verzuie şi vîscoasă. De cînd dispăruse
R eu b en C lem m o w , balta , r n pe primul loc din punctul de
vedere al m irosurilor pe e v ' Ie desaia.
W INSTON GRAHAM 182
C înd ajunse la m a r g in e a bălţii, M a r k îl ridică iar cu capul

în sus pe Nick, sufocat aproape, îl a p u c ă de fundul pantalonilor
şi-l a ru n c ă cu faţa în jo s în mijlocul bălţii.
- E rîndul celuilalt, spuse el apoi, suflînd adînc şi scuipînd
în palme. Şi tot ac o lo nim eri şi J u d P aynter.
2
Se lăsa n o a p te a şi b ă te a vîntul cînd R o ss se în
to rce a acasă d e la T ru r o . Se g în d e a la cei doi tineri ca re î n c e
peau o viaţă n o u ă îm p reu n ă . D a c ă d e s c h id e a m ina, îi v a oferi
lui Jim o altă slujbă, la suprafaţă, m u n c ă d e fu n c ţio n a r plătită
mai bine.
D ru m u l lui de astăzi era în le g ă tu ră cu W h e al Leisure.
D u p ă ce făcuse unele cu m p ărătu ri pentru casă - făină şi zahăr,
m uştar şi lumînări, pîn ză pentru p ro so a p e, o p e re c h e de cizm e
de călărie pentru el, o perie şi un p ie p te n e — făcuse o vizi
tă notarului.
D o m n u l N a thaniel P earce, vo rb ă reţ, vînăt la faţă şi sufe
rind de g ută ca de obicei, ş e d e a în tr-u n fotoliu s c o rm o n in d în
foc c u 1o vergea lun gă de perdele. îl ascultă p e R o ss cu mult
interes, îi spuse că se b u c u ră m u lt că-1 v ed e şi că p ro p u n e rile
lui m erită să fie luate în considerare. Se scarp in ă apoi sub
perucă - avea p ă d u c h i - şi îi a ru n c ă lui R o s s o p riv ire p ă tru n
z ă to a re . Aşa d eci, c ă p ita n u l H e n s h a w e a v e a i n te n ţia să
investească o parte din banii lui? Perfect! C ăpitanul H e n sh a w e
se bucură de o reputaţie excelentă în regiune. D a r şi el, n o t a rul
m odest, ar avea cev a bani lichizi, nu p re a mulţi. M ai erau
însă, cum spusese şf căpitanul P o ld a rk . cîţiva clienţi de-ai lui
dispuşi să facă o investiţie sigură. Se va mai gîndi, va studia
bucuros problem a, să v ad ă ce s-ar p u te a face.
înainta încet, d a r totuşi ce v a se mişca, lucrurile av eau să
ev olueze S -ar p u te a ca p este cîteva luni să sap e prim ul puţ.
183 ROSS POLDARK
în tim p ce ducea iapa în grajd şi îi sc o te a şaua, se g în d e a

dacă să le p ro p u n ă şi lui Charles şi F ran cis să con trib u ie cu o
cotă-parte.
Călărise în g o a n ă ca să ajung ă ac asă în ainte d e lăsarea
întunericului şi D arkie era leoarcă de sudoare. D ă d e a sem n e
de nelinişte şi nu voia să stea locului în tim p ce o u sca cu
ş o m o io a g e de paie. D a r şi ceilalţi cai erau neliniştiţi. R a m o th
scutu ra din cap şi necheza m ereu. R o ss se î n tre b ă d acă nu
cu m v a era vreun şarpe în grajd sau o vulpe sus, în pod. Prin
uşa deschisă a grajdului mai intra p uţin ă lum ină, d a r nu p u te a
vedea n.imic în sem iîntuneric. M îngîie botul catifelat al: lui
R am oth şi se întoarse la Darkie, continuînd să o şteargă. D u p ă
ce term ină, îi dădu să m ănînce şi se întoarse, în d re p tîn d u -s e
spre uşă.
D e lîngă uşă porn eau treptele ca re d u ce au în p o d , u n d e
d orm ise Carter. C um se uită în sus, ceva îi trec u pe lîngă cap
şi îl lovi puternic în umăr. C ăzu în g e n u n c h i şi auzi z g o m o tu l
înăbuşit al unui obiect căzînd pe paie. Se ridică reped e, se
îndreptă clătinîndu-se spre uşă, ieşi afară şi se sprijini de zid
ţinîndu-se de umăr.
Cîteva secu n d e d u re re a îl ameţi, dar în cep u să treacă. îşi
pipăi umărul; nu avea nimic rupt. O biectul care-1 lovise era
jos pe podea, în grajd. D a r văzuse ce e şi de a c e e a ieşise atît
de repede. E ra perforatorul de rocă, burghiul de foraj pe care
ÎI văzuse în mîinile lui R euben C lem inow .
3
Cînd a intrat erau toţi în bucătărie. D e m e lz a în
cerca să d reagă o ru ptură din fustă cu un fir g ro s de aţă şi un
ac îndoit, Jud şedea răsturnat pe sca u n cu o e x p resie de
W INSTON GRAHAM 184
suferinţă ră b d ă to a re pe ju m ă t a t e a d e faţă n e b a n d ajată; P ru d ie

b ea ceai.
- D u m n e a v o a s tră sînteţi, d o m n u l e căpitan, s p u se Jud cu
o v o ce slabă şi trem u ră to are . S ă m ă d u c să ş terg iapa?
- N u -i nevoie. D e ce te-ai în to rs atît d e re p e d e de la
n u n tă? Ce-ai păţit la faţă? P rud ie, m ai ţin e m în c a r e a z e c e
minute. A m ceva de făcut.
- S -a term in at nunta, spu se Jud. N - a fost m a r e lucru.
N -a m văzut niciodată ce v a m ai nereuşit. N im e n i alţii decît
familiile M artin şi Carter, toţi neisprăviţii ăia şi cîţiva s c a n d a
lagii şi m ito cani de la mină. N u c r e d e a m că Z a c k y o să invite
aşa bădărani. N u m -am simţit bine p rin tre ei...
- S -a întîm plat ceva, d o m ’le? în tre b ă D e m e lz a .
R o ss se uită lung la ea:
- C e să se întîm ple? N u s-a în tîm p lat nimic.
- Şi p e d rum , la în ap o iere, a d ă u g ă Jud, lîngă W h e al
G race, m -a m îm piedicat de un b o lo v an şi am căzut...
D a r R o s s intrase în casă.
- M ai bine ai tăce a din g u ră cînd îl vezi supărat, îi spuse
Jud D em elzei sever, altfel n -a re să te p o c n e a s c ă n u m ai tai-
că-tău. A în tre ru p e pe ăi mai m ari decît tine arată că eşti prost
crescută...
D e m e lz a se holbă la el, dar nu răspunse. R o ss căută puşca
şi o găsi în d o rm ito r. O în c ă r c ă a te n t şi t ra s e cocoşul- la
jum ătate. în c u iase uşa grajdului ca să nu scape. E ra c a şi cum
ar fi încolţit un cîine turbat.
A prinse u n felinar şi ieşi din casă p e u ş a principală, făcînd
un ocol ca să ajungă la grajd. T rebuia să-l găsească mai repede;
dacă nu, s-ar fi putut să le facă v reu n rău cailor.
T rase zăvorul şi aşteptă să stea vîntul înainte de a deschide
uşa. Intră, pU sejo s lanterna la a d ă p o s t de cu re n t şi se înd rep tă
spreboxe.
185 ROSS POLDARK
D arkie n e c h eză cînd îl simţi c ă intră; vîntul pătrurîse în ă

u ntru răvăşind paiele.şi frunzele; u n liliac flutură din aripi
îndepărtîndu-se de lumină; era linişte. D rugul de fier dispăruse.
- R euben, strigă Ross, ieşi la lumină, vreau să-ţi vorbesc.
Nici un răspuns. Nici nu se aştep tase să-i răsp und ă. Se
au z ea liliacul zburînd în ce rc în întuneric. R o ss în aintă spre
fundul grajdului.
Cînd ajunse la a d o u a b o x ă 1 se p ăru că a u d e o m işcare
în spatele lui, se înto arse re p e d e şi ridică puşca, d a r nu se
clinti nimic. A r fi trebuit să ia felinarul cu el, p e n tru că lum ina
lui slabă nu pătru n d e a pînă acolo.
Squire se m işcă brusc, lovind p o d e a u a cu copitele. Toţi
caii simţeau că se în tîm p lâ ce v a rău. R o s s aşteptă în c o rd a t
lîngă b ox ă vreo cinci m inute, ştiind că a c u m u rm a să le fie
pusă la încercare răbdarea. Ai cui nervi v o r ce d a mai repede?
E ra sigur pe el, ştia să se stăpînească, d ar p e m ă s u ră ce timpul
trecea, această siguranţă îl î n d e m n a să acţioneze. O m ul ar fi
putut să se ascu n d ă iar în p o d u l grajdului şi să stea acolo
toată noaptea.
Ross îl auzi pe Jud ieşind din casă şi trop ăin d pe pietrele
din curte. C rezu întîi că vine la grajd, dar îl auzi intrînd alături.
C urînd se în toarse în casă şi în chise uşa d u p ă el. în grajd, nici
o mişcare.
Ross se întoarse ca să a d u c ă felinarul şi în aceeaşi clipă
auzi vîjîitul b a r a m inei a r u n c a tă cu p utere şi lovind cu z g o m o t
peretele unde stătuse. L em nu l se făcu ţăndări. R oss se întoarse,
ochi şi trase d rep t în u m b ra care se ivi din întuneric. C ev a îl
lovi în cap şi u m b ra se în d re p tă spre uşă. C înd'silueta om ului
apăru în cadrul uşii, Ross trase din nou cocoşul. D e d ata asta
praful de puşcă nu luă foc şi înainte de a pu tea trag e cocoşul,
R euben Clem mow ^dispăruse.
W INSTON GRAHAM 186
A lerg ă la uşă şNse uită afară. îl văzu m işcînd pe lîngă

merii din grădină; ţinti şi trase a d o u a încărcătură. Ş terse apoi
sîngele care i se prelin gea pe fru nte şi se în d re p tă spre casă,
din ca re Jud, P ru d ie şi D e m e lz a to cm ai ieşeau speriaţi.
E ra furios că om ul scăpase, deşi era probabil să-l găsească
a d o u a zi. Nti se putea să nu lase vreo urmă, vreo'dîră de sînge.
Capitolul XIII
S
e sculă în zori şi porni d u pă u rm ele de
sînge pe care le lăsase C lem m o w , sperînd
să-l găsească. D a r înainte de a aju nge la Mellin, petele se
în d rep ta u spre nord, în direcţia d u n elo r de nisip, şi le pierdu
urm a. în zilele u rm ă to a re nu s-a mai auzit nimic despre R e u
b e n şi conc lu z ia cea mai plauzibilă era că se ascu nsese pe
un deva printre nisipuri şi nriurise epuizat de p ierd e rea de sînge!
E ra bine că scăpaseră în sfîrşit de el şi nimeni n-a mai întrebat
nimic d espre el. Faptul că .reap ăru se a fost ţinut secret de cei
patru m em b ri ai casei şi de Zacky, căruia Ross îi spusese.
în to a te lunile acelea de vară,” florile nu au lipsit de la
N am para. D e m e lz a le aducea. Se s c u l a în to td e a u n a în zori şi
acum , că nu-i mai era frică' de a fi răpită şi dusă a casă ca să
jn ă n în c e bătaie, se plim ba în voie pe cîm p cu Garrick după ea
şi se în to rc e a acasă cu un buchet m are de flori de cîmp care
îşi găseau locul în c a m e ra de zi.
P ru die încercase să o d ezveţe de acest obicei, nu era
treaba unei servitoare să în fru m u seţe ze casa cu flori aduse de
e a , dar D e m e lz a c o n t i n u a t ă aducă fiori, încăpăţîm u ea ei şi
inerţia lui P ru d ie au ieşit învingătoare. C îteodată ad u c ea un
buchet de creţuşcă, altădată un braţ de d e g e ta n ţă sau garofiţe.
WINSTON GRAHAM 188
C h ia r “d a c ă R o s s le -a o b s e r v a t , n -a fă c u t n ic io d a tă
v re u n c o m e n ta riu .
C opila era ca un anim al tîn ăr ca re a trăit paisprezece ani
cu ochelari de cal ce-i în g u staseră orizontul, reducîndu-1 la
treburile dom estice; primii n o u ă ani îi p etrecu se lîngă m a m a
ei în tr-o succesiune d e bătăi, sărăcie şi naşteri, iar urm ătorii
cinci la fel, cu excepţia naşterilor. N u era de m irare că acum
se dezvolta, la trup şi la minte. C rescuse ap ro ap e trei centi m etri
în patru luni şi d ra g o s te a p en tru flori era un simbol al inte
reselor şi vederilor ei ca re în c e p e a u să se lă r g e a s c ă .'
în c e p u s e să-şi’p iep ten e părul şi să-l lege la spate şi acum
trăsăturile feţei i se v e d e au mai bine. N u arăta rău, avea un
ten deschis, plăcut, o faţă m obilă şi expresivă, ochi inteligenţi,
cu o privire sinceră. P este vreo cîţiva ani, vreun tînăr m iner
va începe să-i facă curte.
învăţa repede, imita uşor, a d ă u g a m ere u alte cuvinte la
vocabularul ei şi le p ro n u n ţa bine. P e altele în cep u se să le
uite. R oss c e ru s e şi p ă r e r e a lui P r u d i e - m e t o d ă b u n ă de a
o flata - şi P ru d ie , c a r e e ra în s ta re să î n ju re ca un birjar,
primi î n s ă rc in a re a să r e d u c ă b a g a ju l de în ju ră tu ri şi bles
t em e al D e m e lz ei.
C îte o d ată, fată de în treb ările insistente ale Demelzei,
Prudie se sim ţea prinsă ca într-o cursă. P ru d ie ştia ce e bine şi
ce nu, ce se cuvine, dar D e m e lz a n u ştia. Ar fi fost posibil să
le înveţi pe unele fete cum să se p o a rte fără să te.porţi şi tu la
fel, dar nu pe D em elza. E a trăg ea prea re p e d e concluzii, gîn-
durile ei o luau înainte, se cio cneau cu ale lui P rudie şi se
întorceau ca u n bum erang. Aşa că procesul s-a redus nu numai
Ia educarea D em elzei - a c cep tată b u c u ro s de aceasta, ci şi la
înd reptarea nedorită a lui Prudie. N u se po ate nici m ă c a r să
te îm b eţ’i ca lum ea în z iu a de :vi, zicea ea.
189 ROSS POLDARK
R oss u rm ărea am u zat întregul proces. Nici chiar Jud nu

răm ăsese indiferent, dar sup orta mai gre u situaţia decît soţia
lui. Faptul că nu-1 mai p ocnise cu c o a d a măturii de peste d o u ă
luni era pentru el un m otiv de n e m u lţu m ire în plus.
Contactul cu această copilă cu suflet curat nu era suficient.
Ca să se înd rep te şi ei, pen tru că şi ea p u rta în ea păcatul
origi n ar, la fel ca ei.
D a că D em elza creştea şi se d e z v o lta ... G arrick în schim b
era slab ca un ogar. :
Hrănit bine, căţelul crescuse re p ed e, d ev e n in d acu m un
fel de d i n e ciobănesc. Avea acelaşi p ă r n eg ru , creţ şi rar, dar
faptul că nu mai avea c o a d ă îl făcea să p ară şovăielnic şi stîn-
gaci. Se ataşase m ult de Jud, care nu p u te a să-l sup orte, şi îl
u rm a pretutindeni, ţinîndu-se d upă el o riu n d e se ducea. P în ă
in iulie, Garrick scăpase de paraziţi şi i s-a perm is să intre în&
bucătărie. Şi-a sărbătorit intrarea g u d u rîn d u -s e pe lîngă Jud
care şedea la masă şi răsturnîndu-i în p o a lă ca n a cu cidru.
Jud sări în picioare cu cid ru P c u rg în d pe el şi azvîrli cana
după cîine, care o luă la sănătoasa, în timp ce D e m e lz a fugi
în că m ară rîzînd în gu ra mare.
în tr-o zi, spre m irarea lui, R o ss primi vizita doam nei
T eagu e şi a fiicei sale R uth. Veniseră călare pînă la M in g o o s e ,
ii explică d o am n a T ea g u e, şi, ca buni vecini, s-au oprit la
N a m p a r a în d ru m s p re casă. D o a m n a T e a g u e nu mai vizi- '
t ase N a m p a r a de z e c e ani şi d o r e a să v a d ă c u m -se d e s c u ră
Ross s in g u r .
- Cultivarea păm întului e o ocupaţiejM ăcuta, aşa spunea
în totdeauna d om nul T eague.
- P entru mine e mai mult decît o o cu p a ţie plăcută, răs
punse Ross. T ocm ai term inase de re p ara t gardul ca re îm prej
muia o parte din păm întul lui; era m urd ar, nepieptănat, cu
mîinile zgîriate, neîngrijite şi p ătate d e rugină.
WINSTON GRAHAM 190
Cînd le pofti în c a m e ra d e zi, contrastul în tre aspectul lui

şi costum ul de călărie de un roşu aprins al d o am n ei T e a g u e
deveni şi mai evident. R uth e ra şi ea gătită de îţi lua ochii.
P rivind-o în timp Ce beau toţi trei lichiorul cu ca re le
tratase, văzu ce îl atrăsese la bal: g u r ă frum oa să, u ş o r rujată,
ochii ei cenuşiu-verzui, puţin oblici, c o n tu ru l bărbiei fine, dar
voluntare. C u un ultim efort disperat, d o a m n a T e a g u e transmi
sese fiicei sale m ezine o vi t alitate care celorlalte le lipsea.
Vorbiră despre una-alta. D e fapt, ră sp u n se s e ră invitaţiei
d o m n u l u i Jo hn T reneglos, fiul cel mai m a re al d o m n u lu i H o -
ra ce T reneglos, proprietarul con acu lu i M in g o o s e . Joh n era
proprietarul terenului de vînătoare C a rn b a rro w şi îşi exprim ase
adm iraţia pentru felul în ca re călărea R uth. L e invitase de
atîtea ori încît co nsid erase că trebu ie să ră s p u n d ă invitaţiei
lui. C e c o n a c m inunat era M in g o o se, nu? C o n stru it în stil
gotic şi atît de spaţios, spuse d o a m n a T e a g u e uitîndu-se în
jur. D o m n u l T reneg los era u n bătrîn încîntător, un ad evărat
gentlem an, nu se pu tea să nu observi cît de slăbuţ era.
Ce păcat că dom nul P o ld a rk nu ia p arte la vînătorile
călare! N - a r fi spre binele lui d a c ă ar p etrece mai m ult timp în
co m p a n ia p erso an elo r de acelaşi rang cu el, d a c ă ar m erg e la
v în ă to a re cu e le ? 'R u th că lăreşte deseori, este p asiun ea ei
d intotdeaun a; dar asta nu în s e a m n a că nu se p rice p e fo arte
bine şi la al tele; trebuie să-i cunoşti p ro g ra m u l ca să ştii ce
activitate b o g a lă desfăşoară: cît despre d o a m n a T eague, ea a
fost în to td e a u n a de principiul că trebuie să-ţi creşti copiii în
aşa fel încît să devină buni g o sp o d ari; şalul de d antelă pe care
îl p o a rtă a fost lucrat de R uth şi de Joân, deşi Joan nu e Ia fel
de p ricepută ca sora ei mai mică.
Tot timpul cît a vorbit d o a m n a Teague, R u th păru stîn-
191 ROSS POLDARK
jenită şi bosum flată. Se uita cu c o a d a ochiului prin c a m e ră şi

îşi atingea m ereu cu crav aşa vîrful cizm elo r'fine de călărie.
Dar cînd m am a ei nu o observa, p rin dea m om entul să-i arunce
lui Ross priviri îm bietoare. A cesta însă se gîndea că nu mai
era mult pînă să se întun ece şi îşi dădea seam a că nu va termina
de reparat gardul.
Se d u cea des pe la ceila lţi m em bri ai familiei? mai întrebă
d o a m n a T eag ue. Nici unui nu fusese la balul din Lem on.
Desigur, Elizabeth nu mai pu tea ieşi în lume ca de obicei,
acum că aştepta un copil. R uth roşi, iar Ross simţi o durere
puternică săgetîndu-1 prin inimă.
E ra adevărat, se m iră d o a m n a T e a g u e că Verity se întîl-
nea în continuare cu căpitanul acela, Blamey, în ciuda faptului
că tatăl ei îi interzisese? Aşa se auzea. D ar.probabil că R oss
nu avea cum să ştie, trăind a tîtjje izolat.
La-cinci şi ju m ă ta te se ridicară să plece. I-au mulţum it
lui Ross p e n tai invitaţie, dar nu puteau răm îne la masă. Vizita
le făcuse plăcere. N -a r vrea să vină să le vadă dacă îi vor scrie
fixînd data? F oarte bine, laînceputCil lunii viitoare. N a m p a ra
a devenit iar o locuinţă confortabilă. Se sim t e totuşi că este
necesară mîna unei femei pentru a o înfrum useţa şi mai mult
pen tru a-i da o n otă de rafin am en t Ce p ărere are d o m
nul căpitan?
D oam na Teague vorbea înainte, amabilă, îndreptîndu-se
spre uşa principală. R uth, cînd îm bufnată, cînd zîmbitoare,
încerca să-i atragă privirea şi să restabilească flirtul început la
bal. Servitorul le adu se .caii. R uth încălecă prima, u şo ară ca
un fulg. Avea graţia tinereţii şi c ă lă r ea perfect, se ţinea în şa
ca şi cum acolo se născuse. D o a m n a T eague încălecă şi ea,
m ulţumită de privirile a p ro b a to a re ale lui Ross şi acesta le
conduse pînă la h o t arul moşiei.
W INSTON GRAHAM 192 :
P e drum , D e m e lz a trecu p e lîngă ei. D u c e a un co ş p l i i

cu peşte de la Sawle, u n d e î n c e p u s e sezo n u l pescuitului. E r S
îm brăcată cu o rochie de bum bac înflorată, cea mai bună dintre
cele d o u ă pe care le avea, şi soarele îi strălucea în părul ciufulit:
un copil, o fetiţă, subţire, chiar uscată, păşind g ră b ită cu p i
cioarele ei lungi. S e uită la ei clipind, făcu o re v e re n ţă stîn-
gace, apoi trecu mai d e p a rte.
D o a m n a T ea g u e scoase o batistă fină d e dantelă şi scutură
uşor puţin p r a f de p e costum ul ei d e călărie.
- A m auzit că... aţi a d o p tat un copil, d o m n u le P o ldark.
E a este?
- N -a m adop tat pe nimeni, ră spu nse Ross. A veam nevoie
de un ajutor la bucătărie. C o pila e destul de m are, se pricepe,
a venit. Asta e tot.
- E d ră g u ţă micuţa, spuse d o a m n a T ea g u e. Da, p are să
se priceapă.
2
Legătura dintre Verity şi căpitanul B alm ey a ajuns
la un p unct critic la sfirşitul lui august. D in nefericire, s-a.
în tîm p l at în ziua în care Ross ac c e p ta s e să dea curs invitaţiei
d o am n ei T ea g u e de a le în to arc e vizita.
In timpul v eni, V e n ty seîn tîlm se de patru ori la N a m p a ra
cu A n d re w Blamey, de cîte ori se în to rs e se el din călătoriile
pe'm are.
Lui Ross nu-i displăcea om ul, în ciu d a trecutului lui. E ra
un om liniştit, care nu spunea vru te şi n evrute, un om cu
privirea dreaptă, m odest, lipsit de îng îm fare, cuvîntul cel mai
potrivit care i-ar fi venit oricui în m inte ca să-l c a rac te rizez e
193 ROSS POLDARK
era „ c u m p ă ta t11. Totuşi, num ai cu m p ăta t nu fusese, d u p ă p r o

pria lui- mărturisire. C îteodată se pu tea simţi în el conflictul.
A v e a re p u ta ţia , R o s s ştia, că p e vasul lui e u n c o m a n d a n t
aspru; şi în toate mişcările sale, care dovedeau calm şi sînge
rece, se simţea lupta cu sineînsuşi din care părea că ieşise victorios.'
C eea ce nu-i plăcea era de fapt rolul p e c a re îl av e a el
însuşi. A c cep ta întîlninle dintre doi o am eni care, ju d ecîn d
raţional, ar fi fost mai bine şă se despartă. D a c ă lucrurile ieşeau
prost, el era de vină mai mult decît oricine. N u puteai să te
aştepţi la clarviziune de la doi îndrăgostiţi.
îl neliniştea şi felul cum se desfeşurau evenim entele. N u
lua p a rte la întrevederile lor, dar ştia că B la m e y în c e rc a să o
co n v in g ă pe Verity să fugă cu el, şi că p înă a c u m V erity nu
acceptase, sperînd într-o îm p ăca re în tre B lam ey şi tatăl ei.
Totuşi ac ceptase să se d ucă o d a t ă la F a lm o u th să-i cu n o a scă
copiii şi R oss bănuia că, dacă se duce, nu se va mai întoarce.
Şi o d a tă acolo o va co n vinge că era mai bine să se m ărite cu
el decît să se în t oarcă acasă să în frun te furtuna.
C u o săptăm în ă înainte, d o a m n a T e a g u e îi trim isese o
scrisoare invitîndu-1 la „o mică recepţie11 pe ca re o d ăd e au în
vinerea urm ătoare, la ora patru după-am iază. C e r tînd u -se sin
gur, R o ss scrise cîteva rîndun; acceptînd invitaţia. A d o u a zi,
Verity veni la el să-l întrebe dacă s-ar p u te a să se întîlnească
cu B lam ey la N a m p a ra vineri d u p ă-am iază la o r a trei.
N u era nevoie să fie şi Ross acasă cînd se v o r întîlni; era
un obicei cu care Ross era de acord, cu n o s c în d -o p e Verity,
aşa că nu ridică nici o obiecţie şi aşteptă numai ca să-i întîmpine.
D u p ă ce îi pofti în salon şi lăsă v o rb ă să nu-i deran jeze
nimeni, luă calul şi traversă toată valea, u itînd u-se cu regret
peste tot şi socotind cît ar fi putut să lucreze, în Ioc să facă pe
W INS TON GRAHAM 194
filfizonul în c o m p a n ia u n o r tineri stupizi şi a d oam n elo r. Cînd

ajunse în vîrful dealului, se î n tîlni cu C harles şi Francis.
P en tru un m o m e n t îşi pierd u cu m pătul.
- Ce plăcere, unchiule, să-ţi u re z bun venit pe păm întul
meu, spuse el. D o re ai să-m i faci o vizită? D a c ă mai întîrziaţi
cinci m inute, nu m -aţi m ai fi găsit acasă.
- A sta in tenţio nam , spuse F ran c is scurt. E ra u am îndoi
roşii la faţă şi supăraţi.
- Se a u d e că V erity se întîlneşte cu B lam ey în casa ta,
Ross. A m venit să ved em d a c ă e adev ărat.
- îmi pare rău că nu vă p o t primi azi, spuse Ross, am o
întîlnire la patru, cam d e p a rte d e aici.
- Verity se află la tine acasă acum, spuse Francis. Fie că-ţi
. place, fie că nu, noi vre m să v e d e m d ac ă e şi B lam ey acolo.
- Ei, zise C harles, nu fi nepoliticos, Francis. P o a te că ne
înşelăm. Dă-'ne cuvîntul tău de o n o a re , băiete, şi plecăm fără
să ne certăm.
- Ce cau tă so ra m ea la tine? în treb ă Francis brutal.
- D e v re m e ce cuvîntul m eu de o n o a r e nu-1 scuteşte pe
B lam ey de bănuiala voastră, nu vi-1 dau.
Charles se schim bă la faţă.
- L a d r a c u ’, Ross, n-ai nici un simţ de decenţă, nici un
d e v o ta m e n t faţă de familie? O laşi a c o lo s in g u ră cu tică
losul ăla?
- Ţ i-am spus eu că aşa e! exc la m ă Francis şi, fără să mai
aştepte, în to a rs e calul şi p o rn i în trap spre N a m p ara.
- C red că-1 ju d e c a ţi greşit, s p u s e R o ss încet.
C harles pufni pe nas.
- C red că pe tine te-a m ju d e c a t greşit, şi porni după
Francis.
195 ROSS POLDARK
R oss îi urm ări cu privirea cum se a p ro p ie de casă cu

presim ţirea n eplăcută că ceva rău avea să se întîmple. V orbele
lor, atitudinea nu lăsau nici o îndoială asupra a ceea ce vor face.
T r a s e de hăţuri şi p lecă d u p ă ei.
3
Cînd a ajuns acasă, F rancis era deja în salon. Auzi
vocile ridicate în m o m e n tu l în ca re C harles se d ă d e a jo s greu
de pe cal.
Cînd au intrat, căpitanul B la m e y stătea lîngă căm in cu o
m înă p e braţul lui V erity ca şi cu m ar fi vrut să o îm pied ice să
intervină între el şi Francis. E r a îm b ră c a t în u n ifo rm a de că
pitan, de stofa, fină albastră, cu g u le r alb şi crav ată neagră.
P ărea calm, stăpînit, ca şi cum ar fi pus lacăt vjolenţei din el,
ar fi zăvo rît-o u n d e v a d e u n d e să nu mai p o a tă scăpa, ţinută
în frîu prin voinţa lui şi dato rită în cercărilo r prin ca re trecuse,
în contrast cu Francis, tînăr, arog ant, frum os, arăta ca un
bărbat robust de vîrstă mijlocie. R oss observă că Charles ţinea
cravaşa în mînă.
- N u-ţi perm it să vorbeşti aşa cu sora dumitale, spun ea
Blamey. D a c ă ai de gînd să rosteşti cuvinte de ocară, adre-
sează-m i-le mie.
- N e m e r n i c u l e ! ţipă Charles. Te-ai furişat pe ascuns, ca
un a n imal. S ingu ra m e a fată!
- M -a m furişat, spuse B lam ey, p en tru că n-aţi vrut să
staţi de v o rb ă cu m ine, să discutăm . C redeţi că...
- S ă stăm de vorbă! S ă discutăm! N -a m nimic de discutat
cu cineva ca re şi-a ucis soţia. Astfel de o am eni n-au ce căuta
la noi. A nim al puturos, laşi un m iros urît în u rm a ta. Verity,
ia-ţi calul şi du -te acasă.
W INSTON GRAHAM 196
- A m dreptul să h o tăre sc sin gu ră, ră sp u n se ea calmă.

- D u -te , d rag a m ea, spuse B lam ey. N u e locul tău aici.
E a clătină din cap:
- R ă m în aici.
- Rămîi atunci, lu a-te-ar d r a c u ’! ţip ă Francis. U n ul ca
tine nu po ate fi tratat decît într-un singur fel. Vorbele, onoarea,
nu contează. Poate că bătaia da. îşi scoase haina ca să se bată.
- N u, spuse Ross. D a c ă faceţi sca n d al aici, vă d au afară.
Uimiţi, ceilalţi tăcură un m o m e n t.
- D u m n ez eu le! e x p lo d ă C harles. Ai n e ru ş in a re a să-i
iei partea!
- N u iau partea nim ănui, d ar bătaia nu s c h im b ă nimic.
- Sînteţi la fel amîndoi. Nici unul nu-i mai bun decît celălalt.
- Ai auzit ce a spus so ra dum itale, interveni căpitanul
B lam ey calm. A re dreptul să h o tă ra s c ă singură. N -a m po ftă
să m ă cert, dar ea vine cu mine.
- M ai bine te o m o r, spuse Francis. N-ai să-ţi cureţi g h e
tele în familia noastră.
C ăpitanul Blam ey se albi brusc Ia faţă.
- M aim uţoi obraznic!
- M aim u ţo i, da? şi F rancis îi trase o palm ă.
O pată roşie apăru pe obrazul lui B la m e y ca re îi trase un
p u m n în faţă şi Francis căzu la pămînt.
U rm ă o pauză scurtă. Verity se trase înapoi, îngrozită,
gata să leşine.
F rancis se ridică de jo s şi cu dosul palm ei şterse sîngele
care îi picura din nas."
- C înd doriţi să ne batem în duel, căpitan B lam ey?
Lui B lam ey îi trecuse mînia acum , că îl trîntise p e Francis
la păm înt. Ş t ia să se stăpînească.
- Plec la L isabona mîine.
197 ROSS POLDARK
Francis îl privi dispreţuitor:

- L a asta m ă şi aşteptam , spuse el.
- D a r mai avem ziua de azi.
C harles făcu un pas înainte.
- Francis, n-av em n evo ie de m eto d ele astea franţuzeşti.
Să-i d ăm o bătaie ticălosului ăsta şi să plecăm .
- N u se poate, spuse Ross.
F rancis îşi linse buzele:
- C er satisfacţie! N u poţi să m ă opreşti. O m u l ăsta p re
tinde că e un g entlem an. Să iasă afară şi să m ă înfrunte...
d a c ă are curajul.
- Andrew , spuse Verity, nu-1 asculta... B lam ey îi a ru n c ă
o privire distantă, ca şi cum duşm ănia fratelui îi şi despărţise.
- M ai bine băteţi-vă. Animalul ăsta nu m erită u n g lo n
te, Francis.
- N u m ai g lo n tele o să-l înveţe minte! spuse Francis.
D ă -n e arm e, Ross. D acă refuzi, trimit la T re n w ith d u p ă pis
toalele mele.
- Trim ite, ră spu nse R oss scurt. Nu vreau să iau p arte la
o vărsare de sînge.
- Sînt în spatele tău, tinere, pe perete, rosti B lam ey prin
tre dinţi.
. F rancis se în to arse şi luă cele d o u ă pistoale cu c a re R o ss
îl a m en in ţase pe tatăl Demelzei. Sînt încărcate? îl în tre b ă el
re ce p e Ross.
R oss nu răspunse.
- Să ieşim, Blam ey, spuse Francis.
- Ascultă, fiule, astea-s fleacuri, eu trebu ie să rezolv,
interveni Charles.
- N u se poate. M -a trînti t la pămînt...
W INSTON GRAHAM 198
- Hai, nu te p u n e cu ticălosul ăsta. V erity vine cu noi,

nu-i aşa, Verity?
- Da, tată.
F rancis se uită la Ross.
- C h e a m ă servitorul şi pune-1 să c o n tro le z e d a c ă pisto a
lele sînt încărcate.
- C h e a m ă-1 tu.
- N -a v e m m artori, spuse C harles. N u e în regulă.
- C e atîtea form âlism e ca să v în ă m o cioară!
Ieşiră afară. Se v edea bine că F rancis era h o tărît să se
bată în duel. Palid la faţă, B la m e y stătea retras ca şi cum
nu-1 interesa nimic. Verity făcu o ultimă în cercare să-l oprească
pe fratele său, d a r ac esta se răsti la ea sp u nîndu -i că trebuie
găsită o soluţie şi că el alesese duelul.
Jud era în c u rte, aşa că n -a fost n ev oie să-l chem e. Se
v e d e a bine că era im presio n at de responsabilitatea ce i se
încredinţase. M ai văzu se aşa c e v a n u m a i o dată, în u rm ă cu
vreo treizeci de ani. F rancis îi d ăd u sarcina de arbitru şi îi
spuse să n u m e re cei cincisprezece paşi ca re aveau să-i des
partă; Jud se uită la R o ss care d ăd u din umeri.
- Da, d o m ’le, cinşpe aţi spus.
Se aflau pe pajiştea din faţa casei. Verity refuzase să
intre în casă. Se ţin ea cu m îin ile d e s p ă ta r u l s c a u n u lu i
de grădină.
Cei d o i'bărbaţi stăteau spate în spate, F rancis - cu vreo
trei centim etri m ai înalt, cu părul lui blond lucind în soare.
- Gata, do m n ilo r?
-D a.
Ross făcu un pas înainte, dar se opri. Încăpăţînatul trebuia
lăsat să facă d u p ă capul lui.
- Porniţi. U nu , doi, trei, patru, cinci.
199 ROSS POLDARK
în timp ce Jud num ăra, cei doi se în d e p ă rta ră unul de

altul, cu pas egal:
La cincisprezece se întoarseră. F rancis trase prim ul şi-l
nimeri pe B lam ey în mînă. B lam ey sc ă p ă pistolul. Se aplecă,
îl luă.cu m îna stîngă şi trase. F rancis duse m îna la gît şi căzu
la pămînt.
4
Ar fi trebuit să-i opresc, se gîndi Ross, apropiin-
du-se. C e-ar face E lizabeth dacă Francis...?
îl întoarse cu faţa în sus şi îi rupse gulerul cămăşii. Glonţul
pătrunsese la b azagîtulu i, lîngă umăr,, şi răm ăsese acolo. Ross
îl ridică şi îl d use în casă.
- D oam ne! rosti C harles u rm înd u-i şi neştiind ce să facă.
M i-a murit băiatul... băiatul m eu...
- N u-i ad ev ărat, spuse Ross. Jud, ia calul d o m n u lu i
Francis şi du -te pînă la d octoru l C h o ak e. Spune-i că am avut
un accident de vînătoare. N u c u m v a să spui adevărul.
- E ră n it... grav? în treb ă B lam ey, ca re avea m îna înfăşu
rată într-o batistă.
- Ieşi afară! ţipă Charles, vînăt la faţă. C um îndrăzneşti
să mai intri în casă!
- N u vă apropiaţi de el, le spuse Ross, după ce îl întinse
pe Francis pe o sofa. Prudie, adu -m i nişte pînză cu rată şi
apă fierbinte.
- Să te ajut, spuse Verity, lasă-m ă să te ajut. P o t şi eu să
fac ceva.
- N u , nu. Lasă-1, nu-1 atinge.
Se făcu tăc e re cîteva m o m e n te pînă se în to arse P rudie
în grabă. Ross ţinuse apăsat batista lui pe rană ca să îm piedice
hem oragia. O înlocui .cu pîn za udă. F rancis g e m u de durere.
W INSTON GRAHAM 200
- N -are nimic, spuse Ross, daţi-vă la o parte să poată respira.

C ăpitanul B lam ey îşi luă pălăria şi ieşi afară. Se aşe ză pe
un scaun, lîngă uşă, şi îşi luă capul în mîini.
- D o am ne, cum m -am speriat, spuse C h a rles ştergîndu-se
pe faţă, pe gît şi pe sub perucă. A m c re z u t că s-a dus băiatul.
N o r o c că individul n-a tras cu dreapta.
- P o a t e că nu l-ar fi nim erit deloc, sp use Ross.
F rancis m o rm ăi ceva şi deschise ochii. T r e c u r ă cîteva
m inute pînă îşi veni în fire. P ă re a să-i fi trec u t ranchiuna.
- A plecat?
- Da, zise Ross.
F rancis zîmbi strîmb:
- L -a m rănit n um ai la mînă. D in c a u z a p istoalelo r tale,
Ross. C ă ta re a e strîmbă. M ă c a m doare! N u-i nimic, o să aibă
ce m înca lipitorile vre o d o u ă săptăm îni.
A fară, în grădină, Verity se d u se să v o rb e a sc ă cu A n
d re w Blamey. A cesta se re trăsese c o m p let în sine. în răstim p
de cîtev a m inute, leg ătu ra lo r se s ch im base irevocabil.
- T re b u ie să plec, spuse el şi am îndoi o b s e rv a ră pe loc
că vorbise la singular. E mai bine să plec pînă nu-şi revine.
- O, dragul meu, d ac ă ai fi tras pe alături... sau deloc...
El clătină negativ din cap, copleşit de lupta care se dăd e a
în sufletul lui şi de inutilitatea de a în c e rc a să-i explice.
- Ştiu, spuse ea, ştiu că el a căutat m o tiv d e ceartă, dar
este fratele meu.
- C u tim pul îi va trece, se va linişti, Verity, în cercă el-
să-i dea speranţă. S en tim e n te le n o a s tre nu se p o t schimba.
Ea nu ră spu nse şi c o n tin u ă să stea cu capul plecat. Se uită fix
la ea cîteva secunde. P o a te că F rancis are dreptate. N -a m
p rov ocat decît necazuri. P o a te că n -a r fi trebuit să mă gîndesc
la tine... să te caut.
201 ROSS POLDARK
- N u , ră spun se Verity, F rancis nu are dreptate; dar d u p ă

cele întîm plate nu mai există îm p ăcare...
D u p ă u n timp, B lam ey se ridică să plece.
- Mîna, spuse ea, să te pansez.
- N u-i decît o zgîrietură. P ă c a t că nu a ţintit m ai bine.
- P oţi călări? D egetele...
- Da, pot.
Se uită la el cum se p re g ă te a să plece. U m b la adus de
spate, ca un o m bătrîn.
în c ă le c ă şi se mai în toarse o dată.
- Adio, drag o ste a m ea, nu n e-a mai răm as nim ic decît
amintirea. N -a m să te uit.
îl urm ări cu privirea cum traversează rîul şi se d e p ă rte a z ă
încet, călare, pînă cînd imaginea lui se înceţoşă brusc şi dispăru.
Capitolul XIV
C
u toţii s-au în to rs la T ren w ith. Fraftcis,
ban d a ja t pro vizo riu , călărise pînă acasă
şi acum C h o a k e era cu el, făcînd u n a d e v ă ra t
c um îl pansa. C harles rîgîia ca să elim ine gaz ele şi resturile
furiei care îl cuprinsese. Se urcă apoi în ca m e ra lui ca să vom ite
şi să se o d ih n easc ă în ain te de masă.
E lizabeth leşinase a p r o a p e cînd îşi v ăz u se soţul; d ar îşi
revenise re p e d e şi alerga pe scări în sus şi în jo s ca să-i g r ă
bească pe Bartle şi pe d o a m n a T ab b ca re a d u c e a u doctorului
C h o a k e cele n e c esare şi ca să-l ajute pe bolnav. A şa cum
avea să d o v e d e a s c ă în tot cursul vieţii, av ea o rezerv ă de
en erg ie ca re o ajuta la nevoie, d ar ca re îi lipsea în viaţa de
toate zilele.
Verity se d usese în c a m e ra ei...
S im ţea că nu mai p o a te face p a rte din această familie
căreia îi a p a rţin u se tim p de d o u ăz eci şi cinci de ani. Se afla
printre străini, mai m ult decît a tît,'p r in tr e străini ostili. Se
înstrăinaseră, nu se mai în ţelegeau. S e închisese în ea, avea
să trăiască izolată, fără prieteni.
T r a s e z ă v o r u l şi s e a ş e z ă p e u n s c a u n . Idila ei se
term inase, deşi asta o făcea să se revolte, ştia că nu mai avea
203 ROSS POLDARK
ce să facă. Se simţea slabă, bolnavă, obosită de viaţă, disperată.

D acă ar veni m o arte a încet d ar sigur, ar accepta-o, s-ar cu fu n
da în ea aşa cum te cufunzi în pat ca să dorm i şi să uiţi.
Se uită prin cam eră. F ie care obiect îi era familiar, un
prieten intim pe care-1 vezi în fiecare zi.
Prin ferestrele înalte se uitase afară cu ochi de copil, apoi
de adolescentă. Privise g ră d in a cu plan te m irositoare, gardul
viu şi cei trei platani bătrîni în fiecare anotim p, observ înd
fiecare sch im b are . V ă z u s e florile de g h e a ţă p e g e a m u ri,
picăturile de ploaie prelingîndu-se pe ele ca lacrimile p e obrajii
bătrîni, primele ra ze ale soarelui de p rim ăvară lum inînd c o
vorul persan şi strălucind pe p arch etu l de stejar.
Vechiul ceas fra n ţu z e sc d e pe co n so la căm inului, cu
figurinele pictate şi aurite ca nişte c u rte zan e de pe vre m e a lui
L u dov ic al X lV -lea, era în c a m e r a ei de cînd se născuse şi
mai de mult. B ătăile lui m etalice an u n ţau orele de mai bine
de cincizeci de ani. Cînd a fost făcut, C harles nu era decît un
tinerel subţire, nu ca acum un bătrîn vînăt la faţă şi cu respiraţia
greoaie, care distrugea d ra g o s te a fiicei sale. Copilul cu ceasul,
fata cu ceasul, fem eia cu ceasul fuseseră m ereu îm p reu n ă ,
cînd era bolnavă sau avea coşm aruri, cînd visa cu ochii deschişi
sau se gîndea la poveştile cu zîne; fusese lîngă ea în to t cursul
vieţii ei m o n o to n e sau plăcute.
Se uită apoi la m ăsuţa cu cristal dea su p ra şi picioare
sculptate, la s c a u n ele tapiţate cu m ătase trandafirie, la balan
soarul de trestie, la sfeşnicele de alamă, la perniţa cu ace şi
coşuleţul de lucru bro dat, la ligheanul cu d o u ă toarte. C h iar
şi o rnam entele din cam eră, draperiile d e dam asc, tapetul cu
flori în relief, de un roşu d e c o lo ra t pe fond ivoriu, trandafirii
albi de ştuc de pe co rn işă şi tavan, to ate deveniseră ale ei,
tăc eau parte din ea.
W INSTON GRAHAM 204
Ştia că aici, în intim itatea cam erei ei, u n d e nu intra nici

un b ărb at în afară de tatăl şi fratele ei, p u te a să se în tin d ă în
pat şi să plîngă, să se lase în voia durerii. D a r ră m a s e ţintuită
pe scaun, nemişcată.
N u p u te a plînge. R a n a era p re a adîrică şi c e v a în ea nu o
lăsa să cadă p ra d ă lacrimilor. S ingu rătatea, p ie rd e re a iubirii
v o r fi p entru ea o veşnică du rere, ate n u a tă tre p ta t pînă.se va
obişnui cu ea, tra n sfo rm în d -o într-o fem eie u s c a tă şi ac ră cu
un a e r de m îndrie rănită.
P robabil că A n d re w era deja la F alm o u th , în locu in ţa lui
pe ca re ea nu o văzuse niciodată. D in cu vintele lui simple,
în ţelesese tristeţea vieţii lui cînd nu era p e m are, îşi în ch ip u ia
cele d o u ă ca m e re închiriate pe chei, fem eia şleam p ătă ca re
îl îngrijea.
V oise să sch im b e toate astea. P lănuiseră să în ch irieze o
casă cu ved e rea spre golf, cu o g ră d in ă cu cîţiva copaci ca re
să se în tind ă pînă la plaja plină de pietricele. D e ş i nu p rea
vorbise d esp re prim a lui căsătorie, înţelesese destul ca să fie
sigură că în m a re p arte nereuşita se d a to ra ei, o n c ît de neiertat
ar fi fost sfîrşitul pe care el îl provocase. S im ţea că ar fi putut
c o m p e n s a nereuşita. Cu mîinile ei harnice, cu talentul ei de
g o s p o d in ă şi cu d ra g o ste a îm p ărtăşită ar fi creat un căm in de
care el nu avusese parte înainte.
în schim b, ca m e ra aceasta în care cres c u s e şi devenise
femeie m atură avea s-o vadă ofilindu-se şi îm bătrînind. O g lin
da din colţ va fi o m a rto ră indiferentă. T o a te ac este o biecte şi
o rn a m e n te îi v o r ţine co m p a n ie în anii care v o r veni. îşi d ă d u
s ea m a că va aju n g e să le urască, d acă nu le u ra deja, aşa cum
urăşti m artorii umilinţei şi inutilităţii tale.
î n c e r c ă fără trag e re de inimă să se scu tu re de aceste gîn-
d u n . Tatăl şi fratele ei erau de bu n ă credinţă, a c ţio n a seră
205 ROSS POLDARK
co n fo rm cu educaţia şi principiile lor. D a c ă va ră m jn e pînă la

bătrîneţe la cherem u l lor nu erau num ai ei de vină. C re d e a u
că au salvat-o. Viaţa ei la T re n w ith va fi m a i, l iniştită, mai
a p ă ra tă decît d ac ă ar fi fost soţia unui paria. E ra în c o n ju ra tă
de rude şi prieteni. Zilele lungi de vară treceau re p e d e cu
ocupaţiile g o spod ăreşti: sem ănatul, strînsul finului, al re co l
telor, pregătiri de tot felul, siropuri şi co n serve d e făcut, untul,
brînzeturile. Şi zilele de iarnă erau pline: lucrul de m înă seara,
perdele de confecţionat, m odele de pregătit, ciorapi de tricotat,
lînă de to rs îm p re u n ă cu m ătuşa A g a th a ,,m e d ic a m e n te de
p rep ara t; p artide de cărţi cînd aveau oaspeţi, ajutorul dat
dom nului O d g e rs cînd avea repetiţii cu corul la Sawle, îng ri
jirea servitorilor cînd erau bolnavi.
La iarnă se va naşte copilul lui Elizabeth, o fiinţă în plus
în casă. D a c ă ar fi plecat, cu m n a ta ei nu s-ar mai fi putut
d esc u rca singură; F rancis ar fi văzut că nimic nu mai m e rg e a
ca pe ro a te în g o s p o d ă ria lor; n-ar mai fi fost cine să p otri
vească pern ele lui C harles sau să-i lustruiască bine halba de
argint înain tea fiecărei mese. A cestea şi o m u k i m e de alte
treburi m ă r u n te din casă d ep in d e a u de ea şi d a c ă nim eni
nu-i m ulţum ea cu vorbe, îi arătau în schim b o afecţiune şi o
prietenie de care nu se p u tea dispensa. Şi dacă toate aceste
obligaţii nu i se p ăru seră plictisitoare în trecut, trebuia o a re
să i se pară acum sau în viitor?
Aşa ar fi trebuit să ju dece, dar îşi aminti d e A ndrew .
A n d re w stînd acum cu capul în mîini în casa lui tristă din
F alm ou th, A n d re w săp tăm îna viitoare în golful Biscaia, A n
d re w rătăcind n o a p te a pe străzile Lisabonei, sau înapoi luna
viitoare în casa Iui, A n d re w mîncînd, bînd, dorm ind , trezin-
du-se, într-un cuvînt tră in d . A n d re w era acum în inim a ei, o
p a rte din in im a ei îi a p a rţin e a şi nim ic nu mai p u te a fi la
fel c a în ain te.
W INSTON GRAHAM 206
Anul trecu t se lăsase în voia soartei, d u să d e valurile

obişnuinţei, ale vieţii de fiecare zi. S -a r fi p utut lăsa şi acum ,
fără să protesteze să d u că aceeaşi viaţă fără ambiţii, m ulţum ită
aşa cum era, pînă ar fi ajuns de vîrstă mijlocie. D a r anul acesta,
de a c u m înainte, trebuia să m e a r g ă îm p o triv a cu rentu lui fără
a găsi u n stim u len t în luptă, cf n u m a i am ă ră c iu n e , re g re t
şi zădărnicie.
R ă m a s e în ca m eră, singură, pînă se lăsă în tun ericul şi
u m b re le o în văluiră cu braţele lor alm ătoare.
Capitolul XV
m
ina W heal L eisure n -a fost deschisă în
vara aceea.
D u p ă ce a ezitat puţin, R oss l-a invitat şi pe Francis să.se
asocieze. A cesta l-a refuzat cu bruscheţe; dar un fa c tor mult
mai imprevizibil a oprit proiectul. Preţul cu prului p e piaţa
liberă scă zu se pînă la 80 de lire pe tonă. S ă d esc h idă o n o u ă
mină acum însem n a o pierdere sigură.
Francis s-a vindecat repede, dar rolul pe care î l ju case
Ross în aven tura sen tim entală a lui Verity era în că un m otiv
de su p ărare pen tru el şi tatăl său. Se z v o n e a că P old ark şi
tînăra lui soţie tăcu se ră cheltuieli mari şi acum că Elizabeth'
ieşea rar din casă, F rancis se ducea peste tot în tovărăşia lui
G e o rg e W arleggan.
R oss a văzut-o puţin pe Verity, care în tot cursul veni
pleca rar de la Trenwith. îi scrise doam nei Teague scuzîndu-se
pentru absenţa lui de la p etre cere „din m otiv e n e p re v ă z u te 11.
Altă scuză nu pu tea invoca. N u primi nici un răspuns. Mai
tîrziu a aflat că „m ica re u n iu n e 11 era de fapt sărbătorirea zilei
de naştere a lui Ruth la care el trebuia să fie invitatul de onoare
Era prea tîrziu ca să mai în d re p te lucrurile, răul fusese făcut.
D u p ă ce d esc h iderea minei W heal Leisure s-a aminat,
W INSTON GRAHAM 208
Jim C arter şi-a părăsit şluj&a . N u era fă cu t să lu c re z e la cîmp

to ată viaţa şi m ina G ra m b le r îl atrăgea. A venit la R o ss în tr-o
seară din august după. ce p etre c u s e ră to a tă ziua la cîm p se-
cerînd secara, şi i-a explicat că Jinny nu va mai p u te a lucra la
G ra m b le r d u p ă C răciun - p en tru un timp cel puţin - şi că nu
se p u te a u d esc u rca fără cîştigul ei. C u m ac u m era săn ă to s
c u m nu mai fusese niciodată, se angajase să lu cre ze în parte
într-o galerie la m are adîncime.
- îmi p are r ău că plec, d o m n u le, sp u se el. D a r e un s tra t
bun, ştiu bine. Cu puţin n o r o c am să cîştig treizeci şi cinci de
şilingi pe lună, şi asta contează. D a c ă ne mai lăsaţi să stăm în
casă, am dori să plătim chirie.
- O să plătiţi, spuse R oss, cînd o să cred eu că o să
puteţi. N u fi atît de darnic cu banii tăi pînă nu ştii dacă-ţi v or
ajunge.
- N u , d o m n u le, îngînă Jim, num ai că...
- Ştiu, băiete, nu sînt orb. Şi să ştii că nu sînt nici surd.
Am auzit şo p tin d u -se că nopţile t r e c u te ai făcut b ra co n aj îm
p re u n ă cu N ic k Vigus.
Jim se roşi ca focul. în c e p u să se bîlbîie şi fu cît pe ce să
nege, apoi ră sp u n se baisc:
- Da, d om nule.
- E o tre a b ă p e r ic u lo a s ă , zise R oss. P e te re n u l c u i
ai vînat?
- Treneglos.
R oss îşi stăpîni un zîmbet. A vertism entul lui era de fapt
foarte serios şi nu d o re a ca Jim să nu-i d e a crezare.
- N u te înhăita cu N ick Vigus, Jim. O să dai de bucluc
fără să-ţi dai seama.
- Da, dom n ule.
209 ROSS POLDARK
- Jinny ce spune?
- La fel ca d u m n eav o a stră, d om nule. I-am p ro m is că nu
m ă mai duc.
- Să-ţi ţii promisiunea.
- P entru ea m -am dus.- A m crezut că o bucă ţic ă d e carne
mai bună...
- C um se simte?
- Bine, d om nule, m ulţum esc. Sîntem foarte fericiţi noi
doi; aş fi dorit... ca să zic aşa... să nu m ai vie al treilea. D a r
Jinny e foarte fericită. Ei nu-i e frică.
2
Schim bări abia simţite con tin u au să ap a ră în re
laţiile dintre D e m e lz a şi ceilalţi locuitori ai casei. M intea ei
ascuţită, care depăşise p uterea de înţelegere a celo r doi Payn -
ter, căută în altă p arte cun oştinţe noi, fapt care o apropie mai
mult de Ross, căruia îi făcea plăcere să o ajute. D e m ulte ori
îi venea să rîdă de observaţiile ei. dar se stăpînea.
La sfîrşitul lui august, cînd se strîngea p o a im b u l, P rud ie
a alunecat, s-a lovit la picior şi a trebuit să stea în pat. Tim p
de patru zile D e m e lz a a zburat de colo colo prin casă cu
treburi şi cu toate că R oss nu era de faţă s-o con tro leze, m asa
de prînz era în to td e a u n a g a ta la timp şi cina, în to td e a u n a mai
consistentă, era g a ta cînd se în to rce au obosiţi de la cîmp.
Cînd P rudie s-a sculat din pat, D e m elza nu şi-a păstrat n o u a
autori tate cîştigată, dar între ele n-a mai existat relaţia obişnuită
dintre m enajeră şi fată în casă. Jud a fost singurul care a c o
m e n ta t schim barea spunîndu-i soţiei sale că se înm uiase ca o
iapă bătrînă:
W INSTON GRAHAM 210
R o ss n-a co m e n ta t eforturile făcute d e D e m e lz a în cele

patru zile, d ar cînd s-a dus la o ra ş i-a cu m p ă ra t o pelerină
roşie la m are m o d ă în satele de mineri din vestul Cornwallului.
Cînd a v ăz u t-o a răm as fără glas - sim p tom neobişnuit la ea -
şi s-a dus în c a m e ra ei ca s-o în cerce. M ai tîrziu o surprinse
uitîndu-se la el într-un anu m it fel: ca şi cu m sim ţea că e de
datoria ei să-i în dep lin easc ă d o rin ţele şi să-l servească, asta
era sarcina ei, de aceea se afla în casa lui.
în locul lui Jim, R oss a n g a jă un o m mai în vîrstă, n um it
Jack Cobbledick. E ra taciturn, m ohorît, gîn d e a şi vorbea încet,
avea mustăţi cărunte lăsate pe oală prin care părea că strecoară
tot ce m ănîncă, u m b la cu paşi mari, greoi, ca şi cu m şi-ar fi
făcut d ru m prin iarba înaltă. D e m e lz a era s-o p ăţea s c ă 'd e mai
m ulte ori cînd um bla prin curte im itîndu-i mersul.
în septem brie, în plin sez o n p en tru pescuitul sardelelor,
Ross se d u cea din cînd în cînd la Sawle, călare, ca să c u m p e re
un butoi cu peşte să-l pu n ă la sărat. D e m elza, cu ex p e rien ţa
ei de g o s p o d in ă ca re avusese grijă de o în trea g ă familie m are
şi săracă, se pricep ea mai bine decît el. D e ac eea o lua cu el
călare sau o trimitea înainte pe jos. C îteodată, Jud se d u c e a şi
el cu c ă a iţa trasă de doi boi şi c u m p ă ra peşte rupt sau stricat
pentru care plătea numai o j u m ă ta te de guinee, şi pe care îl
răspîndea pe cîmp ca îngrăşăm înt.
P o rn in d de la biserica din Sawle, co b o ra i uliţa Stip-
py -S tapp y pînă la un pod îngust şi o piaţă a c o p erită cu iarbă
în jurul căreia se aflau case şi m agazii. Aici era centrul satului
Sawle. L a cîţiva metri distanţă se afla un ban c înalt de nisip şi
pietriş şi un intrînd puţin adîn c al golfului.
în ap ro p ie re se înălţau d ou ă hale u nd e se c o n se rv a şi se
am bala peştele, în jurul c ă r o ra se c o n c e n tra industria satului.
211 ROSS POLDARK
Aici peştele era curăţat şi depozitat în pivniţe tim p de o lună

pînă se s c u r g e a g ră sim ea şi sîngele din el, ap oi se p u te a
c o n se rv a şi ex p o rta în butoaie pînă la M a re a M editerană.
3
L a sfârşitul lui o cto m b rie s-a născu t copilul lui
Elizabeth. A fost o naştere grea, dar a su po rtat-o bine şi s-ar
fi însănătoşit mai rep ede d acă doctorul C h o a k e nu i-ar fi luat
sînge a d o u a zi d u p ă naştere. Rezultatul a fost că dou ăz eci şi
patru de o re a dus-o numai într-un leşin, fapt care i-a alarm at
pe toţi şi a fost n evoie să-i d e a pe la n a s cu fum de p e n e arse
ca să-şi revină.
C harles era încîntat şi vestea că era băiat l-a trezit din
a m o rţe ala d e d up ă masă.
- Splendid! îi spuse el lui Francis. B ravo, băiete. Sînt
m îndru d e tine. Avem un nepot. Asta m i-a m dorit.
- Ar trebui să-i m ulţum eşti lui Elizabeth, n u mie, s p u se
Francis încet.
- Ce? C red că şi tu ţi-ai făcut datoria, spuse el, scu turîn-
du -se d e rîs. Lasă, băiete; sînt mîndru de voi am îndoi. N -a m
crezut oă o să poată. C e num e-i daţi?
- în c ă nu m -a m hotărît, spuse Francis ursuz.
C harles reuşi să se scoale de pe scaun şi se duse în cet în
hol, clătinîndu-se pe picioare ca să se uite la portrete.
- Avem o varietate g ro z a v ă de n u m e în familie, fară să
m a i.c ă u tă m şi în altă parte. Ia să vedem: R o bert... C laude,
V iv ian ... şi H e n ry ... şi doi sau trei C harles. C e-a i z ic e
de Charles?
- Elizabeth trebuie să hotărască.
W INSTON GRAHAM 212
- Da, da, sigur. T otuşi sper să nu aleagă n u m ele de J o n a

than, e infernal. U n d e e V erit y ?
- E sus acum, dă o m în ă de ajutor.
- S ă-m i spui cînd e g a ta ştrengarul să-l p rim ea sc ă pe
bunicu-său. B ăiat zici? B u n ă treabă, bravo, copii.
Din cauza slăbiciunii lui E lizabeth, botezul a fost am în at
pînă la în ceputul lui d e c e m b rie şi nu a avut pro po rţiile pe
care le-ar fi dorit'C harles. N - a u fost d e faţă decît o p ts p re z e c e
persoane, so cotind şi m em brii familiei.
D o ro th y Johns, soţia vărului W illiam -A l fred, prinsă în tre
do u ă sarcini, venise şi ea. E r a o fem eie de patruzeci de ani,
m ăruntă, u scată şi afectată, cu u n surîs acru şi un aer rezervat,
cu inhibiţii n epotrivite p en tru vîrsta ei. N u ro stea n ic io d ată
cuvîntul „ m a ţe “ , nici ch iar în conversaţii intime, şi erau subi
ecte pe care nu le discuta niciodată, m o tiv de m irare p en tru
p rie te n e le ei. U ltim e le d o u ă s a rcin i o s c h im b a s e r ă m u lt şi
lui R oss i se p ă r e a tra s ă la fa ţă şi plin ă de ridu ri. O a r e :aşa
va a ră ta şi E liz a b e th î n t r - o .zi? D u p ă p rim a s a r c in ă a r ă t a şi
mai fru m o a s ă .
Ş e d e a lungită p e d iv an u l p e care o a şe zase F rancis.
Buşteni mari ard eau în foc şi flăcările se re p eze au în sus pe
horn ca nişte cîim în lanţuri. C a m e r a spaţioasă era bine în căl
zită şi privirile celor prezenţi luceau în lum ina focului; afară
era o zi rece, cenuşie, şi o ceaţă subţire se în c o lă c e a peste
ferestre. E ra u flori în c a m e ră şi E lizabeth s em ăn a cu un crin
printre ele. Pielea ei fină şi albă era- ca de ceară, mai ales pe
braţe şi pe piept, d ar obrajii erau mai îm bujoraţi ca de obicei.
Avea p ro s p e ţim e a crinilor de seră.
I-au dat copilului n u m ele de G eoffrey Charles. O le g ătu
rică de m ătase albastră şi dantelă, un cap mic, ro tu n d acoperit
cu puf, ochi de un albastru adînc şi gingii ca ale mătuşii Agatha.
213 ROSS POLDARK
N - a plîns în timpul botezului, n-a p ro testat în nici un fel, stînd

cum inte apoi în braţele m amei. Toţi au fost de a c o rd că e un
copil model.
L a m asa ca re a urm at, C harles şi d o m n u l C h y n o w e th au
discutat despre luptele de cocoşi, iar d o a m n a C h o a k e povestea
celor ce v oiau să o asculte ce se mai z v o n e a d e s p re prinţul
de Wales.
D o a m n a C h y n o w e th v o rb e a cu G e o rg e W a rle g g a n m o -
nopolizîndu-i atenţia, spre n e m u lţu m ire a d o a m n e i P atien ce
Teague. M ă tu ş a A g a th a m orfo lea pîine şi se c ă z n e a să audă
ce spunea d o am n a Chynoweth. Verity şedea tăcută, uitîndu-se
la masă. D o c to ru l C h o a k e închise ochii pe j u m ă ta te şi în cep u
să-i povestea scă lui Ross despre acuzaţiile aduse lui Hastings,
g u v e rn a to ru l general al Bengalului. R u th T e a g u e , j e n a tă că
se afla lîngă Ross, v orbe a num ai cu m a m a ei ca şi cum el nici
nu ar fi fost acolo.
Pe R o ss îl am u za atitudinea lui R u th faţă d e el, dar îl
n ed u m e re a stinghereala celorlalte d o a m n e - D o r o th y Jo hns
şi d o a m n a C h y n o w e th şi d o a m n a C ho ake. N u ştia să le fi
ofensat în vreun fel. Elizabeth îşi d ă d e a toată o sten ea la să-l
facă să se sim tă bine.
Charles se ridică greoi în picioare să ţină un discurs în
cinstea nep otu lui său, vorbi cîteva m inute răsuflînd ca un
buldog, apoi ducînd m îna la piept ex clam ă enerv at „gazele
astea, gazele astea“ şi căzu la pămînt.
L-au ridicat cu greu, un m unte de om , şi l-au aşezat pe
un scaun; apoi l-au urcat încet pe scări pînă în dorm itor. Ross,
Francis, G e o r g e W a rleg g an şi do cto ru l C h o a k e de-ab ia au
reuşit să-I ducă.
O dată întins în patul masiv, cu p o lo g şi draperii grele,
păru că respiră mai uşor, d ar nici nu se m işca nici nu p u te a să
W INSTON GRAHAM 214
vorbească. Trezită din letargia ei, Verity alergă grăbită de colo

pînă colo fâcînd tot ce-i sp u n ea doctorul. C h o a k e îi luă sînge,
îi ascultă inima, se ridică, se scărp in ă în cap pe chelie, ca şi
cu m asta l-ar fi ajutat cu ceva.
- M d a, spuse el, cred că m erge. A av ut un atac de mimă.
T re b u ie să stea nem işcat la căldură. Ţineţi ferestrele închise
şi d raperiile patului la fel, să n u răcească. H m , e atît d e mare!
Să sperăm că o să fie bine.
Cînd R oss s-a întors la musafirii de jos, i-a găsit pregătin-
du -se să aştepte noutăţi. A r fi fost nepoliticos din p a rte a lor
să plece înainte ca doctorul să se pronunţe. Elizabeth, tulburată
p este m ăsură, se scuzase.
M ă tu ş a A g a th a leg ăna copilul şi îşi s m u lg ea firele d e păr
din barbă.
- S em n rău, spuse ea. Să cadă la pat C harles ch iar în
ziua botezului micuţului Charles. Ca un cop a c lovit de trăsnet.
S p e r că nu se v a mai întîm pla nimic rău.
Ross se duse în salonul cel m are. N u era nim eni acolo.
Se ap rop ie de fereastră. A fară era şi mai întuneric. Picături
de ploaie se prelingeau pe ferestre.
S chim b are şi ruină. Avea să se d u c ă şi C harles aşa de
repede după Jo sh ua? D e cîtva tim p în c e p u s e ră să-i s c a d ă p u
t erile. E ra şi mai vînăt la faţă, şi mai greoi. A gatha, cu p re
simţirile ei rele! Ce va face Verity? M ai nimic, va suferi mai
departe. F rancis va deveni stăpînul casei şi al moşiei. V a fi
liber , să o ia pe u rm ele lui W a rle g g a n d ac ă voia. P o a te că
noile responsabilităţi îl v o r cuminţi.
Intră în c a m e ra u rm ăto a re, biblioteca mică, în tu necoa să,
mirosind a m ucegai şi a praf. Lui C harles nu-i p rea plăce a să
citească, cum nu-i plăcuse nici fratelui său; tatăl lor, C harles
Henry, adun a se toate cărţile din bibliotecă.
215 ROSS POLDARK
R oss aruncă o privire peste rafturi. Auzi p e cineva intrînd

în salon, vorbind, dar nu-i d ăd u atenţie: găsise o n o u ă ediţie
a cărţii Ju s lic e o f the P e a c e de B urns. D e sc h ise la capitolul
d espre nebunie, cînd prin u ş a d eschisă auzi voce a d o a m
nei Teague.
- Ei, d ra g a m ea, la ce altceva te poţi aştepta? A ş c h i i nu
sare dep a rte de tulpină.
- C e poveşti se mai aud d esp re bătrînul Joshua, d ra g ă
do am nă! se auzi vocea*lui Polly C h oak e. Să mori de rîs nu-
altceva! Aş fi vrut să fiu şi eu de faţă să le aud.
- U n gen tlem an, spuse d o a m n a T eag ue, ştie u n d e să se
oprească. Faţă de o d o a m n ă din propria lui, clasă trebuie să
aibă intenţii strict onorabile.,Se schim bă lucrurile cînd e v orb a
de o femeie d intr-6 clasă inferioară lui. D e fapt, bărbaţii s în t
bărbaţi. E foarte neplăcut, ştii; dar dacă lucrurile se rezo lvă
cum trebuie şi f a t a t resplătită, nu e m otiv de supărare. Joshua
însă nu s-a purtat niciodată cum trebuie. De aceea l-am d e z
apro bat în to td e au n a, şi eu şi toată lum ea de pe aici. Avea
m ereu conflicte cu părinţii sau cu soţii. E ra un depravat.
Polly'chicoti:
- U n neruşinat, cum s-ar spune!
D o a m n a T e a g u e c o n tin u ă din ce în ce mai aprinsă.
- Cîte n-aş p utea s p u n e d espre inimile pe care Ie-a z d r o
bit! N u se term ina un s c a n d a l , că în cep ea altul. Totuşi, pîhă şi
Joshua nu şi-a adus tîrfe în casă şi nici n-a răpit vreo fată
sărm ană şi m o a rtă de foam e, m inoră pe deasupra, pe care să
o seducă în p ro p ria lui casă. Şi, ceea ce e şi mai grav, nici nu
se ascunde! A r fi altceva d ac ă ar ţine-o ascunsă. N u e bine să
ştie ţăranii că u n a d e-a lor trăieşte pe picior de egalitate cu un
bărbat de rangul l ui Ross. L e bagă în cap cine ştie ce idei!
Să-ţi spun drept acum: cînd l-am văzut ultima dată - am trecut
WINSTON GRAHAM 216
pe acolo, acu m cîteva luni - am v ăzut-o. O tîrîtură. în c e p u s e

deja să-şi d ea aere. P e astea le cunoşti d e la o poştă.
- A p ro a p e zilnic, a d ă u g ă Polly C h o a k e , vine cu ea la
Sawle călare pe acelaşi cal, g ătită cu o pele r ină roşie.
- Asta nu-i bine. N u e bine deloc pentru reputaţia familiei.
M ă mir că nu-i s p u n e n im eni să te rm in e cu ea.
- P o a te că le e frică, chicoti Polly. Se sp u n e că e violent.
E u n-aş face-o, ar p u tea să m ă lovească.
- Lui C harles nu-i pasă, se auzi altă voce. D eci d o a m n a
C h y n o w eth era de faţă. P ă r e a d e faţă. Cînd C harles n-o să
mai fie, F rancis va a d o p ta o altă atitudine. D a c ă R oss n-o
să-l asculte, va trebui să a c c e p te consecinţele.
Se auzi o uşă d esc h iz în d u -se, apoi închizîndu-se. Polly
C h o a k e chicoti iar:
- F ără îndoială că ar v re a să fie ea stăp înă la T re n w ith în
locul lui Elizabeth. P o a te că ar reuşi să-l îfTdrepte pe Francis.
Soţul meu, dom n u l C h o a k e , m i-a spus că a pierdu t o sută de
guinee la un tu r num ai aseară.
- Jocurile de n o r o c sînt un a m u z a m e n t pentru un gen tle
man, Polly, spuse d o a m n a T e ague. P o a t e că...
Polly chicoti şi mai tare:
- Să nu-m i spuneţi că a face a m o r nu este!
- Sttt, copilă, în vaţă să vorbeşti cu m trebuie, nu aşa tare!!
- Aşa sp u n e a şi d o ctoru l.
- Şi are dreptate. N u e cuviincios să ridici v o ce a şi să
rîzi cînd e un b o lnav în casă. S p u ne-m i, d ra g a m ea, ce-ai mai
auzit despre el?
Capitolul XVI
C
a şi cu m nu i-ar fi păsat deloc de oaspeţii
prezenţi la botez, C harles nu şi-a revenit
în simţiri pînă la plecarea lor. L a despărţire, R oss a răm as în
m inte cu im agin ea mătuşii A g a th a legănînd în neştire copilul
şi m orm ăin d în timp ce o picătură de salivă i se preling ea pe
barba ridată: „E sem n rău, nu ştiu ce-o să se mai întîm ple“ .
în d ru m spre casă însă, R oss nu se mai gîndea la boala
lui Charles sau la vi i torul copilului.
La N a m p a r a se p re g ăteau p entru iarnă tăind crăci u scate
cu care să aprindă focul. U n singur c o p a c trebuia tăiat cu
ră d ăcin ă cu tot: fu rtun ile de to am n ă îi slăbiseră rădăcinile
înfipte în păm întul m oale de lîngă rîu. Jud P a y n te r şi Jack
C obbledick legaseră o frînghie de un a din ram urile de sus şi
tăiau trunchiul cu un jo ag ăr. L u crau cîteva minute, apoi se
dădeau la o parte şi trăg eau de frînghie să vadă dacă trunchiul
se rupe. D e m e lz a şi Prudie ieşiseră din casă ca să se uite la ei;
D em elza se învîrtea d e colo pînă colo, voind să-i ajute, şi
P ru d ie stătea lîngă p un te cu braţele ei g ro a s e încrucişate ca
rădăcinile noduroase ale copacului, şi le dădea sfaturi fără rost.
Se întoarse uitîndu-se la Ross pe sub sprîncenele ei groase:
- Eu aş lua iapa Ei, cum a m ers bo tezu l? Aţi băut ceva
bere? Şi puştiul cu cine seam ănă? Cu d o m n u l Francis, aşa-i?
W INSTON GRAHAM 218
- C u el seam ănă. C e s-a în tîm p lat cu D e m e lz a?

- A re t o a n e azi. I-am spus eu lui Jud; fata asta o s-o
p ă ţe a s c ă odată, cu toanele ei. E aşa de cînd a plecat taică-său.
- C e-a căutat aici?
- A venit cam pe la j u m a ’ d e o ră d u p ă ce aţi plecat. A
venit singur, gătit în hainele de dum inică. „V re a u să-mi văd
fata“ a spus, cu m in te ca un urs bătrîn ce e; şi ea a ieşit alergînd
din casă să-l întîmpine.
- Ei, zi mai departe!
- T rageţi de p o m din partea cealaltă, îi sfătui P ru d ie cu
v o c e a ei groasă. Ăsta nu e p o m d e arm inden, să cadă repede.
D in fericire, ră s p u n s u l lui J u d nu s-a auzit din c a u z a
v în tulu i. R o s s se a p r o p ie de cei doi b ărb aţi şi D e m e lz a veni
să-l în tîm p in e .
F ă r ă în doială că absenţa o făcuse să-i fie d o r de tatăl ei şi
se îm p ă c a s e cu el. S ig ur că voia să se în to a rc ă acasă, şi astfel
bîrfele ră u tă cio ase nu ar mai fi avut obiect.
- N -o să cadă, spuse ea cînd ajunse lîngă Ross, şi îşi
dăd u la o p arte părul de pe frunte ca să se uite la copac. E mai
pu tern ic decît am crezut noi.
Bîrfeli răutăcioase, prosteşti, m u rdare. I-ar fi sucit gîtul
lui Polly C h o ak e. în tr-ad e v ăr, Elizabeth nu era a lui, d ar nu
d e c ă z u s e în aşa hal încît să seduc ă servitoarea din casă. Şi
încă p e D e m e lz a, al cărei trup m u rdar, num ai piele şi oase, îl
inu n d ase cu apă cînd o ad usese acasă la el acum cîteva luni.
C re s c u s e m u lt de atunci. P re s u p u n e a că gurile rele nu-şi
pu teau închipui că fiul lui J oshua d uce o viaţă de celibatar.
U n e le femei avea m intea ca o clo acă împuţită.
D e m e lz a se m işca şi se uita la el stînjenită, sub privirile
lui scrutătoare. Cu picioarele ei lungi, cu ochii jucăuşi, îi am in
tea de un m înz neastîm părat. Cînd avea toane, cum s p u n ea
Prudie, nu puteai p re v ed ea ce va mai face.
219 ROSS POLDARK
- A venit taică-tă u să te vadă, spuse el. D e m e lz a se lum ină

la faţă.
- Daaa! N e -a m îm păcat. Sînt fo arte fericită! A m făcut
rău? a d ă u g ă ea, încercînd să-i citească pe faţă.
- B ineînţeles că nu. Cînd vrea să te întorci a c a s ă 9
- D a c ă ar fi vrut aşa ceva, nu m -aş fi îm păcat.
în c e p u să rîdă veselă, un rîs m olipsitor.
- N u vrea să m ă în to rc la el, s-a însurat iar, lu na trecută.
A c u ’ n e -a m îm prietenit din nou, şi nu m ai tre b u ie să m ă
gîn d esc în fiecare no ap te ce face fratele L u k e şi d a c ă fratelui
m e u Jack îi e d o r de mine. V ă d u v a C h e g w id d e n o să aibă
grijă de el mai bine ca mine. V ă d u v a C h e g w id d e n e m eto distă
şi o să aibă grijă de ei toţi.
- O! exclam ă Ross. D eci nu va s c ă p a .d e grija ei pînă
la urmă.
- Cred că vrea să-l în d rep te pe tata, să se lase de băutură.
Aici cred că se îrişală.
D u p ă cîteva m inute de încercări cu ferăstrăul, cei doi
bărbaţi au apucat iar capetele frînghiei şi au în c e p u t să tragă.
R o s s se duse şi el să-i ajute şi trase cu to a tă puterea. U n gînd
ră utăcios îl făcu să se b u cu re acum că nu-'i va fi u şor să se
fe rea sc ă de bîrfa lor m urdară. Să dea din g u ră d ac ă vo r pînă
o să li se scrîntească limba.
D a r era sigur că Elizabeth nu va crede aşa ceva.
T ra se iar de frînghie care se rupse de u n d e fusese legată
de cracă. C ăzu îm p re u n ă cu ceilalţi doi. Garrick, care. plecase
de unul singur la vînătoare d u p ă iepuri, se în torsese în grabă
şi z b u r d a în ju ru l lor. în c e p u apoi să-l lingă pe Jud pe faţă.
- AI dracului căţel! spuse Jud scuipînd.
- Frînghia asta nu e bună, spuse Ross. U n d e ai găsit-o?
- în bibliotecă...
WINSTON GRAHAM 220
- E ra u d ă la un cap, sp u se D e m e lz a , restul e bun.

L u ă frînghia şi în cep u să se c a ţă re în c o p a c ca o pisică.
- D ă -te jos! strigă Ross.
- T o t ea a legat-o şi p rim a dată, s p u se J u d lovindu-1 pe
G arrick cu piciorul,
- N u trebuia să se urce. R o s s se d u se mai a p r o a p e şi
strigă la ea: D em elza! D ă -te jos!
E a îl auzi şi se opri ca să p riv e a sc ă în j o s printre crengi.
- Ce s-a întîm plat? A m ajuns sus.
- L ea g -o atunci şi vino jos!
- Am s-o leg de o cracă mai sus. R idică piciorul şi se
u rc ă mai sus.
- D ă-te jos!
Se auzi o trosnitu ră a m en in ţăto are.
- B agă de seamă! ţipă Jud.
D em elza se opri şi se uită în jos; arăta mai m ult ca oricînd
ca o pisică speriată care rt-avea de ce să se agaţe. S co ase un
ţipă t ascuţit în m o m en tu l în care co p a c u l în c e p u să se încline.
Ross sări la o parte.
C opacul căzu cu un z g o m o t prelung, ca şi cum cineva
ar fi descărcat o căru ţă plină cu plăci de ardezie. Se auzi un
z g o m o t asurzitor, d upă care se aşternu o linişte com pletă.
Ross se repezi înainte, dar nu se putu a p ro p ia din cauza
crăcilor. D eodată, D e m e lz a apăru exact în mijloc, făcîndu-şi
loc cu m işcări de pisică printre ram urile copacului. P rudie
venea in grabă de la grajd, ţipînd.
Jack C obbledfck ajunse prim ul lîngă fată, d ar au trebuit
să taie cîteva ramuri înainte de a o p u te a degaja. Ieşi tîrîn-
du-se şi rîzînd Avea mîinile zgîriate şi p e p icio are îi curgea
sînge Pulpa unui picior era plină d e zgîrieturi, d a r nu păţise
nimic altceva.
221 ROSS POLDARK
Ross se uită urît la ea:

- Ai să faci ce-ţi spun eu d e - a c u m înainte. N - a m nev o ie
de picioare rupte.
U itîndu-se la el, rîsul i se stinse pe buze:
-*N u, dom nule. Linse sîngele de pe o m înă şi se uită
apoi la rochie.
- Vai de mine, m i-am rupt rochia. în c e r c ă să în to a rc ă
mult capul ca să vadă şi în spate.
- Ia copila şi bandajează-i tăieturile alea, îi sp use R oss
lui Prudie. E u nu m ă pricep.
2
La T re n w ith se lăsa seara. D u p ă pleca rea o a s p e
ţilor care nu rămîneau peste noapte, un fel de letargie se instală
în întreaga casă. A bsenţa vîntului, căldu ra şi lum ina pe care
ie răspîndeau buştenii arzînd m ocnit în cămin, to ate dăd e au
un aspect plăcut şi confortabil salonului în care cinci din rudele
mai aprop iate şed eau pe scaunele cu sp ătar înalt aşezate în
sem icerc şi beau vin alb.
La etaj, C harles Poldark, lungit în patul lui m are închis
cu draperii, aflat acum la sfîrşitul vieţii lui active, respira greu
aeruLviciat pe ca re ştiinţa m edicală a vremii îl prescria. în
altă c a m e ră la capătul co rid o ru lu i, G e o ffre y C harles, ac u m
la î n c e p u tu l vieţii Iui active, s u g e a h ra n a pe c a re i-o d ă d e a
m am a, o h rană pe care ştiinţa m ed ica lă nu găsise încă m e t o
da de a o strica.
în timpul lunii care trecuse, Elizabeth în cercase tot felul
de senzaţii noi. N a şte re a copilului fusese exp erienţa su p re m ă
a vieţii ei şi, uitîndu-se acum Ia pufuleţul blond de pe capul
copilului lipit de pielea ei albă, o n ă p ă d e a u n s e n tim e n t
W INSTON GRAHAM 222
p u te rn ic de mîndrie, forţă şi îm plinire. D in m o m e n tu l în care

se născuse, existenţa ei se schim base; a c c e p ta s e m a tern itate a
ca pe o m isiun e care avea să d u re z e to a tă viaţa, ca pe o-
înd atorire de care era m în d ră şi ca re ave a să-i ab so a rb ă tot
timpul şi faţă de care sarcinile ob işn u ite erau g olite de sens.
D u p ă o lungă p e rio a d ă de slăbiciune, în c e p u s e să prindă
puteri şi în ultim a s ăp tăm în ă se sim ţise mai b ine ca oricînd.
D a r era visătoare, indolentă, fericită să stea mai m ult tim p în
pat, să se gîn d easc ă la fiul ei, să-l privească cum d o a r m e în
braţele ei. A r fi întristat-o foarte m ult d ac ă ar fi sim ţi t că,
stînd în pat, lăsa p re a m u lte responsabilităţi în sarcina lui
Verity, d ar nu se. p u te a ho tărî în c ă să ru p ă vraja şi să-şi reia
activitatea. N u se p u te a despărţi de fiul ei.
S e a ra ş e d e a lungită în p at şi asculta z g o m o tu l m işcărilor
din casă. în timpul lăuziei, cu auzul ei fin, ajunsese să re c u
n o asc ă o rice zg o m o t; fiecare uşă făcea u n z g o m o t diferit cînd
se deschidea: scîrţîitul ascuţit sau g ro s al b alam a le lo r neunse,
clinchetul clanţelor, o scîn d u ră d esprin să din cuie, o p a r d o
seală fără covo r. P u te a urm ări m işcările t u tu ro r în p a r tea de
apus a casei. •
D o a m n a T abb îi ad u se m asa de seară, o b u ca tă de piept,
de clapon, u n ou fiert şi un p ah a r cu lapte cald. P e la ora
n o u ă intră Verity şi stătu cu ea. vreo ze ce m inute. V erity îşi
învinsese d e z a m ă g ire a destul de bine, se gîndi E lizabeth E ra
mai liniştită, se interesa mai mult d e g o s p o d ă rie . Avea m ultă
în c re d e re în propriile puteri. Elizab eth îi erâ re c u n o s c ă to a re
pentru curajul ei. C red ea, pe nedrept, că £a nu avea curaj,
Nşi-o a d m ira pe V erity pentru că îl avea.
- T a t a a deschis ochii de v re o d o u ă ori, spuse Verity, şi
a acceptat să ia o înghiţitură de coniac. N u p are să recun oască
pe nim eni, d ar doarme: m ai bine, sînt speranţe^. Am să stau de
223 ROSS POLDARK
veghe lîngă el, p o a te are n evoie de ceva. P o t sta lungită în

fotoliul lui.
L a ze ce veni d o a m n a C h y n o w e th ca să-i u re z e n o ap te
bună fiicei sale. Vorbi atît de tare d esp re bietul C harles încît
trezi copilul; nu plecă pînă cînd Elizabeth n u term in ă să-i dea
de supt, lucru pe ca re aceasta nu pu tea să-l sufere. î n cele din
urm ă plecă, iar copilul adorm i. E lizabeth se întinse în pat
fericită. ÎI auzea pe F rancis m işcîndu-se prin c a m e ra alăturată.
Va veni curînd să-i sp u n ă n o a p te b u n ă şi apoi o n o a p te în
treagă de pace, pînă a d o u a zi dim ineaţa.
Intră, păşind atent, se uită la copilul care d o rm ea , apoi
se aşeză pe m arg in e a patului şi îi luă mîna.
- B iata m e a soţie, neglijată ca de obicei, s p u se el. Tatăl
tău m i-a vorbit ore întregi, fără în treru p ere, d esp re supărările
lui cu F o x şi S heridan, în timp ce tu ai stat sin gură'aici fără
plăcerile conversaţiei. E ra o n u a n ţă de sinceritate în felul cum
o tachina; îl deranjase faptul că ea se d usese la culcare atît de
devreme, dar văzînd-o, ciuda îi dispăru şi dragostea se întoarse.
V orb iră încet cîteva m inute, apoi se aplecă să o sărute,
întinse buzele Iară să se gîndească, şi num ai cînd în cep u să o
strîngă în braţe îşi dădu seam a că în seara aceasta simplul
răm as bun nu va fi destul.
D u p ă un m inut se ridică şi îi zîmbi încurcat:
- S-a întîm plat ceva?
- A i să-l trezeşti, Francis, spuse ea arătînd spre leagăn.
- O, d e - a b i a a m în c a t şi d o a r m e dus. C h ia r tu m i-ai
sp u s aşa.
- C u m se s im te tatăl tău? E ceva m ai bine? S - a r p ă
rea că...
Francis ridică din um eri, simţind că greşise. Nu-i părea
bine că tatăl lui suferise un colaps, se gîndea la consecinţe;
W INSTON GRAHAM 224
d a r asta era altceva. Avea de făcut faţă la d o u ă p ro b le m e în

acelaşi timp. Azi o dusese în b ra ţe p în ă jos. îi p ă re a rău că era
p re a uşoară, prea slabă, d ar e ra fericit să sim tă fem eia sub
fragilitatea ei.
D in m om entu l acela;' p arfu m u l ei l-a u rm ărit peste tot:
P refă c în d u -s e că se o c u p ă de oaspeţi, n u av u sese d e fapt ochi
decît p entru ea.
- Nu m ă simt bine, o auzi spunîndu-i, b o a la tatălui tău
m -a tulburat adînc.
Francis se stăpîni, încercă să fie rezonabil. C a orice bărbat
mîndru, nu-i plăcea să fie respins astfel. îl fă c e a să se sim tă ca
un băieţandru plin de pofte.
- O a re ai^să te simţi bine v r e o d a tă ? o în tre b ă el.
- N u e cinstit din parte a ta, Francis. N u -i vina m ea că nu
sînt mai rezistentă.
- D a’r nici a mea.
Lunile de abstinenţă făceau să-i c lo c o te a s c ă sîngele în
vine. A sta şi încă ceva.
- Am observat azi după m asă că nu te-ai c o m p o rta t la
fel faţă de Ross. N u.păreai deloc slăbită.
O sclipire de. indignare ap ăru în ochii ei. în m inte a ei
găsise o scuză şi o justificare p en tru ce ea ce îi spusese Ross.
Nu-1 mai văzuse şi nu mai auzise nim ic d esp re el. îl c o m p ă
timea; în timpul sarcinii se gîndise m ult la el, la singu rătatea
lui, la ochii lui trişti, la faţa lui b ră z d a tă de cicatrice. Ca orice
om, nu se putea îm piedica să c o m p a r e c e e a ce avea cu ceea
ce ar fi putut avea.
- T e rog, lasă-1 pe Ross, spuse ea.
- C u m să-l las cînd tu nu-1 laşi?
- Ce vrei să spui9 R oss nu în s e a m n ă nim ic pen tru mine.
- P oate că începi să regreţi.
225 ROSS POLDARK
- P robabil că eşti beat, Francis, ca să-mi vorbeşti aşa.

- I-ai dat o atenţie ex a g era tă azi. „S tai aici, lîngă mine,
R oss“ . „Ross, nu-i aşa că-i dră g uţ băieţelul m e u ? “ „Ross,
mai ia o b u ca tă de friptură." Şi cîte altele.
- V orbeşti ca un copil, spuse ea furioasă.
- Sigur, R o ss n -a r vorbi aşa.
- N u, sînt sigură că n-ar vorbi aşa! răspu nse ea dinadins,
ca să-l rănească.
Se uitară unul la altul cu o privire dură.
- D eci aşa stau lucrurile, nu? sp use F ran cis şi ieşi din
cameră, trîntind uşa fără să se gîndească la bolnav sau la copilul
c a re d o rm ea . Se d ezb răcă, aru n cîn d h ainele p e jos, şi se
sui în pat.
Stătu eu mîinile încrucişate sub cap şi ochii deschişi mai
m ult de o o ră pînă să adoarm ă. E ra dezam ăgit, îl chinuia
gelozia. T o a tă d ra g o ste a şi dorin ţa din el se tra n sfo rm aseră
în am ărăciune, ariditate şi pustiu.
N -a v ea cine să-i spu n ă că n-avea m otiv să fie gelos pe
Ross. N -a v e a cine să-i spu n ă că apăruse un rival mai puternic.
N -a v ea cine să-l avertizeze că ap ă ru se G eoffrey Charles.
Capitolul XVII
/ N j n a din cam e rele de la N a m p a r a a ju c a t

% » u n rol deosebit în dezvoltarea intelectuală
a D em elzei, şi această c a m e ră era biblio teca.
îi trebuise mult timp ca să înv in gă n e în c re d e re a pe care
i-o inspira c a m e ra aceea tristă, plină de vechituri şi de praf.
Era un sentim ent pornit din frică. în prima no ap te cînd dorm ise
în cam era m are cu.patul de lemn închis cu draperii, d escop ense
o a d o u a uşă ca re d ă d e a în bibliotecă. F rica resim ţită atunci,
în prim a n oapte, o cu prind ea şi. acum cînd se g în d e a la ce se
afla dincolo de a d o u a uşă.
D a r frica şi atracţia pen tru acel loc se co n ju g au , nu se
puteau despărţi, ca doi boi care trag la ju g în aceeaşi direcţie.
O dată intrată în ca m eră, revenea m ereu, atrasă ca d e un m a g
net. D e cînd se întorsese, R oss evita să intre în bibliotecă
pen tru c ă fiecare obiect îi am in tea de copilărie, d e m a m a şi
de tatăl lui, de vocile lor, de g în d u n şi speran ţe uitate. P e n tru
D em elza nu existau amintiri, existau num ai descoperiri.
N u mai văzu se niciodată cel puţin ju m ă ta te din lucrurile
care se aflau acolo. C u toată m intea ei ascuţită nu în ţeleg ea la
ce foloseSc. N u ştia să citească şi vrafurile de hîrtii îngălbenite,
sem nele şi etichetele de pe unele din ele nu-i erau d e nici
un folos.
227 ROSS POLDARK
Se afla acolo figura care o r n a m e n ta p ro r a vasului M a r y

B u c k in g h a m , eşuat în 1760, la trei zile d u p ă ce se născuse
Ross, d u p ă cum îi spusese Jud. îi plăcea să-şi plim be degetele
pe form ele ei sculptate. M ai era aco lo şi un cufăr d e m arinar,
cu gravuri p e el, adus de pe g o e le ta ca re se zd ro b ise d e p r o
m ontoriul n um it D am sel P oin t şi plutise în derivă pînă la H en-
d ra w n a B each, u m plînd plaja şi d un ele de nisip cu p r a f de
cărbune. E rau m ostre de m inereu de cositor şi de aram ă, multe
fără etichete, şi care acum nu mai serveau la nimic. E ra u bucăţi
d e pînză g ro a s ă cu ca re se re parau velele, şi patru lăzi legate
cu cercuri d e fier al c ă ro r con ţin ut nu-1 p u tea ghici. M ai era
o pendulă că reia îi lipseau un ele piese; petrecu cîteva ore
încercînd să d e s c o p e re cu m fu n c ţio n e ază roţile şi greutăţile.
D esco peri o arm ură, v ec h e şi ruginită, d o u ă păpuşi de
cîrpă, un căluţ de lemn în fo r m ă de leagăn, şase sau şapte
m uschete, o spinetă ca re îi aparţinuse lui Grace, d o u ă ta b a
chere franţuzeşti pentru tu tu n de prizat, o cutie m uzicală, un
sul de stofa m în cată de molii adus de pe vreo altă corabie, un
tîrnăcop şi o lo p ată de miner, un felinar, o ju m ă ta te de butoi'
cu p ra f de puşcă, o h artă agăţată pe p erete pe care erau indi
cate galeriile m in e i'G ra m b le r în anul 1765.
Din to a te descoperirile, cele care o atingeau mai mult
erau spineta şi cutia muzicală. în tr-o zi, d u p ă ce în c e rc ă vreo
oră să o repare, cutia m uzicală în cep u să scoată nişte sunete
subţiri şi tre m u ră to a re , d o u ă m en u ete pe care D e m e lz a le
ascultă e m o ţio n a tă şi trium fătoare, sărind într-un picior în
jurul instrum entului. Garrick, crezînd că e v o rb a de un joc
nou, începu şi el să sară în jurul ei şi-i ru pse fusta. Cînd muzica
s-a oprit, s-a asc u n s re p ed e într-un colţ d e frică să nu fi auzit
cineva şi să vină să-i g ăsească acolo. Spineta era o descoperire
şi mai im po rtan tă, d ar din p ăc ate nu o putea face să cînte.
WINSTON GRAHAM 228
în c e rc a s e de vreo do u ă ori, cînd era sigură, că n u o auzea

nimeni, şi sunetele o fascinaseră, chiar d ac ă erau discordante,
îi p lăceau atît de mult încît voia să le a u d ă m ereu. î n tr - o zi
o b serv ă că cu cît mişca d ege te le spre d re apta, cu atît sunetul
era mai subţire. îi descoperise secretul. S im ţe a că e m ult mai
u ş o r să scoată o melodie din acest instrum ent decît să înţeleagă
liniile acelea încîlcite pe care oam enii le n u m e a u scriere.
2
Charles P o ld a rk îşi reveni totuşi d u p ă atacul de
inimă, dar nu mai ieşi din casă to a tă iarna. Se în g ră ş a m ereu.
T o t ce mai putea face era să co b o a re cu g re u ta te d u p ă -a m ia z ă
şi să stea în faţa focului în salon, vînăt la faţă şi suflînd greu.
S tătea acolo ore întregi, fără să sco a tă o vo rbă, în tim p ce
m ătu şa A g a th a lucra la ro a ta de tors sau citea din Biblie pe
şoptite. C îteodată, seara sta de v orb ă cu Francis, întrebîn-
du-1 ce mai era pe la mină, sau b ă tea tactul cu d e g e te le pe
braţul fotoliului acompaniind-o pe Elizabeth ca re cînta la orgă.
Cu Verity nu v o rb e a decît rar şi n um ai ca să se plîngă cînd
nu-i plăcea ceva. D e obicei aţipea şi sforăia în fotoliu înainte
de a se duce la culcare, ajutat de cineva să u rc e scările.
în m artie s-a născut copilul lui Jinny C a rte r şi, cu p erm i
siunea lui Ross, i s-a dat num ele de B enjam in Ross.
La d o u ă săptăm îm d u pă botez, Ross avu o vizită n e a ş
teptată, Eli C le m m o w venise prin ploaie to cm ai de la Truro.
R oss nu-1 mai văzuse de zece am, dar îl re c u n o s c u s e im ediat
după m ersul Iui strîmb.
S pre deosebire de fratele lui mai m are, Eli e ra m ă ru n t şi
sem ăna cu un m o n g o l la faţă. Cînd vorbea, plescăia din buze
229 ROSS POLDARK
şi b o lb o ro se a printre dinţi ca şi cum b u ze le lui ar fi fost valuri

de a p ă spălînd stîncile în timpul fluxului.
La încep ut vorbi mieros, in teresînd u-se de dispariţia fra
telui său, întrebînd dacă i s-a aflat urma. Apoi se arătă m ulţum it
de sine, m en ţio nînd cu satisfacţie slujba b u nă pe c a re o avea.
E r a în serviciul unui avocat; o liră pe lună şi to ate celelalte: o
ca m eră confortabilă, m uncă uşoară, un pic de rachiu în fiecare
sîm bătă seară' M ai tîrziu, cînd adu se v orb a d espre lucrurile
fratelui său şi R oss îi spuse că pu tea lua tot ce se afla în casa
u nde locuise, dar că se îndoia că ar fi ceva care;, să m erite,
efortul, ochii lui Eli trăd a ră ranch iu n a care s e asc u n d ea în
spatele purtării lui servile.
- Sigur că vecinii au luat tot ce a fost de valoare.
- N oi nu încu ra jăm hoţii, spuse Ross. S p u n e ce ai de
spus celor pe care îi acuzi.
- Ei bine, spuse Eli clipind, cred că am d rep tate să spun
că fratele m eu a fost g o n it’din casa lui de limbi m incinoase.
- Fratele tău şi-a părăsit casa pentru că n-a învăţat să-şi
ţină poftele în frîu.
- Şi ce a făcut?
- Ce a făcut?
- A făcut ceva ră u 0
- A m putut să îm piedicăm a sta.
- Da, dar a fost gonit din casă fără să fi făcut nimic şi.
po ate că a murit de foam e. L eg e a spun e că nu poţi pedepsi
pe cineva dacă n-a făcut nimic rău.
- N u l-a go nit nimeni.din casă, omule.
Eli îşi răsuci pălăria în mînă.
- Ştie toată-lum ea că aţi avut un dinte contra noastră,
d u m nea voastră şi tatăl du m n eav o a stră. T atăl d u m n eav oastră.
WINSTON GRAHAM 230
l-a pus p e R e u b e n în obezi p e n tru nim ica toată. A şa ceva

nu se uită.
- Ai no ro c , spuse Ross, că nu-ţi tra g v re o cîteva să nu le
uiţi niciodată. A cinci m in u te ca să pleci de p e m o ş ia mea.
Eli înghiţi în sec şi îşi s u p s e iar buzele:
- D a r, d o m n u le , aţi, s p u s c h ia r a c u m a că p o t să m ă
duc să iau orice m erită să fie luat din lucrurile lui frate-m iu.
A şa e d rept.
- N u m ă am estec în viaţa fe rm ierilor mei decît d acă se
a m estecă în viaţa m ea. D u - te şi ia ce vrei. Apoi în to a rc e -te la
T ru ro şi acolo să stai; n-ai ce c ă u ta pe aici.
Ochii lui Eli C le m m o w se aprinseră; p ăru c ă vrea să mai
•spună ceva, dar îşi luă sea m a şi p lecă fără o vorbă.
Jinny C arter, care ş e d e a la fereastră hrănindu-şi copilul,
îl văzu venin d prin ploaie cu m ersul lui strîm b şi intrînd în
casa de alături. R ă m a se ac o lo v re o ju m ă ta te de oră, apoi îl
văzu din n o u plecînd cu cîteva lucruri sub braţ.
Ceea ce n-a văz u t în să a fost expresia g în d ito a re de pe
faţa lui şireată.
P en tru Eli era clar că cin eva locuise în casă cu mai puţin
de o săptăm înă în urm ă.
3
î n n o a p te a a c e e a vîntul a p orn it să b ată cu p u tere
şi a bătut fără în treru p e re şi a d o u a zi. în seara u rm ă to a re , pe
la nouă, s-a auzit că un vas se afla în g o l f plutind în d erivă
spre ţărm Între N a m p a ra şi Sawle.
D e m e lz a p etre cu se to ată d u p ă -a m ia z a aşa cum avea să
petreacă m ulte altele cînd p lou a cu gălea ta şi nu p utea să iasă
afară. D a c ă P ru d ie s-ar fi price p u t ar fi trebuit să o înveţe mai'
231 ROSS POLDARK
mult decît să coasă şi să cîrpească cîte ceva. E ra u m u lte de

învăţat: torsul, ţesutul, pre g ătirea fitilurilor din trestie u scată
pentru lămpi şi opaiţe. D a r aşa ceva d ep ăşea cunoştinţele g o s
podăreşti ale lui Prudie. Cînd nu av e a în co tro, fă cea treabă,
dar găsea.tot felul de s cu z e ca să stea jos, să-şi sc o a tă papucii
din picioare şi să facă un ceai. N e a v în d deci ce face, d u p ă
masă, D e m e lz a se strecurase iar în bibliotecă.
Din întîmplare, de data asta a făcu t cea m ai m are d e s c o
perire de pînă acum. S e lăsa întunericul cînd o b serv ă că unul
din cuferele acelea mari nu era încuiat. R idică binişor capacul
şi văzu că era plin cu lucruri de îm brăcăm inte. Se aflau ac o lo
rochii şi şaluri, tricornuri şi m ănuşi căptuşite cu blană, o p e r u
că, ciorapi roşii şi albaştri, o p e re c h e de papuci de d a m ă din
dantelă verde cu tocuri albastre, o eşarfă de m ătase subţire şi
o pană de struţ. M ai găsi o sticlă cu un lichid care m iro sea a
gin, singurul alcool pe care-1 ştia ea, şi încă o sticlă pe ju m ă ta te
plină cu parfum.
Deşi stătuse, mai m ult ca de obicei, nu se putu hotărî să
plece şi co ntinuă să adm ire catifeaua, dantela şi m ătasea, pi-
pâindu-le şi scuturînd firele de levănţică uscată. Lăsă pantofii,
erau prea fini ca să-i mai atingă. M irosi p an a de struţ şi o lipi
de o b ra z, apoi o î n f ă ş u r ă în ju ru l gîtului, p u se pe cap o
pălărie de blan ă şi în c e p u să facă p iru e te prin ca m e ră, în ch i-
puin d u -şi că e o d o a m n ă a d e v ă ra tă . î n t r e timp, G a rric k
um bla d e c o lo - c o lo d u p ă ea.
P e m ăsură ce întunericul se lăsa, trăia c a în tr -u n vis, pînă
cînd îşi dădu s ea m a că nu mai v ed e nimic, că e singură în
odaia în tunecată în ca re vîntul rece şi stropii de ploaie se stre
curau printre obloane.
Înspăim întată, se repezi la cufăr, băgă în ău n tru tot ce
scosese, închise capacul şi strecurîndu-se prin d o rm itor ajunse
î n bucătărie.
WINSTON GRAHAM 232
P ru d ie aprinsese lăm pile şi apoi, p e un to n aspru, în c e p u

să-i ţină o lecţie D em elzei care, neavînd c h e f să se d u c ă la
culcare, în d re p tă cu m ultă în d e m în a re co nversaţia în altă di
recţie pînă cînd P ru d ie în cep u să-i s p u n ă p o v e s te a vieţii ei.
F ata se d use apoi la culcare, d a r nu ap u c ase să a d o a r m ă cînd
J i m 'C a r t e r şi N ic k V igu s veniră să an u n ţe că o navă era în
pericol. C înd Ross, ca re citea, se ridică să-i înso ţească, o găsi
pe D e m e lz a cu o b a s m a p e cap şi doi saci vechi pe um eri
aşteptîndu-1 ca să-l ro a g e să m e a r g ă şi ea.
- Te-ai simţi mai bine în pat, îi spuse Ross, d ar n-ai decît
să vii d ac ă vrei să te uzi.
A u pornit. Jud luă cu el o frînghie g ro a s ă cu ca re i-ar fi
pu tu t ajuta în caz de nevoie.
N o a p te a era atît de în tu n e c o a s ă că nu se v e d e a nici la
doi paşi.
.Afară, d e p a rte de adăpostul casei, vîntul îi izbi cu putere,
înc „rcară să-i strige, înaintînd pas cu pas. Un felinar se stinse,
cel’ 'alt a ru n c a o lum ină slabă dansînd ca un.clov n; cizm ele
grei striveau iarba îm bibată cu apă. F orţa vîntului era atît de
m are încît d e m ulte ori trebuiau să se oprească, iar D e m e lz a
îi ţinea piept tăcută, agăţîn d u -se d e braţul lui Jim C a rte r ca s ă
nu cadă. Cînd s-au apropiat de ţărmul stîncos, ploaia s-a pornit
din nou, u dîndu-i pînă la piele în cîteva clipe, p ătru n z în d u -le
în g u ră şi în ochi. A u tre b u i t să. se g h e m u ia s c ă în spateie unui
gard viu pînă s-a oprit
L a m a rg in e a falezelor erau oam eni. F elinarele sclipeau
din loc în loc ca licuricii...Mai jo s cu vreo sută de metri lu cea u
alte lumini. C o b o rîră pe o potecă îngustă pînă aju nseră lîngă
un g ru p de o a m e n i care stăteau pe un colţ de stîncă şi se uitau
în di- .-;ia mării.
De jos, din întuneric, apăru o siluetă, ca un dem on dintr-o
233 ROSS POLDARK
prăpastie. E ra Pally R ogers, un sătean din Sawie, gol, cu apa

şiroind pe trupul păros şi din b arba lungă, pătrată.
- E vai de ei, strigă el. S -au lovit de stînci ac u m vreo
cincisprezece minute. V întulîi s pulberă vocea. D a c ă ar fi mai
aproape, am putea să le aruncăm o frînghie. începu apoi să-şi
t ra g ă pantalonii.
- A în cercat să ajungi pînă la ei? strigă Ross.
- Trei am încercat să în o tă m pînă la ei. D u m n e z e u ne-a
împiedicat. N - o să mai reziste mult. A ră m a s în ţe p e n ită între
stînci şi apa p ătrun de peste tot. P în ă la ziuă nu mai răm în din
ea decît scînduri plutitoare.
- A ajuns la ţărm vreunul din echipaj?
- Doi, dar i-a luat bunul D u m n e z e u . O să m ai fie vreo
cinci înainte de răsăritul soarelui.
Nick Vigus îşi făcu loc printre oam eni. F lacăra felinarului
îi lum ină faţa roşie, lucioasă, ciupită de vărsat şi g u ra ştirbă.
- C e-încărcătură are?
Pally R o g ers îşi scu tu ră apa din barbă:
- H î rtie şi lînă din P ad sto w , spun ei.
Ross îi lăsă acolo şi c o b o rî faleza cu Jud d u p ă el. Cînd
ajunseră jos, observă că D e m elza venise şi ea.
Aici erau la adăpost de vînt, dar valurile loveau m arginea
stîncilor, împroşcîndu-i cu apă. V e n ea fluxul. Sub ei, pe ultimii
cîţi va metri de nisip se vedeau nişte felinare acolo u nd e o a m e
nii aşteptau ca m area să se po toleasc ă p en tru a-şi risca vieţile
înotînd pînă la epavă. D e aici se putea distinge o form ă n ea g ră
care putea fi o stîncă, d a r nu era. N u se ved e a nici o lumină,
nici un sem n că cineva ar mai fi în viată.
Ross alunecă p e p o te c a no roio asă şi Jim C arter îl apucă
strîns de braţ.
Ross îi m ulţum i m u r m urînd:
WINSTON GRAHAM 234
- N u mai e nimic de făcut aici.

- C e spuneţi, d om nu le?
- N u mai e nim ic de făcut aici.
- N u , d o m n u le, cred că a m să plec. Jin n y tre b u ie să
fie îngrijorată.
- M ai vine unu, ţipă o bătrînă lîngă ei. Uite-1 Cum pluteşte
şi saltă ca un dop pe apă. E cu capul înainte! U ite şi picioarele!
C e-o să mai d e sc o p erim m îine dim ineaţă! O să p lu teasc ă şi
scînduri pe apă!
Stropi de apă în rafale se ab ătu ră' a su p ra lor ca un roi
de insecte.
- Ia şi fata cu tine, spuse Ross.
D e m e lz a deschise g u ra să pro testez e, d ar vîntul şi ap a îi
tăiară respiraţia.
R oss îi urm ări cu privirea pînă nu se mai v ăzură, apoi se
alătură grupului d e felinare de pe plajă.
Capitolul XVIII
J
inny C arter se mişcă în pat. Visase că făcea
o plăcintă cu peşte şi că d e o
c e p u seră să clipească din ochi şi se tran sfo rm aseră în copii
mici care plîngeau. Se trezise, dar plînsul îi ră s u n a în urechi.
Se ridică în capul oaselor şi ascultă, d a r copilul ei d o rm e a în
continuare în leagănul de lemn făcut de Jim. I se păruse numai,
din ca u za ploii care bătea în o b lo an ele închise bine, a fu r tunii
care urla afară, a vîrtejurilor de vînt ca re treceau vîjîind printre
case. D e ce părăsise Jim patul lui confortabil şi plecase în
n o a p te a aceea vijelioasă, în s p e r a n ţa de a a d u c e acasă ceva
resturi din epavă? Aşa era m ereu: îl ru g a să nu plece şi în to t
d ea un a găsea o scuză şi pleca. L ipsea două-trei nopţi pe
săptăm înă şi se întorcea în zori cu un fazan sau o p o tîrm ch e
g ra să în braţe. Se s c h im b ase m u l t în u ltim ele luni. A sta
începuse în ianuarie. Lipsise o săp tăm în ă de la mină. b o lnav
în pat, tuşind tot timpul. în săptăm îna u rm ăto a re plecase n o ap
tea de d o uă ori cu N ick Vigus şi se în to rsese cu h rană pentru
ea, pe care n-ar fi putut s-o c u m p e re fără leafa de la mină.
D e g eab a îi sp unea că ar p re fera să nu m ăn în ce decît să-l vadă
prins p en tru că a în c ă lc a t legea. El v e d e a altfel lu c ru ril e ,
se sim ţe a jig n it şi d e z a m ă g it d a c ă o b s e r v a că ei n u -i făcea
nici o' plăcere.
WINSTON GRAHAM 236
Se d ăd u jo s din pat trem u rîn d şi se d use la fereastră. Nu

în cercă să deschidă obloanele, p e n t a i că ploaia ar fi p ă tru n s
în casă; dar piintr-o crăpătură văzu că afară era întuneric beznă.
I se păru că a u d e un z g o m o t în c a m e ra d e jos. L em n u l
din care era făcută casa trosnea, p ă r e a că se mişcă. I-ar fi
părut bine d ac ă ar fi fost Jim. I- a r fi p ă a it bine chiar d a c ă ar
fi plîns copilul, p en tru că a r fi av ut o s c u z ă să-l ia în pat;
m înuţele lui agăţîn d u -se strîns de ea ar fi liniştit-o. D a r c o p i
lul dorm ea.
Se sui iar în pat şi trase p la p u m a pînă la gît. E r a vina lui
Nick Vigus că Jim căpătase obiceiuri proaste. N ic k Vigus, cu
figura lui de copil rău, îl influenţa pe Jim, îi b ă g a în cap t o t
felul de idei despre proprie ta te, d e s p re dreptu l d e a te hrăni
cînd ţi-e fo a m e cu ce v a ce nu-ţi aparţine. S ig u r că N ic k se
folosea de astfel de a rg u m e n te n u m ai ca o scuză p en tru nele
giuirile lui. D a r n ecazul era că Jim îl credea, ac c e p ta a r g u
m en te l e lui Nick. N u s-ar fi gîndit niciodată să fure ca să aibă
ce mînca, dar începea, să sim tă că are dreptul să fure ca să-şi
hrănească familia.
O rafală puternică de vînt m işcă oblonul, ca şi cum un
bărbat pu ternic s-ar fi sprijinit d e casă, în cercîn d să o îm p in g ă
şi să o răstoarne. Aţipi un m inut, visînd o viaţă fericită, cu
hrană din a b u n d e n ţă pen tru toţi, cu copii veseli care să nu
trebuie să m u n cea scă im ediat ce se ţin bine pe picioare. Apoi
se trezi brusc, simţind că e lumină undeva. V ăzu puţină lumină
prin crăpăturile din p o d e a şi simţi cum o c u p rin d e m ulţum irea
că Jim s-a întors acasă. V ru să c o b o a re să v ad ă ce s-a întîmplat
de a venit aşa devrem e, dar c ă ld u ra patului şi curentul din
cam eră o îm piedicară. A d o rm i iar, d ar z g o m o tu l unui obiect
căzînd în ca m era de j o s o trezi imediat.
P oate că Jim ad u sese cev a de v alo are şi-l aşeza în vreun
237 ROSS POLDARK
colţ. D e aceea se în to rsese atît de devrem e. Ciudat! N u era

nimeni cu el, nu se auzea v o c e a lui N ick sau a tatălui ei. P o ate
că ei răm ăseseră acolo. D a r cel mai bun prilej de a-şi însuşi
încărcătura unei corăbii naufragiate era în prim ele o re ale
dimineţii. Spera că fuseseră prudenţi. N u trecuseră doi ani de
cînd B o b T regea se în ecase în c e rc în a să ajung ă la o corabie -
şi lăsase o văduvă cu copii mici.
Jim nu o strigă. D e sig u r că nu voia să o trezească. D e s
chise g u ra să-l ch e m e şi în aceeaşi clipă se întrebă cu inima
strînsă dacă omul din cam era de jo s era în tr-ad e v ăr Jim.
Paşii greoi o făcură să se îndoiască. Jim p ăşea atît de
uşor! Se ridică în capul o ase lo r şi ascultă.
D a că era Jim, a tu n c i probabil căuta ceva, d ar cu mişcări
stîngace, ca şi cum ar fi fost beat. Jim însă nu b ău se deloc de
cînd se însurase;, cel m ult un p a h a r cu b e re slabă. A ş te p tă ,
şi d e o d a tă o idee n o u ă a p ă ru d e u n d e v a din s tră f u n d u rile
minţii ei.
Un singur om putea veni aşa cînd Jim nu era acasă, un
singur om putea să se m işte artît de stingaci, să se streco are
încet pe scară în sus - şi om ul acesta dispăruse de luni de zile,
lum ea credea că e mort. N im eni nu-1 mai văzuse, aşa că nu se
mai gîndise la el
Se ghem ui în pat, ascultînd fu rtu na şi trăgînd cu urech ea
la z g o m o tele de jos. Nu se mişcă de frică să nu facă vreun
zgo m ot. Avea impresia că stom acul şi plămînii îi îngheţaseră.
Aşteptă. P o a te că d acă nu va auzi nimic, străinul va pleca.
P oate că nu se va urca sus să o g ăse ască singură. P o ate că
Jim va sosi cufînd.
. . Sau ppate că era încă acoio jos pe stînci urm ărind efor
turile de a salva oam eni pe care nu-i văzuse niciodată, în
timp ce acasă soţia lui sia nem işca tă în pat, ca o stană de
WINSTON GRAHAM 238
piatră, şi un nebun desfrînat şi m o rt d e fo a m e co tro b ă ia prin

ca m e ra de jos.
...Copilul începu să plîngă.
Z g o m o te le de jo s în cetară. Jinny în c e r c ă să se d ea jos
din pat, d ar simţi că i s-au în m u ia t picioarele: nu se pu tea
mişca, nu p utea înghiţi. C opilul se opri din plîns, d a r încep u
iar, cu mai m ultă putere. Ţ ip a ascuţit, lu înd u-se p arc ă la între
cere cu rafalele p uternice de vînt.
R euşi în sfîrşit să se dea jo s din pat; îl luă în braţe, dar fu
cît pe ce să-l scape.
Lum ina de jos trem ură şi pîlpîi. Se auzi un scîrţîit pe scară.
Jinny nu mai g ăsea cuvinte să se roage, nici p u te re a de a
se în to a rc e şi a se ascunde. S ta lîngă pat, sprijinită d e perete,
cu copilul strîns în braţe, în tim p ce c h e p e n g u l se ridica încet.
îşi d ădu s ea m a im ediat c e văzu m îna ca re se sprijinea de
p o d e a u a de lemn că instinctul nu o înşelase, că acum trebuia
să înfru n te ceva ce nu cu n o s c u s e niciodată.
2
L a lum ina opaiţului pe care îl ţinea în m în ă se
p u te a u ved e a schim bările pe ca re lunile p e tre c u te în peşteri
pustii le produ seseră. I se topise c a rn ea d e p e faţă şi de pe
mîini. E ra în zdrenţe, cu picioarele goale, cu părul şi barba
încîlcite şi u d e ca şi cum ar fi ieşit dintr-o peşteră subacvatică.
Totuşi era acelaşi R eub en C le m m o w d in to td e au n a, cu ochii
lui spălăciţi, gura nesigură şi riduri albe pe faţa înroşită de soare.
îşi învinse o sen zaţie d e rău şi se uită fix Ia el.
- U n d e e tigaia m ea? spuse el. Mi-ai furat tigaia.
Copilul în cep u să se zbată în braţele ei, respiră adînc şi
încep u iar să plîngă.-
239 ROSS POLDARK
R eub en sui tre p te le şi c h e p e n g u l se înch ise din nou.

P entru prima dată v ăzu -leg ătura pe care o strîngea în braţe.-
Încet-încet o re cuno scu , apoi îşi aminti de toate, injuriile pe
care le suferise, m otivul pen tru ca re fusese n evoit să evite
oam enii şi să intre în casa lui nu m ai .noaptea, ra n a c a re de
zece luni tot nu-i trecuse, d o rinţa care îl m ăcina, u ra faţă de
bărbatul care îi făcuse copilul ăla ca re scîncea, R oss P oldark.
- Crin, m orm ăi el, crin alb... păcat...
Stătuse atîta v re m e d e p a rte de o am en i încît p ierdu se
aptitudinea de a se face înţeles. V orb e le erau nu m ai pentru
el. Se în d rep tă cu g re u ta te din şale pen tru că m uşchii din
jurul rănii se întăriseră.
Jinny se ruga.
El făcu un pas înainte. „Crin cu rat“ şi apoi ceva în atitu
dinea femeii îl făcu să-şi am intească ceva învăţat de m ult în
copilărie. „D e ce stai la o p arte şi-ţi ascunzi faţa la v re m e de
necaz. Păcătosul te chinuie pen tru m u lţum irea p oftelo r lui.
Lasă-I să se prindă în p ro p ria lui viclenie. P e n tru că păcătosul
se laudă cu poftele inimii lui şi vo rb e şte de bine pe cel care
rîvneşte.1" S co ase cuţitul, un cuţit vechi de v înător cu lam a
toci tă din cauza anilor de folosire şi ascuţire.
în lunile de izolare, d orinţa se confun dase cu răzbunarea.
Pofta tru pească p re su p u n e în to td e a u n a cucerire şi distrugere.
Flacăra lumînării începu să trem u re şi el o lăsă jos, pe
podea, u n d e curentul suflînd din toate părţile îm prăştia ceara
pe scînduri. „El stă la pîndă în colţurile în tu n e c a te ale străzil or
şi pe ascuns îi o m o a r ă pe cei nevinovaţi în vizuinile sale!"
Jin n y îşi p ie rd u cap u l şi î n c e p u să ţip e din ce în ce
mat ascuţit.
R euben mai făcu un pas înainte; ea în cercă să fugă şi era
la ju m ătatea drum u lui spre scară cînd o ajunse şi în cercă să
WINSTON GRAHAM 240
în jun ghie copilul; se feri de, lovitură, dar cuţitul se u m p lu

d e sînge.
Ţ ipătul femeii deveni un urlet de anim al rănit. R e u b e n
se uită la.cuţit, răm ase un m o m e n t uitîndu-se la el, apoi, reve-
nindu-şi se repezi la ea şi cînd o văzu că ajun ge la c h e p e n g
înfipse cuţitul în ea, simţind cum îi p ă tru n d e în carne. Puterile,
în crîn c en are a, focul din el îl p ărăsiră brusc: s c ă p ă cuţitul din
m înă în tim p ce o privea cum cade.
O pală d e vinţ stinse lum înarea. R e u b e n sco a se un strigăt
şi în cep u să c a u te chepengul. P iciorul îi alu n ec ă pe ce v a lipi
cios şi m îna atinse părul femeii. Se d ădu înap oi şi ţipă. î n c e p u
să lo vească cu p icio are l e în podele, d ar era închis pe veci
acolo, de faţă cu crima pe ca re o com isese.
Se ridică, bîjbîi prin od aie pînă ajunse la fe rea stra închisă
cu obloane. Se luptă să le deschidă, dar nu găsi zăvorul. Atunci
se aru n că cu toată g re u ta te a asupra lor şi ză v o ru l cedă. Cu
sentim entul că scapă dintr-o închisoare, zbură p e fe rea stră şi
căzu pe pietrele din curte, scăpînd pen tru to td e a u n a d e viaţa
care pen tru e l devenise o închisoare.
CARTEA A DOUA
A P R I L I E - M A I 1787
Capitolul I
A
* 7 ntr-o d u p ă-am iază vîntoasă din anul 1787,
şase bărbaţi erau aşezaţi în jurul mesei, în
salonul cel m are din conacul de la N a m para.
M în case ră şi bău se ră bine. Pe m asă se mai aflau resturile
unui peşte m are, friptură de berbec, plăcintă cu ca rn e de pui,
file de viţel cu m o m iţe prăjite. M ai era o plăcintă cu caise,
crem ă, alune şi stafide. Erau acolo dom nu l H o ra c e T ren eglos
de la M i n g o o s e , d o m n u l R e n f r e w din St. A n n , d o c to r u l
C h o ak e din Sawle, căpitanul Flenshawe din Grambler, dom nul
N atham el P earce, notarul din T ru ro , şi g a z d a lor, că p ita
nul Poldark.
Se a d u n a seră ca să cadă de acord asupra lucrărilor p re
liminare de la m ina W heal L eisure şi să h o tăra scă dacă m erită
să rişte banii buni pentru a sco ate aram ă. E ra o ocazie im p o r
tantă, care-1 făcuse pe d om nul T reneglos să părăsească pentru
m o m e n t lecturile lui în limba greacă, pe d octo ru l C h o a k e
terenul de v înătoare şi pe d o m n u l P earce să-şi p ărăsea sc ă
locul de lîngă focul din cămin, u n d e îşi petrecea mai tot timpul
din cauza gutei.
- Ei bine, în cep u dom nu l Treneglos, care datorită vîrstei
şi poziţiei sale sociale şedea în capul mesei, ei bine, eu nu
WINSTON GRAHAM 244
con test sfaturile unui expert. S tăm la în d o ia j ă d e mai bine de

doi ani şi d a c ă H e n s h a w e sjîune că ar trebui să în cep e m ,
în s e a m n ă că ştie ce spune. îşi riscă banii la fel ca şi mine!
Se auzi un m u r m u r a p ro b a to r, d a r şi cîteva intervenţii
restrictive. D o m n u l T re n e g lo s îşi puse m îna pîlnie la u re c h e
ca să p rin d ă m ă c a r.c îte v a firimituri din ce ea ce se spunea.
D o c to r u l C h o a k e tuşi:
- D esigu r, avem to ată în c re d e re a în exp erienţa căpita
nului H e n s h a w e în e x p lo a ta re a m inelor. D a r succesul acestei
afaceri nu d ep in d e de b o g ăţia u n u i filon, altfel am fi în cep u t
încă d e a c u m un an. H o tă r îr e a n o a s tră dep in d e d e felul în'
care m e rg treburile în co m e rţu l cu aram ă. N u mai dem ult
decît s ăp tăm în a trec u tă am a v u t oca zia să văd un b o ln av la
R edru th; av ea un abces. D e fapt, nu e pacientul meu, dar m -a
ch em at d o cto ru l P ry c e să-mi c e ară părerea. E ra pe d u c ă săr
m anul cînd am ajuns la el acasă, o casă im p u n ăto are , cu scări
de m a rm u ră albă la ca re d u c e a o alee superbă. Totul d o v e d e a
bunul gust, d a r şi m ijloacele d e a-1 satisface. P entru că veni
vorba, să ştiu că am reuşit să-l vindec. D o m n u l acesta e ac
ţion ar la m ina D olly K o a th şi mi-a spus că s-au hotărît să
închidă galeriile mai adînci.
Se făcu tăcere. *
D o m n u l P earce, vînăt la faţă şi zîm bitor, spuse:
- D e fapt, am auzit şi eu cam acelaşi lucru săptăm îna
trecută. Se opri u n m o m e n t să se scarpine sub p e ru c ă , şi d o m
nul C h o a k e adăugă:
- D a c ă cea m ai m a re m in ă de aram ă din lum e îşi re d u ce
activitatea, ce şan se mai av e m noi cu mina n oastră m i c ă ^
- A sta nu are nici o im p o rta n ţă d acă cheltuielile noastre
sînt mai mici, spuse R o s s care se afla la celălalt capăt al mesei
Faţa lui slabă, cu trăsături distinse, se înroşise puţin din cauza
245 ROSS POLDARK
mîncării şi băuturii. Favoriţii mai lungi îi a s c u n d e a u în parte

cicatricea; nu se mai v ed ea decît puţin, o linie cafeniu-deschis
pe obraz.
- S -ar p u tea ca preţul aram ei să s c a d ă şi mai mult, spuse
doctorul C hoake.
- Ce spune? C e e? întrebă dom nul Treneglos. N -a m auzit.
D e ce nu vorbeşti mai tare?
C h o a k e repetă cu glas mai ridicat.
- Sau po ate să crească, veni răspunsul.
- U i t a ţ i - v ă cum stau lucrurile, dom nilor, spuse R o ss tră
snind din pipă în aparenţă nu e m o m entul potrivit să în trep rin
dem ceva pe scară m are sau mică. D a r trebuie să ţinem .seam a
de cheltuielile care sînt în fav o are a noastră. C e re rea şi oferta
determ ină preţul minereului. Anul acesta s-au închis două mine
mari şi cî t eva mai mici. V a u rm a şi Doi K o a th d u p ă W heal
Reath şi W heal Fortune: Asta va re d u c e la ju m ă ta te industria
din C ornw all, aşa că va fi mai puţină m arfă pe piaţă şi preţul
aramei va creşte.
- A ş a e, aşa e, spuse căpitanul H e n sh a w e .
- Sînt de ac o rd cu căpitanul P oldark, spuse d om nul R en-
frew, vorbind pentru prim a dată. D o m n u l R e n fre w vindea
scule şi utilaje pentru m ine şi avea deci un dublu interes ca
-mina să se deschidă; dar pînă a c u m ÎI intim idase prezen ţa
atîtor dom ni la întîl.nire.
H e n sh a w e însă era sigur pe sine:
- Cheltuielile noastre nu se vor ridica nici la ju m ă ta te
din cele d e 'la m ina W heal Reath.
- Aş d o n să ştiu, spuse dom nul P earce pe un t on d ez
a p ro b ato r - v o rbesc desigur,în n u m ele părţilor pe care le re
prezint, d o a m n a Jacqueline T renw ith şi dom nul A ukett, ca şi
WINSTON GRAHAM 246
în num ele m eu propriu - cît v a trebui să o b ţin em p e m inereul

n o stru ca sa realizăm şi un profit. R ă s p u n d e - m i te rog.
Căpitanul H e n sh a w e se scobi în dinţi.
- E greu de spus, e ca la loterie. Toţi ştim că societăţile
caută să cu m p ere cît mai ieftin.
- D a c ă obţinem n o u ă lire pe t o n ă nu ieşim în pierdere,
spuse Ross.
- Ia să vedem cum arată pe hîrtie, spuse d o m n u l T re n e
glos. U n d e e harta cu galeriile vechi? P u te m să n e d ăm sea m a
mai bine.
H e n sh a w e se ridică şi a d u s e un sul m a re de perg am en t,
dar Ross îl opri.
- Să strîngem întîi de p e m asă. S u n ă clopoţelul şi P ru d ie
intră u rm ată de Dem elza.
Era prim a o ară că o v e d e a u p e 'D e m e l z a şi toţi se uitară
curioşi la ea. Toţi, cu excepţia d o m n u lu i T reneg lo s, care trăia
în lumea lui, înconjurat de cărţi, aflaseră despre ea şi cu noşteau
zvonurile care circulau p e s e a m a ei. D eşi p re z e n ţa ei nu mai
era o noutate, vorbele co n tin u a u d e v re m e ce c a u z a ce le
dăduse naştere nu fusese înlăturată.
V ăzură o fată de ş a p te s p r e z e c e ani, cu p ăr neg ru, negli
jent pieptănat, cu ochi mari, negri, care te tulburau în m o m e n
tul în care le întîlneai privirea scînteietoare. S cînteia din ei
sugera o vitalitate n eo b işn u ită şi 0 a g e rim e latentă; în rest nu
era nimic deosebit de r e m a rc a t la ea.
D o m nu l R e n fre w se uită a ten t la ea cu ochii lui miopi pe
jum ătate închişi, iar d o m n u l P e a rc e , ferindu-şi picioarele g u-
toase, îndrăzni să o p rivească prin lo rn io n cînd crezu că R oss
nu-1 vede. D o m n u l T re n e g lo s îşi descheie nasture le de sus de
la pantaloni, şi toţi se a p le c a ră să p riv ească h arta pe care că
pitanul H e n sh a w e o d esfăşu ra p e masă.
247 ROSS POLDARK
- Ia tă aici vechile galerii de la W he al L e is u re şi direcţia

filonului de cositor, spuse Ross. C o n tin u ă să explice situaţia,
unghiul galeriilor verticale care trebuiau s ă p a te şi galeriile de
acces necesare pentru a s c o a te a pa din mină.
- A s t a ce e? întrebă do m n u l T reneglos, p u n în d un deget
gros, pătat de tutun pe un colţ al hărţii.
- P în ă aici se întind a b a ta jele m inei T r e v o r g i e , d u p ă
cîte se ştie, s p u se Ross. T o a t e hărţile e x a c t e s-a u p ie rd u t.
A c e s te abataje erau d eja vechi cînd a v enit s tră b u n ic u l m e u
la T re n w ith .
- H m , spuse d om nul Treneglos. Ştiau ei ce fac atunci.
Da, mai spuse el sotto voce, ştiau ce fac.
- Ce vreţi să spuneţi, dom nule? întrebă d o m n u l R enfrew .
- Ce vreau? Ei bine, dacă bătrînii scoteau cosito r de aici,
şi de aici, în se a m n ă că exploatau capătul.filo n u lu i Leisure
înainte ca acesta să fie descoperit pe pămîntul meu. Asta vreau
să spun.
- Cred că are d repta te, spuse. H enshaw e, cu interes sporit.
- în ce fel ne ajută asta.pe noi? întrebă d o m n u l P earce,
scărpinîndu-se.
- în seam n ă , spuse Ross, că bătrînii n-ar fi săpat d eg e ab a
în astfel de condiţii. Ei obişnuiau să evite straturile foarte
adînci. D a c ă au m ers aşa departe, trebuie că au desc operit un
filon bun pe m ăsură ce înaintau.
- Crezi că e un filon bogat, ce zici? întrebă dom nul T re n e
glos. P o a te să se întindă atît de departe? S-a văzut vreunul
care să se întindă aşa?
- N u ştiu şi nici nu vom şti. Mi se p are că ei că utau
cositor şi au găsit aramă. Aşa mi se pare, aşa e lo.gic.
- A m mult respect pentru cei bătfîni, spuse do m n u l T re
neglos deschizînd ta b a c h e r a cu tutun de p r i z a t G îndiţi-vă la
WINSTON GRAHAM 248
X e n o fo n , la Plotinus, la D e m o c rit. E ra u mai înţelepţi ca noi.

M erită să le u rm ă m exem plul. Cît o să n e coste, dragul m eu?
R o s s schim bă o privire cu H e n sh a w e .
- Sînt dispus, la în cepu t, să fiu directorul şi contabilul
minei fă ră plată; căpitanul H e n s h a w e va s u p ra v e g h e a prim ele
lucrări prim in d u n salariu m inim . D o m n u l R e n f r e w ne va
p ro c u ra cea m ai m a re p a rte din e c h ip a m e n t şi scule la u n p reţ
care să-i asig u re un m ic profit. A m aranjat cu B a n c a P a s c o e
să ne o n o r e z e poliţele p înă la s u m a de trei sute d e guinee, cu
ca re să c u m p ă r ă m m a ca rale şi ec h ip a m e n t greu. S u m a de
cincizeci de gu in ee din p a rte a fiecăruia va acoperi cheltuielile
p e p rim ele trei luni.
Se făcu linişte şi R o ss îi privi pe fiecare ridicînd din
sprîncene. C o b o rîs e s u m a cheltuielilor iniţiale la m in im u m
posibil, ştiind că o s u m ă m ai m a r e ar fi dus iar la un impas.
- O p t cincimi, spu se d o m n u l T reneglos. Şi trei sute de
la B a n c a P asco e , asta face şap te în total. Ş ap te sute, adică
cincizeci cheltuiţi de fiecare dintre noi, mi se pare o s u m ă
rezonabilă, nu? M ă aştep ta m la cel puţin o sută, a d ă u g ă el ca
p e n t a i sine. Da, m ă aştep tam la o sută.
- E nu m ai o prim ă parte, spu se d octo ru l C ho ake, pe
prim ele trei lumi numai.
- T o tuşi e rezonabil, d om nilo r, spuse do m n u l R enfrew .
T otul este s cu m p astăzi. E gre u să ne aşteptăm la o afacere
mai b ă n o a să d ac ă am investi mai puţin.
- A d e v ă r a t , spuse d o m n u l Treneglos. E u sînt de p ărere
să în c e p e m imediat. Să ho ţărîm prin ridicare de mînă, nu?.
- îm p ru m u tu l ă s t a de la B a n c a P a s c o e în s e a m n ă să ne
finanţeze num ai ei, sp use d o c to ru l C h o a k e apăsat. D e ce nu
W a rleg g an ? P o a t e că am o b ţi n e condiţii mai av an tajoase de
la el. G e o rg e W arleggaji e prietenul nostru.
249 ROSS POLDARK
- A veam intenţia să ridic şi eu această pro b lem ă , d o m

nule. D acă...
- G e o r g e W a rle g g a n este şi prietenul m eu, spuse Ross.
D ar nu cred că prietenia are vreo leg ătu ră cu afacerile.
- N u, d acă e în detrim entul afacerilor, s p u se doctorul.
D a r B a n c a W a rleg g an este ce a mai im p o rta n tă din com itatul
nostru şi ce a m ai m o d ern ă . P a s c o e a re idei învechite. B a n c a
lui nu s-a d ezv oltat delo c în ultimii patruzeci de ani. îl cu n o s c
pe H arris P a s c o e de cînd era copil. E u'n lasă- m ă-să-te-las.
Aşa a fost în to tdeauna.
- D u p ă cîte ştiu, clienţii mei, a d ă u g ă d o m n u l Pearce, au
înţeles că e v o rb a de B a n c a W arleggan.
Ross îşi um plu pipa.
D o m n u l T re n e g lo s îşi mai desch eie u n n a s tu re de la
pantaloni.
- N u , nu, pentru m ine toate băncile sînt la fel atîta tim p
cît sînt serioase, nu? N u am drep tate? P resu p u n că ai avut un
m otiv să te adresezi lui P ascoe, nu-i aşa, Ross?
- N u există su p ărare între m ine şi W a rle g g a n tatăl sau
fiul. D a r în calitate de bancheri au deja capitaluri investite în
prea m ulte mine. Nu d o re s c să ajung ă şi proprietarii minei
W heal Leisure.
C h o a k e se încruntă:
- N -aş vrea să te a u d ă spunînd asta.
- Prostii! Nu spun decît ce ştie toată lumea. Ei îm p re u n ă
cu societăţile lor fa ntom ă sînt proprietarii a d o u ăsprezece mine
şi mai au capitaluri investite în cel puţin încă do u ăsp reze ce,
printre care G ra m b le r şi W heal Plenty. M îine dacă v or să
închidă G ram bler, o vo r face, aşa cum au închis W heal Reath.
Nu e nim ic secret aici. D a r dacă deschidem W heal Leisure,
prefer să avem noi p u tere a de decizie, noi cei care investim
W INSTO N GRAHAM 250
în ea. Societăţile mari sînt prieteni periculoşi pentru cei mărunţi.

- Sînt cu totul de acord, dohm ilor, interveni d om nul R en-
fre w agitat. L a noi în St. A nn lu m e a e n e m u lţu m ită că s-a
închis W heal Reath. Ştim că nu e ra o m yiă rentabilă, dar asta
nu-i ajută cu nimic pe.acţionarii c a re şi-au p ierd u t banii, nici
pe cei două sute de mineri care şi-au pierdut slujbele. în schimb
m ina W h e al Plenty po ate a c u m să plătească lefuri de mizerie
şi îi p erm ite tînărului d o m n W arleg g an să cîştige bine!
D iscuţia atinsese v re u n p u n c t sensibil în m e m o ria d o m
nului R en frew . U rm ă un schim b aprins de păreri, to a tă lum ea
vorbind în acelaşi timp.
D o m n u l T re n e g lo s în c e p u să bată cu p aharul în masă.
- Să trecem la vot, strigă el, e singu ra m o dalitate co rectă
de a rezolva probel m a. D a r mai întîi mina. Să-şi s p u n ă p ărerea
fricoşii înainte să m e rg e m mai departe.
V o tară toţi în favo are a deschiderii minei.
- Bravo! Splendid! spuse d o m n u l T reneg los. V ă d că ne
înţelegem 'în sfîrşi t . Şi a c u m p ţ o b l e m a băncii, da? Cine e p e n
tru Pascoe...
R enfrew , H e n sh a w e, T re n e g lo s şi R oss v o tară pentru
Pascoe; C h o a k e şi P e a r ce pen tru W arleg g an . C u m P e a rc e
vota şi pentru cei doi pe care îi reprezen ta, votul a fost egal.
- Ei, m orm ăi d o m n u l T reneglos, ştiam eu că avocatul
ăsta o să v o teze contra.
D o m n u l P ea rc e auzi cele spuse şi încercă din to ate p u te
rile să pară ofensat. D a r în secret în cerca să obţină în v oirea
dom nului T ren eglos să se o c u p e el de problem ele m d şiei aces
tuia, şi văzînd că do m n u l T re n e g lo s e ferm p e poziţie, se lăsă
convins în u rm ă to a re le zece m in u te să treacă de partea sa.
R ăm as singur, C h o a k e cedă. şi W arleg gan, ca re nu era
de faţă, a fost învins Ross ştia că afacerea lor era atît d e mică
251 ROSS POLDARK
încît nu m e n ta ca o bancă atît de im po rtan tă să-i ac o rd e atenţie.

Totuşi ar fi acceptat-o. George W arleggan se va supăra desigur...
A c u m că trecuse hopul cel mai greu, restul m e rs e ca pe
roate. Căpitanul H e n sh a w e îşi întinse picioarele lungi, se ridică
şi, la un sem n al lui Ross, tu rn ă vin tu tu ro ra în pahare.
- N u m ă în d o iesc că o să-mi iertaţi îndrăzneala, domnilor.
A m stat la m asa aceasta ca egali şi sîntem p arteneri egali în
afacerea noastră. Şi, deşi sînt cel mai sărac, c o n trib u ţia m ea
este cea m ai m are la fondul c o m u n p e n tru că, pe lîngă cele
cincizeci de guinee, m i-am angajat şi reputaţia. R idic deci
paharul pentru W heal Leisure. i
Ceilalţi se ridicară în picioare şi ciocniră paharele.
- W heal Leisure!
- W heal Leisure!
- W heal Leisure!
B ă u ră apoi pînă la fund.
în bucătărie, Jud, care cioplea un lemn şi fred o n a cîntecul
lui favorit, înălţă capul şi scuipă cu precizie peste m asă drept
în foc.
- în sfîrşit, se mişcă ceva. Să m ă ia naiba d acă n-o r să
deschidă p ă c ă toasa aia de mină.
- V ierm e m u rd a r ce eşti, spuse Prudie. E ra să scuipi
drept în oala cu m încare
Capitolul II
B
u p ă ce noii asociaţi au plecat, R oss ieşi
din casă şi se î n d re p tă sp re locul u n d e se
afla viitoarea mină. N u c o b o rî spre plajă peste
ci făcu un ocol sem icircular p e sus, spre W h e al Leisure, care
se afla pe primul p ro m o n to riu , la ju m ă t a t e a distanţei pînă la
H e n d ra w n a B each, un d e d u n e le de nisip cedau locul stîncilor.
î n c ă nu p rea avea ce vedea: d o u ă tuneluri puţin adînci
c o b o rîn d în p a n tă şi cîteva şanţuri, to a te săpate de vechii mi
neri, un tunel n o u cu o scară şi cîteva b ra z d e de iarbă tăiată
ca să arate u n d e avea să în c e a p ă lucrul. P e m ă s u ră ce înainta,
cîţiva iepuri se feriră din calea lui; o pasăre zbură ţipînd; vîntul
puternic culca iarba aspră. P u ţin de v ăz u t, dar spre sfîrşitul
serii priveliştea va fi alta.
' în timpul anilor de încercări şi eşecuri, ideea aceasta p u
sese stăpînire pe el pînă cînd tre c u s e pe primul plan în mintea
Iui. A r fi în c e p u t ac u m o p t s p r e z e c e luni dacă_n -ar fi fost
do m n u l P earce, care av e a o grijă firească de banii clienţilor
săi, şi d o cto rul C h o ak e, cu ezitările şi pesim ismul său, lui
Ross îi p ă re a rău că îl asociase. Toţi ceilalţi erau ju căto ri,
gata să rişte. în ciud a a rg u m e n te lo r ad u se în fav oarea noii
afaceri, persp ectivele nu erau mai .bune decî; anul trecut, dar
253 ROSS POLDARK
se întîm plase ca d om nul T re n e g lo s să fie în tr-o stare d e spirit

favorabilă, fapt ca re îi a n tre n ase şi pe ceilalţi. D eci jucătorii
cîştigaseră partida. Viitoru l avea să decidă ce se va mai întîmpla.
îşi în dreptă privirile s p re coşurile căsuţelor de la Mellin
care de-abia se zăreau în vale.
A cum va p u te a să-l ajute pe Jim Car t er fără ca acesta să
bănuiască cum că o face din milă, Ceva ce băiatul n-ar fi ac
ceptat niciodată. Ca ajutor d e a d m in istrato r la m in ă i-ar putea
uşura sarcinile lui Ross, preluînd o p arte din su p ra v eg h ere a
minei. M ai tîrziu, cînd avea să în v eţe să scrie şi să citească, îi
va plăti patruzeci de şilingi p e lună şi chiar m ai mult. I-ar
ajuta şi pe Jim şi pe Jinny să uite tragedia care se petrecuse
acum doi ani.
Ross în cep u iar să m ă s o a r e locul u n d e vo r săpa primul
puţ de mină. D e fapt, fizic vorbind, trage dia care avusese loc
la Mellin ar fi pu tu t fi m ult mai gravă. U n singur om murise,
R euben C le m m o w însuşi. Copilul B enjam in R oss nu suferise
decît o tăietură la cap şi pe obraz, din ca re nu v a răm îne decît
o urm ă neînsem nată. Jinny scăpase num ai cu o lovi tură de
cuţit foarte a p ro a p e de inimă. Stătuse m ulte săptăm îm în pat
cu o hem oragie internă, pe ca re m a m a ei, uitînd de scrupulele
ei religioase, j u r a că o v in d eca se cu o şuviţă din părul bunicii
ei. D ar asta se întîm plase de m u lt şi Jinny era sănătoasă şi mai
născuse o fetiţă, M ary.
.Ar fi putut fi mult mai rău. D a r la fel cum B enjam in va
purta în to td e au n a u rm a atacului pe faţă, tot aşa se părea că
Jinny o va purta în sufletul ei. D evenise apatică, tăcută, im p re
vizibilă în reacţii. D eseori, nici chiar Jim nu pu tea fi sigur ţa
ce se gîndeşte. Cînd Jim êra la lucru, m a m a ei obişnuia să
vină să stea cu ea o o ră p o vestin du-i d espre cele p etrecute
peste zi. Apoi o săruta şi p leca înapoi la b u cătăria ei, cu
sentimentul neliniştitor că Jinny nu ascultase spusele ei.
WINSTON GRAHAM 254
Şi Jim îşi p ierdu se vioiciunea din c a u z a unui sentim ent

de vinovăţie ca re îl chinuia. N u putea să uite m o m e n tu l în
care, în to rc în d u -s e acasă, îl găsise pe R e u b e n C le m m o w ză-
cînd pe m o a rte în faţa uşii, d u p ă care, intrînd în do rm ito r,
auzise copilul plîngînd în în tun eric şi trebuise să îm p in g ă la o
p arte o g re u ta te ca să d esc h idă chepengul. N u p u te a s c ă p a de
gîndul că; d a c ă ar fi ră m as acasă, tragedia nu s-ar fi întîmplat.
în tre ru p s e s e o rice legătu ră cu N ick V igus şi nu mai a p ă re a
nici un fazan în bucătăria lor.
D e fapt, nici nu mai era n evoie de fazani, p e n tru că toţi
vecinii le săriseră în ajutor. D esch iseseră o subscripţie publică
şi le trim iteau to t felul de cadouri. Cît tim p Jinny a z ă c u t în
pat şi chiar şi d u p ă aceea, s-au bu cu rat de u n b elşug p e care
nu-1 c u n o s c u s e ră niciodată. D a r era un b e l ş u g ’ca re lui Jim, în
sinea lui, nu-i plăcea. G alena pe care o exploata el la G ra m b le r
îi a d u c e a bani buni şi nu avea nevoie de m ila altora. Aveau
n ev o ie de ce v a care să şteargă a’m intirea acelei nopţi.
R o ss te rm in ă m ă s u ră to a re a şi se uită la p ăm întul nisipos.
A vea în faţă eterna enigm ă a prospectorului: d acă această
b u cată de păm în t asc u ndea în adîncurile ei bogăţii sau înşelă
ciune. Avea n ev o ie de timp, m u n c ă şi răbdare...
M o rm ă i şi se uită la cer care prevestea ploaie. Ei bine, în
cel mai rău caz era o şansă pentru cîţiva mineri să-şi h ră n easc ă
familiile. T o a t ă lum ea era de acord că situaţia era cît se p o a te
de proastă în întregul com itat, şi chiar în în tre a g a ţară.
2
Situaţia nu putea fi mai g ravă decît era. în tre a g a
naţiune era la păm înt du p ă lupta inegală îm p o triv a Franţei,
Olandei şi Spaniei, războiul fratricid cu A m erica şi am en inţarea
255 ROSS POLDARK
duşm anilor din nord. M arasm u l era atît spiritua l , cît şi m a t e

rial. Cu douăzeci şi cinci de-ani înainte A i g l i a fusese lide r ul
întregii lumi, şi decăderea era cu atît mai mare. E ra pace acum,
dar ţara era p re a slăbită ca să înlăture efectele războiului.
Un prim -m im stru tenace se m e n ţin e a pe poziţie în ciuda
tu tu ro r coaliţiilor form a te ca să-l dărîm e, dar coaliţiile aveau
speranţe. T rebu iau găsiţi bani, chiar p e n tru p ac e şi refo rm ă;
im pozitele crescuseră cu douăzeci la su tă în cinci ani, iar
im pozitele noi nu erau bine văzute. T a x e pe păm înt, case,
servitori, ferestre; cai şi pălării, cărăm idă şi ţiglă, pînză şi stam
bă. Altă taxă pe lumînări lovi direct în cei sărmani. Ia rn a tr e
cută, pescarii din F o w ey îşi hrăniseră familiile cu scoici ca să
nu m oară de foame.
Unii spuneau că v or trece cincizeci de ani pînă să se
în d repte lucrurile. R oss aflase că şi în A m eric a oam enii erau
la'fel de deziluzionaţi, Statele U nite ră m ă seseră unite atîta
timp cît durase av ersiun ea lor pentru cei ce le stăpîneau; acu m
că erau libere şi aveau de rezolvat to ate pro b lem e le de d u p ă
război, se părea că erau p e punctul de a se despărţi, form înd
republici in depen den te care se certau la nesfîrşit, ca oraşele
din timpul Evului M ediu în Italia. F red e ric al Prusiei fusese
auzit spunînd - în timp ce cînta la pian cu degetele lui g u to a s e
la Palatul Sans Souci din P o tsd a m - că ţara era atît d e g re u
de guvernat încît acum, că scăpaseră de regele G eorge al III-Ieâ,
sing u ra soluţie era să alea g ă un reg e d e-al lor. R e m a r c a
ajunsese şi la urechile societăţii din C ornwall.
Mai ştiau sau mai simţeau şi alte lucruri datorită traficului
ilicit constant între porturile franceze şi ale lor. Anglia se p u te a
să fie Ia pămînt, dar situaţia era şi mai g rav ă în E u ro p a . Un iz
ciudat de tulburări vulcanice le venea din cînd în cînd de
dincolo de C analul Mînecii. A versiunea faţă de un vechi
WINSTON GRAHAM 256
du şm an ca şi idealism ul p e n tru un n o u prieten ten tase F ranţa

să-şi cheltuiască aurul şi să-şi sacrifice oam enii pen tru a ajuta
A m erica să se elibereze. A c u m se trezea cu o datorie d e război
d e paisp re zec e su te de m ilio a ne d e lire şi c'u o c u n o a ş te re a
teoriei şi practicii revoluţiei n ăsc u tă din minţile şi sîngele vărsat
al gînditorilor şi al soldaţilor ei. C rusta despotism elor e u ro p e n e
se cră p a în pu nctul ei cel mai slab.
T im p de doi ani R o ss îşi v ăz u se rar familia şi avusese
rare legături cu societatea din care făcea parte. C eea ce auzise
din întîm plare în bibliotecă, în ziua cînd G eoffrey C harles
fusese botezat, îl um pluse de dispreţ pentai ei toţi, şi deşi. n-ar fi
re c u n o s c u t că l-ar fi influen ţat v o rb e le lui Polly C h o a k e ;
limbile lor cîrtitoare îl făceau să nu-i placă so cietatea lor. D in
sim plă curtoazie, se d uce a în fiecare lună să-l vadă p e Charles
care^refuza să m o a ră sau să se facă bine, d ar cînd g ăse a lum e
acolo, el nu discuta d esp re subiectele obişnuite. Nu-1 interesa
nici în to a rc e re a M a n e i F itz h e r bert de pe C ontinent, nici scan
dalul colierului reginei Franţei. E ra u familii în reg iun e care
nu aveau pîine, nici cartofi ca să m ăn înce, şi el voia ca ac esto r
familii să li se fa că daruri în n a tu ră pen tru a nu deveni o p ra d ă
u şo a ră pen tru epidem iile din d ec em brie şi ianuarie.
Cei care-1 ascultau nu se sim ţeau la largul lor cînd vorbea
el şi p ă re a u nem ulţum iţi cînd term in a ce av e a de spus. M ulţi
dintre ei erau şi ei greu loviţi de criza din industria m ineritului
şi de im pozitele îm p o v ă ră to a re . Mulţi îi ajutau pe cei cu care
veneau în contact, dar nu puteau alina decît suferinţele cîtorva
sărmani. N ici R o s s nu p u te a face prea mult. C eea ce nu erau
pregătiţi să a c c e p te era responsabilitatea lor faţă de greutăţile
v rem u rilo r şi faptul că trebuiau elab orate legi care să stabi
le ască fo rm e de a ju to ra re mai u m a n e decît azilurile pen tru
257 ROSS POLDARK
săraci şi c ă aiţa parohiei. Nici chiar F ran c is nu înţelegea. R oss

se simţea ca cineva care predică în deşert.
...în drum spre casă aju n s e în vîrful dealului şi o văzu pe
Dem elza venind în în tîm p inarea lui cu G arrick alergînd d u p ă
ea ca un mic ponei de Shetland.
Sărea într-un picior din cîndîn'cînd pe măsură ce se apropia.
- Jud mi-a spus că se d esc h ide m ina în sfîrşit!
- Im ediat ce vom angaja oam enii şi vom c u m p ă ra unelte.
- U r a ! !! Garrick, culcat! Ce bine-mi pare. C e dezam ăgiţi
au fost anul trecut cînd credeau că era hotărît, d o m ’le. Garrick,
astîmpără-te! O să fie la fel de m are ca G ram bler?
- N u încă. îl a m u z a bucuria ei. M ic ă de tot la început.
- Sînt sigură că o să fie u n a m are, cu coşuri înalte.
C oborîră dealul îm preună. D e obicei nu-i prea d ădea
a tenţie, dar interesul pe care i-1 a rătaseră ceilalţi azi îl făcu
să-i a a in c e o privire. Crescuse, se d ezvo ltase bine, nu m ai
era ştrengarul costeliv şi flămînd pe care-1 u d ase din cap pînă
în picioare ca să-l spele sub p o m p ă.
Anul trecut m a i ap ăruseră şi alte schimbări. D e m e lz a
era acum m enajera casei. E a c o n d u c e a în tre a g a go spo dărie.
Prudie era prea in do lentă ca să aibă poftă să c o n d u c ă ceva.
Din cînd în cînd o supăra piciorul şi cînd venea iar în bucătărie
îi era mai uşor să facă ceai sau cîteva treburi u şo are decît să
pregătească masa şi să fiarbă m încarea, ocupaţii ce păreau
să-i facă inultă plăcere Demelzei. P a id ie scăpase deci de aceas
tă greutate care trecuse pe s ea m a D em elzei. F ata nu căuta să
se im pună şi îşi înd eplin ea b u c u r o a s ă şi m u n c a ei. C e obiecţie
ar fi putut avea Prudie?
Cu excepţia unui singur scandal m ai violent, viaţa în
bucătărie era mult mai paşnică decît atunci cînd P rudie şi Jud
erau singuri. Se născu se o ca m a rad e rie simplă între cei trei, şi
WINSTON GRAHAM 258
pe cei doi P a y n te r nu p ărea să-i d eran jeze prietenia dintre

R oss şi D em elza. Se sim ţea de m ulte ori singur şi era b u c u ro s
să-i ţină cin eva de urît. V erity nu mai v e n e a pe acolo şi D e
m elza îi luă locul.
C îte o d ată şedea cu el seara. L a început v enea să-I întrebe
ce a re de făcut la fe rm ă şi ră m în e a mai mult, stînd de vorbă;
apoi în c e p u să stea cu el seara în ca m era d e zi d e d ouă-trei
ori pe săptăm înă. P entru el era o c o m p a n ie plăcută, supusă;
vo rb e a cînd el voia să stea de vorb ă, sau citea cînd el d o re a să
citească. P le c a d ac ă o b serv a că p re z e n ţa ei îl deranjează.
Nu era o g o s p o d in ă perfectă. Deşi se d es c u rc a destul de
bine cu treburile obişnuite, erau m o m e n te cînd tem p eram en tu l
ei se dezlănţuia. O apucau „toanele", cum sp u n e a P rudie.
Atunci îl în tre c e a pînă şi pe Jud la înjurături şi o d a tă l-a şi
bătut. N u avea simţul pericolului şi făcea lucruri care îi p u
teau dău na:
într-o. dim ineaţă ploioasă de o c to m b rie se a p u c a s e să
cureţe grajdul de vite şi a început-să îm pingă boii cînd îi stăteau
în cale. Se p are că u n u ia nu i-a plăcut, aşa că D e m e lz a a ieşit
din grajd zbierînd de indignare, rănită în aşa fel încît o săp tă
mînă n-a putut să se aşeze pe scaun. Altă d ată a în c e p u t să
m ute m obila din bu că tă rie cînd Jud şi P ru die nu erau acasă.
D ar un dulap s-a răsturnat peste ea, cu to ate că îl ţinea cu
toată puterea. P rudie a găsit-o prinsă sub el, n e p u tîn d să se
degajeze, în tim p ce G arrick lătra la uşă.
C earta cu Jud avusese un m o tiv mai serios şi a c u m nu
mai v o rbea nim eni d espre asta. D e m e lz a gu stase din sticla cu
gin din bibliotecă, îi p lăcu se gustul şi term inase sticla. S -a dus
apoi ţop ăin d la Jud, c a re din întim plare trăsese şi el la m ăsea,
şi a în cep u t să-l tachineze Scos din sărite, acesta se repezi la
ea s-o o m o a re . D ar ea se zbătu ca o pisică sălbatică şi cînd
259 ROSS POLDARK
veni P rudie îi găsi ro sto g o lin d u -se pe podea. P ru d ie trase

im ediat o concluzie greşită şi se repezi la Jud cu vătraiul.
R oss sosise la tim p ca să-i îm piedice p e cei trei să se rănească
serios. Săptăm îni d u p ă aceea, în b u cătărie d om nise o linişte
îngheţată. P e n tm prim a dată D e m e lz a simţise înţepătura limbii
ascuţite a lui Ross, se g hem u ise to a tă şi ar fi vrut să m oară.
D a r asta se întîm plase ac u m un an. E ra un spectru n e
plăcut, în g ro p a t în trecut...
Fără să mai vorbească, tre c u ră printre meri şi se în d re p
tară spre casă prin grădina la care D e m e lz a lucrase atît de
m ult vara trecută. Sm ulsese buruienile, lăsînd locul liber şi
cîteva plante p e care le cultivase m a m a lui Ross.
E ra u trei tufe de levănţică, înalte şi strîm be din c a u z a
buruienilor c a re le sufo caseră şi o tufă de rozm arin, liberă să
se d ezv olte ac u m şi să d ea flori. M ai d escoperise un trandafir
de D a m a s c cu flori dalbe şi roz, un trandafir a g ă ţă to r şi doi
mai mici. D in plimbările ei pe cîmp în cep u se să a d u c ă acasă
sem inţe şi rădăcini din gardurile vii. A cestea nu creşteau uşor:
erau capricioase, ca orice plantă sălbatică. Se dezvoltau u şo r
în locuri pustii pe care şi le alegeau singure, d ar se ofileau
cînd erau plantate într-o grădină. D a r anul trecut reuşise să
planteze limba boului, garofiţe şi o b ra zd ă în trea gă de dege-
tariţă roşie.
Se o p riră şi D e m e lz a începu să-i explice ce avea de gînd
să facă, spu nîn d că ar putea lua bucăţi de la tufa de levănţică
şi că ar în c e rc a să facă un g ard viu. R oss se uită în jurul lui cu
o privire îng ădu itoare . Nu-1 p re a interesau florile, dar adm ira
aranjam entul lor şi culoarea; şi plantele medicinale care puteau
servi la infuzii sau la pregătirea u n o r doctorii erau folositoare.
D e curînd îi dăduse nişte bani, spunîndu-i să-i folosească
cum vrea. îşi cu m p ă ra s e o-basm a viu colorată, un creion să
WINSTON GRAHAM 260
înveţe să scrie, d o u ă caiete, o p e r e c h e de p antofi cu cata ram e

lucioase, un vas m are de flori, o. b o n e tă p en tru P ru d ie şi o
ta b a c h e ră pen tru Jud. O lăsase de d o u ă ori să-l c ă lă rea scă pe
R a m o th şi să m e a r g ă cu el la T ru ro , o dată cînd prom isese
să-i arate are n a pen tru luptele de coco şi şi să-l v a d ă p e Royal
D u k e luptînd p entru u n p re m iu de cincizeci de guinee. S u r
prins şi am uzat, observase că sp ectaco lul o dezg ustase.
- Păi aşa ceva face şi tata, spuse ea. Se a ştep ta se la ceva
mai fin, mai rafinat de la u n -s p e c ta c o l p a t r o n a t 'd e nobili şi
o am eni de vază.
P e d a i m pînă acasă fusese neobişn uit d e tăcută:
- N u credeţi că anim alele su feră ca şi noi? rostise în cele
din urmă.
Ross se gîndi ce să-i răspundă. Fusese prins în capcană de
vreo două ori răspunzînd fără să se gîndească la întrebările ei.
- N u ştiu, spuse el scurt.
- A tu n c i d e ce guiţă p o rc ii aşa cîn d li se p u n b e lc iu g e
în nas?
- C o co şii nu sînt porc i. A ş a i-a fă cu t D u m n e z e u , să
se bată!
Nu spuse nimic o vrem e.
- Da, dar D u m n ez eu nu le-a dat pinteni de oţel cu care
să se bată.
- A r fi trebuit să te faci avocat, D em elza, o b s e rv ă el şi ea
nu -i mai răspunsese.
Se gîn d ea la toate astea în timp ce' v o rb e au în grădină.
Se întreba d ac ă ea şi-a dat s e a m a ce g în d eau N a t şi P e a r c e şi
ceilalţi cînd se uitau la ea în salon ac u m cîteva o re şi d ac ă îşi
închipuise ca şi el, că nimic nu putea fi mai ridicol. Cînd dorea
astfel de plăceri, se d uce a în oraş, la T ru ro , la M a r g a re t sau la
oricare alta de felul ei.
261 ROSS POLDARK
1 se părea cîteodată că d a c ă plăcerea în s e a m n ă distracţia

g ro so lan ă pe care ţi-o o fe ră o prostituată, atunci e l 'n u are
nevoie de aşa ceva. Ascetism ul îţi dă şi el o satisfacţie ciudată,
încre d ere în tine, cu n o a şte re de sine.
N u prea se g în d ea Ia asta acum . A vea alte p re o c u p ă ri şi
alte griji.
Capitolul III
A
^ T ’nainte de a se despărţi, D e m e lz a îi spuse
4dl că în aceeaşi zi o v ă z u se p e Jinny C a rte r şi
că Jim ave a pleurezie. D a r Jim, cu s ă n ă ta tea lui şu b redă, era
ad esea b o ln av la pat cîteva zile şi R o ss nu ţinea sea m a de
asta. U rm ă to a re le d o u ă săptăm îni fu o c u p a t cu tot felul de
p ro b le m e privitoare la d esc h id e rea minei şi am în ă să se d u că
la Jim p înă nu va p u te a să-i ofere o-slujbă sigură şi precisă, nu
ce va d e mîntuială.
B iblio tec a de la N a m p a r a u rm a să se rv e a s c ă d rept birou
al minei şi ocupaţiile obişnuite ale casei au fost, în tre ru p te în
timp ce c a m e ra a fost golită şi reparată. V estea că u rm a să se
desc h id ă o m ină în loc să se înch idă ca de obicei s-a răspîndit
re p ed e şi au fost asaltaţi d e mineri veniţi de la mari distanţe,
dornici să m u n c e a s c ă cu orice leafă. Ross şi H e n s h a w e au
în cercat să înch eie tranzacţii con venabile p entru am b ele părţi.
Au an gajat patruzeci de bărbaţi şi doi s u p ra v eg h eto ri, unul
„de su p ra fa ţă " şi unul în galerii, care aveau să fie sub ordinele
lui H e n sh a w e .
La sfîrşitul celor d o u ă săptăm îni, Ross se întîlni cu Z acky
M artin şi se interesă cum îi m e rg e lui Jim. Jim se sculase din
pat, sp use Z ack y, deşi nu reluase lucrul la n ună din cauza
263 ROSS POLDARK
tusei care-1 su p ăra. R o s s se g în d i p în ă u n d e a j u n s e s e r ă

pregătirile. L u n e a u rm ăto a re opt o am en i aveau să în c e a p ă
galeria de acces de p e faleză şi alţi d o u ă z e c i u rm a u să sape
prim ul puţ. E ra m om en tul să an ga je ze şi un aju,tor de su
praveghetor.
- S pune-i să vină la m ine mîine dim ineaţă, îi zise R o s s .
- Da, răspun se Zacky, m ă d u c la Jinny diseară şi o să-i
spun. N -a re să uite.
2
Jim C arter nu d o rm e a şi auzi bătaia u ş o a r ă în uşă
a p r o a p e imediat.
C u m ultă precauţie, ca să n -o tre z e a s c ă pe Jinny sau pe
copii, se dăd u jos din pat şi îşi luă hainele. Căi că p e o scîndu ră
ieşită din cuie care scîrţîia şi răm ase nem işcat cîteva secund e,
forţîndu-se să nu tuşească, pînă cînd d u p ă respiraţia ei regulată
îşi dăd u s ea m a că doarm e. îşi trase pe el pantalonii şi căm aşa,
apoi îşi luă haina şi bocancii.
D e obicei, balamalele chepengului scîrţîiau cînd îl deschi
dea, d ar le u nsese şi nu se auzi nici un zg o m o t. C o b o rîse
scara cînd auzi vocea lui Jinny:
-Jim '
îşi m u ş c ă b u ze le supărat, d a r nu ră sp u n se , p o a te că
vorbea prin som n. D a r vo ce a se auzi din nou:
- Jim, iar te duci cu N ick Vigus. D e ce nu mi-ai spus?
- Ştiam că ai să te superi.
- N u te duce.
- Ba m ă duc. I- a m prom is ieri lui Nick.
- Spune-i că te-ai răzgîndit.
- Nu m -am răzgîndit.
WINSTON GRAHAM 264
- C ăpitanul P o ld a rk vrea să te duci m îine la el, Jim.

A uitat?
- M ă în to rc m u lt înainte d e revărsatul zorilor.
- P o a t e că vrea să iei în e x p lo ata re o galerie la m ina
cea nouă.
- N u pot, Jinny. N u e nim ic sigur. N u p o t re n u n ţa la
galeria pe. care o exploatez.
- G aleria asta nu e b u n ă d ac ă treb u ie să intri în apă pînă
la gît ca să ajungi la ea. N u e de m irare că tuşeşti.
- Ascultă, cînd m ă duc să mai fac rost de cîte ceva, nu
faci decît să te plîngi!
- D a r n e desc urcă m , Jim, destul d e uşor. N -a m nevoie
de mai mult. N u în felul ăsta. îmi ră m în e în gît cînd m ă gîndesc
cum faci rost de m încare.
- N u sînt atît d e credincios ca să-mi fac m ustrări de
conştiinţă.
- Nici eu nu sînt. D a r m ă g î n d e s c la p e ric o lu l prin
ca re treci.
- N u-i nici un pericol, Jinny, sp use el mai blînd N -ai de
ce să te nelinişteşti. îţi spun pe cuvînt, o să iasă bine.
Se auzi iar o bătaie u şoară în uşă.
- F ac asta numai cînd nu cîştig la mină. N -a m să mai
plec n o a p te a cînd o să-mi iau iar în prim ire galeria. N o a p
te bună!
- Jim, spuse ea ru g ă to r , aş vrea s ă nu pleci acum . N u în
n o a p te a asta.
- Sst, o să trezeş ti copiii. G în d eşte-te la ei şi la cel care e
pe drum . T re b u ie să te hrăneşti bine, d raga mea.
- Aş prefera să m or de foame...
C uvintele ei îl u rm ăriră pe cînd c o b o ra în bucătăria în tu
265 ROSS POLDARK
necată. Restul nu-1 mai a u z i . T ra se zăvorul şi deschise uşa.

Nick Vigus se strecură înăuntru.
- A durat cam mult. Ai luat plasele?
- A m pregătit tot. B r r r .... ce frig e! Jim îşi îm b ră c ă haina,
se încălţă cu b o cancii şi p lecară, N ick v o rb in d în ş o a p tă
cîinelui. D ru m u l era lung, vreo cinci mile, şi u n timp m erse ră
în tăcere.
E ra o n o a p te frum oasă, senină, cu cerul plin de stele,
dar rece din cauza vîntului care sufla dinspre nord-vest, dinspre
mare. Jim tre m u ra şi tuşea.
D rum ul o lua spre sud-est. ocolind cătunul M arasanvose,
urcînd spre ş o sea u a principală şi co b orînd apoi mai dep a rte
î n valea.fer tilă. Intra ră pe m oşia B o d ru g a n , loc de vînătoare
b ogat, dar primejdios. în c e p u r ă să înainteze cu cea mai m a re
precauţie. N ic k V igus m erg e a înainte şi cîinele slab se ţinea
ca o u m b ră d u p ă el. Jim răm ăsese cu cîţiva paşi în urm ă, cu
un băţ lung de trei metri în m în ă şi o plasă făcută de el.
Evitară un d rum de căruţă şi intrară într-o pădun ce. N ick
se opri în umbră.
- B lestem atele astea de stele lucesc ca luna la pătrar. M ă
îndoiesc că o să vînăm ceva.
- N u p u tem să ne în to a rc e m fără să încercăm m ăcar. Mi
se pare că...
- Sst... Linişte!
Se g h e m u iră î n tr-un tufiş şi ascultară. Apoi porniră mai
departe. P ă d u re a se rărea şi la vreo sută de iarzi înainte se
vedea un luminiş cam de o milă pătrată Pe una din laturi era
un izvor cu m alurile străjuite de tufişuri şi arbori tineri. A c i
se cuibăreau fazanii. Cei cocoţaţi pe ramurile mai jo a s e erau
o pradă u şo ară pen tru un o m iute de mină, înarm at cu o plasă
WINSTON GRAHAM 2 66
P ericolul era că la celălalt ca p ăt al lum inişului se afla c o n a cu l

W erry, reşedinţa familiei B o d ru g a n .
N ic k se opri iar.
- Ce-ai auzit? în tre b ă Jim.
- Ceva, şopti Vigus. C helia lui ro şc ată lu cea în lum ina
stelelor şi pete de u m b r ă îi a c o p e re a u găurile din obraji. A ră ta
‘ca un h eru v im pervers, Paznicii ăştia! S tau la p în d ă în n o a p
tea asta.
A şte p ta ră cîteva m in u te în tăcere. Jim îşi înăbuşi tu ş e a şi
puse m în a pe capul cîinelui c a re se m işcă puţin, apoi se linişti.
- L u rc h e r n -a simţit nimic, spuşe N ick. C re d că a fost o
falsă alarmă.
în c e p u r ă să în ain teze iar prin tre tufişuri.
C înd s-au apropiat de m arginea luminişului, n u s-au tem u t
că-i vor simţi paznicii - care s-ar fi putut să nici nu fie pe-acolo
- ci că vo r speria fazanii care puteau să z b o a re înainte să-i
p o ată prinde. N o a p t e a lum ino asă le în g reu ia ceea ce aveau
de făcut.
Se înţeleseră pe şop tite să se despartă, luînd flecare cîte
o plasă şi a p ro p iin d u -se d e stol din direcţii opuse. V igu s, care
se pricep ea mai bine, u rm a să facă un ocol mai mare.
Jim ştia cu m să se furişeze fără nici un z g o m o t şi înaintă
încet pînă ce văzu fo rm e le în tu n e c a te ale păsărilor, ca nişte
păstăi mari răspîndi te printre crengi sau mai jos, u n d e trunchiul
se bifurca, chiar d e a s u p ra capului lui. D e sfăcu plasa, d ar se
hotărî să mai a ştep te d o u ă m inute, să se ap ro p ie şi Nick.
Stînd acolo, a u z e a vîntul frem ătînd printre ra m u rile de
deasupra lui. în d e p ă rtare se zărea conacul Verry, form ă m ătă-
hăloasă în tu n e c a tă şi străină, învăluită în n oapte. O lum ină
ardea încă. E ra tre c u t d e u n u şi Jim se în tre b ă cine locuieşte
acolo şi de ce se culcă atît de tîrziu.
267 ROSS POLDARK
Se întrebă apoi ce avea să-i sp u n ă căpitanul P o ld ark . îi

d atora mult, şi asta îl făcea să sim tă că nu mai p u te a accepta,
şi alte favoruri. D a r dacă nu se în sănătoşea? C e -a r face Jinny
d acă el ar muri la d o uăzeci şi şase de ani, ca tatăl lui? Jin n y se
necăjea că trebuie să treacă în fiecare zi prin apă pînă să ajungă
la abataj, dar nu-şi d ă d e a sea m a că toţi erau cînd uzi cînd
uscaţi mai tot timpul. D a c ă un bărbat nu era în stare să suporte
asta, nu era bun să fie miner. A c u m scăpase de pulberea explo
zivă şi trebuia să fie mulţumit.
Un animal se m işcă în desişul de lîngă el. în to a rs e capul
şi în cercă să vad ă ce se întîmplă. P o m u l din faţă era n o d u ro s
şi strîmb. D u p ă frunzele u scate de pe ram uri, p ă r e a să fie un
stejar tînăr. F run zele atîrnau acolo.m ai to a tă iarna, foşnind în
vînt. O b serv ă o fo rm ă ciudată, o um flătură. A poi fo rm a se
mişcă uşor. îşi în co rd ă privirea să v a d ă mai bine. U n om stătea
rezem at de copac.
.. .Deci vizita lor de sîmbătă nu trecuse neobservată. P o ate
că de atunci, în fiecare noapte, paznicii aşteptau răbdători
u rm ă to a re a lor vizită. P o a te că fusese văzut. Nu. D a r d ac ă ar
înainta l-ar prinde num aidecît. Ce era cu N ick, ca re venea
dinspre nord?
N ev oia de a lua o hotărîre im ediată îl ţintuise parcă pe
loc. în c e p u să se dea încet înapoi.
N u făcuse nici doi paşi cînd auzi o c re n g u ţă tro snind în
spatele lui. Se răsuci la timp ca să evite mîna care încerca să-l
înşface de u m ă r şi se repezi în direcţia fazanilor, scapînd plasa
din mînă. în aceeaşi s e c u n d ă se auzi o m işcare şi pocnetul
armei ca re se descărca: d e o d a tă p ă d u r e a se trezi la viaţă
răsunînd de strigătul fa zan ilo r ca re fluturau din aripi, de
mişcările vîntului trezit din som n, de strigătele o a m e n ilo r
alergind ca.să-l prindă.
WINSTON GRAHAM 268
Ieşi la cîm p deschis şi alerg ă întins pe m a rg in e a pîrîului

în"um bra dea£ă. A u z e a paşii c e lo r c a re fug e au să-l aju ngă şi
ştia că nu pu tea să-i lase în urm ă; in im a îi b ătea cu putere,
respiraţia i se tăia.
O bservînd o deschiz ătu ră între copaci, schim bă direcţia
şi alergă prin tre ei. N u era d e p a rte d e casă şi văzu că se află
pe o p o te c ă în parc. E r a mai în tu n eric aici şi lăstărişul dintre
c opaci era atît de des încît ar fi fost greu să-şi facă drum
înainte să fie ajuns din urm ă.
M e rse mai d ep a rte pînă dădu de un luminiş; în mijloc se
afla un pavilion ro tu n d de m a rm u ră albă şi un ca d ran solar.
P o te c a se o p re a acolo. A lerg ă spre pavilion, apoi se răzgîndi
şi se.-îndreptă spre m a rg in e a luminişului, u n d e d ădu peste un
ulm m are, cu trunchiul înclinat. Se urcă în co pac, zgîrimdu-şi
mîinile de coaja g roasă şi rupîndu-şi unghiile. Abia se suise
pe a d o u a ra m u ră cînd doi paznici n ăvălirăîn luminiş. R ă m a s e
nem işcat ţinîndu-şi respiraţia.
Cei doi bărbaţi ezitară şi ce rc e ta ră luminişul cu privirea,
unul din ei ascultînd atent cu capul înclinat în a in t e.
- ... nu-i departe... s-a ascuns..., se auzi v o cea lui pînă
sus în copac.
în a in ta ră tiptil în luminiş. Unul sui treptele şi în cercă uşa
pavilionului. E ra încuiată. Celălalt făcu un pas înapoi şi se
uită la acoperişul circular în fo rm ă de dom . Apoi se despărţiră
şi ocoliră încet spaţiul deschis.
Cînd unul dintre ei se aprop ie de ulm, Jim simţi d eo d a tă
în plă m îni senzaţia care anun ţa un acces de tuse. B ro b o a n e
de su d o a re în c e p u ră să-i c u rg ă p e frunte P aznicul trecu în cet
foarte a p r o a p e de el. în mînă ţinea o puşcă Se opri lîngă un
c o p a c în cape se părea că cineva s-ar fi putut urca mai u şo r şi
în cepu să-i cerce te ze atent ram urile
269 ROSS POLDARK
Jim în cercă să respir.e, se înecă, reuşi totuşi să răsufle şi

să-şi în ăbu şe tuşea. Al doilea paznic se alătură primului.
- L-ai văzut?
- Nu. C red că a scăpat ticălosul.
- L -au prins pe celălalt?
- Nu. C redeau că F am prins noi pe ăsta.
Plămînii lui Jim se dilatau şi se co m p rim a u fară voia lui.
Sen zaţia de tuse i se ridica irezistibil în gît şi se înecă.
- Ce-i asta? spuse unul din paznici.
- N u ştiu. C olo sas.
Se în d re p ta ră repede spre ulm, dar greşiră direcţia cu
vreo douăzeci de metri şi în c e p u ră să cau te prin lăstărişul des
şi încîlcit.
- Stai acolo, zise unul, să văd ce-o să găsesc. îşi făcu
d ru m cu g reu tate printre tufişuri şi dispăru. Celălalt se sprijini
d e un trunchi cu cocoşul puştii ridicat, g ata să tragă.
Jim se agăţă de ra m u r a de d e a su p ra lui în tr-u n efort
disperat să-şi o p re ască tuşea. E ra scăldat în su d o a re şi efortul
de a se stăpîni i se păru mai în g ro z i t o r chiar decît dacă ar fi
fost prins. Sim ţea că îi plesneşte capul. Şi-ar fi dat şi viaţa ca
să p o a tă tuşi.
Se auziră tropăituri şi trosnete de crengi călcate şi al
doilea paznic îşi făcu apariţia, blestem înd d ezam ăgit că nu-1
prinsese.
- S-a dus, cred. Să ved em ce-a făcut Jo hnson.
- Să dăm drum ul la cîini.
- N u au nici o u rm ă după care să se ia. P o ate că o să-i
prin d em săp tăm în a viitoare.
Cei doi se depărtară. D ar nu făcuseră zece paşi cînd o
explozie violentă de tuse chiar deasupra, în.spatele lor, ii făcu
să stea pe Ioc.
WINSTON GRAHAM 270
La început, sunetul dogit al tuseL ce ră su na printre copaci

îi um p lu de spaimă. A poi unul dintre ei îşi reveni şi alergă în
direcţia ulmului.
- D ă - t e jos! strig ă el. D ă - t e jo s im ed iat că d a c ă n u
te împuşc.
Capitolul IV
R
oss nu a aflat d espre arestare decît pe la
ora zece, cînd unul dintre copiii lui M a r
tin i-a adus vestea la mină. P lecă imediat, acasă, p use şaua pe
D ark ie şi se duse călare la conacul Werry.
Familia B o d ru g an era u n a din familiile din C ronw all care
era pe cale de a se stinge. R a m u ra principală, ca re nu lăsase
vreo u rm ă prea co rectă în istoria ţinutului timp de ap ro a p e
două sute de ani, se stinsese pe la mijlocul secolului. U rm a u
la rînd W e rry B o d ru g a n . Sir H ug h, actualul b aronet, avea
cincizeci de ani şi nu era c ă s ă to r it, era scund, viguros şi gras.
P retin dea că nici un bărbat nu e mai păros decît el, se lăuda
cu asta, şi era gata să o do v ed e ască seara la ultimul p ah ar de
vin de P o rto, făcînd un pariu pe cincizeci de guinee. T răia cu
m am a lui vitregă, văduva Lady B odrugan, femeie de douăzeci
şi n o uă de ani care înjura ca un birjar, era o călăreaţă perfectă
şi ţinea o, haită de cîini î n casă şi m irosea la fel ca ei.
Ross îi c u n o ştea pe amîndoi din vedere, d ar ar fi preferat
ca-Jim să fi făcut b raconaj pe rhoşia altcuiva.
Ar fi preferat şi mai mult cînd a ajuns la c o n a c şi a văzut
că societatea de vînătoare C a rn b a rro w îşi d ă d u s e întîlnire
acolo. O bservă privirile şi şoaptele oam en ilor în hain e roşii şi
WINSTON GRAHAM 272
cizm e lustruite, descălecă şi îşi făcu d ru m p rin tre cai şi cîinn

care lătrau şi u rcă treptele scării principale.
Ajuns sus, un servitor îi b a r ă d ru m u l;
- Ce doreşti? îl în treb ă el, uitîn d u -se la hainele de lucru
din p o stav g ro s ale lui Ross.
R oss îi în toarse privirea:
- V re a u să v o rb esc cu Sir H u g h B o d r u g a n şi cu m ine să
nu fii obraznic!
Servitorul încercă să o dreag ă:
- Iertaţi-m â, dom nule, Sir H u g h e în bibliotecă. Pe cine
să anunţ?
R oss fu poftit în tr-o în c ă p e re plină de lu m e care bea vin
de P o rto şi vin alb de C anare. M o m e n tu l era foarte puţin
potrivit p en tru ce avea d e s p u s . C u n o ş te a p e mulţi dintre cei
prezenţi. E rau acolo tînărul W h itw o rth , şi G e o rg e W arleggan,
şi doctorul C h o ak e, şi P a tie n c e T e a g u e , şi J o a n P a s c o e Mai
erau şi R uth T e a g u e cu J o h n T re n e g lo s, fiul cel mai m are al
d om nului H o ra c e T r e n eglos. Se uită peste capetele lor şi-l
zări pe Sir H u g h stînd lîngă cămin,.îndesat, cu picioarele desfă
cute şi cu paharul în mînă. îl văzu pe servito r ap ro piindu -se
de el şi şoptîndu-i la ureche şi auzi răspunsul iritat al lui Bodnigan
- Cine? Ce? C e 9 Atît putu să audă, pen tru că pe m om ent
conversaţia încetase. C în dva ave a să ac c e p te aceasta ca pe
ceva natural atunci cînd intra el în tr-o societate
Salută şi zîmbi cîtorv a d in tre musafiri, trecînd printre ei
ca să ajun gă la Sir H ugh.
D e o d a tă se auzi o explozie d e lătrături şi o văzu pe Lady
C o n sta n ce B o d ru g a n în g e n u n c h i p e co v o r, legînd laba unui
cîine în timp ce şase prepelican n e g n se înghesuiau în jurul ei.
- L u a -m -a r naiba, cre d e a m că e Francis, spuse Sir H ugh -
V ă salut, do m nu le. V în ă to a re a în c e p e peste zece m inute
273 ROSS POLDARK
- A m nevoie num ai d e cinci, spuse R oss g lu m eţ, dar

numai cu' d u m n eav o a stră personal.
- Nu-i nici un colţ în casă în dim ineaţa asta u n d e să
putem vorbi nestingheriţi. Vorbiţi tai e, e prea m u ltă gălăgie
ca să poată cineva să trag ă cu urechea.
- O să-i tra g cîteva cravaşe ăluia ca re a lăsat cioburile
astea pe jos, se auzi v o ce a m am ei sale vitrege.
Ross luă paharul cu tfin pe ca re i-1 oferi gaz d a şi-i explică
motivul pentru care venise. Un braco nier fusese prins pe moşia
B o d rugan no ap tea trecută. U n băiat pe care el, Ross, îl c u n o ş
tea bine. D esigur că Sir H u g h , fiind ju d e c ă to r, va lua parte la
proces. E ra prim ul delict pe care-1 co m itea băiatul şi avea
m otive serioase să c read ă că fusese ad em enit de un hoţ înrăit.
Ross se obliga să plătească orice d esp ăg ubire d ac ă băiatul ar
fi eliberat num ai cu un avertism ent sever. M ai mult, se c o n
sidera el însuşi responsabil...
în acest m o m e n t Sir H u g h izbucni în rîs. R o ss se opri.
- La naiba! Aţi venit prea tîrziu, dom nule. L -a m interogat
azi-dimineaţă la opt. E în drum spre T ru ro acum. V a fi judecat
la sesiunea trim estrială viitoare.
Ross sorbi din vin.
- V-aţi grăbit, Sir H ugh.
- N -a m v a it să întîrzii chiar în ziua vînătorii. Ştiam că la
ora n o uă va fi o larm ă în tre a g ă în casă.
-B r a c o n i e r u l , interveni Lady B od rugan, venindu-i ideea
în m om entul în care îi d ădu d rum ul cîinelui, bănuiesc că b ra
conierul a scă p at paharul pe jos. O să pun să-l biciuiască.
Legile sînt p rea blînde pen tru ticăloşii ăştia.
- Ei bine, n-o să-mi mai sperie fazanii vreo săptăm înă,
două, spuse Sir H ugh, rîzînd cu poftă. C red că sînteţi de acord
că e o ruşine cît vînat se pierde într-un singur an.
W IN ST O N G R A H A M 274
- îm i p a r e ră u că v -a ra d e r a n j a t d e l a v în ă to a re .
- Şi m ie îmi p a r e rău că n u v -a m p u t u t ajuta. V ă p o t d a
u n cal d a c ă vreţi să luaţi p a r te la v în ă to a r e .
R o s s îi m u lţu m i, d a r re fu z ă . C u r î n d d u p ă a c e e a s e s c u z ă
şi plecă. N u m ai a v e a ce fa c e a c o lo . P e cîn d p leca , o au z i pe
L a d y B o d r u g a n s p u n în d :
- C h ia r voiai să-i dai d r u m u l tică lo su lu i, H u g h i e ?
N u auzi ră s p u n su l, d a r se auzî h o h o t u l d e rîs al c e lo r
care-1 auziseră.
Ştia că p ă r e r e a c e lo r d o i B o d r u g a n d e s p r e p r o p u n e r e a
lui d e a d a d r u m u l u n ui b r a c o n i e r p rin s n u m a i cu u n a v e r
tis m e n t s e v e r era p ă r e r e a î n t r egii so cietăţi, deşi a c e ş t i a ar fi
î m b r ă c a t - o în c u v in te mai p o litic o a se . C h i a r şi s o c i e t a te a din
C o r n w a ll, c a re era atît de t o l e r a n t ă fa ţă d e c o n tr a b a n d iş ti,
gîndi la fel.
C o n tr a b a n d is tu l era un o m d eştep t, c a r e se p r i c e p e a c u m
să în şele g u v e r n u l n e p lă tin d t a x e şi i n t r o d u c e a în ţ a r ă a lco o l
la j u m ă t a t e d e preţ. B r a c o n ie r u l n u n u m a i c ă in tra ilegal p e
p ăm în tu l altcuiva, d a r în c ă lc a t o a t e d r e p tu r ile in a lie n a b ile ale
p ro p rie tă ţii p r i v a t e. E r a un o m în a f a r a legii, u n c rim in al şi
m erita să fie sp în zurat.
R o s s s-a lovit de aceeaşi a titu d in e c îte v a zile m ai tîrziu,
cînd a v o rb it cu d o c to ru l C h o a k e . Jim u r m a să fie j u d e c a t în
u ltim a s ă p tă m în ă din mai. Ştia că C h o a k e , în c a lita te a sa d e
m e d ic al n unei, îl tra ta s e pe Jim d e c u r în d , în fe b ru a rie ; i-a
c e ru t deci p ă re re a d e s p re băiat.
C h o a k e i-a ră s p u n s că n-ai la c e să te a ş te p ţi cînd t u b e r
c u lo z a este în familie. L a a s c u lta re d e s c o p e r i s e s i m p t o m e de
b o a lă la un plăm în, d a r nu p u te a s p u n e cît e r a d e a v a n s a tă .
D e sig u r bo ala avea fo rm e variate, d is tru g e re a plăm înu lui p u te a
să surv in ă mai d e v r e m e sau mai tîrziu, p u t e a să t ră ia s c ă şi
275 ROSS POLDARK
p în ă la p a t r u z e c i d e ani, vîrstă în a in ta tă p e n t r u u n m in e r. N u
se p u te a şti.
R o s s îi s p u se s e c ă precizările lui a r fi d e fo lo s la p ro c es.
D o v a d a că b o a la e r a g ra v ă şi p le d o a r ia lui R o s s ar p u t e a
d u c e la achitare. D a c ă C h o a k e ar d e p u n e m ă rtu rie la p r o c e s . ..
C h o a k e în c ru n tă din sprîncene, ui tîn d u -s e la el ned u m erit.
V o ia să s p u n ă că...
D a, asta v oia R o s s să s p u n ă . C h o a k e d ă d u din ca p; nu-i
v e n e a să creadă.
- D r a g ă d o m n u l e , aş face o ric e p e n tru u n p riete n , d a r
n u -m i c e r e să d e p u n m ă rtu rie în fa v o a re a unui v a g a b o n d c a r e
a fost prin s vînînd ilegal. N - a ş p u te a s -o fac. A r fi c e v a a n o r
m al,.ca şi c u m ai m an ifesta o grijă m a t e r n ă p e n tru u n fra n c e z .
R o ss insistă, d a r C h o a k e nu se clinti.
- D r e p t să v ă sp u n , n u p re a sînt d e a c o r d c u c e d o riţi să
faceţi, s p u s e d o c to ru l. N u tre b u ie să-ţi fie m ilă d e astfel d e
oam eni. D a r am să vă dau o declaraţie în c a re a m s ă m e n ţio n e z
to t ce v -a m sp u s d e s p r e băiatul ăsta. S e m n a t ă şi p a r a f a tă ca
orice d o c u m e n t. A r e aceeaşi v a lo a re ca şi c u m aş v e n i în p e r
s o a n ă să d e p u n m ărtu rie . D a r nu voi veni să stau în b o x a
m a rto ru lu i ca u n crim inal. N -a ş p u te a fa c e aşa ceva.
R o ss a c c ep tă; n u av e a în c o tro .
A d o u a zi, d o m n u l T re n e g lo s făcu prim a lui vizită oficială
la W h e a l Leisure. P o r n i de la M i n g o o s e cu un v o lu m d e T itu s
Livius sub braţ şi un tricorn prăfuit în d esat peste p e ru că. A veau
m ineritul în sîn ge în familia T re n e g lo s .
V ă z u ce era d e văzut. Se să p a u trei puţuri d e m in ă, d a r
m u n c a e ra grea. D ă d u s e r ă mai întîi p e s te m i n e re u de fier. în
u n e le locuri tre b u ia u să fo lo sească p e r f o r a t o a r e d e oţel şi să
a r u n c e în a e r stînca cu p r a f d e puşcă. S tratul se în t in d e a d e la
est la vest şi p ă re a să fie gros, aşa că îi a ş te p ta o m u n c ă g r e a
în săp tă m în ile u rm ă to a re .
W INSTO N G R A H A M 276
D o m n u l T r e n e g l o s s p u s e c ă a s ta v a m ări cheltuielile, d ar
n u se d esc u rajă. F ilo a n e b o g a t e d e a r a m ă se g ă s e a u a d e s e a în
z ă c ă m in te le d e fier. N a t u r a ştie c u m să-şi p ă s t r e z e c o m o rile
su b cheie.
î n a i n t a r ă p în ă la m a r g i n e a ţ ă r m u l u i s tîn c o s şi se u ita ră la
p la tf o r m a ş u b r e d ă d e lem n d e u n d e o p t o a m e n i c a r e lu cra u
cîte d o u ă s p r e z e c e o r e în e c h ip a je d e c îte p a tru î n c e p u r ă să
s a p e o g ale rie d e acces. O a m e n ii d i s p ă r u s e r ă d e m u lt, lucrînd
sub p ă m în t, to t ce se p u t e a v e d e a d e sus, d e p e faleză, e ra un
b ăiat de v re o d o i s p r e z e c e ani c a r e a p ă r e a din c în d în cînd cu
o r o a b ă al c ă re i c o n ţ i n u t - c e e a f e g î z e l e o m e n e ş t i s c o t e a u
din t u n e l - îl v ă r s a p e n is ip u l d e d e d e s u b t . Şi ei, s p u s e s e
R o s s , d ă d u s e r ă p e s t e m i n e r e u d e f i e r şi c ă u t a u alt lo c p e
u n d e să-l o c o l e a s c ă .
D o m n u l T r e n e g l o s m o r m ă i c îte v a c u v i n t e : s p e r a ca cele
d o u ă g lo a b e b ătrîne, C h o a k e şi P e a r c e , să nu î n c e a p ă să se
v aite la a d u n a r e a viitoare. Cît s o c o t i s e r ă că va d u r a p înă v o r
a ju n g e cu tunelul de ac ces p în ă la m in ă ?
- Trei luni, sp u se Ross.
- B a şase, se gînd i d o m n u l T r e n e g l o s . V a fi n e v o ie d e
şase luni, îi s p u s e apoi lui R oss. A p r o p o , ai aflat vestea ?
- C e veste?
- Fiul m e u J o h n şi R u t h T e a g u e . A u h o tă rît să se c ă s ă
to rea scă.
R o ss n u ştia. D o a m n a T e a g u e e r a p ro b a b il în al n o u ă
lea cer.
- E a a fă cu t o a f a c e re b u n ă, s p u s e b ă trîn u l, ca şi c u m ar
fi v o rb it R o s s în locul lui. F a c e o a f a c e r e b u n ă c ă s ă to r in d u - s e
cu J o h n , deşi e c a m v io len t c în d b e a . Aş fi p r e fe ra t să aibă şi
c e v a bani, noi nu stăm p re a b in e a c u m ... T o tu ş i e o c ă lă re a ţă
p erfec tă şi mai are şi alte calităţi.. A m auzit.zilele tre c u te d e s p re
277 ROSS POLDARK
unul c a re se ţin e cu fa ta d e la b u c ă t ărie. N u - m i a m in te s c cine.

S e p are că e c e v a serios, n u o sim p lă d istracţie. D e p i n d e de
cu m priveşti lucrurile. îm i a m in te s c că J o h n a trîn tit-o în paie
p e u n a d in s e r v i t o a r e l e n o a s t r e î n a i n t e să fi î m p l i n i t
ş a p te s p r e z e c e ani.
- S p e r să fie fericiţi.
- C e? A, da! E i bine, m ă b u c u r c ă o să-l v ă d la c a s a ’lu i .
E u n -a m să tră ie sc o Veşnicie şi n - a m ai fost s t-ăpîn n e în s u ra t
la M i n g o o s e d e o p tz e c i d e ani.
- Sînteţi j u d e c ă t o r , s p u s e R oss. C e se n tin ţă se dă p e n
tru b r a conaj?
- C u m ? C u m ? D o m n u l T r e n e g l o s îşi p rin s e p ălă ria la
tim p ca să n -o ia vântul. P e n t r u b r a c o n a j? D e p in d e , d ra g u l
m eu, d ep in d e. D a c ă o m u l e p rin s c u u n o g a r , şi cu o c a p c a n ă
în m înă, atunci, d a c ă e p rim a in fra cţiu n e, e c o n d a m n a t la trei
sau şase luni în c h is o a re . D a c ă e prins în fla g ra n t delict, c u m
se spune, atun ci este d e p o rta t. Tîlharii tre b u ie p edepsiţi aspru,
altfel n -a m m ai a v e a vînat. C u m se s im te u n c h iu l d u m ita -
le, d o m n u le ?
- J ^ u n a asta nu l-am văzut.
- M ă în d o ie s c că va m ai p u te a p ra c tic a m a g is tra tu ra .
C r e d că se s im te m ai b in e, n u ? P o a t e că a r e p r e a m u ltă
î n c re d e re în d o c to ri. E u n -a m . D o c t o r i a m e a e p u rg a tiv u l.
Cît d e s p r e d o cto ri: tim e o D a n a o s et d o n a f e r e n t e s ; ăsta e
m o tto -u l m eu . C h arles ar treb u i să-l a d o p t e şi el.
2
P ro c e s u l a a v u t loc la tre is p re z e c e mai. P rim ă v a ra
fu s e se r e c e şi s c h i m b ă t o a r e , c u v în tu ri p u t e r n i c e şi zile
ploioase; d a r p e la j u m ă ta te a lunii v r e m e a a î n c e p u t să se
W IN S T O N G R A H A M 278
î n s e m n e z e şi ultim a s ă p t ă m î n ă a fo s t liniştită şi s e în c ă lz is e
brusc. P r i m ă v a r a şi v a r a s -a u c o n t o p i t î n tr - o s in g u ră s ă p t ă
m înă. î n şase zile d e s o a r e a r z ă t o r c îm p u l s-a a c o p e r i t d e o
v e r d e a ţ ă b o g a tă . F lo rile de. p rim ă v a ră , în tîrziate, a u a p ă r u t
pe s te n o a p te , a u în flo rit ca î n t r - o s e r ă şi au disp ărut.
în z iu a p ro c e s u lu i e r a f o a r t e ca ld şi R o s s a ju n s e la T r u r o
d e < re m e în to v ă ră şit to t d ru m u l d e cîntecul păsărilo r. D e obicei
sala d e j u d e c a t ă e r a s u m b r ă şi m u rd a r ă . A c u m ra z e le d e s o a r e
ce p ă t r u n d e a u prin fe re stre le n e s p ă la te lu m in a u b ă n c ile v e c h i
şi s trîm b e şi d e s c o p e r e a u p în z e le d e p ă ia n je n din c o lţu rile
în căp e rii sau a tîrn în d d e grinzi. în l u m in ă se v e d e a b in e fa ţa
e m a n c i p a t ă a g re fieru lu i a p le c a t p e s t e hîrtii, cu o p i c ă tu r ă
a tîm în d u - i d e vîrful nasului. P e t e d e l u m in ă s tră lu c e a u pe
s p e c ta to n i neîngrijiţi c a r e s tătea u în g ră m ă d iţi în spate, ş o p tin d
şi tuşind.
E r a u cinci j u d e c ă t o r i şi R o s s v ă z u cu satisfac ţ ie, că îi
c u n o ş t e a p e do i d in tre ei. U nu l, p re ş e d in te le , e r a d o m n u l N i
c h o las W a r l e g g a n , tatăl lui G e o r g e . C elălalt e r a S fin ţia Sa
d o c to ru l E d m u n d H a lse p e c a re R o ss îl c u n o s c u s e în diligenţă.
P e un al treilea îl ştia din v e d e re: u n b ă r b a t g ra s, d e v îrstă
m ijlocie, n u m it N ic k , u n a d i n n o tab ilită ţile o ra şu lu i, c a r e b e a
de sting ea. A p r o a p e t o a t ă d im in e a ţa H a lse şi-a ţin u t b a tis ta
de p în z ă fină la nasul s ă u su b ţire şi ascuţit. F ă r ă în d o i a l ă că
era îm b ib a tă cu extra s d e b e r g a m o t ă şi r o z m a rin , o p r e c a u ţ i e
în ţeleap tă avîn d în v e d e r e bolile din ju r. D o u ă - t r e i c a z u ri au
fost re z o lv a te foarte re p e d e , apoi a fost in tro d u s în b o x ă J a m e s
C arter. D in sală, Jin n y C a rte r , c a re p a r c u r s e s e p e j o s cele
n o u ă m ile î m p r e u n ă cu tatăl său, î n c e r c ă să r ă s p u n d ă cu un
z îm b e t privirii pe c a re i-o a r u n c ă so ţul ei. în tim p u l d ete n ţie i
pielea lui îşi p ierd u se c u loare a b ro n z a tă şi a v e a c e a r c ă n e adînci
sub ochii negri.
279 ROSS POLDARK
C înd î n c e p u p ro c e s u l, a p r o d u l se uită la c e a sul d e p e

p e r e t e şi R o s s v ă z u c ă n u m ai e ra tim p decît p e n t r u ac e s t
p r o c e s p înă la p a u z a d e prînz.
J u d e c ă to rii e r a u d e ac eea şi părere. P a z n ic u l d e v î n ă t o a r e
al lui S ir H u g h B o d r u g a n a v e a te n d in ţa să se î n d e p ă r t e z e de
la subiect cînd a d e p u s m ă rtu rie şi d e d o u ă ori d o m n u l W a r l e g
g a n i-a atras a te n ţia să v o r b e a s c ă la subiect. A sta l-a fă c u t p e
m a r t o r să aibă tra c şi să sfîrşească re p e d e , m o r m ă in d cîte v a
cu vin te. C elălalt p a z n ic a c o n f ir m a t c e le s p u se d e p rim u l şi
cu asta d ep o z iţiile s-a u te rm in a t. D o m n u l W a r l e g g a n ridi
c ă ochii.
- E x is tă v re u n a p ă r ă t o r în acest p ro c e s ?
Jim C a r te r n u s p u s e nim ic.
G refierul se ridică, şterg în d u -ş i nasul cu m îna:
- N u e nici u n a p ă r ă t o r , d o m n i a v o astră . Pîrîtul nu a m ai
suferit nici o c o n d a m n a r e . A m aici o s c ris o a re d e la S ir H u g h
B o d r u g a n c a r e s e p lîn g e că a p i e r d u t m u lt v în at ^ n u l a c e s t a
şi că a c e s t a e s te p r i m u l b r a c o n i e r p e c a r e l-au p u t u t p r i n d e
d in ia n u a r ie .
J u d e c ă to rii î n c e p u r ă să s e consulte.- R oss îl b le s te m ă p e
Sir H u g h .
D o m n u l W a r l e g g a n se uită la Jim C arter.
- Ai c e v a d e d e c la ra t în a in te de p r o n u n ţ a r e a sen tin ţei?
Jim îşi u m ezi b u z e le şi spuse:
- Nu, d o m n u l e .
- Ei bine, atunci...
R oss se ridică:
- Aş c e re în g ă d u i n ţ a să m ă a d re s e z curţii...
Se auzi o m işcare şi un m u r m u r în sală şi toţi se în to a rs e r ă
s p re e l , să v a d ă cin e d e r a n j e a z ă c u r te a prăfuită.
D o m n u l W a r l e g g a n se u ită a te n t p rin tre ra z e le de s o a r e

ca re p ă t r u n d e a u în sală şi R o s s d ă d u u ş o r din ca p în s e m n d e
re c u n o a ş te re .
- D o riţi s ă d e p u n e ţi m ă r tu rie din p a r te a ap ă rării? Aveţi
v re u n e le m e n t n o u d e a d ă u g a t ?
- D o r e s c să d o v e d e s c b u n a lui p u rta re . A fo st s e r v ito
rul m eu.
W a rle g g a n se a d r e s ă în ş o a p t ă d o c to ru lu i Halse. A m în d o i
îl r e c u n o s c u s e r ă a c u m . R o s s r ă m a s e în p ic io a r e în tim p ce
o a m e n ii din sală s e m iş c a u î n c e r c î n d să se uite la el p e s te
um eii c e lo r din faţă. P rin tre ei v ă z u o faţă p e c a re era imposibil
să nu o re c u n o ş ti: g u r a p r o e m i n e n t ă cu b u z e u m e d e şi och ii
oblici ai lui Eli C l e m m o w . V e n is e p ro b a b il să p riv e a s c ă cu
d esfătare p r ă b u ş ir e a u n u i o m , a lui C arter.
-- L u aţi lo c în b o x a m a rto rilo r, s p u s e W a r l e g g a n cu v o c e
g ro a să, şi sp u n eţi c e aveţi d e spus.
R o ss tra v e rs ă sala şi luă lo c în b o x ă, d e p u s e apoi j u r ă m în-
tul, sim u lîn d c ă s ă r u tă B iblia v e c h e cu c o p e rţi slinoase. S e
sprijini ap o i c u m îinile d e b a r ă şi s e uită la cei cinci j u d e c ă t o r i .
H ic k s su fla c a şi c u m ar fi d o r m i t , d o c t o a i l H a ls e se ş t e r g e a
u şo r cu batista p re fă c în d u - s e c ă nu-1 re c u n o a ş te ; d o m n u l W a r
leg gan se uita prin hîrtii.
- F ă r ă în d o ia lă , d o m n i lo r , avînd în v e d e r e m ă rtu riile
dep u se , nu aveţi nici un m o t iv să c o n s id e ra ţi c a z u l a c e s ta ca
ceva d eo se b it. în lu n g a d u m n e a v o a s t r ă e x p e r ie n ţă aţi a v u t
d e sig u r m u lte c a z u ri, m ai ales în v re m u ri g re le ca a c e s te a
cînd f o a m e a , s ă r ă c ia şi b o a la c o n stitu ie , î n tr - o o a r e c a r e m ă
sură, c i r c u m s t a n ţe a te n u a n te . D a r este de la sine în ţeles că
legile tre b u ie r e s p e c t a t e şi ap lica te , iar eu aş fi ultim ul c a r e să
v ă c e a r ă s ă n u p e d e p s iţi p e b r a c o n ie ru l o b işn u it c a re n e p r o
281 ROSS POLDARK
d u c e n ec azu ri şi pierderi n o u ă tuturor. T otu şi, eu c u n o s c foarte

b in e îm p re ju ră rile în c a re s-a p r o d u s ac est c a z şi aş d o ri s ă vi
le prezint.
R o s s d e s c r is e în c î t e v a c u v i n t e n e c a z u r i l e p rin c a r e
t re c u s e Jim , p u n in d a c c e n tu l mai ales pe b o a la lui şi pe atacul
b r u ta l c o m is d e R e u b e n C l e m m o w a s u p r a soţiei şi c o p ilu
lui acestuia.
- T r ă in d în s ă ră c ie şi lipsuri, a m m o t iv e să cred că pîrîtul
a fost îm p in s la fap te rele în c i u d a p ro m is iu n ilo r pe c a re mi le
fă c u se m ie : E u , p e rso n a l, sîn t c o n v in s că este un o m cinstit.
N u el a r trebui să se afle în b o x a a c u z a ţilo r, c i acel^ c a re l-a
în d e m n a t p e căi greşite.
S e o p ri şi simţi că, e v id e n t, c a p ta s e in tere su l a s c u ltă to ri
lor. V o i s ă c o n tin u e , cînd c in e v a ch ic o ti t a r e şi ju d e c ă to rii se
u ita ră p rin sală, iar d o c t o r ul H a ls e se î n c r u n t ă sever. R o s s
ştia precis cin e o făcuse.
- O m u l care l-a d u s p e căi greşite. .., re p etă R o ss încercînd
să re cîştig e a te n ţia p ub liculu i din sală. R e p e t că pe Jim C a rte r
l-a a b ă tu t d e la cale a c e a d r e a p t ă un o m m ult mai în vîrstă
d ecît el, c a r e p în ă a c u m a sc ă p a t n e p e d e p s it. El este cel v in o
vat. Cît d e s p r e s ă n ă ta te a a c u z atu lu i e d estu l să vă uitaţi la el
ca să v ede ţi în ce s ta re se află. C a o c o n f ir m a r e a c e l o r d e mai
sus am adus o declaraţie din p arte a d o cto ru lu i T h o m a s C h o a k e
din S aw le, distinsul m e d ic al minei, c a re l-a exam inat p e Ja m e s
C a r te r şi a c o n s ta ta t că s u fe ră d e o in flam aţie c ro n ic ă a plăm î-
nului c a re s-a r p u te a să-i fie fatală. Cît d e s p r e m ine, sînt dispus
să-l re ia u în slujba m e a şi să g a r a n t e z p e n tru b u n a lui p u rta r e
în viitor. C e r C urţii s ă ia în c o n s i d e r a r e a c este fapte în a in te
d e a p r o n u n ţ a sentinţa.
îi î n m în ă gre fieru lu i h îrtia p e c a re d o c to r u l C h o a k e m iz-
g ălise d ia g n o s tic u l cu o c e r n e a lă a b ia vizibilă. G r efierul s tă te a

cu h î r t i a î n m înă, n eştiin d c e să facă. E n e r v a t, d o m n u l W a r l e g
g a n îi făcu s e m n să a d u c ă hîrtia. D u p ă c e au citit-o, a u r m a t o
s c u r tă c o n s u lta re .
- D u m n e a v o a s t r ă afirm a ţi c ă a c u z a tu l e p r e a b o l n a v ca
să fie trim is la î n c h is o a re ? î n t r e b ă W a r l e g g a n .
- E s te fo a rte g r a v b o ln a v . ,
- C în d a fost e x a m in a t? î n t r e b ă d o c t o r u l H a ls e rece.
- A c u m trei luni.
- D e ci era b o l n a v c în d s -a d u s să v în eze ?
R o s s e z ită , d î n d u - ş i s e a m a d e c a r a c t e r u l d u ş m ă n o s
al întrebării:
- E b o l n a v d e mai m u ltă v re m e .
D o c t o r u l H a ls e m irosi batista.
- Ei bin e, în c e e a ce m ă p riv e ş te , c r e d c ă d a c ă c in e v a se
s im te destu l d e b in e c a să f u r e fa zan i, î n s e a m n ă că p o a t e să
s u p o r t e c o n s e c in ţe le .
- A ş a e, e a d e v ă ra t, s e auzi o v o c e .
D o m n u l W a r l e g g a n b ătu în m a s ă c e rîn d să se f a c ă linişte.
A p o i i se a d r e s ă lui R oss:
- Ştiţi, d o m n u l e P o ld a r k , eu sînt d e a c o r d c u -p rie te n u l
m e u , d o m n u l H alse. F ă r ă î n d o i a l ă c ă e o n e n o r o c i r e p e n t r u
u n a c u z a t să fie atît d e b o ln a v , d a r l e g e a n u n e p e r m i t e să
f a c e m excepţii. G ra d u l d e s ă r ă c ie 'a l u nui o m n u a r trebui să-l
fa c ă mai puţin cinstit. Altfel to ţi c e rş e to rii a r fi hoţi. Şi d a c ă
u n o m e destul de s ă n ă to s ca să c o m i t ă u n fu rt, a tu n c i e destul
d e s ă n ă to s ca să s u p o r t e î n c h i s o a r e a 'd r e p t p e d e a p s ă .
- T o tu ş i, s p u s e R o ss, ţin în d s e a m a d e fa p tu l c ă s e află la
în c h is o a re d e p a tru s ă p tă m în i şi ţin în d s e a m a d e b u n a lui p u r
tare şi d e sărăcia lui, c r e d că ju s tiţia ar a v e a d e c îştig at d a c ă ar
fi c le m e n tă
283 ROSS POLDARK
W a rle g g a n îşi ţu g u ie buzele:

- P u te ţi c r e d e ce vreţi, d o m n u l e P o ld a r k , d a r h o t ă r î r e a
o va lu a tribunalul. în ultimii doi ani s -a m ă r i t m u lt n u m ă a i l
infra cţiu n ilo r. Şi ac e a s ta e o f o r m ă d e î n c ă l c a r e a legii g r e u
d e d e t e c t a t şi p ă g u b i t o a r e şi cei prinşi tre b u ie să s u p o r t e c o n
s e c in ţe le , n u p u te m m ă s u r a cît e d e v in o v a t fiec are in fra c to r;
p u t e m n u m a i să lu ăm c u n o ş tin ţă d e fa p t e. S e opri. T o tu ş i,
avînd în v e d e re m ărtu ria m e d ic u l ui şi d e p o z i ţia d u m n e a v o a s t r ă
cu p riv ire la b u n a p u rta r e a lui C a rte r, sîn te m dispuşi să j u d e
că m infracţiun ea cu mai m ultă îng ăd u in ţă. A c u z a tu l e c o n d a m
n a t la doi ani în c h iso are .
S e auzi un m u r m u r în sală şi c i n e v a m o r m ă i c îte v a c u
vinte, e x p r im în d u - ş r d e z g u s tu l.
- S p e r să nu a m v r e o d a tă g h i n i o n u l să m ă b u c u r d e
î n g ă d u i n ţ a acestui tribunal, s p u se R o ss.
D o c to r u l H a ls e îşi luă b atista d e la nas:
- B ă g a ţi de se a m ă , d o m n u l e P o ld a r k . Astfel d e c u v in te
n u sînt cu t o tul în a fa ra jurisdicţiei n o a s tre .
- N u m a i mila a r e ac est privilegiu , r ă s p u n s e R o ss.
D o m n u l W a rle g g a n făcu u n s e m n cu m îna.
- Să tre c e m la cazul u rm ă to r.
- U n m o m e n t, s p u se d o c to ru l H alse.
S e a p lec ă înainte, îşi îm p r e u n ă m îinile şi-şi m u ş c ă buzele.
N u -i p lă c e a acest tîn ă r b o ie rn a ş a r o g a n t c u c a r e a v u s e s e
d e - a face la şcoală, în diligenţă şi a c u m din n o u în sala de
ju d e c a tă . E ra fo arte m u lţu m it că-i v en ise în m in te să p u n ă
î n tre b a re a a c e e a in sin u an tă p riv ito a re la d a t a e x a m in ă rii m e
dicale, î n tre b a re c a re îi tă c u s e p e ceilalţi să g în d e a s c ă la fel ca
el. D a r c h ia r aşa, tînărul ţîfnos î n c e r c a să a ib ă u ltim u l cuvn t.
A şa c e v a nu se putea.
- U n m o m e n t, d o m n u le . N u sîn tem c h e m a ţi aici s ă î m p ă r -

ţim d r e p ta t e a n u m a i în spiritul legii, fă ră să n e d ă m s e a m a d e
privilegiile şi responsabilităţile no astre . C a m e m b r u al Bisericii,
d o m n u le , sim t î n t r e a g a g r e u t a t e a a c e s te i re sp o n sa b ilităţi.
D u m n e z e u le-a î n c r e d i n ţ a t c e lo r c a r e îl s e r v e s c şi c a r e sînt şi
ju d e c ă to ri m isiu n e a s ă î m b in e ju stiţia cu clem e n ţa . îm i îndepli
n e s c a c e a s tă m is iu n e cît p o t eu d e b i n e şi c r e d c ă aşa a m făcut
şi acu m . In s in u ă rile d u m ita le că n -a ş fa c e - o m ă jig n e s c . N u
c re d că-ţi dai s e a m a d e s p r e ce v o rb e şti.
- A c e s t e legi sălbatice, s p u s e R o s s s tă p în in d u -ş i cu g re u
m înia, a c e s te legi s ă lb a tic e p e c a r e le in te rp re ta ţi fără milă
trim it u n o m la î n c h i s o a r e p e n t r u c ă şi-a h ră n it copiii cîn d
sînt flăm înzi, p e n t r u că a c ă u ta t d e m î n c a r e u n d e a p u tu t cînd
a fost îm p ie d ic a t să o cîştige cinstit. C a r t e a s a c ră pe c a re o
inv ocaţi s p u n e c ă o m u l să n u tră ia s c ă n u m a i cu pîine. în zilele
n o a s tr e le cereţi să tră ia s c ă şi fără pîine.
S e auzi u n m u r m u r d e a p r o b a r e din ce în ce mai p u te rn ic
în f u ndul sălii.
D o m n u l W a r l e g g a n b ă tu m în io s cu ciocăn elu l.
- C azul s -a în ch is, d o m n u l e P o ld a r k . V ă r o g să p ă r ă
siţi sala.
- D a c ă nu, a d ă u g ă d o c t o r u l H a ls e , v ă p u n e m su b arest
p e n tru o fe n s ă a d u s ă Curţii.
R o s s se în c lin ă puţin.
- V ă asig ur, d o m n u le , că a ş a c e v a c o r e s p u n d e c o n v i n
g e r ilo r m e le cele m ai intim e.
P ără si b o x a fă c în d u -şi lo c să iasă în m ijlocul s trig ă te lo r
c e lo r p re z e n ţi şi ale î n d e m n u r i l o r a p r o d u lu i la linişte.
Afară, p e strad a în g u stă, re sp iră aerul cald de vară. R igola
a d în c ă era p lin ă cu g u n o a i e şi d e g a ja un m iro s n e p lă c u t, c a re
285 ROSS POLDARK
p ă r e a însă agreab il d u p ă m iro su l din trib unal. S c o a s e o batistă

şi se şterse pe frunte. M î n a îi t r e m u r a din c a u z a mîniei pe
ca re în c e r c a să şi-o stă p în e a sc ă . D e z g u s t u l şi d e z a m ă g i r e a îi
d ă d e a u o se n z a ţie d e g re aţă.
U n şir lu ng d e catîri c o b o r a s t r a d a cu coşuri g re le de
c o s ito r atîm în d de a m b e le flancuri ale a n im a le lo r. M in e r i plini
de praful d r u m u lu i m e r g e a u în c e t pe lîn g ă ei. V e n is e r ă p e j o s
de departe, p o rn in d din zori, ca să a d u c ă cositorul la m o n etărie
şi u r m a u să se î n t o a r c ă a c a s ă că la re p e catîrii lo r obosiţi.
A ş te p tă p în ă t r e c u r ă ş i , cînd să t r a v e r s e z e s trad a , o m în ă
îi atinse braţul.
E r a Jin n y cu tatăl ei, Z a c k y , d u p ă ea. P e obrajii ei palizi
şi pistruiaţi s e v e d e a u d o u ă p e te roşii.
- V re a u să vă m u lţu m e s c , d o m ’le, p e n tru ce aţi spus.
V -aţi dat atîta o s te n e a lă p e n tru Jim. Şi c e e a ce aţi spus...
- N - a m reuşit, s p u s e R oss. D u - o acasă, Z a c k y . S e va
simţi mai b in e cu voi.
D a, d o m ’le.
P le că b ru s c şi p o rn i în d irecţia străzii C o in ag eh a ll. N u
p u te a să s u p o r t e să-i m u l ţu m e a s c ă p e n t r u eşecul lui. In p arte
e ra d e z g u s ta t şi d e el însuşi p e n tru că îşi p ie rd u se co ntrolu l.
P oţi face ce vrei c în d te to cm eşti p e n t r u p r o p r ia ta liberta t e,
d a r re ţin e -te cînd e v o rb a d e a altcuiva. î n t r e a g a lui atitu dine
fu sese greşită. î n c e p u s e b in e şi a p o i totul ieşise pe dos. N u
e r a făcut ca să cîştige o astfel de p artid ă . A r fi trebuit să fie
s lu g arn ic, lin g u ş ito r faţă d e C u rte. A r fi tre b u it să sublinieze
şi să lau d e a u t o r ita te a lor, aşa c u m în c e p u s e să facă, şi în
acelaşi tim p a r fi tre b u it să-i fa că să î n ţe le a g ă că o sentinţă
blînd ă ar fi izv orît din b u n ă t a t e a in im ilo r lor.
în adîncul sufletului se în tre b a d a c ă însăşi v o c e a d e au r a
W IN S T O N G R A H A M • 286
lui S h e r i d a n i-ar fi fe rm e c a t, fa c în d u -i să lase p ra d a -d in m în ă.

U n m o d d e a b o r d a r e şi m ai b u n - s e g în d i a c u m - ar fi fo s t să
v o r b e a s c ă cu ju d e c ă to r ii în a in te d e î n c e p e r e a p ro c e s u lu i şi să
le a rate cît d e n ep lăc u t ar fi fost p en tru el să fie lipsit d e ajutorul
s e r v ito r u lu i. A ş a ar fi p u t u t să-l s c a p e , n u p rin m ă r t u r i a
d o c t o r i l o r sau apeluri s e n tim e n ta le la cle m e n ţă :
A ju n s e s e pe P r i n c e ’s S tr e e t şi in tră în c î r c i u m a n u m i tă
F ig h tin g C o c k . C o m a n d ă o sticlă d e c o n i a c şi î n c e p u s ă bea.
C apitolul Y
S
ub so a re le fierbinte al d u p ă - a m i e z e i de
v ară tim purie, D e m e l z a şi P r u d ie r ă r e a u
nap ii sem ă n a ţi p e o p a rc e lă din cîm p.
P r u d i e se p lîn g ea tot tim pul, dar, c h ia r d a c ă o a u z e a ,
D e m e l z a nu-i d ă d e a nici o atenţie. M î n u i a s ă p ă lig a ritm ic,
s c o ţîn d b u ru ie n ile şi făcîn d u -le loc p l a n t e l o r să c r e a s c ă . D in
c în d în cîn d, se o p re a , cu m îimle în ş o ld u ri, c a să se uite la
plaja de la H e n d r a w n a . M a r e a era liniştită în s o a r e le fierbinte.
D in cînd în cînd c u ren ţi slabi m işcau ap a , p lim b în d u m b r e
sla b e p e s te ea ca peste puful unei aripi d e pasă re. A c o lo u n d e
a p a era puţin adîncă, suprafaţa ei sem ăn a cu u n m o d e l m iş c ă to r
d e riduri m o v şi v e r d e închis.
C îte o d a tă fr e d o n a o m elodie; îi p l ă c e a c ă ld u ra d e o ric e
fel şi mai ales c ă ld u ra soarelui. S p re d e z a p r o b a r e a lui P ru d ie ,
îşi s c o s e s e b o n e t a alb astră şi m u n c e a îm b r ă c a t ă cu o r o c h ie
alb astră , înflo rată , cu m înecile suflec ate şi p ic io a re le g o a l e în
p an to fi solizi cu tălpi de lemn.
G e m î n d şi ap ă sîn d cu mîinile, P r u d ie se î n d r e p t ă din şale
şi stătu d r e a p t ă ..C u un d e g e t m u rd a r îşi ridică b o n e t a şi b ă g ă
în ă u n tru o şuviţă d e pâr negru.
- O să fiu ţe a p ă n ă m îine d im in e aţă. Azi nu m ai p o t să
fac nimic. Vai d e şalele m ele! O să m ă d o a r ă to a t ă n o a p te a .

T r a s e d e călcîiul u nu i p a p u c prin c a re - i in t r a p ăm în t. Ia mai
b in e te r m i n ă şi tu. Viţeii t r e b u i e hră n iţi şi nu p o t să fac eu
totul. C in e o fi ăla?
D e m e l z a s e î n t o a r s e şi se în c r u n t ă în so are.
- Ia uite, e... C e - o fi v rîn d ?
L ă s ă săp ă lig a şi tra v e rs ă c îm p u l în fugă, în direcţia c a sei...
' - T a t a ! strig ă ea.
T o m C a r n e o v ă z u şi se opri. A le r g ă s p r e el. D e l a u ltim a
lo r vizită, cînd îşi a n u n ţ a s e c ă s ă to ria , s e n tim e n te le faţă d e el
se s c h im b a se ră . A m in tir e a p u r t ă r il o r lui u rîte în c e p u s e să se
şteargă.şi a c u m , că n u mai a v e a u d e c e să se certe, era dispu să
să nu m ai d e z g r o a p e m o rţii şi să-i a r a t e afecţiu n e.
S tă tea ac o lo cu p ălă ria r o t u n d ă p e ceafă, cu p icio arele
d e s f ă c u te neglijent, şi o lăsă p e D e m e l z a să-i s ă r u te b a r b a
n e a g r ă şi ţep o asă . O b s e r v ă im e d ia t c ă ochii nu-i mai erau
injectaţi şi c ă era î m b r ă c a t cu h a i n e b u n e: o h a in ă d e sto fă
asp ră gri, o vestă gri, p a n ta lo n i g ro ş i s u m e ş i, lăsînd să se v a d ă
ciorapii îm pletiţi şi p antofii cu c a t a r a m e l u s t a n te. D e m e lz a
u ita s e că v ă d u v a C h e g w i d d e n a v e a p u n g a plină.
- Ei bine, fato, s p u se el, v ă d că eşti tot aicea.
E a d ă d u din cap.
- D a, şi sînt m u lţu m ită . S p e r că şi d u m n e a t a eşti la fel.
El strînse din buze.
- C am aşa. U n d e p u te m să s tă m d e v o rb ă , fato?
- N u ne a u d e n im e n i aici, r ă s p u n s e ea, p o a te ciorile şi

p e ele n u le in tere se ază .
C a r n e se î n c r u n t ă şi s e u i t ă la c o n a c u l c a r e se v e d e a
în so a re .
- N u ştiu d a c ă ăsta-i un lo c p o triv ii p e n tru fata m ea.
289 ROSS POLDARK
s p u s e el aspru. N u ştiu deloc. M - a m t o t g în d it la asta şi-s

fo a r t e în grijorat.
E a în c e p u să surîdă.
- C e - a r e a fa ce as ta cu fata ta? V o r b i iar cu a c c e n tu l pe
c a re î n c e p u s e să-l piardă: Şi ce m ai e c u L u k e , şi S a m u e l, şi
W illiam , şi Jo h n , şi B o b b ie , şi D r a k e ?
- O d u c bine, d a ’ nu la ei m ă g în d e a m . T o m C a rn e a d o p tă
a c u m o p o z iţie m ai fe rm ă. O a d ie re d e v înt îi zburli favoriţii.
A s c u ltă ici, D e m e lz a , a m venit pe j o s p în ă aici să te văd şi să
te iau acasă. A m v e n it să-l văd p e c ă p ita n u l P o ld a r k şi să-i
sp u n d e ce.
L a auzul v o rb e lo r lui simţi c ă în g h e a ţă . T re b u ia să d e s c o
p e r e c a u z a acestei noi afecţiuni p a te rn e . Şi cît a v e a să d u re ze.
P ă re a c ă se schim base, că era mai în ţelep t decît îl ştia ea înainte.
N u mai v ocife ra, nu m ai ţipa, n u e ra b e a t c a d e obicei. Se
a p r o p ie d e el să v a d ă d a c ă p o a te simţi v re u n m iro s de b ău tu ră .
O m u l a r fi fost m u lt m ai p rim e jd io s d a c ă ar fi fost b ă u t .
- C ă p i t a n u l P o l d a r k e p l e c a t la T r u r o . D a r ţi-a m s p u s,
eu v r e a u să r ă m î n aici. Şi c e fa c e ... c u m se mai s im te ...
v ă d . .. so ţia...
- F o a r t e bine. E a d e fapt s p u n e că ţi-a r fi m ult m ai bine
cu noi d e c ît aici, în c a s a asta e x p u s ă la t o a t e ispitele lum eşti,
ale cărnii, ale d iav olu lui. N -ai d ec ît ş a is p re z e c e ani...
- Ş a p te s p re z e c e .
- T o t aia e. Eşti p re a tînără ca să nu fii în d ru m a tă . C a r n e
s trîn s e din buze. T e du ci v r e o d a t ă la b is e ric ă sa u la casa
d e ru g ă c iu n i?
- N u p re a d es
- P o a t e că d a c ă te-ai în to a rc e acasă, ai fi salvată. B o te z a tă
în tru Sf î ntul D uh .
D e m e lz a c ă s c ă ochii:
- C e s-a în tîm p la t? C u m d e te -a i s c h im b at, ta tă ?

T o m C a r n e se uită sfid ă to r în o ch ii ei.
- C înd m -ai părăsit, m ă aflam în în tu n e ric , în u m b r a m o r
ţii. E r a m sluji toru l diav o lu lu i,.rău şi beţiv. A n u l trecu t, d o m n u l
D i m m ic k m -a c o n v in s să m ă las d e p ă c a te. A c u m a sînt u n
o m nou.
- Oh! e x c l a m ă D e m e l z a . D e c i v ă d u v a C h e g w i d d e n
reu şise pînă ia u rm ă . O s u b e s tim a s e p e v ă d u v a C h e g w i d d e n .
D a r p o a t e că m ai e r a ceva. T r e b u ia să fie c e v a c a re să-l sp erie
rău ca să-l s c h im b e p e o m u l p e care-1 c u n o ş t e a ea...
- D o m n u l D u m n e z e u , s p u s e T o m C a rn e , m - a s c o s din
m la ş tin a în f r i c o ş ă t o a r e a p o f t e l o r tru p e şti, m - a rid ica t p e o
s tîn că şi m -a în v ă ţa t să-i ridic u n im n d e slavă. N u m ai b ea u ,'
nu m ai trăiesc în -păcat, fata m e a . D u c e m o viaţă c in stită şi
d o rim să te prim im în m ijlocul n o s tru . E lo cu l c u v e n it p e n
tru tine.
D e m e lz a se uită o clipă la faţa în fie rb în ta tă a tatălui, apoi
îşi î n d r e p t ă privirea m o h o r î t ă s p r e p an to fii ei.
T o m C a rn e aştepta.
- Ei, ce zici, fato?
- Eşti tare bun, tată, m ă b u c u r c ă te-a i sc h im b a t. D a r
stau aici de atîta tim p încît aici e c ă m in u l m e u . A r î n s e m n a
să-m i p ă răsesc c ă m in u l d a c ă m ă î n t o r c la d u m n e a t a . Aici am
în v ă ţa t m ulte, am în v ă ţa t cu m se cu ltiv ă p ă m în tu l; sînt şi eu
p a rte din g o s p o d ă r ia asta. N u s - a r d e s c u r c a fără m ine. Ei au
n e v o ie de m ine, nu d u m n e a t a . O să vin î n t r - o zi să vă văd.
D a r nu aveţi n e v o ie d e m ine. A re c in e să te în g rijeasc ă. N -a ş
face altce va d e cît să vă m ă n în c m î n c a r e a .
- Ba ai a vea ce face. C a r n e să uită în d e p ă r ta r e . B u n u l
D u m n e z e u n e -a bi n e c u v în ta t c ă s ă to ria . N e lh e e g r a v id ă în
291 ROSS POLDARK
şase luni şi o să n a s c ă în august. L o c u l tău e la n o i şi ai d a to ria

să vii ac asă şi s ă ai grijă de noi.
D e m e l z a se sim ţi p rin să c a î n tr - o c u rsă ; î n c e p e a u să i se
v a d ă colţii.
E r a linişte. O p a s ă re c o b o r î din z b o r şi î n c e p u să a le r g e
p e cîm p cu capul în jo s, căutînd h ra n ă şi piu in d jalnic. D e m e lz a
se uita la P r u d i e c a r e îşi strînsese u n e lte le şi se î n d r e p t a s p r e
c a s ă c u m e rsu l ei ş leam p ă t. C e r c e t ă apo i c îm p u l d e nap i, p e
ju m ă ta te curăţat d e buruieni, ju m ă t a t e nu. D u p ă aceea, privirile
i se î n d r e p t a r ă s p r e faleză, u n d e se c o n s tr u iâ u d o u ă c a b a n e şi
o a m e n i i se v e d e a u m iş c în d u -s e c a furn ic ile , p r o i e c t a ţ i p e
o riz o n tu l lum in os. W h e a l L eisure.
N u p u te a părăsi to a te acestea. P e n tr u n im ic în lum e. A v ea
g rijă d e foţi şi d e to a te , vii sau nu, d e t o a t e lu c ru rile la fel, c a
şi c u m le a p a rţin e a şi îi ap a rţin e a u . E r a strîns le g a tă d e t o t şi,
d es ig u r, d e R oss. D a c ă i s-ar fi ce ru t să fa că o r ic e p e n t r u el,
ar fi fă c u t-o , în sch im b , i se c e re a să-l p ă ră s e a sc ă . N u m a i d e
cînd a v e n it aici a î n c e p u t să trăiască. D eşi nu -şi d ă d e a s e a m a
în m o d c o n ştie n t, to a tă viaţa ei d e copil fu se se ca u n c o ş m a r
î n tu n e c a t în a in te d e a se naşte, ce v a în f r ic o ş ă to r c a re tră ia în
m i n te a şi im a g in a ţia ei, ceva ce nu trăise cu a d e v ă ra t.
- U n d e e c ă p ita n u l P o ld a rk ? în tre b ă T o m C a r n e cu v o c e
aspră. A m venit să-l văd, să-i explic; a re să în ţe le a g ă . N - a m
ven it ca să ne batem .
E ra ad e v ăra t. R oss n -o va îm p ie d ic a să plece. S - a r p u te a
c h ia r să se a şte p te că va pleca.
- N u-i acasă, sp u se ea direct. N u se în to a rc e p în ă diseară.
C a r n e se în t o a r s e pe loc, u itîn d u -se în ochii ei ca p e v re
m uri, cînd fă cea la fe l ca să-şi a ta c e ad versarul.
- N-ai în c o tro T re b u ie să vii cu mine.
D e m e lz a se uită la el. V ă z u p e n t r u p rim a o a r ă cît d e

g r o s o l a n şi d e v u lg a r era. O brajii îi a t î r n a u şi n asu l e r a plin de
v in iş o a re roşii. D e fapt, nici toţi d o m n ii n u e r a u ca cel p e
care-1 s e r v e a ea.
- C re d că n u te aştepţi să zic „ d a “ şi să p lec, d u p ă atîţia
ani. T r e b u i e să-l v ă d p e c ă p ita n u l R o s s . M - a t o c m i t cu anul.
A m să v ăd ce s p u n e şi a m să-ţi trim it vorb ă .
A ş a tre b u ia s ă facă. Să-l f a c ă să p le c e în a in te s ă se î n t o a r
c ă R o s s , să-l î n d e p ă r t e z e şi să cîştig e t i m p să se g în d e a s c ă .
T o m C a r n e în s c h im b îi a r u n c ă o p riv ire p ă t r u n z ă t o a r e ,
cu o u n d ă d e b ă n u ia lă în ochi. N u m a i a c u m în ţe le s e s c h im b a
re a ei to tală: c re scu se, se m a tu riz a s e , d e v e n is e fe m e ie, nu era
u n o m c a re să v o r b e a s c ă p e o colite.
- C e e în tre tin e şi P o ld a r k ? P ă c ă tu iţi? î n t r e b ă el cu v o c e
jo a s ă şi aspră, v o c e a lui T o m C a r n e cel dinainte.
- S ă p ă c ă tu im ? re p e tă D e m e lz a .
- Da. N u fa c e p e n e v in o v a ta .
D e m e lz e i i se în c le ş tă g u ra . S im ţă m în tu l că nu treb u ie
să-i m ai fie frică d e el îl s c ă p ă astfel d e u n ră s p u n s la ca re-nu
s -a r fi a ş te p ta t din p a r te a un ei fiice... deşi ar fi fost v o rb e p e
c a r e le î n v ă ţa s e d e la el.
- N u e n im ic în tr e noi decît ce t r e b u ie să fie între s tăpîn
şi slugă. D a ’ t r e b u ie să în ţelegi că m - a to c m it cu anul şi nu
p o t să p le c fă ră m ă c a r să-i c e r voie.
- L u m e a te v o rb e şte , s p u s e el. S -a au zit pînă la Illuggan.
D a c ă - s m in ciu n i sau nu, to t nu e b i n e să se v o r b e a s c ă aşa
d e s p r e o fată.
- N - a r e nici o l e g ă tu r ă cu m in e c e s p u n e lu m e a
- S e p o a te , d a r n u v re au ca fa ta m e a să fie a m e s te ca tă în
v o r b e ca astea. C în d se î n t o a r c e acasă'.'1
293 ROSS POLDARK
- N u pînă diseară. S - a dus la T ru r o .

- E d ru m lu n g pînă aici ca să m ai vin o dată. S p u n e -i ce
ţi-am sp u s şi în t o a r c e - t e la Illu g g an . D a c ă nu te în to rc i p în ă
la sfirşitul s ă p tăm în ii am să vin iar. D a c ă P o ld a r k se o p u n e ,
am să v o rb e s c eu cu el.
T o m C a rn e îşi rid ică b in e p a n ta lo n ii şi strînse c a ta r a m a
curelei. D e m e lz a îi î n t o a r s e spatele, î n d r e p tîn d u - s e în cet s p re
casă, şi el o u rm ă.
- N u cer m ai m u lt d ecît c e e a ce ar trebui să fa că o ric e
fată, zise el p e u n to n mai îm p ă c iu ito r.
- Nu, spuse ea. (B ătaie cu c u r e a u a cînd avea chef; vînătăi
p e spinare, c o a s te ru p te , m u rd ă r ie , p ă d u c h i: c e -a r trebui să
s u p o rte o ric e fată!)
în fa ţa casei, J u d P a y n t e r ieşi cu o g ă le a tă cu apă. L a
v e d e re a lui C a rn e , rid ică s u rp rin s din sp rîn ce n e.
J u d se o p ri, lăsă g ă l e a t a d in m în ă , s e - u ită l a . C a r n e
şi scuipă.
- E la T ru ro .
- C înd se î n to a rc e ?
D e m e lz a îşi ţinu respiraţia.
Jud s c u tu ră din cap:
- P o a t e diseară, p o a t e m îine d im in e aţă.
C a rn e î n c e p u să m o r m ă i e şi m e r s e mai d ep a rte. î n faţa
casei se aşe ză pe u n s c a u n şi îşi s c o a s e g h e a ta . V ă itîn d u -s e
că-1 d o r bătătu rile, î n c e p u să a p e se pielea ca să o în m o a ie .
D e m e lz ei îi v e n e a să ţip e la el. J u d s p u s e s e ad e v ă ru l, atît cît
ştia el. D a r R o s s îi s p u s e s e ei că se va î n t o a r c e la cină, la o ra
şase. E ra t re c u t d e cinci.
T o m C a r n e î n c e p u să-i p o v e s t e a s c ă d e s p re fraţii ei Cei
cinci mai mar i lu c ra u to ţi în m in ă, s a u 'lu c ra s e r ă pînă cînd do;
W IN STO N GRAHAiM 294
fu se se ră c o n c e d ia ţi c în d W h e a l V irgin s -a închis. Cel m ai m ic,

D r a k e , e ra u c e n ic la u n rotar. J o h n şi B o b b i e se p o c ă is e r ă şi
v e n e a u la a d u n ă ri, v e n e a şi cel m ai m ic, D r a k e , deşi în g e n e
ral nu e ra u prim iţi la o v îrstă p r e a f r a g e d ă . N u m a i S a m u e l e r a
p ă c ă to s . D o m n u l D u m n e z e u nu s e î n d u r a s e d e el să-l ierte.
S p e r a că D e m e lz a se va b u c u r a şi e a d e b i n e c u v î n t a r e a D o m
nului cînd se va î n t o a r c e p rin tre ei.
A ltă d a tă ar fi a m u z a t - o astfel d e v o rb e , noi în g u r a lui, şi
c a re 1 se p o tr iv e a u ca n u c a în p e re te . A s c u l t ă veştile d e s p r e
fraţii ei la c a re ţin ea to t atît cît ţin e a u şi ei la ea. D a r d e - a b ia
a ş te p ta să-l v a d ă pleca t. I- a r fi tra s c îte v a cu p ic io a re le ca
să-şi m işte m ai r e p e d e tru p u l m ă tă h ă lo s ; s -a r fi re p e z it la el
cu u n g hiile să-i zgîrie faţa v u lg a r ă p e c a r e se citea m u l ţu m i r e a
de sine. C h ia r d a c ă pleca , nu ştia c e t r e b u i a să facă. D a r cet
puţin ar fi a v u t tim p s ă se g în d e a s c ă . D a r d a c ă r ă m î n e a a c o lo
p în ă v e n e a R o s s a c a s ă ? R o s s a r fi aflat t o t şi p e n tru e a ar fi
î n s e m n a t sf î rşitul. R o s s l-ar fi p o ftit s ă d o a r m ă a c o lo şi a d o u a
zi d im in e a ţă i-ar fi trim is p e a m în d o i acasă.
S tă tea tre m u r î n d şi u itîn d u - s e la el c u m se a p l e a c ă să-şi
în calţe g h e a ta , se oferi să 1-0 în c h e ie . S e rid ică r e p e d e în pi
c io a r e u r m ă r i n d u -1 cu p rivirea c u m îşi ia b a s to n u l şi s e p r e g ă
te ş te să plece.
îl c o n d u s e pînă la p o d , m e rg în d cu doi paşi î n a i n t e a lui.
C a r n e se opri din n o u x
^ V ă d că n-ai n u m e să-m i spui, r e m a r c ă el u itîn d u - s e iar
la ea. N u p re a ai obicei să s tai aşa tăcu tă . T o t m ai p ă s tre z i în
inim ă d u ş m ă n ie şi lipsă d e în d u ra r e ?
- N u , tată, se g răbi ea să ră s p u n d ă . N u, tată, d elo c.
El înghiţi în sec şi pufni iar p e nas. P o a t e că şi lui i -se
p ă r e a ciu d at să v o r b e a s t ă lim ba as ta în flo rită fa ţă d e co p ilu l
295 ROSS POLDARK
c ă ru ia e r a o b işnu it să-i p o r u n c e a s c ă şi p e -c a re îl tiraniza. A ltă

dată, c îte v a c u v in te ră stite şi o în ju r ă tu r ă e ra u su ficien te .
î n c e p u să-i v o r b e a s c ă rar, cu e fo rt:
- T e iert din to t sufletul că m -a i părăsit şi c e r - i e r t a r e
D o m n u l u i p e n tru to t răul p e ca re ţi l-a m fă cu t b ă t î n d u - t e cu
c u r e a u a c în d e ra m beat. A sta s-a te rm in a t, fa ta m e a . T e v o m
p rim i p r in tr e noi ca p e o a ia rătăcită d e t u r m a ei. Şi N e llie la
fel. N ellie îţi va fi ca o m a m ă - m a m a c a r e ţi-a lipsit atîţia ani.
A fost o a d e v ă r a tă m a m ă p e n tru t u r m a m e a şi a c u m D u m n e
z e u o b la g o s lo v e ş te şi p e ea.
S e în t o a r s e şi tr a v e r s ă po d u l cu paşi greoi. S tîn d c în d p e
u n picio r cînd pe altul, D e m e lz a îl u rm ă r i c u m se î n d e p ă r t e a z ă
încet, d is p ă rîn d în p ă d u r e a tîn ă ră din v ale şi se r u g ă fie rb in te
d a r şi m în io a s ă - o a r e aceluiaşi D u m n e z e u ? - c a să n u se
în tîln ea scă cu R o ss p e d ru m .
2
- Viţeii ăia tre b u ie hrăniţi, s p u s e P r u d i e ş
re le m e le m ă d o r rău. îm i vine să le tai, d e g e t cu d e g e t, să le
tai cu fe răstrău l ăla vechi.
- Ţine! sp u se D e m e lz a .
- C e-i asta?
- C u ţitul d e tăiat ca rn e. T aie -le şi gata! U n d e e fie rtu ra
p e n tru viţei?
- îţi c o n v in e să rîzi, să-ţi baţi jo c , s p u s e P r u d i e ş terg în -
d u -s e la nas cu m ina: ăla de nu ştie rîde. N -ai rîd e d a c ă ţi-ar
aju n g e cuţitul la os. Şi aş face-o d a c ă nu m -a ş gîndi ce s-a r
face J u d fără ele S p u n e că în pat p ic io a re le m e le sînt ca î n
că lzitorul cu tăciuni p e n tru pat: ba m ai b u n e că nu se ră c e s c
p e s te n o a p te . *
D a c ă s -a r d u c e acasă, se g î n d e a D e m e l z a , n - a r tre b u i să
o fa c ă aşa d e c u rîn d . S p u s e s e că în a u g u s t. M î i n e e u ltim a zi
din mai. N u tre b u ia să stea mai m u lt d e o lu n ă, p u t e a să se
î n t o a r c ă la slujba ei.
C lătin ă din cap. N - o să m e a rg ă ! O d a t ă d u s ă a c a s ă tre b u ia
s ă r ă m î n ă ac o lo . Şi c h ia r d a c ă f o r ţa d e c o n v i n g e r e n u m ai e ra
nici c u r e a u a nici zelul religios, s im ţe a c ă t r e a b a t o t tr e b u ia să
o facă. î n c e r c ă să-şi a m in te a s c ă c u m a r a t ă v ă d u v a C h e g w i d
d e n stînd d u p ă te jg h e a în p ră v ă lio a ra ei, n e a g ră , m ic ă şi g ra să,
c u p ă ru l creţ su b b o n e t a d e dan telă . S e m ă n a cu o g ă i n u ş ă
n e a g r ă cu m o ţ roşu ca re nu o u a n ic io d a tă în lădiţă, îşi a s c u n d e a
o u ă l e şi p în ă să-ţi dai s e a m a o şi v e d e a i stînd p e o d u z i n ă şi
c lo c in d . E r a o s o ţie b u n ă p e n tru T o m C a r n e , d a r p u t e a fi şi o
m a m ă v itre g ă b u n ă ? P o a t e c ă m ai c u r în d rea.
. D e m e lz a nu voia nici m a m ă vitregă, nici tată, nici o d ro a ie
d e fraţi. Nu-i era frică de m uncă, dar ac o lo ar fi m u n c it într-o
c a s ă în c a r e n im e n i n u fu s e s e b u n c u ea. A ici, c u t o a t e
obligaţiile p e ca re le avea, era liberă; m u n c e a alături d e o a m e n i
p e c a r e a ju n s e s e să-i a p r e c ie z e şi p e n t a i un b ă r b a t p e care-1
a d o r a . P riv e a altfel lucrurile. N u ş tiu se c e e fe ric ire a pînă
a tunci. S ufletu l ei în flo rise sub o b l ă d u i r e a lor. L a î n c e p u t
fu se se un m ic anim al pe ca re nu-1 i n t e r e s a d ec ît m în c a r e a ,
s ig u r a n ţa şi cîtev a mici nevoi. T r e p ta t î n v ă ţa s e lu cru ri noi: să
ju d e c e , să g în d e a s c ă , să v o rb e a s c ă î n t r - u n fel cu totul n ou.
S -a r .te rm in a cu t o a t e acestea. N o ile ei lum ini s -a r stin g e ca
nişte lu m înări şi ea n - a r m ai v e d e a nim ic.
F ă r ă să se m ai u ite la P ru d ie , t u r n ă fie rtu ra p e n t r u viţei
în tr-o g ă l e a t ă şi se d u s e în grajd. O î n tîr n p in a ră z g o m o t o ş i ,
împinorid-o cu boturile lor moi şi um ede. Se uită la ei cum mîncau.
C în d tatăl ei v o rb is e de păcat, în-trebînd-o d a c ă e ra ce v a
297 ROSS POLDARK
în tre ea şi R o s s se g î n d e a d e s ig u r la acelaşi lucru c a şi fe m e ile

din G ra m b le r şi S a w le c a re î n t o r c e a u c a p u l să se u ite d u p ă ea
cu ochii lor la c o m i şi c e rce tă to ri. T o a t e s e g î n d e a u c ă R o ss...
R oşie ca fo c u l la faţă, rîse în cet, d is p re ţu ito r. î n t o td e a u n a
o a m e n ii îşi în c h ip u ia u to t felul d e lu c ru ri şi p ă c a t c ă n u le
t r e c e a prin m in te c e v a m ai verosim il. C u m îşi p u t e a u în c h ip u i
c ă d a c ă ea... c ă d a c ă R o ss... ar fi trăit, ea s -a r fi p u r t a t ca o
s e rv ito a re o b işn u ită ? N u , a r fi fo st atît d e m î n d r ă c ă to a tă
lu m e a ar fi ştiut a d e v ă ru l fă ră să m ai ş o p t e a s c ă şi să s p i o n e z e
pe la colţuri.
R o ss P o l d a r k să se c u lce c u c o p ila d e c a r e îi fu s e s e milă,
p e c a re o sp ă la s e la p o m p a din cu rte , p e c a r e o c e r t a şi o
înv ăţa, cu ca re g lu m is e c în d se d u s e s e s ă c u m p e r e s a r d e le la
Saw le! E ra b ă rb a t, a v e a n e v o ie să-şi satisfac ă p lă c e rile ca
o r ic e b ărb at, p o a t e că o f ă c e a cînd se d u c e a la oraş. D a r ea
e r a u ltim a fe m e ie la c a re s -a r fi g în dit, ea p e c a r e o c u n o ş t e a
atît d e bine, c a r e n u av e a n im ic d e o s e b it, n -a v e a ro ch ii fru
m o ase, nici farduri, nici pu dră, nici s e c re te faţă d e el. C e proşti
e ra u oam en ii cu în c h ip u irile lor n e g h io a b e .
Cei şase viţei nu-i d ă d e a u p ace, frecîn d u -şi c a p e te le de
e a . în c e rc în d să-i su g ă ro c h ia , b raţele, cu b o tu rile lo r pline de
terci. îi d ă d u la o parte, d a r ei se î n t o r c e a u m e re u . E ra u ca
g în du nle, ale alto ra şi ale ei, n ă p ă d in d - o , în grijorînd-o, viclene,
i m p o s ib ile şi s u g e s t i v e , i n s is te n te şi p r i e t e n o a s e şi p lin e
de speranţă.
C e naiv e r a tatăl ei! îşi d ă d u s e a m a atun ci, p e n t r u prim a
o a ră , cu o în ţe le p c iu n e n o u ă, d e o m ad ult. D a c ă ar fi fost
c e v a , între ea şi Ross, aşa c u m p r e ti n d e a tatăl ei, ar fi stat ea
să-l asculte, m ă c a r o clipă, c u m o ru g a să se î n t o a r c ă ac asă?
l-a r fi spus: „ A c a s ă ? N u m ă î n t o r c a c a s ă 1 A c i e c a s a m ea! '
W IN STO N G R A H A M 298
P o a t e că aşa era. P o a t e că R o s s n - a r lă s a -o să plece. D a r

el nu s im ţe a n im ic p e n t r u ea, n im ic d ecît p rie te n ie şi b u n ă ta te .
S e v a obişnui cu a b se n ţa ei din p re a jm a lui a ş a c u m se obişnu ise
cu p r e z e n ţ a ei. D a r as t a n u e r a destul.
U n viţel r ă s tu r n ă g ă l e a t a c a r e se r o s t o g o l i p în ă în fu n d u l
gra jd u lu i. S e d u s e să o ia şi a c o lo în î n t u n e r i c u l g r a jd u lu i , îi
răsări în m in te cel m ai î n g r o z i t o r g în d posibil. O în s p ă im în tă
atît d e ta re încît îi c ă z u g ă le a ta d in m în ă, r o s t o g o l i n d u - s e cu
z g o m o t p în ă se opri. R ă m a s e c îte v a c lip e sp eria tă , sprijinin-
d u - s e de zid, în g ro z ită , în g h e ţa tă .
V a c r e d e c ă e b e a tă , o v a d a a f a r ă din c a s ă aşa c u m o
a m e n in ţa s e cîn d se b ă t u s e cu Jud.
V a trebui să plece; îşi d ă d e a s e a m a că v a trebui să p l e c e .. .
N - a v e a ce pierd e , d a r v a treb ui să s u p o r t e d is p reţu l lui.
U n p re ţ g re u d e plătit. C h ia r d a c ă r e u ş e a să n u p le c e totu şi ar
d is p re ţu i-o . D a r n u v o ia s ă p le c e . R id ic ă iar g ăle a ta , ţin în d -o
strîns în m în ă pînă 1 se albiră î n c h e ie tu r ile d e g e te lo r.
Viţeii se a p r o p ia r ă iar, a tin g în d u -i ro c h ia , m îinile...
î n c e p u să-i fie frică, să tr e m u r e . N u o în g rijo ra răul sau
binele, ci d ispreţul lui. Id e e a a c e a s ta o î n g r o z e a . N u tr e b u ia
să se mai g în d e a s c ă , tre b u ia a s c u n s ă u n d e v a , în g r o p a tă .
îm p in s e viţeii la o p a rte , ieşi a fa ră şi tr a v e r s ă c u r te a p ie
truită pînă la bucătărie. P ru d ie e ra to t a c o lo , îşi freca p icio arele
d ifo rm e eu. un p ro s o p m u rd a r.
B u c ă t ăria m iro s e a a p ic io a r e . B o m b ă n e a m e r e u , nici
nu-şi d ă d u s e s e a m a că D e m e lz a fu s e se p leca tă.
- î n t r - o zi o să m ă c u r ă ţ la re p e z e a lă . A tu n c i o să v
p a ră rău că vă p u rtaţi aşa cu m ine, o să vă p a r ă rău. D a ’ c e - o
să-m i fo losească m ie? C e d a c ă o să plîng eţi un m o rt? A c u ’,
cît mai suflu, am n e v o ie de o v o r b ă b u n ă.
299 ROSS POLDARK
S e uită la D e m e lz a .
- S ă n u -m i spui c ă ai fierbinţeală!
- N - a m nim ic.
- B a ai. E şti p lin ă d e s u d o a r e .
- E cald, f o a r t e cald, s p u s e D e m e lz a .
- Şi ce vii cu g ă le a ta în b u c ă tă rie ?
- O, s p u s e ea, am uitat. O d u c afară.
C apitolul VI
K
oss n u se în to rs e se . E a n u e ra s ig u ră că
d o r e a să-l v a d ă acasă. C easul a r ă ta opt.
C u rîn d , J u d şi P r u d i e se v o r d u c e la c u lca re. T r e b u ia să-l
a ş te p te să-i s e r v e a s c ă m a s a . D a r d a c ă m ai întîrzia î n s e m n a că
va ră m în e p e s te n o a p t e le T r u r o . Z a c k y şi Jin n y se în to rseseră.
Jack C o b b le d ic k îi v ă z u s e şi t o a t ă lu m e a aflase acum . L e p ă r e a
rău de Jim şi toţi e rau fu rioşi p e N i c k V igu s. L e p ă r e a ră u şi
p e n tru Jin n y şi cei d o i copii. N ic i un o m n u m ai e ra la fel cînd
ieşea din în c h is o a re . D e m e lz a se uită la ro c h ie , îşi m u ş c ă b u z a
de j o s şi se u ită iar. A p o i o a c o p e r i r e p e d e cu cearşaful cînd o
auzi p e P r u d ie u rc în d g r e u scările.
- M ă d u c să m ă culc, d r a g ă , s p u s e P ru d ie , ţinînd o sticlă
cu gin în m înă. D a c ă nu m ă d u c am să leşin. C înd e ra m fată,
leşinam aşa, din senin. D a c ă m a i c ă - m e a a r şti cît sufăr, s -a r
răsuci* în m o rm în t. A r ieşi ca strigoii şi a r în c e p e s ă u m b le.
Poţi să-i dai tu să m ă n în c e , c e zici?
- A m .eu grijă.
- N u c re d că se m ai î n t o a r c e în s e a ra asta. .I-am sp u s lui
Jud, d a ’ c a t î r u ’ ăsta b ă trîn v r e a să-l mai a ş te p te în c ă d o u ă z e c i
şi cinci d e m inute.
- N o a p t e b u n ă, s p u s e D e m e lz a .
301 ROSS POLDARK
- N o a p te b u n ă ? M -a ş m ira să în c h id m ă c a r un ochi.
D e m e lz a se uită d u p ă ea p înă in tră în c a m e ră , ap o i d ă d u
la o p a r te c e a rş a fu l ca să se uite iar la ro c h ie . O a c o p e r i din
n o u şi c o b o r î în b u c ă tă rie . A c o lo m i r o s e a p l ă c u t a p lăcintă.
J u d ş e d e a în fa ţa fo c u lu i ciop lind o b u c a t ă d e lem n din c a re
să facă un vătrai cu care să scoată c e n u şa şi lem nul ars din sobă.
î n tim p ce c io p le a m u r m u r a în c e t u n cîntec:
A v f o s t o d a tă d o i b ă trîn i, d o i b ă t r în i s ă r a c i...
- Azi a fost o zi fr u m o s ă , Jud, s p u s e ea.

O privi b ă n u ito r:
- P r e a cald. N u e bine. O să p l o u ă curîn d. R în d u n e le le
z b o a r ă jos.
- N - a r tre b u i să stai aşa d e a p r o a p e d e foc.
- C e - a s p u s t a ic ă -tă u ?
- V r e a s ă m ă d u c să stau cu ei v r e o cîtev a s ă p tăm în i.
Ju d m o rm ă i:
- Şi cine o să fa că tre a b ă în locul tău aici?
- I-a m sp u s c ă nu m ă duc.
- S ig u r că nu. V in e vara, m u n c a . L ă s ă cuţitul din m înă.
N u s - a u d e un cal? C re d că-i d o m n u l R o ss, to c m a i c în d c r e
d e a m c ă nu m ai vine.
D e m e lz e i î n c e p u să-i b a tă inima. J u d lăsă botul şi ieşi să
v a d ă d e cal. D u p ă cîte v a s e c u n d e îl u r m ă şi D e m e lz a .
R o s s to cm ai d e s c ăleca se şi d e z le g a p ac h etele ca re atîrnau
d e şa. Haine4e d e pe el e r a u a c o p e rite cu un strat g r o s d e praf.
E r a ro şu la faţă şi obosit. C înd D e m e lz a a p ă ru în uşă, îi a r u n c ă
o priv ire fu g a ră şi-i zîmbi. S o a re le d e - a b ia c o b o r îs e d in c o lo
d e m u c h ia d ealului şi ce ru l s tră lu c e a fierbinte la o r i z o n t în
l u m in a p o r t o c a l ie a asfinţitului. în ju ru l casei p ăsările cîntau.
- ... M a i dă-i să m ă n în c e , s p u se el. C e i-au dat ei n -a fost
d e s t u l . U f, ce a e r î n ă b u ş i t o r e în s e a r a asta! îşi s c o a s e
ap oi pălăria.
-- M ai aveţi n e v o i e d e m in e ? î n t r e b ă Ju d .
- N u. D u - t e la cu lca re. S e î n d r e p t ă î n c e t sp re u ş ă şi D e
m e lz a se d ă d u Ia o p a r te ca să-l lase s ă tre a c ă . Şi tu. D ă - m i să
m ă n în c şi d u -te la cu lcare.
D a , bău se , se v e d e a , d a r n u -ş i d ă d e a s e a m a cît.
R o s s in tră în c a m e r a d e zi u n d e e r a p u s ă m asa. îl auz i
c u m în c e r c a să-şi s c o a tă cizm ele. îi a d u s e p a p u c ii şi-l a ju tă
să-şi tra g ă cizm ele. S e u ită la e a m u l ţu m i n d u - i c u o î n c lin a re
a capului.
- Să ştii c ă î n c ă n - a m îm b ătrîn it.
E a se d u se să a d u c ă p lă c in ta din c u p to r. C în d se în to a rs e ,
îşi t u r n a u n p ah a r. P u s e p lă c in ta p e m a s ă , tă ie o b u c a tă , i-o
p u s e în farfurie, îi tăie pîine şi a ş t e p t ă f ă r ă s ă v o r b e a s c ă p în ă
cînd el se aş e z ă şi î n c e p u să m ă n în c e . T o a t e fe re s tre le e r a u
deschise. S trălucire a fierbinte d e d in c o lo d e deal s că zu se. Sus,
p e cer, se z ă re a un n o r d a n te la t d e c u l o a r e a ş o fra n u lu i b ă tîn d
în roz. C u lo rile din c a s ă se luau la î n t r e c e r e c u cele d e afară.
- Să ap rin d lu m în ă rile?
Se uită la ea ca şi c u m i-ar fi u ita t p re z e n ţa .
- N u, mai e tim p. L e a p r in d eu m ai tîrziu,
- A m să vin să le a p rin d , s p u s e ea. N u m ă d u c în c ă
la culcare.
Ieşi încet din c a m e r ă şi se d u s e în b u c ă tă ri« tre c în d prin
a n tre u 1 p ătra t cu tavan u l jos. D e c i d r u m u l e r a liber, p u t e a să
se în to arc ă. N u ştia ce să facă. V o ia s ă se r o a g e lui D u m n e z e u
să se în tim p le ceva ce ştia că D u m n e z e u l în c a r e c re d e a v ă d u v a
C h e g w i d d e n nu ap ro b a . î n g e n u n c h e şi m în g îie pisica, apoi
se d u s e la fe rea stră şi se uită la g r a jd u r ile d in faţă. T ă ie citev a
303 ROSS POLDARK
b u c ă ţe le d e c a r n e p e n tru G a rric k , u n m ijlo c b u n d e a-1 a tra g e

a f a ră şi a-1 î n c u ia în t r - o m a g a z ie .
S e în to a rs e în b u c ă tă rie , s c o r m o n i je ră tic u l şi aţîţă focul.
L u ă vătraiul pe care-1 fă cea J u d şi-l ră z u i p u ţin c u cuţitul.
S im ţe a c ă i se î n m o a i e g e n u n c h ii, m îin ile îi e ra u c a d e g h ea ţă .
L u ă găleata, se d u s e la p o m p ă şi s c o a s e a p ă p ro a s p ă tă . U n
viţel în c e p u s ă m u g e a s c ă încet. C îţiv a p e s c ă ru ş i z b u r a u alen e
sp re m are.
Ju d intră d u p ă ea în b u c ă tă rie , fluierînd. îl h ră n is e şi-l
a d ă p a s e p e D a rk ie . P u s e b in e cu ţitu l şi băţul din c a re fă
c e a vătraiul.
- M îin e n-ai să poţi să te scoli. Ştia ea b in e cin e n u se v
scu la m îine d im in e a ţă , d ar nu -i r ă s p u n s e . Ju d p lecă şi-l auzi
u rc în d scările. U r c ă şi ea. C în d in tră în c a m e r a ei, s e uită din
n o u la rochie. A r fi d at o ric e p e n t r u u n p a h a r d e co n ia c , dar
a c e s t lucru îi e r a interzis. D a c ă R o s s ar fi sim ţit că m ir o a s e a
a lco o l totul s -a r fi term in at. N u i-ar fi ră m a s a ltce v a de făcut
d ec ît să se u ite la fa ţa lui îm p ie tr ită şi să fu g ă să se a s c u n d ă
î n tr-o vizuină ca u n anim al hăituit. P atu l o a tră g ea. N - a v e a
decît să r e n u n ţe şi să se culce. D a r o a ş te p ta ziua d e m îine,
c în d n -a r mai fi a v u t nici o s p e ra n ţă .
L u ă p iep ten u l ei rupt, se a ş e z ă în faţa oglinzii p e c a re o
g ă s ise în b ib lio te c ă şi î n c e p u să se p ie p te n e .
2
G ă sise ro c h ia în fu n d u l u n u i c u fă r şi din p rim a
clipă cum o v ă z u s e o a tră sese ca m ă ru l pe E v a . E r a o ro c h ie
d e satin albastru deschis. C o rsaju l a v e a u n d e c o lte u adînc,
p ă tra t. La s p a te , sub talia f o a r t e s trîn să, r o c h ia se în fo ia
s e m ă n în d cu o v a r z ă albastră. C r e d e a c ă e o r o c h ie d e seară;
în re alitate era o ro c h ie ele g a n tă de d u p ă - a m ia z ă . E r a potriv ită

c a l u n g i m e şi D e m e l z a o m ai a j u s t a s e în d u p ă - a m i e z e l e
p lo io a s e cînd n u av ea a ltce v a d e făcut. Sim ţi u n fio r c în d o
î n c e r c ă , deşi n im en i n -o va v e d e a v r e o d a t ă î m b r ă c a t ă cu ea...
S e p riv i'în lu m in a slabă, în c e r c în d să v a d ă m ai bine. îşi
rid ic a se to t p ă ru l în sus, aranjîndu-1 fr u m o s în vîrful ca pu lui,
lăsînd să i se v a d ă u rech ile. A ltă d a tă ar fi fost m u lţu m ită de
felul c u m a r ă ta şi s -a r fi p lim b a t ţa n ţ o ş ă prin c a m e r ă , c a u n
p ău n , să a u d ă fo şn e tu l p lă c u t al m ătăsii. D a r a c u m continu'ă
să se uite n e h o tă r îtă în o g lin d ă N u e ra p u d r a t ă ca o a d e v ă ra tă
d o a m n ă ; nu a v e a ro şu d e b u z e , nici p a r fu m . îşi m u ş c ă b u z e le
c a să le ro ş e a s c ă . Şi co rsajul... m a m a lui R o s s ar fi p u r t a t
altcev a, S au ar fi a c o p e rit d e c o lte u l cu u n şal su b ţire d e m u
selină. Ş tia că d a c ă ar fi v ă z u t- o v ă d u v a C h e g w i d d e n , ar fi
d e sc h is g u r a p u n g ită şi ar fi strig at „ B l e s te m ă ţie ! 11
S e î n c o r d ă to a tă . L u a s e o h o tărîre . N u m ai e r a n im ic de
făcut, n im ic n -o m ai p u te a opri.
Ţ in în d c r e m e n e a şi a m n a r u l în mîinile ei n e în d e m în a tic e ,
a c u m re u şi cu g r e u să s c a p e r e o s c î n t e i e ca s ă a p r i n d ă
lu m în a re a . F la c ă r a pîlpîi, s c o ţîn d în e v i d e n ţ ă a lb astru l in ten s
al rochiei. S e î n d r e p t ă s p re uşă, apo i, în c e t, cu sfeşn icu l în
m înă, c o b o r î trep tele.
L a u şa ca m e re i d e zi se opri, înghiţi în sec, îşi linse b u z e le
şi intră.
T e r m in a s e de m în c a t şi ş e d e a în s e m iîn tu n e ric , în faţa
f o c u lui stins din că m in . Ţ in e a m îinile în b u z u n a r e şi cap u l
plecat. S e m işcă u ş o r cîn d o auzi, d a r nu rid ic ă ochii.
- A m a d u s lum inările, s p u s e ea cu v o c e a s c h im b a tă , d a r
el nu o o b serv ă.
în a i n t ă încet, c o n ş tie n tă d e fo şn e tu l m ătăsii, şi a p r in s e
cele d o u ă sfeşnice. C u fiec are lu m in a re pe c a r e o a p r in d e a
305 ROSS POLDARK
c a m e r a se l u m in a m ai m ult, iar fe re s tre le se în tu n e c a u . C e ru l

d in c o lo d e deal e r a d e u n alb astru rece, lu m in o s şi clar, şi go l
c a un lac în g h e ţa t.
S e m işcă iar şi se aşeză d r e a p tă p e scaun . V o c e a lui îi
izbi urechile.
- Ai aflat că Jim C a r te r a fost c o n d a m n a t Ja do i ani î n
c h is o a re ?
- D a, r ă s p u n s e ea ap rin z în d ultim a lum înare.
- M ă î n d o i e s c că o să s u p ra v ie ţu ia scă.
- Aţi fă c u t to t ce aţi putut.
- N u prea ştiu. V orbea ca şi cum nu s-ar fi adresat altcuiva.
E a în c e p u s ă t r a g ă d ra p eriile p e s te fe restre le desc h ise .
- C e aţi fi p u t u t face m ai m ult?
- N u ştiu să p led ez , s p u se el, sînt p re a c o n ş tie n t d e d e m
n ita te a m ea. P ro s tu l plin d e d e m n ita te , D e m e lz a , n - a r e nici o
şa n s ă în c o m p a r a ţ i e cu ticălosul lin g u şito r şi afabil. C o m p l i
m e n te le s lu g a rn ic e au fost la o r d in e a zilei, în sc h im b eu a m
î n c e r c a t să le ţin o 'lec ţie , o lecţie în c e e a ce p riv eşte tactica ,
d a r Jim C a rte r o să p lătească cu viaţa.
E a trase u ltim a draperie; u n flu tu re de n o a p te intră b ătînd
din aripi şi se a ş e z ă p e d a m a s c u l cu d e s e n e verzi.-
- N im e n i n - a r fi făcut ce aţi făcut d u m n e a v o a s t r ă , s p u s e
ea. Nici un boier. N u e v in a d u m n e a v o a s t r ă că s-a d u s să fu re
şi a fost prins.
R o s s m o rm ă i ceva.
- C a să fiu s in c e r , nu c r e d că i n t e r v e n ţ i a m e a a s c h i m
b a t s itu a ţia . D a r a s ta ... S e o p ri u i t î n d u - s e lu n g la ea. A c u m
era m o m e n tu l.
■- N u am a d u s to a te lum inările, zise ea, s-au ca m te rm in a t
şi aţi spus că o să c u m p ă r a ţi altele azi.
- Iar ai b ă u t?
- N - a m p u s g u r a p e nim ic. P e cuv în t! M ă j u r c ă nu!

- D e u n d e ai luat r o c h i a a sta?
- ...D in b ib lio tec ă... U ita s e t o ş t e m in c iu n ile p e c a r e le
p reg ătise.
- A ş a deci, a c u m a p orţi ro c h iile m a m e i!
- N u m i-ai s p u s aşa ceva. M i-a i s p u s să n u beau , şi n - a m
m ai p u s n i m i c î n g u r ă d e atunci. N u m i-ai s p u s n ic io d a tă că
n -a m v oie să m ă atin g d e haine!
- îţi s p u n a c u m a . D u - t e şi s c o a t e r o c h i a asta de p e tine!
M a i rău nu s-a r fi p u t u t s ă fie. D a r frica şi d i s p e ra re a o
fă c u r ă să-şi revină. M a i ră u nu se p u te a . F ă c u un pas în a in te
ca s ă in tre în c e rc u l d e lu m in ă .
- N u -ţi place ?
S e u ită iar la ea.
- Ţ i- a m sp u s c e g în d esc.
D e m e lz a se a p r o p ie d e m asă. F lu tu re le z b u r ă s p re lum ină
pe s te r o c h ia ei a lb a s tră şi se c io c n i cu arip ile de d u lap u l de
lîngă p e r e te .
- N u p o t să... stau , să v o rb im p u ţin ?
S c h i m b a r e a e r a u lu ito a re . P ăru l p i e p t ă n a t în sus s c o te a
în e v id e n ţă ovalul feţei. T r ă s ă t u r i l e tinereşti e ra u bin e c o n t u
rate, s ă n ă to a s e , în fă ţiş a r e a e ra a un u i adult. Sim ţi că a d o p t a s e
un pu i d e tigru fă ră să ştie ce va dev e n i.
îi veni să rîd ă v ă z în d c ă d r ă c u ş o r u l nu a v e a nici u n re s
pect fa ţă d e p o z iţia lui socială.
D a r c e ea c e se în tîm p la nu e r a d e rîs. D a c ă ar fi fo st,-ar
fi rîs.d in to a tă inim a. N u -ş i d ă d e a s e a m a d e ce, d a r n u era
n im ic d e rîs aici.
îi s p u s e pe un to n reţinut.
- A i venit aici c a fa tă în c a s ă ş i ai m u n c it bine. D e ac e e a
ţi s-a u p e rm is m u lte , d a r n u să ie îm b ra c i cu lucrurile m am ei.
307 ROSS POLDARK
D e m e lz a se aşe ză p e scaunu l p e c a re R o s s stătuse la m asă.

Z îm bi timid, cu z îm b e tu l ei s trălu cito r.
- T e rog, R oss, n u p o t să mai stau? N - a r e s ă ştie n i m e n i . ..
T e rog. V o rb e le ieşea u cu g reu , a b ia şo ptite. N u fac nici u n
rău. Şi în alte dăţi a m fă c u t la fe l . N u m - a m g în d it c ă fa c rău
d a c ă m ă î m b ra c cu r o c h ia asta. P u t r e z e a a c o lo în ladă. E
p ă c a t să laşi lu cru rile a s te a f r u m o a s e să p u tre z e a s c ă . A m v ru t
n u m a i să-ţi fac o p lăce re. A m c r e z u t c -o să-ţi placă. A ş p u te a
sta aici pînă...
- D u - t e im e d ia t la c u lc a r e şi să n u m ai v o r b im d e s p r e
asta, s p u s e Ross.
- A m ş a p t e s p r e z e c e ani, r ă s p u n s e e a re v o lta tă . C ît o să
m ă m ai tratezi c a p e u n co pil? N u v re a u să fiu- tr a t a tă ca un
copil! Sînt fe m e ie a c u m . N u p o t să m ă d u c la c u l c a r e cînd
v re a u eu ?
- T re b u ie să te p o rţi bine, n u c u m vrei tu.
- A m c r e z u t c ă m ă placi.
- A şa e, d a r n u c a să te las s ă c o n d u c i tu c a s a , să
fii stăpînă.
- N u v re a u s ă c o m a n d e u în c a s ă , R o s s . N u v r e a u
d e c ît să s ta u aici şi s ă v o r b e s c c u tin e . N u am d e c ît h a i n e
v e c h i pe m in e , h a i n e d e lu c ru . R o c h i a a s ta e atît d e ... să
p o rţi aşa c e v a e...
- F ă ce ţi-am spus! D a c ă nu, jg îin e d im in e a ţă ai să te
duci acasă, la taică-tău.
D u p ă d is p e ra re a şi ru ş in e a d e la î n c e p u t se tre z ise a c u m
în ea un s e n t i m e n t d e c iu d ă î m p o t r i v a lui; a c u m c r e d e a
în tr - a d e v ă r că c e e a c e e ra în j o c e r a d re p tu l d e a a v e a sau nu
u n e le privilegii.
- B in e atunci, s p u s e ea, d ă - m ă afară! G o n e ş t e - m ă chiar
în n o a p t e a asta. N u - m i pasă. B a t e - m ă d a c ă vre'i, ca tata. A m
să m ă î m b ă t şi-am să ţip p înă a m să sco l t o a t ă casa. O să ai de

ce să m ă dai a f a r ă 1 S e în to a rs e , lu ă p a h a ru l lui d e p e m a s ă , îşi
t u r n ă c o n i a c şi tra s e o în g h iţitu ră . A p o i a ş te p tă să v a d ă ce
efect o să aib ă a s u p r a lui
R o s s se a p l e c ă re p e d e , luă v ătraiul şi o lovi ta re p e s te
d e g e te ; p a h a ru l se s p a rse şi c o n ţin u tu l se v ă r s ă p e ro c h ie .
L a î n c e p u t p ă r u m ai curîn d . s u rp rin s ă d e c ît ră n ită , apo i
b ă g ă d e g e te le în g u ră . F e m e ia m a t u r ă şi s f i d ă t o a r e c a r e nu
av e a decît ş a p te s p re z e c e ani se tr a n s f o r m ă î n t r - u n copil am ărît,
c e rta t p e n ed rep t. Se u ită la fusta u d ă , p ă t a t ă d e c o n ia c . O chii
i se u m p l u r ă d e lacrimi', b o a b e d e m ă r g e l e p e g e n e l e ei n e g r e
şi dese. S e şterse, d a r a p ă r u r ă din n o u t r e m u r î n d , a n in a te de
g e n e . D ă d u s e g re ş în în c e r c a r e a ei d e a fi c o c h e t ă , d a r n a t u r a
îi v e n e a în ajutor.
- N - a r fi tre b u it să fac asta, s p u s e el. N u ştia d e ce v o rb is e
sau d e c e se s c u z a p e n tru o m u s t r a r e d r e a p t ă şi n e c e s a r ă . Se
afla p e u n te re n nesigur.
- R o c h ia , s p u s e ea, n -a r fi tre b u it să strici ro c h ia . E r a
aşa d e fru m o a s ă . A m să plec m îine. A m să plec c u m se c r a p ă
de ziuă. -
S e ridică d e p e s c a u n , î n c e r c ă să m ai s p u n ă c e v a, a p o i
î n g e n u n c h e b a i s c lîngă scau n u l lui şi î n c e p u să p lîn g ă cu s u
gh iţuri, cu capul pe g e n u n c h ii lui.
R o s s se uită la e a ^ a p ărul b o g a t şi n e g r u c a r e î n c e p u să
se desfacă , la gîtul ei alb. îi atinse părul, c u lum inile şi u m b r e l e
lui în tu n e c a te .
- M ic u ţă ..., s p u s e el, rămîi d a c ă vrei.
E a î n c e r c ă să-şi ş te a r g ă lacrimile, d â r e l e c u r g e a u m e r e u
A p oi, p e n tru p rim a o ară, el o atinse, a p p i o rid ică î n braţe.
Ieri c o n ta c tu l n -a r fi în s e m n a t nim ic. F ă r ă să se g în d e a s c ă , 1
se a ş e z ă în braţe.
309 ROSS POLDARK
- Ia asta! S c o a s e o batistă şi îi ş te rs e lacrimile. A p o i o

s ă r u tă pe o b r a z şi o m în g îie pe m înă, în c e r c în d să-şi î n c h ip u ie
că gestu l era părin te sc . D is p ă ru se a u to ritatea , d a r n u m ai a v e a
im p o rta n ţă .
- A sta-m i place, s p u se ea.
- P o a te . A c u m p le a c ă şi uită ce s -a întîm pfat.
E a su s p in ă şi înghiţi în sec.
- Sînt u d ă p e picio are. îşi ridică fusta ro z şi î n c e p u să-şi
ş t e a r g ă g en u n c h ii.
- Ştii ce spu n e lum ea despre tine, Demelza! spuse el supărat.
- C e? r ă s p u n se ea clătinînd din cap.
- D a c ă te p o rţi aşa, o s ă se a d e v e r e a s c ă ce s p u n e l u m e a
d e s p r e tine.
Se uită la el, n evinovată acum , fără cochetărie şi fără frică.
- N u m a i p e n tru tine trăiesc, Ross.
O a d iere de v înt m işcă p e r d e a u a la u n a dintre fe re s tre le
d esch ise. P ă sările a f a r ă tă c u s e ră şi e ra în tu n eric. O s ă r u tă din
n o u , de data asta pe gură. Z îm bi şo văielnic p rin tre lacrim i şi
flac ăra lum înării s c o a s e în e v id e n ţă stră lu c ire a c r e m - a u n e a
pielii. A p oi, ca din în tîm p lare, ridică m în a să-şi d ea părul la o
p a r te şi gestul îi am inti de m a m a lui.
... Se ridică în p ic io a re atît de brusc,încît D e m e lz a era să
c a d ă , se d u s e ap o i la fereastră şi răm ase acolo, cu spatele la ea.
N u g estul era d e vină, ci rochia. P o a t e p a rfu m u l ei: c e v a
ca re -i am in te a de ogustul,y de a r o m a de altădată. M a m a l ui
trăise şi re sp irase îm b ră c a tă în ro c h ia ac eea , în c a m e r a asta,
p e sc a u n u l acesta. Spiritul ei se m işca, se trezise la viaţă în tr e
ei, d es p ă rţin d u -i.
Stafii, f a n to m e din altă viaţă:
- C e fa c e m ? în tre b ă ea.
R o ss se în t o a r s e sp re ea. Stătea ia m asă, sprijinită d e ea,
cu p a h a ru l s p a rt la p ic io a re . î n c e r c ă s ă şi-o a m in te a s c ă aşa
cu m fusese, o ş tre n g ă riţă m ă r u n t ă a lerg în d p e c îm p cu G arrick
d upă ea. D a r n-avea rost. Ştrengăriţă dispăruse pentru totdeauna.
- D e m e lz a , s p u s e el, şi c h i a r n u m e l e ei e ra ciudat. N u
te -a m luat d e la tatăl tău ca... să...
- C e im p o r t a n ţ ă a r e d e c e m -a i luat?
- N u înţelegi. P le a c ă ! P le acă !
Sim ţi n e v o ia s ă î n d u l c e a s c ă c e a spu s, n e v o i a să'ex p lic e.
D a r c e a m ai m ic ă m i ş c a r e l-ar fi f ă c u t să-şi p ia rd ă c u m p ă tu l.
S e uită l a e a şi e a n u s p u s e nim ic . P o a t e că r e c u n o ş t e a în
sin ea ei că p ierd u se , d a r n u p u t e a să-şi d e a s e a m a , nu p u te a
citi în ea. O chii ei e r a u a c u m o ch ii u n u i stră in c a r e u z u r p a s e
u n t e r ito r iu al a l t c u i v a . S e u i t ă la el în fru n tîn d u -1 , ostilă
şi rănită.
- M ă d u c la c u lc a re a c u m , s p u s e el. Du,-te şi tu şi în c e a rc ă
să înţelegi.
L u ă u n a din lu m în ă ri, şi le stin se p e ce le lalte din sfeşnic,
îi a r u n c ă o p rivire şi î n c e r c ă să-i z îm b e a s c ă .
- N o a p te b u n ă , d r a g a m ea.
E a nu r ă s p u n s e şi n u se m işcă. C î n d u ş a se în c h is e d u p ă
el, atun ci nu m ai, în c a m e r a t ă c u t ă în c a r e n u m a i flu tu rele mai
era c a să-i ţină c o m p a n i e , D e m e l z a lu ă şi ea o lu m în a re şi le
stinse pe rînd p e celelalte.
3
C înd a ju n s e în c a m e r a lui, îl c u p r in s e u n val de
cinism d e o v io le n ţă s u r p r i n z ă t o a r e . C e se în tîm p la cu el?
D e v e n e a că lu gă r, s c h im n ic ? U m b r e ale tatălui său p ă r e a u
să-l în c o n j o a r e şi să-i ş o p te a s c ă : „ F ac i p e p u rita n u l, t i n e r e '1'
D o a m n e ! îşi sp u se, ce fel d e c o d m o r a l îşi stabilise c a să
311 ROSS POLDARK
treb u ia sc ă să ţi n ă s e a m a d e a c e s te d e o se b iri subtile? P u te a i

irosi o tin e re ţe î n t r e a g ă c ă u tîn d să afli d ife re n ţe le m ă r u n t e ,
n e în s e m n a te d in tre o o b lig a ţie m o r a l ă şi alta. F rag ila, ra fin ata
Elizabeth, flă m în d a , lasciva M a r g a re t, D e m e lz a cu virginitatea
ei în floare, u n c o p il plin de a r d o a r e r o s t o g o l i n d u - s e în p r a f
cu căţelul ei urît; o fa tă m în în d boii; o fe m e ie... A v e a a ltc e v a
v re o im p o rta n ţă ? N u d a t o r a nim ic , n im ăn u i. L ui E liz a b e th
mai ales. N u m ai î n s e m n a n im ic p e n t r u el. D e d a ta a s ta nu
m ai c ă u ta o r b e ş te o s e n z a ţie c a să î n e c e o suferin ţă, a ş a c u m
făcuse în n o a p t e a balului. D o a m n e ! n u s e î m b ă t a s e n i c i o d a t ă
atît de rău cu atît d e p u ţin co n iac . R o c h i a a c e e a d e m ă ta s e , o
p a r te d in tr-o d r a g o s t e m ai v e c h e .
S e aşeză n e s ig u r p e p at şi în c e r c ă să se g în d easc ă. în c e r c ă
să-şi a m in te a s c ă c e se în tîm p la s e p e s te zi. Z ă d ă rn ic ie , şi în c e
putul şi sfîrşitul. „ S in c e r, d o m n u l e P o ld a r k , înclin să fiu de
a c o rd cu p rietenu l m e u , d o c to ru l H a lse . F ă ră în d o ia lă e re g r e
tabil că p rizo n ie ru l s u f e r ă de a c e a s tă b o a lă ..." C in e altul decît
un pro st s-ar fi a ş t e p t a r e a j u d e c ă t o r i i s ă nu fie toţi d e ac e e a şi
părere! „ T reb u ie să n e a c o r d ă m sprijin, e s p rit d e c o rp s , binele
co m u nităţii, b in ele ca s e i.“ L a as ta n u se g în d ise el. N u d e p u i
m ă rtu rie în p u b lic î m p o t r i v a p ro p rie i tale clase, şi cu atît mai
puţin nu le ţii o p r e d ic ă în faţa u nei asis te n ţe d e p ie rd e -v a ră .
Aşa ce v a nu se face. Ei bine, el a v e a p ro p riile lui reg uli d e
conduită, deşi nim eni nu-i d ă d e a c reza re. N u era nim ic n eo b iş
nuit ca tinerii nobili d in îm p re ju rim i s ă s e c u lce cu fetele d e la
bucătărie. N u m a i că nu le r ă p e a u cîn d e ra u m in o re , asta-i tot.
Ei bine, ea e ra m a j o r ă a c u m , d e s tu l d e m a r e ca să ştie c e vrea
şi cu destul b u n sim ţ ca să c ite a s c ă în sufletul lui c h ia r în a in te a
lui. C e se în tîm p la s e cu el? N u a v e a sim ţul u m o ru lu i ca să-i
u ş u re z e v iaţa? T r e b u i e o a r e c a f i e c a r e fa tă să fie atît de
serioasă, o p o v a r ă g r e u de p u rta t? D r a g o s t e a e o d istracţie,
toţi p o eţii a u c în ta t-o , i-au cîn ta t u ş u r ă ta te a , n e s ta to rn ic ia ;

nu m ai proştii ridică barierele credinţei şi conştiinţei îm p o triv a ei.
în s e a r a a c e e a nu e ra aer. T e m p e r a t u r a în s ă n u ră m în e a
rid ic a tă şi d u p ă asfinţit.
C el p u ţin d o b în d is e în tr-o o a r e c a r e m ă s u r ă r e c u n o ş t in ţ a
lui Jinny. Anii u r m ă to r i v o r fi m ai g rei p e n t r u ea d e c ît p e n t r u
Jim . V a re z is ta el o a r e ? P r o s t se n tim e n ta l,5 re n e gO a t ,> asta e ra
el. S e a lă tu r a s e indienilor, lu p ta s e î m p o t r i v a albilor. îi t r ă d a s e
p e cei d e o s e a m ă cu el...
„ H a i v in o şi s ă r u tă -m ă , iu b ito ...“ „ F r u m u s e ţ e a n u -i d ec ît
o flo a re , p e c a re rid u rile o v o r d istru g e. . .“ „ S ă se f r ă m în t e
atîta p e n t r u u n ţ ă r a n c a re tuşeşte. N u p r e a e în m in ţile lui,
c r e d e m noi. D e fap t, tre b u ie să p rim im şi cele b u n e şi cele
rele. A nul trec u t, c în d iap a m e a s -a in fe c ta t...'1 „ T o a t ă l u m e a
ştie a s ta .“
S e ridică şi se d u s e la fe re a s tr a d i n s p r e n o rd , s ă v a d ă
d a c ă e d e sc h isă . S o fism e le poeţilor. în s e a r a as ta n u p u t e a
j u d e c a d re p t. C in e e ra u cei mai buni sfă tu ito ri?
D a , fe re a stra e ra larg deschisă. T r a s e p e r d e a u a şi se u ită
afară. î n d o u ă z e c i şi şa p te de ani îşi făurise o a n u m ită filozofie
d e c o n d u ită ; să r e n u n ţe la ea d e la p r i m a în c e r c a r e ? S e auzi o
b ăta ie în uşă.
- Intră, sp u s e el.
Se în to a rs e . E r a D e m e lz a , cu o lu m în a r e în m înă. N u
s p u s e nimic. U şa se în ch ise în s p a te le ei. N u -ş i s c h i m b a s e
r o c h ia şi ochii ei s t r ălu ce au .
- C e este? o în tr e b ă el.
- R o c h ia asta.
- Ei?
- B lu z a se d e s c h id e la spate.
- Ei?
313 ROSSPOLDARK
- N u p o t d e s fa c e copcile.
S e uită la e a în c ru n ta t.
Se a p r o p ie încet,' se în to a rs e şi, cu u n g e s t stîn g aci, p u s e
lu m în a rea pe m asă:
- îmi p are rău.
în c e p u să-i d e s c h eie rochia. E a îi simţi răsuflarea p e ceafă.
M ai a v e a o c ic a tric e din ce le p e c a r e el le v ă z u s e cînd o
a d u se se a c a s ă d e la bîlciul din R e d r u t h .
. M îinile lui a tin s e ră pielea rece. B r u s c îi a l u n e c a r ă p e sub
ro c h ie şi îi c u p r in s e ră m ijlocul. E a îşi lăsă capul p e u m ă ru l
lui, iar R o ss î n c e p u să o să ru te p în ă cîn d fata n u m ai v ă z u
nim ic în a in te a o chilor.
D a r a c u m , în u ltim ul m o m e n t , c în d cîştigase, simţi că
tre b u ie să-i m ă rtu ris e a s c ă în şe lă to ria . N u p u te a s ă m o a r ă fă ră
să se sp o v e d e a s c ă .
- A m minţit, ş o p ti şi î n c e p u s ă p lîn g ă iar. A m m in ţit cînd
am sp u s de copci. O, R o ss, nu tre b u ie să faci asta d a c ă m ă
urăşti. Am m in ţit... A m minţit.
El nu spuse nim ic, nim ic nu mai c o n t a a c u m , nici m in c iu
nile, nici poeţii, nici principiile sau o ric e şo v ă ire a minţii sau
a inimii.
îi d ă d u d ru m u l şi aprinse în c ă o lu m în a re
C apitolul VII
S
e trezi în zori. C ăscă, fă ră să-şi d e a s e a m a
la î n c e p u t d e sc h im b a re . A p o i obse.rvă c ă
g rin z ile ta v a n u lu i e r a u d is p u s e altfel...
P i p a şi t a b a c h e r a d e a r g in t d e p e c o n s o l a c ă m in u lu i,
o g lin d a o vală, o x id a tă , d e d e a s u p ra . C a m e r a lui. S e î n t o a r s e
şi se u ită la capul d e pe p e r n ă al bărb atu lu i, cu p ărul lui a r ă -
m iu-închis.
S tă t e a n e m iş c a tă , cu ochii închişi, g î n d i n d u - s e la t o t c e
se în tîm p la s e în c a m e r a a c e a s ta şi n u m a i r e s p ir a ţia ei a d î n c ă
şi în tre tă ia tă a r ă ta că n u d o a r m e .
P ă s ă rile se tre z e a u . î n c ă o zi c ă ld u r o a s ă . S u b streşini,
c in te z e le s c o te a u s u n e te dulci, p lă c u te ca s tro p ii d e a p ă p ic u -
rînd în tr-o baltă.
S e tra s e în c e t la m a r g i n e a patului şi se d ă d u u ş o r jo s ,
te m în d u -s e să nu-1 trezească. La fereastră, se uită în d e p ă rta re ,
d in c o lo de g ra jd u ri, la m a r e M a r e a era înaltă. C e a ţ a se î n t in
d e a ca o p e r d e a ce n u şie , a c o p e r in d faleza. V a lu rile se n ă p u s
teau să p în d şan ţu ri î n t u n e c a te pe în t in d e r e a c e n u ş iu - a r g i n t i e
a apei.
R o c h ia ei - ro c h ia a c e e a - z ă c e a fă c u t ă g r ă m a d ă p e
p o d e a . O ridică r e p e d e şi se în fă ş u ră in ea, ca şi c u m ar fi v ru t
315 ROSS POLDARK
să se asc u n d ă. î n v ârful p ic io a r e lo r in tră în c a m e r a ei şi se

î m b r ă c ă în tim p c e fe re a s tr a se l u m in a încet.
N u se m işca n im e n i în casă. E a se scula în to td e a u n a prim a
şi d e m u lte ori se î n t o r c e a cu flori d e pe cîm p cu m ult tim p
în a in te ca J u d şi P r u d i e să d e s c h id ă ochii. Azi tre b u ia să iasă
din c a să prim a.
î n picioarele g o a le , c o b o r î s c a ra şi traversă holul. D e sc h i
s e u ş a din faţă. î n s p a te le casei se în tin d e a m a r e a cen u şie ; d a r
în v ale e r a t o a t ă c ă ld u r a şi p a r f u m u l p e c a re p ă m în tu l le
a c u m u la s e în s c u r ta n o a p t e de vară. Ieşi a fară şi aerul cald o
întîm pin ă. R e s p ir ă adînc. Ic i-c o lo , p e ce r, erau n o ri subţiri în
du n g i neregulate, n em işcate, ab a n d o n a ţi acolo parcă d e cineva
c a r e nu m ă t u r a s e bine.
N u simţi ia rb a r e c e sub tălpile g oale. T r a v e r s ă g r ă d in a
p în ă la pîrîu, se a ş e z ă p e p o d e ţu l d e lem n cu s p a te le sprijinit
d e p a r a p e t şi îşi î n m u ie d e g e te le în şuv oiu l de apă. T u fe le de
p ă d u c e l ca re c r e ş te a u p e m aluri e ra u în floare, d a r florile nu
m ai erau albe, d e v e n is e r ă r o z şi c ă d e a u în apă, plină a c u m cu
p e ta le m ă ru n te , p lu tito a re , c a re stu rile d u p ă o nuntă.
O d u re a u şalele şi sp atele; d a r am intirile î n fric o ş ă to a re
ale nopţii se t o p e a u pe m ă s u ră ce îşi a d u c e a a m in t e de trium ful
ei N u av e a m u s tră ri d e c o n ş tiin ţă g în d in d u -s e la felul c u m
cîştigase pînă la u rm ă ; a trăi şi a în dep lin i scopul vieţii p ă r e a
să ierte totul. Ieri nu s-a p u tu t întîm pla. Azi se în tîm plase.
N im ic nu o m ai p u t e a atin ge; a b s o lu t nirmc
P este cîteva m in u te va răsări so arele, l u m m în d m u c h ia
văii d in c o lo de ca re a p u s e s e a c u m cîteva ore. Se ridică, stătu
un m o m e n t pe p u n te , apoi î n g e n u n c h e şi, cu mîinile căuş, luă
a p ă şi se spălă pe faţă şi pe gît. A p o i se ridică şi, in tr-u n exces
b r u s c d e e x u b e r a n ţ ă , a le r g ă s ă ltîn d şi ţo p ă in d p în ă a j u n
s e la măr.
U n stu rz şi o m ie rlă se luau la î n t r e c e r e d e p e d o u ă c ren gi

vecine. T re c în d p e sub c o p a c i, cîte v a f r u n z e îi a tin s e ră părul
s tro p in d u -i u re c h ile şi gîtul cu ro u ă . î n g e n u n c h e şi î n c e p u să
c u le a g ă cîţiva c lo p o ţe i c a r e f o r m a u u n c o v o r î n t u n e c a t sub
co p a ci. C u le se v re p d u z i n ă a p o i r e n u n ţ ă şi se a ş e z ă sprijinită
d e tru n c h iu l plin d e lich en i al u n u i p o m , ţin în d strîns la p ie p t
b u c h e ţe lu l d e c lo p o ţe i cu tu lp in e le l o r subţiri şi pline d e sevă.
Ş e d e a atît de n em işca tă , cu ca p u l plecat, obo sită, cu fusta
ridicată şi picioarele g o a le în c o n ta c t p lăcu t cu iarb a şi frunzele,
încît u n piţigoi c o b o r î ţ o p ă in d şi î n c e p u să c irip e a s c ă lîn g ă
m îna ei. A r fi do rit şi ea să c în te la fel, d a r ştia că n u p o a t e
decît cel m u lt sa c r o n c ă n e a s c ă .
U n flu tu re m a r e z b u r ă s p r e ea şi se aş e z ă pe o f r u n z ă
a p ro p ia tă ; a v e a d o u ă u m flă tu ri r o t u n d e , cafenii p e c a p şi, d e
la o distan ţă atît d e m ică, p ă r e a e n o r m , u n a n im al p re is to ric
c a re c u tre ie ra s e j u n g l e l e unei lum i u itate. M a i întîi se sprijini
p e p rim e le p a t r u p ic io ru şe , iar cu cele d o u ă din s p a te îşi fr e c ă
u ş o r aripile, ap oi se lăsă p e cele p a tru din s p a te şi în c e p u să le
frece p e c e l e d o u ă din faţă ca u n n e g u s t o r lin g u ş ito r c a re
vrea să-şi v în d ă m arfa. „ B îz z z , b î z z z ! !“ s p u s e D e m e lz a . F lu
turele z b u r ă grăbit, z b îrn îin d din aripi, d a r se în t o a r s e a p r o a
pe im e d ia t şi se a ş e z ă în a c e e a ş i p o z iţie , d e d a ta a c e a s t a
fr e c în d u -ş i c a p u l c a şi c u m s - a r fi s p ă l a t î n t r - u n lig h e a n
cu apă.
D e a s u p r a c a p u lu i v ă z u o p în z ă d e p ă ia n je n s tro p ită cu
picături m ă r u n t e d e ro u ă . M ierla îşi î n t r e r u p s e c în tec u l, îşi
m işcă u n m o m e n t c o a d a d e s f ă ş u rîn d -o ca p e - u n ev a n ta i şi îşi
luă z b o r u f U ltim e le d o u ă p e ta le d e flori d e m ă r, ro z -c a fe n iu ,
d e ra n ja te d e m iş c a re a pasării, p lu tiră le n e ş s p r e p ă m în t. Piţi-
goiul î n c e p u să le ciu g u le a s c ă .
E a în tinse m în a, în c e r c î n d să-l a t r a g ă c u un s u n e t liniş
317 ROSS POLDARK
titor, d a r piţigoiul n u se lăsă în şelat şi z b u r ă m ai d e p a rte . P e

c îm p se auzi m u g e tu l u n ei vaci. E r a c e v a n e d e fin it în o r a
a c e e a tim p u rie c a re o d e s p ă rţe a î n c ă d e o a m e n i. D i n c o l o de
ciripitul p ă s ă rilo r se î n t in d e a liniştea u n ei lumi c a r e n u se tre
zise încă.
U n c o rb .cu pen ajul z d re n ţă ro s , d a r lucios z b u r ă jo s , peste
c a p u l ei; aripile lui, b ă tîn d aerul, s c o t e a u u n s u n e t asp ru .
S o a re le se ridică in un d în d în tre a g a vale, aru n cîn d u m b r e t ăc u te
şi r a z e d e l u m in ă p alidă p e ste copaci.
C apitolul V III
K
Oss se tre z i tîrziu . E r a o r a ş a p t e c în d
d e s c h is e ochii. S im ţi un g u s t n e p lă c u t în
g u ră . B ă u t u r ă p r o a s t ă la h a n u l F i g h t i n g C o c k .
D e m e lz a... M ă t a s e a v e c h e a ro chiei... C opcile. C e - o a p u
ca s e ? El fu se se b eat, d a r e r a o a r e b ă u t u r a d e v in ă ? „ S ă uiţi d e
tine, să n u ţii s e a m ă d e ruşine, n u -i a ltc e v a d e c ît d e sfrîu d e z
lă n ţu it...“ C u m d e se în tîm p la s e ? U ita s e d e v e rs u rile a c e le a în
n o a p t e a trec u tă. P o e ţii îl tră d a s e ră . C i u d a t ă în tîm p la re .
Cel puţin uitase în tr-a d e v ă r d e s i n e ... Şi scorpiile din satele
din j u r n u f ă c u s e r ă d ec ît să a n t i c i p e z e a d e v ă ru l? D e fapt, nu
a v e a nici o i m p o rta n ţă - C e e a ce c o n t a e ra n u m a i relaţia d in tre
el şi D e m e lz a . C u m v a fi ea în d im in e a ţa asta? F e m e i a m u n c i
t o a r e şi p rie te n o a s ă din fiec are zi sau s tră in a cu b u z e catifelate
cu c a re-şi p e tre c u s e n o a p t e a d e v a r ă ?
E a îşi atinsese scopul, deşi în u l t im u l m o m e n t o cup rin se se
frica. A r fi fost a b s o lu t inutil să r e g r e t e p l ă c e r e a tr e c u t ă şi nici
nu a v e a in tenţia s -o facă. F a p ta e r a faptă. A vea să sc h im b e
însăşi e s e n ţa relaţiilo r d in tre ei; v a stînjen i p rie te n ia lor cres-
cîn d ă, va d e n a tu r a o ric e act, o r ic e i m a g in e , p r o v o c în d in te r
p retări greşite.
O re s p in s e s e la în c e p u t, cînd t e r m i n a s e m a sa ; fu se se sin
g uru l lucru înţelept pe c a re îl făcuse. F ă c u s e pe puritanul poate,
319 i ROSS POLDARK
se p re fă c u se , d a r p re fă c ă to ria şi r e ţin e re a se c o n f u n d a u în
m in te a u n u i cinic.
î n d im in e a ţa asta îşi p u n e a n u m a i în tre b ă ri şi nu g ă
s e a răsp unsu ri.
D in o ric e u n g h i ar fi p riv it-o , a m in tir e a n o pţii tr e c u t e nu
e ra plăcută; n u e ra v in a D e m e lz e i, nici a lui; p o r n e a d e u n d e v a
din trecutul leg ăturii d in tre ei. E r a o a r e a b s u r d ce g în d e a ?
C e - a r fi sp u s tatăl lui? „ F ra z e s fo ră ito a re , e x a g e ra te , rostite
d e u n n ă tă r ă u .“
Se îm b r ă c ă re p ed e. U n tim p se m ai gîndi la co n s e c in ţe .
C o b o rî, se s p ălă b in e la p o m p ă , u itîn d u - s e din cîn d în cînd în
d ire c ţia falezei, în d e p ă rta re , u n d e se z ă r e a W h e a l L eisure.
Se î m b r ă c ă iar,, m în că, mai a ş te p tă u n tim p lîngă P ru d ie
c a r e to t m o r m ă i a î n d o i tă de spate. S e m ă n a cu un p e s c a r c a re
a r fi v ru t să fie c o m p ă tim it p e n tru că nu prin sese nim ic. D u p ă
c e t e rm in ă de m în cat, îl c h e m ă pe Jud.
- U n d e e D e m e lz a ?
- N u ştiu. P -aici p e u n d e v a . A m v ă z u t- o ieşind din casă
a c u ’ v re o oră.
- U n d e sînt copiii M a rtin ?
- P e cîm pul de napi.
- S ă se d u c ă şi P r u d ie şi D e m e lz a . E u m ă d u c la m in ă în
d im in e a ţa asta. O să te ajut pe tine şi p e Jack la strînsul fînului.
E tim pul să în c e p e m .
J u d mîrîi c e v a şi plecă. D u p ă c î tev a m inute, R o ss se d u se
în b ib lio tec ă şi se o c u p ă o j u m ă t a t e de o ră cu p ro b le m e le
m inei. A p o i luă o c o a s ă din ş u ră şi î n c e p u să o a sc u tă M u n c a ,
leac al o b s e s id o r nopţii. „Să uiţi d e tine, să nu ţii s e a m ă de
r u ş i n e . î n sea ra tre c u tă , î n a i n t e d e ep iso d u l final, s e gîndise
c ă ziua î n c e p u s e cu o a m ă g ir e şi se te rm in a s e cu o am ăg ire.
A c u m , d im in eaţa, to a te vcchile oprelişti se trez eau ca să-l
c o n v i n g ă că acest a d e v ă r r ă m î n e a t o tu ş i valabil. V ia ţa p ă r e a
să-l î n v e ţ e c ă sa tis fa c e re a c e lo r m ai m u lte p o f t e p u r t a în sine
s ă m î n ţ a am ăgirii, că toţi b ărb aţii se în ş e la u c r e z î n d că p o a t e fi
a ltc e v a d ecît o am ăgire.
P rim e le principii, p rim e le e l e m e n t e ale ac e s te i lecţii îşi
a v e a u ră d ă c in ile cu z e c e ani în u r m ă . D a r el n u e r a u n om
d e d a t p lă c e rilo r s e n z u a le a şa că, p r o b a b il, n u p u t e a să ju d e c e .
T atăl lui fusese un o m senzual şi cinic, tatăl lui n u lua d ra g o s te a
în serios. D ife re n ţa d in tre ei nu c o n s t a d e s i g u r în fap tul c ă el,
R o s s , e ra mai re ce de la n a t u r ă ( d e p a r t e d e a ş a ce v a), d a r că
el a ş te p ta p re a m ult de la d ra g o s te . S e n z a ţia izolării d e ceilalţi,
d e s in g u ră ta te , nu fu sese n ic io d a tă atît d e p u t e r n i c ă c u m e ra
în d im in e a ţa asta. Se întreba d a c ă viaţa a v e a d e fapt u n c o n ţin u t
a d e v ă ra t, d a c ă toţi o am en ii erau c h in u iţi c a el d e u n sim ţă m în t
d e d e z ilu z ie N u fu sese î n t o t d e a u n a aşa. C o p ilă ria lui fu se se
destu l d e fericită, fă ră să-şi fi d a t s e a m a , a ş a c u m n u - ş i dă
s e a m a nici un copil. îi p lă c u s e ră a s p r im e a şi p rim e jd iile vieţii
d e ostaş. N u m a i d u p ă ce se în t o r s e s e a c a s ă îl c u p r in s e s e n e
m u lţu m ire a , g o lin d d e c o n ţin u t î n c e r c ă r il e lui d e a -ş i c o n s tru i
o filozofie, tra n s fo rm în d în p u lb e r e o r i c e î n c e r c a să facă.
L u ă c o a s a pe u m ă r şi se î n d r e p t ă s p re fîneaţă, c a r e se
afla în p a rte a d e n o rd - e s t a văii, d i n c o l o d e livad a cu nu ci,
în tin z în d u - s e pîn ă la W h e a l G r a c e şi a c o p e r i n d o s u p r a f a ţ ă
m a r e fără g a r d viu îm p re ju r. Fînul e r a mai b u n d e c ît anul
trecut, to cm ai bun d e cosit, g a lb e n şi u s c a t d e so a re . îşi s c o a s e
haina şi o aşe ză pe un pietroi la m a r g i n e a cîm p u lu i. E r a cu
c a p u l d e s c o p e rit şi s im ţe a c ă ld u r a s o a r e lu i p e p ă r şi p e gît.
E ra firesc ca o am en ii să fi a d o r a t s o a r e l e în v r e m u r i vechi;
m ai ales în A nglia, u n d e s o a r e le e î n ş e l ă t o r şi c a p ric io s şi
î n t o td e a u n a b in ev en it în tr-o ţa ră în c a r e c e a ţa , norii şi p lo aia
e rau s t ă p ine.
321 ROSS POLDARK
î n c e p u să c o s e a s c ă , aplec at puţin în faţă şi fo lo s in d u -ş i

tru p u l ca pivot, ro tin d c o a sa în tr-u n s e m ice rc larg. Iarb a c ă d e a
î m p o tr iv in d u - s e p a r c ă , snopi în treg i ră s tu r n în d u - s e şi c ă z în d
în cet la păm înt. O d a tă cu iarba c ă d eau m aci purpurii, garofiţe,
h a s m a ţu c h i şi g ă lb io a r e , în flo rin d p e a s c u n s şi s u fe rin d s o a r
ta c o m u n ă .
A p ă r u şi J a c k C o b b le d ic k , u rc în d dealul cu pasul lui rar,
ap oi J u d , şi toţi trei î m p r e u n ă m u n c iră to a tă d im in e aţa, su b
s o a r e le a r z ă to r a c u m . D in cînd în cînd se o p re a u să a s c u tă
c o a sele. V o r b e a u p uţin, p re fe rin d să se g î n d e a scă fiec are la
ale lui. D o u ă ciocîrlii le-au ţin u t to v ă ră ş ie to a tă d im in e a ţa ,
d o u ă p u n c te m iş c ă to a r e sus, pe cer, cîntînd, c o b o r în d în picaj,
u rc în d şi cîntînd din n o u în înaltul c e a ilu i.
L a a m ia z ă s-a u o p rit şi s-a u a şe zat îm p r e u n ă p e ia rb a
co sită, au b ă u t la p te b ă t u t ,. a u m în c a t frip tu ră d e i e p u r e şi
pîine de secară. î n t r e timp, Jack C o bb led ick rem a rcă , cu v o c e a
lui în c e a tă şi tă r ă g ă n a t ă ca şi m ersul lui, că atît te u s u c ă v r e m e a
asta încît ai p u te a să bei m ai m ult decît în c a p e în b urtă. M ai
a d ă u g ă că a u z ise d e s p r e n u n ta d e la M in g o o s e , luna viitoare.
A v e a s ă fie o p e t r e c e r e c u m nu m ai fusese de ani d e zile p e la
ei: toţi boierii o să ia parte; şi-l mai v ă z u se pe b ătrinul J o e
T r ig g s ieri d im in e a ţă , care-i sp u s e s e că era o ruşin e să stea
Jim C a rte r la î n c h i s o a r e şi N ic k V igus să s c a p e n e p e d e p s it;
mulţi c r e d e a u la fel; şi se s p u n e a că Jim C a rte r fusese d u s la
î n c h is o a r e a B o d m in , c a re e ra u n a din cele mai, b u n e d e p e la
ei, şi a c o lo nu e r a u boli c a p e g a lerele d e la L a u n c e s t o n şi
P ly m o u th . Ştia c e v a căpitan ul P o ld a r k ? E ra a d e v ă ra t? R o s s
i-a sp u s că da, e r a a d e v ăra t.
J a c k C o b b l e d i c k spuse a p o i că ştia toată lu m e a că d a c ă
la tribunal c ă p ita n u l P o ld a r k nu i-ar fi luat a p ă ra re a lui C a rte r,
p l e d î n d în faţa ju d e c ă t o r i lo r , a c e s t a a r fi fost c o n d a m n a t la
ş ap te ani d e p o r tare, şi lu m e a s p u n e a c ă ju d e c ă t o r ii e rau furioşi
pe P o ld a rk .
J u d s p u s e şi el că ştia u n o m c a r e a fo st trim is la în c h i s o a
rea B o d m in p en tru o v in ă m ă r u n t ă şi că s-a îm b o ln ă v it im ed iat
şi a d o u a zi a murit.
C o b b led ick povesti că o a m e n ii s p u n e a u că d a c ă m ai mulţi
boieri ar fi ca C in e v a - p e - c a r e - l- ş tia u - e i- to ţi, n -a r m ai fi atîta
s u fe rin ţă şi în c h id e r e a m i n e l o r şi o a m e n i fără pîine.
J u d m ai s p u s e că b o a la fu s e s e atît d e g r e a la L a u n c e s t o n
în ’83, încît te m n ic e r u l şi s o ţia lui s e îm b o ln ă v is e r ă a m în d o i
o d a t ă p e ste n o a p t e şi p în ă să se f a c ă z iu ă e r a u m orţi.
C o b b le d ic k a s p u s că soţii G r e e t şi soţii N a n fa n v o iau să
strîn g ă o m în ă de o a m e n i ca să-l g o n e a s c ă p e N ic k V ig u s din
co m ita tu l lor, d a r că Z a c k y M a r ti n s p u s e s e să n u fa c ă aşa
ceva, că răul nu se în d r e a p t ă prin rău.
Ju d a mai sp u s că era s ig u r c ă al treilea copil al lui Jim
C a rte r se va n a ş te p o s tu m .
C u rîn d p o rn iră iar la lucru. R o s s o luă în ain tea to v a ră ş ilo r
săi, m în at de d o rin ţa d e a t e r m i n a m ai re p e d e . C u m s o a r e le
c o b o r a la o riz o n t, se o p ri din n o u c îte v a m i n u te şi v ăz u că ei
t e r m in a s e ră a p r o a p e . B ra ţe le şi s p a te le îl d u r e a u din c a u z a
efortu lui, d a r m u n c a îl a ju tase să-şi m ai uite n e m u lţu m ir e a .
M iş c a r e a ritm ică a co a s e i c u lcîn d ia rb a l a p ăm în t, m iş c a re a
d e pivot a co rp ulu i, î n a i n t a r e a n e în tr e r u p tă , în cerc, d e la
m a rg in e a lanului s p re c e n tr u , îl a ju ta s e să g o n e a s c ă f a n to m e le
s u p ă r ă t o a r e ale g î n d u r i l o r lui. O a d i e r e u ş o a r ă v e n e a d in s p re
n o rd şi fierb in ţe ala s o a re lu i se t r a n s f o r m a s e în tr-o c ă ld u r ă
plăcută. R e s p iră ad în c, îşi ş te rs e f r u n te a d e s u d o a r e şi se uită
1a o am en ii c a re v e n e a u d u p ă el. Z ări a p o i silueta m ă a i n t ă a
u nui copil î n d r e p tîn d u - s e s p re el.
323 ROSS POLDARK
E ra M a g g ie M a rtin , copil d e ş a s e ani, o fetiţă v ese lă cu

p ă r roşu ca toţi din fam ilia ei.
- Iertaţi, d o m n u le , ciripi ea su b ţire, e o d o a m n ă c a r e a
v e n it să vă vadă.
- C e d o a m n ă , d ră g u ţă ? î n t r e b ă R o s s m în g îin d b ă rb ia
copilei cu un deget.
- D o a m n a P o ld a r k , d o m ’le. A v e n it d e la T re n w ith .
D e luni d e zile V e rity nu m ai v e n is e să-l v ad ă . P ro b a b il
c ă v o ia să reia v e c h e a lo r priete n ie . A v e a m a r e n e v o i e d e ea.
- M u lţu m e s c , M a g . V in n u m a id e c ît. îşi lu ă haina, a r u n c ă
c o a s a pe u m ă r şi c o b o r î dealul s p r e casă. S e p ă r e a că d e data
a s ta V erity ven ise călare.
L ăsă c o a s a la u ş ă şi in tră în casă. O fe m e ie tîn ă ră ş e d e a
p e scau n. îi tre c u un fio r p rin inimă.
E ra E lizabeth, îm b r ă c a t ă î n t r - u n c o s t u m lu n g d e călărie,
cafen iu închis, cu d a n te lă fină la gît şi m a n şe te . P u r t a o pălărie
d e fetru în trei colţuri garnisită cu d a n te lă , c a re îi p u n e a în
v a lo a r e ovalul feţei şi p ăru l b lo n d lucios.
îi întin se m în a cu un surîs c a r e îi am inti d u r e r o s d e v re
m u ri trecute. E r a o a d e v ă r a tă d o a m n ă , şi. fo a rte fru m o a s ă .
- C red că nu n e - a m m ai v ă z u t d e o lună, R o ss, şi cu m
tre c e a m p e aici...
- N u te s c u z a că ai venit, s p u s e el, n u m ai că nu ai venit
m ai dem u lt
S e î m b u jo ră l a faţă şi în o c h i i se p u te a citi plăcerea.
M a te r n ita te a nu-i a lterase nici g in g ă şia , nici farm ecu l. E ra
su rp rin s de cîte ori o v ed ea.
- E ste o zi p r e a c ă l d u r o a s ă p e n t r u Călărie, s p u s e el.
Să-ţi d au ceva de băut.
- N u, m u lţu m e s c . N u m i-e cald. în a d e v ă r, n u p ă re a
să-i fie Mai întîi s p u n e - m i c u m te sim ţi şi ce-ai m ai făcut. T e
v e d e m atît de ra r .
D în d u -ş i s e a m a că a v e a c ă m a ş a u d ă d e s u d o a r e şi p ă ru l
ciufulit, îi p o v e s ti c e făcuse. O b s e r v ă c ă nu se s i m ţe a la largul
ei. V ă z u că s-a uitat d e v re o d o u ă ori prin c a m e r ă c a şi c u m
ar fi s im ţit o p r e z e n ţ ă s tr ă in ă s a u ar fi s u r p r i n s - o m o b i la
c o n f o rta b ilă , deşi c a m u za tă . P riv ire a i-a fost a tra s ă d e u n vas
cu a n e m o n e d e p ă d u r e şi lim ba c e rb u lu i a ş e z a t p e p e r v a
zul ferestrei.
- V e rity m i-a s p u s ca n-ai p u t u t o b ţin e o s e n tin ţă m ai
u ş o a r ă p e n tru a r g a tu l tău. îm i p a r e rău.
- R o s s d ă d u din c a p afirmativ.
- D a , e p ăc at. T a tă l lui G e o r g e W a r l e g g a n a fo st p r e ş e
d in te le c o m p le tu lu i de ju d e c a tă . N e - a m d e s p ă rţit î n t r - o a n t i
patie re cip ro că .
îi a r u n c ă o p riv ire furişă.
- O să-i p a r ă rău lui G e o r g e . P o a t e că d a c ă i te-ai fi
a d re s a t lui, s-a r fi p u t u t a ra n ja ceva. Deşi, e a d e v ă r a t, nu, că
băiatul a fost prins în flag ran t delict? 1
- C u m se sim te u n ch iu l? s c h im b ă R o s s sub iectul, sim ţin d
că p ă re rile lui d e s p r e ep iso d u l C a rte r ar p u t e a s -o o fe n s e z e .
- Nu se s im te mai bine, R o ss. T o m C h o a k e îi ia s în g e
m e re u , d a r asta nu-1 u ş u re a z ă decît p e n tru puţin timp. S p e r ă m
că v r e m e a asta f r u m o a s ă o să-l p u n ă iar p e picioare.
- Şi G e o ffre y C h arles?
- îi m e r g e fo a rte bine, m u lţu m e s c : N e - a fo st fric ă lu n a
trecută că s-a îm b olnăvii de pojar d u p ă ce scă p ase de epidem ie,
d a r n -a u fost d ec ît primii dinţi c a re i-au ieşit. V o r b e a p e u n
ton reţin u t, d a r era c e v a în v o c e a ei ca re ÎI s u r p r in d e a . N u
au zise pîn ă atu n ci inflexiunile a c e le a p o s e siv e , în ă b u ş ite .
A u v o rb it cîte v a m in u te d e u n a şi d e alta, c o n v e r s a ţ i e
ag reab ilă, d ar cu u n e le n o te de n elinişte în v o c e a ei. E l i z a
beth l-a în tre b a t c u m m e r g e m ina, şi R o s s i-a dat u n e le detalii
325 ROSS POLDARK
te h n ic e pe c a re se î n d o i a că le î n ţe le g e şi e r a sig u r c ă n -o
in te re se a z ă , d u p ă c u m se părea. E a vorbi d e s p r e n u n t a c a re
a v e a să aibă loc în c u rîn d , s ig u ră c ă fu s e se invitat, şi el nu o
co ntrazise. F ran c is d o re a ca ea să se d u c ă la L o n d r a la to a m n ă ,
d a r G e o ffre y C h a r le s e r a p re a m ic şi F ra n c is n u p ă r e a să în ţ e
leag ă că nu p u te a lăsa copilul acasă. F rancis c r e d e a etc. F ran c is
a v e a im p resia că...
î n ac e s t m o m e n t , faţa ei d e lic a tă şi c a lm ă se î n t u n e c ă şi,
ju c în d u - s e cu m ăn u şile, îi spuse:
- D a c ă s -a r p u te a , aş d ori să te vezi m ai d e s cu F r a n
cis, R oss.
Politicos, R o s s îi ră s p u n se c ă din p ă c a te n u p r e a a re tim p
să f a c ă vizite.
- N u m ă g î n d e a m la o vizită o bişnu ită, R o ss. A ş fi d o rit
să lu craţi îm p r e u n ă . In flu e n ţa ta a s u p r a lui...
- In flu e n ţa m e a ? sp use el surprin s.
- L - a r m ai fi d o m o lit. C re d c ă i-ar da m ai m ult echilibru.
S e u ită la el tristă, apoi în to arse privirile în altă parte . O să ţi
se p a ră ciudat că v o rb e sc aşa. D a r ce v a mă neliniş teşte. S în te m
prieten i buni cu G e o r g e W a rle g g a n , am stat la el la T r u r o şi
C a r d e w . G e o r g e e fo a rte amabil. D a r e atît de b o g a t şi p e n tru
el jo c u l d e cărţi e o distracţie, un fel p lăcu t d e a-şi p e t r e c e
tim pul. N u şi p e n t r u noi, nu şi p e n tru F rancis. C înd jo c i pe
m iz e m ai mari d ec ît îţi poţi perm ite... Se p a r e c ă j o c u l îl c a p
te a z ă pe F rancis. N u mai p o a te trăi fără el. C îştigă puţin şi
a p o i p ierd e , p ie rd e m ult. C harles e b o in av , nu-1 p o a te op ri, şi
el c o n t r o l e a z ă totul. N u p u tem c o n t i n u a aşa. M in a G r a m b le r
lu c re a z ă în p ierd e re, d u p ă cum ştii.
- N u uita, s p u s e R oss, că şi eu am p ie rd u t bani în a in te
d e a pleca. In flu e n ţa m e a s-ar p u te a să nu fie atît d e b u n ă c u m
crezi tu.
- N - a r fi treb u it să-ţi v b rb e s c d e s p r e asta. N u m -a m gîndit

la în c e p u t. N - a m d re p tu l să te î m p o v ă r e z şi c u grijile m ele.
- M ie mi se p a r e u n a d e v ă r a t c o m p lim e n t.
- D a r cînd ai v o rb it d e F r a n c is . .. Şi v e c h e a n o a s tr ă p rie te
nie... T u ai în ţeles î n t o t d e a u n a .
îşi d ădu s e a m a cît d e î n d u r e r a t ă es te şi se d u s e la fe re a stră
ca să-i d ea tim p să-şi re v in ă . D o r e a s ă c o n f ir m e î n c r e d e r e a ei
în el; a r fi fă cu t o r ic e c a să-i p o a t ă d a o su g e s tie , c a să d is p a ră
ex p re s ia d e s u fe rin ţă d e p e fa ţa ei. P ie ris e re s e n tim e n tu l p ri
v ito r la c ă s ă to ria ei. V e n is e să-i c e a r ă aju to r.
- M - a m î n t r e b a t d a c ă să-i s p u n lui C h arles, c o n t i n u ă ea.
M i-e te a m ă că s -a r îm b o ln ă v i m ai ră u ... şi asta n u n e - a r fi d e
nici un ajutor.
R o s s clătină din cap.
- N u -i sp u n e. S ă v o r b e s c e u întîi c u F ran c is. C in e ştie?
P o a t e că n -a m s ă r e u ş e s c - u n d e n - a u re u şit nici alţii. C e e a ce
nu înţeleg...
- C e a n u m e ? S im ţi c e v a c e el n u v o ia să s p u n ă. F r a r i cis
e re zon abil în g e n e ra l, d a r aici nu-1 p o t influenţa. S e p a r e
că-m i c o n s i d e r ă s fa tu r ile d r e p t u n a m e s t e c în c e v a c e nu
m ă priveşte.
- P robabil că v a c o n s i d e r a la fel şi sfaturile m ele. D a r
voi încerca.
- Ai m u ltă v o in ţă , R o s s , ştiu asta. C e e a ce nu-i p la c e
unui b ă rb a t să a u d ă d e la s o ţia lui, s -a r p u te a s ă a c c e p t e d e la
un văr. Ştii cum să-ţi im p u i p u n c t u l d e v ed e re. C re d că l-ai
p u tea influenţa p e F r a n c is d a c ă ai vrea.
- A tu n ci o să în c e rc .
Se ridică să plece.
- l a r t ă - m ă , n - a m a v u t i n t e n ţ i a să-ţi d e z v ă l u i atîte a .
N -a m c u v in te să-ţi s p u n cît d e m u lt a m a p r e c ia t felul în c a r e
m-ai p rim it .
327 ROSS POLDARK
R oss zîmbi:
- P o a te că-m i vei p r o m i t e să vii m ai des.
- C u plăcere. A ş fi v ru t să vin m a i d e m ult, d a r a m sim ţit
c ă n-a m dre p tul s-o fac.
- N u tre b u ie să g în d eşti aşa.
Se auziră paşi la in trare şi D e m e l z a a p ă ru d u c în d în b r a ţe
un b u c h e t d e alb ăstrele p r o a s p ă t culese.
S e opri b ru s c c în d v ăz u că d e ra n je a z ă . E ra î m b r ă c a t a cu
o ro c h ie albastră, sim plă, d e o lan d ă, fă c u t ă în casă, cu u n m ic
d e c o lte u şi un c o r d o n g arn isit cu p u ţ i n ă b ro d e rie . A r ă t a c a un
copil n e a stîm p ă ra t, ciufulită, p e n tru că to a t ă d u p ă - a m i a z a nu
ţin u se s ea m a nici de P r u d i e nici d e n ap i, şi s tă tu s e lu n g ită p e
iarbă pe o rid ică tu ră d e p a r t e d e casă, u itîn d u - s e la R o s s şi la
cei doi o am en i c a re m u n c e a u p e d e a lu l din faţă. S tă tu s e a c o lo
ad u lm e c în d p ă m în tu l ca u n c ă ţe l a n d r u şi u itîn d u - s e p rin tre
firele d e iarbă, şi pînă la u r m ă a d o r m i s e în c ă ld u r a p lă c u tă a
so arelui de asfinţit. A vea părul ciufulit şi r o c h ia îi e r a plină d e
iarbă şi scaieţi.
S e uită la R o s s şi d e s c h ise ochii m ari v ă z în d - o p e E liz a
beth. A p oi m u r m u r ă o s c u z ă şi se î n t o a r s e ca să plece.
- Ea e D e m e lz a , d e s p r e c a re m -a i a u z it v o rb in d , s p u s e
R oss, şi adău gă: D o a m n a este E liz a b e th P o ld a rk .
D o u ă femei, se gîndi el, făcute o a r e din aceeaşi su b stanţă?
P ă m în t ars şi po rţelan. E liz a b e th se g în d i: O, D o a m n e , există
deci ce va între ei.
- R oss m i-a v o rb it a d e s e a d e s p r e d u m n e a t a , d r a g a m ea,
s pu se ap oi cu v o c e tare.
A întîrziat cu o zi, se gînd i D e m e lz a , n u m a i cu o zi. C e
fr u m o a s ă e şi cît o urăsc. A p o i s e u ită din n o u la R o s s şi
p en tru prim a d a tă simţi un cuţit în in im ă g în d in d u - s e că ce ea
c e sim ţise R o s s p e n t r u e a n o a p t e a tr e c u t ă nu fu s e s e d ec ît
scî'nteia u n ei pasiu n i g o a le . S e g în d is e atît d e m u lt la p ro p riile
ei s e n t i m e n t e în cît n u m ai g ă sise tim p şi p e n tru ale lui. A c u m
p u t e a să v a d ă clar în o ch ii lui.
- M u lţu m e s c , d o a m n ă , îi r ă s p u n s e sim ţind a v e r s iu n e a şi
u r a p ă t r u n z î n d - o p în ă în vîrful d e g e te lo r. P o t să v ă a d u c ceva,
d o m n u le ?
R o s s se u ită la E liz a b e th . ■
- P o a t e c ă to tu ş i d o re ş ti să bei u n ceai. E g a t a în c îte
v a m in u te .
- M u l ţ u m e s c , d a r t r e b u i e să plec. C e flori f r u m o a s e
ai cules!
- V ă p lac? s p u s e D e m e lz a . Aţi dori să le luaţi?
- D r ă g u ţ din p a r t e a d um itale! E liz a b e th m ai a r u n c ă o
p riv ire r a p id ă p rin c a m e r ă . E a a fă c u t t o a t e astea, se gîndi:
p e r d e le le d e ex e m p lu ; P ru d ie ,n u s-ar fi p rice p u t să le aran jeze ;
şi c a tif e a u a d r a p a t ă p e c a n a p e a ; R o s s nu s-a r fi g în d it să o
a r a n je z e aşa.
- A m v en it c ă la r e şi îm i p a r e rău, d a r nu am c u m s ă le
duc. P ăs tre a z ă -le , d r a g a m ea, d a r îţi m u lţu m e s c c ă te-ai gîndit.
- A m să le fa c b u c h e t şi s ă le fixez d e şa, s p u s e D e m e lz a .
- M ă te m că s e v o r veşteji. V ezi, au şi î n c e p u t s ă se
o filească. A ş a sîn t alb ăstrelele. E liz a b e th îşi luă m ă n u ş ile şi
c rav aşa . N u mai p o t v eni aici, se g înd i ea. A tre c u t atîta tim p
şi a c u m e p r e a tîrziu. P r e a tîrziu ca să mai vin eu a ic i. S ă vii
să-l vezi p e u n c h iu l tău , R oss. î n t r e a b ă d e m u lte ori d e tine,
a p r o a p e în fie c a re zi.
- A m să vin s ă p t ă m î n a viitoare, s p u se el. S e î n d r e p t a r ă
sp re u ş ă şi R o s s o a ju tă să în cale ce, c e e a ce ea făcu cu g ra ţia
ei o bişnuită. D e m e l z a n u i-a u rm a t, d a r i-a u r m ă r i t cu p riv ire a
329 ROSS POLDARK
d e la fe rea stră. E m ai su b ţire ca m in e , deşi a n ă s c u t u n copil.

A r e p ielea c a fildeşul; n -a m u n c it niciodată. E o d o a m n ă şi
R o s s e u n g e n tle m a n , iar eu sînt o o tre a p ă . D a r n u n o a p t e a
trec u tă, n u n o a p t e a trec u tă. (A m in tire a nopţii t r e c u t e î i reveni
p u te rn ic în m i n te .) N u sînt o o t r e a p ă , sînt fe m e ia lui R oss.
S p e r că o să se în g ra ş e . S p e r din to a tă in im a şi m ă r o g lui
D u m n e z e u să se în g ra ş e , să c a p e te sfrînţie, să-i c u r g ă nasul şi
să-i c a d ă dinţii.
- Ai d e g în d să faci ce ai sp u s p e n t r u F ra n c is? îl în tre b ă
E liz a b e th p e R o ss.
- D e s ig u r . V o i fa c e to t ce p o t - oricît de puţin ar fi să fie.
- V in o să-l vezi p e C harles. A r fi b ine la p rîn z. î n o rice
zi. L a re v e d e r e .
- L a r e v e d e r e , s p u s e el.
E r a p r i m a lo r î m p ă c a r e c o m p l e t ă d e cînd se în to rs e s e , şi
îşi d ă d e a u s e a m a a m în d o i, deşi n u ştiau că s im ţe a u la fel, că
î m p ă c a r e a v e n is e p r e a tîrziu c a să m ai în s e m n e ceva.
O u r m ă r i cu p riv ire a 'cum se î n d e p ă rt a în p asu l calului.
V ă z u o d a tă lu c in d u -i părul în l u m in a unei r a z e p iezişe de
so a re . î n v a le a c u p r in s ă d e u m b r ă , păsările î n c e p e a u să cînte
cîn tec u l lo r d e seară.
E r a o b o sit, f o a r t e o b o s it şi v o ia să se o d ih n e a s c ă . D a r
liniştea s u fletea scă, g re u cîştigată în cursu l zilei, se risipise o
d a t ă cu vizita ei.
S e în to a r s e şi intră în casă prin bucătărie. P ru d ie p re g ă te a
m a s a d e seară. El m o r m ă i c e v a c a ră s p u n s la v ăicărelile ei şi
se d u s e la g ra jd u ri.
S e o c u p ă cîte v a m in u te cu tre b u rile m ă ru n te ale ferm ei;
d u p ă ce te rm in ă , in tră din n o u în casă, în c a m e ra d e zi.
D e m e lz a e r a to t ac o lo , stînd lîngă fereastră. Ţ in e a florile
în m în ă. P ă ru că n -o o b s e r v ă , se î n d r e p t ă s p re s c a u n u l lui
o bişnu it, îşi s c o a s e hain a, se a ş e z ă şi r ă m a s e u n tim p p riv in d
î n c r u n t a t la p e r e te le din faţă, sprijinit d e spătar.
- Sînt obosit, s p u s e el.
D e m e lz a veni d e la f e re a stră , p ă ş in d î n c e t c a şi c u m el ar
fi d o rm it. S e aş e z ă p e c o v o r la p ic io a re le lui şi în c e p u , alen e ,
d a r m u lţu m ită , să a ş e z e florile g r ă m e z i, g r ă m e z i p e p o d e a .
CARTEA A TREIA
IU N IE - D E C E M B R I E 1 7 8 7
C apitolul I
K
oss şi D e m e lz a s-a u c ă s ă to rit la d o u ă z e c i
şi patru iunie 1787. Sfinţia S a p astoru l
O d g e r s a c e le b ra t c e r e m o n ia c a r e - s - a d e sfă ş u ra t sim plu, în
p re z e n ţa n u m ăru lu i n ecesar de m artori. în registrul d e căsătorii
e tr e c u t ă v îrsta m in o re i, o p t s p r e z e c e ani, deşi nu a v e a decît
ş a p t e s p r e z e c e şi trei luni. R o ss av e a d o u ă z e c i şi şapte.
S e h o tă rîs e să se c ă s ă to re a s c ă cu ea n u m ai la d o u ă zile
d u p ă p rim a lor n o a p t e p e tre c u tă î m p re u n ă . N u p e n tru că o
iubea, d a r p e n t r u că ac eastă solu ţie i se părea cea mai bună.
D a c ă trec eai cu v e d e r e a peste o rig in e a ei, nu era o partidă
n e p o triv ită p e n tru u n b o ie r d e ţară c a re sărăcise. D o v e d is e că
se p ric e p e la tre b u rile casei şi fe rm e i şi p ă t ru n s e se în viaţa lui
a p r o a p e fără să-şi d ea seam a.
C u n u m e l e lui d e v e c h e obîrşie, ar fi p u tu t 'sâ intre în
l u m e a b u n ă şi să c u r te z e cu su cc es pe o rice fiică d e n o u î m b o
găţit şi să-şi a s ig u re o viaţă de plictiseală c o n f o r t a b i l ă d ato rită
zestrei p e c a re a r fi d o b în d it-o . D a r nu pu tea lua în serios o
astfel de eve n tu a litate . îşi d ăd e a sea m a , cu o a r e c a r e a m ă r ă c iu
n e a m u z a tă , că a c e a s t ă că s ă to rie îl va s c ă d e a în o chii prop rie i
sale clase. P e n t r u că în tim p ce b ă rb a tu l ca re se c u lc a cu fata
de la b u c ă tă rie nu fă cea decît să s tîrn easc ă bîrfa g u rilo r rele,
cel c a r e o lua d e n e v a s tă se e x c lu d e a el însu şi din rîn d u rile

clasei sale.
N u s -a dus la T r e n w i th aşa c u m p ro m is e s e . S -a în tîlnit
cu F r a n c is in te n ţio n a t la G ra m b le r, c u o s ă p t ă m n ă î n a i n t e a
nunţii, şi i-a a n u n ţ a t c ă s ă to ria lui. F r a n c is p ă r u m ai c u r în d
u ş u r a t d ecît şocat: p o a te că se tem u'se t o t tim p u l că v ă ru l să u
v a lăsa la o p a r te m a n ie r e le e le g a n te şi v a veni s ă i-o ia p e
E liz a b e th cu forţa. R o s s a fost d e stu l d e m u l ţu m i t c ă v e s te a
c ă s ă to rie i sale nu fu se se privită cu o stilitate şi u ită a p r o a p e
im e d ia t p r o m is iu n e a f ă c u tă lui E liz a b e th . T o tu ş i, m ai tîrziu
se d u s e s-o vad ă, d a r la d e s p ă rţire a m î n d o i s -a u a r ă t a t m ai
p uţin p rie te n o şi d ecît a r fi trebuit.
A r fi d orit f o a rte m u lt c a V erity, d e care-1 l e g a o v e c h e
p rie te n ie , să fie p r e z e n t ă la c ă s ă to rie , d a r află d e la F r a n c is c ă
d o c t o r u l îi p re s c ris e se d o u ă s ă p tă m în i d e o d i h n ă la p at. în
locul u n e i invitaţii, îi trim ise deci o s c r is o a r e m ai lu n g ă , expli-
c în d u -i to tu l şi in v itîn d -o să v ină să lo c u i a s c ă la ei cîn d s e v a
simţi m ai bine. V e rity o c u n o ş t e a p e D e m e l z a d in v e d e r e , d a r
nu o mai v ă z u s e d e doi ani, şi R o s s s e g în d i c ă v e r iş o a re i lui
îi va fi im posibil să în ţe le a g ă ce g e r m e n d e d e c ă d e r e îi i n tr a s e
în cap.
î n s c r is o a re a d e ră sp u n s, V e rity n u fă cu nici o reflecţie.
D r a g ă R o ss,
I ţ i m u lţu m e s c c ă m i- a i s c r is p e la r g , d în d u - m i
e x p lic a ţ ii d e sp re c ă s ă t o r ia ta. A ş f i u ltim u l o m c a r e s ă
c r it ic e a c e s t p a s . D a r a ş d o r i s ă f i u p r im a c a r e s ă - ţi
d o re a s c ă m u ltă f e r ic ir e . C în d m ă v o i în s ă n ă to ş i ş i ta t a
se v a s im ţi m a i b in e. v o i v e n i s ă v ă v ă d p e a m în d o i.
C u d ra g .
V e rity
335 ROSS POLDARK
C e r e m o n i a d e la biserica din S a w le a s c h i m b a t m ai m u lt
decît n u m e l e f o s t ei a ju to a r e d e b u c ă tă re a s ă . L a în c e p u t, Ju d
şi P r u d ie în c lin a u să v a d ă lu cru rile în rău, n e c o n v e n i n d u - l e -
pe cît p u t e a u să o a r a te - că un co pil de pripas, c u m u lt in fe
rio r lor, a ju n s e s e să le fie stăpînă.
A r fi p u t u t să s te a supăraţi m u ltă v r e m e d a c ă D e m e lz a
n - a r fi ştiut c u m să se p o a rte . D a r, în cele din u r m ă , p rin felul
c u m le v o r b e a şi se p u r t a cu ei, îi făcu se să c r e a d ă c ă era
p ro te ja ta lor, în parte, şi că situaţia ei, s u p e r i o a r ă a c u m , se
d a t o r a şi lor. D e fapt, aşa cum r e m a r c a s e P m d i e v o r b in d cu
J u d , era m ai b in e aşa decît să p rim eşti o r d i n e d e la v re o
fetişcană m o f t u r o a s ă şi plină de zulufi.
D e m e lz a nu l-a m ai v ăz u t p e tatăl ei t o t anul. L a cîtev a
zile d u p ă ce s-a u făcut strigările la biserică, e a îl c o n v i n s e p e
R o s s să-l trim ită p e Jud la Illu g g a n ca să-i t r a n s m i t ă verbal
v e s te a că se va căsători peste d o u ă s ă p tăm îni. C a r n e e ra la
lucru, în m in ă, cînd s-a dus Jud, aşa că a t r a n s m is m esajul
unei fem ei m ă r u n t e şi g rase, î m b r ă c a tă în n e g ru . N u s-a mai
au zit nim ic d e s p r e ei. D e m e lz a se te m e a că tatăl ei o să vină
s ă facă o s c e n ă la b iser i că, d a r nu s-a în tîm p la t n'imic. T o m
C a r n e îşi a c c e p ta s e înfrîngerea.
L a z e c e iulie, un o m ca re se n u m e a J o p e Ishbel, u nul
dintre cei mai vechi şi mai isteţi mineri din regiune, a d escop erit
un filon de a r a m ă roşie la W heal Leisure. O d a tă cu d e s c o p e
rirea a a p ă r u t şi apa, şi lucrul s-a în tre ru p t p înă la a d u c e r e a
m aterialu lui d e p o m p a t. G aleria d e a c c e s p o r n in d d e la s u p r a
faţa falezei a v a n s a re p e d e , dar treb u ia să mai t r e a c ă tim p pînă
la s e c a re a a b a tajelor. A p a era c o n s id e r a tă un s e m n b u n d e cei
ce se p ric e p e a u
W INSTON G R A H A M 336
C înd i-au a d u s v e s te a desc o p eririi, R o s s deschise u n butoi

cu c o n ia c şi trim ise la m in ă căni m a ri p lin e cu b ău tu ră . B u c u ria
a fost m a re şi d e la m i n ă se p u t e a u v e d e a o a m e n i u r c în d u - s e
p e deal în s p a te le c a s e lo r din M e llin , la d is ta n ţă de o milă,
uitîn d u -se să v a d ă d e s p r e ce e s te v o rb a .
D e s c o p e r i r e a n u p u t e a fi m a i b i n e venită, p e n tru că a
d o u a a d u n a re a a c ţi o n a r i lo r t r e b u i a s ă aib ă lo c p este o s ă p t ă
m în ă şi R o s s ştia că t r e b u i e să m a i c e a r ă cîte cincizeci d e lire
sterline d e la fiecare. D e s c o p e r i r e a lui J o p e Ishbel p ro m ite a
r e z u lta te b u n e, p e n tru c ă deşi c a li t a t e a m in e re u lu i s co s la s u
p ra fa ţă d e Ishbel n u e ra d in tre c e le m a i b u n e , to tu şi p u te a u să
e x tra g ă din el cîte v a livre m ai m u l t p e t o n ă d ec ît din m inereul
d e a r a m ă obişnuit. D e c i p o s ib ilita te a d e p ro f it e ra mai m are .
D a c ă filonul e ra destul d e b o g a t , a v e a să a d u c ă c u .s ig u ra n ţă
beneficii fru m o a s e .
N u uită să s u b lin ie ze t o a t e a c e s t e a Ia a d u n a r e a c a re avu
loc în biro u l s u p ra în c ă lz it al d o m n u l u i P e a r c e , la T r u r o , şi
efectul a fost că toţi au v o t a t f ă r ă nici o e z ita re c red itele d e
ca re e ra nevoie.
E r a p rim a d a tă cînd R o s s l-a v ă z u t p e d o m n u l T re n e g lo s
din ziu a c e a m a r e d e la M i n g o o s e , c în d fiul ac e s tu ia se c ă s ă
to rise cu R u t h T e a g u e , şi b ă trîn u l îşi d ă d u to a tă o s te n e a la să
fie agreabil şi m ăg u lito r.
L a m a s ă au stat î m p r e u n ă şi Iui R o s s i-a fost te a m ă că
v o r u r m a s c u z e pen tru că n u fu s e se invitat Ia n u ntă, o în călc are
a b u n e lo r m a n ie r e în tre vecini. Ş tia c ă d o m n u l T r e n e g l o s nu
e r a de vină, şi s c h im b ă c o n v e rs a ţia .
D o m n u l R e n f r e w p r o d u s e s e u n m o m e n t d e stînjeneală
p e n tru că, a m e ţit d e b ă u tu r ă , d u p ă c e a ridicat p ah aru l în
s ă n ă ta te a fericitei p e r e c h i, a a d ă u g a t c ă n u tre b u ie să uite să
b e a şi în s ă n ă ta t e a m irelui c a r e s e afla p rin tre ei.
337 ROSS POLDARK
U r m ă u n m o m e n t d e tă c e re stînjenită, în t r e r u p t ă d e d o m
nul P e a r c e c a re spuse:
- D a , da, c u m să nu! N u t r e b u i e să u ităm .
Şi d o m n u l C h o a k e s p u s e şi el:
- A r fi o d o v a d ă de n e p ă s a re .
Şi d o m n u l T r e n e g lo s , c a r e din fericire în ţe le s e , se sculă
im ed iat în p ic io a r e şi spuse:
- P e rm ite ţi-m i, d o m n ilo r . E u n privilegiu şi o p lă c e re
pen tru m ine să ridic p a h a ru l în să n ă ta te a bunului n o s tru prieten
ca re s-a c ă s ă to rit d e c u rîn d , c ă p ita n u l P o ld a rk , şi a tinerei
sale soţii. L e d o r e s c m u ltă fericire.
T o ţi s-a u rid ic a t în p ic io a r e şi a u băut.
- A r fi fă c u t o im p re s ie p r o a s t ă d a c ă n -a r fi s p u s n im eni
nimic, s p u s e d o m n u l T re n e g lo s , destu l de t a r e ca să a u d ă
toţi. R o s s p ă r u cel m ai p uţin s tîn je n it d in tre ei toţi.
2 /
D e m e lz a se in te g ra se d e j a î n viaţa lui. A şa credea.

C e e a ce v oia să s p u n ă e ra c ă se i n te g ra s e în v iaţa casei, ate n tă
să-i în d e p lin e a s c ă t o a t e d o rin ţe le , d a r fără a f a c e c a z d e asta.
El av e a grijă d e to t'c e - i tre b u ie şi în acelaşi tim p e ra o c o m p a
nie plăcută.
î n a c e a s tă n o u ă situaţie n u se s c h im b a s e r ă p re a m ulte.
L e g a l e g a lă cu el, r ă m ă s e s e d e fa p t in fe rio a ră lui F ă c e a tot
ce-i s p u n e a el, fă ră să p u n ă în tre b ă ri şi cu o b u n ă v o i n ţ ă c a re
lu m in a totul. D a c ă R o s s n - a r fi v ru t să se c ă s ă t o r e a s c ă cu ea,
nu s-a r fi necăjit; d a r h o tă rîrg a lui d e a legaliza re la ţia lor, de
a o face p e r m a n e n t ă şi faptul că îi d ă d u s e n u m e le lui o o n o ra u ,
era un fel de c o r o a n ă d e a u r c a re o f ă c e a şi m ai fericită. P u
ţine'le m o m e n t e n e p lă c u te cînd E liz a b e th v e n is e în v izită e ra u

uita te deja.
Şi a c u m fă cea p a r te din v iaţa lui î n t r - u n m o d diferit.
P e n t r u el n u m ai e ra c a le de întoarcere, ch iar d acă ar fi dorit-o,
şi îşi d ă d e a s e a m a că n u d o re a. N u e r a nici o î n d o i a l ă că o
g ă s e a v r e d n ic ă s ă fie dorită: fa p te le o d o v e d e a u , n u fu se se
n u m a i a m ă g i r e a un ei s in g u re n o p ţi d e vară. D a r n u e r a î n c ă
s ig u r în c e m ă s u r ă o d o r e a în să şi’ c a s o ţie sau îi s a tis fă c e a
n u m a i d o rin ţe le lui de bărbat.
P e ea nu p ă r e a s ă o p r e o c u p e c e e a ce se p e t r e c u s e în
in im a ei. D a c ă pînă a c u m ,c r e s c u s e şi s e d e z v o lt a s e cu r e p e z i
ciu n e, a c u m p e r s o n a lita te a ei în f l o r e a p e s te n o a p te .
C în d c in e v a e atît d e fericit c u m e r a ea în v a ra a c e e a , era
g re u ca ceilalţi să nu se sch im b e şi ei şi d u p ă u n tim p a tm o s f e r a
creată de e a începu să aibă efect as u p ra t u t u r o r c e lo r ce lo cu iau
în casa.
încet, încet, căsătoria i-a perm is să-şi im p u n ă un ele p u n c te
de vedere. Prim a în cercare în acest sens a fost o slabă sugestie
făcută lui Ross, că ar fi bine să m u te biroul minei din bibliotecă
p e n tru că o a m e n ii călc au cu b o c a n c ii lo r grei p e b r a z d e l e ei
d e flori. E a însăşi a fost su rp rin s ă cînd , o s ă p tă m în ă m ai tîrziu,
a văz u t un şir de o a m e n i cărînd d o c u m e n t e l e m inei şi d u c în -
d u -le în tr-o rem iză d e lem n pe faleză. C h ia r şi a tu n ci a u tre c u t
mai m u lte s ăp tăm îm pînă s-a hotărît să se furişe ze în b ib lio tec ă
fără v e c h e a s e n z a ţie d e vină. Şi i-a tre b u it m u lt cu raj să stea
a c o lo , în c e r c în d să s c o a tă s u n e te din v e c h e a s p in e tă c în d se
afla c in e v a pe a p r o a p e ca re ar fi p u tu t să o aud ă.
D a r vitalitatea ei era atît de p u te r n ic ă încît, cu tim p u l, a
învins b a rie re le pe ca re o biceiurile şi s u p u n e r e a le rid ic a se ră .
A în c e p u t p rm a cînta încet mici m elo d ii in v e n ta te d e ea,
a c o m p a n n n d u - s e aşa c u m p u tea la sp in etă. î n t r - o zi se d u s e
339 ROSS POLDARK
cu R o s s în o ra ş şi c u m p ă r ă cîtev a p o e z i o a r e pe c a r e le în v ă ţă
p e d in afa ră, a p o i le f r e d o n ă î n c e r c î n d să p o t r i v e a s c ă s u n e te le
s p inetei cu m e lo d ia ei.
C a şi c u m ar fi v ru t să c o n trib u ie la fe ricirea D e m e lz e i,
v a r a a fost f r u m o a s ă şi caldă c u m n u m ai fu se se d e ani d e
zile, cu să p tă m în i în tre g i de v re m e s e n in ă şi ra re zile p loioase.
D u p ă e p id e m iile din iarnă, to a t ă lu m e a se b u c u r a d e v r e m e a
b u n ă şi viaţa m u l to r familii p ă r e a a c u m îm b e lş u g a tă în c o m p a
ra ţie cu c e su fe ris e ră în tim pul iernii.
L u c r u l la W h e a l L eis u re în a in ta în cet, d ar b ine. O d a tă
cu s ă p a r e a galeriei d e ac c e s c a re se a p r o p ia d e filon, evitau
c o stu l rid ic a t al u n ei p o m p e de abso rb ţie. C u tro liu rile a c ţio
n a te d e cai a p a e ra s c o a s ă afară şi v ă rs a tă în tr-u n p u ţ d e u n d e
i se d ă d e a d ru m u l să c u r g ă p rin tr-u n ca n al p în ă la o r o a t ă de
a p ă c a re la rîndul ei ac ţio n a o p o m p ă c a re sc o te a în c o n t i n u a r e
a p a din galerii. A c u m p u te a u s c o a te a ra m ă . î n c u r în d v o r
a v e a d e s tu lă c a s ă trim ită o can titate la T r u r o p e n t r u m a rc a re .
3
.. F ă c e a p a rte ac u m din v iaţa lui. D e se o ri a r fi
d o rit să p o a t ă s e p a ra pe cele d o u ă D e m e lz a c a r e 'd e v e n i s e r ă
o p a r te din el. E r a D e m e lz a din fiecare zi, p ra c tic ă şi realistă,
D e m e lz a c a re m u n c e a îm p r e u n ă cu el, cu c a re d e m ai b in e de
u n an se s im ţe a bine. P e aceasta a ju n s e s e să o p la c ă şi s ă aibă
în c r e d e r e în ea - d u p ă cu m şi ei îi plăce a şi av e a î n c r e d e r e în
el. J u m ă t a t e slujnică, j u m ă tate soră, plină d e s o lic itu d in e şi
a s c u ltă to a re , u r m a ş a d irec tă şi previzibilă a celei c a r e fu sese
a n u l tre c u t şi cu un an în ainte D e m e lz a în v ă ţîn d s ă citea scă,
D e m e lz a a d u c în d le m n e p e n t ru foc, D e m e lz a făcînd c u m p ă
rături î m p r e u n ă cu el şi săpînd g ră d in a , D e m e lz a a v în d î n t o t
d e a u n a cîte c e v a d e făcut
D a r c e a la lt ă e ra î n c ă o străin ă. D e ş i e ra so ţu l şi stăp în u l
lor, al a m în d u ro ra , aceasta îşi p ă s tra e n ig m a , cu fa ţa ei d r ă g u ţă
lu m in a tă de flac ăra lum înării, cu tru p u l ei tîn ă r şi p r o a s p ă t
satisfăcîndu-i p lă c e re a lui c rescîn d ă. î n p rim e le zile, p e a c e a sta
o c a m dispreţuise, d a r lu cru rile se s c h im b a s e r ă . D is p re ţu l dis
p ă r u s e - d a r st r ăina ră m ă s e s e .
D o u ă fiinţe nu ch iar d e o s e b ite , s tră in e şi p rie te n e . E r a
t u l b u r ă t o r ca ziua, în m o m e n t e de ru t i n ă sa u cînd se în tîln e a u
în tîm p lăto r, să-şi a m in te a s c ă b ru s c d e fe m e ia tîn ă ră c a re p u te a
să a p a r ă cînd voia, c a r e e ra a lui, d a r p e c a r e n u o p o s e d a cu
a d e v ă ra t. Şi m ai c iu d a t e r a n o a p t e a să v a d ă c îte o d a tă ap ă rîn d ,
în och ii negri ai ac estei străin e, fa ta n e în g rijită şi p r i e t e n o a s ă
c a r e -1 a ju ta la g r a j d u r i sau îi p r e g ă t e a cina. în astfel d e m o
m e n t e e ra tu lb u ra t şi n u p re a fericit, ca şi c u m ar fi c ă lc at în
p ic io a r e ce v a ce e ra b u n p e n t r u că m e rita să fie bun.
A r fi d o rit să d e s p a r t ă a c e ste d o u ă fiinţe. S im ţe a că ar fi
fost m ai fericit d a c ă le-a r fi p u tu t d e s p ă rţi c o m p le t. D a r p e
m ă s u ră ce tim pul trecea, s e p a r e că s e î n t î m p l a exact contrariul.
C e le d o u ă entităţi d e v e n e a u mai p u ţin distincte.
C o n t o p i r e a lo r a avut lo c în p r i m a s ă p tă m în ă din au g u st.
C apitolul II
n anul acela bancurile de peşte au sosit tîrziu.

i i În tîrz ie re a a p ro d u s în g rijo rar
p e n tru că h ra n a m u lto r a d e p i n d e a d e s o s ire a pe$telui, dar, în
v re m u rile acelea, însăşi e x is te n ţa lor. în insulele Scilly şi în
părţile d e sud pescu itul e r a în plină d e s f ă ş u ra r e şi s e g ă s e a u
î n t o td e a u n a ato a te ş tiu to ri şi pesim işti g a t a să p r e v a d ă că b a n
curile de peşte v o r ocoli anul acesta c o a ste le n o rd ic e ale ţinutu
lui şi se v o r în d re p ta sp re Irlanda.
C u un suspin de u şu ra re , au aflat v estea că p rin s e s e ră
peşte la St. Ives, d a r prim ul b a n c n - a a p ă r u t la S a w le p în ă în
d u p ă - a m ia z a zilei d e şase a u g u s t. •
O m u l ca re stă te a d e strajă sus, p e faleză, c a să a n u n ţ e
so s ire a b a n c u rilo r d e peşte zări în d e p ă r t a r e d u n g a o bişnu ită ,
ro şu închis, şi sunetul pe c a re -1 s c o a s e din tr o m p e t ă trezi în treg
satul. B ărcile de p e sc u it cu n ă v o d u l ieşiră în larg, cîte ş a p te
o a m e n i în bărcile din fr u n te şi p a tru în u r m ă t o a r e l e.
S p re sea ră s-a aflat că ec h ip e le p rin s e s e ră m u lt peşte,
mai m ult decît de obicei, şi v e ste a s -a ră s p în d it cu iu ţeala
fulgerului. O a m e n ii c a r e s trîn g e a u re c o lte le au lăsat c o a s e le
şi s-au în d re p ta t în g ra b ă s p re sat, u r m a ţ i de toţi cei ce nu
aveau de luciu in G ra m b le r şi d e mulţi m ineri care ieşeau din şut.
J u d fu s e se în sat în d u p ă - a m i a z a a c e e a şi la î n a p o i e r e îi
a n u n ţ ă v e s te a D e m e lz e i c a re îi s p u s e şi lui R o s s s e a r a la cină.
- îm i p a r e atît d e bine, sp use ea. T u t u r o r o a m e n i l o r din
S a w le li se lu n g is e ră fe ţele de s u p ă r a r e . A c u m s -a u liniştit şi
a u d că au prin s p e ş te mult.
R o s s o u r m ă n cu p riv irea c u m s e rid ică d e la m a s ă şi se
d u c e să c u r e ţ e m u c u rile lu m in ă rilo r în a i n t e d e a le a p rin d e .
F u s e s e la m in ă t o a t ă z iu a şi m în c a s e c u p o f t ă în c a m e r a r ă c o
ro a s ă în c a re se furişau u m b r e l e nopţii. N u era nici o d ife r e n ţă
în tre a c u m şi s e a ra a c e e a , a c u m d o u ă luni, c în d v e n is e a c a s ă
în vins şi cînd î n c e p u s e totul. Jim C a r t e r e r a to t la în c h is o a re .
N u e ra o s c h i m b a r e re a lă în in utilitatea şi e fo rtu l vieţii lui.
- D e m e lz a , s p u s e el.
-C ee?
- L a o r a u n s p r e z e c e fluxul se va r e tr a g e şi v a răsări luna.
C e - a r fi să n e d u c e m cu b a r c a p în ă la S a w l e şi s ă ne u ită m
c u m scot peştii din n ă v o d .
- O, R oss, ar fi m inu nat!
- Să-l luăm şi pe J u d să ne a ju te la vîslit, s p u s e el ca
să-o tach in e ze.
- N u, nu, să m e r g e m n u m ai noi doi! N o i d o i sin gu ri. T u
şi cu m ine, R oss. S e b u c u r a c a un co p il, d a n sîn d a p r o a p e în
faţa lui. A m să vîslesc eu Sînt c a Ju d d e p u te rn ic ă . S ă m e r g e m
să ne uităm , n u m a i noi doi.
R o ss în c e p u să rîdă:
- P a rc ă te-aş fi invitat la un bal. N u crezi că p o t să vîslesc
eu pînă a c o lo ?
- C înd p o rn im ?
- P este o oră.
- C e b i n e 1 A m să p re g ă te s c c e v a d e m în c a r e şi c o n ia c
343 ROSS POLDARK
în tr - o sticlă, ca să n u n e fie frig, şi... şi o p ă tu ră p e n t r u m in e şi

u n co ş p e n tru peşte. Ieşi în fu g ă din ca m eră.
P o r n i r ă s p re go lful N a m p a r a cu rîn d d u p ă o ra n o u ă. E ra
o n o a p t e liniştită şi caldă, cu l u n a d e ja sus. C în d a ju n s e r ă la
golf, s c o a s e ră b a r c a din p e ş te r a u n d e o ţineau şi o tîrîră pe
nisipul tare p în ă la m alu l mării. D e m e lz a se u r c ă în barcă;
R o s s o îm p in s e în a p ă şi sări şi el cîn d în c e p u să p lutească.
M a r e a e ra fo a rte c a lm ă şi b a r c a u ş o a r ă a lu n e c a liniştit în
tim p ce el vîslea s p r e larg. D e m e lz a ş e d e a la p u p a , u itîn d u -se
la R o s s şi lăsînd m în a în apă, să o sim tă trec în d u -i p rin tre
deg e te . Avea o b a s m a ro şie pe ca p şi p u rta o h a in ă d e piele
care-i' a p a rţin u s e lui R o s s în co p ilă rie şi a c u m i se p o triv e a ei.
O c o liră stîncile înalte şi g o la şe ca re d esp ă rţeau golful N a m p a ra
d e S aw le, p rivin d siluetele lo r a s c u ţite p ro ie c tîn d u -s e p e cerul
lu m in a t d e lună. A p a a l u n e c a şi se ro s to g o le a la b az a stîncilor.
T r e c o r ă pe lîngă d o u ă g o lfu ri fo a rte mici, în ca re nu se p u te a
intra decît cu b arc a în tim pul fluxului d e o a re c e d e j u r - îm p r e j u r
nu erau d ecît colţi ascuţiţi d e s tîn c ă . R o s s le c u n o ş te a pe to a te
ca p e propriul lui b u z u n a r, d a r D e m e lz a nu le v ăz u se niciodată.
N u se suise î n t r - o b a r c ă d ecît o s in g u ră dată, d e m u lt. T r e c u r ă
a p o i d e Q u e e n R o c k , u n d e se s c u f u n d a s e ră m u l t e corăbii, şi
o c o lin d un p r o m o n t o r i u , p ă t r u n s e r ă în golful S a w le u n d e d ă
d u r ă peste primii pescari.
C o b o rîs e ră n ă v o d u l în apă - o plasă cu ochiuri rezistente,
fo a rte lungă, cu bucăţi d e plută p e m argin i şi plu m bi d e d e s u b t
- la o d is ta n ţă a p re c ia b ilă d e p r o m o n t o r i u şi la o j u m ă t a t e de
m ilă d e ţărm . î n c o n j u r a s e r ă c a m doi acri de a p ă cu plasa şi
s p e r a u să p rin d ă m u lt peşte. Şi deşi p e v re m e b u n ă p u te a u
m e n ţ i n e plasa în p o z iţia n e c e s a r ă cu ajutorul u n o r a n c o r e
sp e c ia le tim p de z e c e zile sau d o u ă s ă p t ămîni, n im eni n u a v e a
in te n ţia să se b iz u ie p e v r e m e a b u n ă nici m ă c a r cu u n m in u t
m ai m ult d ecît e ra n ev o ie.
E r a o n o a p t e cu lună.
C u m se a p r o p i a refluxul, b a r c a n u m i tă „ u r m ă r i t o r 11, c a re
d u c e a p la s a m ai m ic ă p e n t r u sc o s p e ş t e l e din n ă v o d , in tră cu
m u l tă p re c a u ţie în in te rio ru l s u p r a f e ţ e i î n c e r c u ite , d elim ita tă
d e p lutele c a r e să lta u p e a p ă şi c a r e s u s ţin e a u n ă v o d u l cel
m are . î n in te rio r vîsliră în c e rc în tim p c e plasa m ai m ic ă fu
c o b o r î t ă şi fixată b in e în m ai m u lte p u n c t e . D u p ă a c e e a , p e s
carii î n c e p u r ă să t r a g ă iar p lasa în b a r c ă .
în ac est m o m e n t crucial, R o s s şi D e m e l z a s-a u a p r o p ia t
să p r iv e a s c ă sc e n a . N u e r a u sing urii s p e c ta to ri. T o a t e bărcile
c a r e p u t e a u pluti şi to ţi cei ce p u t e a u sta în ele v e n is e r ă d e la
S a w l e ca să se uite. Şi cei c a r e n u a v e a u b ă r c i sau e ra u infirmi
s tă te a u p e plajă, le s trig a u sfaturi şi îi în c u r a ja u . L u m în ă r i şi
fe l in a re se ap rin se seră în că suţe le din sat şi d e - a lungul bancului
d e aluviuni, m iş c în d u -s e în su s şi în j o s p e s te a p e le albas-
tru -d e s c h is ale golfului. L u n a în v ă lu ia s c e n a în tr-o lu m in ă
sla b ă ca d e a m u rg .
P escă ru şii b ă t e a u din aripi şi ţip a u z b u r în d p e d e a s u p r a
c a p e te lo r. N im e n i nu d ă d e a a te n ţie n o i l o r veniţi. V r e o cîţiva
se sa lu ta u p rie te n e şte . S o s ir e a lui R o s s n u i-a stînjenit aşa
c u m i-ar fi stînjen it s o s ire a a lto r d o m n i.
R o s s vîsli p în ă a p r o a p e d e b a r c a în c a r e se afla cel ca re
c o n d u c e a în tre g pescuitul; d ă d e a o r d i n e s c u r te o a m e n ilo r ca re
se aflau în interioru l cercu lu i, t r ă g î n d plasa î n ă u n tru . C u m
e ra clar c ă p lasa e r a g re a , se fa c u tă c e re . A v e a u să afle im ediat
d a c ă p r a d a e r a b u n ă sau n u , d a c ă p r i n s e s e r ă o b u n ă p a r te din
b a n c u l d e p e ş te sau d a c ă p r in s e s e r ă peşti prea mici pentru a-i
p u n e la sare şi a-i e x p o rta , d a c ă n u c u m v a a v u s e se ră g h in io nul
345 ROSS POLDARK
să p rin d ă u n b a n c d e sp ro t. plev u şcă , a ş a c u m se în tîm p la s e

ac u m vreo doi ani. P ro sp e rita te a satului d e p in d e a d e rezultatul
pe ca re -1 v o r a v e a în m in u te le u r m ă t o a r e .
N u se a u z e a d e c ît b o lb o ro s itu l şi fîşîitul apei lo v in d u -s e
d e chila c e lo r cin ciz eci d e b ărci şi ritm icu l „H ei... rup! H ei...
ru p !u al b ă r b a ţilo r c a re se î n c o r d a u să tr a g ă p la s a t o t m ai sus.
C el ce c o n d u c e a î n t r e g p e s c u itu l u ita s e să le m ai s trig e c u v in
tele de în c u r a j a r e şi s tă te a n e m iş c a t, m u ş c în d u -ş i d e g e te l e şi
uitîn d u -se la a p a d in p la să ca să v a d ă p rim u l s e m n d e viaţă.
N - a d u ra t m ult. M ai întîi prim u l d in tre s p e c ta to r i s p u s e
ceva, apo i u n altul s c o a s e u n strigăt. U r m ă u n m u r m u r c a re
se ră sp îndi în j u r u l b ă r c i l o r c r e s c î n d şi t r a n s f o r m î n d u - s e
într-u n strigăt d e u ş u ra re m ai cu rîn d d ecît în urale. A p a în c e p u
să c lo c o te a s c ă ca în t r - o o a lă e n o r m ă , fierbea, f ă c e a s p u m e şi
b u lb o a n e , şi d e o d a t ă d is p ă ru lăsînd lo c peştelui. S e re p e ta
m iraco lul din G alilee a la lu m in a lunii în ţinutu l C o r n w a ll . N u
mai era apă: n u m a i p eşte, peşti m ari, hering i, mii d e peşti la
un loc, sărin d, z b ă tîn d u - s e , lu cind , lu p tîn d u - s e şi ră su c in -
d u -s e ca să scap e.
Plasa se rid ica şi s e lăsa, b ărcile m a ri se a p le c a u în tim p
ce o am en ii se î n c o r d a u să n u p ia rd ă p ra d a . V o r b e a u şi strigau,
lopeţile plesn eau apa, pescarii strigau d e bucurie; tot z g o m o tu l
d in a in te nu e r a n im ic în c o m p a r a ţ i e cu acesta.
A c u m p lasa e ra fix ată b ine şi pescarii s c o te a u c o ş u rile
pline cu p e ş te şi le r ă s tu r n a u în fu n d u l bărcii. S e p ă r e a că toţi
nu se g în d e a u d ec ît că tre b u ie s ă se g ră b e a s c ă p e n t r u a p ro fita
cît mai b in e d e n o r o c u l lor, sau c a şi c u m s-ar fi a ş te p ta t să se
d e z lă n ţu ie o f u r tu n ă şi să-i o p r e a s c ă . D o u ă vase m ari, cu fu n
dul plat ca nişte şlepuri, au fost a d u s e lîngă b ărci şi o am enii,
ap lec în d u -se p e ste m a rg in e a lor, au în c e p u t să lu c re z e cu furie
la u m p l e r e a lor. A lte bărci mici a u î n c o n j u r a t r e p e d e plasa, să

a ju te la î n c ă r c a r e a peştelui.
C î te o d a t ă lu m in a lunii p ă r e a să se t r a n s f o r m e în g r ă m e z i
de m o n e d e şi R o s s se g în d e a a tu n c i c ă o a m e n ii s e m ă n a u cu
nişte p ig m e i cu feţele î n t u n e c a t e î n c e r c î n d să g o l e a s c ă un sac
fă ră f u n d plin cu b an i d e argint.
C u rîn d , o a m e n ii se c u f u n d a r ă în peşti p î n ă la g le z n e ,
ap oi p în ă la g e n u n c h i. B ă rc ile se d e p ă r t a r ă în c e t, în d r e p tîn -
d u -s e s p r e ţărm pline o c h i cu p e ş te , c u b o r d u r il e n u m a i la
cîţiva ce n tim e tri d e a s u p r a apei. P e m a l e r a a c eea şi a c tiv itate
febrilă; se v e d e a u la n te r n e a p r in s e p r e tu t i n d e n i , în tim p ce
pe ş te le e r a d e s c ă r c a t în r o a b e şi d u s r e p e d e în p iv n iţe le u n d e
se s o rta şi se p u n e a la sărat. î n t r e tim p , m u n c a în ju ru l plasei
nu c o n t e n e a aco lo , în mijlocul m ării d e p e ş t e c a re s ă r e a lucind
în to a te părţile.
în cealaltă p arte a golfului se p rin d e a u peşti în c o n tin u a re ,
deşi în c a n tita te mai m ică. R o s s şi D e m e l z a d is c u ta u cu v o c e
s c ă z u tă d e s p r e c e v ed e au . M în cară, a p o i lu a ră cîte o îngh iţitu ră
d e c o n i a c din a c eea şi sticlă.
- M e rg e m acasă acu m ? în treb ă R oss.
- S ă m ai stăm pu ţin, îl r u g ă D e m e lz a . N o a p t e a e atît de
caldă. E g r o z a v să s tă m aici.
R o s s în m u ie u ş o r lo p eţile în a p ă şi b a r c a î n c e p u să se
le g e n e în c e t p e valuri. S e d is ta n ţa s e r ă d e ce le lalte bărci şi îi
plăce a să p riv e a s c ă de Ia d e p ă rta re .
D e o d a t ă îşi d ă d u s e a m a s u rp rin s c ă e fericit, nu n u m a i
p e n tru c ă D e m e lz a e fericită, ci p e n t r u el însuşi. N u ştia de
ce. P u r şi s im p lu s e n tim e n tu l îi c u p r in s e s e î n t r e a g a fiinţă.
*
C o n t i n u a r ă să p riv e a s c ă p în ă c în d p la sa a fost g o lită şi

pescarii se p r e g ă t e a u să o c u f u n d e iar în apă. A ş t e p t a r ă ap oi
347 ROSS POLDARK
să v ad ă d a c ă a d o u a o a ră v o r s c o a te t o t atît d e m ult peşte.

Ori de cîte ori se p r e g ă te a u să plece, îi r e ţin e a c e v a n o u . T i m
pul tre c e a fă ră ca ei să-şi d e a s e a m a , p e c în d lu n a c o b o r a
a p r o p u n d u - s e d e ţă rm şi lu m in în d cu ra z e le ei argintii.
încet, încet, R o s s în c e p u să v îslească cu m işcări p u te rn ic e
şi b a r c a po rni. C înd au t r e c u t p e lîn g ă ceilalţi, P a lly R o g e r s îi
r e c u n o s c u şi strig ă „ N o a p t e b u n â ! “ C îţiva p e s c a ri se o p riră
asud a ţi de atîta e fo rt şi s trig a ră şi ei.
- C u m e re c o ltă Pally, e b u n ă ?
- G ro z av ă! C re d că p în ă la u r m ă v o m a v e a m ai m u lt d e
un sfert de m ilion d e peşti.
- M ă b u cu r. O să fie b ine la iarn ă.
- N o a p te b u n ă , d o m ’le.
- N o a p t e bună.
- N o a p t e b u n ă , d o m ’le.
- N o a p te ...
Pe m ă s u ră ce se d e p ă rta u , s u n e te le v o c ilo r s lă b e a u tran s-
fo rm în d u -se tre p ta t în tr-u n m u r m u r abia p ercep tib il în no ap te.
V îsleau s p re larg şi î n s p r e stîncile. a s c u ţite , n e g r e , şiro in d
d e apă.
- Toţi sînt fericiţi în n o a p t e a asta, s p u s e R o s s m ai m u lt
pen tru sine.

Faţa D e m e lz e i lu cea în lu m in a lunii.
- T e în d ră g e s c , s p u se e a în c e t, toţi te în d ră g e s c .
- P ro s tu ţo , m u r m u r ă el.
- N u, e a d e v ăra t. Ştiu p e n t r u că şi eu fa c p a r te d in tre ei.
T u şi tatăl tău aţi fost altfel d ec ît ceilalţi. M a i ales tu. Eşti...
eşti... îng înă ea, eşti ju m ă ta te * b o ie r, j u m ă t a t e u n u l de-ai lor.
Şi ai încercat să-l ajuţi p e Jim C a r te r şi să dai h r a n ă o a m e n i l o r ...
- Şi m -a m în s u ra t cu tine.
B a r c a p ă tr u n s e în u m b r a stîncilor.
- N u, nu, as ta nu, s p u s e ea s e r io a s ă . P o a t e că asta nu le
place. D a r p e tin e t o t te plac.
- Eşti p r e a s o m n o r o a s ă c a să v o rb e ş ti serios, s p u s e el.
în v e l e ş t e - te şi d o r m i p î n ă a j u n g e m acasă.
N u l-a asc u lta t şi a c o n t i n u a t s ă p r i v e a s c ă linia în tu n e c a tă
u n d e se t e rm in a u m b r a p ă m în tu lu i şi î n c e p e a a p a sclipitoare.
A r fi p re fe ra t să fie a c o lo , d e p a r t e . U m b r a se în tin se se
m u lt d e cînd v e n is e ră şi ea a r fi v ru t m ai c u r în d să fa că u n
o c o l m a r e c a să r ă m î n ă în lu m in a p r i e t e n o a s ă a lunii. Se uită
lung, c ă u tîn d să p ă t r u n d ă în tu n e ric u l a d în c al u n u ia din g o l
furile pustii p e lîn g ă c a r e tre c e a u . N i m e n i n u se a v e n tu r a pînă
ac o lo . E r a u lo curi reci, părăsite, pustii. îşi im a g in a că ac o lo
tră ia u fiinţe păg în e, sp irite ale m o rţilo r , fă p tu ri ieşite din m are.
S e în fio ră şi îşi î n t o a r s e fa ţa d e la ele. R o s s spuse:
- M ai ia o în g h iţitu ră d e co n ia c .
- N u , clătin ă ea din cap. N u , n u rni-e frig, Ross.
P e s te c îte v a m in u te intrau în g o lfu l N a m p a r a . B a rc a a lu
n e c ă p e s te v ă lu re le le d e la m al şi se o p ri în nisip. El sări j o s şi
cîn d e a voi să-l u r m e z e , o c u p r in s e d e talie şi o d u s e în b ra ţe
pe p ă m în t uscat. O s ă r u tă î n a in te d e a o lăsa j o s din braţe.
D u p ă ce tra s e b a r c a în p e ş te r ă şi a s c u n s e lopeţile u n d e
nu le p u te a găsi nim en i, reveni lîng ă e a a c o lo u n d e îl aştepta,
m ai sus puţin d e linia pîn ă u n d e u r c a a p a în tim p ul fluxului.
S tă tu ră nem işca ţi u n tim p, u itîn d u - s e c u m a p u n e luna. P e
m ă s u r ă ce se a p r o p ia d e a p ă î n c e p u să-şi s c h im b e fo r m a şi să
se d e c o lo r e z e ca o p o r t o c a l ă ro şie p r e a c o a p tă prinsă în tre
c e r şi m are. R a z a ca o sab ie a rg in tie ca re tăia m a re a se în t u n e
că, î m p u ţin în d u - s e m e r e u p înă d is p ă ru şi n u m ai ră m a s e decît
b ă trîn a lună, p u h a v ă şi î n t u n e c a tă , c u f u n d în d u - s e în n eg uri
349 ROSS POLDARK
S e î n t o a r s e r ă în tă c e re , t r a v e r s a r ă plaja şi p ru n d işu l, apoi

pîrîul p ăşin d p e b o lo v a n ii c a re ieşea u din apă, şi, m în ă în
m înă, p a r c u r s e r ă j u m ă t a t e a de m ilă ca re îi d e s p ă r ţ e a d e casă.
D e m e lz a n u v o rb e a . S e g în d e a că R o ss nu f ă c u s e n ici
o d a tă ce ea ce fă c u s e în n o a p t e a aceea. N u o s ă r u ta s e nicio dată
d ec ît în m o m e n t e l e d e pasiun e. Se s c h im b a s e cev a. Ştia că
era m ai a p r o a p e d e e a a c u m decît fu sese înainte. P e n t r u prim a
dată erau egali. N u mai e ra R o s s P o ld a rk , nobilul d e ţară de
la N a m p a r a , şi s e r v a n ta lui, p e c a r e o luase de s o ţie c a să nu
m ai fie singur. E r a u u n b ă rb a t şi o fem eie, ab s o lu t egali. E a
era mai în vîrstă d ec ît anii ei şi el e ra mai tînăr, şi se d u c e a u
ac asă, m în ă în m în ă, prin u m b r a d e a s ă a u nui n o u în tu n eric.
Sînt fericit, se g în d e a el din n o u Se în tîm p lă ce v a cu
m ine, cu noi, ce v a c e tran sfig u reaz ă legătura n o a s tră sentim en
tală. A şa tre b u ie să fie, să d u re z e , nu există î n t o a r c e r e înapoi.
S in g u a il s u n e t c a re i-a î n t o v ă ră ş it tot d r u m u l p în ă ac asă
a fost clocotul apei c u rg în d pe lîngă p o te c a lor. C a s a i-a întîn >
pinat, albă. Fluturii z b u r a u s p re stele şi copacii e rau n e m iş
caţi, tăcuţi şi negri.
U şa din faţă scîrţîi cînd o în c h is e ră şi u r c a r ă scările cu
a e r d e co n s p ira to ri. C înd au ajuns în c a m e ra lor, rîd ea u pe
în fu n d a te , g în d in d u - s e că i-ar fi p u t ut scula pe Ju d şi P ru d ie
cu z g o m o t e atît d e slabe.
D e m e lz a a p r in s e lum înările, în c h is e fe restre le ca să nu
intre fluturii de n o a p te , îşi s c o a s e hain a g ro a s ă şi îşi sc u tu ră
pletele. D a r în s e a ra asta era în c în tă to a re . R o ss o strînse în
b ra ţe rîzînd ca u n cop il şi ea, la rîndu l ei, rîse cu g u r a şi dinţii
lu cind u m e z i în lu m in a lum inărilor.
Surîsul l ui d is p ă ru şi în c e p u să o sărute.
- R oss, şop ti ea, d ra g u l m e u R oss.
- Te iubesc, zise el, şi sînt al tău . D e m e lz a , u ită - te l

m ine. D a c ă a m g re şit în tre c u t, l a s ă - m ă să-m i re p a r greşelile.
D e s c o p e r e a în sfîrşit că c e e a c e d is p re ţu is e nu e r a d e m n
de d isp reţu it, c ă ce ea ce fu s e se p e n t r u el s a tis fa c e re a u n o r
po fte, o a v e n tu r ă p lă c u tă , d a r o b iş n u ită î n t r - u n m o m e n t d e
d e z a m ă g ire , e r a c e v a adîn c, n estăv ilit şi g r e u d e prin s, c e v a
ce n u c u n o s c u s e p î n ă a tu n c i, c e v a c e -i u m p l e a in im a d e
b u c u r ie şi fru m u se ţe .
C apitolul III
u n a s e p te m b rie în anul ac e la a fo st u m
"
L b rită d e m o a r t e a lui C harles.
B ătrîn u l se văitase to a tă v a r a şi d o c to r u l p i e r d u s e de
c îte v a ori s p e r a n ţ a că se va face bine. Apoi, î n t r - o zi, c o n t r a r
a ştep tă rilo r, suferi un a ta c c h ia r în m o m e n tu l în c a r e C h o a k e
d e c la ra s e că s ta re a lui e fo a rtă b u n ă şi m uri în a in te d e a-şi
mai reveni.
R o s s s-a d u s la î n m o rm în ta re , d a r nici E liz a b e th , nici
V e ritv nu erau de fată, fiind a m î n d o u ă boln av e. L a funeralii a
luat p a r te o m a r e m u lţim e de săteni, m ineri şi m o ş ie ri din
r e g iu n e p e n tru că C h a rle s era c o n s id e r a t d re p t p e r s o n a lita te a
cea mai im p o rta n tă din com itat şi apreciat în g e n e ra l în m ă s u ra
în ca re o a m e n ii îl cu n o ştea u .
V ărul W illia m -A lfre d a o f ic i at serviciul divin şi, afectat
el însuşi de a c e a s tă p ie rd e re g re a, a ro sti t o p r e d ic ă pe ca re
t o a tă lu m e a a ap re c ia t-o . T e m a a fost ..Un O m al D o m n u l u i 11.
C e în s e a m n ă a c e s te cu v in te? a în tre b a t el. î n s e a m n ă să cultivi
calităţile pe ca re însuşi lisus C hristos le-a avut: a d e v ă r şi cinste,
p u rita te a inimii, um ilinţă, m ilo sten ie şi iubire. Cîţi d i n t r e noi
p o s e d ă atîtea calităţi? P u te m o are, c e r c e tî n d u - n e inim ile, să
d e s c o p e rim calităţile n e c e s a re c a re să facă din noi b ărb aţi şi
fem ei ai D o m n u lu i D u m n e z e u 0 M o m e n t e l e a c e s te a , cînd d e-
p lîn g e m t r e c e r e a în nefiin ţă a u n u i o m m a r e şi b u n , sînt m o

m e n t e cînd tre b u ie să n e c e r c e tă m su fle te le şi să n e reîn-
n o im cred in ţa.
E d r e p t s ă s p u n e m c ă p i e r d e r e a d r a g u lu i n o s t r u prieten
C h a rle s P o l d a r k î n s e a m n ă p e n t r u n o i p i e r d e r e a u nui o m al
D o m n u l u i , al u n u i d r e p t- c r e d in c io s . A fo s t u n o m in teg ru,
cinstit, n - a rostit n i c i o d a t ă u n c u v în t u n t . D e la el n-aţi în v ă ţa t
d ec ît b u n ă t a t e a şi c u r te n i a u n u i a d e v ă r a t g e n t l e m a n c a re n -a
c u n o s c u t r ă u ta t e a şi nici n -a c ă u ta t - o la alţii. N e - a c o n d u s cu
lipsa d e e g o ism a u n u i o m a cărui e x i s t e n ţ ă a fost un e x e m p lu
p e n tru noi ţoţi.
W illia m -A lfre d v o r b e a d e 'c i n c i m i n u t e c în d R o s s auzi
u n s m io rc ă it în s t r a n a d e lîn g ă el şi o v ă z u p e d o a m n a H e n
s h a w e suflîndu-şi n asu l fără să s e j e n e z e . C ă p ita n u l H e n s h a w e
clipea şi el din o ch ii lui albaştri şi alţi cîţiv a p lîn g e a u încet.
D a , e r a o p re d ic ă „ f r u m o a s ă 11, m e r g î n d d r e p t la in im ă şi ev o -
cîn d im agini de p a c e şi m ăre ţie . D a r e v o c a u ele o a r e p e bătrî-
nul o b işn u it pe c a r e -1 c u n o ş t e a el, c u m s e c a d e d ar c a m iute,
sau se î n d e p ă r ta s e d e la su biect rela tîn d p o v e s t e a v re u n u i sfînt
d e altă d a tă ? S au p o a t e că sub acelaşi n u m e se a c u n d e a u doi
o a m e n i diferiţi. U n u l e r a p o a t e cel p e care-1 c u n o ş t e a R oss,
p e cînd pe celălalt, o a m e n i cu m in te a p ă t a i n z ă t o a r e ca W il
lia m -A lfre d îl c u n o ş t e a u mai bine. R o s s î n c e r c ă să şi-l a m i n
te asc ă p e C harles cel dinainte d e a se îm b o ln ă v i, C h a rle s căruia
îi p lă c e a u lu ptele d e c o c o ş i şi m î n c a r e a b u n ă şi m ultă, C h arles
cu v eşn ice le lui g a z e care-i v e n e a u p e g ît şi p a s iu n e a p e n tru
gin, C h a rle s g e n e r o s c îte o d a tă , m e s c h i n alteori, cu d e fe c te le
şi calităţile lui, la fel c a toţi o a m e n ii. C e v a n u e ra în re gulă
aici, în d iscursul ăsta. D a , d a r a c u m e ra o o c a z ie spec ia lă
C h a rle s , el însuşi s -a r fi a m u z a t. S a u ar fi văsat lacrim i ca şi
ceilalţi p e n tru o m u l c a re m u ris e ?
353 ROSS POLDARK
W illiam -A lfred se a p r o p n a de sfîrşitul predicii. „P rieteni,

p o a te că noi n u s în te m la-înălţim ea ex e m p lu lu i p e c a r e el ni
l-a dat. D a r în î m p ă r ă ţi a T ată lui C e r e s c este lo c p e n t r u toţi
credin cioşii. în a c e a s tă lu m e nu există e g a litate sa u şan se
p e n tru toţi. B in e c u v în ta ţi sînt cei umili şi supuşi p e n t r u c ă ei
v o r v e d e a faţa lui D u m n e z e u . Ia r El cu î n ţe le p c iu n e a S a infi
nită n e va j u d e c a p e toţi. Fericiţi cei c e v o r in tra în î m p ă r ă ţi a
c e ru rilo r p e n tru c ă sînt săraci. Fericiţi cei b o g a ţi, căci v o r
in tra în îm p ă r ă ţi a c e ru rilo r g ra ţie carităţii lor. în viaţa d e apoi
va exista o m u lţim e infinită de o a m e n i, toţi răsplătiţi d u p ă
virtuţile4©r,. uniţi cu toţii d a to rită privilegiului s u b lim d e a
lă u d a şi g lo rifica p e D u m n e z e u . A m i n . ‘;
S e auzi scîrţîitul u n o r viori: t rei m u zicieni îşi în c e r c a u
viorile în a in te d e a î n c e p e să cînte; coriştii îşi d re s e ră glasurile
şi dom nul. T r e n e g l o s se trezi.
, R o s s a c c e p t ă in v ita ţia să se d u c ă la T re n w ith , s p e r în d să
o v a d ă p e V e rity , d a r nici ea nici E liz a b e th n-a u c o b o r ît. R oss
r ă m a s e în c ă p u f in, p î n ă b ă u vreo d o u ă p a h a re cu vin, se s c u z ă
apoi fa ţă de F ra n c is şi p le c ă acasă. A s is te n ţa în d o lia tă se ţin ea
d e p a r t e d e el. î n c iu d a g în d u rilo r c a r e -1 p r e o c u p a s e r ă în p e
r i o a d a cînd se h o tă r îs e să se c ă s ă to re a s c ă , nu se a ş te p ta la o (
astfel d e a titu d in e şi îi v e n e a să rîdă d e ei.
R uth Treneglos, n ăscu tă T eague, d o a m n a T ea g u e, d o a m
na C h y n o w e th , Polly C o o k e , nişte gîsculiţe care nu ştiau decît
să t r ă n c ă n e a s c ă d e s p r e d eo seb irile lor,sociale ridicole şi falsul
lor c o d d e m orală! C h ia r şi W illiam -A lfred şi soţia lui p ă iu s e r ă
stînjemţi. F ă ră în d o ia lă că p en tru ei c ă s ă to ria lui e ra o sim p lă
re c u n o a ş te r e că to t ce se vo rbise, t o a t ă bîrfa e rau ad e v ă ra te .
D e s ig u r , W illia m -A lfre d e ra bine in te n ţio n a t şi c o n s i d e r a „fa-
m ilia“ ca c e v a f o a r te serios. J o sh u a a v u s e se d re p ta te să-l c o n
s id e re „c o n ş tiin ţa " familiei, Iară în d o ia lă că îi p lă c e a să i se
c e ară p ărerea.
B ă trîn u l d o m n W a r l e g g a n fu s e se fo a r t e d ista n t-fa ţă d e

el, d a r asta e ra d e înţeles. C ele p e t r e c u t e la tribunal îl s u p ă r a u
şi a c u m , ca şi refuzul lui R o s s d e a-i î n c r e d i n ţa p r o b l e m e le
f in a n c ia re ale m oşiei. G e o r g e W a r l e g g a n ţin e a p re a m u lt la
b u n e le m a n ie r e ca să a r a te ce sim te.
Ei bine, d e z a p r o b a r e a lor, a t u t u r o r , n - a v e a nici c e a m ai
m ic ă im p o r ta n ţă , nu-1 afe c ta deloc. S a fia rb ă în z e a m a lor, lui
nu-i păsa. C în d a j u n s e p e p ă m în tu l lui, iritare a î n c e p u s ă
d is p a ră la g în dul că o va v e d e a iar p e D e m e lz a ...
2
î n realitate, ră m a s e d e z a m ă g it, p e n tru că, s o s in d
a c asă, n u o găsi pe D e m e lz a , c a r e p le c a se la M ellin lu în d cu
ea c e v a ’d e m în c a r e p e n t r u Jin n y şi o h ă i n u ţ ă pe ca re o lu c ra s e
p e n tru copilul n ă s c u t d e o s ă p tă m înă. L u i B e n ja m in R o s s îi
ieşea u dinţii şi lu n a tr e c u t ă fu sese b o ln a v . R o ss îl v ă z u s e de
c u r în d p e băieţelul care-i p u rta n u m e l e şi fu se se izbit d e c o i n
c id en ţă : cuţitul lui R e u b e n lăsase p e faţa co pilulu i o -c ic a tric e
a s e m ă n ă t o a r e cu ce a de p e faţa lui. S e î n t r e b ă d a c ă se v a
v e d e a şi cînd băiatul, va c re ş te m are.
S e h o tă rî să se d u c ă la M ellin, în s p e r a n ţ a că o v a întîlni
p e D e m e lz a p e d r u m u l d e în to a rc e re .
S e întîlni cu soţia Iui la v re o d o u ă su te d e m etri d e p ă r t a r e
■
»
d e c a s ă C a î n t o t d e a u n a îi făcea o d e o s e b it ă p lă c e re să-i v a d ă
faţa lum inîndu-i-se la vederea lui şi ea veni în Rigă să-l întîm pine.
- R o ss: C e bine îmi p a r e ' N u m ă a ş t e p t a m să te în to rc i
atît d e re p e d e .
- N - a fost o re u n iu n e plăcută, s p u s e el, lu în d -o d e braţ.
S i n t sigu r că C h a rle s s-ar fi plictisii.
355 ROSS POLDARK
- Ssst! îl d o je n i ea. N u e b in e să glum eşti d e s p r e astfel

d e lucruri. C in e e r a a c o lo ? S p u n e - m i, cine e ra ac o lo .
îi povesti, p re fă c în d u - s e că n - a r e r ă b d a re să-i p o v e s t e a s
că, d a r în re a lita te facînd u-i p lă c e re r e interesul ei.
- C e să-ţi m ai s p u n ? A sta e tot. L u m e a e r a tristă. A r fi
tre b u it să fie a c o lo so ţia m e a ca să-i m ai în v e s e le a sc ă .
- D a r... E liz a b e th nu a fost a c o lo ? în tre b ă ea.
- N u , şi nici Verity. A m î n d o u ă sînt b o ln a v e . P r e s u p u n
c ă din c a u z a p ie r d e n i suferite. F ra n c is sin g u r a fă c u t o n o ru r ile
casei. Şi ce fa c b oln av ii tăi?
- B o ln av ii m ei?
- Jinny şi copilul.
- O, sînt bine. F etiţa e s ă n ă to a s ă . Jin n y la fel, d a r f o a rte
m îh n ită. E ap a tic ă şi sim te lipsa lui Jim.
- Şi m icul B en jy R o ss şi dinţii lui? îi ies dinţii p rin urech i?
- S e s im te m u lt mai bine, dra g u le . I- a m d u s n iş te valeri-
a n ă şi i-am s p u s lui Jinny. ... C u m se zice?
- I-am d at instrucţiuni?
-N u ...
- I-ai prescris?
- D a. I-am prescris, ca un farm acist. A tîtea p ic ă tu ri, de
atîtea ori pe zi. Şi Jin n y făcea ochii mari şi zicea „da, d oam nă*1,
şi „nu, d o a m n ă 11, ca şi c u m aş fi fost o a d e v ă ra tă d o a m n ă .
- A sta şi eşti, spuse Ross.
S e lipi d r ă g ă s to s de el:
- Da, sînt. U itasem , Ross. T u ai tran sfo rm a în tr-o d o a m n ă
p e oricin e ai iubi.
- F leacu ri, s p u s e Ross. Tu eşti de vină. A u m ai aflat
c e v a d e s p r e Jim luna asta?
- L u n a asta, nim ic Ştii c e -a u aflat luna trec u tă.
- C ă se s im te bine, da. E u m ă î n d o ie s c , d ar, d a c ă asta îi

linişteşte, e bine.
- C rezi că ai p u te a să rogi p e c in e v a să se d u c ă să-l vadă?
- A m f ă c u t - o deja. D a r n -a m nici u n ră sp u n s. E a d e v ă ra t
c ă î n c h i s o a r e a B o d m i n este c e a m a i b u n ă d in tre c e le rele,
d a c ă asta p o a t e fi o c o n s o la re .
- R o ss, m - a m g în d it că...
-C e?
- M i-ai sp u s c ă ar treb u i să m ai a n g a je z p e c in e v a să m ă
aju te la g o s p o d ă r ie , c a să am eu m ai m u lt tim p liber. M - a m
g în d it să o r o g p e Jin n y C arter.
- C u m , şi să a v e m trei cop ii mici m e r g î n d d e - a buşilea
prin casă?
- N u , nu. D o a m n a Z a c k y o să aib ă grijă d e B e n jy şi
M a r y ; ar p u t e a să s e j o a c e cu copiii ei. J in n y a r p u t e a s-o
a d u c ă pe c e a m ic ă şi sô lase să ste a la s o a r e î n t r - u n leag ă n
t o a t ă ziua. N - a r s u p ă r a pe nim eni.
- J in n y ce s p u n e 9
- î n c ă n - a m în t r e b a t- o d a c ă v rea. A m v ru t să văd ce
\
spui tu m ai întîi. v
- în ţ e l e g e ţ i - v ă voi d o u ă . E u n - a m n im ic îm p o triv ă .
A ju n s e r ă în vîrful dealului lîn g ă W h e a l G r a c e ş i.D e m elza
se d e p ă r t ă d e el c a să c u le a g ă m u r e . M î n c ă v re o d o u ă şi-i
oferi lui R o s s m în a plină ca să-şi a le a g ă . R o s s luă una, cu
g în d u l în altă parte.
- Şi eu m - a m g îndit la c e v a ... A u g u s t b u n anul ăsta. Şi
eu m -a m gîndit. A c u m că C h a rle s s-a dus, Verity a r e m a re
n e v o ie d e o d ih n ă . M i-a r fa ce m a r e p lă c e re să vină se stea cu
noi v re o s ă p tă m în ă , d o u ă , să-şi re f a c ă fo rţele, d u p ă efortul
fă c u t îngrijindu-1 pe C harles.
357 ROSS POLDARK
C o b o r îr ă dealul. A ş te p tă u n ră s p u n s, d a r e a tă c u . S e uită
la ea. V eselia îi d is p ă ru s e d e p e fa ţă şi e ra palidă.
- Ce zici?
- N -o să vrea să vină...
- D e ce spui asta?
- Fam ilia ta... toţi m ă u ră s c .
- N im eni din fam ilia m e a n u te urăşte. N u te c u n o s c . S e
p o a t e să te d e z a p ro b e , d a r V e rity e altfel.
- C u m p o a te fi altfel cînd şi ea fa c e p a r te din familie?
- Şi totuşi e altfel. N u o cun o şti.
N -a u mai s c o s nici u n c u v în t p în ă au ajun s acasă. L a u şă
se desp ă rţiră, d a r el ştia că d is c u ţia n u se term in a s e . O c u n o ş
te a 'd e s t u l de bine a c u m p e D e m e l z a c a să-şi d e a s e a m a că
n u m a i o p ro b le m ă clară, b in e p u s ă la p u n c t, o p u t e a satisface.
C în d ieşi ca să se d u c ă la m in ă, D e m e l z a alerg ă d u p ă el.
- Ross.
El se opri:
- Ei, ce s-a în tîm p lat?
. - Ei cred... familia ta c r e d e că ai fost n e b u n să te însori
cu m ine. Nu strica p rim a v a r ă p e c a re o p e t r e c e m î m p r e u n ă
invitînd pe unul din ei să s t e a c u noi. M i-ai s p u s c h ia r a c u m
c ă sînt o d o a m n ă . D a ’ nu sînt. N u încă. N u ştiu să v o rb e s c
fru m o s, nu ştiu să m ă n în c fr u m o s , m ă m u r d ă r e s c m e re u şi
cînd m ă su p ă r înjur. P o a t e că a m să învăţ. D a c ă m ă în veţi tu,
am să învăţ. O să-m i d a u o s te n e a la . P o a t e că la a n u ’. ,
- V erity e altfel, s p u s e R oss. E a î n ţe le g e m u lt mai b in e
lucrurile. Ea şi cu m in e ne a s e m ă n ă m .
- Da, zise D e m e lz a cu lacrim ile în ochi, d a r ea e femeie.
T u c re z i că sînt d r ă g u ţ ă p e n t r u c ă eşti b ă r b a t . S ă n u c re z i
c ă am v re o b ă n u i a l ă fa ţă d e e a , d a r o s ă - m i v a d ă t o a t e
d efe c te le şi o să-ţi sp u nă, şi a tu n c i o să-ţi s c h im b i şi tu p ă r e
rea d e s p r e m ine.
- H ai, vino c u m in e p în ă sus, s p u s e R o s s calm .

D e m e lz a se u ită în o chii lui, î n c e r c î n d să g h i c e a s c ă ce
g în d e ş te . A p o i p le c ă cu el şi m e r s e r ă î m p r e u n ă p în ă sus. L a
p o a r tă , R o s s se o pri şi se sprijini de g a r d .
- î n a i n t e de a te c u n o a ş te , s p u s e el, c în d m - a m î n t o r s
din A m e r ic a , to tu l m i se p ă r e a în tu n e c a t. Ştii d e ce, p e n t r u că
s p e r a m să m ă c ă s ă t o r e s c cu E l i z a b e th şi a m d e s c o p e r i t că
a v e a alte planuri. în ia rn a a c e e a n u m a i V e rity m - a s a l v at d e
l a ...' Ei, a m fost u n p ro s t să p u n atîta Ia in im ă , n im ic n u m e r i t ă
aşa ceva; n -a ş fi p u tu t să rezist, d a r V e rity a v en it şi m - a
su sţinut. V e n e a d e trei, p a tru ori p e s ă p t ă m î n ă , t o a t ă iarna.
N - a m s ă u it n ic io d a tă . M i-a o fe rit t o t sp rijinul ei; e d e d a t o r i a
m e a să o răsp lă te sc. E r u ş in o s c ă a m n e g lija t-o trei ani, în
m o m e n t e l e cînd a v e a mai m u l tă n e v o i e d e m ine. A p r e f e r a t
să r ă m în ă acasă, să n u o m ai v a d ă n im e n i; eu n u m ai a v e a m
a tî ta n e v o ie de e a ; C h a rle s era b o l n a v şi ea a c o n s i d e r a t c ă e
d e d a to ria ei să-l în g rijeasc ă. D a r as ta n u m ai p o a t e c o n tin u a ,
C h a rle s e m o rt. F ra n c is m i-a s p u s c ă e b o ln a v ă . îi t r e b u i e o
s c h im b a re , treb u ie să p le c e din c a sa aia. T o t ce p o t f a c e e să
o c h e m să vină la noi,.
C u un g e s t d e n e m u lţu m ir e , D e m e l z a strivi sub ta lp a pi
cioru lu i cîtev a fire de iarbă u scată.
- D a r de ce are nevoie de tine? \D a c ă e bolnavă,’ are n ev o ie
d e d o c t o r şi g ata. A r fi îngrijită mai b in e la ... la T r e n w i th
- îţi am inteşti cînd ai venit tu aici? V e n e a în vizită un
bărb at, c ă p it a n ul B l a m e y.
îi a ru n c ă o privire î n t u n e c a t ă:
- N u-m i am intesc.
- V e rity şi cu el se iubeau. D a r C h a rle s şi F ra n c is au
aflat că el mai fusese că să to rit, e ra u m o t iv e p u t e r n i c e c a r e îi
îm p ie d ic a u să se c ă s ă t o r e a s c ă Li s-a in terz is să se v a d ă , aşa
359 ROSS POLDARK
că se în tîln ea u aici în secret. î n t r - o z i ,C h a rle s şi F ran c is-i-au

găsit p e a m în d o i aici. S -a iscat o c e a rtă v io len tă î n t r e ei. C ă
p itanu l B la m e y a plecat la F a lm o u th şi V e rity n u l-a m ai v ă z u t
d e atunci.
- ' O , e x c la m ă D e m e lz a m îhnită.
- B o a l a ei e o b o a lă a sufletului, p o a te şi m ai m u lt decît
atît, d a r p o t să-i refu z ajutorul p e care' ea mi l-a dat? S ă sch im b e
lu m e a în c a re trăieşte, să s c a p e d e g în d u rile n e g r e , a s ta ar
î n s e m n a că b ătălia e cîştigată pe j u m ă t a t e . Ai p u t e a să o ajuţi
atît d e m u lt d a c ă ai în cerca.
- Aş p u tea, eu?
- D a , ai p u te a . P e ea o in te re se a z ă atît de p u ţin viaţa, pe
c în d tu eşti p lin ă d e viaţă. Ai p o fta d e viaţă pe c a r e ea n u o
are. T re b u ie să o aju tă m a m în d o i, d ra g a m ea. Şi p e n t r u asta
v re a u să o aju ţi.c u d r a g ă inimă, fără nici o reţin ere.
L a p o a r tă , D e m e lz a îl luă d e m înă.
- C îte o d a tă , s p u s e ea, m ă înfurii, m ă su p ăr, şi a p o i îmi
p a r e rău. A m s -o ajut, Ross, am să fac aşa*cum sp u i tu.
C apitolul IV
Î
n fiecare s e a ră D e m e l z a se r u g a lui D u m
n e z e u ca să n u v in ă V erity.
C în d a so sit ră s p u n s u l şi a aflat c ă v e r iş o a ra ei a a c c e p ta t
in v ita ţia şi c ă s p e r ă -s ă se s im tă m ai b in e p în ă s ă p tă m în a u r
m ă t o a r e , D e m e lz a sim ţi că i se su ie u n n o d în gît şi că nu mai
p o a t e să respire. F a ţ ă d e R o s s î n c e r c ă să-şi a s c u n d ă p a n ic a şi
p ă r e a s ă a c c e p te c u v in te le lui d e î m b ă r b ă ta r e . T o a t ă săp tâ -
mîr.d tem erile ei şi-au găsit o c o m p e n s a r e în tr-o m u n c ă n e o b o
sit?: n -a ră m a s c o lţiş o r în to a tă c a s a n e c u r ă ţ a t şi în fiec are
d i m : 'e a ţ ă P r u d i e se v ă ic ă re a în g u r a m a r e cînd o v e d e a ce
face. D a r oricît ar fi m u n c it, nu p u t e a să îm p ie d ic e v e n ire a
zilei d e s îm b ă tă şi s o s ire a lui V e rity. N u p u t e a s p e r a deqît ca
m ă t u ş a A g a th a să aibă un a tac de a p o p l e x i e s a u ca ea însăşi
să se îm b o ln ă v e a s c ă d e pojar.
V e rity sosi im e d ia t d u p ă prînz, în s o ţită de B artle, valetul
c a r e d u c e a în s p in a r e d o u ă g e a m a n t a n e .
R o ss, c a r e n - o m ai v ă z u s e p e v e r iş o a ra lui de cîtev a luni,
a fo st im p re s io n a t d e s c h im b a re a ei. A v e a obrajii scofîlciţi şi
c u l o a r e a lor s ă n ă to a s ă d a t o r a t ă vieţii în a e r liber d is p ă a is e
A r ă t a d e p a tru z e c i d e ani în loc d e d o u ă z e c i şi n o u ă în ochii
ei nu se m ai citea vitalitatea s tră lu c ito a r e şi inteligenţa ascuţită
din a in te . N u m a i v o c e a era a c eea şi şi p ă ru l ei rebel.
361 ROSS POLDARK
G e n u n c h ii D e m e lz e i, c a r e în d im in e a ţa a c e e a s e î n m u i a -
seră la g în d u l că v a sosi Verity, e ra u ţep eni a c u m , b u ze le
încleştate. S tă te a în p ra g u l uşii, î m b r ă c a t ă cu rochia ei roz,
simplă, în c e r c în d s ă n u p a r ă s tin g h e rită , în tim p ce R o s s o
ajuta pe V e rity să d e s c a le c e şi o săru ta .
- R oss, cît m ă b u c u r să te re v ă d . C e d r ă g u ţ d in p a r te a ta
c ă m-ai invitat. Şi ce bine arăţi! V ia ţa îţi surîde.
Se în to a r s e sp re D e m e l z a şi îi surîse.
- Aş fi d o rit să vin la n u n t a v o a s tră , d r a g a m e a . M i-a
p ă ru t atît d e r ă u că nu am p u tu t. D e m e l z a îi în tin s e o b ra z u l
re c e să i-1 s ă r u te şi se d ă d u la o p a r t e u itîn d u -s e d ;;p ă R o s s şi
V e rity c a re in tra u în casă. D u p ă c îte v a m o m e n t e in tră d u p ă
ei în c a m e ra d e zi. A s ta n u m ai e c a m e r a m ea, a m e a şi a lui
R oss, se gîndi ea; n e - a lu a t-o a ltcin ev a , a c u m în m ijlo cu l verii
n o a s tre fericite.
V erity îşi s c o t e a pelerin a. D e m e l z a o b se rv ă c ă e r a sim plu
îm b răcată. N u e r a f r u m o a s ă ca E l izabeth. P ă r e a c a m în vîrstă
şi cu trăsături obişnuite. G u r a şi c îte o d a tă to n u l vocii s e m ă n a u
cu ale lui Ross.
- ... la sfirşit, s p u s e V e rity , n u c red că a s u fe rit p re a
mult. E r a atît d e o bosit. O ftă. D a c ă n - a r fi m u rit atît d e brusc,
d e rep ede, te -a m fi c h e m a t. în fine,, s-a te rm in a t, a c u m nu
doresc decît să m ă odihnesc. S chiţă u n zîmbet. M ă tem că n-am
să fiu un m u s a fir p r e a vesel şi n -a ş v re a d e lo c să vă d eran jez.
N u vă sch im b aţi o b iceiu rile p e n tru m in e şi lăsaţi-m i tim p să
m ă o b işnu iesc aici. A sta e t o t c e -m i doresc.
D e m e lz a îşi fr ă m în tă m in te a p e n t r u a-şi re am in ti frazele
pregătite d e di m ineaţă. îşi tot su g ea degetele pînă reuşi s-o întrebe:
- Vreţi să beţi ceva, a c u m , d u p ă atîta d ru m ?
- M i s-a p re s c ris să b e a u la p te d im in e a ţa şi vin s ea ra. Nu
p o t să sufăr nici laptele, niî vinul! D a r am b ă u t la p te în ain te
de plecare, aşa c ă îţi m u lţu m e s c , d a r nu beau nim ic.
- N u ţi-e felul să te îm b o ln ă v eşti, s p u s e Ross. C e te s u p ă r ă

în a fa ră de o b o s e a lă ? C e s p u n e C h o a k e ?
- O lun ă îmi ia s în g e şi lu na u r m ă t o a r e îm i s p u n e că sînt
a n e m ic ă . îm i d ă m e d i c a m e n t e c a r e - m i fa c g r e a ţ ă şi v o m i ti v e
c a re n u m ă ajută. M ă în d o ie s c că ştie m a i m u lte d ecît b ătrîn e le
d o c t o r o a i e d e prin tîrg u n .
- A m c u n o s c u t şi eu o d a t ă o b ă trîn ă ... î n c e p u D e m e l z a
şi se opri.
A m în d o i a ş t e p t a r ă să co n tin u e .
- N - a r e i m p o r ta n ţă , s p u s e ea. M ă d u c să v ă d d a c ă e
p re g ă tită c a m e r a d u m itale.
S e î n tr e b ă d a c ă s c u z a ei e ra la fel d e n e c o n v i n g ă t o a r e
p e n t r u ei c u m e r a p e n t r u ea. D a r ei n u z is e ră nim ic; r e c u n o s
c ă to a r e p e n tru asta, fugi din î n c ă p e r e şi se d u s e în fostul d o r
m i to r al lui J o s h u a , c a r e a c u m a v e a să fie al lui Verity. A c o lo
d ă d u la o p a r te c u v e r t u r a d e p e pat, a p o i se uită la cele d o u ă
v alize ca şi c u m ar fi p u tu t să v a d ă prin ele. S e î n tr e b ă c u m va
reuşi să o s c o a tă la c a p ă t to a tă s ă p t ă m î n a viitoare.
2
î n se a ra a c e e a şi .toată z iu a - u rm ă to a r e , a s u p r a lo r
s e a ş te rn u o sfială g re a , ca o c e a ţă de t o a m n ă c a r e s e lasă
p e s te lo cu rile c u n o s c u te , a s c u n z î n d u - l e vederii. D e m e l z a e ra
d e vină, d a r nu a v e a c e face. D e v e n is e o intrusă, p e n t r u că,
d u p ă c u m s p u n e p ro v e rb u l, „ c e a m ai b u n ă to v ă ră ş ie e în d o i “ .
R o s s şi V e rity a v e a u m u lte să-şi p o v e s t e a s c ă şi d e a c e e a el
r ă m î n e a a c a s ă m u lt m ai m ult d ec ît în ain te. Ori de cîte ori
D e m e l z a in tra în c a m e r a de zi’ s e ^ n t r e r u p e a u din v o rb ă . N u
p e n tru că% r fi a v u t s e c re te faţă d e ea, d a r sub iectu l e r a c e v a
363 ROSS POLDARK
ce ea n - a r fi p u tu t în ţe le g e şi d a c ă l-ar fi c o n tin u a t, D e m e lz a
s-a r fi sim ţit ig n o ra tă .
C înd ş e d e a u la m asă, e r a g re u să g ă s e a s c ă s u b ie c te de
co n v e rs a ţie la c a re ar fi p u tu t lua p a rte şi D e m e lz a . E r a u m u lte
c a re n -o p riv e a u sa u n - o in tere sa u : ce m ai fă c e a u E liz a b e th şi
F ranc is, c u m p r o s p e r a G e o ffre y C harles, nou tăţi d e s p r e p rie
teni c o m u n i d e c a r e D e m e l z a nici n u auzise. R u t h T r e n e g l o s
era în flo rito a re în calitatea ei d e stă p în ă la M in g o o s e . D o a m n a
C h y n o w e th , m a m a lui E lizab e th , s u fe re a de ochi şi d o c to rii o
sfătuiau să se opereze. Penultim ul copil al vărului W illiam -Al
fr ed m u ris e d e p ojar. N o u a c a rte a lui H e n r y F ie ld in g era
ultim ul r ă c n e t în m a te r ie d e lectură. A c e s te a şi m u lte altele
erau s u b ie c te p lă c u te d e d iscu ţie p en tru R oss, d a r nu şi pen tru
s o ţia lui, p e c a r e n - o interesau.
V erity, c a r e sim ţe a c u m stau lucrurile, ar fi găsit o s c u z ă
şi a r fi p l e c a t d u p ă trei zile d a c ă ar fi fost sig u ră c ă ră cea la
D e m e lz e i se d a t o r a g e lo zie i sau antipatiei. D a r V e rity c r e d e a
că m o tiv u l e r a altul şi nu v o ia s ă p lece ac u m , ştiind c ă nu s-ar
mai p u t e a î n t o a r c e n ic io d a tă . N u -i p l ă c e a nici g î n d u l că
p re z e n ţa ei ar fi p u t u t să-l s e p a r e pe R o s s de tîn ă ra lui soţie.
D a r d a c ă p le c a a c u m , n u m e le ei va r ă m î n e p e n tru t o t d e a u n a
legat d e a c e a s tă vizită şi n u v o r mai p o m e n i n ic io d a tă d e ea.
îi p ă r e a ră u c ă venise.
R ă m a s e deci, sperînd în tr-o îm b u n ătăţire, fără să ştie însă
c u m să p r o c e d e z e .
în p rim u l rînd a î n c e p u t să stea mai mult în pat d im in e aţa
şi să nu se .scoale p în ă nu p le c a R o s s de acasă; ap oi se întîlnea
cu D e m e lz a c a din în tîm p la r e şi în c e p e a să v o r b e a s c ă cu ea
sau s ă o a ju te la treb uri. D a c ă ac eastă j e n ă d in tre ele p u te a fi
re z o lv a tă în v r e u n fel, a tu n c i treb u ia re z o lv ată n u m a i cînd
R o ss era plecat. S p e r a că se v o r în ţe le g e fără nici cel mai m ic
cu vîn t. D a r d u p ă c îte v a zile îşi d ă d u s e a m a că î n c e r c a r e a ei

d e a p ă r e a n a tu ra lă se v e d e a a ş a cun T şi era: că u ta tă.
D e ih e lz a în c e rc a să fie mai a p r o p ia tă , d a r g în d e a şi v o rb e a
ră m în în d m e re u în d efen siv ă, c a şi c u m s - a r fi aflat în sp a te le
unui scut. în c e r c ă r il e lui V e rity d e a î n l ă t u r a a c e s t c o m p l e x
d e in fe rio rita te al D e m e lz e i p u t e a u u ş o r fi lu a te d r e p t ae re
d e 's u p e rio rita te .
Joi d im in e a ţă , D e m e l z a p le c a s e d e a c a s ă în zori. V e rity
se d ă d u j o s din p at la u n s p r e z e c e . C e ru l e ra n o ro s , d a r nu
ploua. F o c u l a r d e a în c a m e r a d e zi şi T a b i t h a B e th ia , atra s ă
de că ld u ră , e ra p r e z e n tă . V e rity se a ş e z ă p e fotoliul .din faţa
căm in u lu i; o tre c u u n fio r d e frig şi î n c e p u să m işte buştenii
c a să-i fa că să a r d ă c u f l ac ără . S e s i m ţe a b ă tr în ă şi o b o sită, şi
o g lin d a din c a m e r a ei îi a r ă ta p ielea c a re în c e p u s e să se î n g ă l
b e n e a sc ă . D e fapt n u o p re a in te re sa d a c ă a r a tă b ă trîn ă sau
nu... D a r era atît d e lipsită d e vlag ă, s u f e r e a atît încît nu mai
p u te a m u n ci nici p e j u m ă t a t e cît m u n c i s e cu u n an în ain te. Se
instală mai b ine în fotoliu . N im ic n u era mai p lăcu t d ecît să
stea ca ac u m , cu cap u l spn jin it d e sp ă ta ru l îm b ră c a t cu catifea,
să s im tă c u m focul îi în c ă lz e ş te p ic io a re le , să nu aib ă n im ic
de fă cu t, să nu se g în d e a s c ă la nim ic...
D o r m i s e to a t ă n o a p t e a şi nu se tre z ise d e ’ mai m u lt de
trei ori, to tuşi a d o r m i din n o u , cu p i c i o a r e l e în p ap u c i în tin se
în s p re foc, cu o m î n ă atîrn în d p e s te b ra ţu l fotoliu l u i, pisica
fă cută g h e m la p ic io a r e le ei t o rc e a în c e t
D e m e lz a intră în c a m e r ă cu b ra ţe le plin e d e c r e n g u ţ e de
fag şi flori de m ăce ş.
V e rity se ridică.
- O, ia rtă -m ă , s p u s e D e m e lz a , g a t a s ă iasă din c a m e ră .
- N u pleca, s p u s e V e rity în c u rc a tă . N - a r trebui să d o rm
la o ra asta. H ai să s tă m d e v o rb ă . A j u t ă - m ă să m ă trezesc.
365 ROSS POLDARK
D e m e lz a zîm b i cu o a r e c a r e re z e r v ă şi a ş e z ă florile p e
u n scaun.
- T e s u p ă r ă c u re n tu l d e la fe re a stră ? A r fi tre b u it să
o închizi.
- N u , n u , te ro g . A e ru l d e m a r e n u -m i fa c e rău.
D em elza închise fereastra şi îşi trecu m îna prin părul ciufulit.
- R o s s nu m - a r ierta n i c i o d a t ă d a c ă ai răci. N a lb e le astea
s-a u ofilit; am să le arunc. L u ă vasul c u flori şi ieşi din ca m e ră,
în to rc în d u -s e cu el plin cu a p ă p r o a s p ă tă . î n c e p u să a r a n je z e
cren g u ţele. V e rity se uită la ea.
- Ţ i-a u p lă c u t î n t o t d e a u n a florile, nu ? îm i a m in te s c că
m i-a spus o d a tă R oss.
D e m e lz a se uită la ea.
- C înd ţi-a sp u s asta?
V erity zîmbi.
- D em ult. C u rîn d d u p ă c e ai venit aici. A m a d m ira t florile
şi m i-a spus că adu c i flori p r o a s p e t e în fiec are zi.
D e m e lz a se înro şi puţin.
- T otuşi, s p u s e ea pe u n t o n p ractic, treb u ie să ai grijă.
N u orice floare trăie şte cînd o ţii în casă. U n e le sînt fru m o a se ,
d a r se ofilesc im e d ia t cînd le culegi. M ai p u s e în vas vre o
d o u ă c r e n g u ţe d e flori de m ă c e ş . F ru n z e le d e fag e rau d e un
galben delica t şi se a r m o n iz a u c u tonurile d e galben, p o rtocaliu
şi roşu ale m ă c e ş u lu i. Azi am in tra t p e m o ş ia B o d r u g a n ca să
le culeg. Se d ă d u puţin înapoi ca să ad m ire efectul. Şi cîteod a tă
florile nu se p o triv e s c şi, oricît te-ai strădui, nu se în g ă d u ie
u n a pe alta în acelaşi vas.
V erity î n c e p u să se m iş te în fotoliu. T re b u ia să rişte un
a tac frontal.
- T re b u ie să-ţi m u lţu m e s c , d ra g a m ea, p e n tru t o t ce-ai
făcut pen tru Ross.
T r u p u l fetei se î n c o r d ă ca o s î r m ă b i n e întinsă.
- M ai c u rîn d el a fă c u t m u lt p e n t r u m ine.
- D a , p o a t e c ă ai d re p ta te , în c u v i i n ţă V e rity cu m ai m u lt
curaj. Ş tiu că el... t e - a crescu t... a a v u t g rijă d e tine. D a r tu...
se p a r e că s -a î n d r ă g o s t i t de tine şi a s ta ... i-a s c h im b a t t o a
tă viaţa.
Privirile lor seîn tîln iră . în ochii D e m e lz e i se citea o o a r e
c a r e ostilitate, u n s e n tim e n t d e a p ă r a r e , d a r şi n e d u m e r i r e .
S im ţ e a a n ta g o n is m u l din c u v in te le lui V e rity , d a r n u p u t e a
să-şi d e a s e a m a în ce con sta.
- N u ştiu c e vrei să spui.
- C în d s -a î n to rs acasă, s p u s e V e rity , e r a î n d r ă g o s t i t d e
E liz a b e th , c u m n a t a m ea. T r e b u ie că ştii asta.
- Ştiu. N u e n e v o ie să-m i spui. O ştiu la fel d e b in e ca
şi d u m n e a ta .
D e m e lz a se în t o a r s e şi vru să iasă d in c a m e ră .
V e rity se ridică. T re b u ia să reziste.
- P o a t e că n u m -a m e x p r im a t bine. V r e a u să -n ţe le g i...
D e cîn d s-a în to rs ... d e cînd s-a în to rs şi a g ă s i t- o p e E l i z a
beth lo g o d ită cu fratele m eu , m -a m t e m u t c ă n u v a p u t e a
uita... că nu va p u te a în frîn g e d e z a m ă g i r e a aşa c u m a r fa c e
un o m o b işn u i t . Cei din f a m i l i a n o a s t r ă s în te m ciudaţi, s în te m
altfel. N oi nu fa c e m c o m p r o m i s u r i cu cele c e se în tî m plă. D e
fapt, d a c ă o p a r te din tine este... este s m u lsă , nu mai r ă m î n e
nim ic, n u m a i are im p o rta n ţă nimic... Se opri să-şi t ra g ă s u fle
tul, a p o i c o n tin u ă : M i-a fost te a m ă că o să-şi i ro s e a s c ă viaţa,
că nu va mai fi n ic io d a tă fericit aşa c u m a r fi p u tu t fi... N o i
doi am fost î n t o td e a u n a mai apropiaţi d ecît sînt verii d e obicei.
M ie R o s s m i-e fo a rte d ra g
D e m e lz a se uita lu n g ia ea V e rity c o n tin u ă .
367 ROSS POLDARK
- C înd am aflat că s-a că s ă to rii cu tine, a m c r e z u t că e

c e v a p ro v iz o r iu , o soluţie de m o m e n t . C e v a c a r e să-i a d u c ă o
c o n so la re . D a r m - a m b u c u r a t şi p e n tru atît. C h i a r o astfel de
s o l u ţ ie e m u l t m ai b u n ă d e c ît o v ia ţă c a r e s e o file ş te . A m
fo s t m u l ţ u m i t ă c ă va a v e a p e c i n e v a T î n g ă el, c i n e v a c a r e
să-i f a c ă c o p ii, c a r e să î m b ă t r î n e a s c ă a lă tu ri d e el. R e s t u l
n u ’m a i . a v e a i m p o r t a n ţ ă .
S e opri din n o u şi D e m e lz a v ru să s p u n ă ceva, d a r se
răzgîndi. O flo a re d e nalbă veştejită z ă c e a pe p o d e a în tre ele.
. - D a r de cînd am venit aici, s p u s e V erity , m i-a m d at
s e a m a că nu e d elo c o soluţie trec ătoare . E cev a real, ad e v ăra t.
P e n tru asta v re a u să-ţi m u lţu m e s c . I-ai ad u s atîta fericire! N u
ştiu c u m ai fă c u t-o , d a r e atît de fericit. A p ie rd u t cel m ai
i m p o r ta n t lucru din viaţă... şi l-a găsit din n o u , în altă fiinţă.
N u m a i as ta c o n te a z ă . N u e n im ic mai m in u n a t d ec ît să ai p e
c in e v a c a re să te iub easc ă şi pe c a re şi tu să-l iubeşti. Cei ce
nu au p e nim en i sau c a re l-au p ierd u t nu cred , d a r a c e s ta e
a d e v ăru l. Atîta tim p cît viaţa nu te lo veşte în iu b ire a ta, restul
n u m ai c o n te a z ă , eşti în sig u ran ţă.
V o r b e a a c u m în ş o a p tă ; se op ri puţin c a să-şi d r e a
g ă glasul. ✓
- N - a m ven it aici ca să te u ră sc, îi sp u se, nici ca să te
tra te z d e sus. E o s c h im b a re atît d e p r o f u n d ă în R o ss. şi asta
e o p e r a ţa. C rez i că -m i p a s ă d e u n d e vii, sau c e e d u c a ţ i e ai,
sau d a c ă ştii sau nu să faci.o re v e re n ţă ? A sta nu e totul.
D e m e lz a se uită din n o u la flori
- A m vrut... a m vrut d e m u lte ori să ştiu c u m se fa ce o
re v e re n ţă , s p u s e ea încet. A n vrut d e m ulte ori. A ş d ori să m ă
î n v e ţ i ... Verity.
V erity se a ş e z ă iar pe fo to liu , obosită de e fo rtu l fă c u t ca
să v o rb e a s c ă . G a ta s ă iz b u c n e a s c ă .în lacrim i, s e uită la p apu c ii

pe care-i purta.
- D r a g a m e a , nici ,e u n u m ă p r i c e p , r ă s p u n s e e a cu
v o ce nesigură.
- M ă d u c s ă m a i a d u c - f l o r i # s p u s e D e m e l z a , şi fu g i
d in î n c ă p e r e .
3
R o s s p e t r e c u s e m ai t o a t ă z iu a la m in ă şi c în d s-a
în to rs acasă, la o r a cinci, c a să m ă n în c e , D e m e l z a era p le c a tă
la S a w le cu P r u d i e c a s ă c u m p e r e o p a i ţ e şi lu m în ă ri şi p e ş te
p e n tru m a s a de a d o u a zi. S -a în to rs tîrziu, p e n t r u c ă se d u s e s e
să se u ite la p escari c u m p rin d p e ş te le , a ş a că R o s s 'ş i V e rity
au l u a t m a s a n u m a i ei doi. N - a u v o rb it d e D e m e lz a . V e rity
i-a sp u s c ă F ra n c is îşi p e t r e c e a t r e i - p a t r u n o p ţi p e s ă p t ă m î n ă
în o ra ş la T r u r o jucîncj cărţi. E r a d e stu l d e ră u că făcea asta în
lunile d e iarnă, d a r în c u rs u l verii e ra d e neiertat.
- C re d , s p u s e V e rjty, că s în te m o fa m ilie n eo b iş n u ită .
F ra n c is îşi satisface a p r o a p e to a te d o rin ţe le , şi a c u m se p o a r tă
ca şi c u m .n u se p o a t e a p u c a d e c e v a s e r io s şi treb u ie n e a p ă r a t
să se a ş e z e la o m a s ă d e j o c şi să se î n g l o d e z e în datorii. C e
a v e m noi, R o ss, s u p ă r ă t o r , nim en i n u se p o a t e o bişn ui să t r ă
iască cu no i?
- N e d e s c o n s id e ri, d ra g a m ea, şi as ta n u m a i din c a u z ă
că, aşa c u m s e î n t î m p l ă î n m u lte familii, n u s î n tem toţi fericiţi
în acelaşi timp.
- F ra n c is este irascibil şi n e rv o s , se p lîn s e -V e ri ty. M u lt
mai m u l t ca m ine. N u s u fe ră s ă j se o p u n ă n im eni şi se în fu rie
im ediat. N u e nici o s ă p tă m în ă d e cînd el şi m ă tu ş a A g a th a
369 ROSS POLDARK.
s-a u ce rta t şi s-a u în ju ra t la m a s ă , în p r e z e n ţ a d o a m n e i T a b b

c a r e ră m ă sese cu g u r a că scată.
- A cîştigat m ă tu ş a A g a th a ?
- O, fără îndoială! D a r e un p ro s t ex e m p lu p en tru servitori.
- Şi E liz a b e th ?
- C îte o d a tă re u ş e ş te să -l c o n v i n g ă , c î t e o d a t ă n u . N u c red
că se în ţe le g bine. P o a t e că n - a r t re b u i s -o s p u n , d a r asta e
im p resia m e a
- C are să fie c a u za?
- N u ştiu. E a e d e v o t a t ă c o p ilu lu i şi el îl iu b e ş te mult.
T o tu şi... copiii c i m e n te a z ă o c ă s ă to r ie , a ş a se s p u n e . M ie rTii
se p a re că d e cîn d s-a n ă s c u t G e o f f r e y C h a rle s n u se m ai
în ţeleg p re a bine.
- N u mai a ş te a p tă şi alţii? î n t r e b ă R oss.
- N u încă. î n ultim ele luni E l i z a b e th a fost su fe rin d ă.
T ă c u r ă o v re m e .
- R oss, m - a m uitat prin v e c h e a b ib lio tec ă. S în t a c o lo tot
felul d e lucruri, o b ie c te de t o t felul, c a r e ar p u t e a fi folosite.
D e ce nu aduci aici sp ineta m a m e i tale? S - a r potrivi fo a rte
b in e în colţul a c ela şi ar în f r u m u s e ţ a c a m e ra .
- E stricată şi nu e nim en i aici c a r e să ;c în te la ea.
- S -ar p u t e a re p ara . Şi P r u d i e m i-a sp u s că D e m e lz a
z d r ă n g ă n e ş te la ea. D e altfel ai p u t e a a v e a copii.
R oss îi a r u n c ă o privire.
- Da. A m să m ă.m a i g în d esc.
D e m e lz a se în to a rs e p e la şapte, n e r ă b d ă to a r e să le p o v e s
t ească d e s p re n o u a re c o ltă d e peşte.
- Fluxul a a d u s ban cu l d e p e ş te a p r o a p e d e ţărm şi o a
menii intrau în ap ă p înă la g e n u n c h i şi îi p r in d e a u cu coşurile.
A p a i-a adus şi m ai a p r o a p e şi peştii se z b ă te a u pe nisip. N u
sînt t o t atît d e m ulţi ca rîn dul t r e c u t; to tu ş i, îm i p a r e ră u că n u

e .lu n ă, a m fi p u tu t să n e d u c e m iar s ă privim .
P ă r e a m u lt mai d eg a ja tă, se g în d i R o s s în c în ta t d e s c h im
bare. F u s e s e f o a rte n e m u l ţ u m i t în u ltim e le zile şi d e d o u ă ori
fu s e se p e p u n c tu l să i z b u c n e a s c ă d e fa ţă c u ele, d a r a c u m îi
p ă r e a b ine c ă nu s p u s e s e nim ic. M ă c a r d a c ă s -a r în ţe le g e bine,
ca d o u ă pisici în acelaşi culcuş, fară nici o in te rv e n ţie din afară.
A v e a să o î n t r e b e ce v a p e D e m e lz a , d a r u itase p în ă s-a u
d u s la' culcare. A c u m c r e d e a c ă D e m e l z a d o r m e a . îşi n o t ă
p e n t r u altă dată. E r a a p r o a p e a d o r m i t c în d D e m e l z a se m iş c ă
şi şe rid ic ă în c a p u l.o a s e lo r. îşi d ă d u s e a m a im e d ia t c ă fu se se
t r e a z ă to t timpul.
- R oss, s p u s e ea încet, p o v e s t e ş t e - m i te r o g ce s-a în t îm
plat c u V erity, cu V e rity şi c ă p ita n u l ăla c u m îi zice. S - a u
c e r t a t şi de ce i-au d e s p ă rţit ceilalţi?
- Ţ i-a m spus, zise R o ss, că F ra n c is şi tatăl ei n u e r a u d e
a c o rd . D o rm i, dragă!
- N u , n u ! T e rog, R oss, v re au să ştiu. M - a m to t gîndit,
d a r tu n u ‘mi-ai s p u s n ic io d a tă ce s-a în tîm p la t.
R o s s în tin se o m înă şi o tra s e lîng ă el.
- N - a r e im p o rta n ţă . C r e d e a m c ă n u te in te re s e a z ă f a m i
lia m ea.
- A s t a m ă in te re s e a z ă E altceva. S p u n e - m i. R o s s s c o a s e
u n s u sp in şi căscă:
- N u -m i p lace să-ţi s a t isfac c a p ric iile la o r a a s ta tîrzie.
Eşti mai in c o n s e c v e n tă decît o ric e fem eie. U ite c u m s-a în t îm
plat, d ia g ă : F ran cis I-a c u n o s c u t pe c ă p ita n u l B la m e y la T r u r o
şi l-a invitat la n u n ta lui E lizab e th . A c o lo a c u n o s c u t - o el pe.
V e rity şi s-a în d ră g o s tit de ea... N u -i f ă c e a p lă c e r e să re în v ie
p o v e s t e a asta tristă. Era î n g r o p a t ă de m u l t. N im e n i nu fă c u s e
figură fr u m o a s ă in e a şi, p o v e s tin d - o , îşi a d u c e a a m i n t e de
371 ROSS POLDARK
t o a t ă n e f e ric ire a şi s u p ă r a r e a d e atunci. S e t r e z e a în el şi un

se n tim e n t d e v in o v ăţie. D e a tu n ci nu mai p o m e n i s e nim en i
d e s p r e to t ce se în tîm p lase: duelul acela idiot d e s f ă ş u ra t fă ră
re s p e c ta r e a re gu lilor unei lupte civilizate, în iureşul acelei încă
ierări vulgare... S e ducea atunci la p etrecerea la ca re îl invitase
R u th T eague... Lucrurile se legau, ca şi to ată p e rio a d a aceea, de
n efe ric ire şi n e în ţe le g e rile prin ca re t r e c u s e el. C ă s ă t o r i a lui
întrerupsese şirul nenorocirilor şi-l ajutase să înceapă o viaţă nouă.
- ... şi aşa s - a t e r m in a t p o v e s te a , s p u s e el. C ă p ita n u l
B l a m e y a p le c a t şi d e a tu n ci n -a u mai a u z it n im ic d e s p r e el.
U r m ă o t ă c e r e lu n g ă şi c r e z u că D e m e lz a a d o r m i s e în
tim p ce îi p o v e s t e a cele în tîm p la te . D.ar ea se m işcă:
- O, R o ss, să-ţi fie ruşine, s p u s e e a necăjită.
- C e? C e v rei să spui? în tre b ă el surprin s.
S e d e s p r in s e din braţele lui şi se ridică brusc:
. - C u m ai p u tu t, R o ss, să faci aşa ceva?
- V o rb e ş te clar, spuse el. Visezi sau vorbeşti c u m trebuie?
- I-ai lăsat să se d e s p a rtă aşa! Ai lăsat-o p e Verity să se
d u c ă a c a s ă la T re n w ith . I-ai frînt inima.
R o s s î n c e p u s ă se supere:
- C rez i că m i-a fă c u t p lă c e re ce s-a în tîm p la t? Ştii cît ţin
la V erity. M - a d u r u t să v ăd c u m d r a g o s te a ei se s p u lb e ră ca şi
a m ea. m
- N u , d a r ar fi treb u it să-i opreşti. A r fi tre b u it să fu de
p a r te a ei, n u d e a lor
- N - a m fo st de p a r te a n i m ă n u i 1 N u ştii ce v o rb e şti.
H ai, culcă-te.
- D a r d ac ă n-ai luat p a r te a n im ănu i, î n s e a m n ă că ai fost
d e p a r te a lor. N u vezi: A r fi treb u it să opreşti d uelul şi să-i
în fru n ţi, în loc să-i laşi. să calce tot în p ic io a re D a c ă ai fi
a ju ta t-o pe V e riiy, ei n -a r f i treb u it să se d e s p a rtă şi... şi.
- F ă r ă î n d o ia lă c ă ţie ţi se p a r e d e s tu l d e sim plu . D a r n u

cu n o ş ti p e n ic k u n u l din ei şi n -a i fo st a c o lo atu n ci, se p o a t e să
jud eci greşit.
S a r c a s m u l din p a r t e a lui e r a c e v a c u c a re n u p u t e a lu p ta
încă. îi lu ă m în a şi o lipi d e o b r a z u l ei.
- N u rîd e d e m in e , R o s s , a m v ru t s ă ştiu. T u p riveşti
lucrurile c a u n b ă r b a t şi e u c a o fe m e ie . A sta-i d iferen ţa. E u
ştiu ce a sim ţit ea. S ă iubeşti p e c i n e v a şi să fii iubită... şi p e
u rm ă să răm îi s in g u ră ...
R o s s î n c e p u să o m în g îie î n c e t p e faţă.
- N - a m s p u s e u c ă eşti c e a m ai i n c o n s e c v e n t ă d in tre
fem ei? N - a m s p u s d e c ît p e j u m ă t a t e . C î n d am sp u s că V e rity
vine să s te a I4 noi, d o a r c ă n -a i plîns. Şi cîte v a zile ai stat
î m b u f n a tă c a u n c u r c a n u m flat. A c u m , la o r a a s ta din n o a p t e
ţi-ai găsit să iei p a r te a lui V e rity , să d e z g r o p i o c e a r t ă v e c h e
şi să m ă critici p e n t r u d e f e c te le m ele. C u lc ă -te pînă nu te tra g
d e urechi!
D e m e lz a îi lu a m î n a şi i-o săru tă .
- N u m -ai b ă tu t n i c i o d a t ă cîn d a m m e rita t, nu m i-e frică
a c u m cînd nu m erit o bătaie.
- E altfel cînd ai d e - a .f a c e cu u n b ă r b a t decît cu o fem eie!
- D a r u n b ă rb a t, c h ia r u n u l c u m s e c a d e , p o a t e să fie c r u d
c îte o d a tă fă ră să-şi d e a se a m a . m
- Şi o fem eie, a d ă u g ă R o s s , s tr în g în d - o lîngă el, nu ştie
n ic io d a tă cînd să se o p re a s c ă .
D e m e lz a se lipi d e el şi tă c u , deşi ar mai fi a v u t ce v a
de spus.
C apitolul V
* 7 n s e a ra a c e e a , cîn d a găsit u n vas plin cu

w c r e n g u ţe d e alu n p ro a sp ă t cu lese în d o r m i
torul ei, V erity a în ţeles că în sfîrşit reuşise să î n v in g ă re tic en ţa
D e m e lz e i, şi asta n u m a i gra ţie fap tului c ă în d im in e a ţa a c e e a
îi d e z v ă lu ise cu c u v in te le ei şo v ă ie ln ic e c e e a c e g în d e a cu
a d e v ă ra t. P o a t e că D e m e lz e i îi lipsea subtilitatea, d a r cînd lua
o h o tă rîre o lua din to a tă inim a şi nici nu-i lipsea curaju l să
r e c u n o a s c ă atu n ci cînd nu av e a d re p ta te .
P e n e a ş te p ta te , V erity o b s e r v ă că e n e v o ie d e ea. N - a u
mai spus nim ic, d a r în tr-o s in g u ră zi s tin g h e re a la s-a t r a n s
f o r m a t în p rietenie. R oss, ca re n u c u n o ş t e a c a u z e le , se uita la
ele şi se m in u n a. O r a m esei, în lo c să fie o c o r v o a d ă şi un
chin, d e v e n is e m o m e n tul p lă c u t c în d ş e d e a u d e vo rb ă . N u
mai era n e v o ie să c a u te s u b iecte d e c o n v e rs a ţie . D a c ă V e rity
şi R o s s v o r b e a u d e c in e v a pe c a re nu-1 c u n o ş t e a D e m e lz a , ea
p u n e a to t felul d e în treb ă ri şi ei îi r ă s p u n d e a u . D a c ă v e n e a
v o rb a d e s p r e c i n e v a din îm p re ju rim i, D e m e l z a n u se lăsa
ru g a tă şi-i ex p lic a lui V e rity cine era. N a m p a r a r ă s u n a de
rîsete cu m nu se m ai în tîm p la se de m ult; a d e s e a rîd e a u din -
tr-u n s e n tim e n t d e u şu ra re, nu n u m a i din c a u z a c e lo r ce-şi
s p u n e a u R îd e a u de chelia lui Ju d şi d e och ii lui c a d e b u ld o g
şi injectaţi, d e nasul roşu al lui P r u d i e şi d e p a p u c ii ei, de
b la n a z b u rlită a pisicii şi d e p rie te n ia s t î n g a c e a lui G a rric k ,

c a re s e g u d u r a p e lîn g ă ei. R îd e a u î n t r e ei, rîd e a u u n u l de
altul sau rîd e a u p u r şi sim plu.
C îte o d a tă , d e o b icei cînd R o s s n u e r a acasă, D e m e l z a şi
V e rity d iscu tau c e îm b u n ă tă ţiri s ă a d u c ă in te rio ru lu i şi c ă u ta u
prin b ib lio te c ă şi prin c a m e r e l e n e fo lo s ite b u că ţi de d a m a s c
sau c a tifea cu c a r e să î m p o d o b e a s c ă sau să ta p iţe z e m o b ila
uzată. L a în c e p u t, V e rity fusese p r u d e n tă .de frică să n u d ă u n e
z e p r o a s p e te i lo r p rietenii d în d to t felul d e sugestii; d a r cînd
şi-a d at "seama că sug estiile ei e r a u c ă u ta te , a î n c e p u t să se
c o m p o r t e ca atare. D u p ă î n c ă o s ă p t ă m î n ă , cînd R o s s s-a
î n to rs a c a s ă a g ă s it s p in e ta a ş e z a tă la loc, în colţul u n d e se
afla p e v r e m e a m a m e i lui. C ele d o u ă fe m e i se s tră d u ia u să o
r e p a r e . V e r i ty r i d i c ă p riv irile s p r e el; o b r a ji i ei p a liz i se
î n ro ş is e ră p u ţin ; d ă d u la o p a r te o şu v iţă d e p ă r ca re îi in tra în
o chi şi-i e x p lic ă cu re s p ira ţia tăiată c ă d e s c o p e r i s e r ă u n cuib
de şoricei su b c o a r d e l e d e bas.
- N e - a fo st m ilă să-i o m o r î m , i - a m p u s în tr-o g ă l e a t ă şi
D e m e lz a i-a d u s p e c îm p p e m alu l celălalt al pîrîului.
- C a şi c u m i-ar fi s co s la s u p ra fa ţă p lu g u l cînd î n t o a r c e
bra zd a, a d ă u g ă D e m e lz a scoţînd capul ciufulit de d u p ă spinetă.
S ăra cii d e ei! C h e i, f ă r ă p ă r, r o z şi slabi şi p r e a m ici ca
să m e a rg ă .
- A ş a , lăsaţi să tră ia sc ă a n im a le d ă u n ă to a r e , s p u s e R o ss.
C in e a a d u s s p in e ta asta aici?
- N oi, s p u s e V erity . D e m e lz a a c ă ra t-o .
- N -a v e ţi m in te , s p u s e R oss. D e ce nu i-aţi c h e m a t pe
J u d şi p e C o b b le d ic k ?
- O, Jud! N - a r e p u t e r e ca n oi, n u-i aşa V erity?
- N - a r e p u t e r e c a tine, s p u s e V e rity . S o ţia ta fa c e c u m
v re a, Ross.
375 ROSS POLDARK
- N u te o b o s i s ă -m i sp ui c e ştiu eu p r e a b in e , r ă s p u n s e
R o s s , d a r p l e c ă m u l ţu m i t . V e rity a r ă t a m u l t m a i b i n e d e c ît
a c u m o s ă p t ă m î n ă . D e m e l z a s e p u r t a c u m t r e b u i e . A s ta şi
sperase.
2
în n o a p t e a a c e e a R o s s se trezi î n a in te de a se
c r ă p a d e z iu ă şi o v ăz u p e D e m e lz a şez în d în cap u l o a s e lo r în
pat. E r a u n a din p u ţin ele zile p lo io a s e din v a r a şi t o a m n a
aceea frum oasă şi auzi stropii de ploaie prelingîndu-se pe geamuri.
- C e e? o în tre b ă el s o m n o r o s . S -a în tîm p la t c e v a ?
- N u p o t d o rm i, s p u s e ea, asta-i tot.
- N ici n-ai să d o rm i d a c ă 'a i să stai aşa. T e d o a r e ceva?
- P e m in e ? N u , m ă g în d eam .
- P r o s t obicei. B e a niţel c o n ia c şi o să te liniştească.
- M ă g în d e a m , Ross. U n d e e a c u m că p ita n u l B la m e y ? E
to t la F a lm o u th ?
- D e u n d e să ştiu? N u l-am v ă z u t de trei ani. D e ce m ă
baţi la ca p cu în treb ă rile astea a c u m , în m ijlocul no p ţii?
- R o s s . S e î n t o a r s e b ru s c s p r e el în s e m iîn tu n e ric . V re a u
s ă faci c e v a p e n t r u m ine. V re a u să t e duci la F a lm o u th şi să
vezi dacă m ai e acolo şi să vezi dacă o mai iu b eş t e p e Verity...
R o s s se uită la ea m ira t .
- S ă o luăm de la început?- Să o stîrnim iar, cîn d d e -ab ia
a î n c e p u t să uite? M ai bine s -o lăsăm naibii d e treabă!
- N - a uitat nimic, R oss. N u i-a trecut. E a c o lo , u n d e v a ,
c a o ra n ă d u r e r o a s ă ca re nu se vindecă.
- N u te am e ste c a , o ave rtiză el serios. N u te priveşte.
- B a m ă p riv eşte E u ţin la Verity.
- D a c ă ţii la ea, n u te a m e s te c a . N u^ţi dai s e a m a c e s u fe

rin ţă inutilă ai p r o v o c a .
- N u d a c ă i-am a ju ta să fie ia r îm p r e u n ă , R oss.
- Şi ce n e f a c e m c u o b iecţiile c a r e i-au d e s p ă rţit în a in te ?
N u m ai ex is tă ? -S -a u s p u lb e ra t?
- U n a din ele da.
>
- C e vrei s ă spui?
- T atăl lui V erity.
- A sta-i b u n ă! R o s s se lă s ă p e p e r n ă şi se stră d u i să nu
rîdă. A r fi tre b u it să-ţi î n c h ip u i c ă n u v o r b e s c d e s p r e cei .ce
se o p u n e a u .
- D a r d e s p r e ce ? D e s p r e el, c ă b e a ? Ş tiu c ă nu-i bine,
d a r ai s p u s c ă s-a lăsat d e b ă u tu ră .
- U n tim p, d a r s ig u r c ă s - a a p u c a t iar să bea . N u l-aş
a c u z a p e n tru asta.
- A tu n c i d e c e să n u te d u ci s ă v ez i c e fa ce? T e ro g ,
R oss... ca să-m i faci m ie p lă c e re .
- N u fac p l ă c e r e a n im ă n u i, s p u s e el iritat. V e rity a r fi
ultimul o m c a r e s ă v r e a a ş a ceva. E m ai b in e că s - a u d e s p ă r ţ i t .
C u m m -a ş simţi eu d a c ă i-aş aju t a să s e î m p a c e şi-ar tr a t a - o la
fel ca pe p r i m a lui n e v a s tă ?
- N - a r fa c e aşa c e v a d a c ă o i u b e ş te şi V e rity to t l-ar iubi.
E u n-aş în c e ta să te iu b e s c c h ia r d a c ă ai fi o m o r î t pe cineva.
- C e sp u i? E i-bin e, se î n tîm p lă c ă a m om o'rît mai mulţi.
O a m e n i c u m s e c a d e ca şi m in e, fă ră în d o ială. D a r n -a m o m o rît
o fem eie şi î n c ă la beţie.
- N u m i-a r p ă s a d a c ă m -ai iubi. Şi V e rity a r a c c e p t a
riscul, cu m a r fi făcut şi a c u m trei ani d a c ă nu s-a r fi a m e s te c a t
alţii să o îm p ie d ic e. N u p o t s u p o r t a , R o s s , să s im t că e atît d e
nefericită în sufletul ei, cînd am p u te a fa c e c e v a ca-să o aju tăm
377 ROSS POLDARK
T u ai v ru t s-o ajuţi. A m p u te a afla, R oss, fără să-i s p u n e m

nim ic, şi d u p ă a c e e a a m p u t e a lu a o h o tărîre .
- O d a tă p e n t r u t o t d e a u n a , s p u s e el plictisit. N u v re au să
m ă am este c. N u poţi să te jo c i cu vâţa u n u i o m . Ţ in p re a
m ult la V e rity ca să o fa c iar s ă sufere.
D e m e lz a oftă a d în c în în t u n e r i c şi u n tim p n u m ai s p u s e
nimic. A p o i în c e p u iar:
- P ro b a b il că nu ţii c h ia r atît de m u lt la V e rity d a c ă ţi-e
te a m ă să te d uci la F a lm o u th să afli ce-i cu el.
- L u a - te - a r n a ib a d e cop il în căp ă ţîn a t! iz b u c n i R o s s fu
rios. O să ne c e rtă m p în ă la ziuă! C în d o să m ă laşi în p ac e? O
a p u c ă d e u m eri şi o tra s e j o s p e p e rn ă . E a r ă m a s e n e m işca tă .
S e făcu tăce re; g e a m u r ile , ş iro in d d e p lo aie, d e -a b ia se
vedeau. D u p ă u n tim p, neliniştit că-nu m ai s im ţe a nici o m iş
care, se în to a rs e şi o privi în sem iîn tu n e ric. E r a p a lid ă şi îşi
m u şc a b u z a d e jo s.
- C e e? o î n t r e b ă el. C e s-a în tîm p lat?
- C red , s p u se ea, a d ică v re a u să s p u n că m ă d o a r e puţin.
El se rid ică în capul o ase lo r:
- D e ce nu m i - a f s p u s ? în loc să to t t r ă n c ă n e ş ti v ru te şi
n e vrute! U n d e te d o a r e ?
- în... în burtă. N u ştiu bine. M ă sim t c a m a m eţită. N u
tre b u ie să te alarm ezi. R o s s se d ă d u jo s din p a t şi c ă u tă o
sticlă cu co n iac . S e î n t o a r s e r e p e d e cu o ce aşcă .
- B e a asta. B e a tot, ch iar a c u m . O să te în c ă lz e a s c ă
cel puţin.
- N u m i-e frig, R oss, s p u s e ea puţin afectată . Se c u t r e
m u ră. P f u i 1 E p re a tare. A r fi fost m ai b u n cu ap ă , cred.
- V o rb e şti p re a m ult, s p u s e el. D e stu l d e m u lt ca să te
d o ară. Al naibii să fiu d a c ă nu-i d e vină spineta. A c u m era
îngrijorat. N-ai nici un pic d e m inte, D e m e lz a ?
- D a r n - a m sim ţit nim ic cînd a m d u s -o .

- O să simţi tu c e v a d e la m i n e d a c ă aflu c ă te-ai mai
atins d e spin etă. U n d e te d o a r e ? Ia să v ă d 1
- N - a m nim ic, R oss. îţi s p u n c ă n - a m nim ic. N u a c o lo ,
nici acolo. M ai sus. Lasă-m ă. Suie-te în p at şi în c e a rc ă să dorm i.
- î n cu rîn d v a tre b u i să n e s c u lă m , s p u s e el; d a r s e sui în
pat. R ă m a s e r ă în p at u n tim p, liniştiţi, p riv in d c u m se l u m in a
în c e t d e ziuă. A p o i ea se cuib ări în b ra ţe le lui.
- Te simţi m ai bine?
- D a , m ai bine. C o n ia c u l a a p r in s u n fa r în m in e. O să
m ă îm b ă t şi o în c e p să te ch inu iesc.
- M ă î n tre b d a c ă n u c u m v a ai m î n c a t c e v a stricat. D a r
ş u n c a a m s ă r a t - o şi-am a f u m a t - o n o i şi...
- P o a t e că to t s p in e ta e de vină. D a r a c u m m ă sim t destu l
d e bin e şi m i-e so m n ...
- Ţ i - e s o m n , d a r to t o să auzi ce a m d e spus. N u v re a u
să faci ce v a n e s ă b u it n u m a i p e n tru a fa c e pe*pofta.cuiva. D a r
d a c ă o să te a p u c e v re o te a m ă sû d o r i n ţ a d e a fa c e v re o
prostie, să n u uiţi că ai un b ă rb a t ego ist a că ru i fe ricire d e p in d e
de tine.
- D a , R o ss, o s ă -m i a m in te s c n e a p ă r a t.
- P ro m iţi c a m p re a uşor. A să uiţi. M ă asculţi?
- Da, Ross.
- Ei bine, atu n ci a m să-ţi p r o m i t eu ceva. A s e a r ă am
vo rb it d e p e d e p s e . P e n t r u că te iu b e s c şi p e n tru că sînt şi
eg oist, îţi p r o m it c - a m să-ţi tra g o b ă ta ie b u n ă c în d ai să mai
faci v re o prostie.
- D a r n -a m să mai fac. Ţ i - a m s p u s că n -a m să m ai fac.
- B ine, d a r şi eu îm i voi ţine p r o m is iu n e a . E o m ă s u r ă de
p re c a u ţie în plus.
379 ROSS POLDARK
O sărută ; ea d es c h is e ochii:
- V rei să m ă culc?
- D e sig u r, im ediat!
- F o a r t e bine.
S e lăsă iar t ă c e r e în c a m e ră . P lo a i a c o n t i n u a să b a tă
în gea m u ri.
3
D u p ă d o u ă săp tăm în i V e rity tre b u ia să p lece, dar
a u c o n v i n s -o să m ai stea o săp tă m în ă . P ă r e a să nu-i m ai p e s e
d e în d a to ririle ei la T r e n w ith şi să se s im tă f o a rte b in e aici.
î n s ă n ă t o ş i r e a ei e r a vizibilă. D o a m n a T a b b p u te a să se mai
d escurce singură o săptămînă. Trenw ith putea să se du că dracujyi.
î n cu rsul acelei săp tăm îni, R o s s s-a dus p este d o u ă zile
la T r u r o , la p r i m a licitaţie p e n tru a r a m ă la c a re m inat W h e a l
L e is u re e r a înscrisă. A r a m a p e c a r e o a v e a u d e v în z a r e era
îm p ă r ţită în d o u ă loturi şi a m b e le au fost c u m p ă r a t e d e un
a g e n t c a re lu c ra p e n tru T o p ito ria d e c u p r u din S o u th W ales,
p e n t r u s u m a de cinci s u te z e c e g uin ee.
A d o u a zi, d u p ă ce s-a în to rs, V e rity l-a în treb a t:
- E u nu m ă p rice p , d a r s p u n e - m i, R oss, o p a r te din banii
ăştia va fi a ta? O să ai c e v a bani d e re z e rv ă ? V r e o z e c e sau
d o u ă z e c i d e g u in e e p o a te ?
R oss se uită lu n g la ea:
- Vrei să c u m p e ri bilete de loterie?
- L o te r ia e p r o p r ia ta casă, s p u s e ea Ai făcut m in u n i de
c în d te-ai în to rs cu ce s-a găsit prin bibliotecă, bucăţi de stofa
sa u m ă ta s e v e c h e , d a r cu ex c e p ţia p e r d e le lo r nu p re a văd să
fi c u m p ă r a t ceva.
R o ss a r u n c ă o p riv ire prin în c ă p e r e Se v e d e a că to a te
lu c ru rile e rau u z a te , d a r v e c h im e a lo r era a s c u n s ă cu tact.
- S ă n u crezi c ă v r e a u s ă critic, s p u s e V e rity . Ş tiu cît d e

g re u ai dus^-o. M ă î n t r e b a m d a c ă ai p u t e a c h e ltu i c e v a b an i ca
să c u m p e r i cîte v a lu c ru ri noi. N - a r fi b a n i irosiţi.
C u m p ă r ă to r ii a v e a u să p l ă t e a s c ă banii la sfîrşitul lunii,
a v e a să u r m e z e a d u n a r e a a c ţio n a rilo r ; e r a s ig u r că a tu n c i v o r
îm părţi profitul; era m q d u l î n c a re d e c u r g e a u lucrurile d e obicei.
- D a, s p u se el. E u , p e rso n a l, n u p re a m ă pricep la lucrurile
astea, d a r p o a t e că a m p u t e a să n e d u c e m la T r u r o cît m ai eşti
aici ca să n e s f atuieşti c e s ă c u m p ă r ă m . B in e în ţe le s d a c ă te
simţi destul d e b in e c a s ă s u p o r ţ i d r u m u l călare.
V e rity se uită a f a ră p e fe re a stră .
- M - a m gîndit, R o ss , că D e m e l z a şi c u m i n e p u t e m să
n e d u c e m sing ure. N - a r tre b u i să-ţi r ă p im din tim p u l tău.
- - C u m , să v ă d u c e ţi s i n g u r e c ă la r e p în ă la T r u r o ? F ă r ă
să vă în s o ţ e a s c ă n im en i? N - a ş fi liniştit nici o clipă.
- O, ar p u t e a să n e î n s o ţ e a s c ă J u d p în ă în o raş, d a c ă n-ai
ne v o ie d e el. P o a t e să n e a ş te p te u n d e v a şi să n e î n t o a r c e m
to t cu el.
T ă c u r ă un tim p. R o s s veni lîn g ă ea, la fe reastră. P lo a ia
din u ltim e le zile ră c o r i s e p ă m în tu l. U nii c o p a c i în c e p e a u să
se dezg o le ască , nu şi ulmii, ale c ă r o r f r u n z e de-ab ia în c e p u s e r ă
să se în g ă lb e n e a sc ă .
- Şi g r ă d in a a re n e v o i e să fie în tin e rită , sp use el. în c iu d a
efo rtu rilo r D e m e lz e i.
- T o t d e a u n a g ră d in ile a r a tă d e z o l a n t t o a m n a , s p u s e V e
rity. D a r ar trebui să c o m a n z i nişte trandafiri sălbatici şi c a lo m -
fir. A m să-ţi d au şi eu n iş te alto iu ri d e flori c a r e cresc fru m o s .
R o s s îi p u s e m î n a p e u m ă r:
- S p u n e -m i, cîţi b a n i îţi tre b u ie p e n t r u expediţia v o a s tră ?
C apitolul VI
* 7 n p rim a m ierc u ri din o c to m b rie , D e m e lz a

4 4 şi V e rity s-a u d u s că la re la T r u r o p e n tru
c u m p ă ră tu ri. E r a u în s o ţite d e J u d , sau m ai c u r în d u r m a t e -
nu din c a u z a etichetei, d a r p e n t r u că d ru m u l e r a p r e a în g u s t
p en tru trei călăreţi. J u d nu p re a e r a în a p e le lui.
E ra b u c u r o s să aibă o zi liberă, d a r c a m s u p ă r a t pe R o s s
ca re îl a m e n in ţa s e cu p e d e a p s a d a c ă la î n t o a r c e r e a d e la c u m
părătu ri cele d o u ă d o a m n e a v e a u să-l g ă s e a s c ă b e a t m ort.
N u avea nici un ro s t şi m ai e ră şi n e p o litic o s să a m e n in ţi pe
c in e v a că-i ju p o i p ielea de p e s p a te p e n t r u o c r im ă p e ca re
nici prin ca p n u-i t r e c e a să o co m ită.
D e m e lz a nu m ai fusese la T r u r o d ecît d e trei ori. A c u m
e ra a p a tra oară.
Era fo a rte e m o ţ i o n a t ă în sin ea ei, d a r î n c e r c a să p ară
calm ă. C u m n u a v e a alte h a in e d e c î t cele d e lu cru , V e rity îi
î m p ru m u ta s e c o s tu m u l ei d e călă rie gri, c a re îi v e n e a destul
de bine. Şi mai ales o f a c e a să s im tă că e o a d e v ă r a tă d o a m n ă
şi să se p o a r te ca a ta re . D u p ă ce au p o rn it, se u ită cu aten ţie
la V erity şi î n c e r c ă să c o p i e z e s ig u ra n ţa şi echilib rul ei în şa
Era zi d e tîrg în o ra ş şi, cîn d au ajuns, o t u r m ă d e vite
bloca s tra d a în g u s tă D e m e lz a reuşi cu g re u să-l ţină în frîu
p e D a rk ie , c a re nu p u te a să sufere tăuraşii. Ju d e r a p r e a d e p a rte

c a s ă o ajute, dar V e rity îşi m în ă calul î n a in te a celuilalt. O a
m e n ii se u ita u la ele, d a r cu rîn d D a r k i e s-a liniştit şi a u re u şit
s ă tre a c ă .
- P r o a s t ă b ătrîn ă , spuse D e m e l z a cu re s p ira ţia tăiată. O
s ă m ă a r u n c e din şa î n t r - o zi:
T r a v e r s a r ă p o d u l, apoi D e m e l z a ex c la m ă ;
- O, ce fu r n ic a r d e o a m e n i. E c a l a bîlci. U n d e m e r g e m ?
S e a p r o p ia u n a din p e r io a d e l e d e fa b ric a r e a m o n e d e l o r
d e c o s i t o r şi la capătul străzii p rin c ip a le b lo cu ri m ari d e c o s ito r
a ş te p ta u în g ră m e z i, g a ta p e n tru ziu a în c a r e p r e s a g u v e r n u lu i
a v e a să in tre în fu n c ţiu n e . C în tă rin d trei s u t e d e c h in ta le
fie c a re , b lo c u rile n u e rau p ăzite d e n im en i şi s c lip e a u a c o lo
în plin so are.
L u m e a se î n v îrte a în ju ru l lor, c e rş e to rii ş e d e a u p rin ş a n
ţuri; în p iaţa în a e r liber din M i d d l e R o w c o m e r ţu l e r a în
flo are; b ărb aţi şi fem ei stătea u în g r u p u r i p e s t r a d ă şi d is c u ta u
d e s p r e în tîm p lă rile zilei.
- U n d e sînt g ra jd u rile ? în tr e b ă D e m e lz a . N u p u t e m lăsa
caii aici u n d e e atîta lum e.
- în spate, s p u s e V e rity Ju d o să aib ă grijă să-i d u c ă
a c o lo . N e î n t î l n i m aici la o ra p atru , Ju d .
P lo ile din ultim ele zile a s t î m p ă r a s e r ă praful fără să lase
p re a m u lt n o ro i în schim b, aşa că se p u te a m e r g e u ş o r pe
s tra d ă , şi în ş an ţu rile de pe m argin i se s c u r g e a u ş u v o a i e d e
a p ă c a r e se în tîln ea u cu altele de pe alte străzi. V e rity s e op ri
s ă c u m p e r e o d u z in ă d e p o rto c a le , a p o i m e r s e r ă m ai d e p a r t e
pînă Ia K e n w y n S treet, u n d e se aflau m a g a z in e c u m ă rfu ri
m ai b u n e . Şi aici era lu m e m ultă, c u m p ă r ă t o r i şi n e g u s to ri
am b u la n ţi, deşi m u lţim e a nu era atît d e n u m e r o a s ă c a în pieţe.
383 ROSS POLDARK
V e rity zări cîţiva c u n o s c u ţi, d a r s p re u ş u r a r e a D e m e lz e i

nu se opri să ste a d e v o r b ă cu ei. In tra ră im ed iat î n t r - o p ră v ă
lio ară î n tu n e c o a s ă , plină p în ă su s în ta v a n cu m o b ilă de e p o c ă
şi c o v o a r e , ta b lo u ri şi o b ie c te d e alam ă. D in s e m iîn tu n e ric , a
ţîş n itîn în tîm p in a r e a clien telo r u n băiat m ă ru n t, cu faţa ciupită
d e vărsat şi c u o p e r u c ă b u c la tă p e cap. A vea o c i c a t rice la un
o chi, din c a u z a v re u n u i a c c id e n t sau boli, c a re îi d ă d e a u n aer
c iu d a t d e d u p licita te, ca şi c u m - o p a r te din el era d e ta ş a tă
o c u p î n d u - s e d e cev£ ce clienţii nu p u te a u să vadă. D e m e lz a
se u ită lu n g la el, fascinată.
V e rity se in tere să de o m ă s u ţă , şi atu nci n e g u s to ru l le
. c o n d u s e î n t r - o c a m e r ă din s p a te u n d e se aflau î n g r ă m ă d it e
m ă s u ţe noi sau d e ocazie. V e rity îi s p u se D e m e lz e i să alea g ă
u n a c a r e îi p l a c e şi, d u p ă o l u n g ă t î r g u i a l ă a u c ă z u t la
înţelegere. A u mai c u m p ă r a t şi alte lucruri. N e g u sto ru l se grăbi
să le m ai a ra te şi u n p a r a v a n indian d e o s e b it pe care-1 av e a
d e vînzare.
- Cît ţi-a d at ca să c h e ltu im ? în tre b ă D e m e l z a în c e t în
tim p ce aştep ta u .
- P a tru z e c i de g u in ee. V erity zo rn ă i banii în pu n g ă.
- P a tru z e c i! S în te m b o g a te ! S ă nu uităm c o v o ru l.
- Nu-1 c u m p ă r ă m de aici. D a c ă g ăsim un c o v o r lu cra t în
ţa ră v o m şti sig u r pe ce d ăm banii.
V e rity se uită în tr-u n colţ m ai în tu n e c o s .
- N u în ţe le g c u m ştiţi cîi e ceasu l la N a m p a r a Aveţi
n e v o ie de un ceas.
- O, n e lu ă m d u p ă s o a r e şi lu m in a zilei. N u g re ş im nici
o d a tă . R o s s a re şi ceasul d e b u z u n a r d e la t atăl său - cînd îşi
a d u c e a m in te să-l în to arc ă.
N e g u s to r u l îşi făcu din n o u apariţia.
- Aveţi a c o lo d o u ă c e a s u ri c a r e a r a t ă d e stu l d e bine, îi

s p u s e Verity. A p rin d e ţi vă r o g î n c ă o lu m în ă r e c a să le p u ţ e m
v ed e a. Cît co stă?
2
I e ş in d în strad S ; c e le d o u ă fe m e i clip iră din o chi
în lu m in a p u t e r n i c ă a soafelui. E r a g r e u d e sp u s c ă re ia din ele
îi fă c e a u mai m u l t ă p lă c e r e c u m p ă r ă t u r i l e .
- Aveţi n e v o i e şi d e le n je rie d e pat, s p u s e Verity, de
perdele pentru d o u ă ca m ere, d e veselă d e p orţelan şi d e pahare.
- A m ales ce a su l ac ela, s p u s e D e m e l z a , p e n t r u c ă s u n ă
atît d e vesel. T ic ă ie s o le m n , se rio s, c a şi celălalt, d a r m i-a
p lă c u t felul c u m b ate, c a u n p rie te n vec h i ca re-ţi d ă b.ună
d im in e aţa. U n d e se v in d e lenjerie, V e rity ?
V e rity se’ u ită la ea g în d ito a re .
- C red că î n a i n t e d e as ta o s ă c u m p ă r ă m o r o c h ie p e n tru
tine. S în te m n u m a i la cîţiv a p a ş i.d e c r o i t o r e a s a m ea.
D e m e lz a rid ic ă din s p rîn c e n e .
- D a r a s ta nu-i m obilă!
- i n t r ă jn c a te g o r i a a c c e s o riilo r, a o r n a m e n t e l o r . C re z i
că ar f r c asa f r u m o s î m p o d o b i t ă d a c a stă p în a n -a r fi şi ea
îm b ră c a ta fru m o s?
- Da r se c a d e să-i c h e l tuim banii fără co n sim ţăm întul-Iu i?
- C o n s im ţă m în tu l lui, c red eu, e d e la sine înţeles.
D e m e lz a îşi u m e z i b u z e le , v a i s ă s p u n ă cev a, d a r t ă c u . 1
- A c i este. s p u s e V erity c în d a ju n s e r ă la o uşă şi un
b o v in d o u m ic, cu p e r d e a d e d a n te lă .
D e m e lz a se uită la e a n e s ig u ră .
- Vrei să alegi tu?
în ă u n tr u s e afla o fe m e ie m ă r u n t ă , plinuţă, cu och e la ri
cu ra m e de oţel.
385 ROSS POLDARK
- C e p lăcere! D o a m n a P o ld a r k : C e o n o a r e d u p ă atîta
v re m e . C re d că cinci ani. N u c h ia r atît, d ar to tuşi m u l t timp.
V e rity se în roşi şi vorbi d e s p r e b o a la t atălui ei.
- D a , s p u s e c r o ito re a s a , a m a u z it c ă d o m n u l P o ld a r k a
fost g r a v b o ln av . S p e r că... Vai, a d ă u g ă ea. N u , n u a m aflat.
C e păcat! Totuşi, e o surpriză plăcută să vad iar o v e c h e clientă.
- N - a m v e n it p e n tru m in e , ci p e n t r u v e r i ş o a r a m ea,
d o a m n a P o ld a r k d e la N a m p a r a . A m sfă tu it-o să v in ă la d u m
n e a ta p en tru v r e o d o u ă c o s t u m e noi. S înt s ig u ră că o s-o
serveşti la fel c u m m -ai servit pe m in e în to td e a u n a .
T o a t ă n u m a i z îm b e t faţă d e D e m e lz a , c r o i t o r e a s a clipi
din ochi, îşi în d r e p t ă o chelarii p e nas şi fă cu o re v e re n ţă . D e -
m elza rezistă im pulsului de a-i r ă s p u n d e tot p rin tr-o reverenţă.
- îm i p a r e bine de c u n o ş tin ţă , s p u s e ea.
- A m d ori să v e d e m ce m a te ria le noi aveţi, s p u s e Verity,
ca să aleg e m c e v a p e n tru o r o c h ie s im p lă d e d im in e a ţă şi
p e n tru un c o s tu m de călărie, c e v a în g e n u l celui p e care-1
p o a rtă acum .
- Da, desigur. V ă r o g să luaţi loc, d o a m n ă . D a , da, acolo,
sca u n u l e curat. Să o c h e m şi pe fiica m ea.
T re c u cîtva timp.
- D a, s p u se Verity, v o m lua p a tru iarzi din m ateria lu l
ac esta p e n tru c o s tu m u l de călărie.
- Cel d e doi şilingi şi ju m ă t a t e , d o a m n ă ?
- N u, de trei şiligi şi j u m ă ta te . M ai a v e m n e v o i e de o
ju m ă ta te de iard d e m u s e lin ă p e n t r u g arn itu ri. Ş i-o p e r e c h e
de m ănuşi d e cu lo a re .în c h is ă . Ia să v e d e m ce p ălă rie ai vrea,
veriş o a ră ? A c e e a cu p an ă ?
- E prea s c u m p ă , s p u s e D e m e lz a .
- C ea cu pan ă . E sim plă şi d e b u n gust. S ă v e d e m a c u m
şi nişte ciorapi. .
T r e c u cît va timp.
- Şi p e n t r u d u p ă - a m ia z ă , s p u s e V e rity , c r e d c ă m o d e lu l
a cesta. E rafinat, m o d e r n , d ar nu p r e a e x a g e ra t. C r i n o l in a să
n u fie p r e a m are . P e n tru ro c h ie m ă g în d e s c că ar m e r g e m ă t a
sea a c e e a m o v deschis, pen tru fustă, şi c e a v e r d e d e s c h is în flo
ra tă p e n t r u b lu z ă şi j u p o n . M în e c ile p în ă la c o t şi g a r n is i t e cu
u n v o la n d e d a n te lă crem . Şi un şal fin, alb d e s ig u r, şi un
b u c h e t m ic d e flori la decolteu.
- D a , d o a m n ă Poldark', o să se a s o r t e z e f o a r t e bine. Şi
o pălărie?
- O , n - a m n e v o ie d e pălărie, s p u s e D e m e lz a .
- O să ai n e v o i e c îteo d a tă , re p lic ă V erity. O p ă lă r ie din
pai n e g r u , cu o m ică g a r n itu ră roşie. Aveţi c e v a în g e n u l
ac esta?
- D e s ig u r , d o a m n ă . E x a c t ce v-a ş fi s u g e r a t şi eu. F iic a
m e a va î n c e p e să lu c re z e ch iar d e m îine. V ă m u l ţu m i m . N e
sim ţim f o a rte o n o r a t e şi sp erăm că veţi r ă m î n e c lie n te le n o a s
tre. V ă a ş te p tă m , d o a m n e lo r . La re v e d e r e , d o a m n e l o r .
P le c a r ă d u p ă mai bine de d o u ă o r e p e tre c u te la c r o i t o r e a
să. E ra u î m b u jo r a t e l a faţă şi a v e a u u n a e r ca m v in o v a t, c a şi
c u m a r fi fă c u t ce v a plăcut, dar nu p re a re spectab il.
S o a r e le d is p ă ru s e de pe stra d a î n g u s t ă şi s t r ă l u c e a a c u m
p u te rn ic în fe re s tre le d e la etajele c a s e lo r d e vizavi. E r a to t
atît d e m u ltă lu m e pe s tra d ă şi d in tr-o c îrc iu m ă din a p r o p i e r e
se a u z e a cîntecul unui beţiv.
î n tim p ce tra v e rs a ră atent s tra d a , fe rin d u -s e să n u ca lc e
în g u n o a i e , V e rity p ă r e a că se g în d e ş te la ceva.
- N u ştiu d a c ă v o m term in a tot ce a v e m d e fă c u t p în ă la
p a tru şi n u v re a u să ne a p u c e n o a p t e a p e d r u m la î n t o a r c e r e .
C re d că a m face bine să lăsăm vesela şi lenjeria şi să n e d u c e m
d ire c t să c u m p ă r ă m c o v o a re le
387 R O SS POLDARK
D e m e lz a se u ită la ea:
- Ai ch e ltu it p re a m u lt p e n tru m in e?
- N u p re a m ult, d ra g a m ea... Şi, d e altfel, R o s s n -o să
o b s e r v e d a c ă lenjeria e n o u ă sau nu...
3
L - a u găsit p e J u d b e a t bine.
N u u itase c o m p le t a m e n in ţă rile lui R o ss cît tim p che fu ise
şi nu căzuse' su b m asă, totuşi b ă u s e bine.
U n g r ă jd a r îl c o n d u s e s e p în ă în fa ţa h a n u lu i „ L a L eu l
R o ş u “ . Cei trei cai aşte p ta u , şi J u d se c e rta destu l d e am abil
cu o m u l care-1 a d u s e s e p în ă aco lo.
C în d le zări p e cele d o u ă d o a m n e , făcu o p le c ă c iu n e
ad în c ă , p r e c u m u n g r a n d e d e S p an ia, ţin în d u -s e cu o m în ă d e
u n stîlp din fa ţa hanului. D a r a p le c în d u -s e p re a m ult, îi că z u
p ă lă r ia din ca p d re p t în şu vo iu l d e a p ă c a re c u r g e a p rin tre
pietre. T ra s e o în ju ră tu ră , s p eriin d caii, şi a le rg ă d u p ă ea, d a r
a l u n e c ă şi c ă z u în m ijlo cul străzii. U n băieţel îi a d u s e pălăria
şi Ju d , în lo c să-i m u lţu m e a s c ă , î n c e p u să-i fa că m o ra lă . G răj-
d a ru l le ajută pe d o a m n e s ă î n c a l e c e , apoi s e d u s e să-l ajute şi
p e Jud.
î n t r e tim p s e strîn sese m u ltă lu m e ca să-i v a d ă plecînd.
G ră jd a ru l reuşi să-l rid ice p e J u d d e jo s şi-i a c o p e ri chelia şi
c e p ă r mai a v e a cu pălăria u d ă.
- Hai, bătrîne, ţin e -o p e cap. O să ai n e v o ie d e a m în d o u ă
m îinile c a să te ţii în şa.
P e loc, Jud, ofensat la culm e, îşi sm ulse pălăria de pe cap.
- C rezi, s p u s e el, că d a c ă a m a v u t g h in io n u l să alunec,
aşa, din în tîm p lare, p e o b a le g ă , sînt n e a ju to r a t ca un copil de
ţîţă? S înt s ig u r c ă asta crezi C rez i că m ă las î m b r ă c a t şi
d e z b ră c a t d e a l t u ’ s ă - m i p u ie a l t u ’ şi s ă - m i s c o a tă p ă lă r ia din
cap, d e p a r c ă aş fi o s p e r ie to a r e în la n ? Şi asta p e n tru c ă am
a v u t g h in io n u l să a l u n e c pe o b a le g ă . Ai fa c e m ai b in e s ă iei
m ă t u r a şi fă ra ş u l şi să cureţi. N u e b in e să laşi s t r a d a m u r d a r ă
şi plină de b ă le g a r c h ia r în fa ţa uşii tale. N u -i d re p t, n u -i bine,
nu-i fru m o s , "nu-i c u ra t, nu-i b i n e d e lo c .
- L asă , lasă, n u te s u p ă r a , zise g ră jd a ru l.
- C h ia r în fa ţa uşii, se a d r e s ă J u d m u lţim ii. D a c ă fie c a re
şi-ar m ă t u r a în fa ţa casei, n - a r m âi fi b a l e g ă p este tot. P este
to t în o ra şu l ă s t a n e n o r o c i t . Ş i-n B ib lie s p u n e să n -a ru n c i
m u rd ă r ia p e p ă m în tu l v ec in u lu i. G î n d i ţ i - v ă b i n e , prieteni.' N u
uitaţi ce sc rie -n B iblie.
- Să te ajut să te sui p e cal? îl î n t r e b ă g răjdarul.
- în v ia ţa m e a n u m - a jig n it c in e v a aşa ca tine. A u z i i
S ă-m i pu.ie p ă lă ria p e c a p d e p a r c ă aş fi u n copil d e ţîţă. Şi
în că şi u d ă pe deasupra! P lin ă d e m u r d ă r ia d e pe stradă, cu rg în-
di r-mi pe faţă. P o ţi să şi m o ri din asta: te u d ă - n cap, răceşti şi
gata, te-ai dus. Ascultaţi' ce v ă sp u n , p r i e t e n i ! Aveţi grijă. Faceţi
c u ra t în faţa casei şi n - o să a ju n g e ţi ca n e n o r o c itu l ăsta de
ş o b o lan care-şi in su ltă cei m ai b u n i clienţi c a r e a lu n e c ă pe o
balegă. L e trîn te ş te p e c a p p ălăria u d ă , s c o a s ă din a p a p u t u
ro a s ă c a re c u r g e p rin fa ţa casei lui. A ş a c e v a n -a r trebui să se
întîm ple, d ra g i priete n i, n - a r tre b u i s ă s e în tîm p le nicio d ată.
Jud se a g ă ţă a c u m d e gîtul g ră jd a ru lu i.
- Hai să p le c ă m fă ră el, s p u s e V e rity D e m e lz e i ca re , cu
m îna la g u ră . rîd e a p e în fu n d a te .
U n s e n io r ieşi din h an şi, î m p r e u n ă cu gră jd a ru l, îl d u s e ră
pe J u d pînă lîng ă cal.
- S ă rm a n suflet p ie rd u t, zise J u d bătîndu-1 pe o b r a z pe
g ră jdar. S ă r m a n suflet rătăcit. U ita ţi-v ă la el, prieteni. N u v e
deţi că-i p ie rd u t? Ştiţi că-i so rtit fo c u lu i G h e e n e i? Ş t iţi c -o să
389 RO SS POLDARK
se t o p e a s c ă t o a t ă c a r n e a d e p e el c a g r ă s im e a d e p e g îscă? Şi
p en tru ce? V ă spun eu p e n tru ce. P e n tr u c ă şi-a v în d u t su fle tu ’
lui S c a ra o ţc h i, diavolului. Şi voi la fel. Şi voi toţi c a re nu
ţineţi s e a m ă de ce s p u n e C a r t e a Sfîntă; P ăgîni! P ă g în i sîn
teţi toţi. ^
în acelaşi m o m e n t , cei d o i o a m e n i îl a p u c a r ă d e subţiori
şi îl suiră în şa. A p o i g r ă jd a ru l alergă, d e par t e a cealaltă a
calului ca să-l sprijine pe J u d c a re a lu n e c a în tr-o parte. Susţinut
din a m î n d o u ă părţile de cei doi o a m e n i, fu rid ic a t şi aşe zat
bine în şa. R a m o t h , caluJ b ătrîn şi o rb c u m era, r ă b d ă to t fără
să se mişte. L - a u ajutat apo i p e J u d să b a g e p ic io a r e le în scări
şi cu o p a lm ă pe c r u p ă au î n d e m n a t calul să pornească-.
T o t d ru m u l p e s te p o d şi p în ă sus p e deal, p în ă au ieşit
din oraş, J u d a stat ţe a p ă n în ş a c a şi c u m ar fi fo s t lipit d e ea,
a d r e s în d u -s e tr e c ă to r ilo r cu î n d e m n u l să s e . p o c ă i a s c ă pînă
nu va fi p re a tîrziu.
4
V e rity şi D e m e lz a c ă lă riră în cet p în ă a c asă, î n v ă
luite în lu m in a roşiatică a s o arelu i la apus. D in cînd în cînd
a ju n g e a u pîn ă la ele f r a g m e n t e d e cîn te c sau în ju ră tu ri c a re le
d ă d e a u d e veste că J u d nu c ă z u s e în c ă d e p e cal.
La î n c e p u t au v o rb it puţin, c u f u n d a tă fie c a re în p ro p rii-
le-i g în duri şi m u lţu m ită d e în tîm p lă rile p rin c a re trecuse.
P lim b area din ziua a c e e a le aju ta s e să se în ţe le a g ă şi mai bine,
le a p r o p ia s e şi mai mult.
Pe m ăsu ră ce soarele a p u n e a , aerul se lum ina d e o c u lo are
g a lb e n ă -p o rto c a lie . N orii îm p răştiaţi pe c e r e rau prinşi în tr-o
vîlvătaie d e culori. P ă r e a u să a n u n ţ e „ A D o u a V e n ir e 11 pe
ca re Jud u rm în d u -le o p r e z ic e a în g u r a m are.
W INSTO N G R A H A M . 390
- V e rity , s p u s e D e m e l z a , n - a m c h e l t u i t p r e a m u l t p e n
tru ro c h ie , c o s t u m şi c o r s e t ? O liră, u n s p r e z e c e şilin gi şi
şase penny?
- S în t l u c r u r i d e f o a r t e b u n ă c a lita te . O să le p o r ţ i
m u lt tim p.
- N - a m p u r t a t n ic io d a tă c o rs e t. M i - a fost fric ă să n u m ă
r o a g e să m ă d e z b ra c . L e n je ria m e a e... g ro a z n ic ă .
- A m să-ţi î m p r u m u t eu c e v a c în d te vei d u c e la p ro b ă .
- Vii cu m in e ?
- D a. P u t e m s ă n e d ă m în tîln ire u n d e v a p e d ru m .
- D e c e nu ră m îi la N a m p a r a p î n ă a tu n c i? S în t n u m a i
d o u ă săptăm îni.
- D r a g a m e a , sîn t fo a r t e fla ta tă d e in vitaţia ta, d a r au
n e v o ie de m in e la T r e n w i th . P o a t e a m s ă v ă m ai fac o v izită
la p rim ăv a ră.
îşi c o n t i n u a r ă d ru m u l în tă c e re .
- P ă lă ria c o s t ă d o u ă z e c i şi n o u ă d e ş i l i n g i ... şi m ă t a s e a
aia f r u m o a s ă p e n t r u r o c h ie . C r e d c ă n - a r fi t r e b u i t s ă c h e l
tu im atît.
- T e m u s tr ă co n ş tiin ţa ?
- C a să-ţi s p u n d re p t, a m un m o tiv. A r fi tr e b u i t să-ţi
s p u n mai de m ult.
- Ce Să-mi sp ui?
D e m e lz a ezită:
- Să-ţi s p u n c ă d im e n s iu n ile m e le n - o să m ai fie la fel în
cu rîn d , şi n -a m să p o t p u r t a r o c h ia şi c o s tu m u l. A m c h e lt u
it d egeaba.
I-a trebu it lui V e rity u n tim p c a să în ţe le a g ă , p e n tru că
D e m e lz a v o rb ise fo a r t e re p e d e .
D ru m u l se în g u s t a aici şi caii m e r g e a u unul d u p ă altul.
C în d au putut iar să m e a r g ă alătu ri, V e rity spuse:
391 R O SS POLDARK
- D r a g a m ea, vrei să sp ui că...?

-D a.
- O, cît m ă b u c u r p e n tru tine... V e r it y nu-şi g ă s e a c u v in
tele. C e fericită tre b u ie să fii!
- Să ştii că nu sînt c h ia r sigu ră, s p u s e D e m e lz a , dar...
s-a oprit şi m ie îmi v e n e a fo a r t e re g u la t şi d u m in ic ă , n o a p t e a
trecută, n -a m d o rm it d e lo c şi m i-a fo st c a m rău. Şi az i-dim i-
nea ţă , din n o u , am vărsat, c ă G a rric k cînd a m î n c a t vierm i.
Verity rîse:
- Şi îţi faci griji p en tru nişte haine! R o s s are să fieîn c în tat.
- O, n-aş p u te a să-i s p u n d e o c a m d a t ă . î n p riv in ţa asta
el... e ciudat. D a c ă m -a r c r e d e b o ln a v ă , nu m - a r lăsa_să m ă
-mişc to ată ziua, să stau şi să tai f r u n z e la cîini.
L u m in a p u te rn ic ă se s c u rse s e d e p e cer, lăsînd norii îm
purpuraţi, învăluiţi în lum ina slabă, vineţie a apusului. P ăm întu l
se d istingea clar; se v e d e a u c a p re le p ă s c în d în g r u p u r i p rin tre
m la ş t ini, că p iţele ra re d e fîn, c ă s u ţe le de lem n ale m in erilor,
b o rd e ie le d e p ă m în t şi ardezie. D e sub pălăriile c u b o ru ri largi
se z ă re a u fe te
i
le c e lo r d o u ă fe te ,7 lu m in a te î n c ă d e c îte» v a
ra z e slabe.
Vîntul se o prise, e ra linişte, c u e x c e p ţia z g o m o t u l u i p r o
d u s de tre c e re a lor: dinţii cailo r m u ş c în d ză balele, scîrţîitul
şeilor de piele, p o tc o a v e le lov in d păm întul. S e c e ra lunii atîrna
pe cer şi D e m e lz a îi făcu o plecăciune,- se a p le c ă să o salute.
V erity se în to a rs e să se uite în a p o i: J u d era în u r m a lor, mai
d e p a rte , şi R a m o t h se o p ris e să p a s c ă p u ţin ă iarbă...
A jun seră la r ă s c ru c e a d e la B a rg u s . A c i , în păm în tu l
s terp şi negru, se î n g r o p a u crim inalii şi sinucigaşii. L aţul spîn-
z u r ă to n i se le g ă n a gol, se le g ă n a a ş a d e v r e o cî t e v a luni, d a r
locul era n e c u ra t şi a m î n d o u ă e rau m u lţu m ite că au tre c u t de
el înainte d e a se lăsa în tu n ericu l.
A c u m , c ă se aflau p e tărîm c u n o s c u t, caii v o iau să o ia la

trap , d a r fe te le îi ţ i n u r ă în frîu p e n tru c a J u d să n u r ă m î n ă
p re a m u lt în u rm ă .
- M i - e c a m frică, s p u s e D e m e lz a , v o rb in d ca p e n t r u sine,
d a r tare.
V e rity se u ită la ea şi îşi d ă d u s e a m a c ă nu -i e r a fric ă d e
stafii sau tîlhari la d r u m u l m are .
- T e în ţe le g , d r a g a m ea, d a r o să t r e a c ă r e p e d e şi...
- O , n u d e a s ta m i-e frică. M ă g în d e s c la R oss. în ţe le g i,
nu e m u lt d e c în d s-a în d r ă g o s t i t d e m ine. Şi a c u m a m s ă fiu
u rîtă luni în treg i. C în d o să m ă v a d ă l e g ă n î n d u - m ă p rin c a s ă
ca o ra ţă b ă trîn ă n -o să m ă m ai iu b e a s c ă , o să uite d e m in e .
- S ă n u te te m i d e asta. R o s s nu uită nimic. C r e d - V e - ‘
rity s e u ită lu n g prin în tu n e ric - c re d c ă e o t r ă s ă tu r ă c a r a c t e
ristică a familiei.
P a r c u r s e r ă u ltim ele trei mile în tăcere. L u n a n o u ă c o b o r a
şi ea d u p ă so a re . D i s p ă r u cu rînd, lăsînd o u r m ă f a n to m a ti c ă
p e cer. D e m e l z a se uită la liliecii m ici flu tu rîn d din aripi sa u
p la n în d în j u ru l lo r prin aer.
O s e n z a ţie d e linişte p lă c u tă le c u p r in s e cînd t r e c u r ă prin
d u m b r a v a d e lîn g ă W h e a l M a id e n şi p ă t r u n s e r ă în vale. î n
d r e a p t a şi în stîn g a se v e d e a u c ă p iţe d e g rîu şi d e o v ă z c lă d ite
d e c u rîn d ; p ă r e a u d e a u r cînd le priveai în lu m in a s o a re lu i d e
d im in e a ţă . î n fu n d ul-v ăii s c l ip eau lum inile d e la N a m p a r a .
R o ss s t ă te a în p ra g , a ş te p tîn d să le a ju te să c o b o a r e de
pe cai.
- U n d e esfe J u d ? în tre b ă el. N u c u m v a ...?
- E a c o lo sus, s p u s e D e m e lz a . E a c o lo . S e s p a lă p e faţă
la pîrîu.
C apitolul VII
E
ra o t o a m n ă tîrzie c a r e nu se î n d u r a să
p lece c a şi c u m ar fi fost î n d r ă g o s t i t ă de
p r o p r i a ei fr u m u s e ţe . F u rtu n ile d e n o ie m b rie n u-şi fă c u s e ră
ap a riţia şi fr u n z e le u lm ilo r înalţi, g a lb e n e şi castanii şi roşii,
p lu te a u în d e r iv ă în apele pîrîului. Şi viaţa d e la N a m p a r a se
s c u r g e a liniştită, n e tu lb u ra tă de nim eni. D eşi atît de deosebiţi,
cei do i în d ră g o s tiţi trăiau în a r m o n i e şi b u n ă în ţe le g e r e , m u n
cind, d o r m i n d şi m în cînd , iu b in d u -se, rîzînd, c re în d în ju ru l
lor u n înveliş ca re -i a p ă ra d e o ric e în c e r c a r e a lumii din afară
d e a a ju n g e p î n ă la ei. în d e letn icirile zilnice le a d u c e a u o
m u l ţu m i r e p e r m a n e n tă .
J in n y C a r t e r v en i să lo c u ia s c ă cu ei, d u c în d în s p in a re un
co p ila ş c u ochi a l baştri şi p ă r roşu. M u n c e a cu sp o r, în tăcere,
şi copilul nu-i d eran ja. S o s e a în fiecare d im in e a ţă la şa p te şi
la şa p te s e a ra p o r n e a în a p o i cu copilul în spinare şi u rc a dealul
p în ă a ju n g e a la M ellin. N u p re a avea veşti de la Jim. î n tr - o zi
îi a r ă tă lui R o s s o s c r is o a re cu m u lte greşeli de o r t o g r a f i e pe
c a r e o p rim ise şi ca re era scrisă d e cinev a ca re se afla în aceeaşi
ce lu lă cu Jim. Jim e r a destul d e bin e şi îi t rim ite a to a tă d r a
g o s t e a lui. R o s s ştia că J in n y trăia din a ju to m l p rim i t de la
m a m a ei şi-i trim ite a lui Jim leafa ei ori d e cîte ori e r a posibil.
N u p u t e a şti cît o p r e a te m n ic e ru l. D o a m n a Z a c k y f ă c u s e u z
d e t o a t ă p u te re a ei d e c o n v i n g e r e şi d e a u t o r i t a t e a m a t e r n ă
c a să o îm p ie d ic e p e J in n y de a se d u c e p e j o s d o u ă z e c i şi şase
de m ile pînă la B o d m i n , o p r i n d u - s e să d o a r m ă la a d ă p o s tu l
v re u n u i g a r d viu şi în t o r c î n d u - s e to t p e j o s a d o u a zi.
R o s s in te n ţio n a să s e d u c ă el, d u p ă . C r ă c i u n .
D e m e lz a , s c ă p a tă a c u m d e m u n c a d e c o r v o a d ă , dar totuşi
m e r e u activă, g ă s e a m ult tim p c a s ă c în te la spinetă. A c u m
p u te a să s c o a tă s u n e t e p lă c u te din i n s t r u m e n t şi r e u ş e a să se
a c o m p a n i e z e s in g u ră cîn d c în ta c î te v a m e lo d ii sim p le p e ca re
l e ştia. R o s s îi s p u s e s e că va a c o r d a s p i n e t a şi anul v iito r va
treb ui să ia lecţii d e pian.
îi a ş te p ta o s u r p r i z ă la N a m p a r a , la d o u ă z e c i şi u n u
d e c e m b rie , valetul B a r t l e le-a a d u s o s c r is o a r e d e la F ra n c is
prin c a re îi inv ita p e R o s s şi pe D e m e l z a s ă p e t r e a c ă zilele d e
C ră c iu n la T re n w ith .
„ N u vom fi d ecît noi, fam ilia" s e n a F ranc is. „ V ăru l W .A .
e la O x fo r d şi d o m n u l şi d o a m n a C h y n o w e t h v o r p e t r e c e
zilele d e C ră c iu n la v ă ru l ei, vicaru l din B o d m in . E p ă c a t să
nu s trîn g e m mai m u lt leg ătu rile n o a s t r e d e familie. D e a s e m e
nea, V e rity n e-a p o v e s tit m u lte d e s p r e s o ţia ta ( n o u a n o a s t r ă
v e riş o a ră ) şi a m d o ri să o c u n o a ş te m . V e n iţi în ajunul C r ă c i u
nului şi staţi cîte v a zile.“
R o ss se gînd i m u lt în a in te d e a ră s p u n d e . S c r i s o a r e a e r a
scrisă în te rm e n i p riete n eşti şi nu făcea, im p re s ia să fi fost
dictată d e altcineva, V e rity sa u E liz a b e th . N u d o r e a să a d în -
c e a s c ă r u p tu ra c a re a r fi p u t u t s ă m a i existe, şi era p ă c a t să
re s p in g ă un g e s t a m ica l sin cer, m a i ales v e n in d din p a r te a
unui o m cu ca re fu s e se p rie te n din c o p i l ărie.
D e m e lz a , n atu ra l, v e d e a altfel lucru rile. T o tu l p o r n e a
de la E lizabeth; E liz a b e th îi in v ita s e c a să v a d ă c u m se p u rta
395 ROSS POLDARK
în calitate d e soţie a lui R o ss, să-l f a c ă p e R o s s să-şi d e a s e a m a

c e gre şeală fă c u s e c ă s ă t o r m d u - s e cu o fa tă d e r a n g in ferio r
lui şi să o um ilească pe ea, D e m e lz a, etalîndu-şi b u n e le m aniere.
î n t r e tim p, R o s s în c e p u s e să-şi d e a s e a m a d e av a n ta ju l
'a cestei vizi t e. N u -i e ra d e lo c ru ş in e p e n t r u D e m e lz a . C ei din
familia P o ld a r k din T r e n w ith n u fu s e se ră n ic io d a tă form alişti,
şi D e m e lz a a v e a u n f a rm e c d e o s e b it, p e c a re nici o e d u c a ţie
din lu m e nu i l-ar fi dat. O c u n o ş t e a m ai b in e p e E liz a b e th şi
ştia că nu s - a r fi înjo sit p în ă la a fa ce u n ac t d e a s e m e n e a
ră u ta te , v oia d e a s e m e n e a c a e a să v a d ă c ă n u se m u lţu m is e
să o în lo cu iască cu oricine.
P e D e m e lz a asta n u o liniştea.
- N u , R o ss, s c u tu ră e a din cap. D u - t e t u d a c ă trebuie.
E u nu. N u m ă p o triv e s c c u ei. A m s ă m ă s im t b in e d a c ă ră-
m în acasă.
- E de la sine înţeles, s p u s e R o s s , c ă ori m e r g e m î m p r e
u n ă, ori stăm am în d o i acasă. B a r t l e a ş te a p tă şi tr e b u ie să-i
d a u un bacşiş. P în ă m ă d u c s ă a d u c nişte bani, h o t ă r ă ş te - t e să
fii o v e rişo a ră înţeleap tă.
D e m e lz a p ă r e a n e m u lţu m ită .
- N u v re au să fiu o v e r iş o a r ă în ţe le a p tă .
- A t u n c i , fii o soţie în ţe le a p tă .
- D a, d ar ar fi îng rozitor, R o ss. A i ci sînt d o a m n a P o ld a rk .
P o t să în to rc ceasul cînd v re au . P o t să te n e c ăjesc, să te răsfăţ,
să te trag d e păr; p ot să s t n g şi s ă cînt d a c ă v re a u , şi să cînt la
spinetă. î m p a r t patul cu tine şi d im in e a ţa cînd m ă scol, u m flu
pieptul şi m ă g în d e s c la f a p te m ari. D a r a c o l o . .. n u sînt toţi ca
Verity. chiar tu mi-ai spus.- A r rîd e d e m in e, a r s p u n e „vai,
vai!" şi m -ar trimite la bucătărie să m ănînc cu B artle şi soţia lui.
Ross se uită la ea pieziş:
- Crezi că sînt m ult m ai b u n i d ecît tin e?
- N u , n -a m sp u s asta.
- C rez i c ă ar treb u i s ă-m i fie ru ş in e cu tine?
C în d d is c u ta u în c o n t ra d ic to riu , R o s s g ă s e a a r g u m e n t e
m u lt p r e a p u t e r n i c e p e n tru ea. V e d e a , sim ţea, d a r n u ştia c u m
să-i d o v e d e a s c ă c ă n u a re d re p ta te .
- O, R o s s , şi sînt d e acelaşi ra n g cu tine. E u n u sînt.
- M a m a ta t e - a n ă s c u t la fel c u m i-a n ă s c u t m a m a lo r pe
ei. N e m işcăm , la fel, a v e m aceleaşi p ofte, aceleaşi stări s u f le
teşti şi d o rin ţe . E u , d e e x e m p lu , v re a u să te iau cu m in e la
T r e n w ith d e C ră c iu n . A c u m şase luni ai j u r a t s o le m n să m ă
asculţi. C e ai d e sp u s a c u m ?
- N im ic, R oss. N u m a i că nu v re au să m ă d u c la T re n w ith .
El î n c e p u s ă rîdă. în ultim ul tim p, d is p u te le d in tre ei se
te r m in a u de o b icei rîzînd, fapt c a re în t ă r e a şi m ai m u lt b u n a
î n ţe le g e r e d in tre ei.
- A m să le s criu cîteva rînduri d e m u lţu m ire şi voi m ai
a d ă u g a că le voi d a ră s p u n su l mîine.
A d o u a zi D e m e lz a , îm p o tr iv a voin ţei ei, ce d ă, aşa c u m
făcea d e obicei cînd e ra v o rb a de p r o b l e m e im p o rta n te . R o s s
le scrise că v o r ven i ,în ajunul C ră c iu n u lu i şi că v o r p e t r e c e
p rim a zi la T r e n w i th . D ar, d in p ă c a te , tre b u rile d e la m in ă îl
ob lig au să se î n t o a r c ă acasă în ac eea şi seară.
Invitaţia a fost a c c e p ta tă , deci m in en i . nu,se p u te a o fen sa,
şi d a c ă a r o b s e r v a că nu sînt prim iţi cu to a tă inima, n -a r mai
a b u z a d e o sp ita lita te a lor. D e m e lz a avea o c a z ia să-i c u n o a s c ă
p e p ic io r d e e g a lita te ,-d a r efo rtu l ei d e a se c o n f r u n t a cît m ai
bine nu s-a r p re lu n g i.
D e m e lz a a c c e p t a s e p e n t ru că, deşi a r g u m e n t e l e lui R o s s
n-aQ p u tu t să o c o n v i n g ă , rareo ri p u te a să reziste p u terii lui
d e p e r su a s iu n e . A r-fi p re fera t totuşi să se d u c ă la b ă rb ie ru l
m in e rilo r să-i s c o a tă şase dinţi decît să m e a r g ă la T r e n w ith .
397 ROSS POLDARK
N u -i era frică de F rancis sau d e m ă tu ş a c e a bătrînă, înv ăţa

u ş o r şi re p e d e , aşa că î n c e p u s e să c a p e te în c re d e re . S p e rie
to a re a era E lizabeth. Elizab eth, E lizab e th , E lizabeth. în ajunul
C răciu nului, tot tim p ul cît au tra v e rs a t cîm pul din sp atele casei
şi au m e rs apoi d e - a lungul falezei, paşii lor p ă re a u să rostea scă
n u m e le ei?
D e m e lz a îi a r u n c ă o priv ire soţu lui ei c a r e m e r g e a alături
cu p a s u l j u i m a r e şi sigu r din c a r e d is p ă ru s e o ric e u r m ă de
şch io p ăta t. N ic io d a tă n u ştia e x a c t ce g în d eşte, faţa lui ciu d a tă
şi neliniştită, cu c ic a tric e a p a lid ă ab ia vizibilă p e un o b ra z , ca
un s e m n al sufe rin ţe i adînci prin c a r e tre c u s e , a s c u n d e a gîn-
d u rile lui cele m ai intime. Ştia n u m a i că a c u m e ra fericit şi că
ea e ra n e c e s a r ă fericirii lui. Ştia că e ra u fericiţi î m p re u n ă , d a r
nu ştia cît v a dura. S im ţe a în adîn cu l sufletului că a fi îm p r e u n ă
cu fe m e ia pe c a r e el o iu bea cu p a s iu n e î n s e a m n ă să p r o v o a
ce soarta.
G îndu l c a re o s u p ăra era că de felul în ca re se va c o m p o r ta
ea în u r m ă t o a r e l e zile ar p u te a d e p in d e atîtea.
E r a o zi senină, cu vînt r e c e bătînd d in s p re larg. M a r e a
e ra liniştită şi v e r d e , a g itată d e o h u lă d o m o a lă . C r e a s ta l u n g ă
şi e g a lă a u n u i val în a in ta în c e t şi ap oi, cînd întîln ea b riza
a s p ră c a re sufla d in s p re su d-est, în c e p e a să se zb îrle ască la fel
ca p e n e le s c u r te ale unei raţe b ătrîn e ; se zbîrlea din ce în ce
mai m u lt pînă cînd cre a s ta se ră s tu r n a în cet şi s o a re le de iarnă
tra n s f o rm a în c u rc u b e ie stropii c a re z b u rau în aer în m o m e n tu l
în c a r e valul s e s p ărg ea.
T o t d r u m u l p în ă la S aw le, G a rric k s-a ţinut d u p ă ei, d i
n e le c r e d e a că D e m e lz a nu se p u t e a d u c e fără el şi era co n v in s
că, d a c ă va insista destul, stă p în a lui va v e d e a lu crurile prin
p ris m a lui. L a fie c a re cîţiva m etri, un o rd in a s p ru îl făcea să
se o p r e a s c ă şi s ă se g h e m u i a s c ă la p ă m îm , u n d e ră m în e a
n e m iş c a t, ca m o rt, şi n u m a i p riv ire a lui plină d e r e p r o ş a r ă ta

că m ai trăieşte. D a r d u p ă în c ă z e c e , d o u ă z e c i de paşi îl v e d e a u
c u m se rid ică şi-i u r m e a z ă p e furiş, cu p asu l ezitant.
D in fericire, s-a u întîlnit cu M a r k D a n ie l c a r e n u t o l e r a
n e s u p u n e re a şi a fost v ă z u t m e r g în d în direcţi a N am parei ţinîn-
du-1 p e G a rric k d e o u r e c h e b le a g ă . ... T r a v e r s a r ă p laja p lin ă
d e p ie tre d e la S aw le, u n d e se în tîln iră cu v r e o d o i-tre i c u n o s
cuţi c a r e îi s a lu ta ră cordial. î n a i n t e d e a se în d r e p t a s p r e i n t e
rior, se o p r ir ă să ră s u fle şi s ă p r i v e a s c ă p ă s ă rile d e m a r e c a r e
p lo n ja u d u p ă p e ş te a p r o a p e d e ţă rm . P ă s ă r ile z b u r a u d in c o lo
de brizanţi, cu aripile lor m ari, a lb e în tin s e , l e g ă n î n d u - s e în
b ă ta ia vîntului, a p o i p lo n ja u b ru s c , î m p r o ş c î n d apa, şi ie ş e a u
la su p ra fa ţă , o d a t ă din z e c e sau d o u ă z e c i d e plo n jări, c u u n
p e ş te m ic c a r e se z b ă t e a în c io c u r ile lo r lungi, c u rb a te .
- D a c ă aş fi uri p eşte, n -a ş p u t e a suferi p ă s ă rile astea ,
s p u s e D e m e lz a . U i t ă - t e c u m îşi s trîn g aripile c în d p lo n je a z ă .
C în d ies din a p ă fără să fi p rin s c e v a a u u n a e r n e v in o v a t, ca
şi c u m n -a r fi v r u t să p r in d ă nim ic.
- E n e v o ie d e ploaie, s p u s e R o s s u itîn d u -s e pe cer. I z v o a
rele în c e p să sece.
- T a r e aş v re a, R oss, c a î n t r - o zi să fac o c ă lă t o r i e pe
m a r e p înă în F r a n ţa , la C h e r b o u r g , şi la M a d r i d şi p o a t e p în ă
în A m eric a. C r e d că sînt to t felul d e p ă să ri c iu d a t e p e m a re ,
mai m ari d ecît aici. D e ce nu v o rb e ş ti n ic io d a tă d e s p r e A m e
rica, R o ss?
- T re c u tu l nu e b u n p e n tru n im e n i, n u m a i p r e z e n t u l şi
viitorul c o n te a z ă .
- T ata a c u n o s c u t u n o m c a r e a fo s t în A m e ric a . N u m a i
d e s p r e asta v o rb e a . E r a c a o p o v e s t e cu zîne, cred.
- F ra n c is a a v u t n o ro c , s p u s e R o s s . O v a r ă î n t r e a g ă a
călăto rit în Italia şi p e C o n tin e n t. Şi m ie m i-a r fi p lă c u t să
că lă to resc. A p o i a ven it ră z b o iu l şi a m p le c a t în A m e r ic a .
399 ROSS POLDARK
C înd m -a m în to rs, nu m i-a m m ai d o rit d ec ît c o lţu l m e u din

Anglia. E ciudat.
- Aş d ori să vizitez F r a n ţ a î n t r - o zi.
- A m p u t e a o r i c î n d s ă n e d u c e m la R o s c o f f sa u la
C h e r b o u r g cu u n u l dirî c u te re le din St. A nn . E u a m fost cînd
e ra m copil.
- Aş p re fe ra u n vas m a re , s p u s e D e m e lz a , şi să n u -m i fie
frică d e p a z a d e c o a s tă ca re ar p u t e a t r a g e a s u p r a noastră .
M e r s e ră mai departe.
V erity stă te a în u ş a c o n a c u lu i d e la T r e n w i th a ş te p tîn d
să-i întîm pine. A lerg ă să-l s ă r u te p e R oss, apo i p e D e m e lz a .
D e m e lz a o strînse la piept, a p o i ră su flă ad în c şi in tră în casă.
2
In p rim e le m o m e n t e s-au simţit cu toţii stînjeniţi,
d a r această sta re n -a d u ra t m ult. D in fericire, şi D e m e l z a şi
toţi cei din casă d o re a u să se p o a r t e fru m o s. F ra n c is a v e a un
farm ec n a t ural, vizibil, cînd voia să-l p u n ă în valoare. Şi m ă tu ş a
A g a th a , încălzită de un p a h a r d e r o m bun şi g ă tită cu u n a din,
cele mai b u n e peruci, e ra fo a rte afabilă. E liz a b e th zîm b ea ;
era şi mai fr u m o a s ă ac u m , cu ch ip u l ei c a de flo a r e îm b u jo r a t
discret. G e o f fre y C harles, c a re a v e a trei ani, le ieşi în ainte,
gătit în tr-u n c o s t u m d e catifea, şi, cu d e g e tu l în g u r ă , se uită
lu n g la cei doi străini.
L a î n c e p u t , m ă tu ş a A g a t h a p r o v o c ă p u ţ i n ă c o n f u z i e
susţinînd că nim eni nu-i s p u s e s e n im ic d e s p r e c ă s ă to ria lui
R oss şi p r e t inse explicaţii a m ă n u n ţite . A p o i vru să ştie n u m e le
d e fată al D em elzei.
- C u m ? C a rk e e k ? C ardevv? C a rn e ? C a r n e aţi s p u s? D e
u n d e e? D e u n d e eşti, copilă?
- Illu g g an , s p u s e D e m e lz a.
- D e u n d e ? A, e lîngă m o şia familiei B assett, n u ? P ro b a b il
că-1 cu n o ş ti p e S ir F ran c is. Se s p u n e c ă e u n tîn ă r intelige nt,
d a r p r e a in te re sa t d e p r o b l e m e le sociale. M ă t u ş a A g a t h a îşi
m în g îie firele d e p ă r din barbă. V in o lîn g ă m in e, d r ă g u ţă . Să
ştii c ă nu m u şc. Cîţi ani ai?
D e m e l z a îşi lăsă m în a î n t r - a ei.
- O p ts p r e z e c e . îi a r u n c ă lui R o s s o privire.
- H m . F r u m o a s ă vîrstă. V ia ţa e fr u m o a s ă şi b u n ă la vîrsta
asta. S e uită apoi la R o s s cu ochii ei mici, ră utăcio şi, în c o n ju ra ţi
d e riduri. Ştii cîţi ani am eu?
D e m e l z a s c u tu ră din cap.
- A m n o u ă z e c i ş i unu. I- a m îm p lin it j o i a tre c u tă .
- N u ştiam c ă ai o vîrstă atît d e în a in ta tă , s p u s e F ra n c is .
- N u p o ţi să le ştii p e toate, b ă ie t e. N o u ă z e c i şi u n u jo i a
trec u tă. Ei, c e zici, R o s s ?
- N - a r e i m p o r t a n ţ ă vîrsta, to t d u lc e eşti, îi şopti R o s s
la u re ch e.
M ă t u ş a A g a t h a zîm b i încîntată.
- Ai fost, ca şi ta ică -tău , un copil rău. E u am trăit să v ăd
cinci g e n e ra ţii din fam ilia P o ld a rk . B a şase. M a i intîi a fost
b u n i c a T r e n w i t h. M i - o a m in te s c fo a rte bine. E r a n ă s c u t ă
R o w e . Ei e rau p resbiterien i. T atăl ei, O w e n , e ra p r ie te n cu
C ro m w e ll. S e s p u n e că a fost unul din cei cincizeci şi n o u ă
c a re au s e m n a t s e n tin ţa de c o n d a m n a r e la m o a r t e a re g elu i
C harles I. Şi-au pierdu t tot păm înlul la R estauraţie. M i - o a m i n
tesc fo a r t e bine. A m u r it cînd a v e a m z e c e ani. îm i p o v e s t e a
d e s p r e c iu m a ce a m a re . D a r ea n-a trăit p e v r e m e a a c e e a .
- O c iu m ă c a a c e e a a fost o d a tă şi la noi la Illu g g a n ,
d o a m n ă , s p u s e D e m e lz a .
- A poi a fost A n n a - M a r i a , m a m a m ea, ca re s-a m ă rita t
401 ROSS POLDARK
cu un P o ld a rk . E ra sin g u ră la părinţi. E ra m b ă trîn ă cînd a

m urit. S-a m ăritat cu C h arles V ivian P o ld a rk . C u tre ie ra m ăril e
şi r ă m ă s e s e invalid în b ătălia de Ia L a H o g u e în a i n t e de a o
c u n o a ş te p e m a m a ; n - a v e a d ecît d o u ă z e c i şi cinci de am. Uite
c o lo p o rtre tu l lui. A c e la cu b a rb ă mică.
D e m e lz a se uită la p o rtre t.
- A p o i a fost C la u d e H enry, fratele m eu, c a re s-a căsători
cu M a tild a E llen P e t e r din Treviles. A m u rit cu z e c e ani în a in
t e a m am ei. S u fe r e a de v ărsătu ri şi diaree. El a fost bun icul
tău, R oss. T u şi cu F rancis-sînteţi a c in c e a g e n e r a ţ i e şi m icul
G e o ffre y a şasea. Ş ase g en e ra ţii, şi eu to t m ai trăiesc.
în cele din urm ă,, b ă trîn a lăsă m în a D e m e lz e i, ca re se
d u s e să-l m în g îie p e copil. G e o ffre y C h a rle s e r a u n băieţel
g ră su ţ, cu faţa atît de n e t e d ă în cît nu ţi-ai fi p u tu t înch ip u i că
a surîs v r e o d a tă . C opil fr u m o s , ieşit din părinţi fru m o şi.
P r im a r e v e d e r e cu E liz a b e th d u p ă şase luni nu fusese
c h ia r atît d e s im p lă şi lipsită de em oţii cu m s p e r a s e şi chiar
crezu se . S p e r a s e că d e v e n is e im u n a c u m , ca şi c u m c ă s ă to ria
şi d ra g o s te a lui p en tru D e m e lz a ar fi fost vaccinul care-1 lecui
se d e o b o a lă a sîngelui. S p e r a s e că în tîln irea lor va fi un
c o n t a c t v oit din p a rte a lui ca să .d e m o n s tre z e că s-a v ind ecat.
D a r D e m e lz a , îşi d ăd u el s e a m a , nu era un vaccin, p u te a fi
ch iar o altă b o ală. îşi p u s e în tr e b a r e a ch iar d e Ia în c e p u tu l
vizitei, d a c ă nu c u m v a im pu lsul D e m e lz ei de a re fuza invitaţia
nu fu sese mai în ţelep t decît al lui.
În tîln irea d in tre E liz a b e th şi D e m e lz a i-a lăsat un sim ţă-
m înt de nem ulţum ire; ati tud in ea lor u n a faţă de cealaltă era atît
de p r i e t e n e o a s ă şi to tuşi atît d e reţin u tă. N u ştia d a c ă p u r
ta re a lor înşelase p e cineva, d a r p e el sigur nu. N u era firească.
D a r D e m e lz a şi V e rity nu se îm p rie te n is e ră nici ele decît
d u p ă u n tim p o a r e c a re . A ş a sînt femeile: oricit d e a t r ă g ă t o a r e
ar fi, p rim a în tîln ire cu o fe m e ie este. intuitiv, o î n c e r c a r e şi

o că u ta re.
E lizab e th le p re g ă tis e un u l din c e le mai b u n e d o r m ito a r e ,
cu v e d e r e spre s u d - v e s t şi p ă d u re .
- C e casă fru m o a să! s p u se D e m e lz a , sco ţîn d u -şi pelerina.
O d a t ă p rim a î n c e r c a r e tre c u tă , se s i m ţe a m ai bine. N - a m mai
v ă z u t nicio d ată o c a s ă c a asta. S a la a c e e a m a r e e ca o biserică.
Şi d o rm ito ru l ăsta! U i t ă - t e la p ă s ă rile d e pe drap erii; s e a m ă n ă
cu sturzii, n u m a i că p e te le mici d e p e ei sînt d e altă cu lo a re .
Şi t o a t e ta b lo u rile a lea d e p e p ere ţi... M i - a r fi frică să le v ă d
n o a p te a . Sînt t o a t e p o r f r e t e ale r u d e l o r tale, R o s s ?
- A ş a mi s -a spus.
- N u pot să î n ţ e l e g c u m le -o fi p lă c în d o a m e n i l o r s ă se
în c o n j o a r e cu atîţia m o rţi. C în d a m s ă m o r n u v re a u -să m ă
atîrn e ea să m ă u s u c c a c e a rş a fu rile p e frîn g h ie. N u v r e a u să
m ă uit o veşnicie la o a m e n i pe c a re n u i-am c u n o s c u t niciodată,
strănepoţi şi stră-strănepoţi. Aş p re fe ra să fiu în g ro p a tă şi uitată.
- E a d o u a o a r ă că v o rb e şti d e m o a r t e ' azi, s p u s e R oss.
N u te simţi bine?
- N u , nu, m ă sim t destu l d e bine.
- A tun ci fă -m i p lă c e r e a şi s c h i m b ă sub iectul. C e e în
cutia asta?
- A sta? O, e c e v a ce l-am r u g a t p e J u d să -m i a d u c ă
î m p r e u n ă cu c ă m ă ş ile d e n o a p te .
- C e e în cu tie?
- îm b ră c ă m in te .
- P en tru tine?
- Da, Ross.
- C o s tu m u l d e călă rie p e c a r e I-ai c u m p ă r a t la T r u r o ?
- N u, R oss, altce v a. C re d c ă n u ţi-a r p lă c e a să m ă vad ă
to ate bunicile şi s tră b u n ic ile tale î m b r ă c a t ă prost, nu ?
403 ROSS POLDARK
El rîse.
- E v re o ro c h ie din b ib lio te c ă p e c a r e ai t r a n s f o r m a t - o ?
- N u ... V e rity şi cu m in e am c u m p ă r a t - o t o t cîn d a m
fo st la T ru ro .
- E a a plătit-o?
- N u , R o ss. A m plătit-o d in ban ii p e c a re ni i-ai d a t p e n
tru cu m p ărătu ri.
^ - M -a i păcălit, floricico. Şi ai o m u t r ă atît d e n ev in o v a tă .
- Vorbeşti d e p a rc ă ai fi m ă t u ş a A g a th a .
- C re d c ă -m i place. D a r u ite că a m d e s c o p e r it v ie rm e le
din floricică. în ş e lă c iu n e şi du p licita te. T o tu ş i îmi p a r e b ine
că nu a plătit-o Verity. A ra tă -m i-o .
- N u , R o s s , nu, R oss! N u , R o ss! V o c e a i se tr a n s f o r m ă
într-un ţipăt şi în c e rc ă să-l îm p ie d ic e să ia cutia. îşi trec u braţele
p e d u p ă gîtul lui şi-l strîn se t a r e la p ie p t c a să-l o p re a s c ă .
R o s s o ridică în b ra ţe şi o s ă r u tă , a p o i îi tra s e d o u ă p a lm e la
fu n d şi o lăsă jos.
- A şa te porţi, floricico? O să c r e a d ă l u m e a c ă te bat.
- Şi ce, n u -i aşa? U i t e c ă m ă b aţi! F u g i r e p e d e d e
lîn g ă el şi se î n t o a r s e î n a p o i s ă r i n d î n t r - u n p i c i o r şi ţ in în d
c u tia la spate.
- T e rog, R o ss, a c u m a d u - t e j o s ! N u v o ia m să ştii d e
ro c h ie . P o a te c ă n -a m s-o p o rt, d a r v re a u s -o î n c e r c şi p e s te o
o r ă m e rg e m la m asă. C o b o a r ă şi stai d e v o rb ă cu m ă tu ş a A g a
tha şi n u m ă ră -i firele d e p ă r din b arbă.
- N u m e r g e m la bal, s p u s e R o ss. E o p e tre c e r e d e familie;
nu e n e v o ie să te îm p o p o ţo n e z i .
- E ajunul C răc iu n u lu i. A m v o rb it cu Verity. E a m i-a
s p u s că tre b u ie să m ă schim b.
- Fă c u m vrei, d a r să fii g a ta la o ra cinci. Şi, a d ă u g ă el,
ca o c o m p le ta r e , n u strîn g e c o rs e tu l p r e a ta re că te v a i n c o
m o d a . Aici se m ă n î n c ă b in e şi îţi c u n o s c p o fta d e m în c a re .
C u a c este c u v i n t e ieşi, lă sîn d -o să se p r e g ă t ească.
N u c r e d e a că a v e a n e v o ie să ţină s e a m a d e a v e rtism e n te le
lui R o ss, m ai ales în s e a ra asta. T o a t ă ziu a a v u s e se g re ţu ri.
D in p a r te a ei, m î n c a r e a p u te a să r ă m î n ă p e m asă, n e a tin s ă ; îi
e r a î n s ă frică d e p u ţin u l p e c a r e tr e b u ia să se f o r ţe z e să-l
îng hită. A r fi ră u d a c ă s -a r f a c e d e rîs c h ia r în s e a ra asta. A r fi
o trag e d ie. S e t e m e a c ă va treb u i să se n d i c e r e p e d e d e la
m a s ă şi să c a u te closetul,
îşi s c o a s e ro c h ia , fusta d e d e d e s u b t şi ră m a s e o c l ipă
n u m a i în pan talon ii şi bra sie ra î m p r u m u ta t e d e la V erity, u itîn
d u -s e la im a g in e a ei re fle c ta tă în o g lin d a lim p e d e de p e m a s a
de toaletă. N u se v ă z u s e n ic io d a tă atît de clar şi în î n tre g im e .
N - a v e a de ce să-i fie ruşine de c u m a ra tă , d a r se î n t r e b a c u m
d e a v u sese curajul, în d ră z n e a la să se îm b r a c e cu R oss în c a m e
ră cînd p u r ta p e d e d e s u b t lenjeria ei sau ce a fă c u tă d e P ru d ie .
N u le va mai p u r t a n ic io d a tă .
A u z is e ş o p t i n d u - s e că m u lte d o a m n e de la o ra ş p u r t a u
cio ra p i albi şi nu p u r t a u p an talo n i. Era- d e z g u s tă to r, d a c ă m ai
ad a u g i şi faptul că p u rta u c rin o lin e le alea, fustele p e c e rc u ri,
şi m e rita u să ră c e a s c ă şi să m o a r ă din asta.
O tre c u un fior. C u rîn d va a r ă ta u rî t ă, d iz g ra ţio a s ă , o r
c um s -a r îm b ră c a . Cel puţin aşa c r e d e a . Se m ira că p în ă a c u m
nu o b s e rv a se nici o schim b are. în fiecare d im in e aţă lua o b u c a
tă d e sfoară, cu u n n o d fă cu t în ea, şi se m ăsu ra . D a r d e o c a m
d a tă s e p ă r e a c ă m ai c u r î n d slă b is e cu u n c e n t i m e t r u şi
ju m ă ta te . E ra de n e c r e z u t. P o a te că n o d u l se d e s f ă c u s e puţin.
C resc u tă la ţară, aflase totul d e s p re felul cu m se fac copiii;
dar a c u m , că era v o r b a d e ea. d e s c o p e ri lipsuri în c u n o ş tin ţe le
405 ROSS POLDARK
ei. M a m a ei n ă s c u s e şase copii, d a r D e m e lz a îşi a m in te a atît

d e p u ţin din c e e a ce se în tîm p la s e în a in te d e a îm plini o p t ani!
T r e b u ie să o în tr e b e p e V erity. L a ea ap e la ori d e cîte ori
av e a n ed u m eriri. T re b u ie s-o în treb e p e Verity. N u-şi înch ipu ia
c ă e ra u lucruri p e c a re V e rity le c u n o ş t e a m ai puţin decît
ea însăşi.
C apitolul V III
I
o s , în salon ul m a r e , R o s s o găsi n u m a i p e
E liz a b e th c u G e o f f r e y C h arles. Ş e d e a u în
faţa focului, G e o f f r e y C h a rle s p e g enun ch ii m am ei sale care-i
citea o poveste.
. R o s s asc u ltă v o c e a c a lm ă şi cu ltiv a tă ; îi f ă c e a p lă c e r e să
o asculte. D a r ea rid ic ă ochii, îl v ă z u şi se opri.
- M a i s p u n e, m a m ă . Hai, m ai s p u n e .
- A ş te a p tă p uţin, d ragă. T r e b u ie s ă m ă o d ih n e s c . U ite,
u nch iul tău, R o ss, a venit să-m i s p u n ă şi m ie o p o v e s te .
- N u ştiu d e c ît p o v eşti a d e v ă r a te , s p u s e R o s s , şi to a te
sînt triste.
- N u toate, d e s ig u r, r ă s p u n s e E liz a b e th . P o v e s t e a ta e o
p o v e s te fericită a c u m , cînd ai o s o ţie atît d e în c în tă to a re .
R o ss ezită; n u e r a sig u r d a c ă d o r e a să v o r b e a s c ă d e s p r e
D e m e lz a c h iar cu E liz a b e th .
- îm i p a re fo a rte b ine că îţi place.
- S-a s c h im b a t m u lt de cîn d a m v ă z u t- o u ltim a dată, şi
cred că se va s c h im b a şi m ai m ult. T r e b u i e s ă o scoţi m ai m ult
în lume.
- Şi să risc u m ilin ţe le u n o r fernei ca d o a m n a T e a g u e ?
M u lţu m e s c , m ă sim t destul de b ine aşa c u m sînt.
407 ROSS POLDARK
- Eşti prea sensibil. D e altfel, s -a r p u te a să d o r e a s c ă şi

ea să iasă în societate. F e m e ile a u destul de m u lt curaj ca s-o
fa că şi ea e atît de tînără.
- Cu m a re dificultate a m c o n v i n s - o să v ină aici.
E lizab eth zîm bi, u itîn d u - s e la c a p u l b u clat al fiului ei.
- E u ş o r d e înţeles d e ce.
- D e ce?
- O . ^ e p rim ul c o n ta c t cu familia, n u ? Şi e î n c ă puţin
ca m stîngace. S -o fi te m u t că n - o s ă g ă s e a s c ă în ţe le g e re .
- Hai, m a m ă , mai s p u n e - m i, m ai s p u n e - m i o poveste.
- N u încă. M a i aşte a p tă puţin.
- O m ul ăsta are u n se m n p e faţă, m a m ă .
- St, dragă. N u treb uie să sp ui a ş a ceva.
- D a ’ are, m am ă. A re , mamă.!
- L -a m spălat, l-am sp ă la t m e r e u şi to t nu v r e a să iasă, îi
s p u s e Ross.
G e o ffre y C h arles ră m a s e m u t.
- V erity o iub eşte fo a rte m ult, s p u s e E liz a b e th . T re b u ie
să ne v ed e m mai des, Ross, a c u m că s-a sp art g h e a ţa .
- Şi ţie c u m îţi mai m e rg e ? î n t r e b ă R oss. V ă d c ă băieţelul
a rată foarte bine.
E lizabeth în tinse p ic io a re le ei m ici în c ă lţa te în p a p u c i şi
îl aju tă pe copil să se d e a j o s din po ală. A c esta se o p ri o s e c u n
dă, g a ta să fugă, d a r v ăzînd că R o s s se uită la el îşi î n g r o p ă
timid fata în fustele m am ei fui.
♦
- Hai, d ra g ă , nu fi speriat. A s ta e u n c h iu l R o s s , ca şi
u nch iul W a rle g g a n , ba chijjr m ai m ult. E s te u n c h iu l tău a d e
v ă r a t şi nu trebu ie să te ruşinezi. H ai, salu t ă-1.
D a r G e o ffre y C harles nu se m işcă.
- Nu m -a m simţit p re a bine, şi n e mai în g r i j o r e a z ă şi
s ă n ă ta te a m a m e i. S u fe ră d e o ch i. P a r k , c h iru rg u l din E x e te r,
va veni să o e x a m i n e z e d e A n u l N o u . D o c t o r u l C h o a k e şi
d o c to r u l P ry c e c red c ă e grav.
- îmi p a r e rău.
- D o c to r ii s p u n că e o b o a lă f r e c v e n t ă a o c h iu lu i. T r a t a
m e n tu l e fo a r t e d u re ro s . îi le a g ă u n şal d e m ă t a s e în ju ru l
gîtului şi-l strîn g p în ă a p r o a p e o s u g r u m ă şi t o t s î n g e l e se
u rc ă în cap. A p o i îi luă s în g e d i n d o s u l u re ch ilo r. S -a dus
ac u m să se o d i h n e a s c ă la v a r a ei la B o d m în . S în t f o a r t e în
grijorată.
R o s s se strîm bă:
- T a t a n u a v e a î n c r e d e r e în d o c to ri. S p e r s ă ai veşti bune.
T ă c u r ă a m în d o i. E liz a b e th se a p l e c ă şi-i ş o p ti c e v a lui
G e o ffre y la u r e c h e . U n m o m e n t , c o p ilu l n u ră s p u n s e , a p o i îi
a r u n c ă lui R o s s o p rivire şireată, se î n t o a r s e şi fugi din ca m e ră .
E lizab e th se u ită d u p ă el.
- G e o ffre y e la o vîrstă critică, s p u s e ea. T r e b u ie v in d e c a t
de m icile lui to a n e . V o r b e a în s ă c u in d u lg e n ţă .
- Şi F ra n c is ?
P e faţă îi a p ă r u o e x p re s ie p e c a r e n u i-o m ai v ăz u se.
- F ran c is? O, n e în ţe le g e m , m u l ţu m e s c , R oss.
- A m a v u t in te n ţia să vin să te v ăd , d a r v a r a a t r e c u t a tît
de re p ed e. P o a t e că ţi-a s p u s F r a n c is c ă a m v o rb it c u el.
- A p r o b l e m e le tale de c a r e t r e b u i e să te o c u p i.
- D a r nu lăsînd la o p a r te altele.
- C u m s ă - ţi s p » n ? în v a r a a s ta a m s c o s - o la c a p ă t
am în d o i. V o r b e a p e u n to n c a re se p o t r i v e a cu e x p r e s ia d e pe
faţa ei. S e re f e r e a p o a te la fin a n ţe le casei sa u la p r o b l e m e le
lor p erso n ale.
- N u p o t să-l în ţe le g , s p u s e R oss.
- S în te m aşa c u m s în tem d in n a ş te r e . S e p a r e că F ran c is
409 ROSS POLDARK
s -a n ă s c u t c a rto fo r. D a c ă n -o s ă a ib ă grijă, o să p ia r d ă la cărţi

t o t ce a m o ş t e n i t şi o să m o a r ă sărac.
F ie c a r e familie, se gîndi R o ss, a re o a ia ei n e a g r ă şi risipi
torii ei; s în g ele lor se m o ş te n e ş te d e la unii la alţii; porniri
c iu d ate , s tricăc iu n e. To tuşi, c h ia r J o s h u a , c a r e fu sese destul
d e u ş u ra tic şi cu ochii d u p ă fuste, a v u s e s e d e s tu lă m in te ca să
se lin iştească a tu n ci cînd a c u n o s c u t fe m e ia p e c a r e o d o re a,
şi nu s-a mai s c h im b a t p înă cînd n u a p i e r d u t - o prin m o arte .
- U n d e îşi p e t r e c e tim p u l?
- T o t la W a r le g g a n . N e d is tra m fo a rte b in e la în cep u t.
D a r m izele au d e v e n it p re a m a n . D e c-înd s -a n ă s c u t G eoffrey,
n -a m m ai fo st a c o lo decît d e d o u ă ori. A c u m nu m ă m ai invită.
- D a r, d ac ă...
- A, da, desigu r, d ac ă l-aş r u g a p e.F ran cis să m ă ia cu el.
D a r îm i s p u n e c ă nu m ai vin d ec ît bărbaţii şi că nu m i-a r face
p lă c e re c o m p a n i a lor.
S tă te a cu ochii plecaţi, u itîn d u - s e la c u te le rochiei ei al
bastre.. A v ea în faţa lui o n o u ă E lizab e th , car-e v o r b e a fără
oco lişu ri, p e u n to n detaşat, c a şi c u m o e x p e r ie n ţă d u r e r o a s ă
a r fi î n v ă ţ a t - o s ă se ţină d e p a r t e d e viaţă.
- R oss.
-D a?
- C r e d că ai p u te a să m ă ajuţi î n t r - u n a n u m it fel...
- S p u n e m ai dep arte.
- C ircu lă u n e l e z v o n u ri cu privire la F rancis. N u am
po sib ilitatea să aflu d a c ă sînt a d e v ă ra te . Aş p u t e a să-l în treb
p e G e o r g e W a r l e g g a n , d a r am m o t iv e să n -o fac. N -a m nici
u n d re p t să-ţi cer asta, d a r ţi-aş fi r e c u n o s c ă to a r e d a c ă ai p u te a
d e s c o p e ri ad e v ă ru l.
R o s s se uită lu n g la ea. G re ş ise v enind aici N u p u te a să
ste a lîngă a c e a s tă fe m e ie fă ră ca v e c h ile s e n tim e n te să revină.
- Voi fa ce to t c e pot. Aş dori d e fapt să fac. D in n e fericire

n u fac p a n e din c e rcu l d e prieteni ai lui F rancis. P r e o c u p ă
rile m ele...
- A s ta s -a r p u te a aranja.
R o s s se uită r e p e d e la ea:
- Cum?
- Aş p u te a să -l r o g pe G e o r g e W a r le g g a n să te in v ite la
u n a din p e tre c e r ile lui. G e o r g e te place.
- Şi ce se z v o n e ş te ?
- Se s p u n e c ă F ra n c is are relaţii- cu altă fem eie. N u ştiu
d a c ă e a d e v ă ra t, d a r e e v id en t că nu p o t, aşa d e o d a tă , să
î n c e p să m ă d u c ^ 'p e t r e c e r i . N u p ot... să-l s p io n ez.
R o s s ezită. î şi d ă d e a ea s e a m a ce-i c e re? D e s ig u r , ar fi
fo st n e p lă c u t p e n t r u e a să sp io n e z e , d a r as ta a r fa c e şi el în
re alitate, c h ia r d a c ă n u s-a r num i spio n aj. Şi c a re ar fi r e z u l
tatul? P u te a o a r e a m e s te c u l lui să c o n s o l i d e z e o că s n ic ie d a c ă
însăşi te m e lia ei nu mai exista?
- N u lua a c u m o h o tărîre , R oss, s p u s e ea în cet. L asă!
M ai g în d e ş te -te . Ştiu că c e r p re a mult.
T o n u l ei îl fă c u să se î n t o a r c ă şi atu nci îl v ă z u p e F ra n c is
intrînd. C înd stai m u lt tim p î n 's a lo n u l a c e s ta m a r e şi p lăcu t,
se gîndi R o ss, aju n g i să re cu n o şti im e d ia t pasul c e lo r din casă
c înd se a p r o p ie d e uşă.
- U n te tâ - â - te te ? s p u se F ranc is, ridicînd din s p rîn c e n e .
Şi n u bei nim ic, R o s s ? S e p a re că nu s în tem p re a ospitalieri.
Să-ţi p re p a r o b e re fierbinte b ătu tă cu ou c a re să te în călzească.
- R o s s to c m a i îmi p o v e s te a ce b in e m e rg e m in a lui, F r a n
cis, s p u s e E liz a b e th .
- D o a m n e fereşte! Astă-i c o n v e rs a ţie de ajun d e C ră c iu n ?
M ai vin o la noi în ianuarie, sau p o a t e în fe b ru a rie şi ai să ne
p o v esteşti a tu nci, R oss, d ar nu a c u m a , te implor. C e plictiseală
411 ROSS POLDARK
ar fi să n e p e t r e c e m s e a r a s c h im b în d p ăreri d e s p r e calita
tea aram ei.
R o s s o b s e r v ă că b ă u s e , deşi s e m n e le erau abia vizibile.
E liz a b e th se rid ică să plece.
- C în d v e n i nu s-au v ă z u t d e m ult, sp u se ea veselă, e
g r e u să g ă s e a s c ă u n s u b iect d e c o n v e rs a ţie . N u n e - a r strica,
F ranc is, să n e g în d im şi n o i m ai m u lt la m in a n o a s tră , G r a m
bler. T r e b u ie să-l d u c la c u lc a re pe G eoffrey .
F ran c is veni cu b ă u t ura. P u r t a un c o s tu m v e r d e închis şi
d a n te la d e la m a n ş e te era m u r d a r ă , lucru n e o b iş n u it la el,
c a r e era atît d e îngrijit. N u se v e d e a alt s em n d e d e c ă d e r e :
păru l e r a p ie p tă n a t cu atenţie, c r a v a ta le g a tă bine, m a n ie r e le
p e r fe c t eleg a n te. A v ea fa ţa b u h ă ită , fap t c a re îl f ă c e a să p a r ă
m ai bătrîn. î n priviri i se cite a o o a r e c a r e superficialitate.
- E lizabeth face din viaţă o problem,ă în g ro z ito r d e serioa
să, r e m a r c ă el. L a d r a c u ’ ! c u m ar fi spus tata.
- î n t o t d e a u n a am a d m ira t la tine felul e le g a n t în c a r e te
exprim i, s p u se Ross.
F ran c is se uită la el şi rînji.
- N - a m v ru t să te o fe n s e z . P r e a m u ltă v r e m e am stat
d e p a r t e u n u l d e altul. C e ro st a r e s u p ă r a re a pe lu m e a asta?
D a c ă am ţin e s e a m a d e to a te s u p ă ră rile n e - a m fa c e p re a m u lt
sîng e ră u p e n t r u lipitori. B e a p în ă la fund.
R o ss b ă u p înă la fund.
- E u nu p o rt n im ăn u i ra n c h iu n ă . T re c u tu l e tre c u t şi eu
sînt destul de m ulţum it.
- A ş a şi trebu ie , s p u s e F rancis, d u c în d p a h a ru l la gură.
îm i p lace so ţia ta. D in s p u s e le lui V erity.am ştiut că o să-mi
placă. A re m ersu l u n ui m în z n e a stîm p ă ra t. Şi atîta tim p cit îşi
p ă s tre a z ă felul ei d e a fi, ce i m p o r ta n ţă a re d ac ă s-a n ă s c u tî n
castelul W i n d s o r sau p e o uliţă o a r e c a re .
- T u şi cu m i n e a v e m m u lte în c o m u n , s p u s e R oss.
- A ş a c r e d e a m şi eu. F r a n c is se opri. V rei s ă spu i în
s e n t i m e n t e sau în c e e a ce p riv e ş te v iaţa n o a s tră ?
- V r e a u să s p u n în ceea c e p riv e ş te s e n tim en tele. E clar
c ă î n c e e a c e p riv e ş te v iaţa în g e n e r a l eşti mai a v a n ta ja t d ecît
m in e . C a s a şi a v e r e a ră m a s ă d e la stră m o ş ii no ştri c o m u n i;
soţia, c a să sp u n aşa, alea să d e a m în d o i; bani p e c a re să-i
arunci la cărţi şi la lu ptele cu cocoşi, u n fiu care te v a m o ş t e n i ...
- S fîrşeşte, s p u s e F ran c is, altfel ai să m ă faci să p lîng de
inv idie c ă sînt atît d e n o ro c o s .
- N i c i o d a t ă nu m - a m g în d it că to a te astea a r p u t e a c o n
stitui u n p e ric o l p e n t r u tine.
F ran c is se î n c r u n t ă şi lăsă p a h a ru l din m înă:
- Şi nici p e n t r u nim en i a ltc in e v a . L u m e a a re obiceiul
să-i j u d e c e pe alţii fă ră să ştie d e s p r e ce e v o rb a . L u m e a c r e
de că'.. ^
- A tu n c i s p u n e - m i d e s p re ce este vorba.
F ran c is se u ită p u ţin la el.
- Vrei să-m i v ărs n ec a z u rile în ajun d e C ră c iu n ? D o a m n e
fereşte! T e a s ig u r că asta te -a r plictisi la cu lm e. C a m ă tu ş a
A g a th a cînd v o rb e ş te d e rinichii ei. H ai, o m u le , te rm in ă p a h a
rul, şi mai b e a î n c ă unul.
- M u l ţ u m e s c , s p u s e R oss. în a d e v ă r, F rancis...
- în tr-a d e v ă r, R oss, îl îngînă F ran c is batjo coritor, d e lîngă
b ufetu l u n d e se d u s e s e d u p ă b ă u tu ră . E exact aşa c u m spui
tu, n u? O s o ţie în c în tă to a r e , f r u m o a s ă ca un în g e r - d a r p o a t e
m ai m ult î n g e r d e c ît f e m e i e - că m in u l s tră m o ş ilo r noştri, plin
d e p o r tr e te le lor c iu d a te - da, da, a m v ă z u t-o p e D e m e lz a
a d m irîn d u -le cu g u r a c ă s c a tă - un fiu fru m o s c r e s c u t aşa c u m
trebu ie: c in steşte p e tatăl tău şi fu a d o r a t d e m a m a ta p en tru
ca viaţa să-ţi fie lungă p e p ăm în tul pe c a re D o m n u l D u m n e z e u
413 ROSS POLDARK
ţi l-a dat. Şi, în sfîrşit, bani d e a r u n c a t la cărţi şi lu ptele de

cocoşi. A a ru n c a . îm i p lace cuvîntul. S u n ă fru m o s . îm i a m i n
teşte d e prinţu l d e W a le s p ie rz în d v re o d o u ă mii d e g u i n e e la
m a s a de joc..
- C u v în tu l a re u n sens relativ, s p u s e R o ss p e u n to n egal.
C a m u lte altele. C înd eşti u n nobil d e ţa ră şi locuieşti în ţin u tu
rile î n d e p ă r t a t e din v est e acelaşi lu c ru să a ru n c i cincizeci d e
g u in e e ca atun ci c în d G e o r g e a r u n c ă d o u ă mii.
F ra n c is î n c e p u să rîdă.
- V o rb e ş ti din e x p e rie n ţă . U ita s e m . E m u lt d e cîn d ai
d e v e n it u n fe rm ie r c u m p ăta t.
- D e sig u r, s p u s e R o ss, aş zic e c ă p e n t r u noi pericolul
este m u lt m ai m a re , n u n u m a i d a c ă p ă s tră m p ro p o rţiile , ci
p e n tru că nu a v e m un p a r la m e n t m ă rin im o s c a r e să v o te z e
160 0 0 0 de lire sterline c a să p lă te a s c ă d atoriile sa u 10 0 0 0 d e
lire p e an pe c a re să-i ch e ltu i m p e n tru a m a n t a d e m o m e n t.
- Eşti b ine in fo rm a t d e s p re ce se în tîm p lă la curte.
- R ă u l se a u d e re p ed e, fie că se referă la u n prinţ, fie la
u n m o ş ie r de pe la noi.
F ra n c is se înroşi:
- C e vrei să spui cu asta?
R o s s ridică paharul:
- C ă b ă u t u r a asta în c ă lz e ş te ră u o rg a n e le vitale.
- S -a r p u te a să fii d e z a m ă g it, s p u s e F ran cis, d a r af l ă că
nu m ă in te re se a z ă ce şoptesc la g u ra sobei nişte b a b e vo rb ă reţe
şi cu feţele ciu p ite d e vărsat. îm i v ăd d e tre b u rile m e le şi le las
să v erse o ric îtă o tr a v ă îm p u ţită le place. Nici u n u l din noi nu
s în te m im u n i la v o rb ă riile lor. M ai b i n e ai g rrjă d e c a s a
ta, Ross.
- M -a i în ţeles greşit, s p u s e R oss. N u m ă g î n d e a m la
clevetirile şi p o v e ş t ile u n o r fem ei c a r e n-au altc e v a de fă c u t
D a r în c h iso rile p e n t r u d a to rn ic i sînt u m e d e şi m iro s urît. N u

ţi-ar strica să ţii m in te asta în a in te d e a fi p r e a tîrziu.
F r a n c is îşi a p r in s e p i p a şi f u m ă u n tim p în a in te d e a
r ă s p u n d e . A r u n c ă în a p o i în c ă m in u n lem n c a re a r d e a în ă b u ş it
şi lă să j o s cleştele.
- P ro b a b il c ă -E liz a b e th ţi-a sp u s cîte ceva.
- N u a m n e v o i e d e c o n f id e n ţe le ei c a să aflu c e v a c e ştie
t o a t ă lu m e a p e aici.
- L u m e a ştie ce fac eu m ai b in e d ec ît m ine. P o a t e că -m i
dai t u v r e u n sfat, v r e o so lu ţie . S ă m ă f a c m e t o d i s t şi să
m ă salvez?
- D r a g u l m e u , s p u s e R o s s , ţin la tine şi-ţi v r e a u binele.
D a r , oricît d e m u lt m - a r afecta, n -a ş p u t e a să te o p r e s c d a c ă
o iei p e d ru m u l cel m ai s cu rt s p re pierz an ie. N o r o c u l p o a t e
să-ţi d e a av e re, o fam ilie, d a r n u-ţi p o a t e da şi în ţe le p c iu n e .
D a c ă d o reşti să iroseşti tot ce ai, fă-o şi d u -te d racu lu i.
F ra n c is se u ită la el cinic, a p o i lăsă p ip a din m în ă şi îl
b ătu p e u m ăr.
- A v o rb it c a u n P o ld a rk . N o i ,- î n familie, n u n e - a m
înţeles p re a b in e n ic io d a tă . N e în ju ră m şi n e c e rtă m , d a r p rie
ten eşte . H ai a c u m a să ne î m b ă tă m , tu şi cu m in e,,şi d u c ă - s e
d ra cu lu i creditorii!
R o ss ridică p a h a r u l gol şi îl privi. D e sub to n u l ze fle m is t
al lui F ra n c is a p ă r e a fo n d u l lui b u n ca re a tin sese la R o s s o
c o a rd ă sensibilă. D e z a m ă g ire a , o rice c a u z ă ar fi avut, îl asp rise
pe văru l său, d a r nu-1 s c h im b a s e p e o m u l p e c a re îl c u n o ş t e a
şi la-care ţin ea m ult.
în m o m e n t u l a c e la B a rtle intră a d u c în d d o u ă s fe şn ic e
cu mai m u lte braţe. F lă cările g a l b e n e pîlpîiau în c u r e n t şi d e o
d a tă lu m in a i n u n d ă c a m e r a ca şi c u m focul din c ă m in a r fi
415 ROSS POLDARK
în c e p u t să a r d ă cu fla c ă ră m a re . S e v e d e a a c u m bine r o a ta d e
to rs a lui E liz a b e th , cu b o b in e le ei lucioase; lîngă o c a n a p e a ,
o p ă p u ş ic ă z ă c e a p e s p a te cu u m p l u tu r a d e cîlţi atîrn în d u -i
din burtă. P e u n s c a u n se afla u n c o ş u le ţ d e paie cu u n lucru
d e m în ă în el şi u n g h e r g h e f p e c a re se ved e a o b ro d e rie
n e te rm in a tă . L u m i n a lu m în ă rilo r era caldă şi p rie te n o a s ă ; cu
p e rd e le le tra s e , în î n c ă p e r e d o m n e a o a tm o s f e r ă d e tih n ă
şi belşug.
P e s te to t se v e d e a u s e m n e le un ei p re z e n ţe fe m in in e. în
cele c îtev a m in u te d e c o n v e rs a ţie a p ă ru s e în tre cei do i bărbaţi
ceva ce îi a p r o p ia dato rită înţelegerii mai tolerante, mai c u p r in
z ă to a re a lucrurilor. în tr e ei exista c o m p licitatea sexului, le g ă
tu ra de sîn g e şi a m in tire a u n ei vechi prietenii.
în m o m e n t u l acela, lui R o s s îi tre c u prin m inte g în d u l că
în g rijo ra re a lui E lizab e th ar p u t e a fi e te rn a sp aim ă fe m e ia s c ă
d e n es ig u ra n ţă . F ra n c is b ea. F ra n c is era c a rto fo r şi p ie rd e a
banii la cărţi. F ra n c is fu se se v ă z u t în c o m p a n ia a lto r femei.
N u era o p o v e s te plăcu tă , d a r nici n eo bişnu ită. P e n tru R oss,
to a te a c e s te a e ra u d e n e c o n c e p u t , d a r p e n tru Elizabeth c ă p ă
taseră p ro p o rţiile un ei tragedii. D a r nu era în ţelep t să pierzi
sim ţul p ersp ectiv ei. Şi alţi'b ărb aţi b e a u şi ju c a u cărţi. Să faci
datorii era la m o d ă . Şi ochii a lto r bărbaţi a d m ira u fru m u se ţi
ca re nu le a p a r ţin e a u d e d r e p t şi n eg lijau fru m u s e ţe a din p r o
pria lo rc a s ă . A sta nu în s e m n a că F ran c is se angajase pe d rum ul
cel m ai s cu rt s p re pierzanie.
O ricum , era C răciunul, ziua ca re trebuia să m arc h eze strîn-
gerea legăturii d in tre m e m b rii un ei familii şi nu d e z b in a r e a ei.
D estul! T r e b u ia u să se o p r e a s c ă aici. R oss se gîndi la
D e m e lz a , tîn ă ră şi plină d e viaţă, c a re sus. în d o rm ito r, se
g ă te a p e n tru cină. S p e ra că nu va în tre c e m ăsura. Din fericire,
V e rity îi a lese se îm b r ă c ă m in te a . G în d u l la D e m e l z a îi încălzi

in im a şi-i lu m in ă m in te a aşa c u m lu m în ă rile din sfe şn ic e lu m i
n a s e r ă în c ă p e re a .
D u c ă - s e d ra c u lu i grijile p e n t r u alţii. N u e r a m o m e n t u l
să se g î n d e a s c ă la ele a c u m , de C ră c iu n . P u t e a să le r e în v ie în
ianuarie, d a c ă m ai a v e a u p u t e r e a să-l n e c ă j e a s c ă şi să-i stri
ce liniştea.
C apitolul IX
Y - y - V a s a d e s e a r ă a î n c e p u t la o r a cinci şi a
LJLJ d u r a t p în ă la ş a p t e şi p a t r u z e c i de
m in u te . A fo st o m a s ă d e m n ă d e p e r io a d a în ca re se aflau, de
c a s a lo r şi d e ziu a de C răciun. A î n c e p u t cu. o s u p ă de m a z ă re ,
frip tu ră d e le b ă d ă cu sos du lce, m ă r u n t a ie de p asă re, friptură
d e miel, p lă c in tă cu c a r n e d e p o tîr n ic h e şi* p a tru becaţe. A
u r m a t o b u d in c ă de p r u n e cu so s d e co n iac , tarte, plăcinte,
c r e m ă d e l a p t e, o u ă şi z a h ă r şi tort. T o a t e s tro p ite cu vin de
P o rto , de B o r d e a u x şi d e M a d e r a , şi cu b e r e d e casă. ■
R o ss sim ţe a că nu lipseşte d ecît C h arles, b u r ta lui m are,
rîgîielile .mai m ult sau m ai p u ţin p u te rn ic e , u m o ru l lui c a m
g ro so lan . î n m o m e n tu l acela, răm ă şiţe le p ăm în teşti ale om ului
m asiv, m e d io c r u , d ar c u m s e c a d e , p u tr e z e a u d e v e n in d u n a
c u p ă m în tu l c a re îi d ă d u s e viaţă şi ca re îl hrănise; e l e m e n te le
o rg a n ic e din ca re era c o m p u s v o r ajuta c u rîn d să c reasc ă iarba
g ra s ă c a r e n ă p ă d e a cim itirul..în c a sa a c e a s ta , din ca re lipsise
p u ţin e n o p ţi în cei şaizeci şi o p t de ani ai vieţii lui, ră m ă s e s e
c e v a din a u ra p e ca re R o s s o sim ţe a mai p u te rn ic d ecît a u ra
p o r t r e te l o r c e lo r p atru z e c i şi şase d e înaintaşi.
A b s e n ţ a Iui nu p r o d u c e a m îh nire, ci m a i cu rîn d senz aţia
c ă nu se c ă d e a să nu fie p re z e n t.
WINSTO N GRAHAM* 418
P e n tru atît d e puţini o asp e ţi, s u fra g e ria e ra p r e a r e c e şi

tristă; d e a c e e a fo lo s e a u în locul ei s a lo n u l de ia rn ă ale că ru i
fe re s tre d ă d e a u s p re apus; av e a p ereţii căptuşiţi Cu la m b riu ri
p în ă sus în ta v a n şi s e afla m ai a p r o a p e d e bucă tă rii. În tîm -
p la re a a fă cu t c a i n tra re a D e m e lz e i s ă fie bin e re g iz a tă . V e ri
ty v en ise să le a n u n ţ e c ă m a s a e serv ită. E liz a b e th e ra d e faţă,
şi toţi patru ieşiseră din c a m e r ă rîz în d şi d iscu tîn d î m p r e u n ă .
în acelaşi tim p D e m e lz a c o b o r î scările.
E ra îm b ră c a tă cu ro c h ia aleasă d e Verity, ro c h ia de m ă t a
se m o v d esc h is cu m îneci p în ă la c o t, cu o crin o lin ă m ică,
d e sc h is ă în faţă în f o r m a literei A p e n t r u c a să se v a d ă c o rs a ju l
şi fusta de d e d e s u b t din m ă ta s e î n f l o r a t ă d e u n v e r d e desch is.
C e e a ce R o s s nu p re a î n ţ e l e g e a e ra aspectu l ei. E r a n o r
mal să fie m u lţu m it d e ea; n ic io d a tă n u a r ă ta s e atît d e a t r ă g ă
toare. în felul ei ciu d at, în s e a ra a s ta rivaliza cu E liz a b e th ,
ca re în tr-o astfel d e c o m p e tiţie p o r n e a d e la î n c e p u t cu un
av an taj a s u p ra o ric ă re i alte fem ei, d a to r ită frum use ţii şi c o l o
ritului ei. Un fel d e p r o v o c a r e n ă s c u t ă din situaţia în c a r e se
afla sco s e se la iveala to a tă fr u m u s e ţe a D e m e lz e i, ochii'ei m ari
şi negri, părul p ie p tă n a t f r u m o s , J e n u l ei u ş o r b r o n z a t ra d iin d
d e o căld u ră in terio ară. V e rity p u t e a să fie m în d r ă d e ea.
La m asă a m în c a t fo a rte p uţin. D u p ă p ă r e r e a lui R o s s,
cam e x a g era se cu b u n e le m aniere, c iu g u lin d cîte puţin şi lăsînd
cea mai m a re p a r te din m în c a r e pe farfurie. A î n t r e c u t - o şi p e
E lizab e th c a re î n t o t d e a u n a m în c a f o a r t e puţin. C in e v a m ai
b ă n u ito r ar fi p u tu t c r e d e că v re a să rid ă d e g a z d a ei. P e R o s s
îl a m u z a . în s e a ra asta D e m e lz a e r a în fo rm ă .
Deşi v o rb e a m ult la m asă, p u n î n d to t felul d e în tre b ă ri şi
facînd diverse re m a rci, de data a c e a s t a nu p re a lua p a n e la
co n v e rs a ţie , refuză v i n ul fiert pe c a r e toţi ceilalţi l-au b ă u t şi
nu bău decit b ere d e casă. Nu p ă r e a că se p lictiseşte şi a s c u lta
419 ROSS POLDARK
cu in tere s c e s p u n e a E liz a b e th d e s p r e o a m e n i pe ca re ea nu-i

c u n o ş te a sa u d e s p r e isprăvile lui G e o ffre y C h a rle s . C înd o
în tre b a u ceva, r ă s p u n d e a cu p lă c e re şi firesc. G l u m e l e d e p la
sate p e c a r e m ă tu ş a A g a th a le fă cea din cînd în cînd n u p ă re a u
s-o d eran jeze: se u ita la R oss, ca re ş e d e a lîngă b ă trîn a d o a m n ă ,
şi a c e s ta se g r ă b e a să-i r ă s p u n d ă . T r e b u ia să g ă s e a s c ă u n răs
p u n s potrivit.
D isc u ţia s-a op rit a s u p ra z v o n u r ilo r d e s p r e o n o u ă î n c e r
c a re d e a s a sin a re a regelui. U ltim ul z v o n , cînd M a r g a r e t N i-
ch o ls o m în c e rc a s e să-l-înjunghie în tim pul unei a u d ien ţe , fusese
a d e v ă ra t, F ra n c is făcu cîte v a c o m e n ta rii cin ice d e s p r e stofa
re z is te n tă din c a re e r a -c o n fe c ţio n a tă vesta regelui. E liz a b e th
s p u se că servitorii casei re g ale nu fu se se ră plătiţi d e d o u ă s p r e
z e c e luni.
A u m ai v o rb it d e s p r e F ra n ţa şi d e s p r e s p l e n d o a r e a de la
curtea franceză. F ran c is mai spu sese c ă se m ira că n u în c e rc a s e
n im en i să-şi a s c u tă cuţitul pe p ielea lui L u d o v ic , c a r e m erită
m ult mai m u lt cuţitul d ecît G e o r g e al Angliei. R e g i n a F ran ţei
în c e r c a să-şi v in d e c e bolile prin m a g n e tis m anim al.
V erity s p u s e că va în c e rc a şi ea rem ediul p e n tru gu turaiul
ei; d o c to ru l o sfătuise să b e a j u m ă t a t e d e p in tă d e a p ă de
m are , d a r asta îi f ă c e a g re aţă. D o c to r u l C h o a k e p u n e a to a te
răcelile pe s o c o t e a l a aerului s tr ic a t:'c a rn e a c r u d ă lăsată la a e r
se strica în p a tru z e c i de m inute, în tim p ce, d a c ă o ţineai în
s a r a m u ră , ră m în e a p ro a s p ă tă m ult timp. R o ss făcu o b se rv a ţia
că d o c to ru l C h o a k e e ca o babă. F ran c is s p u se c ă e a d e v ă ra t,
d e v re m e ce Polly nu făcea copii E lizab eth î n c e p u să v o rb e a s
că d e s p re b o a la d e o c h i a m am ei sale.
F ran c is b ă u s e z e c e p a h a re cu vin de P o r t o Ia m asă, d a r
asta nu se o b s e rv a . Altă dată, se gîndi Ross, F ra n c is se îm b ă ta
n u m a id e c t şi era prim ul c a re c ă d e a sub m asă, „B ă ia tu l ăsta
W I NSTON G R A H A M 420
n u re zistă la b ă u t u r ă " , m o r m ă ia C h arles. R o s s se u ită la E liz a

b eth , d a r a c e a s ta s tă te a liniştită.
L a o ra o p t fă ră u n sfert d o a m n e l e s-a u rid icat d e la m asă,
lăsîndu -i p e cei doi să b ea c o n ia c şi să f u m e z e stînd la m a s a
plină cu restu rile d e m în c a re . A u î n c e p u t să d is c u te d e s p r e
aface ri, d a r p e s te cîte v a m in u te a p ă r u în u ş ă d o a m n a Tabb .
- S cuza ţi, d o m n u l e , au venit m usafiri.
- C e?
- D o m n u l G e o r g e W a r l e g g a n şi d o a m n a şi d o m n u l J o h n
T r e n e g l o s , d o m n u le .
L a au z u l ac estei veşti n e a ş te p ta te , R o s s sim ţi c u m îl c u
p rin d e iritarea. N u a v e a nici o p o f t ă să-l v a d ă pe în flo rito ru l
G e o r g e în s e a r a aceasta; şi e ra s ig u r c ă R u t h n u ar fi ven it
d a c ă a r fi ş t iut că el şi D e m e lz a e r a u acolo .
D a r s u r p r i z a lui F ran c is e ra a d e v ă r a tă .
- L a naiba! S ă v in ă în vizită în a ju n d e C ră c iu n ! Şi u n d e
i-ai poftit, E m ily ?
- S înt în sa lo n u l cel m a re , d o m n u le . D o a m n a E liz a b e th
vă r o a g ă să veniţi să-i primiţi. N u v o r sta m ult.
- S ig u r că da. V e n im n u m a id e c ît. F ra n c is fă cu u n s e m n
cu p a h a ru l în m înă. N u m a id e c ît.
D u p ă c e d o a m n a T a b b plecă, îşi a p r in s e pipa.
- C e l-o fi a p u c a t p e G e o r g e să v in ă în s e a r a asta?
C r e d e a m că p e tr e c e C ră c iu n u l la C a r d e w . O c o in c id e n ţă , n u?
Şi J o h n , şi R u th . îţi aduci a m in te cîn d n e b ă te a m cu J o h n şi
R ic h a rd , R o s s ?
R o s s îşi a d u c e a am inte.
- G e o r g e W a rleggan , sp use Francis. E orn m are. Va pu n e
m în a pe j u m ă t a t e din C o rn w a ll f o a r t e cu rînd. El şi vărul lui
stăpînesc deja j u m ă ta te din av e rea m ea. V re a şi cealaltă jum ă
tate, rîse el, dar n-o va avea. N -a m d e gînd să pierd tot la cărţi.
421 ROSS POLDARK
- C ine e vărul lui?

- C ary W a rle g g a n , b a n c h e ru l.
- F ru m o s n u m e! .Am au z it c ă e că m ă tar.
- A sta-i bună! Ce, vrei să insulţi fam ilia?
- P r e a se b a g ă peste tot familia, şi asta n u - m i place.
- Ei sînt o a m e n ii viitorului, R o s s , nu n o i cei din familii
ca C h y n o w e t h şi P o ld a rk , c a re şi-au p i e rd u t v i g o a re a .
- N u p u t e r e a lor m ă s u p ă ră , ci felul c u m O' folosesc.
D a c ă u n o m a r e p u tere , ar fi b in e să se în g rije a s c ă d e sufletul
lui, n u să p u n ă stăp în ire p e sufletul altora.
- C e spui tu p o a te să fie a d e v ă r a t d e s p r e v ă ru l C ary , d a r
este cam a s p ru cu G e o rg e .
- T e r m ină-ţi p a h a ru l şi să m e r g e m , s p u s e R o s s g în d in -
d u - s e c u m va r e a c ţio n a D e m e lz a în faţa u n o r o a m e n i noi.
- E ciud at, fo a rte ciudat, s p u s e F ran cis. Filozofii i-ar
găsi d e s ig u r u n n u m e. D a r m ie n u mi se p a r e a ltc e v a d ecît o
p e rv e rs ita te a vieţii.
- Ce anum e9
- O... F ra n c is ezită. N u ştiu c u m să s p u n . In v id ie m pe
c in e v a p e n t ru c e e a c e a r e şi noi nu a v e m , deşi în re alitate s-ar
p u te a să nu-1 aibă. în ţeleg i ce v re a u să s p u n ? N u , c red că nu
înţelegi. H ai să m e rg e m să-l în t îm p i n ă m p e G e o rg e .
Se rid ic a ră d e la m a s a plină d e resturi de m în c a r e şi tre
c u r ă în hol. S e au z e a u h o h o t e d e rîs d in s p r e s a lo n u l c e l m are.
- P a r c ă ar fi ca rn av a l în c a s a m e a , s p u s e F rancis. C in e
să fie? G e o r g e cel veşnic e le g a n t ?
- P a rie z că e Jo h n , „Şeful V în ă to r ilo r “ , s p u s e R o ss
Intrară. R o s s ghicise bine. J o h n T r e n e g l o s ş e d e a în faţa
roţii de to r s a lui E lizabeth. î n c e r c a să o p u n ă în fu n c ţiu n e .
P ă re a destul d e sim plu, d a r e ra n e v o i e d e p ra c tic ă şi J o h n
T r e n e g l o s n - o avea. R e u ş e a să p u n ă r o a ta în m iş c a r e pen tru
cîtev a s e c u n d e , d a r n u a p ă s a c u m t r e b u i e p e p e d a lă şi m e c a
nism ul se o p re a . C ît tim p m e rg e a , s e f ă c e a linişte în c a m e r ă ,
î n tre ru p tă n u m a i d e j o c u l lui T r e n e g l o s şi al lui W a r l e g g a n .
D a r de cîte ori J o h n g re şe a , i z b u c n e a u to ţi în h o h o t e d e rîs.
T r e n e g l o s e r a u n b ă r b a t d e tre iz e c i d e ani, p u te rn ic , d a r
stîngaci, cu p ă r b l o n d - r o ş c a t , o c h i b ă g a ţi în fu n d u l c a p u lu i şi
faţa pistruiată. E r a u n c ă lă reţ p e r fe c t, u n ţintaş c la s a întîi, cel
m ai bun l u p t ă t o r a m a t o r din r e g iu n e , p ro s t la o r i c e j o c c a re
c e re a un efo rt mintal; e r a brutal şi b ă tău ş. D eşi v e n i s e î n vizită,
e ra î m b ră c a t în c o s t u m de călărie: o h a in ă v e c h e d e c a tifea
m a r o şi p a n ta lo n i re z is te n ţi din c a tife a reiată. S e l ă u d a că nu
p o a r tă d ecît p a n ta lo n i de călărie, c h i a r şi în pat.
S u rp rin s, R o s s o b s e r v ă c ă D e m e l z a nu se afla în c a m e ră .
- A p ie rd u t, s p u s e G e o r g e W a rle g g a n , ai p ie rd u t. îm i
d a to re z i cinci g u in e e . H ei, F rancis!
- M a i î n c e r c o dată, ce n aiba! N u m ă las b ă t u t d e o
m a ş in ă rie c a r a g h i o a s ă ca asta.
- U n d e e D e m e lz a ? o î n t r e b ă R o s s p e V erity, c a r e stă te a
lîngă uşă.
- S -a du s sus. A v ru t să r ă m î n ă s in g u ră c îte v a m i n u t e,
aşa c ă am co borît.
- Ai s-o strici, J o h n , s p u se E liz a b e th zîm b in d . A p e şi p re a
tare pe pedală.
- J o h n , s p u s e soţia lui, rid ic ă -te im ediat!
D a r J o h n se d is p u s e s e b ine cu c o n i a c b u n şi n -o luă în
s ea m ă . P u s e în c ă o d a tă r o a t a în m iş c a r e şi se p ă r e a că d e
data asta reuşise. D a r, în c e rc în d să m ă r e a s c ă vi t eza, r o a t a se
d ă d u peste cap şi se op ri cu o s m u c itu ră . G e o r g e s c o a s e un
s trigăt d e t r i u m f şi J o h n T r e n e g l o s se rid ică scîrbit.
- D a c ă mai î n c e r c a m d e trei ori i-aş fi venit d e hac. T r e
buie să m ă înveţi c u m să fac, E liz a b e th . N a, îa-ţi banii, o m u le .
I-ai cîştiga t pe n e d r e p t şi o să-ţi r ă m î n ă în gît.
423 ROSS POLDARK
- J o h n e atît d e n e rv o s , s p u s e so ţia lui. M i - a fo st frică să

nu-ţi strice roata. C re d c ă toţi sîn tem c a m n e rv o şi, iar a t m o
s fera d e C r ă c iu n a fă c u t restul.
D a c ă J o h n T r e n e g l o s nu p u n e a p re ţ p e îm b r ă c ă m in t e , în
s c h im b nu se p u te a s p u n e acelaşi lucru d e s p r e n o u a d o a m n ă
T re n eg lo s. R u th T e a g u e , fata ştearsă p e care R o ss o c u n o s c u s e
la bal d e P aşti, se tra n s f o rm a s e c o m p le t. Din in stin ct, R o s s
sim ţise a tu n c i că sub a p a r e n ţa ei m o d e s t ă se a s c u n d e a ce v a
c e o chiul nu p u te a să vadă. P u rta o ro c h ie d e m ă t a s e înflorată,
fă ră crin o lin ă, g arn isită cu p aiete d e argin t la talie şi u m eri.
N u e ra o î m b r ă c ă m in t e p o triv ită p en tru d ru m u r i l e d e ţară,
d a r g a r d e r o b a ei e ra fo a rte b o g a tă . B u z u n a r u l lui J o h n a v e a
s ă fie solicitat a c u m şi p e n tru alte cheltuieli d ecît c e le p e n t r u
v în ă to a re , şi d e a c u m în a in te nu va m a i face to t c e vrea.
- Ei, c ă p ita n e P o ld a rk , s p u s e T re n e g lo s ironic. S în te m
vecini, d a r iată c u m ne întîlnim . D a c ă n e - a m lua d u p ă cît de
puţin n e v e d e m , s -a r zice că eşti R o b in s o n C ru s o e .
- O, d a r nu e singur, dra g ul m eu, îl a re p e s e rv ito ru l lui,
V ineri, s p u s e R u th cu ironie ascunsă.
- C in e? A, vrei să spui Jud, zise T re n e g lo s î n c e r c în d să
a te n u e z e cît d e cît iro nia tă io a s ă a soţiei s a le .'M a im u ţo iu l ăla
chel. A f o s t o bra zn ic o dată cu mine. D a c ă n -a r fi fost servitorul
d u m ita le î-aş fi tras o bătaie. Ei, c u m m e r g e m in a ? T a ta e
în c în ta t şi s p u n e că o să sco ateţi a ra m ă cu lopata.
- Nimic d e s p e n at, spuse Ross, dar m ulţum itor deocam dată.
- Pe leg ea m ea! s p u s e G e o rg e , trebuie să v o rb im n u m a i
d e s p r e aface ri? E lizab e th , adu h arpa. C în tă -n e ceva.
- N - a m vo ce , s p u se ea schiţînd un z îm b et în c în tă to r.
D a c ă vrei să m ă a c o m p a m e z i. .
- T o ţi te v o m a c o m p a n ia, ră s p u n s e G e o r g e re s p e c tu o s .
S -a r potrivi ad m irab il cu n o a p te a de C ră c iu n
G e o r g e n u se p u r ta ca J o h n T r e n e g l o s . N u îşi p u t e a p e r
m ite g r o s o l ă n i a plină, d e î n g î m f a r e a o m u lu i a c ă ru i familie
d a ta în c ă d e p e v r e m e a lui R o b e r t , c o n t e d e M o rta in .
C u g re u s - a r fi p u tu t c r e d e c ă o s in g u ră g e n e r a ţ i e îl d e s
p ă r ţe a p e b ă trîn u l a s p r u şi b u t u c ă n o s c a r e trăise î n t r - o că su ţă
d e ţară, stînd în c ă m a ş ă şi m e s t e c în d tu tu n , şi c a r e d e -a b ia
d a c ă îşi p u t e a iscăli n u m ele, d e t î n ă r u l a c e s ta cultiva t , îm b ră c a t
î n t r - u n c o s tu m r o z cu re v e re c r e m , c r o it d u p ă u ltim a m o d ă .
N u m a i p u ţin din o b îrşia n e p o t u l u i d e fierar a p ă r e a în
t ră s ă tu rile lui în g r o ş a te , cu b u z e le p lin e, strînse, d o v e d i n d o
fire a c a p a r a t o a r e , şi în gîtul scu rt, a ş e z a t p e u m e rii p u tern ic i.
- D e m e l z a n u c o b o a r ă ? o î n t r e b ă R o s s în c e t p e V erity.
A u sp e ria t-o m u safirii ăştia?
- N u , nici n u c re d c ă ştie c ă a u venit.
- H ai s ă j u c ă m o p a r tid ă d e cărţi, s p u s e F ra n c is . N - a m
avut n o ro c sîmbătă, dar pînă la urm ă o să-mi surîdă şi m ie norocul.
T oţi l-au re fu z a t în g u r a m a re . V e n is e r ă sp ec ia l să o
a s c u lte p e E lizabe th -cîn tîn d . G e o r g e a d u s e im e d ia t h a r p a din
colţ ! u n d e s tă te a de obicei. J o h n a d u s e un s c a u n . î n c e r c a u
s ă o c o n v i n g ă p e E lizab e th c a re p r o t e s t a z îm b in d : în m o
m e n t acela in tr ă D e m e lz a .
■Se s im ţe a m ai bine. V o m a s e to a tă m în c a r e a şi to a tă berea
p e c a re o băuse. N u era p lă c u t c e fă c u s e dar, c a s en a to rii
ro m a n i de altă d a tă , se s im ţe a m ult m ai bine. O d a tă cu m în ca-
re a d i s p ă a i s e şi g re aţa.
C înd in tră se făcu linişte. E r a e v i d e n t că z g o m o t u l de
p înă atunci fu se se fă c u t d e m usafiri. A p o i E liz a b e th spuse:
- A c e a s ta es te n o u a n o a s tr ă v e r iş o a ră , D e m e lz a , soţia
Iui Ross.
P e D e m e lz a a s u rp rin s -o v e n ire a a c e s t o r o a m e n i cu ca re
t re b u ia să fa că c u n o ş tin ţă . Şi-a a m in tit d e R u th T e a g u e , pe
425 ROSS POLDARK
c a re o v ă z u s e o d a tă cînd v e n is e în vizită la iar p e soţul

ei îl v ăz u se d e d o u ă ori c în d ieşise la v în ă to a re : e r a fiul cel
mai m a r e al d o m n u lu i T r e n e g lo s , u n u l d in tre o a m e n ii i m p o r
tanţi din ţinu tul lor. U ltim a d a tă cînd îi v ă z u s e p e a m în d o i, ea
e r a o ţă r ă n c u ţ ă neîngrijită, cu p i c i o a r e lungi, c a r e m u n c e a la
b u c ă tă rie şi că re ia nici u n u l din ei n u i-ar fi a r u n c a t nici m ă c a r
o privire. R u th în o ric e c a z n u s-a r fi uitat la ea. O in tim idau
şi ei şi G e o r g e W a r l e g g a n care, d u p ă c u m era î m b ră c a t, i se
p ă r e a că tre b u ie să fie cel p uţin L o rd .
- L a naib a, R o ss, s p u s e T re n e g lo s . U n d e ai ţin u t asc u n s
b o b o c u l ăsta d e floare? C u m ai p u tu t să p ă s tre z i atîta tim p
secretu l? S e rv ito ru l d u m n e a v o a s t r ă , d o a m n ă .
C u m nu se fă c e a să r ă s p u n d ă cu aceleaşi cu v in te , mai
ales că erau f o a rte a p r o a p e d e a d e v ă r, D e m e l z a se m u lţu m i
să-i z îm b e a s c ă . F u p r e z e n t a tă ce lo rlalţi doi, a p o i a c c e p tă
p a h a ru l d e vin oferit d e V e rity şi b ă u r e p e d e j u m ă t a t e în tim p
ce musafirii n u se uitau la ea.
- D e c i asta este so ţia d u m ita le , R oss, s p u s e R u th dulce.
V in o lîngă m ine, d r a g a m ea. P o v e s t e ş t e - m i ce s-a întîm plat.
T o a t ă lu m ea din c o m ita t v o r b e a d e s p r e tin e în iunie.
- D a , s p u s e D e m e lz a. O a m e n il o r le p lace fo a r t e m ult să
bîrfească, nu-i aşa, d o a m n ă ?
Jo h n în c e p u să rîd ă în h o h o t e p le s n in d u -s e p e s te pulpe.
- Ai d re p ta te , d o a m n ă . H ai să b e m u n p a h a r cu vin şi să
fa c e m o urare: C ră c iu n fericit t u t u r o r şi la d r a c u ’ bîrfitorii!
- Eşti beat, J o h n , s p u s e R u t h sever. N -a i să poţi nici să
te sui în şa d a c ă nu p le c ă m im ediat.
- M ai întîi s -o as c u ltă m p e E liz a b e th , s p u s e G e o rg e ,
care-i şoptise a c e steia ce va la u re c h e .
- Cîntaţi, d o a m n ă P o ld a r k ? în tre b ă J o h n
- Eu? spuse D em elza surprinsă. Nu, numai cînd sint fericită.
- Şi nu s în tem toţi fericiţi a c u m a ? î n t r e b ă J o h n . E C r ă

ciun. T re b u ie să ne cîntaţi, d o a m n ă . ■
- Ştie să cînte, R o s s ? în tr e b ă F ra n c is . R o s s se u ită la
D e m e lz a , c a re s c u t u r ă din cap.
- N u cîntă, s p u s e R oss.
N im e n i nu p ă r u să ţin ă s e a m a d e a c e s t re fu z. C i n e v a
tr e b u ia să le c în te şi a c e a s ta a v e a să fie D e m e lz a . G oli r e p e d e
p a h a ru l cu vin şi c in e v a i-1 u m p lu din n o u .
- C în t n u m ai cînd sînt s in g u ră , s p u s e ea. N u p re a ştiu
m u lte cîntece. Să c în te E liz a b e th întîi. E u , p o a t e m ai tîrziu...
E liz a b e th îşi p lim b a d e g e te le u ş o r p e c o a r d e l e harp ei.
S u n e tu l slab, ca d e a p ă c u r g ă t o a r e , e r a u n a c o m p a n i a m e n t
p lă c u t al co n v e rs a ţie i lor.
^ D a c ă îm i cînţi cîtev a m ăsu ri, s p u s e ea, c re d că o să
p rin d r e p e d e m elod ia.
- N u , nu, s p u s e D e m e lz a , d î n d u - s e în a p o i. C în tă tu
m ai întîi!'
E lizab eth î n c e p u im ediat să c în te şi toţi cei p re z e n ţi t ă
c u ră , ch iar şi J o h n , c a r e e ra beat, şi F ran c is. E r a u toţi din
C o rn w a ll şi p e n tru e i,m u z ic a î n s e m n a ceva.
C în tă întîi o b u c a tă d e H a n d e l şi a p o i o s o n a tin ă s c u r tă
d e K r u m p h o lz . S u n e te le v ib ra n te u m p l e a u î n c ă p e r e a şi nu se
mai a u z e a d ecît tro s n e tu l l e m n e l o r c a r e a r d e a u în c ă m in .
L u m in a cald ă a lu m în ă rilo r în v ă lu ia c a p u l tînăr al lui E l i z a
b eth şi mîinile ei d e lic a te ca re se m iş c a u p e c o a rd e . P ă a i l ei
astfel lu m in a t fo r m a un fel d e . a u r e o l ă . î n s p a te le ei stă te a
G e o r g e W a r le g g a n , îndesat, p oliticos şi c ru d , cu m îinile la
spate, cu ochii aţintiţi fără să c lip e a s c ă a s u p r a celei c e cînta.
V erity se a ş e z a s e pe un s c ă u n e l şi p u s e s e ta v a .c u p a h a r e
jos, lîngă. ea. Ş e d e a r e z e m a t ă de d ra p e riile a lb a stre d e s to fa
g ro a s ă , cu mîinile în ju ru l g e n u n c h il o r , cu c a p u l rid ic a t lăsînd
să se v adă lima gîtuiui c a re ieşea din şalul de d a n telă . F a ţa ei
427 ROSS POLDARK
liniştită a m i n t e a d e V erity m ai tîn ă ră cu p a tru ani. L î n g ă ea,

F rancis ş ed e a tolănit în tr-u n fotoliu, cu ochii închişi, d a r ascul-
tînd m uzica; şi lîngă el, m ă t u ş a A g a th a m e ste c a , d u s ă p e gîn-
duri; u n fir d e salivă i se s c u r g e a din colţul gurii. A scu lta, d a r
n u a u z e a nim ic. îm b r ă c a t ă luxos şi în c o n t r a s t p u t e r n i c cu
b ă trîn a d o a m n ă , R u th T r e n e g l o s a v e a totuşi c e v a în c o m u n
cu aceasta: v io iciu n ea ei d e o s e b ită în felul de a se c o m p o r t a .
Se v e d e a c ă n u e o fr u m u s e ţe , d a r cîn d va veni tim p u l, îşi va
lua revanşa.
L în g ă ea ş e d e a D e m e lz a , c a re te rm in a s e al tre ile a p a h a r
cu vin şi se s im ţe a din ce în ce mai bine, mai d e p a r t e stă te a
Ross, retras puţin, uitîndu-se cînd la unul, cînd la altul c u ochii
lui sfredelitori. J o h n T r e n e g l o s as c u lta m u z ic a p riv in d -o în
acelaşi timp cu ochii holbaţi p e D e m elza, ca re p ă r e a să exercite
a s u p r a lui o fascinaţie deosebită.
M u z ic a în c e tă , şi E liz a b e th se sprijini d e s p ă ta r u l s c a u
nului, z îm b in d u -i lui Ross. U r m a r ă ap lau z ele, mai s la b e d ecît
te-ai fi aşteptat. G n t e c u l harpei nu e x p r im a s e b u c u r ia p e tr e c e
rilor de C răc iu n , ci atinsese corzi m ult m ai p ro f u n d e în sufletul
lor. C în te cu l le v o rb e a d e s p r e d r a g o s te şi d u re re , d e s p r e viaţa
o m u lu i, d e s p r e în c e p u tu l ei c iu d at şi sfîrşitu l ei inevitabil.
- S u p e r b 1 e x c la m ă G e o rg e. S întem mai mult d ecît răsplă
tiţi p e n tru d ru m u l lung pe c a re l-am făcut p înă aici. E liz a
b eth , m-ai e m o ţ i o n a t p ro fu n d .
- E l i z a b e t h , spuse V erit y. cîntă-m i te ro g c a n ţo n e t a a c e e a
c a re-m i p lace atîl de mult.
- N u e fr u m o a s ă d a c ă nu mă a c o m p a n ia z ă cineva.
- B a da, ba da, e fru m o a să. C în t-o cum ai c în ta t-o d u m i
n ic a trecută.
S e făcu iar linişte. E liz a b e t h. cîntă o b u c a tă s c u r tă de
M o z a r t şi ap oi c a n ţo n e ta de Flaydn.
C înd te rm in ă , se auzi voce a lui Verity:
- E cîntec u l m e u p re fera t; n u m ă s a t u r să-l ascult.

- M ie m i-a u p lă c u t toate, spi^se G e o r g e . Şi c în ta te d u m
n ez eieşte. M ai c î n t ă - n e ceva,- te r o g ,
- N u , s p u se E liz a b e th z îm b in d . E rîn dul D e m e lz e i. A c u m
n e va cînta ea.
- C re d că n -a ş p u te a a c u m , d u p ă c e n e -a i cîn ta t tu, s p u se
D e m e lz a p e c a r e u ltim a m e lo d ie şi vinul t a r e pe care-1 b ă u s e
o t u lb u r a s e r ă m ult. M ă r u g a m lui D u m n e z e u să m ă uitaţi.
T o a t ă l u m e a î n c e p u s ă rîdă.
- T r e b u ie să te asc u ltă m şi apoi s ă p le c ă m , s p u s e R u t h
u itîn d u -se la so ţu l ei. V ă rog , d o a m n ă P o ld a r k , lăsaţi m o d e s tia
la o p a r te şi a r ă ta ţi- n e talentele. S în te m toţi n e r ă b d ă t o r i să
vă au z im .
D e m e lz a văzu p r o v o c a r e a din ochii celeilalte şi o ac ceptă.
Vinul îi d ă d u s e curaj.
-B in e ... ' \
C u s im ţă m in te contradictorii, R o ss o văzu în d rep tîn d u -se
s p re h a r p ă şi a ş e z î n d u - s e p e s c a u n u l p e c a r e E liz a b e th abia îl
părăsise. N u ştia să c în te la ac e s t i n s tr u m e n t, d a r in stin c tu l ei
săn ă to s o î n d e m n ă să ia această h o tărîre: toţi ceilalţi se strînseră
în p re ju ru l ei s-o a s c u lte şi astfel s c ă p ă d e situaţia d e a n u şti
ce să f a c ă cu mîinile. A r fi treb u it să c în te a c u m z e c e m in u te ,
cînd toţi e rau veseli şi dispuşi să i se ală tu re . M o d u l c u ltiv a t şi
delicat de a c în ta al lui E liz a b e th s c h i m b a s e în să a tm o s fe r a .
E fe ctu l c în tec u lu i ei nu va mai p u t e a fi acelaşi.
D e m e lz a se instala c o n fo rtab il, cu s p a t ele d re p t, şi atinse
cu d e g e tu l o c o a r d ă . S u n etu l e ra p l ă c u t şi liniştitor. A c u m
însă d is p ă ru s e a u r a c a r e o în c o n ju r a s e p e E liz a b e th şi în locul
ei a p ă ru s e c o r o a n a î n t u n e c a tă a o m e n e s c u lu i.
S e uită la R o ss, în ochii ei a p ă r u d r ă c u ş o r u l îm pieliţat.
î n c e p u să cînte.
429 ROSS POLDARK
A m c v Ie s u n t r a n d a f ir p e n tru iu b ita m e a
U n ro şu t r a n d a f ir în f lo a r e .
C u d o r în in im ă în c e r c s ă - ţi s p u n
C e sim t în in im a m ea.
M - a m în ţe p a t c în d l- am c u le s
Ş i m în a - m i s în g e re a z ă .
Ivh-e in im a ră n ită , p ă r ă s it ă
T în jin d d u p ă in im a ta.
Ş i- a c u m a ş te p t, a ş te p t s ă v ii
ş i in im ă m i-e tris tă .
D a r în c u r în d se v a - n fră ţi,
In c în te c , c u in im a ta.
U rm ă o m ică p a u z ă şi D e m e lz a tuşi ca să a ra te că a te rm i
nat. Se auziră cuvinte de laudă, un ele din politeţe, alte spontane.
- M i n u n a t ! e x c la m ă F ranc is, cu ochii pe j u m ă t a t e închişi.
- J u r c ă m i-a plăcut, s p u s e J o h n T r e n e g l o s cu un oftat.
- J u r că m i-a fo st frică c u m că n -o să v ă placă, ră s p u n s e
D e m e lz a în ţep ată.
- D e ş te p t ră sp u n s, d o a m n ă , s p u se T r e n e g lo s . î n c e p e a
să-şi d ea s e a m a de ce în c ă lc a s e R o s s regulile, c ă s ă t o r i n d u - s e
cu o a ju to a r e de b u c ă tă re a s ă . k
- M ai ştiţi şi altele?
- C în te c e sau ră sp u n su ri, d o m n u l e ? în tre b ă D e m e lz a .
- N -a m m ai auzit cîn tecul a c esta, s p u se E liz a b e th . M i-a
p lăcut foarte mult.
- C întece, fetiţo, c în tec e a m v rut să spun, zise T re n e g lo s
R ăsp u n su ri ştim că ai.
- Jo h n , s p u s e s o ţia lui, e tim p u l să p le c ă m .

- M ă sim t b in e aici. M u l ţ u m e s c , V erity . V inu l ăsta are
b u c h e t, F rancis. C în d l-ai c u m p ă r a t ?
- M a i de m ult, d e la T r e n c r o m . A c u m n u m ai au vin aşa
d e bun. T re b u ie să iau din altă parte.
- A m c u m p ă r a t nişte vin d e P o r t o d e stu l d e b u n , zilele
trec u te, sp u se G e o rg e . C a m s c u m p , totuşi. M - a u co sta t a p r o a
p e trei g u in e e t r e is p r e z e c e sticle d e u n litru.
F ran c is se uită la el ironic. G e o r g e e r a u n b u n p riete n şi
u n c r e d i t o r in d u lg e n t, d a r nu se p u t e a a b ţin e să n u a d u c ă
v o r b a d e s p r e p re ţu l p e care-1 p lă te a p e n t r u d iferite c u m p ă r ă
turi. E r a a p r o a p e sin g u ru l lucru c a re -i t r ă d a o r ig in e a o b sc u ră .
- C u m te îm p a c i c u servitorii, E liz a b e th ? î n t r e b ă R u t h
cu v o c e tare. M ie m i-e foarte greu. M a m a îmi s p u n e a azi-dimi-
neaţă că nim ic nu-i m ai m u lţu m e ş te . N o u a g e n e ra ţie , îm i s p u
nea ea, are tot felul de idei în cap. P retin d mai m ult decît merită.
- M ai c în tă - n e ceva, D e m e lz a , te ro g , in te rv e n i V erity.
C e cîntec îmi cîntai cînd am stat Ia v o i? A d u -ţi am in te, cîntecul
acela al pescarului.
- C e m ult îm i plac c în te c e le astea. AJ naibii să fiu d a c ă
m i-a m în c h ip u it c - a m să g ă s e s c aici p e c in e v a atît d e talentat.
D e m e lz a goli tot p ah a ru l cu vin. A tin s e c o a r d e l e h a rp e i,
s c o ţîn d un s u n e t s u r p r i n z ă t o r d e a r m o n io s .
- M ai ştiu u n cîntec, s p u s e ea în cetişo r. S e u ită o clipă la
R oss, ap oi se uită p e sub s p r î n c e n e la T r e n e g lo s . V in u l îi
a p rin s e s e o scîn teie în cofii.
î n c e p u să cînte î n c e t d a r clar.
B ă n u ia m c ă e d ră g u ţă
B ă n u ia m c ă - i m ă rita tă .
S f a t u r i b u n e m i- a d a t ta ta , le g e a s ă n-o c a lc .
Am văzut că -i doritoare.
431 ROSS POLDARK
A m v ă z u t c ă v re a iu b ire .
M a i z b u rd a ln ic ă f i i n ţ ă în c ă n-am văz u t w e o d a tă .
Ş i m -am d u s în f a p t d e s e a r ă
F ă r ă g în d u r i re le .
C ă c i fr u m o a s ă e iu b ir e a f ă r ă de h îr jo a n ă . r
A m u ita t d e g în d u r i b u n e
N u m -a o p rit ce - a s p u s ta ta
M a i z b u rd a ln ic ă f iin ţ ă n-am vă z u t v re o d a tă .
C u ib u l erei c a ld ş i d u lc e
N u e r a b ă rb c itu - a c a s ă
E r a m tin e ri, p lin d e - a rd o a re
D a r a c u m m ă - n to rc a c a s ă
O b o s it d e a t ît a u m b let.
M a i z b u r d a ln ic ă f iin ţ ă n-am vă z u t v re o d a tă .
J o h n T r e n e g l o s în c e p u să rîdă în h o h o te . D e m e lz a mai
b ău un p a h a r cu vin.
- B ravo! s p u se G e o rg e . îm i p lace cîntecul. M e l o d i a asta
săltă re a ţă e f o a rte p lăcută. C e bine aţi cîn t at-o!.
R uth se ridică:
- Hai să p le c ă m , Jo h n . S e fa ce ziuă pînă a ju n g e m acasă.
- Fugi d e-aici, dra g ă! J o h n trase de lanţul ce asu lui ca
să-l s c o a tă din b u z u n a r , d a r a c e s ta era prea ad în c şi nu reuşi.
- Ş tie c in e v a cît e ceasu l? N u p o a te fi încă zece.
- Nu v-a plăcut cîntecul, d o a m n ă ? întrebă D e m elza, ad re -
s înd ui-i-se lui R u th ..
- B a da, m i-a plăcut. M i s-a p ăru t sem nificativ, plin de
înţeles, ră s p u n se R u th abia m işcind u-şi b u ze le
, - E ceasul n o u ă şi j u m ă t a t e , interveni W a r le g g a n .
. - C h ia r aşa, d o a m n ă ? s p u s e D e m e lz a . M ă s u r p r i n d e că
aţi a v u t n e v o ie d e lăm uriri în p r o b l e m a asta.
R u t h se albi la faţă. N u e sigur- că D e m e l z a îşi d ă d e a
s e a m a d e ce u rm ă r i ar fi p u t u t a v e a re p lic a ei. îl sim ţi pe R o s ş
a p r o p i i n d u - s e d e e a ş L p u n în d u -i m în a p e braţ.
- N u m - a u i n te r e s a t c u v in te le cîn tec u lu i. R u t h se .uită
s p r e D e m e lz a ca şi c u m a c e a sta nici n -a r fi existat şi i se a d re s ă
lui R o s s : T e felicit, R o s s , că ai o so ţie atît d e p r i c e p u t ă în arta
d e a d istra pe alţii.
- N u atît d e p ric e p u tă , s p u s e R o ss, cît cu m u ltă u ş u rin ţă
la în v ă ţa t.
- A l e g e r e a p r b f e s o r u l u r e s t e f o a r t e im p o r t a n t ă ; n u-i aşa?
- O, da! a p r o b ă D e m e lz a . R o s s es te u n p r o f e s o r a tî t de
b u n în cît p o a t e să-l î n v e ţ e b u n e l e m a n i e r e şi p e cel m ai î n d ă
r ă tn i c elev.
R u t h o b ătu p e u m ă r. G ă sis e c e *să r ă s p u n d ă : -
- D r a g a m e a , n u c red că eşti î n c ă în s ta re să t e 'p r o n u n ţi
a s u p r a b u n e l o r m a n ie re .
D e m e lz a .s e u ită la ea şi d ă d u din cap:
- P o a t e că nu. A r fi tre b u it să s p u n că R o s s este în sta re
să î n v e ţ e pe o ric in e în afară d e cei acriţi şi răi.
î n a i n t e ca sc h im b u l lor d e c u v in te să d e v in ă şi m ai tăios,
in te rv e n i V erity. Musafir-ii se p r e g ă t e a u să p lece, în d r e p tîn -
d u - s e în c e t sp re uşă.
în m ijlocul veseliei g e n e r a l e şi al c o n v e r s a ţiilo r d e ultim
m o m e n t ; î n c e p u r ă s ă se îm b ra c e ; R u t h îşi s c h im b ă p antofii
e le g a n ţi cu o p e r e c h e d e p a n to fi d e c ă lă rie cu c a ta ra m e . P e
lerina ei d e călărie, d u p ă ultim a m o d ă , tre b u ia a d m i r a t ă. O
j u m ă t a t e d e o r ă a d u r a t c a să-şi ia ră m a s b u n , tim p în c a re au
s c h im b a t în tre ei u ră rile d e s ă r b ă to ri şi au fă c u t g lu m e . în
sfîrşit, în tropăitul cailor, grupul se în d ep ărtă încet pe alee şi uşa
g re a se închise cu z g o m o t Familia P o ld a rk era, în fine, singură
C apitolul X
R
ec apitulîn d t o t ce se p e t r e c u s e în s e a ra
aceea, se p o a t e sp u n e că fusese s e a ra D e
m elzei. T r e c u s e u n test g re u cu u n su c c e s re m a rc a b il. D e
fapt n u m ai ea ştia că s u c c e s u ls e d a to r a p e de o p a r te g r e ţ u n l o r
s i m ţi t e la m a s ă , p e d e altă p a r t e c e l o r c in ci p a h a r e c u vin
b ă u t e în m o m e n t u l h o t ă r î t o r şi n u a v e a i n t e n ţ i a s ă o s p u
nă n im ă n u i.
L a d o u ă o re d u p ă p le ca rea o a s p e ţilo r, s p u s e r ă n o a p t e
b u n ă g a z d e l o r şi în tim p ce u rc a u sc a ra m a r e d e - a lu n g u l
că re ia p e pereţi atîrn au p o rtre te le d e familie, R o s s se g î n d e a
la a c e a s t ă n o u ă la tu ră a personalităţii pe c a r e s o ţia s a şi-o
d e z v ă lu is e în s e a ra aceea. T o a t ă s e a ra a titu d in e a ei îl s u r p r i n
sese şi-l am u z a se . Ş arm ul D em e lz ei, fr u m u s e ţe a ei şi mai vizi
bilă îm b r ă c a tă c u m era cu r o c h ia n o u ă şi m od ern fi; im p resia
pe c a re o făcuse; d e m n ita te a ei liniştită, m o d e s t i a în tim pu l
m esei, cînd se aştep ta se s-o vadă n e r v o a s ă şi ţe a p ă n ă sau g ă lă
g io asă şi laco m ă . D e m e lz a în m ijlo cul o a s p e ţi l o r n e a ş te p ta ţi,
p u r tîn d u - s e c o r e c t şi d em n , cîn tîn d c în te c e le a c e le a v ese le cu
v o c e a ei g ra v ă , cu un v ag a c cen t al g raiului local. D e m e lz a
c o c h e tîn d cu J o h n T re n e g lo s sub nasul lui R u t h , şi ch iar sub
nasul lui Ross. '
D e m e lz a p e c a re cu g re u ta te , d a r şi cu tact o î m p ie d ic a s e
să mai b e a d u p ă ce p le c a s e ră m u safirii (cîn d j u c a u u n j o c de
cărţi pe ca re D e m e l z a nu-1 c u n o ş t e a , o v ă z u s e t u r n în d u - ş i pe
furiş v re o d o u ă p a h a r e cu vin). D e m e l z a u r c în d c a lm ă scările
lîngă el, d re a p tă şi im p e rtu rb a b ilă , în r o c h ia ei d e m ă t a s e m o v
cu v erd e, din c a r e ieşea gîtul m î n d r u g ra ţio s şi p u t e r n i c şi
um erii ei ro tu n z i şi albi ca o c u p ă d e floare.
D e m e lz a m ai puţin d e p e n d e n t ă d e el d ecît fu s e se v r e o
dată. în sea ra asta, stînd m ai retras, o v ă z u s e cu alţi och i.
Aici, v ă z u tă î n t r - u n m e d iu d e c a r e e a e r a s trăin ă, d a r atît
d e fam iliar p e n tru el, îşi a r ă ta s e a d e v ă r a t a ei p e r s o n a l it a te şi
p u te re d e a d a p ta re . L u i R o s s nu-i p ă r e a ră u a c u m că venise,
îşi am inti ce-i s p u s e s e E liz a b e th : „ T r e b u i e să o scoţi în s o c i e
tate, să arăţi ce p o a t e 11. N - a r fi fo st im p o sib il d a c ă şi ea ar fi
v ru t-o . O viaţă n o u ă ar fi p u t u t î n c e p e p e n t r u a m în d o i. Se
s im ţe a m u lţu m it, stim ulat şi m î n d r u d e p r o g r e s e l e p e c a r e le
fă cea tîn ă ra lui soţie.
D e m e lz a în c e p u să s u g h iţe c în d a ju n s e r ă în c a m e r a lor.
Şi ea se s im ţe a altfel d ecît în a in te , c a o o a lă plină cu cidru
c a re fierbe, plin d e b ăşicu ţe , î n ţ e p ă t o r . A v e a c a p u l u ş o r, era
v io aie şi nu se g î n d e a la s o m n , c a şi R o s s . îşi roti p riv ire a prin
c a m e r a f r u m o a s ă cu ta p e t cu re liefuri c r e m şi r o z şi p e r d e le
d e b ro c art.
- R oss, s p u s e ea, păsă relele a s te a n - a r trebui să aib ă atîtea
pete p e ele. S turzii n -a u p e t e ca astea. D a c ă v o r s ă p ic te z e
picăţe le pe p ă s ă re le le d e p e p e r d e le d e ce nu le p ic te a z ă în
c u l o a r e a lor n a tu ra lă ? N ici o p a s ă re n - a r e p e te r o z pe ea, şi
nici o p a s ă re n - a r e atîtea pete.
Se sprijini d e R o s s c a re se r e z e m ă d e u ş a p e c a re o în c h i
sese şi î n c e p u să o m în g îie p e o b ra z.
- Eşti c h e rc h e lită , fetiţo.
435 ROSS POLDARK
- N u -i a d e v ă ra t. îşi r e c ă p ă tă echilibrul şi tr a v e r s ă c a m e
ra, d e m n ă şi calm ă. S e a ş e z ă g r e o i p e u n sc a u n în fa ţa fo cu lui
şi a r u n c ă p an to fii din picio are. R o s s ap rin se lu m în ă rile c a r e
î n c e p u r ă să a r d ă lu m in în d c a m e ra .
R ă m a s e pe scaun , cu mîinile la ceafă, cu picio arele întinse
s p re foc, în tim p c e R o s s se d e z b r ă c a încet. A u m ai s c h im b a t
cîteva cuvinte, au rîs cînd R oss a po vestit bufoneriile lui T r e n e
glos cînd s -a j u c a t cu r o a t a d e to rs; D e m e lz a l-a m ai în tre b a t
ce v a d esp re R u th , d e s p re familia T e a g u e , d e sp re G e o r g e W a r
leggan. V o rb e a încet p e un ton cald, confidenţial, aceasta fiind
intim itatea c r e a t ă ca re -i lega.
în to a tă casa se făcu se linişte. Deşi nu le era s o m n , c ă ld u ra
p lă c u tă şi c o n fo rtu l îi m o le ş e a fa cîn d u -i să a d o a r m ă . R o s s
trăia o clipă d e p e r f e c tă m u lţu m ire . P rim e a d r a g o s t e a ei şi
i-o o fe re a p e a lui cu ac eea şi g e n e ro z ita te . L e g ă t u r a lor n u
a v e a nici o fisură.
î m b r ă c a t în h a in a de c a să a lui F ran cis, se a ş e z ă p e u n
s că u n el la p ic io a re le ei şi în tin s e mîinile s p re foc.
E ra liniş t e.
D e o d a t ă din a d în c u l satisfacţiei ei răsări o n e d u m e rire :
- M - a m p u rta t f r u m o s în s e a ra asta, R o ss? în tre b ă ea.
M - a m p u rta t ca o a d e v ă r a tă d o a m n ă P o ld a rk ?
- N u te-ai p u rta t c u m treb u ie , s p u se el, d a r ai trium fat.
- N u m ă necăji! C rezi c - a m fost o soţie b u n ă ?
- D eştul de b u n ă. D a, da, destu l de b u n ă 1
- A m cîntat fru m o s?
- Ai cîn tat inspirat.
T ă c u ră iar.
- Ross.
- Da, b o b o c e l
- Iar b o b o c e l 1 In seara asta mi s-a spus şi B o b o c e l şi
Floricică. S p e r c ă p e s te cîţiva ani n - o să î n c e a p ă să-m i se

s p u n ă Păstaie.
R o s s î n c e p u s ă rîd ă încet.
- R o ss, s p u s e e a din n o u cînd s e opri.
- C e e?
- D a c ă a m fo s t o s o ţie b u n ă tr e b u ie să-m i p ro m iţi ceva.
- F o a r t e bine, s p u s e el.
- T r e b u ie s ă-m i p ro m iţi c ă î n a i n t e d e P a ş t i ai s ă te duci
la F a l m o u th să-l cauţi p e c ă p ita n u l B l a m e y şi să vez i d a c ă o
m ai iubeşte pe V erity.
- C u m să aflu eu p e c in e iu b e ş te ? o în tr e b ă R o s s ironic.
E r a p re a m u lţu m it c a s ă se c e rte cu ea.
- Intreabă-1. Ţ i - a fost p riete n. N u p o a t e să te m intă.
- Şi p e u rm ă ?
- D a c ă o m a i i u b e ş t e , p u t e m să a r a n j ă m să s e în tîl-
n e a s c ă iar.
- Şi p e u r m ă ?
- P e u r m ă n u n e m ai a m e s t e c ă m .
- Eşti f o a rte in siste n tă , s ă ştii!
- P e n tru că şi t u eşti în c ă p ă ţîn a t.
- N u p u t e m no i a r a n ja vieţi l e o a m e n i l o r în lo cu l lor.
D e m e lz a sugh iţă.
- N -a i inim ă, s p u s e ea. A sta nu p o t în ţe le g e . M ă iubeşti,
d a r n-ai inimă.
- Ţ in fo a rte m u lt la V erity, d ar...
- A h , m e r e u d a r şi iar dar! Voi, bărbaţii, n u în ţeleg eţi,
Ross. N - o c u n o ş ti d e l o c p e V e rity, d e lo c , să ştii!
- T u o cu n o ş ti?
- N u -i n e v o ie s -o c u n o s c . M ă c u n o s c p e m in e
- în c h ip u ie -ţi că sînt fem ei c a r e nu s e a m ă n ă cu tine.
- F leacuri! e x c la m ă D e m e lz a . P e m in e nu m ă sperii cu
437 ROSS POLDARK
cuvintele tale mari. E u ştiu că V erity n u s-a n ă s c u t c a să ră m în ă

fa tă bătrîn ă, să se u s u c e şi să se sfrijea scă av î nd g rijă d e c a s a
şi copiii altora. A r risca m ai cu rîn d să se m ă rite cu u n b ă r b a t
ca re nu d u c e la bău t ură. S e aplecă şi în cep u să-şi sc o a tă ciorapii.
R oss se uită la ea:
- S e p a r e că ţi-ai f o r m a t o în t r e a g ă filo zofie d e c în d
te-ai m ăritat cu m ine, iubito.
- N u , ră s p u n s e D e m e lz a , d a r ştiu ce î n s e a m n ă iubirea.
O b s e rv a ţia ei păru să d e ă o altă o r i e n t a r e discuţiei.
- D a, s p u s e e l,.sînt d e a c o r d cu tine. Şi eu ştiu.
S e aştern u o lu n g ă tă c e re . ‘
- D a c ă iubeşti p e cineva, s p u s e D e m e lz a , n u c o n t e a z ă
c îtev a vînătăi pe spinafe. C o n t e a z ă n u m a i d a c ă eşti iubită.
D a c ă te iubeşte, atu nci p o a t ă s ă - ţi - r ă n e a s c ă tru p u l, d a r nu
şi inima.
îşi strînse ciorapii g h e m şi se lăsă iar p e s p a te p e sca u n ,
cu p icio arele în tin se s p re foc. R o s s luă v ătra iu l şi s c o r m o n i în
foc n în ă cînd izbucni flacăra.
“ ' i
- Ai să te duci la F a l m o u th să-l v ezi? î n t r e b ă ea.

- O să m ă mai gîn desc, s p u s e RoSS. O să m ă m ai gîndesc.
Se m u lţu m i cu acest ră sp u n s, p re a î n ţe le a p tă c a să mai

insiste. în viaţa ei de f e m e ie .m ă r ita tă î n v ă ţa s e că d a c ă te lin
g u ş e ş t i c u m tre b u ie şi fă ră să se o b s e r v e poţi o b ţin e în cele
din u rm ă tot ce vrei.
Cu auzul lor fin c a re p e r c e p e a c e le m ai m i ci s u n e te , îşi
d ă d u r ă s e a m a că nu m ai e ra aceea şi linişte în c a s ă c u m f u sese
pînă atunci. A u z e a u a c u m t ă c e r e a lem n u lu i vechi şi a p lăcilo r
d e ard e z ie d e p e ac op eriş, af l a t e d e m ult în istoria fam iliilor
P o ld a rk şi T re n w ith , ale c ă r o r figuri u ita te a tîrn a u pe pereţii
sălii d e la in t r a r e ,'g o a l ă a c u m , o a m e n i c a re tră is e r ă aici cu
iubirile şi s p e r a n ţe le lor a c u m uitate. Jeffrey T r e n w i th , c a re
construise casa cu m u ltă credinţă, C la u d e implicat în a şa -n u m ita

R e b e l i u n e a C ărţii d e R u g ă c i u n e ; H u m p h r e y în c o s t u m u l lui
e liza b etan ; C h a rle s V iv ian P o ld a r k , în t o r s ră n it d e p e m a re ;
A n n a - M a r i a , cu p ă ru l ei cel roşu; J o a n a d e p t ă a bisericii p re s-
biteriene ; c r e d in ţe şi acţiuni p o litic e îm b in a te ; g e n e ra ţii de
copii plini de b u c u r ia d e a trăi, c r e s c în d m ari, stu diind, p i erind
apoi. T ă c e r e a a d în c ă a vechii c a s e e r a m ai p u t e r n i c ă d ec ît
tă c e r e a g o a lă a tinereţii ei. P ere ţii a c o p e riţi cu la m b riu ri î n c ă
m ai s im ţe a u a t i n g e r e a m ă t ă s u r i l o r v ec h i, s c în d u rile î n c ă m ai
•trosneau sub a p ă s a r e a p aş ilo r de m u lt uitaţi. C e v a p ă r u că se
s t r e c o a r ă în tre b ă r b a tu l şi fe m e ia c a r e ş e d e a u în fa ţa fo c u lu i
din că m in . S im ţe a u acel c e v a c a r e îi d e s p ă rţe a , lăsîndu-1 p e
fiec are s in g u r c u g în d u rile sale.
D a r tre c u tu l n u e ra destul d e p u t e r n i c c a să-i d e s p a r t ă
p e n tru m u lt tim p. C u m v a , t ă c e r e a a c e a s ta a tim p u r ilo r d e d e
m u lt în c e tă să mai fie u n ob stacol şi d ev e n i o cale d e ap ro p ie re .
T im p u l îi în fric o ş a se , d a r a c u m d e v e n e a iar p rie te n u l lor.
- D o r m i? î n t r e b ă Ross.
- N u, r ă s p u n s e D e m e lz a , a p o i se m işcă şi-1 a tin s e cu
u n deg e t.
R o s s se rid ică în cet, se a p le c ă , îi luă fa ţa în m îini şi o
s ă r u tă pe ochi, p e g u r ă şi pe frunte. C u m işcări m o la tic e ,
î n tin z în d u - s e c a o pisică, îl lăsă să fa că ce vrea.
A p o i, cu m işcări lente îşi s c o a s e rînd pe rînd t o a t ă îm -
b ră căm itea.
R i d ic ă m î in i l e şi, m in g îin d u -1 p e o b r a z , îl s ă r u t ă la rîn-
C apitolul XI
d o u a zi au p le c a t a c asă, p e j o s , c u m
ven iseră, p e p o t e c a de pe faleză, pe lîngă
satul S a w le şi golful d e la N a m p a r a . îşi lu aseră ră m a s b u n d e
la r u d e şi, singu ri ac u m , tra v e rs a r ă c îm p ia a c o p e rită cu iarbă
şi bălării.
U n tim p s c h im b a ră cîtev a c u v in te ca şi n o a p t e a trec u tă,
intim, con fid e n ţia l, rîzînd a m în d o i, d u p ă ca re au t ăcut.
P lo u a s e d e d im in e a ţă , o p lo aie d easă, fără vînt. Cît au
stat la m asă, p lo aia se o p ris e şi cerul e ra semn". A c u m norii se
a d u n a u din nou. P e m a r e e ra hulă.
D e m e lz a e ra atît d e b u c u r o a s ă că în c e r c a r e a p rin ca re
tre c u s e se te rm in a s e cu bine, încît îl luă de b raţ şi în c e p u s ă
cînte. în c e r c a să ţină pasul cu R oss, d a r din cînd în cînd trebuia
să facă un salt ca să nu ră m în ă în u rm ă . Sălta în ritm ul cînte-
cului, iar v o c e a ei u rc a sau c o b o r a în acelaşi ritm
î n a in te ca s o a re le să a p u n ă , norii se s p a r s e ră la o riz o n t
şi ra z e d e lu m in ă in u n d a ră m a r e a şi păm întul. B ru sc, aerul se
încălzi, a p a m ării se în v o lb u ră , iar valurile alergau d e z o r d o n a t
s p r e l ă r m cu crestele lor î n s p u m a t e lucind în soare.
' D e m e lz a se gîn d ea: „S înt m ult mai sigură d e el decît am
fost v reo d ată. C e n e ştiu to are eram în dim in eaţa a c e e a de iunie
cînd c r e d e a m că to tu l m e r g e bine. C h i a r în n o a p t e a d e a u
g u s t cîn d a venit b a n c u l d e peşti, d a r cîn d n u e r a n im en i cu
ca re să m ă c o m p a r e . T o a t ă v a ra m i- a m spu s că sînt în s i g u r a n
ţă. M ă s im ţe a m sigură! D a r a s e a r ă a fo s t altc e v a . D u p ă ce a
stat ş a p t e o r e în to v ă r ă ş ia lui E liz a b e th , to t p e m in e m - a vrut
pîn ă la u rm ă . D u p ă . c e a u stat sin g u ri d e v o r b ă şi i-a fă cu t
o ch i dulci, el t o t la m i n e s-a în to rs . P o a t e c ă n u e atît d e rea.
P o a te că nu zg în e ca o pisică. P o a t e că ar trebui să-m i p ară rău
p e n tru ea. D e ce p a r e F ra n c is atît d e plictisit? S p e r c ă n -a m
să am un copil c u o c h i c a d e p e ş t e c a ai lui G e o ffre y C harles.
C re d că am să slăbesc, n - a m să m ă în g ra ş . S p e r că to tu l e în
regu lă. C e b in e ar fi să n u a m g re ţu ri. R u t h T r e n e g l o s e m ai
re a d ec ît E liz a b e th . N u i-a p lă c u t să-i fa c o c h i dulci b ă rb a tu lu i
ăla al ei c ă ru ia n u-i p l a c e d ec ît v în ă to a r e a . N u - m i p a s ă d e el.
T o tu ş i n -a ş v re a să m ă în tîln e s c cu el p e o uliţă î n t u n e c o a s ă şi
să n u fie nim en i prin p re a jm ă . C r e d c ă este g e l o a s ă p e m ine,
d a r altfel. P o a t e că a v ru t ca R o s s să se î n s o a r e cu ea. O ric u m ,
ac u m m ă d u c acasă, la m in e a c a s ă , la Ju d , chelul, şi la g ră s a n a
d e P r u d i e şi la Jin n y ro ş c a ta , şi la lu n g a n u l d e C o b b le d ic k ,
m ă d u c a c a s ă u n d e a m să m ă în g ra ş şi eu şi a m să m ă fac
urîtă. N u -m i pasă. V e rity a v e a d re p ta te . R o s s n - o să m ă p ă r ă
sească. N u p e n t r u c ă aşa tre b u ie , ci p e n tru că aşa vrea. Să
n -o uit pe Verity. A m să a r a n je z eu lucrurile. T a re aş v re a să
m ă d u c la u n a din p e tre c e r ile lui G e o r g e W a r l e g g a n , cînd
sînt j o c u r ile d e cărţi. N u ştiu d a c ă a m să m ă d u c v r e o d a t ă
S p e r că P r u d ie nu a u ita t să d e a d e m î n c a r e viţeilor. S p e r că
n-a ars prăjitura. O a re o să plouă? D o a m n e , iar îmi vine g re a ţă 11
A ju n s e r ă la S a w le , t r a v e r s a r ă b a n c u l d e nisip şi p i e t riş şi
u r c a r ă dealul.
- Eşti o b o s ită ? o în tre b ă R o ss v ă z în d că r ă m i n e in u rm ă .
441 ROSS POLDARK
S o a rq je s c ă p ă t a s e şi cerul a c u m era în tu n e c a t. î n j o a c a
lor, v alurile se a d u n a u f o r m î n d c a v e rn e verzi, adînci, c a r e se
r o s to g o le a u a p o i s p ă r g în d u - s e d e ţărm.
R o s s sim ţi din n o u că e fe ric it, o fe ricire n o u ă , m ai
du ra b ilă d ec ît p în ă atunci. îl c u p r in s e un s e n tim e n t c iu d a t de
îm plinire. I se p ă r e a c ă t o a t e firele îm p ră ş tia te ale vieţii lui
d e - a lu ngul a d o u ă z e c i d e ani, se a d u n a s e r ă a c u m la u n loc;
co pilăria lui c în d a le rg a d e s c u lţ şi fă ră griji p e plaja în s o rită
de la H e n d r a w n a , n a ş te r e a D e m e lz e i în tr-o c a să d e m in e r
sordidă, cîm piile întinse din Virginia, bîlciurile pline de n o ro a ie
din R e d r u t h , im p u ls u rile g re u de în ţeles c a re o î n d e m n a s e r ă
p e E liz a b e th să-l a lea g ă p e F ranc is, filozofia sim p lă a î n c r e z ă
toarei D e m e lz a , to a te a c e s te a av u s e s e ră u n scop c o m u n , to a te
a c e s te a d u s e s e r ă la acel m o m e n t d e în ţe le g e r e şi îm plinire.
C ineva, u n p o e t latin, d efin ise e te r n ita te a în felul u r m ă t o r :
s tă p în e ş ti î n t r e a g a p lin ă ta te a vieţii în tr-u n s in g u r m o m e n t ,
a c u m şi aici, tre c u tu l şi p r e z e n tu l şi to t ce va veni.
S e gîndi că d a c ă a m p u te a o p ri viaţa în loc p e n tru un
tim p, el a r o p r i - o aici. N u cîn d va-'a ju n g e acasă, nu cînd a
p le c a t de la T r e n w i th ; d a r aici, aici cînd a ajuns în vîrful d e a
lului la S aw le, cînd a m u r g u l a şters m u chiile p ăm în tu lu i, cu
D e m elza lîng ă el fr e d o n în d o m e lo d ie .
Ştia că-1 a ş te p ta u m u lte griji. T o ată viaţa nu-i d ecît un
ciclu de g re u tă ţi şi o b s ta c o le c a re treb u ie învinse. D a r în acest
ceas de seară, în ziua d e C ră c iu n a anului 1787, nu-1 p r e o c u p a
viitorul, ci n u m a i p re z e n tu l S e g înd ea: nu m i-e f o a m e , nu
m i-e sete, nu in vidie z p e nim eni, nu d o re s c plăceri lum eşti;
n-a m î n c u rc ă tu ri, nu sînt am b iţio s şi nici n -a m re m u ş c ă ri. în
faţa m ea, c h ia r a c u m , m ă a ş te a p tă o uşă deschisă, un că m in
cald, un scaun confortabil, linişte şi înţelegere. Vreau să le păstrez.
în a m u rg u l c a re se lăsa, o c o liră g o lfu l N a m p a r a şi u r c a r ă

în c e t pe lîn gă pîrîu, în d r e p t î n d u - s e s p r e casă.
D e m e lz a î n c e p u să cînte v o io a să , c u v o c e a ei g ra v ă :
A u f o s t o d a tă d o i b ă trîn i,
N e v a s tă ş i b ă rb a t.
E r a u s ă r a c i c e i d o i b ă t r în i
D a r v ia ţ a o iu b e a u .
Sfîrşitul vpl. I < r^ 3 .

CORNWALL, ANII 1780...
Sleit de războiul pentru independenţă din

America, Ross Poldark revine acasă. Dar
bucuria reîntoarcerii se transformă în amă
răciune, aflînd că tatăl i-a murit, moşia e în
paragină, iar fata pe care o iubea s-a logodit cu
vărul lui.
Firele nevăzute ale destinului îi călăuzesc paşii

spre tîrgul unde o cunoaşte pe cea care îi va
schimba tot cursul viefii - ofetişcană, fiica unui
miner, pe jumătate lihnită de foame pe care
după ce o salvează dintr-o încăierare o ia acasă.
Curind, această fată îi va cuceri inima deter-
minîndu-l să ia hotăriri surprinzătoare.
T@ \ EDITURA ORIZONTURI
|WINSTON GRAHAM
OLDARKL
R O M A N T I P Ă R I T ŞI V Î N D U T Î N P E S T E
6 M IL IO A N E D E E X E M P L A R E
S E R IA L T V D E M A R E S U C C E S
Winston G R AH AM
POLDARK
THE SECOND
DEMELZA
Copyright© W inston G r a h a m 1961
Toate drepturile asupra ediţiei în limba română sînt rezervare
Editurii O R IZ O N T U R I - Bucureşti
ISBN 973 - 9154 - 44 - 1

WINSTON GRAHAM
voi. II
DEMELZA
Traducere de: Andreea Gheorghiţoiu
Editura O R I Z O N T U R I
Bucureşti - 1995
C A R T E A INTII
Capitolul I
F
urtuna care s-a stîrnit cînd se năştea Julia
ar fi putut fi o prevestire.
De obicei în luna mai nu izbucneau vijelii puternice, dar
clima în Cornwall e capricioasă ca un copil nou-născut. Fusese
o primăvară destul de liniştită, la fel de blîndă ca vara şi iarna
care o precedaseră. Pămîntul se acoperise deja cu o verdeaţă
bogată. Apoi, în luna mai se porniră ploile şi vîntul, florile
începură să se scuture, iar fînul, culcat la pămînt, părea să
ceară ajutor.
In noaptea de cincisprezece mai Demelza simţi primele
dureri. La început apucă strîns una din coloanele patului şi se
gîndi bine înainte de a spune ceva. Cugetase vreme îndelun
gată cu un calm 'filozofic la încercarea care o aştepta, nu-1
tulburase niciodată pe Ross cu alarme false şi nu voia să
înceapă tocmai acum. Cu o seară înainte săpase florile în
grădină. Pe cînd se întuneca, găsise un arici şi se jucase cu el,
încercînd să-l convingă să mănînce pîine. cu lapte. Intrase Tn
casă numai cînd cerul se înnorase şi se făcuse frig.
Poate că durerea de-acum, din mijlocul nopţii, se datora
doar oboselii. Da, ce-i drept, cam exagerase.
Dar cînd începu să simtă ca şi cum cineva s-ar fi suit cu
genunchii apăsînd-o pe şira spinării, îşi dădu seama că. nu
oboseala era de vină
WINSTON GRAHAM 6
Atinse braţul lui Ross care se trezi imediat.

- Ce
- Cred, spuse ea, că va trebui s-o chemi pe Prudie.
Ross se ridică în capul oaselor.
- De ce"7 Ce sâ întîmplat9
- M ă doare.
- Unde? Vrei să spui că...
- Da, spuse ea strîmbîndu-se de durere. Şi cred că ar fi
bine s-o chemi pe Prudie.
Ross se dădu repede jos din pat şi îl auzi cum aprinde
lumînarea cu amnarul. Flacăra pîlpîi luminînd camera: grinzile
groase din lemn de tek, perdelele mişcîndu-se în suflul brizei,
scaunul de lîngă fereastră tapiţat cu mătase groasă, trandafirie,
pantofii ei lăsaţi aşa cum îi aruncase din picioare, unul cu
talpa în sus, ocheanul lui Joshua, pipa lui Ross, o'm uscă furi-
şîndu-se încet.
Se uită la D em elza şi văzu imediat că spunea adevărul.
Zîmbea palid ca şi cum i-ar fi cerut scuze. Traversă camera
pînă la masa de lîngă uşă şi umplu un pahar un coniac.
- Bea asta. II trimit acum pe Jud să-l aducă pe doctorul
Choake. începu apoi să se îmbrace.
- Nu, nu, Ross; nu-1 trimite încă. E noapte. Probabil
că doarme.
Săptămîni la rînd discutaseră în contradictoriu dacă să-l
cheme sau nu pe T hom as Choake. D em elza nu putea uita că
nu mai departe de un an în urm ă era doar o simplă servitoare
şi că Choake, deşi nu era nici el .decît un biet doctor, avea
totuşi o mică moşie cum părată cu banii soţiei lui; iar moşia
asta îl situa pe o treaptă superioară de pe care cei de-o seamă
cu D em elza nu puteau fi priviţi altfel decît ca nişte simple
obiecte. Asta, desigur, pînă se căsătorise cu Ross. De atunci
7 DEMELZA
se schimbase, ştia cum să se poarte, avea maniere alese; totuşi

un doctor era altceva. In faţa unui doctor era în dezavantaj.
Dacă durerea era prea mare, cu siguranţă că ar fi înjurat aşa
cum învăţase de la tatăl ei şi nu s-ar fi mulţumit să-ngîne
cîteva „Au, mă doare! Vai de mine! Doam ne, Dum nezeule!11,
scuzabile la o doam nă în durerile facerii. Să naşti şi să fii
obligată în acelaşi timp să te porţi ca o doamnă era ceva ce ar
fi depăşit-o pe Demelza. Mai mult decît atît, nu ar fi suportat
prezenţa unui bărbat. Aşa ceva nu era decent. Elizabeth, vara
ei, născuse în prezenţa doctorului, dar Elizabeth era aristo
crată, prin naştere şi educaţie, şi privea altfel lucrurile. Ea,
Demelza, ar fi preferat-o pe bătrîna mătuşă Betsy Triggs de
la Mellin, care vindea peşte şi se pricepea de minune la naşteri.
Ross însă nu cedase, aşa că răspunsul lui tăios, „O să-l
trezim din som n“ , nu o luă prin surprindere.
- Ross! îl chem ă ea. Pe moment durerea dispăruse.
- D a9
C andela lum ina slab faţa p u ternică, b r ă z d a tă d e-o
cicatrice, în părul lui negru, ciufulit acum, apăreau luciri de
aramă, cămaşa îi era descheiată la piept. Omul acesta de care
o lega o intimitate atît de strînsă, omul acesta atît de rezervat,
închis în el uneori, era un adevărat aristocrat.
- Te rog, spuse ea, înainte de a pleca, te rog!
Ross veni lîngă pat. Urgenţa apăruse atît de repede, cînd
el dormea, încît nu avusese încă timp să simtă altceva decît
spaimă că-i venise timpul.şi uşurare că în curînd se va termina.
Cînd o sărută, îi văzu faţa um edă de sudoare şi fu cuprins de
frică şi com pasiune. Ii luă faţa între mîini, dădu la o parte
părul ei negru şi se uită un m o m e n t în ochii tinerei sale
soţii. Nu erau jucăuşi şi veseli ca de obicei, dar nici nu se
citea în ei frica.
WINSTON GRAHAM 8
- M ă întorc. M ă întorc numaidecît.

Ea facu un gest de dezaprobare:
- N u te întoarce, Ross. D u-te şi spune-i lui Prudie, a-tît.
Aş prefera să nu mă vezi aşa cum sînt acum.
- Dar Verity9 Aj vrut neapărat să vină Verity.
- Trimite-i vorbă mîine dimineaţă. N u e bine şă o scoţi
din casă în timp de noapte.
O sărută din nou.
- Spune-mi că mă iubeşti, Ross.
Se uită la ea surprins.
- Ştii că te iubesc!
- Şi spune-mi că n-o iubeşti pe Elizabeth.
- Ş i n-o iubesc pe Elizabeth. Ce altceva ar fi putut spune
cînd nici el nu ştia exact9 Nu era omul care să-şi dezvăluie
uşor cele mai intime sentimente, dar acum îşi dădea seama că
n-avea nici o putere să o ajute; numai cuvintele lui ar fi putut
să o ajute. Nimic altceva nu are importanţă în afară de tine,
spuse el. Să nu uiţi ce îţi spun. T oate rudele şi prietenii, şi
Elizabeth şi casa asta şi mina... aş renunţa la toţi şi la toate, şi
tu ştii asta, ştii asta foarte bine. Şi dacă n-o ştii, înseamnă că
în toate lunile astea n-am reuşit să te fac să înţelegi şi n-am să
îndrept nimic numai cu vorbe. Te iubesc, Demelza, am fost
atît de fericiţi, şi vom mai fi. Păstrează această fericire, iubita
mea. Păstreaz-o bine, nimeni altul în locul tău n-ar putea...
- O voi păstra, Ross, spuse ea, mulţumită de tot ce-i spusese.
O sărută din nou, se întoarse şi mai aprinse cîteva lumînări,
luă una şi ieşi repede din cameră, simţind ceara fierbinte
curgîndu-i pe mînă. De ieri vîntul încetase, se simţea numai
briza. Nu ştia cît e ceasul; dar bănuia că e în jur de două.
Deschise uşa de cealaltă parte a scăm şi intră în dormitorul
unde se odihneau Jud şi Prudie Scîrţîitul prelung al uşii care
9 DEMELZA
se închidea prost se amesteca cu sforăitul puternic al lui Prudie.

Ross se strîmbă plin de dezgust simţind mirosul sufocant de
sudoare şi de aer închis. Aerul nopţii putea fi periculos, dar
măcar ziua ar fi putut să deschidă fereastra ca să iasă mirosul
neplăcut din cameră.
Dădu la o parte perdelele patului şi-l scutură pe Jud de
umăr. Jud deschise gura arătînd doi dinţi mari care semănau
cu pietrele de mormînt. II scutură iar cu putere. Căciulită cu
care dormea noaptea îi alunecă de pe cap şi o picătură de
ceară îi căzu pe chelie. Jud^se trezi. începu să înjure, dar
văzîndu-1 pe Ross, se ridică în şezut pe m arginea patului, fre-
cîndu-şi scăfîrlia.
- Ce s-a întâmplat9
- Demelza e bolnavă. Cum să-i spună altfel despre Demel
za cînd omul o ştia de cînd avea treisprezece ani, din ziua în
care Ross o adusese acasă în zdrenţe, copil al nimănui?
Du-te imediat şi adu-1 pe doctorul Choake şi scoal-o pe Prudie.
E nevoie de ea.
- Ce are9
- Au început durerile.
- O, atîta lucru1 Am crezut că e bolnavă. Jud se uită în
cruntat la bucăţica de ceară pe care o rîcîise de pe cap. Ne
descurcăm noi, Prudie şi cu mine. Prudie cunoaşte toate trebu
rile astea. Nu-i greu de învăţat. Nu ştiu de ce atîta zarvă pentru
nimica toată. Nu-i uşor, e adevărat, dar o dată ce-ai învăţat...
- Scoală-te!
Jud înţelese că trebuie să se scoale, apoi o trezi pe Prudie.
Faţa ei lată şi lucioasă apăru printre şuviţele de păr negru,
încîlcit şi slinos. îşi şterse nasul pe un colţ de cearşaf.
- Vai de minei Mă duc să văd. Săraca fată! începu să-şi
pună corsetul murdar peste cămaşa de noapte. Ştiu cum s-a
WINSTON GRAHAM 10
întîmplat cu mama. Mi-a spus cum a fost cînd eram pe cale să

ies. M -am mişcat, m-am sucit. A fost rău de tot. Eram ca un
şoricel fără vlagă. Nimeni nu credea c-o să ajung botezul.
- Du-te la ea imediat, spuse Ross. Eu îl scot pe Darkie
din grajd. N-ai nevoie de şa.
- Poate c-am să călăresc pe deşelate pînă acolo, spuse
Jud în silă. D ar dacă aluneci pe-ntuneric? Cazi în cap, şi-ţi
rupi gîtul şi te-ai dus!
Ross coborî scările în fugă. înainte de a ieşi afară, se uită
la ceasul cel nou pe care îl cum părase pentru salon. Era trei
fară zece. Curînd se va crăpa din ziuă. N oaptea totul părea
mai grav.
în grajd nu reuşea să pună şaua pe Darkie, bîjbîind pe
întuneric cu degete stîngace. Se gîndea că toate femeile trec
prin această încercare, era ceva obişnuit în viaţa lor, sarcinile
se succedau ca anotimpurile de vară. Trebuia să-l trimită pe
Jud, să-l ajute să stea bine în şa; dacă ar fi căzut, prostul ar fi
întîrziat ore întregi. S-ar fi dus el, dar nu avea încredere să o
lase pe D em elza singură cu cei doi Paynter.
în faţa casei, Jud se încheia la pantaloni sub un liliac.
- Nu ştiu dacă am să văd pe unde s-o iau, spuse el. E
întuneric beznă. Ar trebui să am un felinar atîrnat de o prăjină,
o prăjină lungă.
- Suie pe cal, că dacă nu te pocnesc eu cu o prăjină.
Jud se sui.
- Şi ce fac dacă nu vine?
- Aduvl, spuse Ross, şi-l plesni pe Darkie peste crupă
Cînd Jud ajunse în Fernmore, la casa lui T hom as Choake,
privi dispreţuitor la clădirea mică, doar cu puţin mai mare ca
o fermă de ţară; doctorul ăsta, îşi spuse el, îşi dă aşa nişte aere
de parc-ar locui în castelul Blenheim. Descălecă şi bătu în
uşă Casa era înconjurată de copaci mari, ciorile şi corbii se
11 DEMELZA
treziseră şi zburau în cercuri croncănind. Jud se uită în sus

adulmecînd aerul'. Ieri, la Nampara, păsările zburaseră toată
ziua neliniştite. La a şaptea bătaie, o fereastră se deschise
scîrţîind, deasupra uşii, şi un cap apăru ca dintr-un ceas cu cuc.
- Hei, omule! Ce e9 Ce naiba faci atîta zgom ot?
D upă voce şi sprîncenele groase, Jud ştiu că stîrnise din
cuib pasărea care trebuia.
- M-a trimis căpitanul Poldark să vă aduc, mormăi el.
Dem... ăăă doamnei Poldark îi e rău şi are nevoie de dum
neavoastră.
- Care doam nă Poldark, om ule9 Care d oam nă Poldark9
- Doam na Demelza Poldark, de la Nam para. E la pri
ma naştere.
- Şi ce s-a întîmplat?
- I-a venit timpul.
- Fugi de-aici, omule! Am ‘v ăzut-o săptămîna trecută şi
i-am spus căpitanului Poldark că nu va naşte pînă în iunie.
Du-te şi spune-le că-mi menţin părerea.
Fereastra se închise cu zgomot.
Jud Paynter era un om pe care nu-1 lăsa indiferent reaua-
voinţă a oamenilor, dar care ţinea şi la c o m o d ita te a lui p e r
sonală şi atunci nu-1 mai interesa altceva; însă cîteodată o
întîmplare îl scotea dintr-ale lui, împingîndu-1 să acţioneze.
Iar acum era vorba de o astfel de întîmplare. D e unde la înce
put fusese nemulţumit de slăbiciunea şi strîmbăturile Demelzei
şi de asprimea cu care Ross îl scosese afară din casă în acea
dimineaţă urîtă de mai, fară să-i fi dat măcar o înghiţitură de
rom înainte, reflectînd mai bine ajunse la concluzia că Ross
era stăpînul lui, iar Demelza era de aceeaşi categorie cu Ross.
După trei m inute doctorul C h o a k e sc o ase iar capul
pe fereastră
WINSTON GRAHAM 12
- Ce e, omule? Ai să spargi uşa!

- Să.veniţi cu mine, aşa mi s-a spus!
- Obraznicule! O să pun ciomagul pe tine!
- Unde-i calul9 M ă duc să-l scot pînă vă puneţi pantalonii.
Doctorul se retrase. Se auzi vocea peltică a lui Polly
Choake care scoase şi ea capul ciufulit pe fereastră. Cei doi
se sfatuiră, apoi C hoake strigă de sus:
- Aşteaptă-mă. Venim în zece minute.
Jud cunoştea bine ciudăţeniile doctorului, aşa că înţelese
că va veni el singur.
D upă vreo douăzeci de minute porniră amîndoi într-o
tăcere de gheaţă. Ciorile zburau mereu în cercuri, croncănind.
Se crăpa de ziuă. Spre nord-est se zăreau dungi verzui de
lumină şi cerul spre răsărit părea de un galben palid, pe alocuri
portocaliu în umbrele nopţii. Un răsărit sălbatic şi totuşi ciudat
de liniştit. D upă vîntul din ultimele zile, calmul era adînc.
Cînd trecură pe lîngă mina Grambler, ajunseră din urm ă un
grup de fetei care se duceau la lucru cîntînd. Vocile subţiri şi
proaspete ale tinerelor sunau plăcut în faptul dimineţii. Jud
observă că oile lui Will N anfan stăteau strînse la un loc
într-un colţ ferit al cîmpului. Pe drum, pînă laN a m p a ra , doc
torului îi trecu supărarea. Cînd ajunse, nu începu să se plîn-
gă, ci îl salută ţeapăn pe Ross şi urcă greoi scările. îşi dădu
seama că alarma nu era falsă. Răm ase o jum ătate de oră cu
Demelza,. îndem nînd-o să aibă curaj şi spunîndu-i că n-avea
de ce să se teamă. Apoi, văzînd că tot nu se simte bine şi că
asudă mult, crezu că are febră şi, pentru orice eventualitate,
îi luăsînge. Demelzei 1 sefacu rău, dar doctorul era mulţumit,
socotind că reacţia dovedea că tratamentul lui oprise febra.
D acă mai bea şi o infuzie de chinchină o dată pe oră febra nu
va mai reveni. Apoi plecă acasă să ia micul dejun.
Ross stătu mult sub pompă lăsînd să curgă apa pe el,
13 DEMELZA
încercînd astfel să gonească gîndurile negre ale nopţii. Cînd

să intre în casă văzu în depărtare o siluetă îndesată urcînd
dealul călare. O strigă pe Jinny Carter, care tocmai sosise la
lucru ca în fiecare zi:
- Cine era9 Doctorul C hoake9
Jinny stătea aplecată peste copilul ei pe care-1 ţinea
într-un coş în bucătărie.
- Da, domnule. Spunea că n-o să se nască înainte de
nouă, zece dimineaţa. A promis că pînă atunci o să se-ntoarcă.
Ross încercă-să-şi ascundă enervarea. Jinny se uită la el
cu ochii ei credincioşi.
- Cine te-a ajutat la naştere, Jinny9 o întrebă el.
- Mama, domnule.
- Vrei să te duci să o aduci, Jinny9 Am mai multă încredere
în ea decît în prostul ăla bătrîn.
Ea se înroşi de plăcere.
- Da, domnule. Mă duc imediat. O să vină bucuroasă.
Făcu un pas să plece, dar se opri uitîndu-se la copil.
- Am eu grijă de fetiţa ta, spuse Ross.
Ea îi aruncă o privire, apoi îşi puse repede boneta albă şi
ieşi din bucătărie.
Ross intră în casă. Se opri o clipă la picioarele scării,
nemulţumit de liniştea care dom nea acolo, trecu apoi în sa
lon, unde îşi turnă un pahar cu coniac, urmărind cu privirea
silueta zveltă a lui Jinny care dispărea repede în direcţia satului.
Se întoarse în bucătărie. Micuţa Kate nu se mişcase din loc,
stătea pe spate dînd din picioruşe, gîngurind şi rîzînd la Ross.
Avea deja nouă luni şi nu-şi văzuse încă tatăl care ispăşea o
pedeapsă de dpi ani, pentru braconaj, în închisoarea Bodmin.
Spre deosebire de fraţii ei mai mari, care semănau cu tatăl ei,
micuţa Kate era o adevărată Martin, păr castaniu, ochi albaştri,
pistrui mărunţi pe năsucul cît un nasture.
WINSTON GRAHAM 14
Nimeni nu făcuse focul în bucătărie în dimineaţa asta,

micul dejun nu era pregătit. Ross scorm oni cenuşa, dar cărbu
nii erau stinşi. Pregăti cîteva surcele şi aprinse focul tot între-
bîndu-se iritat unde plecase Jud. Ştia că va fi nevoie de apă
fiartă, prosoape, ligheane, şi nu era nimic pregătit. D ra c u ’
să-l ia pe Choake, cu impertinenţa lui cu tot! Nici măcar nu-1
aşteptase să vorbească cu el înainte de a pleca.
De la o vrem e relaţiile dintre ei doi se răciseră. Ross nu
putea să o sufere pe proasta lui de nevastă care răspîndise tot
felul de bîrfe despre Demelza; şi cînd lui Ross nu-i plăcea
cineva, îi era greu să n-o arate. A cum fierbea de mînie că se
afla la discreţia acelui bătrîn prost, încăpăţînat, încrezut, re
trograd, care era singurul d o c to r din regiune.
Cînd focul începu să ardă, intră Jud şi o dată cu el vîntul
năvăli în bucătărie.
- Se pregăteşte ceva, spuse el uitîndu-se la Ross cu ochii
lui injectaţi. M a re a se umflă, e hulă.
Ross dădu din cap nerăbdător. Da, cu o zi înainte marea
începuse să se umfle.
- Valurile se năpustesc în toate părţile biciuite de vînt.
Hula s-a dus aproape şi m area e albă de spumă, ca barba lui
Joe Trigg.
- Ai grijă de Kate, Jud, spuse Ross. Şi pregăteşte între
timp ceva de mîncare. M ă duc sus.
*
Ross auzea vîntul suflînd puternic în depărtare. Cînd se
uită pe fereastra dormitorului, văzu că marea era presărată
cu valuri înspumate care se năpusteau din toate părţile ciocnin-
du-se şi spărgîndu-se, pulverizînd apa în mii de picături mi
nuscule. Pe pămînt vîntul sufla mai domolit, în rafale, dar din
loc în loc vîrtejurile se repezeau peste apă cu forţa unui ani
mal nărăvaş.
15 DEMELZA
Cît timp Ross s-a aflat în cameră, Demelza s-a străduit să

se poarte normal, dar el îşi dădu seama că abia aştepta să-l
vadă plecat. Nu o putea ajuta.
Amărît, coborî iar, la timp ca s-o întîmpine pe doamna
Zacky Martin, mama lui Jinny. Cu faţa ei lată, pricepută, cu
ochelarii pe nas, intră în bucătărie strănutînd, cu un cîrd de
cinci copii mici după ea, vorbindu-le, certîndu-i, explicîn-
du-i lui Ross că n-avea cu cine să-i lase acasă - doi erau ai lui
Jinny, trei erau ai ei, cei mai mici-; îi dădu bineţe lui Jud, şi-l
întrebă ce mai face Prudie. Simţi mirosul de prăjeală al fripturii
de porc şi începu să vorbească despre mîncare; se interesă
apoi de starea bolnavei, le spuse că şi pe ea o luaseră frigurile,
dar băuse o fiertură cu mirodenii, lapte şi alcool înainte de a
pleca de acasă. îşi suflecă mînecile, îi spuse lui Jinny să pună
la fiert pelin negru şi sămînţă de rapiţă că sînt mai bune decît
toate leacurile doctoriceşti ca să ia durenle, şi dispăru în sus
pe scări înainte de a apuca cineva să-i răspundă.
Copiii şedeau fiecare pe cîte un scaun din bucătărie, timizi,
ţepeni, ca popicele la bîlci, aşteptînd să fie doborîte. Jud se
scărpina în cap, scuipă în foc şi trase o înjurătură.
Ross se întoarse în salon. Pe masă era o dantelă începută
la care lucra Demelza. Lîngă dantelă se afla un jurnal de modă,
proaspăt sosit de la Londra, pe care i-1 împrumutase Verity.
Camera era în neorînduială, praful nu fusese şters. Se uită la
ulmii de afară care se clătinau ca la cutremur. Merii, deşi mai
adăpostiţi, se îndoiau sub suflarea puternică a vîntului. Norii
negri goneau pe cer.
Luă o carte în mînă. Citi cîteva rînduri fară să înţeleagă
nimic Se auzi vîntul urlînd în vale. D oam na Zacky intră.
- Ei, cum merge9
- Merge bine, dom nule căpitan. N-aveţi nici o grijă1 Ne
WINSTON GRAHAM 16
descurcăm noi, Prudie şi cu mine! Pînă se-ntoarce doctorul

Tommie, o să fie gata.
Ross lăsă cartea din mîrîă:
- Eşti sigură?
- Sigur că da. Eu am născut unsprezece. Mai sînt şi cei
trei ai lui Jinny. Am ajutat-o pe Betty N anfan cu gemenii ei,
pe Sue Vigus cu patru, din care trei în afara căsătoriei. D oam na
Zacky nu avea destule degete ca să-i numere. A c u ’ o să fie
mai greu, nu ca la Jinny, dar să nu vă fie teamă, o să facem
treabă bună. M ă duc să aduc nişte coniac, să-i dau o înghiţi
tură. O s-o ajute.
Casa se cutremura brusc sub rafalele puternice ale vîntului.
Ross se uită pe fereastră la vremea dezlănţuită. Furia împotriva
lui Choake creştea în el ca furtuna de afară. Judecata îi spunea
că Demelza va scăpa, dar nu putea suporta gîndul că nu i se
dădea atenţia cuvenită. Demelza suferea şi nu erau lîngă ea
decît două femei bătrîne şi neîndemînatice.
Se duse la grajd, fără să ţină seama de furtună.
Ajuns la uşă, se întoarse să privească spre H endraw na şi
văzu nori de spum ă care se ridicau din apa mării şi zburau ca
nisipul dus de furtună. Faleza părea acoperită de fum.
De-abia deschisese uşa grajdului, cînd vîntul i-o smulse
din mînă trîntind-o cu putere, iar pe el lipindu-1 de perete.
Văzu că-i va fi imposibil să călărească pe furtună.
Porni p e j o s . Nu era departe, numai la vreo d o u ă mile
de mers.
O ploaie de frunze, iarbă, pietricele şi crengi rupte se
abătu asupra lui de cum ocoli colţul casei în spatele lui vîntul
ridica valuri de apă mînîndu-le spre cer. unindu-le cu norii..
Altădată l-ar fi îngrijorat distrugerea recoltei, acum asta nu
părea să aibă vreo importanţă. Nu era o simplă vijelie, ci o
furtună care se dezlănţuise brusc ca şi cum forţele acumulate
17 DEMELZA
ale urgiei, tipute în frîu o vreme, trebuiau să se descarce într-un

ceas. O cracă de ulm se rupse şi căzu de-a curmezişul pîrîului.
Se împiedică de ea, dar trecu mai departe întrebîndu-se dacă
va putea ajunge pînă sus pe deal.
Ajunse la ruinele minei Wheal Maiden, se aşeză să-şi tragă
sufletul şi începu să-şi frece mîna lovită. Vîntul smulgea bucă
ţele de piatră din zidurile vechi de granit şi pătrundea urlînd
prin toate găurile şi crăpăturile.
D upă ce trecu de pă d u re a de pini, îl întîm pină cu toată
forţa vîntul c are sufla dinspre cîm pia Grambler, aducînd
cu el ploaia am e stec a tă cu ţărînă şi pietriş. Furtuna ridica
în aer tot.păm întul arat proaspăt, frunzele, mlădiţele verzi,
tot ce întîlnea în cale. Norii cenuşii se tîrau jos, a proape
de capul lui, storşi de apă, zburînd ca nişte zdrenţe alungate
de mînia lui D um nezeu.
La Fernm ore, doctorul C h o a k e se pregătea să-şi ia mi
cul dejun.
*
Mîncă rinichi fript, şuncă, stînd la îndoială dacă să mai ia
puţin cod afumat înainte de a fi luat de pe masă şi păstrat cald
pentru soţia lui care îşi lua micul dejun în pat, mai tîrziu. I se
făcuse foame după drumul din dimineaţa aceea şi făcuse gă
lăgie că masa nu era gata cînd s-a întors. Choake avea convin
gerea fermă că servitorii nu trebuie lăsaţi să lenevească şi să
se îngraşe.
Bătaia puternică în uşă de-abia se auzi. acoperită de zgo
motul tunetelor şi vîntului
- Dacă mă caută cineva, Nancy. nu sînt acasă, spuse el
ţîfnos, încruntînd din sprîncene.
- Da, domnule.
Se hotărî, după ce-1 mirosi, să mănînce puţin peşte, dar
era iritat că trebuie să se servească singur îşi propti burta de
WINSTON GRAHAM 18
masă, luă cu cuţitul o bucăţică şi o înghiţi. Cineva tuşi uşor în

spatele lui ca şi cum ar fi vait să se scuze că-1 deranjează.
- Iertaţi-mă, domnule. Căpitanul Poldark.
- Spune-i... Doctorul Choake ridică ochii şi văzu în oglin
dă, în spatele servitoarei, silueta înaltă a unui om ud leoarcă
de ploaie.
Ross intră în cameră. îşi pierduse pălăria, iar dantela de
la mîneci îi atîrna ruptă în fîşii. A pa lăsase o dîră pe cel mai
bun covor turcesc al doctorului Choake. Dar ceva în ochii lui
Ross îl determină pe Choake să nu observe apa de pe covor.
Poldark facea parte dintr-o familie de nobili care trăiau în
Cornwall de două sute de ani, pe cînd Choake, cu toate aerele
pe care şi le dădea, era de origină obscură.
Se sculă în picioare.
- Vă deranjez de la masă, spuse Ross.
- S-a întîmplat ceva?
- Vă amintiţi, cred, spuse Ross, că v-am angajat să o
asistaţi pe soţia mea la naştere.
- Păi, totul merge bine. Am examinat-o cu atenţie. Copilul
se va naşte azi după-amiază.
- V-am angajat ca să staţi cu ea şi să o îngrijiţi, ca doctor,
nu ca un vraci ambulant.
Choake se albi la faţă.
- Adu-i căpitanului Poldark un pahar cu vin de Porto, îi
porunci el lui Nancy, care urm ărise scena cu gura căscată.
Apoi, se întoarse către Ross şi, uitîndu-'se la el de sus şi încer-
cînd să-l pună în inferioritate, îl întrebă: Ei, şi ce vă nem ulţu
meşte9 Individul n-avea nici bani şi era şi mult mai tînăr decît
el, doctorul. I-am îngrijit pe tatăl dumitale, pe unchiul dumi
tale, pe vărul dumitale şi pe soţia lui, pe vara dumitale Verity.
N ici u nu l din ei nu mi-a pus la îndoială tratamentul.
19 DEMELZA
- îi priveşte ce fac. Unde vă este haina9 îmbrăcaţi-vă!

- N u pot să merg călare pe vijelia asta! Uită-te la dum
neata! Mi-ar fi imposibil să încalec!
- Ar fi trebuit să vă gîndiţi la asta cînd aţi plecat de
la Nampara.
Uşa* se deschise şi intră Polly C hoake cu părul pus pe
moaţe şi îmbrăcată într-o rochie de casă amplă, de culoarea
cireşei. Cînd dădu cu ochii de Ross scoase un ţipăt.
- O, căpitanul Poldark! N -am ştiut! P e aşa o vreme!
Urletul vîntului, sus la mine, mă îngrozeşte! M i-e teamă să
nu smulgă acoperişul, Tom, şi să nu-mi cadă în cap. Şi cum o
să arăt eu atunci9
- Las-că nici aşa n-arăţi prea bine cu capul vîrît pnn uşă,
se răsti soţul ei iritat. Ori intri, on ieşi, dar, te rog, hotărăşte-te!
Polly intră, îmbujorată, se uită cu coada ochiului la Ross
şi îşi aranjă părul. Uşa se trînti după ea.
- Nu pot să mă obişnuiesc cu vijeliile astea din Cornwall.
Jenkin spune că s-au desprins cinci plăci de pe acoperişul de
la cămară, poate chiar mai multe. Cum se simte soţia dum nea
voastră, domnule căpitan9
Choake îşi scoase tichia de pe cap şi îşi puse în locperuca.
- O să o ia vîntul, spuse Ross.
- Pleci pe vremea asta, T o m 9 N-ai să poţi merge nici
călare, nici pe jos. Şi gîndeşte-te că s-ar putea să cadă copaci.
E periculos.
- Căpitanul Poldark e neliniştit din cauza soţiei sale, spuse
Choake pe un ton neutru.
- E aşa de urgent9 Trebuie să te duci imediat9 îmi amin
tesc că la mama a durat opt ore şi patruzeci pînă să m ă nasc eu.
- Atunci şi soţul dumitale va trebui să aştepte opt ore şi
patruzeci, spuse Ross Aşa am eu poftă, doam nă Choake.
WINSTON GRAHAM 20
Supărat, doctorul aruncă haina de casă vişinie cu care

era îmbrăcat, luă altă haină şi se duse să aducă trusa şi haina
de ploaie, răsturnînd-o aproape pe Nancy care venea cu vinul
de Porto.
La întoarcere vîntul bătea dintr-o parte. C hoake îşi pier
duse peruca şi pălăria, dar Ross recuperă peruca şi o'vîrî sub
haină. Cînd au ajuns sus, lîngă mina Wheal Maiden, suflau
amîndoi greu şi erau uzi pînă la piele. înaintea lor apăru o
siluetă m ăruntă înfăşurată într-o pelerină cenuşie.
- Verity, spuse Ross cînd o ajunseră din urmă, nu trebuia
să vii pe vrem ea asta.
Ea îi zîmbi, cu zîmbetul ei larg, generos.
- Cînd se ducea la mină, Betty, fata doamnei Zacky i-a
văzut pe Jud şi pe doctorul C hoake şi i-a spus soţiei lui Bartle.
îşi sprijini faţa udă de un copac. Staulul s-a dărîmat. Am dus
vacile în magazia unde facem bere. Troliul la mina lui D igory
a căzut, dar cred că nu e nimeni rănit. Ea cum se simte, Ross?
- Destul de bine, cred. Ross o luă de braţ pe Verity şi
porniră după doctor care înainta poticnindu-se, cu m antaua
fluturîndu-i în vînt. Ross se gîndise de multe ori că dacă unui
bărbat i s-ar fi permis să-şi ia o a doua nevastă ar fi luat-o pe
vara lui, pentru bunătatea şi generozitatea ei şi pentru efectul
liniştitor pe care-1 avea întotdeauna asupra lui. începea deja
să se ruşineze de mînia lui. Tom C hoake avea părţile lui bune
şi fară îndoială că îşi cunoştea meseria mai bine decît doam na
Zacky Martin.
îl ajunseră din urm ă pe C hoake cînd trecea peste ramura
de ulm căzută. Doi meri erau Ia pămînt şi Ross se întreba'ce
va zice Demelza cînd va vedea ce a rămas din grădina ei.
Cînd va vedea...
Grăbi pasul. îl cuprinse iar supărarea gîndindu-se la feme
21 DEMELZA
ile acelea care se învîrteau prin casă, în timp ce D em elza se

chinuia fără ajutor. Şi Choake, care plecase fără un cuvînt.
Cînd au intrat, au văzut-o pe Jinny suind în grabă scările
cu un lighean plin cu apă clocotită în mîini. Nu le aruncă nici
măcar o privire.
Doctorul Choake era atît de istovit încît intră în salon, se
aşeză pe primul scaun, şi încercă să-şi recapete suflarea. Se
uită la Ross şi spuse:
-;r Vă mulţumesc pentru perucă.
Ross turnă coniac în trei pahare. Ii oferi unul lui Verity
care căzuse pe un scaun. Părul ei negru, buclat, era brăzdat
de dîre um ede acolo unde gluga nu-1 acoperise. îi zîmbi lui
Ross şi spuse:
- Am să mă duc sus cînd e gata doctorul Choake. Apoi,
dacă totul merge bine, am să-ţi pregătesc ceva de mîncare.
C hoake înghiţi coniacul şi întinse paharul ca să-i mai
toarne. Ross îi turnă, ştiind că alcoolul îi dă mai multă putere.
- O s ă ju ă m micul dejun împreună, spuse Choake, mai
vesel la gîndul că în curînd va mînca. Să mergem sus să liniştim
pe toată lumea şi pe urm ă să mîncăm. Ce aveţi de mîncare9
Verity se ridică. Pelerina îi căzu de pe umeri lăsînd să se
vadă rochia gri de stofa groasă, udă şi plină de noroi pe poale.
Ross însă nu-i văzu^decît faţa pe care se citea uimirea, ca şi
cum ar fi avut o vedenie.
-Cee9
- Ross, cred că am auzit...
Ascultară toţi.
- O, spuse Ross aspru, sînt copii în bucătărie, în c ă m a
ră, peste tot, chiar şi în dulapurile cu haine. De toate vîrstele
şi mărimile.
- Sst! Tăceţi! spuse Verity.
WINSTON GRAHAM 22
Choake luă trusa cu instrum ente bîjbîind după ea cu ges

turi stîngace şi facînd mult zgomot.
- Ăsta nu-i ţipăt d e copil mare, spuse ea brusc.
Ascultară iar.
- Hai să mergem sus să vedem, rosti C hoake stînjenit. O
să mîncăm cînd coborîm.
Deschise uşa. Ceilalţi îl urmară, dar la picioruţ scării se opriră.
Sus, în capul scării, era Prudie tot în cămaşa de noapte,
peste care îmbrăcase la repezeală o haină; m are şi umflată,
părea un sac prea plin, gata-să plesnească. Se aplecă, uitîn-
du-se la ei, cu faţa ei lungă, roşie şi lucioasă.
- S-a făcut! strigă cu vocea ei groasă ca de orgă. E fată.
Ţi-a făcut o fată! N -am văzut pînă acum gîză mai frumoasă
ca asta. I-am pocit niţel faţa, da-i voinică şi vioaie ca un mînz.
Auzi-o numai cum ţipă!
După un m oment de tăcere, C hoake îşi drese glasul ame
ninţător şi puse piciorul pe prima treaptă, dar Ross îl împinse
la o parte şi urcă primul.
Capitolul II
^ \ a c ă Julia, copil nou-venit pe lume, şi-ar

fi putut da seama de realitate, ar fi consi
derat că s-a născut într-un ţinut straniu, neobişnuit. Ore întregi
năpasta se abătuse asupra lui. Atîta sare adusese vîntul încît
nimic nu scăpase neatins. Frunzele verzi şi tinere ale copacilor
erau acum înnegrite şi zbîrcite, crengile pîrîiau şi trosneau
lovindu-se una de alta la cea mai uşoară suflare de vînt. Se
înnegriseră chiar şi urzicile, şi gura leului. Fîneţele, recoltele
de cartofi erau distruse, mazărea şi fasolea se ofileau şi mureau.
Bobocii de trandafir se uscau şi pîrîul era înecat de resturile
unei primăveri ucise.
Dar la Nampara, dincolo de perdelele înflorate, în mica
lume cuprinsă între pereţii casei, se auzeau voci şoptite; era
viaţa care triumfa.
Uitîndu-se bine la puiul ei, Demelza ajunse la concluzia
că nu-i lipsea nimic şi că va fi o adevăratăîncîntare să-l priveşti,
mai ales după ce-i vor dispărea vînătăile şi contuziile de pe
faţă. Nimeni nu părea să ştie cît va dura aceasta - Ross credea
în sinea lui că vor rămîne urme, dar Demelza, mai optimistă,
se uită întîi la contuzii, apoi afară la peisajul devastat şi hotărî
că natura va face minuni cu timpul. Vor amîna botezul pînă
la sfîrşitul lui iulie
WINSTON GRAHAM 24
Avea ideile ei cu privire la botez. Elizabeth dăduse o

petrecere mare la botezul lui Geoffrey Charles. Demelza nu
fusese la botez, dar asta se întîmplase acum patru ani, cînd
pentru familia Poldark ea nici nu exista, dar nu uitase ce-i
povestise Prudie despre invitaţi, buchetele de flori aduse de
la Truro, ospăţul nemaipomenit, vinurile, discursurile. Acum,
că îşi făcea şi ea debutul în societate, oricît de modest, nu era
nici un motiv să nu facă şi ei o petrecere pentai copilul lor.
Se hotărî să organizeze do u ă petreceri, dacă îl va putea
convinge pe Ross.
Ii făcu propunerea la patru săptămîni după naşterea'Juliei,
în timp ce luau ceaiul pe pajiştea din faţa casei şi pruncul
dormea dus la um bra tufelor de liliac.
- D ouă petreceri9 se m inună Ross. Nu avem gemeni.
■ Dem elza se uită în ochii lui un moment, apoi în ceaşcă.
- Nu, dar sînt rudele tale, Ross, şi apoi ale mele. Lum ea
bună şi... ceilalţi. N u se potrivesc. E ca şi cum ai amesteca o
cremă cu ceapa. D ar sînt destul de simpatici, luaţi separat.
- Mie-mi place ceapa, spuse Ross, iar crema îmi face
greaţă. Hai să-i invităm pe cei de la ţară. Zacky Martin, Nan-
fan, Daniel, cu familiile. Sînt mult mai vrednici de stimă decît
domnii îmbuibaţi şi soţiile lor cu pretenţii.
Demelza aruncă o bucăţica de pîine cîinelui tolănit la pi
cioarele ei.
- Garrick nu arată prea bine după lupta cu taurul domnului
Treneglos, încercă ea să schimbe vorba. Sînt sigură că î-au
mai rămas nişte dinţi, dar înghite pe nemestecate ca pescăruşii
şi lasă stomacul să mestece.
Garrick începu să dea din coada lui scurtă. Demelza în
cercă să-i deschidă gura.
25 DEMELZA
- Am putea invita cîţiva din oamenii noştri de aici de la

ţară, spuse Ross. Ar putea veni şi Verity. Ţine la ei la fel ca şi
noi, sau ar ţine dacă ar. fi lăsată. Ai putea să-l inviţi şi pe tatăl
tău. M-a iertat, fără îndoială, că l-am trîntit în apă.
- M-am gîndit c-ar fi plăcut să-i invităm pe tata şi pe
fraţii mei, a doua zi, spuse Demelza. P e douăzeci şi trei iulie
cînd e sărbătoare la Sawle şi minerii au zi liberă.
Ross zîmbi. Era plăcut să stea acolo, la soare, şi nu-1
supăra cum încerca ea să-l convingă. II interesa să vadă ce va
mai încerca, ce va mai spune.
- Gairick are destui dinţi, numai că e leneş, d-aia nu mes
tecă. Crezi că ar primi prietenii tăi din lumea bună să stea la
masă cu o fată de miner9
- Dacă-i deschizi gura mai mare, spuse Ross, o să cazi
în ea.
- N-am să cad. Sînt prea grasă. Mi s-a umflat şi faţa, iar
corsetul de-abia mă mai cuprinde. Cred că John Treneglos n-ar
zice nu, dacă l-am invita. Chiar şi nevastă-sa cu privirea ei
piezişă ar veni, dat fiind că tu eşti momeala. O să vină şi
George Warleggan - spui că bunicul lui a fost fierar, deci n-are
motive să se ţină mîndru chiar dacă e aşa bogat. Şi Francis...
îmi place vărul Francis. Şi mătuşa Agatha, cu mustăţile ei
albe şi cu peaica cea mai bună. Şi Elizabeth şi micul Geoffrey
Charles. Ce mai amestecătură, poate că ar fi bine să inviţi şi
cîţiva dintre prietenii cu care te întîlneşti la Warleggan.
O adiere de vînt ridică un volan al rochiei, îl flutură uşor,
apoi îl lăsă să cadă.
- Toţi sînt cartofori, spuse Ross. Cred că nu vrei cartofori
la botez. Şi faptul că ne-am întîlmt de vreo două ori la el şi
am jucat cărţi nu înseamnă că sîntem şi prieteni.
WINSTON GRAHAM 26
E a lăsă capul lui Garrick din al cărui bot curgeau bale şi

îşi şterse mîinile pe rochie. îşi aminti apoi şi se aplecă să le
şteargă pe iarbă. Garrick o linse pe faţă şi o buclă de păr
negru îi căzu peste un ochi. Necazul cînd discuţi cu o femeie,
se gîndi Ross, e că frumuseţea ei te abate de la subiect. Dem el
za nu era mai puţin atrăgătoare acum că se împlinise. îşi aminti
cum arăta Elizabeth, prima lui dragoste, după ce-1 născuse pe
Geoffrey Charles; era ca o camelie extrem de fină, delicată şi
pură şi puţin îmbujorată la faţă.
- Poţi să ai cele două botezuri, dacă vrei, spuse Ross.
La început, răspunsul lui Ross păru să o tulbure. Obiş
nuit cu schimbările ei bruşte, se uită la ea puţin ironic; apoi o
auzi şoptind:
- O, Ross, ce bun eşti cu mine!
El începu să rîdă.
- Sper că n-ai să începi să plîngi de bucurie.
- Nu, dar eşti bun, eşti bun. Se ridică şi îl sărută. Cîteodată,
spuse ea, cred că sînt o doam nă mare, apoi îmi aduc aminte
că nu sînt decît...
- Eşti Demelza, unică. Dumnezeu n-a mai făcut alta ca tine.
- Ba da. Mai este una în leagăn. Ii aruncă o privire pătrun
zătoare: Ai vorbit serios cînd mi-ai spus atîtea lucruri plăcute
înainte de naşterea Juliei9 Chiar ai vorbit serios9
- Am uitat ce-am spus.
Plecă de lîngă el şi începu să zburde pe pajişte aşa cum
era, îmbrăcată în rochia ei elegantă. Se întoarse repede:
- Ross, hai să mergem să ne scăldăm.
- Nu se poate1De-abia de o săptămînă te-ai dat jos din pat.
- Atunci lasă-mă să-mi bag picioarele-n apă. Putem să
ne ducem pe plajă şi să umblăm prin apă la mal. M area e
calmă azi
27 DEMELZA
- Juliei n-o să-i placă dacă răceşti.

- N u m-am gîndit la asta. S e aşeză resemnată pe scaun.
- D ar mai e încă destul nisip uscat, aşa că putem face
o plimbare.
Demelza se ridică imediat.
- M ă duc să-i spun lui Jinny să aibă grijă de Julia.
Se duseră pînă la marginea grădinii unde pămîntul se
amesteca cu nisipul. Traversară un petic de pămînt necultivat,
croindu-şi drum printre mărăcini şi nalbă înaltă.
O luă în braţe şi o trecu peste zidul de piatră ruinat.
Merseră apoi prin nisipul afinat pînă ajunseră pe plaja
Hendrawna.
Era o zi blîndă de vară, cu nori albi strînşi la orizont. Marea
era calmă şi valurile mici se spărgeau la mal lăsînd în urm ă
arabescuri albe pe suprafaţa verde a apei.
S-au plimbat braţ la braţ în timp ce Ross se gîndea ce
repede îşi reluaseră vechile obiceiuri.
în largul mării se vedeau două bărci din Padstow şi una
din Sawle. Pescuiau heringi. Au crezut că e barca lui Pally Ro-
gers şi îi făcură acestuia semn cu mîna, dar el nu-i observă,
mai concentrat asupra pescuitului decît asupra prieteniei.
- Cred că ar fi bine s-o invităm pe Verity la amîndouă
petrecerile. Are nevoie de o schimbare şi de noutăţi care să
o atragă.
- Sper că n-ai intenţia să botezi copilul două zile la rînd.
- Nu, nu, numai în prima zi. Asta pentru lumea bună.
Ceilalţi n-o să se supere dacă le dăm să mănînce bine. Pot să,
termine şi ce-a rămas din ajun.
- De ce nu mai facem şi o a treia petrecere să chemăm
copiii să termine ce-a rămas de la a doua9
WINSTON GRAHAM 28
- Rîzi de mine, Ross. M ereu faci aşa.

- E un fel sucit de a-ţi arăta cît te iubesc. N u ştiai?
- Să vorbim serios. N u crezi că e o idee bună să facem
două petreceri?
- Vorbesc serios, spuse el, sînt dispus să-ţi satisfac capri
ciile. Nu e destul9
- Atunci aş mai vrea să-mi satisfaci unul. M ă îngrijorea
ză Verity.
- Ce-i cu ea?
- Ross, nu-i făcută să rămînă fată bătrînă. E atîta căldură
şi dăruire în ea. Tu ştii asta. Dar viaţa pe care o duce nu e
viaţă. Vede de moşie, fermă şi casă, are grijă de Elizabeth, de
Francis, de copil şi de mătuşa Agatha, supraveghează servito
rii, comandă proviziile, conduce corul bisericii din Sawle, îi
ajută pe mineri. Nu asta ar trebui să facă.
- Este exact ceea ce îi place să facă.
- Da, dacă le-ar face pentru ea. D acă ar fi căsătorită şi ar
avea căminul ei. Ar fi cu totul altceva. In septembrie, cînd a
fost aici la Nam para, arăta mult mai bine, dar acum e galbenă
şi uscată ca pielea de pe şa. Cîţi ani are, R oss9
- Douăzeci şi nouă.
- Ei bine. e timpul să facem ceva.
Ross se opri şi aruncă o piatră în doi pescăruşi care se
certau. Nu departe, sus pe faleză, erau clădirile minei Wheal
Leisure, deschisă acum după doi ani de sforţări din partea lui.
Lucrau acolo cincizeci şi şase de oameni şi era rentabilă.
- Te-ai plimbat destul, .spuse Roşs. Să ne întoarcem.
Ascultătoare, se întoarse. Venea fluxul acoperind încet
plaja. Din cînd în cînd cîte un val înainta mai mult, apoi se
retrăgea lăsînd în urmă o dungă de spumă care-i marca hotarul.
29 DEMELZA
îi spuse amuzat:
- Acum nouă luni nu voiai cu nici un preţ s-o vezi pe
Verity. Credeai că e un căpcăun. Cînd ţi-am spus că aş vrea
s-o cunoşti, nici n-ai vrut să auzi. Dar, de cînd o cunoşti n-ai
mai încetat să mă baţi la cap să-i găsesc un bărbat. Nici nu
mai ştiu cum să te mulţumesc. Poate c-ar trebui -să merg la
una din vrăjitoarele alea din tîrgul de la S um m ercourt să cum
păr o licoare de dragoste.
- Ai uitat de căpitanul Blamey, spuse Demelza.
Ross schiţă un gest de iritare.
- Am mai auzit şi asta şi m-am plictisit să tot aud. Lasă-mă
în pace, draga mea.
- N -am să fiu niciodată cuminte, Ross, spuse ea după un
minut. Nici nu cred c-aş vrea să fiu cuminte.
- Nici eu nu vreau să fii, spuse el şi o luă în braţe ca să o
treacă peste zid
*
Verity veni a doua zi. Răcise rău în urmă cu o lună cînd
venise prin ploaie, dar se făcuse bine. Mîngîie copilul, le spuse
că seamănă cu amîndoi, ascultă planurile Demelzei pentru
botez şi le aprobă fără nici o ezitare, încercă să răspundă la
întrebările pe care i le punea Demelza despre îngrijirea copi
lului, şi-i arătă cadoul adus fetiţei - o rochiţă de botez, lucrată
de ea din dantelă.
Demelza o sărută şi-i mulţumi, apoi se urtă la ea atît de
serioasă încît Verity începu să rîdă şi o întrebă ce s-a întîmplat.
- O, nimic. Vrei să bei un ceai9
- Da, dacă e ora ceaiului.
Demelza sună.
- De cînd s-a născut Julia nu fac decît să beau ceai. E mai
bun ca ginul.
WINSTON GRAHAM 30
Intră Jinny, cu părul ei roşu şi faţa albă.

- Jinny, spuse D em elza cu stîngăcie. Fă-ne te rog nişte
ceai. B un şi tare. Şi fierbe apa înainte de a o turna peste ceai.
- Da, doamnă.
- N u pot să cred că eu sînt doam na, spuse D em elza după
ce ieşi Jinny.
Verity zîmbi:
- Ia spune-mi, ce te necăjeşte7
- Tu, Verity!
- E u 9 Vai de mine! Spune repede cu ce te-am supărat.
- N u m-ai supărat. D ar dacă... Eu am să te supăr...
- D acă nu ştiu despre ce e vorba, nu cred.
- Verity, spuse D emelza, Ross mi-a spus odată, după ce
l-am bătut la cap ceasuri întregi, că tu ai iubit pe cineva.
Verity nu se mişcă, dar zîmbetul de pe faţă îi dispăru.
- îmi pare rău că asta te necăjeşte, spuse ea. Demelza
mersese prea departe ca să se mai oprească.
- Ceea ce m ă p re o c u p ă pe m ine e dacă a fost drept să
vă despartă.
Obrajii palizi ai fetei se c o lo ra ră uşor. E ca o fată bătrî-
nă, se gîndi D em elza, retrasă, închisă în ea, aşa cum era
cînd am cuno scu t-o ; e ca şi cum în trupul ei ar trăi două
persoane diferite.
- Draga mea, nu cred că putem judeca purtarea altora
după criteriile noastre. Aşa e lumea asta. Tatăl meu şi fratele
meu au principiile lor înrădăcinate şi s-au condus după ele.
D acă a fost drept sau nu ce au făcut, e greu de spus. Ce-a fost
a fost şi nu se mai poate îndrepta. Oricum s-a întîmplal de
mult şi aproape că am uitat.
- N-ai mai auzit nimic despre el9
31 DEMELZA
Verity se ridică:
- Nu.
Demelza se duse să se aşeze lîngă ea.
- Nici nu ştii ce rău îmi pare. Nu pot să accept aşa ceva!
Verity o mîngîie pe mînă ca şi cum Dem elza ar fi fost cea
care suferea.
- Nu vrei să-mi povesteşti ce s-aîntîmplat9 întrebă Demelza.
- Nu, spuse Verity.
- Cîteodată suporţi mai uşor o durere dacă te destăinuieşti.
- Nu acum, răspunse Verity. Ar însemna să dezgrop morţii.
Un fior de emoţie sau poate o senzaţie dezagreabilă o
străbătu. In acelaşi m om ent Jinny aduse ceaiul.
In aceeaşi seară Demelza îl găsi pe Jud singur în bucătărie.
După cum se purtau amîndoi, nimeni n-ar fi putut spune dacă
se înţelegeau sau dacă în realitate păstrau o neutralitate apa
rentă. Pînă acum, Dem elza nu reuşise să-l cîştige aşa cum
făcuse cu soţia lui. De mult timp pe Jud îl deranja faptul că un
copil găsit, care era altădată la ordinele lui, ajunsese să-l co
mande. Dar Jud ştia că soarta era crudă cu el în multe privinţe.
Totuşi, dacă ar fi trebuit să aleagă ar fi preferat-o pe Demelza
unei cucoane cu nasul pe sus, obişnuită cu luxul şi aşteptînd
să fie servită tot timpul.
- Jud, spuse Demelza, luînd planşeta pe care frămînta
aluatul, îţi aduci aminte de un căpitan, Blamey, care venea
aici să o vadă pe domnişoara Verity9
- Da, puţin, spuse Jud.
- Eram şi eu aici, dar nu-mi amintesc nimic.
Erai mititică, aveai vreo treisprezece ani, spuse Jud în
cruntat, şi şedeai în bucătărie unde ţi-era locul, asta e.
- Cred că nu-ţi mai aduci aminte prea multe, spuse Demelza.
WINSTON GRAHAM 32
- Nu, nu prea, nu prea ştiu bine ce s-a întîmplat.

- Ce s-a întîmplat, Jud?
Jud luă o bucată de lemn şi începu să o cioplească, suflînd
printre cei doi dinţi pe care îi mai avea. Chelia lucioasă încon
jurată de şuviţe îl făcea să arate ca un călugăr disident.
- Şi-a omorît prima soţie accidental, nu-i aşa?
- Văd că ştii tot despre el.
- Nu, nu tot, Jud. Ce s-a întîmplat aici9
- O, căpitanul ăsta, Blamey, umbla de mult după dom ni
şoara Verity. Căpitanul Ross i-a lăsaţ să se întîlnească aici
cînd n-au avut voie să se întîlnească în altă parte şi într-o zi
domnul Francis şi tatăl lui ^ ăla pe care l-au îngropat în septem
brie trecut - au venit şi i-au găsit în salon. D om nul Francis l-a
chem at afară şi-au ieşit cu pistoalele alea atîrnate lîngă
fereastră. Pe mine m-au pus martor, n-aveau pe cine, şi n-au
trecut cinci minute că domnul Francis l-a şi împuşcat pe căpi
tanul Blamey. şi Blamey l-a împuşcat pe Francis.
- S-au rănit9
- Nu cine ştie ce! Blamey s-a ales c-o zgîrietură la mînă
şi Francis c-un glonte-n gît. D o u ă lovituri curate. Şi căpitanul
Blamey a încălecat şi dus a fost.
- Ai mai auzit ceva de el de atunci, Jud?
- Nu, nimic.
- Nu locuieşte la Falmouth9
- Cînd nu e pe mare, da.
- Jud, aş vrea să faci ceva pentru mine.
-C e9
- Data viitoare cînd căpitanul Poldark se duce să-l vadă
pe Jim Carter, vreau să faci şi tu ceva.
- Ce să fac9
- Vreau să te duci pînă la Falrn.quth şi să întrebi de căpi
tanul Blamey şi dacă mai e acolo ya vezi ce face.
33 DEMELZA
Se lăsă tăcerea în timp ce Jud se ridică şi scuipă plictisit

în foc. D upă o pauză, Jud spuse:
- M a i lasă astea, cucoană. Nu-î.treaba noastră să îndrep
tăm lumea. N-are rost, nu-i normal, nu-i drept, nu-i bine.
Mai degrabă domesticesc un taur.
îşi luă băţul şi cuţitul şi ieşi afară.
Demelza se uită după el. Era dezamăgită, dar nu surprinsă:
Şi pe cînd se uita la coca pe care o frămînta, o scînteie apăru
în ochii ei negri, ceea ce arăta că nu se dădea bătută.
Capitolul III
W iua botezului se anunţa frumoasă şi cere-

monia se desfăşura, după toate regulile
în biserica din Sawle, în prezenţa a treizeci de invitaţi. Julia
închise ochii sfioasă cînd Sfinţia sa William-Alfred Johns, vărul
de-al doilea, o stropi pe frunte cu apă sfinţită.
Toată lumea porni apoi spre Nam para, unii călare, alţii
pe jos în grupuri de două-trei persoane, stînd de vorbă şi
bucurîndu-se de soare. Minerii şi ţăranii se uitau curioşi şi
plini de respect la procesiunea plină de culoare care înainta
pe drumul de ţară plin de gropi şi făgaşe. Pentru ei oaspeţii
păreau a fi venit de pe altă lume.
Salonul, deşi spaţios şi confortabil, nu era destul de mare
pentru atîta lume, mai ales că doamnele purtau crinoline şi
toţi erau obişnuiţi cu mai mult spaţiu. Elizabeth şi Francis
veniseră amîndoi împreună cu Geoffrey Charles care avea
trei ani şi jumătate. M ătuşa Agatha, care de zece ani nu mai
plecase nicăieri de la Trenwith, şi nu se mai suise în şa de
douăzeci şi şase, venise călare pe o iapă bătrînă şi cuminte. în
cei patruzeci şi şapte de ani cît mersese la vînătoare, nu călărise
niciodată femeieşte şi considera că e nedemn de ea să înceapă
acum. Ross o instală confortabil pe un scaun şi îi aduse un
35 DEMELZA
încălzitor cu cărbune pentru picioare, apoi îi turnă rom în

ceai, fapt care o învioră numaidecît.
Venise şi G eorge Warleggan, pentru că îl convinsese Eli
zabeth. Erau prezente şi doam na Teague cu trei dintre fetele
ei nemăritate, ca să vadă ce era de văzut. Mai era şi Patience,
a patra fiică, pentru c ă spera să-l întîlnească pe G eorge W ar
leggan. Apoi veniseră John Treneglos, Ruth'şi bătrînul Horace
Tsreneglos - primul pentru că-1 interesa Demelza, a doua ca
să-i facă în necaz, iar al treilea pentru că erau vecini şi aşa
se cădea.
Joan Pascoe, fiica bancherului, era însoţită de Dwight
Enys, un ţînăr care vorbea puţin, dar părea serios şi amabil.
Ross se uita la tînăra lui soţie în timp ce făcea onorurile
casei. O compara în gînd pe Demelza cu Elizabeth, care avea
acum douăzeci şi patru de ani şi era mai frumoasă ca niciodată.
La Crăciun o iritase puţin succesul Demelzei şi azi îşi dădea
toată osteneala să-şi recîştige ascendenţa asupra lui Ross, ţinea
neapărat la asta, mai mult decît înainte. Purta o rochie de
catifea de un roşu aprins, cu un cordon de panglică lată în
talie şi volane de dantelă la mîneci. Pentru oricine cu un simţ
al culorii, roşul apnns scotea şi mai mult în evidenţă frumuseţea
ei de blondă. Avea farmecul şi graţia femeii aristocrate, obiş
nuită cu luxul şi viaţa tihnită. Familia lui Elizabeth. număra
generaţii întregi de moşieri, aparţinînd micii nobilimi de ţară.
Existase un Chynoweth înainte de regele Edw ard Confesorul
şi, pe lîngă graţie şi bună creştere, se observa la ea o oarecare
oboseală ca şi cum în vinele ei curgea acum un sînge subţiat.
Pnn comparaţie, Demelza părea o parvenită: crescută în mize
rie, printre beţivi, copil oropsit ajuns în casă de oameni, un
hoinar pe care o soartă norocoasă îl suise pe umerii ei ca să
WINSTON GRAHAM
arunce o privire în saloanele bogaţilor; plină de viaţă, înflo

ritoare, dar lipsită de educaţie şi rafinament, purtarea şi sim
ţămintele ei erau mai aproape de natură. D ar fiecare din ele
avea cîte ceva deosebit, ceva ce-i lipsea celeilalte.
Prea Cuviosul Clarence Odgers, parohul de la Sawle, cu
peruca lui de păr de cal pe cap, era prezent şi el; D oam na
Odgers, o femeie mititică cu un aer speriat care găsise timp
să facă zece copii fără să pună m ăcar un gram în plus pe ea,
mînca peşte şi discuta sfioasă despre problemele parohiei cu
Dorothy Johns, soţia lui William-Alfred. La capătul celălalt
al mesei, Francis povestea- unui grup de invitaţi mai tineri
care-1 ascultau rîzînd, cum John Treneglos făcuse un pariu
că va urca treptele conacului W erry călare. Căzuse însă în
poala Lady-ei Bodrugan, în mijlocul haitei ei de cîini.
. - E o minciună, spuse John Treneglos cu voce tare, uitîn-
du-se la Demelza să vadă dacă asculta. E o minciună sfruntată.
E adevărat că am căzut drept în braţele lui Connie Bodrugan,
dar am încălecat imediat şi-am coborît scările înainte ca să
termine ea cu înjurăturile.
- Cred că te-a înjurat bine, după cum o cunosc eu pe
doamna, spuse Q eorge Warleggan pipăindu-şi cravata care
nu reuşea să-i ascundă gîtul scurt. Nu m-aş mira să fi auzit şi
ceva înjurături proaspete.
- Vai, dragă, spuse Patience Teague, prefăcîndu-se şocată
şi uitîndu-se printre gene la George. Nu crezi că-i un subiect
cam nepotrivit pentru o societate atît de aleasă9
începură iar să rîdă şi Ruth Tren,eglos, care şedea mai
departe la masă, se uită atent la sora ei mai mare. Patience
începea să se afirme, încercînd să scape de sub autoritatea
aspră a mamei lor, la fel cum făcuse şi ea. Pentru Faith şi
37 DEMELZA
Hope, fetele mai mari, nu mai era nici o speranţă; erau fete
bătrîne acum şi tot timpul repetau cuvintele mamei lor ca şi
corul din tragediile greceşti. Joan, sora mijlocie, o luase şi ea
pe urmele lor.
- Unele tinere din ziua de azi se îmbracă extravagant,
spuse pe un ton scăzut Dorothy Johns, întrerupînd o conver
saţie mai serioasă pentru a se uita la Ruth. Sînt sigură că
mătăsurile tinerei doam ne Treneglos îl costă o avere pe soţul
său. Are noroc că e destul de bogat ca să-i satisfacă plăcerile.
- Da, doamnă, sînt întru totul de părerea dumneavoastră,
suflă încet doamna Odgers, jucîndu-se cu colierul ei de împru
mut. D oam na Odgers îşi petrecea mai tot timpul încuviinţînd
spusele altora. Părea să fie misiunea ei în viaţă. La ea acasă
n-a fost obişnuită cu atîta lux. Parcă ieri a botezat-o soţul
meu. Cam atunci am născut şi eu primul copil.
- S-a îngrăşat mult de cînd n-am mai văzut-o, şopti
doam na Teague fiicei sale Faith, în timp ce Prudie, în spatele
ei, trecea cu plăcintele. Nu-mi place rochia ei. Nu e potrivită
pentru o soţie tînără. O poartă ca să atragă privirile bărbaţilor,
se vede de la o poştă.
- E uşor de înţeles, fără îndoială, cum poate atrage pe
unii, spuse Faith surorii sale Hope, transmiţînd mai departe
informaţia. Are prospeţimea aceea.care se veştejeşte repede.
Mă mir, totuşi, de căpitanul Poldark. S-au mai întîlnit, desigur...
- Ce-a spus Faith9 o întrebă Joan Teague pe Hope Teague,
venindu-i rîndul.
- C e m a im u ţic ă drăguţă, spuse mătuşa Agatha, Demelzei,
de acolo dejjfrrîe şedea în capul mesei. Dă-mi-o să o ţin în
braţe, dragă. Să nu-ţi fie frică,m-am s-o scap jos. Am legănat
destui care s-au dus de mult, înainte ca să te naşti tu. la uite
WINSTON GRAHAM 38
cum îmi zîmbeşte. Sau poate că are gaze. E o adevărată Pol

dark. M utra lui taică-său.
- Bagă de seamă, spuse Demelza, să nu-i curgă saliva pe
rochia dumitale frumoasă.
- E semn bun dacă o face. Uite, ţi-am adus ceva, dragă.
Ţine puţin copilul. Ah! Ce junghiuri am azi! M -a zdruncinat
rău gloaba aia bătrînă.. . Uite, asta-i pentru copil.
- Ce-s astea9 întrebă Demelza.
- Scoruşe uscate. Să le atîrni sus la leagăn. N u lasă zînele
r^le să se apropie...
- N-a avut încă vărsat de vînt, îi spuse Elizabeth lui Dwight
Enys, mîngîind uşor părul buclat al fiului ei, care şedea cuminte
pe scaun lîngă ea. M -am întrebat adesea dacă inocularea poate
să-i facă rău unui copil mic.
- Nu, dacă e făcută cum trebuie, spuse Enys care şedea
la masă lîngă Elizabeth şi în afară de frum useţea ei nu mai
vedea nimic. Dar să vă adresaţi unui farmacist priceput.
- Oh, din fericire, avem unul bun în comitatul nostru. Nu
este aici astăzi.
In cele din urmă masa se termină şi, cum ziua era frumoasă
oaspeţii ieşiră să se plimbe prin grădină. Dem elza se strecură
printre ei pînă la Joan Pascoe.
- Aţi spus că sînteţi din Falmouth, dom nişoară Pascoe,
am auzit eu bine9
- Acolo am crescut, doam nă Poldark, -dar locuiesc la
Truro acum.
Dem elza se uită în jur să vadă dacă o aude cineva.
- C unoaşteţi din în tîm plare un căpitan num it A ndrew
Blam ey9
- Am auzit de el, doam nă Poldark. L-am văzut o dată
sau de două ori.
39 DEMELZA
- M ă întreb dacă mai locuieşte în Falmouth.

- Cred că da, din cînd în cînd, mai vane în oraş. Călătoreşte
mult pe mare.
- De multe ori m-am gîndit că mi-ar plăcea să vizitez
poetul, spuse Demelza visătoare. Se spune că e frumos. M ă
întreb care-i timpul cel mai potrivit pentru a vedea corăbiile
în radă.
- 0 , după furtună, cînd vasele vin să se adăpostească. E
loc destul pentru toate ca să se ferească de furtună.
- Da, dar presupun că serviciul poştal funcţionează regu
lat, vasele vin şi pleacă la ore fixe. Am crezut că poşta pentru
Lisabona pleacă în fiecare marţi.
- Nu, doamnă, cred că sînteţi greşit informată. Poşta
pentru Lisabona pleacă în fiecare vineri seara, iarna, şi în
fiecare sîmbătă dimineaţa în lunile de vară. Sfirşitul săptămînii
e cel mai potrivit m om ent să urmăriţi serviciile regulat.
- Vă mulţumesc pentru informaţie, dom nişoară Pascoe.
- Dragă, o întrebă Ruth Treneglos pe sora ei Patience,
ce se vede venind9 E vreo procesiune funerară9 In acest caz,
bătrîna Agatha o să spună că e semn rău.
Invitaţii observară că se apropiau noi oaspeţi. Străinii
înaintau printre copacii de pe celălalt mal al pîrîului în frun
te cu un bărbat de vîrstă mijlocie, îm brăcat în tr-un costum
negru lucios.
- Doam ne Sfinte: exclamă Prudie de la fereastra salonului
mic, e tatăl fetei. A venit cînd nu trebuia. N u i-ai spus să vină
miercuri, vierme scîrbos ce eşti?
Jud se uită la ea uluit şi înghiţi o bucată mare de prăjitură
cu stafide. Tuşi apoi supărat. Miercuri? Sigur că î-am spus
miercuri. De ce să-i fi spus marţi cînd mi s-a spus să zic mier
curi9 Nu-s eu de vină. Mai bine dă-ţi tu peste gură.
WINSTON GRAHAM 40
Cu o senzaţie de greaţă în capul pieptului, D em elza îi

recunoscuse pe nou-veniţi. Răm ase fără glas, iar mintea părea
să nu-i mai funcţioneze. Vedea cum se apropie un dezastru şi
nu putea face nimic ca să-l preîntâmpine. In acel m om ent nici
Ross nu era lîngă ea; se îngrijea de mătuşa Agatha, deschizînd
uşile-glazvand care dădeau spre grădină pentru ca bătrîna să
poată privi scena. Văzuse şi el grupul care se apropia.
Veniseră cu toţii. Tom Carne în persoană, mare şi voinic,
cu aerul lui de om respectabil acum, mătuşa Chegwidden
Carne, soţia lui, cu o bonetă pe cap şi gura strînsă, semănînd
cu o găinuşă neagră, iar în urma lor patru băieţi, slabi, lungani,
stângaci, fraţii Demelzei.
Toată lumea tăcuse; nu se mai auzeau decît murmurul
pîrîului şi ciripitul unei păsărele. Cavalcada ajunse la podul
de scîndură pe care îl traversă bocănind cu ghetele lor ţintuite.
Verity ghicise cine erau nou-veniţii, o lăsă pe doamna
T-^neglos şi se duse lîngă Demelza. Nu ştia cum s-o ajute
a ltu. decît prin prezenţa ei, dar spera săn lămurească cel puţin
pe Francis şi pe Elizabeth.
Ross ieşi repede din casă şi, fără să se grăbească, se îndrep
tă spre podul peste care Tom Carne tocmai trecea.
- Bună ziua, dom nule Carne, spuse el întinzîndu-i mîna
M ă bucur că aţi putut veni
Carne se uită la el o clipă. Nu se mai văzus'eră de mai
bine de patru am, cînd se luaseră la bătaie, făcuseră praf mobila
din cameră şi pînă la urmă Carne se trezise aruncat în apa
pîrîului. Bătrînu! se schimbase după doi ani de pocăinţă: ochii
îi erau limpezi acum. hainele curate şi bune, avea un aer
respectabil, dar aceeaşi privire neiertătoare. Şi Ross se schim
base între timp: dezamăgirea dispăruse, era mulţumit, era
41 DEMELZA
fericit cu Demelza, încăpăţînarea din el dispăruse, ştia acum

să se stăpînească.
Carne, văzînd că Ross hu-1 ironizează, îi întinse mîna.
Mătuşa Carne Chegwidden, deloc intimidată, îi strînse şi ea
mîna, apoi se îndreptă spre Demelza. Cum Carne nu facu
nici un gest ca să-i prezinte pe cei patru tineri, Ross se înclină
grav în faţa lor, iar ei, imitîndu-l,pe cel mai mare îl salutară
ducînd cîte un deget la frunte. Ross simţi o mulţumire ciudată
văzînd că nici unul nu semăna cu Demelza.
- Am aşteptat la biserică, fato, spuse Carne supărat adre-
sîndu-se fiicei lui. Ai spus ora patru, şi la patru am fost acolo.
Nu trebuia, n-aveai dreptul să o faci înainte. Nu ştiam ce să
facem, dacă să plecăm acasă.
- Am spus mîine la patru, răspunse Demelza tăios.
- Da, aşa a spus şi omul pe care l-ai trimis. Dar era dreptul
nostru să fim aici în ziua botezului şi omul a spus că botezul
o să fie azi. Noi, rudele tale de sînge, avem mai mult drept să
fim aici cu tine la botez decît toţi filfizonii ăştia.
Demelza simţi cum inima 1 se umple de o teribilă amără
ciune. Omul care o bătuse atît în copilărie, facînd-o să nu-1
mai iubească, omul căruia îi trimisese totuşi o invitaţie în semn
de împăcare, venise, cu de la el putere, în altă zi ca să-i strice
petrecerea. Eforturile ei erau zadarnice; toată lumea va rîde
acum de.Ross. Fără să se uite, îşi închipuia deja zîmbetele
ironice de pe feţele lui Ruth Treneglos şi doamnei Teague. îi
venea să-i smulgă barba lui deasă şi neagră care acum începuse
să albească; i-ar fi sfîşiat cu mîinile haina prea sobră şi respec
tabilă; i-ar fi mînjit nasul gros plin de vinişoare roşu cu pămînt
de pe brazdele ei cu flori Cu disperarea în suflet, dar cu un
surîs încremenit pe faţă, îi salută pe mama ei vitregă şi pe cei
WINSTON GRAHAM 42
patru fraţi, Luke, Samuel, William şi Bobby: num e şi feţe pe

care le iubise de mult, cînd trăise viaţa aceea de coşmar, viaţă
de care acum scăpase.
Fraţii ei, cel puţin, se simţeau intimidaţi de sora lor, pe
care şi-o aminteau muncind ca o servitoare şi care devenise
acum o doam nă bine îmbrăcată şi cu un nou fel de a se purta
şi a vorbi. Stăteau la o distanţă respectabilă şi răspundeau
m orocănos la întrebările ei. In acelaşi timp Ross, cu toată
politeţea şi demnitatea de care era în stare cînd voia, îi plimba
prin grădină pe Tom Carne şi pe soţia lui, facîndu-le neîndu
plecat cunoştinţă cu toţi musafirii. Se simţea în atitudinea lui
o politeţe ca de oţel, care oprea orice reacţie din partea celor
care nu erau obişnuiţi să stea de vorbă cu cei din clasele de
jos. Pe măsură ce înaintau printre oaspeţi, T o m Carne privea
din ce în ce mai aspru şi mai mînios etalarea de toalete luxoase
ca şi atitudinea lipsită de seriozitate a acestor oameni faţă de
solemnitatea momentului. L a rîildul ei soţia lui, mătuşa C heg
widden, strînse din buze nemulţum ită cînd văzu rochia roşu
aprins a lui Elizabeth, bluza prea decoltată şi strimtă a lui
Ruth Treneglos, şiragurile de perle ale doamnei Teague şi
peruca ei creaţă.
Prezentările o dată terminate, conversaţiile reîncepură,
deşi pe un ton mai scăzut.
Ross îi făcu semn lui Jinny să servească vinul de P orto şi
coniacul. Cu cît beau mai mult cu atît ar fi vorbit mai mult, şi
cu cît ar fi vorbit mai mult, eşecul petrecerii ar fi fost mai
puţin evident.
Cu un gest, Carne dădu tava la o parte.
- Eu nu mai am de-a face cu aşa ceva, spuse el. Vai celo
care încep să bea de cum se scoală şi beau pînă-şi pierd minţile1
Eu am terminat cu ticăloşia şi băutura şi am pornit pe drumul
virtuţii şi salvării sufletului meu. Ia să văd copilul, fa to 1
43 DEMELZA
Ţeapănă şi îndîrjită, Demelza îi întinse copilul... la inspecţie.

- Primul meu născut e mai mare ca ea, spuse doam na
Chegwidden Carne, uitîndu-se crunt la copil. Nu-i aşa, Tom ?
In august face douăsprezece luni. Şi ce mai băiat frumos,
chiar dacă e al meu!
- Ce-are la frunte? întrebă Carne. Ai scăpat-o pe jo s 7
- E de la naştere, răspunse Dem elza mîmoasă.
Carne se scărpină în barbă.
- Sper că i-ai ales bine naşii. Credeam c-am să fiu şi eu
unul dintre ei.
Lîngă pîrîu, domnişoarele Teague chicoteau între ele, iar
doam na Teague, plină de demnitate, cobora pleoapele ca şi
cum ar fi tras jaluzelele la ferestre.
- Auzi! Să invite oameni de teapa lor şi să ni-i mai şi
prezinte! E o insultă la adresa noastră. E un afront premeditat
dm partea lui Ross şi a soţiei lui de la bucătărie. N u ştiu ce
m-a făcut să accept invitaţia!
Dar fiica ei cea mai mică ştia ce are de făcut. N u se gîndise
dinainte, nu avea un plan, dar se putea folosi de această ocazie.
L\iă un pahar cu vin de p e ta v ă şi se furişă prin spatele surorii
ei bînă la George Warleggan.
- Nu crezi, îi şopti ea, că ^r fi bine să stăm mai aproape
de gazdele noastre9 Am fost la puţine botezuri şi nu cunosc
eticheta, dar cred că ar fi politicos să...
George o privi în ochii ei verzi uşor bridaţi: In sinea lui
dispreţuise întotdeauna pe cei din- familia Teague, iar faţă de
ceilalţi, ca Poldark sau Chynoweth, ca şi faţă de toţi acei nobili
al căror talent pentru afaceri era în proporţie inversă cu vechi
mea arborelui lor genealogic, simţea un amestec de respect
exagerat şi condescendenţă. Puteau la rîndul lor să-l dispre
ţuiască. dar ştia că unora le era deja frică de el. Familiei Teague
WINSTON GRAHAM 44
nu-i dădea nici o atenţie; femei agitate, fără bărbaţi,, trăind

dintr-un venit de trei la sută şi de pe urm a cîtorva pogoane de
pămînt. Dar de cînd se căsătorise, Ruth se transformase atît
de repede încît îşi dădea seam a că trebuie să-şi revizuiască
părerea despre ea. Ca şi Ross Poldark, de fapt, ea era făcută
din alt aluat.
- Cîtă modestie, doam nă, la o persoană atît de încîntă-
toare, spuse el, dar nici eu nu m ă pricep la botezuri.
Un hohot de rîs se auzi în spatele lor: Francis tocmai le
spusese o anecdotă lui Jphn Treneglos şi Patience Teague.
Ruth şopti pe un ton afectat:
- Ar trebui să te porţi mai cuviincios, Francis, dacă nu
vrei să ţi se facă observaţie. Văd că bătrînul se uită spre noi.
- N -a v e a grijă, spu se F rancis, sîntem în siguranţă.
Mistreţul îşi zbîrleşte întotdeauna coam a înainte de a ataca.
Se auziră iar rîsete. Hei, fetiţo! se adresă el lui Jinny care
trecea pe lîngă el, mai este vin de C anare9 Mai vreau un pahar.
Eşti drăguţă. De unde te-a pescuit căpitanul P oldark9
Folosise verbul aproape fără să-şi dea seama, dar rîsul lui
Ruth nu lăsă nici o îndoială asupra’celor ce gîndea. Jinny se
roşi toată.
- Sînt Jinny Carter, domnule.»înainte mă chema Jinny Martin.
- Da, da. Tonul lui Francis se schimbă imperceptibil. îmi
amintesc acum. Ai lucrat un timp la mina Grambler. Ce face
soţul tău?
Jinny se lumină la faţă.
- Destul de bine dom nule, după cîte... după cîte...
- D upă cîte ştii. Sper că timpul va trece repede pentru
voi amîndoi.
- Mulţumesc, domnule, spuse Jinny, încă roşie la faţă,
făcu o reverenţă şi trecu mai departe.
45 DEMELZA
- N u prea îi dai atenţie finei dumitale, Francis, spuse Ruth

pe care o deranja tonul de stăpîn al acestuia. Copila e neliniştită
în absenţa ta. I-ar prinde bine o înghiţitură de vin.
- Se spune că toţi copiii de ţărani sînt crescuţi .cu gin,
spuse Patience Teague. Şi nu le face rău deloc. Citeam în
urm ă cu cîteva zile că anul trecut s-au băut nu mai ştiu cîte
milioane de litri de gin.
- Nu l-au băut copiii p e tot, soră, spuse Treneglos.
- Fără îndoială că mai beau şi bere, ca variaţie, spu
se Patience.
Tom Carne se uitase la ei tot timpul deşi nu auzise con
versaţia. Apoi se întoarse spre doam na Carne şi o privi cu
ochii lui sfredelitori.
- Aici nu-i decît necurăţenie, nevastă, rosti el în barbă.
Nu-i un loc potrivit pentru un copil şi lume ca asta nu trebuie
să vină la un botez. Am bănuit'eu! Femei îmbrăcate ca strica
tele şi cocoşii ăştia tineri plimbîndu-se printre ele, bînd şi făcînd
"glume. E mai rău ca în oraş, la Truro.
Soţia lui jiădu din umeri. Ştia de mult toate astea, dar era
mai puţin belicoasă din fire.
- Trebuie să ne rugăm pentru ei, Tom. Pentru ei toţi şi
pentru fiica ta care e printre ei. Poate că va veni ziua cînd vor
vedea adevărata lumină.
Julia nu voia şă tacă şi D em elza se folosi de această scuză
ca să intre cu ea în casă. Era disperată.
Ştia că, oricum s-ar fi terminat ziua, pentru ea era un
eşec total. Dar ce prilej nesperat pentru gurile rele! Ce bucăţică
gustoasă de mestecat! Ei bine, întîmplă-se ce s-o întîmpla1
Nu mai putea face nimic. încercase să fie ca ei, dar nu reuşise.
Nu va mai încerca niciodată. Să plece toţi, să nu-i mai vadă,
să se termine odată! S-o lase în pace!
WINSTON GRAHAM 46
Curînd după plecarea Demelzei, Ruth îm preună cu prie

tenii ei reuşiseră să se apropie de Tom Carne care putea astfel
să audă ce vorbeau.
- Mie, spuse ea, nu-mi place nici o băutură afară de coniac
sau vin de Porto; îmi place o băutură tare, dulce la gust, dar
care să mă încălzească bine. Ce zici, Francis, n-am dreptate?
- îmi aduci aminte de mătuşa Agatha, spuse el. L a fel
gîndeşte şi.ea, femeie înţeleaptă!
începură toţi să rîdă; de data aceasta de spusele lui Ruth.
Erau aproape de Tom.Carne. Acesta facu un pas înainte
şi se opri exact în faţa lui Ruth.
- Care din voi e naşul copilului9.
Francis se înclină uşor: Uitîndu-te la el din spate, vîntul
părea să rîdă de el ridicîndu-i pulpanele hainei.
- Eu sînt.
Tom Carne se uită lung la el.
- Cu ce drept9
- C um 9
- Cu ce drept9 Spune-mi, cine ţi-a dat dreptul să-i fii naş9
Francis cîştigase mult la cărţi cu o seară înainte: era mulţu
mit şi înţelegător.
- Aşa m-au rugat, m-au invitat.
- Invitat9 spuse Carne. Da, poate că ai fost invitat. D a ’
izbăvit eşti9
- Izbăvit9
- Da, izbăvit.
- Izbăvit de ce9
- Izbăvit de păcate, de diavol şi osînda veşnică.
- încă n-am aflat
John Treneglos. izbucni în hohote de rîs.
47 DEMELZA
- Uite, vezi, aici greşeşti, domnule, spuse Carne. Cei ce

n-au luat în seamă chemarea Domnului Dum nezeu au ascultat
chemarea diavolului. On una. ori alta. Cale de mijloc nu există.
Ori Raiul cu îngerii, ori focul Gheenei şi cazanul cu smoală!
- Avem un predicator printre noi, spuse George Warleggan.
D o a m n a Carne îl trase de m înecă pe soţul său. Deşi
p retindea că-i dispreţuieşte pe nobili, în realitate ea nu-i
dispreţuia cu adevărat şi sincer aşa cum o făcea T om Carne.
Ea îşi dădea seama că în afara cercului lor îngust care se
întîlnea la casa de rugăciuni, aceştia erau cei care c o n d u
ceau în realitate lumea.
- Hai, Tom, hai să plecăm, spuse ea. Lasă-i. Ei trăiesc în
valea întunericului şi nimic n-o să-i schimbe.
Ross, care intrase în casă cu D em elza pentru a o îm băr
băta, ieşi iar afară. Vîntul sufla în rafale. Auzi discuţia şi imediat
se îndreptă într-acolo.
Tom Carne o împinse la o parte pe doam na Carne.
- A c u m patru ani, începu el cu glas răsunător, păcătu-
iam îm potriva D om nului şi-1 serveam pe diavol. T răiam în
păcat, în preacurvie şi beţ.ii. M iroseam a pucioasă de la o
poştă şi mă îndreptam spre'iad. Insă D om nul D u m n e z eu
m i-a arătat lumina adevărată şi mi-a în d re p tat paşii spre
mîntuire, glorie şi bucurie. Dar cei care n-au primit binecu-
vîntarea D om nului şi trăiesc în păcat şi necinste, nu au
nici chem area, nici dreptul de a se înfăţişa D om nului drept
îndrum ători ai unui copil nevinovat.
- Sper că-ţi dai seama de acuzaţiile care ţi se aduc, Francis,
spuse Ruth.
Francis nu acceptă provocarea.
- Pe mine, spuse Francis, mă cam nedumereşte această
împărţire netă in oi şi capre, cu tpate că ştiu că oameni ca
WINSTON GRAHAM 48
dumneata o fac. Dar, spune-mi, ce ne deosebeşte? Sîntem

oare atît de diferiţi unul de altul, încît dumitale m oartea îţi
pune pe frunte o cunună de aur, iar pe mine mă aruncă în
fundul iadului? Cine îţi dă dreptul să spui că dumrfeata eşti un
păstrător mai bun al credinţei şi un exemplu mai bun pentru
un copil decît mine? Iţi pun această întrebare cu toată since
ritatea. D um neata spui că eşti mîntuit. D um neata o spui. Dar
cum o dovedeşti? Ce m ă poate împiedica să spun că eu sînt
Marele Vizir şi Păstrător al celor şapte peceţi9 Ce mă poate
împiedica să strig în gura m are că eu sînt mîntuit, că a mea e
împărăţia cerurilor şi ale dumitale chinurileiadului9 Eu mă
ridic la ceairi şi dumneata cobori în iad!
John T ren eg lo s izbucni în tr-u n h o h o t hom eric de rîs.
C arne se uită la el cu o expresie severă pe faţa lui mare,
învineţită de furie.
- Lasă-1, îi spuse doam na Carne cu o voce ascuţită. E
diavolul curat care te îndeam nă la ceartă zadarnică.
Atraşi ca de un magnet, oaspeţii se strînseră în jurul acestui
punct focal zgomotos.
Ross se apropie de ei.
- Se stîrneşte vîntul, spuse el. D oam nele s-ar simţi mai
bine dacă ar intra înăuntru. Vrei să o ajuţi pe mătuşa Agatha,
Francis9 Făcu un gest în direcţia bătrînei care, cu vechiul ei
talent de a produce încurcături, plecase de lîngă f&reastră şi,
clătinîndu-se pe picioare, traversa singură pajiştea fără să o
sprijine cineva.
- Nu, spuse Carne, nu vreau Să stau sub acelaşi acoperiş
cu cei ce au gînduri păcătoase. Ii aruncă lui Ruth o privire
ascuţită. Acoperă-ţi pieptul, femeie! Nu ţi-e ruşine, păcătoaso9
Multe femei au fost biciuite în public pentru mai puţin.
49 DEMELZA
Se facu o linişte apăsătoare.

- Cum îţi permiţi, obraznicule! se răsti Ruth roşie de
mînie. D acă e vorba de bici, tu meriţi să fii biciuit. John! Ai
auzit ce-a zis?
Soţul ei, care nu avea mintea prea ageră şi era pornit să
vadă mai ales partea comică a lucrurilor, nu şi-a dat seama la
început de ce se întîmplă. îşi înăbuşi rîsul şi începu să strige la el:
- Neruşinatule, împuţitule, porc bătrîn ce eşti! Iţi dai
seama cu cine vorbeşti? Cere scuze imediat doamnei Trene-
glos că dacă nu, vai de spinarea ta!
Carne scuipă în iarbă.
- Dacă adevărul supără, apoi nu adevărul e de vină. D a
toria femeii e să se îmbrace modest şi decent, nu să ia ochii
bărbaţilor ca o neruşinată. D acă ar fi nevastă-mea, jur că...
Ross se repezi să-i despartă şi-l apucă pe Treneglos de
mînă. Un moment se uită ţintă la vecinul său roşu la faţă şi funos.
- Dragul m eu John. D e ce să vă c e rta ţi9 Cu to ate
doamnele de faţă1,
- Vezi-ţi de treaba ta, Ross! Individul ăsta e insuportabil...
- Să îndrăznească! spuse Carne. De doi ani n-am mai
intrat în arenă, dar tot am de gînd să-i arăt vreo două. D acă
Domnul...
- Hai să plecăm, spuse doam na Carne. Hai să plecăm.
- E problema mea, John, spuse Ross, continuînd să-l pri
vească pe Treneglos. Nu uita să sînteţi amîndoi oaspeţii mei.
Nu ţi-aş putea permite să-l baţi pe socrul meu.
Urmă un moment de tăcere. Toţi cei prezenţi erau uluiţi
ca şi cum simpla afirmare a adevărului pe care toţi îl ştiau îi
şocase şi-i potolise.
John încercă să-şi smulgă braţul din strînsoarea lui Ross,
dar nu reuşi. Se înroşi mai tare la faţă.
WINSTON GRAHAM 50
- E firesc, spuse Ruth, ca Ross să vrea să fie de partea

cuiva cu care se înţelege foarte bine acum.
- E firesc, spuse Ross dîndu-i drumul lui John, să doresc
să fiu în relaţii bune cu vecinir mei, dar nu cu preţul unui
scandal în casa mea. D oam nelor nu le ţ)lace să vadă haine
sfîşiate şi sînge curgînd din nas. Se uită la Ruth şi la petele
mici, roşii care se vedeau sub fardul gros. Cel puţin unora
nu le place.
- E ciudat, Ross, spuse Ruth, cum te-ai schimbat de cînd
te-ai căsătorit. Cred că înainte erai mai politicos. N u ştiu ce-a
putut să ie schimbe într-atîta încît să te porţi ca un ţărănoi.
- Să-şi ceară scuze! strigă Treneglos. Omul ăsta mi-a
insultat soţia! Nu-mi pasă cine e, socru sau altceva! D acă ar
fi de aceeaşi condiţie socială ca mine, l-aş provoca la duel.
Cum de suporţi atîta neruşinare, R oss9 Să fiu al dracului'dacă
m-aş mulţumi cu...
- Adevăru-i adevăr şi gata! se răsti C am e la el. Blestemele
şi înjurăturile n-ajută la nimic...
- Ţine-ţi gura, omule! i-o întoarse Ross. O să-ţi cerem
părerea cînd vom avea'nevoie de ea. T om amuţi şi Ross se
întoarse spre Treneglos. Felul de a te purta, manierele depind
de educaţie; John, cei crescuţi după acelaşi cod moral vorbesc
aceeaşi limbă. Dă-mi voie să-ţi cer eu scuze pentru jignirea
adusă ţie sau soţiei tale.
Şovăind puţin, mai calm acum, John se uită la soţia sa,
apoi mormăi printre dinţi:
- Nu prea ştiu ce să spun, Ross. Ce zici tu e corect. N-aş
vrea să mă opun. Dacă Ruth consideră că...
In dezavantaj acum, Ruth spuse:
- Mărturisesc că aş fi preferat să nu se întîmple toate
acestea Dar, desigur, dacă Ross vrea să-şi apere rudele...
51 DEMELZA
Noi care ştim com să ne purtăm ar trebui să fim înţelegători

cu cei care nu ştiu cum să se comporte.
Brusc, un ţipăt îi făcu pe toţi să se întoarcă. M ătuşa Aga-
tha, de care uitaseră toţi în timpul altercaţiei, traversa repede
pajiştea îndreptîndu-se spre ei, cînd o pajă de vînt o ajunse
din urmă. Văzură o bătrînă greu de recunoscut, cu cîteva fire
de păr cărunt în creştetul capului, în timp ce o bonetă m o v şi
o perucă se rostogoleau duse de vînt în direcţia pîrîului. Francis
şi încă vreo cîţiva alergară să le prindă. D u p ă ei, aduse de
vînt, se auzea un torent de înjurături din alte vremuri pe care
nici unul din ei nu le mai auziseră. Nici chiar Lady Bodrugan
n-ar fi întrecut-o.
*
O oră mai tîrziu Ross o găsi pe Dem elza zăcînd în pat,

disperată, dar fără să verse o lacrimă. Ţoţi oaspeţii plecaseră,
pe jos sau călare, ţinîndu-şi cu mîna pălăriile, fustele şi
pulpanele hainelor fluturînd în vînt.
Demelza îi condusese la plecare, cu un zîmbet politicos,
dar împietrit .pe faţă. Mormăise apoi o scuză şi fugise.
- Te caută Prudie, îi spuse Ross. Nu ştiam unde eşti.
Vrea să ştie ce să facă cu mîncărunle rămase.
Ea nu-i răspunse.
- D em elza1
- 0 , R q s s , s p u s e ea, sî nt di s trusă.
El se aşeză pe marginea patului.
- Nu mentă, draga mea. Linişteşte-te.
- O să ne vorbească toată lumea, în tot ţinutul. Ruth
Treneglos şi cu toţi ai ei o să aibă grijă să afle toată lumea.
- N-ai nici un motiv să te necăjeşti Ast'ea-s fleacuri, vorbe.
Dacă n-au nimic mai bun de făcut, lasă-le să pălăvrăgească.
WINSTON GRAHAM 52
- Sînt atît de mîhmtă. Am vrut să le dovedesc că sînt o

soţie potrivită pentru tine, că ştiu să mă îmbrac cu haine ele
gante, să mă port ca o doam nă şi să nu te fac de ruşine. In
schimb se întorc acasă rîzînd pe înfundate. „Aţi aflat ce s-a
întîmplat cu nevasta căpitanului Poldark, aia care a fost aju
toare de bucătăreasă...“ O! aş vrea să mor!
- Ceva ce nu mi-ar plăcea deloc. Prefer o bătaie cu John
Treneglos. O mîngîie pe picioare. Ăsta a fost numai primul
obstacol, fetiţo, prima încercare. Acum mergem mai departe.
Numai cineva slab de înger ar putea renunţa atît de repede.
-.A şa deci, crezi că-s slabă de înger. Demelza îşi trase
piciorul supărată, deşi fără motiv. Ştia că dintre toţi cei de
faţă în după-amiaza aceea-Ross se com portase cel mai bine.
Dar o nemulţumea calmul cu-care privea lucrurile şi felul în
care se purta acum, văzînd în el condescendenţă mai curînd
decît înţelegere. Pentru prima dată îi displăcea faptul că o
numise „fetiţo“, cuvînt care pentru ea dovedea mai mult con
descendenţă decît dragoste.
Dar de fapt principalul motiv de nemulţumire era Eliza
beth. Elizabeth cîştigase. Era atît de frumoasă, atît de graţioasă
şi de semnă. Stătuse la o parte, nu se amestecase în cearta lor.
Se mulţumise numai să fie prezentă. Prezenţa ei era suficientă
pentru a arăta diferenţa dintre ele. Elizabeth reprezenta, prin
contrast, tot ceea ce soţia lui Ross nu putea fi. Tot timpul cît
a stat lîngă ea mîngîind-o pe picior şi cons6Iînd-o cu un aer
distrat, s-a gîndit desigur la Elizabeth.
- N o u a credinţă a bătrînului, spuse Ross, s-a grefat pe
vechile tui obiceiuri. E un om care nu se poate slăpîni.
- Jud e de vină că le-a spus că vor fi două petreceri,
strigă Demelza. îmi vine să-l orilor1
53 DEMELZA
- Draga mea, peste o săptămînă totul va fi uitat şi nimănui

n-o să-i mai pese. Şi mîine avem alţi oaspeţi9 Martin cu toţi
ai lui şi Daniel şi Joe şi Betsy Triggs şi Will Nanfan şi încă
mulţi. 0 să petreacă şi o să danseze afară pe pajişte, şi nu uita
că vin şi actorii ambulanţi să jo ac e în faţa noastră.
Demelza se întoarse cu faţa în jos.
- Nu mai pot, Ross, spuse ea cu v o c e pierdută şi în ă
buşită,-trimite-le vorbă să nu mai vină. Am făcut tot ce-am
putut, dar nu-i destul. P o a te că e vina m ea că încerc să par
ceea ce nu pot să fiu. Ei bine acum a s-a term inat. Nu mai
pot. N u mai am curaj.
Capitolul IV
u trei zile înainte de botez avusese loc o

C şedinţă furtunoasă a acţionarilor minei
Wheal Leisure la care Ross şi doctorul C hoake se certaseră
din nou. Ross se pronunţase în favoarea dezvoltării întreprin
derii. Choake o numea acţiune riscantă şi era în favoarea con-
solidării'ei. Ross o num ea obstrucţie. Discuţia se terminase
cu oferta lui Ross să c u m p e re p artea deţinută de C h o a k e
la un preţ întreit faţă de cel plătit de acesta. C h o a k e a c c e p
tase, foarte dem n, şi în dim ineaţa de după b o te z Ross se
duse călare la -Truro să discute cu b ancherul său cum să
facă rost de suma necesară.
Harris Pascoe, un bărbat mărunt, fară vîrstă, cu.ochelari
cu rame de oţel şi bîlbîit pe deasupra, îi demonstră că ipotecînd
Nam para putea acoperi costul părţii pe care dorea şă o cum
pere de la Choake, dar că afacerea nu era deloc rentabilă la
acest preţ. Preţul aramei era în scădere, topitoriile nu mai
puteau vinde şi metalul zăcea luni de'zile pînă să se găsească
cumpărători. Ross îl aprecia pe Harris Pascoe şi nu vedea
nici un motiv să vină cu o contrapropunere.
Plecînd de la bancher, trecu pe lîngă un tînăr care 1 se
păru cunoscut îl salută şi vru să treacă mai departe, dar tînă-
rul îl.opri.
55 DEMELZA
- Ce faceţi, dom nule căpitan9 Aţi fost foarte amabil că

m-aţi invitat ieri. Nu cunosc aproape pe nimeni pe aici şi am
apreciat bunăvoinţa dumneavoastră.
Dwight Enys o însoţise pe Joan Pascoe la botez. Părea
un om cumsecade; pe faţa lui se citea hoţărîre şi curaj în pofida
trăsăturilor lui tinereşti. Ross nu trecuse prin această fază.
Cînd plecase în America nu era decît un tînăr slab şi deşirat;
se întorsese de acolo un adevărat veteran de război.
- D upă nume mi se pare că aveţi rude pe aici.
- Am veri de-al doilea aici, dar n-aş dori să abuzez de
relaţiile de familie. Tatăl meu e originar din Penzance, iar eu
am studiat medicina la Londra.
- iWeţi de gînd să profesaţi medicina9
- Mi-am luat doctoratul în medicină anul acesta, dar viaţa
la L ondra este scumpă. M-am gîndit să mă stabilesc pe aici,
un timp cel puţin, să-mi continui studiile şi să mă întreţin
îngrijind cîţiva pacienţi.
- Dacă vă interesează subnutriţiile şi bolile specifice mine
rilor aici găsiţi subiecţi de studiu.
Enys păru surprins:
- V-a spus cin.eva?
- Nu mi-a spus nimeni nimic.
- Intr-adevăr mă interesează plămînii. Şi se pare că locul
cel mai potrivit pentru studiu şi practică în acelaşi timp este în
comunităţile de mineri unde tuberculoza este foarte răspîndită.
Tînărul prindea curaj.
- Şi, în ce mă priveşte, frigurile. Sînt multe de întrebat,
experimente de făcut... Dar fără îndoială că vă plictisesc, dom
nule. Cînd încep nu mă mai opresc...
- Medicii pe care-i cunosc, spuse Ross, preferă să vor
bească despre succesele lor la vînătoare. Ar trebui să mai dis
WINSTON GRAHAM 56
cutăm despre aceste probleme. D u p ă cîţiva paşi se opri şi-l

întrebă pe Enys: U nde intenţionaţi să vă stabiliţi?
- Acum stau la familia Pascoe, o lună. Voi încerca să
găsesc o casă mică pe undeva între T ruro şi Chacewater. In
această regiune nu se mai află alt doctor.
- Ştiţi probabil, spuse Ross, că mă ocup de o mină pe
care poate aţi văzut-o ieri, de la mine d e acasă.
- Am văzut ceva, dar nu ştiam...
- Postul de mqdic al minei este vacant acum. D acă vă
interesează vi-1 pot oferi. M ina este mică, vreo optzeci de
oameni acum, dar aţi putea avea un venit de paisprezece şilingi
pe săptămînă şi aţi cîştiga şi experienţă.
'Dwight Enys se înroşi la faţă de plăcere, dar se simţi stînje-
nit în acelaşi timp:
- Sper că nu aţi crezut că...
■- Dacă aş fi crezut nu v-aş fi propus.
- Mi-ar fi de mare ajutor. E genul de m uncă pe care o
doresc. Dar... distanţa ar fi considerabilă.
- înţeleg că încă nu v-aţi hotărît asupra casei. Există'
posibilităţi şi pe aici.
- Nu e nici un medic bine cunoscut9
- Choake? O, e loc destul şi pentru altcineva. Are avere
şi nu se om oară cu munca. Mai gîndiţi-vă şi anunţaţi-mă ce
aţi hotărît.
- Mulţumesc, domnule. Sînteţi foarte bun.
Dacă se pricepe, se gîndi Ross cînd ieşi .pe stradă, o să
văd dacă va putea face ceva pentru Jim cînd va ieşi de la
închisoare. C hoake nu a făcut nimic. Carter era închis de mai
bine de un an şi de vreme ce siipravieţuise, în ciuda plămînului
bolnav, exista speranţa că va trăi şi în următoarele zece luni
şi va reveni la Jinny şi la copii. Ross îl văzuse în ianuarie şi îl
găsise slab şi fară puteri, dar, ţinînd seama de viaţa în închi
57 DEMELZA
soare, condiţiile la Bodmin erau suportabile. Jinny şi tatăl ei,

Zacky Martin, îl vizitaseră de două ori. Se duseseră pe jos, o
zi de d ru m ’ şi se întorseseră a doua zi; dar douăzeci şi şase de
mile era prea mult pentru o femeie care încă mai alăpta.
Se gîndi să o ducă el într-o zi.
Era supărat pentru că disputa cu C hoake avea să-l lase
destul de strîmtorat tocmai acum cînd şi-ar fi putut permite
mai multe cheltuieli pentru plăcerile vieţii, dar şi pentru lucruri
absolut necesare; avea neapărată nevoie de alt cal. La naşterea
Juliei făcuse noi cheltuieli pe care nu avusese cum să le evite
şi nici nu voia. Era supărat că fusese atît de nesocotit.
Intră în han, la Leul Roşu, care era plin de lume, şi se
aşeză într-un colţ mai retras, lîngă uşă. Sosirea lui nu rămase
neobservată: după ce chelnerul îi aduse cele comandate, auzi
paşi discreţi lîngă el.
- Căpitanul Poldark, nu9 Bună ziua, domnule. Nu vă
vedem prea des prin oraş. Ross se uită nu prea binevoitor la
cel ce i se adresa. Era Blewett, director şi acţionar la Wheal
Maid, una din minele de aram ă din Idless Valley.
- Nu, nu prea am timp decît pentru vizite de afaceri.
- îmi permiteţi să stau la masa dumneavoastră7 Negustorii
de lînă de aici nu mă interesează. Mulţumesc. Văd că preţul
aramei a scăzut iar.
- A m aflat şi eu.
- Dacă va continua să scadă o să dăm faliment.
- Nici nu vă închipuiţi cît regret eu acest lucru, spuse
Ross, deşi nu-i plăcea a face cauză com ună cu acest om pentru
care simţea aversiune din simplu motiv căîi ghicise gîndurile.
- Ajungi să doreşti să se întîmple orice numai pentru a
opri tendinţa de scădere a preţului, spuse Blewett punînd pa
harul pe masă şi mişcîndu-se neliniştit.
Ross ridică ochii spre el. Văzu că Blewett era foarte îngrijorat.
Avea cearcăne adînci sub ochi şi colţurile gurii lăsate în
WINSTON GRAHAM 58
jos. îl aştepta curînd închisoarea pentru datornici, iar familia

avea să-i m oară de foame. A ceastă perspectivă îi dăduse
curajul de a se adresa lui R o s s c a r e avea reputaţia unui om
greu de abordat. Poate că avusese loc o adunare cu ceilalţi
acţionari şi simţea că se sufocă dacă nu vorbeşte cu cineva.
- Nu cred că situaţia va rămîne mult timp aşa. Creşte
mereu consumul de aramă pentru m otoare de tot felul. Cu cît
oraşele vor avea nevoie de mai mult metal, cu atît va creşte
şi preţul.
- în perspectivă aveţi dreptate, dar din nefericire noi toţi
sîntem obligaţi sâ plătim dobînzi cu scadenţă scurtă. Trebuie
şă vindem minereul ieftin ca să supravieţuim. D acă societăţile
careachiziţionează minereul de aram ă şi topitoriile ar fi con
duse de oameni cinstiţi am depăşi mai uşor această perioadă.
Dar în momentul de faţă nu avem nici o şansă.
- Nu cred că e în interesul celor care se ocupă cu topitul
să menţină preţurile scăzute, spuse Ross.
- N u -p re ţu l pieţei, domnule, dar preţul pe care-1 oferă ei.
E un cerc vicios, căpitane Poldark, şi noi o ştim, spuse Blewett.
Ce şansă avem noi să obţinem un preţ bun cînd societăţile nu
se concurează între ele la licitaţii9
Ross încuviinţă şi se uită la oamenii care intrau şi ieşeau
din han. Un orb se îndrepta pipăind către bar.
- Sînt două modalităţi de a com bate răul.
Blewett se agăţă de această speranţă.
- Ce propuneţi9
- A ş p ro p u n e ceva ce nu este posibil. Societăţile care
achiziţionează metalul nu vor să-şi facă una alteia c o n c u
renţă prin licitaţii. Ei bine, dacă şi m inele ar fi unite, ar
putea refuza să vîndă atîta timp cît societăţile nu. vor să plă
tească mai mult. în definitiv nu pot supravieţui fară noi, noi
sîntem cei ce producem .
- Da, da. înţeleg ce vreţi să spuneţi. Continuaţi!
59 DEMELZA
în acelaşi m om ent un bărbat trecu prin faţa ferestrei joase

şi intră în han. Ross se gîndea la ce spusese şi pentru cîteva
clipe silueta cunoscută, îndesată şi cu mersul uşor legănat,
m>i atrase atenţia. Apoi îşi aduse brusc aminte. Ultima dată îl
văzuse acum cîţiva ani plecînd de la Nampara, călare după
duelul cu Francis, în timp ce Verity rămăsese în urmă uitîn-
du-se după el.
Ross lăsă capul în jos privind masa.
între el şi masă - ca şi cum s-ar fi uitat la soare - se afla
imaginea a ceea ce văzuse: haină albastră de bună calitate,
cravată neagră, dantelă la manşetă; îndesat şi foarte impresio
nant - faţa era diferită, totuşi; riduri mai adînci în jurul gurii,
buzele strînse şi ochii plini de mîndrie.
Nu s-a uitat nici în dreapta nici în stînga, ci a intrat direct
în una din săli.
- Ceea ce ne trebuie, domnule căpitan, e un conducător,
spuse Blewett cu .înflăcărare. Un om cu greutate, integru,
sigur pe sine, şi care să acţioneze în numele nostru. U n om
aşa ca dumneavoastră.
- Cum 7 spuse Ross.
- Sper că-mi veţi ierta propunerea. Dar în lumea mineritu
lui este o vorbă: fiecare pentru sine şi să-i ia drac u ’ pe toţi
ceilalţi. Avem nevoie de un conducător care să strîngă toţi
oamenii la un loc şi să-i facă să lupte ca unul. 'Competiţia e
bună cînd industria înfloreşte, dar nu ne-o putem permite în
ziua de azi. Societăţile care achiziţionează arama sînt rapace
- nu există alt cuvînt. Pretind reduceri mari de preţ pentru
pierderi. Dacă am găsi un conducător, dom nule căpitan...
Ross asculta cu jumătate de ureche.
- Ce altă propunere aveţi7 întrebă Blewett.
- Propunere?
WINSTON GRAHAM 60
- A ţ i spus că există două modalităţi de a combate răul, în

situaţia noastră...
- Cealaltă propunere ar fi ca minele să înfiinţeze societatea
lor proprie - care să cum pere minereul, să construiască o
turnătorie în apropiere să rafineze şi să vîndă produsele proprii.
Blewett începu să bată cu degetele nervos în masă.
- Vreţi să spuneţisă...
- Să înfiinţăm o societate, o societate a noastră, indepen
dentă, şi profiturile să revină celor care conduc minele. Acum
profitul intră în mîinile unor negustori ca W arleggan, care îşi
bagă nasul în toate afacerile.
Blewett clătină din cap.
- Ar fi nevoie de un capital foarte mare. Aş dori mult
să putem...
- Nu mai mare decît pînă acum; ar fi în schimb mult mai
multă unitate de acţiune.
- A r fi minunat, spuse Blewett. D om nule căpitan, aveţi -
dacă pot spune aşa - calitatea de a conduce şi de a asigura
unitatea. Celelalte societăţi ar lupta ca să ne elimine, dar pentru
mulţi, pe care-i ameninţă ruina, ar însemna speranţă şi încurajare.
Disperarea îl făcuse pe Harry Blewett să devină elocvent.
Ross îl ascultă pe jum ătate sceptic, pe jum ătate serios. Propu
nerile lui însuşi deveneau mai clare acum că le făcuse. D ar nu
se vedea în rolul de reprezentant al intereselor proprietarilor
de mine din Cornwall. îşi cunoştea oamenii, spiritul lor de
independenţă, rezistenţa lor încăpăţînată la orice idee nouă şi
ştia ce'efort imens ar fi fost necesar ca să întreprindă aşa ceva.
Stătură de vorbă un timp la un pahar de coniac. Blewett
părea să găsească alinare în discuţia lor. Temerile se micşorau
cînd le dădea glas. Ross asculta cu o ureche, dar era cu ochii
după-Andrew Blamey. Era timpul să plece. O convinsese pe
61 DEMELZA
Demelza, deşi adînc rănită, să nu renunţe la a doua petrecere.

Blewett îl aduse şi pe William Aukett, directorul unei mine
din Ponsanooth Valley, la masa lor. îi explică şi acestuia despre
ce era vorba. Aukett, om practic şi chibzuit, spuse că planul
lor ar fi salvat industria, fără îndoială,, dar de unde să faci rost
de capital decît de la bănci care însă erau în alianţă cu cele
lalte societăţi.
Ross, dorind să-şi susţină ideea, spuse că mai existau
oameni cu influenţă şi prin alte părţi. Dar, fară îndoială că
afacerea nu putea fi pusă pe picioare cu cinci, şase sute de
lire. Avem nevoie de vreo treizeci de mii de lire înainte de a
avea rezultate, cu alternativa de a avea un profit enorm sau
de a pierde tot.
D eparte de a-1 descuraja pe B lew ett, spusele lui Ross
păreau să-i m ărească entuziasmul, dar chiar în clipa în care
scosese o foaie de hîrtie pătată, şi voia să ceară toc şi ce r
neală, o bufnitură puternică zgudui cănile de cositor atîrna-
te pe pereţii hanului şi m urm urul de voci în ce tă brusc. în
tăcerea care se lăsase se auzi zg o m o tu l cuiva care se tîra
pe podea în sala alăturată, apoi z g o m o t de paşi grăbiţi şi o
jiletcă roşie zbură afară ca un fulger, în timp ce hangiul intra
repede în sală.
- Ăsta nu e un loc pentru ceartă şi scandal,' domnule
Avem întotdeauna neplăceri cînd veniţi. Nu mai permit aşa
ceva. Am să...
Vocea se stinse. în locul ei se auzi vocea mîmoasă a lui
Andrew Blamey.
Ieşi, croindu-şi drum printre cei ce se înghesuiseră în uşă.
Nu eră beat. Ross se întrebă dacă băutura fusese într-adevăr
problema lui Blamey. Acesta avea un stăpîn mai puternic:
caracterul lui arţăgos.
Francis şi Charles, şi chiar el mai de mult, avuseseră drep
WINSTON GRAHAM 62
tate. Să o încredinţezi pe blînda şi g e n e ro a s a Verity unui

astfel de om...
Trebuia să-i spună Demelzei. în felul acesta n-o să-l mai
bată la cap.
- îl cunosc, spuse Aukett. Este căpitanul bricului Caro-
line, care asigură serviciul poştal între Falm outh şi Lisabona.
Se poartă foarte aspru cu oamenii de pe vas, se spune că şi-a
omorît soţia şi copiii, deşi dacă ar fi aşa nu ştiu cum de nu e
la închisoare.
- S-a certat cu soţi'a lui şi a trîntit-o la pămînt cînd era
însărcinată, spuse-Ross. E a a murit. Cei doi copii nu au păţit
nimic, după cîte ştiu.
Se uitară lung la el cîteva clipe:
- Se spune că s-a certat cu toată lumea din Falmouth,
remarcă Aukett. Cît despre mine, eu îl evit. Are o privire înfri
coşătoare.
*
Ross se duse să-şi ia calul pe care îl lăsase la hanul La
Cocoşii Bătăioşi. Nu-1 mai văzuse pe Blamey dar, în drum,
trecu pe lîngă reşedinţa din oraş a familiei W arleggan şi se
opri o clipă la vederea trăsurii lui George, care tocmai trăgea
în faţa casei. Era un vehicul luxos, făcut din lemn scump lus
truit, cu roţi vopsite în verde şi alb, trasă de patru cai suri
frumoşi”. Călăreţul înaintaş, vizitiul şi lacheul erau îmbrăcaţi
în livrele de culoare verde cu alb, mai eleganţi decît cei ai
familiilor Boscawen sau de Dunstanwille.
Lacheul coborî repede ca să deschidă uşa. Din trăsură
coborî m am a lui George, o femeie grasă, de vîrstă mijlocie,,
înveşmîntată în dantele şi mătăsuri din care abia se mal zărea.
Uşa casei se deschise larg şi alţi lachei o întîmpinară. Trăsura
luxoasă porni mai departe.
Ross nu era omul căruia sâ-i placă prea mult luxul şi os
63 DEMELZA
tentaţia, chiar dacă şi le-ar fi putut permite; dar în ziua aceea

contrastul l-a izbit cu toată ironia. Nu atît pentru că Warleggan
putea să aibă o trăsură cu patru cai în timp ce el nu-şi putea
cumpăra nici măcar un al doilea cal de care avea atîta nevoie,
dar pentru că toţi aceşti negustori, bancheri şi industriaşi ai
căror părinţi sau bunici nici nu ştiau carte, puteau fi atît de
prosperi acum în timp de criză, în timp ce pe oameni de ispravă
ca Blewett şi Aukett - şi pe alţii ca ei - îi păştea ruina.
Capitolul V
7 2 ? doua petrecere de botez s-a desfaşurat

• JLfară nici un incident. Minerii
soţiile lor nu s-au îndoit nici un m om ent că vor petrece bine.
O ricum era sărb ă to are la Sawle şi, dacă n-ar fi fost invitaţi
aici, cei mai mulţi ar fi petrecut d u pă-am iaza a colo dansînd
sau încercîndu-şi norocul la jocuri, ori îm bătîndu-se în vreo
cîrciumă.
îrKprima jum ătate de oră la N am para s-au simţit cam
stînjeniţi aflîndu-seîn companie mai aleasă, dar curînd timidi
tatea le-a dispărut.
Se aflau la o sărbătoare de vară după obiceiurile vechi,
fară rafinamente m oderne care să-i stânjenească. Demelza,
Verity şi Prudie începuseră pregătirile dis-de-dimineaţă. Au
făcut plăcinte enorm e cu carne de vită aşezată în straturi între
foile de aluat, peste care au turnat smîntînă. Au fript patru
gîşte şi doisprezece claponi dolofani şi au copt prăjituri mari
cît pietrele de moară. Ga băuturi era hidromel, bere de casă,
cidru şi vin de Porto. Ross socotise cinci litri de cidru pentru
fiecare bărbat şi trei pentru femei, crezînd că va ajunge.
După masă toată lumea a ieşit afară pe pajişte, unde femeile
s-au luat la întrecere care fuge mai repede, copiii au dansat în
jurul pomilor de armindeni şi s-au jucat de-a baba oarba, iar
bărbaţii s-au luat la întrecere în lupta corp la coip. După cîteva
65 DEMELZA
reprize lupta finală s-a dat între cei doi fraţi Daniel, M ark şi
Paul. A cîştigat Mark, aşa cum era de aşteptat. Demelza i-a
oferit ca premiu o cravată de un roşu aprins. Apoi, după ce
s-a mai aşezat mîncarea, au fost poftiţi-iar înăuntru ca să bea
ceai şi să mănînce prăjituri cu şofran şi turtă dulce.
Evenimentul zilei a fost sosirea trupei de actori ambulanţi.
Cu o săptămînă înainte Ross văzuse la Redruth un afiş zdren
ţuit, scris de mînă, fixat cu un cui de o uşă, anunţînd sosirea
în oraş a trupei Aaron Otway care u rm a să dea reprezentaţii
cu piese muzicale faimoase atît vechi cît şi moderne.
II găsise pe directorul trupei în cea mai mare din cele
două rulote sărăcăcioase în care călătoreau şi îl angajase să
joace o piesă, miercurea următoare, în biblioteca de la Nam -
para. Au mutat lemnele din bibliotecă într-un colţ, au măturat
camera şi au pus scîndun peste lăzi ca să poată şedea specta
torii. Cîteva perdele legate cu sfoară despărţeau partea din
fund a bibliotecii formînd scena.
Au jucat Elfrida sau S oţia Pierdută, o tragedie de John
son Hill, şi apoi o comedie numită Abatorul. Jud Paynter stătea
lîngă scenă şi curăţa mucurile lumînărîlor cînd făceau fum.
Pentru oameni simpli, de la ţară, reprezentaţia a avut tot
farmecul şi strălucirea spectacolelor de pe Drury Lane*. Trupa
era formată din şapte actori - un amestec de ţigani, cabotini
şi cîntăreţi ambulanţi.
Aaron Otway, directorul trupei, un bărbat gras, cu nas
ascuţit şi un ochi de sticlă, avea talent de saltimbanc; recită
prologul cu vocea lui nazală, dar plină de elan, interpretă
apoi rolul tatălui schilod, şi al asasinului; îri ultimul rol purta
o pelerină magică, o mască şi o perucă mare neagră. Timpul
cît a stat în scenă, ca şi paharul umplut mereu după terminarea
* S tradă în L ondra, vestită în secolul XVII şi XVIII prin teatrele

sale (n. ir.).
WINSTON GRAHAM 66
spectacolului, au fost bine folosite. Rolul eroinei au fost jucat

de o blondă de patruzeci şi cinci de ani, care avea guşă şi
mîini mari, cu degetele încărcate de inele; dar cea mai bună
actriţă a trupei era o brunetă, de vreo nouăsprezece ani, cu
ochii jucăuşi, şi care interpretă rolul fiicei cu o sfială prefăcută,
şi pe cel al femeii de stradă, cu un succes remarcabil.
Ross se gîndea că actriţa ar putea ajunge departe dacă
persevera. Insă, probabil că nu va avea nici prilejul nici norocul
să răzbească şi va termina ca tîrfa la colţ de stradă sau executată
prin spînzurătoare pentru flirt.
Cu totul alte gînduri îl frămîntau pe cel de lîngă el. Mark
Daniel, tînărul de treizeci de ani, înalt, puternic, cu faţa suptă,
nu mai cunoscuse în viaţa lui pe cineva care să se com pare cu
fata aceasta. I se părea atît de gingaşă, de graţioasă, de sclipi
toare, avea un fel al ei de a se ridica în vîrful picioarelor, de a
lăsa capul în jos, de a cînta, dulce şi armonios; în ochii ei
negri se reflecta lumina pîlpîitoare a luminărilor. Pentru el nu
era nimic fals în modestia ei. Lum ina fumegîndă scotea în
evidenţă linia pură a obrazului tînăr; costumul ieftin, de culoare
ţipătoare, părea exotic şi ireal. Se deosebea de toate celelalte
femei ca şi cum s-ar fi tras dintr-o rasă mai pură şi mai fină.
Cît au durat piesa şi cîntecele, bărbatul a stat acolo, tăcut, şi
nu şi-a dezlipit ochii de la ea cînd era în scenă. Cînd dispărea,
se uita în gol-fără a părea să vadă decorul.
După terminarea spectacolului, Will Nanfan îşi luă vioara,
Nick Vigus flautul şi Pally Rogers-cornetul. Băncile au fost
date la o parte şi a început dansul. Nu era menuetul graţios
dar sobru, ci dansul plin de vigoare al ţăranilor. Au dansat
„Cuckolds AII Avvry“ *, „Aii in a Garden Green“ ** şi „An
* înc o rn o ratu l, vai de ci! (n. ir.)

** în g rn d m a v erd e (n. tr.).
6? DEMELZA
Old M a n ’s a Bedful o f B ones“ *. Apoi cineva propuse „The

Cushion Dance“ **. Un tînăr începu să danseze dînd ocol
camerei cu o pernă în braţe. Se opri apoi şi fredona: „Aici mă
opresc cu dansul m eu“, la care cei trei muzicanţi răspunseră
în cor: „Vai, domnule, cum de spuneţi asta?“ Dansatorul le
răspunse fredonînd din nou: „Pentru că Betty Prow se nu vrea
să vină să danseze cu mine.“ Iar muzicanţii îi răspunseră:
„Vrea sau nu, tot o să vină.“ Tînărul puse perna jos în faţa
fetei, ea îngenunche şi băiatul o sărută. Apoi au ocolit cam e
ra ţinîndu-se de mînă şi cîntînd: Tra la la, tra la la, hai să mai
dansăm o dată, dansul ăsta minunat. U rm ă apoi fata la rînd.
Totul s-a desfăşurat cu bine pînă cînd s-au pornit şi
bătrînii. Zacky Martin pus pe rele o invită pe mătuşa Betsy
Tnggs. Mătuşa Betsy, hidoasă cum era, dansă cu Zacky, rotin-
du-se şi umflîndu-şi fustele ca şi cum ar fi avut şaisprezece
ani, nu şaizeci şi cinci. Cînd i-a venit rîndul să jo ac e perna,
jucă un dans războinic şi se opri numai la capătul celălalt al
camerei..Toţi izbucniră în hohote de rîs pentru că acolo nu se
afla decît un singur om. „Aici mă opresc cu dansul m eu“,
strigă ea. „Vai, doam nă, cum de spuneţi asta?“ strigară
toţi în cor.
„Pentru că Jud Paynter nu vrea să vină să danseze cu
mine!“ spuse mătuşa Betsy. T oată lumea izbucni iar în rîs
stngînd în cor:
„Vrea sau nu, tot o să vină!“
Rîzînd şi îmbrîncindu-se, cîţiva bărbaţi se repeziră la Jud
care tocmai se pregătea să o şteargă. Cu toată împotrivirea lui,
îl forţară să stea în genunchi pe pernă. M ătuşa Betsy îl strînse
în braţe şi-l sărută apăsat, atît de apăsat încît se rostogoliră
amîndoi pe podea. D upă multă zarvă se sculară în picioare şi
* Bfltrînul e un sac de oase (n. tr.).
** Perinda (n tr ).
WINSTON GRAHAM <8
ocoliră camera, Jud urmînd-o supus, cu o expresie cînd viclea

nă, cînd răutăcioasă în ochii lui injectaţi, de buldog. E ra rîndul
lui acum să aleagă. Chiar dacă Prudie era de faţă, tot trebuia
să aleagă şi ea nu putea face nimic, nu era decît un joc.
Cînd i-a dat drumul, Jud tropăi încet împrejurul camerei
încercînd să-şi amintească ce trebuia să spună. In cele din
urm ă se opri.
- A i c i mă opresc! spuse el.
Toţi rîdeau în gura mare, încît de-abia i-au putut răspunde:
- Vai, domnule, cum de spuneţi asta9
- P e n ’ că o vreau pe doamna Nanfan, d-aia spun, răspunse
Jud uitîndu-se urît în ju r ca şi cum ar fi întîmpinat o opoziţie.
A doua soţie a lui Will Nanfan era una din cele mai fru
moase femei din cameră; avea un păr blond împletit, formînd
o coroană în jurul capului. Toţi se uitară să vadă ce va face,
dar ea se strîmbă puţin, rîse şi înaintă sfioasă îngenunchind
apoi pe pernă. Lui Jud îi surîse perspectiva. îşi şterse gura
încet cu mîneca hainei şi o sărută cu poftă, în timp ce tinerii
din cameră începură să m urm ure dezaprobator.
Jud prelungi sărutul, dar deodată Piudie începu să ţipe la el:
- Dă-i drumul, boule. D oar nu vrei s-o înghiţi toată!
In rîsetele celorlalţi, Jud se ridică repede şi se duse înapoi
în colţul lui, cît mai departe de Prudie.
D upă terminarea jocului, începură din nou să danseze.
Mark Daniel nu luase parte la joc şi dans. Dispreţuia întotdea
una astfel de ţopăieli considerîndu-le bune numai pentru rpuie-
ratici. El era un bărbat tăcut, uscat, intransigent, rece şi stăpînit,
dar observă acum că doi, trei actori care terminaseră masa,
intrau şi ei în joc. Nu se mai putu stăpîni şi riscă şi el un dans
vioi, dar uşor de executat. Apoi, frecîndu-şi bărbia şi gîndin-
du-se că ar fi trebuit să se bărbierească mai bine, continuă cu
alt dans. La celălalt capăt al şirului de dansatori văzu fata.
69 DEMELZA
Spunea lumea că o cheamă Keren Smith. Nu-şi mai desprinse

ochii de la ea şi dansă ca şi cum n-ar fi văzut pe nimeni
altcineva în faţa lui.
Fata îi observase privirile. N u se uită deloc la el, dar ceva
în expresia feţei ei îi spunea că ştie; un zîmbet abia perceptibil
pe buzele roşii şi tinere, o uşoară atingere a părului, o mişcare
a capului. Apoi observă că le venea rîndul să danseze îm pre
ună. Se împiedică şi simţi că-1 trec năduşelile. Se apropia
momentul; cuplul urm ător se întorcea la locul său, ieşi. din
rînd să o întîmpine. O luă de mînă, înconjurară camera dan-
sînd. Ea îl privi drept în ochi. Privirea ei sclipitoare îl ameţi.
Se separară, apoi se întoarse fiecare la locul său. Mîinile ei
erau reci, dar palmele lui îl furnicau ca şi cum ar fi atins ghea
ţă sau foc.
După dans se duse la loc în colţul lui. Ceilalţi invitaţi
vorbeau şi rîdeau şi nu observaseră nici o schimbare. Se aşeză
pe un scaun, îşi şterse fruntea de sudoare şi mîinile bătătorite,
care erau de două ori mai mari decît ale ei, încît ar fi putut să
i le zdrobească în strînsoare. Se uită la ea pe- furiş, sperînd
să-i mai întîlnească privirea, dar în zadar. Ştia însă că femeile
pot să vadă fără să se uite.
Intră iar în dans, sperînd să se apropie iar de ea, dar asta
nu s-a mai întîmplat. Fiul lui Nanfan, Joe, care ar fi trebuit
să-şi vadă de treabă, reuşise să i-o ia înainte. El şi un alt bărbat
mărunt şi uscat o ţineau de vorbă.
Apoi oaspeţii începură să plece. Mai întîi însă Zacky M ar
tin „învăţatul11 şi tatăl lui Jinny, se ridică şi ţinu o mică cuvîn-
tare, spunînd că au petrecut minunat, cu toţii, că au mîncat
destul cît să le ajungă pe o săptămînă şi au băut cît să le ajungă
două săptămîni şi au dansat cît să le ajungă o lună. Mai spuse
că se cuvine să-i mulţumească căpitanului Poldark şi doamnei
Poldark şi domnişoarei Verity Poldark pentru generozitatea
WINSTON GRAHAM 70
lor şi ziua frumoasă pe care au petrecut-o şi că le doreşte

viaţă lungă şi belşug lor şi domnişoarei Julia şi să dea D om nul
să crească mare şi să fie mîndria tatălui şi mamei ei şi e sigur
că aşa va fi, şi asta e tot ce are de spus, dar că le mulţumeşte
iar şi le doreşte noapte bună.
Ross le oferi la toţi cîte un pahar plin cu coniac şi melasă.
D upă ce au băut le spuse:
- Urările voastre sînt foarte preţioase pentru mine. Dores
ca Jiilia să crească mare aici în ţijnutul acesta, ca fiică a m ea şi
prietenă a voastră. Doresc ca sâilioştenească acest pămînt şi
o dată cu el prietenia voastră, a doresc sănătate şi fericire
vouă şi copiilor voştri. Să dea D om nul ca ţinutul nostru să
prospere şi îm preună să ne bucurăm de timpuri mai bune.
Toţi izbucniră în ovaţii entuziaste.
Soţii Martin rămaseră ca să o ajute pe fiica lor să pună
totul în ordine, aşa că soţii Daniel plecară acasă singuri.
în frunte mergea bunica Daniel şi doam na Paul împreună
cu fratele mai mare al lui M ark; imediat după ei, ca fregatele
'după vasele de linie, veneau cei trei copii ai lui Paul. Puţin
mai la stînga cele două surori ale lui Mark, M ary şi Ena, îşi
şopteau la ureche. în spate, bătrînul Daniel mergea schiopătînd
şi mormăind încet, iar M ark, înalt şi tăcut, încheia convoiul.
Era o noapte plăcută de iulie; cerul spre vest era încă
luminat, ca şi cum lumina s-ar fi reflectat dintr-o fereastră.
Din cînd în cînd un cărăbuş le trecea în zbor pe la urechi şi un
liliac flutura din aripi în întuneric.
După ce au trecut pîrîul, nu s-a mai auzit decît bolborositul
bunicii Daniel, femeie aprigă şi plină de energie, trecută bine
de şaptezeci de ani:
Convoiul, figuri abia vizibile în semiîntuneric, trecu peste
culmea dealului şi coborî în direcţia pîlcului de case de la
71 DEMELZA
Mellin. Valea îi înghiţi, nu se mai vedeau decît stelele tăcute

şi marea care sclipea stins în noaptea de vară.
*
Mark Daniel stătea nemişcat în pat şi asculta. Casa lor,
situată între casele soţilor Martin şi Vigus, nu avea decît două
dormitoare. Cel mai mic era ocupat de părinţii lui şi de cel
mai mare dintre cei trei copii ai lui Paul. Celălalt era al lui
Paul şi al soţiei sale Beth, care dormeau acolo împreună cu
cei doi copii mai mici, în timp ce Mary şi Ena dormeau într-un
şopron în spatele casei. Mark dorm ea pe o saltea de paie
în bucătărie.
Trecu mult timp pînă au adormit cu toţii, dar, în sfîrşit,
cînd s-a aşternut liniştea, M ark se ridică şi se îmbrăcă din
nou. Nu-şi încălţă ghetele pînă nu ieşi din casă.
Tăcerea nopţii era întreruptă de zgom ote slabe, percep
tibile acum după liniştea din casă. Porni în direcţia Namparei.
Nu ştia ce va face, dar nu putea să doarm ă; nu-T lă
sau gîndurile.
La iNampara încă se vedea lumină. Ardeau lumînări în
dosul perdelelor de la dormitorul căpitanului Poldark, la par
ter licărea o lumină. Dar nu pe acestea le căuta. Mai departe,
în vale, lîngă pîrîu se aflau două rulote în care locuiau actorii
ambulanţi. Se îndreptă spre ele.
Cînd se apropie, văzu că şi acolo era lumină, deşi fusese
ascunsă privirii de tufele de păducel şi de castanii sălbatici.
Se mişca tară zgomot pentru un om de talia lui şi se apropie
de rulota mai mare fără să-l simtă cineva.
Nimeni nu dormea. Ardeau lumînările şi actorii şedeau
în jurul unei mese lungi. Se auzeau vorbe, rîsete şi zornăitul
banilor. Mark se strecură mai aproape, ferindu-se să nu-1 simtă
vreun cîme
Ferestrele rulotei erau destul de sus, dar înalt cum era
WINSTON GRAHAM 72
putea vedea ce se întîmplă înăuntru. E rau toţi acolo: bărbatul

gras cu un ochi de sticlă, actriţa principală - grasă, rumenă la
faţă şi neîngrijită, un bărbat slab şi blond, care interpretase
rolul eroului., un canonic uscăţiv... şi fata. Jucau cu nişte cărţi
de jo c unsuroase. Fata dădea cărţile şi le spunea ceva care îi
facea să rîdă. Era îm brăcată într-un halat chinezesc şi părul ei
negru era ciufulit ca şi cum şi-ar fi trecut degetele prin el;
ţinea cărţile în mînă, cu coatele sprijinite de masă, cu o expresie
de iritare pe faţa încruntată. D ar există un m om ent cînd chiar
şi o mică imperfecţiune constituie o atracţie în plus; într-o
oarecare măsură M ark era mulţumit că ei îi lipsea ceva pînă
la perfecţiune: stătea acolo, uitîndu-se pe fereastră dînd la o
parte cu mîna lui m are o creangă ţeapănă de păducel; lumina
slabă din fereastră desena um bre ciudate pe faţa lui.
Deodată se auzi un hohot de rîs şi imediat canonicul în
cepu să strîngă banii de pe masă. Fata era furioasă, aruncă cît
colo cărţile şi se ridică. Bărbatul blond se uită lacom la ea şi o
întrebă ceva. Fata dădu din umeri şi scutură din cap apoi,
mlădioasă ca o trestie, se strecură incredibil de iute de partea
cealaltă a mesei, se aplecă şi îl sărută pe chelie pe actor, şter-
pelindu-i în acelaşi timp doi bănuţi de sub mîriă.
Acesta observă prea tîrziu ca s-o mai prindă. Fata fugi în
pas de dans, rîzînd şi arătîndu-şi veselă dinţii frumoşi, şi se
adăposti în spatele bărbatului blond care îl dădu la o parte pe
comediant. înainte ca M ark să-şi dea seama, fugise din rulotă,
trîntind uşa şi rîzînd triumfătoare. Nu-1 observă în întuneric şi
se îndreptă în fugă spre rulota ei, care se afla la cîţiva metri
mâi încolo.
Mark se retrase mai mult în întuneric cînd actorul apăru
în uşă strigînd şi înjurînd. N -o urmări însă pentru că cealaltă
actriţă ieşi în uşă şi-l opri.
- Las-o în pace, spuse ea. Nu-ţi dai seama că e un copil
Tupper? Nu-i place să piardă la cărţi.
73 DEMELZA
- O fi ea copil, dar mi-a furat preţul unui pahar cu gin!

Am văzut oameni pedepsiţi pentru mai puţin! Cine se crede
ea, Regina din Saba, de îşi dă atîtea aere9 Lua-le-ar drac u ’ pe
toate femeile! Te prind eu mîine dimineaţă! Auzi, Keren9
Ţi-arăt eu ţie!
Drept răspuns auzi o uşă trîntită. Directorul trupei îşi făcu
loc cu coatele pe lîngă femeia cea grasă.
- Ce-i gălăgia asta? .Nu uitaţi că sîntem încă pe pămîntul
căpitanului Poldark şi, deşi ne-a tratat bine, o s-o păţiţi dacă
nu vă purtaţi cum trebuie. Lasă fata în pace, Tupper.
Ceilalţi intrară în rulotă, m orm ăind, iar femeia pomi în
direcţia celeilalte rulote.
M ark rămase pe loc, ghemuindu-se în tufişuri. Nu mai
avea ce face sau ce vedea, dar trebuia să aştepte pînă se facea
linişte. N -ar fi putut dormi dacă se ducea acasă şi trebuia să
fie la mina Grambler la şase dimineaţa.
Văzu lumină în cealaltă rulotă. Se ridică şi se îndreptă
ocolind spre ea. In acel m om ent uşa se deschise şi cineva ieşi
afară. Se auzi zdrăngămtul unei găleţi şi văzu pe cineva apro-
piindu-se de el. Se ascunse iar printre tufişuri. Era Keren.
Trecu pe lîngă el şi merse mai departe fluferînd încet prin
tre dinţi o melodie. Zdrăngănitul găleţii o însoţea facînd n o t ă '
discordantă cu zgomotele mai slabe din dumbravă.
Se îndrepta spre izvor şi el se luă după ea. O ajunse din
urmă cînd se aplecă să umple găleata. Erau departe de rulotă.
O urmări cu privirea şi o auzi înjurînd; pîrîul era puţin adînc
şi nu putea umple găleata.
Mark ieşi la lumină.
- Ai nevoie de o cană ca să ...
- Lasă-mă în pace... Văzu apoi că nu e actorul şi scoase
un ţipăt.
- N u'vreau să-ţi fac rău, spuse Mark, cu voce blîndă şi
sigură. Sst! O să trezeşti toată valea.
WINSTON GRAHAM
Se opri imediat şi se uită la el.

- O... dum neata erai...
Mulţumit că-1 recunoaşte, se uită la ea admirîndu-i ovalul
delicat al feţei. Aici, departe de copaci, era lumină mai multă.
Putea vedea luciul buzelor ei umede.
- Ce doreşti9
- Am vrut să te ajut.
Luă găleata şi înaintă în mijlocul pîrîului uride apa era
mai adîncă. Umplu găleata şi i-o aduse la picioare.
- Ce cauţi aici la ora asta9 îl întrebă ea aspru.
- Mi-a plăcut ce-ai făcut în seara asta. M i-a plăcut...
piesa aia.
- Locuieşti... acolo9
- Nu. Dincolo.
- U nde9
- La Mellin Hollow.
- Cu ce te ocupi?
- Eu? Sînt miner.
Ridică din umeri nemulţumită:
- Nu-i o slujbă plăcută, nu-i aşa?
- Mie... mi-a plăcut piesa.
Se uită la el dintr-o parte, măsurîndu-1 din cap pînă în
picioare. Observă că era înalt, că avea umeri laţi. Pe faţa lui
acum în umbră, nu se citea nimic.
- D u m n e a t a ai cîştigat lupta9
El dădu afirmativ din cap fără să-şi arate mulţumirea:
- Dar dum neata n-ai fost acolo.
- Nu, n-am fost, dar am auzit.
- Piesa aceea, începu el.
- O, piesa! Fata strîmbă din nas. întoarse capul, trăsăturile
feţei se distingeau clar profilate pe cerul mai lumi-nos. Ţi-a
plăcut cum am jucat9
75 DEMELZA
-D a.
- A ş a am crezut şi eu, spuse ea calm. Sînt drăguţă, nu?
- Da, răspunse el cu greutate.
- Ai face mai bine să pleci acum, zise ea.
El ezită, frămîntîndu-şi mîinile stingherit.
- Nu vrei să stai să mai vorbeşti cu mine9
Ea rîse încet: '
- De ce9 Pot să-mi petrec timpul mult mai bine. De fapt,
mă surprinde ce-mi spui. E tîrziu, foarte tîrziu.
- Da, spuse el. ştiu.
- Ai face mai bine să pleci înainte de a veni ei să mă caute.
- 0 să fii la Grambler mîine seară9
- Da, cred că da.
- A m să vin şi eu, spuse el.
Ea se întoarse şi luă găleata.
- 0 duc eu.
- C um 9 Să mă conduci pînă la tabără9 Nu se poate.
- Am să te caut mîine.
- Am să te caut şi eu, răspunse fata uitîndu-se la el
peste umăr.
- Chiar o să mă cauţi9
- Da... poate. Răspunsul venea mai de departe acum
pe'ntru că fata plecase. Pe măsură ce se îndepărta, se auzea
zgomotul slab al găleţii.
Mark rămase pe loc un moment, apoi îi strigă:
- Bine, ne-am înţeles!
Se întoarse şi se îndreptă spre casă sub cerul înstelat. M er
gea cu paşi mari şi siguri, mai siguri ca oricînd, iar cu mintea
lui înceată explora adîncimi încă necunoscute.
Capitolul VI
îteva zile mai tîrziu, D em elza lua micul
e dejun fără să scoată o vorbă. Ross ar fi

trebuit să ştie că tăcerea ei la masă era un sem
ceva. Timp de eîteva zile după catastrofa de la botez fusese
supusă şi abătută, dar acum îşi revenise. Deşi avusese intenţia
să stea supărată, firea ei optimistă biruise.
- Cînd te-ai gîndit să te duci să-l vezi pe Jim9 îl în
trebă ea.
- Jim'7 spuse Ross care se gîndea la societăţile care achi
ziţionau aramă şi la afacerile lor necinstite.
- Jim Carter. Ai spus că vrei să o iei cu tine pe Jinny data
viitoare cînd te vei duce.
- Aşa e. Cred că săptămîna viitoare. Dacă te poţi lipsi de
ea şi n-ai nimic împotrivă.
Demelza se uită la el.
- Mi-e egal, spuse ea, înţepată. Lipseşti peste noapte9
- Gurile rele or să trăncănească. Or să spună că am plecat
cu servitoarea şi... Se opri.
- Cu altă servitoare9
- Da, dacă spui tu aşa. Jinny nu-i urîtă şi celor care bîrfesc
nu le pasă de reputaţia mea
Demelza îşi dădu la o parte o buclă de pe frunte.
- Şi tu ce crezi, Ross9
77 DEMELZA
El schiţă un zîmbet.
- Pot să tr-ăncănească pînă li se umflă limba în gură. Au
mai făcut-o şi altădată.
- Atunci du-te, spuse ea. Nu mă tem de Jinny Carter şi
nici de nişte babe bîrfitoare.
D upă ce au fixat ziua, trebuia să vorbească cu Verity.
Luni dimineaţă, Ross avînd treabă la mină, D em elza se duse
la Trenwith pe jos. Mai fusese acolo numai o dată cînd îi
cunoscuse pe verii ei pnn alianţă. Cînd ajunse în faţa conacului
elizabetan, constant din piatră de culoarea mierii şi cu ferestre
cu cercevele, frumos ornamentate, ocoli ca să intre prin spate.
O găsi pe Verity în cămară.
- Sîntem bine sănătoşi, îi spuse Demelza. .Am venit să te
rog să-mi împrumuţi un cal, dragă Verity. E secret. Nu vreau
să ştie Ross. Pleacă joi la Bodm in să-l vadă pe Jim Carter
care e la închisoare şi o ia pe Jinny Carter cu el, aşa că nu am
cal să mă pot duce la Truro în lipsa lui Ross.
Privirile li se întîlniră. Demelza, deşi respira cam greu,
părea complet nevinovată.
- Ţi-1 împrumut pe Random dacă vrei. E secret şi pentru
mine?
- Nu, deloc, spuse Demelza. N-aş putea împrumuta calul
de la tine, dacă ar fi secret, nu-i aşa9
Verity zîmbi:
- Bine, draga mea, nu insist. Dar nu te p.oţi duce la Truro
singură. Avem un ponei. Pot să ţi-1 împrumut pentru Jud.
- Nu ştiu la ce oră pleacă Ross, joi, aşa că vom veni aici
să luăm caii dacă nu te deranjează. Poate ne laşi să venim
prin spate, ca să nu afle Francis şi Elizabeth.
- Ce misterioasă eşti! Sper că nu iau parte la vreun delict.
- N u , nu, sigur nu. Este... ceva ce--vreau să fac de mult.
- Bine, draga mea.
WINSTON GRAHAM 78
Verity îşi netezi cu mîna fusta albastră din rips gros. în

dimineaţa aceea arăta ca o fată bătrînă, urîţicăşi puţin afectată.
Gîndindu-se la enormitatea planului ei, Dem elza simţi că i se
opreşte respiraţia.
*
în timp ce suia dealul călare, în primele ore ale dimineţii

de joi, în tovărăşia lui Jinny Carter, călare şi ea pe bătrînul
Ramoth care era aproape orb, Ross se uita mulţumit în jum l
lui. Terenurile acestea cu pămînt puţin roditor se istoveau
repede şi trebuia să treacă timp pînă să devină iar roditoare.
Dar ogoarele pe care le alesese pentru anul acesta rodeau
bine. Erau de toate culorile, de la verdele mazării la cafeniu
deschis. O recoltă bună ar com pensa stricăciunile produse de
furtuna din primăvară.
Cînd Ross nu se mai văzu coborînd dealul, D em elza se
întoarse şi intră în casă. Avea la dispoziţie toată ziua şi parte
din ziua de mîine, dacă era necesar. D ar din cauza Juliei trebuia
să se grăbească. Dacă o hrănea la şapte, la prînz se va sătura
cu puţină apă cu zahăr pe care i-o va da Prudie şi va putea să
mai rabde pînă la cinci.
Zece ore. Avea multe de făcut în acest timp.
-Jud!
-D a9
- Eşti gata9
- Cum să fiu9 Domnul Ross n-a plecat decît de zece minute.
- N-avem timp de pierdut. D acă nu mă întorc pînă la
cinci, Julia o să plîngă şi eu o să fiu încă departe.
- A dracului treabă de la început pînă la sfîrşit, spuse Jud
băgînd capul chel pe uşă. Unii ar spune că n-ar trebui să mă
bag în aşa ceva. Nu-i cuminte, nu-i bine, nu-i drept...
- Nu-i treaba ta să dai din gură toată dimineaţa, spuse
79 DEMELZA
Prudie venind după el. Dacă ea îţi spune să te duci, te duci şi

gata! Dacă o să fie scandal ea o să .tragă ponoasele.
- N-aş fi aşa desigur, spuse Jud. Nu ştiu. Nu ştii niciodat
cu femeile! Nu ştii ce-or să facă dacă ar păţi-o. Bagă de seamă!
Al dracului să fiu dacă o să iau vina asupra mea. Plecă b o d o
gănind ca să-şi ia o haină mai bună.
Plecară curînd după ora şapte şi luară calul şi poneiul de
la Trenwith House. Demelza se îmbrăcase cu grijă în costumul
albastru.cel nou de călărie, strîns pe corp, cu croială bărbăteas
că. Partea de sus a costumului, de un albastru mai deschis, îi
dădea o notă distinsă. Purta o pălărie în trei colţuri, cu bor
mic. O sărută pe Venty şi-i mulţumi călduros, ca şi cum aceasta
ar fi putut compensa minciuna.
Prezenţa lui Jud îi era de folos, pentru că el cunoştea
drumul pînă laFalmouth, o potecă îngustă, pentru catîri, care
nu traversa nici un oraş sau sat unde ar fi putut fi recunoscuţi.
Nimic nu trecea neobservat în satele acela. Ţăranii se
opreau din lucru şi, cu mîinile în şolduri, se uitau la cuplul
nepotrivit, Jud urît şi fluierînd călarepe poneiul lăţos, eatînără
şi arătoasă pe calul sur. Cîte o faţă iscoditoare apărea din
fiecare casă.
Nu aveau ceas la ei, dar cu vreo două ore înainte de amia
ză zăriră o apă albastră-argintie şi Dem elza ştiu că trebuiau
să fie pe aproape.
Rîul se pierdu printre copaci. Coborîră panta abruptă a
unui deal făcîndu-şi drum de-a lungul urmelor adînci lăsate
de roţije carelor şi ajunseră în oraş. Dincolo de case se vedea
portul, înconjurat de uscat aproape din toate părţile, şi catar
gele vaselor. începu să-i bată inima. Apăreau riscurile acelei
zile Tot ce-şi imaginase singură în tăcerea nopţii se ciocnea
de realitatea aspră şi grea Propria ei părere despre iubitul lui
Venty - un marinar nu prea tînăr, chipeş, cu voce blîndă - şi
WINSTON GRAHAM 80
imaginea creată de Ross prin descrierea celor întîmplate la

Truro, toate acestea se cereau confruntate şi puse de acord
înainte de a porni mai departe.
D u p ă cîteva minute ajunseră într-o piaţă pavată cu pietre
de rîu şi apa mării se vedea sclipind ca o tavă de argint printre
cîteva case mai mari. Era multă lume pe străzi care nu părea
grăbită să le facă loc celor doi călăreţi. Jud îşi croi drum stri-
gînd şi înjurînd. De cealaltă parte a pieţei văzură cheiul pe
care se aflau piramide de mărfuri descărcate de pe şlepuri.
Dem elza privea în jurul ei fascinată. Cîţiva marinari cu coadă,
în costume albastre, se uitară la femeia de pe cal. O negresă
trecu pe lîngă ea, doi cîini se luptau pe o coajă de pîine. Cineva
se aplecă peste o fereastră de la etaj şi aruncă gunoi pe stradă.
- Şi .acum ce facem 9 întrebă Jud, scoţîndu-şi pălăria şi
scărpinîndu-se în cap.
întreabă pe cineva, asta trebuie să faci.
- N-am pe cine să întreb, spuse Jud, rotindu-şi privirile
prin piaţa plină de lume. Trei marinari impozanţi purtînd uni
forme cu trese de aur trecură prin faţa Demelzei înainte ca ea
să ia vreo hotărîre. Jud îşi supse cei doi dinţi pe care-i mai
avea. Dem elza îşi facu drum pe lîngă doi băieţandri care se
jucau în şanţ şi opri calul în faţa a patru bărbaţi care şedeau
de vorbă pe treptele uneia dintre casele mai mari. Erau negus
tori prosperi, burtoşi şi purtau perucă.
Ştia că Jud ar fi trebuit să întrebe, dar nu avea încredere
în reacţiile lor. în acea clipă R andom sări într-o parte şi
tropăitul copitelor pe bolovani le atrase atenţia.
- Iertaţi-mi îndrăzneala, spuse Demelza politicoasă, dar
aţi putea să-mi arătaţi unde locuieşte căpitanul Andrew Blamey?
Toţi îşi scoaseră pălăriile şi o salutară. Demelzei nu i se
mai întîmplase niciodată aşa ceva. O considerau o adevărată
doam nă şi asta o facu să roşească
81 DEMELZA
Unul dintre ei spuse:

- Iertaţi-mă, doamnă, dar n-am înţeles numele.
- Căpitanul AndrewBlamey, comandantul vasului poştal
pentru Lisabona.
Observă cum se uită unul la altul.
- Locuieşte la marginea oraşului, doamnă. Luaţi-o pe
strada aceasta. Cam la distanţă de o jum ătate de milă. Dar vă
va îndrepta mai bine funcţionarul de la poştă dacă-1 întrebaţi.
V ă poate spune şi dacă este acasă sau a-plecat pe mare.
- E acasă, spuse cineva. Vasul C arolina ridică ancora
sîmbătă înainte de amiază.
- Vă mulţumesc foarte mult, spuse Demelza. Pe strada
aceasta aţi spus? Mulţumesc. B ună ziua.
Negustorii o salutară înclinîndu-se, ea îndem nă calul şi
plecă. Jud, care ascultase cu gura căscată, o urmă încet mor-
măind ceva desprea haina care face pe om.
Porniră pe o uliţă, cu case sărăcăcioase şi ici colo cîte o
casă mai răsărită sau o prăvălie, şi urcară apoi spre dreapta
printre copaci şi stufăriş. în port se aflau cîteva zeci de vase,
bine adăpostite; nu mai văzuse*niciodată aşa ceva, era obişnui
tă să vadă din cînd în cînd un bric sau un cuter depărtîndu-se
de coasta periculoasă din nord. Au fost îndreptaţi spre o casă
mai bună, cu o cameră la etaj deasupra uşii principale, formînd
un balcon sprijinit pe pilaştri. Casa era mai impunătoare decît
se aştepta.
Descăleca şi îi spuse lui Jud să ţină calul. Costumul de
călărie era plin de praf, dar nu avea unde să se ducă să-şi
aranjeze ţinuta.
- Nu voi sta mult, spuse ea. Nu pleca de aici şi nu te
îmbăta. Altfel te las aici şi mă duc singură acasă.
- Să m ăîm băt? spuse Jud scărpinîndu-se în cap. Nimeni
n-are dreptul să-mi spună aşa ceva. Nu.beau o picătură săptă-
WINSTON GRAHAM 82
mîni întregi. Mi-e gura uscată de nici-nu pot scuipa. Şi d um

neata spui că beau. Mi-aduc aminte cum te-ai cherchelit cînd
ai găsit o sticlă cu rachiu şi...
- Stai aici, spuse D em elza, în to rcîndu-i spatele. N u
lipsesc mult.
Sună la uşă. Jud nu era decît um bra celui ce fusese odată.
Uită-1! Ai altceva de făcut! Ce-ar spune Ross dacă ar vedea-o
acum 9 Şi Verity. Trădare josnică. Ar fi fost mai bine să nu fi
venit. Ar fi dorit...
Uşa se deschise şi bombănelile lui Jud se stinseră.
- Aş dori să-l văd pe căpitanul Blamey, dacă se poate.
- Nu-i acasă, doamnă. A spus că se întoarce înainte de
amiază. Vreţi să-l aşteptaţi?
- Da, spuse Demelza, înghiţînd în sec şi intrînd.
Fu poftită într-o cameră plăcută, la etajul întîi. Pereţii
erau îmbrăcaţi în panel vopsit crem. Pe birou, printre hîrtii, se
afla o corabie în miniatură.
- Ce nume să anunţ? întrebă bătrîna.
In ultima clipă Demelza se abţinu.
- Prefer să i-1 spun eu. Spune-i că... e... cineva...
- Bine, doamnă.
Uşa se închise. Inima începu să-i bată tare în piept. Ascultă
zgomotul paşilor femeii care se depărta. Docum entele de pe
birou îi trezeau curiozitatea, dar îi era frică să se ducă să se
uite şi încă avea dificultăţi la citit.
Lîngă fereastră observă o miniatură. Nu era Verity. Poate
prima lui soţie pe care o trîntise la pămînt şi murise9 Siluetele
a doi copii, înrămate. Uitase copiii. Un tablou cu alt vas care
părea să fie un vas de război. D e aici putea să se uite afară, să
vadă uliţa.
Se apropie mai mult de fereastră. Zări chelia lucioasă a
lui Jud. O femeie vindea portocale. Jud o înjura. Acum îl
înjura şi ea Jud părea scandalizat că putea cineva să se întreacă
83 DEMELZA
cu el în înjurături. Se gîndi ce să spună... „Căpitane Blamey,

am venit să... să discutăm... despre Verity. “ Nu, maiîntîi tre
buia să vadă dacă s-a recăsătorit. Va începe aşa: „Domnule
căpitan, v-aţi recăsătorit'7" Şi totuşi, nu putea spune asta. Ce
spera să facă9 Ross o prevenise: „Lasă lucrurile aşa cum sînt.
E primejdios să te amesteci în viaţa altora.“ Şi ea asta facea,
în ciuda sfaturilor lur.
Pe birou se afla o hartă. Pe ea erau trasate linii cu cerneală
roşie. Voi să se ducă să vadă, cînd alt zgom ot pe stradă îi
atrase atenţia.
Sub un copac, la vreo sută de îarzi se afla un grup de
marinari. Nişte scandalagii, bărbaţi zdrenţăroşi, cu părul
pieptănat cu coadă. In mijlocul lor era un bărbat cu tricorn
pe cap, care le vorbea supărat. Marinarii se îmbulzeau înjurul
lui, gesticulînd furioşi. O clipă i se păru că bărbatul dispare
p nn tre ei. Apoi văzu iar pălăria. Oamenii se dădură la o parte
să-l lase să treacă, dar cîţiva strigau încă şi-i arătau pumnii.
Grupul se refacu după el şi oamenii continuarâ să se uite cum
se depărta. Unul luă o piatră, dar altul îl apucă de mînă şi-l
împiedică să o arunce. Omul cu pălăria în trei colţuri îşi con
tinuă drumul fară să se uite înapoi.
Cînd se apropie de casă, Demelza simţi că i se strînge
stomacul. Ştia din instinct că acela era omul pentru care
plănuise totul şi venise douăzeci de mile călare ca să-l- vadă.
Dar cu toate avertismentele lui Ross, nu-şi închipuise că va fi
aşa. Oare nu făcea nimic altceva decît să se certe cu oameaii?
Ăsta era omul pe care îl pierduse Verity şi din cauza căruia se
ofilise înainte de vreme9 Dintr-o străfulgerare, Dem elza văzu
şi celălalt aspect al situaţiei de care nu-şi dăduse seama pînă
acum: se putea ca Francis şi bătrînul Charles şi Ross să aibă
dreptate şi Verity să greşească, nu ei
Cuprinsă de panică, se uită la uşă să vadă ce şanse avea
WINSTON GRAHAM 84
să scape, dar uşa de la intrare se trînti şi îşi dădu seama că e

prea tîrziu. Nu mai putea’da înapoi.
Stătu ţeapănă lîngă fereastră şi ascultă vocile de jos din
hol. Apoi auzi pe cineva urcînd scările.
Blamey intră, cu o expresie rigidă pe faţă, rezultat al certei
cu marinarii. Primul gînd care-i trecu prin minte, văzîndu-1, a
fost că e bătrîn. îşi scosese pălăria; nu purta perucă, părul lui
era cărunt la tîmple şi spicat cu alb. Părea să aibă peste
patruzeci de ani. Avea ochi albaştri, încruntaţi, şi riduri în
jurul lor de pe urma privitului mult în soare. Erau ochii unui'
om care părea că nu s-ar fi dat înapoi în faţa unui obstacol.
Traversă camera, puse pălăria pe masă şi se uită drept
la Demelza.
- M ă numesc Blamey, doamnă, spuse el cu voce clară şi
aspră. Cu ce vă pot fi de folos9
Dem elza uitase tot ce pregătise să-i spună. Era impresio
nată de purtarea lui şi de autoritatea pe care o degaja.
îşi umezi buzele şi spuse:
- M ă numesc Poldark.
La auzul numelui, un fel de cheie interioară păru să zăvo-
rască orice manifestare de surpriză sau alt sentiment la acest
om atît de dur.
Se înclină uşor;
- N -am avut cinstea să vă cunosc.
- N u , domnule, spuse Demelza. Nu. îl cunoaşteţi pe soţul
meu, căpitanul Ross Poldark.
Faţa lui pătrată, cu trăsături proeminente, bătută de vînturi
şi furtuni, agresivă, dar neînvinsă, amintea de o corabie.
- Acum cîţiva ani am avut ocazia să-l cunosc.
Ea nu mai putu rosti nici un' cuvînt. Cu mîna pipăi scaunul
şi se aşeză.
- A m venit călare, douăzeci de mile, ca să vă văd
85 DEMELZA
- M ă simt onorat.
- Ross nu ştie că am venit. Nimeni nu ştie.
Privirea lui hotărîtă alunecă de pe faţa ei pe îm brăcăm in
tea prăfuită.
- Pot să vă ofer ceva de băut?
- Nu... Nu... Trebuie să plec imediat. Greşise, pentru că
un ceai, sau orice altceva i-ar fi dat timp să se liniştească.
Urmă o pauză încordată. Afară, sub fereastră, se auzi iar
cearta cu femeia care vindea portocale.
- Servitorul dumneavoastră era la uşă9
-D a.
- Cred că l-am recunoscut. Ar fi trebuit să-mi închipui.
Tonul vocii nu lăsa nici o îndoială despre ce simţea.
Ea mai încercă o dată:
- Eu... poate că n-ar fi trebuit să vin, d ar'am simţit că
trebuie. Doream să vă văd.
- De ce9
- E în legătură cu Verity.
O clipă numai, el păru încurcat.
- Numele acela nu mai trebuie rostit. Apoi se uită brusc la
ceas: Vă dau trei minute. Ceva în privirea lui stinse once speranţă.
- Am făcut rău că am venit, spuse ea, cred că nu mai e
nimic de spus* Am făcut o greşeală. Asta e tot.
- Ei bine, spuneţi1 Ce greşeală aţi făcut9 D acă tot sînteţi
aici, ar fi mai bine să spuneţi.
- Nimic. Nu ajută la nimic pentru unul ca dumneata.
Se uită la ea furios:
- Vă cer să-mi spuneţi!
Demelza se uită iar la el.
- E în legătură
O cu Veritv.
s Ross s-a căsătorit cu mine anul
trecut. Pînă atunci nu ştiam nimic despre Verity. Ea nu mi-a
spus nimic. L-am convins pe Ross să-mi spună. Despre d um
WINSTON GRAHAM 86
neata, vreau să spun. Mi-e dragă Verity. Aş da orice s-o văd

fericită. Dar nu e fericită. N-o să-şi revină niciodată. Nu poate.
Ross a spus că e primejdios să m ă'am estec. A spus să las
lucrurile cum sînt. Dar n-am putut, pînă nu veneam să vă
văd. Am crezut că Verity are dreptate, şi că ceilalţi greşesc,
înainte de a renunţa, trebuia să m ă asigur că ei au dreptate.
Vocea ei părea că răsună într-un spaţiu gol, arid. îl întrebă:
V-aţi recăsătorit9
~ Nu.
- Am plănuit lotul pe ascuns. Ross s-a dus la Bodmin.
Am împrumutat caii şi am venit cu Jud. Trebuie să mă întorc
acasă. Am un copil mic.
Se ridică şi se îndreptă încet spre uşă.
Cînd trecu pe lîngă el, o apucă de braţ.
- Verity e bolnavă?
- Nu, răspunse Demelza supărată. Suferă, dar nu e bol
navă. Arată cu zece ani mai bătrînă decît vîrsta ei.
în ochii lui se citea o durere aprigă.
- Nu cunoaşteţi toată povestea9 N u se poate să nu vă fi
spus tot ce s-a întîmplat.
- Da,.despre prima dumitale soţie. Dar dacă aş fi Venty...
- Nu sînteţi Verity. Cum puteţi şti ce simte ea?
- Nu pot, dar eu...
- Nu mi-a trimis nici o vorbă...
- Nici dumneata nu i-ai trimis.
- A spus vreodată ceva9
- Nu.
-A tunci, ce rost are... încercarea asta din partea dum nea
voastră.. acest amestec...
- Ştiu, spuse Demelza, cu ochii în lacrimi. Ştiu acum.
Am vrut s-o ajut pe Verity, dar mai bine n-aş fi încercat. Vezi
dumneata, eu nu înţeleg. D acă oameni ca noi se iubesc, e
87 DEMELZA
destul să fie împreună, băutura nu contează. D acă tatăl se

opune, acesta e un motiv serios, dar tatăl a murit şi Verity e
prea mîndră să facă primul pas. Şi dumneata... dumneata...
Am crezut că eşti altfel. Am crezut...
- Şi ce-aţi fi crezut9 Că am să stau tot timpul să bocesc9
Fără îndoială că familia dumitale mă socoteşte de mult un
ratat, un beţiv care-şi petrece timpul prin cîrciumi şi se întoarce
acasă pe două cărări. Fără îndoială că domnişoara Verity e
de mult de aceeaşi părere cu fratele ei, că Blamey să-şi vadă
de ale lui. De ce...
- Cum îndrăzneşti să spui aşa ceva despre Verity! exclamă
Demelza înfruntîndu-1. Cum îndrăzneşti! Şi cînd te gîndeşti
că m-am străduit atîta ca să aud aşa ceva! A m urzit şi-am
plănuit, am minţit, am împrumutat caii şi cîte şi mai eîte! Să
spui aşa ceva despre Verity care suferă tînjind după dumneata!
Doamne! Lasă-mă să plec de âici!
El îi bară drumul:
- Aşteptaţi!
Dar epoleţii şi tresele aurite n-o mai impresionau.
- Ce s-aştept9 Alte insulte9 Lasă-mă să trec sau îl strig
pe Jud.
O apucă din nou de braţ.
- Nu pe dumneata te condamn. Recunosc bunele dumi
tale intenţii...
Demelza tremura toată, dar se stăpîni. El se opri un m o
ment cercetînd-o atent cu privirea ca şi cum ar fi încercat să
afle tot ce ar mai fi avut de spus. Mînia lui se stinsese. Vorbi iar:
- A t r e c u t mult de atunci, m-am maturizat, m-am schim
bat. S-a dus tot... am uitat... dar a rămas amărăciunea. Au
fost m omente cînd am protestat, am blestemat, dacă ai fi văzut,
dacă ai fi ştiut, ai fi înţeles. Cînd răscoleşti lucruri vechi care
WINSTON GRAHAM 88
ar trebui uitate nu se poate să nyi răscoleşti şi noroiul care

s-a depus pe ele.
- Dă-mi drumul! spuse ea.
El facu o mişcare bruscă, îi dădu drumul şi se depărta.
D em elza se îndreptă spre uşă şi puse mîna pe clanţă. Se
întoarse să-l privească. Blamey se uită în direcţia portului. E a
ezită o clipă. Se auzi o bătaie în uşă. Nici unul nu răspunse.
Dem elza se dădu la o parte. Clanţa se răsuci. Era femeia care
îngrijea de casă.
- Iertaţi-mă: Aţi dorit ceva, domnule?
- Nu, spuse Blamey.
- M asa este gata.
Blamey se întoarse şi se uită la Demelza.
- Vreţi să staţi să luaţi masa cu mine, d o a m n ă 9
- Nu, spuse Demelza.'M ulţumesc. M ă întorc acasă.
- Atunci, condu-o pe doam na Poldark.
Femeia facu o reverenţă:
- Da, domnule. Desigur!
O conduse pe Demelza pînă la uşă, vorbind tot timpul. Ii
spuse să fie atentă la scări pentru că era cam întuneric, perde
lele erau trase ca să nu se decoloreze; ferestrele erau orien
tate spre sud. Mai spuse că afară e cald’ că se putea să plouă
şi să tune. Vorbind mereu, deschise uşa şi îi ură drum bun.
Afară, pe stradă, Jud şedea clipind din ochi, pe un zid de
piatră lîngă ponei. Mînca o portocală pe care o şterpelise-de
p'e tarabă femeii.
- Gata, d o am nă9 spuse ek Aţi terminat repede. Ei, e bine
cînd totul se termină cu bine.
D em elza nu răspunse. Căpitanul Blamey o privea de sus
de la fereastră.
Capitolul VII
ulia avea gaze şi era foarte agitată, pe
3 Derrrelza o durea fundul şi era foarte des

curajată. Erau amîndouă prost dispuse. Jud
înapoi la Trenwith, în timp ce Prudie bom bănea pregătind
masa de seară.
Julia, hrănită şi schimbată, dormea un somn agitat, în
timp ce Demelza, singură în camera de zi, înghiţea mîncarea
cu noduri, furioasă la gîndul că-suferise un eşec şi ştiind că
eşecul era definitiv. Ross avusese dreptate. Chiar şi Francis
avusese dreptate. Verity n-ar fi putut avea niciodată o căsnicie
fericită. Şi totuşi... Ei, să lăsăm asta...
Reflecţiile ei fură în trerupte de Prudie, un fel de cani-
bal-femeie, gras şi umflat. Stătea acolo, lîngă friptura de
vacă, încercînd să-i atragă atenţia cu mormăitul ei enervant,
pînă cînd reuşi.
- Ce e9 întrebă Demelza.
Prudie se uită la ea observînd că vorbise degeaba.
7 Nu eşti în apele tale9
- Nu, Prudie, dar sînt obosită şi amărîtă. Şi mă doare atît
de tare că de-abia pot sta jos. Nu ştiu ce-i cu mine, dar de cîte
ori ating un os îmi vine să ţip.
- Nu-i de mirare, fato. Am spus eu că, înşeuaţi sau nu,
W INSTON GRAHAM 90
caii nu-s buni de călărit, nici pentru bărbaţi, nici pentru femei.
E mai bine să-i înhami la căruţă. D a ’ şi atunci tot boii sînt mai
buni, de două ori mai liniştiţi. Am călărit numai o dată în
viaţa mea cînd m-a adus Jud de la B edruthan, acum vreo
şaisprezece ani. A fost un drum obositor,' cînd la deal, cînd la
vale. Nu ne-am oprit deloc să ne odihnim oasele. In noaptea
aia m-am uns cu unsoare de osii, dacă nu mă ungeam mi-ar fi
crăpat pielea. Uite ce-am să fac: cînd te dezbraci, am să te
frec cu nişte balsam cumpărat de la tîrgul din Marasanvose.
Ce zici9
- O să-mi treacă, spuse Demelza. L a noapte am să do-rm
pe burtă.
- Bine, fă cum vrei. Am venit să-ţi spun că M ark Daniel
e afară la uşă. Vrea să vorbească cu tine.
Demelza se ridică, strîmbîndu-se.de durere.
Mark Daniel9 Ce vrea cu mine?
-- Nimic. A venit întîi azi la prînz. I-am spus că nu sînteţi
acasă, că el se întoarce mîine seară şi ea se întoarce după
masă. A plecat şi a spus că o să se întoarcă şi ă mai întrebat
cînd se întoarce doamna Poldark. I-am spus că diseară la
cină şi a plecat tîrîndu-şi picioarele alea lungi.
- A întrebat de mine şi astă-seară9
. - Da, şi i-am spus că mănînci şi că nu trebuie să te necă
jească unul ca el. Dumnezeu ştie cîtă bătaie de cap avem cu
toţi oamenii de pe aici care vin numai ca să se afle în treabă.
- Trebui.e să fie ceva serios, spuse Demelza căscînd. îşi
netezi părul şi îşi aranjă rochia. Pofteşte-1 înăuntru.
Se simţea singură în seara asta. D ata trecută cînd Ross se
dusese la Bodimn, Verity îi ţinuse de urît.
Mark intră cu pălăria în mînă. In odaia cu tavan nu prea
înalt părea enorm.
- Voiai să vorbeşti cu Ross, M a rk 9 întrebă ea. j\ u e acasă.
91 DEMELZA
Va dormi la Bodmin. E ceva important sau poţi aştepta

pînă mîine9
Arăta mai tînăr în lumina înserării şi fară pălărie, stînd cu
capul aplecat de teamă să nu se lovească de grinzile tavanului.
- A ş vrea să pot explica mai bine, doam nă Poldark. Ar fi
trebuit să vin să vorbesc ieri cu căpitanul Ross, dar încă nu
mă hotărîsem şi nu voiam să vînd pielea ursului din pădure.
D a ’ acuma trebuie să mă grăbesc, pentru că...
Demelza se ridică, atentă să nu se strîmbe de durere, şi se
duse la fereastră. Mai era o oră pînă să se întunece, dar soarele
începea să coboare după deal, la apus, şi umbra se îndesea
printre copaci. Ştia că Mark era prieten bun cu Ross, ca şi
Zacky Martin, şi o neliniştea venirea lui.
Mark se uită la ea, aşteptînd să vorbească.
- D e ce nu stai jos, Mark, să-mi spui ce te preocupă9
Văzu că el stă tot în picioare.
- Ei, ce este9
Faţa lui lungă se contractă.
- D oam nă Poldark, mă gîndesc să m ă însor.
Ea zîmbi uşurată.
- M ă bucur, Mark. Dar nu trebuie să-ţi faci griji pentru
asta. Cum el nu răspunse, ea continuă: Cu cine vrei să te însori?
- Cu Keren Smith, spuse el.
- Keren Smith9
- Fata care a venit cu actorii ambulanţi, doamnă. Cea bru
netă, aia cu... cu păr lung şi pielea netedă.
Demelza îşi aminti.
- Oh, spuse ea, ştiu. Nu dorea să pară dezamăgită. Dar
ea ce spune9 N-au plecat încă9
•Nu plecaseră încă... Stînd lîngă uşă, întunecat la faţă, dar
liniştit, Mark îi spuse povestea lui. Şi putea ghici multe din ce
nu spunea. în fiecare seară, de la prima lorîntîlnire, îi urmase
WINSTON GRAHAM 92
peste tot pe actori, urmărind-o pe Keren, întîlnindu-se eu ea

după terminarea spectacolelor, încercînd să o convingă de
sinceritatea dragostei lui. La început rîsese de el, dar statura
lui înaltă şi banii pe care îi oferea o atrăseseră pînă la urmă.
Aproape în jo ac ă îi acceptase avansurile şi apoi îşi dăduse
brusc seama că ceea ce îi oferea era preţios. N u avusese nici
odată un cămin sau un pretendent ca el. '
Cu o seară înainte, M ark seîntîlnise cu Keren la Ladock.
Duminică se vor afla la St. Dennis, la marginea ţinutului mlăş
tinos. Promisese să se căsătorească cu el cu o singură condiţie.
Trebuia să găsească o locuinţă; nu voia să locuiască în casa
tatălui lui Mark, nici măcar o zi; era prea aglomerată. Să
găsească ceva numai pentru ea, înainte de duminică, şi atunci
o să fugă cu el. Dar dacă trupa trecea de St. Dennis, nu va
mai avea curajul să se întoarcă din drum. De acolo începea
drumul lung, pînă la Bodmin şi nici dacă M ark ar fi adus un
ponei de la mină pentru ea n-a-r fi îndrăznit să treacă prin
mlaştini a doua oară. Ori fugeau îm preună de la St. Dennis,
ori deloc. El trebuia să decidă.
- Şi ce-ai de gînd să faci, Mari<9 întrebă Demelza.
Familia Cobbledick se mutase în casa cea veche a lui
Clemmow, aşa că nu era nimic liber. M ark se gîndea să-şi
construiască o casă pînă duminică. Prietenii'lui se oferiseră
să-l ajute. Găsiseră un loc, o bucată de pămînt necultivat a-
proape de Treneglos, dar tot pe moşia lui Poldark. Dar cum
căpitanul Poldark era plecat...
Era ciudat cum înflorise dragostea în omul acesta dur,
tăcut, numai piele şi os, şi mai ciudat era să vezi că asemenea
fiinţă, o ...femeiuşcă drăguţă şi capricioasă trezise astfel de
sentimente în el
- Ce vrei să fac eu? îl întrebă Demelza.
93 DEMELZA
îi spuse: avea nevoie de permisiune ca să clădească. Se

gîndea să închirieze bucata de pămînt. Dar dacă aştepta pînă
a doua zi, însemna să piardă timp.
- N u e şi aşa prea tîrziu9 întrebă ea. Nu poţi construi o
casă pînă duminică.
- Cred că putem, spuse el. Este hum ă la îndemînă şi,
gîndindu-mă eu că va trebui să o fac, am mai strîns cîte ceva
noaptea. Ned Bottrell de la Sawle are stu f pentru acoperiş. O
să reuşim, măcar patru pereţi şi un acoperiş.
Demelzei îi sta pe limbă să spună că o femeie care pune
astfel de condiţii ar'trebui să'fie'lăsată acolo unde îi e locul,
dar văzu din privirea lui Mark că n-ar fi cazul să spună aşa ceva.
- Ce loc ţi-ar trebui, Mark?
- Peste deal, dincolo de Mellin. E acolo o bucată de
pămînt cu lăstăne şi grozam ă şi nişte steril dintr-o mină veche.
Este lîngă pîrîul care a secat de mult.
- îl ştiu... Se gîndi ce putea face. Nu ştiu, nu e în puterea
mea să ţi-1 dau. Trebuie să te gîndeşti singur ce-ai de făcut.
„Sîatem prieteni vechi. Nu mi-ar da,căpitanul Poldark
bucata asta de pămînt să-mi construiesc o casă pe ea9“
Mark Daniel se uită la ea o clipă, apoi dădu încet din cap.
- Nu eu trebuie să hotărăsc, doam nă Poldark. Ca să spun
aşa, prieteni sîntem de cînd ne ştim; am crescut împreună.
Am navigat împreună şi am făcut contrabandă cu rom şi gin,
am pescuit împreună la H endraw na Beach, ne-am luat la în
trecere în luptă. Dar locul lui e aici sus, iar al meu e acolo jos,
nu pot să iau ceva ce nu-i al meu fară permisiune, cum nici el
n-ar lua ce e al meu.
Umbra cuprinsese toată grădina. Cerul luminat părea să
nu aibă nici o legătură cu amurgul care se lăsa peste vale.
Pămîntul se cufundase în abisul nopţii, în timp ce lumina zilei
strălucea încă puternic în slăvi. Un sturz prinsese un melc,
WINSTON GRAHAM 94
afară nu se auzea decît zgomotul ritmic pe care-1 facea pasărea

lovind melcul de o piatră.
- Dacă nu puteţi, spuse Mark, atunci trebuie să caut în
altă parte.
Demelza ştia ce şanse ar fi avut. Se uită la el, văzu numai
ochii şi umerii obrajilor formînd un fel de paranteză puternică.
Luă amnarul şi iasca. Prima lumînare pe care o aprinse îi
lumină puternic faţa, părul, mîinile.
- Ia un pogon pornind de la patul izvorului secat, M ark,
spuse ea. Mai mult nu pot să-ţi spun. Cum ai să pluteşti nu
ştiu, nu mă pricep la cifre. O să te înţelegi cu Ross. D ar îţi
promit că nu te va da nimeni afară.
M ark tăcu, în timp ce Dem elza aprindea încă d ouă lumî-
nări. îl auzi mişcîndu-se încet.
- Nu ştiu cum să vă mulţumesc, doamnă, spuse el deodată,
dar dacă aveţi nevoie de mine anunţaţi-mă.
Demelza se uită'la'el şi surîse.
- Ştiu, Mark, ştiu.
Mark plecă şi ea rămase singură în camera luminată de
flacăra luminărilor.
Capitolul VIII
dată cu întunericul, ceaţa începu să se
O tîrască pe pămînt şi luna se ridică asemă

nătoare cu un cap chel de indian privind
vale, la Mellin, şi dincolo în adîncitura stearpă de la Reath, se
vedeau un şir de siluetenegre, mişcîndu-şe, active ca furnicile,
la lumina unei lanterne, înainte şi înapoi, urcînd şi coborînd
ridicătura mlăştinoasă dincolo de casa Iui Joe Triggs, pe poteca
cu pietriş şi pămînt bătătorit care se îndrepta spre răsărit.
Construiau casa.
Erau nouă la număr cei care-I ajutau: Paul, fratele lui şi
Ena Daniel, Zacky Martin şi cei doi fii mai mari ai lui , Ned
Bottrell, un văr de la Sawle, Jack Cobbledick şi Will Nanfan.
Mai întîi era nevoie să marcheze locul;’trebuia să fie ori
zontal ca să poată susţine cei patru pereţi. Găsiră locul potrivit,
cam la treizeci de metri de Reath Ditch, şi dădură la o parte
pietrele. Apoi, marcară în linii mari un dreptunghi şi începură
să construiască. Pereţii urmau să fie tăcuţi din argilă, ames
tecată bine şi întărită cu paie şi pietriş. Cînd Ross tăiase o vită
pentru botez, Zacky îl ajutase, şi primise în schimb un sac
plin cu părul curăţat de pe piele. îl amestecară acum cu argila,
pietrele şi paiele. Patru bolovani mari au format colţurile casei,
legate între ele prin jgheaburi de lemn de şaizeci de centimetri
lăţime şi şaizeci înălţime, umplute cu amestecul de humă,
WINSTON GRAHAM
pietriş şi paie, bătătorit bine şi lăsat să se întărească. La ora

unsprezece, cei trei tineri care lucrau în schimbul de dimineaţă
s-au dus acasă să se odihnească şi la miezul nopţii Cobbledick
se duse şi el să se culce. Zacky Martin şi Will Nanfan au stat
pînă la trei, Paul Daniel pînă la cinci, cînd s-a dus acasă să
mănînce pîine de secară şi cartofi înainte de a pleca la lucru
în mină. N ed Bottrell, care avea şteampul lui pentru cositor,
a plecat la opt. M ark a continuat lucrul pînă a venit Beth
Daniel cu o farfurie plină cu supă şi o sardea pe o felie groasă
de pîine. Lucrase fără întrerupere paisprezece ore şi acum se
o p ri'c a să mănînce şi să privească rezultatul. Fundaţia era
gata şi începuse să ridice pereţii. Suprafaţa casei era ceva mai
mare decît intenţionase el, dar era mai bine aşa, va avea timp
să facă pereţii interiori cînd va veni Ea. Avea un singur gînd,
o obsesie: să o aducă în casa ei.
• Dis-de-dimineaţă veniseră copiii mai mici să se uite înainte
de a porni la cîmp; apoi apăruseră trei sau patru femei care
au stat o oră să dea o mînă de ajutor, să stea de vorbă sau
numai să se uite, în drum spre cîmp. T oată lumea ţinea cu el,
şi nimeni nu se îndoia că va termina casa pînă duminică Poate
că nu erau de acord cu căsătoria lui cu o străină, dar cum
Mark Daniel se bucura de multă simpatie, oamenii erau dispuşi
să renunţe la prejudecăţile lor.
La şapte seara, Zacky Martin, Will Nanfan şi Paul Daniel
s-au întors după eîteva ore de somn şi ceva mai tîrziu au venit
şi Ned Bottrell şi Jack Cobbledick. La zece, în lumina slabă a
lunii văzură apărînd silueta înaltă a lui Ross. M ark coborî de
pe scară şi se duse să-l întîmpine. Pe măsură ce se apropiau
unul de altul asem ănarea dintre ei devenea din ce în ce mai
evidentă. Erau de aceeaşi vîrstă, amîndoi mai curînd ciolănoşi,
bruneţi, cu picioare lungi şi cu o înfăţişare neîinblînzită. D ar:
priviţi de aproape, diferenţa era mai vizibilă decît asemănarea
97 DEMELZA
Daniel, cu pielea lui închisă la culoare, păm întie din cauza

muncii în subteran, era mai ţeapăn, avea falei mai late şi
fruntea mai îngusta, părul drept, tuns scurt şi negru fară re
flexe arămii. Păreau rude mai de departe, ram ură laterală
dintr-un trunchi com un.
- Aşa deci, Mark, spuse Ross apropiindu-se, asta e casa ta9
- Da, dom nule căpitan. M ark se întoarse să se uite la cei
patru pereţi ridicaţi acum pînă aproape de acoperiş şi la
spărturile lăsate pentru ferestre. .Aşa arată cît am ridicat'din ea.
- Ce lemn ai pentru podele9
- E lemn destul de la epave. Mai sînt şi stîlpi de susţinere
de la mină. Scîndurile pentru podea trebuie să mai. aştepte.
- Mai faci o cameră, sus?
- Da. Cred că pot să o construiesc sub acoperiş, n-ar mai
fi nevoie să ridic alte ziduri pentru că nu mai am paie şi nici
timp nu mai am.
- Ferestre şi uşă ai?
- Tata îmi îm prum ută uşa lui pînă o să fac eu alta. Ne
face şi nişte obloane pentru ferestre. Cu reumatismele lui nu
poate să facă mai mult.
- Sper că nu faci o greşeală, M ark, alegînd-o pe fata
asta. Crezi că o să se obişnuiască cu viaţa de aici după ce a
cutreierat toată ţara9
- N-a avut niciodată un cămin al ei. E un motiv în plus ca.
să vrea să aibă unul acum.
- Cînd te căsătoreşti9
- Luni, dacă totul o să m eargă bine.
- Dar o să m eargă9
- Da, cred că da. Acum două săptămîni mi-a promis că
se mărită cu mine şi l-am rugat pe preot să facă strigările
Apoi n-a mai vrut. Duminica asta va fi a treia oară O să o
duc luni la pastorul Odgers.
WINSTON GRAHAM 98
în vocea lui se simţea umbra unei lupte care durase două

săptămîni. Răsplata fusese cînd aproape, cînd mai departe
ca oricînd.
- V-a spus doamna Poldark. continuă Mark.
- Dă, mi-a spus.
- Am făcut bine că am rugat-o9
- Sigur că da! Poţi să iei şi mai mult din acest loc dacă
vei să-l cultivi.
- Vă mulţumesc, domnule, răspunse el înclinînd capul.
- Am să întocmesc actul mîine. Ross s.e uită la casa neter
minată, cu ziduri de pămînt galben. Poate că am să-ţi găsesc
o uşă, spuse el.
*
Nu dădeau nici o reprezentaţie la St. Dennis, dar se odih
neau înainte de drumul lung ce urmau să-l facă a d oua zi pînă
la B o d m in .în săptămîna aceea lăsaseră în urm ă vestul civilizat
al Cornwall-ului şi porniseră spre pustietăţile din nord. Pentru
Keren fiecare zi care trecea era mai rea decît cele dinainte;
vremea era ori prea caldă, ori prea ploioasă, şoproanele în
care jucau imposibil de amenajat, pline de şobolani şi neîncă
pătoare. Cîştigaseră doar atît cît să nu m oară de foame şi
Aaron Otvvay se consola ca întotdeauna cînd vremurile erau
grele bînd pînă nu se mai ţinea pe picioare.
Ca să o întărească în hotărîrea .ei, în ultima seară, la
St. Michael, reprezentaţia fusese un fiasco total. Ploaia care
nu se mai oprea împiedicase spectatorii să vină, cu excepţia a
şapte persoane adulte şi a doi copii. Actorii s-au văzut nevoiţi
să joace pe o scenă presărată cu paie ude, urît mirositoare,
apa picurîndu-le mereu pe cap Tupper avea febră şi n-a mai
putut, sau n--a mai vrut. să facă lumea să rîdă Spectatorii
şedeau uitîndu-se la el cu gura căscată.
99 DEMELZA
Ar fi trebuit să petreacă toată duminica facînd curat în

rulote, pregătindu-le pentru o intrare, triumfală în Bodmin -
era ideea lui Otway ca să atragă spectatori la reprezentaţia de
luni seara - dar băuse toată ziua şi ceilalţi erau prea fară ch e f
şi apatici ca să facă ceva, după ce găsiseră o păşune unde
minaseră caii să pască. Dacă s-ar fi desprins vreo roată sau
s-ar fi rupt vreo osie neunsă, puţin le-ar fi păsat.
Keren îşi strînse lucrurile într-un coş şi pe la miezul nopţii
se dădu jos cu grijă din cuşetă şi se îndreptă spre uşă. Vrem ea
era frumoasă, cu un şal pe cap, se ghemui lîngă o roată a
rulotei şi îl aşteptă pe Mark.
Nu-i plăcea să aştepte, nu avea răbdare, dar în noaptea
asta era atîf de hotărîtă să părăsească trupa încît continuă să
aştepte, blestemînd răceala nopţii de vară şi dorind ca M ark
să se grăbească. Minutele treceau., lungi ca zilele, şi orele i ş-au
părut luni întregi. Adormi ghemuită acolo, cu capul rezemat
de butucul roţii.
Cînd s-a trezit era ţeapănă şi îngheţată pînă la oase. Pe
deal, în spatele bisericii lumina anunţa zorile.
Se ridică în picioare. Deci o minţise, nu-şi ţinuse promisiu
nea! Se jucase cu ea. Ochii i se umplură de lacrimi de furie şi
dezamăgire. Fără să-i mai pese de zgomotul pe care-1 facea,
se îndreptă spre rulotă şi cînd atinse clanţa văzu o silueta
înaltă grăbind peste cîmp. Venea spre ea alergînd aproape.
Nu se mişcă pînă nu o ajunse şi se sprijini de rulotă căutînd
să-şi recapete răsuflarea.
-K e re n ...
- Unde-ai fost9 spuse ea furioasă. Toată noaptea! Te-am
aşteptat toată n o a ptea1 Unde-ai fost9
El se uită la fereastra rulotei:
- Ţi-ai luat hainele9 Să m ergem 1
Vocea lui era atît de ciudată, de poruncitoare, încît îl
WINSTON GRAHAM 100
urmă fără să protesteze. M ergea drept acum, dar ţeapăn, ca

şi cum n-ar fi putut să se îndoaie. Ajunseră la stradă.
în faţa bisericii ea îl întrebă supărată:
- U nde ai fost, M ark9 Sînt îngheţată pînă-n măduva oa
selor! Te-am aşteptat toată noaptea!
Se întoarse spre ea:
- Ce-ai spus9
Ea repetă.
- Ce e cu tine9 D e ce-ai întîrziat?
- Am plecat tîrziu, Keren. Tîrziu. N-a fost uşor să constru
ieşti o casă... Au fost multe de făcut... N -am plecat pînă la
zece. Am crezut c-o să ajung la timp... dacă alerg pînă aici...
Dar am greşit drumul, Keren... Am luat-o pe drumul de căruţe
în l o c s ă cotesc spre St. Dennis... Am ocolit mult... De-aia
am venit prin spate... Dumnezeule! N -am crezut c-o să ajung
la timp!
Vorbea atît de încet, încît îşi dădu seama în sfîrşit că era
obosit mort, aproape că nu se mai ţinea pe picioare. Surpriza
şi dezamăgirea o făcuseră să se răstească la el. întotdeauna îi
plăcuse să-l ştie atît de puternic. Era decepţionată. M omentul
acesta important din viaţa lui ar fi trebuit să-i dea mai mult
curaj, să-l însufleţească.
M erseră în tăcere pînă se facu ziuă, cînd brizâ suflînd
dinspre mare păru să-l învioreze. Din acel moment el îşi reveni.
Ea adusese eîteva plăcinte de la masa de seară, le mîncară la
marginea drumului. înainte de a ajunge la St. Michael puterile
îi reveniseră. Era mai tare decît ea.
Se opriră lîngă vamă, mîncară ceva şi se odihniră. Cînd
văzu punga cu bani a lui Mark, în care zornăiau monedele,
lui Keren îi reveni buna dispoziţie şi porniră, veseli acum,
braţ la braţ, să parcurgă etapa următoare. Mai aveau un drum
de opt, nouă mile şi urmau să ajungă înainte de annază. Era
101 DEMELZA
emoţionată, noutatea o atrăsese întotdeauna; cu toate că nu

se gîndise niciodată să se mărite cu un miner, găsea că e ro
mantic sa fugă cu el, să m eargă la biserică, să facă un legămînt
solemn şi să se ducă să locuiască cu el într-o casă special
construită pentru ei doi. Semăna cu una din piesele în care
juca ea.
D upă un timp începură să o doară picioarele şi să şchio
păteze. Se odihniră şi ea îşi răcori picioarele în apa unui
pîrîu. Porniră iar, dar nu ajunseră prea d e p ă r t a ş i el trebui
să o ia în braţe.
Asta îi plăcu; era mult mai uşor decît să meargă pe jos.
Se simţea bine în 'braţele lui puternice. Oamenii se uitau la ei,
dar nu-i păsa, pînă cînd ajunseră într-un sat şi merseră pe o
uliţă cotită şi plină de noroi, urmaţi de un şir lung de copii,
aproape goi, care rîdeau batjocoritor de ei. Keren era indig
nată, voia să-i gonească, dar el merse hotărît înainte fară a se
lăsa impresionat.
Cînd ieşiră din sat, o duse mai departe în braţe şi o lăsă
jos cînd un pîlc de c'ase apăru în depărtare. înaintase destul
de încet şi soarele apărut prin spărtura unui nor era deja sus
cînd au ajuns la Mingoose.
Mai era o milă şi jum ătate pînă la Mellin, apoi două mile
pînă la biserica din Savvle. Dacă nu ajungeau acolo înainte de
amiază, ar fi trebuit s ă a m în e căsătoria pînă a doua zi.
Grăbi pasul şi ajunseră în sfîrşit pe drumul care ducea la
Marasanvose. şi mai departe la Mellin. N-au avut timp să se
ducă să vadă casa. Ha se spălă pe faţă într-o băltoacă şi el
facu la fel. Apoi se pieptănă cu un pieptene „împrumutat11 de
la un actor şi sosiră şchiopătînd la Mellin.
Prima îi văzu micuţa Maggie Martin, care alergă la mama
ei strigînd că sosiseră în sfîrşit. Cînd au ajuns în dreptul primei
case, toată lumea ieşise să-i vadă. Cei mai mulţi dintre adulţi
WINSTON GRAHAM 102
dormeau sau erau la lucru; dar cei mai bătrîm şi cei foarte
tineri şi vreo eîteva femei îi întîmpinară cum se cuvine. Nu
era timp de pierdut ca să stea de vorbă, aşa că M ark Daniel
cu mireasa lui plecară imediat la Sawle. Cei doi erau capul
cometei cu o coadă subţire formată din bunica Daniel şi mătuşa
Betsy Triggs şi doam na Zacky şi Sue Vigus şi vreo cîţiva
ţînci gălăgioşi.
Se grăbeau. Mark, cu paşii lui mari, o lăsa în urmă pe
Keren, dar ajunseră la biserică la douăzeci de minute înainte
de amiază. D om nul Odgers nu era de găsit. D oam na Odgers,
văzîndu-1 pe M ark slab, neras, întunecat la faţă, cu ochii duşi
în fundul capului, disperat, recunoscu sfioasă că domnul
Odgers nu credea că vor mai veni şi că-1 văzuse dueîndu-se
în grădină. M ătuşa Betsy îl scoase din ascunzătoare, de după
o tufa de coacăze. Se făcuse între timp douăsprezece fără
zece. Domnul Odgers încercă să se opună, invocînd legali
tatea şi graba, pînă cînd doam na Zacky cu faţa ei lată, oche
larii pe nas şi insistenţa ei, îl luă de braţ şi-l conduse cu res
pect în biserică.
Astfel legătura spirituală a fost pecetluită în momentul în
care ceasul din sacristie bătea ora douăsprezece, şi Mark punea
un inel de alamă pe degetul subţire al miresei.
D upă formalităţie obişnuite (M ark Daniel şi-a pus semnul,
iar Kerenhappuch Smith s-a iscălit, mîndră pentru că ea ştia
să scrie) s-au dus acasă la Ned Bottrell, lîngă biserică, unde
s-a băut cidru şi bere în sănătatea mirilor A trecut mult pînă
au pornit iar la drum, înapoi la Mellin. întoarcerea acasă s-a
transformat într-o procesiune triumfală Oamenii ieşeau din
schimbul de dimineaţă.
Curtea stăruitoare pe care „holteiuT Mark Daniel i-o fă
cuse lui Keren, şi felul cum îşi construise casa, înflăcăraseră
103 DEMELZA
imaginaţia minerilor şi a fetelor şi un grup întreg li Se alătură

ca să-i conducă pe tinerii căsătoriţi pînă la Mellin.
Keren nu prea ştia ce să facă. N u ştia cum ar fi trebuit să
se poarte faţă de oamenii aceştia în mijlocul cărora avea să
trăiască. Nu-i plăcea bunica Daniel, iar pe Beth Daniel, soţia
lui Paul, o considera o femeie de rînd care nici nu putea
deschide gura de geloasă ce era. D ar unii dintre bărbaţi erau
destul de plăcuţi, prietenoşi, în felul lor aspru, dar respectuos.
Se uita cu coada ochiului la ei; erau mai acceptabile decît
soţiile lor.
Li s-au oferit plăcinte cu carne de iepure şi praz, pîine de
secară şi ceai. Totul a mers bine. Au stat de vorbă, conversaţiile
alternînd cu perioade subite de tăcere, cînd toţi păreau că se
măsoară unii pe alţii, dar era prima dată că o vedeau, cu
excepţia lui Mark, şi era normal să fie aşa.
Cînd au terminat, se lăsa seara. La rugămintea lui M ark
nu s-a mai glumit şi nu i-au condus pînă la casa lor nouă.
Avea destulă linişte acum. Soarele la apus le încălzea spatele
cum urcau dealul plecînd de la Mellin, şi inunda tot ţinutul cu
o lumină aurie. Contrastul de culori era puternic acolo unde
cerul luminos se întîlnea cu marea de cobalt.
începură să coboare spre casa lor. Ea se opri brusc:
- Asta este?
- Da, răspunse el şi aşteptă.
- O! exclamă fata şi merse mai departe.
Ajunseră la uşă. îşi dădu seama ce simplă şi rudimentară
era văzînd-o acum lîngă silueta fetei pe care o luase de soţie.
Totul era brut, nefinisat, deşi construit cu mîinile juî iubitoare:
crud şi aspru. Nu era destul să ai mîini iubitoare, trebuia price
pere-şi timp.
Intrară şi observă că cineva aprinsese un foc mare în vatra
deschisă pe care o făcuse el. Ardea şi trosnea, înveselea camera
încălzind-o.
WINSTON GRAHAM 104
- Beth a făcut focul, spuse el recunoscător.

- Cine9
- Ea. A ieşit afară pe furiş. M ă întrebam de ce. Ce bună e!
- Nu m ă place, spuse Keren, călcînd pe paiele care tros
neau sub picioarele ei.
- B a da, Keren. Te place, dar ea e metodistă şi lor nu le
place să m eargă la teatru.
- Aha, nu-i pl&ce, spuse Keren pe un ton ameninţător.
Aş vrea să ştiu ce cunoaşte ea despre teatru.
M ark privi în jur.
- E . . . e destul de nepotrivit pentru tine, Keren. D ar a fost
construită în patru zile, va fi nevoie de eîteva săptămîni ca
s-o facem cum vrem noi.
Se uită la ea aşteptînd.
- O, e o casă bună, spuse Keren. E de cincizeci de ori
mai bună decît casele alea vechi de peste deal.
Faţa lui întunecată se lumină.
■ - O s -o facem şi mai bună cu timpul. Acum... avem multe
de ■:ut. Deocamdată am vrut să ai un acoperiş deasupra capului.
încercă să o ia în braţe, şi cînd ea ridică faţa spre el o
sărută. Părea că sărută un fluture, delicat, fragil, înşelător.
Ea întoarse capul:
- Ce e acolo înăuntru9
- Acolo o să dormim. Am vrut să fac o cameră sus, dar
n-am terminat-o încă. D eocam dată am făcut asta,
Ea intră în cealaltă cameră. Simţi iar paiele sub picioare.
Era ca şi cum ar fi locuit într-un grajd. Ei bine, asta se putea
schimba, cum spusese şi el.
M ark traversă camera şi deschise oblonul să pătrundă
lumina. Intr-un colţ al camerei se afla un fel de raft de lemn,
cam ia treizeci de centimetri deasupra podelei. Pe el se afla o
saltea din pînză de sac umplută cu paie şi două pături subţiri.
105 DEMELZA
- Ar fi trebuit să o construieşti orientată spre apus. Am fi

avut soare după-amiaza.
- Nu m-am gîndit, spuse el mîhnit.
Era casa ei. Putea să facă ce vrea cu ea. Asta era ceva!
- Vrei să spui că ai construit-o de ultima dată de cînd
ne-am văzut?
-D a.
- Doam ne sfinte! Nu-mi vine să cred! M irarea ei îl îneîntă
şi o sărută, iar ea se desprinse imediat din braţele lui.
- Du-te, Mark. Lasă-mă singură acum. Du-te s. stai lîngă
foc. Vin şi eu numaidecît. Am să-ţi fac o surpriză.
Ieşi, apleeîndu-se, înalt cum era, ca să nu se lovească de uşă.
Keren rămase un timp uitîndu-se pe fereastră, la priveliştea
de afară, la albia uscată a pîrîului şi la sterilul scos din mină
de jur-împrejur. Sus, de partea cealaltă a văii, pămîntul era
mai bun; se vedeau copacii şi foişorul unei case. De ce nu
construise acolo9
Se întoarse şi atinse patul cu degetele. Paiele erau uscate.
Nu trecuse mult de cînd dormise pe paie ude. Acum avea să
fie mai bine. După prima deziluzie, curajul şi buna dispoziţie
îi reveniră. Nu mai trebuia sa se certe cu Tupper, sau să miroa
să răsuflarea înăcrită de băutură a lui Otway. Nu mai trebuia
să fiămînzească. Se terminase cu drumurile grele prin cîmpiile
mlăştinoase. Nu trebuia să mai joace prin săli care semănau
cu cocinile de porci, în faţa unor ţărănoi neciopliţi. A c i era
căminul ei.
Se duse iar la fereastră, închise oblonul. Cîţiva pescăruşi
zburau pe sus. Proiectaţi pe cerul noros, spre răsărit, păreau,
în lumina soarelui, de o culoare roz-aurie. Lumina scădea,
mai ales în casă. Va fi mereu întuneric devreme în casa asta
orientată greşit.
WINSTON GRAHAM 106
Ştia că o aşteaptă. Nu avea intenţia să nu-şi îndeplinească

angajamentul, dar se gîndea la el cu o vagă senzaţie de o b o
seală. Se dezbrăcă încet şi, după ce îşi scoase tot ce avea pe
ea, tremură puţin şi închise şi celălalt oblon. In semiîntuneric
îşi trecu cu un gest de mîngîiere palmele peste coapsele ne
tede, se întinse şi căscă, apoi îşi puse cămaşa neagră cu roz,
cam decolorată, şi îşi înfoie părul. Aşa era bine. O să meargă.
Căi cînd peste paie cu picioarele goale, se duse în bucătărie
şi crezu la început că ieşise afară. Apoi îl văzu stînd jos, în
umbră, pe podea, cu capul sprijinit de banca de lemn. Dormea.
O cuprinse furia.
• - Mark: strigă ea.
El nu răspunse. Se apropie, îngenunche lîngă el pnvin-
du-1. Se bărbierise la Mellin, dar barba lui aspră începea iar să
crească. Avea faţa trasă şi obosită, şi gura întredeschisă. Văzu
cît e de urît.
- M a rk ! îl strigă ea din nou.
El continua să doarmă.
- Mark! II apucă de gulerul hainei şi-l zgîlţîi tare. Capul
i se ciocni de scîndură şi respiraţia i se opri, dar nu dădu nici
un semn că se trezeşte.
Keren se ridică şi se uită la el. Mînia facu loc dispreţului.
Era tot atît de rău ca Tupper, zăcînd acolo fară vlagă, ridicol.
Cu cine se măritase'' Cu un bărbat care adorm ea în noaptea
nunţii, pe care nu-1 interesa nimic, care dorm ea dus9 Era o
insultă la adresa ei. O adevărată insbltă.
Ei bine, să facă ce-o vrea. Nu-i păsa. D acă voia să sforăie
acolo ca un dulău mare şi negru... el avea de pierdut, nu ea.
Nu ea era de vină. Rîse scurt, apoi începu să chicotească
văzînd latura caraghioasă a situaţiei. Continuă să rîdă pînă
ajunse în cealaltă cameră, dar mai încet ca să nu-1 trezească.
Capitolul IX
A
timpul vizitei pe care o tăcuse la casa
din Reath, Ross observase şi el foişorul
printre copaci, pe panta dealului - în depărtare. Era una din
lojile de portar de la Mingoose şi era în pşragină. Dar mai erau
eîteva camere care se puteau folosi, şi lui Ross îi veni o idee.
I-o expuse dom nului H o ra c e Treneglos, care venea
regulat să inspecteze mina. acum că aducea beneficii frumoase.
- Cine e acest Dwight Enys9 strigă tare domnul Trene
glos. Crezi că merită să-l încurajăm9 Crezi că e un medic
experimentat?
- Enys este inteligent, energic şi ager. E bine să încurajăm
pe cei tineri şi Choake nu mai vrea să ne ajute de cînd m-am
certat cu el.
- Aş fi dorit să găsim un loc mai liniştit pentru mina noas
tră, spuse domnul Treneglos, ţinîndu-şi cu mîna pălăria pe
cap. Mereu bate vîntul pe aici. D upă cîte ştii, în ceea ce mă
priveşte, nu prea îmi plac medicii ăştia, tineri sau bătrîm. Dar
vreau să-ţi fac pe plac şi dacă tînărul se mulţumeşte cu loja
portarului i-o pot închiria la un preţ mic, cu condiţia să o
repare.
Peste două săptămîm avea loc o vînzare. închisă ia Truro,
la care mina Wheal Leisure trimitea minereu. Ross porni de
WINSTON GRAHAM 108
vreme călare, şi se duse la Pascoe înainte de începerea licitaţiei.

Dwight Enys nu era acasă, dar îi lăsă o notă şi plecă.
Mostrele din minereul de vînzare'fuseseră deja examinate,
testate şi discutate de agenţii societăţilor care cumpărau aramă.
La astfel de vînzări închise societăţile nu aveau decît să facă
oferte pentru minereu. N u apreciau frămîntările din jurul
licitaţiilor, vulgare pentru ei. unde cîte un cum părător ridica
mereu preţul, ajungînd la sum e pe care nu erau dispuşi să le
plătească. în schimb, societăţile făceau o ofertă în scris; preşe
dintele le deschidea şi marfa revenea societăţii care oferise
cel mai mare preţ.
Azi oferta era mai slabă ca oricînd şi unele cantităţi de
minereu se vindeau la mai puţin de jum ătate din valoarea lor
reală. Cînd nu voiau să cum pere un lot anumit, societăţile
obişnuiau să ofere un preţ foarte mic şi dacă aşa cum se întîm-
pla deseori, toate societăţile faceau la fel, marfa se vindea pe
un preţ de nimic. Asta îndemna o mare pierdere pentru mina
care vindea şi, aşa cum m ergeau treburile, nici o mină nu-şi
putea permite pierderea.
După vînzare urm a întotdeauna o masă mare la han, unde
cumpărătorii şi vînzătorii - leii şi mieii cum îi numise un glumeţ
- şedeau împreună; dar azi cei ce se ospătau nu prea erau
bjne dispuşi. Ross fusese surprins să-l vadă pe Francis la
vînzare - de obicei venea administratorul minei Grambler.
Era senin că vărul lui facea o ultimă încercare să menţină
mina Grambler pe picioarele ei şubrede. Cu tot calmul şi sigu
ranţa lui. azi Francis părea necăjit şi neajutorat, ca şi cum ar
fi fost ameninţat de nişte spectre ascunse undeva în cotloa
nele neştiute ale minţii lui:
La stînga lui Ross şedea Richard Tonkin, directorul şi
unul dintre acţionarii de la United Mines, cea mai mare to
109 DEMELZA
pitorie de cositor şi aram ă din ţară. Cam pe lajum ătatea ospă

ţului, Tonkin îi şopti lui Ross la ureche:
- Sper că aţi făcut progrese în ceea ce priveşte planul
dumneavoastră.
Ross se uită la el.
- Vreţi să spuneţi extinderea minei Wheal Leisure?
Tonkin zîmbi.
- Nu, domnule. Proiectul privitor la înfiinţarea unei socie
tăţi care să prom oveze interesele minerilor.
Privirea lui Ross deveni fixă.
- N-am întreprins nimic în acest sens, dom nule Tonkin.
Acesta se uită la el neîncrezător.
- Sper că glumiţi. Mi-au spus domnul Blewett, şi domnul
Aukett... că aţi plănuit ceva. Aş fi fost fericit^să vă pot oferi
ajutorul meu.
- Dom nul Blewett şi domnul Aukett au dat prea multă
importanţă unei discuţii întâmplătoare. Nu m-am mai gîn-
dit la asta.
- Sînt foarte dezamăgit. Speram - mai sperau şi alţii că
se va face ceva. Nu e nici o îndoială că avem nevoie de o
astfel de societate.
O dată ce începură să plece mesenii, reuniunea luă sfîrşit
Unii mai rămaseră să bea un ultim pahar de vin de Porto, alţii
moţăiau chercheliţi sau trăgeau tutun pe nas, iar alţii, în gru
puri, stăteau de vorbă la uşa hanului.
Ross rămase să vorbească cu Francis, Deşi nu existau
resentimente între ei, se vedeau rar. Ross auzise că mina Gram-
bler suspendase lucrul deocamdată, dar el nu discută decît
probleme de familie, temîndu-se să atace un subiect neplăcut
pentru Francis.
Discutau prieteneşte. în timp ce coborau scara, cînd han
giul îl opri pe Ross:
WINSTON GRAHAM 110
- Iertaţi-mă, domnule, dar v-aş ruga să poftiţi aici, numai

eîteva minute. Şi dumneavoastră, domnule, dacă doriţi.
Ross se uită la el, coborî două trepte şi intră în biroul
hangiului, o cameră mică şi întunecoasă. Ferestrele se deschi
deau spre un perete înalt. în cameră se aflau paisprezece bărbaţi.
Intrînd după el, Francis se împiedică de o pisică, trase o
înjurătură şi ridică piciorul ca să o lovească. Văzu ce era, o
ridică apueînd-o de ceafa şi intră în cam eră după Ross, faeîn-
du-şi loc cu coatele.
- E i , Doamne! exclamă el aruneînd o privire în jur.
Cînd Ross îi recunoscu pe Tonkin, Blewett şi Aukett
printre ceilalţi, înţelese despre ce era vorba.
- Luaţi loc, dom nule căpitan, spuse Blewett arătîndu-i
un scaun liber lîngă fereastră. Ne pare bine că v-am prins
înainte de a pleca.
- Mulţumesc, spuse Ross, stau în .picioare.
- Doamne, spuse Francis, parcă am fi la o întrunire religi-
oasă. Hai, pisico, tu să fu preşedintele, şi bagă de seamă să
faci ordine: Se aplecă şi aşeză pisica pe scaunul gol.
- Domnule căpitan, ^puse Tonkin, ce noroc că aţi întîrziat.
Am avut astfel ocazia să discutăm între noi, cei pe care-i vedeţi
aici, şi fără îndoială că ştiţi despre ce.
- îmi închipui, spuse Ross.
-•Să mă bateţi dacă aş spune la fel. adăugă Francis.
- A m don să vă daţi cu vîntul, domnule, îi spuse lui Francis
un bărbat voinic numit Johnson, că nu se va afla nimic din ce
discutăm aici. E strict confidenţial.
- Foarte bine.
- înţelegem că nu v-au mulţumit tranzacţiile făcute azi,
nu-i aşa'? întrebă Richard Tonkin.
111 DEMELZA
Grambler făcuse cea mai proastă afacere.

- Puteţi să spuneţi şi aşa, răspunse Francis.
- Mulţi dintre noi gîndesc la fel şi ne-am adunat aici să
discutăm ce e de făcut.
- Deci ne aflăm aici ca să îndreptăm lucrurile, adăugă
Francis. O să dureze mult.
- N u prea mult, răspunse Tonkin calm. Pentru că avem
un plan, domnule Poldark Vrem să înfiinţăm o societate a
noastră, independentă de cartel, care să stabilească preţuri
bune pentru minereu, să-l prelucreze aici la noi în regiune şi
să..vîndă direct produsul rafinat. "Noi toţi cei de aici, mai mult
de doisprezece, dorim să ne unim. R eprezentăm o parte
importantă din minele din regiune şi, în ciuda timpurilor grele,
putem face rost de bani numerar. Nu e decît un mic început,
dom nule Poldark, faţă de ce va fi cînd vom pune afacerea pe
picioare, cu condiţia să păstrăm secretul şi să acţionăm cum
trebuie. Mai sînt unele mine dintre cele mai bogate, care azi
nu sînt reprezentate aici. In timpuri bune putem suporta preţuri
mai scăzute pentru că există o marjă; dar în timpuri grele, ca
acum, în afară de faliment nu există decît o singură cale.
Se auzi un murm ur de aprobare din partea celor prezenţi
în cameră. Ross observă că foarte mulţi dintre cei ce vînduseră
în ziua aceea erau de faţă. îşi dădu seama că pornise ceva
care nu mai putea fi oprit. Tonkin vorbea: exprima în cuvinte
ceea ce simţeau toţi ceilalţi.
- Ce spuneţi sună foarte bine, vă cred, spuse Francis.
Dar în orice caz o să aveţi necazuri. Societăţile care achiziţio
nează arama se vor lupta pe viaţă şi p e moarte şi băncile le
vor susţine. Unii...
- Mai bine să avem necazuri decît să murim de foame,
spuse Blewett.
WINSTON GRAHAM 112
- Da, da, nu ne temem de greutăţi!

Francis ridică uşor din sprîncene.
- N u pot să nu fiu de acord cu dum neavoastră, domnilor.
- Ţineţi seamă, zise Tonkin, că ăsta nu e decît un început.
Ştiu, ştim cu toţii că vom avea multe greutăţi de întîmpinat.
Nu e întotdeauna uşor să faci ce e drept şi just. D ar acum cît
sîntem aici, împreună, se cuvine să punem roţile în mişcare.
Şi, înainte de a începe, dorim să ştim cine e cu noi în această
întreprindere. Pentru că acela care nu e cu noi...
Este împotriva voastră? Francis clătină din cap. Departe
de asta. Pentru că acela care nu vi se alătură imediat poate să
aibă alte obligaţii, la care să se gîndească. N u înseam nă că nu
vă doreşte să reuşiţi. Francis se uită la Ross. Care e părerea
vărului meu?
- Vărul dumneavoastră a făcut prima sugestie, spuse Tonkin:
Francis păru surprins:
- Ei bine, Ross, n-am ştiut. N u mi-aş fi închipuit, de vreme
ce mina ta...
Ross nu răspunse. Pe faţa lui nu se citea nimic.
- Există dezavantaje, ştiu asta, spuse Tonkin, dar dacă
va deveni o realitate care să funcţioneze, vom elimina multe
din anomaliile de acum. Problem a e, domnule, că nu mai
putem continua aşa. Dacă nu va interveni o schimbare, într-un
an vom dispărea toţi. Din partea mea, eu spun că trebuie să
pornim la lucru cu curaj şi cît mai repede. Prefer să pierd
luptînd, decît să stau cu mîinile încrucişate şi să aştept sfîrşitul.
- Ei bine, spuse Francis, aranjîndu-şi dantela de la m an
şetă, nu mă îndoiesc că o să le daţi de lucru societăţilor care
achiziţionează aramă. Şi vă doresc noroc, pentru că D um ne
zeu ştie că n-am prea avut în ultimul timp. Cît despre mine,
113 DEMELZA
aş prefera să mă mai gîndesc înainte de a lua o hotărîre. Vă

doresc numai bine, domnilor, numai bine. Apropo, cine va
lua iniţiativa7 Trebuie să aveţi un lider, nu-i aşa9 Dum neata,
domnule Tonkin9
Tonkin clătină din cap:
- Nu, domnule, n-aş putea. Nu sînt eu omul potrivit. Da
sîntem toţi de acord cine să fie, dacă va voi să accepte. Nu-i
aşa, domnilor?
Capitolul X
emelza îl aştepta pe Ross de la ora cinci.

La şase pregăti masa de seară, mai uşoară
decît de obicei. Ştia că se întorcea sătul de mîncare şi băutură
de la aceste întruniri, bombănind că sînt o pierdere de timp.
Pe la şapte mîncă şi se gîndi să se ducă în întîmpinarea lui
Ross. O hrănise pe Julia, grădina nu avea nevoie acum de
îngrijire, exersase la spinetă înainte de masă. Era liniştită. Totul
era în ordine. Se va duce la plimbare.
Bucuriile timpului liber, pe care rar şi le permitea, nu-şi
pierduseră încă noutatea pentru ea. Dintre toate, tihna vieţii
unei doam ne o facea cea mai fericită. In copilărie m uncea
pînă cînd cădea extenuată şi adorm ea buştean; dorm ea pînă
0 trezea o lovitură de bocanc sau pînă ţipa cineva la ea. Ca
servitoare la N am para avusese m om ente de linişte şi odihnă,
dar cele mai bune erau cele luate pe furiş; mereu în stare de
alertă amestecată cu plăcerea Acum putea lenevi în voie dacă
avea chef. Activitatea de fiecare zi, cu care era obişnuită,
facea aceste m om ente de tihnă şi mai plăcute. Acum era o
doamnă, soţia lui Ross Poldark, ai cărui strămoşi stăpîneau
acest pămînt de sute de ani Copiii pe care-i va naşte, Julia
mai întîi, vor purta numele de Poldark, vor avea un cămin,
bani destui, educaţie, cultură, aici vor fi rădăcinile lor. Inima
1 se umplea de fericire la acest gind.
115 DEMELZA
Urcă dealul ascultînd greierii care ţîrîiau prin tufişuri şi

oprindu-se din cînd în cînd să privească păsărelele care se
certau pe ramurile ulmilor, sau cîte o broască săltînd sau tîrîn-
du-se la marginea pîrîului. Cînd ajunse lîngă ruinele minei
Wheal Maiden, se aşeză pe un bolovan, fredonînd o melodie
şi scrutînd depărtarea ca să vaflă silueta familiară.
Dincolo de fumul de la Grambler se vedea clopotniţa
bisericii din Sawle. De aici părea că se apleacă spre sud-vest
ca un om în furtună. Toţi copacii aveau trunchiurile aplecate
în direcţia opusă.
- D oam nă Poldark, se auzi o voce în spatele ei.
Tresări speriată.
Era Andrew Blamey.
- Vă rog să mă scuzaţi, doamnă. N-am vrut să vă sperii.
Stătea lîngă ea, temîndu-se să nu o vadă leşinîna din cauza
şocului. Dar nu o cunoştea pe Demelza. Nu se speria atît de
uşor, O ţinu de braţ pînă se aşeză iar pe piatră.
Se uită la el cu coada ochiului; nu părea arogant.
Şocul o făcuse să tragă o înjurătură, uitînd de "bunele
maniere. Era necăjită.
- E un început prost dacă, venind aici ca să-mi cer scuze,
e nevoie de alte scuze chiar de la început.
- N-am crezut să vă mai văd pe aici.
- Nici eu, doamnă, n-am crezut c-o să mai vin vreodată.
- A tu n c i ce vă aduce, domnule căpitan9
- Vizita pe care rm-aţi făcut-o. N-am mai avut linişte
după ce aţi plecat.
îşi umezea mereu buzele şi se încrunta ca şi cum l-ar fi
durut ceva.
- Cum aţi venit pînă aici? Pe jos. de la Falrnouth9
- A m venit pe jos de la Grambler, sperînd să nu fiu obser
vat dacă n-aţi fi fost singură. Am fost la Truro de dimineaţă şi
WINSTON GRAHAM 116
i-am văzut pe soţul dum neavoastră şi pe Francis Poldark.

Ştiind că nu sînt acasă, tentaţia a fost prea mare.
- îl aştept pe Ross să vină din clipă-n clipă.
- Atunci să vă spun ce am de spus cît mai ara timp. Fără
îndoială că v-aţi făcut o proastă părere despre mine la prima
noastră întîlnire, doam nă Poldark.
Demelza plecă ochii:
- Am fost cam supărată.
- Vizita dum neavoastră a fost neaşteptată. Uitasem de
toate... Dintr-o dată s-a redeşteptat în mine toată amărăciunea.
Luă pălăria şi o puse pe un zid. Sînt un om nestăpînit. Mă
înfurii uşor. Toată viaţa am încercat să mă stăpînesc. Cîteodată
îmi ies iar din fire. D ar D oam ne fereşte să mă cert cu cei
care-mi vor binele.
- Nici cu marinarii dumitale? spuse Demelza, maliţioasă.
El tăcu.
- Continuaţi, vă rog, îl îndem nă ea.
-- Marinarii se ceartă acum cu toţi căpitanii lor. De ani de
zile îşi completează salariile de mizerie aducînd în porturi
mărfuri de contrabandă ta fiecare călătorie. D ar s-a ajuns la
asemenea situaţie că noi, căpitanii, sîntem găsiţi vinovaţi. Căpi
tanul vasului Swan o fF lu sh in g a fost reţinut în Jamaica şi dat
în judecată, şi alţii vor păţi la fel. Aşa că.am ajuns la o învoială
cît să aducă fiecare marinar. N u e de mirare că nu le place,
dar ăsta nu e un conflict personal între mine şi echipajul meu;
agitaţia a cuprins tot serviciul poştal.
- îmi pare rău, spuse Demelza.
- In ziua cînd v-am întîlnit eram furios din cauza unor
dezordini. Cînd mi-aţi vorbit, mi s-a părut că vă amestecaţi în
treburile mele. Mai tîrziu im-am dat seama de efortul pe care
l-aţi făcut. Aş fi vrut să vă fi oprit, să vă mulţumesc pentru ce
aţi făcut şi pentru ce mi-aţi spus.
117 DEMELZA
- Nu e nimic. Nu asta am vrut, cred câ înţelegeţi...

- De atunci n-am mai avut linişte. Tot drumul pînă la
Lisabona şi înapoi m-am gîndit la ce-aţi spus despre Verity.
Poate ca n-aţi avut timp să spuneţi tot ce aţi vrut. Dar... Veri
ty nu şi-a revenit niciodată. Aşa aţi spus, nu? Arată cu zece
ani mai bătrînă decît vîrstă ei. D e cîte ori nu m-am gîndit la
asta! Aţi spus că suferă, dar nu e bolnavă. Din cauza mea. Cu
zece ani mai bătrînă decît vîrsta ei! N-ăm ştiut niciodată ce
vîrstă are. îmi ajungea dragostea ei. Nu m ăgîndeam la vîrstă.
Am patruzeci şi unu de ani, doamnă. Cînd am cunoscut-o eu
nu arăta în vîrstă. Pentai asta au salvat-o fratele şi tatăl ei9 Ca
să îmbătrînească singură9 Nu voi avea linişte pînă n-am s-o
văd. Aţi făcut mult, doamnă Poldark, orice s-ar întîmpla. Tot
dumneavoastră.trebuie să acţionaţi mai departe. Asta am venit
să vă spun.
' Cît vorbise, se uitase drept în ochii ei şi ea nu avusese
puterea să-şi desprindă privirea de a lui. Acum se uită peste
cîmpie spre Grambler; se ridică.
- Vine Ross, domnule căpitan. Ar fi mai bine să nu te
vadă aici.
Blamey se uită la ea, închizînd ochii pe jumătate.
- E împotriva mea acum9 Atunci nu era.
- Nu e împotriva dumitale. Nu vrea ca eu să răscolesc
trecutul. Ar fi furios pe mine dacă ar şti.
- Venty are un bun prieten în dumneata, doamnă. Rişti
mult pentru prietenii dumitale.
- Şi eu am o prietenă bună în Verity. Dar nu mai sta
acolo. O să te vadă. Hai să.ne ascundem după zid.
- Care e cel mai bun drum de întoarcere9
-- După brazii aceia. Aşteaptă pînă plecăm.-
WINSTON GRAHAM 118
- Cînd vă mai pot vedea9 Ce mai putem stabili9

Demelza încercă să găsească o soluţie rapidă:
- Nu ştiu acum. Depinde... de Verity... Dacă...
- O să-i spuneţi9 o întrebă el nerăbdător.
- Nu cred. Nu la început. Nu m -am mai gîndit de cînd
am fost la Falmouth, pentru că nu mai speram să reuşim să
facem ceva... Depinde de ce voi putea aranja...
- Scrieţi-mi... prin poşta noastră. Voi veni.
.,Ea îşi muşcă buzele... nu prea ştia să scrie bine.
- O să vă dau de veste. Dar dacă sînteţi plecat9
- Ridic ancora sîmbătă, nu se poate altfel. Să stabilim o
întîlnire pentru a treia săptămînă din luna viitoare, dacă e
posibil. Ar fi mai sigur. Dacă...
- Uite, zise Demelza grăbită. La Truro e cel mai sigur.
Am să-ţi trimit vorbă, locul şi ora. Mai mult nu pot face.
Restul depinde de dumneata.
- Fiţi binecuvîntată, doamnă, spuse el şi se aplecă să-i
sărute mîna. N -o să vă dezamăgesc.
Se uită după el cum pleacă în grabă şi aleargă în direcţia
copacilor. După prima lor întîlnire la Falmouth, nu-şi putuse
imagina ce văzuse Verity în omul acesta ca să o afecteze atît
pierderea lui. Acum înţelegea mai bine.
Soarele apusese înainte ca Ross să sosească. Fumul de la

Grambler se ridica împins de vînt, acoperind casele şi îndrep-
tîndu-se apoi spre Sawle. Aici, printre ruine, greierii ţîrîiau
de zor prin iarbă şi printre pietre.
Ross sări jos de pe Darkie, cînd o văzu, şi un zîmbet îi
apăru pe faţă.
- Ce plăcere, iubito': Sper că nu mă aştepţi de mult timp.
- Ai întîrziat patru ore, spuse ea M -aş fi tra n sfo rm at
într-o stană de piatră dacă aş 11 venit aici de la cinci.
119 DEMELZA
- Dar cum n-ai venit la cinci, n-ai păţit nimic. Rîse şi se

uită la ea. Ce nu m erge9
Ea ridică mîna şi mîngîie botul catifelat al îepei.
- Nimic, numai că mi-am tot imaginat că Darkie te-a
trîntit jos din şa, sau că te-au atacat tîlharii.
- Dar îţi lucesc ochii. D e la distanţă mi s-a părut că sînt
licurici.
D em elza îl mîngîie pe braţ, dar continuă să se uite
la Darkie:
- Nu mă tachina, Ross, mă bucuram că te-ai întors,
asta-i tot.
- Sînt flatat, dar nu convins, spuse el. Te-a impresionat
ceva. Sărută-ma. Ea îl sărută. Acum ştiu că n-ai băut nimic,
adăugă el.
- Oh, Iudă ce-eşti: îşi şterse gura, nemulţumită. Ce altă
insultă mai urm ează9 Dacă mă săruţi numai ca să vezi dacă
am băut...
- Aşa mă asigur că n-ai băut.
- Atunci data viitoare cînd ai să-l mai bănuieşti, fa la fel
cu Jud. El o să rîgîie şi o să-ţi spună: Da, domnule Ross, îmi
place! Şi o să-ţi pună mîinile pe umeri ca nişte cat'aplasme cu
sămînţă de in. Sau Prudie, de ce nu încerci cu Prudie9 N-are
barbă şi sigur că o să te primească bine. N-a avut ocazia la
petrecerea noastră şi cred că nu te supără că-i place ceapa...
O ridică în braţe şi o aşeză de-a curmezişul pe şa, unde
trebui să se ţină strîns de braţul lui ca să nu cadă pe spate. Cu
ochii ei negri se Uită cercetător în ochii lui cenuşii.
- Cred mai curînd că pe tine te-a impresionat ceva, spuse
Demelza atacînd ea prima. Ai făcut probabil o drăcie, sînt
sigură! L-ai trîntit pe doctorul Choake în vreo băltoacă sau ai
jefuit banca lui George W arleggan9
WINSTON GRAHAM 120
El se întoarse şi mînă calul jo s în vale, ţinînd-o strîns cu o

mînă pe D em elza de un genunchi.
- Am o noutate pentru tine, dar nu cred că e prea intere
santă. Spune-m i mai întîi ce-ai făcut toată ziua?
- Care-i noutatea?
- Tu întîi!
- O... Azi-dim ineaţă m -am dus la K eren D aniel să facem
cunoştinţă...
- Ţi-a plăcut?
- Cum să spun9 Are talie subţire, urechi mici, frum oase...
- Şi o minte pe potrivă?
- Greu de spus. Are o părere bună despre ea însăşi. Vrea
să-şi depăşească condiţia. Cred că-şi închipuie că dacă te-ar
fi cunoscut înaintea mea, n-aş mai fi avut nici o şansă.
Ross rîse.
- Aş mai fi avut? întrebă D em elza curioasă.
- Am mai auzit eu insulte, dar prostia e ceva ce nu
pot suporta.
- Ce cuvinte mari, tăticule, spuse Demelza impresionată.
M erseră mai departe. Cîteva păsărele mai ciripeau încă
acum, la lăsatul serii. Plaja de la H endraw na devenise de un
verde palid de opal, proiectată pe cafeniul cald'al stîncilor
şi nisipului.
- Şi care-i noutatea ta9
- Plănuim să înfiinţăm o societate a noastră care să concu
reze societăţile actuale. Eu o voi conduce.
Demelza se uită la el:
- Ce-ar putea să însemne asta, Ross9
El începu să-i explice. Traversară pîrîul şi ajunseră acasă.
Jud ieşi agale să ia calul să-l ducă la grajd. Intrară în casă
unde îl aştepta masa de seară. Ea voi să aprindă luminările,
dar Ross o opri. Se aşeză pe covor sprijimndu-se de genunchii
121 DEMELZA
lui. O mîngîie pe păr, pe faţă şi continuară să vorbească în

timp ce se lăsa întunericul.
- Francis n-a vrut să mi se alăture la început. Nu-i fac
nici un reproş pentru că funcţionarea în continuare a minei
Grambler depinde de bunăvoinţa lui Warleggan. Mulţi au
aceeaşi problemă. Sînt atît de înglodaţi în datorii, încît nu
îndrăznesc să rişte şi să-i supere pe cei care îi au la mînă. Dar
am recurs la un compromis şi afacerea noastră va fi secretă.
- Secretă9 întrebă Demelza.
- Dacă societatea se va înfiinţa, va fi reprezentată de cîteva
persoane care vor acţiona şi pentru aceia care nu vor să li se
cunoască numele. Cred că vom reuşi.
- Şi numele tău va fi secret, atunci?
O mîngîie încet pe bărbie.
- Nu. Nu risc nimic. Pe mine nu mă pot atinge.
- Dar şi Wheal Leisure e datoare la bancă, nu-i aşa9
- Da, la banca lui Pascoe. D ar aceasta n-are nici o legătură
cu celelalte societăţi, aşa că nu risc nimic.
De ce trebuie să-ţi iei toate riscurile asupra ta ca să-i
aperi pe alţii9
- Nu, nu-i aşa. Sînt alţii care ne vor ajuta pe faţă,: Richard
Tonkin, Johnson şi mulţi alţii...
•Ea se mişcă puţin, neliniştită.
- Şi noi, npi ce vom risca9.
- S-ar putea... să lipsesc mai mult de acasă. E greu de spus.
Ea se mişcă din nou:
- Nu cred că-mi place, Ross.
- Nici mie, aspectul ăsta. D ar n-au avut pe cine să aleagă
drept conducător. Am încercat...
- Ar trebui să fim mulţumiţi.
- E un compliment să fii ales. Deşi cred că o să blestem
slăbiciunea mea care m-a făcut să accept. E nevoie de societatea
asta, Demelza N-am vrut să fiu propus, dar n-am putut refuza.
WINSTON GRAHAM 122
- Trebuie să faci ceea ce crezi tu că-e bine să faci, spuse

ea calm.
T ă c u ră un tim p. Faţa ei era liniştită. D isp ă ru se ră din
ea vioiciunea, încordarea, vitalitatea ei de spiriduş poznaş
pe care el o sim ţea întotdeauna cînd o preocupa ceva sau
cînd avea toane. O d e z am ă g ise v e ste a lui; nu voia să fie
despărţită de el m ai m ult ca acum , do rea să aibă mai m ulte
în c o m u n cu el.
Se aplecă şi îşi îngropa obrazul în părul ei. Era viu, vi
brant, se înfăşură pe faţa lui. M irosea vag a mare. Era frapat
de misterul acestei personalităţi; părui, capul şi întreaga ei
persoană îi aparţineau de drept, prin căsătorie, şi prin voinţa
ei. Părul acesta negru, buclat, capul acesta însemna mai mult
ca orice pentru el. Erau de fapt cheia misterului atracţiei şi
dragostei pe care le simţea pentru ea. Erau două fiinţe pe
care dragostea, simţirea şi felul de a gîndi le apropiau. Erau
totuşi două fiinţe separate, fiecare cu personalitatea ei, şi aveau
să rămînă aşa în ciuda oricărui efort de a umple prăpastia
dintre ei. Orice încercare, dincolo d e un punct, nu avea nici
un efect. El nu ştia ce gîndea ea în acel moment, sau ce simţea.
Numai unele semne exterioare, pe care ajunsese să le înţeleagă;
îi spuneau că fusese tulburată, alarmată, şi acum nu mai era.
In s'chimb mintea ei cerceta acest ceva ndu pe^care el i-1 spu
sese, încercînd să prevadă ceea ce el însuşi nu putea prevedea,
el care şţia şi înţelegea mult mai multe lucruri.
- Azi după masă a sosit o scrisoare pentru tine, spuse ea.
Nu ştiu de la cine.
- O, de la G e o r g e W arleggan. M -am întîlnit cu el
azi-dimineaţă. Mi-a spus că m-a invitat la o petrecere de-a lui
şi că voi găsi invitaţia acasă.
Ea nu zise nimic. Undeva în fundul casei Prudie şi Jud se
certau. Se auzea vocea groasă a lui Prudie piîngîndu-se de
123 DEMELZA
ceva, şi vocea mai subţire a lui Jud, care-i răspundea. Sem ă

nau cu doi cîini care mîrîiau unul la altul, c ă ţe a u a şi corci
tura de buldog.
- A s t a va provoca duşmănie între tine şi G eorge Warleg
gan, nu-i aşa9
- E foarte probabil.
- Asta nu e bine. E foarte bogat, n u 7
' - Destul de bogat. Dar există interese mai vechi şi mai
importante în Cornwall, ce ar putea fi trezite.
Se auzi un zgomot de crătiţi trîntite, în bucătărie.
- Spune-mi, o întrebă Ross, de ce erai atît de tulburată
cînd te-am întîlnit la Wheal M aiden7
Demelza se ridică.
- Ciorile alea bătrîne o s-o trezească pe Julia. Trebuie să
mă duc să-i despart.
Capitolul XI
wight Enys, încîntat, veni la ei a doua zi.

U t Se duseră îm preună călare să vadă loja
portarului de lîngă pîlcul de copaci, dincolo de Reath Cot-
tage. Keren Daniel îi urmări de la fereastră, cuprinsă de gîndu-
rile ei ciudate. Nici nu-şi închipuia că D em elza aproape că-i
ghicise planurile.
Ross a fost surprins să vadă că şi Enys. fusese invitat la
petrecerea lui Warleggan. Cînd sosi acolo, îl zări imediat stînd
sprijinit de perete în salonul de primire.
Erau şi cîteva doam ne printre invitaţi, şi Ross le urmări
cu atenţie încercînd să audă ce spuneau. Se şoptea că Francis
dădea prea multă atenţie unei doamne, dar pînă atunci el nu
o văzuse. Unchiul Cary W arleggan era-şi el prezent. Cary nu
era o persoană la fel de respectabilă ca fratele lui Nicholas şi
nepotul lui George. Cu toate că făcea parte din trio-ul care
învîrtea finanţele.în tot vestul Cornwall-ului, se ţinea în g e n e
ral în umbră. Era înalt, subţire şi palid, cu un nas lung. avea o
voce nazală şi o gură mare, cu buzele subţiri strînse. Mai
venise şi un m orar numit Sanson, avea mîini mari şi grase şi o
căutătură şireată în ochii care clipeau fară întrerupere
Ross se plimbă un timp prin camerele de primire, în c o m
pania lui Dwight. Ieşi apoi pe peluza care se întindea pînă la
rîu, în spatele casei. Vorbi despre Jim Cartei1 care era închis
125 DEMELZA
la Bodmin şi Enys îi spuse că s-ar duce să-l vadă oricînd bucu

ros. Cînd s-au întors la saloanele luminate, Ross văzu o femeie
tînără,«înaltă, cu păr negru, lucios, stînd lîngă Francis la masa
de joc. A titudinea lui plină de atenţie faţă de ea nu lăsa
nici o îndoială.
- Pe viaţa m ea c-ai tras un doisprezece! rosti doamna, cu
o voce joasă, graseind în m od plăcut. Ai avut mereu noroc la
jocul ăsta, Francis.
Ea întoarse capul să se uite prin cameră şi Ross simţi ca
şi cum l-ar fi atins o bucată de fier roşu.
Cu ani în urmă, cînd disperat, cu inima grea, se dusese la
hanul acela - T he Bear Inn - şi încercase să-şi înece supă
rarea în vin, se aşezase la masa lui o prostituată tînără, înaltă
şi slabă, deosebită ca înfăţişare, dar modest îmbrăcată, care,
cu ochii ei mari, cu privirea îndrăzneaţă şi vorba ei tărăgănată
încercase să-l atragă. O urmase în cocioaba ei sărăcăcioasă şi
încercase să-şi înece dragostea pentru Elizabeth într-o pasiune
violentă, dar falsă.
Ştia numai că se numeşte Margaret. Nu mai aflase nimic
despre ea. Nu i-ar fi trecut niciodată prin minte că o va găsi aici.
Dispăruse orice semn de sărăcie. Era pudrată, parfumată,
împodobită cu bijuterii de tot felul, care zornăiau la fiecare
mişcare.
In clipa aceea George Warleggan'intră în cameră. îm bră
cat elegant, cu gîtul lui gros, se îndreptă afabil spre cei doi
domni de lîngă uşă. Privirile ei îl urmăriră pe G eorge pînă-1
văzu pe Ross. Era inconfundabil, cu cicatricea lui care-i brăzda
obrazul. Ea deschise ochii mari, apoi începu să rîdă cu poftă.
- C e e, d r a g ă 9 o întrebă Francis. Nu văd ni mi c c o m i c
într-un patru şi un trei cînd am n e vo i e de un z e c e ca să cîştig.
- D o a m n ă Cartland, 1 se adresă G e o r g e , permiteţi -mi să
WINSTON GRAHAM 126
vi-1 prezint pe căpitanul P oldark, vărul lui Francis. D oam n a

Margaret Cartland.
- L a dispoziţia dum neavoastră, doam nă, zise R oss.
M argaret îi întinse mîna în care ţinea zarurile. Cît de bine
îşi am intea dinţii albi, puternici, umerii rotunzi, ochii negri de
felină, plini de senzualitate.
- M ilord, spuse ea folosind cu îndrăzneală acelaşi titlu
cu care i se. adresase odinioară, de ani de zile aştept să facem
cunoştinţă. Am auzit atîtea poveşti despre dum neavoastră!
- D oam nă, răspunse el, să nu le credeţi decît pe cele care
merită să fie crezute... sau pe cele nostim e.
- Oare ar putea fi altfel cele care vă privesc?
S e uită insistent la ea:
- Unele nu sînt nostime dacă nu le povestiţi dumneavoastră.
Ea rîse:
- D e fapt, cele mai distractive mi se par poveştile care nu
se pot spune.
El se înclină:
- Esenţa unei glume bune e că numai doi trebuie să şi-o
împărtăşească.
- Credeam că asta este esenţa unui pat bun, spuse Francis,
şi toată lumea începu să rîdă.
Mai tîrziu Ross se duse să joace whist, dar spre sfîrşitul
petrecerii o găsi din nou pe doamnă, singură lîngă scară. Se
plecă ironică, facîndu-i o reverenţă
- Ce noroc să ne întîlnim iar, căpitane Poldark.
- E o surpriză această întîlnire
- Văd că nu sînteţi prea politicos, cînd nu e lume de faţă.
- O, n-am intenţia să fiu nepoliticos cu o prietenă veche.
- Prietenă7 N -a fost ceva mai mult9
El observă că ochii ei pe care-i crezuse negri, erau de un
albastru adînc.
127 DEMELZA
- Mai mult, mai puţin, cum credeţi dumneavoastră. Eu

nu despic firul în patru.
- Aveţi dreptate. Acum sînteţi căsătorit, n u 9
Da, era căsătorit.
- Ce plictisitor trebuie să fie! Rîse sarcastic, o provocare
pentru el.
- Dispreţuiţi căsătoria şi pe cei care o apreciază9
- Oh, Cartland, soţul meu! A fost căsătorit, acum e m ort
- Aţi scris asta pe piatra lui de m ormînt9
Ea începu sa rîdă cu buna dispoziţie a unei feline.
- A murit în dureri, dar nu înainte de vreme. Avea patru
zeci de ani. Sper să odihnească în pace ştiind că i-am chel
tuit banii.
G eorge Warleggan cobora scările:
- îl găseşti amuzant pe noul nostru oaspete, M argaret9
Ea căscă:
- Să spun drept, aproape orice mă amuză după ce am
mîncat aşa de bine.
- Eu n-am mîncat încă, spuse Ross. Fără îndoială, d o a m
nă, că asta explică diferenţa dintre noi în ceea ce priveşte
sentimentele.
G eorge se uită cu o privire pătrunzătoare de la unul la
altul, dar nu facu nici un comentariu.
Era trecut de miezul nopţii. Ross plecă, dar Francis mai
rămase. Pierduse mult la cărţi şi tot mai juca. Erau patru parte
neri: Cary Warleggan, care pierdea şi el, Sanson, care era
bancher şi cîştigase tot timpul, şi G eorge care începuse să
joace mai tîrziu. Margaret urmărea jocul, cu mîna sprijinită
uşor de umărul lui Francis. Nu ridică ochii să se uite la Ross
cînd acesta plecă.
WINSTON GRAHAM 128
Dwight Enys se mută în casa pe jum ătate ruinată şi îşi

începu activitatea de medic la W heal Leisure. Keren Daniel,
deşi nemulţumită, se obişnui cu viaţa de soţie de miner. Demel-
za, pe care o apucase brusc pofta de învăţătură, facea exerciţii
de scriere cu un zel fanatic. Ross lipsea mult de acasă în
tovărăşia perseverentului şi talentatului Richard Tonkin şi îşi
petrecea timpul dialogînd, discutînd, făcînd planuri şi socoteli,
străduindu-se să transforme un vis în realitate.
Viaţa mergea înainte, Julia creştea şi m am a ei începu
să-i pipăie gingiile să vadă.dacă îi ies dinţii. Preţul aramei
scăzuse la şaizeci şi şase de lire şi încă două mine se închiseră.
La Paris erau tulburări, în provincie era foamete. Geoffrey
Charles se îmbolnăvi*de pojar. D octorii care îl îngrijeau pe
rege nu se mai înţelegeau deloc cu el.
Sosise vremea ca Demelza să scrie-scrisoarea, ceea ce şi
facu, cu multă grijă şi încercări repetate.
D ragă căpitane Blam ey,

Fii bun şi vino să ne întîlnim la doam na Trelasks
în p r ă v ă lia ei de m ă ru n ţişu ri d in stra d a K enw en,
douăzeci octom brie de dim ineaţă. Verity n-are să ştie,
aşa că te rog să ne aştepţi d a c ă venim.
Cu tot re sp e c tu l cuvenit, dom nule, a d u m ita le
prietenă supusă,
D em elza Poldark.
Nu era sigură că ultima parte era bine scrisă, dar o luase

dintr-o carte de corespondenţă pe care i-o îm prum utase V e
rity, aşa că trebuia să fie corectă.
Lobb, poştaşul, urma să vină a doua zi; după ce citi scri
soarea a cincizecea oară, o închise şi scrise frumos adresa:
C apten Blamey. Packut OJfices, Falm outh.
129 DEMELZA
Mai era o săptămînă, în care se mai putea întîmpla orice.

Verity îi promisese să meargă cu ea. Pretextase că are nevoie
de un sfat ca să-şi cumpere o haină de iarnă.
Cum cobora în vale cu ziarul M ercury sub braţ şi cu Gar
rick după ea, o văzu pe Keren Daniel traversînd valea, tăindu-i
aproape calea.
Tot pămîntul acela îi aparţinea lui Ross. M oşia nu era
împrejmuită, Joshua se mulţumise să plaseze cîţiva stîlpi de
hotar ca să m archeze limitele proprietăţii sale. D ar Nam para
era construită pe un teren considerat în general ca proprietate
privată, pe care cei treizeci, patruzeci de ţărani nu aveau voie
să pătrundă decît dacă erau invitaţi.
Era clar că Keren nu ştia.
In dimineaţa aceasta era cu capul descoperit, cu părul ei
negru, buclat fluturînd în vînt, şi purta o rochie din pînză
subţire şi ieftină de un roşu aprins, pe care o şterpelise din
recuzita teatrului. Vîntul i-o lipea de curbele trupului scoţîn-
du-le în evidenţă. Talia îi era strînsă cochet cu o cingătoare
verde. Era o îmbrăcăminte care atrăgea privirile bărbaţilor şi
provoca şoaptele femeilor.
- Bună dimineaţa, spuse Demelza.
- Bună dimineaţa, răspunse Keren cercetînd-o pe ascuns
ca să descopere comparaţii nefavorabile. Cum bate vîntul!
Nu-mi place vîntul. Bate mereu prin părţile astea9
- Rar, spuse Demelza. M ie îmi place briza. Stîrneşte
arom ele pămîntului şi le poartă cu ea, le răspindeşte. Un
loc fară vînt e ca pîinea fără drojdie, care nu-i pufoasă. Ai
făcut c u m p ă rătu ri9
Keren îi aruncă o privire pătrunzătoare să vadă ce dorea
de fapt. Nereuşind să observe nimic, se uită la coşul ei şi spuse:
- A m fost la Sawle. E un tîrg nenorocit, nu9 Presupun că
vă faceţi cumpărăturile la Truro.
WINSTON GRAHAM 130
- O, mie-mi place să cumpăr de la mătuşa M ary Rogers

ori de cîte ori am ocazia. E o femeie cumsecade, aşa grasă
cum e. Aş putea să-ţi spun multe despre mătuşa M ary R ogers...
Pe Keren nu părea să o intereseze.
- Şi mai sînt şi sardelele, adăugă Demelza. Sardelele de
la Sawle sînt cele mai bune din toată Anglia. Anul ăsta n-a
fost o recoltă prea bună, dar anul trecut a fost foarte bogată.
A asigurat oamenilor hrana pentru iarnă. N u ştiu ce vor face
anul ăsta.
- D oam nă Poldark, o întrerupse Keren, nu credeţi că
M ark merită ceva mai bun decît m unca în mină9
Demelza se opri uitîndu-se fix la ea; întrebarea o surprinsese.
- Da, poate că ai dreptate. N u m -am gîndit, răspunse ea.
- Nimeni nu s-a gîndit. D ar uitaţi-vă la el: e puternic ca
un taur; e destul de ager; e deştept; e muncitor. Dar la G ram
bler nu are nici o perspectivă. M unceşte din zori pînă-n noapte
pentru o leafa de mizerie. Va munci aşa pînă va deveni un
bătrîn schitod ca taică-său. Ce-o să ne facem atunci9
- Nu ştiu toate astea. Credeam că e bine plătit, munceşte
în parte, nu?
- O ducem de azi pe mîine. Atît.
Dem elza văzu un călăreţ apropiindu-se.
- Tata a fost miner. A lucrat în parte, ca Mark. Şi acum
lucrează la fel. A cîştigat bine. Uneori mai mult, alteori mai
puţin. Dar ne-am fi descurcat dacă n-ar fi băut prin cîrciumi.
M ark nu bea, nu?
Keren mişcă o piatră cu piciorul.
- Mă întreb dacă nu cumva dom nul căpitan Poldark ar
avea vreun post liber la mina lui. Un post mai bun. Poate că
ar avea. Cei care lucrează la el, în parte, cîştigă bine; aşa se
spune. M ă gîndeam că s-ar putea să găsească ceva mai bun.
- Nu depinde de mine, spuse Demelza, dar am să-i spun.
Călăreţul nu era Ross. .
131 DEMELZA
- A ş vrea să ştiţi, spuse Keren, seuturîndu-şi pletele negre,

că avem ce ne trebuie. Nu cerem favoruri. Dar M ark e atît de
îndărătnic şi nepriceput în lucruri de astea. I-am spus într-o
zi: „De ce nu te duci să-l rogi pe domnul căpitan? Sînteţi
prieteni, n-o să te mănînce! Poate că el nu s-a gîndit. Cine nu
riscă, nu cîştigă.“ D ar el a dat din cap şi n-a răspuns nimic,
întotdeauna mă supăr cînd nu-mi răspunde.
- Da, spuse Demelza.
Călăreţul venea spre ele printre copaci. Keren îl auzi şi
se uită peste umăr. Era uşor îmbujorată la faţă şi nemulţumită
ca şi cum ei i s-ar fi cerut o favoare. Călăreţul era Dwight Enys.
- O, doam nă Poldark! M ă întorc de la T ruro şi m-am
gîndit să trec pe la dum neavoastră la înapoiere. D om nul
căpitan e acasă?
- Nu, cred că e la Redruth.
Dwight descăleca. Era frumos şi tînăr. Keren îi aruncă o
privire fugară.
- A m o scrisoare pentru dumneavoastră. D om nul Harris
Pascoe m-a rugat să v-o predau. Pot să o las la dumneavoastră?
- Mulţumesc. Demelza luă scrisoarea. D oam na este Ke
ren Daniel, soţia lui M ark Daniel. Domnul doctor Enys.
Dwight se înclină.
- Sluga dumneavoastră, doamnă. D upă îm brăcăm intea
fetei nu putea fi sigur din ce clasă face parte şi uitase cine e
M ark Daniel.
Sub privirile lui, faţa lui Keren se deschise ca o floare
cînd iese soarele. în timp ce vorbea, ţinea ochii plecaţi, cu
genele lungi şi negre lăsate pe obrajii ei cu ten ca de piersică,
îl cunoştea pe tînăr; îl văzuse de la fereastră de două sau trei
ori. Ştia că venise să locuiască în casa aceea cu turn, ascunsă
printre copaci sus pe deal, de cealaltă parte a văii unde se afla
casa ei. Ştia.că el n-o mai văzuse. Ştia importanţa primei impresii.
WINSTON GRAHAM 132
Coborîră spre conacul N am para, Keren hotărîtă să rămî-

nă cu cei doi cît mai mult cu putinţă. D em elza îi invită să bea
un pahar cu vin, dar, spre marea deziluzie a lui Keren, Dwight
Enys refuză. Keren, ajungînd repede la concluzia că erau
preferabile cîteva minute în compania doctorului decît o vizită
la conacul Nam para, refuză şi ea; plecară împreună. Dwight
ţinînd calul de căpăstru şi mergînd pe jos pe lîngă Keren.
*
Bătea vîntul la douăzeci octom brie împrăştiind frunzele

uscate şi praful şi aducînd ploaie. D em elza era nervoasă şi
neliniştită, ca şi cum ar fi trebuit să prindă diligenţa; pe Verity
o amuza dorinţa ei de a sosi la T ru ro cel mai tîrziu pînă la
unsprezece. Demelza pretindea că era nervoasă din cauza
Juliei, care fusese agitată toată noaptea, şi credea că are febră.
Verity propuse să amîne vizita la Truro, puteau să se
ducă în altă zi mai potrivită. I-ar fi convenit amînarea pentru
că trebuia să aibă loc întrunirea trimestrială a acţionarilor minei
Grambler. Dar Dem elza părea mai hotărîtă ca niciodată să
se ducă...
De data aceasta le întovărăşea Bartle. Jud era din ce în ce
mai capricios, mai greu de stăpînit.
. La jum ătatea drumului începu să plouă, o burniţă subţire
şi pătrunzătoare care cuprinsese întreg ţinutul ca o reţea fină
de mătase, pe care norii joşi o cerneau încet. La vreo trei
mile depărtare de Truro zăriră o mulţime de oameni care
blocau drumul. Era un lucru atît de neobişnuit să vezi atîţia
oameni acolo în plină zi, încît opriră caii.
- Cred că sînt mineri, doamnă, spuse Bartle. Poate că e o
sărbătoare de care am uitat.
Verity înaintă, cam nesigură. Oamenii aceia nu păreau să
sărbătorească ceva
133 DEMELZA
Un bărbat se urcase pe o căruţă şi se adresa unui grup

compact care se strînsese în jurul lui.' Se aflau încă la oarecare
distanţă de el, dar era clar că dădea glas.nemulţumirilor şi
doleanţelor lor. Alte grupuri de oameni şedeau pe jos discutînd
între ei. Erau multe femei printre ei, toate îmbrăcate sărăcă
cios, unele cu copii mici în braţe. Erau înfrigurate, furioase şi
disperate. Multe şedeau chiar pe marginea drumului şi aruncau
priviri ostile celor două femei călare, bine îmbrăcate, şi vale
tului lor bine hrănit.
Verity îşi luă inima în dinţi şi înaintă încet printre ele.
Toţi le priveau încruntaţi, în tăcere.
Curînd ultimele grupuri răm aseră în urmă.
- Uf! exclamă Demelza. Cine erau ăştia, Bartle?
- Mineri de la Idless şi Chacewater, cred. Timpuri gre
le, doamnă!
Demelza îşi mînă calul lîngă Verity:
- Te-ai speriat9
- Puţin. Am crezut că ar putea să ne răstoarne.
Demelza nu spuse nimic eîteva minute.
- Inu amintesc odată cînd nu aveam grîu la Illuggan. Am
mîncat cartofi şi am băut apă o săptămînă. Foarte puţini cartofi.
Un timp nu se mai gîndise la planul secret pe care-1 urzise,
dar cînd ajunseră la Truro uită de mineri şi nu se mai gîndi
decît la Andrew Blamey şi la ce pusese la cale.
Capitolul X II
ruro arăta ca de obicei joia, ceva mai

T murdar din cauza tîrgului de vite din ajun.
II lăsară pe Bartle în centrul oraşului şi porniră pe jos, croin-
du-şi cu greu drum prin noroi şi printre gunoaie. N u se zărea
nicăieri o siluetă îndesată, în costumul albastru. Intrară în pră
vălia mică să cum pere haina. în dimineaţa aceea Demelza
era nervoasă şi agitată şi nu se putea hotărî. Verity o convinse
în cele din urm ă să cumpere o stofă verde închis, care se
potrivea cu toate rochiile pe care le avea deja şi îi venea bine
la tenul ei.
Cînd au terminat, Demelza întrebă cît e ceasul. Croitorea
sa se duse să vadă: era ora douăsprezece... Ei bine... ea îşi
îndeplinise obligaţia. Altceva nu mai putea face. Fără îndoială
că greşise data şi el era tot pe mare.
Clopoţelul de la uşă sună şi inima îi sări în piept, dar nu
era decît un paj negru care venise să vadă dacă pălăria doamnei
Maria Agar era gata.
Demelza mai întîrzie puţin, uitîndu-se la nişte panglici de
mătase, dar Verity era nerăbdătoare să termine şi cu cum pără
turile ei. Hotărîseră să ia masa la Joan Pascoe - o încercare
prin care D em elza nu prea dorea să treacă - aşa că nu mai
aveau timp de cumpărături după masă.
135 DEMELZA
Era mai multă lume pe stradă cînd ieşiră din magazin.

Dintr-o căruţă trasă de boi se descărca bere la o cîrciumă alătu
rată. Vreo zece, doisprezece ştrengari, nedezvoltaţi pentru
vîrsta lor, în picioarele goale, murdari, purtînd haine lepă
date de părinţii lor, scurtate şi încinse cu sfoară, se jucau
zgomotos pe un m orman de gunoi. La capătul străzii un ne
gustor respectabil alunecase şi căzuse în noroi, de unde doi
cerşetori îl ajutau să se ridice. Vreo cîteva femei făceau cumpă-
'rături, purtau saboţi şi fustele prinse de încheietura mîinii ca
să nu se tîrască prin noroi.
* - Dom nişoară Verity, se auzi o voce în spate. Doamne!
se gîndi D em elza, a venit în sfîrşit. Verity se întoarse. Călă-
ritul şi cumpărăturile îi îm bujoraseră obrajii de obicei palizi.
D ar în m om entul în care se uită în ochii lui A n d re w Blamey
culoarea dispăru de pe faţa ei şi numai ochii mai luceau
albaştri-cenuşii.
Demelza o apucă de braţ.
- Domnişoară Verity, doamnă. Blamey se uită o secundă
la Demelza. Ochii lui erau de urî albastru intens, ca şi cum
gheaţa din ei s-ar fi topit. Am îndrăznit să sper, ani de_zile,
dar n-am avut noroc. în ultimul timp începusem să pierd cre
dinţa că într-o zi...
- Domnule căpitan, daţi-mi voie să vă prezint venşoarei
mele, doamna Demelza Poldark, soţia lui Ross.
- Am onoarea, doamnă.
- Încîntată, domnule.
- A ţ i venit să faceţi cumpărături? întrebă Blamey. Puteţi,
să-mi acordaţi o oră9 Mi-ar face nespusă plăcere să...'
Demelza observă culoarea revenind în obrajii lui Verity,
Şi o dată cu ea toate reţinerile din ultimii ani.
- Nu cred, spuse ea, că are rost să mai stăm de vorbă,
domnule căpitan. Nu vă păstrez nici un resentiment. Dar după
WINSTON GRAHAM 136
atîta timp ar fi mai bine să nu reînnodăm o legătură ruptă, să

căutăm să mai...
- Nu sînt de acord în nici un caz cu cele ce spuneţi. Intîl-
nirea noastră mă face fericit. îmi dă speranţa că vom fi prieteni
cel puţin. Aş vrea...
Verity dădu din cap:
- S-a terminat, Andrew. Sînt ani de atunci. Iartă^mă, dar
avem multe de făcut în dimineaţa asta. B ună ziua.
Se întoarse să plece, dar D em elza nu se clinti.
- Nu te gîndi la mine, draga mea. Pot să mă duc singur j
la cumpărături, crede-mă. D acă prietenul tău doreşte să stea
de vorbă cu tine, politeţea îţi cere să accepţi.
- Nu, trebuie să veniţi şi dum neavoastră, doamnă, spuse
căpitanul, ca să nu dăm ocazia la vorbe. Verity, am o cameră
liberă la han. Am putea să ne ducem acolo, să luăm o cafea
sau să bem ceva, vreun întăntor. In amintirea vremurilor trecute...
Venty îşi desprinse braţul din strînsoarea Demelzei.
- Nu, spuse ea vehement. Nu! Am spus nu!
Se întoarse şi porni în grabă în direcţia podului. Dem elza
se uită înnebunită la Blamey, apoi o urm ă şi ea. Era furioasă
pe Verity, dar cînd o ajunse din urm ă şi o luă iar de braţ, îşi
dădu seama că Andrew Blamey fusese pregătit pentru această
întîlnire, dar Verity nu. Verity simţea la fel ca Blamey în
dimineaţa cînd ea se dusese la Falmouth: frica de o rană veche,
dorinţa de a împiedica altă lovitură. îşi reproşă că nu a preve
nit-o. Dar cum ar fi putut, cînd Verity...
Deodată auzi o zarvă mare şi strigăte îri starea în care se
afla, tulburată, neştiind ce să mai facă, facu legătura între ce
auzea şi Blamey.
- L-ai lăsat departe în urmă, spuse ea. Nu te mai grăbi!
O, Venty, ar fi fost mai bine dacă ai fi vrut să-l asculţi, crede-mă!
137 DEMELZA
Verity nu se uită la ea. O înăbuşeau lacrimile, le simţea în

gît, peste tot, numai ochii îi erau seci. Ajunsese lîngă pod şi
încerca să-şi facă loc să treacă, dar fu oprită de o mulţime
care părea să vorbească şi să-se uite în direcţia de unde venise
ea. Demelza o opri, văzuse că erau mineri. Lîngă podul acela
se întindea un cartier de case vechi cu străzi înguste, cu o
piaţetă în mijloc. Aici se strînseseră minerii venind de pe River
Street. Se agitau, se ciocneau unii de alţii, strînşi toţi la un
loc, strigînd şi amenmţînd cu ce arme aveau în mîini. Se rătă
ciseră. Porniseră în direcţia depozitelor unde se m arca arama,
dar pierduseră drumul în acest labirint de străzi şi uliţe. împinşi
din spate, cîţiva împreună cu alţi trecători fuseseră aruncaţi
în apă, iar alţii se zbăteau prin noroi încercînd să nu cadă şi
ei; podul vechi, de piatră, era înţesat cu oameni care se luptau
să treacă. Demelza şi Verity se aflau chiar la marginea vîrteju-
lui, rămurele la marginea şuvoiului de oameni, gata să fie
înghiţite de el. Demelza se uită înainte şi văzu alţi oameni:
mineri, înnegriţi de praf, furioşi, coborînd dinspre Kenwyn
Street. Erau prinse între două şuvoaie.
- Verity, priveşte!
- Aici, înăuntru, se auzi o voce şi cineva o apucă de braţ.
Andrew Blamey le ajută să traverseze strada pînă sub portalul
unei case. Nu era mare, dar era loc pentru toţi trei şi se aflau
în siguranţă.
Verity îi urmă. Andrew o împinse pe Demelza în spatele
lui, iar pe Verity o trase lîngă el, apărînd-o cu braţul spriji
nit de uşă.
Primul val al mulţimii trecu repede pe lîngă ei, strigînd şi
ameninţînd cu pumnii. Se ciocniră de mulţimea strînsă lîngă
pod, şuvoiul uman se încetini ca un torent care umple canalul
îngust cînd nu mai are pe unde să se scurgă Minerii înaintau
cîte opt, apoi zece, cincisprezece' douăzeci în front pe strada
WINSTON GRAHAM 138
îngustă. Cîteva femei începură să ţipe. Umpleau toată strada,

o hoardă cenuşie şi neîmblînzită cît vedeai cu ochii. Oamenii
erau striviţi de pereţii caselor, ameninţînd să-i dărîme, ferestre
le se spărgeau. Blamey se folosi de toată puterea ca să uşu
reze presiunea asupra uşii.
Nimeni nu ştia ce se întîmplă, dar cei ce ajunseseră primii
trebuie să fi găsit pe unde să treacă, ceea ce facu să se micşore
ze îngrămădeala de dincolo de pod. Potopul de oameni începu
să se scurgă pe pod. Presiunea slăbi, mulţimea se revărsă întîi
încet, apoi mai repede, îndreptîndu-se spre centrul oraşului.
Curînd îi văzură trecînd - coloane de oameni în zdrenţe;
cei trei de la intrarea casei erau acum în siguranţă.
Andrew lăsă mîna în jos:
- Te rog, Verity, mai gîndeşte-te! Te rog, draga mea...
Ea îl împinse la o parte şi se repezi în mulţime. M işcarea
a fost atît de bruscă, de neaşteptată, încît nici unul nu a ur
mat-o imediat.
- Verity!‘Verity! începu să strige Blamey peste capetele
oamenilor care îi despărţeau. D em elza se luă după el.
O secundă a fost de ajuns ca mulţimea să-i separe şi Bla
mey, cu puterea lui, luptîndu-se să înainteze ca s-o prindă pe
Verity, mări distanţa dintre ei pînă cînd Demelza nu-1 mai văzu.
Demelza era înaltă, dar toţi bărbaţii din faţa ei'erau înalţi.
Degeaba împingea, se zbătea, încerca să se ridice să privească
peste capetele lor. Cînd s-au apropiat de podul îngust, n-a
mai avut nici loc, nici putere să-i caute pe ceilalţi; se zbătea
numai ca să n-o împingă în apă. Din toate părţile oamenii o
îrfipingeau, cu coatele, cu bîtele pe care le aveau în mînă; o
striveau, o loveau, o înăbuşeau. Cîteodată se opreau, strigînd
şi blestemînd, apoi, tăcuţi şi încruntaţi, se năpusteau de colo.
colo. De mai multe ori nu mai simţi pămîntul sub picioare,
139 DEMELZA
împinsă de ceilalţi înainte; se împiedica apoi şi se agăţa de cei

de-alături ca să nu cadă. Lîngă ea, o femeie căzu şi lumea o
călcăîn picioare. Alta leşină; un bărbat o trase la o parte. Mai
departe se auzeau urlete, bîtele ciocnindu-se, pleoscăitul apei.
Chiar dincolo de pod, strada foarte îngustă nu lăsa nici o
posibilitate de ieşire. Pe măsură ce se apropia de ţintă, mulţi
mea devenea din ce în ce mai furioasă. Pînă şi aerul din jur
clocotea în revărsarea de foc şi violenţă. Scîntei dansau în
faţa ochilor Demelzei în timp ce se lupta cu ceilalţi pentru un
loc ca să poată respira. în sfîrşit, gloata se mai rări îndreptîn-
du-se spre Coinagehall Street, unde se aflau hambarele cu
grîu de lîngă port.
îl zări pe căpitanul Blamey undeva în dreapta şi, revenin-
du-şi, încercă să-şi croiască drum spre el.
Mulţimea se îndesi iar, o împinse înainte pînă o facu să se
oprească. Se trezi înconjurată de mineri şi de soţiile lor, furioşi,
plini de sudoare.
îmbrăcămintea ei de bună calitate era prea bătătoare la ochi.
în faţa porţilor primului depozit, cetăţeni şi notabilităţi
ale oraşului se strînseseră pentru â-şi apăra dreptul la proprie
tate. Primarul, un bărbat corpolent, îmbrăcat în haine simple,
se urcase pe un zid de unde începu să vorbească, fără a fi
auzit, gloatei care striga ameninţătoare. în spatele lui stăteau
proprietarul depozitului de cereale, un bărbat gras care clipea
mereu din ochi, şi cîţiva consilieri comunali. N u era nici un
soldat primprejur. Fuseseră luaţi pnn surprindere.
Cînd Demelza îşi făcu loc spre colţul unde se afla Blamey,
o văzu pe Verity. O găsise. Stăteau împreună rezemaţi de uşa
unui grajd; nu puteau înainta din cauza gloatei din jur. Magis
tratul trecuse de la sfaturi la ameninţări. Se va face tot posibilul.
Vor face tot qe le stă în putinţă, dar asta nu înseam nă că aceia
WINSTON GRAHAM 140
care încalcă legea nu vor fi pedepsiţi după lege. Trebuie să le

aducă aminte de tulburările de la R edruth, luna trecută, cînd
unul din răsculaţi fusese condam nat la m oarte şi mulţi alţii
trimişi la închisoare.
Se auziră strigăte:
- Ruşine! Asta-i cruzime! N u dorim decît ce e drept!
Vrem grîu ca să avem ce mînca. Vindeţi-ne grîu mai ieftin şi
plecăm acasă liniştiţi. Numiţi preţul, domnilor, un preţ conve
nabil pentru cei ce m or de foame.
Primarul se întoarse şi se adresă negustorului de lîngă el.
Demelza îşi facu drum cu greutate printre doi minen care-i
aruncară priviri furioase. Voia să strige ca să-i atragă atenţia
lui Verity, dar se răzgîndi.
Primarul spuse:
- Domnul Sanson o să vă vîndă grîu cu cincisprezece
şilingi baniţa. E o concesie, pentru familiile voastre nevoiaşe,
înţelegeţi! E o ofertă generoasă!
Se auzi un mîrîit ameninţător, de furie şi nemulţumire.
Un miner se aplecă să se consulte cu cei din jur.
în sfîrşit Demelza ajunsese la o distanţă de unde cei ddi o
puteau auzi, dar îi separa o căruţă trasă de mînă, cu un grup
de femei în ea, şi nu ştia cum să facă să se apropie de prietenii
ei. Nici Andrew, nici Verity n-o observaseră pentru că se
uitau în direcţia celor ce parlamentau la uşa depozitului.
- Opt şilingi. Vă plătim opt şilingi pe baniţă. N u putem
mai mult. Şi aşa de-abia vom avea ce mînca.
Negustorul facu un gest elocvent înainte ca primarul să
mai vorbească cu el. Un urlet de nemulţum ire se auzi ridicîn-
du-se din mulţime şi deodată, în liniştea care urmă, D em elza
auzi vocea lui Andrew, vorbind încet şi repede:
141 DEMELZA
- ... viaţa, draga mea. N -am ispăşit nimic, n-am învăţat

nimic în toţi aceşti ani de singurătate? D acă mai e sînge între
noi care să ne despartă, s-a uscat de mult. Francis s-a schimbat,
văd asta, deşi nu am vorbit cu el. Dar tu nu te-ai schimbat,
sentimentele tale sînt aceleaşi...
Se auziră iar urlete, strigăte.
- O pt şilingi sau nimic, strigă un m iner. V orbeşte,
domnule, dacă vrei linişte, pentru că noi nu mai putem suporta.
Verity îşi acoperi ochii cu mîna ei înmănuşată.
- 0 , Andrew, ce pot să spun9 Să trecem iar prin toate
astea... întîlniri... despărţiri... suferinţe?
- Nu, draga mea, ţi-o jur. N u ne vom mai despărţi
niciodată...
Vocile li se pierdură în răcnetele care întîmpinară refuzul
încăpăţînat al lui Sanson. Minerul care vorbise coborî de unde
se suise. Ca un talaz, lumea se repezi înainte. Cei de pe treptele
depozitului încercară să reziste, dar nu erau decît frunze în
vînt. în cîteva minute minerii sparseră lacătele de la uşă şi
năvăliră înăuntru.
Demelza se agăţă de căruţă ca sâ nu fie tîrîtă spre depozit,
dar oamenii puseră mîna pe căruţă ca să o încarce cu grîu şi
ea trebui să cedeze şi să se lipească de uşa grajdului.
- Demelza! Verity o văzuse. Ajut-o, Andrew! Or s-o trîn-
tească la pămînt.
Verity se agăţă de Demelza ca şi cum ea fusese cea care
o părăsise. Lacrimile i se uscaseră pe faţă, lăsînd urme urîte.
Părul ei negru, frumos, era în dezordine, fusta sfîşiată. Părea
nenorocită, dar dureros de vie.
Cei ce pătrunseseră în depozit scoteau sacii cu grîu şi îi
treceau celor care aşteptau afară. Pe stradă erau niînaţi catîn
WINSTON GRAHAM 142
pe care să-i încarce cu prada. Depozitul îi atrăgea pe toţi aşa

cum şanţul atrage apa; mulţimea din jurul Demelzei şi a lui
Verity începuse să se rărească.
- Pe aici, spuse Blamey, acum e momentul. Mai bine mai
devreme decît mai tîrziu. Cînd vor term ina de luat grîul, vor
începe să bea.
Ajunseră iar pe Coinagehall Street, de unde minerii ple
caseră. Dar orăşenii ieşiseră pe stradă şi discutau agitaţi cum
să împiedice generalizarea jafului. Minerii veniseră în oraş
mînaţi de revendicările lor drepte, dar pofta vine mîncînd, şi
ar fi putut să rămînă.
- Unde aţi lăsat caii? întrebă Blamey.
- Trebuia să luăm masa la Pascoe.
- V-aş sfătui să amînaţi pe altă dată.
- De ce? spuse Demelza. N-aţi putea lua masa cu noi acolo?
Blamey se uită la ea:
- Nu, doamnă, nu pot. Deşi clădirea băncii e solidă şi aţi
fi în siguranţă înăuntru, va trebui să plecaţi acasă călare şi
străzile nu vor fi sigure. D acă luaţi m asa la Pascoe, va trebui
să rămîneţi acolo peste noapte.
- Nu pot! spuse Demelza. Julia are nevoie de mine şi
Prudie e atît de nepricepută.
- Andrew, spuse Verity, încetinind paşii, n'-ai vrea să ne
laşi aici? Dacă te vede Bartle ar putea afla Francis că ne-am
întîlnit şi o să i se pară că am facut-o cu bună ştiinţă...
- Nu-i nimic dacă află, spuse căpitanul. S-ar putea să
mai întîlniţi răsculaţi pe aici. N-am intenţia să vă las singure
pînă nu veţi fi în siguranţă, afară din oraş.
Bartle era la grajduri şi în timp ce înşeuau caii trimiseră
vorbă familiei Pascoe. Apoi încălecară şi porniră la drum.
143 DEMELZA
Nu erau răsculaţi pe Pydar Street, dar oamenii ieşiseră

din case şi se uitau îngrijoraţi în toate părţile. Unii aveau bîte
în mîini.
Cînd ajunseră în vîrful dealului, drumul era .prea îngust
ca să meargă toţi trei în rînd. D em elza îi spuse lui Bartle să
m eargă înainte să vadă d a c ă-e ra u pichete de mineri sau
răsculaţi, apoi dădu pinteni calului şi îl ajunse din urmă.
M erseră călare spre casă în tăcere, doi cîte doi. Dem elza
încercă să stea de vorbă cu Bartle, forţîndu-s'e în acelaşi timp
să audă ce se vorbea în spate. N u auzi decît cîteva vorbe
şoptite din cînd în cînd, primele semne de verdeaţă în deşert
după ploaie.
Capitolul X III
^ \ e multă vreme Jud se purta atît de bine

J ^ î n c î t Prudie nu luă în seamă semnele de
schimbare. Viaţa casnică şi liniştită de la N am para - atît de
deosebită de cea pe care o duseseră cît timp Joshua fusese în
viaţă - avusese un efect benefic asupra ei, şi credea că la, fel
se întîmpla şi cu Jud. Ross pleca dimineaţa devrem e - lipsea
de acasă trei-patru zile pe săptămînă acum - şi cînd D em elza
nu era pe aproape Prudie.se instala în bucătărie cu o ceaşcă
de ceai şi vorbea cu Jinny Carter despre ce se mai întîmplase
în timpul săptămînii, uitînd că nu de mult îl prinsese pe Jud
bînd gin în timp ce mulgea vacile. Era ciudat cum Jinny făcea
acum treburile pe care Demelza le facea altădată, pe scurt,
Jinny făcea acum toată munca grea a casei şi o lăsa pe Prudie
să-şi caute de treabă, să bea ceai, să bîrfească şi să se plîngă
că o dor picioarele. Cînd Demelza se afla prin preajmă, nu
era prea uşor, dar cînd pleca, lucrurile de desfăşurau con
form unei rutine plăcute pentru ea.
Azi, de exemplu, Jinny vorbise despre Jim, cît era de slab
şi de bolnav, cum se ruga în fiecare seară să treacă mai repede
cele opt luni pînă va ieşi din închisoare şi va veni acasă. Prudie
se bucura să audă că nu se gîndea să plece de la Nampara.
Jinny spunea că Jim nu trebuia să mai muncească în mină. Ii
145 DEMELZA
promisese că Ia întoarcere va lucra la fermă. N u se simţise

niciodată mai bine ca atunci cînd lucrase aici şi fuseseră feri
ciţi. Nu cîştiga ca la mină, dar asta n-avea nici o importanţă.
D acă muncea şi ea, o vor scoate la capăt.
Prudie spunea că nu se ştie, lucrurile pot să se schimbe, şi
cei ce lucrează la ferme să cîştige mai mult ca lucrătorii din
subteran, bineînţeles dacă ce auzise ea despre aram ă şi cositor
era adevărat.
- Uită-te la căpitanul Ross. Ce rost are să cutreiere tot
ţinutul în galop ca şi cum l-ar goni dracu’ din urmă? La ce
bun să umbli după copite de cai morţi? Mai bine ar strînge
baierile pungii şi şi-ar vedea de casă.
între timp Jinny ieşise din bucătărie de vreo trei, patru
ori şi se întorsese plină de îngrijorare.
- E cineva în pivniţă, Prudie. Crede-mă! Chiar acum cînd
treceam prin faţa uşii...
- Nu, nu, spuse Prudie mişcînd din degetele d e la picioare.
Ţi se pare. 0 fi vreun şobolan. Sau poate Julia se foieşte în
leagănul ei. Du-te şi vezi! Pe mine mă dor picioarele.
- Nu se poate, spuse Jinny. E ra voce de bărbat; mormăia
ceva urcînd pe scară.
Prudie era cît pe ce să o contrazică iar, dar s-a răzgîndit,
şi cu o expresie gînditoare pe faţă îşi trase papucii în picioare
şi se ridică de pe scaunul care scîrţîi sub greu ta te a ei. Ieşi
lipăind în sală şi se uită pe uşa pivniţei, care se deschidea
sub scară.
La început nu auzi decît un m urm ur nedesluşit, apoi
cîntecul cunoscut:
A u fo s t odată doi bătrîni
D oi bătrîni săraci...
- E Jud, spuse ea încruntată, bea ginul căpitanului Ross.
WINSTON GRAHAM 146
Aşteaptă puţin că-1 scot eu d-acolo. Se întoarse lipăirid în

bucătărie: Unde-i coada aia de mătură?
- în grajd, spuse Jinny. Am văzut-o acolo de dimineaţă.
Prudie ieşi să o aducă, cu Jinny după ea; dar cînd se
întoarseră, cîntecul din pivniţă încetase. Aprinseră o lumînare
şi Prudie coborî scările. Văzu eîteva sticle sparte, dar nici
urm ă de Jud.
Prudie veni înapoi.
- Cîinele ăsta beat a şters-o cît am lipsit noi.
- Stai puţin, spuse Jinny.
Ascultară: cineva cînta încet în cam era de zi.
Jud şedea în cel mai bun scaun al lui Ross, cu picioarele
sprijinite sus pe poliţa căminului. Pe cap îşi pusese o pălărie
neagră de călărie a lui Ross, care-i acoperea chelia şi firele de
pâr de pe frunte. într-o mînă ţinea o sticlă cu gin, în cealaltă
o cravaşă cu care mişca încet leagănul în care dorm ea Julia.
- Jud, strigă Prudie. Ridică-te de pfc scaunul ăla!
Jud întoarse capul.
- Aha! spuse el pe un ton batjocoritor. Poftiţi, doamnelor,
vă rog, doamnelor, poftiţi! Respectele mele, doamnă. Ei, ce
vizită plăcută! Nu mă aşteptam de la nişte căţele ca voi. D a ’
să luăm lucrurile aşa cum sînt, bune sau rele. Ce mai căţele!
Şi încă de rasă, pursînge! N-am mai văzut unele ca ele. Jude-
cînd după cum se poartă sînt de neam bun, nu mă îndoiesc!
împinse leagănul iar cu cravaşa ca să nu se oprească.
Prudie apucă coada măturii.
- Hai', dragă, îi spuse lui Jinny, du-te şi termină-ţi treaba.
Mă ocup eu de el.
- Ai să reuşeşti9
- Să reuşesc9 ÎI fac bucăţi. D a ’ trebuie să am grijă de
leagăn. Nu vreau s-o sperii pe micuţă.
După ce plecă Jinny, Jud spuse:
147 DEMELZA
- Ce? N^-ai mai rătnas decît tu9 Vicleană mai eşti, doamnă
Paynter! Ai scăpat de ea ca să nu-ţi bea ginul. Ochii lui mici,
şireţi, erau injectaţi de băutură. Poftim, draga mea, intră şi
vezi cum calci! Eu sînt stăpîn aici. Jud Paynter, domnul Jud
Paynter, din Nampara, conducătorul haitei de cîini de vînătoa-
re, maestru de ceremonii, judecător de pace. Trage o duşcă!
-A h a ! spuse Prudie. Ai să vezi tu strîmb cînd te-o prinde
căpitanul Ross lăfaindu-te în fotoliul lui. A... beţiv împuţit!
Jud ridicase sticla şi înghiţea lacom, duşcă după duşcă.
- Nu te supăra! Mai am două aici, lîngă scaun. Prea-i
crezi mari pe Ross şi pe rîndăşoaica lui. Na, trage o duşcă!
Jud se lăsă pe spate şi puse o sticlă jumătate goală pe
masă, în spatele lui. Prudie se uită lung la el.
- Ascultă! spuse ea. Scoală-te de pe scaun sau îţi crăp
capul cu mătura asta. Şi lasă copilul în pace! ţipă ea văzînd
cum împinge iar leagănul.
Jud se întoarse şi o privi cu ochii lui miopi, căutînd să
aprecieze distanţa dintre capul lui şi mătură. Nu era în primej
die. Pălăria lui Ross îi inspira încredere.
- Hai, femeie! Uite! E coniac în dulap. Adu-1 şi-ţi amestec
un Samson.
Era băutura preferată a lui Prudie: coniac amestecat cu
cidru şi zahăr. Se uită la Jud sfredelindu-1 cu privirea, ca şi
cum ar fi fost diavolul în persoană ispitind-o să-şi vîndă
sufletul.
- Dacă vreau să beau, îi spuse ea, beau eu singură, nu-ţi
cer ţie sau altcuiva. Se duse la bufet şi îşi pregăti un Samson.
Jud o privea cu ochii lacomi şi sticloşi
- Hai! se răsti Prudie la el, scoală-te de pe scaun!
Jud îşi trecu mîna peste faţă.
- Doamne, îmi vine să plîng cînd te văd. Bea întîi. Dă-mi
şi mie unul. Fă-mi şi mie un Samson, dar cu păr pe cap.
WINSTON GRAHAM 148
Un „Samson cu păr pe cap“ era aceeaşi băutură, dar eu

cantitate dublă de coniac. Prudie nu-1 luă în seamă şi bău,
apoi îşi mai pregăti un Samson.
- Fă-ţi singur, spuse ea. N u-s nevasta ta, o ştii prea bine.
Nu m-ai dus la biserică, aşa cum i se cade unei fete. N u ne-a
dat nici un popă binecuvîntarea. N -a m avut muzică, nici
petrecere de nuntă. M-ai luat, şi gata. M ă-ntreb cum de mai
dormi noaptea.
- Ei, ce mai bucăţică ai fost! Şi cum te-ai mai umflat.
J u m a ’ din tine-ar umple o corabie întreagă. Şi n-ai vrut nuntă.
Hai, bătrîno, fii mulţumită că te-am adus aici. Mai bea ceva!
Prudie întinse mîna şi apucă sticla.
- Săraca maică-mea. Nu i-a plăcut! Mai bine că a murit.
E mai fericită moartă. Am fost singurul copil care a trăit. Unu
din doisprezece. îmi vine greu să m ă gîndesc şi după atîta
am ar de ani.
Unul din doisprezece e destul, spuse Jud, legănînd iar
copilul. Prea e plină lumea de ei şi aşa. Ar trebui înecaţi, dacă
ar fi după mine. Şi păcat că n-are să fie cum vreau eu, că nu-s
prea mulţi cu mintea lui Jud Paynter, deşi sînt unii geloşi care
nu cred, şi într-o bună zi or să se mire foarte cînd Jud o să le
spuie că-s geloşi şi nu vor să recunoască. Că ei n-au cap,
pentru că dacă ar avea ar spune. U nde am răm as7
- îmi omorai frăţiorii şi surioarele, îi spuse Prudie.
- Da, spuse Jud, unu din doisprezece. Aşa aş spune, unu
din doisprezece. Nu roiuri de copii ca ai lui Martin şi Vigus şi
Daniel. Curînd or să fie roiuri şi aici în casa asta. Trebuie
înecaţi ca pisoii.
Nasul gros al lui Prudie începea să se înroşească.
- Nu permit astfel de vorbe în bucătăria mea, declară ea.
- Nu sîntem în bucătăria ta acuma, aşa că ţine-ţi gura.
vacă grasă ce eşti!
149 DEMELZA
- Ba tu eşti, i-o întoarse Prudie. Iarbă rea! Scîrnăvie1

Dă-mi sticla. Asta-i goală.
Stînd în bucătărie, Jinny aştepta pedeapsa lui Jud, bătaie
şi scandal. N u se auzea nimic. îşi continuă treaba. D e cînd
Kate, fetiţa ei cea mică, începuse să-şi vîre degetele în toate
oalele, n-o mai adu(cea cu ea la lucru şi o lăsa în grija mamei
ei, împreună cu ceilalţi doi copii ai săi şi cu cei mici ai doamnei
Zacky. Era deci singură în bucătărie.
Termină curînd ce avea de făcut şi se uită ce mai putea
face. Era nevoie ca ferestrele să fie spălate. Luă o găleată să
aducă apă de la pom pă şi-l văzu pe fiul ei mai mare, Bengy
Ross, venind în fugă de la Mellin.
înţelese imediat despre ce era vorba: Zacky promisese să
o anunţe.
Se duse în întîm pinarea copilului, ştergîndu-şi mîinile
pe şorţ.
Bengy avea acum trei ani şi jumătate; era mare pentru
vîrsta lui, nu-i rămăsese nici un semn de pe urma accidentului,
cu excepţia unei cicatrice albe, subţire pe obraz. îl ajunse la
marginea grădinii lîngă primii meri.
- Ce e, dragă9 Ce-a spus bunicul?
Bengy se uită la ea cu ochii lui inteligenţi.
- Bunicul spune că mina se închide luna viitoare, mamă.
Jinny se opri.
- Ce spui? Toată mina?
- Da. Bunicul spune că o închide toată luna viitoare. Dă-mi
un măr, mamă.
Era mai rău decît se aşteptase. Crezuse că vor închide
numai jumătate, că vor ţine deschise filoanele mai bogate.
Dacă se închidea Grambler, se term ina cu ei. S-ar putea ca
unii, mai norocoşi, să aibă ceva economii, să treacă iarna
Ceilalţi vor fi nevoiţi să-şi găsească de lucru, altfel m ureau de
WINSTON GRAHAM 150
foame. Nu aveau unde să mai lucreze, poate cîţiva numai, la

Wheal Leisure. Unii ar putea încerca la minele de plumb din
Ţara Galilor, sau la cele de cărbuni din comitatele din centrul
Angliei. Asta însem na să se despartă de familie, să-şi lase
căminele. Jim nu mai avea de ales cînd va ieşi din închisoare.
Avea noroc dacă îl angaja la fermă. Trăise toată viaţa ei în
umbra minei Grambler Nu era uşor. Fusese cînd mai bine,
cînd mai rău, ştia asta. dar nu se închisese niciodată. N u ştia
de cîţi ani era în funcţiune, cu mult înainte de a se naşte mama
ei. Nu existase satul Grambler înainte de deschiderea minei:
mina crease satul. Era centrul întregului district, o industrie,
un nume pe toate buzele, o instituţie.
Intră în casă, luă un m ăr copt din că m a ră şi i-1 dădu
lui Bengy.
Trebuia să-i spună lui Jud şi Prudie... cel puţin lui Prudie,
dacă Jud nu se trezise.
Cu Bengy ţinîndu-se după ea, intră în cam era de zi.
*
Ross află vestea cînd se întorcea acasă de la întîlnirea cu

Richard Tonkin, Ray Penvenen şi Sir John Trevaunance. I-o
spusese Fred Pendarves, un miner mai în vîrstă, cînd trecea
pe lîngă spînzurătoarea de la răscrucea de drum uri spre
Bargus. Ross merse mai departe gîndindu-se că nu vor mai
rămîne mine deschise, dacă lucrurile nu se îndreptau. Plecase
plin de curaj de la Place House, conacul lui Trevaunance. Sir
John le promisese tot sprijinul şi bani dacă ar fi construit to
pitoria pe pămîntul lui; dar vestea despre închiderea minei de
la Grambler îl facu să-şi piardă tot entuziasmul.
Merse la pas pînă acasă, dar nu duse imediat calul la grajd!
Se gîndea să se ducă să vorbească cu Francis.
La intrare se opri şi ascultă discuţia pe un ton ridicat, ce
se auzea din cam era de zi Avea Demelza oaspeţi? N-avea
151 DEMELZA
chef de ei. Era vocea lui Jud şi a lui Jinny care ţipa la el! Se
apropie de uşa întredeschisă.
- E o minciună, spunea Jinny în lacrimi, o minciună vul
gară, Jud Paynter, şi ar trebui să fii biciuit pentru asta. Stai
acolo pe scaunul stăpînului, îi bei coniacul şi spui minciuni.
Ar trebui să te ajungă pedeapsa lui Dumnezeu. Bestie scîrboasă
ce eşti!
- Iă auzi! spuse Prudie. Aşa, dragă! Dă-i una-n cap! Na,
ia mătura mea!
- Tu să stai în cocina ta, se răsti Jud. Iapă rîioasă ce eşti!
Nu zic decît ce zic alţii. Uită-te şi tu. Uită-te la cicatricea de
pe faţa băiatului. Nu-i vina lui, sărmanul. D a ’ lumea spune
că-i un semn pus acolo la Beelzebub ca să vadă toţi cine e
taică-tău. Zice lumea - şi cine să le găsească vină - că cine a
mai văzut două cicatrice la fel9 Cum e turcu şi pistolul, spune
lumea: Ross şi Bengy Ross. Şi mai spune că luna trecută s-au
dus amîndoi călare pînă la Bodm in şi au stat acolo peste
noapte. Nu eu zic, d a ’ nu-i de mirare că zice lumea. Poţi să
plîngi şi să ţipi cît vrei, că tot o să zică.
- Taci din gură! ţipă Jinny. Am venit să-ţi spun că se
închide Grambler şi tu te repezi la mine ca un cîine! Beţiv
ordinar. Şi tu, Prudie! N-aş fi crezut niciodată dacă n-aş fi
văzut cu ochii mei!
- Sst! Nu te supăra, fato1 Nu vezi că stau aici, liniştită,
să-l păzesc pe Jud să nu facă vreo prostie0
- Cît despre puştiul ăsta, săracu , spuse Jud, nu-i bine
să-l cerţi. Nu-i cu m in te 1 Nu se face1 Nu e d rept1 Nu ejust!
- Ce n-aş da să fie Jim de faţă1 Bengy, vino încoace!
Pleacă de lîngă animalul ăla!
Se repezi afară din cameră, furioasă, cu faţa scăldată în
lacrimi. Ţinea copilul strîns de mînă; Ross se dăduse la o
WINSTON GRAHAM 152
parte, dar ea îl văzu. Se făcu albă ca varul; pete roşii îi apărură

pe faţă. Se uită la el speriată şi ostilă. Apoi fugi în bucătărie.
*
Curînd după aceea Demelza sosi acasă. Traversase faleza,

venind de la Trenwith. Julia dormea, în ciuda z gom otelor şi
scandalului, iar Prudie şedea lîngă leagăn plîngînd în hohote,
cu capul în mîirM. Camera mirosea a alcool şi două sticle sparte
zăceau pe podea. Scaunele erau răsturnate şi D em elza începu
să bănuiască ce se întîmplase.
Nu putu scoate nimic de la Prudie, care se văicărea mai
tare ori de cîte ori o atingea şi spunea că Jud a dispărut.
Demelza alergă în bucătărie. Nici urm ă de Jud.
Se auzeau zgom ote în curte.
Ross stătea lîngă pom pă cu cravaşa în mînă. A pa curgea,
Jud era sub pompă.
De cîte ori încerca să fugă, Ross îl lovea cu cravaşa.
Renunţase acum să mai fugă şi stătea acolo răbdător.
- Ross, Ross, ce s-a întîmplat9 Ce-a făcut, R oss9
Se uită la ea.
- Data viitoare cînd te mai duci la cumpărături, să avem
grijă ca copilul nostru să fie păzit mai bine.
Cuvintele Iui nedrepte o făcură să se sufoce de indignare.
- Ross, spuse ea, nu înţeleg. Ce s-a întîmplat? Julia n-a
păţit nimic9
Ross pocni iar din bici:
- Treci sub pompă! învaţă să înoţi! învaţă să înoţi! Să.
vedem dacă putem să scoatem din tine „um orile1astea murdare.
„Um ori11 ar fi putut fi „rumori11, zvonuri, dar D em elza nu
ştia asta. Se întoarse şi fugi în casă.
*
Verity ajunse acasă fără să fi aflat despre noua hotărîre
Se despărţise de căpitanul Blamey la St. Ann. Demelza descă-
153 DEMELZA
lecase la poarta conacului, la Trenwith. Verity şi Bartle porniră

singuri pe alee.
Elizabeth a fost singura care a văzut-o pe Verity sosind.
M ătuşa Agatha nu auzea, iar lui Francis nu-i păsa.
Elizabeth zîmbi trist:
- V-a lăsat Pascoe să plecaţi aşa repede?
- N-am fost acolo, spuse Verity, scoţîndu-şi mănuşile.
Au intrat minerii răsculaţi în oraş şi am crezut că e mai înţelept
să plecăm înainte de a se agrava situaţia.
- Ha! exclamă Francis de la fereastră. S-au răsculat, da9
O să se răscoale şi prin alte părţi curînd.
- Din cauza asta n-am putut să-ţi iau broşa, Elizabeth.
îmi pare rău, dar poate că am să m ă duc săptămîna viitoare.
- A u trecut atîţia ani, spuse m ătuşa Agatha. Să fiu a naibii,
dar mina funcţiona înainte de a mă naşte eu. M i-aduc aminte
bine că bunica Trenwith îmi povestea că bunicul ei prin alianţă,
John Trenwith, a deschis-o cu un an înainte de a muri.
- în ce an a fost asta9 întrebă Francis indispus.
- Dacă mă întrebi pe mine nu ştiu ce să-ţi răspund. Mai
bine uită-te în Biblie. D a ’ a fost cînd regina Elizabeth I era
deja bătrînă.
Verity începu să-şi dea seama de importanţa celor ce se
discutau. Întîlnirea din dimineaţa aceea îi ieşise din minte.
Plecase de la Trenwith obsedată de hotărîrile care aveau să
fie luate în absenţa ei. Se întorsese acasă fară să se mai gîndeas-
că deloc la ele.
- Vrei să spui că...
- De fapt, primul puţ de mină a fost săpat de celălalt
John, cu vreo şaptezeci, optzeci de ani mai tîrzu. Cu John
ăsta s-a căsătorit bunica Trenwith. A rămas în funcţiune tot
timpul Nu s-a mai închis. Nu e mult de cînd ne aducea un
venit de mii de lire pe an. Nu e drept să renunţăm.
WINSTON GRAHAM 154
Cu o subtilitate neobişnuită la ea, Verity le vorbi ca şi

cum n-ar fi înţeles bine:
- D upă cîte am auzit, spuse ea, nu sînt prea sigură, dar...
Asta înseamnă că renunţăm la toată m ina9 La tot9
- Cum s-ar. putea altfel9 răspunse Francis. Nu putem să
închidem jumătate, fară a închide şi restul.
- Cînd eram eu copil, spuse mătuşa Agatha, aveam bani
mulţi. Papa a murit cînd eu aveam opt ani, şi-mi amintesc că
m am a a cheltuit mult pentru m onum entul com em orativ din
biserica de la Sawle. Am auzit-o spunînd: „Nu faceţi nici o
economie, cheltuiţi oricît. A murit ca şi cum ar fi căzut în
luptă. Va avea mormîntul pe care-1 m en tă .“ A, Verity, te-ai
întors9 Eşti îmbujorată la faţă! Ce s-a întîmplat9 Vestea asta
n-are nimic bun în ea. Ascultă-mă pe mine, va aduce ruina
familiei Poldark!
- Ce înseamnă toate astea, Francis9 întrebă Verity. Ce
efect va avea asupra noastră9 V om contînua ca înainte9
- Ca acţionari nu ne va afecta în nici un fel, ce-i drept, nu
vom mai putea spera într-o redobîndire a tot ce-am pierdut,
dar nici nu vom mai pierde bani. Nu am mai încasat dividende
de cincf ani. Pentru minereu am încasat opt sute de lire pe an,
bani pe care nu-i vom mai încasa. Asta e toată diferenţa
- A t u n c i , nu ştiu cum vom continua... spuse Verity.
- Va depinde de celelalte obligaţii pe care le avem, spuse
Francis iritat. Avem munca la fermă. Satul Grambler şi ju m ă
tate din Sawle ne aparţin, deşi nu prea ştiu la cît se va mai
ridica arenda acum. Dar, dacă creditorii noştri vor fi înţelegă
tori, vom avea un venit minim care ne va face viaţa suportabilă,
chiar dacă nu merită să o suportăm.
Elizabeth se ridică, Iăsîndu-1 pe Geoffrev Charles să alu
nece uşor jos din braţele ei.
155 DEMELZA
- O să ne descurcăm, spuse ea liniştită. Alţii o vor duce

mai greu ca noi. Putem face economii. N-o să dureze o veşni
cie. O să ne menţinem pe linia de plutire.
Surprins, Francis îi aruncă o privire. Se aşteptase să reac
ţioneze altfel, să se plîngă, să-l învinuiască. Dar întotdeauna
ea se dovedea la înălţime în m om ente de criză.
- Mamă, spuse GeofFrey Charles uitîndu-se încruntat la
tatăl său, pot să mă joc acuma'7 P o t să fac gălăgie7
- încă nu, dragule, spuse Elizabeth
Verity m urm ură o scuză şi plecă.
Urcă încet scara largă, uitîndu-se în jurul ei cu alţi ochi.
Traversă apoi coridorul cu ferestrele lui frum oase în stil Tu-
dor, care se deschideau spre curtea interioară pătrată, plină
de verdeaţă, cu trandafiri agăţători, cu fîntîna arteziană din
mijloc şi aleea pavată. Toată casa dădea impresia de soliditate,
avea dimensiuni armonioase, fusese construită ca să placă şi
să dureze. Se rugă să nu ajungă în situaţia să piardă.
Cînd intră în camera ei, Verity evită să se uite în oglindă,
ca să nu vadă în ea ceea ce observase mătuşa Agatha cu privi
rea ei ascuţită.
Fereastra aceasta dădea spre gardul viu de tisă şi grădina
cu plante aromate. în cei patru ani de amărăciune o privise
mereu. Aici găsise ea alinare în crizele prin care trecuse.
Nu ştia dacă şi acum va trece printr-o criză sau nu. Poate
că, gîndindu-se la trecut, criza aceasta nu era prea grea.
Grambler se închidea; asta însemna o schimbare totală în viaţa
districtului lor.
Dar de ce să nu fie cinstită? Asta nu era criza ei perso
nală. îi afecta averea, veniturile, dar c u viaţa pe care o ducea
ea, banii nu prea o interesau. îi afecta pe oamenii pe care-i
cunoştea. Da, îi afecta grav pe toţi cei pe care-i cunoştea şi îi
WINSTON GRAHAM 156
aprecia din regiune, corul pe care-1 conducea. Va îngreuia

mult munca ei de ajutorare a săracilor. în dimineaţa asta, da,
în dimineaţa asta se simţise alături de ei. Şi atunci9 Ce se
schimbase9
De ce nu era mai îngrijorată de soarta lor9 De ce nu era
nefericită cum ar fi trebuit să fie? D e ce9 D e ce?
Răspunsul era clar dacă avea curajul să recunoască.
îşi lipi faţa fierbinte de geamul ferestrei şi ascultă cum îi
bătea inima.
Capitolul XIV
E
ra hotărît ca Jud şi Prudie să plece. Hotă-
rîrea lui Ross era nestrămutată. în multe
privinţe era un om înţelegător, ar fi tolerat multe dacă cineva
îi era loial. Se obişnuise de mult cu beţiile lui Jud, dar nu
putea accepta cu nici un preţ calomnia, purtarea neloială a
lui Jud faţă de el. în plus, trebuia să se gîndească la copil. Nu
mai putea avea încredere să-l lase în grija lor.
îi chemă în faţa lui a doua zi dimineaţa, şi le dădu o
săptămînă ca să plece. Prudie plîngea, Jud era posac. Ştia
că-1 mai convinsese pe Ross şi înainte, şi într-o săptămînă
putea să-l convingă iar să-i ierte. Dar aici greşea. Cînd şi-a
dat seama de asta, s-a speriat. Cu două zile înainte de termenul
de plecare, Demelza, facîndu-i-se milă de Prudie, îi propuse
să discute cu Ross, să încerce să-l convingă să o menţină în
serviciu pe ea, dacă accepta să se despartă de Jud; dar Prudie
îi era credincioasă lui Jud şi preferă să plece.
Plecară la timpul potrivit, încărcaţi cu tot felul de vechituri
şi catrafuse. Găsiseră o coGioabă părăginită, jum ătate casă,
jumătate grajd, prima casă din marginea satului Grambler.
Era un fel de epavă urîtă, dar nu plăteau chirie şi se afla lîngă
circiumă, ceea ce le convenea.
Plecarea lor a produs o schimbare radicală: în urma lor
Nam para părea o casă stranie, aşteptau să audă lipăitul pa
WINSTON GRAHAM 158
pucilor lui Prudie sau vocea aspră de tenor a lui Jud plîngîn-
du-se de ceva. Fuseseră nişte servitori dezordonaţi, leneşi,
incompetenţi, dar li se simţea lipsa. Demelza era bucuroasă
că nu plecaseră prea departe, pentru că prietenia ei cu Prudie
dura de prea mult timp ca să se sfîrşească în cîteva zile.
în locul lor Ross a angajat o pereche, soţ şi soţie, John şi
Jane Gimlett, un cuplu de rotofei în vîrstă de vreo patruzeci
de ani. Veniseră la Grambler din nordul Comwall-ului c a s a
găsească de lucru în vestul regiunii, o zonă mult mai prosperă,
unde soţul devenise calfa de cizmar. N u le mersese prea bine
şi lucraseră un an la o topitorie de cositor. Păreau extrem de
ageri, dispuşi să muncească, competenţi, curaţi, blajini din
fire şi respectuoşi, la polul opus faţă de Jud şi Prudie. Timpul
avea să dovedească dacă vor răm îne aşa.
La două zile după scandalul p rodus de beţia lui Jud, Ross
a mai avut un necaz din cauza personalului.
- Unde e Jinny9 întrebase.
- A plecat, răspunse Demelza mohorîtă.
- Plecat?
- Aseară. Am vrut să-ţi spun, dar te-ai întors tîrziu. Nu
înţeleg de ce.
- Ce-a spus9
- A spus că o să fie mai mulţumită să-şi vadă de copiii ei.
Degeaba i-am spus că toţi' ai ei nu vor mai avea curînd de
lucru. A strîns din buze şi a spus că vrea să plece.
- Oh! spuse Ross mestecînd în ceaşca cu cafea.
- Are vreo legătură cu scandalul de joi după-am iază?
întrebă D em elza P o a te că dacă ştiam despre ce era vorba,
aş fi putut face ceva Vreau să spun că ea nu era beată. De
ce să plece9
- Bănuiesc eu de ce. spuse Ross
159 DEMELZA
- Nu înţeleg de ce trebuie să fiu singura care să nu ştie,

Ross. Dacă tu ştii, ar trebui să-mi spui.
- Iţi aminteşti că atunci cînd m-am dus cu Jinny la Bodmin
am spus că lumea are să vorbească9
-D a.
- Ei bine, lumea vorbeşte şi Jud repeta unul din zvonuri
cînd am venit eu acasă. Şi mai sînt şi alte bîrfe m urdare din
trecut. E un motiv în plus ca Jud să plece... nu numai Julia
e motivul.
- O, spuse Demelza, înţeleg.
- Poate că Jinny nu ştie de ce pleacă Jud.
- Ba da, ştie. I-a spus ieri Prudie.
- Am să mă duc să vorbesc cu Zacky, dacă vrei să vie înapoi.
- Sigur că vreau.
- în orice caz, tot trebuie să mă duc să vorbesc cu Zacky.
Vreau să-i propun ceva.
- Sînt sigură că asta are să o bucure pe doam na Zacky.
N-am mai văzut-o niciodată atît de mîhnită. D espre ce e
vorba9
- Avem nevoie de un agent care să se ocupe cu cum păra
rea aramei, o persoană necunoscută celorlalţi, care să lucreze
pentru noi fară să se ştie.
- Dar M ark Daniel9
- Ce-i cu el9
- îţi aminteşti cînd ţi-am spus că soţia lui m-a rugat să te
întreb dacă ai vreo slujbă bună pentru el?
- M da Dar el n-ar fi bun, Demelza. Avem nevoie de
cineva care să ştie carte, care să se priceapă la socoteli. Unul
care să cunoască cum merg lucrurile pe aici. Zacky e singurul
care ar corespunde. în plus, avem nevoie de un om de
încredere, care să ştie să păstreze un secret. Un altfel de om
ar putea dăuna intereselor noastre. Aş putea avea încredere
WINSTON GRAHAM 160
în M a r k ... dacă ar fi omul care a fost. Oricît de serios ar fi un

bărbat, dacă are o. soţie nestatornică pe care să o iubească,
acest lucru poate să-l ducă la pierzare.
- Nu ştii ce-ar spune Keren dacă ar auzi asta. Nici nu i-ar
trece prin minte că ar putea să-l tragă la fund pe Mark.
- N-o să audă, aşa că poţi fi liniştită.
*
In acelaşi m om ent Keren era suită sus pe scară. Ploua de
două zile şi apa pătrunsese prin acoperişul de stuf. Intrase în
bucătărie, apoi în dorm itor şi n o a p te a trecută le cursese
pe picioare.
Keren era furioasă. Desigur, M ark petrecuse mai tot tim
pul sus pe scară în ploaie, dar părerea ei era că în cele două
luni de cînd se căsătoriseră ar fi trebuit să facă acoperişul
impermeabil. în schimb, ori de cîte ori ploua, încerca să astupe
găurile din interior, iar cînd vremea era frumoasă lucra în grădină.
Făcuse minuni cu grădina, Cărase tone de pietre cu care
ridicase un zid în jurul parcelei de păm înt Zidul reprezenta
un fel de m onum ent în cinstea energiei neobosite a acestui
om. înăuntrul grădinii săpase pămîntul, greblase, îl curăţase
de buruieni, pregătindu-1 pentru recolta din anul următor
într-un colţ, lîngă casă, construise un şopron cu un spaţiu
mai mic, înconjurat de zid, unde spera să crească porci.
Căsătoria era o dezamăgire pentru Keren. Dragostea lui
Mark, deşi sinceră, era aspră, lipsită de orice romantism sau
fineţe, conversaţia inexistentă. Apoi, mai erau ceasurile nesfîr-
şite cînd el era plecat să lucreze în mină, schimbarea săptămî-
nală a orelor de muncă. O săptămînă mînca dimineaţa la cinci ,
urm ătoarea venea acasă la şase jum ătate, o trezea, dar refuza
să se scoale cînd se scula ea Chiar şi în zilele cînd schimbul
lui începea la două după-amiaza, rămînea singură toată seara,
în primele zile serile erau cele mai plăcute pentru că el se
161 DEMELZA
întorcea la unsprezece, se dezbrăca, se spăla, se bărbierea

şi apoi se culcau ainîndoi. D ar n o u ta te a dispăruse şi ea
găsea de multe ori scuze ca să evite mîngîierile lui stîngace.
T otul era altfel de cum îşi închipuise cînd j u c a în piesa
M irea sa m orarului.
Tocmai plecase în grabă ca să ajungă acolo la timp. O
aşteptau nouă ceasuri în care nu avea ce să facă. Nu avusese
timp să m ute scara, aşa că va încerca să repare singură stuful
de pe acoperiş. Credea că era suficient să se adapteze situaţiei
ca să rezolve orice problemă. Găsi locul unde începuse el să
repare şi unde stuful era ud. Era o dimineaţă frumoasă, dar
era sigură că va mai ploua. Se gîndea la el, voia să-i vadă faţa
cînd se va întoarce diseară, ud pînă la piele, şi va găsi casa
uscată înăuntru.
De unde şedea acum, vedea bine casa cu turn a doctorului
Enys. Ii părea rău că pomilor din j u r nu le cădeau frunzele
iarna. De cînd îl văzuse prima dată la N am para, îl mai zărise
de trei ori, dar nu mai schimbaseră o vorbă. Cîteodată se
gîndea că o să uite să vorbească. Puţini vecini de la Mellin
treceau pe la ea, dar primirea pe care le-o făcea nu-i încuraja
să mai vină. Singura persoană cu care se împrietenise era
micul Charlie Baragwanath, care venea de obicei cînd se întor
cea de la mină.
De cîtva timp Keren începuse să regrete prostia pe care
o făcuse părăsind trupa ambulantă pentru noua ei existenţă!
Se sim'ţea îngropată de vie. Ca' să-şi dea curaj, încerca uneori
să-şi amintească greutăţile şi mizeria pe care le avusese de
înfruntat în trecut; dar distanţa atenua totul. Se aşteptase ca
Mark să aibă mai mulţi bani, să-i dea mai mulţi. Era generos
în felul lui, dar obiceiurile de o viaţă întreagă nu se puteau
schimba într-o zi. îi dădea de cheltuit o sumă globală, dar
nu-i plăcea să vadă cum o risipeşte. îi spusese clar că punga
WINSTON GRAHAM 162
lui are o limită şi că, dacă se goleşte, vor fi nevoiţi să facă

economii la sînge ca să o umple din nou.
Nici aşa nu s-ar fi umplut, acum că Grambler era pe punc
tul de a se închide.
Se aplecă să mai pună o legătură de stuf, şi să o fixeze
bine. în aceeaşi secundă îşi pierdu echilibrul şi începu să
alunece încet jos de pe acoperiş
*
- Da, spuse Zacky frecîndu-şi barba ţepoasă. Sînteţi mai
mult decît bun cu mine. Nu pretind că nu mi-ar conveni. Ne-
vastă-mea ar fi-încîntată să vadă atîţia bani. Dar n-aş putea
accepta o sumă atît de mare, nu de la început. Daţi-mi cît am
cîştigat la mină, aşa e bine, aşa e cinstit.
- Ca angajat al societăţii, spuse Ross, vei încasa ce ţi se
cuvine. O să am grijă să fu anunţat din timp cînd va fi nevoie
de dumneata. S-ar putea să trebuiască să lipseşti din subteran
vreo săptămînă.
- Nu-i nimic. Nu mă mai atrage ca înainte. Nu ştiu ce vor
face jumătate din ei la iarnă.
- Şi acum, spuse Ross, aş d o n să vorbesc cu Jinny.
Zacky păru stingherit.
- E înăuntru cu maică-sa. N u ştiu ce-i cu ea, dar nu
face decît ce vrea. N u mă mai înţeleg cu ea ca atunci cînd
nu era măritată. J in n y 1 Jinny! Vino încoace. A venit un
dom n sâ te vadă.
Urmă o pauză lungă, apoi u şa se deschise şi Jinny apăru,
dar nu ieşi afară.
Ross se îndreptă spre ea Zacky rămase pe loc, scărpi-
nîndu-se în barbă şi uitîndu-se la ei.
- Domnule căpitan, spuse Jinny plecîndu-se uşor ca să-l
salute, dar fară a se uita la el.
Ross nu o luă pe departe:
163 DEMELZA
- Ştiu de ce ai plecat, Jinny, şi înţeleg ce simţi. Dar, dacă

te iei după vorbe, înseamnă că gîndeşti la fel ca gurile astea
rele, rău intenţionate. Beţivul de Jud Paynter a reuşit să păte
ze numele meu şi reputaţia ta. L-am dat afară. Ar fi o greşeală
din partea ta să dai atenţie unor bîrfe. Aş dori să vii înapoi
mîine, ca de obicei.
Jinny se uită drept în ochii lui.
- Ar fi mai bine să nu vin, domnule. Dacă au început să
vorbească, D um nezeu ştie cum o să se termine.
- Bîrfele or să se termine acolo de unde au pomit, în şanţ.
Era atît de jenată, încît i se facu milă de ea.
O lăsă acolo şi se întoarse la Zacky şi la soţia lui.
- Aveţi puţină răbdare cu ea, domnule, spuse doamna
Martin. O să-i treacă. Nu lipsesc mult, Zacky. Mă duc la Reath
Cottage. A venit Bobbie să-mi spună că soţia lui M ark Daniel
a avut un accident
- Ce s-a întîmplat9
- A căzut de pe acoperiş. Şi-a rupt mîna. Mă duc să văd
dacă pot să o ajut cumva. N-aş zice că-mi place fata, dar
sîntem vecini şi M ark nu e acasă.
- E singură9 întrebă Ross. Vin cu dumneata, dacă e nevoie.
- Nu, domnule, Bdbbie zice că doctorul Enys e cu ea.
*
Era acolo de douăzeci de minute Din fericire, o auzise
ţipînd şi venise imediat.
După primul şoc al căderii, leşinase eîteva minute şi cînd
şi-a revenit era să leşine din nou încercînd să-şi mişte braţul.
Rămase pe loc, o eternitate; tîmplele îi zvîcneau, gura îi
era uscată. Apoi doctorul o auzise stngînd, sărise peste şanţ
şi venise în fugă.
In ciuda suferinţei, a durem, se simţea mîngîiată, fericită.
O luase în braţe şi o dusese în casă, pe pat Cu gesturi sigure,
WINSTON GRAHAM 164
de profesionist, îi pipăi corpul; mîinile lui erau ca acelea ale

unui amant pe care-1 accepta pentru prima oară, cu care se
simţea bine.
- V-aţi rupt osul. Glezna se va vindeca repede cu puţină
odihnă. Acum trebuie să reduc fractura. O să vă doară, dar
voi lucra repede.
- începeţi, spuse ea privindu-1.
Avea o faşă în buzunar şi găsi două aţele printre lemnele
lui Mark. îi dădu să bea puţin coniac, apoi reduse fractura.
Ea strînse din dinţi şi nu scoase un sunet. Ochii i se umplură
de lacrimi, şi cînd doctorul termină începură să-i curgă pe
obraz şi ea le şterse cu mîna.
- Aţi fost foarte curajoasă. Mai beţi o înghiţitură.
Bău din flaconul lui şi începu să se simtă mai bine. Auzi
paşi la uşă şi văzîndu-1 pe Bobbie Martin îl trimise să o aducă
pe maică-sa. Aflase că dacă cineva avea nevoie de ajutor
trimitea după doam na Zacky, care, deşi avea doisprezece
copii, sărea în ajutorul oricărui vecin.
Doctorul o aşeză apoi pe pat, îi spălă celălalt cot şi-i b an
dajă glezna.
Era fericită, ar fi văzut-o în ochii ei dacă n-ar fi fost atent
tot timpul la ce făcea. După ce termină, îi vorbi pe un ton
uscat, profesional, spunîndu-i să-l chem e pe soţul ei de la
mină. Dar ea se opuse, şi cînd faţa lată şi ochelarii doamnei
Zacky apărură în uşă o salută atît de dulce, încît doamna Zacky
se gîndi că lumea din sat se grăbise să o judece prea aspru.
Dwight Enys, frumos şi tînăr cum era, mai rămase puţin
ca să-i spună doamnei Zacky ce să facă; apoi dădu mîna cu
Keren şi îi promise că va trece a doua zi dimineaţa să o vadă.
Keren îi răspunse cu vocea ei dulce de contralto:
- Vă mulţumesc, domnule doctor Nu ştiam că poate fi
cineva atît de bun.
165 DEMELZA
El se roşi puţin la faţă.

- Un doctor ca să fie bun trebuie să fie crud. D ar aţi
suportat bine durerea. Braţul o să vă doară la noapte. Vă rog
să staţi în pat. D acă vă daţi jos s-ar putea să faceţi febră şi
atunci va dura mult pînă să vă faceţi bine.
- Sînt sigură că mă voi sirhţi bine, spuse Keren. Voi face
absolut tot ce spuneţi.
- Foarte bine. B ună ziua. B ună ziua, doam nă Martin.
Capitolul XV
ina Grambler trebuia să se închidă din
m d o is p r e z e c e n o iem b rie . E ra ceaţă,

umezeală şi ameninţa să plouă. V rem e n
doctorul Choake, stîrnea miasme şi putreziciuni. Maşinile
funcţionaseră pînă acum ca să termine cărbunele stocat. M ina
avea trei pompe. D ouă acţionate de m otoare - ambele m oder
nizate, dar învechite acum după ce W att inventase condensa
torul de separare - şi o roată mare cu diametrul de zece metri,
pusă în mişcare de apa din pîrîul Mellingey.
La prînz un grup mic de oameni se strînseseră în sala cea
mare a maşinilor. Erau de faţă Francis Poldark, căpitanul Hen-
shawe; căpitanul Dunstan, doctorul Choake, B row n şi Tre-
winnard, cei doi mecanici şefi, contabilul, şi încă vreo cîţiva
funcţionari. Stăteau acolo fără să spună nimic, evitînd să se
uite unul la altul. Francis scoase ceasul.
Troliul cel mare suia şi cobora în zgomotul lanţurilor, în
vuietul cuptoarelor, în plescăitul apei care năvălea prin valvele
de piele. Din sala unde erau strînşi, mina se vedea întinzîn-
d u-se ca un anim al e n o rm , urît la vedere, d e z o rd o n a t,
şoproane de lemn, adăposturi de piatră, puţuri de aerisire
acoperite cu stuf, roţi puse în m işcare de apă, jgheaburi,
grămezi de gunoi, piatră şi zgură, deşeuri acumulate de am
16 7 DEMELZA
de zile. Ici, colo, scurgîndu-se parcă de-a lungul văilor înguste

ca nişte afluenţi ai minei, se înşirau casele satului Grambler.
Francis se uită la ceas.
- Ei bine, domnilor, spuse el ridicînd vocea, a sosit timpu
să închidem mina noastră. Am muncit mulţi ani împreună,
dar vremurile grele m-au învins. Poate că într-o zi mina aceasta
se va deschide din nou şi ne vom reîntîlni toţi aici. Şi dacă noi
nu votn avea această şansă, o vor avea poate fiii noştri în
locul nostru. E ora douăsprezece.
Ridică mîna şi trase în jos levieail care controla aburul
ce pornea din cazanul uriaş spre maşini. M otorul se opri.
Intre timp mecanicul deschisese o valvă prin care aburul
începu să iasă ridicîndu-se în aer şi plutind un timp ca şi cum
n-arfi vrut. să se împrăştie.
Tăcerea se aşternu peste cei prezenţi. N u pentru că
motorul nu s-ar mai fi oprit pînă atunci, era oprit în fiecare
lună pentru curăţirea cazanelor; se oprise de multe ori cînd
fusese vreo pană. D ar de data aceasta, tăcerea era apăsătoare
pentru că ştiau că acesta era sfîrşitul.
Cu un gest brusc, neobişnuit la el, Francis luă o bucată
de cretă şi scrise cu ea pe cazan cuvîhtul R E S U R G A M ,
vom reînvia.
Apoi ieşiră unul cîte unul din sală.
La capătul dinspre Sawle al minei „Kitty“, m otorul mai
mic era încă în funcţiune. Căpitanul H enshaw e ridică mîna.
La semnalul lui, „Kitty“ amuţi şi ea.
Nu mai rămăsese decît pom pa de apă; dar aceasta nu
avea nevoie de combustibil sau de vreo atenţie specială, aşa
că o lăsară să meargă mai departe.
Ultimului schimb de mineri care lucrau în acord i se spu
sese să iasă la douăsprezece, şi în timp ce grupul se îndrepta
spre birouri, minerii apăreau cîte doi sau trei Ia gura minei
WINSTON GRAHAM 168
ducînd cu ei pentru ultima oară tîrnăcoapele, lopeţile şi per

foratoarele.
Oameni de tot felul, formau un şir lung care se mişca
încet prin faţa contabilului pentru a-şi încasa ultimul salariu.
Purtînd barbă sau raşi, tineri sau de vîrstă mijlocie, cei mai
mulţi scunzi şi palizi, slabi şi colţuroşi, plini de sudoare, mur
dari de pămînt, cu privirile grave, îşi puneau tăcuţi „semnul"
pe hîrtie în registrul contabil.
Francis stătu în spatele contabilului, schimbînd cîte o
vorbă cu unul sau altul, pînă şi-au primit toţi plata. Apoi dădu
mîna cu căpitanul Henshawe şi plecă singur acasă, la Trenwith.
Mecanicii se întorseseră la maşini să vadă ce putea fi de
montat şi vîndut la fier vechi; contabilul încheia socotelile;
directorul şi administratorul începură un tur complet al clădiri
lor pentru a face un bilanţ total a ce mai rămăsese. H enshaw e
îşi schimbă hainele bune, luă o pălărie de miner şi coborî să
fa oa o ultimă inspecţie.
Obişnuit cum era, coborî cu uşurinţă pînă la adîncimea
de patruzeci de stînjeni şi porni de-a lungul tunelului în direcţia
celui mai bogat din-cele două filoane, galeria „şaizeci11
Parcurse cam un sfert de milă, şi începu să coboare prin
tunel, făcîndu-şi drum printre morile de steril, coborînd scări
şi povîrnişuri alunecoase, printr-un labirint de bîrne folosite
la sprijinirea tavanului şi a pereţilor. Trecu şi prin apă şi auzi
în sfîrşit ciocănitul oamenilor care tot mai lucrau.
Rămăseseră vreo douăzeci de mineri care lucrau în acord.
D acă ar mai fi putut cîştiga cîţiva şilingi, suma s-ar fi adăugat
la ce aveau de încasat conform registrelor societăţii-şi i-ar
mai fi ajutat în lupta lor cu sărăcia care avea să înceapă curînd,
oe aflau acolo Zacky Martin şi Paul Daniel şi Jack Carter,
fratele mai mic al lui Jim, şi Pally Rogers. Erau toţi goi pînă
169 DEMELZA
la brîu şi plini de sudoare, pentru că aici era mai cald ca în cea

mai fierbinte zi de vară.
- Ei, băieţi, spuse Henshawe, m-am gîndit să vin să vă
spun că „Big Bill“ şi „Kitty“ s-au oprit.
Pally Rogers se uită la el şi se scărpină în barbă.
- Ne-am gîndit noi că era timpul.
- Am venit să vă spun, ca să ştiţi, zise Henshawe.
Zacky spuse:
- A r trebui să mai lucrăm cîteva zile. Nu cred să se umfle
apa dacă plouă.
- Nu m-aş baza pe asta. M ina asta a fost mereu plină de
apă. Şi cum veţi scoate minereul?
- Prin puţul dinspre răsărit. Fraţii C urnow n-au oprit tro-
liul acţionat de cai. Va trebui să-l cărăm cum putem pînă acolo.
Henshawe plecă şi merse mai departe pînă ajunse la gale
ria de optzeci de stînjeni. Apoi se întoarse, îşi croi drum prin
apă pînă la filonul mai sărac dinspre vest să se asigure că n-a
mai rămas nimic important. Cîteva unelte ruginite, o pipă de
pămînt, o roabă spartă.
Se făcuse ora două cînd ieşi din mină. îl întîmpină o tăcere
nefirească. „Kitty" mai scotea încă aburi. Cîţiva bărbaţi îşi
mai făceau de lucru prin şoproane şi vreo douăzeci de femei
spălau rufe în apa caldă de la maşini.
Henshawe intră în vestiar ca să-şi schimbe hainele şi văzu
şase bărbaţi strînşi la intrarea în puţ. Vru să-i strige, apoi îşi
dădu seama că era schimbul care cobora să preia lucrul de la
tovarăşii lor. D ădu din umeri şi plecă. Cei ce lucrau în acord
erau un soi de oameni rezistenţi.
*
în seara următoare, pe la opt, nivelul apei se ridicase mult,
dar nu ajunsese la filon. M ark Damei trimise pe cineva să le
spună celor ce urmau să coboare ca să-i înlocuiască
WINSTON GRAHAM 170
Sus. la suprafaţă, era o noapte fantomatică, întunecoasă,

umedă, care accentua tăcerea şi vidul clădirilor minei. De
obicei, erau zeci de' oameni în vestiare, lumini în sălile maşi
nilor, mecanici cu care puteai schimba o vorbă, sentimentul
de siguranţă pe care ţi-o dădea lumea din jur. Acum nu mai
era căldură, nu se mai auzea o vorbă, schimbau numai cîte un
cuvînt în şoaptă, nu mai era lumină, cu excepţia a două feli
nare aprinse.
Le stinseră după ce au aprins luminările şi se îndreptară
încet către scări. Nick Vigus şi Fred Martin, John şi Joe N a n
fan şi Ed Bartle, şi încă vreo şaisprezece.
Pe la patru dimineaţa, apa inundase jum ătate din filon.
Lucrau stînd în apă; în spatele lor se formaseră lacuri adînci
în locurile mai joase. Era totuşi un fel de prispă ridicată în
jur; cu puţin efort puteau încă să iasă prin puţul dinspre răsărit.
Nick Vigus se duse în întîmpinarea celorlalţi să le spună care
e situaţia. D upă ce se sfatuiră între ei, Zacky Martin şi ceilalţi
se hotărîră să coboare pentru că aveau ocazia să mai lucreze
eîteva ore.
La şapte căderea unor pietre şi alte sfărîmături într-una
din băltoace îi facu să se oprească. Mai petrequră o oră cărînd
eîteva ultime găleţi cu minereu pînă la marginea galeriei unde
le-au legat cu frînghii ca să le tragă afară, tîrîndu-le de-a lungul
unui filon epuizat, pînă la puţul dinspre răsărit. Au mai urcat
cîţiva metri şi s-au oprit ca să privească apa care pleoscăia
lovindu-se de pereţii negri ai cavernei care fusese luni de zile
locul lor de muncă.
Unul cîte unul ieşiră din mină, croindu-şi drum printre
vechile abataje.
Zacky Martin ieşi ultimul. Se aşeză pe marginea puţului, îşi
aprinse pipa şi se uită în jos la apa care se ridica încet de-abia
171 DEMELZA
vizibil. Râmase acolo aproape o oră, fiimînd, frecîndu-şi barba,

■scuipînd din cînd în cînd, uitîndu-se fix cu privinle lui îngîndurate.
Puteau să mai treacă săptămîni pînă cînd apa va ajunge
sus, dar „numărul şaizeci11 dispăruse deja. Fusese cel mai
bun filon.
Se ridică, oftă şi porni după ceilalţi, pe lîngă troliuri pă
răsite, scări rupte, bîrne şi grămezi de dărîmături. Partea asta
semăna cu un fagure de miere, o învălmăşeală de tunele care
porneau în toate direcţiile, cele mai multe fără ieşire, înfun
date acolo unde minerii săpaseră ca să găsească noi filoane.
Erau galerii subterane în care cei imprudenţi se puteau pierde,
şi peşteri adînci din ale căror plafoane picura apa.
In sfîrşit, ajunse la galeria principală, la „numărul treizeci".
Cu tîmăcopul şi lopata pe umăr începu să o urce pentru ultima
oară, încet, fară să se oprească, trecînd de la o platformă la
alta, aşa cum facea orice miner cu experienţă. Tăcerea care
dom nea peste tot îl izbi din nou.
Ajunse la suprafaţă şi văzu că ziua de noiembrie, care
fusese de-abia la început cînd el coborîse în mină, era acum
învăluită într-o ceaţă umedă. A coperea întreg ţinutul ca o
pătură groasă, şi numai obiectele cele mai apropiate se zăreau.
Toţi plecaseră acasă. Fraţii Curnow opriseră pom pa de
apă şi minereul scos în ultimele două zile era aşezat grămadă
lîngă puţul de răsărit. Trebuia măsurat mai tîrziu, nimeni nu
avea poftă s-o facă acum. Chiar şi silueta masivă, cunoscută
a casierului nu mai era de văzut.
După ce se odihni cîteva minute, Zacky ridică iar lopata
şi tîrnăcopul şi se întoarse ca să plece acasă. II văzu pe Paul
Daniel aşteptînd lîngă sala maşinilor.
- Am vrut să mă asigur că ai ieşit, spuse Paul ca şi cum a
ti vrut să-şi ceară scuze. Ai rămas mult acolo după ce am
plecat noi.
WINSTON GRAHAM 172
- Da, răspunse Zacky, am vrut să mai arunc o ultimă privire.

Plecară împreună spre Mellin.
M ina rămase singură şi părăsită, învăluită în ceaţă. T ăce
rea care se aşternuse după atîta activitate, tăcerea zilei aceleia
ceţoase şi fără vînt semăna cu un giulgiu care acoperea întreg
ţinutul. Nu se mai auzea scîrţîitul bocancilor pe vechea alee
pavată care ducea de la birou la vestiar. Nici o voce nu mai
striga din sala maşinilor. Nimeni nu mai facea vreo glumă
care să se audă pînă la puţuri. Nici o femeie nu se mai apropia
de maşini, ca să ia apă fiartă pentru rufe. Nici o femeie care
lucra la sfarîmatul minereului nu se mai auzea sporovăind pe
platformele de spălare.
Toate erau la locul lor, dar nimic nu se mai mişca. G ram
bler exista, dar nu mai era în viaţa. Şi în adîncurile ei apa
umplea încet găurile şi vizuinele ei vechi de două sute de ani.
M ina era tăcută, ziua era tăcută şi nici o vietate nu se mişca.
N um ai un d e v a sus, în ceaţă, un pescăruş zb u ra scoţînd ţi
pete neîntrerupte.
CARTEA A DOUA
Capitolul I
^ " t i n e r i , 3 aprilie 1789, în sala de mese de la

V etaj a hanului Leul Roşu s-a ţinut licitaţia
cu ofertă închisă. Camerajoasă, cu pereţi larfibrisaţi, era pregă
tită pentru masa festivă cu care se încheia de obicei un astfel
de eveniment.
Vreo treizeci de bărbaţi erau aşezaţi în jurul unei mese
lungi, pe o estradă de lemn de lîngă fereastră. Opt dintre ei
reprezentau opt societăţi care achiziţionau marfa. Ceilalţi erau
directorii sau contabilii minelor care ofereau minereul spre
vînzare. Aşa cum se obişnuia, adunarea era prezidată de direc
torul minei care oferea cea mai mare cantitate. In ziua aceea
preşedinte era Richard Tonkin.
Şedea la mijlocul mesei, cu un teanc de oferte în faţa lui,
flancat de un reprezentant al minerilor şi de unul al topitoriilor.
Feţele lor erau grave; buna dispoziţie din vremurile prospere
de altădată dispăruse Arama - produsul finit - se vindea acum
cu cincizeci şi şapte de lire tona.
Cînd se auzi ceasul bătînd ora unu, Tonkin se ridică şi îşi
drese glasul.
- Licitaţia e deschisă, domnilor. Mai sînt şi alte oferte7 Foarte
bine. Mai întîi o cantitate de minereu de la Wheal Busy.
Deschise primul lot de oferte şi le trecu în registru Cîţiva
WINSTON GRAHAM 174
bărbaţi se foiră pe scaune. Contabilul de la Wheal Busy scoase

un carneţel şi aşteptă.
După eîteva clipe Tonkin ridică ochii:
- Minereul de la Wheal Busy este adjudecat Societăţii
C arnm ore pentru suma de şase lire şaptezeci şilingi şi şase
pence pe tonă.
Urm ă o tăcere scurtă. Cîţiva bărbaţi se uitară în ju r. Ross
văzu un agent încruntîndu-se, altul m urmurînd ceva.
Tonkin continuă:
- Tresavean. Şaizeci de tone.
Deschise a doua cutie. U rm ară consultări şi sumele au
fost trecute în registru.
Tonkin îşi drese glasul:
- Adjudecat Societăţii C arnm ore pentru şase lire şi şapte
şilingi pe tonă.
Domnul Blight. reprezentantul topitoriei din South Wales
se ridică.
- Ce nume aţi spus, domnule T onkin9
- Tresavean.
- N u . Numele cumpărătorului.
- Societatea Carnmore.
- O, spuse Blight. Ezită puţin şi se aşeză.
Tonkin luă iar lista şi licitaţia continuă.
- Wheal Leisure, spuse Tonkin. Patruzeci de tone de
aramă roşie.
Bărbatul din dreapta lui Tonkin se aplecă să se uite la oferte.
- M inereul de lâ Wheal Leisure adjudecat Societăţii
C arnm ore pentru opt lire şi doi şilingi tona.
Cîţiva bărbaţi se uitară la Ross. Ross fixă cu privirea vîrful
cravaşei şi netezi cu mîna pielea puţin roasă. Afară se auzi un
grăjdar înjurînd un cal
175 DEMELZA
Urmă o discuţie la masă înainte ca Tonkin să citească

următorul num e, apoi continuă:
- United M ines. Prima încărcătură adjudecată Societăţii
Carnmore, pentru şapte lire şi un şiling tona. A doua tot
Societăţii Carnmore cu cinci lire nouă şilingi şi nouă pence.
B light se ridică iar. Sub perucă i se v ed ea faţa roşie şi
ascuţită. S em ăn a cu un foxterier căruia i se arătase prea
des m om eala.
- Domnule, regret că trebuie să vă întrerup, dar eu n-am
aflat de existenţa unei societăţi numită Carnmore.
- Vă asigur că există, spuse Tonkin.
- De cînd9
- Asta n-aş putea spune.
- Ce dovadă aveţi că este de bună credinţă?
- A s ta , spuse Tonkin, se va dovedi foarte curînd.
- Nu pînă luna viitoare cînd va trebui să plătească, spuse
Blight. Atunci o să vă treziţi cu toate aceste cantităţi de mine
reu în spinarea dumneavoastră.
- Da, da! Sau neplătită.
Tonkin se ridică iar.
- Cred, domnilor, că putem ignora o astfel de primejdie,
în ceea ce mă priveşte, consider că nu ne putem permite să
jignim un nou client punînd la îndoială buna lui credinţă. Au
mai fost nou-veniţi în acest domeniu. N u ne-au dezamăgit.
N-au trecut cinci ani de cînd am primit în mijlocul nostru To
pitoria de cupru din South Wales, firmă care a devenit unul
din cumpărătorii noştri cei mai importanţi.
- Da, cu preţuri de nimic, se auzi o voce.
Blight se ridică din nou:
- V-aş aminti, domnule Tonkin, că au garantat pentru
noi alte două societăţi şi banca Warleggan. Cine garantează
pentru noua societate9
WINSTON GRAHAM 176
Nici un răspuns.
- Cine e reprezentantul lor? întrebă Blight. A luat desigur
legătura cu dumneavoastră. Dacă este aici, îl rugăm să se prezinte.
Nici un răspuns.
- A, spuse Blight, mi-am închipuit! Dacă...
- Eu sînt, spuse cineva în spatele lui. Se- în to a rse şi
văzu un bărbat m ărunt, îm b ră ca t simplu, stînd într-un colţ
lîngă fereastră.
Avea ochii albaştri-cenuşii, un nas mare, pistruiat, o gură
zîmbitoare. Nu purta perucă; părul roşcat începea să încărun
ţească; era tuns scurt, aşa cum se tundeau muncitorii.
Blight îl măsură din cap pînă în picioare. îşi dădu seama
că avea de-a face un un om dintr-o clasă inferioară.
- Cum te numeşti dum neata9
- Martin.
- Cu ce treabă pe aici9
- Sînt reprezentantul Societăţii Carnmore.
- N-am auzit de ea.
- Mă mir, pentru că de la ora unu domnul preşedinte nu
vorbeşte decît de ea.
Unul dintre ceilalţi agenţi de lîngă Tonkin se ridică:
- Cu ce scop cumpăraţi, domnule, o cantitate atît de mare
de aram ă9
- Cu acelaşi scop ca şi dumneavoastră, domnule, răspunse
Zacky respectuos. Ca să o topim, s-o rafinăm şi să o vindem
pe piaţa liberă.
- Înţeleg că sînteţi agentul unei societăţi nou înfiinţate.
- Aşa e
- Cine sînt patronii9 Cine vă finanţează9
- Societatea Carnmore.
- Da, dar ăsta nu e decît un num e, interveni Blight.
Cine sînt persoanele care conduc această societate9 Trebuie
să ştim şi noi
177 DEMELZA
Zacky Martin începu să-şi răsucească pălăria în mîini.

- Cred că ei trebuie să-şi dea numele, dacă vor. Eu sînt
numai un reprezentant, ca şi dumneavoastră, fac ofertele în
numele societăţii, ca şi dumneavoastră, cum păr aram a ca să
o rafineze dumnealor, la fel ca şi dumneavoastră.
Harry Blewett nu mai putu sta deoparte:
- Ia spune, Blight, cunoaştem noi numele acţionarilor
Topitoriei din South Wales9
Blight se uită la el, clipind:
- Te afli şi dumneata, Blewett, în spatele acestei afaceri?
- Nu, răspunde întîi la prima întrebare! strigă alt director.
Blight se întoarse spre el:
- Ştiţi bine că alţii au garantat pentru noi. N u reputaţia
noastră este în joc şi...
- Nici a lor nu e! Să vorbeşti numai dacă nu-şi vor
îndeplini obligaţiile1
Tonkin bătu în masă:
- Domnilor, domnilor! Vă rog!...
- Cînd s-au luat probele, T onkin9 întrebă Blight. Ceilalţi
agenţi n-au fost de faţă. E ceva necurat aici. Nu era nici un
străin printre noi cînd s-au luat probele.
- Am greşit ziua, spuse Zacky. Am venit a doua zi şi mi
s-a permis să iau probe singur.
- Aşa ceva nu e cinstit, domnule Tonkin. E ceva în nere
gulă aici. .
- Nu-i adevărat' strigă Aukett înfuriat, uitîndu-se chiorîş.
Ce n u -rîn regulă9 Sau poate vă gîndiţi la ce recurg unii pe
care aş putea să-i numesc...
- Cine eşti dumneata ca să. .
- Ia ascultaţi, intervem Zacky Martin, pe un ton liniştit,
şi toţi cei prezenţi se pregătiră să-l asculte. Ascultă, domnule
Blight, şi dumneavoastră domnilor, care păreţi cam porniţi
WINSTON GRAHAM 178
împotriva mea şi vă supără ce fac. Să fim oameni de înţeles!

N-am de gînd să vă pun beţe în roate. Să jucăm cinstit şi pe
faţă. Eu şi prietenii mei avem de gînd să deschidem o topitorie
pentru prelucrarea minereului de aramă, o topitorie a noastră,
şi vrem să cumpărăm minereul la timp ca să-l avem la îndemînă.
- Topitorie? U n d e 9
- D ar departe de noi gîndul să producem zîzanie între
celelalte societăţi. Nu vrem aşa ceva. Şi dacă v ise pare că am
cumpărat azi mai mult decît ar fi drept, ei bine... iau asupra
mea răspunderea de a vinde un lot sau două oricăruia dintre
dumneavoastră care vreţi să cumpăraţi. Să facem aşa, ca între
prieteni, fără ceartă sau.bătaie. La preţul pe care l-am oferit
azi. N u vreau nici un profit. Am să iau parte la licitaţia viitoare
şi am să mai cumpăr atunci.
Ross văzu cum Blight se schimbă la faţă. Unul dintre
agenţi începu să vorbească, dar Blight îl întrerupse:
- A h a ! Asta vreţi! Aţi pus-o la cale dinainte! Deştept plan,
n-am ce zice! Să umflaţi preţurile şi să-i prindeţi la strîmtoare
pe cei în drept să cumpere. Nu, omule! Tu şi prietenii tăi -
pentru că sînt sigur că sînt pe aici azi - să vă gîndiţi la altă
şmecherie ca să ne înşelaţi pe noi, negustori cu experienţă.
Păstraţi-vă marfa, prelucraţi-o în topitoria voastră nouă şi
plătiţi-o la sfîrşitul lunii. Dacă nu, toţi directorii minelor o să
latre la voi înainte de ora zece!
Johnson se ridică în picioare, gata să se lovească'cu capul
de o grindă din tavan.
- Termină cu insultele, Blight! D acă nu ni se va plăti,
n-o să venim la tine să lătrăm!
Tonkin bătu din nou în masă
- Să terminăm licitaţia, doinirilor!
De data aceasta reuşi să-şi impună voinţa şi licitaţia con
tinuă pînă s-a vîndut tot minereul Cam două treimi din total
179 DEMELZA
- marfa de cea mai bună calitate - a fost achiziţionată de

Societatea Carnmore. Tranzacţia se ndica la aproape cinci
mii de lire.
Apoi toţi se aşezară la masă.
Fusese prima ciocnire adevărată dintre cele două tabere.
De fapt, protestele şi nemulţumirile nu s-au exprimat în gura
mare. Toate societăţile care achiziţionau arama faceau afaceri
şi n-ar fi fost prudent să te cerţi cu astfel de oameni.
Zacky Martin era aşezat la oarecare distanţă de Ross. S-au
uitat o dată unul la altul, dar s-au prefăcut că nu se cunosc.
Au vorbit mai puţin decît de obicei; discutau încet şi cam
stînjeniţi. D ar vinul şi-a făcut efectul şi, pentru un timp, au
uitat cearta şi amărăciunea. Nu au vorbit prea mult despre ce
se întîmpla în afara comitatului. Supărările lor erau pe primul
plan. Ţinutul trecuse prin cea mai aspră iarnă de care îşi
aminteau, cea mai grea din cauza condiţiilor de viaţă ca şi din
cauza vremii nespus de friguroase. 0 mînă de gheaţă cuprin
sese întreaga Europă în ianuarie şi februarie, şi chiar în C orn
wall gerul şi vînturile dinspre est duraseră săptămîm întregi.
Acum, că ajunseseră în aprilie şi scăpaseră de ce era mai rău,
oamenii începeau să capete speranţă; nu se gîndeau numai la
vară, ci la posibilitatea de a duce o viaţă mai uşoară, prin
muncă. Oncît căutau, nu erau semne de îmbunătăţire, dar cel
puţin venise primăvara.
Agentul uneia din cele mai vechi societăţi care achiziţio
nau aramă, un bărbat masiv şi aspru numit Voigt, le povesti
despre tulburările care avuseseră loc la Bodmin, cu o săptă-
mînă înainte.
- M -am aflat acolo din întîmplare, spuse el. Treceam cu
diligenţa. E un noroc că mai sînt în viaţă, vă asigur Au oprii
diligenţa înainte de a ajunge la han, pentru că aflaseră că era
WINSTON GRAHAM 180
în ea un negustor de grîne. Din fericire, nu era prezent; am

suferit noi în schimb. N e-au tîrît afară fară prea multă vorbă
şi au răsturnat diligenţa. Au spart geamurile, uşile, lemnul, au
stricat tot. Apoi cîţiva nemernici au lovit cu ciocanele în roţi
şi le-au făcut praf. N orocul meu că nu eram îmbrăcat prea
bine ca să mă ia drept negustor. D a r L-au maltratat pe un
negustor din Helston pînă să-şi dea seam a că au greşit. Am
răsuflat uşurat cînd ne-au lăsat să plecăm.
- Au fost multe stricăciuni în oraş?
- Da, au fost, dar nimic grav! Au fost şi jafuri, şi prădă-
ciuni, şi unii care au încercat să-i oprească au fost maltrataţi.
Chiar cînd a venit armata n-au cedat şi s-au bătut în toată regula.
- O să-i spînzure pentru asta, spuse Blight. Trebuie dat
un exemplu!
- Au fost arestaţi vreo cincizeci, spuse Voigt. închisoarea
e plină.
Privirile lui Ross şi Z acky se întîlniră pentru a doua oară.
Se gîndeau amîndoi la Jim Carter, a cărui eliberare se apropia,
închisoarea era plină şi înainte.
Ross nu se mai uită la Zacky. Nici nu vorbi cu Richard
Tonkin sau cu Blewett sau Aukett sau Johnson, după masă.
Ar fi putut fi observaţi.
Plecă de la han şi se duse să vorbească cu Harris Pascoe.
Bancherul se ridică să-l salute şi îl întrebă respectuos cum se
desfăşurase adunarea.
- Luna viitoare vom avea de plătit poliţe în valoare de
patru mii opt sute de lire în contul Societăţii Carnmore, îi
spuse Ross.
Pascoe strînse din buze:
- Aţi cumpărat mai mult decît v-aţi aşteptat9
- Ani cumpărat tot ce s-a putut atît timp cît preţul e mic.
Cînd îşi vor da seama cît de serioşi sîntem, vor încerca să
181 DEMELZA
supraliciteze. Dar cu stocul pe care-1 avem vom fi în siguranţă

cîteva luni.
- A în c e rc a t cineva să afle cine e în spatele acestei afaceri?
Ross îi povesti tot. Pascoe se juca nervos cu legătura de
batist de la gît, pătată de tutunul pe care-1 priza. Intrase în
această afacere ca bancher, dar nu-i plăceau încurcăturile.
Era un om paşnic, calm în tot ce întreprindea. îşi folosea
banii în tranzacţii cinstite şi nu-1 interesau manevrele celor
necinstiţi. Teoretic îi plăceau banii: socotelile trebuie ţinute
în ordine, ca balanţa de plăţi să fie echilibrată, cel mai mult îi
plăceau calculele legate de ocupaţia lui. De aceea, deşi era de
acord cu intenţiile acestui grup, îl neliniştea gîndul că i-ar
putea cauza neplăceri şi i-ar tulbura liniştea sufletească.
- Ei bine, spuse el, în cele din urmă, aţi văzut primele
reacţii ale agenţilor şi ale altora mai puţin importanţi. îmi
închipui că aceia ce se află în spatele lor îşi vor exprima dez
aprobarea într-un mod mult mai dibaci. U rm ătoarea licitaţie
va fi adevărata piatră de încercare. M ă îndoiesc că vor protesta
iar pe faţă
- Esenţialul e să nu afle adevărul, spuse Ross. Ceva o să
iasă la iveală de vreme ce Z acky Martin locuieşte pe moşia
mea, şi topitoria se va construi pe pămîntul lordului Trevaunance.
- E de mirare că s-a păstrat atîta timp secretul cu privire
la topitorie
- Toate componentele au fost aduse pe mare şi depozitate
în jurul pivniţelor unde se păstra peştele, nefolosite acum. Sir
John a răspîndit zvonul că a adus maşini noi pentru mină.
Pascoe luă o foaie de hîrtie pe care facu cîteva însemnări
cu pana de gîscă. Era primul docum ent oficial al Societăţii
Carnmore, în care bancherul trecuse toate detaliile privitoare
la societate.
WINSTON GRAHAM 182
începuse cu principalii acţionari.

L ord Devoran,
Sir John Michael Trevaunance, Bart.*,
Alfred Barbary, Esq.**,
Ray Penvenen Esq.,
Ross V ennor Poldark, Esq.,
Peter St. Aubyn Tresize, Esq.,
Richard Paul Cow dray Tonkin,
H enry Blewett,
William Trencrom,
T hom as Johnson.
E ra o listă impozantă. Societatea avea un capital de două
zeci de mii de lire, din care douăsprezece mii de lire capital
depus şi restul la cerere. De asemenea, se ocupau şi de aprovi
zionarea minelor cu materialele necesare funcţionării lor.
Acest comerţ le asigura o bază fermă pe care se puteau sprijini,
în afara activităţii.principale a companiei.
Pascoe ştia că mulţi ar fi avut interes să vadă acest docu
ment. Era mai bine să-l pună la adăpost. Se ridică şi se duse
să-l încuie în casa de bani.
- Vă rog să luaţi ceaiul cu noi, dom nule căpitan. Soţia şi
fiica mea vă aşteaptă.
Ross îi mulţumi, dar se scuză: .
- Iertaţi-mă, dar aş dori să ajung acasă mai devreme.
T oată iarna am fost foarte ocupat. Soţia mea se plînge că
sîntem foarte rar împreună.
Pascoe zîmbi uşor şi încuie casa de bani
- Faceţi bine că ţineţi seam a de dorinţele soţiei. Păcat
că vărul d u m n e a v o a s tră Francis nu face parte dintre acţi
onarii societăţii.
* Bart. - p re s c u rta r e d e la baronet, titlu n ob iliar (n. Ir.).

** Esq. (esq uire) - titlu de politeţe scris de obicei în fo rm a p re
scu rtată, d u p ă n u m e l e în tre g al unei p e rs o a n e (n. ir ).
183 DEMELZA
- A r e multe angajamente faţă de Warleggan. Dar în mod

tacit avem aprobarea lui.
Bancherul strănută:
- Verity a fost aici la'începutul săptămînii. Arăta mult
mai bine, nu credeţi9
- Au suportat închiderea minei Grambler mai bine decît
mă aşteptam.
Pascoe îl conduse pînă la uşă.
- Aţi auzit, desigur, că umblă iar vorbe despre dom nişoa
ra Verity.
Ross se opri:
- N-am auzit nimic.
- P oate că n-ar fi trebuit să vă spun, dar m -am gîndit că
ar trebui să ştiţi. Aţi fost întotdeauna foarte apropiaţi.
- Spuneţi, ce se vorbeşte? întrebă Ross enervat.
Pascoe nu-şi dădea seam a de ce era R oss atît de enervat
la auzul celor spuse de el.
- Oh, e vorba de Blamey. Se aude că au început să se
întîlnească din nou.
- Verity cu B lam ey7 D e unde ştiţi?
- D acă doriţi să nu luaţi în considerare cele ce v-am spus,
vă rog să uitaţi cuvintele m ele. N u doresc să răspîndesc vor
be nesăbuite.
- Vă m ulţum esc că m-aţi informat, spuse R oss. V oi lua
măsuri să înăbuş astfel de zvonuri.
Capitolul II
A
drum spre casă gîndurile nu-i dădură
4 * pace o clipă. Erau optsprezece luni de cînd
se considera un om fericit şi se străduise să rămînă aşa. Nici
acum nu era nemulţumit, dar devenise prea agitat, avea prea
multe griji. Fiecare zi era urmată implacabil de o alta, legate
între ele prin cauză şi efect, anticipări şi rezultate, pregătiri
urm ate de realizări. Propunerea întîmplătoare făcută lui Ble
wett acum nou luni îl băgase în'tr-un păienjeniş de lucruri noi.
Verity şi Blamey0 Bărbatul arogant pe care îl văzuse a
doua zi după botezul Juliei nu mai putea avea nimicîn comun
cu blînda şi supusa Verity. Nu se putea. Vreo babă răuvoitoare
urzise totul, răspîndise zvonul. Era la fel de mincinos ca şi
cuvintele calomnioase rostite de Jud.
Nu se împăcase cu cei doi Paynter. Cîteodată, D em elza
se ducea pe la Prudie, dar atît. Jud lucra din cînd în cînd
pentai Trencrom, care avea nevoie de un om priceput în ale
navigaţiei şi fară scrupule Din cînd în cînd lua cîrciumile la
rînd şi le facea morală oamenilor.
Cît despre cei doi Gimlett, soţ şi soţie, se dovediseră la
înălţime. Zdraveni, graşi şi plini de bună dispoziţie, trebăluiau
prin casă şi la fermă, muncind de multe ori de plăcere şi după
ce terminau ce aveau de făcut De la Crăciun, Jinny se întorsese
185 DEMELZA
la Nampara. îi rugase să o reprimească, simţul practic şi lipsa

de bani învingîndu-i sfiala.
Ross nu-1 mai văzuse pe Jim. deşi se gîndise toată iarna
să se ducă la Bodmin şi să-l ia cu el şi pe doctorul Dwight
Enys. Societatea nou înfiinţată îi ocupa tot timpul. D e multe
ori voise să-şi dea demisia. N u avea destul tact şi răbdare să
trezească interesul oamenilor cu dare de mînă şi, o dată trezit,
nu reuşea să-l menţină prin tot felul de mici aranjamente care
le-ar fi flatat vanitatea. Richard Tonkin se p ncepea ca nimeni
altul la toate astea. Era de neînlocuit. Fără el ar fi fost pierduţi.
Dar şi fară Ross ar fi fost pierduţi, deşi el nu-şi dădea
seama. El era elementul puternic, ferm, de neînduplecat, ele
mentul motor. Oamenii erau convinşi de integritatea lui. Des
pre oricare altul ar fi întrebat: „Ce are de cîştigat?“
Ei bine, acum societatea lor stătea pe picioarele ei, gata
să înceapă lupta. Iarna trecuse; bărbaţii şi femeile (cei mai
mulţi dintre ei) răzbătuseră; copiii scînciseră, plînseseră, dar
supravieţuiseră (unii dintre ei). Legea nu permitea oamenilor
să plece din comitatul în care trăiau - ca să nu devină o povară
pentru vreo altă parohie - dar cîţiva reuşiseră să ajungă în
zonele portuare din Falmouth şi Plvmouth sau în oraşele din
interiorul ţinutului. într-un singur an, creşterea rapidă a popu
laţiei din regiunile miniere fusese încetinită.
Regele înnebunise de-a binelea, se luase la bătaie cu cei
ce-1 păzeau şi care, la rîndul lor, îl maltrataseră; rupsese şi
perdelele; şi tînărul Pitt*, văzîndu-şi stăpînul închis la nebuni,
se pregătea să se retragă din viaţa publică, înclinîndu'-se în
faţa capriciilor Soartei şi gîndindu-se să îmbrăţişeze cariera
de avocat; Prinţul de Wales acceptase regenţa, deşi tînărul
Pitt fusese contra
* W illiam P iu (1 75 9 - 1806) — om dc sun britanic, p rim -m in is lru

(1783 - 1 8 0 1 : 1804 - 1806) (n. tr .).
WINSTON GRAHAM 186
Regele* îşi revenise la timp ca să spulbere toate speranţele

fiului său; aşa că toate au reintrat pe fagaşul lor, cu o singură
excepţie: regele simţea mai puţină aversiune pentru liberali
decît pentru propria lui fajnilie. Avusese loc şi procesul lui
Hastings**. Un preot pe nume Cartw right inventase un lucru
extraordinar, războiul de ţesut pus în mişcare de o maşină
cu aburi.
In America, Uniunea se încheiase; se născuse o naţiune
nouă - anunţa ziarul Sherbortie M erc u ry - de patru milioane
de oameni, din care un sfert erau negri, ceea ce avea să conteze
într-o zi. Prusia îngrădise în iarna aceea libertatea presei şi
semnase un tratat de alianţă cu Polonia pentru a-şi asigura
spatele în cazul unui atac din partea Franţei. D ar Franţa nu
făcuse nimic. Curtea era înţepenită în splendoarea ei, în timp
ce oamenii m ureau de foame pe stradă.
In tot cursul iernii, Wheal Leisure prosperase, deşi banii
cîştigaţi de Ross fuseseră înghiţiţi repede de Com pania C arn
more. Ii cum părase Dem elzei.un cal şi pusese deoparte o
sumă mică, cte care să se poată folosi la nevoie.
Cînd se apropie de Grambler, o zări pe Verity venind
spre el dinspre sat.
- A, Ross, ce surpriză să ne întîlnim! Am fost s-o văd p
Demelza. Se plînge că o neglijezi. Am stat mult de vorbă şi
am mai fi stat pînă seara dacă Garrick n-ar fi răsturnat tava
cu ceai cu coada lui scurtă şi n-ar fi trezit-o pe Julia. Am tot
flecărit ca doi pescari care aşteaptă ca peştele să muşte.
* G eorg e al IlI-lea (1 7 3 8 - 1820) — reg e al A ngliei (1 7 6 0 - 1820

(n. tr.).
** W arreri H aslin g s (17 3 2 - 1818) — om de siai b rita n ic .'p rim u l
g u v e rn a to r g e n e ral al In diei (1773 - 1785). Judecai p e m r u ab u zurile
comise, g u v e rn a r e a tiran ică, stoarcerea u n o r su m e e n o r m e folosite în
favoarea A n g lie i.’A chitai, (n. tr.).
187 DEMELZA
Ross o văzu pe verişoara lui cu alţi ochi. Era ceva nou în

privirea ei, părea plină de viaţă. Descăleca plin de îngrijorare.
- Ce-aţi pus la cale în casa mea azi după m asă9
întrebarea e*ra atît de directă încît Verity roşi.
- Am venit să văd dacă aţi primit şi voi o invitaţie. Curio
zitatea, dragul meu. Femeile vor neapărat să ştie ce se întîmplă
pe la ceilalţi.
- Şi am primit invitaţia?
-D a.
- Invitaţie la ce9
Venty îşi aranjă o buclă:
- Te aşteaptă acasă, vere. N-am vrut să-ţi spun. E o surpri
ză. Dar mi-a scăpat cînd te-am văzut.
- Spune-mi tot atunci, din moment ce nu mai e o surpriză.
Verity se uită la el zîmbind:
- A i răbdare, dragul meu. E secretul Demelzei.
Ross mormăi ceva.
- Nu i-am mai văzut pe Francis şi Elizabeth. O duc bine9
- Bine nu e cuvântul cel mai.potrivit. Francis are atîtea
datorii încît se pare că n-o să scape de ele niciodată. Dar cel
puţin a avut curajul să renunţe la cercul lui Warleggan. Eliza
beth are multă răbdare cu el. Cred că-i pare bine că stă mai
mult pe acasă acum, dar răbdarea ei ar da roade mai bune
dacă ar fi mai înţelegătoare... Poate că sînt nedreaptă... adăugă
ea mîhnită. Nu-i iau partea lui Francis pentru că mi-e frate.
El poartă toată vina... sau aşa se pare. Cînd a avut bani, i-a
tocat. Dacă ar fi avut acum banii pe care i-a irosit n-ar fi
trebuit să închidă mina...
Ross ştia de ce nu se mai ducea Francis la W arleggan
şi bea acasă Văzînd că nu mai are bani, M argaret Cartland
il părăsise.
WINSTON GRAHAM 188
- 0 să mă certe Demelza că te-am ţinut atît, Ross. Du-te,

dragul meu, trebuie să fii obosit.
Ross se uită la ea şi o mîngîie pe umăr. Apoi încălecă.
- Am obosit să-i tot ascult pe oameni discutînd despre
minele lor şi despre preţul aramei. Conversaţia ta e mai variată
şi nu obosesc ascultîndu-te. D ar acum îţi ţii secretele pentru
Dem elza şi pleci înainte de a mă întoarce eu acasă.
- Ba nu, Ross, spuse Verity, roşin^ iar. D acă vin cînd
eşti plecat, e ca să-i ţin de urît Demelzei, să nu se simtă singură.
Şi dacă plec înainte de întoarcerea ta, e pentru că vreau âă fii
singur acasă cu ea. Mă superi!
Ross rîse:
- Nu vreau să te supăr.
Plecă mai departe. Da, observase o schimbare. D e două
ori fusese pe punctul de a menţiona numele lui Blamey, de
două ori se oprise la timp. Acum îi părea bine. D acă era ceva,
prefera să nu afle. Fusese o dată responsabil de celeîntîmplate.
Cînd trecu pe lîngă mina Grambler aruncă o privire să
vadă cum mai arăta. Cîteva geamuri de la birouri erau sparte,
smocuri de buruieni creşteau printre pietrele aleilor pavate.
T ot ce era de metal ruginise. Iarba din jurul minei era de un
verde crud, neobişnuit. Prin colţuri se strînseseră m orm ane
de nisip adus de vînt. Nişte copii făcuseră un leagăn dintr-o
bucată de sfoară veche şi-l atîrnaseră de o grindă. Cîteva oi
păşteau liniştite lîngă sala maşinilor.
Continuîndu-şi drumul, intră pe moşia lui şi coborî în
vale, de departe o auzi pe Demelza cîntînd la spinetă. Melodia
ajunse pînă la el vibrînd dulce şi plîngător. Copacii începeau
să înverzească, ieşiseră mîţişorn şi cîteva primule înfloriseră
în iarba umedă Muzica era ca un fir de argint întreţesut cu
sosirea primăverii.
189 DEMELZA
îi veni ideea să o surprindă; opri calul şi-l priponi la pod.

Apoi merse pe jos pînă acasă şi intră neobservat. Uşa de la
camera de zi era deschisă. Se afla acolo, la spinetă, îmbrăcată
în rochia ei de muselină albă. Pe faţă i se citea o expresie
ciudată, pe care o avea întotdeauna cînd descifra notele. Avea
impresia că tocmai voia-să m uşte dintr-un măr. Luase lecţii
toată iarna cu bătrînă care le crescuse pe cele cinci domnişoare
Teague. Doam na Kemp venea o dată pe săptămînă şi Demelza
făcuse progrese.
Ross intră pe furiş în cameră. Cînta o melodie dintr-o
operă de Arne. Ascultă eîteva minute, bucurîndu-se de ce
vedea, de muzică, de liniştea care-i învăluia. Asta-i plăcea să
găsească acasă.
Traversă camera fară să-l audă şi o sărută pe ceafa.
Ea scoase un sunet' ca un chiţăit şi spineta se opri pe o
notă discordantă.
- O singură greşeală şi gata, eşti mort, spuse Ross cu
vocea lui Jud.
- Iisuse! M-ai speriat, Ross. M ă sperii mereu. Nu-i de
mirare că sînt un pachet de nervi. Asta-i ceva nou, să te strecori
ca un cotoi.
El o luă de ureche:
- Cine i-a dat drumul lui Garrick în casă unde n-are voie
să intre, ca să ne spargă ceştile noi de porţelan de W edgw ood9
Cîinele ăsta e mai mare ca o vacă...
- A! Ai vorbit cu Venty, nu? Ţi-a spus ceva despre... despre...
- Despre ce9 întrebă el observînd expresia nerăbdătoare
de pe faţa ei.
- Invitaţia noastră.
- Nu. Despre ce e vorba9
- H a 1Mulţumită, se desprinse din braţele lui şi se îndreptă
WINSTON GRAHAM 190
în paşi de dans sp re fereastră. Am să-ţi spun mîine, sau

poate poimîine.
Ross îşi ridică privirile prin cam eră şi observă imediat
foaia de hîrtie în d o ită de sub borcănelul cu c o n d im e n te de
pe masă.
- Asta e?
- N u , Ross ! N u te uita!'Las-o!
Se repezi după el şi ajunseră amîndoi în acelaşi timp,
Juptîndu-se şi rîzînd. E a apucă hîrtia care se rupse în două şi
rămase fiecare cu cîte o jum ătate în mînă.
- Oh, exclamă Demelza, am rupt-o!
Ross citea „Cu ocazia zilei naţionale a Maiestăţii Sale,
Regele şi primarul vor...
- Opreşte-te! spuse ea. Partea mea trebuie intercalată aici.
începe iar.
- „Cu ocazia Zilei Recunoştinţei.,.u
- „cînd vom sărbători însănătoşirea... Acum e rîndul tău.
- „Maiestăţii sale Regele, la douăzeci şi trei aprilie, înăl
ţimea sa...
- „Guvernatorul Cornwall-ului, Prefectul, Consilierii co
munali..."
- „Şi primarul oraşului Truro vor organiza în sala de
întruniri o mare adunare urmată de un bal...11
- „Festivitatea începe la ora opt şi va fi precedată de focuri
de artificii şi alte petreceri populare'1.
Ross se uită din nou la jum ătatea lui de foaie: „Căpitanul
Poldark . sînt invitaţi...“
- „... şi D o a m n a 11 adăugă Demelza, „să ia parte'1. „Căpi
tanul şi D oam na Poldark sînt rugaţi să ia parte11
- N u scrie aşa pe invitaţia mea, protestă el
- Uite! Uite! D em elza veni repede şi lipi bucata ei de
hîrtie exact de-a lungul rupturii. „Şi D o a m n a 11. Vezi9 De data
asta ne vom duce amîndoi
191 DEMELZA
- Şi o să 'n e prezentăm fiecare cu bucata lui de hîrtie?

întrebă el. N -o să te primească. „D oam nă11 e mult prea vag.
- Nu mă mir că te-au ales pe tine să conduci societatea.
Te pricepi la toate.
- în orice caz invitaţia e inutilă acum, spuse el făcînd un
pas spre cămin ca s-o arunce în foc.
- N u , Ross! Nu! îl apucă de mînăşi încercă să-l oprească.
Un minut mai tîrziu, supărarea îi trecuse. Renunţă la luptă,
o luă în braţe şi o sărută.
Ea se linişti imediat, dar respira repede, ca un mic animal
care se ştie prins.
- Ross, nu se poate! Nu ziua!
- Ce a spart Garrick9
- Oh... două farfurioare.
- Şi cîte ceşti9
- Una, cred... Spune, Ross, ne ducem la sărbătoare9
- Şi cine i-a dat drumul înăuntru?
- Cred că s-a strecurat el singur... Ştii cum e. Nu se
astîmpără. A c u ’ e afară şi acu’ intră iar. începu să i se zbată
în braţe ca să scape, dar el o ţinea strîns. Ross îşi lipi nasul de
obrazul ei îmbujorat; îi plăcea cum miroase.
- Şi Verity9 Ia spune, ce veşti ţi-a mai adus?
- Ei, ce sînt eu, spuse ea, o floricică pe care s-o miroşi9
Sau un morcov să-l atîmi în faţa...
- în faţa nasului unui m ăgar9 Rîse.
Demelza începu şi ea să rîdă, rîs contagios care îi cuprinse
pe amindoi.
- Am să mă îmbrac cu rochia mea verde cu mov, cea pe
care am purtat-o la Trenwith atunei de Crăciun. Nu cred că
sînt mai grasă acum.
- Eu am să-mi pun o perucă veche cu bucle pe frunte şi
ciorapi roşu şi o haină de mătase verde brodată cu şoricei de cîmp.
WINSTON GRAHAM 192
Demelza începu iar să rîdă:

- Crezi că o să ne lase să intrăm dacă ne vom prezenta ca
D oam na şi Dom nişoara Poldark"7
Jane Gimlett băgă pe uşă capul ei rotund cu obrajii dolo
fani şi cocul strîns bine la ceafa. Văzîndu-i pe amîndoi stînd
pe canapea şi rîzînd la ea, se scuză:
- Oh, vă rog să mă iertaţi. N u ştiam că v-aţi întors, d om
nule. Am crezut că s-a întîmplat ceva.
- Am primit o invitaţie la bal, spuse Ross, şi din greşeală
am rupt-o în două. Ne gîndeam ce-am putea face.
- Oh, domnule, spuse Jane, ar trebui să lipim jumătăţile
cu puţină faină amestecată cu apă. S ă le lipim ţie o bucată de
ziar ca să nu se desfacă. Aşa cum sînt acum n-o să înţeleagă
nimeni ce scrie pe ele.
Cei doi se uitară unul la altul şi izbucniră iar în rîs ca şi
cum Jane Gimlett le-ar fi spus o glum ă amuzantă.
*
In seara aceea, înainte de a adormi, Ross spuse:

- Acum să trecem la iucairi mai serioase. Spune-mi, ţi-a
vorbit Verity de căpitanul Blamey în ultimul tim p9
întrebarea o uimi pe Demelza. O mustra conştiinţa.
- De ce întrebi9
- Se aude că au început iar să se întîlnească.
- Oh, spuse Demelza.
- Ei, ce ştii9 întrebă el după ce aşteptă puţin.
- N-aş vrea să spun, Ross. N-aş vrea să spun nici da, nici nu.
- Pe scurt, n-ai vrea să spui nimic.
- Ei bine, Ross, n-ar fi cinstit să-ţi- spun nici m ăcar ţie un
secret care mi-a fost încredinţat.
- VI ă întreb cum de s-au regăsit. E foarte neplăcut.
Demelza nu spuse nimic, dar ţinu pumnii strînşi prin întuneric.
193 DEMELZA
- Sper că nu e nimic serios, spuse Ross neliniştit. Bătăuşul

ăla irascibil şi violent! Verity ar fi nebună să mai încerce ceva.
Dacă ar afla Francis s-ar isca iar un scandal.
Demelza nu zise nimic, dar strînse pumnii şi mai tare.
- N u mi-a venit să cred cînd am aflat. Nu-mi închipuiam
ca Verity să fie atît de nesăbuită. Văd că nu spui nimic.
- M ă gîndeam, spuse Dem elza încet, că dacă după atîţia
ani mai au aceleaşi sentimente unul faţă de celălalt, înseamnă
că între ei nimic nu s-a schimbat.
- Ei bine, spuse el după o pauză, dacă nu poţi să-mi spui
ce se întîmplă, nu poţi şi gata. N-aş spune că nu sînt neliniştit,
dar îmi pare bine cel-puţin că nu eu am contribuit la împăcarea
lor. îmi pare însă nespus de rău pentru Verity.
- Da, Ross, îmi dau seama ce simţi. Mi-e tare somn acum.
Pot să mă culc9
Capitolul III
louase toată noaptea, dar pe la opt s-a
P înseninat şi o adiere proaspătă sufla din

spre sud-vest. M ark Daniel petrecuse toată dimineaţa în grădi
nă, dar la douăsprezece şi jum ătate intră în casă să mănînce şi
să se pregătească pentru mină. Keren făcuse o plăcintă din
carnea de iepure pe care o cum părase de la doam na Vigus.
Un timp mîncară în tăcere. Pentru Mark tăcerea era ceva
obişnuit, dar la Keren însemna vreo nouă supărare sau amin
tirea uneia mai vechi. Se uită la ea de cîteva ori.
încercă să se gîndească ce-ar putea să-i spună.
- Timpul s-a schimbat prea repede; primăvara a venit cu
două luni mai devreme. Sper că n-o să mai avem îngheţ sau
vînt ca anul trecut.
Keren căscă.
- Lasă c-o să mai vină ceva după ianuarie şi februarie.
N-am mai pom enit nicăieri vreme ca asta.
Acum îl scotea vinovat şi pentru vremea proastă, ca şi
cum clima din Cornwall ar fi făcut şi ea parte din marea dez
iluzie pe care i-o pricinuise căsătoria.
- Păsărelele o r să scoată pui curînd, spuse el. E devreme,
or să scoată pui şi a doua oară.
Tăcură iar.
195 DEMELZA
- M azărea şi fasolea au ieşit cu o lună mai devreme, spuse

Mark. Trebuie să-i mulţumim căpitanului Poldark că ne-a
dat seminţe.
- Ar fi făcut mai bine să-ţi dea o slujbă mai bună.
- De ce9 Am un filon unde lucrez la Wheal Leisure. Ce
putea face mai mult0
- Nu-i un filon bun. N u cîştigi nici pe jum ătate cît cîştigai
la Grambler.
- Filoanele cele mai bogate erau date deja, Keren. Unii
spun că eu sînt de vină că l-am luat. Mi se oferise să lucrez în
parte. Paul spunea chiar ieri că e un noroc că are de lucru.
- Oh, Paul... spuse ea dispreţuitoare. Ia spune, ce face
Zacky M artin9 Lucrează pentru căpitanul Poldark, nu-i aşa9
Sînt sigură că nu lucrează ca voi minerii pentru cîţiva şilingi
pe săptămînă. Martin cu ai lui n-au dus-o niciodată mai bine
ca acum. Zacky um bă de colo pînă colo, are şi un ponei al
lui. De ce nu ţi-a dat şi ţie o slujbă ca a lui?
- Z a c k ^ a r e mai multă carte ca mine, spuse Mark. Tatăl
lui a arendat nişte pămînt şi l-a trimis la şcoală pînă la nouă
ani. T oată lumea de pe aici ştie că Zacky e mult mai priceput
decît noi.
- Vorbeşte pentru tine! îi răspunse Keren ridicîndu-se.
Nu-i greu să înveţi să scrii şi să citeşti. Oricine poate învăţa
dacă are cap. Zacky pare mai deştept pentru că voi toţi sînteţi
leneşi şi ignoranţi.
- Da, vorbesc pentru mine, spuse Mark calm. Ştiu bine
că tu eşti altfel, Keren. Eşti mai deşteaptă decît Zacky sau
oricare altul. Şi poate unii nu învaţă pentru că sînt leneşi sau
poate că nu sînt. Trebuie să recunoşti că e mai uşor să înveţi
carte la şcoală, cînd eşti mic, decît cînd eşti mare şi singur şi
n-are cine să te înveţe. Am intrat în mină cînd aveam şase am
Cînd mă întorceam acasă obosit mort nu-mi mai ardea de
WINSTON GRAHAM 196
carte. De atunci muncesc fară întrerupere, cu excepţia zilelor

de sărbătoare. Poate că ar fi trebuit să învăţ carte în loc să
învăţ să mă lupt, da aşa a fost să fie. Şi nu poţi să spui că stau
diegeaba sau că nu te ajut în casă.
Keren strîmbă din nas.
' - Nimeni nu spune că stai degeaba, Mark, dar cîştigi puţin
pentru cît asuzi. Nu vezi că pînă şi familia Vigus o duce mai
bine ca noi, deşi n-are de lucru9
- Nick Vigus e un pungaş; din cauza lui a păţit-o Jim
Carter. Cred că n-ai vrea să fac braconaj sau să vînd tot felul
de otrăvuri ieftine drept gin!
- Aş vrea'să cîştigi ceva mai mult, spuse Keren, mai blînd.
Se dusese la uşă şi se uita peste vale.
M ark termină masa.
- N-ai mîncat mai nimic, spuse el. N -o să mai ai putere.
- A m destulă, răspunse Keren absentă.
- E păcat să arunci mîncarea.
- Mănînc-o tu 1
M ark ezită, apoi puse la loc în tavă bucata de plăcită pe
care ea o lăsase.
- Ţine pînă mîine.
Ea se uită nerăbdătoare spre nord. Cîteva siluete se vedeau
mişcîndu-se pe deal.
- E timpul să pleci.
Şedea în uşă pnvindu-1 cum îşi încalţă bocancii grei şi îşi
îmbracă haina de stofa aspră. Apoi se apropie de uşă şi Keren
ieşi ca să-l lase să treacă.
Se uită la ea, la părul ei buclat lucind în bătaia soarelui, la
ochii ei negri, jucăuşi, privind în altă parte.
- Nu te speria, Keren, spuse el blînd. O să răzbim noi, nu
te teme. Timpurile astea grele n-or să dureze o veşnicie, vom
fi din nou pe picioarele noastre.
197 DEMELZA
Se aplecă şi o sărută pe gît. Apoi se depărta, mergînd

cam ţeapăn în direcţia minei.
Se uită după el. „O să răzbim, desigur, dar ca să ajungem
unde0 Casa asta, copii, bătrîneţe0 O să fim iar pe picioarele
noastre. Pentru ce° Ca să coboare mereu în mina, să cîştige
cînd mai mulţi, eînd mai puţini bani; mereu, m ereu, pînă va fi
prea bătrîn şi prea schilod, la fel ca bătrînii aceia de pe deal.
Şi atunci o să stea pe lîngă casă toată ziua, la fel ca ei; în timp
ce eu voi creşte ultimul copil şi voi îndeplini tot'felul de treburi
mărunte pentru familia Poldark, ca să mai cîştig ceva.“
Nu se putea aştepta la nimic mai bun; Fusese o proastă
să-şijnchipuie că îl va putea schimba. El nu voia să se schimbe.
Născut şi crescut ca să fie miner, nu avea altă perspectivă
decît să sape mereu ca să scoată aramă şi cositor. Şi, deşi era
un m uncitor bun, deşi avea o meserie, nu avea nici învăţătura
şi nici iniţiativa care î-ar fi putut permite să progreseze chiar
în mină. Vedea totul destul de limpede. Era ca o capră pripo
nită de propria lui natură şi nu putea consum a decît bogăţiile
,pămîntului la care putea să ajungă. Şi ea era obligată să rămînă
cu el tot restul vieţii.
Ochii i se umplură de lacrimi şi intră din nou în casă.
Mark se străduise în lunile de iarnă să îmbunătăţească interio-
ail casei, dar ea nu observă nimic. Alergă în dorm itor şi îşi
schimbă rochia simplă de bumbac ripsat cu cea roşie, subţire,
cu cingătoarea verde. Apoi începu să-şi pieptene părul.
In eîteva minute era gata: faţa spălată şi pudrată, părul
bogat periat ca să lucească, sandalele pe care le avea de la
teatru, în picioarele goale.
Ieşi pe furiş din casă şi coborî în fugă dealul pînă la albia
secată a pîrîului, o traversă repede şi se îndreptă iute spre
pădure. Cu răsuflarea tăiată, ajunse curînd în faţa casei unde
locuia doctorul
WINSTON GRAHAM 198
Dwight Enys în persoană îi deschise.

Fără să vrea, o scînteie se aprinse în ochii lui cînd o văzu
stînd acolo, cu mîinile la spate, cu părul umflat de vînt.
- Keren, de ce ai venit la ora asta?
Ea se uită peste umăr:
- Pot să intru pînă nu mă văd babele şi încep să vorbească?
El ezită, apoi deschise uşa mai larg.
- Bone nu e aici.
- Ştiu. L-am văzut cînd a plecat.
- Keren, ai să-ţi pierzi buna reputaţie.
Ea porni înaintea lui, pe coridorul întunecos şi aşţeptă
să-i deschidă uşa de la camera de zi.
- De cîte ori o văd, mi se pare din ce în ce mai plăcută,
spuse ea.
Camera era lungă şi îngustă, cu trei ferestre gotice, îngus
te, cu vederea spre dealul de la M ingoose. Părea mai puţin
medievală ca stil decît celelalte încăperi. Făcuse din ea un fel
de cameră de primire, mobilată confortabil, cu cîteva scaune
vechi şi o bibliotecă. Pe jos era un covor turcesc de bună
calitate. Era şi singura încăpere în care se afla un cămin; acum
ardea în el un foc bun, pentru că Enys îşi pregătise mînca-
rea la el.
- La ce oră se întoarce Bone?
- O, mai tîrziu; s-a dus să-l vadă pe tatăl lui care a avut
un accident. Dar cum l-ai văzut că pleacă?
- L-am pîndit, spuse ea.
O privi cum şedea îngenuncheată lîngă foc.
II întrerupsese din lectură. Nu era pentru prima oară, nici
pentru a cincea, deşi braţul i se vindecase de mult. P e de o
parte era nemulţumit, indignat, pe de alta nu.
Se uită la curba graţioasă a spatelui, ca un arc uşor încor
499 DEMELZA
dat, gata în orice clipă să se destindă. Văzu linia plăcută a

gîtului, rochia de un roşu-aprins care-i şedea atît de binfe (lucru
pe care ea îl ştia). Dar... să vină aici, dinadins!
- Trebuie să încetezi, Keren! Să vii aici...
Arcul se destinse, ridică privirile spre el şi-l întrerupse;
- Cum aş putea, Dwight? Cum aş putea9 De-abia aştept
să vin aici. Ce importanţă are dacă mă vede cineva9 Nu facem
nimic rău. Nu-m i pasă!
îl surprinse şi-l mişcă vehemenţa cu care vorbea. Se apro
pie de foc şi, cu mîna sprijinită de poliţa căminului, se uită la ea.
- O să afle soţul tău. S-ar putea să nu-i placă să vii aici.
- De ce nu9 replică ea. E singura schimbare din viaţa
mea şi... şi singurul om cu care mă văd. O schimbare faţă de
oamenii ăştia vulgari de pe aici. Nici unul nu s-a depărtat mai
mult de două, trei mile de locul unde s-a născut. Sînt atît de
înguşti la minte, de neînsemnaţi. Nu fac decît să muncească,
să mănînce şi să doarmă... ca nişte animale de povară. Nu
văd nimic dincolo de farul de la St. Ann. Sînt ca şi morţi.
Dwight se întrebă la ce se aşteptase căsătonndu-se cu
un miner.
- Eu cred, spuse el cu blîndeţe, că dacă te-ai uita mai
bine ai găsi tot felul de calităţi la vecinii tăi... şi la Mark, dacă
şi el te nemulţumeşte. înguşti la minte, da, sînt de acord, dar
serioşi şi profunzi. PoatQ că nu apreciază ceea ce depăşeşte
posibilităţile lor de înţelegere, dar sînt loiali, buni şi cinstiţi,
cu frica lui D um nezeu, curajoşi. Nu sînt de mult aici, dar am
reuşit să-i cunosc, lartă-mă, Keren, dacă ţi se pare că ţin o
predică, dar în relaţiile cu ei încearcă să-i înţelegi, pune-te în
situaţia lor. încearcă să vezi viaţa aşa cum o văd ei . .
- Şi să devin ca ei.
- Deloc. Gîndeşte-te bine! Ca să-i înţelegi, nu trebuie să
devii ca ei. îi critici pentru lipsa lor de orizont Arată-le că tu
WINSTON GRAHAM 200.
eşti altfel, câ ai imaginaţie, alte orizonturi. Cred că, în gene

ral sînt oameni minunaţi. Eu mă înţeleg bine cu ei. Ştiu, de
sigur, că am avantajul de a fi medic...
- Şi bărbat. (Şi încă foarte frumos, se gîndi ea.) Aşa e,
Dwight, dar nu eşti însurat cu o femeie ca ale lor; şi te ac
ceptă pentru că eşti mult deasupra lor. Eu sînt undeva la mijloc.
Sînt unul de-ai lor, dar sînt o străină şi aşa voi fi mer.eu. Dacă
n-aş şti carte, dacă n-aş fi văzut lumea s-ar fi putut să mă ierte
cu timpul, dar aşa nu mă vor ierta. Sînt înguşti la minte şi
meschini, şi aşa vor fi pînă la moarte. Un suspin îi scăpă de pe
buze. Sînt atît de nenorocită.
El se uită încaintat la cărţile de pe masă:
- Ce-aş putea spune... nu mă văd cu atîta lume încît...
Ea se ridică nerăbdătoare, plină de speranţă.
- Deci pot să vin9 Pot să mai stau puţin9 îţi place să stai
de vprbă cu m ine9 îţi promit că n-am să te plictisesc cu
supărările mele. Spune-mi ce faci acum, ce studiezi9
El surîse:
- Nu cred să te intereseze. Eu...
- Orice m-ar interesa, Dwight. Crede-mă. Pot să stau azi
eîteva ore9 Mark a plecat la lucru. Promit să nu vorbesc, să
nu te deranjez. Pot să-ţi pregătesc masa, să te ajut.
El zîmbi iar, cam trist. Ştia ce înseamnă o astfel de ofertă;
interesul plin de entuziasm faţă de preocupările lui, receptivita
tea ei se vor schimba treptat, prin influenţa ei subtilă, se vor
transforma, vor trezi interesul lui pentru ea. Se mai întîmplase
şi altădată. Nu-i mai păsa De'fapt, parte din el aştepta cu
nerăbdare să se întîmple.
*
D upă două ore nu se întîmplase nimic din ce se aşteptase.

Cînd venise ea, se pregătea să întocm ească un tabel cu
cazurile de boală de plămîm pe care le tratase de la venirea
lui, tipul de boală, tratamentul aplicat şi rezultatele.
201 DEMELZA
Toate acestea o interesaseră. Notase detaliile pe măsură

ce el i le dicta. Rezultatul era că terminase într-o oră ceea ce
i-ar fi luat trei înainte. Avea un scris mare, clar şi citeţ. Părea
să înţeleagă imediat ce-i dicta, chiar cînd termenii erau medicali.
Cînd termină, îi spuse:
- Mi-ai fost de mare ajutor azi, Keren. îţi mulţumesc. E
frumos din partea ta că ai avut răbdare să pierzi atîta timp cu
rapoartele mele plicticoase.
Pentru prima oară ea nu reacţionă la laudele lui. Citea ce
scrisese cu o expresie serioasă şi atentă pe faţa ei drăguţă.
- Apa asta rece, spuse ea. Ce înseamnă, Dw ight? Uite!
Lui K em pthorne i-ai prescris numai apă rece şi lapte de capră.
O să-l ajute numai atît? N u i-ai dat medicamente.
- Oh, i-am pregătit nişte pilule. N um ai aşa ca să se simtă
mai bine, dar nu sînt făcute decît din faină cu apă.
- Şi de ce nu-1 tratezi? Te-a supărat cumva?
Enys zîmbi şi veni lîngă ea.
- Amîndoi plămînii sînt atacaţi la vîrf, dar nu e grav, deo
camdată. l-am prescris un regim strict. Sper să-l urmeze: o
plimbare de patru mile pe zi, să bea lapte de capră la masă
cînd poate, să doarmă în aer liber cînd e vrem e bună. Am
ideile mele, Keren, în ceea ce priveşte medicina. Pînă acum
el e unul din cazurile cele mai fericite şi e pe vindecate. Cred
că se simte mai bine aşa decît dacă i-aş fi luat sînge.
Părul ei îi mîngîia obrajii. întoarse capul şi se uită la el;
buzele ei pline şi roşii, puţin întredeschise, lăsau să se vadă
dinţii albi, strălucitori.
- Oh, Dwight, rosti ea.
O apucă cu o mînă uşor tremurîndă.
- D e ce vii aici? o întrebă brusc, neîndrăznind să se uite
în ochii ei, ca şi cum i-ar fi fost ruşine.
Se întoarse spre el fără a-şi mişca mîna.
WINSTON GRAHAM 202
- Oh, Dwight, îmi pare rău.

- N u - i adevărat. Ştii bine că nu-ţi pare rău.
- Nu, spuse ea, nu-mi pare rău. Şi nu-mi va părea niciodată.
- Atunci de ce-ai spus aşa9
- M i-ar părea rău numai dacă nu mă placi.
Se uită fix la ea,ca şi cum n-ar fi auzit. Apoi spuse:
- Nu... nu e cazul.
O apucă de umeri, se aplecă şi o sărută. Se apropie mai
mult de el şi el o sărută din nou, apoi se trase înapoi.
Se uită după el cum se duce la fereastră. Fusese un sărut
cast, blînd şi sincer. Ce om ciudat, se gîndi Keren. Era medic,
om învăţat, cu şcoală înaltă, plin de idei noi, putea să intre în
orice casă, să vorbească cu autoritate, să opereze, să vindece
mîini rupte, să trateze orice boală, să asiste femeile la naştere.
D ar în ceea ce priveşte viaţa lui proprie, atunci cînd era vorba
de lucruri intime, ca dragostea, era nepriceput şi timid. Gîndul
acesta îi facu mai multă plăcere decît sărutul însuşi.
Ezită, neştiind ce să facă. Tăceau amîndoi. Din acel mo-
%
ment, pentru ei totul devenise nou, necunoscut; nimic nu le

arăta încotro să o apuce, nici o urmă, nici un drum bătut.
Totul era nou, totul se schimbase. Dăr un cuvînt greşit,
un gest greşit putea deveni o piedică. M om entul acesta putea
duce la ceva extraordinar sau la un punct mort, putea distruge
o prietenie.
Un impuls firesc o îndem na să continue, să profite de
acest moment care ar fi putut să nu se mai repete luni de zile,
poate niciodată. Probabil că B one se afla pe aproape, fluierînd
sau făcînd zgomot. Emoţia, izolarea în care se aflau înlăturau
orice oprelişti.
Dar, cu o ciudată intuiţie, îşi dădu seama că, dacă s-ar
lăsa dusă de torentul năvalnic al sentimentelor, s-ar pulea ca
el să regrete, să o urască sau să o dispreţuiască, să o considere
203 DEMELZA
o femeie vulgară care l-a dus în păcat. însă dacă i-ar da timp
să se gîndească, să lase ca dorinţa să se trezească încet în el,
n-ar mai putea da vina pe ea. Ar atîrna pe umerii lui şi poate
că nici n-ar dori să se elibereze.
Se apropie încet şi rămase lîngă el la fereastră. Faţa lui
era încordată ca şi cum s-ar fi stăpînit .cu greu.
îi atinse mîna. „Sînt mîndră de tine“, m urm ură ea, amin-
tindu-şi un vers din Elfrida. Se întoarse şi plecă.
Capitolul IV
A
n aceeaşi săptămînă, Ross şi D em elza mai
Î primiră o invitaţie. George W arleggan dă

dea o petrecere în ziua în care se sărbător
regelui. Invitaţii urmau să ia masa la casa W arleggan, după
care, seara, se duceau cu toţii la sala de recepţie unde avea
loc balul. Seîntorceau apoi la George Warleggan pentru a dormi.
S-ar fi bucurat dacă Ross şi Demelza vor fi în mijlocul lor.
Ross a vrut să refuze. Cum era sigur că se va produce o
ruptură între el şi George, nu dorea să-i rămînă îndatorat.
Dar, pentru Demelza, a fi primită în casa W arleggan era
cea mai arzătoare dorinţă.
Primirea aceasta i-ar fi satisfacut mîndria. Deşi ezitase şi
tremurase toată gîndindu-se la eşecul avut la botez, ar fi fost
totuşi dezamăgită să nu se ducă.
Ross cedă şi, după ce trimise scrisoarea de. acceptare,
aşteptă calm, dar cu plăcere, ziua stabilită aşa cum facea întot
deauna cînd trebuia să o scoată pe Demelza în lume. Cînd
veni doamna Kem p nici nu se apropie de spinetă pentru că a
trebuit să o înveţe pe Demelza cîteva dansuri la m odă şi să-i
dea lecţii cum să se poarte
Cum de obicei buna dispoziţie a Demelzei cuprindea toată
casa, atmosfera la Nampara era dintre cele mai plăcute. Chiar
205 DEMELZA
şi Julia dădea din picioruşe în leagăn, gîngurea şi rîdea ca şi

cum s-ar fi amuzat şi ea.
La şaisprezece aprilie, Ross plecase la mină, iar Demelza,
Jinny şi Jane pregăteau miedul*. Activitatea le facea plăcere.
Amestecaseră şase litri de miere cu vreo două galoane de apă
caldă, la care adăugaseră flori uscate de soc şi ghimber. Ames
tecul fierbea într-o oală mare şi luau spuma cînd se strîngea
la suprafaţă.
Umbra lui Zacky Martin căzu peste această scenă dom es
tică, o umbră prelungă din cauza soarelui de după-amiază.
Imediat ce-1 văzu, Demelza îşi dădu seama că se întîmplase
ceva rău. Nu, căpitanul Poldark nu era acolo, se dusese la
mină. Zacky îi mulţumi destul de apatic şi plecă. Jinny alergă
după el.
- Ce s-a întîmplat, tată9 E ceva în legătură cu Jim7
- Nu, n-ai de ce să-ţi faci griji, spuse Zacky. Voiam să-l
văd pe căpitanul Ross, să-i comunic ceva.
- Am crezut. .. spuse Jinny care se liniştise pe jumătate,
am crezut că...
- O să trebuiască să te obişnuieşti cu mine pe aici prin
casă, Jinny. Lucrez pentru căpitanul Ross, ştii asta.
Se uită după el cum pleca, apoi se întoarse în bucătă
rie îngrijorată.
Zacky îl găsi pe Ross vorbind cu căpitanul Henshawe
lîngă clădirile minei Leisure Cliflf. Ross se uită întrebător la Zacky.
- E vorba de Jim, domnule. Vă aduceţi aminte ce-a spus
omul acela cînd s-a ţinut licitaţia. A spus că închisoarea de la
Bodmin e plină cu răsculaţi pe care o să-i ţină acolo pînă la
sesiunea viitoare a tribunalului.
Ross încuviinţă din cap.
* B ău tu ră alcoolică, d e n u m i tă p o p u la r hidrom el. ob ţinu tă d in fer
m entaţia mierii.
WINSTON GRAHAM 206
- Ei bine, azi-dimineaţă, dueîndu-m ă pe acolo cu treburi,

am auzit că mulţi dintre cei închişi mai demult au fost mutaţi
în alte închisori ca să facă loc pentru cei noi.
- Crezi că-i adevărat ce se spune9
- Cred că da. Fratele lui Joe Trelask a fost mutat, şi a mai
spus Peter M aw es că toţi cei din celula lui Jim urm au să fie
duşi la Launceston.
- Launceston! se miră Ross.
- E rău acolo?
- N -are reputaţie prea bună. N -a v e a rost să-l alarmeze
pe Zacky. D ar e monstruos să muţi un om care trebuie să fie
eliberat curînd. Cine a dat ordinul9 M ă întreb dacă e adevărat.
- Peter M aw es a venit direct de la Bodmin. M -am gîndit
să vă spun. Sînt sigur că aţi fi vrut să ştiţi.
- O să văd, Zacky. O să încerc să aflu dacă este adevărat.
- M -am gîndit eu că o să vreţi să ştiţi. M ă duc acum să
văd cum stăm cu scăderile din cauza umezelii şi a sterilului.
Ross se întoarse la Henshawe; dar nu putea să se concen
treze ca să discute cu el. Ţinuse întotdeauna la Jim şi gîndul
că l-ar fi putut m uta cu douăzeci de mile mai departe de casă,
în cea mai oribilă închisoare din vest - probabil prin hotărîrea
vreunui birocrat plin de îng îm fa re - îl irita şi-l u m plea
de îngrijorare.
Restul după-amiezei avu treabă la mină, dar cînd termină
se duse să vorbească cu Dw ight Enys.
Cînd ajunse la Gatehouse, observă îmbunătăţirile aduse
casei, dar trecînd pe sub ferestrele deschise ale camerei de zi,
auzi pe cineva cîntînd. Spre mirarea lui, îşi dădu seam a că e o
voce de femeie care fredona o melodie încet, dar clar.
Merse mai departe pînă la uşa principală, urmărit de cu
vintele cîntecului:
207 DEMELZA
D ragostea m ea-i o nebunie,

Sînt sigură,
M ă zbat şi plîng,
C e fe ric ită -i P o lly '
N efericită ca m ine
N im eni n-a niai fo st!...
Bătu uşor în uşă cu bastonul pe care-1 avea în mînă.
Cîntecul se întrerupse. Se întoarse cu spatele spre uşă şi
se uită'la un prihor care căuta printre pietre muşchi pentru cuib.
Uşa se deschise. Faţa încinsă a lui Dw ight se îmbujoră şi
mai tare cînd văzu cine este.
- Oh, domnul căpilan Poldark, ce surpriză! Poftiţi vă rog!
- Mulţumesc. Ross îl urm ă în camera de unde se auzise
cîntecul. Nu era nimeni.
Dar, prevenit cum era, băgă de seamă o anume schimbare
în atmosfera camerei, ca şi cînd cineva tocmai ar fi ieşit pe
uşă. Ross îi explică de ce venise, ce se întîmplase cu Jim Carter
şi că intenţiona să se ducă a doua zi să afle adevărul, II întrebă
pe Enys dacă ar vrea să-l însoţească.
Dwight acceptă imediat; graba cu care acceptă dovedea
cît era de jenat. Hotărîră să se întîlnească a doua zi dimineaţa
devreme şi să ia diligenţa pînă la Truro.
Pe drumul spre casă Ross se întrebă unde mai auzise vo
cea femeii.
*
Nu i-au spus nimic lui Jinny, ca să nu se îngrijoreze; dar

Demelza işi făcea griji pentru Ross. Se gîndea la atmosfera
închisă, nesănătoasă din închisoare, iar călătoria pînă la Laun-
ceston prin ţinuturile pustii şi mlăştinoase de la Bodmin era
primejdioasă
Plecară foarte devreme, după ce m încară ceva, iar cînd
ajunseră la Truro, Ross facu eîteva cumpărături.
WINSTON GRAHAM 208
Pe doam na Trelask a tulburat-o sosirea domnului acesta

înalt, cu înfăţişare serioasă, care s-a prezentat şi i-a spus că
soţia lui e clienta ei şi deci îi ştie măsurile. De aceea dorea să
cumpere o rochie nouă de seară pentru soţia sa; trebuia să fie
gata pentru balul dat în o noarea regelui.
D oam na Trelask începuse să se agite, să zbnrde de colo
pînă colo, ca o găină prinsă în cuibar, să aducă în grabă m ătă
suri şi brocarturi, voaluri şi catifele, toate înainte ca Ross să
menţioneze termenul pînă cînd rochia trebuia să fie gata. Avea
mult de lucru şi se îndoia că va fi gata la timp. La care, clientul
pe care-1 interesa să cum pere un brocart de mătase foarte
scump cu fire de argint, îşi luă pălăria şi se pregăti să plece.
Imediat, doam na Trelask începu să se agite şi mai tare şi
o chemă pe fiica'ei. începură să ciripească amîndouă, să facă
socoteli, să măsoare, în timp ce Ros;5, nerăbdător, bătea din
picior. Pînă la urm ă doam na Trelask îi spuse că va vedea ce
se poate face.
- înţelegeţi că altfel nu pot face comanda.
- Da, spuse doamna, ştergîndu-şi o lacrimă, înţeleg domnule.
- Foarte bine, atunci ne-am înţeles, dar vă rog să mă
ajutaţi. Nu prea mă pricep la m oda femeiască şi aş dori tot ce
e mai nou şi mai bun.
- V om avea grijă să con fe c ţio n ă m ceva d u p ă ultima
modă, spuse d o am na Trelask Cînd poate veni d o a m n a Pol
dark Ia p ro b ă 9
- Fără probă, vă rog. Poate cel mult în ziua cînd va avea
loc sărbătoarea. D oresc să fie o surprinză. Dacă va fi nevoie,
soţia mea va veni în după-am iaza respectivă.
Cele două doam ne începură iar să se agite, dar cum
acceptaseră deja comanda, îi făcură şi această concesie.
Ross se îndreptă apoi spre un mic magazin cu o firmă
209 DEMELZA
care scîrţîia îr> vînt şi pe care sta scris: S. Solomon. Bijuterii

şi Argintărie.
- Doresc ceva pentru o doamnă, spuse el. Ceva de purtat
în păr sau la gît. Nu am timp să văd prea multe piese.
Bijutierul, un bărbat înalt, în vîrstă, îl conduse pe Ross în
fundul prăvăliei şi scoase o tavă pe care erau expuse şase
coliere, trei camee m ontate în formă de broşă, eîteva brăţări
din perle şi opt inele. N u era nimic care să-l atragă. Cel mai
mare şirag de perle costa treizeci de lire, mai mult decît valora.
- Perlele se poartă mult, domnule. Sînt greu de obţinut.
Cele mai mici sînt folosite la gamisirea rochiilor şi a pălăriilor.
- Altceva nu mai aveţi?
- Pentru mine nu e rentabil să achiziţionez bijuterii mai
scumpe, domnule. Poate că aş putea să vă confecţionez ceva.
- îmi trebuie pentru săptămînă viitoare.
- Mai am ceva, spuse bijutierul, ceva ce am cumpărat de
la un marinar. V-ar interesa9
Scoase o broşă de aur lucrată în filigran, în mijloc avea
montat un rubin înconjurat de perle. Era probabil lucrată la
Veneţia sau la Florenţa.
- Cît costă9
- Valorează cel puţin o sută douăzeci de lire, dar s-ar
vinde greu şi nu vreau să risc să o trimit prin poştă la Ply-
mouth. Aş .vinde-o cu o sută de guinee.
- N-aş vrea să mă tocmesc, spuse Ross, dar mi-am propus
să nu cheltuiesc mai mult de nouăzeci de lire
Negustorul se înclină uşor:
- Nici eu nu mă tocmesc, domnule Scuzaţi-mă că vă
întreb, dar plătiţi în num erar9
- Prin ordin de plată către banca Pascoe. Voi plăti azi şi
voi lua broşa de azi într-o săptămînă.
- Foarte bine, domnule. Vă costă nouăzeci de guinee
WINSTON GRAHAM 210
Ross îl reîntîlni pe Dwight la timp ca să prindă diligenţa

şi sosiră la Bodmin curînd după-amiază. Diligenţa a staţionat
suficient timp pentru ca pasagerii să poată lua masa şi Ross să
afle că zvonul privitor la transferarea lui Jim era adevărat.
N-au mai avut timp să mănînce, dar au prins diligenţa în
momentul plecării. Pornind pe drumul lung şi pustiu care tra
versa ţinutul mlăştinos şi sălbatic de dincolo de Bodm in, ur-
cînd dealurile sterpe şi coborînd prin văile despădurite, Ross
observă că vizitiul şi ajutorul său aveau fiecare o puşcă lîngă ei.
Dar drumul a fost fără probleme şi călătorii au putut ad
mira în linişte culorile schimbătoare ale cîmpiilor sub cerul
cînd senin, cînd înnorat. Curînd după ora şapte sosiră la L aun
ceston şi reţinură camere la hanul Cerbul Alb.
închisoarea se afla pe deal, în incinta vechiului castel nor
mand în ruină. Porniră printr-un labirint de străzi înguste,
apoi urcară pe o potecă mărginită de laur şi ciulini pînă ajun
seră la zidul exterior a ceea ce fusese odată turnul castelului.
O poartă de fier închisă cu lacăt străjuia intrarea. Au bătut, au
strigat, dar nimeni n-a răspuns. Un sturz ciripea într-un copac
pipernicit, şi sus, departe, peste capetele lor, cînta o ciocîrlie.
Dwight admira priveliştea. De la înălţimea unde se aflau
se putea vedea cîmpia stearpă, plină de buruieni, întînzîn-
du-se în toate direcţiile: la nord spre m area care lucea ca o
lamă de cuţit în lumina soarelui, la asfinţit, la răsărit şi sud
peste Tam ar pînă în Devon şi întinderile purpurii, sălbatice
dinspre Dartmoor. Nu era de mirare că Wilhelm Cuceritorul
alesese locul acela ca să-şi ridice castelul care străjuia tot ţinutul
dinspre vest. Robert, fratele lui vitreg, locuise aici şi contem
plase tot teritoriul acesta străin pe care-1 moştenise şi care
trebuia colonizat şi pacificat.
- Văd un văcar lîngă gardul acela căzut, spuse Dwight
M ă duc să-l întreb.
211 DEMELZA
în timp ce Ross batea tare în poartă, Dw ight se duse să

vorbească cu bărbatul cu faţa arsă de soare, purtînd haine şi
pălărie din pînză groasă, costumul ţăranilor din regiune.
Se întoarse curînd.
- La început nu ne-am înţeles. V o rbesc altfel prin p ă r
ţile astea. Spun că toţi cei din închisoare sînt bolnavi. închi
soarea e acolo în dreapta porţii. N u cred că vom putea intra
în seara asta.
Ross se uită printre gratiile porţii.
- Şi temnicerul17
- Locuieşte departe de aici. Am adresa. Dincolo de South-
gate Street.
Ross se uită încruntat la perete.
- Am putea să ne urcăm şi să sărim peste zid. Piroanele
sînt ruginite şi le putem smulge.
- Da, dar n-ar folosi la nimic dacă înch iso a re a însăşi
e încuiată.
- N-avem timp de pierdut. într-o oră se întunecă.
Se întoarseră şi coborîră iar dealul.
Le-a luat mult timp pînă au găsit locuinţa temnicerului.
Au bătut îndelung în uşa casei pînă s-a deschis puţin. Prin
crăpătura uşii văzură un bărbat zdrenţăros, murdar, cu barbă,
care se uita la ei clipind. Părea furios, dar se mai linişti puţin
cînd văzu cum erau îmbrăcaţi cei doi.
- Eşti temnicerul închisorii? întrebă Ross.
-D a.
- Ai în arest un om pe num e Carter, adus aici de curînd
de la B odm in9
Temnicerul clipi din ochi:
- Poate
- Vrem să-l vedem imediat,
- Nu-i oră de vizită.
WINSTON GRAHAM 212
Ross băgă repede piciorul în deschizătura uşii.

- Ia cheile şi deschide sau pun să te dea afară pentru că
nu-ţi faci datoria.
- Nu, spuse temnicerul. A c u ’ e seară. Acolo e molimă, e
periculos să te apropii...
Ross deschise uşa împingînd-o cu umărul. Simţi mirosul
puternic de băutură ieftină. D w ight intră după el în cameră.
O bătrînă în zdrenţe, cocoşată, şedea ghem uită lîngă foc.
- Cheile, spuse Ross. Vino cu noi sau ne ducem singuri.
Temnicerul se şterse cu mîna la nas.
- Aveţi permis9 Trebuie să aveţi un permis...
Ross îl apucă de guler:
- Avem. Hai, ia cheile!
în cîteva minute grupul pom i pe străzile înguste, pietruite,
urcînd spre vîrful dealului, în frunte cu temnicerul, care ţinea
în mînă legătura mare cu chei. Din um bră apăreau feţe care
îi priveau.
Cînd ajunseră în oraş cerul spre apus se împurpură, soarele
coborî la orizont şi dispăru.
Văcarul mînase turm a la adăpost, um bra coborîse peste
ruinele tăcute. Ajunseră la poarta de fier şi trecură prin ea pe
sub arcul de piatră. Temnicerul în frunte, se îndreptă încet
spre o clădire pătrată, nu prea mare, din centru.
Omul se opri:
- E prea tîrziu ca să mai intrăm. Trebuie să-mi arătaţi
permisul. E molimă acolo înăuntru. Ieri a murit u n u ’. Nu ştiu
care din ei. Schimbul meu...
- D um neata de cînd n-ai mai venit pe aici9
- N u m a ’ de alaltăieri. Aş fi venit azi, d a ’ m am a e bolnavă.
Am trimis mîncarea. Arătaţi-mi permisul...
Deodată izbucniră vaiete şi ţipete din ce în ce mai puter
nice şi mai num eroase, animalice, nu omeneşti, lătrături, ge
mete, grohăituri, nu cuvinte. Puşcăriaşii îi auziseră.
213 DEMELZA
- Vedeţi9 spuse temnicerul, cînd îl văzu pe Ross că se dă

înapoi, nu e bine să se apropie de locul ăsta nişte oameni
respectabili ca dumneavoastră. E molimă...
Dar Ross se dăduse înapoi ca să caute vreo fereastră şi
văzuse una sus în perete, la dreapta. Clădirea avea două etaje
şi fereastra lăsa să intre puţină lumină şi aer în carcerele de
dedesubt. N u avea mai mult de un metru lungime şi vreo
jumătate de metru înălţime, şi era prevăzută cu bare groase.
Strigătele şi ţipetele veneau prin fereastră şi era limpede că
cei dinăuntru nu puteau ajunge pînă la ea.
- Deschide uşa, omule, spuse Ross. Hai, dă-mi cheile!
- Nu se poate! N-a mai fost deschisă de cînd î-au vîrît
acolo. Veniţi mîine sus în capelă şi am să deschid chepengul
pe unde le dau mîncarea. O să vă molipsiţi, ascultaţi-mă pe
mine! Gîndiţi-vă bine!
- Peste eîteva minute se întunecă, spuse Dwight. N-avem
timp de pierdut dacă vrem să-l vedem azi.
- Ascultă, se adresă Ross temnicerului. Domnul ăsta e
doctor şi vrea să-l va'dă imediat pe Carter. Deschide uşa, ori
îţi crăp capul cu mina mea!
Omul se făcu mic de frică:
- N u merită slujba asta... uite că vă deschid... d a ’ să ştiţi
că nu-mi iau nici o răspundere...
Descuie uşa grea care se deschise scîrţîind din balamalele
ruginite. înăuntru era întuneric şi cînd au intrat, i-a izbit un
miros puternic. Ross era om în toată firea şi trecuse prin multe;
Dwight era doctor şi îşi tăcuse întotdeauna datoria; dar ceea
ce vedeau era nou pentru ei. Temnicerul ieşi afară şi începu
să icnească şi să scuipe. Ross îl apucă de ceafă şi-l trase înapoi
- E vreun felinar pe aici?
- Este. După uşă.
Tremurînd, bîjbîi prin gunoi şi găsi felinarul. Scapără din
amnar, aprinse iasca şi apoi felinarul.
YVIINSTON GRAHAM 214
înăuntrul temniţei se făcuse linişte. Credeau desigur că

s-au adus noi deţinuţi.
Cînd se obişnui cu întunericul, Ross văzu că se aflau pe
un coridor. Prin fereastră intra o lumină slabă. De cealaltă
parte a condorului erau celule sau un fel de cuşti, vreo trei
sau patru, şi toate foarte mici. La flacăra lumînării văzu că
pînă şi cea mai mare celulă nu avea mai mult de un metru
pătrat în fiecare celulă se aflau cam doisprezece condamnaţi.
Feţe înfricoşătoare se uitau la ei printre gratii.
- Un focar de infecţie, spuse D w ight înaintînd cu batista
la nas. D oam ne, o crimă îm p o triv a demnităţii um ane! S p u
ne, omule, sînt canale de scurgere, îngrijire m edicală, sau
o sobă m ăcar9
-A scultă, domnule, aici nu-i decît molimă, friguri, boală.
A c u ’ ne îmbolnăvim şi noi. Hai să ieşim de-aici şi să ne-ntoar-
cem mîine.
- în care celulă e Carter?
- Nu ştiu, nu-1 cunosc, zău că nu! Mai bine caută-1 dumneata!
Ross îl împinse înainte pe temnicer, care ducea felinarul,
şi-l urmă pe Dwight. în ultima şi cea mai mică celulă erau
şase femei; de-abia aveau loc să se întindă pe jos. M urdare,
topite de slabe ce erau, în zdrenţe, scoteau sunete stridente,
iar cele care puteau sta în picioare întindeau mîna cerînd bani
şi pîine.
îngrozit, bolnav aproape, Ross se întoarse la celula unde
se aflau bărbaţii.
- Linişte! strigă el ca să potolească larma.
Treptat ţipetele încetară.
- Este Jim Carter printre voi? strigă el. Jim, eşti aici9
Nici un răspuns.
Se auzi apoi un zăngănit de lanţuri şi o voce spuse:
215 DEMELZA
- Este aici, d a ’ nu-i în stare să vorbească.

Ross se apropie de celula din mijloc.
- Unde e9
- Aici. Deţinuţii se dădură la o parte din faţa zăbrelelor
şi, la lumina felinarului, Ross văzu doi, trei oameni zăcînd pe jos.
- E... mort?
- Nu, dar celălalt e mort. Carter are fierbinţeală mare şi
braţul lui...
- Aduceţi-1 pînă aici.
Ceilalţi îl tîrîră pînă lîngă zăbrele şi Ross văzu un om pe
care nu l-ar fi recunoscut. Faţa, slabă şi acoperită de o barbă
lungă, neagră, era plină de pete şi umflături roşii. Din cînd în
cînd se mişca, mormăia şi îşi vorbea singur în delir.
- Sînt pete hemoragice, murmură Enys. Se pare că a
trecut faza acută. De cînd e bolnav9
- Nu ştiu, spuse celălalt deţinut. Pierdem şirul zilelor,
după cum ştiţi. Poate de o săptămînă.
- Ce i s-a întîmplat la braţ9 întrebă Enys.
- .Am încercat să oprim fierbinţeala. I-am luat sînge. Din
nefericire, braţul s-a infectat. Dwight se uită lung la omul
care delira, apoi la deţinutul cu care vorbea.
- Dum neata de ce eşti închis9
- Oh, spuse omul, nu cred că v-ar interesa cazul meu,
deşi dacă m-aş afla în altă situaţie v-aş putea povesti multe.
Cînd n-ai avere, eşti forţat uneori să-ţi cîştigi existenţa prin
mijloace de care dumneavoastră, cu profesiunea pe care o
aveţi, nu v-aţi folosi. E deci normal ca...
Ross se ridică
- Deschide u şa 1
- Ce9 spuse temnicerul. De ce9
- II scot pe omul ăsta de aici. Are nevoie de îngrijire medicală.
WINSTON GRAHAM 216
- Da, dar e condam nat şi nimic...

- Du-te dracului! Şi deschide o dată uşa! izbucni Ross în
culmea mîniei.
Temnicerul se dădu înapoi lipindu-se de zăbrelele celulei,
se uită în jur căutînd un mijloc de scăpare, nu găsi nici unul şi
se uită iar la cel care-1 înfrunta. Se întoarse, luă cheile, descuie
uşa în grabă şi se dădu la o parte. Sudoarea îi curgea pe faţă.
- Scoate-1 afară de aici, spuse Ross. Dw ight şi temnicerul
intrară în celulă alunecînd pe gunoaiele care acopereau podea
ua de pămînt umed. Din fericire Jim nu era legat cu lanţuri de
alt întemniţat. II ridicară de jos şi-l scoaseră din celulă şi din
închisoare. îl întinseră pe iarbă, afară, iar temnicerul se duse
înpleticindu-se să încuie uşile.
D w igh t se şterse pe frunte.
- Acum ce facem ?
Ross se uită la epava de la picioarele lui, care acum se
mişca încet. Respiră adînc, trăgînd în piept aerul proaspăt al
nopţii, adierea care sufla dinspre mare ca un dar dumnezeiesc.
- Ce şanse are, D w ight0
Dwight începu să scuipe.
- Ar trebui să supravieţuiască. Febra nu mai e aşa de
mare. D ar prostul ăla nepriceput... deşi intenţia i-a fost bună.
Braţul se necrozează.
- Trebuie să-l ducem undeva, la adăpost. Nu va trece
noaptea dacă-1 lăsăm aici.
- N -o să-l primească la han. E ca şi cum i-am ruga să
primească un lepros.
Temnicerul încuiase lacătele şi sta lîngă uşă uitîndu-se la
ei cu o privire veninoasă, dar nu se apropia.
- Trebuie să găsim un adăpost undeva, Dwight. Sau o
cameră. Mai sînt şi oameni cu inimă.
- Da, dar numai cînd nu e vorba de o molimă Instinctul
217 DEMELZA
de autoconservare. Singura noastră soluţie ar fi să găsim vreun

grajd. Ar fi bine mai departe de închisoare, ca nu cumva să
ne facă temnicerul raport.
- S-ar putea să fie vreun spital în oraş.
- Nici unul n-ar primi un astfel de pacient.
- O să mă fac bine, Jinny. N -o să mă prindă, şopti încet
omul de la picioarele lor.
Ross se aplecă:
- A jută-m ă. Trebuie să-l ducem u ndeva, şi asta cît mai
repede.
- Fereşte-te de răsuflarea lui, spuse Dwight. Aşa cum se
prezintă e periculoasă.
Capitolul V
im rîdea în timp ce-1 dezbrăcau, un rîs
3 ciudat, spart. Din cînd în cînd începea să

vorbească, dar nu se înţelegea nimic. Părea
unui deţinut, apoi lui Nick Vigus sau lui Jinny.
Găsiseră o magazie - după cum arăta era o relicvă din
vrem ea cînd se întemeiase oraşul - şi puseseră stăpînire pe ea
gonind păsările, scoţînd afară căruţa şi cei doi catîri înainte
de a-1 înştiinţa pe proprietar. Cu mită şi ameninţări, îl potoliră.
Au cumpărat de la el două pături, două căni, lapte şi coniac.
Au aprins un foc într-un colţ al magaziei - proprietarul se
întorsese să ţipe la ei, dar fiindu-i frică să nu se molipsească îi
lăsase în pace.
Dwight examina bolnavul la lumina a două lumînări şi a
focului care pîlpîia slab scoţînd fum. Ross luă hainele lui Jim
şi Ie aruncă afară. Cînd se întoarse, îl găsi pe Enys palpînd
uşor braţul infectat al băiatului. Luă o luminare şi se uită şi el;
apoi renunţă, văzuse prea multe cazuri asemănătoare în timpul
războiului în America.
- Ce părere ai9
- Trebuie să-i amputez braţul; să sperăm că va trăi, Ross.
- Şi ce şanse are9
- Cam mai puţin de cincizeci la sută.
219 DEMELZA
- Nu e nici o speranţă de mai mult. îşi pierde.braţul şi

infecţia merge mai departe
- Nu neapărat.
- Ross se duse la uşă şi privi în întuneric.
- O, D oam ne! E prea slăbit, Dwight. Lasă-1 să m oară
în pace.
Dwight tăcu un timp, uitîndu-se la omul care delira. îi
dădu să bea coniac şi Jim îl înghiţi.
- Cred că n-o să simtă prea mult. Nu-1 pot lăsa să m oară
aşa, fară să-i dau o şansă.
- Ai mai făcut operaţii ca asta9
- Nu, dar e destul de simplu. Dacă ştii anatomie şi-ţi iei
precauţiile necesare
- Ce precauţii poţi lua aici?Ai ce-ţi trebuie?
- Găsesc eu ceva. Trebuie să am grijă să nu piardă sînge
mult şi să împiedic infecţia. E uşor de făcut un bandaj compre-
siv, iar foc avem şi apă destulă
- Şi febra?
- A început să scadă. îi scade şi pulsul.
Ross se întoarse şi se uită la obrajii subţiaţi, acoperiţi de
barba lungă.
- A avut un an sau doi de fericire alături de Jinny. Apoi
toate au început să le meargă prost. Sănătos n-a fost niciodată.
Şi va rămîne schilod, chiar dacă va trăi Totuşi, cred că trebuie
să-i dăm o şansă. Aş suci eu gîtul cuiva pentru cele ce se întîmplă.
Dwight se ridică.
- Simţi ce urît miros hainele noastre? Am face bine să le
ardem după ce vom termina. Se uită la Ross: Poţi să mă ajuţi
Ia operaţie?
- Desigur. Eu nu leşin cînd văd sînge. M i-e g rea ţă n u
mai cînd m ă g îndesc la viaţa Im tînără pierdută. M i-a r veni
WINSTON GRAHAM 220
să vărs da c ă i-aş v e d e a aici pe cei ce l-au trim is la în ch i

soare... C înd începem ?
- Imediat ce facem rost de ce ne trebuie. M ă duc în oraş
să caut un bărbier şi să îm prum ut eîteva lucruri de la el. Am
să trec şi pe la han să-mi iau trusa.
Dwight îşi luă pălăria şi plecă.
Ross se aşeză jos lîngă Carter şi umplu cana cu coniac.
Voia să-i dea să bea cît mai mult şi bău şi el puţin. Cu cît
reuşea să-l îmbete mai tare, cu atît era mai bine. Enys avea
dreptate. Totul pe el mirosea de pe urm a vizitei la închisoare:
ghetele dinpicioare, mănuşile, cravaşa, chiar şi punga cu bani.
Auzi colo! Festivităţi în cinstea regelui, pentru însănătoşirea
lui! Se' căscase o prăpastie între pregătirile de ieri şi de
săptămînă trecută şi cele întîmplate la închisoarea Launceston.
- Hai, ţine-te bine! se auzi vocea lui Jim, apoi o tuse
seacă. Nu mă dau eu bătut, am să rezist, şi încă bine!
Jim putea să reziste. Sperietoarea aceea în zdrenţe care
zăcea pe pătură scuturat de friguri, cu braţul infectat, tînărul
acela bărbos care semăna cu o epavă putea să reziste. Fără
îndoială că dacă ar fi fost conştient ar fi luptat, ar fi rezistat de
dragul lui Jinny, aşa cum făcuse şi în trecut. Acesta era m o
mentul crucial, încercarea cea mai grea.
Umbre uriaşe se mişcau pe perete în spatele lor. In lu
mina pîlpîitoare a flăcărilor, stînd pe paie, pleavă şi fulgi, Ross
se aplecă şi dădu tînărului încă o înghiţitură de coniac.
*
In dimineaţa zilei de douăzeci şi două aprilie Ross nu se
întorsese încă.şi Dem elza nu dormise toată noaptea. De fapt
aşa crezuse, pentru că aştepta şi se trezea brusc mereu, părîn-
du-i-se că aude tropotul copitelor lui Darkie pe sub fereastra
dormitorului ei. Şi Julia dormise un somn agitat, ca şi cum ar
fi simţit neliniştea maică-si Ei însă îi ieşeau din'ţu
221 DEMELZA
Demelza ar fi dorit şi ea să o doară dinţii în locul îngri joră

rii care o rodea. Imediat ce se crăpă de ziuă, se sculă şi, con
form vechiului ei obicei, ieşi afară. Num ai că azi, în loc să
coboare în vale după flori, o porni de-a lungul plajei de la
Hendrawna cu Garrick după ea.
Era mult lemn adus*de flux; se oprea din loc în loc şi
scorm onea cu piciorul să vadă dacă era ceva bun de strîns.
Trebuia însă să ţină cont că acum era mai prejos de rangul ei
să caute resturi de lemne aşa cum facea în urm ă cu cîţiva ani.
Cînd se facu lumină bine, văzu că oamenii ieşeau din
schimb de la Wheal Leisure, şi cîteva minute mai tîrziu cîţiva
apărură pe plajă - erau mineri care terminaseră cele opt ore
de muncă - şi începură să caute prin nisip şi să culeagă scoici
pentru masa de dimineaţă. In ultima vreme m area nu fusese
prea generoasă şi după fiecare flux oamenii curăţau plaja de
tot ce găseau pe ea. Nimic nu era prea mic sau nefolositor.
Demelza ştia că în iarna trecută strînseseră pînă şi melcii de
pe cîmp şi poteci ca să-i fiarbă şi să-i mănînce.
V reo doi, trei bărbaţi scunzi, slabi dar musculoşi, tre
cură pe lîngă ea şi o salutară; văzu apoi că în urm a lor venea
M ark Daniel pe care nu p ă re a să-l intereseze recolta de pe
urm a fluxului.
înalt şi ţeapăn, cu tîrnăcopul pe umăr, îşi croia drum prin
nisipul moale. Drumul li se încrucişă şi el se uită la ea ca şi
cum n-ar fi văzut-o.
- Ei, Mark, ia spune, cum o mai duci? Vă simţiţi bine în
casa nouă9
El se opri, îi aruncă o privire, apoi se întoarse uitîndu-se
indiferent în direcţia mării.
- A... da, doamnă, foarte bine. M ulţumesc de întrebare.
Nu-1 mai văzuse de cînd venise să ceară pămînt pentru
casă. Era mai slab, tras la faţă - lucru obişnuit aproape la toţi
minerii - dar ochii lui negri erau mai întunecaţi.
WINSTON GRAHAM 222
- Fluxul nu ne-a lăsat nimic în dimineaţa asta, zise ea.

- Ce spuneţi9 Nu, doamnă. Unii spun că ne-ar prinde
bine un naufragiu cu ce aruncă m area după el. Nu că aş vrea
eu răul cuiva...
- Ce mai face Keren, M ark? N -am văzut-o deloc luna
asta. Ca să spun drept, e atîta jale în satul Grambler încît în
comparaţie cu ei nouă ne merge bine. Am fost alături de dom
nişoara Verity să dăm o mînă de ajutor oamenilor din satul ei.
- Keren e bine, doamnă. O licărire sumbră se aprinse în
ochii lui. Spuneţi-mi, vă rog, dom nul căpitan s-a întors?
- Nu, lipseşte de cîteva zile, Mark.
- Oh... voiam să-l văd. Credeam că s-a întors. John nu a
spus că...
- E ceva special9
- Poate să aştepte. Se întoarse ca să plece.
- Am să-i spun, Mark.
Mark ezită puţin, apoi spuse:
- M-aţi ajutat, atunci în august; n-am uitat, doamnă. Dar
ce am de spus acuma e mai bine de discutat între bărbaţi.
- îl aştept să vină azi. Avem o invitaţie, la Truro, pen
tru mîine...
Se despărţiră şi ea porni încet pe plajă. Ar fi trebuit să se
întoarcă acasă Jinny trebuie că sosise şi Julia era tot agitată.
Auzi iarba de mare trosnind sub picioarele cuiva în spatele
ei. Se întoarse şi văzu că M ark venise după ea.
Se uită drept în ochii ei.
- D oam nă Poldark, se vorbeşte de rău despre Keren.
Vorbele lui sunau ca un fel de provocare.
- Asta ai vrut să ne spui9
- Se aud tot felul de vorbe despre ea.
- Ce vorbe9
- Că se ţine cu altul.
223 DEMELZA
- Mark, aşa e pe aici pe la noi. Se aud tot felul de bîrfe.

Ştii că babele n-au nimic mai bun de făcut decît să stea la
gura focului şi să trăncănească.
- Da, dar eu n-am linişte.
Nu, se gîndi Demelza, nici eu n-aş avea, cu o nevastă
precum Keren.
- Şi cum te-ar putea ajuta Ross?
- M -am gîndit să-i cer părerea, să-mi spună ce-ar fi de
făcut. M -am gîndit că ştie mai bine ca mine.
- Dar... se vorbeşte despre cineva anume'7
- Da, spuse Mark.
- I-ai spus ceva lui K eren9 Ai vorbit cu ea9
- Nu. Nu m-a lăsat inima, doamnă, nu m-a lăsat. Sîntem
căsătoriţi numai de opt luni. Am ridicat casa pentru ea. Nu-mi
vine să cred.
- Atunci nu crede, spuse Demelza. Dacă nu-ţi vine să-i
spui direct, lasă lucrurile aşa cum sînt, nu-i spune nimic.
Limbile-s ascuţite, pe aici pe la noi, limbi de şarpe. P oate că
ştii ce se vorbea despre mine...
- Nu, spuse Mark, ridicînd privirile, n-am dat atenţie la
astfe| de vorbe, nu înainte...
- A tu n c i de ce să le dai atenţie acum 9 Ştii că sînt tot felul
de zvonuri despre căpitanul Poldark', cum că ar fi tatăl primului
copil al lui Jinny, numai pentru că au cicatricele acelea pe
acelaşi obraz9
- Nu, spuse Mark, şi scuipă, Iertaţi-mă, doamnă, dar e-o
minciună. Eu ştiu, şi ştie orice om cu minte la cap. E o min
ciună sfruntată.
- Da, dar dacă aş vrea să cred că e adevărat, aş fi la fel de
nenorocită ca tine acum, nu-i aşa M ark9
Bărbatul se uită la ea, se vedea pe faţa lui că se liniştise
puţin. Apoi lăsă ochii în jos pnvindu-şi mîinile.
WINSTON GRAHAM 224
- Era să-l strîng de gît pe omul care mi-a spus. Poate că

m-aş fi pripit. De două zile n-am putut lucra mai nimic în mină.
- Ştiu cum trebuie să te fi simţit.
Deodată, căutînd ojustificare şi găsind-o, deveni iar bănuitor.
- Vedeţi dumneavoastră... e atît de frum oasă şi delicată.
E mult mai presus de ăia ca mine. Poate că n-am făcut bine
forţînd-o să se mărite cu mine; dar... o doream, voiam să-mi
fie soţie. E prea bună ca să fie nevastă de miner, şi cînd mă
gîndesc la asta mă apucă grija. Nu mă mai stăpînesc, sînt iute
la mînie. încep s-o bănuiesc. Şi-apoi um bă vorbele. M ă ia
deoparte cîte un prieten şi-mi spune... şi spune... E uşor
să-ncepi să crezi minciunile, doam nă Poldark. Se uită la mare.
Minciuni murdare. D acă n-ar fi aşa... n-aş putea răbda.. n-aş
putea sta deoparte şi să mă uit cum mi-o ia altul. Nu... Un
m om ent muşchii gîtului se încordară. Vă mulţumesc, doamnă.
Vă rămîn îndatorat. Am să uit, am să-ncep din nou. Poate
c-am .să vin să vorbesc şi cu domnul căpitan cînd va veni
acasă; dar poate că sfatul dum neavoastră mă va ajuta săjudec
lucairile cum sînt. Bună ziua, doamnă.
- Bună ziua, spuse Dem elza şi rămase uitîndu-se după el
cum se depărta cu paşi mari spre est, în direcţia dunelor şi a
satului său.
Se întoarse la N am para pe acelaşi drum pe care venise.
„Cu cine se încurcase Keren9" se întrebă ea, crezînd din in
stinct zvonul căruia încercase să nu-i dea crezare. Era pe acolo
cineva cu care s-ar fi putut încurca Keren, care-i dispreţuia
pe toţi ţăranii.
îi va spune lui Ross cînd se va întoarce. O să vadă ce
crede şi el. Ar fi trebuit să-i atragă cineva atenţia lui Keren,
nu lui Mark. I-ar părea foarte rău şi pentru Keren şi pentru
bărbat, dacă M ark i-ar fi descoperit. Ar trebui să i se spună
225 DEMELZA
lui Keren că soţul ei o bănuieşte. Ar putea s-o sperie, s-o facă

să renunţe, să împiedice o tragedie. Să nu uite să-i spună lui
Ross cînd se întoarce.
De departe, de pe plajă, îl văzu pe Ross descălecînd în
faţa uşii la N am para şi intrînd în casă, urcă în fugă dealul,
strigîndu-1. Uită de M a rk Daniel şi de Keren. M ult timp nu-şi
mai aminti de ei.
Capitolul VI
A
l găsi în camera de zi scoţîndu-şi mănuşile.
Î
întorci. Am crezut...
- Ross! strigă ea, am crezut că rtu te mai
Ross se întoarse uitîndu-se la ea.

- Oh, Ross, ce s-a întîmplat7
- Unde e Jinny0 E aici9
- Nu ştiu. Nu cred.
El se aşeză pe un scaun:
- Am.vorbit cu Zacky dis-de-dimineaţă. Poate că a reuşit
să-i spună înainte de a p le c a spre noi:
- Ce să-i spună9
- Jim a murit.
Ea începu să trem ure şi să se uite la el, apoi lăsă privirile
înjoS; se apropie şi-l luă de mînă.
- Oh, dragul meu... Ce rău îmi pare! Sărm ana Jinny!
Ross, dragule...
- Nu te apropia de mine Acolo unde am fost eu e molimă.
Ca răspuns, Demelza trase un scaun lîngă el şi se aşeză:
- Ce i-a întîmplat9 L-ai văzut9
- Ai nişte coniac9
Se ridică şi îi aduse sticla îşi dădea seama că băuse deja
destul de mult.
- L-au dus la Launceslon L-am găsit acolo, în închisoare,
227 DEMELZA
cu febră mare. închisoarea aia ar trebui arsă pînă-n temelii. E

mai rău decît într-un spital pentru ciumaţi. Era bolnav şi l-am
scos de acolo.
- Voi l-aţi scos9
- Aveam mai multă putere decît temnicerul. L-am dus
într-o magazie şi Dwight a făcut tot ce-a putut. Dar un fel de
doctor de ocazie, un şarlatan, îi luase sînge şi braţul i s-a
infectat. Nu mai era nici o speranţă decît să i-1 amputeze înainte
de a se răspîndi infecţia.
- Braţul9
Ross bău coniacul dintr-o înghiţitură.
Ar fi trebuit să fie acolo regele şi miniştrii lui - Pitt,
Addison, Fox, şi Wilberforce care-i plînge pe sclavii negri
uitînd de amărîţii de la uşa lui, şi Prinţul moştenitor, gras cum
e, cu corsetele lui, cu amantele lui... Sau poate că lor şi femeilor
lor pudrate şi vopsite le-ar fi plăcut spectacolul; Dumnezeu
mai ştie, dar am pierdut speranţa să-i mai înţeleg pe oameni.
Ei bine, Dwight a făcut tot ce a putut, n-a precupeţit nici un
efort. Jim a trăit pînă dimineaţa, dar şocul a fost prea mare.
La sfîrşit cred că m-a recunoscut.'A zîmbit şi a părut că vrea
să Vorbească, dar n-a avut putere. A murit. L-am îngropat în
biserica din Lawhitton şi am venit acasă.
Tăcu. V ehem enţa şi amărăciunea cu care vorbise au în-
spăimîntat-o.
De Ia etaj se auzi Julia scîncind. Se ridică brusc şi se duse
la fereastră, uitîndu-se la pămîntul bine îngrijit
- Doctorul Enys a fost cu tine tot timpul0
- Am fost atît de obosiţi ieri, încît am rămas să dormim la
Truro. De aceea neâm întors aşa devreme azi. în drum spre
casă m-am oprit şi am vorbit cu Zacky Pleca după treburi,
dar s-a întors acasă
- A r fi fost mai bine dacă nu te duceai, Ross Eu...
WINSTON GRAHAM 228
- Ar fi fost mai bine dacă m ă duceam acum două săplă-

mîni. Ar mai fi existat vreo speranţă.
- Ce vor spune judecătorii şi poliţiştii9 Că ai pătruns în
închisoare şi ai ajutat un puşcăriaş să fugă. N -o să ai necazuri?
- Da, o să am necazuri. Albinele bîzîie dacă nu le dai miere.
- Şi atunci?
- Lasă-le să bîzîie, Demelza. Să le fie de bine! Tare aş
vrea să mă duc mîine aşa cum am stabilit, să iau parte Ia
sărbătoare. Poate că se molipsesc de la mine.
- N u vorbi aşa, Ross. N u te simţi bine? Crezi că te-ai
molipsit şi tu9
După cîtva timp, o apucă de mînă şi se uită la ea, ca şi cum
acum o vedea pentru prima oară după ce se întorsese acasă.
- Nu, iubito. M ă simt bine. N-am de ce să mă îmbolnăvesc
pentru c.ă D w ight a luat tot felul de precauţii ciudate care
păreau să-i facă plăcere: a spălat hainele'şi le-a atîmat deasupra
unui butoi în care ardea smoală, ca să le scoată mirosul de
închisoare. D ar să nu crezi că mîine am să dansez şi am să
petrec cu oamenii ăştia, cînd faptele lor îmi sînt încă proaspete
în memorie.
Demelza tăcu. Intre mulţumirea că Ross era acasă - acasă
cel puţin, dacă nu în siguranţă - şi părerea de rău pentru Jim
şi Jinny, începea să apară un alt sentiment, o dezolare profun
dă: înţelegea că toate planurile ei se năruiseră. Ar fi putut să
discute, să argumenteze, să încerce să-l convingă, dar ara
prea loială ca să o facă. Pentru că aşa i se părea cinstit. Ross
trebuia să facă cum vrea şi ea trebuia să se supună, oncît de
dezamăgită ar fi fost.
*
Toată ziua Ross se purtase altfel ca de obicei, parcă n-ar

fi fost el însuşi. Demelza, care nu-1 cunoscuse prea bine pe
229 DEMELZA
Jim, nu înţelegea cît de amară era pierderea pentru el; pentru

că amărăciunea se adăuga durerii. Ştia cît de loial îi fusese
Jim şi la rîndul lui şi el îi fusese loial. Se străduise întotdeauna
să-l ajute pe tînăr, dar eforturile sale veniseră de fiecare dată
prea tîrziu. Ei bine, făcuse ultimul efort şi eşecul era total. La'
cinci s-a dus să o vadă pe Jinny. N u putea suporta gîndul că
trebuie să stea de vorbă cu ea, dar n-avea cine să o facă în
locul lui.
A lipsit o oră. Cînd s-a întors, Demelza îi pregătise masa,
dar la început n-a putut să se atingă de mîncare. Mai tîrziu, a
reuşit să-l convingă, ca pe un copil, să guste cîte ceva. Pentru
ea aceasta era o experienţă nouă. L a şapte, Jane strînse masa,
iar el se aşeză în fotoliu, lîngă foc. întinse picioarele; începea
să se relaxeze, se simţea mai odihnit, dar nu mai liniştit.
Apoi sosi rochia.
Demelza se uită încruntată la cutia mare; o luă în braţe şi
de-abia intră cu ea pe uşa camerei de zi.
- Bartle a adus asta, spuse ea, de la Trenwith. L-au trimis
la Truro după provizii şi doamna Trelask l-a rugat să aducă
asta. Ce poate să fie?
- A plecat Bartle? Dă-i, te rog, un bacşiş.
Pînă să se întoarcă Demelza, Ross se uită mohorît la cutie.
Se uită şi ea, cînd la Ross, cînd'la cutie.
- Am crezut că e o greşeală, că Bartle a încurcat lucrurile.
Ai cumpărat ceva d£ la doam na Trelask, Ross9
- Da, spuse el. Mi se pare că a trecut un an de atunci. în
drum spre Launceston am trecut pe acolo şi ţi-am com andat
o rochie.
- Oh! exclamă Demelza, facînd ochii mari.
- Pentru sărbătorile de mîine. Asta cînd încă mă gîndeam
să mergem.
WINSTON GRAHAM 230
- Oh, Ross. Ce bun eşti! Pot să văd9

- Dacă te interesează... Păstreaz-o pentru altă dată.
Se repezi la cutie şi începu să desfacă panglica. Ridică
apoi capacul, scoase hîrtia şi pînza în care era îm pachetată
rochia. Mătasea argintie şi roşie lucea.
- Oh, Ross, nici nu mi-am închipuit că... O puse la loc şi
începu să plîngă.
- Aj s - o îmbraci altă dată, spuse el iar. Nu cumva nu-ţi place9
Ea nu răspunse. îşi acoperi faţa cu mîinile şi lacrimile
începură să se prelingă printre degete.
El întinse mîna după sticla, cu coniac, dar era goală.
- Nu ne-ar face nici o plăcere vizita de mîine; nu acum,
cu amintirea proaspătă a celor întîmplate. Tu ce părere ai?
Fără să răspundă, ea clătină dîn cap.
O privi eîteva clipe. Mintea îi era înceţoşată de băutură,
totuşi nu putea s-o vadă cum plînge fară să-i pară rău.
- Mai e ceva în cutie, dacă vrei să te uiţi. Am com andat
şi o pelerină.
D ar ea n-a vrut să se uite. In aceeaşi clipă apăru Verity.
Demelza se ridică repede şi se duse la-fereastră. N-avea batistă,
se uită lung afară şi îşi şterse lacrimile cu mîna şi cu manşetele
de dantelă de la rochie.
- Am picat prost, spuse Venty, dar n-are rost să mai plec
acum. Ştiam eu că n-ar fi trebuit să vin în seara asta. Draga
mea, îmi pare atît de rău de Jim'
Demelza se întoarse, o sărută, dar nu se uită în ochii ei.
- Sîntem... sîntem cam supăraţi E tragic ce s-a întîmplat
cu Jim... Ieşi repede din cameră
Verity se uită la Ross.
- Iartă-mă că mi-am permis să vă deranjez Am vrut să
vin ieri, dar am fost ocupată cu plecarea lui Elizabeth.
231 DEMELZA
- Plecarea9
- Cu Francis. Vor dormi două nopţi la familia Warleggan.
Eu am rămas acasă şi m-am gîndit că o sa mergem împre
ună mîine.
- Oh, spuse Ross. D a ; dacă am fi mers.
- D ar credeam că era stabilit de mult. Vrei să spui... că
din cauza lui Jim?
încruntat, Ross împinse cu piciorul un buştean în foc.
- Verity, am stomac tare, dar cînd îi văd cu perucile lor
pudrate îmi vine să vărs.
Verity se uitase de mai multe ori la cutia deschisă.
Bartle a adus-o9 Parcă ar fi o rochie în ea
Ross îi povesti în cîteva cuvinte despre ce era vorba. In
timp ce îşi scotea mănuşile, Verity îl asculta şi se gîndea ce
_om ciudat era Ross: cinic şi sentimental, un amestec ciudat
din cei doi părinţi ai săi, dar şi un fel de .ecuaţie necunoscută
care nu aparţinea nici unuia. Cumpătat la băutură după stan
dardele vremii, se îmbătase rău acum, ca să uite de moartea
tînărului aceluia care nu lucrase la el nici măcar un an înainte
de a fi condamnat la închisoare. Un om obişnuit, cu poziţia
lui socială, ar fi trecut uşor peste această, pierdere, cu o undă
de regret numai şi nu s-ar fi aventurat pînă acolo încît să-I
scape din temniţă. Şi gestul acesta, rochia pe care o comanda
se... Nu era de mirare că Demelza plîngea.
Erau nişte sentimentali, cei din familia Poldark. segîndi
ea şi deodată îşi dădu seama cît de periculoasă era această
trăsătură, mult mai periculoasă decît cinismul. Ea însăşi era
fericită acum, cu toate suferinţele şi nemulţumirile din jurul
ei, pentru ea viaţa era iar plină, şi n-avea dreptul să fie aşa
printr-o mezalianţă care se putea oncînd termina cu un dezas
tru; în mod deliberat închidea ochii, nu se mai gîndea la o
WINSTON GRAHAM 232
parte din viaţa ei, uita trecutul facînd numai planuri de viitor,
un viitor nerealizabil. Cîteodată se trezea noaptea înspăimîn-
tată de acest gînd. Dar ziua m ergea mai departe şi era fericită.
Francis la fel. Jumătate din neplăcerile lui aveau aceeaşi cauză.
Aştepta, cerea prea mult de la viaţă, de la el însuşi, de la
Elizabeth. Cînd nu era mulţumit, recurgea la jocuri de noroc
şi la băutură. N u accepta lucrurile aşa cum erau. Nici unul
din ei nu le accepta.
- Ross, spuse ea intr-un tîrziu, nu cred că e înţeleaptă
hotărîrea ta de a nu merge mîine.
- De ce9
- în primul rînd ar fi o dezam ăgire cumplită pentru D e
melza care şi-a făcut tot felul de planuri de cînd aţi primit
invitaţiile şi, oricît de rău i-ar părea de Jim şi Jinny,- va suferi
amar dacă nu vă duceţi. Şi rochia, pe care te-ai grăbit să i-o
cumperi, va contribui şi mai mult la dezam ăgirea ei. în al
doilea rînd m-ai dezamăgi şi pe mine, pentru că va trebui să
c .i duc singură. D ar mai întîi şi mai întîi ar trebui să te duci
pt,.i:ru tine. Nu-1 mai poţi ajuta pe bietul Jim. Ai făcut tot ce
ţi-a stat în putinţă, n-ai ce să-ţi reproşezi. Ţi-ar face rău să
stai aici de unul singur, abătut. Şi faptul că ai intrat cu forţa în
închisoare nu va fi văzut cu ochi bum. Prezenţa ta mîine în
societate va scoate şi mai mult în evidenţă faptul că aparţii
aceleiaşi lumi şi, chiar dacă ar avea de gînd să întreprindă
ceva împotriva ta, asta i-ar face să mai reflecteze.
Ross se ridică şi se sprijini o clipă de cămin.
- Argumentele tale mă dezgustă, Verity.
- Dragul meu, totul în momentul de faţă ţi se pare dezgus
tător înţeleg bine dispoziţia în care te afli. E ca şi cum ai sta
a l a . a, în ger şi, dacă nu te mişti, poţi să pieri.
Tulburat, Ross îi răspunse brusc:
233 DEMELZA
- N u pot gîndi limpede în seara asta. Demelza a spus că

nu vrea să'meargă.
- Ei, ce voiai să spună?
El ezită:
- O să mă mai gîndesc, Verity, am să te anunţ mîine
dimineaţă.
Capitolul VII
înd, în cele din urmă, fară a se mai sfătui

C cu nimeni, Ross hotărî să se ducă la recep
ţie, şi cînd, după o călătorie fara incidente, Demelza fu condusă
în unul din dormitoarele din Casa Mare - casa din oraş a familiei
Warleggan - o cuprinse o nelinişte care-i mai potoli elanul.
începu să St gîndească la cele întîmplate. Ii era milă de
Jinny, care în noaptea dinainte încercase să se spînzure de o
grindă din bucătărie. O îngrijora Ross care, de cînd se întor
sese, nu se mai trezise complet din băutură şi era ca un butoi
de pulbere gata să explodeze. Mai era şi grija pentru Julia, pe
care o lăsase la Trenwith sub supravegherea doamnei Tabb.
Dar toate reţinerile şi grijile, deşi vitale, nu i-au putut
strica complet plăcerea aventurii pe care o trăia.
Un gust înnăscut îi spunea că nimic în această casă nu
egala farmecul elizabetan al conacului de la Trenwith, dar o
copleşiră strălucirea mobilieailui, covoarele moi, candelabrele
sclipitoare, mulţimea de serviton. O impresiona numărul mare
de musafiri, familiaritatea cu care se salutau, hainele lor scum
pe, părul pudrat, tabacherele de aur, inelele cu pietre preţioase.
Erau toţi prezenţi; G eorge Warleggan avuşese grijă să-i
invite pe toţi; semăna cu o recepţie regală premergătoare balu
lui. Veniseră toţi cei ce doriseră să vină Guvernatorul provin
235 DEMELZA
ciei cu familia refuzaseră politfcos, la fel şi familiile Bassett,

B oscaw enşi St. Aubyn, care nu erau încă dispuse să se afle
pe picior de egalitate cu aceşti parveniţi bogaţi. Dar absenţa
lor nu a fost remarcată decît de cei cu priviri mai ascuţite sau
de răutăcioşi. Demelza îşi amintea vag de Sir John „Cutare11
şi de înălţimea sa „Cutare11 şi suise ameţită scările care duceau
la dorm itor în urm a servitorului care o conducea. Acum
aştepta o cameristă care venea să o ajute să se îmbrace şi să
se coafeze. Era cam speriată, avea mîinile reci, dar ăsta era
preţul aventurii. Ştia dă îi era mult mai uşor să se descurce
într-o conversaţie cu John Treneglos ai cărui stămoşi se tră
geau dintr-un conte normand, decît să înfrunte privirile ascu
ţite ale unei servitoare obraznice care, chiar dacă nu ştia ce
fusese Demelza, putea să ghicească imediat.
Demelza se aşeză în faţa toaletei şi îşi privi faţa îmbujorată
în oglindă. N u mai încăpea îndoială, era aici. Ross nu urcase
incă. Erau aici şi Dwight Enys, tînăr şi frumos, bătrînul domn
Nicholas Warleggan, tatal lui George, voinic, îngîmfat şi vul
gar, un preot numit Halse, subţire şi uscat, dar viguros; se
purta cu aristocraţii ca şi cum ar fi fost unul din ei, nu se
umilea pentru un os ca domnul Odgers de la Sawle. Doctorul
Halse şi bătrînul domn Warleggan făcuseră parte din completul
de judecată care-1 condam nase pe Jim. Demelza se teniea de
ce avea să urmeze.
Se auzi o bătaie în uşă; îşi opri brusc impulsul de a se
scula în picioare cînd intră camerista.
- A sosit acest pachet, doamnă. Mi s-a spus să vi-l aduc
Mulţumesc, doamnă. Camerista va veni imediat să vă ajute
Demelza se uită lung la pachet. Pe el scria: Ross Poldark.
„Esquire11 şi deasupra Ross adăugase cu cerneală încă umedă
„Pentru D oam na Demelza Poldark.“
WINSTON GRAHAM 236
Desfăcu pachetul, scoase o cutie mică, o deschise şi simţi

că i se taie respiraţia. Apoi, cu băgare de seamă, ca şi !cum s-ar
fi temut că se arde, scoase cu două degete o broşa.
- Oh! exclamă ea.
O ridică şi şi-o puse la piept să vadă efectul în oglindă.
Rubinul strălucea ca focul şi părea că-î face cu ochiul. Gestul
lui Ross era extraordinar. Simţi că i se înmoaie inima. Ochii
ei, negri şi înlăcrimaţi de emoţie, o priveau din oglindă. Darul
acesta, mai mult ca orice, îi dădea încredere. Cu rochia ei
nouă şi broşa aceasta nimeni nu s-ar mai uita de sus la ea.
Nici chiar cameristele. Se auzi iar o bătaie în uşă şi intră o
altă cameristă. D em elza clipi din ochi şi mototoli în grabă
hîrtia în care fusese ambalată broşa. îi părea bine că de data
asta venise o cameristă mai în vîrstă.
*
Acum era îmbrăcată. N u era o rochie decentă, era sigură,
dar cameristei nu i se părea nimic nepotrivit la ea. Desigur că
şi alte femei purtau rochii ca asta; erau la modă; numai că ea
nu era obişnuită să poarte aşa ceva.
Semăna cu rochia de după-am iază pe care i-o cumpărase
Verity, numai că decolteul era mult mai adînc. Era garnisită
cu multe volănaşe, iar mînecile erau bogat împodobite cu
dantelă. Nu ştia cum a cum părat-o Ross. Costase mulţi bani,
asta era clar Cheltuia banii cu ea ca şi cum ar fi fost grăunţe.
Dragul, scumpul ei Ross! Ce bine ar fi petrecut în seara asta
dacă moartea lui Jim nu i-ar fi întunecat plăcerea de a le purta!
Camerista tocmai terminase să-i aranjeze părul. îl coafase
frumos, ndicîndu-1 în sus. De la naşterea Juliei nu-1 mai tăiase;
îl lăsase să crească şi luxul care o înconjura acum, ca soţie a
lui Ross, îl facea să pară şi mai bogat, negru şi lucios cum era.
Camerista adusese cutia cu pudră, dar a fost imediat de aceeaşi
237 DEMELZA
părere cu Demelza: un păr ca el ei nu trebuia albit cu pudră.

Totuşi, insistă cînd Dem elza ezită să se lase machiată. Ii lungi
puţin sprîncenele ei negre, o pudră ca să scoată în evidenţă
frumuseţea tenului şi îi dădu cu puţin roşu pe buze.
- Vreţi să vă pun şi o aluniţă sau două, doamnă? o între
bă femeia.
- Nu, nu, mulţumesc. Nu-mi plac.
- Dar, doamnă, aşa e moda! M ăcar una pe umărul obra
zului stîng.
- D acă crezi că trebuie neapărat...
D upă ce îşi puse şi broşa, Demelza o întrebă:
- Unde este camera domnişoarei Verity Poldark?
- A doua uşă pe coridor la dreapta, doamnă.
*
Sir Hugh Bodrugan ciocăni uşor capacul tabacherei cu
degetele lui păroase.
Cine-i fata aia care a intrat chiar acum, N ick9 Aia cu
păr negru şi decolteu frumos. Nu e cu unul din fraţii P oldark0
- N-am mai văzut-o pînă acum. G rozavă bucăţică!
- îmi aminteşte de iapa mea Sheba, spuse Sir Hugh. Are
aceeaşi privire. Mi-ar plăcea s-o strunesc, zău că da. N u m-aş
da la o parte
- Enys, dumneata îi cunoşti. Cine e frumuseţea aia cu
care a venit domnişoara Verity0
- Soţia căpitanului Poldark, Sir. Sînt căsătoriţi de doi am.
Sir Hugh îşi încruntă sprîncenele groase încercînd să-şi
aducă aminte. A gîndi nu era punctul lui forte.
- Da, dar nu s-a vorbit că a făcut o mezalianţă, că s-a
însurat cu o ţărăncuţă, sau cam aşa ceva9
- Nu ştiu, răspunse D w ight, ţeapăn Nu locuiam aici
pe atunci.
WINSTON GRAHAM 238
- Poate că ea e, spuse N ick.

- Ei, Doam ne! Nu-mi vine să cred! Fete ca asta n-am
prea văzut pe aici. N u pe moşia mea. Ce n-aş da să văd, zău
că da! Nu e deloc vulgară, are picioare prea lungi. Hei, Enys,
dum neata o cunoşti. Prezintă-mă, te rog.
D em elza coborîse împreună cu Verity, crezînd că-1 va
găsi pe Ross, dar între atîţia invitaţi era imposibil. Un valet se
apropie cu o tavă cu băuturi. Luară am îndouă cîte un pahar
cu vin. O dom nişoară - o anum e Robartes - o monopoliză
pe Verity. despărţind-o de Demelza. Lum ea începu să-i vor
bească şi ea răspundea absentă. Ca întotdeauna, vinul o ajută.
Se-gîndi că Ross n-avusese dreptate să n-o lase să bea la bote
zul copilei. Avea nevoie de un pahar, mai ales acum ca să-i
dea curaj. îl văzu pe Dw ight Enys îndreptîndu-se spre ea şi îl
salută uşurată. Eraînsoţit de un domn de vîrstă mijlocie, înde
sat, cu sprîncene stufoase şi nas gros, cu nările pline de păr.
Dw ight î-l prezentă, era Sir Hugh Bodrugan. Demelza se
uită la el cu interes. Privirea pe care 1 - 0 aruncă o surprinse.
Mai observase acea privire de două ori în ochii unui bărbat:
la o petrecere de Crăciun cînd îl cunoscuse pe John Treneglos
şi în seara asta cînd un bărbat se uitase la ea cum coboară scările.
Respiră adînc înainte de a face o reverenţă.
- Supusul dumneavoastră, doamnă.
- Domnule.
- Vai, doamnă, doctorul Enys îmi spune că sînteţi doamna
Poldark şi că locuiţi la Nampara Sîntem vecini de doi ani şi încă
nu ne-am cunoscut! M ă grăbesc să repar omisiunea. Sir.Hugh
facu semn unui valet: Vin pentru doamna, paharul este gol.
Dem elza sorbi din pahar.
- A m auzit adesea despre dum neavoastră, domnule.
- A devărat9 Sir Hugh îşi umflă obrajii Sper că numai
lucruri bune, nu9
23? DEMELZA
- Da, domnule. Am auzit că aveţi fazani prea graşi pentru

bieţii braconieri şi nu pot să-i fure.
Sir Hugh începu să rîdă.
- A m şi o inimă, doamnă, şi nimeni nu mi-a furat-o încă.
- Poate că o păziţi prea bine, la fel cum vă păziţi şi fazanii.
Observă că D w ight se uită la ea surprins.
- N u , doamnă, răspunse Sir Hugh făcîndu-i ochi dulci,
nu o păzesc deloc de cei ce ştiu cum s-o fure şi cînd să o fure.
- D um nezeule mare, Hughie! se auzi vocea mamei sale
vitrege, răsărită ca din pămînt lmgă ei. Am crezut că ai plecat
fară mine, drac împieliţat ce eşti! U nde e trăsura7 Nu pot să
înot pe jos în toată mizeria asta. Lady Bodrugan, văduva,
care era cu douăzeci de ani mai tînără decît fiul ei vitreg, îşi
ridică puţin în silă poalele mantiei de mătase şi se uită la
Demelza măsurînd-o de sus pînă jos.
- Cine e9 N -am avut plăcerea, domnişoară.
- E soţia căpitanului Ross de la Nampara. Tocmai spu
neam că ar fi trebuit să-i invităm într-o seară la o partidă de
whist. Aşa cer bunele maniere!
- Mergi la vînâtoare, doamnă9 întrebă Constance Bodrugan.
- Nu, doamnă. Demelza îşi termină paharul cu vin. Mie
mi-e milă de vulpi.
Lady Bodrugan se uită iung la ea.
- Aha! Eşti metodistă, nu9 Am mirosit e u 1 Ia spune, nu
eşti fată de miner9
In sinea ei Demelza tremura de o furie aproape nestăpînită.
- Da, doamnă. Tata a fost spînzurat la Bargus şi a atîrnat
în băţ pînă l-au mîncat ciorile, şi mama s-a dat cu tîlharii şi a
căzut într-o prăpastie.
Sir Hugh începu să rîdă în hohote:
- Aşa-ţi trebuie, Connie, dacă-ţi baţi joc de oameni. N -o
WINSTON GRAHAM 240
lua în seamă pe m am a m ea vitregă, doamnă Poldark, latră la

fel ca haita ei de cîim, dar nu cu răutate.
- Lua-te~ar naiba, Hugh! Păstrează-ţi scuzele pentru tine
cînd o să ai nevoie de ele. Să nu crezi’ că dacă...
- Ia uite1 se auzi vocea lui John Treneglos care-şi facu
loc printre lume pînă la ei. D e data asta era îmbrăcat elegant,
şi faţa lui pistruiată era roşie de băutură. Hugh şi Connie,
înţepîndu-se ca de obicei! Trebuia să-mi dau seamă1! Şi doam
na Demelza, adăugă el cu mirare prefăcută. Ce bine-mi pare
să vă văd. Vă rog să-mi acordaţi primul dans, doamnă Demelza.
- Nu se poate, John. iMi l-a promis mie, nu-i aşa9 Şi-i
facu cu ochiul.
Dem elza mai bău un pahar cu vin. Era prima dată că-1
întîlnea pe John Treneglos după cearta cu tatăl ei, la botez,
dar el părea că uitase sau se prefacea numai. Cu coada ochiului
o văzu pe Ruth Treneglos facîndu-şi drum prin mulţime şi
venind spre ei.
- V-am promis al doilea dans, Sir Hugh, spuse ea.
Văzu apărînd brusc „privirea aceea;‘ în ochii lui John T re
neglos. Se înclină în faţa ei:
- Vă mulţumesc! Abia aştept primul dans.
- Iată-1 pe căpitanul P o ld a rk , spuse Dw ight cu u ş u ra
re în glas.
Dem elza se întoarse şi îi văzu pe Ross, Francis şi Eliza
beth intrînd împreună. Doam ne! se gîndea ea, cine se cred
oamenii ăştia9 Ce-şi închipuie9 Parcă nici n-ar exista Ross de
faţă. Trăsăturile puternice ale feţei lui aspre şi severe ieşeau şi
mai mult în evidenţă în seara asta, iar cicatricea de pe faţă era
aproape invizibilă. N u se uita în direcţia ei. Pe lîngă el Francis
părea mic, neînsemnat. Culoarea şi forma ochilor îi făceau să
pară fraţi, doi fraţi care intrau într-o cameră plină cu o lume
241 DEMELZA
ostilă pe care se pregăteau să o înfrunte. D em elza se întrebă

dacă şi alţii vedeau la fel, pentru că zgomotul şi discuţiile din
cameră se potoliră
Apoi, G eorge Warleggan îşi făcu apariţia zîmbind suav
şi începu să se plimbe printre invitaţi, anunţîndu-i că e ora
opt fără zece.
*
N oaptea era frumoasă şi Dem elza îl convinse pe Ross să
se ducă pe jos pînă la sala unde avea loc reuniunea. Distanţa
era mică şi dacă umblau cu atenţie nu s-ar fi murdărit. Era
multă lume pe stradă, mulţi erau beţi şi Demelza dorea să
vadă cum petreceau noaptea cei de o seamă cu ea.
Erau aprinse două focuri în aer liber, unul în arena pentru
luptele de cocoşi, situată pe o înălţime deasupra oraşului, altul
în High Cross, vizavi de sala de întruniri. Se auzea că vor fi
focuri de artificii la Falmouth, dar dfctfel de rafinamente nu
existau la Truro. Din loc în locr pe străzile înguste, erau atîmate
felinare aprinse; luna la pătrar nu apusese încă, astfel încît era
lumină peste tot.
Demelza dorea să fie cît mai aproape de Ross. Admiraţia
neaşteptată a acelor bărbaţi o surprinsese şi-i făcuse plăcere,
dar pentru ea ei nu însemnau nimic. Dorea să fie cu Ross, în
compania lui, să-l distreze, să o admire. Nu putea dărîma
zidul pe care supărarea şi revolta îl ridicaseră între ei. Nu
avea nici un resentiment, dar zidul o împiedica să se apropie
de el. Chiar şi grija pentru reuşita societăţii lui fusese uitată,
încercase să-i mulţumească pentru darul lui minunat, dar el
nu reacţionase în nici un fel.
O clipă numai privirea i se aprinsese cînd o văzuse in rochia
cea nouă, dar nu reuşise să-l îndepărteze de la gîndunle lui
Ajunseră pe treptele sălii de întrunire şi se opriră să pn-
WINSTON GRAHAM 242
vească. Focul în aer liber ardea puternic în centrul pieţei mici.

De jur-îm prejur lumea se plirnba şi dansa, siluete galbene şi
ne g re în lumina flăcărilor pîlpîitoare. M ai departe, spre
dreapta, în dosul ferestrelor, sş vedeau bătrîni şi copii care
urm ăreau scena. La stînga, lumina p ă tru n d e a pe străzile
liniştite şi se aşternea, albă, mai departe, peste pietrele de
m ormînt din cimitir. O trăsură şi o lectică traseră la scară.
Ross şi Dem elza se întoarseră şi intrară în sală.
Capitolul VIII
reuniune la care lua parte Guvernatorul
0 General al Comitatului era un eveniment

de seamă. Guvernatorul era „Omul Regelui11
tot, orice favoare, mare sau mică sau, ca să fie şi mai clar, el
num ea judecătorii de pace; şi să fii judecător de pace însemna
să fii deţinătorul necontestat al puterii locale. în orice îm pre
jurare, la bine sau la rău, el lua hotărîri fară a da socoteală nici
Consiliului de Coroană, nici finanţei publice. Guvernatorul
General era deci. omul care trebuia cultivat, măgulit, linguşit.
în seara aceasta se ţineau discursuri, se dansa, se serveau
gustări şi băuturi, iar invitaţii se aşezau la mesele de joc. Sala
era împodobită cu ghirlande roşii, albe şi albastre şi în spatele
platformei pe care se afla orchestra era agăţat, sus pe perete,
un portret al regelui George.
Aproape imediat ce sosi, Demelza îl văzu pe Andrew
Blamey Se aşezase într-un colţ de unde putea vedea uşa, şi
ea ştia că o aşteaptă pe Verity. Inima începu să-i bată cu putere
gîndindu-se că.Verity era întovărăşită de Francis şi asta ar
putea aduce neplăceri
Stind la Warleggan, aflase cum vor decurge lucrurile, şi
uitîndu-se la invitaţii care soseau, oameni pe care îi cunoscuse
in casa lui Warleggan, avu timp să se obişnuiască. Era atît de
WINSTON GRAHAM 244
plăcut şi de reconfortant să-i vadă şi să o salute aceşti oameni

pe care-i cunoştea deja. Joan Pascoe îi prezentă un tînăr, un
anume Paul Carruthers care era ofiţer de marină. Doctorul şi
doam na C hoake erau acolo, dar se ţineau la distanţă. Pati
ence Teague o abordă pe neaşteptate. Demelza se simţi flatată
mai întîi, apoi începu să bănuiască ceva. Atenţia ei se datora
faptului că D em elza facea parte din grupul lui Warleggan.
Apoi, un bărbat gras, palid la faţă, numit Sanson (şi-l amintea
pentru că îl văzuse printre mineri şi luase parte la răzmeriţă)
se apropie de ea clipind tot timpul şi începu să vorbească cu
Ross, spunea că pierduse la cărţi. Fără să bage de seamă cum,
se trezi dintr-o dată singură.
In jurul ei erau persoane pe care nu le cunoştea sau pe
care le cunoştea doar din vedere. Erau acolo Sir Hugh, John
Treneglos şi un bărbat, St. John Peter, mai arătos decît ceilalţi
şi tînăr. Cîţiva vorbeau cu ea şi ea le răspundea absentă, atentă
la alte lucruri. Care era Guvernatorul General, cum de ardeau
lumînările atît de bine, cum să-l găsească pe Ross, mai era
Andrew Blamey în colţul lui, ce flori erau acelea din glastrele
mari, cum îi venea rochia, va putea oare să danseze cu coafura
asta incom odă7 D e cîteva ori cei din jurul ei rîseră şi ea se
întrebă neliniştită dacă cineva făcuse vreo glumă reuşită sau
dacă ea se făcuse de rîs.
Avea nevoie să bea ceva, asta era sigur. Cele trei pahare
cu vin pe care le băuse la W arleggan o făcuseră să se simtă
bine, îi dăduseră curaj, dar curajul începu să scadă. Avea
nevoie de un pahar cu vin, ca să prindă iar curaj. D eodată se
auziră bătînd tobele. R um oarea din sală încetă ca pnn minune,
lumea se ridică în picioare şi nimeni nu mai mişcă. în acel
m oment Demelza îşi dădu seama că se intona imnul naţional
„God Save the King“ . Toţi începură să cînte şi vocile răsunau
245 DEMELZA
pînă în tavan. Cînd m uzica încetă, zg o m o tu l inundă iar

sala. Cineva îi oferi un scaun între P atience T e ague şi Joan
Pascoe; începu să-şi facă vînt cu evantaiul pe care i-1 îm p ru
m utase Verity.
Dwight Enys îi mai prezentă un tînăr, şi ei i se păru că
vede în mulţime rochia lui Verity.
Cineva vorbea la capătul celălalt al sălii, dar n-a putut
vedea cine, fară să se ridice şi n-a prins decît eîteva cuvinte
despre „Maiestatea sa“ şi „Providenţa Divină11 şi „noi toţi su
puşii Săi“ şi „recunoştinţa noastră11. V ocea se auzi urm'ată de
un ropot de aplauze şi de scîrţîitul viorilor care se acordau.
Cîţiva bărbaţi se apropiară. Doreau să o invite să danseze
primul menuet. U nde era Ross? Ridică ochii şi încuviinţă uşor
din cap uitîndu-se la St. John Peter. Apoi un bărbat numit
Whitworth, frumos dar îmbrăcat caraghios după ultima modă,
o invită la al doilea dans. Pe al treilea îl refuză, Ross avea să
se întoarcă.
Orchestra începu să cînte iar, însă nimeni nu intră pe par
chetul de dans în afară de o singură pereche în vîrstă, cu un
aer maiestuos, care dansă singură. După eîteva minuteôrches-
tra se opri, toată lumea începu să aplaude, apoi se formară
perechile pentru dansul următor.
Demelza dansa cu St. John Peter, care observă că expresia
partenerei sale se schimbase, nu mai avea aerul absent pe
care-1 contrazicea conversaţia ei plăcută, atrăgătoare; era uşor
încruntată şi pe faţa ei se citea o preocupare: Partenerul se
mira că nu reacţionează la vorbele lui de duh. Nu îşi dădea
seama că ea avea nevoie de toată concentrarea ca să-şi amin
tească ce o învăţase doam na Kemp. Curînd văzu că se des
curcă destul de bine şi, cînd dansul se termină şi aşteptau să
înceapă altul, nu mai avea de ce să se teamă.
Lîngă ei se auzi vocea lui Joan Pascoe:
WINSTON GRAHAM 246
- Nu te-am mai văzut de mult, D w ight. N u mai vii pe

la T r u r o 0
- Sînt foarte ocupat, răspunse Dw ight roşindu-se, simţind
reproşul din vocea ei. M unca la mină îmi ia mult timp şi sînt
multe cazuri interesante în regiune.
- Totuşi, poţi să dormi sau să iei m asa la noi cînd vii
să-ţi cumperi medicamentele. M amei şi tatei le-ar face plăcere
să te vadă.
- Mulţumesc, spuse el. Mulţumesc, Joan. Am să vin neapărat.
Perechile se separară şi dansul continuă.
- ... George pare să se bucure de simpatie în seara asta,
spuse St. John Peter facînd un semn cu capul în direcţia portre
tului regelui. îmi amintesc cnticile şi atacurile la adresa lui cu
ocazia războiului împotriva Americii.
- Cîţi ani are?
- Cine?
- Regele.
- O, vreo cincizeci de ani, cred.
- M ă întreb cine se crede că este regele ăsta nebun, spuse
ea. Ar fi cam ciudat dacă s-ar crede regele Angliei.
St. John Peter începu să rîdă:
- Ştiţi că sîntem veri, doam nă?
- Cine, dumneata cu regele9
- Nu, dumneata şi cu mine. Bunica lui Ross şi bunicul
meu erau fraţi.
- Dar bunica lui Ross nu era bunica mea.
- Nu Sîntem veri prin alianţă. E şi mai plăcut aşa,
nu credeţi9
- Ba da, răspunse Demelza cu un aer absent.
Se despărţiră iar.
- ... N-ar fi trebuit să vii aici în seara asta, Andrew, spuse
Verity. Lumea ne-a văzut împreună. într-o zi, două se va
afla în tot districtul.
247 DEMELZA
- Asta am şi vrut. Ce rost are să ne ascundem, draga

m ea9 Să facem faţa situaţiei cu curaj, amîndoi împreună.
- Dar mi-e frică de Francis. Dacă ne vede acum s-ar
putea să facă scandal. E pus pe ceartă.
- Cît o să mai aşteptăm ca să-i treacă9 N u ne poate împie
dica. E posibil să niei nu se mai opună acum. S-a maturizat,
nu mai e tînărul bătăios de altădată. Nu mai puţem continua
să ne întîlnim în secret. Nu e nimic ruşinos în dragostea
noastră. De ce să fie interpretată greşit; denaturată, din cauza
greşelii mele pentru care am plătit cu vîrf şi îndesat? Vreau să
vorbesc cu el chiar în seara asta.
- Nu, nu acum, nu în seara asta, Andrew. Am o presimţire
rea... Simt că
Flautul, oboiul şi viorile cîntau un vechi menuet italian,
plin de graţie şi fineţe. Acordurile melodiei, suave şi neforţate
ajungeau pînă în colţurile îndepărtate ale sălii, pătrundeau
mai departe în încăperile unde se serveau gustări şi băuturi,
în saloanele unde lumea se odihnea, pînă în sala unde erau
m ese led e joc.
... Cînd s-au întîlm tia uşă Sanson i-a spus:
- De-abia aşteptam să mai joc cu dumneavoastră, d o m
nule căpitan. Rar găseşti un jucător bun şi e o plăcere să ai ca
partener un expert.
- M ulţum esc, dar nu doresc să jo c în seara asta, îi sp u
sese Ross.
- Mă dezamăgiţi, căpitane Poldark. Rîndul trecut aţi
cîştigat şi eu am pierdut De-abia aşteptam să-mi iau revanşa.
M ă dezamăgiţi, a mai adăugat el apăsat.
- Sînt aici ca să-mi însoţesc nevasta. N -am intenţia să-mi
petrec seara în sala de joc.
- Care e soţia d u m n ea v o a stră 9 M i-ar face plăcere să
o cunosc
WINSTON GRAHAM 248
Ross o căută din ochii, dar D em elza era în mijlocul

unui grup.
- E acolo!
- Se află în centrul atenţiei, aş spune. Aş propune o par
tidă, pentru început, pînă se mai încălzeşte jocul.
Ross o zări p e 'd o a m n a Teague într-o rochie uluitoare,
de voal verde deschis, cu galben, garnisită cu frunzuliţe verzi
din metal subţire şi cu paiete aurii. Cu ea era m am a lui Eliza
beth, doamna Chynoweth, pe care Ross o detesta. în acel m o
ment sosi G eorge W arleggan, însoţit de Francis şi Elizabeth.
- Ah, Sanson, zise el, nu-i nici o plăcere să dansezi în
înghesuiala asta. Ai o masă liberă?
- Am rezervat loGuri. D ar se vor ocupa, dacă nu ne gră
bim. Insistam pe lîngă căpitanul Poldark să vină cu noi.
- Vino, spuse George, cu Francis vom fi tocmai patru.
-. Căpitanul Poldark n-are poftă în seara asta, spuse San
son. Am pierdut şaizeci de guinee şi speram să-mi iau revanşa.
- Sau să mai pierzi şaizeci de guinee! Hai, Ross, nu poţi
să-i refuzi revanşa. Francis de-abia aşteaptă să înceapă. Nu
ne strica partida.
E ra prea multă lume, oameni de felul celor care-1 trimise
seră pe Jim la închisoare. Fardaţi şi pudraţi, gătiţi, cu tocuri
înalte, facîndu-şi vînt cu evantaiele sau ciocnind cu degetele
în tabachere, oameni cu titluri, oameni care umblau după ti
tluri, unii cu slujbe bune, alţii care umblau după slujbe, moşieri,
mici proprietari de pămînt, feţe bisericeşti cu parohii bogate,
fabricanţi de bere, aurari, negustori, proprietari de vase, ban
cheri. Oameni din clasa lui. O am eni pe care îi dispreţuia.
Se întoarse spre Sanson:
- Ce vrei9 Ce vrei să joci9
- . ..Unde e Francis? întrebă iritată doam na Chynoweth.
puţin mai tîrziu. A început dansul şi tu nu dansezi, Elizabeth
249 DEMELZA
Nu e bine, nu e bine deloc! Ar trebui să fie aici, măcar la

început, pentru primul dans cu soţia lui. 0 să-nceapă lumea
să vorbească. Du-te şi vezi unde e, Jonathan.
- Da, scumpa mea.
- Stai jos, tată, spuse Elizabeth. Francis e la jo c de cărţi
cu Ross şi George. I-am văzut intrînd în sala de joc. N -o să
vină. Lasă-1 în pace.
- N u e bine. N u e bine deloc. Şi, dacă Francis nu vine, de
ce i-ai refuzat pe doctorul Enys şi pe ceilalţi9 Eşti prea tînără
să sprijini pereţii toată seara. E prima reuniune la care vii
dupa atîţia ani, şi pierzi timpul degeaba. D oam na C hynoweth
agită puternic evantaiul pentru a-şi arăta nemulţumirea. In
ultimii ani se schimbase mult. E ra încă frum oasă la nunta lui
Elizabeth, dar boala şi tratamentul doctorilor îi atacaseră un
ochi; nu mai vedea cu el, iar faţa îi era umflată şi m arcată de
boală. E ra profund dezamăgită de căsătoria fiicei sale, Eliza-
beth, care se dovedise un eşec, la fel ca şi propria ei căsă
torie, poate şi mai rău, din m om ent ce Jonathan nu îndrăz
nise niciodată să aibă vreo legătură cu altă femeie, nu făcuse
altceva în douăzeci şi şase de ani decît să-şi piardă treptat
toată averea.
- Elizabeth, spuse George Warleggan apropiindu-se brusc
de ele, acordă-mi onoarea celui de al doilea dans.
Ea ridică privirile spre el şi zîmbi:
- Ţi-am promis primul dans, dar ai fost prea ocupat
cu cărţile.
- Nu, i-am instalat pe ceilalţi la o masă. M -am grăbit să
vin la timp pentru al doilea. D oam nă Chynoweth, adăugă el
înclinîndu-se adînc în faţa ei, arătaţi minunat în seara asta.
Faceţi însă rău că staţi lîngă Elizabeth, care e foarte frumoasă,
dar vă ju r că scaunul ei nu va rămîne neocupat cînd va veni
cu mine la dans.
WINSTON GRAHAM 250
D oam na Chynoweth se ruşina ca o ingenuă căreia i se

face primul compliment, iar cînd dansatorii începură să forme
ze cuplurile şi Elizabeth plecă, oftă adînc.
- Ce păcat, Jonathan!
- Ce spui, draga mea?
- Ce păcat că ne-am grăbit să o mărităm cu unul din verii
Poldark. Ce partidă bună ar fi făcut dacă-1 lua pe George.
- E un parvenit, spuse Jonathan, mîngîindu-şi barba rată.
N-are clasă1
- Se pune prea mult preţ pe origine, spuse soţia lui enerva
tă. Era tentată să spună că şi ea făcuse greşeala asta. E suficient
o generaţie ca să capeţi distincţie, Jonathan. S-au sghimbat
timpurile. Averea contează!
Demelza îşi recăpătase siguranţa, dar avea gura uscată.
- Sînteţi preot9 întrebă ea nedumerită uitîndu-se la îmbră
cămintea partenerului ei: haină la două rînduri, vestă brodată
de un galben-verzui, pantaloni de m ătase cafenie şi ciorapi în
dungi: N-aş fi c re z u t1
Proaspătul paroh de la St. T u d y şi St. W en o strînse
cfe mînă.
- De ce nu9
- Cel pe care-1 cunosc eu de la Gram bler poartă haine
peticite şi perucă de paie.
- O h 1exclamă tînărul preot cu dispreţ, trebuie să fie vreun
biet popă mărunt care-i ţine locul preotului paroh.
- Dumneata ce eşl;9 Episcop9
W hitworth se înclină adînc.
- Nu, doamnă, nu încă. Dar cu ajutorul dum neavoastră,
o să fiu curînd.
- Nu ştiam că preoţii dansează.
- E un talent pe care unii dintre noi îl au, doam nă
- Ca urşii9 întrebă ea privindu-1.
251 DEMELZA
W hitworth izbucni în rîs:

- Da, doamnă, dar ştim şi să strîngem în braţe.
- Oh, mă înspăimîntaţi! Se înclină prefacîndu-se că o
trec fiorii.
Ochii tînărului se aprinseră. De-abia aştepta să ajungă iar
faţă în faţă cu ea câ să continue conversaţia.
... G eorge şi Elizabeth dansau în tăcere, ca doi oameni
manieraţi George începu să vorbească:
- Elizabeth, eşti fermecătoare în rochia asta Ce n-aş da
să fiu poet sau pictor: Ce culoare pură, ce linie perfectă!
Elizabeth îi zîmbi. mai cald decît o făcuse vreodată. Se
gîndea la Geoffrey Charles care rămăsese acasă, la Trenwith,
fară grija ei protectoare, dar cuvintele lui G eorge o readuseră
în prezent.
- Zău, George, eşti prea amabil. Aş lua mai în serios c om
plimentele tale, dacă n-ar frexagerate.
- Exagerate9 Draga mea, niciodată nu fac complimente
exagerate. Cum aş putea exagera faţă de tine, pe care te admir
şi te respect9
- Atunci, nu eşti sincer, spuse ea. Nu eşti sincer cînd îi
faci complimente mamei, sărmana.
G eorge se uită la părinţii ei, care şedeau pe scaune la
perete. Nimeni nu ocupase scaunul de pe care se ridica
se Elizabeth.
- Mărturisesc că nu am fost sincer. Dar am faţă de ea
respectul pe care e normal să-l am faţă de mama ta şi o com pă
timesc. A fost o frumuseţe, a fost obişnuită să fie admirată.
Cum trebuie să se simtă acum cînd nimeni nu se mai uită la ea
decît cu priviri compătimitoare9
Elizabeth se uită repede la partenerul ei. Nu-1 auzise
niciodată spunînd ceva atît de emoţionant.
- Eşti foarte bun şi amabil, George, spuse ea încet. Intot-
WINSTON GRAHAM 252
deauna ai fost aşa. M ă tem că nu prea te răsplătesc pentru...

pentru interesul pe care mi-1 porţi. Sînt destul de plictisitoare
în ultimul timp.
- M ă răsplăteşti cu prietenia şi încrederea ta. Cît despre
faptul că ai fi plictisitoare... cum poate fi plictisitor cineva pe
care-1 preţuieşti? Eşti singură, de acord. Stai prea mult singură
la Trenwith. Copilul tău e mare acum; ar trebui să vii mai des
la Truro. Vino cu Francis dacă...
- Să vin cu Francis, ca să înceapă iar să joace cărţi9 Sin
gura răsplată pe care o am de pe urm a închiderii minei G ram
bler e că stă mai mult cu familia acasă şi mai rar la masa verde.
George tăcu un timp. Greşise aici.
- Cum se poartă Francis acum că stă acasă9
Elizabeth îşi muşcă buzele.
- Am casa mea, copilul meu. Geoffrey Charles n-a împlinit
încă cinci ani. E un copil delicat şi are încă nevoie de îngrijire.
- Ei bine, promite-mi cel puţin că vei mai veni să stai la
noi, în oraş sau la Cardew. La rîndul meu promit să nu-I
încurajez pe Francis să mai jo ac e cărţi. De fapt, dacă vrei,
n-am să mai joc cărţi cu el.
- Dar acum joacă, George.
- Ştiu, draga mea. Regret, dar nu l-am putut opri.
Capitolul IX
n sala unde se aflau-mesele de joc erau
3 şanse de pierdut banii.

Patru mese erau ocupate. La una se juca „faraon"*, la
alta basset, la celelalte două whist. Francis juca întotdeauna
„faraon" dar, cînd a intrat în sală, prima persoană pe care a
văzut-o a fost M argaret Cartland aşezîndu-se la masa de joc
cu noul ei prieten, numit Vosper. Se întoarse spre el şi-i facu
cu mîna, bine dispusă şi ironică, dar Francis se înclină, trecu
mai departe şi se aşeză'la o masă de whist, ignorînd cele patru
locuri reţinute de Sanson. Ross, care nu avea nici o preferinţă,
îl urmă. Se aşezară îm preună cu Sanson. George Warleggan
vorbea cu un dom n îmbrăcat în negru, lîngă uşă. Se apropie
de cei trei aşezaţi la masă şi le spuse că cedeză locul său
pentru unul din domnii care veniseră înaintea lui. Desigur, îl
cunoşteau toţi pe doctorul Halse.
La Warleggan acasă, Ross îl evitase. Era invitat acolo şi
nu voia să provoace scandal, dar avînd proaspete în minte
cele întîmplate la Launceston, vederea acestui preot - om
învăţat şi judecător în acelaşi timp, care, prezent în completul
de judecată era responsabil de condamnarea lui Jim - îi pro
ducea o senzaţie de silă
* Joc dc cărţi de o rig in e fran ceză ( 11. tr ).

WINSTON GRAHAM 254
Cînd doctorul Halse văzu cine era la masă, ezită un m o

ment, apoi se aşeză în faţa moralului. Ross nu rosti un cuvînt.
- Ei, spuse Francis nerăbdător, pe ce miză jucăm ?
- O guinee, propuse Sanson. Altfel e greu să schimbăm
banii. Sînteţi de acord?
- E mai mare decît miza la care jo c eu de obicei, spuse
doctorul Halse, cu nasul în batista parfumată. Riscul e prea
mare şi jocul n-ar mai fi plăcut.
- Poate că preferaţi să jucaţi la altă masă, spuse Ross.
Sugestia nu-i plăcu temerarului doctor.
- Nu, spuse el pe nas. Nu cred c-am să m ă mut. Am fost
primul aici şi aici vreau să rămîn.
- Oh, să nu începem cu discuţii, spuse Francis. Să zicem
pe o jum ătate de guinee şi gata.
Polly C hoake băgă capul pe uşă, dar se retrase.
- Ce s-a întîmplat cu cei doi veri Poldark? îi şopti ea
doamnei Teague Au venit aici ca doi tigri urmarindu-şi prada.
Nu s-au uitat nici în dreapta, nici în stînga şi-au intrat direct-
în sala de joc. Nici n-au aşteptat m ăcar discursul G u vernato
rului General. Stau acolo încruntaţi şi joacă mereu ca şi cum
ar fi intrat diavolul în ei.
Doam na Teague îi aruncă pe sub pleoapele încreţite o
privire plină de înţeles.
- C u m 9 Nu ştii nimic despre Francis9 Femeia aia l-a pără
sit după ce şi-a cheltuit banii cu ea. Cît despre Ross, la ce să
te aştepţi9 Sigur că regretă amar că s-a însurat cu tîrîtura aia
de rînd care se face de rîs în aşa hal în seara asta. Nu m-ar
surprinde dacă el s-ar lua de băutură.
Polly Choake se uită prin sală. Nu observase că Dem elza
s-ar fi tăcut de rîs. dar îşi însuşi pe loc părerea doamnei Teague,
fiind întru totul de acord cu ea.
- E ruşinos cum se poartă unele femei măritate. Cum se
255 DEMELZA
pot expune aşa, în văzul tuturor9 Şi desigur bărbaţii le încura

jează. Sînt mulţumită că doctoail e mai presus de aşa ceva.
- Cine e tînăra care dansează cu fiul dumneavoastră, Lady
W hitworth? întrebă distinsa doam nă M aria Agar, uitîndu-se
prin lornetă.
- Nu ştiu sigur. Nu mi-a fost prezentată.
- E foarte frumoasă, nu credeţi9 Mă întreb dacă e londoneză.
- E posibil. William are mulţi prieteni acolo.
- Am observat că dansează altfel, mai... cum să spun...
mai săltăreţ, cu mai mult ritm. Oare aşa e m oda acum?
- Fără îndoială. Se spune că la Bath lumea ia mereu lecţii
de dans ca să fie în pas cu moda.
- M ă întreb cine o însoţeşte, cu cine a venit9
- N-am idee, spuse Lady W hitworth, ştiind foarte bine
că facea parte din societatea lui W arleggan, dar.păstrînd
informaţia pentru ea pînă avea să se simtă pe teren mai sigur.
Se termină şi al doilea dans.' Demelza privi în jur căutîn-
du-1 pe Ross, dar nu văzu decît străini. Erau atîţia bărbaţi
care păreau că vor să o invite la al treilea dans, încît crezu că
e mare criză de femei. Pofta de a bea ceva învinse bunele
maniere şi spuse că îi e sete. Imediat apăru un număr impresio
nant de pahare cu băutură. Alese cu oarecare afectare un pahar
cu vin alb şi promise al treilea dans unui dom n numit William
Hick. Cînd orchestra începu să cînte, îşi dădu seama că era
primul dans popular. 1-1 promisese lui John Treneglos care,
clătinîndu-se, venea spre ea să o invite. U rm ă un schimb de
cuvinte între el- şi William Hick şi Treneglos facu un gest
ameninţător ca şi cum ar fi vait să-l gonească.
- Vai de mine, spuse Demelza, în timp ce John o c o ndu
cea, de ce mîrîi aşa la orice fleac9 N-am ştiut că sînt atîţia
bărbaţi fioroşi pe aici
- Tinerel obraznic, spuse Treneglos Parvenit!
WINSTON GRAHAM 256
- Cine9 Cred că nu eu!

- Nu, floricică. Nu tu. Tînărul Hick. Filfizonii ăştia de la
oraş îşi închipuie că pot pătrunde oriunde dacă fac pe grozavii.
S-a înşelat. O să vadă el ce păţeşte, dacă o să mai încerce să
facă pe grozavul în grajdurile mele.
- Asta nu-mi prea place, domnule! Chiar aici la bal tre
buie să fim tratate ca şi cum am fi iepe de ţinut în grajd9 De
ce nu în coteţe de cîini atunci9 Ca să ne puteţi numi căţele,
cum credeţi de fapt că sîntem.
Treneglos se însenină la faţă şi începu să rîdă în hohote.
Toată lumea din jur îi privea. Ruth Treneglos, care dansa cu
doctorul Choake, le aruncă o privire veninoasă.
- Nu, fetiţo, mai fac şi excepţii_de la regulă, deşi trebuie
să mărturisesc că li se potriveşte multora.
- Şi unde ţii floricelele şi fetiţele9 îl întrebă ea. în grădină,
sau le prinzi cu ace pe foi de hîrtie ca pe fluturi9
- Le îngrijesc şi le hrănesc şi le strîng la piept, draga
mea, la strîng la piept.
Ea oftă. Vinul începuse să-şi piardă efectul.
- N u cred că e plăcut pentru ele.
- N u s-a plîns nici una pînă acum. Cunoşti proverbul:
„La stup de miere, roi de m uşte“ .
- A m crezut că muştele sînt mai fricoase şi mai sperioase.
- S-ar putea să fie aşa pe la Illuggan, dar la noi la Min-
Şoose au curaj.
- Eu nu locuiesc nici la Illuggan, nici la Mingoose. La
Nampara, unde trăiesc eu, avem alte obiceiuri, alte purtări
- Şi care sînt astea, mă rog?
- Oh, astea nu se învaţă decît dacă te străduieşti mult.
- Da? Ei bine, le-aş învăţa şi eu. Vrei să-mi fu profesor9
D em elza se uită la el, ridicînd din sprîncene:
- N-aş îndrăzni. Mi s-a spus că sînteţi un maestru
257 DEMELZA
... Cît a durat dansul, Verity şi Blamey au stat de vorbă în

sala- unde se afla bufetul.
- 'N u ne împiedică nimeni, începu Blamey. S-ar putea să
fie cîţiva care n-au uitat şi nu vor uita. D ar asta nu înseamnă
mare lucru pe lîngă cei mulţi, care au-uitat sau care n-au ştiut
nici o iotă. Intre noi doi nu mai există motiv de .supărare.
Trebuie numai să te hotărăşti. Am o locuinţă bună în centrul
oraşului, la Falmouth. E bine plasată şi confortabilă. Putem
să ne instalăm acolo pînă găsirfi ceva mai bun. Poate că acum
cinci am n-aş fi putut, dar acum îţi pot oferi o viaţă îmbelşu
gată, îţi pot satisface orice dorinţă, lux...
- N u am nevoie de lux, A ndrew. M -aş fi căsătorit ori-
cînd cu tine, aş fi m u n c it şi aş fi trăit într-o ca să oricît de
mică. N u asta a fost piedica. A ş fi fericită şi m îndră să-mi
îm part viaţa cu tine. M -a m gîndit în to tdeauna că am p utea
întem eia un căm in adevărat, cum n-ai mai avut pînă acum.
încă m ai doresc să...
- Draga mea, asta am dorit să aud.
- Da, dar ascultă-mă pînă la sfîrşit. Nu am nevoie de lux,
de bogăţie. Doresc să am conştiinţa împăcată. Legătura noas
tră s-a destrămat din cauza familiei mele, care s-a opus. Tata
şi Francis. Poate că-i vei ierta, sau poate că nu. Tata a murit.
Nu e plăcut să simt că mă împotrivesc voinţei lui, că nu-i
îndeplinesc dorinţa cea mâi arzătoare. Dar cred că pînă la
urmă m-aş împăca cu asta. Simt că... m-ar înţelege şi rn-ar
ierta. Cu Francis lucrurile stau altfel
- De aceea vreau să srau de vorbă cu el.
- Nu acum, nu în seara asta, Andrew. Dragul meu, ştiu
ce simţi, dar încearcă să ai răbdare. Francis e cu doi ani mai
mic ca mine. îl ştiu de cînd abia începuse să meargă. M am a a
murit cînd eu aveam paisprezece ani şi el doisprezece. A fost
răsfaţat toată viaţa. Toanele lui mă supără de multe on, dar îl
WINSTON GRAHAM 258
iubesc... Chiar cînd greşeşte E încăpăţînat, repezit, impulsiv

dar... încîntător. Ştiu că are umor, un um or al lui, cam sucit;
poate să-şi bată joc şi de el însuşi cînd vrea. Ştiu că e gfeneros,
că poate să ofere banii de care are el m are nevoie. Ştiu că are
curaj cînd e nevoie de curaj. Seam ănă atît de mult cu mama
în toate. Toţi anii ăştia l-am urmărit şi i-am observat trăsăturile
de care îţi vorbesc. De aceea cred că mă înţelegi cînd îţi spun
că vreau să-şi dea bucuros consimţămîntul lacăsătoria noastră.
Nu vreau să mă cert cu el şi să creez o prăpastie între noi.
Mai ales acum cînd are atîtea neplăceri. Ai încredere, mai
aşteaptă p uţin' Vreau să găsesc m om entul potrivit ca să-i
vorbesc; cînd vom fi singuri şi nu ne va întrerupe nimeni.
Blamey se uită în ochii ei. Se mişcă neliniştit.
- Am încredere, sigur că am încredere în tine. Asta e de
la sine înţeles. Dar. . lucrurile nu se pot amîna la infinit. Trebuie
să mergem înainte. O dată ce am pornit, nu ne vom mai putea
opri. Ne-am întîlmt de eîteva ori şi întîlnirile noastre n-au
trecut neobservate Ştii că unul din camarazii mei, un căpitan
din Falmouth a aflat că mă întîlnesc'cu o femeie la T ru ro 9
Ăsta e unul din motivele pentru care am venit aici în seara
asta. Nu e cinstit să te expun privirilor viclene şi limbilor
ascuţite. Dacă nu-i spui tu lui Francis, o să-i spună altcineva.
- Aş ddri să pleci acum, Andrew, m urm ură ea. Simt că
se va întîmpla ceva neplăcut dacă vă întîlniţi aici.
... In sala de joc Ross şi Francis cîştigaseră cinci guinee
de la partenerii cu care jucau
- Nu mi-aţi răspuns la culoare, dom n u le doctor, spuse
Sanson, prizînd tutun. Dacă mi-aţi fi răspuns, am fi salvat
jocul şi partida.
- N-am avut decît două atuuri, replică Halse grev. Şi nici
o suită de etalat dacă ni s-ar fi răspuns la culoare.
- Dar eu am avut cinci atuuri, spuse Sanson şi o suită
259 DEMELZA
perfectă de pici. Un principiu elementar cere să răspunzi la

culoarea partenerului, domnule.
- Mulţumesc, spuse Halse, cunosc principiile elementare.
- N im e n i nu pune la îndoială faptul că partenerul dumitale
cunoaşte toate principiile ca pe degete, îi spuse Ross lui San
son. Din nefericire, nu le foloseşte.
Doctorul Halse îşi scoase punga cu bani.
- S-ar putea spune acelaşi lucru despre manierele dumi
tale, Poldark. Ignoranţa, care e singura scuză posibilă, nu
poate fi invocată de dumneata. M-ai ofensat pe gratis de mai
multe ori. Nu pot să cred decît că purtarea dumitale jignitoare
se datorează vieţii pe care o duci.
- Jignitoare9 Ce să spunem atunci despre un judecător
de pace care îmbină în persoana lui toate virtuţile profesiunii,
cu excepţia poate a păcii şi dreptăţii. M ă nedreptăţiţi, domnule!
Halse se albi la faţă. Numără cinci monede de aur şi se ridică.
- Ţ i- a ş putea spune, Poldark, că atitudinea dumitale insul
tătoare nu-ţi va servi la nimic. Fără îndoială că oamenii de
rînd cu care ai relaţii te fac să nu-ţi mai dai seama de felul
cum se vorbeşte într-o societate aleasă. Nu te condam n, mai
curînd mi-e milă de dumneata.
- Sînt de acord, spuse Ross, că văd lucrurile acum din
altă perspectivă. Ar trebui şi dumneata să cunoşti astfel de
oameni, să te amesteci printre ei. Te-ar face să vezi mai bine
ce se întîmplă. Ţi-ar lărgi perspectiva. Eu consider că o astfel
de experienţă ascute şi mirosul.
Mai ascultau şi alţii schimbul lor de cuvinte. Francis m or
măi ceva şi vîrî banii în buzunar.
- în seara asta eşti cam drastic, Ross. Stai jos, Halse. Ce
rost mai are viaţa, dacă nu joci9 Aşază-te şi taie cărţile.
- N u vreau să mai joc la masa asta, spuse preotul.
Ross se uită la el:
WINSTON GRAHAM 260
- Aţi intrat vreodată într-o închisoare, dom nule doctor

Halse? E surprinzător ce d u h o a re pot e x a la treizeci, p a tru
zeci de făpturi ale D o m n u lu i - p resu p u n că sînt făpturi ale
D om nului, căci m ă refer aici la p ă re re a unui ex p e rt în m a
terie - cînd sînt închise săptăm îni întregi într-o clădire m ică
de piatră, fară scurgere, fară apă, fa ră îngrijire. D u h o a re a
asta devine un fel de hrană, h ra n ă pentru suflet, m ă în ţe le
geţi dum neavoastră.
- Purtarea dumitale la Launceston n-a rămas neobservată,
răspunse fioros doctorul Halse, ca un cîine gata să se repeadă.
O să-i acordăm şi noi toată atenţia cuvenită. în curînd va
avea loc o adunare a judecătorilor şi eu sînt unul din ei, şi
vom hotărî...
- Să le spuneţi din partea mea, zise Ross, că am dovedit
mai multă răbdare, sau indulgenţă dacă vreţi, ca să stau la
masă cu unul dintre ei fară să-i sparg capul, decît ar dovedi ei
dacă ar da drumul la toţi puşcăriaşii din închisorile din C orn
wall care colcăie de m urdărie şi boli.
- Să fii sigur că vor avea din partea mea un raport complet
asupra grosolăniei şi vulgarităţii dumitale, se răsti doctorul
Halse. Toţi cei prezenţi în cameră ascultau. Şi fii tot atît de
sigur că dacă n-aş purta haina pe care o port te-aş provoca la
duel pentru tot ce mi-ai spus.
Ross se ridică încet de la masă:
- Spune-le colegilor dumitale că mi-ar face mare plăcere
să mă întîlnesc cu oricare dintre ei dacă-mi pot acorda eîteva
clipe din timpul .lor preţios, în caz că înaltele lor funcţii şi
îndatoririle lor sfinte nu-i împiedică.
- Tinerel beţivan şi obraznic! Preotul se întoarse brusc şi
părăsj camera.
Peste cei de faţă se aşternu un m om ent de tăcere. Apoi
Margaret Cartland izbucni într-un hohot de rîs molipsitor.
261 DEMELZA
- Bravo, Sfinţiei sale! Biserica să-şi vadă de ale ei şi să le

lase pentru noi pe celelalte! De cînd sînt n-am mai văzut
asemenea ceartă la un jo c de cărţi. Ce-a făcut? Te-a lăsat cu
jocul neterminat7
Ross se aşeză în faţa ei la masa un d e se ju c a „ fa ra o n 11
şi spuse:
- Vezi-ţi de joc, bancherule.
Margaret aruncă o privire, îndrăzneaţă şi impertinentă
prin cameră.
- Hai! zise M argaret adresîndu-se lui Francis, urm ează
exemplul vărului dumitale. Mizează pe Regină. Mai ales în
seara asta, cînd trebuie să fim patrioţi.
- Mulţumesc, zise Francis, uitîndu-se în ochii ei. Am în
văţat să nu mizez niciodată pe femei. Aici e un aer înăbuşitor,
am să ies afară să respir.
S-a mai dansat un moment, iar în sala unde se serveau
răcoritoarele Verity reuşi în cele din urm ă să-l determine pe
Andrew Blamey să plece. Izbutise să-l convingă, promiţîn-
du-i că va vorbi cu Francis în cursul săptămînn. Puţin cam
imprudentă, poate pentru că simţea nevoia să-i dovedească
sinceritatea ei, îl conduse spre ieşire, pe marginea parchetului
de dans, evitînd cu grijă sala de joc, pînă cînd ajunseră la
intrarea principală. Un valet le deschise şi ieşiră. Urcînd scările,
dinspre stradă, apăru Francis.
Capitolul X
'S'V emelza începea să se simtă ca un îmblîn-

a J zitor de lei care îşi dresează animalele şi
vede deo d a tă că nu le mai p oate stăpîn'i. N u ştia ce să facă:
să-i înfrunte sau să fugă să se pună în siguranţă. Pe cei mai
mici putea să-i stăpînească foarte bine: bărbaţi ca W hitworth,
William Hick şi St. John Peter. D ar leii cei mari, ca John
Treneglos, şi cei bătrînC ca Sir H ugh B odrugan erau mai greu
de stăpînit. Cîteva pahare cu vin îi dăduseră curaj, venind în
ajutor isteţimii ei înnăscute; dar şi resursele ei aveau o limită
şi era mulţumită că se afla într-o sală publică, unde nu puteau
să mîrîie la ea pe faţă. Ar fi trecut-o toqte sudorile dacă aşa ar
fi fost felul ei.
Sublocotentul C arruthers, pe c are i-1 p re z e n ta s e Joan
Pascoe, venise şi el să îngroaşe rîndurile. Apăruse şi un tînăr,
un anume Robert Bodrugan, dar fusese trimis la plimbare de
părosul lui unchi Conversaţia nu lîncezea deloc. I se puneau
tot felul de întrebări şi răspundea pe loc, oricui, fară alegere.
Era deşteaptă şi amuzantă; rîdeau la mai toate replicile ei.
Intr-un fel era amuzant şi pentru ea, dar i-ar fi plăcut să nu
întreacă măsura. Din cînd în cînd se înălţa ca să privească
peste umărul cuiva, căutîndu-1 din ochi pe Ross.
Atunci o zări pe Verity intrînd în sala de bal, venind de
afară. îşi dădu seama pe loc că ceva nu era în regulă.
263 DEMELZA
O clipă mai tîrziu o pierdu din ochi, dispăruse printre

dansatorii care formau perechile pentru o gavotă. Demelza
se ridică.
- Nu, nu, spuse ea cîtorva domni care o invitau, şi încercă
sâ treacă printre ei. Se dădură respectuoşi la o parte facîn-
du-i loc. Se uită prin sală.
- Hai vino, doamnă, spuse Sir Hugh, care se apropiase,
dar ea trecu mai departe fară să-i răspundă. Verity se îndrepta
repede spre camera de toaletă a doamnelor. D em elza se luă
după ea, traversînd singură sala, cu pasul ei sigur şi cu o încre
dere în sine de care nu »-ar fi fi crezut în stare cu o oră înainte.
A proape o ajunse din urmă pe Verity, cînd drumul îi fu
barat de Patience Teague, de sora ei Ruth Treneglos şi de
încă două doamne.
- D oam nă Demelza, permiteţi-mi să vi le prezint pe două
dintre prietenele mele care ar dori să vă cunoască. Lady Whit-
worth şi doam na Maria Agar. D oam na Poldark.
- Incîntată, spuse Demelza, oprindu-se un m om ent să se
uite precaută la Ruth, şi facînd o reverenţă doam nelor aşa
cum o învăţase doamna Kemp. Simţi o bruscă antipatie pentru
Lady W hitworth, dar îi plăcu.doamna Agar.
- D raga mea copilă, spuse Lady W hitworth, de cînd a
început balul, îţi admirăm rochia. E remarcabilă. Am crezut
că ai cumpărat-o de la Londra, pînă cînd ne-a asigurat doamna
Treneglos că nu e aşa.
- Nu rochia contează, spuse doamna Agar, ci felul cum e
purtată
- O, mulţumesc doamnă, spuse Demelza cu căldură. Vă
mulţumesc, doamnă. Sînt încîntată că vă place. Sînteţi prea
bună, mult prea bună! Şi acum. vă rog să mă iertaţi, dar mă
grăbesc să o găsesc pe vara mea. Dacă-mi permiteţi...
- Apropo, dragă, ce mai face tatăl dumitale, o întrebă
Ruth şi începu să chicotească Nu l-am mai văzut de la botez.
WINSTON GRAHAM 264
- Nu, doamnă. îmi pare rău, dar tata e foarte pretenţios,

îşi alege cu grijă cunoştinţele.
Se înclină puţin în faţa doam nelor şi plecă repede de lîngă
ele. Apoi intră în camera de toaletă a doamnelor.
Acolo se aflau două cameriste şi trei doam ne şi maldăre
de pelerine şi şaluri. Verity stătea în faţa oglinzii, nu se uita în
oglindă, ci se uita la măsuţa din faţa ei şi facea ceva cu mîinile.
Demelza se duse drept la ea. Verity îşi sfîşia în bucăţi
batista de dantelă.
- Verity. Ce este? Ce s-a întîmplat9
Verity clătină din cap fară să scoată o vorbă. Demelza se
uită în jur. Celelalte femei nu observaseră nimic. începu să
vorbească despre orice îi trecu prin minte, uitîndu-se tot timpul
la buzele lui Verity care trem urau fară încetare. O doam nă
ieşi, apoi şi cealaltă. Dem elza o forţă pe Verity să se aşeze pe
un scaun.
- Acum spune-mi, îi şopti ea. Ce este9 S-au întîlnit9
M i-era team ă că or să se întîlnească.
în disperarea ei, Verity clătină iar din cap şi părul ei,
greu de stăpînit ca puful de scaiete, începu să se desfacă. încă
trei d o am ne intrară în cam eră sporovăind. D em elza veni
repede în spatele scaunului pe care şedea Verity şi-i spuse:
- Să-ţi aranjez puţin părul. Din cauza dansului acele se
desprind. Stai liniştită, ţi-1 aranjez într-o clipă. Ce cald e aici!
M ă doare mîna de cît mi-am făcut vînt cu evantaiul.
Continuă să vorbească, scoţînd acele din păr, punîndu-le
la loc şi, cînd Verity începea să tremure, îi punea mîinile ei
reci şi sigure (în ciuda vinului de Porto) pe frunte pînă cînd
se liniştea.
- Nu mai pot să trec încă o dată prin ce am trecut, spuse
Verity în şoaptă. N u mai pot. Ştiu că aşa se va întîmpla, dar
acum nu mai pot suporta. Nu... nu mai pot înfrunta
265 DEMELZA
- Şi de ce ar trebui să suporţi9 spuse Dem elza. Ce

s-a întîmplat?
- S-au întîlnit cînd pleca. In capul scărilor. Ştiam că aşa
se va întîmpla în seara asta. Am tot aşteptat o ocazie ca să-i
vorbesc, dar Francis n-a fost în apele lui toată săptămînă.
S-au certat iar, groaznic. Andrew a încercat să fie împăciuitor,
dar nu te puteai înţelege cu Francis. L-a lovit pe Andrew. Am
crezut că Andrew o să-l omoare. Dar nu, s-a uitat numai la
Francis - am simţit că dispreţul cu care-1 privea mi se adresa
şi mie...
- Oh, nu vorbi aşa!
- Da, spuse Verity. Aşa am simţit. Pentru că am vait să
am tot, să păstrez şi afecţiunea lui Francis, şi dragostea lui
Andrew şi mi-a fost frică să-i spun lui Francis. Dacă i-aş fi
spus dinainte, asta nu s-ar fi întîmplat niciodată, nu în felul
ăsta. N u mi-a fost frică să-mi arăt deschis sentimentele. Am
fost... timidă. Cred că e singura slăbiciune pe care Andrew
nu o poate suporta...
- N-ai dreptate, Verity. Nimic nu are importanţă, dacă
vă iubiţi aşa cum vă iubiţi voi...
- A plecat. Fără o privire, fară un cuvînt pentru mine.
A fost mai rău ca rîndul trecut. Ştiu că n-am să-l mai văd
niciodată...
în sala unde erau jocurile de cărţi, Ross pierduse treizeci

de guinee, ut Francis pierduse aproape tot atît în mai puţin
timp. Francis reveni de afară cu faţa neagră de furie.
Se aşezase fară şă scoată o vorbă la masa unde se juca
„faraon1' şi nimeni nu-1 întrebase nimic; dar expresia de pe
feţele celor doi veri se răsfrîngea şi asupra jocului Pînă şi cel
ce ţinea banca, un bărbat pe nume Page, părea stînjenit. Cu-
WINSTON GRAHAM 266
rînd, Margaret Cartland căscă şi se ridică de la masă, strecurînd

cîteva monezi de aur în geanta ei.
- Hai, Luke, am stat prea mult pe scaun. Să ne plimbăm
puţin prin sala de bal pînă încep dansurile scoţiene.
Noul ei amant se ridică ascultător privindu-1 stingherit
pe Francis care însă îi ignoră complet.
Din uşă, ţinîndu-1 posesivă pe V osper de braţ, M argaret
urmări dansul care era pe sfTrşite. Perechile se despărţiră încet
şi invitaţii se îndepărtară, grupuri, grupuri, spre sala unde se
serveau aperitive şi băuturi sau se strînseseră prin colţuri sub
plantele ornamentale.
- Dansurile astea elegante mă plictisesc de moarte, spuse
Margaret. Toate figurile astea care nu duc la nimic.
- Prefer figurile tale care duc la ceva, spuse Vosper. M ă
bucur să o aflu.
- Oh, asta-i bună, răule ce eşti, spuse ea. N u uita unde te
afli. La naiba! Mi se pare-că acum e pauză.
-- N-are importanţă, pot sS dau şi eu din coate ca să-mi
fac loc, iubito.
Margaret continuă să se uite prin sală. Un grup compact
se împrăştie. Erau mai ales bărbaţi, dar văzu o femeie sau
două undeva în mijlocul lor. Curînd, întregul grup, ca un roi
de albine se îndreptă spre cîteva scaune libere şi le ocupă,
apoi cîţiva dintre trînton plecară să aducă mîncare şi băutură.
Acum a putut să vadă că erau două femei în mijlocul lor, o
persoană cu o faţă plăcută, dar tristă, de vreo treizeci de ani,
şi o fată foarte atrăgătoare cu o masă de păr negru şi umeri
perfecţi ieşind dintr-o rochie sclipitoare cu garnituri de un
roşu aprins
- Stai în camera de joc, iubito, spuse Vosper Am să-ţi
aduc ceva acolo
- Nu, lasă-i să se războiască. Spune-mi cine e tînăra aceea
267 DEMELZA
de c olo9 Aceea îmbrăcată cu rochie argintie şi care ţine capul

sus. E din comitatul nostru9
Vosper se uită prin monoclu.
- N-am idee. Are siluetă perfectă. E o frumuseţe. Mă
duc să-ţi aduc nişte prăjituri.
Cînd Vosper plecă, Margaret opri un bărbat pe care-1
cunoştea şi află cine erau cele două femei. Surîse, surprinsă
la auzul numelor. Soţia lui Ross. Eljucînd „faraon“ cu o expre
sie amară şi mînioasă pe faţă, în timp ce ea flirta cu cîţiva
bărbaţi şi nu-i dădea lui nici o atenţie. M argaret se uită la
Ross cum miza pe o carte. Cicatricea nu se vedea de acolo.
Nu-i părea rău că această căsătorie nu era reuşită. Se
întreba dacă el avea bani. Ştia că avea dispreţul aristocratului
pentru bani, dar ceea ce căuta era averea, nu mărunţişul.
Şi-l aminti în coliba ei de lîngă rîu, acum cinci ani şi se întrebă
dacă va mai avea prilejul să-l consoleze.
Luke Vosper se întoarse, dar ea refuză să reintre la joc,
preferind să stea în uşă şi să prtvească scena. D upă vreo zece
minute, cel ce ţinea banca trase ultimele două cărţi din pa
chet şi Ross văzu că de data aceasta cîştigase. In timp ce îşi
strîngea banii, o văzu pe Margaret aplecîndu-se spre el:
- Ei, domnule, aţi uitat că aveţi o soţie9
Ross ridică privirile spre ea.
Se uită la el cu ochii mari deschişi.
- Vă asigur că nu glumesc. E senzaţia serii. D acă nu mă
credeţi, veniţi să vedeţi.
- Ce vreţi să spuneţi9
- N i m i c mai mult. Luaţi-o aşa cum vreţi.
Ross se ridică şi se duse la.uşă O lăsase pe Demelza în
grija lui Verity (nu se gîndise nici un moment că de fapt Ve
rity era în grija Demelzei).
Curînd avea să înceapă primul dans după pauză. Orches
WINSTON GRAHAM 268
tra îşi acorda instrumentele. D upă liniştea din sala de jo c au

zea din nou conversaţii şi rîsete. Se uită în ju r conştient că
M argaret şi Vosper îl urmăreau cu privirea.
- A c o lo , domnule, spuse Margaret. Acolo, cu toţi domnii
aceia. Cel puţin aşa mi s-a spus, că este soţia dumneavoastră,
dar poate nu e, ce ziceţi?
Urma o gavotă, dans maiestrâos, mai liniştit decît menuetul
şi destul de cunoscut ca să atragă mulţi dansatori. Competiţia
pentru D em elza era încă puternică. în timpul pauzei ea
prinsese şi mai mult curaj, mai ales după ce băuse, pentru
variaţie, vin roşu franţuzesc şi îşi folosise tot talentul în conver
saţie, pe cînd Verity şedea mută lîngă ea.
E ra de fapt vina ei că disputa dintre bărbaţi se înteţea;
pentru că, preocupată de cele întîmplate cu Verity şi neliniştită
din cauza absenţei lui Ross, nu se mai gîndise la ce spusese şi
nu mai puţin de trei bărbaţi pretindeau că le promisese dansul.
Pe John Treneglos îl tîrîse cu ea soţia lui furioasă, dar Sir
Hugh B odrugan era unul din cei trei, încercînd, datorită im
portanţei lui şi vîrstei, să i-o smulgă lui W hitworth care, la
rîndul său, se baza pe prestigiul lui bisericesc; al doilea era
tînărul ofiţer de marină Carruthers care asuda din abundenţă,
dar ţinea la tradiţia marinărească şi nu admitea înfrîngerea.
Întîi discutară cu ea, apoi discutară între ei, după care
apelară din nou la ea, în timp ce William Hick încurcă şi mai
rău lucrurile cu remarcile lui Demelza ridică paharul şi spuse
că a r trebui să dea cu banul. Carruthers socoti propunerea
mai mult decît corectă, dar spuse că preferă zarurile; în schimb,
Sir Hugh se supără şi spuse că nu intra în vederile lui să cîştige
dansul cu o femeie la zaruri sau la altceva. în orice caz nu
voia să renunţe la femeie. Demelza îi propuse să danseze cu
Verity. V erity exclam ă atunci „Oh, D em elza!" Sir H u g h
facu o plecăciune şi îi mulţumi, a dăugînd că o va invita la
alt dans, mai tîr z iu .
269 DEMELZA
în aceeaşi clipă un bărbat înalt apăru în spatele celorlalţi

şi Demelza se temu să nu fie un al patrulea pretendent. Ridicînd
privirile spre el, văzu că era în adevăr un al patrulea.
- Scuzaţi, domnilor, spuse Ross facîndu-şi loc printre ei.
Vă rog să mă scuzaţi, vă rog, domnule. înaintă pînă la margi
nea parchetului de dans şi se înclină, rece, în faţa Demelzei.
- Am venit să văd dacă n-ai nevoie de ceva, draga mea.
Demelza se ridică
- Ştiam eu că am promis dansul ăsta cuiva.
Toţi începură să rîdă, cu excepţia lui Sir Hugh. Băuse
mult şi la început nu l-a recunoscut pe Ross, pe care nu-1
vedea prea des.
- Ba nu, domnule! Ba nu, doamnă! Pe legea mea că nu e
drept! Dansul acesta mi-a fost promis mie! Vă. spun că mie
mi-a fost promis. Nu permit! Nu sînt obişnuit să mi se pună la
îndoială cuvîntul.
Ross se uită la el, la volanele de mătase ale cămăşii pătate
cu vin, la faţa lui lată, cu trăsături îngroşate, la smocurile de
păr care-i ieşeau din nări şi din urechi, la peruca neagră frizată
care-i cădea pe frunte, la haina vişinie, vesta brodată de mătase
roşie şi pantalonii de mătase care-i ajungeau pînă sub g e
nunchi. îl măsură din cap pînă-n picioare; Sir Hugh era impli
cat în m oartea lui Jim nu mai puţin decît ceilalţi . Faptul că
dansase cu Demelza era un afront.
- l-ai promis dansul ăsta9 o întrebă Ross.
Demelza se uită în ochii lui reci căutînd înţelegere, dar
nu o găsi. Fu cuprinsă de amărăciune.
- Da, spuse ea, i l-am promis lui Sir Hugh. Să mergem,
domnule. Nu prea ştiu să dansez bine gavota, dar îmi puteţi
arăta. Mi-aţi arătat foarte bine cum se dansează jocul acela
popular.
Se întoarse şi ar fi plecat cu baronetul ca să se alăture
WINSTON GRAHAM 270
celorlalte perechi care se pregăteau să înceapă dansul, dar

Ross o apucă brusc de mînă.
- Şi totuşi, e dreptul meu, aşa că trebuie să-i dezamăgeşti
pe toţi prietenii tăi.
Sir Hugh îl recunoscuse. Deschise gura să protesteze.
- Ei drăcia dracului! E cam tîrziu ca să-ţi arăţi interesul...
Dar Ross plecase şi D em elza furioasă şi jignită s-a văzut
nevoită să-l urmeze.
Cînd muzica începu, făcură reverenţa de rigoare.
- Nu dansăm deloc bine împreună.
- Poate, spuse D em elza trem urînd toată, poate că ar fi
trebuit să-ţi cer să te prezinţi, că prea lipseai de mult.
- N u mă îndoiesc că ai avut cum să te consolezi în lipsa
mea, spuse Ross.
- N u te-a interesat deloc să vii să vezi dacă mă consolează
cineva sau nu.
- Se pare că n-am fost primit cu plăcere cînd am venit.
- Ei bine, nimeni n-a fost atît de necuviincios şi de neatent
ca tine. M-ai neglijat!
- In astfel de ocazii se găsesc întotdeauna tot felul de
linguşitori care să-ţi ţină de urît, mai ales dacă-i încurajezi.
Demelza îi răspunse plină de amărăciune:
- Nu, Ross, mă nedreptăţeşti, şi pe mine şi pe ei. Unul e
baronet şi locuieşte în conacul Werry. M -a poftit la ceai şi la
o partidă de cărţi. Unul e preot şi a călătorit pe întregul c o n
tinent. Unul e ofiţer de marină. Altul e chiar rudă cu tine. O,
nu, Ross, nu poţi spune aşa ceva!
- Ba pot şi o fac! Era la fel de furios ca ea. Unul e un
porc bătrîn, un destrăbălat al cărui num e pute în cercurile
decente. Unul e un filfizon afectat şi prost care nu face decît
să întineze buna reputaţie a bisericii. Unul e un tinerel, marinar
pornit pe aventuri cu orice tîrfa. Ei şi cei de o seamă cu ei
271 DEMELZA
pun mîna pe orice găsesc. Mă mir că nu ţi se face greaţă cînd

le asculţi complimentele.
„N-am să plîng“ , îşi spuse în gînd Demelza, „n-am să
plîng, n-am să plîng“ .
Făcură iar cîte o reverenţă.
- Ii detest pe toţi, spuse Ross pe un ton mai neutru acum.
Pe ei şi prostia lor. Uită-te la burţile lor umflate, la nasurile
roşii, la guşile lor grase, la pungile de sub ochi, îmbuibaţi,
împopoţonaţi, beţivani, fardaţi. Nu înţeleg cum de îţi face
plăcere compania lor. Nu-i de mirare că Swifl a scris despre
ei aşa cum a scris. Dacă ăştia sînt de o seamă cu mine, atunci
mi-e ruşine că aparţin aceleiaşi categorii de oameni ca ei!
Cuplul se separă şi cînd se apropiară, Demelza îi dădu
brusc răspunsul.
- Ei bine, greşeşti, dacă-ţi închipui că toţi proştii, grăsanii
şi urîţii fac parte din clasa ta! Crezi că dacă Jim n-a avut
noroc şi a murit şi dacă Jim şi Jinny sînt oameni cumsecade,
sînt toţi săracii la fel de buni şi de cum secade ca ei9 Ei bine,
află de la mine că greşeşti. Eu am trăit printre ei, îi cunosc
mai bine ca tine. Sînt oameni de toate soiurile, buni şi răi, şi
printre cei de o seamă cu tine şi printre cei de rînd; şi n-o
să-ndrepţi tu lumea, dacă-ţi închipui că toţi ăştia de aici sînt
răspunzători de moartea lui'Jim.
- Ba sînt, prin egoismul şi trîndăvia lor...
- Şi n-ai să îndrepţi lumea nici dacă bei şi joci cărţi în
fiecare seară şi mă laşi singură la primul meu bal şi apoi vii şi
te porţi ca un mojic .cu cei care au încercat să mă distreze...
- Dacă te porţi aşa, n-ai să mai calci niciodată într-o sală
de bal.
Se uită la el înfruntîndu-1:
- Dacă te porţi aşa, nici n-o să mai am chef să vin vreodată!
Amîndoi se opriseră împiedicînd perechile să danseze.
WINSTON GRAHAM 272
- Demelza, spuse Ross, am băut prea mult amîndoi.

- Dom nule, se auzi o voce în spatele lui, vă rog să ne
faceţi loc.
- Nu vreau să mă cert, spuse Demelza, cam tare. Nu m-am
certat niciodată cu tine, ştii asta. Nu trebuie să te aştepţi ca şi
eu să am aceleaşi sentimente faţă de Jim ca tine, Ross. Eu nu
l-am cunoscut bine, n-am fost la Launceston. Poate că pentru
tine balul e ceva obişnuit, dar pentru mine nu, e prima oară
că iau parte la o petrecere ca asta. Aş fi fericită dacă ai fi şi tu.
- La drac u ’ cu distracţiile astea, spuse el. N -ar fi trebuit
să venim.
- Daţi-vă la o parte, domnule, se auzi altă voce exasperată.
Dacă doriţi să staţi de vorbă duceţi-vă în altă parte.
- Stau de vorbă u n d e -n n place, răspunse Ross şi se
uită urît la cel ce i se adresase. Bărbatul se retrase îm preună
cu partenera.
- Hai, Ross, spuse Demelza cu voce blîndă, hai să dansăm.
Arată-mi cum. Un pas aşa, apoi altul E bine9 Nu am dansat
niciodată o gavotă, dar îmi place, e un dans vioi şi sprinten.
Hai, dragul meu, h-am murit încă, ne aşteaptă şi zile mai bune.
Să nu ne mai certăm!
Capitolul XI
alul se terminase destul de devreme. La
au plecat.
B miezul nopţii s-au cîntat cîntece patriotice
şi „God Save the King“, apoi invitaţii lui G e
Dar cînd au ajuns la el acasă, nimeni nu părea să aibă

c h e f de culcare. Ii aşteptau pregătite m încare şi băutură:
plăcinte calde, prăjituri şi bomboane, syllabub* şi fructe, punci
şi vinuri, ceai şi cafea. Cei mai mulţi s-au aşezat să joace
whist, table şi „faraon11; Sanson insistă pe lîngă Ross să se
aşeze cu el la o masa de „french r u f f 1**.
Demelza îl urmări neliniştită cum pleacă să joace. Recepţia
se desfaşurase bine; Ross nu trîntise pe nimeni, nici nu-1 in
sultase pe Guvernatorul General, dar nu era încă în apele lui.
Fusese o seară agitată, dar palpitantă. Se amuzase mult,
deşi simţea o oarecare reţinere. Nici aici nu ducea lipsă de
admiratori, deşi era mai puţină lume. Lui Sir Hugh îi trecuse
supărarea, John Treneglos scăpase de nevastă-sa, iar Carru
thers rămăsese pe poziţie. Verity dispăruse, ducîndu-se la
culcare, dar pe Demelza n-au lăsat-o să plece. In ciuda pro
* B ăutu ră din lapte covăsit cu v in şi z a h ă r (n. tr.).

** Joc de cărţi de o rig in e f r a n c e z i, s e m ă n în d cu w htstul, asul fiind
însă cu cea mai mică v alo are (n. tr.).
WINSTON GRAHAM 274
testelor ei, o convinseseră să se aşeze la o masă de „faraon".

I-au adus un scaun, i-au împrumutat bani pentru miză, i-au
şoptit la ureche sfaturi şi instrucţiuni. N-avea nici o importanţă
că nu cunoştea jocul, oricine putea să joace „faraon". Trebuia
doarmă mizezi pe u n a din cărţile de pe masă; persoana care
ţinea banca etala do u ă cărţi şi, dacă primeai o carte care se
potrivea cu una din ele, cîştigai, dacă nu, pierdeai.
Părea destul de uşor, aşa că, după ce se aşeză pe scaun şi
se asigură că Sir H ugh nu-şi va mai pune mîna pe umerii ei
goi, începu să joace, sigură că va pierde banii care-i fuseseră
împrumutaţi.
Dar în loc să piardă, cîştigă. Nu o singură dată, ci în m od
constant. N u era lacomă. Nu miza mai mult de o guinee pe o
carte; dar, de fiecare dată cînd miza, ceilalţi mizau ca ea şi
cînd ieşea cartea cîştigătoare se auzeau strigăte triumfătoare
în spatele ei. Apăruse şi William Hick, apoi o femeie înaltă,
frumoasă şi cu voce cam groasă, o anume Margaret, pe care
Francis nu părea să o placă. în camera alăturată cineva cînta
la spinetă o piesă de Handel.
îi îm prum utaseră douăzeci de lire; notase cu grijă suma
şi se gîndea că, dacă va ajunge la şaptezeci, va păstra cincizeci,
cîştigul, pentru ea, se va ridica de la masă şi nimeni nu o va
mai putea convinge să mai joace. Ajunsese la şaizeci şi una
de guinee cînd îl auzi pe William Hick şoptind cuiva:
- Poldark pierde mult.
- Pierde? Păi am văzut că bancherul a trebuit să-i dea
cîştigul chiar acum.
- Nu, celălalt Poldark. Cel care joacă cu Sanson.
Dem elza simţi că îngheaţă.
Miză şi pierdu, miză iar şi pierdu, miză repede c in a guinee
şi pierdu.
Se ridică.
275 DEMELZA
- O, nu! protestară ceilalţi încercînd să o convingă s

mai joace. Dar ea nu cedă; de data aceasta o cuprinsese panica:
simţea o nevoie urgentă să-l găsească pe Ross. N um ără cele
treizeci şi patru de lire pe care le cîştigase, apoi îşi facu loc
printre jucători şi se uită peste tot după Ross.
Intr-un colţ, în a doua cameră, mai mulţi invitaţi stăteau
în jurul unei mese mici la care jucau Ross şi Sanson. Se îndrep
tă spre ei şi, fară să se mai gîndească la rochie, se înghesui
printre cei ce priveau ca să vadă cărţile.
„French rufF‘ se juca cu treizeci şi două de cărţi şi fiecare
jucător primea cinci cărţi. Riscul dar şi atracţia jocului constau
în faptul că fiecare ju căto r putea re n u n ţa la to ate cărţile
din mînă şi lua alte cărţi din pachet, oricîte voia şi ori de cîte
ori voia.
Demelza urmări jocul un timp încercînd să-l înţeleagă;
era greu pentru ea. Jucau repede şi pe lîngă faptul că ridicau
potul la sfîrşitul fiecărui rober, mizau aproape la fiecare donă.
Faţa lui Ross, prelungă şi slabă, cu maxilarul proeminent, nu
arăta că ar fi băut mult, era încruntat şi o cută adîncă îi apăruse
între sprîncene.
Ross învăţase ]ocul de la un ofiţer superior francez, într-un
spital din New York Jucaseră săptămîni întregi şi-l învăţase
la perfecţie. Nu pierduse niciodată mult, dar în Sanson îşi
găsise un adversar pe măsură. Probabil că acesta îl jucase
toată viaţa şi poate chiar şi în somn în seara asta avea un
noroc nemaipomenit Ori de cîte ori Ross avea cărţi bune,
aurarul avea şi mai bune De nenumărate ori Ross a crezut că
e stăpîn pe joc şi tot de atîtea ori a pierdut. îl părăsise norocul
şi nu mai revenea.
D u p ă ce iscălise poliţe în valoare de două sute de lire,
ceea ce reprezenta suma maximă pe care H arns Pascoe ar fi
WINSTON GRAHAM 276
putut-o o n o ra , c o n s u m în d u -i to a te lichidităţile, R qss se opri

şi trimise un v a let să-i a d u c ă d e băut.
- Am terminat, Sanson, spuse el, nu cred că se va mai
întoarce norocul.
- E greu să prevezi, spuse Sanson, clipind mereu din
ochi şi frecîndu-şi mîinile albe. D acă vrei să continui dă-mi
vreo garanţie. încă nu e tîrziu.
Ross îi oferi ceasul de aur care aparţinuse tatălui său şi pe
care îl purta rareori.
Sanson îl luă:
- Cincizeci de guinee9
- Cît doreşti.
Era rîndul lui Ross să împartă cărţile. Declară caroul atu;
în mînă avea nouă, zece şi asul de caro, valet şi zece de pică.
- Cer carte, spuse Sanson.
- Cîte9
- Toate.
- Eu voi lua două, spuse Ross.
Sanson schimbă toate cărţile din mînă şi primi alte cinci
cărţi. Ross aruncă pieile şi primi riga de cupă şi optul de pică.
- Cer carte, spuse Sanson.
Ross acceptă şi schimbară iar. Sanson două şi Ross una.
Lui Ross îi intră riga de pică.
Sanson n-a mai ceait carte:
- M izez zece guinee.
- Douăzeci, spuse Ross.
- Primesc.
Continuară jocul. Sanson avea riga, regina, opt de atu şi
o treflă mică; facu patru levate faţă de una a lui Ross.
- Âsta-i norocul dracului, şopti cineva lîngă Demelza.
în cîteva minute pierduse cele cincizeci de guinee.
Sanson se opri şi îşi şterse sudoarea de pe faţa lui grasă
Clipea mereu uitîndu-se la ceas.
277 DEMELZA
- E o piesă franceză, spuse el unui prieten. Au supraeva

luat-o puţin. Sper că m erge bine.
Se auziră rîsete.
Valetul se întoarese cu băuturile.
- A d u - m i un pachet nou de cărţi, spuse Ross.
- Da, domnule.
- Pe ce vrei să joci acum 9 îl întrebă Sanson, sarcastic.
- Pe lichidităţile mele, spuse Ross.
Dar Demelza ştia că se gîndeşte la acţiunile lui de la Wheal
Lejsure. Reuşise să se apropie de el; se aplecă brusc şi puse
pe masă cele treizeci şi patru de monede de aur pe care le cîştigase.
- Am ceva bani disponibili, Ross.
Se uită la ea surprins pentru că nu ştiuse că e acolo. Mai
întîi păru că nu o vede, apoi se uită bine la ea; din ochi îi
dispăaise duşmănia. Se încruntă văzînd banii.
- Te rog, Ross, fa-mi plăcerea asta'
Valetul sosi cu perechea nouă de cărţi. De data asta cupa
era atu şi Sanson îi servi lui Ross regina, valetul şi şaptele de
cupă, nouă şi şapte de treflă.
- Cer carte, spuse Ross.
- Eu nu, spuse Sanson refuzînd să schimbe. Jucăm tot pe
zece guinee.
Era clar că avea cărţi bune, dar refuzul lui de a schimba
însemna că Ross ar fi cîştigat dublu. Avea şi el cărţi bune, aşa
că acceptă. Sanson etală regele, asul şi zecele de atu, regele
de caro şi cel de pică. Sanson tăie cu atu prima cupă a lui
Ross şi jucă regele. Ross i-1 tăie cu regina.
Era o cacialma, şi cacialmaua i-a reuşit. Sanson crezuse
că n-avea nimic şi jucă asul de atu pe care Ross i-l luă cu
valetul. Apoi mai cîştigă cu şaptele de atu şi cel de cupă.
Toată lumea părea mulţumită, cu excepţia lui Sanson.
Un timp şansa îi surise lui Ross, care avea acum aproape
o sută de lire în faţă. Demelza nu scotea un cuvînt. Apoi San-
WINSTON GRAHAM 278
son începu să cîştige din nou, jo c d u p ă jo c . Banii din faţa lui

Ross scădeau, apoi dispărură. Cei ce urmăreau jocul începură
să plece. Undeva, în depărtare, un ceas batea de două. Ross
nu mai bea. Coniacul pe care-1 com andase era neatins.
Sanson îşi şterse mîinile şi se uită clipind la Ross.
- Recunoaşteţi că aţi pierdut tot?- spuse el, sau mai aveţi
alte bijuterii de vînzare.
- Am acţiuni.
- Nu, Ross; nu, Ross, îi şopti Demelza. Hai să plecăm!
Acu o să cînte cocoşul!
- Cît valorează9
- Şase sute de lire.
- O şă-mi ia ceva timp ca să cîştig această sumă. N-aţi
prefera să reluăm jocul mîine?
- Nu sînt obosit.
- Ross.
- Te r o g 1 Ridică privirea spre ea.
Ea tăcea. Apoi observă că Sanson se uită la broşa cu
rubine pe care 1 - 0 cumpărase Ross.
Se trase înapoi şi ridică mîna instinctiv ca să o acopere.
Ross împărţea iar cărţile.
Deodată luă broşa şi o puse pe masă, lîngă Ross.
- Joacă pe asta, dacă tot vrei să joci.
Ross se întoarse şi se uită la ea şi Sanson se uită la broşă.
- E veritabilă9
- Nu te amesteca, Demelza, spuse Ross.
- Nu trebuie să pierzi tot, îi şopti ea. Joacă pe asta; ţi-o
dau cu toată inima... dacă tot vrei să continui.
- Cît valorează9 întrebă Sanson. N u mă pricep la pie
tre preţioase.
- Cam o sulă de lire, spuse Ross.
- Foarte bine Sînt de acord. D ar e tîrziu...
279 DEMELZA
- Dum neata dai cărţile.

începură iar să joace şi Ross începu să cîştige. Cei care
rămăseseră să privească n-au mai plecat. Jucătorii de whist
se duseseră la culcare şi la masa de „faraon" se spărsese jocul.
La ora trei dimineaţa Ross cîştigase destul ca să-şi răscumpere
ceasul. La trei şi un sfert recuperase şi banii cîştigaţi de Demelza.
George Warleggan interveni:
- Hai, Ross, nu se mai poate. Fie-ţi milă de noi. D upă
jocul ăsta terminaţi. Puteţi şă jucaţi din nou mîine seară,
dacă vreţi.
Ross se uită la el în timp ce lua o înghiţitură de coniac.
- îmi pare rău, George. Du-te la culcare dacă vrei, dar
sfîrşitul jocului nu e în c ă decis. Trimite-ţi servitorii la culcare.
Noi ne putem găsi singuri drumul.
Sanson îşi frecă fruntea cu mîna.
- Ca să spun drept, şi eu mă simt foarte obosit. Mi-a plăcut
jocul, dar să ştiţi că .eu nu v-am invitat să jucăm o noapte
întţsagă. Să ne oprim înainte ca norocul să se schimbe iar.
R o s s nu se mişcă.
- Să mai jucăm o oră şi pe urmă ne vom opri.
- Cred că gazda noastră are dreptul să decidă, spuse
Sanson clipind din ochi.
- Hai să dublăm miza, asta ar face să term inăm mai
repede, spuse Ross.
- Cred că gazda noastră..., interveni Sanson.
- N u sînt mulţumit de rezultatul de pînă acum a, a d ă u
gă Ross.
Se uitară lung unul la altul, apoi Sanson ridică din umeri.
- F oarte bine. încă .o oră E rîndul d u m n e a v o a s tră să
daţi cartea
Se părea că sfatul lui Sanson fusese bun, pentru că din
acel moment Sanson începu să cîştige iar. La trei şi jum ătate
WINSTON GRAHAM 280
lui Ross nu-i mai rămăseseră decît şaizeci de lire. La patru

fară un sfert nu le mai avea nici pe acelea. Sanson asuda din
a bundenţă. D e m e lz a siitiţea că-i vine rău. N um ai şapte
persoane mai urmăreau jocul.
Cînd mai aveau o jum ătate de oră de joc, începură să se
tocmească pentru acţiunile Wheal Leisure. Sanson ridica tot
felul de obiecţii, nu voia să le accepte ca miză la joc. Ca şi
cum el ar fi fost cel care pierdea.
Pierdură cinci minute discutînd; la ora patru situaţia era
tot neschimbată. La patru şi cinci Ross primi trei atuuri, riga,
zecele şi asul, şi două cărţi fară valoare. La prima schimbare
primi două rigi. M iză cincizeci de lire, ceea ce însemna că
miza reală era o sută. Cînd reîncepură jocul, se dovedi că
Sanson avea cele cinci atuuri rămase şi facu toate levatele.
Demelza se uită după un scaun, dar nu văzu nrci unul pe
aproape. A pucă strîns spătarul scaunului lui Ross şi se forţă
să vadă. prin ceaţa care îi împăienjenea ochii.
Ross îşi servi un şapte, un nouă şi un o p t de treflă şi un
nouă şi un zece de pică. Din m om ent ce atuul era cupa, cărţile
din mînă nu aveau nici o valoare.
- Cer carte, spuse morarul.
- Cîte7
- Una.
- Eu le schimb pe toate, spuse Ross şi aruncă toate cele
cinci cărţi din mînă.
Se părea că Ross uitase că Sanson trebuia să tragă primul
carte, pentru că întinse mîna în acelaşi timp ca să tragă şi el.
Mîinile lor se întîlniră şi în loc să tragă cărţile Ross îl apucă
pe Sanson de încheietura mîinii. Sanson începu să mîrîie cînd
Ross îi întoarse mîna cu palma în sus. In palmă era riga de atu.
Se facu un m om ent linişte.
Ross spuse:
281 DEMELZA
- Nu ştiu cum o să explicaţi faptul că aveţi o carte în

mînă înainte de a fi tras din pachet.
Sanson arăta ca şi cum ar fi fost gata să leşine.
- Nu-i adevărat, spuse el. Trăsesem cartea cînd m-aţi
apucat de mînă.
- Cred că aşa a fost, Ross, spuse G eorge Warleggan.
- Nu, nu trăsese cartea! strigară Hick şi Vosper amîn-
doi odată.
Deodată Ross îi lăsă mîna şi-l apucă de piept trăgîndu-1
de pe scaun peste masă.
- Ia să văd dacă nu mai găsesc şi alte trucuri pe sub hainele
dumitale.
într-o clipă se produse o învălmăşeală cumplită. Masa se
răsturnă şi toţi banii se rostogoliră pe podea. Sanson se zbătea
căzut pe spate, în timp ce Ross îi sfîşie cămaşa şi-i smulse
haina de pe el.
Găsi două cărţi în buzunarul interior al hainei. Asta a fost tot.
Ross se ridică şi începu să-l caute prin buzunarele hainei;
îşi scoase poliţele lui şi le puse pe un scaun. Sanson rămase
mut; apoi se repezi brusc să-şi reia haina. Ross îl împinse cu
mîna, apoi aruncă jos haina şi-l îmbrînci cît colo.
Omul se trînti pe un scaun, sufocat, şi apoi se ridică iar în
picioare. Ross îl răsuci şi-I apucă de cămaşă şi de fundul
pantalonilor de mătase.
- Deschide fereastra, Francis, spuse el.
- Ross, ascultă, zise George, interpunîndu-se, nu trebuie
să ne dăm în spectacol...
Dar Ross îl dădu la o parte şi se îndreptă spre uşa-fereastră,
tîrîndu-1 după el pe morarul care se zbătea. Ieşi afară şi coborî
cele patru trepte. Cîţiva dintre cei prezenţi îl urmară, dar
George W arleggan rămase în capul scării. în lumina slabă a
stelelor rîul semăna cu o prăpastie neagră cu maluri povîrnite
WINSTON GRAHAM 282
Cînd ajunse lîngă mal, Sanson începu să se zbată mai tare şi

să dea din picioare încercînd să scape. Se apropiară de m ar
ginea malului şi Sanson începu să strige după ajutor. Ross îl
scutură bine pînă încetă. Apoi se încordă din toate puterile, îl
ridică în sus şi-l aruncă în apă.. Efortul făcut era gata să-l
antreneze şi pe el peste margine. Strigătele lui Sanson, ca
scîncetele ascuţite ale unui copil, se curm ară brusc cînd căzu
pleosc în apă.
Ross îşi recăpăta echilibrul şi se uită după el. Nu văzu
nimic. Se întoarse în casă fară să se uite la nimeni. Lîngă
scară, G eorge îl apucă de braţ.
- A căzut în apă?
- A căzut unde ar trebui să fie apa. în orice caz, acum
s-a dus acasă.
- O să se sufoce în noroiul ăla, omule!
Ross se uită la el. Privirile li se încrucişară, în ele lucea
scînteia unei vechi rivalităţi.
- Iartă-mă că ţi-am bruscat oaspetele şi am produs atîta
agitaţie. Dar dacă pe viitor mai primeşti sub acoperămîntul
tău asemenea specimene, să ai grijă să amenajezi şi un loc
special unde să fie aruncat gunoiul.
*
Demelza era în dorm itor de vreo zece minute cînd veni

şi Ross. Se dezbrăcase şi atîrnase rochia ei frumoasă în şifo
nierul masiv din lemn de mahon. îşi desfăcu părul şi-l perie,
apoi îşi puse cămaşa de noapte cu volănaş de dantelă la gît
Stînd în pat şi uitîndu-se la el cu o expresie atentă, părea ca
de şaisprezece ani.
Deşi înţelegea ce simte Ross, nu ştia cum să se comporte
în seara asta o depăşea.
El închise uşa şi se uită la ea cu ochii a.ceia care păreau
283 DEMELZA
deschişi la culoare cînd era furios. Se uită iar la ea, apoi la

ceva ce ţinea în mînă.
- Ţi-am adus broşa, spuse el. Era complet treaz, ca şi
cum n-ar fi băut nimic toată ziua.
- Mulţumesc.
- Ai lăsat-o pe un scaun.
- N-am vrut să o ating, Ross.
- Iţi mulţumesc că mi-ai împrumutat-o.
Se duse apoi şi o puse pe toaletă.
- Nu ştiu cum să-ţi spun dar... m-am gîndit la Wheal
Leisure... la toate planurile şi eforturile tale... n-aş fi vrut s-o
pierzi... Ai recuperat tot9
-C e9
- Tot ce-ai pierdut azi-noapte.
- Sigur că da! începu să se dezbrace.
- Cînd ai început să-ţi dai seşma că trişează, Ross9
- Nu ştiu... Cînd ai venit tu... Nu, mai tîrziu, dar nu eram
sigur.
- De aceea n-ai vrut să întrerupi jocul9
- Nu trişa întotdeaunâ şi apoi am început să cîştig. Ştiam
că dacă voi continua să cîştig va trebui să înceapă iar să trişeze.
Ii asudau mîinile mereu, abundent. Asta a fost prima mea şansă.
- Ce i s-a întîmplat, Ross9 Nu s-a înecat9
- Doi servitori ai lui George l-au scos.
- îmi pare bine. Nu pentru el, dar... Se dădu jos din pat. .
- Unde te duci9
- Să pun broşa.bine. N-aş putea dormi dacă aş lăsa-o oriunde.
- Tot trebuie să dormi, oriunde ai pune-o.
- Atunci o bag sub pernă.
Arăta foarte tînără, înaltă şi delicată, în cămaşa de noapte
lungă, de bumbac alb. Nu părea să fie mama Juliei
WINSTON GRAHAM 284
Cînd se întoarse, Ross o apucă de mînă.

- Demelza!
E a se opri şi se uită lung la faţa lui încordată.
- N-a fost o seară prea reuşită pentru debutul tău în societate.
- Nu, spuse ea lăsînd capul în jos.
O strînse în braţe şi îşi îngropa mîinile în părul ei bogat.
O cuprinse apoi de umeri şi o mîngîie blînd pînă cînd ea se
uită din nou în ochii lui.
- Tot ce ţi-am spus acolo, în sala de bal...
-E i?
- N-am avut dreptate.
- Cum adică9
- Era dreptul tău să te bucuri de atenţiile acelor bărbaţi,
pentru că eu te-am neglijat.
- Oh... dar ştiam de ce nu erai cu mine. Ştiam prea bine.
Dar eram îngrijorată. Erau toţi în jurul meu ca un roi de albine.
N-am mai avut tim p s ă mă gîndesc. Şi cînd ai venit...
Se sui din nou în patul mare cu polog şi draperii. Ross se
aşeză pe marginea patului, lîngă ea. Demelza se uită la el:
- Şi pe urmă a mai fost şi Verity
- Verity9
Ea îi povesti tot ce se întîmplase.
Urmă o tăcere lungă, una din acele tăcen prin care amîn
doi păreau să-şi comunice ceva, tăceri frecvente între ei, care-i
apropiau şi mai mult
- O, Doamne, spuse el, ce lume sucită! Se lăsă pe spate
sprijimndu-se de ea.
- Toată săptămîna asta am vrut să lovesc, să mă bat, n-am
găsit pe nimeni în jurul meu care să merite. Nimic în jurul
meu decît aer, nimicnicie1 Sînt obosit, sînt prea obosit ca să
mai urăsc acum, Demelza
285 DEMELZA
- M ă bucur, spuse ea.

D upă cîteva minute se urcă în pat lîngă ea şi rămase
nemişcat, uitîndu-se la baldachinul patului. Apoi se aplecă şi
stinse lumînarea.
Ea îl luă în braţe şi-i lipi capul de umărul ei.
- D e patru zile,.e prima oară că mă simt liniştit.
Era prima oară că stăteau înlănţuiţi aşa, se gîndea D e
melza, dar nu spuse.
Capitolul X II
doua zi de dimineaţă se vedea clar că

• JLW arleggan nu privea cu ochi buni felul
cum se terminase cearta de la m asa de joc. Părea jenat şi
rece. Ross se întreba dacă nu cum va i-ar fi convenit să-şi
vadă oaspeţii acceptînd să fie ruinaţi fară să protesteze.
Dar nu avea timp să se gîndească acum la asta. Trebuia să
vorbească cu Harris Pascoe înainte de a pleca înapoi la Nampara.
Zilele acestea uitase aproape com plet de societatea lor;
erau' multe de făcut şi de discutat. D u p ă un timp bancherul îi
spuse neliniştit:
- Am aflat că aţi fost oîteva zile la Launceston.
- Aşa este.
- E destul de curios că deşi ies foarte rar din casă, şi atunci
numai ca să fac puţină mişcare, aflu tot ce se mai întîmplă
prin lume. Sper că nu aţi păţit nimic rău?
- Dacă vă gîndiţi la sănătatea mea, nimic. Desigur s-ar
putea ca boala să se manifeste peste eîteva zile.
Pascoe se dădu uşor înapoi.
- Bănuiesc că pătrunderea dum neavoastră cu forţa în
închisoare n-a fost apreciată prea bine.
- Nici nu mă aşteptam să fie.
- Tînărul a murit, nu? De fapt, nu cred că ceea ce aţi
făcut va avea consecinţe neplăcute pentru dumneavoastră.
287 DEMELZA
Orice anchetă asupra intervenţiei dum neavoastră ar scoate la

iveală condiţiile de viaţă inumane din închisoare şi n-ar fi în
interesul j u d e c ă to r i lo r implicaţi să se facă p re a m ultă
publicitate în jurul incidentului. De fapt, să ştiţi că aproape
toţi sînt oameni bine intenţionaţi; singură apatia-este greşeala
lor cea mai gravă. Mulţi dintre ei îşi îndeplinesc funcţiile cu
admirabilă dăruire pentru obşte. Şi au destul respect pentru
ceea ce gîndesc oamenii pentru a nu se face de ocară. Cred
'că se vor hotărî să strîngă rîndurile şi să ignore ce aţi făcut.
Asta e părerea mea personală, puteţi să o credeţi sau nu.
Ross se lovi.cu cravaşa peste cizmă.
- Din păcate, spuse Pascoe uitîndu-se pe fereastră, cîţiva
dintre acţionarii de la Carnm ore C opper Com pany nu sînt de
partea dumneavoastră.
- Ce vreţi să spuneţi7
- Ei bine, ei sînt magistraţi, nu? Şi în această calitate văd
problema în felul lor: St. Aubyn Tresize şi Alfred Barbary şi
ceilalţi. Totuşi, poate că nu se va întîmpla aşa.
Ross mormăi ceva, apoi se ridică.
- O să avem de luptat cu mulţi, n-ar fi trebuit să ne mai
luptăm şi între noi.
Pascoe îşi îndreptă ochelarii pe nas şi scutură puţin tutun
de pe haină
- N-am fost Ia bal aseară, dar mi s-a spus că petrecerea a
fost foarte reuşită Am auzit că soţia dum neavoastră a fost
revelaţia seni.
Ross îi aruncă o privire pătrunzătoare. De obicei Pascoe
nu era sarcastic.
- în ce fel7
Bancherul se uită la el puţin surprins.
- Bănuiesc că în felul cel mai plăcut. Dacă există şi un fel
neplăcut de a te face remarcat, atunci eu nu-1 cunosc.
WINSTON GRAHAM 288
- Oh, spuse Ross. Da. N-am fost deloc în apele mele

aseară. N-am prea observat.
- Sper că nu e un simptom al bolii?
- Nu, nu... Ce spuneaţi9
- Despre ce9
- Despre soţia mea.
- Repetam pur şi simplu ce am auzit. Cîteva doam ne i-au
admirat frumuseţea. Şi cred că Guvernatorul General a între
bat cine e doamna.
Ross încercă să nu pară surprins.
- E măgulitor ce aud, zise el.
Harris Pascoe îl conduse pînă la uşă.
- Staţi la familia W arleggan7
- N-am putut refuza. Nu cred că o să ne mai invite, cînd va
afla că şi eu am interese în noua societate pe care am înfiinţat-o.
- Iar conflictul de aseară cu M atthew Sanson va încorda
şi mai mult relaţiile.
- Văd. că sînteţi bine informat.
Pascoe zîmbi:
- Mi-a spus Vosper. Dar astfel de certuri se află repede
în oraş.
- Nu ştiu de ce ar fi un motiv de supărare pentru W arleg
gan Nici măcar nu era aşezat la vreo masă de cărţi atunci.
- Nu, dar sînt veri
- E văr cu Warleggan? Nu ştiam.
- Bătrînul, bunicul. . ştiaţi că era'fierar9 Avea trei copii.
Fata s-a măritat cu un netrebnic, un om de nimic, numit San
son, tatăl lui M atthew Sanson Fiul cel mare al bătrînului e
Nicholas, tatăl lui George, iar fiul mai mic e Cary.
- D a9 spuse Ross gînditor. De fapt asta îi da de gîndit. E
de meserie morar, nu9
- Aşa s-ar zice, răspunse Pascoe, cu o expresie semnifi
cativă pe faţă
289 DEMELZA
La ora unu şi-au luat rămas bun de la Warleggan. George,

mărinimos, coborî scările ca să-i conducă. Nici o vorbă despre
cearta din seara trecută, ca şi cum Sanson nici n-ar fi existat.
S-au despărţit rîzînd, mulţumind, facînd tot felul de promisiuni
nesincere de a se vedea curînd, şi cei cinci Poldark au pornit
călare pe Princes Street. Cînd să încalece, un grăjdar de la
hanul Şapte Stele se apropie de Demelza şi-i înmînă o scrisoare
pecetluită; dar cu atîta lume în jur n-a avut timp decît să o
bage în buzunarul costum ului de călărie sporind că n-a
observat nimeni.
Au plecat cu toţii, dar stinghereala dintre ei persista. Fran
cis continua să nu-i adreseze nici un cuvînt surorii sale şi în
timp ce călăreau unul lîngă altul, nici unul nu părea dispus să
vorbească. Dar, cînd au ajuns în cîmp deschis, Ross şi Francis
o luară înainte, urmaţi de cele trei femei în rînd. D upă ele
veneau cei doi servitori de la Trenwith cu bagajele pe ponei.
Atunci au avut Ross şi Francis ultima discuţie prietenească,
după care a urmat o lungă perioadă de răceală; şi în urma lor,
cum Verity nu avea nimic de spus, Elizabeth şi Demelza
discutau pentru prima oară de la egal la egal.
Evitînd cu grijă subiectul căpitanul Blamey, Ross şi Fran
cis discutau despre M atthew Sanson. Francis nu ştiuse că e
rudă cu familia Warleggan.
- Ceea ce mă supără, spuse Francis, e că am jucat cu
porcul ăsta trei ani de zile. Acîştigat sume enorm e de la mine.
Pierdea cîteodată, dar nu în favoarea mea. Asta îmi dă de
gîndit. Oare de cîţi bani m-o fi excrocat9
- Bănuiesc că de mulţi. Ascultă, Francis, nu cred că lucru
rile trebuie să rămînă aşa. Eu n-am de cîştigat nimic dacă-l
urmăresc, dar tu ai. Probabil că şi alţii. Nu cred că trebuie să
te împiedice rudenia Iui cu Warleggan
WINSTON GRAHAM 290
- Crezi că am putea să stoarcem de la el ceva din ce a

cîştigat pe căi necinstite?
- De ce nu? E m orar şi înoată în bani! De ce nu l-ai forţa
să plătească?
- Trebuia să mă fi gîndit înainte de a pleca de la W arleg
gan. Aş fi putut sonda pe unii care ştiu că am pierdut jucînd
cu el. Am senzaţia că se va face nevăzut înainte să întreprin
dem noi ceva.
- Da, dar ce face cu morile? N u le poate abandona.
- Nu.
Ross văzu că Demelza şi Elizabeth discutau împreună;
sunetul vocilor lor, adus de vînt, îi facea plăcere. Ar fi fost
ciudat, dar şi plăcut dacă s-ar fi împrietenit. întotdeauna îşi
dorise să le vadă prietene.
Cînd au ajuns la Trenwith au intrat ca să ia ceaiul. Ocupaţi
să vadă dacă nu s-a întîmplat nimic cu copiii în lipsa lor, Ross
şi Demelza au pornit tîrziu spre N am para: Demelza, care
călărea mai în urmă, îşi îndem nă calul ca sa-1 ajungă pe Ross
şi să se uite la copilul ghem uit în braţele lui.
- Verity a pornit iar pe un drum greşit, spuse Ross. N-a
scos nici o vorbă cît am luat ceaiul. Expresia feţei ei m-a
neliniştit. Mulţumesc lui D um nezeu că noi n-avem nici un
amestec.
- N-avem, Ross, m urm ură Demelza, simţind cum o arde
scrisoarea în buzunar. O citise repede la Trenwith.
D oam nă D em elza,
De vreme ce ne-aţi a ju ta t p e n tru a doua oară ca
să ne întilnim, m ă adresez dum neavoastră să ne ajutaţi
în continuare în acest m om ent de criză p en tru noi. ( u
l-'ranci.snu se poate discuta; între noi nu po a te f i vorba
vreodată de îm păcare. De a ceea l'e n ty trebuie să
291 DEMELZA
aleagă, şi să aleagă repede, între noi doi. Nu mă tem

de alegerea p e care o va face, dar nu am cum să
comunic cu ea pentru a aranja ceva definitiv. Vă rog
să mă ajutaţi...
- Nu, Ross, spuse Demelza.

Cînd au ajuns în dumbravă şi au pătruns în valea lor, ieşi
soarele. S-au oprit un moment să privească. Deodată Ross spuse:
- Nu-mi place să mă întorc acasă azi, acasă la noi, pe
pămîntul nostru, pentru că mă gîndesc la nenorocirea lui Jinny
şi la eşecul meu.
Ea îl luă de mînă.
- Nu, Ross, nu-i aşa. Ne întoarcem la fericirea noastră şi
la reuşita noastră. Şi mie îmi pare rău pentru Jinny, mereu
îmi va părea rău, dar nu putem lăsa nenorocirea altora să ne
distrugă viaţa. Nu putem. Dacă am face-o, n-ar mai fi nimeni
fericit. Nu sîntem legaţi între noi atît de strîns, aşa a lăsat
Dumnezeu! Atîta timp cît sîntem fericiţi, să ne bucurăm de
fericirea noastră, pentru că nu ştiu cît poate să dureze.
Ross se uită la ea.
- Tot ce e aici e al nostru, spuse ea, şi trebuie să-l preţuim.
Nu e bine să ceri luna de pe cer şi să vrei să fie toţi la fel de
norocoşi ca noi. Eu sînt mulţumită şi vreau să fii şi tu. Nu de
mult erai fericit. Te-am supărat în vreun fel9 Ţi-am înşelat
încrederea9
- Nu, spuse el, nu m-ai supărat.
Demelza respiră adînc.
- Ce minunat e să vezi iar marea după ce ai lipsit, fie şi
numai o zi
El începu să rîdă - prima dată de cînd se întorsese acasă.
De două săptămîm bătea vîntul dinspre sud-est. Uneori
marea fusese liniştită şi verde, alteori plină de valuri înspumate.
WINSTON GRAHAM 292
Dar azi se umflase mult. Valuri mari înaintau rostogolindu-se

încet şi crestele lor albe se spărgeau departe pe ţărm a c ope
rind întregul g o lf cu spum a lor sclipitoare.
Cum înaintau pnntre copaci, Garrick le ieşi în întîmpinare,
alergînd spre ei în salturi, cu botul plin de spum ă şi limba
roşie atîrnîndu-i afară de bucurie. D arkieîl cunoştea şi îl trata
cu indiferenţă, dar Caerhays, noul cal al Demelzei, nu aprecie
manifestările lui de bucurie. începu să scuture din cap şi să se
dea înapoi, dar pînă la urmă se linişti. Cînd au pornit din nou,
zăriră silueta unei fete care trecea în fugă în direcţia dealului.
Părul ei lung şi negru îi flutura pe umeri; în mînă ducea o
legătură care se balansa în ritmul fugii.
. - Asta-i Keren Daniel, spuse Demelza. D e cîte ori se duce
la Sawle să cum pere ceva, trece prin grădina mea ca să
scurteze drumul.
- Cred că nu i-a spus nimeni că nu e voie. Apropo, m-a
întrebat cineva azi-dunineaţă dacă Dwight Enys trăieşte cu
vreo femeie din împrejurimi. Ai auzit tu ceva9
- Nu, spuse Demelza, apoi deodată totul se limpezi în
minte şi. îi scăpă o exclamaţie.
- Ce e9
- Nimic.
Ajunseră la pod şi îl traversară. Ross simţi un impuls subit
să-i satisfacă dorinţa Demelzei de a fi fericită, să repare gre
şeala făcută cu o seară înainte, cînd se purtase urît cu ea. De
ce nu9 Ce uşor rosteşti cîteodată cuvinte usturătoare şi ce
greu pe cele de mîngîiere
- M-ai auzit vorbind de Harris Pascoe, nu9
- Cine, bancherul tău9
- Da. Pare să fie cel mai bine informat om din tot ţinutul.
N-a fost la recepţie aseară şi totuşi a aflat de succesul tău
- Succesul m eu9 se miră ea crezind că Ross o ironizează
293 DEMELZA
- Da; ştia că doamnele vorbeau de frumuseţea ta şi că

Guvernatorul General dorea să ştie cine eşti.
- Iisuse! spuse Demelza, roşindu-se la faţă. Glumeşti!
- Nu glumesc deloc.
- Cine i-a spus asta?
- Cineva demn de încredere.
- Iisuse! rosti ea din nou. Nici m ăcar nu ştiu care era
Guvernatorul General.
- Aşa că vezi că erau mulţi dispuşi să te aprecieze chiar
dacă eu nu eram dispus.
- Nu-mi vine să cred, Ross,^spuse Demelza surprinsă.
Cine putea să mă remarce-în atîta înghesuială9 Ţi-a spus numai
ca să-ţi facă plăcere.
- Nici vorbă, te asigur!
Ajunseră în faţa uşii. Era deschisă, dar nu era nimeni ca
să-i întîmpine.
- Să-ţi spun drept... mi se pare ciudat, spuse ea. Probabil
că le-a plăcut rochia pe care mi-ai cumpărat-o.
- In cazul tău, nu haina face pe om.
- Chiar aşa?! Nu-mi vine să cred!
John Gimlett apăru în fugă venind din spatele casei şi
scuzîndu-se că n-a fost acolo să-i întîmpine; faţa lui rotundă,
blajină şi prietenoasă, exprim am ulţum irea că-i vede din nou
acasă. Ross vru să-i dea copilul, dar Dem elza descălecă ea
întîi şi luă în braţe fetiţa, care dădea din picioruşe, şi o strînse
la piept. Pe chipul bucălat al copilului -apăru un zîmbet de
plăcere. Simţise imediat cine o ţine în braţe. Gînguri şi n'dică
o mînuţă strînsă. Demelza sărută mînuţa şi îi examină atentă
faţa care i se păru întrucîtva schimbată; parcă nu mai era la
fel de drăguţă cum o lăsase la plecare. Demelza se gîndi că la
vîrstă asta nici un copil nu poate arăta prea bine în lipsa mamei.
(Doamnele de la bal îi admiraseră frumuseţea, şi Guvernatorul
WINSTON GRAHAM 294
General întrebase... „Le-a plăcut rochia pe care mi-ai cum

părat-o, Ross“, dar el răspunsese că nu haina face pe om.)
Demelza era sigură că Julia va fi mîndră de tatăl ei cînd va fi
mare şi va înţelege; nu-i trecuse însă prin minte că s-ar putea
să fie m îndră şi de m am a ei. Ce gînd minunat! Ca soarele
lucind pe mare! Se va strădui. Va deveni o adevărată doamnă;
cu cît vor trece anii, cu atît va deveni mai graţioasă, mai ferme
cătoare. Era încă tînără, mai avea timp ca să înveţe.
Se uită la Ross care tocmai descăleca. Aseară, alaltăseară,
se temuse pentru el. D ar azi îşi recăpătase echilibrul. D acă
l-ar convinge să stea acasă mai mult, îşi va reveni complet.
Trebuia să aibă grijă; de ea depindea totul.
Julia se răsuci în braţele ei şi începu iar să gîngu'rească:
„Na... na... na,., buf... na... na“, şi să rîdă.
Demelza oftă; îşi dădea seama cît de complexă era viaţa,
dar şi cit de bună fusese cu ea. Se întoarse şi intră cu copi
lul în casă.
Capitolul X III
K
eren avea un motiv serios ca să se gră
bească. Cumpărase două sardele sărate
pentru masa de seară a lui Daniel, pe care plătise două pence,
şi trebuia să le pregătească. Ajunse acasă în fugă, intră repede
şi începu să strîngă surcele ca să facă focul. Ca să mai cîştige
un ban, Mark lucra şi pentru Will Nanfan pe peticul de pămînt
al acestuia. Toată săptămînă, cît lucrase în schimbul de noapte,
programul lui fusese următorul: în mină de la zece seara la
şase dimineaţa, somn de la şapte la douăsprezece, săpat în
grădina lui o oră, apoi drum de o milă pînă la Nanfan, unde
lucra de la.două la şapte. Venea acasă, iar pe la şapte şi ju m ă
tate se culca o oră, apoi lua masa de seară şi o pornea iar la
mină. Era greu, dar necesar, pentru că soţia lui nu era o gospo
dină prea bună Mereu cumpăra cîte ceva gata pregătit, în loc
să gătească ea. Era cşva ce vecinele ei nu ar fi făcut niciodată.
La Sawle stătuse să se uite la doi bărbaţi care se certau
pentru o plasă de pescuit. Văzu că sosise acasă la timp; n-ar
fi trebuit să se grăbească. Dar nici nu se învinovăţi pentru
graba ei şi nici nu-1 găsi vinovat pe M ark că o ţine legată de
casă. Şi asta pentai simplul motiv că azi Dw ight era acasă.
Nu-1 mai văzuse de o săptămînă. D ar azi era acasă.
Pregăti masa, îl trezi pe Mark şi se uită la el cum mănîncă,
ciugulind şi ea cîte puţin ca o păsărică. Era inconsecventă în
WINSTON GRAHAM 296
toate, preferind să m o a ră de foam e cînd m încarea nu-i plă

cea, îm buibîndu-se pînă nu se mai putea mişca dacă m în c a
rea era gustoasă.
Stătu uitîndu-se la M ark cum se pregătea să plece la nouă,
simţind o tensiune ascunsă în tot trupul, aşa cum simţise de
multe ori, şi întotdeauna din aceeaşi cauză. De cîtăva vreme
era mai ursuz, mai puţin maleabil faţă de toanele ei; cîteodată
credea că o urm ăreşte bănuitor; dar asta nu o neliniştea; era
convinsă că-1 poate păcăli şi avea grijă să nu facă nimic care
să-i trezească vreo bănuială cînd el era acasă. Numai în nopţile
cînd M ark lucra era în adevăr liberă şi pînă acum se temuse
să uzeze de această libertate, nu pentru că i-ar fi fost frică să
afle Mark, ci pentru că se temea că Dwight îşi va face o proastă
părere despre ea.
Soarele apusese după nori grei, lăsînd în urm ă o ultimă
geană de lumină pe cer. în cameră era deja întuneric. Keren
a; inse o lumînare.
- Ai face mai bine să aprinzi numai după ce se face întu-
ne : de tot, spuse Mark. Luminările sînt scumpe, costă nouă
pence livra.
întotdeauna se plîngea de preţul ridicat al lucrurilor. Voia
să stea pe întuneric?
- D acă ai fi construit casa altfel îndreptată, ar fi fost mult
mai luminoasă spre seară, spuse ea.
Se plîngea mereu că locuinţa era orientată spre nord. Ce
credea9 Că poate să'o ia în braţe şi să o aşeze cu faţa spre sud
cum îi plăcea ei9
- N u uita să încui uşa cît lipsesc eu, spuse el
- Da, dar asta înseamnă să mă scol ca să-ţi deschid.
- Lasă asta! Fă cum îţi spun! Nu-mi place să dormi
singură, fără apărare, cum te-am găsit azi-dimineaţă. Mă întreb
cum de ţi-o fi plăcînd să dormi aşa!
297 DEMELZA
E a ridică din umeri.

- Nimeni din cei care locuiesc prin vecinătate nu ar
îndrăzni să se aventureze pînă aici, şi un cerşetor sau un vaga
bond n-ar avea de unde şti că nu eşti acasă.
El se ridică să plece.
- Ai grijă să încui la noapte.
- Bine.
M ark îşi luă lucrurile şi se îndreptă spre uşă. înainte de a
pleca îi mai aruncă o privire şi o văzu stînd acolo în lumina
acelei singure lumînări: lumina se reflecta pe faţa ei palidă,
pe pleoape, pe genele negre, pe părul negru. Ţinea buzele
strînse şi nu se uitata el. Simţi brusc cum îl cuprinde o dorinţă
puternică, teribilă, un spasm de dragoste, bănuială şi gelozie.
Ea şedea acolo, ca un fruct ales, pe care doreai să-l culegi.
Era soţia lui, totuşi de săptămîni întregi îl chinuia gîndul că
nu era făcută pentru el.
- Keren!
-D a9
- B agă de seam ă să nu deschizi uşa la nimeni pînă
nu vin eu.
Se uită drept în ochii lui.
- Nu, Mark, n-am să deschid la nimeni.
Pe drum se întrebă de ce îi răspunsese atît de calm, ca şi
cum vorbele lui n-ar fi surprins-o.
D upă plecarea lui, rămase un timp nemişcată. Apoi stinse
lumînarea, se duse la uşă şi o deschise ca să audă sunetul
clopotului anunţînd schimbul. G n d îl auzi, închise uşa. o încuie,
aprinse iar lumînarea şi intră în dormitor. Se lungi pe pat, dar
nu putea să doarmă. Gînduri de tot felul îi treceau prin minte,
trupul îi era încordat, plin de dorinţă.
In cele din urm ă se sculă din pat, se pieptănă, se pudră cu
un rest de pudră pe care-1 mai găsi în cutie, îşi aruncă pe
WINSTON GRAHAM 298
umeri o haină neagră, uzată şi se legă la cap cu basm aua roşie

pe care o cîştigase M ark. Apoi plecă de acasă. M e rg e a
cocoşată, schiopătînd, ca să n-o re c u n o a s c ă cineva dacă
ar fi văzut-o.
La Gatehouse se vedea lumină prin fereastra camerei în
care lucra doctorul. Era lumină şi la fereastra -de sus, unde
dorm ea Bone, servitorul.
Keren nu bătu la uşă; ocoli în vîrfu! picioarelor printre
tufişuri pînă ajunse la fereastra luminată şi ciocăni uşor. îşi
scoase basmaua şi îşi aranjă părul.
Aşteptă cam mult, dar nu mai ciocăni pentru că ştia că
doctorul avea auzul fin. D eodată perdălele se dădură la o
parte şi o mînă deschise fereastra. Se trezi cu el în faţă.
- Keren! Ce e9 Nu te simţi bine?
- Ba da, spuse ea. Am... am vrut să te văd, Dwight.
- Du-te la uşa din faţă. Am să-ţi deschid.
- Nu, pot să mă sui pe aici dacă mă ajuţi.
El întinse o mînă; ea o apucă şi sări sprintenă în cameră.
Dwight închisd repede fereastra şi trase perdelele.
Focul ardea trosnind în cămin. D ouă sfeşnice cu lumînări
luminau masa pe care erau împrăştiate hîrtii. Era îmbrăcat cu
o haină de casă uzată şi părul îi era ciufulit. Arăta foarte tînăr
şi frumos.
- Iartă-mă, Dwight. N-am... n-am putut veni la altă oră.
Mark lucrează în schimbul de noapte. Eram îngrijorată...
- îngrijorată9 De ce9
- Din cauza ta. Am auzit că eşti bolnav, că te-ai molipsit...
- N-a fost nimic, spuse el, şi faţa i se lumină.
- Ştiu că ai fost acasă marţi, dar n-am putut veni şi tu nu
nn-ai trifnis nici o vorbă.
- N-aş fi putut.
- Ai fi putut să încerci, înainte de a te duce iar la T ruro
299 DEMELZA
- N-am ştiut în ce tură lucrează M ark. N-aveai motiv de

îngrijorare, draga mea. Ne-am dezinfectat bine înainte de a
ne întoarce acasă. Pînă şi portofelul m eu mirosea urît şi a
trebuit să-l ard.
- Şi mai spui că n-ai fost în pericol!.
Se uită la ea.
- N-ar trebui să fii îngrijorată. Mulţumesc. D ar să ştii că
e primejdios să vii aici atît de tîrziu noaptea...
- De ce9 Se uită în ochii lui printre gene. M ark lucrează
opt ore în mină, şi servitorul tău s-a culcat.
El schiţă un zîmbet stingherit. Tot drumul pînă la Truro,
din ziua precedentă, şi cîteodată chiar în timpul recepţiei, se
gîndise la Keren Daniel. Vedea bine încotro se îndreptau, dar
în inima lui se dădea o luptă între dorinţa de a se opri şi cea
de a merge mai departe. Cîteodată era aproape hotărît să
meargă mai departe, aşa cum îşi dădea seama că vrea şi ea,
dar ştia că o dată luată această hotărîre nimeni pe lume n-ar fi
putut prevedea unde se vor opri lucrurile. Gîndul acesta îl
împiedica să lucreze.
Balul din seara trecută fusese binevenit, ca şi contactul
reconfortant cu oameni din aceeaşi clasă cu el. Ii fusese de
ajutor reîntîlmrea cu Elizabeth Poldark pe care o considera
cea mai frumoasă femeie din cîte cunoscuse vreodată. Ii fusese
de ajutor şi reîntîlmrea cu Joan Pascoe şi comparaţia dintre
fata blondă, echilibrată şi castă şi această fiinţă impulsivă,
nestăpînită şi capricioasă Se întorsese acasă convins că jocul
acesta cu focul trebuie să înceteze.
Dar cu Keren lîngă el alegerea nu mai era uşoară. Joan
Pascoe şi celelalte tinere erau cu totul altfel, erau departe; ele
făceau parte din lumea bună. Keren în schimb era realitatea
de lîngă el. îi simţea deja gustul buzelor, atingerea dogoritoare
a trupului ei.
WINSTON GRAHAM 300
- Ei, spuse ea, ca şi cum i-ar fi citit gindunle, nu mă săruţi?

- B a da, dar pe urm ă trebuie să pleci, Keren.
Ea lăsă repede să-i cadă haina de pe umeri şi ridică faţa
spre el, cu mîinile la spate, cu o sfială prefăcută, cu ochii pe
jumătate închişi.
- Hai, spuse ea, un singur sărut.
Dwight o luă în braţe şi-i sărută buzele reci. Ea nu încercă
să-i întoarcă sărutul. Şi în timp ce o săruta îşi dădu seama cît
o dorea, mai mult ca orice pe lume.
- Sau o mie, adăugă încet.
- Ce-ai spus7 o întrebă.
- Ce plăcut e focul! D e ce să plec?
Dwight înţelese că e pierdut. N u mai avea ce face. Va
m erge mai departe, nu se mai putea opri.
- Ce-ai spus? o întrebă iar.
- Sau o mie. Sau douăzeci de mii. Sau un milion. Numai
să vrei!
Dwight îi luă brusc obrajii în mîini şi îi mîngîie cu un gest
tandru, dar nestăpînit.
- Le vreau şi am să le iau fară să te întreb.
- Atunci ia-le, te rog, ia-le!
Capitolul XIV
A
* 7 n dimineaţa zilei de sîmbătă, doi mai, în
4 ^ una din camerele de la etaj din Casa Mare,
avea loc o întîlnire a celor trei conducători ai afacerilor familiei
Warleggan. Dom nul Nicholas Warleggan, solid, greoi şi dur,
şedea într-un fotoliu Sheraton, cu spatele la fereastră; domnul
George Warleggan, instalat comod în faţa căminului, ciocănea
din cînd în cînd cu bastonul în ornamentele de stuc; domnul
Cary Warleggan şedea la masă uitîndu-se prin nişte hîrtii şi
pufăind pe nas.
- Nu ştiu prea multe de la Trevaunance, spuse Cary. Smith
afirmă că nu a avut loc nici o ceremonie oficială. La amiază
Sir John Trevaunance, căpitanul Poldark şi domnul Tonkin
s-au dus la turnătorie, Sir John a rostit eîteva cuvinte şi munci
torii au aprins cuptoarele. Apoi cei trei domni au intrat în
unul din depozitele construite pentru cositor, au ciocnit un
pahar în sănătatea lor şi au plecat acasă.
- Unde se află turnătoria asta? întrebă domnul Warleggan.
- E foarte bine plasată. In timpul fluxului un bric poate
intra în golful Trevaunance şi să tragă la chei unde cărbunele
se descarcă lîngă cuptoare.
G eorge lăsă bastonul.
- Şi cum îl macină şi-1 încarcă9
WINSTON GRAHAM 302
- S-au înţeles cu proprietarii minei W heal R adiant ca să

se folosească de instalaţia lor de măcinat, situată cam la trei
mile depărtare.
- Wheal Radiant, spuse G eorge gînditor. Wheal Radiant.
- Şi ce se aude cu licitaţia prin ofertă închisă? întrebă
dom nul Warleggan. Cary răsfoi prin hîrtiile din faţa lui.
- Blight mi-a spus că a fost multă lume acolo. E ra de
aşteptat, pentru că vestea s-a răspîndit repede. Totul s-a des
făşurat după plan şi Societatea Carnm ore nu a cumpărat nimic.
Preţurile ridicate le-au convenit proprietarilor de mine. Totul
s-a desfăşurat în linişte.
- Data trecută, spuse George, au cum părat destul ca să
le ajungă pentru trei luni. Cînd vor term ina rezervele, vom
avea cu ce să ne distrăm.
- După licitaţie, spuse Cary, Tremail a încercat în m od
discret să afle de la Martin dacă va rămîne credincios Societăţii
Carnmore. Dar Martin a reacţionat negativ şi Tremail a trebuit
să întrerupă conversaţia.
Domnul Nicholas Warleggan se ridică.
- Nu ştiu dacă şi tu eşti amestecat, George, dar în caz că
eşti n-aş putea spune că-mi place. Eu mă ocup de afaceri de
patruzeci de ani şi tot, sau aproape tot ce ai realizat tu se
bazează pe ce am construit eu. Banca noastră, topitoria, morile
noastre, toate au fost create pe baza unor principii sănătoase,
pentru a face afaceri cinstite. Avem această reputaţie şi sînt
mîndru de ea. Trebuie neapărat să te lupţi cu Societatea C arn
more cu mijloacele legale pe care le ai la dispoziţie. Vreau
neapărat să-i elimin de pe piaţă, dar nu cred că trebuie să ne
înjosim pînă la a lua altfel de măsuri pentru a ne atinge scopul.
Terminînd ce a avut de spus, domnul W arleggan se înr
toarse şi se uită pe fereastră la pajiştea din faţa lui şi la rîu.
Cary îşi puse în ordine hîrtiile. G eorge începu iar să plimbe
vîrful bastonului peste sculpturile căminului.
303 DEMELZA
- Această activitate secretă a lor e absurdă şi cu nimic

mai prejos decît practicile necinstite născocite pentru a in
duce în eroare şi a produce confuzie.
- Nu cred că putem să-i acuzăm pentru asta, spuse domnul
Warleggan apăsat. Au şi ei acelaşi drept ca şi noi să folosească
agenţi şi oameni de paie.
Cary pufni iar pe nas:
- G eorge ce spune?
G eorge îşi scoase batista de dantelă şi scutură puţină ten
cuială care-i căzuse pe genunchi.
- M ă gîndeam. Nu e Jonathan Tresidder principalul acţio
nar la Wheal Radiant9
- Cred că da, dar ce importanţă are?
- Nu lucrează cu banca noastră?
-D a.
- Şi a făcut împrumut la noi. Cred că ar trebui să i se
ceară să spună limpede de partea cui este. Dacă-şi pune fabrica
la dispoziţia Societăţii Carnmore, atunci sase ducă la altă bancă
să ceară credite. Nu ni se poate cere să ne finanţăm concurenţii.
- Şi ce părere are Nicholas? întrebă Cary cu o urm ă de
sarcasm în glas.
Bătrînul de lîngă fereastră strînse pumnii fară să se întoarcă:
- Cred că dacă i s-ar spune direct, fară ocolişuri, ar fi o
acţiune corectă din partea noastră, şi legitim ă.,
- Nu ar fi cu nimic mai rău decît felul în care i-am tratat
pe proprietarii fabricilor de hîrtie de la Penryn, spuse Cary.
Domnul Warleggan se încruntă.
- Ne încurcau toate proiectele. Severitatea noastră faţă
de ei a fost justificată.
George tuşi:
- Din partea mea, spuse el, deşi nu condam n manevrele
astea ale lui Cary - sini prea neînsemnate ca să ne deranjeze
WINSTQN GRAHAM 304
- totuşi înclin să fiu de acord cu dum neata, tată; sîntem prea

importanţi ca să recurgem la asem enea manevre. Să-i înfrin-
gem prin mijloace cinstite.
- Mijloace cinstite, repetă Cary.
- Da, mijloacele folosite în afaceri. Toţi proprietarii de
topitorii, toţi negustorii ne vor sprijini. N u va fi greu să-i elimi
năm pe aceşti intruşi cînd vom afla cine sînt...
- Exact, spuse Cary.
- Şi vom afla, să nu vă fie teamă. Să nu-mi spuneţi mie
că un secret poate să fie ţinut ascuns multă vreme pe aici pe
la noi. Cineva începe prin a şopti ceva altuia. Trebuie să avem
răbdare. E o chestiune de timp, şi va trebui să ne gîndim pînă
unde putem merge.
Cary se ridică:
- Vrei să spui că ar fi cazul să oprim investigaţiile noastre9
Dom nul W arleggan tăcu, dar G eorge spuse:
- Să ne păstrăm în limitele demnităţii. De altfel noi nu
vom fi ruinaţi chiar dacă societatea reuşeşte să se pună pe picioare.
- Se pare că uiţi, zise Cary încet, că acela care conduce
societatea este răspunzător de dezonoarea lui Matthew.
- M atthew şi-a primit răsplata, exact ceea ce a meritat,
spuse Nicholas. Am fost şocat şi îngrozit de cele întîmplate.
George se ridică şi el; se întinse, îşi luă bastonul, ignorînd
ultima remarcă a tatălui său.
- N-am uitat nimic, Cary, spuse el.
CA R TEA A T R E IA
Capitolul I
ătuşă Verity, citeşte-mi te rog povestea
m cu minerul rătăcit, spuse Geoffrev Charles.

- Ţi-am mai citit-o.
- Inca o dată, te rog. Aşa cum mi-ai citit-o data trecută.
Verity luă cartea şi, cu un aer absent, ciufuli părul buclat
al copilului. Apoi 1 se strînse inima gîndindu-se că a doua zi,
cam pe la aceeaşi oră, nu va mai fi acolo ca să-i citească.
Ferestrele salonului erau deschise şi soarele de iulie pă
trundea în cameră. Elizabeth broda o vestă, pe rochia ei de
mătase bej se reflectau razele de soare. Mătuşa Agatha, căreia
nu-i plăcea aerul proaspăt, se ghemuise lîngă focul care ardea
tot timpul la cererea ei, şi moţăia ca o pisică bătrînă şi obosită.
Era duminică şi ţinea Biblia deschisă în poală. Şedea nemiş
cată, dar din cînd în cînd deschidea brusc ochii ca şi cum ar fi
auzit un şoarece ronţăind în dosul lambriunlor. Geoffrey Charles,
îmbrăcat în costum de catifea cu pantaloni lungi, şedea în
braţele lui Verity, lîngă fereastră, în um bra perdelelor de
dantelă. Francis era plecat la fermă. Sus, în vîrful fagilor, la
marginea pajiştii, gîngureau cîţiva porumbei.
Verity termină povestea şi lăsă copilul să-i alunece uşor
din braţe.
- Are mina în sînge, Elizabeth, spuse ea. Nici o altă poves
te nu-i place.
WINSTON GRAHAM 306
Elizabeth zîmbi.
- P oate că se va schimba situaţia pînă va creşte el mare.
Verity se ridică.
- N u cred că m ă voi duce diseară la biserică. M ă d o a
re capul.
- Din cauză că stai la soare. Stai prea mult în soare, Verity.
- Trebuie să m ă duc să văd ce e cu vinul. N u poţi avea
încredere în Mary; stă şi visează cu ochii deschişi tocmai cînd
nu trebuie.
- Vin şi eu cu dumneata, spuse Geoffrey Charles. Vreau
să te ajut.
în timp ce era ocupată în bucătărie, veni şi Francis. Toată
vara încercase să dea o mînă de ajutor la fermă. M unca asta
nu-i plăcea, nu-1 atrăgea în nici un fel. Geoffrey Charles alergă
în întîmpin'area lui, dar văzîndu-i faţa încruntată, se răzgîndi
şi se întoarse la Verity.
- Tabb e singurul care se mai pricepe la cultivarea pămîn-
tului. Ellery nu e bun de nimic. I-am spus să refacă gardul viu
din jurul păşunii oilor şi s-a stricat într-o săptămînă. Ne-a luat
o oră ca să strîngem turma. Am să-l dau afară.
- Ellery e miner de cînd avea nouă ani.
- Ăsta-i tot necazul, spuse Francis facîndu-se că nu înţe
lege. Facem tot ce putem pentru oamenii noştri, adaugă el
uitîndu-se la mîinile lui pline de pămînt, dar cum să le pretinzi
minerilor să se transform e în fermieri peste noapte9
- A u distrus o v ă z u l 9
- Din fericire, nu. N oroc că prima oaie a luat-o în jos pe
potecă în loc s-o ia în sus.
Ovăzul trebuia secerat în săptămînă urm ătoare Ea nu va
mai fi acolo. A proape că nu-i venea să creadă
- Diseară nu mă duc la biserică, Francis. Mă doare capul
Cred că din cauza căldurii.
307 DEMELZA
- M ă gîndeam să nu mă duc nici eu, spuse Francis.

- Nu se poate! Eşti aşteptat! exclamă ea încercînd să-şi
ascundă panica.
- Poate să se ducă Elizabeth singură ca reprezentantă a
întregii familii.
Verity se aplecă peste băutura care fierbea şi-i luă spuma:
- Domnul Odgers ar fi dezolat. N u mai de mult decît
săptămînă trecută îmi spunea că alege psalmii cei mai scurţi
şi o predică specială ca să-ţi facă ţie plăcere.
Francis ieşi fară să răspundă. Lui Verity îi trem urau
mîinile. Cuvintele lui Geoffrey Charles, care începuse iar să
vorbească după ce plecase tatăl lui, îi răsunau în urechi ca un
clinchet de clopoţei venind de departe. Alesese ziua de dumi
nică la ora patru pentru că era singurul m om ent din întreaga
săptămînă.tînd Francis pleca de acasă. In ultimele luni mişcă
rile lui fuseseră imprevizibile, rămăsese credincios numai aces
tui obicei convenţional...
- Mătuşă Verity! strigă băieţelul. M ătuşă Verity! De ce
nu te duci şi dum neata9
- N-am timp de tine acum, dragule, îi răspunse ea brusc.
Te rog lasă-mă în pace!
încercă să se stăpînească, se duse în bucătăria alăturată
unde era Mary Bartle şi vorbi cu ea eîteva minute.
- Mătuşă Verity, mătuşă Verity. D e ce nu vă duceţi la
biserică după masă9
- Eu nu mă duc. Tatăl şi m am a ta se vor duce.
- Dar tata a spus că nu.
- Lasă asta! Stai aici şi ajut-o pe Mary. Şi bagă de seamă
să nu o încurci.
- Dar dacă...
Plecă grăbită din bucătărie şi, în loc să treacă prin toată
casa, traversă repede curtea şi intră pe uşa principală. Sui
WINSTON GRAHAM 308
repede scările. Era poate ultima oară cînd îl mai vedea pe

Geoffrey Charles şi nu mai avea cum să-şi ia rămas bun.
Ajunsă în camera ei, se duse repede la fereastră. Din un
ghiul acela, lipindu-şi faţa de geam, putea vedea aleea pe
care Francis şi Elizabeth vor trece ca să se ducă la biserică -
dacă se duceau.
Din depărtare se auzea slab sunetul clopotelor care înce
puseră să bată. Unul din ele era crăpat şi Francis spunea că
sunetul lui dogit îl călca pe nervi. Francis avea nevoie doar
de zece minute sau de un sfert de oră ca să-şi schimbe hainele,
îşi închipuia că în acel moment el şi Elizabeth discutau dacă
să m eargă şi el sau nu Elizabeth dorea să m eargă şi el. Eliza
beth trebuia neapărat să-l convingă să meargă.
Şedea nemişcată pe pervazul ferestrei, şi la atingerea
geamului o răceală ciudată i se strecură în tot trupul. Se uită
ţintă la aleea pe care urmau să treacă.
Ştia exact cum arătau clopotarii plini de sudoare acolo în
spaţiul închis al turlei. Ştia cum arătau membrii corului; cău-
tîndu-şi cărţile de rugăciuni în strane, discutînd în şoaptă cînd
ea era de faţă, vorbind mai tare cînd nu era prezentă. D om nul
Odgers, omuleţul sărac, slab şi necăjit, îm brăcat în stiharul
lui se agita de colo pînă colo. Le va lipsi tuturor, o vor regreta,
nu numai în seara asta, ci şi în viitor. O vor regreta fară îndoială
toţi cei pe care îi vizita, bolnavi, invalizi, femeile care se luptau,
împovărate, cu greutăţile familiei.
Simţea la fel şi faţă de familia ei. D acă timpurile ar fi fost
mai bune, ar fi plecat cu inima mai uşoară. Elizabeth nu era
prea rezistentă şi-ar fi trebuit încă o femeie ca să o ajute pe
doam na Tabb. Mai multă cheltuială cînd fiecare şiling conta.
Şi nimeni n-ar fi putut să facă ce făcuse ea, să ţină strîns dar
cu blîndeţe în mîna toată gospodăria casei.
D ar ce altă cale de urmat avea9 Nu putea pretinde ca
Andrew să mai aştept-e. Nu-1 mai văzuse în eele ţrei lunj care
309 DEMELZA
trecuseră de la bal. Comunicase cu el numai prin Demelza.

Amînase deja o dată fuga ei din cauza lui GeofFrey Charles,
care fusese bolnav. Nici acum situaţia nu era mai bună, dar
trebuia să plece acum sau n-ar mai fi plecat niciodată.
Inima îi zvîcni puternic. O văzuse pe Elizabeth pe alee,
înaltă, subţire şi atît de graţioasă în rochia ei de mătase, cu
pălăria de pai pe cap şi umbrela de soare crem. Nu putea să
fie singură...
Apăru şi Francis. .. Plecă de la fereastră. Stătuse cu obrazul
lipit de gemuleţul rece şi simţi cum sîngele îi revine în obraji
împurpurîndu-i. îşi roti privirile prin cameră, apoiîngenunche
şi-şi scoase cufaraşul de sub pat. Geoffrey Charles tot mai
alerga prin casă, dar ştia cum să-l evite.
Se îndreptă spre uşă; aruncă o ultimă privire prin cameră.
Soarele pătrundea oblic prin fereastra înaltă. Ieşi repede şi se
sprijini de uşă încercînd să-şi recapete răsuflarea, apoi porni
în direcţia scării din dos.
*
D upă ce a cedat la insistenţele lui Elizabeth şi a făcut

efortul de a m erge la biserică, Francis simţi o schimbare în
starea lui sufletească. Viaţa de nobil de ţară pe care o ducea îl
plictisea de moarte. Tînjea după viaţa pe care o dusese înainte.
Dar, cum totul e relativ, plictiseala începu să-i dispară şi uită
de supărări. Era cu atît mai ciudat că uitase chiar azi, cînd se
necăjise atît din cauza oilor; dar după-amiaza era atît de fru
moasă încît nu mai era loc de amărăciune în sufletul lui. M er-
gînd în soare şi simţind aerul călduţ care-i mîngîia obrajii,
ajunse la concluzia că e bine să trăieşti.
îi facea plăcere să vadă că toţi credincioşii veniţi la slujbă
îi aşteptau afară ca să-i salute. După ce muncise la fermă toată
săptămînă, le era recunoscător pentru acest gest, în care se
vedea un sprijin şi stima de care se bucura din partea lor.
WINSTON GRAHAM 310
Nici chiar Jud, pe care îl văzu stînd deoparte şi bînd bere

pe o piatră de mormînt, nu reuşi să-I indispună.
în biserică era cald, dar nu m irosea atît de tare ca de
obicei a mucegai, a putred şi a aer stăfut. Nu-1 deranja nici
preotul, m ărunt şi slab, care se mişca de colo pînă colo clăti-
nînd din cap. Iar pe Joe Perm ew an, care scîrţîia cu arcuşul pe
violă ca şi cum ar fi tăiat cu ferăstrăul trunchiul unui copac, îl
îndrăgea, dar în acelaşi timp i se părea ridicol. Toţi ştiau că
Joe nu era un înger şi că se îmbăta în fiecare sîmbătă seara,
dar îşi croia cu arcuşul drumul spre izbăvire în fiecare dumi
nică dimineaţa.
R ecitaseră psalmii şi dăd u seră răsp u n su rile la ru g ăc iu
nile preotului, Iar Francis, care aţipise între timp, fu trezit
brusc de zg o m o tu l uşii trîntite. In tra se în biserică un nou
dreptcredincios.
*
Jud fusese în Franţa vreo două nopţi la rînd şi se îmbătase

bine cu banii cîştigaţi de pe urm a contrabandei cu alcool.
Cînd era treaz nu se gîndea niciodată la D um nezeu, dar întot
deauna cînd era beat, simţea în el nevoia să se îndrepte şi
să-i îndrepte şi pe alţii. Simţea c hem area să-şi îndrepte fraţii.
Toată după-am iaza făcuse ocolul tuturor cîrciumilor şi acum
se afla pe un teren nou.
După ce preotul anunţă psalmul pe caîe urm a să-l cînte,
Jud înaintă încet printre cele două şiruri de bănci, ţinîndu-şi
şapca în mînă şi clipind din ochi în semiîntuneric. Cînd se
aşeză îi căzu şapca; se aplecă să o ridice şi trînti bastonul
bătrînei doam ne Carkeek care şedea lîngă el. Cînd zgomotul
se stinse, scoase o cîrpă roşie din buzunar şi începu să se
şteargă pe frunte.
- E cald rău, se ad re să el d o am nei C a rk e e k vrînd să
fie politicos.
311 DEMELZA
Ea nu-1 luă în seamă, dar se ridică şi începu să cînte.

Toată lumea cînta şi cei din apropierea altarului faceau
cel mai mare zgomot, cîntînd din diverse instrumente ca şi
cînd s-ar fi aflat la o petrecere. Jud şedea la locul lui ştergîndu-se
de sudoare şi rotindu-şi privirile prin biserică. T oate astea
erau noi pentru el şi le privea cu detaşare, într-o lumină tulbure.
Psalmul se termină şi toată lumea se aşeză. Jud continua
să se uite lung la cor.
- Ce fac toate femeile alea colo sus 7 mormăi el, aplecîn-
du-se spre doam na Carkeek.
- Sst. Acolo e corul, şopti ea.
- Ce? Alea sînt corul? Sînt alea mai aproape de Rai decît
noi ăştia de jos?
Jud-stătu pe gînduri un minut. Se simţea plin de bunăvo
inţă, dar nu chiar întru totul.
- Uite-o pe M ary Ann Tregaskis. Ce-a făcut ea ca să fie
mai aproape de ceruri decît noi 7
- Sst! sst! se auzi în jurul lui.
Nu o b s e rv a s e ră domnul Odgers se suise în amvon.
Jud.îşi suflă nasul şi băgă cîrpa în buzunar. Se întoarse
spre doamna C arkeek care.şedea înţepată lîngă el, uitîndu-se
atentă la mănuşile ei de bumbac.
- Ce face vaca aia bătrînă a dumitale 7 şopti el. Ia spune,
a fatat?
Doamna Carkeek nu-1 luă în seamă; părea că a găsit un
defect la una din mănuşi şi se uita atentă la ea.
- Cred că e'stearpă. Cred că n-ai făcut bine că ai cum -
părat-o de la unchiul Ben. Pungaş bătrîn! Şi mai stă şi sus,
în cor...
Auzi deodată o voce puternică drept deasupra capului
Tresări speriat văzînd că nimem-nu mai scotea o vorbă.
..Textul meu este din Cartea Proverbelor. Douăzeci şi
WINSTON GRAHAM 312
trei, versetul Treizeci şi unu. Să nu bei vinul roşu. înţeapă

precum aspida şi muşcă precum şarpele.“
Jud se uită în sus şi-l văzu pe domnul Odgers stînd într-un
fel de cutie de lemn, cu un teanc de hîrtii în mînă şi cu o
pereche de ochelari uzaţi pe nas.
- Prieteni, spuse domnul Odgers privind în jur, am ales
textul pentru săptămînă aceasta după multă gîndire şi rugăciu
ne. L-am ales pentru că joia viitoare este sărbătoarea de la
Sawle. D upă cum ştiţi cu toţii, de multă vreme această sărbă
toare nu e numai o ocazie de petreceri nevinovate şi sănătoase,
ci şi un prilej de a se deda la chefuri fără măsură...
- Bravo! Bine zis! rosti Jud nu numai pentru sine.
D om nul Odgers se opri şi se uită sever la bătrînul chel
care şedea chiar sub amvon. Aşteptă cîteva clipe şi, cum nu
se mai auzea nimic, continuă:
- Da, chefuri fără măsură. în seara aceasta m ă adresez
vouă, dreptcredincioşilor mei, rugîndu-vă ca joia viitoare să
daţi exemplu de cum pătare în parohia noastră. Să nu uităm,
dragi prieteni, că această zi de sărbătoare nu trebuie petrecută
în beţii şi stricăciune; ea e menită să com em oreze venirea
printre noi a Sfîntului Sawle, patronul nostru, pentru a-i creş
tina pe păgînii din Cornwall A venit plutind pe o piatră de
m oară tocmai din Irlanda şi...
- Pe ce a venit 9 întrebă Jud.
- Pe o piatră de moară, spuse domnul Odgers, luîndu-1
gura pe dinainte. E un fapt istoric că a debarcat...
- Ei, am pus şi eu o întrebare 1 şopti Jud iritat, întorcîn-
du-se spre omul care - 1 bătuse pe umăr.
- Scinctas Saw/us, spuse domnul Odgers, aceasta este
deviza bisericii noastre, şi ar trebui să fie deviza şi principiul
pe care să-l respectăm în viaţa noastră de toate zilele. E un
313 DEMELZA
principiu pe care nu trebuie să-l nesocotim, căci Sfîntul Sawle

ni l-a adus aici pe pămîntul nostru...
- Pe o piatră de moară, mormăi Jud, adresîndu-se d o a m
nei Carkeek. Cine-a mai pomenit ca să plutească un om p e o
piatră de moară! N -are rost, nu e bine, nu e drept, nu se
poate, nu e adevărat!
- Vedeţi, spuse domnul Odgers imprudent, avem azi
printre noi pe cineva care bea vinul roşu şi diavolul îl stăpîneşte
şi-l îndeamnă să intre în casa Domnului şi să se laude cu tică
loşia lui pe care ne-o aruncă în faţă...
- Ascultă, spuse Jud cu limba împleticită, eu nu-s altfel
decît ăia de colo sus. Cine stă colo. în cor 9 Numai beţivi şi
tîrfe! Ia uitaţi-vă la unchiul Ben Tregeagle, ăla cîrlionţat, cum
stă colo sus ca o mironosiţă. A înşelat-o pe sărmana văduvă
bătrînă, i-a vîndut o vacă stearpă.
Bărbatul din spatele lui îl apucă de braţ ca să-l scoată
afară din biserică.
Jud îl trînti la loc pe scaun cu dosul palmei.
- Lasă-mă în pace! Nu fac nici un rău. Face rău bufniţa
aia de sus din amvon. El şi cu tîrfele lui. Auzi ce zice! Poveşti
mincinoase despre un om care poate să plutească pe o piatră
de moară...
- Hai, Paynter, spuse Francis îndemnat de Elizabeth, ex-
primă-ţi nemulţumirile afară. D acă mai tulburi liniştea în
biserică ai să nimereşti la închisoare.
Cu ochii lui injectaţi, Jud îl măsură pe Francis din cap
pînă în picioare. Ofensat peste poate, îi răspunse:
- De ce mă dai afară 9 Nu mai sînt servitorul nimănui
acu’, sînt pescar şi ştiu că pietrele de moară nu plutesc şi nici
nu zboară
Francis îl apucă strîns de braţ.
- Hai, omule!
WINSTON GRAHAM 314
Jud se desprinse din strînsoare.

- Bine, plec, spuse el demn şi adăugă cu voce tare: N-ai
ales calea cea dreaptă spre căinţă, dacă te iei după unul ca el.
Ai să'arzi în focul gheenei, sînt sigur, tot aşa de sigur cum
ştiu că pe mine mă cheam ă Jud Paynter. O să ardă carnea de
pe tine cu grăsime cu tot. La fel şi bătrîna aia, doam na Grubb
care stă pe două scaune de grasă ce e! La fel şi Char Nanfan
de colo din cor care stă iar să nască!
Doi bărbaţi voinici încercară să-l scoată afajă.
- Hei, doam nă Metz, ai mai îngropat vreun bărbat, ce
zici? Uite-1 şi pe Johnnie Kimber, ăla care a furat un porc. Şi
mititica de Betty Coad. încă nu te-ai măritat, Betty? Ar cam
fi timpul...
îl împinseră pînă la uşă. Jud scăpă din mîinile lor şi trimise
o ultimă şarjă.
- Să ştiţi, prieteni, că n-o să fie mereu aşa. Se-ntîmplă
ceva în Franţa, prieteni. E zarvă maref'E răzmeriţă şi omoruri'
Au spart porţile închisorii, au tăiat capul guvernatorului şi l-au
înfipt intr-un par. Au aprins şi focuri de bucurie. Ascultaţi-mă pe
mine! Or să fie şi pe-aici nişte focuri şi-or să m oară oameni!
Uşa se trînti după el; se mai auziră o vrem e strigătele lui
în timp ce oamenii îl scoteau pe poartă din curtea bisericii.
Credincioşii îşi reluară încet locurile. Francis, cam supărat
dar şi amuzat în acelaşi timp, luă o carte de rugăciuni şi se
întoarse la strana lui.
- După cum vă spuneam, reîncepu domnul Odgers şter-
gîndu-şi fruntea, facînd abstracţie de... legenda sau... de mira
colul Sfîntului Sawle...
Capitolul II
Y y u plecat acasă îm preună cu dom nul şi

4 JL doam na Odgers. Francis era de aceeaşi
părere cu femeile din familie că, avînd zece copii de hrănit,
singura masă consistentă pe care soţii Odgers o luau într-o
săptămînă era cea de duminică (şi aceea nu chiar atît de
consistentă cum era altădată); dar faptul că erau sătui acum
nu-i facea să fie o companie mai plăcută pentru Francis. L-ar
fi deranjat mai puţin dacă cei doi nu s-ar fi străduit atît să-i fie
pe plac. Cîteodată îşi schimba părerile tocmai pentru a urmări
amuzat strădania domnului Odgers de a nu-1 contrazice. P en
tru că şi el şi soţia lui urmăreau cu încăpăţînare un singur
lucru: să nu se certe cu familia Poldark.
Mergeau cîte doi, doamnele înainte, domnii după ele.
„Iisuse! se gîndea Francis, măcar dacă omul ăsta ar şti să
joace zaruri şi ar avea ceva bani-ca să piardă ! 11
- Omul ăsta, Paynter, se duce de rîpă, spuse el. M ă
întreb de ce l-o fi dat afară vărul meu. în trecut a răbdat
destule de la el.
- Am auzit că a umblat cu vorbe. Omul ăsta e un ticălos,
domnule. Merită să fie pedepsit, pus în obezi. Nu cred că
enoriaşii noştri şi-au mai putut reveni după ce a plecat.
Francis îşi înăbuşi un zîmbet.
WINSTON GRAHAM 316
- M ă întreb ce-a vrut să spună despre Franţa. N u cumva

e o minciună 9
- Um bă nişte zvonuri, dom nule Poldark. în timpul obli
gaţiilor pe care le are de îndeplinit în parohie, soţia mea a
trebuit să-i facă o vizită doamnei Janet Trencrom. D oam na
Trencrom i-a spus... Maria! Ce ţi-a spus doam na Trencrom ?
- Da, doam na T rencrom a spus că toată lumea vorbea la
Cherbourg, dar probabil că exagerau. A spus că închisoarea
aceea din Franţa - cum îi zice 9 - a fost luată cu asalt de
răsculaţi marţea sau miercurea trecută, şi guvernatorul şi mulţi 1
din oamenii lui au fost măcelăriţi.
- R ăm îne de văzut dacă e adevărat, spuse Francis, după
un mom ent.
- Sper că nu e adevărat, răspunse domnul Odgers vehe
ment. Legile impuse de gloate nu trebuie admise. Omul ăsta,
Paynter, este periculos. Ne-am pune în cap autorităţile dacă
l-am lăsa să-şi facă mendrele.
- Dacăâr fi să se producă tulburări în această ţară, spuse
Francis, n-ar fi în nici un caz provocate sau conduse de nişte
beţivani bătrîni. Ia priveşte lanul acela de ovăz, Odgers. Dacă
vremea e bună, începem să-l secerăm mîine.
La Trenwith, Francis îl conduse pe preot în grădină, în
timp ce doamnele îşi aranjau puţin toaleta. Cînd au intrat în
salonul de iarnă ca să ia masa şi ochii mici şi cenuşi ai doamnei
Odgers au început să sclipească Ia vederea mîncării, Fran
cis întrebă:
- U nde-i V erity9
- M -am dus în cam era ei imediat ce ne-am întors, dar nu
e acolo, spuse Elizabeth.
Franţis se aplecă la urechea lungă şi ascuţită a mătuşii
Agatha.
- U nde e Verity9 Ai văzut-o 9
317 DEMELZA
- Ce spui? Verity? Cred că a plecat.

- A plecat? D e ce să plece la ora asta 9
- Cel puţin aşa cred. A venit şi m-a sărutat acum vreo
oră şi avea haina pe ea. N -am înţeles ce-a spus; a m orm ăit
ceva încet. D acă oamenii ar învăţa să vorbească tare, cum
erau învăţaţi pe vrem ea mea, n-ar mai fi atîtea necazuri pe
lumea asta. Minele nu mai lucrează. Ascultă-mă pe mine,
Francis, lumea asta nu-i făcută pentru cei bătrîni şi neputin
cioşi. E vai de capul lor! Ascultă-mă pe mine, Odgers, nu
există mîngîiere...
- A spus unde se duce 9
- Ce? Verity? Ţi-am spus că n-am înţeles ce-a zis. D ar a
lăsat o scrisoare pentru voi.
- O scrisoare? exclamă Elizabeth, care înţelese imediat,
chiar înaintea lui Francis. Unde e scrisoarea 9
- Ce, vrei s-o vezi? Doam ne, ce curioşi mai sînt oamenii
în ziua de azi! Oare ce-am făcut cu ea 9 Era aici în şal.
Bătrîna se duse şchiopătînd pînă la masă, se aşeză şi începu
să scotocească, cu mîinile ei pline printre dantelele şi faldurile
rochiei. D om nul Odgers aştepta nerăbdător să se aşeze şi el
la masă şi să înceapă să mănînce friptură rece şi plăcinte cu
coacăze.
La început bătrîna nu reuşi decît să deranjeze vreo cîţiva
păduchi, dar imediat ridică o gheară tremurătoare în care ţinea
o scrisoare pecetluită.
- Cred că e o jignire să pecetiuieşti o scrisoare pe c tm i-o
dai cuiva s-o înmîneze, spuse bătrîna. Ei, ce ziceţi 9 Ca şi cum
m-ar interesa secretele domnişoarei Verity... Mi-amintesc bine
ziua cînd s-a născut. In iarna lui cincizeci şi nouă. Era chiar
după ce s-a sărbătorit cucerirea Quebec-ului cînd eu şi tatăl
tău ne-am dus călare la St. Ann ca să vedem cum erau jucaţi
urşii, cînd...
WINSTON GRAHAM 31 8
- Citeşte asta! spuse Francis întinzîndu-i scrisoarea d es

chisă lui Elizabeth. Trăsăturile fine erau schim onosite de mînie.
Elizabeth o citi repede.
Te cunosc şi te iubesc de o viaţă, dragul meu

Francis, iar p e tine Elizabeth de mai bine de
şapte ani. Vă rog deci p e amîndoi să înţelegeţi
durerea p e care o simt acum că trebuie să ne
despărţim. De trei luni şi mai bine în inima mea
se dă o luptă între loialitate şi iubire; ambele au
crescut în mine în m od egal şi, în împrejurări
mai fericite, ar f i putut să coexiste fă ră vreun
conflict. Să nu consideraţi o dezertare fa p tu l că
am smuls din inima mea acel sentiment care era
mai adînc înrădăcinat şi am ales o viaţă şi un
destin ale mele proprii, lîngă omul în care voi
nu aveţi încredere. Voi locui la Falmouth acum.
Aş f i fo st atît de fericită, dragii mei, dacă ne-ar
fi despărţi! numai distanţa...
- Francis, strigă Elizabeth, unde te duci?

- Să aflu cum a plecat şi dacă mai e timp să o aduc înapoi.
Plecă în grabă din cameră.
- Ce s-a întîmplat, întrebă Agatha? Ce l-a apucat? Ce
scrie în scrisoare?
- Scuzaţi-mă, spuse Elizabeth adresîndu-se celor doi O d
gers care rămăseseră cu gura căscată. M ă tem că e o neînţe
legere. Vă rog să luaţi loc şi să continuaţi masa. Nu ne aşteptaţi
pe noi. M ă tem că vom întîrzia puţin. Ieşi apoi din cameră,
urmîndu-1 pe Francis.
Cei patru servitori ai casei erau în bucătărie. D oam na
Tabb împreună cu soţul ei, care tocmai se întorseseră de la
319 DEMELZA
biserică, povesteau celorlalţi despre Jud Paynter. Rîsetele lor

se opriră brusc cînd intră Francis.
- La ce oră a părăsit dom nişoara Verity casa?
- Acum o oră şi jumătate, domnule, spuse Bartle, uitîndu-se
curios la stăpînul său. Imediat ce aţi plecat la biserică, domnule.
- Ce cal a luat?
- Calul dumneaei, domnule. Ellery a însoţit-o.
- Ellery... Avea vreun bagaj?
- Nu ştiu, domnule. E în grajd. S-a întors chiar acum. D ă
fîn calului.
- S-a întors 9 Francis se repezi la grajd. Caii erau toţi
acolo. Ellery! strigă el. Faţa uimită a omului apăru în uşă.
- Da, domnule!
- Am aflat că ai însoţit-o călare pe dom nişoara Verity.
S-a întors şi ea cu tine?
- Nu, domnule! A schimbat caii la răscrucea Bargus. O
aştepta un domn cu un cal de schimb. A încălecat pe el şi pe,
mine m-a trimis înapoi.
- Ce fel de domn?
- Cred că marinar, domnule. Cel puţin după haine...
O oră şi jumătate. Trecuseră sigur de Truro. Şi ar fi putut
să o ia pe două sau trei drumuri diferite. Pînă la urm ă tot a
făcut-o! S-a hotărît să trăiască cu beţivanul ăsta care şi-a bătut
nevasta. Nimic n-a putut s-o oprească. Blamey avea asupra
ei o putere drăcească. Oricare -i-ar fi fost purtarea înainte,
n-avea decît să fluiere şi s-a şi dus după el.
Cînd Francis s-a întors în bucătărie, Elizabeth era acolo.
- Nu. doamnă, spunea M ary Bartle, eu nu ştiu nimic.
- Ellery s-a întors fără ea, spuse Francis. Tabb, Bartle şi
voi, femeile! Vreau să-mi spuneţi adevărul! I-aţi adus voi
scrisori domnişoarei Verity 9
- N u , dom nu le, nu! răspunseră toţi în cor.
WINSTON GRAHAM 320
- Să discutăm calm, propuse Elizabeth. Acum nu mai e

nimic de făcut.
D ar Francis nu se mai gîndea să păstreze aparenţele. Ştia
că într-o zi-două va afla toată lumea. Va fi ţinta ironiilor în
tot ţinutul: omul cjire a încercat să oprească idila surorii lui, şi
atunci ea a fugit de acasă într-o după-amiază cînd el era la biserică.
- Trebuie să fi avut vreo legătură pe care noi n-o ştim, îi
spuse el tăios lui Elizabeth. A văzut vreunul din voi un marinar
dînd tîrcoale pe aici 9
Nu, nu văzuseră nimic.
- A fost de multe ori să viziteze săracii din Sawle şi G ram
bler, spuse Elizabeth.
- A venit pe aici vreun străin în vizită 9 mai întrebă Francis.
Cineva care să fi vorbit cu domnişoara Verity şi care să-i fi
transmis vreun mesaj 9
Nu, nu văzuseră pe nimeni.
- D oam na Poldark de la N am para a venit destul de des,
spuse M ary Bartle. A intrat pe la bucătărie...
D o a m n a Tabb o călcă pe picior, dar era prea tîrziu. F ran
cis se uită lung la M ary Bartle, apoi ieşi trîntind uşa după el.
Elizabeth îl găsi stînd în picioare, în salon, cu mîinile la
spate, uitîndu-se pe fereastră în grădină. Trînti uşa ca să audă
că era acolo, dar el nu scoase un cuvînt.
- Trebuie să acceptăm faptul că a plecat, Francis. Asta a
fost alegerea ei. E majoră şi liberă să facă ce vrea. în orice
caz n-am fi putut-o opri dacă ar fi vrut să plece. însă aş fi
dorit să o fi făcut pe faţă, dacă tot trebuia să o facă.
- Lua-l-ar dracu’ pe Ross! rosti Francis printre dinţi. Asta-i
lucrătura lui, a lui şi a neruşinatei ăleia de puştoaice cu care s-a
însurat. N u înţelegi? El... el a pregătit totul, în toţi anii ăştia
care au trecut. Acum cinci ani, deşi ştia că eu sînt contra, le-a
permis să se întîlnească în casa lui. A încurajat-o pe Verity în
321 DEMELZA
ciuda noastră. N-a uitat niciodată că a fost înfrînt. Nu-i place

să piardă. M ă întrebam cum de a putut Verity să se întîlnească
din nou cu omul ăla. Ei bine, sînt convins că Ross a pus totul
la cale. In ultimele luni, după cearta mea cu Blamey, ştiind că
am rupt legăturile dintre el şi Verity, l-a ajutat pe animalul
ăsta puturos folosind-o pe Demelza drept curier şi intermediar!
- Cred că te cam pripeşti, îi spuse Elizabeth. D eocam dată
nu ştim nici măcar dacă Demelza are vreun amestec, ca să nu
mai vorbesc de Ross.
- Sigur, spuse Francis pătimaş, întotdeauna îi iei partea
lui Ross. Nici prin cap nu-ţi trece că Ross ar putea face ceva
contra noastră.
- Nu iau partea nimănui, îi răspunse ea mînioasă. D ar nu
e drept să condamni pe cineva pînă nu - 1 asculţi.
- Faptele vorbesc de la sine. Blamey singur n-ar fi putut
aranja fuga ei. Verity nu a primit nici o scrisoare. Am avut eu
grijă de asta. D em elza singură n-ar fi reuşit, nu-1 cunoştea pe
Blamey atunci. Ross-a cutreierat tot ţinutul cu treburile lui.
Nimic mai uşor decît să se ducă la Falmouth din cînd în cînd
şi să transmită mesajele.
- Acum nu mai avem ce face. Verity a plecat. Nu ştiu ce-o
să ne facem fară ea, mai ales acum, în perioada cea mai grea
a anului, cînd sînt atîtea de făcut. Lui Geoffrey Charles o să-i
fie dor de ea.
- O să ne descurcăm, fii sigură!
- Ar trebui să ne întoarcem la musafiri, spuse Elizabeth!
Or să creadă că sîntem nepoliticoşi. Nu mai avem ce face în
seara asta, Francis.
- N-am ch e f de masă aciim. N -o să-i deranjeze lipsa mea
atîta timp cît au ce să mănînce.
- Ce să le spun 9
WINSTON GRAHAM 322
- Adevărul. Tot se va afla în tr-o zi, două. Ross o să fie

mulţumit.
Se auzi o bătaie în uşă.
- Scuzaţi, domnule, dar a venit domnul Warleggan, spuse
Mary Bartle intrînd.
- Cine 9 La d ra c u ’! Poate are ceva veşti.
George intră, elegant, .politicos, lat în spate, impunător.
Musafir rar acum.
- îmi pare bine că aţi terminat masa, Elizabeth, rochia
asta simplă îţi vine de minune. ..
- Ei, Doamne! Nici n-am început! Ai ceva veşti de la Verity?
- Nu-i acasă?
- A plecat acum două ore. S-a dus după ticălosul ăla de
Blamey.
Nemulţumit de felul cum fusese primit, G eorge se uită
surprins de la unul la altul căutînd să vadă în ce dispoziţie se află.
- îmi pare rău. Cu ce v-aş putea ajuta?
- Nu-i nimic de făcut, spuse Elizabeth. I-am spus lui
Francis. Trebuie să ne resemnăm. De cînd a aflat tună şi ful-,
geră. Familia Odgers este aici, o să creadă că am înnebunit
cu toţii. Iartă-mă, George, trebuie să m ă duc să văd dacă au
început masa.
Trecu în fugă pe lîngă George, care se uită după ea plin
de admiraţie, apoi spuse:
- Să ştii, Francis, că nu poţi convinge o femeie prin argu
mente raţionale. Femeile sînt încăpăţînate. Lasă-i frîul liber.
Dacă o să cadă la primul obstacol, n-o să fie vina ta.
Francis trase de cordonul clopoţelului.
- Nu vreau să mai dau ochii cu oile alea două linguşitoare.
Venirea ta, într-o duminică seara, a fost atît de neaşteptată
incît am sperat un m om ent că... Nu-m i iese din cap gîndul că
individul ăla a reuşit s-o convingă pînă la urmă!
323 DEMELZA
- Am stat toată ziua la familia Teague şi m-a plictisit de

moarte sporovăiala bătrînei, aşa că m-am gîndit să vin la Tren
with. Sărmana Patience. Stă ca m om eala pe cîrlig aşteptîn-
du-m ă pe mine să muşc; e o fată destul de drăguţă, dar n-are
pe vino-încoace şi nici nu e rasată. Sînt sigur că are picioare
scurte. Femeia cu care am să mă însor va trebui să fie de viţă
nobilă şi asta să se vadă.
- îmi pare rău, George, dar în seara asta eşti într-o casă
care n-are ce să-ţi ofere din acest punct de vedere. D oam nă
Tabb, te rog să ne aduci ceva de m încare aici. Nişte friptură
de pasăre, dacă n-au mîncat-o toată domnul şi doam na O d
gers, şuncă şi o plăcintă. Să ştii, George, că e ceva în fuga
asta care mă înfurie.
George îşi netezi cu mîna vesta din mătase brodată:
- Ai dreptate, dragul meu. însă eu am venit într-un m o
ment total nepotrivit. Dar, cum în ultimul timp te vedem rar
pe la noi la Truro, a trebuit să-ţi fac eu o vizită şi să combin
plăcerea cu datoria.
Deşi Francis era încordat şi preocupat de cele ce se întîm-
plaseră, totuşi în mintea lui răsări gîndul că G eorge urmărea
ceva anume. în calitatea lui de creditor principal, G eorge se
afla într-o poziţie periculos de puternică şi relaţiile dintre ei
nu fuseseră prea bune de cînd cu scandalul de la cărţi din aprilie.
- O datorie plăcută 9
- S-ar putea numi aşa. E în legătură cu Sanson şi cu
problema pe care ai ridicat-o atunci.
Pînă acum nici Francis, nici alţii nu reuşiseră să-scoată
nimic de la morar. Plecase din Truro a doua zi după ce îl
deniascase Ross şi se credea că e la Londra. S-a aflat că morile
lui aparţineau unei societăţi, şi acea societate altor societăţi.
George scoase tabachera de aur cu tutun de prizat şi o
bătu pe capac.
WINSTON GRAHAM 324
- Tata şi cu mine am discutat de mai multe ori chestiunea

asta. Deşi nu ne obligă în nici un fel, purtarea lui Sanson este
o ruşine pe care o resimţim adînc. D u p ă cîte ştii, noi n-avem
strămoşi de la care să fi moştenit o bună reputaţie; reputaţia a
trebuit să ne-o creăm singuri.
7 - Da, da, e destul de limpede ce spui, îi răspunse Francis.
George nu menţiona des originea lui umilă.
- Mai multe din poliţele pe care le deţinea M atthew
Sanson de la tine, continuă George, au ajuns în mîinile lui
Cary. El s-a ocupat întotdeauna de finanţele familiei. M a t
thew în schimb a fost oaia neagră. Poliţele tale au fost achizi
ţionate de Cary de la M atthew cu bani gheaţă.
- N u văd nici un avantaj în asta, mormăi Francis.
- Ba da. Noi, familia, am hptărît să anulăm jum ătate din
toate poliţele care au intrat în mîinile lui Cary de la Matthew.
Nu reprezintă o sumă prea mare, dar e o dovadă a dorinţei
noastre de a îndrepta răul făcut. D upă cum ţi-am spus, nu e
prea mult. Cam o mie două sute de lire sterline.
Francis se înroşi tot:
- N u pot accepta mila ta, George.
- N u e vorba de milă! în primul rînd s-ar putea ca tu să fi
pierdut banii pentru că te-a înşelat. în ce ne priveşte, socotim
că aşa s-a întîmplat şi dorim să spălăm ruşinea care întinează
numele familiei noastre. N -are nici'o legătură cu tine.
D oam na Tabb intră aducînd mîncarea. Aşeză o masă lîngă
fereastră, puse tava pe ea şi două scaune lîngă masă. Francis
se uită la ea. Se gîndea încă la Verity care îşi părăsise familia,
la perfidia lui Ross, dar în acelaşi timp se gîndea şi la gestul
nobil al omului în care începuse să nu mai aibă încredere. E ra
un gest generos, pe care mîndria lui încăpăţînată n-ar trebui
să-l silească să-l refuze.
D upă plecarea doamnei Tabb, Francis spuse:
325 DEMELZA
- Banii ăştia ar reduce din datoria pe care o am la tine?

- Asta tu trebuie să hotărăşti. Aş propune ca jum ătate să
constituie plata unei părţi din datorie şi cealaltă jum ătate ţi-o
vom plăti în numerar.
Francis se roşi şi mai tare.
- Eşti extrem de generos. Nici nu ştiu ce să spun.
- N u spune nimic. E un subiect cam stînjenitor între prie
teni, dar a trebuit să-ţi explic.
Francis se aşeză pe scaun.
- Hai să mîncăm, George. Am să deschid o sticlă de coniac
de la tata în cinstea acestei înţelegeri. O să-mi mai treacă
supărarea pe Verity şi o să fiu un tovarăş de petrecere mai
plăcut. Rămîi la noi peste noapte?
- Da, mulţumesc, spuse George.
Se aşezară la masă.
Elizabeth se scuzase şi-i lăsase pe musafiri în salonul de
iarnă. Domnul Odgers termina plăcinta cu zmeură şi doam na
Odgers prăjitura cu migdale. Cum nu mai era decît bătrîna
să-i supravegheze, lăsaseră la o parte bunele maniere.
- M ă întreb dacă o s-o respecte, spuse doamna Odgers.
N-au cum să se căsătorească în seara asta. Nu se ştie niciodată
cu marinarii ăştia. S-ar putea să aibă şi o nevastă în Portugalia.
Tu ce crezi, Clarence?
- C e 9 mormăi domnul Odgers cu gura plină.
- Micuţa Verity, se auzi vocea mătuşii Agatha. Inchipu-
îeşte-ţi, să o şteargă aşa!
- Mă întreb ce-o să zică lumea la Falmouth, spuse doamna
Odgers. Desigur, într-un port morala nu-i atît de strictă. Poate
că se vor căsători, ca să nu mai vorbească lumea. în orice
caz, bărbaţilor care-şi om oară prima soţie ar trebui să li se
interzică să se mai căsătorească. N u crezi, Clarence 9
- Da, spuse domnul Odgers.
WINSTON GRAHAM 326
- Mjcuţa Verity, se auzi iar vocea mătuşii Agatha. Încăpă

ţînată ca maică-sa. M i-aduc aminte cînd avea şase sau şapte
ani, în anul cînd am dat noi balul mascat...
în salonul cel mare se adusese coniacul.
- Nu pot să sufăr manevrele astea ticăloase, făcute pe
ascuns, spuse Francis cu amărăciune. D acă ar fi avut curajul
să vină aici să mă înfrunte poate că nu mi-ar fi plăcut, dar nu
l-aş fi dispreţuit atît.
După răceala care intervenise între el şi George, se refacea
acum vechea lor intimitate. Aproape că avea în buzunar şase
sute de lire pe care nu crezuse să le mai vadă vreodată şi
aceeaşi sumă scăzută din datorie. Sumele acestea nu putea fi
nicicînd mai binevenite decît în acel m om ent. Asta schimba
totul. însemna o viaţă mai uşoară, renunţarea la acea economie
la sînge. Un gest magnific care merita să fie apreciat. Prietenul
la nevoie se cunoaşte.
- Dar, continuă Francis, aşa s-a purtat tot timpul. La în
ceput s-a furişat fară ştirea noastră, întîlnindu-se pe ascuns
cu Verity la Nampara, cu complicitatea lui Ross. Şi tot timpul
aşa, pe furiş, pe furiş. Tare îmi vine să mă reped mîine pînă la
Falmouth şi să-i gonesc din cuibul lor de dragoste.
-- Şi fară îndoială ai descoperi că a plecat la Lisabona şi a
luat-o şi pe Verity cu el. G eorge luă o înghiţitură de coniac.
Nu, Francis, lasă-i. N -are nici un rost să încerci să o forţezi să
se întoarcă. Răul este făcut. Poate curînd o să te roage plîngînd
să o primeşti înapoi.
Francis se ridică şi începu să aprindă lumînările.
- Ei bine, poate să plîngă un an întreg şi tot n-am să o
primesc înapoi! Să se ducă la N am para unde au pus totul la
cale. Lua-i-ar dracu’, George. Francis se întoarse; flacăra
lumînării îi lumina faţa înfuriată. D acă în toată povestea asta
327 DEMELZA
ceva m-a rănit profund, este tocmai felul în care a procedat

Ross. La dracu’! M -aş fi aşteptat la mai multă loialitate şi
prietenie din partea singurului meu văr! Ce i-am făcut eu ca
să mă lovească aşa, pe la spate?
- Ei, spuse George, cred că te-ai însurat cu fata pe care o
iubea el, nu-i aşa 9
Francis se uită lung la el:
- Da, aşa am făcut... Dar asta s-a întîmplat de mult. L u
crurile s-au liniştit El însuşi are o căsnicie fericită, mai fericită
ca... N -ar avea nici un rost să-mi poarte pică din cauza asta.
George se uită pe fereastră; afară se întuneca. Lumînările
proiectau pe perete umbra siluetei lui aduse de spate.
- îl cunoşti pe Ross mai bine decît mine, Francis, aşa că
nu pot să-ţi dau nici un sfat. Dar mulţi oameni pe care-i ju d e
căm după aparenţe au întotdeauna cîte ceva de ascuns. Şi eu
personal am constatat acest lucru. S-ar putea ca şi Ross să fie
unul dintre aceştia. Nu sînt sigur, dar ceea ce ştiu e că toate
încercările mele de a mă apropia de el s-au lovit de un refuz.
Francis se întoarse la masă.
- Nu sînteţi în termeni buni? Nu, presupun că nu. Cu ce
l-ai supărat 9
- Nu pot să-mi închipui cu ce. Ştiu însă că la deschiderea
minei lui toţi acţionarii au dorit ca operaţiunile financiare să
fie încredinţate băncii noastre; dar el s-a luptat din răsputeri
să fie încredinţate băncii Pascoe. Mi-au ajuns la urechi şi unele
remarci de ale lui din care reiese că are ceva împotriva mea.
în sfîrşit, mai este şi planul ăsta nebunesc pe care l-a lansat de
a înfiinţa o societate care să se ocupe de prelucrarea minereului
de aramă, şi care de fapt este îndreptat tot împotriva noastră.
- Nu cred că are nimic cu tine personal, George. Scopul
lui este să obţină un preţ mai bun pentru minereul lor.
WINSTON GRAHAM 328
G eorge îi aruncă o privire furişă:

- Asta nu mă supără deloc pentru că planul lor va eşua
din lipsă de bani. Totuşi, dovedeşte o atitudine duşmănoasă
faţă de mine pe care nu cred că o merit; după cum nici tu nu
meriţi trădarea intereselor familiei tale.
Francis se uită lung la el şi tăcu o vreme. Orologiul sună
ora şapte.
- Nu cred că planul lor va eşua neapărat din lipsă de bani,
spuse Francis neutru. Sînt multe interese importante acolo.
Capitolul III
înd au ajuns la Falmouth, cerul era luminat
C de soarele ce cobora spre asfinţit, umflat

şi roşu ca o lanternă chinezească şi înconjurată
Oraşul semăna cu o pată cenuşie care înconjura golful.
In timp ce coborau dealul, A ndrew îi spuse:
- în ultima ta scrisoare spuneai că laşi totul în seama
mea; sper că o să-ţi placă ce am făcut.
- Nu mă îndoiesc; sînt dispusă să fac cum vrei tu.
- Căsătona va avea loc mîine la ora unsprezece, la biserica
King Charles the Martyr. Ieri dimineaţă am scos o licenţă de
la preotul Freakes. Martori vor fi menajera mea şi căpitanul
Brigg. Va fi cît se poate de simplu.
- Mulţumesc.
- Pentru noaptea asta m-am gîndit întîi că ar fi mai potrivit
să-ţi iau o cameră la un han. D ar hanurile sînt prea proaste
pentru tine.
- Nu mă deranjează.
- Nu mi-a plăcut ideea să te ştiu singură acolo, unde s-ar
putea să fie şi bărbaţi beţi şi gălăgioşi. N -ar fi fost corect.
- N-ar fi avut nici o importanţă, răspunse ea roşindu-se.
- Prefer să te conduc la noua ta locuinţă, unde te aşteaptă
doam na Stevens. Ea va avea grijă de tine. Eu voi dormi pe
corabia mea.
WINSTON GRAHAM 330
- Iartă-mă că par atît de tristă.;, dar mi-a fost greu să mă

despart de cei pe care i-am iubit atît de mult.
- Draga mea, ştiu cum trebuie să te simţi. D ar avem o
săptămînă înaintea noastră pînă va trebui să plec. Cred că
pînă atunci vei privi altfel lucrurile.
Un timp tăcură amîndoi.
- Francis e atît de imprevizibil, spuse ea deodată. Deşi o
să-mi fie foarte dor de ei, aş dori cîteodată să ne despartă sute
de mile. Ne aflăm la o distanţă prea mică de Trenwith şi Francis
ar putea oncînd să vină să ne caute ceartă.
- D acă ar veni, l-aş domoli eu.
- Ştiu, Andrew, dar nu vreau asta, mai presus de orice.
A ndrew schiţă un zîmbet:
- în seara balului am fost foarte răbdător. D acă va fi
nevoie, voi fi la fel. Pescăruşii zburau pe deasupra. Mirosul
mării era altfel decît cel de acasă, se simţea sarea, mirosea a
alge şi a peşte.
Cînd au ajuns pe strada principală, soarele apusese deja
şi portul era învăluit în culorile limpezi ale amurgului.
I se păru că lumea de pe stradă se uită la ei. El era, făr
îndoială, o figură bine cunoscută în oraş. Mai existau şi acum
prejudecăţi atît de puternice împotriva lui? Dacă da, era de
datoria ei să le spulbere. împotriva ei nu putea exista nici una.
Se uită la el pe furiş şi deodată îi răsări în minte gîndul că
de cînd se cunoşteau nu se văzuseră mai mult de treizeci de
ori. Ce o aştepta oare 9 Ce avea de înfruntat 9 D acă se iubeau
însă, nimic nu mai avea importanţă.
Se opriră şi Andrew o ajută să descalece; intrară în casa
cu portic monumental. D oam na Stevens îi aştepta la uşă şi o
salută pe Verity cu destulă amabilitate, deşi cu o urm ă de
mirare şi gelozie.
îi arătă sufrageria şi bucătăria de la parter, salonul ele
gant şi dormitorul la etajul întîi, cele două dorm itoare de la
331 DEMELZA
ultimul etaj, unde stăteau copiii cînd veneau acasă, copii pe

care ea nu-i văzuse niciodată. Esther, în vîrstă de şaisprezece
ani, locuia la rude; James, de cincisprezece ani, era aspirant
de marină. Verity avusese de înfruntat atîta opoziţie acasă
încît nu prea avusese timp să se gîndească la ce ar putea avea
de înfruntat aici.
Se întoarse în salon unde Andrew urm ărea de la fereastră
luminile portului licărind în depărtare. Se duse lîngă el şi el o
luă de mînă. Gestul lui o îmbărbătă.
- Care e vasul tău, Andrew 9
- E mai departe, în golful St. Just. Cel mai mare din cele
trei. M ă îndoiesc că-1 poţi vedea în lumina asta slabă.
- Ba da, e frumos. Pot să-l vizitez şi eu o dată 9
- Mîine, dacă vrei. Simţi cît e de fericit. Verity, trebuie
să plec acum. Am rugat-o pe doamna Stevens să-ţi servească
masa cît de repede. Călătoria pînă aici te-a obosit şi cred că
vrei să te odihneşti.
- Nu poţi rămîne să iei masa cu mine?
El ezită:
- Da, dacă doreşti.
- Te rog să rămîi. Ce frumos este portul! Aş sta aici să
mă uit la toate vasele care vin şi pleacă şi să te aştept pînă
vii acasă.
Au coborît apoi la parter, în sufragerie, şi au mîncat friptu
ră de miel cu capere şi zmeură cu smîntînă. Acum o oră erau
nişte oameni în toată firea care făcuseră un gest tem erar cu o
prudenţă ciudată, ca şi cum n-ar fi putut să se elibereze complet
de constrîngerile şi ezitările acumulate de-a lungul anilor. Dar,
la lumina lumînărilor, gîndurile îşi luau avînt, îndoielile păleau,
facîndti-i să se simtă mîndri de aventura lor.
Pînă atunci nu mai stătuseră la masă împreună.
Perdelele subţiri care acopereau ferestrele lăsau să se vadă
siluetele trecătorilor de pe stradă. Cam era era situată puţin
WINSTON GRAHAM 332
sub nivelul străzii şi, cînd trecea huruind vreo căruţă, roţile
erau mai vizibile decît vizitiul.
începură să vorbească despre vasul lui; îi povesti cum
arată Lisabona, zvonul de clopote răsunîndîn clopotniţe, soa
rele arzător, murdăria de necrezut a străzilor, portocalii, live
zile de măslini. Va trebui să-l însoţească şi ea odată. Suporta
uşor marea?
Aprobă din cap fară eziţare, deşi nu fusese niciodată pe mare.
începură să rîdă, în oraş se auzi orologiul din turn gătind
ora zece. El se ridică.
- Nu-i convenabil să stăm pînă la ora asta. N e compromite
în ochii doamnei Stevens, sînt sigur. O să creadă că i-am
mîncat toate prăjiturile.
- D acă ai fi plecat mai dem ult nu m -aş fi simţit bine
aici, singură.
Andrew nu-şi mai putu stăpîni sentimentele care i se citeau
pe faţă.
- Aseară am închis cartea vieţii mele, Verity. Mîine vom
deschide o carte nouă, pe care o vom scrie împreună.
- Asta e tot ce-mi doresc, spuse ea, şi nu mă tem deloc.
A n d re w se în to a rse din uşă şi se uită la ea cum şedea
la masă.
- N oapte bună. Se aplecă să o sărute pe obraz, dar ea îi
oferi buzele. El ridică mîna şi o mîngîie pe umeri.
- Dacă ţi se va întîmpla ceva rău, Verity, nu eu voi fi de
vină. Ţi-o jur. N oapte bună, iubito.
- N oapte bună, Andrew, dragul meu, noapte bună.
Se despărţiră şi plecă. îl auzi suind scările ca să-şi ia pălă
ria, coborînd apoi şi plecînd. îl văzu trecînd prin faţa ferestrei.
Rămase acolo mult, cu ochii pe jum ătate închişi, cu capul
sprijinit de spătarul înalt al scaunului.
Capitolul IV
C
am în acelaşi timp cînd Verity urca scările
cu o lumînareîn mînă ca să se culce în patul
ei nou, Mark Daniel începea lucrul la, mina Wheal Leisure.
Cu el era un frate mai mic, M atthew Mark, pentru a-1
ajuta să care sterilul pe care îl scotea şi-l arunca în gaura unui
puţ din apropiere. Aerul era atît de greu acolo încît lumînările
lor cu fitil de cînepă nu ardeau bine, aşa că lucrau aproape în
întuneric. Pereţii galeriei erau plini de umezeală, iar sub picioa
rele lor musteau apa şi noroiul. D a r M atthew M ark considera
că are noroc să munceasă pentru un om cu atîta experienţă -
plătit cu şase pence pe zi, sau noapte - şi învăţa repede. Peste
cîţiva ani va cere şi el să lucreze în parte într-o galerie a lui.
Mark nu prea vorbea cînd lucra, dar în seara asta nu scotea
o vorbă. Băiatul nu ştia ce se întîmplase şi se temea să întrebe.
Avea doar nouă ani şi n-ar fi înţeles ce-1 roade pe tovarăşul
lui, chiar dacă i-ar fi spus.
De multă vreme Mark renunţase să mai creadă că nu se
întîmplase nimic rău. Erau săptămîni de cînd ştia sigur, dar
încerca să se convingă că nu e adevărat. Se adunaseră tot
felul de semne mărunte. Aluzii de la cei ce ştiau, dar nu îndrăz
neau să-i spună, priviri furişe, pline de înţeles, lucruri mărunte
luate separat, dar puse la un loc creşteau ca fulgii de zăpadă
WINSTON GRAHAM 334
pe acoperiş, formînd un strat gros şi greu pînă cînd acoperi

şul se prăbuşea.
Ştia acum, şi ştia şi cine e.
Fusese ingenioasă. Căutase sem ne prin casă despre pre
zenţa unui bărbat, dar nu găsise nici unul. încercase să o prin
dă, dar i-o lua înainte întotdeauna. M intea ei lucra mai repede
ca a lui. Leopardul era mai iscusit decît ursul cel negru.
D ar cu o săptămînă în urmă, cînd plouase, nu mai fusese
la fel de iscusită. Pămîntul era atît de moale încît, deşi călcase
mai mult pe pietre, lăsase urme de paşi în unele locuri.
Se îngrozea la gîndul că în săptămînă aceasta cînd-lucra
în schimbul de noapte mînia lui va ajunge la paroxism, dar
nu-i va putea da frîu liber din cauza ultimelor fire ale dragostei
care-1 mai ţineau încă strîns legat de ea. Se zbătea din răsputeri
să scape din păienjenişul lor.
Acum avea nevoie de explozibil pentru puşcături. Nu
putea înainta numai cu tîrnăcopul. A pucă ciocanul greu şi
sfredelul de oţel. Cu uşurinţa pe care o căpătase de pe urma
unei practici îndelungate, alese locul în stînca tare, făcu o
gaură adîncă în perete, trase sfredelul afară, curăţă şi uscă
gaura. Apoi o umplu cu explozibil; înfipse o vergea ascuţită
ca un cui de fier în explozibil şi astupă gura găurii cu pămînt
pe care îl bătu bine cu coada ciocanului. D upă aceea trase
afară vergeaua şi introduse în locul ei un fir de trestie; gol pe
dinăuntru şi umplut cu explozibil, care servea drept fitil.
îşi scoase pălăria, suflă în lumîn'are pînă rămase o flacă
ră mică şi aprinse trestia. Apoi se adăp o stiră am îndoi după
primul colţ
Mark numără pînă la douăzeci. Nimic. N um ără încă două
zeci, numără cincizeci. Apoi ridică de jos lada cu explozibil,
în întuneric o lipise de perete şi apa se prelinsese înăuntru.
- N-a luat foc, spuse el.
335 DEMELZA
- Fiţi atent, spuse Matthew. (Puşcarea era tot ce nu-i

plăcea la minerit.) Mai aşteptaţi!
Dar M ark se îndrepta deja spre încărcătura de exploziv.
Băiatul îl urmă.
Mark scoase firul de trestie; în aceeaşi clipă apăru o flacără
urmată de un huruit puternic; pietrele începură să zboare lovin-
du-1 în faţă. Duse mîinile la ochi şi căzu pe spate. Peretele se
prăbuşi. Băiatul îşi pierdu capul şi o luă la fugă, după ajutor;
apoi se opri ş l îşi facu loc prin fumul negru şi înăbuşitor pînă.
la Mark, care încerca să se degajeze de sub pietre.
- D om nule D aniel 1 Domnule Daniel! strigă băiatul apu-
cîndu - 1 de braţ.
- Fugi, băiete! N-a explodat decît o parte.
Dar M atthew nu-1 părăsi şi îşi făcură drum prin întuneric
pînă după cotul galeriei.
M atthew suflă în lumînare şi la lumina ei pîlpîitoare se
uită la Mark. Faţa lui suptă era neagră şi plină de sînge; părul
şi sprîncenele îi erau pîrlite.
- Ochii, dom nule Daniel. Aţi păţit ceva la ochi 9
Mark se uită la flacără.
- N-am nimic Ia ochi Văd.
Se auzi iar un bubuit în galerie şi restul încărcăturii explo
dă. Valuri de fum negru îi acoperiră.
- Bagă de seamă, băiete, să foloseşti explozibilul cu mai
multă grijă!
- Faţa, 'domnule. Aveţi sînge pe faţă.
M a rk plecă ochii uitîndu-se la mîini. Palma şi. degetele
de la mîna stîngă îi sîngerau Explozibilul umed cauzase acci
dentul, dar îi salvase viaţa. Scoase o cîrpă m urdară şi îşi înfă
şură mîna în ea.
- Să aşteptăm pînă se risipeşte fumul. O să vedem ce
s-a prăbuşit.
WINSTON GRAHAM 336
M atthew se aşeză p e jos şi se uită la faţa lui Daniel pe

care se. vedeau dîre de sînge.
- Ar trebui să vă vadă doctorul. Se pricepe la vindecat rănile.
M ark se ridică brusc.
- Nu, nu mă duc la e! Mai bine mor!
Continuară să lucreze un timp, dar îi era greu să se folo
sească de mîna rănită, care continua să sîngereze. Faţa îl durea
şi simţea cum îl înţeapă.
D upă o oră spuse:
- Cred că am să ies la aer puţin. Ai face bine să vii şi tu,
băiete. Nu-i bine să respiri aerul ăsta negru şi greu.
M atthew îl urm ă bucuros. M u n c a de noapte îl obosea şi
mai mult, deşi nu voia să recunoască.
Ajunseră la puţul principal şi urcară prin el pînă la supra
faţă; nu era departe pînă la Grambler. Respirau aerul proaspăt
al nopţii şi auzeau vuietul apropiat al mării. Era plăcut să-ţi
umpli plămînii cu aerul dulce şi totuşi înţepător de la suprafaţă.
Cîţiva oameni se strînseră în jurul lui M ark, dîndu-i sfaturi.
Ieşise din mină ca să-şi bandajeze rănile şi voia să coboare
din nou. Dar, în timp ce sta de vorbă cu ceilalţi şi cineva îi
bandaja degetele, îi reveni în minte tot necazul şi îşi dădu
seama plin de mînie că venise m om entul marii încercări.
Rezistă o vreme, simţind că era prea devreme, că trebuia
să se mai pregătească. Apoi se întoarse spre Matthew şi-i spuse:
- Du-te repede acasă, băiete. Şi pentru mine ar fi mai
bine să nu mai cobor în mină în noaptea asta.
Cînd micul M atthew M ark era la lucru, nu se gîndea nici
odată la somn - aşa ceva nu se face! - dar acum era obosit.-
Trecuse puţin de miezul nopţii. Şase ore în plus de somn! Aş
teptă respectuos să-l întovărăşească o parte din drum pe Mark,
dar acesta pe un ton m orocănos îl trimise acasă, la Mellin.
Cînd copilul dispăru în depărtare, M ark îşi luă rămas bun
337 DEMELZA
de la ceilalţi şi plecă şi el. Le spusese că nu dorea să-l mai

deranjeze pe doctorul Enys, dar se hotărîse. Ştia exact ce
avea de gînd să facă.
Se duse liniştit acasă. Cînd la lumina stelelor văzu apărînd
casa, simţi că i se strînge inima în piept. S-ar fi rugat lui D u m
nezeu atunci, dacă ar fi fost credincios; s-ar fi rugat pentru
greşeala pe care o făcuse, pentru fidelitatea lui Keren, pentru
o viaţă nouă bazată pe încredere şi credinţă. Ajunse la uşă,
puse mîna pe clanţă, apăsă.
Uşa se deschise.
Respiră adînc şi intră cu paşi nesiguri; sufla greu ca şi
cum ar fi alergat pînă acasă. Nu aprinse nici o lumînare, trecu
în dormitor. Obloanele erau închise; în întuneric înainta pipă
ind pereţii pînă ajunse la pat, în colţ. Se aşeză pe marginea
patului, atinse pătura aspră, întinse mîna căutînd-o pe Keren...
Keren a lui. Nu era acolo.
Cu un suspin adînc de durere îşi dădu seama că ăsta era
sfîrşitul. Rămase acolo suflînd greu ca după o lungă alergare
începu să plîngă în hohote; apoi se ridică.
Ieşi iar afară, în noapte, se opri şi se frecă la ochi, privi în
dreapta şi în stînga, adulmecînd, şi porni spre M ingoose.
Gatehouse, casa doctorului, apăru în întuneric. O încon
jură cercetînd-o. Zări o geană de lumină la o fereastră de sus.
Se opri, se uită lung la ea şi încercă să-şi învingă durerea.
Pătrunsese adînc în el facînd să-i pulseze tare sîngele în vine.
Ajunse la uşa casei.
Acolo se opri. Dacă ar fi ciocănit să-i deschidă i-ar fi
avertizat, şi-ar fi dat seama că el este.
Se gîndi puţin înainte de a se hotărî să bată. E a ar fi putut
să iasă tiptil pe altă uşă. Amîndoi reacţionau mai repede decît
el. Ar fi găsit o soluţie. De data aceasta însă, M ark avea neapă
rat nevoie să aibă o dovadă.
WINSTON GRAHAM 338
Voi aştepta, se gîndi el.

Pleeă încet de lîngă uşă, aplecîndu-se să nu fie văzut,
pînă ajunse la o depărtare de unde putea vedea amîndouă uşile.
O să mă ghemuiesc la pămînt şi o să aştept.
Stelele urcau pe cer în perpetua lor mişcare. O briză
uşoară adia printrş ferigi şi' tufăriş. U n greiere începu să ţîrîie
în iarbă. Undeva departe, o pasăre de noapte începu să ţipe:
era un sunet fantomatic, spiritul unui miner m ort de mult,
păşind orbeşte pe pămîntul pe care a trăit odată. Animale
mici începeau să se mişte prin tufişuri. O bufniţă se lăsă pe
acoperiş şi scoase un ţipăt ascuţit.
Am să aştept.
Spre răsărit apăru o lumină slabă, galbenă. Pe cer se ivi
luna, o lună bătrînă, ofilită şi uscată. Urcă puţin, apoi începu
să apună.
Uşa casei se deschise şi Keren se furişă afară.
*
Era fericită. Trecuse numai prima noapte cînd M ark lucra

în schimb de noapte. Legătura ei cu D w ight era altfel decît
şi-o închipuise. Posesivă şi geloasă, trebuia totuşi să accepte
că el îşi iubea m unca în primul rind. II cucerise prin interesul
pe care îl arătase faţă de munca lui. II stăpînea arătînd în
continuare acelaşi interes.
Intr-un fel, îi facea plăcere să jo ac e rolul unui asistent
serios. Ceva asem ănător cu rolul pe care-1 jucase în piesa
H i/ary Tempest. Cîteodată visa că e soţia lui şi că M ark dispă
ruse. Se închipuia îmbrăcată într-o rochie simplă, dar frum oa
să, ajutîndu-1 pe Dwight la vreun caz mai serios. Ştia că mîinile
ei sînt sigure şi îndemînatice, că poate să-l ajute; şi-l imagina
plin de admiraţie faţă de priceperea ei; şi nu numai el, ci toată
lumea bună din ţinut. Pretutindeni se va vorbi de ea. Auzise
că doamna Poldark avusese mult succes cu ocazia balului dat
339 DEMELZA
în onoarea regelui şi câ de atunci o vizitase multă lume. Keren

nu ştia de ce.
I se suise la cap, şi nu-i plăcuse cînd luna trecută doam n
venise la ea şi făcuse o aluzie la comportamentul ei; nu, lui
Keren nu-i plăcuse deloc. Ei bine, dacă ar avea succes. în
societate, în calitate de soţie de doctor, nu s-ar opri aici. S-ar
putea nici să nu rămînă soţie de doctor pînă la sfîrşitul vieţii.
S-ar putea întîmpla multe. Cînd trecuse prin grădina de la
N am para se întîlnise cu un domn mai în vîrstă, voinic şi păros,
care fusese la familia Poldark şi care se uitase lung după ea.
Cînd a aflat că e baronet şi necăsătorit, i-a părut bine că tocmai
atunci era îmbrăcată cu rochia ei subţire.
înapoi spre casă îşi facu drum printre tufişurile ţepoase.
Era trei şi jum ătate după ceasul lui Dwight; avea timp destul.
Se lăsase ceaţă peste locul care despărţea cele d ouă case. Se
cufundă în ea ca în valurile unui rîu. Umezeala pătrundea
peste tot; îi udase faţa şi picături de apă îi sclipeau în păr.
Cîteva flori se vedeau printre lăstăriş. Culese una în tăcere.
Coborî prin ceaţă în albia uscată a pîrîului, apoi urcă iar şi ieşi
la lumină, în aerul răcoros şi limpede ca cristalul.
în noaptea asta,- în timp ce şedea goală în braţele lui
Dwight, îl încurajase să vorbească despre munca lui de fiecare
zi, despre băieţelul care murise de o boală gravă de gît (crup
difteric) la M arasanvose, despre rezultatele tratamentului
administrat unei femei care avusese un abces, despre planurile
lui de viitor. Toate acestea le cimenta pasiunea. Pentru el
erau necesare. Pe ea, de fapt; nu o interesau prea mult.
Luna apunea cînd a ajuns acasă şi zorile albăstrui apăreau
spre răsărit. Albia uscată a pîrîului prin care trecuse părea
acum umplută cu un şuvoi'de lapte. î n ju r , pretutindeni, se
lumina de ziuă
Intră şi se întoarse să închidă uşa'. O mînă, de afară, se
întinse să o deschidă iar.
WINSTON GRAHAM 340
- Keren!
- Mark! şopti ea. Te-ai întors devreme. S-a întîmplat ceva 9
- Keren...
- Cum îndrăzneşti să m ă sperii aşa? Era să mor!
Reacţionase imediat. Mai prom tă decît el, pornise ea întîi
la atac, sigură că-1 va învinge. D ar de data aceasta el nu se
baza numai pe vorbe.
- Unde-ai fost, Keren 9
- Eu 9 N-am putut să dorm. M -a apucat o durere, o durere
groaznică. Am ţipat. Te-am strigat. M ă gîndeam că dacă ai fi
fost acasă mi-ai fi pregătit ceva cald ca să-mi treacă. Dar
eram singură. N -am ştiut ce să fac. M -am gîndit că dacă mă
plimb puţin pe afară o să m ă simt mai bine. D acă aş fi ştiut că
vii mai devreme acasă m-aş fi dus la mină să te întîmpin. Cu
privirea ei pătrunzătoare, observă în semiîntuneric bandajul
de pe mîna lui Mark. Eşti rănit! Ai avut un accident! Ia să văd:
Se apropie de el, dar cu mîna rănită o lovi peste gură şi o
trînti jos.
- Mincinoaso! Mincinoasă neruşinată! ţipă el printre suspine.
Ea plîngea, scîncea mai curînd, ca o fetiţă, ca un pisoiaş.
Se repezi la ea:
- Ai fost la Enys, strigă el cu o voce înfrico'şătoare.
- Neruşinat eşti tu! Eşti un laş! Să loveşti o femeie! Bestie
scîrboasă! Pleacă! Lasă-mă în pace! .Ai să înfunzi puşcăria
pentru asta! Ieşi afară!
In lumina slabă a zorilor, îi văzu faţa pîrlită şi înnegrită
de fum. începu să ţipe.
- Ai fost la Enys! Te-ai culcat cu Enys!
- N u - i adevărat! Nu-i adevărat! strigă ea. Minţi! M -am
dus la el pentru că mi-era rău. E doctor, nu 9 Brută murdară!
Mi-era rău!
M inciuna născocită atît de repede îl făcu să se gîndească.
D o re a să fie drept, obiectiv.
341 DEMELZA
- Cît ai stat acolo?

- Cam mai mult de o oră. Mi-a dat o doctorie şi am aşteptat. ..
- Eu am aşteptat mai mult de trei ore.
îşi dădu seam a atunci că trebuie să a c ţio n eze şi încă
mai repede.
- Mark, spuse ea disperată, nu e ce crezi tu. M ă jur în
faţa lui D um nezeu că nu e. Hai la el. O să-ţi explice. N u voia
să mă lase în pace. Se ţinea mereu după mine. Şi apoi, cînd
am cedat, m-a ameninţat că âre să-ţi spună dacă nu continui.
Jur în faţa lui Dumnezeu! Pe tine te iubesc, Mark! îl urăsc!
Omoară-1 dacă vrei. Merită să moară, Mark! A abuzat de mine!
Vorbea întfuna, spunea orice, arunca vorbele ca şi cum
ar fi fost pietre cu care să lovească, să se apere. Erau singura
ei apărare. îl împroşca cu vorbe încercînd să-i potolească
mînia, storcîndu-şi creierii să mai născocească ceva. Cînd văzu
că era în zadar, sări ca o pisică şi se repezi la uşă.
El întinse mîna, o apucă de păr şi o trase înapoi, strîngînd-o
tare în braţe.
Femeia se luptă din toate puterile, lovindu-1, muşcîndu-1,
zgîriindu-1. încercă să-i scoată ochii cu unghiile. Bărbatul părea
să nu simtă nimic, nici chiar muşcăturile. îi smulse şalul şi o
strînse de gît.
Ţipetele se opriră. Ochii îi ieşiră din orbite şi lacrimile
începură să curgă. Ştia că o aşteaptă moartea, dar îi părea rău
de viaţa ei,-de tinereţea ei în plină floare. Se gîndea la Dwight,
la baronetul care o admirase, la anii de fericire şi trium f care
ar fi urmat. Plîngea, îi era frică de moarte.
Se răsuci zbătîndu-se să scape; îl răsturnă; căzură amîndoi
lovindu-se de oblon; zăvorul neînchis bine se desfăcu şi amîn
doi căzură peste fereastră, ea sub el.
*
Dimineaţă de vară. Ochii sticloşi ai femeii pe care o iubise,

pe care acum o ura. îi văzu faţa umflată. Era scîrbit, nebun;
WINSTON GRAHAM 342
lacrimi îi curgeau din ochi pe obrajii ei. Slăbi strînsoarea, dar

faţa ei frumoasă era împietrită. Cu mîna lui mare îi acoperi
faţa şi-i împinse capul înapoi. Se auzi o trosnitură. Căzu înapoi
pe podea; începu să bîjbîie, gemînd. D ar ea nu se mai mişcă.
*
Nu era nici un nor pe cer. N u bătea vîntul. Păsărelele

ciripeau. Din al doilea rînd de pui de sturz din cuibul cocoţat
în păducel, pui pe care M ark îi văzuse ieşind din găoace,
numai unul, mai timid, nu-şi luase zborul, ceilalţi fluturau din
aripioare, scuturau dinâpete uitîndu-se curioşi la lumea nouă
şi ciudată pentru ei.
Panglica de ceaţă lăptoasă acoperea încă albia secată a
pîrîului. Se întindea pînă la mare şi din loc în loc învăluia
vîrful dunelor de nisip ca aburii care ies dintr-un ceainic ce
dă în clocot.
Cînd s-a luminat bine de ziuă, m area era calmă; nimic nu
părea să explice grozăvia din noaptea trecută. Apa era albastră
ca'oul de porumbel; la orizont plutea o pîclă roză tivită cu
purpuriu, acolo unde soarele care răsărea atingea undele ce
se rostogoleau pe plajă.
Barăcile urîte de la Wheal Leisure se vedeau bine şi cîţiva
oameni care se mişcau pe acolo în hainele lor sărăcăcioase
păreau frumoşi şi îmbrăcaţi de sărbătoare în lumina dimineţii.
Ceaţa începea să se ridice în căldura soarelui, se mişca
încet în direcţia stîncilor joase unde se ghemuia o vreme, în
umbră, apoi pornea mai departe şi dispărea.
Un prihor pe care Mark şi Keren îl domesticiseră intră în
zbor prin uşa deschisă, îşi umflă pieptul şi începu să ţopăie
prin odaie. Dar deşi nu părea să-l sperie nimeni, nu-i plăcu
tăcerea, şi după ce ciuguli ici, colo ieşi afară ţopăind. îşi văzu
prietena aplecată peste fereastră, dar cum nu-i facea nici un
semn de bun venit, zbură mai departe.
343 DEMELZA
Razele de soare pătm nseră în casă luminînd podeaua

acoperită cu nisip, pe care se vedeau urmele paşilor. U n amnar
şi un muc de lumînare zăceau aruncate pe nisip, lîngă o pălărie
de miner şi un scaun răsturnat.
Floarea culeasă de Keren căzuse pe prag. Era ruptă, dar
petalele albe erau încă proaspete; curînd aveau să se veştejească.
Capitolul V
oss visa că discută cu Sir John Trevau-
K nance şi cu ceilalţi acţionari despre pro

blemele pe care le punea topitoria nou deschi
dernulte ori, mai ales că întîmpina destulă opoziţie. îşi petrecea
mai tot timpul apărînd compania pe care o înfiinţaseră, căutînd
să îm piedice disensiunile interne sau să pare z e atacurile
dinafară. Forţe importante se angajaseră în luptă şi nimeni nu
putea şti cine va ieşi învingător.
Nimic nu era exclus în lupta asta. Se făcuseră presiuni
asupra societăţii lor, United Mines, Richard Tonkin fusese
înlăturat de la conducere, iar Sir John T revaunance avea la
Sw ansea un proces care nu se mai termina, din cauza vaselor
lui care transportau cărbunele.
Ross tocmai visa că avea loc o adunare la Trevaunance,
reşedinţa lui Sir John, şi că toţi cei prezenţi vorbeau şi se
certau în acelaşi timp. El bătea mereu cu pumnul în masă
încercînd să-i domolească, dar nimeni nu - 1 asculta şi, cu cît
bătea mai mult cu atît vorbeau mai tare, pînă cînd se facu
brusc linişte şi se trezi în camera lui ascultînd bătăile din uşa
de la intrare.
Afară era lumină şi soarele pătrundea prin perdelele de
la fereastră. Gimlett şi soţia lui aveau să se scoale curînd.
întinse mîna să ia ceasul, dar ca de obicei uitase să-l întoarcă
345 DEMELZA
Demelza dormea liniştită lîngă el, cu părul ei negru răsfirat

pe pernă. D orm ea întotdeauna bine; dacă Julia se trezea, se
scula imediat şi adorm ea la loc în cinci minute.
Paşi grăbiţi se auziră coborînd scările şi ciocănitul încetă.
Ross se dădu jos din pat şi Demelza se ridică în capul oaselor,
trează de-a binelea, ca şi cum n-ar fi dormit deloc.
- C e e?
- N u ştiu, dragă.
Se auzi un ciocănit în uşă şi Ross deschise. în astfel de
împrejurări se aştepta să-l vadă tot pe Jud în uşă. .
- Iertaţi-mă, domnule, spuse Gimlett, a venit un băiat
care vrea să vă vadă. E Charlie Baragw anath, ajutor de gră
dinar la Mingoose. E foarte speriat.
- Cobor imediat.
Din aşternut, Dem elza răsuflă uşurată. Crezuse că se în
tîmplase ceva cu Verity. Ieri toată ziua, cît stătuseră pe plajă,
la soare, bălăcindu-se cu picioarele p n n apa călduţă, se gîndise
la ea. Era ziua cînd Verity îşi recăpătase libertatea, pentru
care ea, Demelza, complotase şi urzise atîtea planuri un an
întreg. Se întreba ce se întîmplase, şi aştepta.
Se uită la Ross care se îmbrăca, apoi îl văzu ieşind'pe
uşă. Ar fi vrut ca lumea să-i lase în pace, ar fi dorit s-o lase în
pace, singură, numai cu Ross şi Julia. D ar mereu venea cîte
cineva, mai ales "admiratorii ei, cum îi num ea Ross cu ironie.
Sir Hugh Bodrugan venise de mai multe ori la ceai.
Ross se întoarse. Observă imediat că se întîmplase ceva rău.
- Ce este?
- Greu de înţeles din ce spune băiatul. Cred că s-a întîm
plat ceva la mină.
Ea se ridică în sus:
- Un accident?
- Nu. Culcă-te la loc. Nu e decît cinci.
WINSTON GRAHAM 346
Ross coborî iar şi se uită la băiatul mic şi slab căruia îi

clănţăneau dinţii în gură ca şi cum i-ar fi fost frig. îi dădu să
bea puţin coniac şi porniră amîndoi peste deal.
- Tu-ai fost primul acolo? îl întrebă Ross.
- Da, domnule... Pe acolo trec mereu în drum spre lucru.
Nu-i văd întotdeauna, mai ales acum a vara cînd plec devreme;
dar pe acolo trec mereu. Am crezut că nu sînt acasă. Pe urm ă
am văzut-o pe ea... am văzut-o pe ea... îşi acoperi faţa cu
mîinile. Vă spun drept, domnule, aproape c-am leşinat. Eră
să cad jos.
Cînd s-au apropiat, au văzut trei bărbaţi stînd afară. Erau
Paul Daniel, Zacky Martin şi Nick Vigus.
- Aşa e, cum spune băiatul *7 întrebă Ross.
Zacky încuviinţă din cap.
- E cineva... înăuntru?
- Nu, domnule.
- Ştie cineva unde e Mark?
- Nu, domnule.
- L-aţi chemat pe doctorul Enys 9
- Chiar acuma, domnule.
- Da, sigur, am trimis după el, spuse Paul Daniel cu am ă
răciune.
- Vrei să vii cu mine, Z acky 9
Se duseră îm preună pînă la uşă, apoi Ross se aplecă şi
intră în casă.
Keren era întinsă pe podea, acoperită cu o pătură. Soarele
intra pe fereastră revărsîndu-şi razele aurii peste pătură.
- Băiatul a spus...
- D a . . . am m utat-o noi. Nu ni s-a părut decent s-o lăsăm
aşa, sărmana.
R o s s î n g e n u n c h e şi ridică un co lţ al păturii. K e r e n purta
347 DEMELZA
basmaua -roşie pe care M ark o cîştigase la întrecerile de lupte

ce avuseseră loc cu douăzeci .de luni în urmă. Puse la loc
pătura, se ridică'şi se şterse pe mîini.
- Zacky, unde a fost Mark cînd s-a întîmplat asta 9 Puse
întrebarea încet ca şi cum n-ar fi vrut să se audă.
- Ar fi trebuit să fie la lucru în mină, domnule, şi să iasă
din schimb acum. Dar a avut un accident mai devreme. M at
thew M ark era acasă şi dormea înainte de ora unu. D e atunci
nu l-a mai văzut nimeni pe Mark Daniel.
- Ai vreo idee unde ar putea fi?
- Nu ştiu, domnule.
- Ai trimis după comisarul districtului?
- Cine 9 Bătrînul Vage? Ar fi trebuit să-l chem 9
- Nu, nu pe el, pe Jenkins. E comisarul districtului Mmgoose.
Văzură o umbră prelingîndu-se pe podea. Era Dwight
Enys, palid ca un mort; singura urmă de viaţă era în ochii lui
plini de lacrimi. Se uită la Ross, apoi la forma de pe podea.
-- Eu... Eu... am venit...
- Urîtă treabă, Dwight.
Prietenia faţă de doctor îl facu pe Ross să se întoarcă
spre Paul Daniel, care intrase după el şi să-i spună:
- Vino, să-l lăsăm pe doctorul Enys singur să o examineze.
Paui părea gata să se opună, dar Ross se bucura de prea
multă autoritate ca să nu fie ascultat, şi ieşiră amîndoi afară.
Ross se uită înapoi şi-l văzu pe Dwight aplecîndu-se ca să
ridice pătura. M îna îi tremura şi părea gata să cadă leşinat
peste trupul întins pe podea.
*
Toată ziua n-au avut nici o veste despre M ark Daniel.

Rănit şi cu faţa înnegrită de fum, ieşise din mină la miezul
nopţii şi în primele ore ale dimineţii de luni pedepsise necre
dinţa şi înşelăciunea. Apoi dispăruse.
WINSTON GRAHAM 348
Atît se ştia; pentru că la fel ca adierea liniştită a vîntului

prin iarbă, tot aşa se răspîndise prin sate şi cătune zvonul că
nevasta lui Mark Daniel îşi înşela bărbatul. Nimeni nu se îndoia
că asta îi adusese” moartea. Era curios că nimeni nu se îndoia
de justeţea acestui sfîrşit. Era pedeapsa lui Dum nezeu. Din
momentul în care apăruse în ţinutul lor, îşi etalase farmecele
căutînd să atragă bărbaţii. Unul singur, şi ei ştiau cine e, se
lăsase ademenit. Orice femeie ar fi ştiut că M ark Daniel nu
era omul care să se lase încornorat uşor. E a ştiuse ce riscă şi
acceptase riscul, opunînd mintea ei ascuţită puterii lui încete.
Reuşise un timp, apoi făcuse o imprudenţă care o costase
viaţa. P o ate că legea nu o permitea, dar sfîrşitul era drept.
Celălalt bărbat trebuia să m ulţumească cerului că nu zăcea
şi el mort, Cu gîtul rupt. Putea să o mai păţească, dacă nu se
ferea, Altcineva în locul lui ar fi încălecat pe cal şi ar fi fugit
departe şi nu s-ar mai fi întors pînă cînd M ark Daniel n-ar fi
fost prins. 'Cu toată învăţătura lui, doctorul nu era decît un
tinerel plăpînd pe care M ark Daniel ar fi putut să-l frîngă în
două ca pe o rămurică. Lum ea nu era împotriva lui, cum s-ar
fi putut întîmpla. In cele cîteva luni de cînd locuia în ţinutul
lor, oamenii învăţaseră să-l aprecieze, să-l respecte; pe Keren
însă nu o plăceau. Ar fi putut să-l acuze că a distrus un cămin;
în schimb, vedeau în Keren o seducătoare care-1 dusese în
păcat. M ulte femei văzuseră cum se uita Keren la bărbaţii
lor. Doctorul nu era vinovat, spuneau ele. Dar n-ar fi vrut să
fie în situaţia lui. Intrase în casă şi examinase-cadavrul şi se
spunea că îi curgea sudoare pe faţă cînd ieşise.
La şase seara Ross se duse să vorbească cu doctorul.
L a început B one, servitorul, nu I-a lăsat să intre, d o c
torul dăduse ordin să nu fie deranjat. D ar R oss îl dădu la o
parte şi intră.
349 DEMELZA
Dwight şedea la o masă cu un teanc de hîrtii în faţă; pe

chipul lui se citea disperarea. Nu-şi mai schimbase hainele şi
era nebărbierit. Se uită la Ross şi se ridică.
- E ceva important?
- Nu avem nici o veste. Asta e important, Dwight. în
locul tău n-aş mai sta aici. Pleacă înainte de căderea nopţii şi
stai eîteva zile la familia Pascoe.
- De ce 9 întreba el prosteşte.
- Pentru că Mark Daniel e un om periculos. Crezi că dacă
ar veni ffici după tine l-ar putea opri B one sau o uşă încuiată 9
Dwight işi acoperi faţa cu mîinile:
- Deci s-a aflat, ştie toată lumea.
- A aflat toată lumea. N u se poate ascunde nimic într-un
ţinut ca al nostru. Deocamdată...
- N-am să-i uit niciodată faţa. Acum două ore o sărutam !
Ross luă un pahar şi-i turnă puţin coniac.
- Bea asta! Ai noroc că eşti în viaţă şi trebuie să avem
grijă de tine.
- Nu văd de ce ar trebui.
Ross se stăpîni.
- Ascultă, băiete, zise el pe un ton insistent, vino-ţi în
fire! Nu se mai poate îndrepta nimic! Mai presus de orice
vreau să împiedic să se întîmple altă nenorocire. N-am venit
ca să te judec.
- Ştiu, spuse tînărul. Ştiu, Ross. Eu însă mă judec.
- Da, şi probabil că foarte aspru. Oricine poate vedea că
tragedia asta s-a întîmplat din cauza fetei. Nu ştiu cît de mult
o iubeai.
Dwight izbucni în lacrimi.
- Nici eu nu ştiam, Ross. Abia cînd am văzut-o zărind
acolo, mi-am dat seama cît am iubit-o.
WINSTON GRAHAM 350
Ross îşi turnă şi lui un pahar. Dwight aproape îşi revenise.

- Principalul lucru e să pleci de aici un timp. Vreo săptă
mînă. Judecătorii au emis un mandat de arestare pentru Mark
şi poliţia îl caută. Asta e tot ce s-a putut face pentru moment.
Dar, dacă M ark nu vrea să se lase prins, asta nu-i destul,
pentru că, deşi toţi sătenii sînt obligaţi prin lege să ajute la
prinderea lui, sînt sigur, că nici unul nu va ridica un deget.
- Sînt de partea lui şi au dreptate.
- D ar nu sînt contra ta, Dwight Totuşi, în cîteva zile se
vor lua şi alte măsuri. într-o săptămînă M ark va fi, prins şi
atunci te vei putea întoarce în siguranţă.
Dwight se ridică ţmînd încă paharul pejumătate gol în mînă.
- Nu, Ross! Drept cine mă iei? Să stau ascuns la loc
sigur, pînă îl prinde şi pe urmă să mă strecor înapoi ca un laş!
Prefer să-l înfrunt şi să accept consecinţele. începu să se plimbe
de colo pînă colo prin cameră, apoi se opri. Priveşte lucrurile
din punctul meu de vedere. Pe oamenii ăştia dezamăgiţi, i-am
înşelat. Eu, un doctor străin, am fost primit printre ei şi tratat
cu bunăvoinţă, fară nici o suspiciune, chiar cu bunătate. îmi
aduceau ouă, de care şi ei aveau mare nevoie, drept mulţumire
pentru îngrijirile mele. Gesturi m ărunte de apreciere chiar
din partea unor clienţi ai lui Choake. Au avut încredere în
mine. în schimb n-am făcut decît să distrug viaţa unuia dintre
ei. D acă plec acum, plec pentru totdeauna, pentru că i-am
înşelat şi sînt un om de nimic.
Ross nu răspunse.
- Dar mai am o alternativă: să rezist pînă la sfîrşit, să
rămîn aici, să-mi încerc norocul. Ştiu că e mult mai greu, dar
mai am multe de făcut, Ross. A apărut încă un caz de crup
difteric laM arasanvose. O femeie însărcinată, din satul G ram
bler, era să moară, din cauza unei m oaşe nepricepute. Am
patru cazuri de tuberculoză printre mineri, pe cale de vinde
351 DEMELZA
care datorită tratamentului meu. Sînt oameni aici care au încre

dere în mine. I-am trădat, dar ar fi o trădare şi mai mare dacă
aş pleca acum, dacă i-aş lăsa pe mîna lui Choake cu metodele
lui învechite.
- N-am spus că ar trebui să faci asta.
Dwight scutură din cap:
- Ce mi-ai propus tu e imposibil.
- Atunci vino să stai la noi eîteva zile. Avem o cameră.
Adu-ţi şi servitorul.
- Nu, eşti prea bun şi-ţi mulţumesc. De mîine îmi voi
continua activitatea ca de obicei.
Ross se uită la el încruntat:
- Atunci sîngele tău pe capul tău să cadă.
Dwight îşi acoperi faţa cu mîinile:
- Sîngele lui Keren este deja pe capul meu.
jjc
De la Gatehouse, Ross se duse la familia Daniel. Şedeau

toţi în camera întunecoasă fară să facă nimic. Erau ca bocitorii
la un priveghi. Toţi membrii adulţi ai familiei erau prezenţi,
cu excepţia soţiei lui Paul, Beth, care o veghea pe Keren
în casa de peste deal. Deşi cît fusese în viaţă Keren o dispre-
ţuise, Beth nu suporta gîndul să o lase să zacă acolo singură
toată noaptea.
Bătrînul Daniel îşi sugea pipa de pămînt şi vorbea tot
timpul. Nimeni nu părea să-l asculte, dar bătrînului nu-i păsa.
Vorbind, simţea că-i mai trec supărarea şi grijile.
- Mi-aduc aminte, prin şaizeci şi nouă s-a întîmplat cam
tot aşa ceva. Şaizeci şi nouă sau şaptezeci 9 Un bărbat a fugit
cu nevasta băcanului. Mi-aduc aminte, foarte bine... D a ’ a
cui a fost vina 9
L-au salutat pe Ross cu respect; bunica Daniel s-a sculat
WINSTON GRAHAM 352
şchiopătînd de pe scaunul ei şi l-a poftit pe Ross să se aşeze.

Ross se purta întotdeauna politicos faţă de bunica Daniel şi
ea încerca să se poarte la fel. îi mulţumi, dar refuză spunînd
că vrea să vorbească cu Paul între patru ochi.
Se auzi iar vocea bătrînului:
- N -a fost vina lui. U n bărbat a fugit cu nevasta băcanului
şi el a pus mîna pe o lopată şi s-a luat după ei. N u m a ’ cu
lopata. Nimic altceva, decît cu lopata.
Paul se ridică şi-l urm ă liniştit afară, la soare. Apoi închise
uşa şi se sprijini de ea. Mai erau şi alţi oameni stînd în uşa
caselor vorbind, dar erau prea departe pentru a auzi.
- Nici o veste de la M ark?
- Nu, domnule.
- Ai vreo idee unde ar putea fi?
- Nu, domnule.
- Presupun că Jenkins te-a interogat, nu 9
- Da, domnule. Pe mine, şi pe alţii din sat. Dar nu ştiu nimic,
- Nici nu i-aţi spune nimic, chiar dacă aţi şti, nu 9
Paul lăsă ochii în jos:
- S-ar putea, domnule.
- Crima asta nu e un simplu furt, Paul. D acă M a rk ar fi
fost prins furînd ceva dintr-o prăvălie ar putea fi deportat
pentru asta; dar, dacă s-ar ascunde o vreme, s-ar putea să se
uite ce-a făcut. Insă, cînd e vorba de crimă, e altceva!
- De unde ştim că el a făcut-o, dom nule 9
- D acă n-a facut-o el de ce a fugit?
Paul dădu din umeri şi, cu ochii pe jum ătate închişi, se
uită cum apune soarele.
- Poate că ar trebui să-ţi spun ce se va întîmpla, Paul.
Judecătorii au emis un m andat de arestare. Cei doi poliţişti,
bătrînul fierar Jenkins din M arasanvose şi Vage din Sawle
353 DEMELZA
v o r fa ce tot c e le stă în putinţă ca să-l prindă. N u cred câ

v o r reuşi.
- P oate că nu.
- Atunci judecătorii vor organiza o poteră. O vînătoare
de oameni e un lucru foarte urît. Ar trebui evitat.
Paul Daniel se m ută de pe un picior pe altul, dar nu
spuse nimic.
- II cunosc pe M ark de cînd era copil, Paul. Mi-ar părea
tare rău să-l văd urmărit cu cîini ca pe un vînat, şi apoi condam
nat la spînzurătoare.
- O să fie condam nat la spînzurătoare, dacă se predă 9
- Ştii unde este?
- Nu ştiu nimic. Dar îmi închipui.
- Da, aşa e. Ross aflase ce dorea să ştie. Ascultă, Paul. Ştii
unde e golful N a m p a ra 9 Cred că ştii. Acolo sînt două peşteri.
In una din ele e o barcă.
Celălalt îi aruncă o privire pătrunzătoare:
- 'Ş i 9
- E o barcă mică, pescuiesc cu ea pe lîngă coastă. Vîslele
sînt pe un raft în fundul peşterii. Furcheţii sînt acasă, ca să nu
o folosească nimeni fară voia mea.
Paul îşi umezi buzele uscate:
-D a9
- Da. Tot acasă am şi un catarg detaşabil şi pînze care
pot transforma barca într-un cuter. înfruntă bine valurile, o
ştiu din experienţă. N u trebuie sa ieşi cu ea în larg pe furtună,
dar un om hotărît şi curajos poate încerca pe orice vreme,
iarnă sau vară. Mark nu mai poate rămîne în Anglia. D ar la
nord e Irlanda şi la sud Franţa, unde sînt tulburări acum. El
are cunoştinţe în Bretania şi a mai traversat Canalul Mînecii.
- D a 9 spuse Paul începînd să asculte.
WINSTON GRAHAM 354
- Da, spuse Ross.

- Şi ce se întîmplă cu furcheţii şi cu pînzele 9
- Ajung şi ele în peşteră după ce se lasă întunericul. Şi
ceva de mîncare să nu moară omul de foame. M ă gjîndeam numai.
- M ulţum esc pentru gîndul bun.
- Cu o condiţie numai, spuse Ross, împingîndu-1 cu de
getul în piept. Trebuie să rămînă secret, un secret pe care să
nu-1 ştim decît doi, trei. Să fu complice la un asasinat nu-i
lucru de glumă. N u cumva să afle Nick Vigus; lui Nick Vigus
îi-place să-i scape cîte ceva, mai ales cînd poate să facă rău.
Sînt unii care ar mînca mai cu poftă dacă eu mi-aş vîrî singur
gîtul în laţ. N-am intenţia să fac aşa ceva, nici pentru tine,
nici pentru fratele tău, nici pentru nimeni altcineva din Mellin.
Aşa că bagă de seamă, fii foarte atent! Zacky M artin te va
ajuta dacă mai ai nevoie de cineva din afara familiei.
- Nu, n u ! Nu voi spune la nimeni, domnule. N u e nevoie
să mai amestec şi pe alţii. Bătrînul ar muri dacă l-ar vedea pe
M ark spînzurat, poate că şi bătrîna, deşi, nu se ştie, p oate va
supravieţui. D ar rămîne ruşinea, ocara...
- Ştii unde se află acum 9
- Ştiu unde să-i las vorbă, o notă; aşa ne jucam cînd
eram copii. D ar nu cred că se poate decît mîine seară. Mai
întîi trebuie să vedem unde ne întîlnim, şi pe urm ă trebuie
să-l conving că e mai bine pentru toţi să fugă. Se pare că e
dărîmat de tot.
- înseam nă că l-a văzut cineva.
Paul se uită repede la Ross:
- Da, l-a văzut.
- N u cred că va refuza să plece dacă îi spui ce simte
bătrînul. Dar grăbeşte-te. Trebuie neapărat să plece mîine.
- Bine. Aşa am să fac. Dacă se poate la noapte, am să vă
35 5 DEMELZA
anunţ. Şi vă mulţumesc, domnule. Ceilalţi nu vă pot mulţumi,

pentru că nu ştiu, nu trebuie să ştie 1
Ross plecă. Paul intră din nou în casă Bătrînul Daniel
vorbea mereu cu vocea lui răguşită şi tremurătoare, vorbea
fară întrerupere ca şi cum ar fi vrut să împiedice tăcerea să se
aştearnă peste ei.
Capitolul VI
ufundat în gîndun, Ross pornise înapoi
C spre Nam para. îl găsi pe Gimlett spălînd

geamurile de la bibliotecă pentru care d o am
perdele de dantelă. Vrednicia celor doi Gimlett prin com para
ţie cu lenea lui Jud şi Prudie era pentru Ross un veşnic motiv
de mirare. Grădina înflorea. Anul trecut D em elza cumpărase
seminţe de nalbă şi toată vara florile purpurii şi roşii pe tulpi-
nele lor înalte îm podobiseră pereţii conacului. Julia şedea în
pătuţul ei, la umbră. Văzînd că nu doarme,, o luă în braţe şi
fetiţa începu să gîngurească şi să rîdă, trăgîndu - 1 de păr.
Demelza se ocupa de grădină şi Ross cu Julia în spinare
se duse să o întîmpine. Era îmbrăcată cu rochia albă de m u
selină şi văzu cu plăcere că purta mănuşi. Treptat, fară să se
grăbească sau să-şi dea aere, devenea din ce în ce mai elegantă
şi mai rafinată.
în vara aceasta se maturizase. Vitalitatea ei înnăscută de
spiriduş n-avea să se schimbe niciodată, dar era mult mai con
trolată. Ajunsese să accepte şi faptul uirfutor că bărbaţii o
considerau demnă de atenţie.
Julia gînguri veselă şi D em elza o luă în braţe.
- I-a mai ieşit un dinte, Ross. Ia uită-te. Pune degetu
aici. Eşti curat pe degete 9 Da, merge. P une degetul, aici!
357 DEMELZA
- Da, aşa e. în curînd o să muşte ca Garrick.

- S-a aflat ceva despre M a rk 9
Cu glas scăzut, Ross îi povesti tot ce ştia. Dem elza se
uită la Gimlett.
- N-o să fie prea riscant 9
- Nu, dacă se face repede. Cred că Paul ştie mai mult
decît mi-a spus mie. Cred că M ark va veni în noaptea asta.
- M ă tem pentru tine. Mie mi-ar fi fost frică să spun cuiva.
- Sper că D w ig h t nu va ieşi din casă pînă cînd nu plea
că Mark.
- Ai o scrisoare de la Elizabeth, spuse Dem elza ca şi cum
atunci şi-ar fi adus aminte.
Scoase scnsoffrea din buzunarul şorţului. Ross rupse pecetea.
Dragă Ross,
Poate că ştii că Verity ne-a p ă ră sit ieri-seară
şi s-a dus la căpitanul Blam ey. A p leca t în timp
ce noi eram la slujba de seară şi s-a d us cu el la
Falmouth. Se vor căsători azi.
Elizabeth.
- Pînă la urm ă tot a facut-o! spuse Ross. M ă tem eam că

aşa va face.
Demelza citi scrisoarea.
- Şi de ce să nu fie fericiţi împreună? întotdeauna am
spus că e-mai bine să rişti decît să duci o viaţă ocrotită, dar
plictisitoare $ 1 m onotonă în confort şi bogăţie.
- De ce scrie „poate că ştii“? D e ce crede că aş putea şti?
- Poate că s-a aflat deja.
Ross îşi dădu la o parte de pe frunte părul ciufulit de
Julia. Gestul îl facu să arate ca un băieţandru. D ar figura lui
exprima altceva.
WINSTON GRAHAM 358
- Nu-mi pot închipui viaţa ei cu Blamey. Totuşi, poate

că ai dreptate să crezi că va fi fericită cu el. Să dea D um nezeu
să fie! 0 nenorocire nu vine niciodată singură. Asta înseam nă
că trebuie să mă duc la Trenwith să vorbesc cu ei. Tonul
scrisorii e abrupt. Cred că sînt foarte supăraţi.
Deci s-a făcut, se gîndi Demelza, şi Verity s-a şi măritat
cu el. Şi eu mă rog lui Dum nezeu să fie fericiţi. Dacă nu, n-am
să m ă simt prea bine.
- Mai e o oră pînă la apus, spuse Ross. Va trebui să mă
grăbesc. Se uită la Demelza: Presupun că n-ai vrea să te duci
în locul m eu 9
- La Elizabeth şi Francis 9 D oam ne fereşte! Nu, Ross. Aş
face orice pentru tine, dar asta nu!
- N u ştiu de ce te sperii aşa! Sigur, eu trebuie să m ă duc.
M ă întreb ce a facut-o pe Verity să facă pasul ăsta hotărîtor,
după'atîţia ani. P oate că a lăsat vreo scrisoare pentru mine.
D upă plecarea lui Ross: Demelza lăsă fetiţa să umble prin
grădină ţinînd-o de hamuri. Nesigură încă pe picioare, dar
gîngurthd de plăcere, Julia întindea mînuţele încercînd să rupă
florile. Intre timp Gimlett terminase de spălat geamurile; luă
găleata şi intră în casă. Demelza stătea pe gînduri, uitîndu-se
cum apune soarele. Nu era un apus obişnuit; cerul era brăzdat
de nori, spălăcit şi lumina dispăru repede.
Cînd începu să cadă rouă, luă copila în braţe şi intră în
casă. Gimlett luase deja pătuţul, iar doam na Gimlett aprindea
luminările. Plecarea lui Jud şi Prudie o ajutase mult pe Dem el
za în eforturile ei de a deveni o doamnă.
Hrăni fetiţa cu pîine înmuiată în supă şi o duse la culcare.
Numai atunci îşi dădu seama că Ross lipsea de mult.
Coborî scările şi se opri în uşa deschisă. Cerul era acoperit
de nori şi un vînt rece sufla printre copaci. Vremea era în
359 DEMELZA
schimbare. In depărtare se auzea cîntecul ciudat ca de căţel

al unei găinuşe de baltă.
II văzu apoi pe Ross venind printre copaci.
Darkie necheză cînd o văzu în uşă. Ross descălecă şi
legă hăţurile de liliac.
- A venit cineva 9
- Nu. Ai lipsit mult.
- Am vorbit cu Jenkins, şi cu Will Nanfan, care întotdea
una află tot. Pe Jenkins îl mai ajută încă doi poliţişti. Adu-mi
te rog o lumînare, aş vrea să iau pînzele acelea imediat.
Se duse cu el în bibliotecă.
- începe să bată vîntul. Trebuie să plece în noaptea asta,
dacă e posibil. Mîine s-ar putea să fie prea tîrziu.
- De cet R oss 9
- Sir Hugh este unul dintre judecătorii care se ocupă de
acest caz, şi insistă să cheme armata. Se pare că Sir H ugh a
văzut-o pe Keren, pe aici prin împrejurimi; o plăcea, ştii cum
sînt bătrînii ăştia libidinoşi...
- Da, Ross...
- îl interesează deci cazul direct, pe el personal. E şi mai
rău pentru Mark. Mai are şi alt motiv.
- Cum adică 9
- îţi aminteşti că săptămînă trecută, la St. Ann, perceptorul
a fost maltratat. Autorităţile au trimis azi o trupă de soldaţi la
St. Ann. Vor staţiona acolo o vreme, ca măsură de precauţie.
S-ar putea să-i trimită în căutarea lui, cît vor sta acolo. După
cum ştii, Sir Hugh e prieten cu domnul Trencrom, îşi cumpără
băuturile de acolo. Ar fi posibil să-i lase în pace pe contra
bandişti o zi, două şi să ceară ajutorul armatei pentru căutarea
unui criminal.
- ...Să vin cu tine la peşteră 9
- Nu, ntam să lipsesc mai mult d e o jumătate de oră.
WINSTON GRAHAM 360
- Şi... Verity...?
Ross se opri la'uşa bibliotecii, cu catargul pe umăr.
- A ... Verity! Verity a plecat. Iar eu m -am certat groaznic
cu Francis.
- V-aţi certat? Simţise ea că mai era ceva.
- Ne-am certat bine. M -a acuzat că eu am aranjat fuga şi
a refuzat să m ă creadă cînd i-am spus că nu. In viaţa mea
n-am fost atît de uimit. îl credeam... ceva mai deştept.
Demelza se mişcă brusc ca şi cum ar fi vrut să scape de
senzaţia de frig care o cuprinsese.
- Dar, dragul meu... de ce, tu 7
- Au crezut că m -am folosit de tine ca intermediar; că
luam eu scrisorile şi te trimiteam pe tine să i le dai lui Verity.
îmi venea să-l bat. în orice caz, am rupt relaţiile pentru mult
timp. N-o să mă pot îm păca cu el uşor, după cîte mi-a spus.
- Vai, Ross... îmi pare atît de rău... Eu...
Ca să-şi ascundă supărarea, îi spuse pe un ton liniştit:
- Cît lipsesc eu stai în camera ta şi spune-i lui Gimlett că
m - ; 1 'i întors. O să fie ocupat cu Darkie, la grajd.
Cîteva minute mai tîrziu era iar singură. îl condusese pînă
la pîrîu şi se oprise privindu-1 cum dispărea în întuneric. De
acolo se auzeau valurile spărgîndu-se de pereţii peşterii.
înainte fusese neliniştită, puţin nervoasă şi îngrijorată,
pentru că nu era plăcut să ajuţi un ucigaş să sape. D ar acum
nefericirea ei era de o cu totul altă natură, era ceva strict
personal, atît de adînc înfipt în conştiinţa ei, încît părea să n-o
mai părăsească niciodată pentru că atingea cea mai importantă
problemă, relaţiile ei cu Ross. Tim p de un an lucrase fară
răgaz să clădească fericirea lui Verity, deşi ştia bine că Ross o
va condamna, iar Francis şi Elizabeth şi mai mult. D ar nu-şi
închipuise niciodată că va produce o' ruptură între Ross şi
vărul lui. Nu se aşteptase la aşa ceva. Era disperată.
361 DEMELZA
Era atît de cufundată în gîndurile ei încît nu observă silueta

care traversa pajiştea îndreptîndu-se spre uşă. Intrase în casă
şi tocmai închidea uşa cînd auzi o voce. Se întoarse cu felinarul
în mînă şi ridicîndu - 1 zări figura doctorului.
- Doctorul Enys!
- N-am vrut să vă sperii, doam nă Poldark... soţul dumnea
voastră e acasă?
Inima Demelzei începu să bată cu putere. îşi dădea seama
de primejdie, o altă primejdie acum.
- Acum nu e acasă.
Văzu în faţa ei figura răvăşită a tînărului frumos şi îngrijit,
îmbrăcat în haine negre, pe care îl cunoscuse înainte. Arăta
ca şi cum n-ar fi dormit de o săptămînă. Stătea acolo nehotărît,
conştient că nu-I poftise să intre, simţind ceva prudent în atitu
dinea ei, dar interpretînd greşit cauza.
- Credeţi că lipseşte mult 9
- Vreo jumătate de oră.
Dwight se îndreptă spre uşă, apoi se opri:
- Iertaţi-mă, dar... v-ar deranja dacă aş rămîne puţin...?
- Nu, nu, deloc.
îl conduse în camera de zi. Ceea ce facea putea fi pericu
los, sau poate că nu, n-avea cum să ştie.
- N-aş vrea să vă deranjez, poate aveţi ceva de făcut,
spuse Dwight stînd nemişcat în picioare.
- Nu, răspunse Demelza încet, n-aveam nimic de făcut.
Se duse la fereastră şi trase bine perdelele. D upă cum vedeţi,
am întîrziat cu masa de seară. Ross a fost foarte ocupat. Vreţi
un pahar cu vin9
- M u lţu m e s c , nu. Eu... Ezită puţin, apoi spuse dintr-o
dată. Mă condamnaţi pentru partea m ea de vină în tragedia
de azi-dimineaţă 9
Demelza se roşi puţin.
WINSTON GRAHAM 362
- C u m pot c o n d a m n a pe c i n e v a cînd ştiu atît de puţin

d espre c e le în tîm p la te 9
- N-ar fi trebuit să vă întreb, dar m -am tot gîndit, m -am
gîndit toată ziua şi n-am vorbit cu nimeni.. Am simţit că trebuie
să ies, să mă. duc undeva. Casa asta e singura unde...
- S-ar putea să fie primejdios să ieşiţi din casă în seara asta.
- Pun mare preţ pe părerea dumneavoastră, spuse el. A
dum neavoastră şi a lui Ross. încrederea pe care mi-a arătat-o
m -a făcut să vin aici. D acă aş simţi că am p ierd u t-o aş
pleca imediat.
- Nu cred că aţi pierdut-o; dar nu cred că va fi mulţumit
că aţi venit aici în seara asta.
- De ce?
- Aş prefera să nu spun mai mult.
- Vreţi să spuneţi că ar trebui să plec 9
- Cred că ar fi mai bine.
L uă o farfurie de pe masă şi o puse în altă parte.
- Totuşi, în ciuda celor întîmplate, aş dori să fiu sigur de
prietenia dumneavoastră. în seara asta, singur la Gatehouse,
era cît pe ce... cît pe ce să... Nu termină fraza.
Dem elza se uită în ochii lui.
- Atunci nu pleca, Dwight. Stai jos şi nu te mai gîndi
la mine.
Enys se prăbuşi pe un scaun'şi îşi acoperi faţa cu mîinile.
în timp ce Demelza îşi facea de lucru prin cameră, Enys începu
să vorbească, întrerupîndu-se mereu, căutînd să explice, să
demonstreze. N u încerca să se disculpe, nu-i era m ilă'de el
însuşi. Părea că încearcă să găsească motive de scuză pentru
Keren, ca şi cum lumea o judeca prea aspru şi ea nu se putea
apărar Trebuia să-i ia el apărarea.
D em elza ieşise din cameră. Cînd se întoarse, observă că
Dwight tăcuse şi asculta încordat.
- Ce este?
363 DEMELZA
- Am crezut că aud pe cineva ciocănind în fereastră.

Demelza simţi că 1 se taie răsuflarea. Respiră adînc şi spuse:
- Ştiu ce este. Nu te scula. M ă duc eu.
Ieşi repede în sală şi închise uşa camerei de zi după ea. Deci
nu scăpase de ce îi era frică. Se rugă lui. D um nezeu ca Ross
să nu mai întîrzie. D eocam dată trebuia să se descurce singură.
Se duse la uşa de la intrare şi se uită afară. în lumina
slabă a felinarului pajiştea părea goală. Ceva se mişcă lîngă
tufele de liliac.
- Scuzaţi-mă, doamnă, se auzi vocea lui Paul Daniel.
Privirea ei o întîlni pe a lui Paul, apoi alunecă mai departe,
dincolo de el.
- Căpitanul Ross a coborît chiar acum la peşteră. E...
cineva cu dum neata 9
Paul Daniel ezită:
- Ştiţi despre el?
- Da, ştiu.
Paul fluieră încet. O siluetă nedesluşită apăru de după
casă. Paul se aplecă şi trase uşa închizînd-o pe jum ătate ca să
nu răzbată lumina afară.
M ark stătea în faţa lor. Faţa lui era în umbră, dar îi văzu
ochii duşi în fundul capului.
- Căpitanul Ross e jos în peşteră, spuse Paul. Ar trebui să
ne ducem acolo.
- Cîteodată Bob Baragwanath şi Bob Nanfan se duc să
pescuiască acolo cînd marea e înaltă, spuse Demelza.
- O să aşteptăm acolo ascunşi după meri, spuse Paul. O
să-i-vedem de acolo.
- E mai sigur dacă intraţi înăuntru. în bibliotecă o să fiţi
în siguranţă.
Deschise uşa şi intră în sală, dar ei răm aseră afară ş o p
tind ceva.
WINSTON GRAHAM 364
- Mark nu vrea să vă amestece mai mult în povestea

asta, spuse Paul. Ar prefera să aştepte afară.
- Nu, Mark. N -are importanţă. Intră imediat!
Paul intră înăuntru şi M ark îl urm ă plecîndu-se ca să în
capă pe uşă. înainte de a deschide uşa dormitorului care ducea
spre bibliotecă, Demelza avu timp să îi vadă rănile de pe frunte,
faţa cenuşie ca de piatră, mîinile bandajate. Cînd ridică
felinarul ca să intre, se auzi cineva mişcînd la capătul celălalt
al sălii: Dw ight apărus'e în pragul uşii salonului.
Capitolul VII
într-o dată tăcerea fu sfîşiată de zgomotul

uşii de la intrare pe care Paul Daniel o
trîntise cu putere.
Rămase lîngă uşă, cu spatele la ea. M ark stătea nemişcat,
cu o expresie înfricoşătoare pe faţa încruntată, cu vinele gîtului
şi ale mîinilor umflate.
Demelza se îndreptă spre ei:
- Dwight, du-te înapoi în salon. Du-te. imediat! Mark,
ascultă-mă! Mark! Vocea ei era schimbată.
- Aha! Mi-aţi întins o cursă! spuse Mark.
Demelza îl înfruntă, mică şi slabă în faţa lui:
- Cum îndrăzneşti să spui aşa ceva? Paul, n-ai minte
deloc? Ia-1 de aici! Hai, urmaţi-mă!
- Ticălosule, ţipă M ark, uitîndu-se la Enys' peste capul
Demelzei
- Ar fi trebuit să te gîndeşti înainte, spuse Dwight. înainte
de a o omorî.
- Blestemat spărgător de case. Ai profitat de meseria ta.
Murdăreşti cuibul celor pe care te prefaci că-i ajuţi.
- Ar fi trebuit să mă omori pe mine, nu o femeie fară apărare.
- Da. pe Dumnezeul meu că...
Demelza se repezi să-i despartă.
WINSTON GRAHAM 366
Orbeşte; încercă să o dea la o parte, dar ea nu se mişcă

din loc şi începu să-l lovească cu pumnii în piept. M ark clipi
din ochi, apoi se uită la ea.
- îţi dai seama ce înseamnă asta pentru noi? spuse D e
melza cu respiraţia tăiată, cu ochii scînteind. Noi n-am făcut
nimic. încercăm să vă ajutăm pe amîndoi şi voi vreţi să vă
bateţi şi să vă omorîţi în casa noastră, pe pămîntul nostru.
U nde vă e cinstea, prietenia 9 Ce te-a făcut să vii aici în noaptea
asta, M a rk 9 Poate nu gîndul să-ţi salvezi pielea. Ai vrut să
speli ruşinea tatălui tău, a familiei tale. Dar asta l-ar omorî.
Dar, ia spune, ce e mai im portant pentru tine, viaţa tatălui
tău sau a omului ă stuia 9 D w ight, pleacă imediat! D u -te
înapoi în salon!
- Nu pot, răspunse Enys. Dacă Daniel vrea să stau, atunci
trebuie să stau.
. - Ce face ăsta aici 9 interveni Paul.
- D o a m n a P o l d a r k a în c e rc a t să m ă c o n v i n g ă să plec.
- Ticălosule, ţipă iar Mark.
D em elza îl a p ucă de braţ în m om entul cînd îl ridică să
lovească.
- Intră aici! D a c ă nu, ne vor auzi servitorii şi nu vom mai
putea păstra secretul.
M ark nu se mişcă din loc.
- N -o să fie nici un secret, dacă el ştie. Hai afară, Enys.
O să-ţi vin eu de hac.
- Nu! Pînă atunci Paul stătuse la o parte, dar acum inter
veni. N-are nici un rost, Mark. îl urăsc pe porcul ăsta, la fel
ca şi tine, dar dacă te baţi cu el s-a terminat tot!
- S-a terminat şi g a ta 1
- N u s-a terminat! strigă Demelza. Nu s-a terminat! Nu
înţelegi? Nu vezi că doctorul Enys nu te poate trăda fară să
ne trădeze şi pe noi?
367 DEMELZA
Dwight ezita, torturat de gînduri contradictorii:

- Nu voi trăda pe nimeni, spuse el.
M ark rosti printre dinţi:
- Mai degrabă m -aş încrede în cuvintele unui şarpe.
Paul se apropie de el:
- Nu-i locul potrivit, frate, nu putem face nimic. Hai,
trebuie să facem ce spune doam na Poldark.
- N - a m să te trădez. Daniel. Nu putem îndrepta răul prin
alt rău, adăugă Dwight ndicînd mîinile într-un gest de nepu
tinţă. Ce i-ai făcut tu lui Keren rămîne în conştiinţa ta, după
cum răul pe care l-am.fac-ut va rămîne. mereu în conştiinţa mea.
Paul îl împinse încet pe Mark spre uşa dormitorului. Mark
se desprinse brusc şi se opri iar. Pe faţa lui se citea o ură
înfricoşătoare.
- Poate că acum nu e timpul să ne socotim, Enys. Dar va,
veni timpul, să n-ai teamă.
Dwight lăsase capul în jos.
Mark se uită la Demelza, care sta ca un înger păzitor
între el şi furia lui.
- Nu, doamnă, nu voi vărsa sînge şi în casa dumitale. Nu
vă doresc răul... U nde vreţi să mă duc?
...Cînd Ross se întoarse, Dw ight se afla în camera de zi
cu faţa îngropată în mîini. M ark şi Paul erau în bibliotecă.
Din cînd în cînd Mark era scuturat de un fior de mînie. In sală,
Dem elza stătea ca o santinelă între ei, păzindu-i. Cînd îl văzu
pe Ross se aşeză pe cel mai apropiat scaun şi izbucni în lacrimi.
- Ce dracu’...? spuse Ross.
Ea nu reuşi să rostească decît eîteva cuvinte fară şir.
Ross lăsă pînza într-un colţ al sălii.
- ...Ei unde sînt acum? Şi tu...
Demelza facu un semn cu capul în direcţia bibliotecii.
Ross se apropie de ea:
WINSTON GRAHAM 368
- S p e r că n-a curs sînge. D o a m n e, ce putea să se întîmple...

- D a , putea să se întîm ple, sp u s e D e m e l z a .
R o ss o luă în braţe:
- la-i oprit, iubito 9 Spune-mi, cum i-ai oprit 9
- D e ce ai adus p în z e le î n a p o i 9
- Pentru că nu poate pleca acum. M a re a e furioasă, sînt
valuri mari. Ar răsturna barca cînd am larisa-o la apă.
Mai era o oră pînă la ivirea zorilor, coborîră iar pînă la
peşteră, prin întuneric, călăuziţi de zgomotul.pîrîului care se
auzea curgînd la vale. Ici, colo zbura cîte un licurici, luminiţă
verde lucind ca o bijuterie. M area se retrăsese, dar era tot
umflată. De cîte ori încercau să se apropie, v a l u r i l e r e p e z e a u
urlînd spre peşteră. Coasta de nord era primejdioasă. M area
se dezlănţuia pe neaşteptate şi atunci nu mai aveai scăpare.
Lumina slabă a lunii se topea în geana albastră a răsăritului
cînd se întoarseră încet spre casă. Cu douăzeci şi patru de ore
înainte, o furie teribilă clocotea în sufletul lui Mark, o furie
distrugătoare, fierbinte. Acum nu mai simţea nimic, iar ochii
lui negri păreau duşi în fundul capului. P e cînd se apropiau
de casă, le spuse celorlalţi:
- Eu plec, mă duc mai departe.
- Te adăpostim aici, la noi, pînă mîine, îi spuse Ross.
- Nu. Nu vreau să vă amestec şi mai mult.
Ross se opri:
- Ascultă, omule. Oamenii de pe aici sînt de partea ta,
dar o să aibă neplăceri dacă te adăposteşti la ei. în bibliotecă
la noi eşti în siguranţă. La noapte s-ar putea ca marea să fie
calmă, nu mai bate vîntul.
- Omul ăsta ar putea să vă denunţe, spuse Paul Daniel,
- Cine, Enys 9 Nu, eşti nedrept cu el.
Merseră mai departe.
- Uite ce e, domnule, spuse Mark. Nu-mi pasă dacă mă
369 DEMELZA
spînzurâ sau dacă scap. Nu-mi mai pasă de nimic. Dar de un

singur lucru sînt sigur: n-am să mă ascund în casa cui mi-e
priaten ca să aduc năpasta pe capul lui. Asta n-am s-o fac! O
să mă prindă soldaţii şi gata!
- întotdeauna ai fost încăpăţînat, spuse Ross.
-A sc u ltă , M ark, spuse Paul. M -am gîndit că...
între timp ajunseră înapoi acasă. Cineva deschise uşa.
- Tu eşti, Demelza 9 spuse Ross iritat. Ţi-am spus-să te
duci să te culci. N-ai motiv de îngrijorare.
- V-am pregătit nişte ceai. M -am gîndit că o să vă întoar
ceţi curînd.
Intrară în cam era de zi. La lumina unei singure luminări,
Demelza le turnă ceai fierbinte dmtr-un ceainic mare, cositorit.
Cei trei oameni păreau stînjeniţi. B eau ceaiul aburind, doi
evitînd să se uite unul la altul, al treilea uitîndu-se absent la
peretele din faţă. Paul îşi încălzea mîinile ţinînd strîns ceaş
ca fierbinte.
- Se aude.de aici vuietul furtunii, spuse Demelza. M -am
gîndit că o să încercaţi degeaba.
- Urla vîntul şi noaptea trecută, spuse M ark brusc, cînd
am ieşit din mină. Doamne, ce mai urla!
- Rămîi aici peste zi 9 îl întrebă Demelza.
- I-am spus şi eu, spuse Ross, dar nici nu vrea să audă.
Demelza îi aruncă o privire lui M ark, dar tăcu. N-avea
cum să-l convingă.
Mark lăsă ceaşca din mînă.
- Mă gîndeam să mă duc la Grambler, în mină.
Nimeni nu spuse ninaic. Demelza simţi că o trece un fior.
Paul se ghemui pe scaun şi rosti nehotărît:
- Aerut nu e bun la Grambler. Se ştie că acolo aerul e
otrăvit. Sînt alte mine mai sănătoase.
- Mă gîndeam să cobor în mină la Grambler, repetă Mark.
WINSTON GRAHAM 370
Ross se uită la cer:

- N-ai să ajungi înainte de a se lumina de ziuă.
Demelza se uită şi ea pe fereastră, la ruinele care se vedeau
sus pe deal.
- Ce-ar fi să te duci la Wheal Grace. Mai e vreo scară ca
să poţi coborî '7
Ross se uită la M ark.
- Scara era destyl de bună acum şase ani. Ai putea folosi
şi o frînghie pentru mai multă siguranţă.
M ark repetă:
- M ă gîndeam să cobor în mină la Grambler.
- Fugi de-aici, omule! Nimeni nu m-ar putea învinui pe
mine că te-ai ascuns la Grace. Nu-i aşa, Paul 9
- Da, cred că acolo ar fi în siguranţă. Ce spui, băiete?
Hai, că se face ziuă! Acolo n-ar coborî nimeni să te caute.
- N u - m i place, spuse Mark. E prea aproape de Nampara.
Oamenii ar putea să bănuiască ceva.
- M ă duc să-ţi aduc ceva de mîncare, spuse Demelza.
O oră mai tîrziu se făcuse ziuă, o zi nefericită pentru
D em elza care-şi pierduse veselia ei obişnuită.
La ora no u ă Sam Jenkins, voinic şi îndesat, -era în faţa
fierăriei lui; încăleca poneiul şi se duse la M ingoose; în drum
se opri să vorbească cu doctorul Enys. La zece fară un sfert
sosi şi Sir H ugh Bodrugan, urmat curînd de Cuviosul Părinte
Faber, paroh al bisericii Sfîntul Minver. Conferinţa dură pînă
la unsprezece cînd trimeseră un curier să-l aducă pe doctorul
Enys. La prînz, întîlnirea se terminase Sir Hugh B odrugan
se duse la Trenwith să discute cu domnul Francis Poldark şi
plecară îm preună să se întîlnească cu căpitanul de dragoni.
Întîlnirea a fost cam furtunoasă şi Sir Hugh s-a dus acasă pe
o ploaie deasă, care reuşi să-l răcorească. Trecură eîteva cea
suri, timp în care nu se mai întîmplă nimic. La ora patru Ross
371 DEMELZA
coborî spre plajă să vadă dacă s-a liniştit marea. Ploaia mai
potolise valurile, dar marea era încă umflată. M area avea să
se retragă în cursul după-amiezei, şi va continua să se retragă
pînă după miezul nopţii, cînd ar'fi putut să scoată barca. La
ora cinci, s-a auzit că în loc să fie trimişi în poteră, soldaţii
percheziţionaseră toate casele din St. Ann şi descoperiseră o
cantitate impresionantă de mărfuri de contrabandă. Ross a
început să rîdă.
La ora şase, trei dragoni şi un civil au fost văzuţi venind
călare pe drumul care ducea la Nampara. Aşa ceva nu se mai
întîmplase niciodată. Demelza a fost prima care i-a zărit şi se
repezi în fugă în camera unde se afla Ross, gîndindu-se la
cearta cu Francis.
- Ne fac o vizită de politeţe, spuse Ross. -
- Dar de ce să vină aici, Ross 7 Crezi că ne-a denun
ţat cineva 9
El zîmbi:
- Du-te şi îmbracă-te frumos, draga mea, şi poartă-te ca
o doamnă.
Demelza ieşi în fugă şi, pnn uşa întredeschisă de la intrare,
văzu că civilul era Jenkins, şeful poliţiei. Se îmbrăcă repede,
cu urechea aţintită la tropotul cailor şi la zăngănitul armelor.
Ii auzi ciocănind la uşă şi intrînd, apoi auzi m urm ur slab de
voci. Aşteptă îngrijorată, ştiind că Ross putea fi politicos sau
putea fi tocmai contrariul, dar nu se auzi nici o gălăgie. îşi
aranjă frumos părul, apoi se uită pe fereastră şi văzu că numai
unul dintre soldaţi intrase. Ceilalţi doi, îmbrăcaţi în splendidele
lor uniforme, cu căciulile negru cu alb şi dolmanele roşii,
aşteptau afară ţinînd caii.
Cînd coborî şi ajunse la uşă, auzi deodată un hohot de
rîs. Prinzînd curaj, intră în cameră.
- A, draga mea, ţi-1 prezint pe căpitanul McNeil din
regimentul de dragoni Scots Greys. Soţia mea.
WINSTON GRAHAM 372
Căpitanul McNei! părea un uriaş îm brăcat în uniformă:

dolman roşu cu fireturi aurii, pantaloni negri cu lampas aurit
şi cizme bine lustruite, cu pinteni. P e masă se afla căciula
enormă şi lîngă ea o pereche de mănuşi galbene. Era un bărbat
tînăr, rotofei, îngrijit, cu o mustaţă mare, roşcată. Lăsă paharul
pe care-1 ţinea în mînă şi se înclină în faţa ei milităreşte. Cînd
se ridică, ochii lui căprui, pătrunzători păreau să spună: „N o
bilii ăştia de ţară de prin locurile astea îndepărtate ştiu să-şi
aleagă nevestele ' . 11
- Pe domnul Jenkins pred că îl cunoşti.
Au aşteptat pînă s-a aşezat Demelza, apoi s-au aşezat şi ei.
- Căpitanul McNeil tocmai îmi povestea cît de plăcute
sînt hanurile noastre, spuse Ross. Crede că ploşniţele din C orn
wall au un apetit feroce.
Ofiţerul rîse şi el puţin.
- N-aş spune chiar aşa. Poate că sînt mai multe decît prin
alte părţi.
- L-am invitat să locuiască la noi, spuse Ross. N u prea
avem confort, dar nici ploşniţe nu avem.
- Vă mulţumesc, vă mulţumesc foarte mult, spuse căpita
nul răsucindu-şi mustaţa ca pe un şurub care trebuie strîns
bine. Mi-ar face multă plăcere, în amintirea vremurilor de
altădată. Ştiţi, doamnă, că domnul căpitan Poldark şi cu mine
am luat parte la un atac pe rîul James în anul 1781? Vechi
camarazi de luptă s-ar putea spune. Dar, deşi dacă aş sta la
dumneavoastră aş fi mai aproape de locul unde s-a săvîrşit
crima, aş fi in schimb prea departe de contrabandişti şi, după
cum ştiţi, pe ei am fost trimis să-i descopăr, zise el chicotind.
- Desigur, spuse Demelza. (Se întreba ce ar simţi dacă ar
săruta-o un bărbat cu o mustaţă atît de formidabilă.)
- Hm, mormăi Jenkins schimbînd vorba, fiindcă aţi p o
menit de crimă...
373 DEMELZA
- A , da! Nu trebuie să uităm...

- Să vă mai umplu paharul, interveni Ross.
- Mulţumesc... După cum îi spuneam soţului dum nea
voastră, ddamnă, întreprindem o cercetare de rutină. înţeleg
că a fost printre primii care au descoperit cadavrul. Se spune,
de asemenea, că cel căutat de poliţie a fost văzut prin împrejurimi.
- Adevărat 9 Eu n-am auzit, spuse Demelza.
- Aşa spune domnul Jenkins.
- A ş a s-a zvonit, doamnă, spuse Jenkins repede. N u ştim
de unde.
- .Am venit să vedem dacă ne puteţi îndrum a în vreun fel.
Domnul căpitan Poldark îl cunoaşte din copilărie pe cel bănuit
şi am crezut că poate să ne spună unde s-ar putea ascunde.
- Aţi putea căuta un an întreg, spuse Ross, şi tot n-aţi
epuiza toate vizuinele de pe aici. In orice caz, nu-mi închipui
că Daniel se mai află pe aici. Cred că e în drum spre Plymouth
ca să se îmbarce.
Căpitanul McNeil se uită la el:
- Se pricepe la navigaţie 9
- N-am idee. Pe aici pe la noi toţi bărbaţii au marea în sînge.
- Spuneţi-mi, domnule căpitan, sînt multe locun pe coasta
asta de unde s-ar putea lansa o barcă?
- Ce fel 9 Un vas mare 9
- Nu, nu, o barcă mică, uşor de mînuit de un om sau doi.
- Cînd marea e liniştită sînt vreo cincizeci. Cînd e hulă
n-ar putea ieşi nici o barcă de la Padstow pînă la St. Ann.
- Şi cum vi se pare marea acum?
- Cred că a început să se liniştească. S-ar putea lansa o
barcă de la Sawle începînd de mîine seară. De ce întrebaţi?
Căpitanul McNeil îşi răsuci mustaţa:
- Credeţi că sînt multe bărci pe aici cu care un om ar
putea să fugă 9
WINSTON GRAHAM 374
- Aha, înţeleg ce vreţi să spuneţi. Nu, nu e nici o barcă

pe care să o poată mînui un om singur.
- Cunoaşteţi pe cineva care să aibă o asemenea barcă 9
- Sînt cîţiva. Şi eu am una. O ţin în tr-o peşteră în g o l
ful N am para.
- U nde ţineţi vîslele, dom nule 9 întrebă Jenkins.
Ross se ridică:
- Aş vrea să vă rog să rămîneţi la masă la noi, domnilor.
M ă duc chiar acum să dau ordinele necesare.
Fierarul nu p r e a ştia ce să răspundă, dar căpitanul
M cNeil refuză:
- Voi veni altădată să mai stăm de vorbă, să ne amintim
de vremurile petrecute împreună. D ar v-aş fi recunoscător
dacă mi-aţi arăta golful şi faleza; acum, dacă aveţi timp. Sînt
convins că asta m -ar ajuta. Ştiţi cum se spune: să împuşti doi
iepuri dintr-o dată.
- Nu-i nici o'grabă, spuse Ross. Mai întîi gustaţi coniacul
ăsta. Sînt sigur că o să vă daţi seama după aromă dacă e de
contrabandă sau nu.
Căpitanul McNeil izbucni în rîs.
Au mai stat puţin de vorbă, apoi căpitanul îşi luă bun
rămas de la Demelza. Pocni din călcîie şi se înclină adînc ca
să-i sărute mîna; D em elza simţi mustaţa mătăsoasă gîdilîn-
du-i degetele. Bărbatul o privi cu o admiraţie făţişă. îşi luă
apoi mănuşile şi căciula imensă şi ieşi cu sabia zăngănind.
Cînd Ross se întoarse după ce le arătase golful şi faleza,
Demelza îi spuse:
- Uf! îmi pare bine că s-a terminat. Şi tu ai fost g r o z a v 1
Nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că ştii ceva. Ce om cumse
cade! N u m-ar supăra deloc dacă m-ar aresta el.
- Nu-1 subestima, spuse Ross E scoţian
Capitolul VIII
a căderea nopţii începu să plouă cu găleata.

L L a zece, cînd m a re a era înaltă, Ross
coborî în golf şi văzu că hula se micşorase. N-ar fi putut fi o
vreme mai favorabilă; era atît de întuneric încît aveai impresia
că un al-doilea rînd de pleoape acopereau ochii împiedi-
cînd vederea,
La miezul nopţii doi bărbaţi aşteptau în sala de maşini de
la Wheal Grace, acum fară acoperiş. Erau Paul Daniel, cu o
pălărie veche de fetru pe cap şi un sac pe umăr, şi Ross îm
brăcat într-o haină neagră, lungă, pînă la glezne, care - 1 făcea
să semene cu un liliac. Curînd, din adîncul minei licări o lumi
nă. Cu ropotul ploii în ureche, ploaie care se scurgea pe ei în
şiroaie, aşteptau şi pîndeâu apariţia lui Mark.
Cînd acesta se apropie de gura minei, lumina se stinse.
Capul şi umerii apărură pe marginea puţului; Mark ieşi afară
şi se aşeză pe pămînt în ploaie.
- Credeam că s-a luminat de ziuă, spuse el. Cum e marea 9
- O să reuşim.
Porniră spfe conac.
- Se pot cîştiga bani mulţi cu mina asta, spuse Mark. Ca
să nu înnebunesc m-am uitat peste tot.
- Poate, în viitor, spuse Ross.
VVINSTOiN GRAHAM 376
-Aramă... n-am mai văzut filon atît de bogat. Mai e şi argint.

- U nde 9
- Spre răsărit. D ar va fi sub apă mai tot timpul.
In camera de zi se vedea lumină, dar Ross ocoli şi ajunse
lîngă peretele bibliotecii. Apoi căută uşa pe dibuite şi intrară
pe întuneric. O lumînare se aprinse într-un colţ al camerei, în
colţul unde Keren jucase în piesă şi dansase.
Pe o masă era mîncarea.
- N u era nevoie, e periculos, spuse Mark.
D ar mîncă repede în timp ce ceilalţi doi stăteau de pază.
In camera de zi era lumină - m om eală falsă dacă ar fi venit
cineva. Demelza sta sus în dormitor, în întuneric, urmărind
atentă să vadă dacă vine cineva din vale. D u p ă vizita căpita
nului, Ross îşi luase toate precauţiile.
M ark termină repede de mîncat. A răta îngrozitor; îi cres
cuse barba şi ploaia lăsase dungi mai deschise la culoare pe
faţa lui murdară.
- Ia asta, spuse Ross dîndu-i un pachet cu mîncare, şi
asta. Era o haină veche. E tot ce putem face. Va trebui să faci
toate sforţările să te îndepărtezi de ţărm înainte de a se face
ziuă, ca să nu fu văzut, pentru că nu e briză să te ajute să
te depărtezi.
- Nu ştiu cum să vă mulţumesc... D ar aş vrea să vă spun...
- O să-mi spui pe drum.
- M-am gîndit la casă, Reath Cottage, pe care am clădit-o
pentru ea. Să nu o lăsaţi să cadă în ruină.
- Nu, Mark.
- Sînt de toate în grădină. Să le iei tu, Paul. Recolta e bună.
- Aşa am să fac, spuse Paul.
- Şi mai e ceva, adăugă M ark, uitîndu-se la Ross. Aş
vrea... Aş vrea să o înmormîntaţi cum se cuvine, nu în cimitirul
săracilor. . Merită mai mult...
- O să am eu grijă, îi spuse Ross.
377 DEMELZA
- Banii sînt în casă, sub pat. Sînt destui pentru înmormîn-

tare... Aş dori să puneţi o piatră...
- Da, Mark. Aşa o să facem.
M ark îşi luă lucrurile, mîncarea, haina.
- Să scrieţi Keren pe piatră, m urm ură el. Nu' i-a plăcut
num ele ei întreg, Kerenhappuch, Keren Daniel. N um ai atît,
Keren Daniel.
Porniră în direcţia golfului. Ploaia nu stinsese luminiţele
licuricilor. M area era mai liniştită acum, sub ploaia torenţială.
Nu era chiar atît de întuneric, spum a albă a valurilor care se
spărgeau de ţărm producea o vagă lumină fosforescentă. Se
depărtară de pîrîu şi porniră mai departe prin nisipul moale.
La cîţiva metri de golf Ross se opri. întinse mîna şi-i opri pe
ceilalţi doi.
- Ce se aude 9 suflă el.
Paul lăsă jos catargul şi se uită atent; avea ochi buni şi
vedea foarte bine în întuneric. Se aplecă puţin, apoi se ridică.
- Un bărbat.
- Un soldat, spuse Ross, am auzit cum scîrţîie pielea cen
tironului.
Se ghemuiră la pămînt.
- M ă duc să văd, spuse Mark.
- Nu, nu, îl liniştesc eu, spuse Paul. Cu toate căciulile lor
înalte, ăştia sînt nişte fricoşi.
- Să nu-1 omori, spuse Ross Mă duc eu... Dar Daniel plecase.
Ross se ghemui iar la pămînt, trăgînd catargul spre el.
M ark începu să mormăie ceva. Voia să se predea. Ross se
gîndi că McNeil îşi postase oamenii de-a lungul falezei. Să
împuşte doi iepuri dintr-o dată. Putea să prindă pe ucigaş,
sau cîţiva contrabandişti. Dar, dacă pusese oamenii la pîndă
pe toată coasta, de aici pînă la St. Ann, însem na că erau la
mare depărtare unul de altul.
WINSTON GRAHAM 378
Trebuia să se tîrască încet, înainte.

Se auzi brusc o somaţie. O luară la fugă. Pocnetul unei
arme se auzi la gura peşterii şi se văzu silueta unui om căzînd
la pămînt.
- In regulă' spuse Paul gîfîind, dar ce mai zgomot!
- R e p e d e , la barcă!
în peşteră, Ross aruncă catargul şi pînzele, M ark căută
bîjbîind vîslele.
- Le iau eu; voi daţi-i drumul la apă!
Fraţii începură să împingă barca prin nisipul moale. Au
trebuit să tragă la o parte trupul soldatului care mai mişca.
Ross aduse vîslele, le aruncă în barcă, se opinti ca să o împingă
să alunece spre mare.
Se auzeau strigăte şi cizmele soldaţilor lovind stîncile.
- Pe aici! strigă cineva. Lîngă peşteră!
Ajunseră la mal. C oam a albă a valurilor spărgîndu-se de
mal putea să-i dea în vileag.
- Urcă-te în b a rc ă ! rosti Ross printre dinţi.
- Furcheţii! strigă Mark.
Ross îi scoase din buzunar şi-i dădu lui Mark; M ark sări
în barcă. Un val se sparse între ei; barca se aplecă gata să se
răstoarne. Alt val o împinse înapoi, unde apa era mai puţin
adîncă. M ark scoase vîslele.
- Acuma!
Zgomotul era puternic. Se iscase un adevărat vacarm.
Soldaţii alergau în direcţia lor. îm pinseră iar, amîndoi odată!
D eodată barca se mişcă şi alunecă pe apă, dispărînd în
întuneric. Paul căzu pe brînci răsturnat de un val. Ross îl apucă
de umeri şi-l trase afară. Cineva se apropie de el şi-l apucă de
haină. Cu o lovitură, Ross îl trînti la pămînt şi apoi o luă la
fugă pe plajă împreună cu Paul. Soldaţii îi urmăreau. Cotiră
în direcţia pîrîului. Ross începu să urce printre ferigile care
379 DEMELZA
acopereau vîlceaua. Puteau să-l caute toată noaptea. Nu l-ar

fi găsit decît dacă ar fi putut aprinde o torţă. Rămase întins pe
burtă eîteva minute trăgîndu-şi sufletul, ascultînd cum strigau
soldaţiîcăutîndu-i. Era Paul în siguranţă? Porni din nou. Mai
era un pericol care trebuia înfruntat.
Pe aici era mai greu de ajuns la Nam para. Trebuia să urci
printre ferigile înalte pînă ajungeai la cîmp deschis, apoi o
luai spre vest şi, mergînd prin şanţul care m ărginea cîmpul,
coborai dealul pînă în spatele casei.
Aşa şi facu. Servitorii se culcaseră de mult. Se strecură în
casă prin bucătărie, aruncă o privire în camera de zi, intră şi
stinse luminările, urcă repede în dormitor.
Demelza privea pe fereastră, dar îi veni imediat în întîm-
pinare cînd auzi paşii lui scîrţîind la uşă.
- Eşti în siguranţă 9
- Sst! N u trezi, copilul. în timp ce-i povestea ce se întîm
plase îşi scoase haina, apoi şalul de la gît.
- Au venit soldaţii! Era să... Se aşeză jos repede. Aju-
tă-mă, dragă. S-ar putea să vină pînă aici.
Demelza îngenunche şi pe întuneric începu să-i dezlege
şireturile de la cizme.
- Mă întreb cine te-a denunţat, Ross. Crezi că Dwight Enys 9
- Imposibil! Nu m-a denunţat nimeni. Numai mintea is
teaţă a... încîntătorului căpitan McNeil.
- O, Ross! Ce-ai păţit la mîini?
Ross se uită atent la mîinile lui rănite.
- Probabil că m-am rănit cînd am lovit pe cineva. Apoi
luă mîinile Demelzei şi le strînse în ale lui.
- Tremuri, iubito!
- Şi tu ai trem ura în locul meu. Te-am aşteptat aici, în
întuneric, şi cînd am auzit împuşcăturile...
Vocea 1 se stinse cînd auzi o bătaie la uşa din faţă.
WINSTON GRAHAM 380
- încet, draga mea, încet. N u te grăbi. N u e o bătaie prea

poruncitoare, nu-i aşa? N u sînt siguri că eu am fost. Să
aşteptăm să rpai bată o dată înainte de a aprinde lumina.
Se ridică, strînse hainele cu care fusese îmbrăcat şi se
îndreptă spre garderob.
- N u , spuse Demelza, sub patul copilului. D acă poţi să-l
ridici puţin, le bag dedesubt.
între timp se auzi iar bătînd în uşă, mai tare de data aceasta.
- O să-l trezească pe Gimlett, spuse Ross aprinzînd o
lumînare. Mereu îl trezeşte cîte cineva în mijlocul nopţii.
Dem elza turnă repede apă într-un lighean. La lumina
luminărilor luă un prosop şi-l spălă pe Ross pe faţă şi pe mîini.
Cînd Gimlett bătu la uşă, el tocmai se îmbrăca.
- Ce este 9 Ce s-a întîmplat 9
- Iertaţi-mă, domnule, dar a venit un sergent şi vă roagă
să coborîţi.
- La dracu’! Asta-i-oră de vizită 9 Pofteşte-1 în camera de
zi, John. Cobor imediat.
Capitolul IX
* 7 n general, domnul Odgers credea că predi-

4 4 cile lui aveau efect, dar de data aceasta
sărbătoarea de la Sawle trecu aproape neobservată. Şi asta
pentru că situaţia din regiune a avut mai mult efect asupra
oamenilor decît cea mai convingătoare predică.
Prezenţa continuă a soldaţilor era o pacoste de care nu
puteau scăpa. Toată lumea sperase că soldaţii vor pleca; dar,
în loc să plece, un contingent întreg s-a instalat la Sawle şi nu
arătau deloc că s-ar simţi nedoriţi. Şî-au făcut bivuacul într-un
cîrap deschis, în spatele casei doctorului C h oake şi., spre
dezamăgirea tuturor, vremea s-a îndreptat şi vîntul n-a mai
bătut ca să Ie strice somnul
Ross petrecuse eîteva zile neplăcute. Pe lîngă riscul de a
avea neplăceri din cauza lui Mark Daniel, mai era şi ruptura
cu Francis. Pînă atunci nu se certaseră niciodată atît de rău.
Chiar în timpul neînţelegerilor din ultimii ani, nu pierduseră
niciodată din respectul pe care - 1 aveau unul faţă de celălalt.
Pe Ross nu-1 supăra faptul că Francis îl suspecta că o ajutase
pe Verity să fugă, ci faptul că nu-1 crezuse cînd îi spusese că
el nu avea nici un amestec. Lui nu i-ar fi trecut niciodată prin
minte să se îndoiască de cuvîntul lui Francis. I se păruse chiar
că Francis nu voia să-l creadă sau că i-ar fi fost frică să-l
creadă. Nu-şi putea explica de ce, şi asta îi lăsa un gust amar.
WINSTON GRAHAM 382
Vineri, Ross a trebuit sâ se ducă la Trevaunance. Se în-

tîlnea acolo cu Richard Tonkin ca să controleze conturile
înaintea adunării care urm a să se ţină în aceeaşi seară. încă
de la deschiderea topitoriei întîmpinaseră greutăţi mari din
partea concurenţei. Proprietarii mirtelor fuseseră convinşi să-i
boicoteze. Se făcuseră tentative să fie înlăturaţi de pe pieţele
de desfacere a produsului finit. Fuseseră supralicitaţi în repe
tate rînduri cu ocazia licitaţiilor cu plic închis.
Dar pînă la urm ă reuşiseră să facă faţă.
Era prima dată de marţi seara, cînd Ross ieşea din casă.
Cînd a ajuns la Grambler nu i-a prea făcut plăcere să-l vadă
pe ofiţerul de cavalerie apropiindu-se din direcţia opusă.
- Ce surpriză! Căpitanul Poldark! McNeil îşi opri calul
trăgînd de hăţuri şi se înclină uşor. Tocm ai veneam să vă fac
o vizită. Puteţi să-mi acordaţi o jum ătate de oră din timpul
dum neavoastră 9
-A ş te p ta m cu plăcere vizita dumneavoastră, spuse Ross,
dar acum am o întîlnire de afaceri la Trevaunance. Puteţi să
mă însoţiţi pînă acolo 9
McNeil întoarse calul.
- Desigur, putem sta puţin de vorbă pe drum. Am dorit
să vin mai de mult, dar am fost cam ocupat cu una, cu alta.
- Da, da, spuse Ross, contrabandiştii.
- Nu numai ei. Vă amintiţi că am avut probleme şi cu
fuga ucigaşului acela.
- Credeţi că a scăpat?
Căpitanul McNeil îşi răsuci mustaţa.
- Sigur că a scăpat! Şi încă din peştera dumneavoastră,
domnule căpitan, şi în barca dumneavoastră!
- A , despre el vorbiţi! Credeam că e vorba de vreo încăie
rare cu contrabandiştii. Sergentul...
- Cred că sergentul D rum m ond v-a spus clar ce crede.
383 DEMELZA
- Cred că n-are dreptate.

- Pot să vă întreb de ce 9
- Am-înţeles că erau mai mulţi. Ucigaşii nu umblă în bande.
- Nu, dar vecinii, oam enii din îm prejurim i erau de
partea lui.
M erseră mai departe în tăcere.
- Păcat că n-aţi prins nici unul din ticăloşii ăia. A fost
rănit vreun soldat?
- Nu prea rău. Mai mult în demnitatea lor de soldaţi. Nu
le-ar fi mers bine infractorilor dacă i-ar fi prins.
- Alia! exclamă Ross. Dar, spuneţi-mi, vă pricepeţi la
arhitectura bisericilor 9 Biserica din Sawle îmi aminteşte de
una pe care am văzut-o în Connecticut, numai că asta e destul
de ruinată.
- Şi, continuă ofiţerul, mai e ceva. Furcheţii, de unde cre
deţi că i-a luat?
- Cred că Daniel - dacă el o fi fost - i-a furat de undeva.
Toţi localnicii pescuiesc în timpul lor liber. Furcheţi se găsesc.
- Nu păreţi prea supărat că aţi pierdut barca, d om nu
le căpitan.
- Sînt filozof, spuse Ross, am început să privesc lucrurile
cu detaşare. Cu cît te apropii de treizeci de ani devii mai
filozof. E un fel de a te apăra, pentru că devii mai conştient
de ce înseamnă o pierdere - pierdere de timp, pierderea dem
nităţii, a idealurilor din tinereţe. Nu-mi pare bine că am pierdut
barca, dar nu înseam nă că dacă plîng şi oftez după ea am să o
recapăt, cum n-am să recapăt nici tinereţea pierdută.
- Felul dum neavoastră de a gîndi vă face cinste, spuse
McNeil sec. îmi permiteţi ca, fiind mai în vîrstă ca dum nea
voastră, să vă dau un sfat?
- Desigur.
- Aveţi grijă cînd e vorba de lege, domnule căpitan. E o
WINSTON GRAHAM 384
bătrîna capricioasă şi sucită de care poţi să nu ţii seamă de

cîteva ori, dar cînd pune mîna pe tine e greu să scapi, cum nu
scapi uşor din îmbrăţişarea unei caracatiţe. Să ştiţi că îmi place
felul cum gîndiţr Şi în viaţa de militar e ceva care îl face pe
acesta să nu-1 placă pe judecător şi pe poliţist. Şi eu am simţit
asta. Rîse scurt. Dar... Se opri.
- Uită-te la copiii ăia, McNeil, spuse Ross. E singura
pădurice de fag din regiune'şi ei culeg frunze şi le duc acasă
ca să le fiarbă. N u e o mîncare hrănitoare şi le umflă burţile.
- Da, spuse căpitanul încruntat, îi văd bine.
- Mărturisesc că mă supără cîteodată o mulţime de lucruri,
spuse Ross. M ă supără şi poliţistul şi judecătorii de la noi. Şi
asta de cînd eram foarte tînăr. M -am înrolat în regimentul de
infaViterie cincizeci şi doi ca să scap de ei.
- Se poate. Ştiţi cum e vorba: Răzvrătitul, răzvrătit ră-
mîne..Dar sînt multe feluri de a te răzvrăti, dom nule căpitan,
după cum sînt multe feluri de infracţiuni; şi cînd poliţia e
sprijinită de o trupă de cavalerie...
- Şi încă dintr-un regiment de elită.
- Da, un regiment de elită, cum spuneţi dum neavoastră;
atunci nechibzuinţa e o nebunie şi are consecinţe nefaste. U n
militar în civil, ca dumneavoastră, poate să nu respecte pe
nimeni. Dar un militar în uniformă nu va cruţa pe nimeni.
Lăsară în urmă biserica din Sawle, luînd-o pe drumul
care ducea spre Trenwith.
- Simt că avem multe în com un, dom nule căpitan, sp u
se Ross.
- Da, s-ar putea.
- Am trecut prin multe în viaţa m ea şi am scăpat cu faţa
curată; îmi închipui că şi dumneavoastră.
Căpitanul rîse şi un stol de păsări îşi luă zborul de pe
cîmpul din apropiere.
385 DEMELZA
- Cred că o să fiţi poate de acord, spuse Ross, că deşi

putem respecta legea în teorie, în practică există alte conside
rente care primează.
- Ca de exemplu 7
- Prietenia.
Merseră mai departe în tăcere.
- Legea nu admite aşa ceva.
- O, nu mă aştept ca legea să admită. Eu îţi cer dumitale
să admiţi.
Scoţianul îşi răsuci iar mustaţa:
- Nu, nu, domnule căpitan. Dumneavoastră nu mai purtaţi
uniforma, dar eu o port. Refuz să fiu obligat să accept astfel
de argum ente pe considerente morale.
- Dar argumentul moral este cea mai puternică forţă din
lume, domnule căpitan. Acesta şi nu forţa armelor ne-a învins
în America.
- Ei bine, data viitoare, să încercaţi să-i convingeţi pe
soldaţii mei. Poate că ei vor fi de acord. McNeil trase de
hăţuri şi opri calul. Cred că am mers prea departe, căpitane.
- Dar nu mai e decît o milă pînă la Trevaunance.
- M ă îndoiesc că vom ajunge la vreo înţelegere chiar
dacă am merge mai departe. E timpul să ne despărţim ,M -aş
fi bucurat să am din partea dumneavoastră asigurarea că veţi
ţine seamă de avertismentul meu...
- Vă asigur că aşa voi face.
-A tunci, nu mai avem ce discuta... de data a ceasta.Poate
că ne vom mai revedea... în alte împrejurări sper.
-A ş te p t cu plăcere să ne mai revedem, spuse Ross. Dacă
veţi mai reveni vreodată prin aceste părţi, casa mea vă stă
la dispoziţie
- Mulţumesc.
McNeil îi întinse mîna. Ross scoase mînuşa şi îşi strîn-
seră manile
WINSTON GRAHAM 386
- V-aţi rănit la mînă undeva 9 întrebă McNeil, uitîndu-se

la degetele lui rănite.
- Da, spuse Ross. Mi-am prins mîna într-o cursă de iepuri.
Se despărţiră, Ross continuîndu-şi drumul, McNeil în-
torcîndu-se la Sawle. Pe drum, ofiţerul îşi răsucea mereu mus
taţa şi din cînd în cînd un rîs scurt îi scutura trupul.
*
Topitoria se întindea de-a lungul cheiului Trevaunance.
Se puteau vedea pînă departe sulurile de fum ieşind din
coşuri, coborînd peste vale, acoperind-o şi împiedicînd razele
de soare să pătrundă. Aici se dezvoltase din plin industria, se
vedeau pretutindeni grăm ezi.enorm e de cărbune, de cenuşă
şi un şir nesfîrşit de catîri şi oameni muncind în depozitele de
aramă şi pe chei.
Ross descălecă lîngă topitorie ca să inspecteze clădirile
unde se calcma şi se topea minereul. Arama era încălzită la
temperaturi înalte, apoi topită şi curăţată din cînd în cînd de
reziduuri. D upă douăsprezece ore era turnată în stare lichidă
în cazane cu apă. Răcirea bruscă o transform a într-o masă
granuloasă, care era încălzită iar timp de douăzeci şi patru de
ore şi turnată din nou pînă cînd, în cele din urmă, arama brută
era turnatăîn forme specialeîn care se răcea. Topitul şi rafina
tul se repetau de mai multe ori pînă cînd metalul căpăta o
anumită puritate. întregul proces dura în medie două săptă-
mîni. Nu-i de mirare, se gîndea Ross, că era nevoie de o can
titate de trei ori mai mare de cărbune pentru rafinarea unei
tone de aramă decît pentru o tonă de cositor. Şi cărbunele
costa mult, cincizeci de şilingi d o u ă chintale.
D.eşi topitoria funcţiona numai de trei luni, observă că
mulţi oameni care lucrau acolo erau palizr şi păreau bolnavi.
Numai cei mai voinici puteau suporta căldura mare şi fumul,
iar procentajul de bolnavi era mai mare ca în mine. Nu pre
387 DEMELZA
văzuse acest lucru. Făcuse mari eforturi ca să pună topitoria

pe picioare crezînd că va aduce prosperitate în regiune şi va
salva poate minele; dar amărîţii care lucrau acolo nu păreau
să ducă o viaţă prosperă.
Fumul şi praful distrugeau vegetaţia din golf. F e n g a deve
nea cafenie cu o lună înainte de vrem e şi frunzele copacilor
se răsuceau şi îşi pierdeau culoarea. Dus pe gînduri, merse mai
departe pînă la Place House, situată de cealaltă parte a văii.
Sir John Trevaunance era încă la masă, luîndu-şi micul
dejun şi citind ziarul.
- A , Poldark! Ia loc! Ai venit devreme, dar şi eu am cam
întîrziat, nu 9 Tonkin va veni peste o jum ătate de oră. Răsfoi
ziarul. Afurisită treabă ce se-ntîmplă acolo!
- Vreţi să spuneţi tulburările din Franţa 9 întrebă Ross.
Da, neobişnuite, chiar neaşteptate.
Sir John înghiţi o ultimă bucată de friptură.
- Cum a putut regele să cedeze? E un fricos! Ar fi fost
destul să tragă eîteva salve. Contele de Artois şi încă vreo
cîţiva se spune că au fugit din Franţa. Auzi! Să o şteargă la
primul semn de furtună!
- Cred că aceasta ar trebui să-i facă pe francezi să-şi vadă
de treburile lor, spuse Ross. Anglia ar trebui să fie mai atentă
şi să-şi facă ordine la ea acasă.
Sir John continuă să mestece şi să citească liniştit eîteva
minute. Apoi mototoli ziarul şi-l aruncă jos enervat. Cîinele
de vînătoare tolănit în faţa căminului se ridică, adulmecă hîrtia,
apoi plecă; nu-i plăcuse mirosul.
- Şi neghiobul ăla de Fox*! Auzi! Să laude gloata aia!
Ca şi cum s-ar fi deschis porţile raiului!
* C h arles Jam es F ox (1749 - 1806) — O m de stat b rita n ic , o rato r

m em b ru al p a rtid u lu i W hig, sim p a tiz a n t al R ev o lu ţiei fran c ez e (1 789).
WINSTON GRAHAM 388
Ross se ridică şi se duse la fereastră. Trevaunance se uită

după el.
- Să nu-mi spui că eşti Whig*. Nim eni din familia ta n-a
fost liberal.
- Nu sînt nici W hig nici Tory**, spuse Ross.
- L a naiba! Trebuie să fii ori una, ori alta. Cu cine votezi "7
Rt»ss nu răspunse, se aplecă şi mîngîie cîinele. Nu prea se
gîndea la asta.
- N u sînt Whig, spuse el, nu pot să fac parte dintr-un
partid care-şi ponegreşte ţara şi laudă virtuţile altora. Gîndul
ăsta e intolerabil.
- Bravo! spuse Sir John scobindu-se în dinţi.
- Dar nu pot să fac parte nici dintr-un partid care e
mulţumit de situaţia în care se află Anglia. Deci vedeţi în ce
dificultate mă găsesc.
- Eu nu cred că...
- Şi nu uitaţi că acum cîteva luni am luat singur cu asalt
o închisoare; şi încă una în care se află mult mai mulţi decît
cei şase prizonieri din Bastilia: E adevărat că n-am mers în
marş pe străzile din Launceston cu capul temnicerului înfipt
într-un par, dar tare aş fi facut-o.
- H m , mormăi Sir John stînjenit. Hm! Scuză-mă, Poldark,
dar trebuie să mă duc să mă îmbrac, vine Tonkin.
Ieşi repede din cameră, în timp ce Ross continua să mîn
gîie cîinele.
* W hig — m e m b ru al u n ui im p o rta n t p a rtid p o litic d in A n g lia

c a re p ro fesa p rin c ip ii lib e ra le şi fa v o riz a re fo rm e le ; n u m it m ai tîrziu
P a rtid u l L ib eral (n .tr.).
** T o n ' — m em b ru al unui p a rtid p o litic d in A nglia, creai în a doua
ju m ă ta te a seco lu lu i X V II, c a re Ia m ijlo c u l se c o lu lu i X IX a d ev en it
P a rtid u l C onservator. S u sţin e a a u to rita te a fe g e lu i a su p ra P a rla m e n tu lu i
şi p ă s tra re a siste m u lu i p o litic şi so c ia l e k is te n i (n .tr.).
Capitolul X
^ \ e luni seara Demelza se lupta cu propria

ei conştiinţă şi cînd, vineri, Ross plecă,
ajunse la concluzia că nu va avea linişte pînă nu îi va ceda.
Astfel că după plecarea lui Ross se duse la Trenwith. în
viaţa ei nu fusese atît de îngrijorată. Sperase să primească
vreo scrisoare de la Verity, dar nu sosise nici una.
Obişnuită să se scoale cu noaptea în cap, sosi la Trenwith
prea devreme şi cînd Mary Bartle veni să-i deschidă, află că
doam na Poldark nu se sculase, iar domnul Poldark îşi lua
micul dejun în salonul de iarnă.
Asta îi convenea, aşa că o rugă pe Mary să-l întrebe pe
Francis dacă o poate primi.
- Mă duc să văd, doamnă. Vă rog să aşteptaţi aici.
Demelza facu cîţiva paşi prin splendida sală de la intrare,
uitîndu-se la tablouri, văzîndu-le mai bine acum decît altă.
dată. Ciudată familie, spusese Ross. Mai mult de jum ătate
erau Trenwith. I se păru că descoperă în ei trăsăturile specifice
moştenite de la cealaltă familie, Poldark: oasele feţei mai puter
nice, ochii albaştri cu pleoape grele, gura mare. La început,
bărbaţii din familia Trenwith fuseseră mai frumoşi; aveau bărbi
negre, mătăsoase şi ondulate, şi feţe sensibile; semăna cu ei şi
fata cu păr roşu îmbrăcată într-o rochie de catifea după m oda
WINSTON GRAHAM 390
din vremea lui,William şi Mary*, dar poate că amestecul cu

familia Poldark adusese un sînge nou, mai viguros. Oare ei
erau responsabili de unda de violenţă din familie 9 Elizabeth
n-avea încă un portret pictat în gale n a familiei. Dem elza tre
buia să recunoască cinstit că era păcat.
Casa era prea liniştită, părea că-i lipseşte ceva. Deodată
îşi dădu seama că ceea ce lipseşte era Verity. Răm ase nemiş
cată şi înţelese pentru prima dată că ea, Demelza, lipsise familia
asta de cea mai puternică personalitate a ei. Ea fusese instru
mentul unui furt comis în dauna lui Francis şi Elizabeth.
Niciodată pînă acum nu privise cele întîmplate în felul
acesta. întotdeauna considerase viaţa lui Verity ca fiind incom
pletă. O privise din punctul de vedere al lui Blamey, nu al lui
Elizabeth sau Francis. Cînd şe gîndea la ei, nu-i vedea decît
depinzînd de Verity din motive egoiste, pentru că le era atît
de folositoare. Nu-i trecuse prin minte că toţi cei din casă o
iubeau pe Verity şi sufereau din cauza pierderii ei, nu se gîndise
la asta decît acum cînd se afla în sala asta, atît de mare şi atît
de goală. Se întrebă cum de a avut îndrăzneala să vină aici.
-P o ftiţi, domnul Poldark vă primeşte imediat, auzi vocea
lui M ary Bartle în spatele ei.
Deci în timp ce Sir John T revaunance îl primea pe Ross,
Francis o primea pe Demelza.
Se ridică la intrarea ei. Spre deosebire de Sir John, Francis
era îmbrăcat complet. Purta o haină de dimineaţă, galben-în-
chis la culoare, cu revere de catifea, o cămaşă de mătase albă
şi pantaloni cafenii. N u părea bucuros să o vadă.
- îmi pare rău, spuse el scurt, Elizabeth nu a coborît încă
îşi ia micul dejun în pat.
* W illiam al III-le a (1 6 5 0 - 1702) — G u v e rn a to r al Ţ â rilo r de Jo

(1 6 7 2 - 1702), re g e l al A n g lie i (1 6 8 9 - 1702) u n d e a d o m n it îm p re u n ă
cu so ţia sa M ary a Il-a , fiica re g e lu i Ia co b al Il-le a al A n g liei (n .tr ).
391 DEMELZA
- Nu am venit să o văd pe Elizabeth, răspunse Demelza

roşindu-se la faţă. Am venit să vorbesc c.u tine.
- In cazul ăsta, te rog să iei loc.
- Nu vreau să te deranjez de la masă.
- Am terminat.
Dem elza se aşeză, dar el rămase în picioare, cu mîna pe
spătarul scaunului.
- Ce doreşti 9
- Am venit ca să-ţi spun ceva. Cred că te-ai certat cu
Ross din cauză că Verity a plecat aşa cum a plecat. Ai crezut
că el e de vină.
- El te-a trimis 9
- Nu, Francis; ştii că n-ar face aşa ceva. Dar eu... eu
trebuie să lămuresc lucrurile, chiar dacă ai să mă urăşti după
ce-ţi voi spune.. Ross n-are nici un amestec în fuga Iui Verity.
Ştiu sigur.
Francis se uită la ea furios:
- De ce te-aş crede pe tine, cînd nu l-am crezut pe el?
- Pentru că pot să-ţi spun cine a ajutat-o.
- M ă îndoiesc! replică Francis cu un rîs scurt
- Ba pot. Eu am ajutat-o, Francis, nu Ross. Ross n-a
ştiut nimic. La fel ca şi tine el nu era de acord cu plecarea ei.
Francis se uită încruntat la ea, apoi îi întoarse spatele, ca şi
cum n-ar fi luat în seamă mărturisirea ei, şi se duse la fereastră.
- Am crezut... am crezut că e în joc fericirea ei, rosti ea
cu greutate. Avusese intenţia să-i spună tot adevărul, dar nu
mai avea Curaj. D upă balul acela m-am oferit să-i ajut... să
fac eu legătura între ei Căpitanul Blamey îmi scria mie şi' eu
îi duceam scrisorile lui Verity. Ea îmi dădea mie scrisorile ei
şi eu le dădeam poştaşului Ross n-a ştiut nimic
Tăceau amîndoi. In cameră nu se auzea decît ticăitul cea
sului. Francis răsuflă adînc
- Cum ai îndrăznit să te amesteci Se opri
WINSTON GRAHAM 392
Dem elza se ridică.

- Nu e plăcut să vii aici şi să mărturiseşti aşa ceva. Ştiu ce
simţi pentru mine acum. Dar n-am putut să las să persiste
cearta asta între tine şi Ross, din cauza mea. Te rog să mă
crezi că n-am vrut să-ţi fac rău ţie sau lui Elizabeth. Ai dreptate.
N u trebuia să mă amestec; dar dacă am greşit, am facut-.o
numai din dragoste pentru Verity, nu ca să vă rănesc pe voi...
- Ieşi afară 1 strigă el.
Demelza simţi că-i vine rău. Nu-şi închipuise că întrevede
rea aceasta avea să fie chiar atît de neplăcută.
încercase să îndrepte o greşeală, dai- se părea că făcuse şi
mai rău. Reuşise oare să-l facă să-şi schimbe părerea despre Ross 9
- Am venit, spuse ea, ca să-mi recunosc vina. Merit, poate,
să mă urăşti, dar, te rog, nu vreau ca asta să fie motiv de
ceartă între tine şi Ross. Aş simţi...
Francis facu un gest ca şi cum ar fi vrut să deschidă fereas
tra. Văzu că-i tremură mîna. Ce era cu el 9 Ce i se întîmplase?
- Pleacă, spuse el, şi să nu mai pui piciorul în casa mea.
înţelegi 9 Cît voi trăi eu să nu te mai apropii de Trenwith. Şi
Ross la fel. Dacă a fost în stare să se însoare cu o tîrîtură ca
tine, atunci să tragă consecinţele.
încercase să nu-şi piardă controlul şi vorbise atît de încet
încît Demelza de-abia auzi ce spune. Se întoarse şi plecă,
ajunse în sala de la intrare, luă mantia şi ieşi în grădină, la soare.
Se aşeză pe un scaun lîngă peretele casei. Simţea că leşină,
că-i fuge pămîntul de sub picioare. D u p ă cîteva minute briza
o făcu să-şi revină. Se ridică şi porni înapoi spre Nam para.
*
Lordul Devoran nu era de faţă, reţinut de un atac de
gută. Nici domnul Trencrom nu venise, ocupat cu problemele
unor slujbaşi de-ai lui, cei care avusesră ghinionul să fie prinşi
cu mărfuri de contrabandă în pivniţele şi po_durile lor.
393 DEMELZA
De la început Ross simţi că ceva e în neregulă. Era aduna

rea generală a acţionarilor şi nu se ţinea niciodată înainte de
căderea nopţii. Ziua s-ar fi putut întotdeauna să-i urm ărească
vreun spion, să vadă cine intră şi cine iese.
Erau prezenţi vreo douăzeci de acţionari. Principalul
punct pe ordinea de zi era propunerea lui Ray Penvenen de a
construi propria lor instalaţie de concasare şi laminare, sus
pe deal, unde pămînturile lui se învecinau cu ale lui Sir John.
El ar fi plătit jum ătate din cost, iar societatea lor cealaltă ju m ă
tate. Proiectul era urgent pentru că proprietarii de la Wheal
Radiant refuzaseră subit să reînnoiască contractul prin care
le închiriau insftlaţiile lor. Dacă societatea nu-şi construia
imediat propriile instalaţii ar fi fost obligată să vîndă arama
numai în bloc.
Singurul punct controversat era alegerea terenului. Ross
era dispus să facă o concesie lui Penvenen pentru că acesta
avea ceea ce le trebuia neapărat, bani gheaţă. Se aştepta însă
ca Alfred Barbary să se opună. Şi aşa s-a şi întîmplat. Vechiul
argument că acţionam de pe coasta de nord luau tot caimacul
a fost iar scos la iveală.
Ross asculta discuţia lor aprinsă, dar observă iar că saşiul
de Aukett nu scotea o vorbă şi se tot trăgea de buza de jos.
Fox, un negustor de covoare, stătea ca o stană de piatră. Tonkin,
care îşi îndeplinea bine rolul de preşedinte al adunării, spuse:
- Aş dori să aflu şi părerea altor acţionari.
D upă ezitările de rigoare, cîţiva se exprimară în favoarea
construirii instalaţiei lingă fabrica existentă.
Apoi Aukett spuse:
- Toate bune, domnilor, dar de unde luăm jum ătatea pe
care trebuie să o plătim noi 9 Aş vrea să ştiu şi eu.
- N e în ţe le s e s e m ca acţionarii principali să subscrie cote
suplimentare dacă va fi nevoie, spuse Tonkin. Lucrul acesta
WINSTON GRAHAM 394
a fost acceptat de toţi. D acă nu putem prelucra noi înşine

minereul, pierdem aproape toate pieţele noastre mici. Şi pieţele
mici sînt cele care apleacă balanţa în favoarea noastră. Nu
putem obliga guvernul să cumpere aram a noastră pentru mo-
netărie, dar ne putem aştepta ca prietenii noştri să cum pere
de la noi cele necesare.
Se auzi un m urm ur de aprobare.
- Toate bune, spuse Aukett uitîndu-se şi mai cruciş ca de
obicei, dar mă tem că mina noastră nu va putea acoperi această
cotă suplimentară. M i-e teamă că va trebui să vînd altcuiva
acţiunile mele.
Tonkin se uită urît la el:
- D acă vrei să-ţi vînzi acţiunile te priveşte, dar atîta timp
cît le deţii eşti obligat să respecţi toate angajamentele pe care
ni le-am asumat cu toţii.
- Aşa ar trebui să facem, spuse Aukett, dar nu poţi scoate
apă din piatră seacă. N e place sau nu, va trebui să împrumutăm
de la alţii.
- Vrei să spui că n-am fi solvabili?
- Nu, nu e vorba de asta. Acţiunile sînt plătite integral, Şi
reţineţi că buna noastră credinţă...
- Şi atunci ce nu merge? spuse Blewett. Mi-ai spus marţi
că preţurile mai mari oferite la ultima licitaţie prin ofertă în
chisă le-au dat apă la m oară proprietarilor minei Wheal M e
dico. Aşa ceva nu s-a mai întîmplat de ani de zile.
- .Da, spuse Aukett dînd din cap; dar ieri am. primit o
scrisoare de la banca W arleggan prin care ne a nunţă că ne
retrage creditul şi că ne roagă să rec u rg e m la altă bancă.
Asta în se a m n ă ...
- Ai primit o scrisoare 9 spuse Fox.
- Asta înseam nă ruină dacă banca lui Pascoe nu acceptă
să ne preia creditul, şi mă îndoiesc că o va face. Pascoe e
395 DEMELZA
prudent; vrea mai multe garanţii. în drum spre casă am să

trec pe la Warleggan să văd dacă-1 pot convinge să se răzgîn-
dească. Unde s-a mai pomenit să retragi cuiva creditul aşa,
dintr-o dată 9
- Au invocat vreun motiv? întrebă Ross.
- A m primit şi eu o scrisoare similară, interveni Fox. După
cum ştiţi mi-am extins afacerile în mai multe direcţii şi-am
împrumutat sifme importante în ultimul an. M -am dus aseară
să discut cu domnul Nicholas Warleggan şi i-am explicat că,
dacă îmi retrage creditele, ratez totul. N-a fost prea înţelegător.
Cred că ştie că am investit în C arnm ore şi nu-i place. Cred că
ăsta e motivul real. Asta se află în spatele refuzului lor.
- Aşa e! Toţi se uitară la domnul St. Aubyn Tresize. Nu
discutăm aici afacerile mele personale, domnilor. Dar în ultimii
ani banca Warleggan m-a creditat şi pe mine. Am cea mai
bună garanţie din lume: pămîntul; dar nici nu mă gîndesc să-l
pierd. Dacă-mi contestă poliţele sau îmi măresc ipoteca, mă
voi lupta cu ei şi nu vor pune mîna pe pămîntul meu. Dar asta
îmi va consuma în mare parte lichidităţile, inclusiv acţiunile
pe care le am la Societatea Carnmore.
- Cum dracu’ au ajuns să afle toate astea? întrebă Blewett
furios. Mai mult dejum ătate din noi, cei de faţă, avem datorii
vulnerabile, a căror restituire poate fi cerută oricînd.
- Cineva a vorbit, se auzi o voce din spate.
Richard Tonkin bătu în masă.
t- A mai primit cineva vreo încunoştiinţare de la Warleggan 9
Toată lumea tăcu.
- Nu încă, spuse Johnson.
- L a dracu’! exclamă Trevaunance. D acă aţi fi lucrat toţi
ca mine cu banca lui Pascoe, n-aţi fi ajuns la acest impas.
- Uşor de zis, greu de făcut, se răsti Fox. Aukett are
dreptate. Pascoe'vrea garanţii mai solide. Eu am lucrat cu el
WINSTON GRAHAM 396
şi n-am putut obţine sumele necesare, aşa că am trecut la

Warleggan. N-am speranţe să trec înapoi la.Pascoe.
Ray Penvenen începu să morm ăie supărat:
- T oate astea te privesc pe dum neata. N u putem toţi s
începem să ne mărturisim greutăţile, ar fi ca şi cum ne-am
afla la o adunare de metodişti Să revenim la problema noastră.
în cele din urm ă au căzut de acord ca fabrica să fie con-
struită-de Penvenen pe un teren ales de e l : ,S ocietatea C arn
m ore va deţine numai treizeci la sută din acţiuni.
Neîncrederea se instalase între ei. în convenea lui P e nve
nen, el care facea afaceri şi prin alte părţi, să nu dea importanţă
problemei lor. Minele însă lucrau pe credit şi astea nu erau
timpuri să suporţi retragerea creditelor. Ross citi pe faţa mul
tora aceeaşi îngrijorare. Cineva nu-i mai susţinea, îi trădase şi
dacă pe trei îi ştiau, cine erau ceilalţi 9
Adunarea se termină devreme. S-au luat hotărîri, s-au
făcut propuneri, nu s-a mai pronunţat numele lui Warleggan.
Ross se întreba cîte din hotărîrile luate vor fi puse în aplicare.
Se mai întreba şi dacă era vreun pericol ca lupta lor, atît de
grea, să ducă la dezastru.
îşi luă rămas bun de la toţi cei prezentţi şi plecă primul.
Voia să se gîndească. Voia să-şi dea seam a cum se produsese
această scurgere de informaţii. în drum'spre casă însă un gînd
supărător îi apăru în minte.
Capitolul XI
emelza se culcase, dar nu dormea. Ross

renunţă să se dezbrace pe întuneric.
- Văd că te culci devreme, spuse el. Sper că-i un semn
că te-ai cuminţit.
Ochii ei sclipeau ciudat în lumina galbenă a lumînării.
- Ai veşti despre M ark 9
- Nu, e prea devreme.
- U m bă tot felul de zvonuri despre Franţa.
- Da, ştiu.
- Cum s-a desfaşurat adunarea 9
Ross îi povesti tot.
Demelza nu spuse nimic după ce termină, apoi îl întrebă:
- Crezi că o să ai greutăţi 9
- S-ar putea.
Stătu liniştită pînă se dezbrăcă Ross. Părul ei buclat era
răsfirat pe pernă; o şuviţă ajunsese pe perna lui. O ridică şi o
răsuci pe deget, apoi o lăsă iar jos pe pernă.
- Nu stinge lumina. Am să-ţi spun ceva.
- N u poţi vorbi pe întuneric 9
- N u acum. întunericul e atît de apăsător cîteodată... Ross,
cred că aş dormi mai bine fară draperiile astea de la pat, acum
că e atît de cald.
WINSTON GRAHAM 398
- Cum vrei. Puse lumînarea jos, lîngă pat; flacăra facea

să joace umbre ciudate, gălbui, pe draperiile patului.
- Ai mai aflat ceva despre Verity '7
- Nu, nu ne-am mişcat toată ziua de la Trevaunance.
- Of, Ross!
- Ce s-a întîmplat?
- Am... azi am fost la Trenwith, vă vorbesc cu Francis.
- Pe dracu’ ! Cred că n-ai fost primită bine şi n-ai aflat
nimic despre Verity.
- Nu m-am dus ca să aflu ceva despre Verity. M -am dus
să-i spun că greşeşte dacă crede că tu ai încurajat-o pe Verity
să fugă.
- La ce bun toate astea 9
- Nu voiam să cadă vina pe tine. I-am spus adevărul: că
am ajutat-o pe Verity fară să ştii tu.
Rămase nemişcată şi aşteptă.
Ross simţea cum îl cuprinde-supărarea, dar oboseala,
acumulată peste zi, n-o lăsa să răbufnească.
- D oam ne, spuse el în cele din urm ă, ce im portanţă
mai are?
Demelza nu mai spuse nimic.
Treptat, vestea pe care i-o dăduse pătrunse adînc în mintea
lui, trezind noi gînduri, noi sentimente.
- Ce-a spus Francis?
- M -a dat afară. M i-a spus să ies afară şi... Era atît de
furios. Nu mi-am închipuit că...
- Dacă mai îndrăzneşte să-şi verse supărarea pe tine...
Luni, cînd am fost acolo, n-am înţeles atitudinea lui faţă de
mine. Părea nebun, lipsit de logică...
- Nu, Ross, nu! şopti. Nu e drept. N u pe el trebuie să te
superi. Eu sînt de vină. N u i-am spus tot
- Ce i-ai spus 9
399 DEMELZA
- I-am spus că i-am transmis scrisorile de la A ndrew Bla

mey şi că i-am trimis lui scrisorile de la Verity încă din aprilie
cînd a avut loc balul.
- Şi ce nu i-ai spus 9
La început nu-i răspunse.
- Cred că ai să mă baţi, Ross.
- Crezi 9
- Am făcut ce am făcut pentru că o iubesc pe Verity şi nu
vreau să o văd nefericită.
- Ascult!
îi spuse tot. Vizita secretă la Falmouth în timp ce el era
plecat, cum aranjase întîlnirea şi cum decursese.
N-a întrerupt-o deloc. A lăsat-o să explice tot, pînă la
sfîrşit. Ezita cîteodată, dar mergea mai departe hotărîtă. El
asculta, aproape fară să-i vină a crede. Şi încet, încet, o bănu-
ialăîncepu să i se trezească în minte. Lucrurile se legau. Fran-
cisc trebuie să-şi fi dat seama că cineva contribuise în mod
deliberat la împăcarea dintre Verity şi Blamey. Francis îl bănui
se pe el. Francis ştia tot despre înfiinţarea Societăţii Carnmore...
Flacăra lumînării trem ură şi lumina ei se răsfrînse pe pat.
Acum îşi dădea bine seama. Totul se datora Demelzei.
- Nu pot crede că ai făcut aşa ceva, spuse el în cele din
urmă. Dacă... dacă cineva, mi-ar fi spus aş fi zis că minte.
N-aş fi crezut niciodată. Am fost convins că mă pot încrede
în tine, că-mi eşti loială.
Ea tăcu.
îl cuprinse furia, nu o mai putea stăpîni.
- Să te duci acolo ascunzîndu-te de mine! Asta nu poţ
s-o înghit. Nici nu-mi vine să cred. M -ai înşelat...
- Am încercat să o fac pe faţă, să nu mă ascund. Dar nu
m-ai lăsat.
îl trădase şi ea era cauza unei trădări şi mai mari. Totul
se lega.
WINSTON GRAHAM 400
- Deci ai făcut-o pe ascuns, da? Nimic n-a contat pentru

tine, loialitatea sau încrederea, atîta timp cît îţi atingeai scopul.
- N-am facut-o pentru mine. M -am gîndit la Verity.
- Minciuni, înşelăciune, spuse el cu dispreţ. De douăspre
zece luni mă tot minţi. N u sîntem căsătoriţi de mult, dar eram
mîndru că legătura noastră e singurul lucru statornic din viaţa
mea, singurul care nu se va schimba, şi pe care nimic nu l-ar
putea atinge. D em elza era corectă, fară nici o pată... în lumea
asta blestemată...
- O, Ross, spuse ea suspinînd adînc, îmi frîngi inima.
- Şi ce-ai vrea 9 Ai vrea să te bat 9 Bătaia o înţelegi. O
bătaie bună şi gata! Dar nu eşti cîine sau cal ca să te bat şi să
asculţi. Eşti femeie, din instinct ştii ce e bine şi ce e rău. Loiali
tatea nu e ceva ce se poate cumpăra: o ai sau n-o ai. Tu n-ai
vrut'să fii loială.
Dem elza coborî orbeşte din pat.. Se agăţă de draperii,
plîngînd cu suspine, le dădu drumul, ocoli patul. Trupul îi era
zguduit de suspine. Cînd ajunse la uşă Ross se ridică; furia nu
i se potolise.
- Demelza, vino aici!
D ar ea plecase şi închisese uşa după ea. Ross se dădu jos
din pat, luă lumînarea şi deschise iar uşa. D em elza nu era pe
scări. Coborî cu lumînarea picurînd pe jos. Ajunse la uşa salo
nului. Ea încercă să o închidă, dar Ross o deschise trîntind-o
de perete.
Demelza vru să fugă pe cealaltă uşă, dar Ross lăsa lumî
narea, o prinse şi o trase înapoi. Se zbătu fară putere în braţele
lui ca şi cum supărarea i-ar fi luat toată vlaga. Ross o apucase
de păr încercînd să o imobilizeze.
- Dă-mi drumul, R o ss 1 Dă-mi drumul, strigă ea scuturînd
din cap în timp ce lacnnfi’le îi curgeau pe obraz.
Ross îi dădu drumul, dar ea rămase nemişcată, plîngînd
lipită de el.
401 DEMELZA
Merită toate astea, şi încă mai mult, mult mai mult, se

gîndi el. Să sufere! Ar fi putut să o bată, s-o lovească. Fată de
ţărănoi beţiv şi servitoare de rînd! Ce mai amestec spurcat!
In ce încurcătură îl vîrîse! Făptură neruşinată 1 S-o' ia d ra c u ’!
Verity căsătorită cu Blamey, şi tot necazul ăsta din cauza ei,
pentru că se amestecase în treburile altora. îi venea să o scuture
pînă o să-i clănţăne dinţii din gură.
Dar îşi dădu seama că trebuia să fie drept, obiectiv. Era
greşeala ei, în parte, dar consecinţele nu se datorau ei. Căsă
toria lui Blamey cu Verity era o consecinţă neplăcută, dar nu
cea mai gravă. Blestematul de Frarlcis era de vină. îl trădase!
De necrezut, îl trădase! (Oare mergea el prea departe şi trăgea
prea repede concluziile 9 Nu, pentru că se legau toate.)
- Hai vino, ai să răceşti, îi spuse el aspru.
E a nu-1 băgă în seamă.
Se certase rău cu Francis. Şi asta trebuie că o tulburase
pentru că o găsise foarte mîhnită cînd venise acasă. Era ciudat
că o supărase atîta.
Mînia lui începuse să se potolească, nu de tot, dar revenind
treptat la' un nivel acceptabil. Cuvintele lui o răniseră. Ce-i
spusese? Sau cum îi spusese? Bărbaţii din familia Poldark
deveneau dezagreabili cînd îi supăra cineva. Să-l ia d ra c u ’ pe
Francis, pentru că tot necazul el îl provocase: prima ruptură
dintre Verity şi Blamey, ulterior refuzul lui de a renunţa la
aversiunea faţă de Blamey. Fără îndoială că Demelza acţionase
cum nu se putea mai bine, avînd cete mai bune intenţii. Dar
nu avea dreptul să o facă, indiferent de scop. Nu avea acest
drept. Intervenise acolo unde nu trebuia şi îl minţise. Şi cu
toate că acum era profund mîhnită, în cîteva zile îi va trece şi
va fi din nou fericită şi plină de zîmbete. Dar consecinţele
actului ei vor avea încă mult timp un ecou puternic în vieţile
tuturor celor ce fuseseră implicaţi.
WINSTON GRAHAM 402
Nu mai plîngea acum şi se dezlipi de el.

- Nu păţesc nimic, spuse ea.
- S ă nu stai aici to a tă noaptea.
- Du-te sus. Am să vin şi eu curînd.
îi lăsă lumînarea aprinsă şi se întoarse în dormitor. Aprinse
altă' lumînare şi se apropie de pătuţul copilului. Julia se
dezvelise. Şedea pe brînci ca un m usulman la rugăciune, cu
capul plecat şi fundul în sus. Tocmai o învelea cînd intră Demelza.
- Priveşte, spuse el.
Ea se apropie, se uită la Julia, o întoarse cu faţa în sus.
Părul castaniu., buclat al fetiţei era ca un nimb în jurul feţei de
îngeraş nevinovat. D em elza se îndepărtă încet.
Ross rămase uitîndu-se la copila şi, cînd plecă de lîngă
ea, Demelza era deja în pat.
Se sui şi el, stinse lumînarea şi se lungi lîngă ea. Trecu
mult timp pînă să adoarmă amîndoi. Încăpăţînată şi nestăpînită
în toate,-se gîndea Ross: în felul cum îşi manifesta devota
mentul faţă de cfneva, sau supărarea. M ă trădează şi m ăînşală
fară să clipească măcar, pentru că o iubeşte pe Verity. Am eu
dreptul să o condamn, eu care ştiu atît de bine ce înseam nă să
fii sfîşiat între sentimentele de loialitate pe care le ai faţă de
două tabere adverse 9 Ea e cauza aipturii dintre mine şi Francis.
Ce consecinţe grave ar putea avea! Eşec total, ruina!
- Ross, spuse ea brusc, e atît de rău ce-am făcut?
- N u mai discutăm a c u m !
- Nu, dar trebuie să ştiu. Nu mi s-a părut că fac rău. Am
ştiut că te înşel pe tine, dar am crezut că fac ce trebuie pentru
Verity, te rog să mă crezi! Poate că nu m-am priceput cum să
procedez mai bine, dar aşa am Crezut!
- Ştiu, spuse el, dar nu e numai asta. Mai e şi altceva.
- Ce anum e 9
403 DEMELZA
- Nu pot să-ţi spun încă.

- îmi pare atît de rău. N icio d ată nu m -am gîndit că aş
putea să aduc atîta supărare între tine şi Francis. Nici prin
cap nu mi-a trecut, Ross. D a c ă m -aş fi gîndit, n-aş fi fă
cut-o niciodată.
El oftă:
- Ai intrat într-o familie ciudată. Să nu te aştepţi ca un
Poldark să se comporte în m od raţional. Eu am renunţat de
mult să cred aşa ceva. Sîntem repeziţi, impulsivi, incredibil
de impulsivi - se pare - şi avem un tem peram ent violent; ne
manifestăm puternic simpatiile şi antipatiile, iar în relaţiile
noastre nu avem nici o logică. P oate că în ceea ce priveşte
simpatiile, felul tău de a vedea lucrurile e cel mai sănătos.
Dacă două fiinţe se iubesc, să se căsătorească şi să-şi făurească
împreună propria lor fericire, ignorînd trecutul şi neţinînd
seama de consecinţe...
Tăcură iar un timp.
- Da... eu tot nu înţeleg, Ross. Mi se pare că vorbeşti în
cimilituri. Şi mă simt atît de vinovată... parcă te-aş fi înşelat.
- Nu pot să-ţi explic mai mult acum. Trebuie să mă
lămuresc mâi întîi. Cît despre ce ţi-am spus... să ştii că am
vorbit la supărare. Uită dacă poţi şi culcă-te.
Demelza se cuibări mai bine în pat.
Oftă adînc:
- Aş dori... N-am să fiu fericită pînă cînd cearta dintre
tine şi Francis nu se va stinge.
- Mă tem că mult timp n-ai să fii fericită.
Tăcură, şi de data asta nici unul nu a mai întrerupt tăcerea,
dar nici nu au dormit. Demelza nu se liniştise după ceartă,
era profund nemulţumită şi lacrimile n-o uşuraseră. Nu se
simţea în siguranţă şi nu-şi dădea seama de ce se întîmplă. Ii
WINSTON GRAHAM 404
spusese că are alte motive de supărare, dar nu putea bănui

care erau acestea. Ura să lase un lucru neterminat, mai ales
cînd era vorba de o supărare Totuşi îşi dădea seama că nu
poate merge mai departe în seara asta. Ross era agitat, extenuat
şi nu era în apele lui. P n n minte îi treceau tot felul de gînduri,
într-o succesiune nesfîrşită.. D upă un timp, Dem elza închise
ochii şi încercă să adoarmă. Ross nici măcar nu încercă.
CA R TEA A PATRA
Capitolul I
n ajunul Crăciunului, Demelza primi o sen

i i soare de la Verity, în care îi scria următoarele:
D raga m ea verişoară Demelza,-
Am p rim it ieri dim ineaţă scrisoarea de la tine şi mă

grăbesc să-ţi răspund ca să-ţi spun ce m ulţum ită sîn t să aflu
că sînteţi toţi sănătoşi, acum c în d bîntuie citîtea boli.
In oraşul nostru lucrurile m erg prost, f a c ravagii vreo
două, trei boli şi, cine nu se îm bolnăveşte de una contactează
alta. Totuşi, m ulţum esc lui D um nezeu că noi doi am scăpat.
D um inică, biserica era p e ju m ă ta te g o a lă din cauza epide
miei. D upă slujbă am fă c u t o vizită de condoleanţe doam nei
Daubuz, soţia prim arului, care şi-a p ie rd u t băieţelul. Era
foarte tristă, dar resem nată; e o fe m e ie m inunată.
M ă bucur că aveţi în sfîrşit veşti de la M a rk D a n iel şi că
se află în siguranţă în F ranţa - atît cît p o a te f i în siguranţă
acolo în vrem urile astea. E îngrozitor ce s-a întîm plat, mi-e
m ilă de M ark, dar nu p o t să -l scuz.
Săptăm înă trecută în p o rt s-a desfăşurat, o activitate
intensă. Flota care venea din Indiile de Est, com pusă din
trei vase superbe şi o fre g a tă , îm preună cu d o u ă flo te dm
Indiile de Vest şi una din P ortu g a lia au intrat în port, cu
WINSTON GRAHAM 406
excepţia cîtorva vase din Insulele L eew a rd care şi-au c o n

tinuat drumul. Portul, cu cele p e ste d o u ă sute de vase care
se văd de Ici ferestrele noastre, oferă o p riv e lişte m inunată.
Flotele aduc m ari bogăţii şi oraşul e p lin de călători d eb a r
caţi de p e vase.
D raga mea, sîn t fo a rte fe r ic ită -în n o u a m ea viaţă. Eu
cred că nu contează num ărul de ani; f a t ă n em ăritată p în ă la
treizeci şi unu de ani, m ă sim ţeam bătrînă şi uscată; d a r ca
fem eie m ăritată m ă sim t cu to tul altfel. M -a m m ai îngrăşat
de c în d sînt aici şi nu m ai f a c g uturai; p ro b a b il din cauza
clim atului m ai b lîn d care-m i fa c e bine; d a r nu e m im a i asta.
A ndrew e fe r ic it şi flu ie r ă tot tim p u l p r in casă. M i se p a re
ciudat pentru că nim eni nu flu ie r a la Trenwith. Unele lucruri
îmi lipsesc fo a rte mult,' ca de exem plu vechile m ele ocupaţii.
A desea m i-e dor să v ă d fe ţe le fa m ilia re de acasă, m ai ales
c în d Andrew e plecat. D ar p în ă acum p o ţi afirm a cu tărie că
n-ai dat greş. Fii binecuvîntată p e n tru tot ce ai fă c u t!
A ş f i dorit ca acest Crăciun să f i e un p rile j de reconciliere
pentru noi toţi, o întîlnire la care să p a rtic ip ă m noi, cei şase
m em bri ai fam iliei, desigur şi cu J u lia şi G eo ffrey Charles.
Ce bine ar fi fo s t! D a r din p ă c a te m ă tem că F rancis nu se
va îm păca niciodată. Sînt convinsă însă că lui R o ss îi va
trece şi la prim ăvară, cîn d vrem ea se va îm bunătăţi şi R o ss
va f i m ai p u ţin ocupat, a ş dori să veniţi am îndoi să p e treceţi
o săptăm înă cu mine. Avem d estu i p r ie te n i şi p e A ndrew îl
plac toţi cei care-l cunosc bine.
D raga mea, îm i p a re atît de ră u că m unca lui R o ss nu
dă roadele p e care le merită. E p ă cat, p e n tru că industria
noastră are nevoie de sprijin; sîn t atîţia m ineri fă r ă lucru
pe aici şi unii au intrat în oraş săptăm înă trecută şi an p ro d u s
tulburări. Iarna care a trecut a f o s t fo a r te g rea şi s în t m ulţi
cei care m or de fo a m e . Sper şi m ă ro g lui D u m n ezeu ca să
407 DEMELZA
nu se întîm ple şi aici ce s-a întîm plat în Franţa. încearcă

să-l fa c i p e R oss să nu p u n ă ia inim ă ce i se întîmplă, aşa
cum fa c e de obicei, crezînd că orice eşec i se datorează lui.
D acă se va întîm plă ce e m ai rău şi se va închide topitoria,
asta s-ar p u te a să f i e ceva tem porar, p en tru cîţiva ani, şi,
dacă tim purile se îndreaptă o va redeschide.
C ăpitanul M illett, unul 'din căpitanii de freg a tă , spunea
ieri că ceea ce ne trebuie e un nou război. Teribilă soluţie!
D ar erau şi alţii în cam eră care erau de a cord cu el. Eu
spun că e m ai bună sărăcia decît războiul.
Singurul m eu regret e că A ndrew lipseşte m ult de acasă.
Pleacă diseară şi va lipsi şi de Crăciun şi de A n u l Nou. A m
vrut de m ulte ori să -l însoţesc, d a r el spune să aştept p în ă la
vară cîn d nu sînt fu r tu n i în G o lfu l Biscciia.
Iubeşte marea, îşi iubeşte meseria, dar toţi cam arazii
lui spun că este aspru şi autoritar. C înd se întoarce acasă, e
încordat ca şi cum călătoria p e m are i-ar f t p u s nervii la
încercare; se supără uşor şi are toane. C red că bea p u ţin
c în d e p e m are; nu e de m irare p e n tru că are nevoie de ceva
care să -l întărească, dar nu bea nici o p ică tu ră c în d e p e
uscat. îm i trebuie o zi din tim p u l lui atît de p reţio s cît stă
acasă ca să -l f a c să-şi recapete buna dispoziţie. A poi trebuie
să plece din nou.
încă nu-i cunosc p e cei d o i,, copii ai m e i". I ’a f i probabil
o „ încercare" p rin care voi trece la Paşte cînd The Thun-
derer, vasul p e care Jam es B la m ey e cadet, va sosi în port.
E sther Blamey, fiic a lui Andrew, e elevă la o şcoală cu inter
nat şi locuieşte la s o r a lui Andrew lîngă Plymouth. S-ar putea
să vină şi ea la p rim ă va ră p e n tru o vizită. Roagă-te pentru
m ine! D oresc din toată inim a să se sim tă bine atei, să-i fa c
să considere casa noastră drept căm inul lor. Sper sâ ştiu
cum să m i-i apropii. C îteodată m ă gîndesc că nu sînt p rea
WINSTON GRAHAM 408
sociabilă şi aş dori să m ă îm prietenesc m a i uşor, calitate p e

care alţii o au.
M enajera noastră, doam na Stevens, a f o s t bolnavă, a
avut dureri de stom ac şi l-am ch em a t p e d o ctorul Silvey. A
spus că nu e nim ic serios, num ai cram pe, şi i-a dat să p u n ă
o cataplasm ă cu p u cio a să p e p a rte a care o darea. Tratam en
tul a avut un efect fo a r te bun, d a r eu c red că ar fa c e m ai
bine să ia m ai m idie purgative.
A m să m ă g în d e s c m u lt la tine C ră c iu n u l ăsta. M ă
b u cu r a tît de m u lt că m i-a i d a t c u r a ju l să d isp u n de p r o
p ria m e a viaţă.
D um nezeu să vă binecuvînteze p e am îndoi,
Verity.
Capitolul II
* 7 n seara aceea era trecut de zece cînd Ross

4 0 s-a întors acasă. Era o noapte frumoasă şi
cu o oră înainte corul bisericii din Sawle venise să cînte colin
de. Demelza nu era prea credincioasă, dar tot spunea seara
rugăciunile învăţate de la mama ei şi adăuga întotdeauna un
post scriptum ca să fie în pas cu vremurile; de Crăciun simţea
întotdeauna un îndemn interior să se ducă la biserică. Era
ceva în înţelepciunea străveche a poveştii de Crăciun şi în
frumuseţea naivă a colindelor care o emoţiona profund; dacă
ar fi învăţat-o cineva ar fi cîntat şi ea în cor. In seara aceasta,
mai ales, voia să-i ajute auzindu-le vocile slabe şi obosite
reuşind cu greutate să ducă la bun sfîrşit „O, ce veste minuna-
tă!“ . Dar plăcerea cu care ascultă colindele era umbrită de
nelinişte, pentru că nu ştia cum să se poarte mai bine cînd vor
bate la-uşă. O trimisese pe Jean Gimlett să aducă prăjiturile
pe care le făcuse şi scosese vreo două sticle cu vin din bufetul
unde le ţinea Ross.
Intrară cu toţii, în frunte cu unchiul Ben Tregeagle, timizi,
clipind din ochi şi neştiind ce să facă. Erau slabi şi îmbrăcaţi
sărăcăcios. Erau numai opt la num ăr pentru că doi aveau
crup, trei aveau gripă, iar Sue Baker avea crizele ei obişnuite.
Aşa spunea unchiul Ben, cu mutra lui vicleană, cu nasul coroiat
şi părul negru lung şi slinos, atîrnîndu-i în inele pînă pe umeri.
WINSTON GRAHAM 410
Demelza le dădu la toţi cîte un pahar cu vin, bău şi ea

tmul. Nu se simţea la largul ei: ar fi preferat să-l primească pe
Sir Hugh B odrugan decît pe aceşti corişti simpli, cel puţin pe
acela îl cunoştea bine. Le oferi prăjituri îndemnîndu-i să mai
ia şi le umplu iar paharele cu vin.
Cînd s-au ridicat să plece le-a oferit şi bani - cam nouă
şilingi în total. Au plecat apoi toţi roşii la faţă şi veseli şi mul
ţumiţi că primiseră şi bani. Se opriră afară în noaptea luminată
de lună şi, strînşi în jurul felinarului aprins, mai cîntară un
colind înainte de a pleca unul cîte unul spre Grambler.
Rîzînd acum de propria ei absurditate şi de succesul pe
care - 1 avusese în ciuda fricii şi timidităţii, se întoarse în salon
şi încercă să cînte cu o mînă „In Dulce Jubilo“ ; apoi se aşeză
la spinetă şi se acom panie cu cealaltă mînă. Cînta destul de
bine melodii simple ca acestea, deşi doam na Kemp nu o în
curaja şi spunea că asta nu e muzică
In timp ce cînta, îl auzi pe Ross întorcîndu-se. II întîmpină
la uşă şi observă imediat că se întîmplase ceva.
- Ţi-am păstrat plăcintă, spuse ea sau dacă vrei, avem
pui rece şi nişte prăjituri şi tort.
Ross se aşeză pe scaunul lui şi ea îl ajută să-şi scoată cizmele.
- A m luat masa cu Tonkin, n-a fost un ospăţ, dar destul
ca să-mi potolesc foamea. Aş vrea un pahar cu rom şi o pră
jitură. Am avut colindători 9
Demelza îi povesti cum decursese seara, apoi adăugă:
- Avem o scrisoare de la Verity. A sosit azi-dimineaţă.
Ross o citi încet. Cu mumie pe umerii lui, o citi şi ea din nou.
Nu se mai gîndeau de mult la cearta aceea din seara de
iulie, deşi nu o uitaseră. Demelza totuşi îşi mai aducea aminte
de ea; ei nu-i plăceau ascunzişurile, prin felul ei de a fi prefera
să discute-deschis şi sincer Ross avusese multe de întîmpinat
în ultimele luni şi lipsise mult de acasă. încet, încet Demelza
411 DEMELZA
îşi dăduse seama că Ross îl suspecta pe Francis de trădare;

raţionamentul lui era corect, aşa că i se întîmplă să se considere
responsabilă nu numai de cearta cu vărul lui, dar şi de greutăţile
tot mai mari cu care se lupta la societatea înfiinţată. Gîndul
acesta nu era plăcut, simţea cum o apasă. Era prima umbră
reală care le întuneca viaţa şi se simţea nefericită mai tot timpul,
în interior însă nu se observa nici o schimbare.
- Deci experimentul tău a mers mai bine ca al meu, spuse
el. Poate că instinctul tău e mai sigur.
- Tu n-ai nici o veste mai bu n ă 9
- Johnson, Tonkin şi cu mine am studiat toate registrele,
foaie cu foaie. Sir John a ajuns la concluzia - împărtăşită de
cei mai mulţi - că nu trebuie să ne mai gîndim la paguba
suferită şi să recunoaştem că am eşuat, să ne împăcăm cu
situaţia de fapt. Luni, după licitaţia cu ofertă închisă, va avea
loc o ultimă adunare. D acă hotărîrea care se va lua nu ne va
fi favorabilă, voi petrece toată ziua de marţi ajutînd la lichi
darea afacerii.
- Cîţi sînt pentru continuare?
- Tonkin, desigur, Blewett şi Johnson. Toţi de bună cre
dinţă, dar fară fondurile necesare. Lordul Devoran ne susţine
şi el cu condiţia să nu mai dea bani. Penvenen se şi gîndeşte
să dea altă destinaţie fabricii sale.
Demelza se aşeză lîngă el:
- Eşti liber pînă luni?
- Da... ca să ne distrăm bine de Crăciun.
- Nu fi sarcastic, Ross! Ai văzut ce scrie Verity.
El oftă şi oftatul se transformă într-un căscat.
- ...Scrie că prea pui totul la inimă şi nu e bine. Şi noi, ce
vom pierde, Ross?
- S-ar putea să fiu obligat să vînd acţiunile noastre de la
mina Wheal Leisure.
WINSTON GRAHAM 412
- 0 , nu1
- Poate num aijum ătate din ele, cele pe care le-am cum pă
rat de la Choake.
- D ar de la ele încasăm dividende... nu aşa le zice? A r fi
păcat! Harris Pascoe nu ţi-e prieten 9
- E bancher, draga mea. Are obligaţii faţă de deponenţii lui.
- D ar sînt sigură că are grămezi de bani în casele de fier.
Ce contează pentru el! Ştie bine că ai să te ţii de promisiune
şi că o să-i plăteşti. Ai să-i plăteşti în cîţiva ani, numai să aibă
puţină răbdare.
Ross zîmbi:
- Bine, bine. O să rezolvăm asta. Va trebui să rămîn d ouă
zile la Truro şi P ascoe m-a poftit să stau la el. Are să-i fie
greu să refuze un oaspete.
Dem elza tăcu încruntată.
- Nu-mi place, spuse ea, după un timp. Nu e corect, Ross.
E inuman şi rău. Bancherii ăştia nu-s creştini şi ei? N u se
gîndesc cum s-ar simţi şi ei dacă ar avea datorii 7
- Lasă, draga mea, nu mai fi atît de abătută! Ce fel de
Crăciun o să petrecem dacă ne lăsăm amîndoi copleşiţi de griji 9
- Ross, n-am putea ipoteca averea, casa noastră?
- E ipotecată deja.
- Sau să vindem caii şi boii. Nu mi-e greu să merg p e jo s
sau să renunţ la unele alimente. Am fost obişnuită cu asta.
Mai am şi rochia aia frumoasă de brocart şi broşa cu rubine.
Spuneai că valorează o sută de lire
Ross dădu din cap:
- Toate astea la un loc n-ar plăti nici jum ătate din datorie.
Trebuie să vedem lucrurile aşa cum sînt.
- Există vreo şansă de a continua 9
- D epinde şi de licitaţia cu ofertă închisă de luni. Şi s-ar
putea să renunţăm la topitorie, dar sa îm piedicăm prăb u şi
413 DEMELZA
rea rămînînd negustori pur şi simplu, deşi nu-mi surîde a

doua alternativă.
Demelza se uită la el. Se întreba dacă e egoistă bucurîn-
du-se că anul viitor Ross nu va mai fi nevoit să lipsească atît
de mult de acasă. Dacă pierderea societăţii însemna o revenire
la viaţa lor tihnită dinainte, atunci pierderea aceasta le oferea
şi un fel de recompensă.
*
Petrecură la Nampara un Crăciun linişit - liniştea dinaintea

furtunii. Ross nu mai avusese de mult atîta timp liber, de cînd
începuse să pună pe picioare C om pania Carnmore. Ca să re
ducă cheltuielile lucraseră pămîntul toată vara fară ajutoare
din afară. Investise tot în C arnm ore şi acum avea impresia că
era ca şi cum ar fi aruncat banii în vînt.
Era un gînd amar, dar trebuia să privească lucrurile în
faţă. încă din iulie, cînd ţinuseră adunarea, Ross şi ceilalţi
acţionari se luptau pentru o cauză deja pierdută. St. Aubyn,
Tresize, Aukett şi Fox aproape că se retrăseseră chiar de atunci
şi în fiecare săptămînă apăreau noi piedici. Pe cei pe care
Warleggan nu-i putea lovi direct, îi lovea totuşi pe căi ocolite.
Proprietarii minelor descopereau brusc că nu li se mai acordau
credite sau că li se oprea livrarea cărbunelui. Sir John încă nu
cîştigase procesul pe care-1 avea la Swansea. Lui Alfred Bar-
bary i se contesta dreptul de folosinţa a cheiunlor din Truro
şi Falmouth, iar litigiul nu se rezolva pînă cînd nu renunţa Ia
contractul cu Carnmore. Nici chiar Roy Penvenen nu era imun.
Desigur nu depindea totul de Warleggan şi de asociaţii
lui, dar era rezultatul unor forţe pe care ei le puseseră în miş
care. Dacă totul ar fi depins numai de ei, Societatea Carnmore
n-ar fi supravieţuit nici o lună, dar mai erau şi fisuri în planurile
lor. Nu controlau direct decît o treime din celelalte societăţi
WINSTON GRAHAM 414
care se ocupau cu prelucrarea aramei; cu celelalte coope

rau numai.
A doua zi de Crăciun, singura zi din acea săptămînă cînd
a bătut tare vîntul, Ross şi D em elza s-au dus călare la Werry
House, în vizită la Sir H ugh Bodrugan. Lui Ross nu-i plăcea
Sir Hugh, dar ştia că D em elza dorea să meargă de mult, de
cînd o invitase cu nouă luni în urmă, şi voia să-i satisfacă
dorinţa. II găsiră pe B odrugan umplînd sticle cu gin, dar re
nunţă bucuros şi îi pofti în salonul cel mare, unde Constance,
Lady Bodrugan, era ocupată ca de obicei cu căţeii. Nu-i păru
atît de vulgară cum şi-o amintea Ross şi îi primi fără să recurgă
la limbajul ei grosolan. Se obişnuise cu ideea că fiul ei vitreg
şi cam bătrîior o plăcea pe soţia needucată a lui Ross Poldark.
Băură ceai la distanţă respectabilă de cel mai mare foc de
buşteni pe care D em elza îl văzuse vreodată, înconjuraţi de
prepelicari şi alţi căţei de -toate rasele pe care Constance îi
hrănea cu prăjituri de pe masă şi care făceau aproape impo
sibilă o conversaţie din cauza lătrăturilor şi mîrîiturilor. Din
cînd în cînd cîte un nor de fum ieşea în rotocoale din cămin,
dar încăperea era atît de înaltă încît sus deasupra capetelor
lor se forma o pîclă deasă care se strecura afară prin crăpăturile
din tavan. In atmosfera aceasta ciudată, Demelza sorbea ceaiul
tare şi se străduia să audă ce spunea Constance despre trata
mentul aplicat cîinilor bolnavi: Ross şedea incomod pe un
scaun prea mic pentru el care era atît de înalt; dădea din cap
încuviinţînd spusele lui Sir Hugh, acesta stătea răsturnat pe
scaun, scărpinîndu-se pe sub manşetele de dantelă şi îmagtnîn-
du-şi ce plăcut ar fi să se distreze cu Demelza'în pat.
După ceai, Sir H u g h insistă să le arate casa şi grajdurile,
deşi începuse să se lase întunericul. Trecură prin coridoare
prin care fluiera vîntul, conduşi de un valet cu un felinar în
mînă, suiră scările şi intrară într-o cameră imensă, la primul
415 dem elza
etaj, bogat ornam entată dar umedă şi plină de mucegai, cu

un parchet care scîrţîia sub picioare şi cu ferestrele crăpate.
Aici Lady Bodrugan îşi ţinea iepurii în cuşti mari înşirate de-a
lungul unui perete, lîngă un alt perete erau cuştile cu căţei.
Un miros groaznic te lua de nas. în camera următoare se afla
o familie de bufniţe, nişte rozătoare, o maimuţă bolnavă şi o
pereche de ratom. Coborîră iar la parter şi trecură printr-un
coridor plin cu colivii cu păsărele cîntătoăre. Sir Hugh o strîn-
gea de braţ atît de des, încît Demelza începu să se întrebe dacă
plimbarea prin casă în întuneric nu era un pretext ca. să o pipăie.
.într-o cameră în care sufla vîntul ca afară, un felinar se
stinse şi Sir H ugh o apucă de mijloc cu braţul lui scurt şi gros.
Dar ea se eliberă repede din strînsoare şi se apropie de Ross.
Grajdurile erau paitea cea mâi bine întreţinută din întreaga
casă. Erau acolo cai frumoşi şi cîini de vînătoare, dar întrerup
seră vizita la jumătate. Pe Lady B odrugan n-o interesa plăce
rea oaspeţilor, se gîndea mai curînd să nu'deranjeze caii.
Se întoarseră în salonul cel mare, în care se formase între
timp o pîclă groasă. Demelza nu ştia să joace whist, aşa că
jucară guadrille*, la care ea cîştigă cinci şilingi. Ross se ridică
şi spuse că trebuie să plece înainte de a se înteţi vîntul. Sir
Hugh, gîndindu-se probabil la Demelza, îi pofti să rămînă
peste noapte, dar ei i-au mulţumit pentru invitaţie şi au refuzat.
Tot drumul spre casă Demelza nu scoase o vorbă. Vîntul
bătea tare şi numai cînd au ajuns la adăpost, în vale, spuse:
- Se poate spune că nu întotdeauna cei ce au casele cele
mai mari trăiesc şi cel mai confortabil.
- D upă cum cei mai bine educaţi nu sînt totdeauna şi cei
mai curaţi!
Ea începu să rîdă:
* G u ad rille - o d in io a ră jo c de cărţi p e n tru patru ju c ă to ri (n .tr.).

WINSTON GRAHAM 416
- Nici nu m-am gîndit să rămîn acolo peste noapte. Sufla

vîntul peste tot şi aş fi visat că maimuţa aia bolnavă s-a suit în
patul meu.
- Nu cred că Sir Hugh e bolnav.
D em elza începu să rîdă iar în hohote.
- Acum să vorbim serios, la ce foloseşte o casă mare,
dacă nu poţi să o întreţii 9 N u au bani 9 Sînt strîmtoraţi?
- Nu prea, dar Sir Bob a risipit o parte din avere.
- Ce ciudat să ai un fiu vitreg mai bătrîn decît tine, un fiu
care ar putea să-ţi fie tată. Simţea cum o cuprinde iar rîsul.
Serios, Ross, spune-mi, crezi că ar avea bani să-ţi îm prum ute
ca să te scoată din încurcătură 9
- Nu, mulţumesc, nu vreau aşa ceva.
- Altcineva nu mai este? Crezi că te-ar ajuta dom nul Tre
neglos 9 A cîştigat bine de pe urm a minei pe care ai deschis-o.
Cît îţi- trebuie ca să te descurci 9
- Cel puţin trei mii de lire.
Demelza stînse buzele ca şi cum ar fi vrut să fluiere. Apoi
spuse:
- M ă interesează cel mai mult ce vei face tu, Ross, ca să
nu trebuiască să vinzi acţiunile de la Wheal Leisure.
- A m să ştiu mai sigur după ce vorbesc cu Pascoe, spuse
el evaziv. In orice caz, nu aş vrea să îm prum ut de la prieteni.
Capitolul III
-ar fi vrut să ia îm prum ut de la prieteni.
H Aşa se gîndea, cînd a plecat la Truro

luni dimineaţa! în străfundul fiinţei sale ar f
Demelza, că fericirea lui era alături de ea şi de mica Julia, să
aibă timpul să-şi muncească pămîntul şi să-l vadă cum dă
roade. Aşa se gîndise de laînceput şi nimic nu-i putea schimba
hotărîrea. Anul care trecuse fusese un coşmar; era mai bine
că se terminase, era mai bine să-l uite. Totuşi nimic nu va
şterge urmările eşecului, nimic nu va vindeca rana produsă
de triumful lui Warleggan.
Nimic nu va şterge amara dezamăgire pe care i-o pricinuise
renunţarea la pachetul lui de acţiuni de la Wheal Leisure. Ştia că
asta îl aştepta, deşi nu-i spusese Demelzei. Pierderea acţiunilor
era cea mai grea lovitură.
Zacky Martin îl aştepta lîngă pădurice.
Calul şi poneiul mergeau liniştiţi unul lîngă altul, obişnuiţi
cu drumul acesta pe care-1 făcuseră de multe ori. Ross încercă
să uite de problemele lui şi-l întrebă pe Zacky ce mai fac ai
lui. Cei din familia Martin erau oameni rezistenţi, sănătoşi.
Doamna Zacky le dăduse să bea untură de peşte toată iarna şi
cu toate că nu era bună la gust şi mirosea urît, le făcuse bine.
Cei trei copii ai lui Jinny „erau bine mulţumesc 11 spuse Zacky;
WINSTON GRAHAM 418
şi Jinny îşi mai revenise. Era un miner la Leisure, Scoble pe

nume, văduv, de vreo treizeci de ani, care locuia dincolo de
Marasanvose; domnul căpitan ÎF cunoştea, fără îndoială.
- Cine 9 Whitehead?
- Da, el. Ii spune lumea W hitehead pentru că are părui
alb. O place pe Jinny, dar ea nu se uită la e!. N u că nu i-ar
plăcea zice ea, dar nimeni nu poate să-l înlocuiască pe Jim.
Toate bune şi frumoase, spune mama ei, dar ai trei copii mici
de caretrebuie să ţii seamă, iar.el e un om cumsecade şi aşezat,
are casă, mai are mulţi am de trăit şi nu are copii. Poate, peste
un an, doi, spune Jinny, aş putea să'm ă mai gîndesc. dar nu
acuma, nu pot. Bine. zice mama ei, dar şi el e singur şi tu eşti
singură şi bărbaţii nu stau să aştepte, mai sînt şi alte fete care
ar fi bucuroase să se mărite, fete care nu au copii.
- D oam na Zacky are dreptate, spuse Ross. Jinny să nu
asculte ce-ar zice lumea. Cunosc un preot la Truro, numit
Halse, care s-a căsătorit a doua oară la două luni după ce i-a
murit prima soţie. Nu e nimic nefiresc în asta.
- Am să-i spun. Poate că o s-o ajute să vadă lucrurile
cum trebuie. N u e bine să te măriţi cu cineva care nu-ţi place,
dar nu cred că e cazul. Şi cred că i-ar face bine dacă ar spar
ge gheaţa.
Cînd au ajuns la răscrucea de lîngă biserica din Sawle,
l-au văzut pe Dw ight Enys. Ross i-a făcut semn cu mîna şi ar
fi trecut mai departe, dar Dwight îl opri. Zacky o luă puţin
înainte ca să nu le audă discuţia.
Cînd Dwight s-a apropiat, Ross observă că faţa lui fru
moasă devenise, cadaverică.
Situaţia lui la ţară se consolidase acum; lupta lui din toam
nă împotriva epidemiilor contribuise mult la aceasta. Toată
lumea îşi amintea-ce se întîmplase şi cîţiva încă mai şopteau
în spatele lui, dar nimeni nu dorea să-l vadă plecat. II plăceau,
419 DEMELZA
îi respectau munca, se bazau pe el. D e cînd se închisese mina

Grambler, mulţi dintre foştii pacienţi ai lui C hoake trecuseră
la el. M unca nu-i aducea cine ştie ce beneficii, dar îi îngrijea
pe toţi cei care îl solicitau. Prin m uncă reuşea să-şi înăbuşe
mustrările de conştiinţă, iar cînd nu lucra îi plăcea să fie singur.
- Ţi-ar trebui puţină odihnă, spuse Ross. Diseară dorm
la familia Pascoe; le-ar face plăcere să te vadă.
Dwight dădu din cap.
- Imposibil, Ross, am enorm de multă muncă. D acă aş
lipsi trei zile n-aş recupera nici în treî luni.
- Ar trebui să-l laşi pe'C hoake să facă mai mult. Nu e o
împărţire dreaptă a sarcinilor, tu o sută de bolnavi săraci, el
zece şi toţi bogaţi.
- Mă descurc, spuse Dwight. Bătrînul Treneglos m-a
chemat săptămînă trecută să-l îngrijesc; are gută şi ştii că
n-are încredere în profesiunea noastră. Dar acum trebuie
să-ţi dau o veste proastă, despre Francis Poldark. N-ai auzit 9
Se spune că sînt bolnavi, şi el şi băieţelul.
- O h ...9 N u. I-ai vă zut?
- îi îngrijeşte d o cto ru l C h o a k e . S e vo r b e ş te că are crup.
M orb us strcingulcitorius.
Ross se uită lung la el. Boala apăruse în regiune de aproa
pe nouă luni. Nu era o epidemie în adevăratul sens al cuvîntu-
lui; dar lovea ici, colo cu mare rapiditate şi cu rezultate teribile.
Cîteodată erau seceraţi toţii copiii dintr-o familie. Izbucnea
într-un sat sau altul, apoi dispărea iar.
- Săptămînă trecută, spuse Dwight încruntîndu-se. a n
cercetat toate materialele scrise referitoare la aceste epidemii.
A fost o epidemie care a făcut ravagii în 1 748, în Cornwall.
Dar de atunci nimic serios.
- Care e cauza9
- Nimeni nu ştie. Unu o pun pe seama aerului stricat, mai
WINSTON GRAHAM 420
ales lîngă o apă. Toate părerile noastre, ca medici, sînt ames

tecate ca într-un creuzet de cînd cu Cavendish şi teoriile sale.
- Aş dori să te duci să-i examinezi, Dwight. Ross se gîndea
la Elizabeth.
Doctorul clătină din cap:
- N u m a i dacă mă.cheamă... De altfel nu pretind că-i pot
vindeca. Rezultatele sînt imprevizibile. Cîteodată cei zdraveni
se duc şi cei slabi supravieţuiesc. C h oake e la fel de bun ca
şi mine.
- Nu te subestima.
Ross ezita gîndindu-se dacă să urm eze impulsul de a se
duce imediat să o vadă pe Elizabeth. Aşa ar fi fost creştineşte,
să uite toată vechea supărare, dar nu era posibil acum cînd
societatea pentru care lucrase atîta se stingea sub ochii lui; şi
licitaţia nu aştepta, trebuia să ajungă acolo.
.In timp ce ezita, neştiind ce era mai bine să facă, apăru
doctorul Choake venind dinspre Sawle...
-- Vă rog să mă iertaţi, spuse Dwight- Omul ăsta a încercat
să-mi facă tot felul de greutăţi. Nu vreau să m ăîntîlnesc cu el
acuma. îl salută pe Ross şi plecă.
Ross stătu pe loc pînă cînd C hoake se apropie. Doctorul
ar fi trecut mai departe fară să-i adreseze nici un cuvînt, dacă
ar fi fost posibil.
- Bună ziua, doctore Choake.
Choake se uită'la el pe sub sprîncene:
- Vă rog să vă daţi la o parte, domnule Poldark. Sînt grăbit.
- Nu vă reţin. Am auzit că vărul meu este grav bolnav.
- Grav bolnav '7 D oam ne fereşte! N -aş apleca urechea la
toaje zvonurile, dacă aş fi în locul dumitale.
- E adevărat că Fancis are c rup 7 întrebă Ross scurt.
- Am observat simptomele ieri; dar acum se simte mai bine.
- Aşa de repede 7
421 DEMELZA
- Am oprit febra la timp. I-am golit stomacul cu un pur

gativ şi i-am dat doze mari de scoarţă de chinină. I-am aplicat
tratam entul potrivit. Sînteţi liber să vă duceţi acolo să
vă interesaţi.
Choake dădu pinteni calului vrînd să treacă mai departe.
Darkie sforăi şi tropăi pe loc.
- Şi Geoffrey Charles 9
- N -are nimic la gît, are friguri. Ceilalţi au o infecţie în
gît, cu fotul altceva. Bună ziua, domnule:.
Ross rămase un moment uitîndu-se după el cum pleca,
apoi se întoarse şi porni d u p ă rZacky.
*
Licitaţia se terminase şi trebuia să înceapă masa. Totul se

petrecuse după plan, după planul altcuiva. Avuseseră grijă ca
Societatea Carnm ore să nu poată cumpăra aram ă deloc. P ro
prietarii de mine o duseseră mai bine - atîta timp cît Carnm ore
exista ca ameninţare. Imediat însă ce Zacky a încetat să mar
liciteze, preţurile au scăzut iar.
Ross se întreba dacă minele - cele care răm ăseseră
deschise - erau într-adevăr atît de slabe cum dovedise W a r
leggan că sînt. Proprietarii lor nu fuseseră în stare să fie
uniţi. într-un fel se prăbuşiseră. Se întîmplă ceva jalnic, sor
did, demoralizator.
Ross luă loc la masă, avîndu-I de o parte pe Zacky şi de
cealaltă pe căpitanul Henshawe. Acesta reprezenta mina Wheal
Leisure. Masa începuse cînd îl zări pe G eorge Warleggan.
Ross nu-1 mai văzuse niciodată luînd parte la masa care
urma licitaţiilor. Nu ştia de ce venise, pentru că, deşi deţinea
controlul în multe afaceri, lucra întotdeauna prin intermediul
unui agent sau director Era ciudat că binevoise să vină, deoa
rece, cu cît căpăta mai multă putere cu atît devenea mai dis
tant. Cei prezenţi îl priveau în tăcere. Ştiau toţi că domnul
WINSTON GRAHAM 422
Warleggan putea să-i distrugă sau să-i ridice pe mulţi dintre

ei, dacă ar fi dorit s-o facă. G eorge W arleggan ridică ochii şi.
întîlm privirea lui Ross. Schiţă un zîmbet şi ridică o mînă
îngrijită în semn de salut.
*
înainte de sosirea celorlalţi, Ross stabilise să se întîlnească

cu Richard Tonkin la hanul Şapte Stele Cînd plecă de la
hanul Leul Roşu seîntîlni cu G eorge W arleggan care pleca şi
el. M erseră împreună.
- Ross, spuse el prietenos, ca.şi cum nimic nu s-ar fi
întîmplat între ei, te vedem rar aici la Truro în ultimul timp.
Chiar aseară spunea M argaret V osper că de mult n-ai mai
venit la partidele noastre de cărţi.
- Margaret V osper 9
- Nu ştiai? D e patru luni doam na Cartland a devenit
doam na Vosper şi sărmanul L uke a şi început să slăbească.
Nu ştiu ce se întîmplă cu ea, dar se pare că nici unul din soţii
ei nu poate ţine pasul cu ea. Urcă pe scara socială şi pînă la
urmă se va căsători cu un nobil.
- N u e nimic fatal în ea, spuse Ross, decît o poftă teribilă
şi lacomă de viaţă. Lăcom ia e un lucru periculos.
- Crezi că le suge toată vlaga amanţilor ei 9 Tu trebuie să
ştii. Mi-a spus că ar fi avut poftă să se mărite cu tine. Ar fi fost
o experienţă interesantă, pe legea mea. îmi închipui că nu
i-ar fi fost uşor să te mînuiască.
Ross se uită la el în timp ce traversau strada. Nu se mai
văzuseră de opt luni şi George, se gîndea Ross, devenise „un
personaj important11. Cînd era foarte tînăr se străduise să-şi
ascundă defectele, să devină rafinat, afabil şi detaşat, imitîn-
du-i pe aristocraţii autentici. O dată cu succesul şi puterea pe
care le dobîndise simţea o deosebită plăcere ca să-şi manifeste
în voie aceste trăsături. încercase întotdeauna să-şi ascundă
423 DEMELZA
gîtul puternic, ca de taur, în eşarfe complicate; acum părea să

vrea să-şi accentueze acest defect, umblînd cu capul întins
înainte şi ţinînd în mînă un baston lung. Altădată îşi subţia
vocea lui groasă, acum vorbea normal în tonuri joase, încît
rafinamentele de exprimare pe care le adoptase şi pe care le
afecţiona sunau ciudat în gura lui. Avea faţa mare cu trăsături
îngroşate: nasul gros, gura m are cu buzele strînse, ochii bul
bucaţi. Avînd bani din belşug nu trăia acum decît pentru pu
tere. îi plăcea să fie remarcat, era încîntat cînd observa că
inspiră frică.
- Ce mai face soţia dumitale? întrebă George. Nu prea o
scoţi în lume. A fost mult remarcată cu ocazia festivităţilor în
onoarea regelui, dar de atunci n-am mai văzut-o.
- Nu avem timp pentru viaţa de societate, spuse Ross, şi
nu-mi închipui că ne-ar face prea bine.
George se prefăcu că nu înţelege:
- Desigur, ştiu că eşti foarte ocupat. Tot proiectul acesta
cu rafinarea minereului de aram ă îţi ia g r o z a v d e mult timp.
Răspunsul părea ironic.
- Asta şi Wheal Leisure.
- Ai noroc cu Wheal Leisure. Minereul e foarte bun şi
drenajul apei din subteran nu-ţi pune probleme. E una din
puţinele mine care oferă multe posibilităţi investitorilor. Am
auzit că o.parte din acţiuni vor fi curînd scoase pe piaţă.
- Da? Ale cui 9
- Am înţeles că e vorba de ale dumitale.
Ajunseseră în faţa hanului şi Ross se opri pnvindu-1 pe
George drept în faţă. Se duşmaneau încă de pe băncile şcolii,
dar nu ajunseseră niciodată la un conflict deschis. Sămînţa
duşmăniei fusese semănată de multe ori, dar nu rodise nici
odată. Se părea că toată duşmănia acumulată în cursul anilor
avea se izbucnească dintr-o dată.
WINSTON GRAHAM 424
George adăugă cu voce calmă, dar repede:

- S c uză-m ă dacă am fost greşit inform at. Am auzit
nişte vorbe.
Cuvintele lui opriră pe loc răspunsul aspru pe care Ross
se pregătea să i- 1 dea.
George nu se temea de o bătaie între ei doi, dar nu-şi putea
permite să-şi piardă demnitatea. Pe lîngă aceasta, nici în aceste
vremuri civilizate nu era sigur că cearta s-ar fi terminat numai
cu cîţiva pumni.
- Ai fost informat greşit, spuse Ross, aruncîndu-i o pri
vire tăioasă.
George se sprijini în baston:
- Păcat, spuse el. Sîn-t întotdeauna dispus să fac afaceri
bune. Dacă seîntîm plă să afli că se scot acţiuni pe piaţă, spre
vînzare, anunţă-mă. Plătesc treisprezece lire şi jum ătate o
acţiune, ceea ce reprezintă mai mult decît dumneata..: decît
ar bţme cineva acum pe piaţa liberă. Se uită cu răutate la
b?rbatul mai înalt decît el.
- Nu eu hotărăsc ce fac partenerii mei, spuse Ross. Mai
bine te-ai adresa unuia dintre ei. In ceea ce mă priveşte, aş
prefera să-mi ard acţiunile.
George se uită vag de-a lungul drumului şi spuse după
un m oment de gîndire:
- Cei din familia P oldark n-au decît un defect: N u ştiu
să piardă.
- Iar cei din familia W arleggan, adăugă Ross, n-au şi ei
decît un defect: Nu-şi dau seama cînd nu sînt doriţi.
George se schimbă la faţă:
- Dar pot să-şi dea seama de o insultă şi nu o uită.
- Ei bine, cred că pe asta n-ai s-o uiţi.
koss îi întoarse spatele şi intră în han.
Capitolul IV
recuse de amiază cînd Demelza află veştile
T proaste de la Trenwith. Francis, Elizabeth

şi Geoffrey Charles erau bolnavi. Numai mătuşa Agatha nu
avea nimic; trei dintre cei patru servitori se îmbolnăviseră şi
ei. Geoffrey Charles era pe moarte şi nimeni nu ştia ce să
facă. Demelza voia să ştie mai mult, dar Betty Prowse, care îi
adusese vestea, nu ştia nimic.
Demelza pregătea mîncarea în bucătărie, dar renunţă. O
luă în braţe pe Julia care se tîra pe jos la picioarele ei şi o duse
în camera de zi. Se aşeză pe covor şi începu să se joace cu
copilul, în faţa căminului, în timp ce gîndurile o frămîntau.
Nu le datora nimic. Francis o dăduse afară. Francis îi
trădase, îi vînduse lui Warleggan. Era o fap(tă oribilă, demnă
de dispreţ.
Chemaseră probabil pe alţii să-i ajute, poate pe cineva
din familia Teague sau din verii Trem enheere care locuiau
mai departe. Ii îngrijea doctorul Choake, nu erau singuri.
Continuă să se joace cu Julia care se rostogoli pe jos ca
să prindă mingea pe care i-o aruncase Demelza. Fetiţa uită
de maică-sa şi începu să rupă mingea.
N-avea nici un motiv să se ducă. Ar putea să pară că vrea
să se dea bine pe lîngă ei, că încearcă să se împace. De ce să
se împace cînd Elizabeth îi era rivală. Era adevărat că în ultimul
WINSTON GRAHAM 426
an Elizabeth nu i se mai păruse rivală, dar rămînea totuşi un

veşnic pencol. Ross nu putea să nu observe farmecul ei, frumu
seţea ei fragilă... Pentru el Elizabeth reprezenta necunoscutul,
misterul, inaccesibilul. Ştia că soţia lui va fi întotdeauna lîngă
el, ca un cîine credincios, nici un mister, nimic inaccesibil, dor
meau în acelaşi pat în fiecare noapte. Erau apropiaţi, din ce în
ce mai apropiaţi, dar noutatea, senzaţia noului se pierdea;
sau cel puţin aşa i se părea ei. Nu, nu trebuia să se mai amestece.
- Ah,copil rău ce eşti! Nu rupe mingea. Arunc-o înapoi
la mama! Hai! Cu mînuţa! Arunc-o!
Totuşi, faptul că se amestecase în viaţa lor o obliga. Dacă
n-ar fi pus ea la cale căsătoria lui Verity, Verity ar fi fost
acolo, ar fi avut grijă de toate; şi Francis nu s-ar fi certat cu
Ross şi nu i-ar fi trădat. Era oare numai vina ei 9 Cîteodată
credea că Ross o socotea numai pe ea vinovată. Noaptea
cînd se trezea o cuprindea un sentiment de vinovăţie. Se uită
afară,.pe fereastră. Mai erau două ore pînă să se întunece.
Licitaţia se terminase. Ross nu se întorcea acasă în seara asta,
nu putea să-i ceară sfatul, dar nici nu dorea să î-l ceară. Ştia
ce trebuie să facâ.
Julia se juca pe covor gîngurind. Se duse să sune, dar nu
trase clopoţelul. Nu se putea obişnui să fie servită la comandă.
Se duse la bucătărie.
- Jane, eu ies puţin. Sper să mă întorc înainte de a se lăsa
întunericul. Dacă întîrzii, poţi să o culci pe Julia 7 Fierbe lapte
şi ai grijă să mănînce tot.
- Da, doamnă.
Dem elza urcă sus şi îşi luă pelerina şi gluga.
*
Acţionarii se adunaseră în sala mare a hanului Şapte Stele.

Erau abătuţi şi păreau lipsiţi de vlagă. Lordul Devoran prezida.
Era un bărbat gras, şters şi neinteresant, îmbrăcat în haine de
427 DEMELZA
culoarea tutunului. Avea guturai, răcise pentru că renunţase

la perucă.
- Ei bine, domnilor, spuse el cu o voce răguşită, aţi ascul
tat prezentarea domnului Johnson asupra situaţiei conturilor.
Afimi cu tărie că m-a dezamăgit, pentru că n-au trecut nici
paisprezece luni de cînd societatea noastră a pornit la drum
cu mari speranţe. Eu am pierdut destul de mult şi bănuiesc că
nu numai eu. Adevărul'e că ne-am întins mai mult decît ne
este plapuma şi trebuie să privim lucrurile în faţă. Ştiu că unii
dintre noi nu apreciază tactica folosită de concurenţii noştri,
nici eu n-aş putea spune că sînt mulţumit. D ar s-au folosit de
mijloace legale şi nu putem îndrepta nimic. Nu mai avem
resursele necesare ca să continuăm. D evoran se opri şi priză
puţin tutun.
Tonkin spuse:
- Poţi înfiinţa o astfel de societate cu perspective favora
bile de dezvoltare şi-poţi găsi mulţi oameni dispuşi să înves
tească ceva capital în ea. Dar e cu totul altceva să găseşti pe
cineva care să sprijine o societate care se clatină sau să cumperi
acţiuni aruncate brusc pe piaţă. îşi dau seama că societatea
are dificultăţi şi atunci nu sînt dispuşi să-şi rişte banii.
- Societatea ar fi avut mai multe şanse de dezvoltare,
spuse Sir John Trevaunance, dacă am fi acceptat numai ac
ţionari care se bucură de credit indiscutabil.
- Nu poţi cere informaţii cu privire la situaţia financiară
a cuiva care e dispus să te ajute. Şi nu puteam prevedea că se
va afla qxact cine face parte din societatea noastră.
- D ar ştiţi cum e pe la noi pe aici', remarcă Sir John.
Nimeni nu poate păstra un secret mai mult de cinci minute.
Parcă ar pluti ceva în aerul ăsta'jilav care predispune la
confidenţe.
- Ei bine, cineva a vorbit şi asta ne-a costat scump, spuse"
WINSTON GRAHAM 428
Tonkin. Eu mi-am pierdut cea mai mare parte din economiile

de o viaţă.
- Iar pe mine mă paşte falimentul, spuse Harry Blewett.
Wheal Maid se închide luna asţa. M ă îndoiesc că n-o să intru
la puşcărie.
- Unde este Penvenen?.Nu-l văd aici, în seara asta, spu
se Ross.
Nimeni nu răspunse.
- Nu vă uitaţi la mine. Nu-s paznicul lui, spuse Sir John.
- Nu-1 mai interesează corabia care se scufundă, se auzi
vocea plină de amărăciune a lui Tonkin.
- Pe el îl interesează fabrica lui, nu societatea noastră,
adăugă Johnson.
- Cît despre corabia care se scnfundă, spuse Sir John,
sînt convins că trebuie să o considerăm scufundată. Aici nu e
vorba de dezertare sau de abandonare. Cînd ai căzut în apă e
natural să faci tot ce poţi ca să ajungi la mal.
Ross urmărise cu atenţie feţele celor prezenţi. Se citea o,
vagă satisfacţie pe faţa lui Sir John, o satisfacţie pe care nu o
observase înainte de Crăciun. Sir John pierdea cel mai mult
de pe urma eşecului suferit de Societatea Carnmore, deşi,
dacă te gîndeai bine, nu chiar cel mai mult. Topitoria fusese
construită pe terenul lui. In timpul scurtei vieţi a societăţii el
fusese singurul care avusese beneficii de pe urm a investiţiilor
sale, sub forma taxelor portuare, a profitului mult mai mare
de pe urma vaselor care transportau cărbune, chiria pentru
teren şi altele Schimbarea aceasta era surprinzătoare. Oare
în timpul Crăciunului descoperise vreo modalitate de a ajunge
la mal pe care nimeni din ceilalţi asociaţi nu o bănuiau? Ross
tot timpul se străduise să descopere vreun semn de optimism
sau curaj la ceilalţi Dar chiar şi Tonkin părea resemnat. Totuşi
era hotărît să facă un ultim efort spre a-i convinge.
429 DEMELZA
- Nu sînt întru totul de acord că s-a scufundat corabia

spuse el. Am de făcut o propunere. N e-ar putea ajuta să
depăşim greutăţile lunilor de iarnă...
*
Conacul Trenwith era cenuşiu şi părea îngheţat. Poate

că era doar o falsă impresie legată de ultima vizită făcută
acolo; sau poate că ştia ce va găsi în casă.
Sună la uşa din faţă şi auzi clopoţelul răsunînd undeva
departe în bucătărie, la capătul celălalt al curţii interioare.
Grădina era năpădită de buruieni şi pajiştea care cobora pînă
la pîrîu şi iaz era verde şi neîngrijită. D ouă găinuşe de baltă
alergau pe pajişte dînd întruna din capetele lor m oţate şi ferin-
du-se din calea ei cînd o văzură.
Sună din nou. Linişte.
încercă uşa grea. Se. deschide uşor, scîrţîind.
în sala cea mare de la intrare nu era nimeni. Deşi ferestrele
înalte erau orientate spre sud, umbrele după-amiezei de iarnă
năpădiseră deja casa. Portretele de familie atîrnate în şir pe
peretele scării erau toate în întuneric, cu excepţia unuia singur.
O rază slabă de lumină cădea pe portretul Anei M aria Tren
with, femeia cu părul roşu, care se născuse - spunea mătuşa
Agatha - cînd bătrînul Rowley (cine o fi fost?) era pe tronul
Angliei. Faţa ei ovală şi ochii albaştri se uitau fix prin fereastră
la pajişte.
Demelza începu să tremure de frig. Atingînd cu mîna
masa lungă, degetele 1 se umplură de praf. în sală mirosea a
iarbă. Ar fi făcut mai bine să intre prin spate, cum facea de
obicei. în aceeaşi clipă o uşă se trînti sus la etaj.
Se îndreptă spre salonul cel mare şi bătu. Uşa era întredes
chisă şi o împinse. Camera era goală şi rece, iar mobila acope
rită cu cearşafuri.
Deci nu mai foloseau această parte a casei. N u trecuseră
decît doi ani de g n d venise aici pentru prima dată, cînd era
WINSTON GRAHAM 430
însărcinată cu Julia şi se simţea rău, băuse cinci pahare cu vin

şi.cîntase la rugăm intea unor dom ni şi doam ne pe care nu-i
mai văzuse pînă atunci. Se aflau acolo John Treneglos, bine
dispus de băutură, Riith, răutăcioasa lui soţie, G eorge War
leggan şi draga de Verity. Casa, care strălucea în lumina scli
pitoare a luminărilor, 1 s-a părut atunci un palat enorm şi
impresionant, ca-n basme. V ăzuse apoi reşedinţa de la oraş a
familiei Warleggan, sălile de bal de la Truro, conacul Werry.
Avea experienţă acum, se maturizase. D ar atunci era mai fericită.
Auzi paşi pe scară şi ieşi repede din salon.
In semiîntuneric o bătrînă cobora scara eu paşi nesiguri,
ţinîndu-se de balustradă. Era îm brăcată într-o rochie neagră
de satin şi avea capul înfăşurat într-un şal alb pus peste perucă.
Demelza se duse repede să o întîmpine.
In acel m om ent bătrîna se opri din mersul ei ezitant. Se
uită'atentă la Demelza cu ochii ei îngropaţi într-o masă de
cute şi zbîrcituri,
- C ine... e 9 T u eşti, V erity 9 A , te-ai în t o r s 9 E r a ş i timpul...
- N u sînt Verity, sînt D e m e l z a . A p o t vo rb i mai tare:
D e m e l z a , soţia lui R o ss . A m venit să vă d ce se întîmplă.
- C u m ? A , da, b o b o c e lu l lui R o s s ! N u-i m o m e n tu l pentru
vizite. T o ţi sîntein bo ln a vi, toţi cei din casă. T o ţ i cu e x ce p ţia
m ea şi a lui M a r y Bartle. Şi ea e atît d e o c u p a tă să-i îngrijească
încît n-are timp să v a d ă de o b ă trîn ă ca nune. N u -m i dă de
m încare. M - a r lăsa să m o r de f o a m e 1 D o a m n e ! O a s e le astea
bătrîne n-au şi ele n e v o ie de îngrijire ca şi cei tineri 9 Se agăţă
de balustradă ca să nu ca d ă şi o la c rim ă 1 se prelinse pe faţă
printre zbîrcituri. C a s a asta nu-i g o s p o d ă r i t ă cu m trebuie.
T o tu l m e r g e prost de cînd a plecat V e r it y . N - a r fi trebuit să
plece, a u z i 9 O egoistă! S ă fu g ă cu bărbatu l ă l a 1 D a to r ia ei era
să stea aici. A ş a spunfea şi taică-său. N u -i păsa de m ine Era
încăpăţînată. îm i a d u c am inte cînd a v e a cinci ani...
DEMELZA
Demelza trecu repede pe lîngă ea şi urcă scările în fugă.

Ştia unde erau dormitoarele şi cînd ajunse sus, pe condor,
văzu o femeie mai în vîrstă, cu păr negru, care ieşea din una
din camere ducînd un vas cu apă . Demelza o recunoscu pe
mătuşa Sarah Tregeagle, s j u a unchiului Ben Cînd o yâzu pe
Demelza, o salută cu o reverenţă scurtă.
- Sînt aici, înăuntru 9
- Da, doamnă.
- D um neata îi îngrijeşti 9
- Da, m-a chemat doctorul Tominv. De fapt, eu sînt m oa
şă, după cum ştiţi. Am venit pentru că n-a găsit pe altcineva
Eu însă mă pricep doar ia naşteri.
Cu mîna pe clanţa uşii, Demelza se uită după femeia care
se depărta vărsînd neglijentă apă pe jos. Toată lumea o ştia
pe mătuşa Sarah. Nu era o infirmieră potrivită pentru lumea
bună. D ar n-aveau de ales. Mirosul de plante medicinale era
şi mai puternic aici.
Deschise uşa şi se strecură fară zgom ot înăuntru.
După adunarea acţionarilor, Ross nu s-a dus direct la

Pascoe. N u cinau înainte de ora opt, iar el nu dorea să petreacă
o oră facînd conversaţie cu doam nele în salon.
Rătăci în schimb pe străzile periferice ale oraşului. îşi
impuse să nu se mai gîndească la ceea ce se întîmplase. Se
gîndi în schimb la el şi la familia lui, la tatăl său şi la viaţa de
desfrîu pe care o dysese, la încurcăturile în care intrase, cu
aventurile lui amoroase, cu conflictele avute cu soţii înşelaţi
sau cu părinţii, cinic, deziluzionat, dar ţinîildu-se tare pînă la
sfîrşit. Se gîndea la Demelza şi la felul în care supărarea lui
cu Francis părea să-i îndepărteze unul de altul. N-ar fi trebuit
să fie aşa, dar totuşi se instalase un fel de rezervă între ei, o
barieră în calea raporturilor lor cele mai intime. Se mai gîndi
WINSTON GRAHAM 432
Ia Garrick, la Julia, copila veselă, neştiutoare, pe care adver

sităţile vieţii nu aveau cum să o tulbure. Se gîndi la M ark
Daniel, plecat departe în ţară străină şi se întrebă dacă va
reuşi vreodată să-şi găsească locul acolo sau dacă dorul de
ţară îl va aduce înapoi în ciuda ameninţării cu spînzurătoarea.
Se mai gîndi şi la cei bolnavi de la Trenwith, şi la Verity.
Tot rătăcind pe străzi se trezi afară din oraş şi se îndreptă
spre rîu. Din loc în loc sclipeau în noapte luminile corăbiilor
şi ale felinarelor din docuri. Trei vase erau ancorate la chei:
două goelete mici şi un vas destul de m are pentru acest golf,
o brigantină, îşi dădu seama Ross cînd se apropie destul de
mult ca să poată vedea verdele de pe arborele trinchet. Era o
corabie frumoasă, vopsită proaspăt, cu ornam ente de alamă
lucind la pupa. Avea nevoie de apă adîncă, se gîndi el, ca să
tragă aici la mal sau ca să iasă din port; şi asta se putea numai
la maree înaltă. De aceea era atîta forfotă în noaptea asta.
Merse mai departe în direcţia copacilor care creşteau pînă
aproape de malurile rîului. De aici, deşi nu era lună, se putea
vedea apa lucind slab, catargele ca nişte zăbrele înalte şi puncte
de lumină clipind la marginea întunecată a oraşului.
Gînd se apropie iar de brigantină văzu cîţiva oameni care
urcau pe punte. Doi marinari ţineau în mînă felinare aprinse
la capătul pasarelei şi, cînd unul din oameni ajunse pe punte,
felinarul îi lumina faţa. Ross facu o mişcare, apoi se opri. Nu-i
putea face nimic omului aceluia.
Merse gînditor mai departe. Se mai întoarse o dată să se
uite, dar oamenii intraseră în corabie. Un marinar trecu pe
lîngă el.
- Lucrezi pe O neen Charlotte? îl întrebă Ross din impuls.
Marinarul se opri şi se uită la el bănuitor.
- Eu, d o m n u le 9 Nu, ^domnule. F a iry Vale. C ă p ita
nul Hodges.
433 DEMELZA
-F ru m o a s ă corabie, Oueen Charlotte, spuse Ross. E n o u ă

pe aici 9
- A acostat aici de trei sau patru ori anul ăsta, aşa cred.
- Cine e căpitanul 9
- Căpitanul Bray. Cred că pleacă imediat.
- Ştii ce încărcătură are?
- Grîu, în primul rînd, şi peşte.
Marinarul trecu mai departe.
Ross se mai uită o dată bine la corabie, apoi se întoarse şi
se îndreptă spre oraş.
%
Mirosul greu de tămîie venea de la un vas de metal aşezat

în centrul camerei, în care ardeau mocnit plante medicinale
dezinfectante. Bolnavii erau toţi în aceeaşi cameră. Francis
zăcea în patul mare de mahon. Geoffrey Charles era în pătuţul
lui. Elizabeth şedea lîngă el.
Orice resentiment ar fi avut faţă de Dem elza era uitat
acum, la vederea ei.
- Demelza, exclamă Elizabeth uşurată, ce bine că ai venit!
Eram... disperată. Sîntem într-o situaţie îngrozitoare. Ce bună
eşti! Băieţelul meu., e grav.
Demelza se uită lung la copil. Geoffrey Charles facea
eforturi să respire. Cînd inspira scotea un sunet aspru, răguşit,
dureros. Faţa îi era îmbujorată, contractată şi ţinea ochii în
chişi. După urechi şi pe ceafa avea pete roşii. Cînd respiră
strîngea şi desfăcea mereu pumnii.
- A r e ... are accesele astea, murmură Elizabeth. Pe urmă
scuipă şi vomită, se linişteşte puţin... foarte puţin şi începe iar.
Vorbea cu vocea întretăiată, plină de disperare. Demelza
se uită la faţa ei îmbujorată, la părul blond, la ochii mari,
cenuşii, arzînd de febră.
- Şi.tu eşti bolnavă, Elizabeth. Ar trebui să stai în pat.
WINSTON GRAHAM _ _ ___________ 434
- Puţină febră. Nu-i..nimic. Pot să mă ţin pe picioare.

D oam ne, băieţelul meu! M -am rugat... m-am rugat atîta...
- Şi F ra n c is 9
Elizabeth xuşi şi înghiţi greu:
- E... puţin... mai bine. Hai, dragul meu, Unişteşte-ie...
nu mai plînge!’... O s ă tr e a c ă ! Doanfne... dacă l-aş putea ajuta!
II badijonăm în gît cu doctoria asta, dar n u - 1 prea uşurează...
- Cine e 9 întrebă Francis din pat. Vocea lui era de nere
cunoscut.
- E Demelza. A venit să ne ajute.
La început nu se auzi nimic, apoi Francis. spuse încet:
- Ce bună e că nu ţine seamă de certurile vechi...
Deineiza respiră adînc.
- Dacă n-ar fi fost şi servitorii bolnavi, continuă Eliza
beth, ne-am fi descurcat mai bine... Dar nu e decît Mary Bartle...
T om C hoake a convins-o pe mătuşa Sarah... N u e plăcut ce
trebuie să facă... N-a putut găsi pe altcineva.
- N u mai vorbi, spuse Demelza. Ar tr e b u ită stai în pat.
Ascultă, Elizabeth... n-am ştiut dacă va trebui să stau mai
mult, nu ştiam dacă vă îngrijeşte cineva...
- Dar...
- Dar văd că aveţi nevoie <}e mine... am să stau... am să
stau cît am să pot. D ar mai întîi... trebuie să mă reped numai-
decît pînă acasă şi să-i spun îui Jane Gimlett ce să facă, să
aibă grijă de Julia. Apoi mă întorc.
- Mulţumesc. M ăcar la noapte. E o uşurare să ai pe cineva
pe care să te poţi baza. Iţi mulţumesc. Auzi, Francis 9 Demelza
va sta cu noi la noapte.
Uşa se deschise şi mătuşa Sarah intră şchiopătînd, cu o
cană plină cu apă curată în mînă.
- M ătuşă Sarah, o rugă Demelza, vrei să mă auţi 9 Trebuie
să o aşezăm în pat pe Elizabeth.. ■
435 DEMELZA
După ce terminară masa, la familia Pascoe, doamnele s-au

retras şi Ross a mai rămas să bea un pahar cu vin împreună
cu bancherul.
- Ce se aude? Ce s-a întîmplat azi? întrebă Pascoe.
Ross se uită la vinul roşu din pahar:
- S-a terminat. Mîine încheiem socotelile. Societatea se-
desfiinţează.
Bancherul clătină din cap.
- Am făcut o ultimă încercare să-i conving să-şi schimbe
părerea, spuse Ross. Pentru prima dată după mulţi ani, preţul
minereului de aramă a început să crească. Le-am propus să
încercăm să mai rezistăm şase luni. Le-am sugerat să propu
nem muncitorilor de la furnale să lucreze pe bază de partici
pare la cîştig. Orice mină face la fel cînd încheie o învoială cu
cei care lucrează în parte. Le-am propus să facem un ultim
efort. Cîţiva 3u fost de acord, dar cei cu mai multă greutate
hici n-au vrut să audă.
- Mai ales Sir John Trevaunance, spuse bancherul.
- Da. De unde. ştiţi?
- Aveţi dreptate în privinţa preţului minereului. Am aflat
azi'că a mai crescut cu trei lire.
- A s ta în sea m n ă şase lire în şase săptămîm .
- D a , dar ar putea să tre a c ă mulţi ani pînă c e metalul va
atinge un nivel com petitiv.
- D.e uncie ştiaţi că Sir John s-a o p u s p rop un erii m e le 9
H arris P a s c o e îşi u m ezi b u ze le şi luă un aer rezervat.
- N -a ş sp u n e câ se o p u n e cu tot dinadinsul prop un erii
dumitale, cît continuării activităţii în g eneral. Şi aici mă b a z e z
pe ce se aude.
- Adică 9
- V r e a u să spun că... Sir John, d u p ă ce s-a luptat d o u ă
WINSTON GRAHAM 436
sprezece luni cu vîntul potrivnic, s-a hotărît să acţioneze după

cum bate vîntul. A pierdut o sum ă mare de bani şi vrea acum
să recîştige ce a pierdut. N u doreşte să vadă cum topitoria lui
stă nefolosită.
Ross se gîndi la spusele lui Sir John din seara aceea, îşi
aminti şi de absenţa lui Ray Penvenen.
Se ridică.
- Vreţi să spuneţi că i-o vinde lui W arleggan 9
Bancherul întinse mîna după paharul cu vin.
- Cred că e dispus să ajungă la o înţelegere cu el. Mai
mult nu ştiu.
- El şi Penvenen o să cadă la înţelegere ca să-şi recapete
ce au pierdut; noi ceilalţi în schimb putem să dăm faliment.
- Bănuiesc, spuse Pascoe, că vor forma un fel de societate
provizorie în care W arleggan să aibă un reprezentant.
Ross tăcea uitîndu-se la cărţile din birou.
- In seara asta mi s-a părut că l-am văzut pe M atthew
Sanson urcînd la bordul unui vas în docuri. E posibil aşa ceva?
- Da, s-a întors de cîteva luni la Truro.
- Şi 1 s-a permis să se întoarcă şi să facă afaceri aici ca şi
cum nu s-ar fi întîmplat nimic 9 O are Warleggan şi ai lui sînt
stăpînii întregului ţinut 9
- Nimănui nu-i pasă într-atît de Sanson încît să fie deranjat
de prezenţa lui. N-a înşelat decît vreo patru, cinci persoane şi
nu din cele mai importante.
- Şi corabia cu care navighează 9
- A, da. Este proprietatea unei societăţi controlate tot de
Warleggan. Vasele se numesc Q iteen C harlotteşi LadyLyson.
E o activitate secundară, dar profitabilă.
- Dacă aş fi în locul dumitale, spuse Ross, m-aş cutremura
gîndindu-mă la ce m ă aşteaptă. Mai e cineva în oraş, în afara
dumitale, pe care să nu fi pus în întregim e stăpînire 9
437 DEMELZA
Pascoe se înroşi la faţă.

- Nici mie nurmi place, dar cred că exageraţi în cazul
lor. In general sînt cunoscuţi în tot districtul ca oameni bogaţi
şi influenţi. D um neata îi cunoşti şi altfel pentru că i-ai atacat
pe propriul lor teren. Mie îmi pare rău, foarte rău, că nu ai
reuşit. Dacă numai bunele intenţii ar fi fost suficiente, ai fi
triumfat fară nici o.îndoială.
- Dar bunele intenţii nu au fost suficiente, spuse Ross. Ar
mai fi fost nevoie şi de bani pentru asta.
- Nu mie îmi aparţine proiectul, spuse bancherul, după
puţin timp. .Am făcut tot ce am putut, dar şi eu am pierdut.
- Ştiu, spuse Ross. Eşecul face limba şi mai ascuţită. Se
aşeză iar. Şi acum, socotelile. Hai să terminăm! Societatea îşi
va regla conturile aproape în întregime. Aşa că nu rămîne să
rezolvăm decît problemele noastre personale. Cît îţi datorez?
Harris Pascoe îşi îndreptă ochelarii pe nas.
- Nu e o sumă m are... cam nouă sute de lire sau ceva mai
puţin. înseam nă mult mai puţin decît suma pentru care ai-
ipotecat averea dumitale.
- Vînzarea acţiunilor mele de la Wheal Lejsure, spuse
Ross, va acoperi cea mai mare parte din datorie - la care se
adaugă şi dividendul pe care l-am declarat.
- E mai mult decît ar fi necesar pentru a co p erirea datoriei.
D in întîm p lare am auzit chiar ieri despre c in e v a c a r e ar dori
să cu m p e r e acţiuni ale minei W h e a l Leisure. O fe r e a u o p t sute
d o u ă z e c i şi cinci de lire pentru şaizeci de acţiuni.
- M a i este ce v a , a d ă u g ă R o ss . H arry B l e w e t t este lovit
mai rău d ecît mine. S e tem e să nu intre la în c h is o a r e şi nu m ă
mir. A cţiu n ile , plus dividendul, se ridică la a p r o a p e o m ie de
lire şi d o res c ca banii ce rămîn în plus să se ve rse în co ntu l lui.
In felul a cesta e posibil să o sc o a tă la capăt.
- Atunci vreţi să vînd acţiunile la preţul ăsta7'
WINSTON GRAHAM 438
-- Da, dacă ăsta este cel mai bun preţ pe care-1 pot obţine.
- E un preţ mai bun decît dacă ar fi vîndute pe piaţa
liberă. Treisprezece lire şi cincisprezece şilingi pe acţiune e
un preţ bun în ziua de azi.
- Treisprezece lire... Brusc paharul de vin se sparse în
mîna lui Ross şi vinul se vărsă.
Pascoe era lîngă el:
- Ce s-a întîmplat 9 Vă simţiţi rău 7
- Nu, spuse Ross, deloc. Paharul dumitale are piciorul
prea delicat. Sper că nu este o amintire a familiei.
- Nu. Dar mi s-a părut...
- Mi-am schimbat hotărîrea. N u vînd acţiunile.
- A venit la mine cineva, un dom n numit Coke, şi m-a
întrebat dacă...
Ross îşi scoase batista şi se şterse pe mînă.
- Cineva care se numeşte W arleggan.
- Nu, nu, te asigur că nu. Ce te face să...
- Nu-mi pasă pe cine a trimis. D ar banii sînt ai lui şi nu va
pune mîna pe acţiunile-mele.
Pascoe păru cam încurcat. Ii oferi lui Ross alt pahar cu
vin şi adăugă:
- N - a m ştiut. V ă înţeleg sentimentele, d a r e o ofertă bună.
- N-o accept. Nici dacă va trebui să-mi vînd casa şi pamîn-
tul. îmi pare rău. Harri£, dar va trebui să mai aştepţi pînă îţi
voi plăti datoria. N u mă poţi obliga să-ţi plătesc decît la sca
denţă, peste o lună şi ceva. Am să-mi păstrez mina cu acţiuni
cu tot, chiar dacă va trebui să intru la închisoare.
Capitolul V
omnul notar Pearce era acasă şi juca crib-

a r bage* cu fiica sa, cînd bona îi anunţă sosi
rea lui Ross. Domnişoara Pearce, o tînără atrăgătoare în vîrstă
de douăzeci şi cinci de ani, care nu ştia să-şi pună în valoare
frumuseţea, se ridică imediat şi părăsi camera. D om nul Pearce
împinse masa. la o parte, scormoni focul cu vergeaua de la
perdele şi îl pofti pe Ross să ia loc.
- D om nule căpitan, vizita dumneavoastră este un adevă
rat eveniment. Rămîneţi să jucăm o partidă de c n b b a g e 9 Mă
cam plictiseşte s ă jo c mereu cu Grace, care nu riscă nici măcar
un penny.
Ross împinse scaunul mai departe de foc.
- Am nevoie de sfatul şi ajutorul dumitale.
- Desigur, domnule, vă stau la dispoziţie cu orice sfat v-aş
putea da.
- îmi trebuie un îm prum ut de o mie de lire fară gir.
Dom nul Pearce ridică din sprîncene. C a şi ceilalţi acţio
nari de la W h e a l L eisure nu se am estecase în lupta dintre
societăţile care faceau com erţ cu aram ă; dar ştia foarte bine
cum se term inase.
- Hm. E o problemă cam dificilă. Fără gir, deci fară
garanţie aţi spus? Da, aşa aţi spus. Cam greu.
* C ribbage - jo c de cărţi p en tru două, trei sau patru p erso an e (n .tr ).

WINSTON GRAHAM 440
- Sînt dispus sâ plătesc o dobîndă mare, spuse Ross.

Domnul Pearce se scărpină.
- Fără gir. Aţi încercat la Cary W arleggan 9
- Nu, spuse Ross, şi nici n-am intenţia s-o fac.
- înţeleg, înţeleg. Dar va fi foarte greu. D acă nu aveţi
nici o garanţie, ce puteţi oferi în schimb?
- Cu vîntul meu.
- Da, da, sigur că da; însă asta presupune o înţelegere
între prieteni. JV-aţi adresat vreunui prieten?
- Nu. E o problemă de afaceri şi voi plăti pentru asta.
- Veţi plăti 9 Vreţi să spuneţi că veţi plăti dobîndă? Da...
dar cel ce dă bani cu îm prum ut are în primul rînd grijă de
capitalul lui. D e ce nu vindeţi acţiunile pe care le aveţi la
Wheal Leisure dacă aveţi nevoie de bani?
- Pentru că asta încerc eu să evit.
- A, înţeleg. Faţa vînătă a domnului Pearce nu părea deloc
încurajatoare. Şi proprietatea dumneavoastră...
- E deja ipotecată.
- Pentru ce sum ă 9
Ross îi spuse suma.
Domnul Pearce priză puţin tabac:
- Cred că Warleggan ar mări suma dacă i-aţi transfe
ra ipoteca.
- In ultimii ani, spuse Ross, W arleggan a încercat de mai
multe ori, dar fară succes, să se amestece în afacerile mele.
Am intenţia să-l împiedic şi acum.
Domnului Pearce îi stătea pe vîrful limbii să-i spună că în
situaţia lui n-avea de ales, dar se răzgîndi.
- V-aţi gîndit la o a doua ipotecă pe proprietatea dum
neavoastră? Sînt unii... cunosc şi eu vreo doi, care ar fi dispuşi
să rişte.
- Ar risca suma de care am eu nevoie?
441 DEMELZA
- S-ar putea, dar pe termen scurt, să zicem douăsprezece

sau douăzeci şi patru de luni...
- Mi-ar conveni.
- .. şi ar cere o dobîndă foarte mare, cam patruzeci la sută.
Pentru un împrumut de o mie de lire va trebui să plătească
o mie patru sute, numai în decurs de un an, pe lîngă alte
obligaţii pe carq le mai avea. Greu de realizat, doar dacă preţul
aramei.ar fi continuat să crească*şi dacă ar fi descoperit la
Wheal Leisure un filon la fel de bogat ca acela de acum.
- A i putea înlesni un astfel de împrumut?
- Aş putea încerca. N u prea e un m om ent favorabil. Nu
sînt bani disponibili cu dobîndă scăzută.
- Dar asta nu e dobîndă scăzută.
- Nu, nu. Sînt de acord. Aş putea să vă an u n ţ într-o
zi, două.
- Aş dori să ştiu mîine.
Domnul Pearce se ridică greoi din fotoliu.
- Var de mine, cum am înţepenit 1 M-am simţit mai bine,
dar acum guta asta mă ţine în cleşte. S-ar putea să vă anunţ şi
mîine, dar cred că va fi nevoie de o săptămînă şi ceva pînă fac
rost de bani.
- Bine,.spuse Ross, accept.
*
Marţi nu plecă din oraş pînă la cinci după-amiază.

El, Johnson, Tonkin şi Blewett încheiară socotelile So
cietăţii C arnm ore înainte de prînz. Ross nu le spuse nimic
despre discuţia avută cu Pascoe în ajun. Nici unul din ei n-ar
fi putut face nimic ca să4îm piedice pe Sir John să se asocieze
cu Warleggan dacă aşa voia. Nimic nu-1 putea împiedica pe
Warleggan să pună mîna pe topitorie sau să înfiinţeze o nouă
societate prin care să exploateze munca lor, atît de grea, de
pînă atunci. Dar societatea n-ar fi decît una dintr-un circuit
WINSTON GRAHAM 442
întreg şi va avea grijă el, Ross, ca să nu ridice preţurile pentai

beneficiul minelor.
Deşi Tonkin nu era ruinat, lui Ross îi părea rău pentru el:
îl aprecia mult şi ştia că muncise fară odihnă, că se străduise,
făcuse planuri, discutase, în c e rc a s e să c o n v in g ă E r a o
strădanie de cincisprezece luni care îl epuizase. Harry Blewett,
iniţiatorul şi primul susţinător al ideii îşi investise pînă la ultimul
ban şi pierduse tot. Johnsqn, puternic, neînduplecat, încăpă
ţînat, suporta pierderea mai bine decît ceilalţi; de fapt pierduse
cel mai puţin.
D upă ce au terminat, Ross se duse iar la domnul Pearce
unde află că acesta făcuse rost de bani. Se întrebă dacă nu
cum va avansa banii chiar notarul, om abil şi care ştia să se
îmbogăţească repede.
Apoi Ross se întoarse la Pascoe. Auzind vestea, bancherul
clătină din cap. Era un îm paim ut riscant, absolut contrar prin
cipiilor lui. D upă el era mult mai bine să nu te gîndeşti la
paguba suferită şi să o iei de la capăt, decît să te înglodezi în
datorii din care n-ai cum să mai ieşi - şi asta .numai pentru a
amîna scadenţele.
în timp ce se afla la Pascoe, Ross îi scrise lui Blewett
anunţîndu - 1 că depusese două sute cmcizeci de lire pe numele
lui la banca lui Pascoe. Era un îm prum ut pe cinci ani cu patru
la sută. Spera că suma îl va ajuta să biruie primele greutăţi.
Daim ul pînă acasă prin-întuneric dură două ore. înainte
de a zări luminile de la Nampara, ajunse din urmă pe cineva
înfaşurat într-o pelerină şi care mergea grăbit în aceeaşi direcţie
cu el.
E ra amărît şi deprimat, dar la vederea Demelzei îşi mai
veni în fire.
- E cam tîrziu, draga mea. Ai fost iar în vizită 9
- O, Ross, îmi pare atît de bine că nu te-ai întoras acasă
înaintea mea. M ă tem eam că am să întîrzii.
443 DEMELZA
- S-a întîmplat ceva 9

- Nu, nu. Am să-ţi spun cînd ajungem acasă.
- Vino! Suie-te lîngă mine! Mai e o jum ătate de milă
pînă acasă.
O ridică sus pe cal, lîngă el. D arkie se feri. Cu un suspin
de mulţumire, Demelza se aşeză com od în faţa lui Ross.
- Ar trebui să iei pe cineva cu tine, cînd ieşi după ce
se întunecă.
- O... nu se poate întîmpla nimic lîngă casă.
- N u fi atît de sigură. Este prea multă sărăcie pe aici ca să
fie toţi oamenii cinstiţi.
- Ai salvat ceva, Ross? Puteţi continua 9
El îi povesti tot.
- O, dragul meu, ce rău îmi parei îmi pare rău pentru
tine. Nu ştiu cum de s-a putut întîmpla...
- Nu face nimic. A trecut febra. Acum să ne liniştim
- Ce febră? întrebă ea uimită.
O bătu uşor pe mînă:
- E un fel de a spune. Apropo, ai auzit că cei de la Tren
with sînt bolnavi 9 Am vrut să mă duc să-i văd azi, dar am
întîrziat prea mult.
- Da, am auzit... ieri.
- Ştii cumva cum se simt?
- Da. Sînt puţin mai bine azi, deşi nu sînt încă în afara
oricărui pericol.
După ce trecură pîrîul, casa le apăru în faţă. La uşă des-
călecă şi o ajută şi pe ea să coboare. Afectuos, se aplecă să o
sărute, dar în întuneric buzele lui nu-i întîlniră decît obrazul.
Demelza deschise uşa.
- John, strigă ea, ne-am întors!
Cina se desfăşură în linişte. Ross trecu în revistă evenimen

tele din ultimele cîteva zile. Demelza era neobişnuit de tăcută.
WINSTON GRAHAM 444
Ross îi povesti că îşi salvase acţiunile de la Wheal Leisure,

dar nu şi cum procedase. îi va spune cînd se va apropia scaden
ţa. Pentru azi era destul.
Ii părea rău că nu-1 zvîrlise pe G eorge W arleggan în şanţ
cînd avusese ocazia să o facă, G eorge era genul de om care
de obicei avea grijă să evite scuzele. Avusese impertinenţa
să-l aducă înapoi pe vărul Sanson. Se întreba ce-ar zice Francis
dacă ar şti. Francis...
- Ai spus că şi Geoffrey Charles e mai bine? întrebă el.
Boala asta e mai gravă la copii.
D em elza tresări, dar continuă să mănînce.
- Cred că tot ce-a fost mai greu a trecut.
- Asta e o veste bună, dar pe Franciş n-am să-l iert nici
odată pentru ce ne-a făcut; însă n-aş dori nici celui mai înver
şunat duşman a tm e u o asemenea suferinţă.
Urm ă o tăcere lungă.
- Ross, spuse ea, după cele ce s-au întîmplat în iulie, am
jurat că n-am să mai ţin niciodată ceva ascuns faţă de tine,
aşa că ar fi mai bine să asculţi acum ce am să-ţi spun ca să
nu-ţi închipui că am vrut să te amăgesc.
- Ce vrei să-mi spui 9 Ai fost la Verity în absenţa m e a 9
- Nu. Am fost la Trenwith.
Se uită atentă la el, dar nu observă pe faţa lui nici o schimbare.
- Te-ai dus să le faci o vizită 9
- Nu... M -am dus ca să-i ajut.
O lum înare fum ega, dar nici unul din ei nu.se duse să
o stingă.
- Şi te-au dat afară 9
- Nu. Am stat acolo toată noaptea trecută.
- De ce 9
- Ross, a trebuit să stau. M -am dus să văd numai ce fac,
dar situaţia era disperată. Francis... nu mai avea febră, dar
445 DEMELZA
era epuizat de boală, Geoffrey Charles putea să m oară din

tr-un m oment într-altul. Elizabeth se molipsise şi ea, deşi nu
voia să recunoască. Trei servitori erau bolnavi şi numai M ary
Bartle şi mătuşa Sarah erau acolo ca să-i îngrijească. Am aju-
tat-o pe Elizabeth să se suie în pat şi am stat toată noaptea
lîngă Geoffrey Charles. O dată sau de două ori am crezut că
s-a dus, dar şi-a revenit şi azi-dimineaţă era m ai:bine. M -am
întors acasă şi m-am dus iar acolo după masă. D octorul
Choake spune că a trecut criza. Elizabeth are o form ă mai
uşoară. Am"stat acolo cît am putut, dar le-am spus că nu pot
rămîne şi la noapte. Tabb s-a ridicat din pat şi poate să vadă
de ceilalţi. Vor putea să se descurce la noapte.
Ross se uită la ea o clipă. Era un om înţelegător şi nu
putea să-i spună ceea ce ar fi vrut să-i spună.
Deşi la început n-a vrut să recunoască, pînă la urm ă a
trebuit să admită că acelaşi sentimente omeneşti, care o făcu
seră pe Demelza să-i ajute, erau identice cu cele care-1 îndem
naseră pe el să-l ajute pe Jim Carter. Putea el s-o găsească
vinovată, cînd acelaşi impuls îl făcuse şi pe el să acţioneze în
acelaşi chip?
Nu putea învinge aceste gînduri, dar onestitatea lui şi
afecţiunea care-I lega de ea nu - 1 lăsau să vorbească.
Continuară să mănînce în tăcere.
Intr-un tîrziu ea spuse:
- N-ani putut face altfel, Ross.
- Nu, ai făcut ceva bun şi frumos. Poate că peste vreo
două săptămîm voi fi în stare să apreciez ce-ai făcut.
Ştiau amîndoi ce voia să spună, dar nici unul nu m a i .
încercă să explice.
Capitolul VI
este noapte s-a pornit o vijelie care a durat

P douăzeci de ore. D upă o scurtă perioadă
de linişte, vîntul a început să sufle iar dinspre nord. în rafale
puternice, aducînd ploaie, lapoviţă şi ninsoare. In dimineaţa
zilei de Anul N ou - 1790 - vijelia atinsese punctul culm inant/
Se culcaseră tîrziu şi Demelza era obosită. Cu o noapte
înainte dormise foarte puţin din cauza Juliei căreia îi ieşeau dinţii.
Toată noaptea vîntul uriaşe şi şuierase - şuieratul acela
subţire şi ascuţit care prevestea „urgia“ venind dinspre nord.
Toată noaptea ploaia şi grindina bătuseră în geamuri. Partea
de jos a.ferestrelor era astupată cu cîrpe ca să împiedice ploaia
să pătrundă în camere. Era frig pînă şi în pat cu perdelele
trase şi Ross făcuse un foc mare jos în salon ca să mai încăl
zească puţin casa. Era inutil să aprinzi focul în soba din dor
mitor pentru că tot fumul era împins înapoi în cameră.
Ross se trezi în plînsetele Juliei, care de-abia se auzeau
din cauza vîntului. Crezînd că D em elza nu auzise, se hotărî
să se dea jos încet din pat ca să liniştească fetita. Se ridică
încet şi văzu că Demelza nu era lîngă el.
__ Dădu la o parte draperiile patului şi curentul rece îl lovi
în faţă. Demelza şedea lîngă pătuţul copilului. Picături de ceară
se scurgeau dintr-o lumînare aprinsă. Ross şuieră uşor ca să-i
atragă atenţia şi ea întoarse capul.
447 DEMELZA
- C e este 9 întrebă.
- N u ştiu, R o ss. C r e d că dinţii.
- A i să răceşti stînd a co lo . îm b ra că -te.
-■Nu, nu mi-e frig.
- Fetiţei îi e frig. Ia-o cu tine în pat.
Grindina, lovind, brusc în ferestre, îi a co p eri răspunsul.
R o s s se dădu j o s din pat, îm b ră că un halat şi o înfăşură şi pe
ea într-unul. S e uitară am îndoi la copil.
Julia nu d o rm ea. Faţa ei m ic u ţă era îm bu jo ra tă şi cînd
plîngea sc în ce te le păre au să se t ra n s fo rm e într-o tuse seacă.
- A r e tem peratu ră, e x cia m ă Ross.
- Cred-că din cauza dinţilor...
Grindina conteni tot atît de bru sc cum începuse, iar vîjîitul
vîntului nu se mai auzea.
- Ar fi. bine să o'luăm cu noi în pat, spuse Demelza. Se
aplecă şi luă copilul în braţe. Halatul îi alunecă jos pe covor.
Ross o urmă şi o aşezară amîndoi pe Julia în pat.
- Vreau să beau puţină apă, spuse Demelza..Luă cana şi
turnă puţină în pahar, bău încet, o înghiţitură, încă una. U m
bra ei se profila mişcîndu-se pe perete, rotindu-se aproape.
Ross se apropie repede de ea.
- Cred că am răcit.
Ii lu i mîinile într-ale lui. Deşi în cameră se simţea un
curent ca de gheaţă, mîinile ei erau fierbinţi şi asudate.
- De cînd eşti aşa 9
- Toată noaptea. Am început să mă simt rău de-aseară.
Se uită la ea. In lumina slabă i se vedea faţa. Dădu la o
parte gulerul de-dantelă al cămăşii de noapte.
- Gîtul tău e umflat, spuse el.
Demelza se dădu înapoi şi îşi îngropă faţa în mîini.
- Mă doare rău capul, m urm ură ea
WINSTON GRAHAM 448
*
îi trezi din somn pe soţii Gimlett. Duse copilul şi pe D e
melza jos în salon, îi întinse în faţa focului din cămin şi îi
înveli în pături groase. îl trimise pe Gimlett după doctorul
Dw ight Enys. D oam na Gimlett facea patul în fosta cameră a
lui Joshua. Acolo era o sobă care nu scotea fum şi singura
fereastră se deschidea spre sud; cu viforul de afară, camera
aceasta era mai potrivită pentru un bolnav. Se gîndi că făcuse
bine că-i înlocuise pe Jud şi Prudie cu Gimlett şi soţia lui.
Aceştia nu bom băneau niciodată, nici nu faceau în silă ceea
ce li se cerea, plîngîndu-se tot timpul de soartă.
în timp ce şedea lîngă Demelza, vorbindu-i încet, spu-
nîndu-i că Julia e voinică şi se va face bine repede, întreceau
prin minte tot felul de gînduri amare. îl năpădeau valun, valuri,
amemnţînd să-i întunece judecata sănătoasă, raţiunea. în dis
perarea lui ar fi fost în stare să se sfîşie în bucăţi. D em elza îşi
vîrîse singură gîtul în laţ, fară să se gîndească la consecinţe.
Se simţea obligată, erau rudele ei...
Nu, nu era asta. Deşi nu putea ghici ce o împinsese să
facă acest gest generos, ştia că trebuie să existe şi alte motive.
Toate se legau în inima ei: contribuţia ei la fuga lui Verity,
cearta lui cu Francis, cearta lui cu ea, falimentul societăţii lor,
vizita Demelzei la Trenwith unde toţi erau bolnavi. Toate
acestea nu puteau fi judecate separat şi era ciudat,.dar 1 se
părea acum că nu numai ea era responsabilă pentru boala ei,
ci şi el, în egală măsură.
Acum trei zile nu-şi arătase nici îngrijorarea, nici resenti
mentul; nu putea s-o facă nici acum. în schimb o îngrijea: îi
ştergea fruntea de sudoare, o îmbărbăta, o veghea pe Julia
care dormea în sfîrşit după un acces de tuse
Se duse apoi să o ajute pe Jane Gimlett Focul fusese
aprins deja î.n dormitorul de la parter şi văzu că Jane făcea
449 DEMELZA
patul. în timp ce o ajuta pe D em elza să se suie în pat, toată

casa răsună şi se zgudui cînd uşa de la intrare se deschise
apoi se închise cu zgomot. Dwight Enys sosise şi îşi scotea în
hol haina udă leoarcă.
Intră în cameră şi la lumina unei lumînări examină gîtul
Demelzei, îi luă pulsul, puse cîteva întrebări, apoi examină
copilul. Demelza, nemişcată în patul mare, îl urm ărea cu pri
virea. După cîteva minute ieşi în sala de la intrare să-şi ia
trusa şi Ross îl urmă.
- Spune-mi, ce au 9
- Amîndouă la fel.
- Vrei să spui că au crup 9
- Simptomele sînt evidente. N u mă pot înşela. La soţia
dumitale boala e mai avansată decît la copil.
Dwight îi evită privirea şi vru să intre în cameră, dar Ross
îl opri.
- Cît e de grav9’ Cît va dura 9
- N u ştiu, Ross. Unii trec mai repede de faza acută,
dar vindecarea şi convalescenţa d u rează mult, trei pînă la
şase săptămîni.
- Durata însănătoşirii nu contează.
D w ig h t îl bătu u şo r pe mînă:
- Ştiu asta, sigur că da.
- Şi tratamentul 9
- Nu putem face mare lucru; depinde de bolnav. Am
avut rezultate bune cu lapte... fiert, numai fiert şi băut cînd e
călduţ. îl întăreşte pe bolnav. Nici un aliment solid. Repaos
la pat, nici un efort. Inima nu trebuie să se obosească. Gîtul
badijonat cu alcool şi cu sare de mare. Eu nu cred că sîngerarea
ajută la ceva.
- Crezi că va veni curînd criza 9
WINSTON GRAHAM 450
- Nu, nu. într-o zi sau două. între timp ai răbdare şi

curaj. Au mai multe şanse de vindecare d e c ît săracii de la
ţară, flămînzi şi locuind în case tară foc şi lumină.
- Da, răspunse Ross, amintindu-şi ce-i spusese-Dwight
cu eîteva zile înainte. „Rezultatele sînt imprevizibile. Cîteodată
cei tari se duc şi cei slabi supravieţuiesc . 11
Capitolul VII
^ T i j e l i a a durat încă trei zile.

▼ Spre sfîrşitul zilei de Anul Nou, vîntul a
început să spulbere zăpada şi pînă a doua zi dimineaţa nămeţii
se îngrămădiseră pe lîngă gardurile vii şi ziduri lăsînd gol
pămîntul.măturat în vînt. Pom pa din curte era plină de ţurţuri
de gheaţă şi apa din găleată îngheţase. Cerul se. acoperise de
nori vineţi, care păreau că se lasă pe pămînt.
Pe la mijlocul zilei începu iar grindina. Purtată de vînt,
părea că nu atinge pămîntul şi izbea geamurile gkta să le
spargă. Răpăia tare. de eîteva ori, apoi se oprea brusc, lăsînd
loc vîntului care se auzea urlînd în depărtare ca o fiară.
Pentru Demelza zgomotul şi furia făceau parte din coşma
rul ei. D ouă zile.a avut febră mare şi faptul că zăcea în patul
mare cu polog al bătrînului Joshuaîi amintea de prima noapte
pe care o petrecuse la Nampara: Anii s-au şters şi se văzu din
nou la treisprezece ani, o copilă în zdrenţe, nemîncată, neştiu
toare, îndrăzneaţă, dar înspăimîntată. O dezbrăcase şi o băgase
sub pom pă şi lăsase să curgă apa pe ea pînă o spălase bine; o
îmbrăcase cu o cămaşă care mirosea a levănţică şi o culcase
în patul ăsta mare. O d ureaujncă urmele de bici de pe spinare
lăsate de ultima bătaie pe care 1 - 0 administrase tatăl ei. O
dureau coastele din cauza loviturilor primite de la derbedeii
WINSTON GRAHAM 452
care o bătuseră la tîrgul din Redruth. Lum inarea fumega,

picături de ceară se scurgeau pe măsuţa de lîngă pat şi statueta
colorată a Fecioarei Maria de pe cămin îi facea semn cu capul.
Dar mai rău era că nu putea înghiţi pentru că i se părea că
cineva o legase de gît cu o frînghie, şi mai era Cineva care
aştepta după uşa de la bibliotecă, pînă adoarm e şi pînă se
stinge lumînarea, ca să se strecoare înăuntru pe întuneric şi
să strîngă nodul.
Trebuia să stea trează, trebuia să stea trează cu orice preţ.
Garrick o să vie curînd să rîcîie la fereastră şi va trebui să se
ducă s-o deschidă şi să-i dea drumul înăuntru. Prezenţa lui
era o alinare; o va proteja toată noaptea.
Cîteodată vedea oameni umblînd prin cameră; erau Ross
şi Jane Gimlett şi tînărul doctor Enys. Se .aflau acolo, dar nu
erau reali. Nici chiar copilul ei din pătuţ nu era real. Totul se
petrecea în imaginaţia ei, era un vis, ceva ce avea legătură cu
un viitor imposibil, ceva ce spera să aibă, dar nu va avea
niciodată. Prezentul era lumînarea din care picura ceara şi
statueta care dădea din cap şi coastele care o dureau şi frînghia
din jurul gîtului şi acel Cineva care aştepta în dosul uşii de
la bibliotecă.
- Mi-ai furat fata! striga T om Carne în timp ce ea tremura
toată ascunsă în dulap. Cu ce d rept 9 Am să te dau în judecată!
- Statueta pare să o supere, spuse Ross. Cred că ar fi
bine să o luăm de acolo.
Demelza se uita de sus de unde sta ascunsă în dulap şi
vedea jos, jos de tot, două siluete mărunte, luptîndu-se pe
podea, acolo jos. Ross îl aruncase pe tatăl ei în cămin, dar acesta
s-a ridicat repede şi se pregătea să-i pună ceva în jurul gîtului.
- T e - a i pocăit? îl întrebă el. Te-ai pocăit 9 Păcatul, păcatul
trupesc şi beţia. D om nul D um nezeu m-a scos din mlaştina
453 DEMELZA
păcatului şi m-a salvat. M -a ajutat să pun piciorul pe pămînt

sănătos. N u mai beau, nu mai trăiesc în păcat.
- Salvat 9 a spus Francis. Salvat de ce? Şi toată lumea a
început să rîdă. Nu rîdeau de Francis, ci de ea pentru că încerca
să-şi dea aere şi să pretindă că face parte dintre ei, cînd de
fapt nu era decît o rîndăşoaică, crescută într-o căsuţă plină de
păduchi. O rîndăşoaică... rîndăşoaică...
Oftă adînc. I se părea că-şi aruncă toate amintirile trecute
în mare. Cădeau rostogolindu-se departe, deveneau din ce în
ce mai mici. şi se afundau în mare. Să se înece, să piară şi să
moară, măcar de-ar avea linişte.
- Şă se înece în noroi, se auzi vocea lui Ross. Auzi! Să
trişeze la cărţi! Lasă-1 să se înece!
- Nu, Ross, nu, Ross, nu! II apucă de mînă. Salvează-1.
Altfel vor zice că ai făcut o crimă. Ce importanţă are, dacă
ne-am recăpătat tot ce am pierdut, dacă n-am pierdut Wheal
Leisure 9 Vom fi iar împreună. Numai asta contează.
Se feri de atingerea a ceva rece pe frunte.
- De obicei febra nu durează atît de mult, spuse Dwight.
Mărturisesc că nu ştiu ce să mai fac.
Desigur, aşa o omorîse M ark pe Keren. Ei nu-i spusese
nimeni, dar aşa spunea lumea. O tîrîse peste fereastră şi apoi
o sugrumase. încercau să-i facă şi ei la fel acuma. Dormise, şi
cineva tocmai venise din bibliotecă şi strîngea frînghia.
- Garrick, şopti ea, Garrick! Hai, băiete! Ajută-mă!
- Bea asta, iubito. Vocea lui Ross venea de departe, din
cealaltă cameră, din camera care nu era a ei; o auzea ca prin vis.
- Degeaba, spuse Dwight. N u poate înghiţi nimic acum.
Poate peste cîteva ore, dacă...
Garrick rîcîia la fereastră.
- Deschideţi fereastra! strigă ea. Deschideţi repede, pînă
nu e... prea... tîrziu.
WINSTON GRAHAM 454
Ceva mare, negru şi lăţos sări în cameră îndreptîndu-se

spre ea şi cu un oftat de uşurare îşi dădu seama că făcuseră
cum i-a rugat. Cîinele o lingea pe faţă şi pe mîim cu limba lui
aspră. începu să plîngă uşurată. D ar o dată văzu, îngrozită,
că. Garrick greşea că o luase drept un duşman şi-şi înfigea
dinţii în gîtiil ei. Se zbătu, încercă să explice, dar vocea i se
stinsese şi nu mai putu respira...
L u m în a re a se stinsese. în c a m e ră era frig. O trecu un
fior rece. Julia p lîngea iar din c a u z a dinţilor. T re b u ia să se
scoale şi să-i dea să bea apă. D e n-ar fi fast vîntul atît de
rece! U n d e era R o s s 9 N u se întorsese a c a s ă 9 Prea p u n e tot
la inimă, sp u n e a Verity, pune totul la inimă. D e <âta asta
nu trebuie să-l dezam ăgesc. L -am .înşelat o dată. L -a m în
şelat. C um să m ă d e z v in o v ă ţe s c 9 '■
Se întîmplase ceva cu Julia şi cu ea însăşi. Da, Julia era
bolnavă. O veghease toată noaptea. Şi Francis era bolnav, şi
Elizabeth, deşi nu voia să recunoască. Simţea în gură un gust
oribil de cocleală. Din cauza plantelor acelea medicinale care
ar.deau în cameră; M ătuşa Sarah Tregea'gle venise direct de
la colinde ca să-i. îngrijească. Dar unde era...
- R o s s ! strigă ea, R o ss 1
- E în salon, doamnă, doarm e în fotoliu, se auzi o voce
de femeie. Nu era Prudie..Vreţi să mă duc să-l chem 9 N-a
dormit de trei nopţi.
N-aveau voie să doarmă nici unul. Dacă venea tatăl ei 9
O să-i aducă pe toţi minerii din Illuggan şi vor da foc la casă:
Dar tatăl ei se pocăise. Era alt om acum. Se căsătorise cu
M ary Chegwidden. Cum o să vină a cum 9 Poate cu un cor de
metodişti, şi vor cînta afară, sub ferestre. I se părea nostim şi
încercă să rîdă, dar se înecă îşi dădu apoi seama că nu era
nostim pentru că văzu afară sub ferestre o mare de capete.
Ştia că le e foame, că vor pîine.
455 DEMELZA
O mare de oameni umpleau toată valea şi strigau: „Vrem

pîine, avem dreptul să cum părăm grîu la un preţ mic. Avem
nevoie de grîu ca să avem ce mînca şi o să-l luam cu voie sau
fără voie.“
Şi ea îşi dădea seama că singura hrană pe care le-o putea
da era propriul ei copil...
Lîngă ea era Sanson, moraail. Verity şi Andrew Blamey
stăteau de vorbă într-un colţ, dar erau prea atenţi unul la altul
ca să o observe.
Demelza plîngea cuprinsă de frică pentru că minerii erau
înnebuniţi de foame şi ameninţau să dea foc casei.
îl căută din ochi pe Ross şi cînd se uită din nou la fereastră
feţele mici înghesuite acolo, holbîndu-se la ea, erau deja învă
luite în valuri dese de fum alb.
- Priviţi, ninge iar, spuse Jane •Gimlett.
- Ninge! încercă ea să răspundă. Nu vezi că nu e zăpadă 7
E fum. Arde casa şi o să murim asfixiaţi. îl văzu pe Sanson
căzînd şi simţi cum fumul o împiedică să respire.
' Se îneca, duse mîna la gît, dar mîna altcuiva era deja acolo.
*
în dimineaţa zilei de patru ianuarie, vîn tul se opri şi începu
să ningă, o ninsoare bogată şi deasă. La amiază, cînd ninsoarea
încetă, cîmpul şi copacii erau acoperiţi cu un strat gros de
zăpadă. Ramurile se aplecau sub greutatea ei şi sloiuri de
gheaţă pluteau pe apa pîrîului. John Gimlett, care spărgea
lemne în curte, trebuia să desfacă mai întîi buştenii lipiţi din
cauza gerului. G elenouă raţe ale lui Gimlett, care se îndreptau
spre apă, legănîndu-se pe picioare, păreau murdare şi bolnave
de gălbenare, în contrast cu albeaţa zăpezii. Pe plaja de la
Hendrawna marea se retrăsese şi valurile săltau urlînd în depăp
tare. Gheaţa şi spuma galbenă care acopenseră plaja timp de
WINSTON GRAHAM 456
o săptămînă erau acum sub o mantie de zăpadă. D unele de

nisip păreau şiruri înalte de munţi şi din depărtare falezele
întunecate contem plau scena, înfăşurate ca într-un giulgiu în
haina lor nouă.
Pretutindeni d o m nea o linişte adîncă. Trecuse furia fana
tică a vijeliei şi un covor de z ăpadă se aşternuse peste lume.
Nu mişca nimic, se auzea numai lătratul unui cîine răsunînd
în toată valea. Vuietul mării nu se mai auzea decît printr-un
efort de gîndire.
La ora două norii se împrăştiară şi apăru soarele strălucind
orbitor, urmat de un scurt dezgheţ. Z ăpada topită se scurgea
de pe ramuri şi tufişuri şi mici avalanşe începură să alunece în
jos pe acoperiş. Pete întunecate de pămînt apărură ici, colo
pe cîmp şi un prigor căţărat pe o ram ură de m ăr acoperită de
zăpadă pufoasă începu să cînte în soare.
Dar seninul venise prea tîrziu, um brele serii cuprinseră
valea şi gerul se lăsă din nou.
Pe la ora patru, cînd se întuneca, Dem elza deschise ochii
şi se uită la tavanul patului cu polog. Se simţea mai bine, mai
liniştită, altfel decît înainte. N u o mai chinuia nici un coşmar,
în jurul ei totul era real. Se trezise. V edea camera învăluită în
umbră, tavanul licărind palid deasupra capului; draperiile de
la ferestre trase, lăsînd să se vadă-ochiurile mici ale geamurilor,
o văzu şi pe Jane Gimlett care m oţăia în faţa focului de turbă
din cămin.
Se întrebă ce zi este, cît o fi ceasul, cum e vremea afară.
Nu se mai auzea nici un zgomot. I se păruse ei, sau zgomotele
veneau de afară? Era linişte, totul părea nemişcat, calm, ca
ceva privit de la distanţă, ceva cu care ea nu mai avea nici o
legătură. U nde era R oss 9 Şi Julia? Fuseseră toţi bolnavi 9
Nu-şi putea da seama ce se întîmplase. Ar fi vrut să vorbească.
457 DEMELZA
dar se temea să încerce. Dacă ar fi vorbit ar fi putut să spargă

carapacea în care se afla sau ar fi rămas închisă înăuntru pentru
totdeauna. în asta consta toată greutatea alegerii. Nu ştia ce
să facă şi se temea să încerce. Şi Jud, şi Prudie, şi tatăl ei, şi
Verity şi Francis... Nu, nu, destul! Trebuia să se oprească.
Acolo, la fiecare pas, o aştepta coşmarul.
în aceeaşi clipă o bucată de turbă aprinsă căzu sfarmîn-
du-se în cămin. Căldura degajată şi lumina puternică o treziră
pe Jane. Scoase un oftat, căscă, şi se sculă să mai pună turbă
pe foc. Se apropie apoi de pat să vadă ce face bolnava. Ceea
ce văzu o facu să se ducă repede în căutarea lui Ross.
îl găsi prăbuşit în fotoliu, cu ochii aţintiţi asupra focului.
Se întoarseră amîndoi în camera bolnavei şi Ross se apropie
de pat.
Ochii Demelzei erau închişi, dar după un m om ent păru
că simte umbra lui Ross peste faţa ei. Deschise ochii şi îl recu
noscu. Jane Gimlett se apropie cu o lumînare şi o puse pe
măsuţa de lîngă pat.
- Ei, iubita mea...
Demelza încercă să zîmbească şi după un m om ent de
ezitare, înfricoşată, încercă să vorbească.
- Ei, Ross...
Carapacea se sparse. Ross o auzi. D em elza ştia acum că
se va face bine.
M urm ură ceva ce el nu înţelese; se aplecă să audă mai
bine, dar totuşi nu o înţelese.
Atunci Demelza rosti clar:
- Julia...
- Da, draga mea, dar nu acum. Mîine. Cînd vei fi mai
bine. Ai s-o vezi atunci. Se aplecă şi o sărută pe frunte. Acum
trebuie să dormi.
WINSTON GRAHAM 458
- Ziua 9 întrebă ea.

- Ai fost bolnavă vreo două zile. A nins şi e frig. Dormi
acuma. Dwight va veni diseară să-te vadă din nou. Să-i arătăm
că te simţi mai bine. Dormi, Demelza.
- Julia, repetă ea.
- Mîine. Ai s-o vezi mîine, iubita mea. Dormi.
A scultătoare, D e m e lz a închise ochii şi im ediat în ce p u
să respire mai bine decît în cele cinci zile de cînd era bol
navă. O lăsă şi se du se la fereastră. Se întreba d a c ă f ăcuse
bine să o mintă.
Pentru că Julia murise cu o noapte înainte.
Capitolul VIII
este două zile au îngropat copilul. Vremea
P era liniştită şi rece. Nămeţi de zăpadă în

gheţată acopereau cîmpia şi potecile. Venise multă lume la
tnmormîntare. Şase fete tinere, îmbrăcate în alb, au purtat
coşciugul tot drumul de o nulă şi jum ătate pînă la biserica din
Sawle. De-a lungul drumului lumea aştepta tăcută şi pe măsură
ce cortegiul înainta se alătura şirului de oameni. Corul bisericii,
deşi nu fusese chemat, a întîmpinat cortegiul la jumătatea
daimului şi de cîte on cele şase fete se opreau să se odihnească,
intonau psalmi la care se alătura întreaga asistenţă îndoliată.
Dwight Enys mergea lîngă Ross. In spatele lor veneau
John Treneglos şi Sir Hugh Bodrugan, apoi Harry Blewett şi
Richard Tonkin. Harris Pascoe îl trimisese pe fiul său mai
mare. Joan Teague şi una din verişoarele Tremenheer erau
urmate de căpitanul Henshawe care venise cu soţia. In spatele
lor erau Jud şi Prudie Paynter, şi familiile Martin, Daniel,
Carter, Vigus şi Nanfan, urmaţi de o masă de ifnnen în haine
sărăcăcioase, îm preună cu soţiile lor, mici fermieri, muncitori
agricoli, pietrari, rotari, pescari. Vocile acestor oameni care
cîntau psalmi răsunau impresionant în aerul liniştit şi îngheţat.
După ce terminau un psalm şi înainte ca procesiunea să por
nească mai departe se lăsa o scurtă linişte în care timp se
WINSTON GRAHAM 460
auzea vuietul îndepărtat al mării. în cele din urmă, domnul

Odgers văzu că trebuie să oficieze slujba de înm orm întare în
faţa a peste trei sute cincizeci de oam eni care nu încăpeau
toţi în biserică şi .stăteau tăcuţi, afară în curte.
Omagiul acesta neaşteptat din p artea tuturor acestor
oameni îl impresionă adînc pe Ross. împietrit, nimic altceva
nu-1 mai putea mişca. Nu era credincios, nu găsea în el puterea
credinţei care să-i uşureze pierderea copilului. în sinea lui
blestema cerul şi împrejurările, dar cruzim ea loviturii primite
nu facea decît să-l împietrească şi mai mult, să-l întărească în
încăpăţînarea lui.
Că Demelza avea să trăiască nu i se părea încă un motiv
suficient ca să fie recunoscător. Pierderea fetiţei îl lovise, îl
zguduise puternic. Cînd, copil fiind, m am a lui îl ducea la bi
serică, repetase de multe ori un psalm care începea cu cuvin
tele: „Azi dacă veţi auzi vocea D om nului, nu vă împietriţi
inimile împotriva lui.“ Dar, la m oartea mamei sale, chiar în
timp ce o plîngea, ceva apăruse în sufletul lui, o barieră care
să-l apere de slăbiciune, uşurinţă şi sensibilitate. Se gîndise
atunci: Ei, bine, am pierdut-o şi sînt singur. Asta este! Din
acel moment copilul devenise adult.
Dar dovada aceasta tăcută, ciudată, de respect şi afecţiune,
pe care i-o dăduseră toţi acei oam eni simpli, mulţi lihniţi de
foame, care se strînseseră în jurul lui venind din mină, de la
cîmp sau de la ferme reuşise să străpungă pavăză cu care se
înconjurase.
în noaptea aceea viforul se porni din nou, dinspre nord,
şi toată seara Ross a stat cu Demelza. D u p ă un leşin, cînd îi
aduseseră la cunoştinţă vestea morţii Juliei, începuse să-$i
revină. Era ca şi cum natura, hotărîtă ca D em elza să supravie
ţuiască, nu permitea creierului ei obosit să se gîndească la pier
derea pe care o suferise. Singurul lucru important era supravie
461 DEMELZA
ţuirea fizică. Cînd boala ei gravă avea să treacă şi va urma

convalescenţa, atunci va începe greul.
Pe la nouă Dwight veni din nou şi după ce o examină pe
Demelza rămase să stea de vorbă cu Ross în salon.
Ross era deprimat, absent, părea că nu putea urmări con
versaţia cu Dwight. Repeta m ereu că regretă că nu îi invitase
acasă pe cei careTuaseră parte la înmormîntare ca să le ofere
mîncare şi băutură. Ii explica lui Dwight, ca şi cum acesta n-ar
fi ştiut, că în ţinutul lor era obiceiul să oferi oamenilor după
înmormîntare mîncare şi băutură din belşug. N u putea să uite
că veniseră atîţia la înmormîntare. N u se aşteptase la aşa ceva
şi spera că vor înţelege că din cauza bolii Demelzei nu putuse
să facă ceea ce ar fi trebuit.
Dwight îl crezu beat. Nu era aşa. Nu mai băuse nimic de
cînd se îmbolnăviseră. Fizic nu suferea de nimic; numai că nu
putea să doarmă. Suferea însă sufleteşte, dar pentru asta
Dwight nu putea face nimic. N um ai timpul, sau Ross însuşi
putea să îndrepte ceva. Ross nu putea accepta această înfrîn-
gere. Nu-şi va putea recăpăta însă echilibrul decît în momentul
în care nervii săi, încordaţi la maximum, ca un arc, se vor destinde.
- Ross, nu p-am spus pînă acum, dar acum simt că trebuie.
Nici nu ştii cît mă doare că n-am putut să o salvez pe... Julia.
- Nu m-am aşteptat să-l văd pe Sir Hugh azi. Are mai
multă compasiune în sufletul lui decît mi-am închipuit.
- Simt că ar fi trebuit să mai încerc şi altceva... orice.
Dumneata m-ai ajutat, m-ai adus aici. Mi-ai fost un adevărat
prieten şi n-am putut să te răsplătesc.
- N-a fost nimeni de la Trenwith la înmormîntare, spuse
Ross. Cred că nu s-au făcut încă bine.
- O ,'v a dura mult pînă să se însănătoşească, săptămîni
întregi. Am văzut în vata şi toam na asta mulţi care au suferit
de această boală. Aş fi dorit atît de mult să... C hoake va spune
WINSTON GRAHAM 462
far(ă îndoială că e din cauza neglijenţei mele şi că el l-a salvat

pe Geoffrey Charles...
- Demelza L-a salvat pe Geoffrey Charles, spuse Ross,
sacrificînd-o pe Julia.
O pală de vînt zgudui casa. Dw ight se ridică.
- Ştiu cît te doare. îmi pare atît de rău.
- Doam ne, cum bate vîntul ăsta! spuS'e Ross.
- Vrei să stau aici la n oapte '7
- Nu, şi dumneata ai nevoie de somn, ai nevoie d§ putere,
pentru mîine. Eu am tot anul înainte ca să-mi revin. Bea ceva
cald şi pe urm ă du-te acasă să te odihneşti.
Puse ceainicul pe foc şi pregăti un grog pe care îl băură
îm preună.
- Laînrhorm întare au. venit mulţi oameni săraci. Dwight.
Ar fi trebuit să le dau mîncare şi băutură. Ar fi avut nevoie.
- Nu puteai să hrăneşti trei sate, răspunse Dw ight liniştit.
Se auzi o bătaie în uşă.
- Vă.rog să mă iertaţi, domnule, spuse Jane Gimlett, dar
stăpîna vă roagă să veniţi pînă la ea.
- S-a întîmplat ceva 9
- Nu, domnule.
După plecarea lui Dwight, Ross se duse în dormitor. D e
melza părea mică de tot şi palidă, în patul mare. îi luă mîna
întinsă şi se aşeză pe scaun lîngă ea.
Pe masă pî'lpîiau două lumînări. în cămin, cărbunii încinşi
răspîndeau lumină şi o căldură dogoritoare. Ross încercă să
găsească ceva de spus:
- Am primit azi-dimineaţă. o scrisoare de la Verity. Nu
ştiu unde am pus-o.
- E... bine?
- Se pare că da. Am să ţi-o.citesc cînd o voi găsi. întreba
ce fac Francis şi ai lui. De-abia acum 0 aflat că au fost bolnavi.
- Şi noi 9
463 DEMELZA
- ...N-a aflat nimic despre noi.

- Trebuie... să-i scrii... Ross... şi să-i spui.
- Am să-i scriu.
- Ei cum se simt... Ross 9 Elizabeth şi...
- Sînt bolnavi, dar se vor însănătoşi. Chiar şi Geoffrey
Charles,, ar fi putu să adauge, dar se opri la timp, înăbuşin-
du-şi amărăciunea. Trebuia să o evite, mai presus de orice,
îşi sprijini capul de tăblia de lemn a patului şi încercă să uite
tot ce se petrecuse în ultimele săptămîni, toată frustrarea şi
durerea; încercă să se gîndească la zilele fericite de acum un
an. Rămaseră amîndoi aşa mult timp. Vîntul începuse să se
mai potolească, îndreptîndu-se spre nord-vest. Focul se.stingea
şi din cînd în cînd flacăra luminărilor tremura.
Mişcă puţin mîna şi imediat Dem elza 1 - 0 strînse mai tare..
- N u plec, spuse el, am vrut să aţîţ focul.
- Lasă-1, Ross. N u acum. N u mă părăsi.
- Ce s-a întîmplat 9 o întrebă.
- Mă... mă gîndeam numai.
- La ce? ■
- Că Julia se simte singură. Nu putea să sufere vîntul.
*
Ross rămase lîngă patul ei toată noaptea. Nu dormea,
aţipea numai din cînd în cînd în timp ce vîntul continua să
bată şuierînd puternic. Fie că era treaz, fie că adormea, aceleaşi
gînduri îl chinuiau. Frustrări şi pierderi. Jim Carter şi Warleg
gan şi Julia. Eşecuri, nereuşite. Tatăl său murind neîngrijit în
aceeaşi cameră. întoarcerea lui din America, dezamăgirea
provocată de Elizabeth şi fericirea lui cu Demelza. Pierduse
oare această ultimă bucurie 9 Poate că nu, dar nu mai era
aceeaşi, era încărcată de amintiri. Şi propria lui viaţă 9 L a ce
se redusese? O luptă nebunească şi zadarnică, sfîrşind cu un
eşec, cu un faliment aproape. O parte din viaţa lui se terminase,
WINSTON GRAHAM 464
o fază, o epocă, un punct de cotitură, şi nu-şi putea închipui

că va porni din nou pe acelaşi drum. Ce se terminase o dată
cu această fază 9 Tinereţea lui?
Cum s-ar fi simţit în seara asta, dacă totul ar fi fost altfel,
dacă el ar fi învins? D acă ar fi triumfat asupra autorităţilor
judiciare, asupra familiei W arleggan, a bolii, dacă n-ar fi fost
el învins, neprevăzător, obosit de moarte. Ar fi dormit acum
liniştit, ferit de astfel de gînduri. Totuşi, s-ar fi terminat această
perioadă în acelaşi fel? N u ştia şi era prea abătut, prea deprimat
ca să-i mai pese. N u credea că de acum încolo va mai fi posibil
să reuşească ceva în viaţă. Viaţa se term ina cu un eşec, orice
efort nu era decît p ra f şi pulbere, nimic altceva. T oate dru
murile duceau spre sumbrul parapet al morţii.
Dimineaţa vîntul continua să bată, un vînt îngheţat. Ross
aduse lemne, facu focul, apoi bău eîteva pahare cu coniac ca
să se încălzească. Cînd se aşeză iar lîngă pat alcoolul îi înfier-
bîntă creierul şi adormi imediat.
Visă lucruri fantastice în care tensiunea, conflictul şi voinţa
de a lupta erau singurele care contau; retrăi în eîteva clipe
toate necazurile prin care trecuse luna trecută şi se trezi încet
în lumina cenuşie care se strecura prin perdele. John Gimlett
stătea aplecat în faţa focului.
- Cît e ceasul? îl întrebă Ross în şoaptă.
John se întoarse spre el.
- Cam opt fără un sfert, domnule. A eşuat o corabie pe plajă.
Ross se uită la Demelza. D orm ea liniştită, cu părul răsfirat
pe pernă; dar ar fi dorit să nu fie atît de palidă.
- Nu s-a luminat încă bine ca să o vedeţi, domnule, şopti
Gimlett. Am zărit-o cînd m-am dus după lemne. N u cred c-a
mai văzut-o cineva pînă acum.
-C e9
- Corabia, domnule. Pare destul de mare.
465 DEMELZA
Ross luă sticla de coniac şi mai bău un pahar. Era înţepenit,

îi era frig şi avea gura uscată.
- Unde este 9
- Mai jos de Damsel Point. A trecut de capul Damsel dar
n-o să mai poată să iasă în larg pe vîntul ăsta.
Ross era încă ameţit de somn, dar coniacul îşi facea efec
tul. Se gîndi că minerii şi familiile lor vor avea ce strînge de
pe plajă. N orocul lor!
- Cred că aţi putea să o vedeţi de sus de la fereastră.
Ross se sculă, se întinse, apoi ieşi din cameră şi sui încet
scările. Fereastra dinspre nord a dormitorului era acoperită
cu un strat gros de sare şi nu se vedea nimic prin ea. O deschise
şi înţelese ce a vrut Gimlett să spună. Era o corabie mare cu
două catarge. Se clătina şi se înclina din ce în ce mai mult,
împinsă de valurile care se spărgeau de ţărm. Pierduse toate
pînzele, cu excepţia cîtorva resturi care fluturau în vînt. Cei
de pe vas încercau să ridice un fel de catarg improvizat, dar
ar fi putut să o scoată din g o lf numai dacă i-ar fi crescut aripi;
apa era prea mică şi curînd corabia avea să eşueze.
Era pe punctul de a pleca de la fereastră cînd ceva îi
atrase atenţia şi se uită atent la corabie. Căută ocheanul tatălui
său şi-l fixă bine pe pervazul ferestrei. Era un ochean bun pe
care tatăl său îl cumpărase ieftin de la un căpitan de fregată
beţiv^ la Plymouth. Pe cînd se uita, perdelele începură să se
mişte umflate de vînt. în sfîrşit, vîntul începea să se d om o
lească. Lăsă jos ocheanul. Vasul era Oneen^Char/oite.
*
Coborî. în salon îşi turnă ceva de băut.

- John! strigă el cînd îl văzu pe Gimlett trecînd.
- Da, domnule!
- Pune şaua pe Darkie.
Gimlett se uită la el. O lumină strălucea în ochii stăpînului
său, ca şi cum ar fi avut o viziune, dar nu una sfîntă.
WINSTON GRAHAM 466
- N u vă simţiţi prea bine, dom nule 9

Ross mai bău un pahar:
- John, toţi oamenii aceia care au venit la înmormîntare.
Ar fi trebuit să fie ospătaţi, să li se dea de mîncare şi băutură.
Să vedem ce putem face în dimineaţa asta.
■Gimlett se uită la el alarmat.
- De ce nu vă odihniţi, dom nule 9 Nu vă mai necăjiţi atîta!
- Pune şaua pe Darkie imediat, John!
- Dar..
Ross îi aruncă o privire încruntată .şi Gimlett plecă imediat.
In’dormitor Dem elza continua sa doarm ă liniştită. Ross
îşi luă pelerina,şi pălăria şi încălecă. Darkie fusese ţinută prea
mult în grajd, era neliniştită şi de-abia putea să o stăpînească.
D upă nici un minut, zburau în susul văii.
In prima casă din satul Grambler nu era lumină şi nu
mişca nimeni cînd Ross se opri în faţa ei. Jud şi Prudie aveau
gin de contrabandă în casă, dar întrucît după înmormîntare
nu li se dăduse de băut pe gratis, se întorseseră amărîţi acasă
unde petrecuseră toată noaptea bînd ginul lor
Ros.s ciocăni, dar nu răspunse nimeni. Se propti în uşă,
împinseşi zăvorul slab cedă. In încăpere era întuneric şi plutea
un miros puternic de băutură. Apucă pe cineva de umăr, o
recunoscu pe Prudie, încercă iar-şi-l nimeri pe Jud.
- Iisuse! ţipă Jud tremurînd tot, nici în casa ta nu eşti
stăpîn, că şi năvăleşte cineva peste tine.
- Jud, a naufragiat un vas, spuse Ross calm.
- C um 9 Jud se ridică imediat. Unde e epava 9
- Pe plaja de la Hendrawna. O să eşueze curînd. D u-te şi
trezeşte-i pe cei din Grambler şi trimite vorbă la Mellin şi la
Marasanvose. Eu mă duc la Sawle.
Jud se uită chiorîş în semiîntuneric, chelia lui semănînd
cu o a doua faţă.
467 DEMELZA
- Şi de ce să-i aduc pe toţi 9 Vin ei singuri.

- E un vas mare, spuse Ross. Transportă alimente. 0 să
fie destule rămăşiţe pentru toţi
- D a r , dar...
- Fă cum îţi spun, că dacă nu te încui aici pe dinafară şi
mă duc singur.
- M ă duc, domnule căpitan, mă duc! M i-a trecut n u m a ’
aşa prin cap.
Ross plecă trîntind uşa după el atît de tare că se cutremură
toată casa. 0 bucată de tencuială uscată căzu de sus în capul
lui Prudie.
- Ce te-a apucat? îi trase un pumn lui Jud şi se ridică.
Jud se scărpina pe sub cămaşă.
- 0 stafie, îţi spun eu ce a fost, o stafie.
- Ce tot spui 9 Ce te-a apucat să te scoli aşa devrem e 9
- îl visam pe bătrînul Jo sh u a, spuse Jud. S tă te a în faţa
mea, cum te văd şi m ă vezi, aşa cum l-am văzut prin anii
şaptezeci şi şapte cînd um bla du p ă m icuţa aia din St. Ives.
M -am trezit şi l-am văzut stînd lîngă pat, uite a ş a cum te-
văd pe tine.
- Cine 9
- Bătrînul Joshua.
- Maimuţoi prost ce eşti, bătrînul e-n mormînt de mai
bine de şase ani!
- Da, da, dar ăsta era căpitanul Ross', îţi spun exact.
- Şi atunci de ce nu spui aşa 9
- Pentru că, spuse Jud, nu mi s-a părut niciodată că
seamănă atît de bine cu bătrînul Joshua ca acuma.
Capitolul IX
C
u priceperea dem nă de admirat a marina
rului cu experienţă, căpitanul Bray reuşi
mai mult de o oră să ţină vasul la oarecare distanţă de ţărm ca
să nu eşueze.
L-a ajutat şi o acalmie în furtună şi se părea chiar că va
avea şansa să scape.
Dar. cînd apele în c e p u ră să se um fle din nou, o dată
cu fluxul, Ross care tocm ai se întorsese acasă văzu că vasul
era pierdut.
Mulţi ani după aceea îşi amintea scena. Nisipul era ud,
acoperit de spumă clocotitoare pînă la dune şi pietriş. Din loc
în loc stîncile apăreau cenuşii, acoperite pînă în vîrf de spuma
mării, păreau clăbuci imenşi de săpun care se învîrtejeau
printre stînci ca stolurile de pescăruşi zburînd. La m arginea
mării se vedea un şir lung întunecat de treizeci, patruzeci de
oameni care sosiseră deja, gata să recolteze ceea ce le oferea
marea. Oueen Chcirlolle. Cu prora înainte, se apropia cu viteză
de mal săltînd pe valurile care o împiedicau cu putere, sufocată
de ape, gata să se răstoarne. Soarele apăru o clipă printre
spărturile de nori negri care alergau spre răsărit, acoperind
cerul cu o culoare de un galben-palid, bolnăvicios, aproape
nepămîntean; valurile cît muntele luceau acoperite de pete
469 DEMELZA
aurii. Apoi soarele fu înghiţit de o perdea de nori zdrenţuiţi şi

lumina se stinse.
Vasul se izbi de ţărm cu prora înainte, aşa cum voise
căpitanul, dar n-a ajuns să'seînfigă solid în nisip; un val venind
cu forţa dintr-o parte, ca o piramidă imensă de apă, îl lovi
spărgîndu-se deasupra lui şi culcîndu-1 pe o parte. In cîteva
secunde se răsturnă cu puntea îndreptată spre ţărm.
Luptîndu-se cu vîntul, Ross alergă pe plajă clătinîndu-se
ca un om beat; corabia era acum pe ţărm la jumătatea distanţei
dintre faleză şi mare.
încă nu se putea ajunge la ea, dar valurile o împingeau
mereu înainte, spre interior; alergau nebune inundînd plaja
pînă aproape de dunele de nisip, apoi se retrăgeau lăsînd în
urmă suprafeţele întinse .acoperite de o apă sticloasă, adîncă
de numai cîţiva centimetri.
Marinarii de pe vas încercau să lanseze o barcă de salvare.
Nu puteau face ceva mai nepotrivit, dar, cum fluxul creştea,
nu aveau altă şansă dacă rămîneau la bord.
Au lansat barca la apă fară nici un incident, cu numai trei
sau patru oameni înăuntru, dar o trombă de apă se năpusti
asupra lor, chiar acolo unde brigantina era mai apărată de
vînt şi mătură barca ducînd-o departe. Oamenii vîsleau cu
disperare să menţină barca la adăpost, dar valurile îi duceau
spre larg. Un alt val se năpusti asupra lor din direcţia opusă şi
barca se răsturnă, sfarmîndu-se în bucăţi.
Oamenii de pe mal se retrăseserăîn faţa fluxului; dar după
ce valurile s-au mai potolit, Ross şi încă vreo cîţiva au rămas
să se uite la epavă în timp ce apa se retrăgea,'trecîn du-le pînă
peste genunchi, ameninţînd să-i tîrască spre larg.
- N-o să putem ajunge la epavă în dimineaţa asta, spuse
Vigus frecîndu-şi mîinile îngheţate şi tfemurînd de fng. Fluxul
o s-o sfarme în bucăţi şi vom culege resturile cînd s-o retrage
apa. Mai bine să ne ducem acasă.
WINSTON GRAHAM 470
- N u văd nici un om, spuse .Zacky Martin. Cred că i-a

supt apa şi o să-i arunce la mal undeva mai departe.
- Epava n-o să reziste pe o m are ca asta nici măcar eîteva
ore. O să-i culegeţi resturile curînd.
Zacky îi aruncă o privire. în Ross era ceva sălbatic în
dimineaţa asta.
- Băgaţi de seamă! strigă cineva.
Un val enorm izbi epava şi într-o secundă o coloană imen
să de apă pulverizată se ridică în aer, apoi se prăbuşi încet
dezintegrîndu-se în vînt. Doi oameni îl apucară pe Ross şi îl
traseră înapoi.
- Vine spre noi! strigă cineva.
Au încercat să fugă, dar n-au putut. Valul i-a ajuns din
urm ă acoperindu-i pînă la mijloc, împingîndu-i înainte ca pe
nişte fire de paie, pînă mai sus pe plajă unde au rămas, zbă-
tîndu-se în apă, în timp ce valul, pierzînd din forţă, îşi con
tinua drumul din ce în ce mai încet. De-abia au avut timp să-şi
recapete echilibrul şi să-şi adune puterile ca să rezistejaăvalei
repetate a valurilor. Ross îşi şterse apa care-i intrase în ochi.
Q ueen Chcirlotte nu mai putea să reziste. N u numai că
presiunea apei o împinsese departe pe mal, dar o şi răsturnase
cu chila în sus, rupînd ambele catarge şi măturînd de pe punte
tot echipajul, cu excepţia unui om sau doi.
Tot felul de resturi din epavă, bucăţi de lemn, butoaie,
bucăţi din catarge, colaci de frînghie, saci cu grîu săltau pe apă.
Un şuvoi de oameni se apropia în grabă cu topoare, saci
şi coşuri goale. Alţii sosiseră inaintea lor şi, curînd, apa puţin
adîncă se umplu de oameni care se zbăteau şi se luptau să
apuce cîte ceva.
Valurile adu te a u pe ţărm tot ce puteau smulge de pe vas.
Un singur om din echipaj ajunsese la mal teafăr, trei erau
morţi, ceilalţi dispăruseră.
471 DEMELZA
Cu cît se lumina de ziuă soseau din ce în ce mai mulţi

săteni cu catîri, ponei, dini, ca să care tot ce plutea pe apă.
Pînă acum numai o mică parte din încărcătura vasului ajunsese
la mal şi nu era de ajuns pentru toţi. Ross ajuta oamenii să
împartă prada. Cînd venea un butoi cu peşte sărat, îl spărgeau
şi împărţeau cîte un coş plin la fiecare.
Ross era peste tot. D ădea ordine, îi sfătuia, îi încuraja.
Cam pe la ora zece apa aduse două butoiaşe cu rom şi
unul cu coniac; le-au deschis imediat. Infierbîntaţi de alcoolul
tare, oamenii au pierdut măsura şi au început să se încaiere şi
să se bată între ei în apă. O dată cu fluxul, cîţiva s-au retras
sus pe dune, au aprins focuri cu sfarîm ăturile de lemn din
epavă şi au început să chefuiască. Noii veniţi se aruncau
în valuri. C îteodată bărbaţi şi femei erau prinşi de valurile
care se retrăgeau şi tîrîţi ca pe to b o g a n înapoi în mare.
Unul s-a înecat.
La amiază apa i-a gonit de pe aproape întreaga plajă şi
u rm ă rea u de la distanţă cum valurile izbeau cu putere
rămăşiţele vasului. Ross se înapoie la N am para, mîncă ceva,
bău mult şi plecă iar pe ţărm. Răspunse cu blîndeţe, dar ferm,
întrebărilor Demelzei.
O parte din punte cedase şi mai mulţi saci cu grîu pluteau
pe apă împinşi spre ţărm. înnebuniţi de grija ca nu cumva
sacii să se spargă şi grîul să se răspîndească, mulţi oameni se
repeziserăîn apă după ei şi Ross, revenind pe plajă, se încrucişă.
cu cei care se întorceau ducînd sacii în spinare. Un sac plin cu
faină din care curgea apa urca încet dealul împiedicîndu-se,
şi Ross zări sub el faţa roşie şi transpirată a doamnei Zacky.
M ătuşa Betsy Triggs mîna un catîr pe jum ătate mort de foame
încărcat cu coşuri cu peşte şi un sac cu grîu. Bătrînul Daniel
o ajuta pe Beth Daniel să ducă o masă şi două scaune. Jope
WINSTON GRAHAM 472
Ishbel şi W hitehead Scoble tîrau un porc mort. Alţii cărau

lemne de foc, iar unul un coş cu cărbune din care picura apa.
Pe plajă Ross zări nişte oameni care încercau să încolă
cească o frînghie în jurul unei uşi pe care valurile o împingeau
mereu spre larg. Agitat, nemulţumit, încercînd să uite pro
pria lui durere, Ross coborî pe plajă alăturîndu-se celorlalţi
ca să-i ajute.
*
Pe la două şi jum ătate m areea începuse să se retragă şi

aproape cinci sute de oameni aşteptau. Alţi o sută cîntau şi
jucau sau beau întinşi în jurul focurilor. Nicăieri nu se vedea
plutind vreo bucată de lemn sau de catarg rupt. Umbla zvonul
că minerii din Illuggan şi St. Ann veneau să-şi ia partea. Asta
îi facea pe cei de pe mal să se grăbească, deşi nu era nevoie.
. La ora trei Ross intră şi el în apă înaintînd cu greu. Toată
ziua fusese cînd ud, cînd uscat şi acum nu mai simţea răceala
apei. Nu era prudent să înaintezi în apă dacă nu cumva marea
răuvoitoare voia cu orice preţ să te atragă - dar cînd socoti
că a ajuns destul de departe, se aruncă sub un val şi începu să
înoate pe sub apă. Ieşi la suprafaţă, dar alt val îl lovi cu atîta
putere încît aproape că îl aruncă înapoi pe mal. Reuşi totuşi
după un timp să înainteze. O dată ajuns lîngă vas, în partea
ferită de vînt, se agăţă de ceea ce mai rămăsese din catargul
rupt, care căzuse pe punte, şi reuşi cu greu să se urce pe vas.
Vedea fară să-i audă pe oamenii de pe mal care-1 strigau şi-i
făceau semne. încă nu avea siguranţa că se va putea urca pe
puntea de sus. Dezlegă frînghia pe care o avea înfăşurată în
jurul mijlocului şi o legă de partea de jos a catargului care nu
se rupsese. Făcu un semn spre sud cu mîna ridicată şi frînghia
se întinse zbîrnîind. Peste eîteva minute vreo douăzeci de
oameni aveau să urce pe punte cu topoare şi ferăstraie.
473 DEMELZA
Călare pe restul catargului, aruncă o privire împrejur:

nici un semn de viaţă. Toată prora cedase, se desprinsese de
vas şi pe acolo ieşise încărcătura. Probabil că mai rămăsese
marfa şi la pupa. Se uită într-acolo. Corabia arăta altfel acum
decît atunci cînd o văzuse în Golful Truro.
Toată săptămînă, cît bîntuise furtuna, trebuie că se zbătuse
şi se luptase cu vînturile în Canalul Mînecii şi dincolo, mai
departe, pînă la L a n d ’s End, capătul de sud-vest al Angliei.
De data asta Warleggan şi ai lui îşi găsiseră naşul.
Trecu peste catarg, şi tîrîndu-se pe burtă, se apropie de
pupa. Uşa cabinei se afla în faţa lui, întredeschisă, dar înţepe
nită. O şuviţă de apă se prelingea încă dintr-un colţ al uşii ca
din gura unui bătrîn bolnav.
Găsi o scîndură şi începu să împingă încercînd să o deschi
dă. Scîndura se rupse, dar crăpătura se lărgi. Cînd vîrî umărul
în deschizătură, un val puternic zgudui vasul. Apa se năpusti
în sus în aer, căzu apoi peste punte m undînd-o şi acoperin-
du-1 pe Ross pînă la umeri. Se agăţă strîns de uşă; apa se
rotea în vîrtejuri, rostogolindu - 1 şi încercînd să-l tîrască, să-l
aspire. Reuşi totuşi să scape. Aşteptă pînă apa mai scăzu,
ajungîndu-i numai pînă la mijloc şi se năpusti în cabină.
Ceva îl lovi uşor pe coapsă. In cabină era o lumină verzuie
ca şi cum le-ai li aflat sub apă. Cele trei hublouri de la babord
erau înfundate, îngropate adînc, cele de la tri'oord, cu geam u
rile sparte, păreau să privească spre cer. O masă plutea, o
perucă, un ziar. Pe un perete o hartă atîrna încă. Ross se uită
în jos: ceea ce îl atinsese pe coapsă era mîna unui om. Plutea
cu faţa în jos. Apa care se scurgea pe uşă îl adusese în întîmpi-
narea lui Ross. O clipă avu iluzia că e viu.
Ross îl apucă de guler ndicîndu-i capul. Era M atthew
Sanson. Cu un suspin îi dădu drumul în apă şi se strecură
afară la aer.
WINSTON GRAHAM 474
D upă ce fluxul se retrase, sute de oameni s-au repezit

prin apă să ajungă la corabie. Au spart cu topoarele uşile de
sub punte şi au tîrît afară restulîncărcăturii.
O mare cantitate de mărfuri de tot felul depozitate în
partea din spate a calei era neatinsă de apă. T ot acolo au găsit
şi mai multe butoiaşe cu rom. Puntea era spartă, cîrma.şi
compasul cu picior cu tot fuseseră smulse şi dispăruseră ca şi
îmbrăcămintea, mobilierul cabinelor şi hamacurile marinarilor.
Pe Jud, beat mort, l-au salvat de la înec în apa puţin adîncă,
unde stătea cu mîinile încolăcite în jurul bustului poleit de
femeie care ornam enta pintenul vasului. O confundase cu o
femeie adevărată sau poate i se păruse că poleiala era aur curat.
Cînd a încfcput să se lase întunericul, a aprins un foc lîngă
corabie ca să lumineze pe cei care scorm oneau prin rămăşiţe.
Vîntul care începuse să bată iar ducea rotocoale de fum peste
plaja udă. pîîiă sus spre focurile aprinse pe dune.
Ross plecă de pe vas şi se duse acasă. îşi schimbă hainele
îmbibate cu sare, mîncă ceva la repezeală şi rămase apoi lîngă
Demelza. Dar diavolul fără odihnă din el nu se domolise,
suferinţa şi furia nu se potoliseră. Plecă din nou prin întunericul
care se lăsa.
La lumina unor felinare, cîţiva oameni mai treji îngropau
şapte cadavre la picioarele dunelor. Ross se opri ca să le spună
să sape gropi adînci. Nu voia ca la prim ăvară fluxul să le
dezgroape. îl întrebă pe Zacky cîţi au fost salvaţi şi află că pe
doi i-au dus la Mellin. Urcă puţin pe dune şi de acolo privi
mulţimea strînsă în jurul focului. Nick Vigus îşi adusese flautul
şi oamenii începuseră să joace. Mulţi se îm bătaseră şi zăceau
lungiţi pe plajă; nu-i mai ţineau picioarele să se ducă acasă.
Bătea un vînt aspru şi mulţi aveau să se îm bolnăvească în
ciuda acestui belşug neaşteptat
475 DEMELZA
Cineva îl apucă do braţ. Era John Gimlett.

- Iertaţi-mă, domnule.
- Ce e?
- Minerii, domnule. Cei din Illuggan, şi St. Arin. Primii
coboară pe vale în jos. M -am gîndit c ă ...
- Sînt mulţi 9
- Sînt sute, spuse B ob Nanfan.
- Atunci duceţi-vă înapoi acasă, omule, şi încuiaţi uşile
cu zăvorul. Vin numai ca să prade corabia.
- Da, domnule, dar nu prea mai e ce să prade pe corabie.
Ross îşi frecă barba:
- Ştiu, dar nu prea mai au nici ce să bea. O să-i potolim noi.
Ross coborî pe plajă sperînd că minerii din Illuggan nu-şi
petrecuseră toată ziua bînd în cîrciumi.
Pe plajă lucrurile începuseră să se liniştească. Din foc
săreau jerbe de scîntei care zburau în toate părţile.
Dincolo de epavă apele se învolburau semănînd în semi
întuneric cu un şir de stînci cît muntele de înalte.
Cineva îl apucă iar de braţ. Era Pally Rogers din Sawle.
- Ia priviţi, domnule! Ce-i asta? Nu-i o lumină 9
Ross se uită cu atenţie înspre mare.
- D acă şi asta e o corabie, o să se izbească şi ea de ţă r m 1
spuse Ross. E prea aproape ca să scape. Dum nezeu să-i aibă
în pază!
Ross zări o lumină licărind în depărtare. Văzu apoi o a
doua lumină în spatele primei. Porni în goană spre ţărm.
Pe măsură ce se apropia valuri înspumate îi veneau în
întîmpinare, împinse de vînt, rostogolindu-se pe nisip în sute
de forme de toatem ănm ile. Alergă prin apa puţin adîncă şi se
opri uitîndu-se încordat şi încercînd să-şi recapete răsuflarea
tăiată de vînt. Rogers îl ajunse d/n urmă.
- Acolo, domnule!
WINSTON GRAHAM 476
Deşi furtuna se dezlănţuise din nou, apăruseră eîteva stele

şi se putea vedea destul de bine. Un vas mare, mai mare decît
brigantina, era împins cu viteză spre mal. Se vedea o lumină
în faţă, una la mijloc, dar nici una la pupa. Un minut apărea
ieşind în întregime din apă, pentru ca în minutul urm ător să
dispară şi să nu i se mai zărească decît vîrfurile catargelor. Ar
fi fost imposibil să fie m anevrată corect pentru a ajunge pe.
plajă; se apropia la întîmplare, după-cum o împingeau valurile.
Cineva de pe punte văzuse cît de aproape era sfîrşitul
pentru că lansă un semnal luminos - cîrpe înmuiate în păcură
şi aprinse, cu flacăra pîlpîind, suflată în toate direcţiile de vînt.
Zeci de oameni de pe plajă au văzut-o.
Vasul era împins spre ţărm, mai aproape decît Queeri
Charlotte şi păru că-1 loveşte aproape fară zgomot. Numai
căderea înceată a catargului mare arăta că se ciocnise de ţărm.
In acelaşi m om ent şiruri lungi de mineri din St. Ann şi
Illuggan au început să se reverse pe plajă.
Capitolul X
n dimineaţa aceleiaşi zile, Pride ofMadrcis,

3 un vas aparţinînd Companiei Indiilor de
Est, se întorcea în patrie cu o încărcătură de mătăsuri, ceai şi
mirodenii. Apăruse pe neaşteptate, desprinzîndu-se din ceţurile
furtunii, ca o fantomă zburătoare, undeva la oarecare depăr
tare de Sennen.
Părea sigur că se va îndrepta spre Capul Gurnard, dar o
acalmie a furtunii îi permisese să treacă mai departe. Fusese
văzut apoi în larg spre Godrevy şi, puţin mai tîrziu, minerii
din St. Ann şi Illuggan, care aveau proaspăt în minte naufragiul
corăbiei O ueen Charlolle, au aflat că din minut în minut îi
aştepta o pradă mai bogată la Gwithian sau în Golful Basset.
Aveau de ales deci între două direcţii şi în Ioc să se îndrep
te spre Nam para invadaseră cîrciumile din St. Ann în timp ce
puseseră oameni Ia pîndă pe faleză.
Vasul se strecurase nevăzut prin ceaţă, chiar pe sub farul
de la St. Ann, şi înainte de a se întuneca fusese reperat din
nou îndreptîndu-se spre intrarea în micul go lf Sawle.
Bănuind că va ajunge la ţărm la cîteva mile depărtare,
minerii îl urmăriseră alergînd pe poteci şi de-a lungul falezei,
astfel încît cei din frunte au ajuns pe plaja de la H endraw na în
aceraşi timp cu vasul.
WINSTON GRAHAM 478
Ceea ce a u rm a t n-ar fi fost plăcut la vedere într-o

după-amiază însorită de vară. D ar întîmplîndu-se într-o noapte
de iarnă, pe furtună, la lumina stelelor a lăsat impresia unei scene
pline de groază, cu ţipete stridente venite ca dintr-o altă lume.
Corabia s-a apropiat atît de repede încît numai vreo şase
din cei prezenţi au observat-o înainte de a aprinde un semnal
luminos de primejdie. Apoi, cînd s-a izbit de ţărm, toţi au
început să alerge spre ea. Cei ce se aflau deja acolo se ames
tecau cu cei nou-veniţi şi rivalitatea dintre ei a izbucnit într-o.
secundă, ca o flacără.
La început nu s-au putut apropia de corabie, dar mai erau
două ore pînă la retragerea apei şi, curînd, cei mai îndrăzneţi
cu minţile întunecate de rom şi gin s-au repezit în apă. Se mai
vedea o lumină pe vas deşi valurile se spărgeau inundîndu - 1 şi
doi marinari au reuşit să înoate pînă la mal, unul din ei legat
cu o frînghie. D a r nimeni nu a vrut să ţină de frînghie şi unui
al treilea marinar aruncat de apă pe mal aproape în nesimţire,
i-au smuls hainele de pe el şi l-au lăsat gol, gemînd p e nisip.
Minerii veneau acum în nunjăr mare şi curînd nisipul ce
nuşiu s-a înnegrit de oamenii formînd o pată enorm ă în semi
cerc în jurul corăbiei, Ross nu se amestecase nici în timpul
naufragiului, nici în timpul salvării.' Se dăduse puţin la o parte
ca să privească, dar cei ce i-au v-ăzut faţa n-au observat nici
un semn de dezaprobare; ca şi cum suferinţa care - 1 măcina
nu-i dădea răgaz pentru o judecată sănătoasă.
Mai reuşiseră să ajungă pe ţărm şi alţi marinari din echipaj,
dar în momentul cînd puneau piciorul pe pămînt li se smulgea
tot ce aveau pe ei şi erau lăsaţi să fugă cum puteau. Doi m a
rinari care au scos cuţitele ca să se apere au fost loviţi, bătuţi
şi lăsaţi fară cunoştinţă.
Pe la ora şapte vasul se vedea afară din apă şi pe plajă se
strînseseră cam trei mii de oameni. Butqaiele pline cu peşte
sărat aduse de apă ardeau acum ca nişte torţe gigantice. £o ra-
479 DEMELZA
bia era ca o carcasă pe care se tîrau mii şi mii de furnici.

Pretutindeni oameni cu cuţite şi topoare tăiau şi spărgeau,
scoţînd din pîntecele corăbiei bogăţiile Indiei. Zeci de.oameni
zăceau beţi morţi pe plajă, sau fară cunoştinţă de pe urma
vreunei bătăi. Echipajul şi opt pasageri - salvaţi în cele din
urm ă de Zacl<y Martin, Pally Rogers şi alţi cîţiva săteni - s-au
împărţit în două grupe; cea mai numeroasă, t o n d u s ă de un
ofiţer, a pornit în căutare de ajutor, restul stăteau îngrămădiţi
lîngă navă, în timp ce căpitanul îi păzea cu sabia scoasă.
După ce băuseră coniacul fin şi furaseră mărfurile scumpe,
oamenii au început să se bată între ei. Duşmănii care m ocneau
de mult între un sat şi altul, între o mină-şi alta, se redeşteptară.
Burţile goale ca şi buzunarele goale reacţionau la fel faţă de
tentaţiile nopţii. Naufragiaţilor li se părea^că au fost aruncaţi
pe ţărmurile unei ţări străine şi sălbatice, unde mii de bărbaţi
şi femei cu feţe întunecate şi vorbind o limbă aspră de-abia
aşteptau să-i sfîşie în bucăţi ca să le ia hainele de pe ei.
Cînd fluxul începu să cuprindă iar vasul, Ross se urcă la
bord căţărîndu-se pe o parîmă care atîrna la proră. L-a întîm-
pinat o adevărată orgie de distrugeri. Pe punte zăceau oameni
beţi, alţii se luptau pentru un sul de pînză sau o perdea sau
pentru eîteva lăzi cu ceai, sfîşiind sau răvăşind-lucrurile pentru
care se certau. D ar oamenii cu judecată, dîndu-şi seama ca şi
Ross că nu aveau prea mult timp la dispoziţie, se străduiau să
golească vasul cît mai era încă intact. Ca şi Q ueen Char/otJe,
Pride o fM a d ra s zăcea de-a curmezişul valurilor, care o izbeau
dintr-o parte, şi încă un flux puîea să o facă bucăţi. In cală
erau felinare aprinse şi oamenii formaseră un lanţ trecînd măr
furile din mînă în mînă pînă pe punte, de unde erau aruncate
sau coborîte încet celorlalţi care aşteptau pe plajă. Erau foţi
locuitorii din satul St. Ann şi, mai departe, cei din satul Illuggan
faceau la fel.
La pupa găsi cîţiva din Grambler şi Sawle care scoteau
WINSTON GRAHAM 480
lambriurile din cabina căpitanului. P a u lD a n ie l dorm ea liniştit

într-un colţ, cu tot zgomotul produs de ciocane şi de scîrţîitul
ascuţit al lemnului. Ross îl ridică în picioare trăgîndu-1 de
gulerul hainei, dar Paul zîmbi şi continuă să doarmă.
Jack Cobbledick dădu din cap înţelegător.
- Nu-i nimic, domnule. O să-l luăm cu noi cînd plecăm
de aici.
- Nu mai aveţi mai mult de o jum ătate de oră.
Ross ieşi iar pe punte. Vîntul era rece şi proaspăt. R es
piră adînc.
Dincolo de strigăte, rîsete, cîntece, de bocănitul ciocane
lor, de încăierări şi gemete, se a uzea vuietul fluxului care se
apropia; zgomotul asurzitor sem ăna cu huruitul a sute de care
'trecînd duduind peste un pod de lemn.
Se feri de doi bărbaţi care se băteau în gura de scurgere,
merse mai departe şi încercă să trezească mai mulţi marinari
beţi. Le aminti cîtorva din cei ce lucrau de fluxul ce se apropia
cu repeziciune, dar nu primi nici un răspuns, decît o aproba
re din cap.
Se uită pe plajă. Rotocoalele de foc şi fum care se ridicau
din butoaiele aprinse tot mai împrăştiau scîntei pe nisip. Feţele
multora apăreau luminate în roşu sau portocaliu. In jurul a
zeci de focuri semănînd cu ruguri funerare din care se ridica
un fum negai mişunau sute de oameni. Semăna cu un rit păgîn.
Ross coborî de pe vas alunecînd pe o parîmă. Intră în
apă pînă la genunchi.
îşi facu loc să treacă.pcin mulţime. Părea că revine la
normal ca şi cum sîngele ar fi început iar să curgă prin vinele
unor membre înţepenite.
Căută din ochi pe supravieţuitori. Stăteau strînşi grămadă
la o parte de mulţime.
Cînd se apropie, doi marinari scoaseră cuţitele şi căpitanul
ridică sabia ameninţător.
481 DEMELZA
- Nu te apropia, omule! La o parte! Sau te tăiem.

Ross îi măsură din cap pînă-n picioare. Erau vreo două
zeci de nenorociţi, extenuaţi, dîrdîind de frig; fară puţin£ îngri
jire mulţi ar fi putut muri pînă dimineaţa.
- Voiam să va ofer adăpost...
La auzul vocii lui de om cultivat, căpitanul lăsă sabia.
- Cine sînteţi? Ce doriţi? întrebă el.
- M ă numesc Poldark. Am o casă în apropiere. Auzi cum
se sfătuiau în şoaptă.
- Şi ne oferiţi adăpost 9
- Da, ce se găseşte. Căldură. Pături. O băutură caldă.
Chiar şi acum ezitau; se temeau de vreo înşelăciune.
Căpitanul ar fi dorit să rămînăâcoio toată noaptea ca să de
pună mărturie, a doua zi, la judecată. Dar cei opt pasageri n-au
ţinut seamă de spusele lui.
- De acord, domnule, spuse pînă la urm ă căpitanul, cu
sabia tot scoasă din teacă. Arătaţi-ne vă rog drumul, venim
după dumneavoastră.
Ross încuviinţă din cap şi traversă încet plaja. Căpitanul
porni în acelaşi pas cu el, urmau cei doi marinari, înarmaţi,
apoi restul răzleţi după ei.
T r e c u r ă pe lîngă zeci de oam en i care ju c a u în jurul focului
bînd ceai proaspăt (e.\. Prtde o f M adras) în ca r e turnaseră
c o n ia c (ex. Pride o f A-ladra.s). A u ajuns din u rm ă şase-catîri
ducînd o în că rcă tu ră atît de g re a cu suluri de stofa încît la
fie ca r e pas li se înfundau picio arele în nisip.
O co liră o g ră m a d ă de o am en i care se bateau pentru patru
lingouri de aur.
Căpitan ul spuse tremurînd de indignare:
- A v e ţ i vr e o autoritate asupra acestor... sălbatici 7
- N ici una, spuse Ross.
- Nu există legi în ţara asta 7
WINSTON GRAHAM 482
- Nici una care ar putea rezista în faţa a o mie de mineri.

- E o ruşine. O ruşine strigătoare la cer. Acum doi ani am
naufragiat pe coastele Patagoniei - am fost tratat mai puţin barbar.
- Poate că băştinaşii erau mai puţin flămînzi decît noi,
cei din acest ţinut.
- Flămînzi? Aş înţelege dacă am fi transportat alimente şi
oamenii ăştia ar fi fost înfometaţi...
- Unii dintre ei n-au ce mînca de luni de zile.
- .. .asta ar fi fost o scuză. D a r n-am transportat alimente.
Să jefuieşti astfel un vas, iar noi de-abia să scăpăm cu viaţă!
Nu mi-aş fi putut închipui că am să trăiesc vreodată o aseme
nea zi! E monstruos!.
- Sînt multe lucruri m onstruoase în această lume, spuse
Ross. Să fiţi recunoscători că s-au mulţumit numai cu cămăşiîe
de pe voi.*
Căpitanul îi aruncă o privire. La lumina unui felinar văzu
faţa slabă, încordată la maximum, cicatricea palidă, pleoapele
grele. Căpitanul nu mai spuse nimic.
în timp ce urcau zidul de la capătul plajei, zăriră un grup
d'e oameni care se îndreptau spre ei venind din direcţia conacu
lui de la N am para. Ross se opri, privi cu atenţie şi auzi scîr-
ţîitul pielei curelelor.
- Iată legea pe care o invocaţi.
Oamenii se apropiară, erau vreo doisprezece soldaţi sub
c o m a n d a unui sergent. Căpitanul M cN eil şi oam enii lui
fuse se ră mutaţi de cîteva luni şi aceştia erau străini. Ve-
n ise ră în m arş de la Truro auzind d espre naufragiul corăbiei
Queen Charlotte.
Atît a apucat să spună sergentul cînd căpitanul se repezi
furios cu un potop de plîngeri, şi imediat a fost înconjurat de
pasageri de pe vas şi de marinari, care cu toţii cereau să se
facă pe loc dreptate. Sergentul îşi muşcă buzele şi aruncă o
483 DEMELZA
privire spre plaja care se trezise la o viaţă a ei proprie, sinistră

şi sălbatică.
- Te duci acolo pe propriul dumitale risc, sergent, spuse Ross.
Se facu tăcere, urmată curînd de ameninţările şi pUngerile
naufragiaţilor.
- B i n e , bine, spuse sergentul. Fiţi liniştiţi, fiţi liniştiţi, vom
opri jaful, să nu vă fie teamă. O să avem noi grijă să nu se mai
fure nimic. Vom opri jaful.
- Te-aş sfătui să aştepţi pînă se luminează de ziuă, spuse
Ross. N oaptea o să-i mai potolească. Adu-ţi aminte de cei
doi vameşi care au fost omorîţi anul trecut la Gwithian.
- Am ordinele mele, domnule. Sergentul se uită nesigur
la mica lui trupă şi apoi din nou la fumicarul.plin d e fum care
se zbătea pe plajă. Vom avea noi grijă să oprim toate astea,
spuse Ie mîngîindu-şi muscheta.
- Te previn, spuse Ross, jum ătate dintre ei sînt beţi şi
mulţi se bat unii cu alţii. Dacă te amesteci, o să înceteze cearta
dintre ei şi cu toţii se vor întoarce contra voastră. Pînă acum
n-au fost decît pumni şi bîte, dar dacă trageţi în ei, nici jumătate
n-o să scăpaţi cu viaţă.
Sergentul ezită iar:
- Mă sfătuiţi să aştept pînă se crapă'de ziuă 9
- Este singura voastră speranţă.
Căpitanul izbucni iar, dar cîţiva pasageri, dîrdîind de frig
şi istoviţi, îl întrerupseră şi se rugară să fie duşi la adăpost.
Ross continuă drumul spre casă lăsîndu-i pe soldaţi ezitînd
încă în faţa furtunii care-i aştepta. Cînd ajunse în faţa casei se
opri din nou:
- Vă rog să mă iertaţi, domnilor, dar aş dori să faceţi
linişte! Soţia mea a fost grav bolnavă şi n-aş vrea să o deranjăm.
Orice vorbă sau m urm ur încetă.
Ross îi pofti înăuntru.
Capitolul X I
oss se trezi în zori. Dormise adînc şapte

R ore. Nu scăpase încă de durerea care-1
chinuia, dar somnul de peste noapte o mai potolise. Era prima-
dată de o săptămînă că se dezbrăcase, primul somn bun de
care se bucurase. Urcase sus în cam era lui pentru că D em elza
părea că se simte mai bine şi Jane Gimlett îi spusese că va
dormi acolo pe un scaun în faţa focului.
Se îmbrăcă repede, deşi se simţea înţepenit, dar ăsta nu
era un motiv de îngrijorare. La parter, în camera cea mare şi
în alte două ca'mere, dormeau douăzeci şi doi de oameni. Ii
lăsă să doarmă. Toată încordarea din noaptea trecută îi răs
colise rana provocată de muscheta franţuzească; se duse pînă
la fereastră şchiopătînd. Vîntul mai sufla eu putere, iar fereastra
era acoperită cu un strat gros de sare. Deschise fereastra şi se
uită spre plaja de la Hendravvna.
De-abia se crăpase de ziuă şi pe cerul senin şapte nori
negri alergau spre răsărit urm ărindu-se unul pe altul ca şapte
fu răi născuţi din furtună. Fluxul se retrăsese aproape complet
şi cele două epave se aflau pe uscat. O neen Charlotte, părăsită,
ar fi putut fi luată drept o balenă aa in c a tă de valuri pe mal. în
jurul corăbiei i ’ricie o f M adras mişunau încă oameni. Pe plajă
erau răspîndite grupuri de oameni şi la început Ross a crezut
485 DEMELZA
că Leisure Cliff şi falezele de la răsărit de ea fuseseră îm podo

bite din capriciul unor cheflii din noaptea trecută. Apoi îşi
dădu seama că de fapt vîntul fusese chefliul care luase de pe
epavă mătăsuri scumpe şi le atîmaseîn locuri inaccesibile de-a
lungul plajei şi falezelor. Mărfuri şi provizii zăceau încă la
marginea mării şi pe dune, dar mare parte din ele dispăruseră,
în cursul nopţii, se vărsase sînge.
Jack Cobbledick, care trecuse p e la N am para înainte de
miezul nopţii, îi spusese că soldaţii coborîseră pe plajă şi
încercaseră să păzească epava. D.ar fluxul îl gonise şi jefuitorii
de vase naufragiate continuaseră să-şi ia prada ca şi cum
soldaţii n-ar fi existat. Încercînd să restabilească ordinea,
sergentul a fost maltratat şi soldaţii au tras în aer ca să sperie
mulţimea. Apoi au fost siliţi de peste o mie de oameni furioşi
să se retragă pas cu pas, părăsind plaja.
Puţin mai tîrziu, un miner din Illuggan a fost surprins
molestînd o femeie din St. Ann. S-a iscat atunci o bătaie straş
nică, întreruptă numai de năvala mării (care ameninţa să tîrască
prada în larg), dar nu înainte ca peste o sută de oameni să
rămînă întinşi pe plajă.
Ross nu ştia dacă soldaţii încercaseră iar să preia controlul
asupra epavei cînd s-a retras fluxul, dar şi-a închipuit că nu.
Era mai probabil că păzeau din depărtare discret, de pe dune,
în timp ce sergentul trimisese după întăriri.
Dar era sigur că, în cel mult şase ore, din corăbii nu vor
mai rămîne decît resturi, carcase cu toată lemnăria luată, se-
mănînd cu nişte schelete enorme cu oasele curăţate de carne.
închise fereastra şi în acelaşi moment simţi cum se întoarce
durerea năprasnică a propriei sale nenorociri. Făcuse atîtea
planuri pentru Julia, o văzuse crescînd şi dezvoltîndu-se ca o
entitate separată, o văzuse înflorind şi observase cum i se
conturează primele ei trăsături şi caracteristici deosebite. Cu
WINSTON GRAHAM 486
greu îi venea să creadă că toate acestea nu se vor mai dezvolta,1

O
că tot farmecul, dulceaţa, bunătatea e îs e vor usca de la rădă

cină şi se vor transform a în pulbere. Era greu de crezut şi
greu de suportat.
Se îmbrăcă încet şi coborî scara şchiopătînd.
în dormitor Jane Girrtlett dormea dusă în faţa focului stins.
Dem elza era trează.
Ross se aşeză pe pat lîngă ea şi-i luă o mînă într-ale lui.
Era slabă şi fară putere, dar simţea cum îi revine încet vigoarea.
- Cum te simţi 9
- M u l t , mult mai bine. Am dormit toată noaptea. O, Ross,
dragul meu, simt cum îmi revine puterea. Peste eîteva zile mă
voi scula din pat.
- încă nu!
- Dar tu, ai dorm it9
- Ca un... Schimbă comparaţia. Ca şi cum aş fi fost drogat,
îl strînse de mînă.
- Şi oamenii de pe vas9
- Nu m -am dus să văd.
- Eu n-am văzut niciodată un naufragiu adevărat; nu
pe lumină.
- în curînd am să te duc sus în dormitorul nostru şi ai să
poţi vedea totul prin lunetă.
- în dimineaţa asta 9
- N u în dimineaţa asta!
- Ce n-aş da să nu fie iarnă, spuse ea. De-abia aştept vara.
- O să vină.
Tăcură un timp.
- Cred că mîine va fi prea tîrziu să mai văd ceva din epavă.
- Sst! Să n-o trezeşti pe Jane!
- Ai putea să mă înfăşori bine în pături şi n-o să păţesc nimic
487 DEMELZA
Ross oftă, îi luă mîna şi i-o lipi de obraz. Nu era un oftat

de deznădejde, pentru că întoarcerea .ei la viaţă era un tonic
pentru sufletul lui. Oricît ar fi suferit, orice pierdere ar fi avut,
Demelza le-ar fî învins; nu era în felul ei să se lase copleşită.
Deşi ea era femeie şi el un bărbat nestăpînit şi adesea arogant,
ea era mai puternică pentru că era mai maleabilă. Asta nu
înseamnă că nu resimţea m oartea Juliei tot atît de adînc şi de
amar, dar Ross îşi dădea seama că ea îşi va reveni înaintea
lui, pentru că el suferise mult mai multe eşecuri şi deziluzii.
Dar asta pentru că în natura ei exista ceva care o facea să fie
fericită. Ross îi era recunoscător lui D um nezeu pentru asta.
Se născuse aşa şi nu se putea schimba. Oriunde s-ar fi dus ea
şi oricît de mult ar fi trăit, ar fi rămas aceeaşi, darnică şi gene
roasă faţă de toţi cei pe care îi iubea, străduindu-se să-i ajute,
muncind şi crescîndu-şi copiii...
Da, asta explica totul.
Văzu că se uită la el.
- Mai ştii ceva despre cei de la T renw ith 9 întrebă ea.
- Nimic în plus faţă de ce ştiai înainte. Se uită la ea şi îşi
dădu seama ca în ciuda pierderii ei grele nu era nici o urm ă
de resentiment în gîndurile ei faţă de Elizabeth şi Francis. II
facea să-i fie ruşine de resentimentele lui.
- Se vorbeşte despre vreo pierdere printre cei de pe
Pride o f M a d ra s?
- Nici un pasager. Cîţiva oameni din echipaj.
Ea oftă:
- Ross, cred că minerii din Illuggan şi St. Ann mi-au
făcut praf grădina. Toată noaptea i-am auzit tropăind şi căl-
cînd-o în picioare, iar Jane a spus că i-a văzut cu catîri şi măgari.
- D acă au stricat ceva, se poate îndrepta, spuse Ross.
- Ai văzut-cumva dacă a fost şi tata printre ei 9
- Nu l-am zărit.
WINSTON GRAHAM 488
- Poate că s-a pocăit de-a binelea, dar mă îndoiesc să fi

fost mulţi metodişti printre cei care au venit. M ă întreb... ce
va spune despre .toate astea...
Ross simţea câ Demelza nu se referea la naufragiu.
- Nimeni şi nimic n-ar fi putut schimba lucrurile. Abso
lut nimic.
Ea aprobă din cap:
- Ştiu. Cîteodată mă întreb dacă ar fi avut vreo şansă
să scape.
- De ce9
- Nu ştiu, Ross. Boala a fost atît de gravă de la început şi
ea era atît de mică...
Tăcură un timp.
In cele din urmă Ross se ridică şi trase perdeaua. Nici
acum Jane Gimlett nu se trezi. Soarele răsărise şi poleia
vîrfurile unduitoare ale copacilor din vale.
Cînd se întoarse de la fereastră, Demelzaîşi ştergea lacrimile.
-- Cred că-mi place mai mult cum îţi stă cu barbă, Ross.
El ridică mîna şi-şi frecă barba.
- Mie nu-mi place. Azi o s-o rad.
- Ce crezi, Ross, o să fie o zi frum oasă azi 9
- Destul de frumoasă.
- Aş vrea să văd soarele. Neajunsul acestei cam ere este
că nu vine soarele pînă după-amiaza.
- Imediat ce te faci bine o să te d u c iar sus.
- R o ss, m i-ar fa ce p lăcere să văd iar c a m e r a noastră.
D u - m ă sus, te rog, numai eîteva m inute. C r e d că, d a c ă aş
în ce rca , aş putea să urc singură.
Su b impulsul emoţiei el spuse:
- F oarte bine, d acă vrei aşa.
O ridică din pat, îi înfăşură p icio a r e le cu o pătură şi umerii
cu alte d ou ă şi o luă în braţe. S lă b ise mult, dar braţele î m p r e
489 DEMELZA
jurul gîtului şi trupul fremătînd de viaţă lipit de el îi dădeau

senzaţia unui balsam.
Fără zgomot, ca să nu o trezească pe Jane, se strecură
aferă din cameră şi urcă scările care scîrţîiau. O duse în dormi
tor şi o aşeză în pat. Apoi se duse la fereastră, deschise o parte şi
curăţă sarea de pe cealaltă. închise fereastra şi se întoarse
lîngă pat. Pe faţa ei curgeau lacrimi.
- Ce s-a întîmplat 7
- Pătuţul, spuse ea, uitasem pătuţul.
El o cuprinse cu braţul, o strînse lîngă el şi rămaseră aşa
cîteva minute. Apoi o luă iar în braţe,, o duse la fereastră
şi-o aşeză pe un scaun.
Se uită la priveliştea de afară şi o dată cu ea se uită şi
Ross cu obrazul lipit de al ei. Dem elza încercă să-şi şteargă
lacrimile cu un colţ al cearşafului.
- C e fru m o s arată fa leza cu toate a ce le g h irlan d e a g ă ţ a
te de ea.
- Da.
- B îlciul de la R e d r u t h 1 spuse ea. Plaja îmi am in teşte de
el cu m arăta a d ou a zi d u p ă ce se terminase.
- O să treacă mult timp pînă va fi curăţată, dar n o r o c cu
m area care este un bun gu n oier.
-- R o ss, spuse ea, aş dori să te îm p a c i cîn d v a cu Francis.
A r fi mai bine pentru toţi.
- C înd va.
- C în d va curînd.
- C în d v a curînd. N - a v e a m ima să d iscute cu ea astăzi.
S o a r e le îi lumina din plin faţa, scoţînd în e v id e n ţă obrajii
ei slăbiţi şi palizi.
- A tu n c i cînd se întîmplă cev a, sp use D e m e lz a , c e v a cu m
ni s-a întîmplat nouă, o r ic e ceartă apare tară rost, deplorabilă.
WINSTON GRAHAM 490
N -am putea găsi în schimb toaţă prietenia de care avem

atîta nevoie?
- D acă există prietenie.
- Da, dar nu trebuie s-o căutăm? N -am putea uita şi
îngropa toate neînţelegerile şi certurile noastre, astfel încît
Verity să poată veni să ne viziteze şi noi să ne ducem la
Trenwith şi să trăim în prietenie, nu în ură, cît mai avem
de trăit 9
Ross rămase tăcut.
- E u cred că adevărata înţelepciune este'aceasta a ta,
Demelza, spuse el într-un tîrziu.
Se uitau în continuare la cele ce se întîmplau pe plajă.
- N u va mai trebui să termin rochiţa pentru Julia, spuse
ea. E ra atît de drăguţă...
- Hai, spuse Ross, o să răceşti.
- Nu, nu mi-e frig, Ross. L asă-m ă să mai stau la soare.
Sfîrşitul voi. II
T ip a r u l E x ecu tat s u b c o m a n d a -50 439
P r e g ă tir e a fo rm e i şi im p rim a re a
R .A .I. „ C o re si"
P ia ţa P resei L ib e re . 1, B u c u reşti
R O M Â N IA
CORNWALL 1788-1790...
Demelza Carne, fiica unui miner sărac, pe care

Ross Poldark o salvase dintr-o încăierare de la
târg, devine soţia lui. Dar evenimentele acestor
ani tumultuoşi le pun la încercare căsnicia şi
dragostea.
Eforturile Demelzei de a se adapta la stilul de

» ♦ >
viată al micii nobilimi - si al soţului ei - o
,
năucesc şi îi provoacă suferinţă în ciuda
bucuriei aduse de naşterea primului lor copil.
Ross porneşte o luptă înverşunată pentru
drepturile comunităţilor de mineri şi aruncă
sămânţa unei duşmănii îndelungate cu pu
ternicul George Warleggan.
©1 EDITURA ORIZONTURI
ROMAN TIPĂRIT ŞI VINDUT IN PESTE
6 MILIOANE DE EXEMPLARE
Winston GRAHAM
POLDARK
THE THIRD
JE R E M Y PO L D A R K
Copyright £ W inston G raham 1961
Ţoale drepturile asupra ediţiei în limba română sînt rezervate
Editurii ORIZONTURI - Bucureşti
WINSTON GRAHAM
voi. III
ZILE ZBUCIUMATE
WINSTON GRAHAM
voi. III
ZILE ZBUCIUMATE
Traducere de: Andreea Gheorghiţoiu
Editura O R IZ O N T U R I
Bucureşti - 1995
C A R T E A IN T II
Capitolul I
A
n luna august a anului 1790, trei bărbaţi
Î treceau călare pe poteca de catîri de pe
lîngă mina Grambler şi se îndreptau spre căsuţele răzleţe de
la capul satului. Era seară şi soarele scăpătase; norii, mînaţi
pe cer de vîntul care sufla dinspre vest, începeau să se împur
pureze în lumina amurgului. Chiar şi coşurile minei, care de
mai bine de doi ani nu mai scoteau fum, căpătaseră o culoare
caldă în lumina înserării. Porumbeii îşi faceau cuiburi într-o
spărtură a celui mai înalt dintre cele două coşuri şi, în timp ce
bărbaţii treceau, păsările tulburau liniştea care se aşternuse
cu bătăile lor de aripi. Cîţiva copii în zdrenţe se dădeau în-
tr-un leagăn făcut de ei, legat între două barăci. Mai multe
femei stăteau în pragul uşilor, cu braţele încrucişate, urmănnd
cu privirea călăreţii care treceau.
Păreau oameni serioşi, respectabili; îmbrăcaţi sobru în
haine negre, se ţineau drept în şa, cu un aer important. Nu
treceau mulţi oameni de felul lor prin satul acesta aproape
pustiu, care luase fiinţă şi existase numai pentru a servi mina
şi care pierea încet-încet, acum, că mina era moartă. Se părea
că oamenii vor trece prin sat fară să se oprească, dar în cele
WINSTON GRAHAM 6
din urmă unul din ei facu un semn şi toţi opriră caii în faţa
unei cocioabe dărăpănate cum nu mai văzuseră pînă atunci.
Era o colibă cu pereţi de pămînt amestecat cu paie; un burlan
ruginit ţinea loc de coş şi acoperişul era peticit cu bucăţi de
pînză de sac şi lemn putred adus de ape. în faţa uşii deschise,
pe o ladă răsturnată, şedea un bărbat cu picioare strîmbe,
cioplind o bucată de lemn. Era încălţat cu cizme de călărie
rupte, legate cu sfoară; avea pantaloni galbeni din piele de
porc, o cămaşă de flanel cenuşiu murdară, cu o mînecă ruptă
pînă la cot, şi o vestă de piele groasă, neagră, cu buzunarele
burduşite cu tot felul de nimicuri. Fluiera încet, dar cînd băr
baţii au descălecat, deschise gura şi se uită bănuitor la ei cu
ochii lui injectaţi. Cuţitul rămase înfipt în lemn în timp ce-i
măsura cu privirea.
. Conducătorul călăreţilor, un om înalt şi slab, cu ochii
atît de apropiaţi încît părea că se uită cruciş, spuse:
- Bună ziua. Dumneata eşti Paynter9
Cuţitul se lăsă încet în jos. Omul cu picioare strîmbe
ridică mîna murdară şi începu să-şi scarpine chelia lucioasă.
- S-ar putea!
Celălalt facu un gest de nerăbdare:
- Hai, omule. Ori eşti Paynter, ori nu eşti. Nu se poate
şi una şi alta.
- Ei, nu-s prea sigur. Oamenii dau prea uşor nume
altora. S-ar putea să fie două sau chiar trei păreri. Depinde
de ce aveţi nevoie de mine.
- E l e Paynter, spuse unul din bărbaţi. Unde ţi-e nevas
ta, Paynter?
- S-a dus Ia Marasanvose. Dacă aveţi nevoie de ea...
- Mă numesc Tankard, spuse aspru primul bărbat. Sînt
7 ZILE ZBUCIUMATE
procuror şi sînt însărcinat cu acuzarea în procesul inculpatului

Poldark. Vrem să-ţi punem.cîtevaîntrebări, Paynter. Dumnea
lui e Blencowe, ajutorul meu. Domnul este Garth, una din
părţile în cauză. Putem intra în casă?
Pe faţa încreţită de culoarea lemnului de tec a lui
Paynter apăru o expresie de inocenţă jignită, dar sub aceas
tă falsă tentativă de apărare se putea observa un licăr de
adevărată panică.
- De ce veniţi să mă necăjiţi? Am spus tot ce-am avut
de spus în faţa judecătorilor şi atît. Stau aici, în faţa casei
mele, şi nu mă amestec cu nimeni. Duc o viaţă creştinească
precum Sfîntul Petru. Lăsaţi-mă în pace!
- Legea trebuie să-şi urmeze cursul, spuse Tankard şi
aşteptă ca Jud să se ridice.
După scurt timp, uitîndu-se bănuitor de la unul la altul,
Jud intră primul în casă. Se aşezară în coliba întunecoasă.
Tankard se uita cu scîrbă înjur şi, ridicîndu-şi pulpanele hainei
ca să nu se murdărească, se aşeză şi el.
Nici unul n-avea nas prea delicat, dar Blencowe, un
bărbat scund, palid şi adus de spate, se uită melancolic la
priveliştea plăcută de afară.
- Nu ştiu nimic, spuse Jud Aţi greşit adresa.
- Avem motive să credem, spuse Tankard, că depozi
ţia dum italeîn faţa judecătorului de instrucţie e mincinoasă.
Dacă...
- Iertaţi-mă, domnule Tankard, spuse Garth încet, dar
v-aş ruga să mă lăsaţi să vorbesc puţin cu Paynter. Vă amintiţi
că am spus mai înainte că ar fi mai multe căi în abordarea...
Tankard îşi încrucişă braţele subţiri:
- Da, da, foarte bine!
WINSTON GRAHAM 8
Jud se uită cu ochii lui de buldog la noul adversar. I se

părea că-1 mai văzuse pe Garth trecînd călare prin sat. Poate
că spiona.
Garth i se adresă pe un ton prietenos:
- înţeleg că ai fost odată servitorul căpitanului Pol-
dark, dum neata şi soţia dum itale; l-aţi slujit mulţi ani şi pe
tatăl său înainte9
- S-ar putea.
- Şi după ce l-aţi slujit cu credinţă ani de zile, aţi fost
daţi afară fară preaviz, fără un cuvînt.
- Aşa-i. N -a fost bine, nici cinstit, pot să spun.
- Se spune, dar bagă de seamă că astea sînt zvonuri,
înţelegi, se spune că te-a tratat în mod ruşinos - din cauza
unei greşeli imaginare - că te-a bătut cu biciul şi că era să te
înece sub pompă. E adevărat?
Jud scuipă pe jos şi îşi arătă cei doi dinţi pe care-i
mai avea.
- Aşa ceva e împotriva legii, interveni Tankard, uitîn-
du-se cruciş. Act de violenţă îm potriva persoanei. Ai fi putut
să-l dai în judecată, Paynter.
- Şi fac răm ăşag că n-ar fi fost pentru prim a dată,
spuse Garth.
- Nu, n-ar fi fost, adăugă Jud după un timp, sugîn-
du-şi dinţii.
- în ziua de azi, cei ce-şi maltratează servitorii nu-i
merită, spuse Garth. A apărut un nou principiu. Toţi oamenii
sînt egali. Uitaţi-vă ce se întîmplă în Franţa.
- Aşa-i, ştiu asta, spuse Jud, apoi se opri. N u era bine
să-i lase să-şi bage nasul în treburile lui, să afle secretul vizitelor
9 ZILE ZBUCIUMATE
lui la Roscoff. Treaba asta cu Poldark putea să fie un pretext

ca să-l prindă în cursă, să facă alte mărturisiri.
- Blencowe, spuse Tankard, ai nişte coniac? N e-ar
prinde bine un strop, şi fară îndoială că şi lui Paynter.
... Afară se întuneca, şi umbra în coliba plină de gunoaie
se facea mai deasă.
- Să ştiţi asta de la mine, spuse Garth. S-a terminat cu
aristocraţia. I s-a dus vremea. O să vină rîndul oamenilor
simpli să-şi dobîndească drepturile. Şi unul din drepturile lor
este să nu fie trataţi ca nişte animale şi să fie folosiţi ca sclavi,
înţelegi ce spune legea, domnule Paynter?
- Tot omul e împărat în casa lui, spuse Jud. Şi mai e şi
habeas corpse* şi să nu te atingi de ce nu e al tău.
- Cînd se încalcă legea, spuse Garth, ca aici în ianuarie,
de multe ori e greu ca justiţia să acţioneze cum ar trebui. Aşa
că legea se aplică aşa cum se poate. Şi cînd au loc tulburări şi
distrugeri şi alte răutăţi asemănătoare, dacă sînt prinşi condu
cătorii, ceilalţi, micii delincvenţi care i-au urmat, sînt lăsaţi în
pace. în cazul nostru, căpetenia e cunoscută.
- S-ar putea.
- Nu încape nici o îndoială. Dar e greu de găsit o mărtu
rie în care să te poţi încrede, o mărturie a unui om demn de
încredere ca dumneata... Şi bagă de seamă că dacă justiţia nu
poate găsi probe împotriva conducătorului, atunci va căuta
mai departe şi-i va scoate la iveală pe delincvenţii mai mărunţi.
Ăsta-i adevărul, domnule Paynter, aşa cum mă vezi şi te văd;
* H abeas corpus - lege care, în Anglia, garantează liberta

individuală a cetăţenilor englezi. Prevede.prezenţa fizică a deţinutului
în faţa curţii pentru ca astfel să se statuteze validitatea arestării. Jud
confundă corpus cu corpse, care înseamnă cadavru (n. tr.).
WINSTON GRAHAM 10
aşa că cel mai bine pentru toată lumea este ca adevăratul

vinovat să stea în boxa acuzării.
Jud ridică paharul şi-l puse iar jos pentru că era gol;
Blencowe îi întinse repede sticla cu coniac. Se auzi un gîlgîit
plin de mulţumire cînd Jud o duse la gură şi începu să bea.
- Nu înţeleg de ce aţi venit la mine, cînd se ştie că eu
n-am fost acolo, spuse el precaut. Omul nu poate să vadă mai
departe decît îl duc ochii.
- Ascultă, Paynter, spuse Tankard, neluînd în seamă
semnele pe care i le facea Garth. Ştiu mult mai multe decît
crezi tu. Cercetările durează de aproape şapte luni. Ai face
mai bine dacă ai spune tot.
- Ce să spun9...
- Ştiu că ai cooperat activ cu Poldarkîn dimineaţa nau
fragiului. Ştiu că ai fost pe plajă toată ziua şi toată noaptea cît
a durat răzmeriţa. Ştiu că ai avut un rol important* opunîn-
du-te reprezentanţilor Coroanei cînd unul dintre ei a fost rănit
grav şi, în multe privinţe, eşti tot atît de vinovat ca stăpî-
nul tău..'.
- N-am auzit niciodată în viaţa mea ceva mai n ead e
vărat! E u9 T ot atît de aproape am fost de epavă cum sînt
acum...
- Dar aşa cum ţi-a explicat Garth, sîntem dispuşi să
trecem asta cu vederea dacă accepţi să fii martorul acuzării.
Avem multe mărturii împotriva lui Poldark, dar vrem să le
dăm mai multă greutate. E clar că nu-i datorezi credinţă lui
Poldark. Ai arătat chiar tu că te-a tratat în mod ruşinos! Hai,
omule, înţelege că e de datoria ta să ne spui adevărul.
Plin de demnitate, Jud se sculă în picioare.
- Şi, adăugă Garth, ar merita să o faci.
11 ZILE ZBUCIUMATE
Jud se răsuci pe călcîie şi se aşeză iar pe scaun.

- Ce-aţi spus9
-N im ic oficial, desigur. N-ar fi potrivit. Dar mai sînt şi
alte căi.
Jud scoase capul pe uşă să vadă dacă nu cumva venea
Prudie. Nu se vedea nimeni. Aşa facea întotdeauna cînd se
ducea să-şi vadă rudele. Se uită pieziş la fiecare dintre bărbaţii
din casă, ca şi cum ar fi vrut să le afle intenţiile.
- Ce alte căi?
G arth scoase punga din buzunar şi o scutură zornă
ind banii.
- Justiţia doreşte o condamnare. Statul e dispus să plă
tească pentru o informaţie corectă. în secret, desigur. Strict
ca între prieteni. Ca şi cum ar oferi o recompensă pentru
arestarea cuiva, cum s-ar spune. Nu-i aşa, domnule Tankard9
Nimic altceva.
Tankard nu răspunse. Jud luă paharul şi sorbi ultima
picătură de coniac.
Mormăi ca pentru sine:
- Întîi ameninţări şi acuma mită. Mită, pe legea mea!
Arginţii lui Iuda. Să depun mărturie la curtea de justiţie împo
triva unui vechi prieten. Mai rău ca Iuda, că el a facut-o în
secret. Şi pentru ce9 Treizeci de arginţi. îmi închipui că ăştia
n-ar oferi nici măcar atîta. Ar vrea s-o fac pentru douăzeci
sau chiar zece. Nu-i cuminte, nu-i cinstit, nu-i creştineşte,
nu-i drept.
După un timp, Garth spuse:
- Zece guinee acum şi zece după proces.
-A h a! exclamă Jud. Exact cum am crezut.
- S-ar putea să ridicăm pînă la cincisprezece.
WINSTON GRAHAM 12
De data asta Jud se ridică încet, îşi supse dinţii şi încercă

să fluiere, dar avea buzele uscate. îşi ridică pantalonii şi băgă
două degete în buzunarul vestei ca să ia un pic de tabac.
- Nu-i cinstit să veniţi pe capul omului aşa, mormăi el.
Mi se-nvîrte capul. Veniţi peste o lună.
- Sesiunea curţii de ju d ecată e fixată la începutul lui
septembrie.
Tankard se ridică şi el.
- Nu avem nevoie de o depoziţie lungă, spuse el. Cîteva
fraze cu faptele principale, aşa cum le ştii... şi promisiunea să
le repeţi la timpul potrivit.
- Şi ce ar fi să spun?
- Adevărul, desigur, sub jurămînt.
Garth îl întrerupse repede:
- Adevărul, desigur, dar poate că am putea să-ţi arătăm
ce am dori noi în primul rînd. Dorim să avem o mărturie
despre actele de violenţă împotriva soldaţilor. Asta s-a întîm-
plat în noaptea de şapte spre opt ianuarie. Erai pe plajă
atunci, nu-i aşa^ domnule Paynter? Fără îndoială că ai văzut
tot ce s-a întîmplat.
Jud părea bătrîn şi îngrijorat.
- Nu... Nu-mi amintesc nimic acuma.
- Ar merita douăzeci de guinee dacă ţi-ai aduce aminte.
- Douăzeci de guinee acum şi douăzeci după9
-...D a .
- M entă pentru o poveste ca asta.
- Noi vrem adevărul, omule, spuse Tankard nerăbdător.
Aj fost sau nu martor la actele de violenţă9
Garth puse punga pe o măsuţă cu trei picioare, veche
şi şubredă, care îi aparţinuse lui Joshua Poldark. începu, să
numere douăzeci de monezi de aur.
13 ZILE ZBUCIUMATE
- Ce, spuse Jud uitîndu-se lung la bani, atunci cînd

i-am crăpat capul soldatului ăla şi toţi ăilalţi au fost goniţi de
pe plajă mai iute decît veniseră? Ce-am mai rîs cînd am văzut!
Asta aţi vrut să spuneţi?
- Desigur. Şi participarea căpitanului Poldark la ce
s-a întîmplat.
0 dată cu lăsarea nopţii, umbrele umpleau coliba. Zor
năitul monezilor semăna cu sunetul unei ape curgătoare şi, o
clipă, lumina rămasă zăbovi pe insula de aur mat pe care o
formaseră monezile.
- Ei, spuse Jud înghiţind, cred că o să ţin minte destul
de bine; deşi eu nu am luat parte direct. Am fost... pe acolo
tot timpul. Ezită, apoi scuipă iar. De ce nu mi-aţi spus de la
început ce vreţi9
*
în ziua următoare, o femeie tînără, călare, trecu prin
Grambler în direcţia opusă, pe lîngă biserica din Sawle; ocoli
Trenwith şi începu să coboare pe poteca abruptă spre Golful
Trevaunance. Era brunetă, destul de înaltă şi era îmbrăcată
într-un costum de călărie strîns pe corp; pe cap purta o pălărie
mică, de forma unui tricorn. Cunoscătorii n-ar fi spus că e
frumoasă, dar puţini bărbaţi ar fi trecut pe lîngă ea fară să-i
arunce o a doua privire.
Lăsînd în urmă turnătoria, al cărei fum ocru la culoare
uscase vegetaţia din golf, călăreaţa se îndreptă în direcţia o-
pusă, spre Place House, conacul solid, ghemuit parcă la pămînt
ca să reziste vîntului şi furtunilor dinspre mare. Cînd descălecă,
se vedea bine că tînăra femeie era nervoasă. Cu mîna ei înmă-
nuşată strîngea mereu frîul şi cînd apăru un valet să ia calul,
îşi găsi cu greu cuvintele ca să i se adreseze.
WINSTON GRAHAM 14
- Sir John Trevaunance, doam nă9 Să văd dacă este

acasă. Pe cine să anunţ9
- Doamna Poldark.
- Doamna Poldark. Da... da, doamnă. I se păru ei sau
în ochii omului văzu trezindu-se interesul? Poftiţi, doamnă,
urmaţi-mă, vă rog.
O pofti într-o cameră mică, plăcută, care se deschid
spre seră, şi după ce aşteptă cîteva minute apăru un servitor
care îi spuse că Sir John e acasă şi o va primi.
Acesta se afla într-o cam eră lungă, un birou cu vedere
spre mare. Simţi o uşurare cînd văzu c ă £ singur, cu excepţia
unui cîine de vînătoare ghemuit la picioarele lui. Observă că
e mult mai puţin im punător decît se temuse: nu era mult mai
înalt decîLea, iar pe faţa lui roşie se citea o expresie de jovialitate.
- Supusul dumneavoastră, doamnă, spuse el. Luaţi loc
vă rog.
Aşteptă pînă se aşeză pe marginea unui scaun, apoi se
aşeză şi el la birou.
Ţinu ochii plecaţi un minut, ştiind că o examinează din
cap pînă în picioare şi acceptînd cercetarea lui atentă ca facînd
parte din încercarea prin care trecea.
El spuse prudent:
- N-am avut plăcerea...
- Nu... Pe soţul meu îl cunoaşteţi bine...
-D esigur. Am fost parteneri de afaceri pînă... de curînd.
- Ross a fost foarte mîhnit cînd a trebuit să renunţe la
asocierea cu dumneavoastră. Era atît de mîndru de ea.
- Hm! îm prejurările ne-au fost potrivnice, doamnă. Nu
e vina nimănui. Toţi am pierdut bani în această afacere.
Ridică fHTtfirile spre el şi observă că ceea ce văzuse la
15 ZILE ZBUCIUMATE
ea îl impresionase plăcut. Această calitate de a plăcea bărbaţilor

era unul din puţinii factori care-i dădeau curaj cînd se afla în
societate. încă nu o considera ca putere, ci ca ceva care-i
întărea curajul. Ştia că vizita ei contravenea etichetei, şi
probabil că şi el o ştia.
De unde şedeau, amîndoi puteau să vadă fumul topito
riei acoperind încet golful. După un moment, el i se adresă rece:
- D u p ă cum ştiţi... hm... Societatea a fost reînfiinţată
sub o nouă conducere. Falimentul concernului a fost o lovitură
pentru noi toţi, dar înţelegeţi situaţia. Clădirile se aflau pe
pămîntul meu, de fapt chiar sub nasul meu, investisem mai
mult capital decît toţi ceilalţi şi ar fi fost o nebunie să le las să
se ruineze nefolosite. S-a ivit ocazia să obţinem şi alte
capitaluri şi era la mintea omului că trebuie să profit de ocazie.
Sper că domnul căpitan Poldark înţelege cum stau lucrurile.
- Sigur că da, răspunse Demelza. Sînt sigură că v-ar
dori succes în orice întreprindeţi, chiar dacă n-ar lua şi el parte.
Sir John clipi din ochi:
- Şînteţi amabilă să spuneţi asta. Pînă acum nu acoperim
decît cheltuielile, dar cred că lucrurile se vor îndrepta. îmi
permiteţi să vă ofer ceva de băut9 Un pahar cu vin alb9
- N u , mulţumesc... Ezită apoi. Sau poate un pahar de
Porto dacă nu vă deranjează prea mult.
Ridicînd ironic o sprinceană, Sir John sună clopoţelul.
S-a adus vinul şi în timp ce-1 beau au avut o conversaţie plă
cută. Au vorbit despre mine, vaci, trăsuri şi vremea rece. De
melza deveni mai degajată şi Sir John mai puţin bănuitor.
- Ca să spun drept, zise Demelza, cred că vremea e de
vină că avem atîtea neplăceri cu animalele. Noi avem o vacă
frumoasă, o cheamă Emma; pînă acum două săptămîni dădea
WINSTON GRAHAM 16
lapte mult, dar acum i s-a oprit. S-a mai întîmplat şi cu alta,
deşi asta nu mă surprinde...
- Eu am una din rasa Hereford; valorează o grămadă
de bani, spuse Sir John. A fatat pentru a doua oară acum
două săptămîni şi acum e bolnavă, com plet paralizată. L-am
chemat pe Phillips, veterinarul, de cinci ori. M -ar durea inima
s-o pierd.
- Viţelul e sănătos?
- Da, dar e rău şi pentru el. M intă nu se poate ţine
pe picioare. Are ceva şi la dinţi, i se m işcă... şi coada pare
ruptă. Phillips nu ştie ce să mai facă şi nici omul meu de
aici, care o îngrijeşte.
- Mi-amintesc cînd locuiam în satul Illuggan, spuse De
melza, că a fost şi acolo un caz asemănător. Vaca preotului
s-a îmbolnăvit de aceeaşi boală, şi tot după ce fătase.
- Şi a găsit remediul9
- Da, domnule, l-a găsit.
- Cum9
- Ei bine, nu eu trebuie să spun dacă preotul a făcut
bine sau nu, nu-i aşa9 A chemat-o pe o bătrînă numită M eggy
Dawes - îmi amintesc că locuia pe celălalt mal al rîului. Se
pricepea de minune să vindece negi şi scrofuloza. Odată a
venit la ea un băiat care avea ceva urît la ochi. Imediat ce...
- Spuneţi-mi ce s-a întîmplat cu vaca, doamnă.
- A, da! Pot să o văd, Sir John? Aş vrea mult s-o văd,
ca să-mi dau seama dacă are aceeaşi boală ca vaca preotului.
- Vă duc chiar eu s-o vedeţi, vă rog, doamnă. Mai
doriţi un pahar de Porto, ca să rezistaţi?
Cîteva minute mai tîrziu au traversat curtea pietruită
din spatele conacului şi au intrat în grajdul unde zăcea vaca.
17 ZILE ZBUCIUMATE
Demelza observă acareturile solide, construite din piatră. Ar

fi dorit să fie ale ei. Vaca zăcea culcată pe o parte. Ochii ei
blînzi erau trişti, dar resemnaţi. Un bărbat se sculă de pe un
scaun de lemn şi se postă respectuos lîngă uşă.
Demelza se aplecă să examineze vaca. Proceda cu pro
fesionalism, aşa cum învăţase în cei şapte ani petrecuţi la Nam-
para, nu în copilăria ei la Illuggan. Picioarele animalului erau
paralizate şi coada părea ruptă în două cam pe la jumătate.
- Da, spuse Demelza, este aceeaşi boală. Meggy Dawes
îi zicea „coadă ruptă“.
- Şi remediul9
- E rerfiediul ei, nu al meu.
- Da, da, înţeleg..
Demelza îşi umezi buzele:
- A spus că trebuie să tai coada aici, carrl la vreo două
palme de la vîrf, acolo unde pare ruptă, să bagi în tăietură o
ceapă cu sare multă - pe care să o fixezi bine cu o sfoară
groasă - să o ţii acolo vreo săptămînă, apoi să desfaci legătura.
Să-i dai cîte puţină mîncare şi un întăritor făcut din părţi egale
de rozmarin, ienupăr şi seminţe de nucşoară fără coajă. I/rii
amintesc foarte bine. Aşa a spus.
Demelza se uită lung la baronet, care îşi muşca buza
de jos. x
- N-am auzit niciodată acest remediu» dar şi boala asta
e rară. Sînteţi prima persoană care pare să o fi cunoscut. Am
să-l încerc. Dumneata ce spui, Lyson?
- E mai bine decît să laşi bietul animal să sufere, domnule.
- Aşa cred şi eu. Am auzit că bătrînele astea fac minuni
cînd e vorba de boli mai puţin cunoscute. Aţi putea să repetaţi
cele spuse, doamnă Poldark, ca să înveţe şi Lyson9
WINSTON GRAHAM 18
- Cu plăcere. Traversară iar curtea şi intrară în casă.

Sir John spuse:
- Sper că domnul căpitan Poldark nu-şi face griji din
cauza procesului care se apropie.
Imediat ce,rosti cuvintele, regretă imprudenţa. Simţea
că Demelza evitase dinadins subiectul ca să-l oblige pe el
să-l aducă în discuţie. Dar ea nu începu să pledeze în favoarea
lui Ross, cum se temuse.
- Ce aş putea spune? Sigur că sîntem destul de supăraţi.
Eu îmi fac mai multe griji decît el.
- O să se termine curînd şi cred că aveţi şanse de achitare.
- Credeţi într-adevăr, Sir John9 Asta îmi dă mult curaj.
Veţi fi şi dumneavoastră în oraş, la Bodmin, în timpul sesiunii
curţii cu juri?
- Cum aţi spus? De fapt, nu ştiu. De ce mă întrebaţi9
- Am auzit că se vor ţine alegeri în septembrie şi, cum
procesul are loc la şase septembrie, am crezut că s-ar putea
să fiţi acolo.
- Vreţi să spuneţi ca să-l ajut pe fratele meu? O, are el
singur grijă de el. Baronetul se uită neîncrezător la Demelza
pe a cărei faţă calmă nu se putea citi ce gîndea. Chiar dacă
m-aş afla în oraş, aş avea prea multe de făcut ca să mă duc şi
la tribunal. In plus, cu tot respectul, doamnă, trebuie să spun
că nu mi-ar plăcea să văd un vechi prieten într-o situaţie neplă
cută. îi doresc numai bine, desigur, dar nimănui nu-i place să
vadă într-un proces un motiv de distracţie.
Am auzit că vor fi doi judecători, spuse ea.
- O, nu doi în acelaşi proces. Cred că îşi vor împărţi
rolurile. W entworth Lister nu e un om rău, deşi sînt ani de
cînd nu ne-am mai văzut. Puteţi fi sigură că judecata va fi
19 ZILE ZBUCIUMATE
dreaptă. Justiţia britanică va avea grijă. Cîinele se apropiase

şi stăpînul lui luă un biscuit dintr-un sertar şi i-1 dădu.
- Nu pot să înţeleg, spuse Demelza, cum un om, un
judecător, poate veni de undeva de departe ca să judece un
proces şi să-i studieze toate aspectele în cîteva ore. Nu mi se
pare posibil. Nu caută să afle adevărul, el singur, înainte de a
începe procesul?
Sir John zîmbi:
- O să vă surprindă cît de repede poate ajunge la o
concluzie o minte obişnuită cu această muncă. Şi să ştiţi că
nu depinde de judecător, ci de juriu şi acesta e format din
oameni de aici, din Cornwall, oameni ca noi, aşa că există
toate motivele să iasă totul bine. Mai doriţi puţin vin9
Demelza refuză.
- E cam tare, cred, dar are buchet. Cînd se vor termina
toate, mi-ar face plăcere să veniţi pe la noi, domnule. Ross
m-a rugat să vă invit.
Sir John răspunse că va fi încîntat. Cîinele răspîndi firi
miturile pe podea. Demelza se ridică să plece.-
Sir John adăugă:
- Mă voi ruga ca tratamentul pentru Mintă să reuşească.
Demelza la fel, dar nu-şi trădă îndoielile.
- Poate că o să-mi trimiteţi veşti cum îi merge9
- Desigur, şi între timp, dacă mai treceţi pe aici... aş fi
încîntat să vă văd.
- Mulţumesc, Sir John. Cîteodată trec călare pe coastă.
E bine pentru sănătate. Drumul nu e bun pentru cal, dar îmi
place priveliştea şi aerul înviorător.
Sir John o conduse pînă la uşă şi o ajută să încalece,
admirîndu-i silueta fină şi ţinuta dreaptă. G nd ieşea pe poartă,
un bărbat intra călare pe un cal sur.
WINSTON GRAHAM 20
*
- Cine era9 întrebă Unwin Trevaunance, punîndu-şi
mănuşile gri peste un teanc de cecuri. Fratele mai mic al lui
Sir John facea totul cu premeditare, dînd im portanţă unor
fapte care nu aveau nici una. Avea treizeci şi şase de ani, era
înalt, cu o figură leonină; părea sigur de sine şi avea o
personalitate mult mai impresionantă decît fratele lui. Totuşi
Sir John facea afaceri bănoase, iar Unwin nu.
- Soţia lui Ross Poldark. A trăgătoare femeie! N-am
cunoscut-o pînă acum.
- Ce voia?
- Asta nu ştiu încă, spuse Sir John. Nu părea să vrea ceva.
Unwin avea o cută între sprîncene care se adîncea cînd
se încrunta:
- N-a fost servitoare înainte, sau cam aşa ceva?
- S-au mai ridicat şi altele, înaintea ei şi cu mai puţine
talente, sînt sigur. Are o oarecare eleganţă în mişcări. Peste
cîţiva am va fi greu să o deosebeşti de o femeie educată.
- Şi n-a venit să ceară nimic? M ă îndoiesc. Mie mi se
pare că e o femeie periculoasă.
- Periculoasă9
- Am schimbat cu ea o privire cînd pleca. M ă pricep să
judec oamenii, John.
- Şi eu mă pricep, Unwin, şi cred că pot să-mi asum
riscul afirmînd asta. Sir John îi mai dădu un biscuit cîinelui.
Mi-a oferit un remediu bun ca s-o vindec pe Mintă, deşi să
fiu al naibii dacă cred că va avea efect... L-ai găsit pe Ray?
- Da, da. I-am vorbit despre Caroline, spunîndu-i că
vrea să-şi întrerupă călătoria şi să fie la Bodmin în timpul
21 ZILE ZBUCIUMATE
alegerilor; dar i-a scris şi Caroline. Aşa e ea; m-a rugat să-i
spun unchiului ei, apoi i-a scris chiar ea!
- E prea tînără. Ai răbdare cu ea, Unwin. Va trebui să
ai răbdare. E capricioasă, instabilă. Şi mai sînt şi alţii care o
consideră o partidă bună, nu numai tu.
, Unwin înfipse dinţii în vîrful cravaşei.
- Bătrînul e un zgîrcit înrăit. Azi-dimineaţă umbla cu
mîinile lui rîioase prin dosarele cu socoteli, şi casa, care nici
în vremurile bune nu arăta a conac, e gata să se dărîme pentru
că nu o repară. Nu e un cadru potrivit în care Caroline să-şi
petreacă jum ătate din viaţă.
- Ai să poţi schimba toate astea.
- Da, odată şi odată. D arRay n-are mai mult de cincizeci
şi trei sau cincizeci şi patru de ani. Poate să mai trăiască vreo
zece ani.
Unwin se duse la fereastră şi contemplă marea, care
era liniştită acum. Norul care acoperea aproape faleza stîn-
coasă întunecase culoarea apei, facînd-o să devenă verde-în-
chis. Cîţiva pescăruşi se cocoţaseră pe peretele casei şi ţipau
răguşit. Omului acesta înalt, obişnuit acum cu viaţa la Londra,
scena i se părea melancolică.
- Penvenen are nişte păreri cu totul neobişnuite. Spunea
azi-dimineaţă că sînt prea mulţi reprezentanţi ai Cornwallului
în Parlam ent. Spune că locurile ar trebui redistribuite şi
atribuite oraşelor noi din interiorul ţării. Fleacuri şi prostii.
- Nu da atenţie micilor lui slăbiciuni. Deseori spune
astfel de lucruri ca să irite lumea. Aşa e el.
Unwin se întoarse de la fereastră.
- Sper să nu mai avem alegeri şapte ani. M ă va costa
cam două mii de lire numai pentru plăcerea de a fi ales - şi
WINSTON GRAHAM 22
ştii că asta nu e tot - şi de fapt e de-abia începutul. în ochii

fratelui mai mare apăru un semnal de alarmă, aşa cum se
întîmpla ori de cîte ori era vorba de bani.
- Ţi-ai ales singur profesia, băiete' Sînt alţii care o duc
mai rău. Carter din Grampound îmi spunea că va trebui să
plătească pînă la trei sute de guinee un vot.
Se ridică să sune.
- Doamna Poldark m-a întrebat dacă voi fi la Bodmin
cînd va avea loc sesiunea curţii cu juri. Mă întreb cu ce scop?
Capitolul II
e apropia ora prînzului cînd Demelza se

S întorcea cu Caerhays, îndreptîndu-se spre
casă. în timp ce ocolea Trenwith House, ar fi dorit să se poată
opri pentru cîteva minute să stea de vorbă cu Verity. Era
ceva ce-i lipsea mult, ceva cu care nu se putea obişnui. Dar
Verity era la Falmouth, iar dacă nu acolo poate,pe mare -
căsătorită, fericită după cum se părea, în ciuda oricărei pre
simţiri, şi ea, Demelza, contribuise activ la aceasta, aşa că nu
se putea plînge. Fuga lui Verity adîncise ruptura între cele
două familii şi, în ciuda sacrificiului Demelzei în timpul Crăciu
nului trecut, ruptura continua. De data aceasta nu Francis era
de vină. De cînd fuseseră bolnavi şi de la moartea micuţei
Julia, Francis părea nerăbdător să-şi arate recunoştinţa pentru
ceea ce făcuse Demelza. Dar Ross nu voia să se împace Fa
limentul Societăţii Carnmore era o barieră de netrecut între
ei. Şi dacă ceea ce bănuia Ross în legătură cu falimentul era
adevărat, atunci Demelza nu-i putea aduce nici o vină Totuşi,
ar ti fost mult mai fericită dacă lucrurile s-ar fi lămurit Prin
felul ei de a fi, prefera o rezolvare directă şi clară unei amare
bănuieli de durată.
WINSTON GRAHAM 24
în momentul în care casa nu se mai zări, îl văzu pe

Dwight Enys venind în urma ei pe drum. Opri calul şi-l aşteptă.
Tînărul doctor se apropie şi o salută scoţîndu-şi pălăria.
- Ce dimineaţă frumoasă, doamnă! M ă bucur că aţi
ieşit la plimbare să luaţi aer.
- Am ieşit cu un scop anume, spuse ea zîmbind. Tot ce
fac în ultimul timp are un scop sau altul. E moral aşa, dacă
priveşti lucrurile sub acest aspect.
Doctorul zîmbi şi el - ar fi fost greu să nu zîmbească -
şi dădu pinteni calului ca să ajungă lîngă ea. Drumul era^lestul
de lat pentru doi călăreţi. Observă cu ochii lui de specialist ce
slabă rămăsese de cînd fusese bolnavă în ianuarie.
- Presupun că depinde dacă scopul a fost moral sau nu.
Ea îşi aranjă o buclă zbîrlită de vînt:
- Asta nu ştiu. Va trebui să-l întreb pe preot. Am fost la
Place House să doftoricesc vacile lui Sir John.
Dwight părea surprins:
- Nu ştiam că sînteţi expertă în aşa ceva.
- Nici nu sînt. Mă rog lui Dumnezeu ca vaca lui din rasa
Hereford să se facă bine. Dacă moare, atunci n-am făcut nimic.
- Şi dacă trăieşte?
Se uită la el:
- Unde te duci, Dwight?
- Să văd nişte oameni din Sawle. Mă apreciază din ce
în ce mai mult bolnavii care n-au cu ce să mă plătească. Choake
devine din ce în ce mai leneş.
- Şi mai puţin prietenos. Ce se ascunde sub toate astea
- încercarea asta de a-1 condamna pe Ross?
Doctorul părea stînjenit. Lovi uşor cu frîul mîneca hainei
lui de catifea neagră.
25 ZILE ZBUCIUMATE
- Cred că legea...
- A, da, legea, dar mai e şi altceva. De cînd face legea
atîta caz de jumulirea unei epave sau de maltratarea cîtorva
accizari - chiar dacă Ross ar avea un amestec în asta şi noi
ştim că n-a avut. Asta se întîmplă de cînd m-am născut şi de
sute de ani înainte de a mă naşte eu.
- Nu sînt sigur că-i adevărat, nu întru totul. Aş face
orice să-l ajut pe Ross - şi o voi face, ştiţi asta...
- Da, ştiu.
- Dar nu cred că e bine să-ţi închipui că poţi ignora
legea de zece ori la rînd, pentru că, dacă a unsprezecea oară
te prinde, se ţine scai de tine şi nu te lasă pînă nu lămureşte
lucrurile. Ăsta-i adevărul. Desigur, în cazul ăsta te întrebi dacă
acum, că legea e iar în acţiune, nu s-ar putea ca şi alte influenţe
să se pună în mişcare...
- Umblă peste tot oameni care pun întrebări, chiar şi
servitorilor noştri, celor doi Gimlett. Aproape că nu există
casă în district în care să nu fi fost cineva încercînd să-l găseas
că pe Ross vinovat! Asta e legea, fară îndoială, dar legea asta
are bani mulţi de cheltuit şi timp de pierdut - pentru că nici
unul din oamenii lui nu-1 va trăda şi ei o ştiu. Ross are duşmani,
dar nu printre minerii care l-au ajutat în timpul naufragiului.
Au ajuns la biserica din Sawle, cu tumul ei înclinat ca
cel din Pisa, şi Dwight s-a oprit în capul văii. Pe deal, cîteva
femei secerau grîul de pe o parcelă de pămînt; îl aşezau în
stoguri pe margini, dar în mijloc nu era încă secerat şi semăna
cu o batistă brodată de jur-împrejur.
- Nu mergi mai departe9
- Nu, Ross mă aşteaptă.
- Dacă există vreo altă influenţă care să acţioneze în
WINSTON GRAHAM 26
afara legii, spuse Dwight, n-aş pune-o pe socoteala unor nuli

tăţi încrezute ca doctorul Choake, care n-are nici banii, nici
veninul necesar ca să facă rău.
- Nici eu, Dwight. Nici noi.
- Aş vrea să ştiţi că nu am mai fost pe la familia Warleg-
gan de douăsprezece luni.
- Eu nu-1 cunosc decît pe George. Cum sînt ceilalţi?
- îi cunosc foarte puţin. Nicholas, tatăl lui George, e
un bărbat aspru, obişnuit să comande, dar are reputaţia unui
om cinstit. Unchiul lui George, Cary, este cel ce stă în umbră
şi dacă e ceva necurat de întreprins, cred că el o face. Dar
trebuie să spun că s-au purtat întotdeauna bine cu mine.
Demelza privea triunghiul albastru-argintiu al mării care
bloca valea.
- Sansori, care a murit în naufragiu, era văr cu ei. Şi mai
sînt şi alte neînţelegeri între Ross şi G eorge - încă dinaintea
înfiinţării topitoriei. A venit momentul pentru el să se răfuiască.
- Nu mi-aş face prea multe griji pentru asta.
- Nu sînt atît de sigură, spuse ea.
Plaja de la Hendraw na arăta altfel decît Golful Trevau-
nance. Deşi valurile nu prea loveau stîncile acum, pe plaja
joasă, plină de nisip se auzea m area urlînd şi o ceaţă deasă o
învăluia, întunecînd aerul blînd şi liniştit. Întorcîndu-se de la
plimbarea lui obişnuită din fiecare dimineaţă pînă la Dark
ClifFs, Ross îşi îndreptă privirea spre stîncile unde erau constru
ite casele de la Wheal Leisure. De-abia le putea zări prin ceaţă;
i se părea că merge printr-o baie de aburi.
De cînd cu pierderea Juliei şi acţionarea lui în justiţie,
se silise să facă zilnic această plimbare. Dacă avea poftă şi
vremea era bună, se urca în barca cea nouă şi vîslea pînă la
27 ZILE ZBUCIUMATE
St. Ann. Activitatea aceasta nu-1 însenina, dar îl ajuta să-şi

îndeplinească tot ce avea de făcut în ziua respectivă. Fata lui
murise, vărul lui îl trădase, planul topitoriei la care muncise
atît de mult ca să o pună pe picioare era la pămînt, avea de
înfruntat acuzaţii grave la curtea cu juri, pentru care putea fi
condamnat la moarte sau deportare pe viaţă; şi dacă s-ar fi
întîmplat să supravieţuiască, peste numai cîteva luni îl aştepta
falimentul şi închisoarea datornicilor. Dar între timp pămîntul
trebuia semănat, recolta strînsă, arama scoasă din mină şi vîn-
dută, Demelza avea nevoie de îmbrăcăminte, hrană şi dragos
tea lui, atît cît mai putea el să iubească pe cineva în starea în
care se afla.
Moartea Julieiîl lovise cel mai rău. Demelza nu suferise
mai puţin decît el, dar prin natura ei putea birui mai uşor
durerea, reacţionînd involuntar la stimuli care pentru el nu
însemnau nimic. Untişorul înflorind înainte de a-i veni vremea,
cîţiva pisoi nou-născuţi în pod, un soare cald după o perioadă
de frig, mirosul primei brazde de iarbă cosită: toate îi aduceau
uşurare pentru un timp şi suferinţa nu-i mai făcea atît de rău.
Deşi Ross nu-şi dădea seama, anul acesta ea era-cea care-i
arătase mai multă dragoste.
După furtunile dinjurul Crăciunului urmase o iarnă blîn-
dă, dar nu se îndreptase nimic în regiune, gîndea Ross, după
cum nici el nu se liniştise. Preţul aramei crescuse puţin, numai
atît cît să mărească uşor profitul în minele redeschise acum.
Nimic nu justifica însă riscul de a începe o nouă afacere sau
de a le relua pe cele vechi. Nivelul de trai era la limita de
supravieţuire. Cînd plecă de pe plajă şi trecu peste peretele
ruinat, o văzu pe Demelza apropiindu-se; ea îl văzu în acelaşi
timp, îi facu un semn cu mîna şi el răspunse la fel. Au ajuns
WINSTON GRAHAM 28
acasă aproape în acelaşi timp; o ajută să descalece. şi îi dădu

frîul calului lui Gimlett, care venise repede să-i întîmpine.
- Te-ai îmbrăcat frumos azi pentru plimbarea ta de
dimineaţă.
- M-am gîndit că nu e bine să mă vadă cineva îmbrăcată
neglijent, ca şi cum nu mi-ar păsa că sînt doam na Poldark.
- Sînt unii cărora chiar nu le-ar păsa acum.
Ea îl luă de braţ şi-l trase spre grădină să facă o plimbare.
- Nalba mea nu creşte prea bine anul acesta, spuse ea.
Prea multă ploaie. Recolta este întîrziată. N e-ar trebui căldură
mare în septembrie.
- Ar fi înăbuşitor la tribunal.
- N-o să stăm la tribunal' toată luna. Numai o zi. Pe
urmă o să fii liber.
- Cine spune asta9 Ai întrebat vreo vrăjitoare de-a ta?
Demelza se opri să ia un melc de sub o frunză de ciubo-
ţica cucului. II ţinea plină de scîrbă în mîna înmănuâtă.
- Nu ştiu ce e mai bine să fac cu el.
- Dă-i drumul pe piatra aia.
II puse pe o piatră şi plecă în timp ce Ross îl strivea.
- Sărmane melc, mi-e milă. Dar sînt atît de lacomi,
n-ar fi nimic dacă s-ar mulţumi cu o frunză, două... Fiindcă
vorbeam de vrăjitoare, Ross, ai auzit de o boală a vacilor nu
mită „coadă ruptăii9
- Nu.
- Picioarele din spate sînt paralizate şi dinţii i se mişcă.
- Dinţii vacilor se mişcă întotdeauna, spuse Ross.
- Şi coada arată ciudat, ca şi cum ar fi ruptă. De aici
vine numele bolii. Crezi că s-ar vindeca boala dacă i-ai cresta
coada şi ai introduce în ea ceapă fiartă cu sare multă?
29 ZILE ZBUCIUMATE
- Nu, răspunse Ross.

- Dar nu i-'ar face nici rău dacă vaca s-ar face oricum
bine, nu-i aşa?
- Ce-ai făcut azi-dimineaţă?
Ea se uită lung la faţa lui osoasă, cu trăsături distinse.
- Cînd veneam spre casă, m-am întîlnit cu Dwight. Va
veni la judecată.
- Nu văd de ce trebuie să vină. Jumătate din Sawle şi
Grambler vor fi acolo. O adevărată distracţie pentru ei.
Făcură turul grădinii în tăcere. Nu se mişca nimic. Sub
norii de ploaie care se strîngeau, frunzele şi florile căpătau
aspectul cald şi ferm al lucrurilor permanente. Ross se gîndea
că nu există nimic permanent, numai clipe trecătoare de căl
dură şi înţelegere, secunde preţioase într-un şir de zile negre.
Ploaia i-a gonit înăuntru şi au stat un minut la fereastră
urmărind picăturile grele ce cădeau în ropote pe frunzele de
liliac. Cînd începea să plouă, Demelza se ducea încă, din in
stinct, să vadă dacă Julia doarme afară. Se gîndi să-i spună
lui Ross, dar se opri. Rosteau rar numele copilului. Cîteodată
credea că Julia era ca o barieră între ei şi, deşi încerca să uite,
amintirea bolii de care se molipsise la Trenwith şi pe care o
adusese şi acasă o mai chinuia încă. .
- Nu e timpul să te duci iar la domnul notar Pearce?
- Omul ăsta mă irită. Cu cît îl văd mai puţin, cu atît mai
bine, mormăi el.
Ea spuse calmă.
- Şi viaţa mea, ca şi a ta, e în pericol.
O luă în braţe:
- Asta-i bună! Chiar dacă o să mi se întîmple ceva, tot
o să ai pentru ce să trăieşti. Casa şi pămîntul vor fi ale tale.
WINSTON GRAHAM 30
Vei deveni principalul acţionar la Wheal Leisure. Ai o datorie

faţă de oamenii de aici, faţă de pămîntul ăsta...
Ea îl opri.
- Nu, Ross, nu voi avea nimic. Voi fi iar o cerşetoare,
o biată fată de miner fară experienţă...
- Ai să fii o femeie tînără, frumoasă, de vreo douăzeci
şi ceva de ani, cu o moşie mică şi o mulţime de datorii. O să
ai viaţa toată înainte...
- Trăiesc numai prin tine. Tu m-ai făcut ceea ce sînt.
Tu mă faci să mă simt faim oasă, tu ai făcut din mine soţia
unui moşier.
- Fleacuri! Ai să te măriţi iar. D acă eu dispar, vor roi
bărbaţii în jurul tău. N -o spun ca să te flatez, ăsta-i adevărul
• adevărat. Ai putea alege dintr-o duzină...
- Nu m-aş mai mărita niciodată. Niciodată!
O strînse mai tare lîngă el.
- Ce slabă eşti încă!
- Nu*sînt slabă. Ar trebui să ştii că nu sînt.
- Ei bine, atunci subţire. Aveai o talie mai plină înainte.
- Numai după ce s-a născut Julia. Era... altfel atunci.
Gata! îi rostise iar numele.
- Da, spuse el.
Tăcură cîteva minute. El ţinea ochii închişi şi ea nu
putea să-şi dea seama de ceea ce simte.
- Ross!
- Da, iubito.
- P oate'că va fi altfel cu timpul. P oate că vom avea
alţi copii.
EI o lăsă din braţe:
- Nu cred că vreunui copil i-ar plăcea să aibă un tată
puşcăriaş. ... O fi gata masa?
31 ZILE ZBUCIUMATE
- *
După ce Dwight şi-a luat rămas bun de la Demelza, a

pornit pe poteca abruptă şi îngustă care cobora spre satul
Sawle, întovărăşit tot drumul de zgomotul pîrîului şi huruitul
şteampurilor care sfarîmau minereul de cositor. Venise de
curînd în regiune, doctor tînăr şi fără experienţă, cu idei radi
cale deâpre medicină, dar i se părea că trecuseră zece ani de
atunci. Intre timp cîştigase încrederea şi afecţiunea oamenilor
în mijlocul cărora îşi desfăşura activitatea, îşi încălcase într-un
mod de neiertat jurămîntul lui Hipocrat şi de atunci se ridicase
din nou în ochii oamenilor, care, cu tot simţul lor critic sever,
mai toţi o găseau vinovată pe fată.
învăţase multe: că oamenii sînt schimbători şi plini de
contradicţii, că orice tratament implica răbdare, experienţe,
încercări şi greşeli; că medicul sau chirurgul nu era adesea
decît un simplu spectator sub ochii căruia se dădeau bătălii,
că nici un ajutor din afară n-avea puterea de vindecare a tru
pului omenesc şi că medicamentele faceau uneori mai mult
rău decît vindecau.
Dacă ar fi fost un om mulţumit de sine, ar fi găsit o
alinare şi un îndemn în faptul că progresase atît de mult, deoarece
mulţi dintre doctorii şi farmaciştii pe care-i cunoştea nu învă
ţaseră nimic într-o viaţă întreagă şi nici nu păreau că aveau să
înveţe vreodată. Evita colegii lui de breaslă pentru că nu se
înţelegea niciodată cu ei. Singura lui mulţumire era că de
cele mai multe ori nu se înţelegeau nici între ei, neavînd decît
un singur lucru în comun, şi anume o încredere absolută şi
incontestabilă în propriile lor metode, pe care le considerau
infailibile - o încredere pe care nici moartea vreunuia dintre
pacienţii lor nu o zdruncina. Dacă un bolnav murea sub trata
ment, era vina bolnavului, nu a metodei.
WINSTON GRAHAM 32
Dwight nu era sigur în legătură cu ceea ce credea docto

rul Thomas Choake. De cînd se certaseră se văzuseră rar;
dar deoarece practicau medicina în aceeaşi regiune, erau ne
voiţi să se întîlnească din cînd în cînd. Choake avea întotdeauna
un remediu imediat la îndemînă; cîteodată părea să fi ales
remediul chiar înainte de a vedea pacientul. D ar Dwight nu
putea spune dacă remediile lui Choake îşi aveau sursa într-o
teorie neschimbată despre medicină sau pur şi simplu în ce îi
trecea pnn cap.
în dimineaţa aceasta, Dwight trebuia să vadă mai mulţi
pacienţi, primul fund Charlie Kempthorne. Acum doi ani
Kem pthorne se îmbolnăvise de plămîni; numai vîrful plămî-
nilor fusese afectat, dar destul de grav ca de aici să i se poată
trage moartea. Acum părea că se simte bine, nu mai tuşea, se
îngrăşase şi lucra iar, nu în mină, ci confecţiona pînze pentru
corăbii. Era acasă, aşa cum se aşteptase Dwight, şi şedea în
uşă lucrînd cu un ac gros. Cînd îl văzu pe doctor, faţa lui
slabă şi bătută de soare se lumină de un surîs larg şi se ridică
să-l salute.
- Poftiţi înăuntru, domnule. Mă bucur să vă văd. D e la
ultima vizită am strîns nişte ouă pentru dumneavoastră.
- Nu stau mult, spuse Enys. Am trecut numai să văd
dacă urmezi tratamentul. îţi mulţumesc foarte mult.
- Nu e greu să urmezi tratamentul. Stau aici cît e ziua
de mare şi cos, şi cîştig mai mult decît înainte ca miner!
- Şi Lottie şi May9 Kempthorne avea două fetiţe sfrijite,
de cinci şi şase ani. îşi pierduse soţia, care se înecase cu vreo
trei ani înainte.
- Sînt la doamna Coad, la şcoală. Deşi nu prea ştiu ce
învaţă acolo. Kempthorne umezi aţa în gură şi se uită şiret la
33 ZILE ZBUCIUMATE
doctor. Presupun că ştiţi că iar bîntuie boala pe aici. Mătuşa

Sarah Tregeagle mi-a zis să vă spun.
Dwight nu făcu nici un com entariu, nu-i plăcea să
discute despre boli în general cu pacienţii lui.
- C um ow cu ai lui sînt bolnavi, şi Betty Coad şi Ishbel;
m-a rugat să vă spun. Dar sigur că vă aşteptaţi la, asta acum,
în august.
- Ce pînză mare şi frumoasă faci!
Charlie zîmbi.
- Da, domnule. E pentru o corabie, One a n d AII, la
St. Ann. Are nevoie de pînze mari.
- Ai confecţiona pînze şi pentru bărcile vameşilor?
- Numai dacă le-aş face cu defecte ca să se sfîşie cînd
urmăresc pe cineva.
De aici pînă în piaţa de la picioarele dealului nu era
prudent să mergi călare. Dwight, dus pe gînduri, coborî pe
jos poteca abruptă şi plină de fagaşe numită Stippy-Stappy.
Casele acestea, cele mai bune din sat, ocupau o parte a uliţei;
pe partea cealaltă, dincolo de zidul năpădit de buruieni, valea
se transforma brusc într-o viroagă prin care curgea rîul Mellin-
gey, care punea în mişcare şteampurile, vărsîndu-se apoi în
mare. Casele erau aşezate cam la şase picioare mai jos una de
alta şi Dwight îşi priponi calul la ultima din ele. Cînd bătu la
uşă, o rază de soare de culoarea bronzului străpunse norii şi
căzu pe casele de jos, ale căror acoperişuri începură să lu
cească umed, anticipînd ploaia.
Acolo locuia Jacka Hoblyn, care avea un şteamp al lui,
soţia lui Polly, fiica lor Rosina, aproape infirmă, şi fiica lor
mai mică Parthesia, o fetiţă vioaie, de unsprezece ani, care îi
deschise uşa. Aveau două camere mici la parter, cu pardoseala
WINSTON GRAHAM 34
făcută din var amestecat cu cenuşă. în una din ele lucra Rosina,
care era croitoreasă şi mai confecţiona şi saboţi. Parthesia îi
spuse că mama lor era în pat şi îl conduse sărind într-un picior
pe o scară exterioară de piatră pînă la mansarda unde dormeau
toţi. Se întoarse apoi să-l caute pe tatăl ei, care şi el era bolnav.
Polly Hoblyn, care avea patruzeci de ani şi părea de
cincizeci şi opt, îl salută zîmbind; D wight zîmbi şi el, apoi
observă simptomele obişnuite ale unui acces de friguri: muşchii
care tremurau, faţa palidă şi trasă, degetele albe, fără pic de
sînge. Simptomele erau destul de grave. Faptul încurajator
era că fusese chemat - deşi nu cu prea multă încredere şi cu
scuze multe - ca să o îngrijească. Cu doi ani în urmă, cînd
oamenii se îmbolnăveau, cum părau leacuri - dacă aveau cu
ce - de la Irby, farmacistul din St. Arin, sau de la vreuna din
bătrînele doftoroaie din împrejurimi. N u îndrăzneau niciodată
să-l cheme pe doctorul Choake decît dacă îşi rupeau vreun
picior sau erau pe patul de moarte. încet, încet începeau să
aprecieze faptul că doctorul Enys îi îngrijea şi pe cei care nu
puteau plăti decît în natură sau nici măcar aşa. Mai erau şi
unii care spuneau că face experienţe pe oamenii săraci, dar
există întotdeauna limbi otrăvite.
îi dădu femeii o doză de chinină, apoi, văzînd că a înghi
ţit-o, îi mai. dădu două prafuri pe care să le ia mai tîrziu şi o
doză de purgativ din revent, pe care să o ia seara. în momentul
acela, în prag apăru şi Jacka-Hoblyn.
- Bună ziua, doctore. Thesia, adu-mi o batistă de jos.
Asud ca un animal. Ei, ce are Polly?
- Febră recurentă. Ar trebui să stea în pat cel puţin
două zile. Şi dumneata9 Cred că ai acelaşi lucru. Te rog vioo
aici, la lumină.
35 ZILE ZBUCIUMATE
Cînd se apropie, Dwight simţi miros puternic de gin.

Deci, era p'erioada-cînd Jackase îmbăta. Parthesia veni săltînd
cu o bucată de cîrpă roşie şi omul îşi şterse fruntea încruntată.
Avea pulsul puternic şi repede. Boala lui se aflaîntr-un stadiu
mai înaintat şi îi producea o sete chinuitoare.
- M-a apucat şi pe mine. Dar e mai bine să mă mişc, nu
să stau să lenevesc în pat. Cu cît te mişti mai mult, cu atît
scapi mai repede.
-A scultă, Hoblyn, ia asta acum, iar prafurile astea ia-le
cînd te culci diseară. Ai înţeles?
Jacka îşi trecu degetele prin pârul ciufulit şi se uită
urît la el:
- Nu cred în ce zice doctorul.
- Totuşi ar trebui să iei asta. Ai să te simţi mult mai bine.
Privirile Ii se încrucişară, dar prestigiul doctorului îl facu
pe miner să cedeze. Dwight văzu cu satisfacţie doza puternică
de doctorie dispărînd în gura omului. Prafurile pentru seară,
dacă Hoblyn era destul de treaz să le înghită, conţineau jalapă,
dar asta nu avea prea mare importanţă. Pe Dwight îl îngrijora
mai mult sănătatea celor trei femei decît a bărbatului.
Cînd plecă, o văzu pe Rosina: urca şchiopătînd dealul
cu o cană de lapte în mînă. Avea şaptesprezece ani şi ochii ei
frumoşi nu fuseseră încă afectaţi de orele lungi de lucru la o
lumină slabă. Zîmbi şi-i facu o reverenţă.
- Ai tăi se vor simţi mai bine mîine. Ai grijă ca mama ta
să ia doctoria.
- Sigur, domnule. Vă mulţumesc, domnule.
- Tatăl tău... vă supără cînd e băut?
Fata se înroşi:
- Devine ţîfnos, domnule, greu să te înţelegi cu el aş zice.
WINSTON GRAHAM 36
- Şi... violent9
- Nu, domnule .. sau numai cîteodată. Apoi îi trece repe
de supărarea şi se împacă cu noi.
Dwight trecu pe lîngă prăvălia mătuşii Mary Rogers şi
ajunse la casele dărăpănate de la poalele dealului Guernsey.
De aici începea cea mai cumplită sărăcie. Ferestre bătute în
scînduri sau astupate cu zdrenţe, uşi sprijinite de perete lîngă
găurile pe care ar fi trebuit să le astupe, gropi de gunoi în
care foiau şobolanii, acoperişuri sparte, barăci în care se jucau
sau se tîrau copii aproape goi. Ori de cîte ori vizita aceste
locuri, Dwight îşi dădea seama că îmbrăcămintea lui decentă
îl facea să pară că vine din altă lume. Bătu la prima casă,
surprins să vadă ambele canaturi ale uşii închise, pentru că
lumina nu putea pătrunde în cameră decît prin uşă. Acum o
săptămînă o asistase la naştere pe Betty Carkeek cînd două
moaşe de ocazie, care vindeau peşte de o b icei, nu reuşiseră
să o ajute.
Auzi copilul plîngînd înăuntru şi după un minut Betty
crăpă uşa bănuitoare.
- A, dum aeavoastră sînteţi, domnule. Intraţi vă rog.
Betty Carkeek, născută Coad, era rezistentă de felul ei, totuşi
doctorul a fost uşurat cînd, după vreo patru-cinci zile, nu a
apărut nici un semn de febră puerperală. Se simţea bine acum.
Intră după ea în coliba de piatră - casa nu era mai mult decît
o colibă - aplecîndu-se ca să treacă pragul, şi îl văzu pe Ted
Carkeek stînd lîngă foc şi mestecînd o fiertură de ierburi.
Ted şi Betty nu erau căsătoriţi decît de o lună, dar să stai
acasă cînd trebuie să te duci la muncă şi cînd se găsea greu de
lucru nu era cel mai potrivit mod de a-ţi arăta devotamentul
faţă de familie.
37 ZILE ZBUCIUMATE
Doctorul îl salută şi se duse să vadă copilul. Ted se

ridică şi se îndreptă spre uşă, dar Betty îl opri. El mormăi
ceva şi se întoarse la foc să vadă de fiertură. Copilul era răcit
şi respira greu; Dwight se întreba ce făcuse fata asta lipsită de
experienţă; întotdeauna trebuia să lupte cu ignoranţa şi neglijenţa.
- Mama ta nu-i aici, Betty?
- Nu, domnule. M ama e cam bolnavă.
Desigur. Kampthorne îi vorbise şi de familia Coad.că
ar fi bolnavi.
- Are friguri9
- Cred că da.
Fiertura de pe foc începu să clocotească şi picături de
apă săreau sfîrîind în foc. Fumul se ridica în rotocoale, încolă-
cindu-se pe bîrnele înnegrite.
- Şi tu9
- Eu sînt bine. Dar Ted nu prea...
- Ţine-ţi gura, se auzi Ted de unde şedea lîngă foc.
Dwight nu-1 băgă în seamă.
- Te-ai sculat prea repede din pat, îi spuse el fetei. Dacă
Ted stă acasă, te poate îngriji.
- Eu trebuie să-l îngrijesc pe el.
Ted făcu un gest de nerăbdare, dar ea continuă:
- Lasă-1 pe domnul doctor să te vadă. Nu cîştigi nimic
dacă stai acolo lîngă foc. Dumnealui nu vorbeşte degeaba, ar
trebui s-o ştii.
Ted se ridică supărat şi veni lîngă uşă, la lumină.
- M-am rănit la umăr, nu-i mare lucru. N-am nevoie
de doctorii.
Dwight dădu la o parte pînza de sac care-i acoperea
umărul. Un glonte lovise osul şi ieşise, facînd o rană destul
WINSTON GRAHAM 38
de curată la început. Dar locul era inflamat acum şi cataplasma

cu frunze de coada şoricelului fierte nu-i făcuse bine.
- Aveţi apă curată aici? Ce fierbi acolo pe foc?
Dwight curăţă rana ia ră să facă vreun comentariu. Şi
pentru că' n-a pus nici o întrebare, a venit şi explicaţia, nu
înainte însă de a termina şi de a fi gata de plecare. Ted Carkeek
şi încă patru oameni erau proprietarii unei bărci cît o coajă de
nucă. Pe vreme bună, se aventurau pe mare pînă în Franţa,
de unde cumpărau alcool pe care-1 aduceau să-l vîndă. Nu
era o afacere pe picior mare, ca a domnului Trencrom , dar
patru, cinci călătorii pe an le ajungeau să-şi ducă zilele. Pleca
seră sîmbăta trecută şi se întorseseră miercuri. Au acostat la
V aughan’s Cove, o plajă îngustă, unde s-au trezit cu Vercoe
şi încă doi vameşi care îi aşteptau gata să pună mîna pe ei.
S-au încăierat, li s-a scufundat barca lovindu-se de stînci, şi
Ted a fost împuşcat în umăr. O întîmplare neplăcută şi care
putea avea repercusiuni.
- Ce rău am făcut? spuse Ted indignat. Scoteam şi eu
un ban ca toată lumea, şi acum trebuie s-o luăm iar de la
capăt, dacă o să ne lase în pace. Sigur o să ne pomenim cu
soldaţii, să ne facă percheziţie, cum au fâcut la St. Ann.
- Ceea ce toţi am vrea să ştim, spuse Betty, ar fi cum
de au aflat vameşii unde vor acosta. E ciudat. Cineva trebuie
că a vorbit.
Dwight îşi închise trusa medicală şi aruncă o ultimă
privire în direcţia copilului. Nu prea avea ce face pentru un
copil atît de mic, în orice caz doam na Coad o s-o convingă
pe Betty să nu-1 asculte şi să-i dea vreo fiertură făcută de o
vrăjitoare. Copilul va supravieţui sau nu, depindea de con
stituţia lui.
39 ZILE ZBUCIUMATE
- Vameşii au urechi lungi, spuse el. Va trebui să-ţi îngri

jeşti umărul, Ted.
- Nu-i prima oară că se întîmplă, spuse Ted. Bătrînul
Pendarves şi Foster Pendarves au fost prinşi asupra faptului
în aprilie. Nu-i normal, sînt sigur.
- Ştiau mulţi din sat de călătoria voastră9
- O... da, cred că da. E greu să nu.se afle cînd lipseşti
jumătate din săptămînă. D a’ nu ştiau că trebuia să aducem
marfa. Asta o ştiau numai şase sau şapte. Dacă aş pune mîna
pe unul care nu-şi ţine gura... sau, mai mult, care ne-a trădat
cu bună-ştiinţă.
în cameră era întuneric şi aprul greu; brusc, Dwight
simţi nevoia să ridice mîinile şi să dea la o parte bîrnele ca să
intre aer curat. Oamenii ăştia trăiau ca într-o peşteră, fară
lumină şi soare.
- Mai sînt şi alţii din familia ta bolnavi, Betty9
- N-aş zice că-s bolnavi. Joan şi Nancy au şi ele fierbin
ţeală, dar asudă mult şi acum sînt mai bine.
- Ţi-au îngrijit şi ele copilul?
Betty se uită fix la el, vrînd mai curînd să spună ce
trebuie decît adevărul.
- Nu, domnule, spuse ea pînă la urmă.
Dwight îşi luă trusa.
- Eu nu le-aş lăsa lîngă copil, adăugă el.
Se pregăti să plece.
- Nu da frîu liber bănuielilor, Ted. Ştiu că e uşor să dai
sfaturi, dar cînd începi să bănuieşti oamenii, e greu să-ţi dai
seama cînd să te opreşti.
Ieşi pe uşă şi în timp ce traversa piaţa în direcţia depo
zitelor de peşte, unde cîteva familii o duceau de azi pe mîine,
WINSTON GRAHAM 40
se gîndea încruntat la problemele pe care le ridica pentru el

izbucnirea unei epidemii de malarie. Toată vara îl neliniştise
virulenţa sporită a acestei boli sezoniere, nu numai pentru că
apăreau cazuri mai grave ca cel al doamnei Hoblyn, dar apă
reau şi alte simptome cînd bolnavii ar fi trebuit să fie în curs
de vindecare: mai întîi o decolorare a pielii şi umflături, apoi
o nouă slăbiciune. Doi copii muriseră de curînd - aparent în
urma acestei boli - şi cîţiva adulţi se simţeau mult mai rău
decît ar fi trebuit. Chiar şi copiii care se însănătoşeau erau
palizi şi fară putere, cu burţile umflate şi slabi pe picioare.
Dacă ar fi apărut şi pojarul, ar fi murit ca muştele. încercase
toate armele şi remediile lui favorite, dar nici una nu dăduse
rezultate bune. Dwight îşi punea întrebarea dacă n-ar fi trebuit
să denumească această nouă maladie boala sărăciei şi a lip
surilor, care să explice simptomele noi.
Capitolul III
L
unea următoare Ross se duse călare la
Truro. Demelza l-ar fi însoţit dacă n-ar fi
simţit că el preferă să se ducă singur. Aşa era el acum.
Cînd ajunse în oraş, îi facu imediat o vizită domnului
Nathaniel Pearce.
în februarie, cînd justiţia începuse să acţioneze pe
neaşteptate în cazul lui, Ross încă mai resimţea efectele pierde
rii suferite şi a eşecurilor lui. Suportase ancheta judecătomlui
de instrucţie iritat, chiar furios. Era evident că trebuia să
angajeze un avocat care să-l apere, şi cine ar fi fost mai bun
decît domnul notar Pearce, notarul lui şi al tatălui său, care
era şi asociatul său la Wheal Leisure şi creditorul lui pentru
suma de o mie patru sute de lire?
De mai multe ori în timpul lunilor de aşteptare, Ross
dorise să ia o hotărîre înainte de a fi prea tîrziu. Pearce era un
bun negociator, expert în transferuri, priceput ca intermediar,
abil în probleme de bani; dar existau oameni mai tineri şi mai
ascuţiţi la minte, capabili să întocmească dosarele pentru un
proces. După scindarea survenită între cele două facţiuni din
comitat în ultimii cîţiva ani, Pearce era unul dintre puţinii
WINSTON GRAHAM 42
oameni care mai avea un picior în fiecare tabără. Era prieten

cu Ross, dar şi cu Warleggan. Avea acţiuni la Wheal Leisure,
dar cont în banca lui Warleggan, deşi uneori făcea afaceri şi
cu Pascoe. Era prieten bun cu doctorul Choake, dar îi îm pru
mutase bani lui Dwight Enys. în principiu, totul era în regulă;
detaşarea şi imparţialitatea lui erau demne de admirat. D ar în
ultima vreme, din cauza ruinei şi a căminelor distruse de pe
urma conflictului, nimic nu mai mergea cum trebuie.
Ross îl găsi mai bine dispus decît de obicei. Guta.lui
cronică nu-1 mai supăra şi acum, că se putea mişca, pornise la
atac împotriva cutiilor pline de documente vechi care umpleau
camera. Secretarul lui şi un ucenic îl ajutau punîndu-i cutiile
cu documente pe birou; Pearce le sorta, aruncînd pe podea
pergamente îngălbenite şi rupte care nu-i mai erau de folos şi
pe care cei doi le scoteau afară.
- Ce surpriză plăcută, căpitanul Poldark! exclama el
cînd îl văzu pe Ross. Luaţi un scaun, dacă e vreunul liber -
Noakes, oferă-i un scaun domnului căpitan - fac ordine în
documentele vechi; aleg pe cele care nu-mi mai trebuie, ca să
le arunc. Sper că sînteţi sănătos, vremea asta capricioasă con
vine multora. Aruncă vreo zece scrisori îngălbenite pe jos şi
îşi îndreptă peruca pe cap. Fiica mea spunea mai ieri - Noakes,
ia cutiile astea: toate documentele privitoare la Basset şi Tre-
size trebuie păstrate... Familiile vechi se aşteaptă ca avocaţii
lor să păstreze toată corespondenţa cu ele, dar nu e spaţiu
suficient, ar fi nevoie de o pivniţă. Fiica mea spunea că verile
umede sînt sănătoase. Credeţi?
- Nu vă reţin mult, spuse Ross.
Pearce se uită la el şi lăsă din mînă maldărul de hîrtii pe
care le cerceta.
43 ZILE ZBUCIUMATE
- Sigur, sigur, dar am o dimineaţă liberă. Sînt cîteva

probleme... Noakes, şi tu Biddle, vă rog să ne lăsaţi. Cutiile
pot aştepta. Nu le puneţi pe birou. Aşa... Acum, domnule
căpitan, nu ne mai deranjează nimeni. Un minut, să aţîţ focul...
Se instalară comod în camera bine încălzită, plină cu
hîrtii pe jos. Domnul Pearce se scarpină şi-l informă pe Ross
despre ce se întreprinsese ca să-l distrugă. Oficial, sesiunea
curţii cu juri se va deschide sîmbăta următoare, deşi nici un
proces nu va avea loc pînă luni. Ross va trebui să se prezinte
la directorul închisorii cel mai tîrziujoi. Domnii W entworth
Lister şi H.C. Thornton, doi din judecătorii Maiestăţii sale de
la Curtea Penală, sînt însărcinaţi cu judecarea proceselor.
Probabil că H.C. Thornton se va ocupa de cazurile nisiprins,
(cele obişnuite) şi Wentworth de procesele penale. Sînt foarte
multe procese de judecat pentru că astă-iamă, cînd trebuia să
aibă loc sesiunea curţii de justiţie, la Launceton a fost o epi
demie şi magistraţii au refuzat să vină. Aproape toate cazurile
au fost amînate pentru sesiunea din vară. E foarte probabil ca
judecarea procesului dumneavoastră, considerat mai impor
tant, să aibă loc înaintea altora, marţi sau miercuri.
- Cine asigură acuzarea?
- Cred că Henry Bull. Aş fi dorit să fie altcineva - deşi
nu l-am văzut niciodată şi nu-1 cunosc decît din spusele altora.
Se zice că e cam aspru, loveşte tare, ca să spunem aşa. Nu e
un avocat prea grozav, însă nu se lasă pînă nu obţine verdictul
pe care-1 cere Dar vom vedea. Vă bucuraţi de multă simpatie,
domnule căpitan. Asta ajută, e chiar foarte important cînd e
vorba de hotărîrea pe care trebuie să o ia juriul.
Pearce luă o vergea de perdele şi scormoni focul.
WINSTON GRAHAM 44
- Simpatie, dar şi duşmănie, spuse Ross uitîndu-se atent

la Pearce.
- Nu ştiu, n-am auzit aşa ceva. De fapt, se poate; toţi
avem duşmani, e greu să scapi de ei în viaţa asta. Dar cred că
nu sînt mulţi trimişi înjudecata curţii cu juri ca dumneavoastră,
cărora doi avocaţi ai apărării să le asigure plata cauţiunii.
Şi, avînd în vedere declaraţiile pe care le-aţi făcut, asta
dovedeşte că vă bucuraţi de m ultă consideraţie. Aţi fost...
cam im prudent, ca să nu spun mai mult, aşa cum am mai
afirmat şi înainte.
- N-am spus decît ceea ce gîndesc.
- Nu mă îndoiesc deloc. Dar mi-aş permite să vă fac o
sugestie: nu e bine întotdeauna, dom nule căpitan, să spui
exact ce crezi, fară să te gîndeşti în ce situaţie te afli, mai ales
dacă vrei să... In cazul acesta, bucurîndu-vă de înţelegerea
lordului Devoran şi a domnului Boscoigne, s-ar fi putut găsi
vreo... vreo formulă, dacă n-aţi fi spus lucrurilor pe nume aşa
cum aţi facut-o cu bună-ştiinţă. Sper că atunci cînd va trebui
să vorbiţi în faţa curţii veţi fi mai atent la ce spuneţi. După
umila mea părere, multe vor depinde de atitudinea pe care o
veţi adopta atunci.
- Ai dreptate. Ross se ridică şi se duse la fereastră,
călcînd pe hîrtiile de pe jos.
- Să sperăm că o să fie bine Dar, nu uitaţi, va trebui să
ţineţi seama de juriu, influenţabil în general, în bine sau în
rău. Credeţi-mă, puteţi face mult pentru dumneavoastră.
Desigur, vă va sfătui avocatul cînd veţi discuta cu el... şi sper
că îi veţi accepta sfatul.
Ross se uită la un păianjen care îşi ţesea pînza într-un
colţ al ferestrei.
45 ZILE ZBUCIUMATE
- Ascultă, Pearce, e ceva ce n-am făcut încă şi trebuie

să fac - testamentul. Putem să-l facem acum, ca să-l semnez
înainte de a pleca?
- Sigur că da, cu condiţia să nu fie complicat. Putem
să-l chemăm pe Noakes cînd doriţi.
- Nu-i complicat deloc. O simplă declaraţie clară cum
că las toate datoriile soţiei mele.
Pearce luă o carte şi co degetul lui gras şterse praful de
pe margine. începu să rîdă:
- Nu cred să fie chiar atît de rău! Lucrurile stau cam
prost deocamdată, dar se vor îndrepta.
- Se vor îndrepta dacă o să se poată. Dacă la Bodmin
lucrurile vor merge prost, nu cred că-ţi vei mai vedea banii
înapoi; aşa că nu e numai drept, dar e şi în interesul dumitale
să-mi recapăt libertatea.
O scînteie de ironie apăruse în ochii lui Ross
- Aveţi dreptate, aşa e. Ne vom da osteneala, crede-
ţi-mă. Depinde foarte mult dejuriu. Mărturisesc că m-aş simţi
mai liniştit dacă n-ar fi tulburările din Franţa. Trebuie să o
recunoaştem . Tulburările care au avut loc în toamnă la
Redruth, acum zece ani s-ar fi terminat cu o sentinţă uşoară...
acum, unul a fost condamnat la spînzurătoare şi doi au fost
deportaţi... Domnul Pearce sescărpină sub perucă Să-l chem
acum pe Noakes9
- Vă rog.
Pearce se ridică de-pe scaun şi sună.
- Va trebui să mai com pletăm şi pledoaria pentru
apărare. Este esenţial dacă vreţi să vă declaraţi nevinovat...
Ross se întoarse de la fereastră:
WINSTON GRAHAM 46
- Nu azi. Nu cred că acum am dispoziţia necesară. Şi

pentru că închisoarea aşteaptă, s-ar putea să am timp să înţeleg
mai bine ce urmează să fac...
*
Era invitat la masă la familia Pascoe şi, pentru că era

ora două cînd a plecat de la domnul Pearce, se îndreptă încet
spre bancă, în Pydar Street. încă o zi urîtă; august nu voia să
se îndrepte. Un vînt rece suflînd dinspre nord-vest aducea o
ploaie deasă şi soarele fierbinte care apărea din cînd în cînd
nu avea timp să usuce străzile pînă cînd norii reveneau, mînaţi
de vînt şi aducînd altă furtună. în oraşul acesta, în care şiroaie
de apă curgeau prin şanţurile de pe străzi chiar în timpul verilor
celor mai uscate, şi adevărate şuvoaie curgeau pe uliţe, în
oraşul acesta de unde nu puteai pleca decît traversînd un pod
sau trecînd printr-un vad, te cuprindea un sentiment de satu
raţie în locurile joase, bălţi pline de noroi acopereau pietrele
şi se uneau formînd lacuri.
Ca să ocolească o baltă care acoperea jumătate din Pow-
der Street, Ross o luă pe o străduţă numită Church Lane şi
vîntul, începînd brusc să sufle cu putere, încercă să-i smulgă
pălăria din cap. Un alt bărbat, care venea din spatele lui, n-a
fost la fel de norocos şi o pălărie de fetru negru cu boruri
largi se rostogoli pe pietrele ude, oprindu-se la picioarele lui
Ross Acesta o ridică. Cînd proprietarul ei s-a apropiat, a
văzut că e Francis. Se întîmplaseră atîtea între ei din luna
august trecut, de cînd se certaseră, încît acum se întîlneau ca
nişte străini, care îşi aminteau vechile emoţii fară a le mai
simţi însă.
- Dumnezeule, spuse Francis, ce vînt neplăcut. Te îm
pinge de la spate pe uliţa asta ca pe un pai. Luă pălăria, dar
47 ZILE ZBUCIUMATE
nu şi-o puse pe cap. Vîntul continua să-i zbîrlească părul.

Mulţumesc, vere: ţ
Ross salută scurt din cap şi vru să treacă mai departe.
- Ross...
Acesta se întoarse. Francis era mai slab, observă el.
Corpolenţa'lui dispăruse, dar nu arăta mai bine.
- Ce este9
- Ne întîlnim rar şi fară îndoială că pentru tine tot e
prea des. Nu te dezaprob pentru asta, dar vreau să-ţi spun
vreo două lucruri acum, în caz că n-o să mai am ocazia cine
ştie cît timp.
- Ce vrei să-mi spui9 Ross se uită la el ca şi cum nu l-ar
fi văzut.
Francis îşi ridică gulerul de catifea de la haină.
- Nu e plăcut să stai de vorbă în tunelul ăsta plin de
curent. N-ai vrea să facem cîţiva paşi îm preună9
Porniră alături. Francis nu vorbi pînă nu ajunseră la
biserica Sfînta Maria. Se opri lîngă gardul de fier al cimitirului.
- Două lucruri aş vrea să-ţi spun în primul rînd. Cred
că nu vrei să-ţi urez noroc, n-ai dispoziţia necesară să apreciezi
aşa ceva, dar cînd te vei duce la Bodmin luna viitoare, să ştii
că asta îţi urez.
-•Mulţumesc.
- în al doilea rînd, să ştii că te poţi baza pe ajutorul
meu dacă vei avea nevoie.
- Nu cred că va fi nevoie.
- Nici eu, pentru că altfel aş insista. D ar în eventua
litatea că...
Ezită, apoi se opri şi nu mai spuse nimic.
WINSTON GRAHAM 48
Ross aştepta. Francis lovea cu bastonul în grilajul cimitirului.

- Jintirim ul este un loc potrivit pentru confidenţe. Pre-
supunînd că lucrurile ar merge prost pentru tine luna viitoare,
ce s-ar întîmpla cu Demelza?
Ross ridică privirile spre el ca şi cum ar fi fost vorba de
o provocare - nu din partea lui Francis, dar poate născută în
mintea altora sau chiar a lui însuşi.
- O să supravieţuiască. De ce te interesează9
- Mă gîndesc că ar putea fi ajutată în multe feluri. Sînt,
fără îndoială, aproape la fel de sărăcit ca şi tine, dar 'dacă
după o lună tu vei fi la închisoare şi eu liber, poate să mi se
adreseze mie dacă va avea nevoie de ajutor sau de vreun sfat.
Mă bucur încă de consideraţie în comitat şi am ceva bani puşi
deoparte. Pot să-i dau ei aceşti bani dacă are nevoie, sau orice
altceva care-mi aparţine.
Pe moment, Ross simţi cum îl îndeamnă ceva să-i spună
„Cum9 Un trădător şi un hoţ ca tine care a trădat şi a ruinat o
duzină de oameni cinstiţi şi a distrus un proiect minunat numai
din ură şi duşmănie?" D ar nu avea nici o dovadă şi oricum nu
se putea repara nimic, se terminase. Resentimentul, amărăciu
nea, vechile duşmănii sau ranchiuna nu erau de nici un folos.
Iarna trecută, după moartea Juliei, Demelza spusese: „Toate
certurile noastre sînt meschine, n-au nici o valoare. N-ar trebui
să fim prieteni, să ne împăcăm cît mai e timp9“
- Elizabeth e de aceeaşi părere9 întrebă el.
- N-am consultat-o, dar sînt sigur că da.
Soarele intrase în nori, urma altă ploaie. Lumina era
aspră, metalică, strada nemişcată şi fară culoare, ca într-o
gravură în metal.
49 ZILE ZBUCIUMATE
- Mulţumesc. Sper că nu va fi nevoie.

- Şi eu sper, desigur.
Deodată îl năpădi gîndul că dacă n-ar fi fost omul ăsta,
nimic nu s-ar fi întîmplat. Societatea Iui ar fi fost pe picioare,
copilul lui ar fi trăit. Şi totuşi acest om era acolo, în faţa lui,
vorbind serios ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Era ca şi
cum ar fi primit o lovitură directă.
Spuse cu vocea schimbată:
- Mi-am făcut testamentul. I l-am încredinţat lui Pearce.
Sînt sigur că dacă se întîmplă ceva rău, îşi va face datoria.
Ridică puţin cravaşa în semn de salut, fără să-l priveas
că în ochi pe vărul său, şi se întoarse îndreptîndu-se spre
casa lui Pascoe.
*
G nd intră, Harris Pascoe stătea în spatele ghişeului,

dar îi facu imediat semn să se apropie şi trecură amîndoi în
birou. Pascoe îi oferi un pahar cu coniac şi spuse:
- Vine şi tînărul Enys la masă - e prima dată după mai
multe luni. Joan e mulţumită, dar mă îndoiesc că există vreun
ataşament între ei. A trecut atîta vreme încît nu cred că va ieşi
ceva din asta. Mai ales după legătura lui Dwight cu femeia
aceea, anul trecut.
- F a ta s-a agăţat de el, spuse Ross. .. Sper să nu vă stric
buna dispoziţie azi.
- Sigur că nu! Vizitele dumitale sînt la fel de rare ca ale
lui Enys. Intraţi. Vin şi eu imediat.
- Vizita mea mai are şi alt scop, spuse Ross. Mă gîndesc
la sesiunea curţii de justiţie care se apropie.
Observa o oarecare lipsă de interes cînd urmărea reacţia
unora ori de cîte ori menţiona apropiatul lui proces. Un fel
WINSTON GRAHAM 50
de speculaţie curioasă, morbidă se aprindea în ochii unora, în

spatele manifestărilor de simpatie; alţii se speriau ca şi cum
le-ai fi spus că ţi se taie un picior. Harris Pascoe strînse buzele,
neplăcut impresionat, şi se facu că-şi aranjează ochelarii mai
bine pe nas.
- Sperărri să se termine totul cu bine.
- Dar între timp un om prudent face ordine în aface
rile lui.
- Nu prea mai e mult de făcut acuma, cred eu.
- Ba da, să devin solvabil
- Da, da, sigur că da. Vreţi să vă uitaţi la contul dumnea
voastră acum, că sînteţi aici9
Intrară în camera registrelor şi Pascoe deschise unul
gras, cu coperte negre, şterse puţin praful de tutun de pe o
paginaşi- tuşi.
- Situaţia, pe scurt, e următoarea: aveţi un sold credi
tor de o sută optzeci de lire. Aveţi o ipotecă asupra proprietăţii
dumneavoastră de două mii trei sute de lire cu şapte la sută
dobîndă. Mai aveţi o datorie - după cîte ştiu - de o mie de
lire, nu? Cu o dobîndă de patruzeci la sută... plătibilă cînd?
- în decembrie anul acesta.
- Şi venitul dum neavoastră, în sumă rotundă, se ri
dică la cît9
- Nu mai mult de trei sute de lire neto.-
Harris facu o mişcare bruscă.
- Mda. Presupun că această sumă rămîne după ce achi
taţi toate cele necesare traiului.
- Cheltuielile obişnuite pentru hrană, da.
- Nu prea ebine, nu-i aşa? Vă amintiţi, cînd v-aţi gîndit
la un al doilea împrumut, v-am sfătuit să vindeţi mai bine
51 ZILE ZBUCIUMATE
acţiunile de la mină. Dar nu despre asta discutăm acum. Mai

aveţi şi alte datorii9
-N u .
0 muscă intrase pe fereastră şi explora camera bîzîind
tare. Bancherul împinse registrul spre Ross şi acesta semnă
în dreptul ultimei sume a contului său.
- Mă gîndesc, spuse el, cum aş putea sa o asigur pe
soţia mea. încerc să nu fiu pesimist cu privire la rezultatul
acestui proces, dar nu e bine să-ţi ascunzi capul în nisip ca
struţul. Se uită la Pascoe cu ochii lui care te puteau înşela,
facîndu-te să crezi că sînt adormiţi; se citea în ei o undă de
ironie. Sînt multe feluri în care legea o poate lipsi de sprijinul
meu. Dacă devine văduvă, sau văduvă de paie înainte de
vreme, aş simţi o uşurare dacă aş şti că n-a rămas fară un
acoperiş deasupra capului.
- De asta puteţi să fiţi sigur, spuse bancherul calm. Ave
rea dumneavoastră lichidă acoperă a doua ipotecă. Chiar dacă
nu, eu voi completa diferenţa.
Se întoarseră în birou.
- Aveţi dezavantajul de a-mi fi prieten, spuse Ross.
- Nu.e un dezavantaj.
- Am memorie bună dacă legea îmi va perm ite să
mi-o păstrez.
- Sînt sigur că vă va permite.
Stînjemt de emoţia care începea să-l cuprindă, Pascoe
schimbă subiectul şi continuă pe un alt ton:
- E ceva ce aş vrea să-ţi spun, Poldark, deşi deocamdată
n-am spus nimănui. Intenţionez să-mi lărgesc sfera de activi
tate şi îmi .voi lua cîţiva'parteneri de afaceri. -
Umplu iar paharul lui Ross. Nu era o veste bună pentru
WINSTON GRAHAM 52
el care, în momentele prin care trecea, simţea că depinde de

bunăvoinţa bancherului, dar nu putea să i-o spună.
- E o hotărîre foarte im portantă, dar sigur că n-aţi
lua-o fară un m otiv temeinic.
- Da, cred că am un. m otiv temeinic. Era altfel cînd
tatăl meu a înfiinţat banca. Acum treizeci de ani era simplu să
faci afaceri, noi nu lucram cu poliţe şi alte hîrtii de bancă.
Asta se întîmpla înainte de a mă căsători eu. Ne-am bucurat
întotdeauna de o reputaţie solidă şi atîta timp. cît ne bazam pe
încredere nu era nevoie.de sisteme complicate de finanţare.
Dar lucrurile s-au schimbat şi trebuie să mergem în pas cu
vremea. în ziua de azi, o bancă are tot felul de responsabilităţi
şi de greutăţi, mai multe, cred eu, decît poate duce în spinare
un om sau o familie.
- Cine vor fi noii dumitale parteneri9
- St. Aubyn Tresize, pe care-1 cunoşti. .Are bani, se
bucură de mult prestigiu şi are multă influenţă. Al doilea este
Annery, avocatul, un om inimos. Al treilea e Spry.
- Nu-1 cunosc.
- E quaker*. Eu voi fi directorul băncii care se va numi
Pascoe, Tresize, Annery şi Spry. Cred că masa e gata. Mai
doriţi o picătură de coniac să vă umplu paharul9
- Mulţumesc.
Îndreptîndu-se spre scara ce ducea la apartamentul de
sus, Pascoe adăugă:
- De fapt, experienţa din toam na trecută m-a decis să
fac acest pas.
- Vrei să spui eşecul pe care l-am suferit cu societa
tea noastră9
* Membm al unei secte religioase (n. tr.)

53 ZILE ZBUCIUMATE
- Da... Fără îndoială că luptînd pînă la capăt, aşa cum

aţi luptat, în arenă tot timpul, aţi simţit presiunea unor interese
ostile, a celorlalte societăţi angrenate în exploatarea aramei
şi a băncilor care le susţineau. Aţi simţit clar această presiune.
D ar eu, stînd aici - ştiţi că eu ies foarte rar - aici, în banca
asta a mea, mi-am dat seama de existenţa altor presiuni,
mai subtile.
- Şi ostile.
- Da, şi ostile. După cum ştiţi, n-am fost direct implicat
în afacerile cu aram'ă. Nu e treaba mea, ca depozitar al banilor
altora, să risc, să speculez. D ar mi-am dat seama că dacă aş fi
fost implicat, nu aş fi avut puterea să suport încordarea,
tensiunea care m: ar fi apăsat. Creditul e un lucru imprevizibil
- schimbător ca argintul viu. Nu-1 poţi păstra sau ţine închis
bine. Nu poţi decît să-l oferi, să-l dai, şi odată dat devine
elastic şi se poate rupe. Toamna trecută mi-am dat seama că
zilele băncilor cu un singur stăpîn sînt numărate. Asta m-a
tulburat, m-a făcut să ies de pe făgaşul confortabil, drumul
pe care-1 urmam de ani de zile. Tot anul acesta am căutat
un drum care să ducă la o organizare mai cuprinzătoare,
tnăi întinsă.
începură să urce scările ca să se ducă la masă.
Capitolul IV
recuse puţin de ora şase cînd Francis

T ajunse acasă. Călărise tot timpul cu vîntul
în faţă, înfruntînd cîteva averse însoţite de gnndină. Apa se
scursese de pe capul calului, de pe pelerina lui Francis şi de
pe pălăria care nu-i apăra faţa de-a lungul gîtului, udîn-
du-i costumul de călărie pînă la cizmele de piele. De două ori
era să cadă de pe cal atunci cînd acesta alunecase prin fagaşele
adînci şi pline de noroi ale drumului. Francis nu era deci în
toane prea bune.
• Tabb, ultimul dintre cei doi servitori care-i mai rămă
sese, veni să ia calul şi începu să-i spună ceva, dar o pală de
vînt şi o rafală de ploaie îi acoperiră cuvintele şi Francis intră
în casă.
Era o casă tăcută acum, în care se vedeau deja semne
de sărăcie şi paragină: vremea rea şi aerul'sărat atacau munca
omului; pete de umezeală apăruseră pe tavanul frumoasei săli
de la intrare şi peste tot mirosea a mucegai. Portretele de
familie - Poldark şi Trenwith - păreau să arunce priviri reci,
severe în camera prin care rar mai trecea cineva.
Francis se îndreptă tropăind spre scară, vrînd să urce
55 ZILE ZBUCIUMATE
să se schimbe, dar uşa salonului de iarnă se deschise şi Geoffrey

Charles veni alergînd să-l întîmpine.
- Tăticule1A venit unchiul George. Mi-a adus un căluţ
să mă joc cu el, să-l călăresc. Ce frumos e! Are ochi căprui şi
păr roşcat şi o şa cu scăriţă!
Elizabeth apăru în uşă, nu mai putea scăpa; trebuia să
se ducă să salute musafirul.
Cînd Francis intră în salon, George Warleggan stătea
lîngă cămin. Purta o haină de culoarea tutunului-, o vestă de
mătase, cravată neagră, pantaloni cafenii şi cizme de călărie
noi. Puţină culoare apăruse în obrajii lui Elizabeth, ca şi cum
vizita neaşteptată i-ar fi făcut plăcere. în ultimul timp, George
venea rar, nefiind sigur că e binevenit. Francis se purta ciudat,
îl irita faptul că-i era îndatorat.
- George e aici de o oră, spuse Elizabeth. Speram să te
înapoiezi înainte de plecarea lui.
- Mă bucur că ai venit să ne vezi. Francis se aplecă să
admire noua jucărie a. băiatului. Ştia că-i face plăcere. Acum,
că am venit, ar trebui să stai pînă se opreşte ploaia. Pe mine
m-a udat de cîteva ori în drumul spre casă.
G eorge spuse pe un ton neutru:
- A i slăbit, Francis. Şi eu. Pînă la sfîrşitul secolului o să
arătăm toţi ca nişte sans-culottes*.
Francis măsură cu privirea trupul mătăhălos al lui George:
- Nu observ nici o schimbare în bine.
Perdelele crem din cameră acopereau ferestrele, lăsînd
să treacă o lumină difuză, opacă şi slabă care-1 irita pe Francis.
♦N um e prin care. în timpul Convenţiei (1792 - 1795), aristocraţii

îi desemnau pe revoluţionari, care înlocuiseră pantalonii scurţi pînă
sub genunchi (In culone) cu-pantaloni lungi (n. tr ).
WINSTON GRAHAM 56
Se duse la fereastră şi le trase la o parte. Cînd se întoarse,

văzu că ultima lui remarcă o făcuse să roşească pe Elizabeth,
ca şi cum ea era de vină.
- Pe noi, oamenii obişnuiţi, ne afectează capriciile
soartei. Faţa'şi trupul nostru poartă urmele furtunilor prin
care trecem. D ar soţia ta, dragă Francis, are o frumuseţe, pe
care n-o atinge nici nenorocul, nici boala, ea străluceşte şi
mai puternic cînd se schimbă roata norocului.
Francis îşi scoase haina:
- Cred că toţi avem nevoie să bem ceva. încă ne mai
putem permite o băutură, George. Vechile instincte nu dispar.
- Am insistat să rămînă să ia masa cu noi, spuse Eliza
beth, dar nu vrea.
- N u pot, spuse George. Trebuie să mă întorc la Cardew
înainte de căderea nopţii. Azi după masă am fost pînă la
St. Ann cu treburi la mină şi n-am putut rezista să nu vă
fac o vizită cînd mă aflam aşa de aproape. Veniţi atît de
rar în oraş acum.
George avea dreptate, gîndi Francis cinic cînd soţia sa
luă paharul pe care i-I oferea; frumuseţea ei era prea pură ca
să fie afectată de întîmplările zilnice. G eorge avea încă de ce
să-l invidieze.
- Şi cum merge mina9 întrebă el. Unul din avantajele
pe care le ai cînd nu te mai ocupi cu mineritul e că nu te mai
interesează ce se mai întîmplă decît din punct de vedere teore
tic. Te gîndeşti să închizi Wheal Plenty?
-N ic i vorbă! George înţepa covorul cu vîrful bastonu
lui, apoi se opri observînd că.era tocit tocmai acolo. Preţul
cositorului şi al aramei creşte. Dacă tendinţa se menţine, vom
putea redeschide Grambler într-o zi.
57 ZILE ZBUCIUMATE
- Dacă s-ar putea! spuse Elizabeth.

- Dar nu se poate. Francis goli paharul dintr-o sorbitură.
George îşi face iluzii, exagerează ca să-ţi facă plăcere. Preţul
aramei ar trebui să se dubleze ca să justifice alte cheltuieli
pentru a redeschide Grambler, o mină părăsită azi. Era altceva
dacă n-ar fi fost închisă. Nu se va redeschide cît vom trăi noi.
M-am resemnat să-mi trăiesc restul zilelor ca fermier sărac.
- Sînt sigur că faceţi o greşeală, spuse G eorge şezînd
gheboşat pe scaun. Greşiţi amîndoi dacă staţi închişi aici. Poţi
avea multe de la viaţă chiar în zilele astea de criză. Poldark e
un nume respectat, Francis, şi dacă ieşi în lume, ai putea găsi
multe ocazii să-ţi îmbunătăţeşti situaţia. Ai putea face afaceri
dacă nu altceva, sau să obţii o slujbă plătită care nu te obligă
la nimic şi nu-ţi scade prestigiul, ba din contră. Eu aş putea
oricînd deveni membru în Parlament dacă aş vrea, dar acum
nu vreau să fac politică. Cît despre tine..
- Cît despre mine, îl întrerupse Francis, sînt un gentle
man şi nu vreau să fiu patronat nici de gentlemeni, nici de
alţii. Rosti cuvintele fără emfază, dar George simţi înţepătura.
Zîmbi, însă era puţin probabil că o va uita. Puţini erau cei
care aveau curajul să facă astfel de observaţii în faţa lui acum.
Elizabeth facu un gest de nerăbdare.
- Nu e înţelept să te cerţi cînd există prietenie. Cînd
poţi avea prieteni. Mîndria poate merge prea departe.
- Fiindcă a venit vorba de Poldark..., continuă Francis
fară să o bage în seamă. L-am văzut azi pe celălalt reprezen»
tant al numelui la Truro. Nu arăta prea deprimat din cauza
procesului care-1 aşteaptă, deşi nu părea dispus să vorbească
cu mine despre asta. Nu-1 poţi învinui pentru aşa ceva.
WINSTON GRAHAM 58
Francis se aplecă din nou să vorbească cu fiul său şi

ceilalţi tăcură.
In cele din urmă George spuse:
- Doresc să-l achite, desigur. Dar nu cred că rezultatul
procesului îţi va afecta bunul nume, Francis. Să răspund eu
pentru faptele fratelui meu9 Cu atît mai puţin pentru un văr.
- Ce şanse are să fie achitat9 întrebă Elizabeth.
- Ce cal frumos, îi spuse Francis încet lui Geoffrey
Charles. Minunat cal!
- Nu văd cum ar putea să-l achite fară probe evidente
de nevinovăţie, spuse George ştergîndu-şi buzele cu o batistă
de dantelă şi uitîndu-se lung la Elizabeth. Nimeni nu l-a forţat-
să facă ce-a făcut. Ross singur era răspunzător de faptele lui
în momentul naufragiului.
- Numai dacă e adevărat că a făcut ceva.
- Desigur. Asta urmează să descifreze curtea. Dar faptul
că a nesocotit legea cu alte ocazii va atîrna greu în balanţă
contra lui.
- Cu ce ocazii? Nu cunosc altele.
- Se presupune că nici curtea nu ştie, spuse Francis
ridicîndu-se. Dar va afla repede. Am găsit azi fiţuica asta la
Truro. Sigur că vor mai apărea şi altele la Bodmin pînă săp-
tămîna viitoare.
- Scoase o hîrtie m ototolită din buzunar, o netezi şi
1-0 întinse lui Elizabeth, fennd-o de mîna întinsă a lui Geof
frey Charles.
- M-am gîndit să i-o arăt lui Ross, adăugă Francis, dar
pînă la urmă mi-am zis că e mai bine să nu ştie nimic.
'Elizabeth se uită lung la fiţuică. Era un pamflet tipic,
tipărit prost, cu cerneala întinsă inegal, plin de pete.
§9 ZILE ZBUCIUMATE
F apte a d evă ra te şi sen za ţio n a le din

via ţa c ă p ita n u lu i R -s-P -d -R , a ve n tu rie r
îndrăzneţ, seducător, ucigaş, care urmează
să f i e ju d e c a t sub a cu za ţia de crim ă la
B-m-n, la curtea cu ju ri. P reţu l un penny.
A utorul - un P rieten Intim.
După un minut, Elizabeth lăsă hîrtia şi se uită la Francis.
Francis o privea fix. Pamfletul era scris sub formă de biografie
şi nu lipsea de-acolo nimic din zvonurile care circulaseră în
ultimii doi ani privitor la o viaţă destrăbălată, prezentată ca şi
cum faptele ar fi fost de necontestat.
Francis îi întinse hîrtia lui George, dar acesta o respinse.
- Am mai văzut astfel de pamflete circulînd. Unul din
vizitiii noştri citea ieri ceva asemănător. N-au nici o importanţă.
- Pentru alţii nu, spuse Francis încet, dar pentru Ross au.
- Vino încoace, băiete, se adresă George finului său, ai
încurcat frîul în şa. Uite cum se face.
- Dar dacă toate astea sînt crezute, spuse Elizabeth,
vor influenţa juriul, vor influenţa pe toată lumea! Şi spun că
va fi o judecată dreaptă!...
- Nu te necăji, draga mea Elizabeth, spuse George.
Pamflete din astea cu privire la unul sau la altul circulă mereu.
Nimeni nu le ia în seamă. Chiar luna trecută a apărut unul
care urmărea să arate cu detalii amănunţite şi oribile că de
bilitatea mintală şi nebunia caracterizează întreaga familie
regală şi că Frederick, tatăl regelui,'a fost un pervers şi un
degenerat irecuperabil.
- Şi nu e aşa9 întreba Francis
George ridică din umeri:
WINSTON GRAHAM 60
- Presupun că există un grăunte de adevăr în calomnia

cea mai josnică.
Era evident ce voia să spună.
- Susţin, spuse Elizabeth, că Ross a luptat în războiul
am erican numai ca să scape de acuzaţiile, cum scrie aici,
care i-ar fi putut fi aduse înainte. D ar pe vrem ea aceea nu
era decît un băieţandru - au fost ştrengării de copil aproape,
asta ştiu, dar nimic serios. D ar ce scrie aici despre D em el
za... şi aici...
Francis citi:
- „In plus, mai sînt nişte puşti pe la ţară al căror tată nu
ar fi cunoscut dacă dracu’ nu i-ar fi însemnat cu o cicatrice
pe obraz, cicatrice atît de asemănătoare cu a căpitanului încît
se pare că e făcută cu acelaşi fier roşu...“
- Asta ce înseam nă9 întrebă Elizabeth.
- Copilul lui Jinny Carter are o cicatrice, spuse Francis.
O cheamă Jinny Scoble acum. Cred că pamfletarul a scormonit
mult prin noroi ca să găsească murdăriile astea. „Un prieten
intim.11 Mă întreb cine-ar putea fi. Nu cumva tu, G eorge7
George zîmbi:
- îmi cîştig pîinea într-un mod mult mai corect. Numai
un falit şi-ar vinde serviciile în felul ăsta.
- Banul nu e întotdeauna cel mai puternic stimulent,
spuse Francis, înţepîndu-1 la rîndul lui.
George îşi sprijini bărbia pe măciulia bastonului.
- Nu, poate că şi urajoacă un rol. Oricum, n-are impor
tanţă, nu? Dacă poveştile astea nu sînt adevărate, pot fi dez
minţite, respinse, combătute.
Dar îl atinsese pe Francis într-un punct sensibil şi felul
lui caracteristic de a se retrage după ce a lovit nu-i prea reuşise
61 ZILE ZBUCIUMATE
de data aceasta. Era obiceiul dintotdeauna al lui George să

înghită insultele şi să se răzbune cînd îi venea bine. Francis
nu fusese obişnuit să se stăpînească. Din fericire, chiar în
momentul acela Geoffrey Charles căzu de pe cal, cu calul
peste el; cînd larma s-a potolit, cel mai neplăcut moment tre
cuse. Elizabeth avea două motive ca să împiedice reizbucnirea
conflictului dintre cei doi. Primul era că George stăpînea
aproape tot ce mai aveau ei. AJ doilea ţinea de motivele ei
personale! Nu voia să piardă prietenia lui. Admiraţia pe care
i-o arăta era un lucru rar în viaţa pe care o ducea ea. $tia că
merită această admiraţie şi îi era cu atît mai greu să o piardă.
Capitolul V
înd a avut loc sesiunea curţii cu juri din

1790, Bodmin era un oraş cu trei mii de
locuitori şi douăzeci şi.nouă de cîrciumi. Un istoric care trecuse
prin oraş cu două secole în urmă observase insalubritatea
locului. Casele de pe strada principală, lungă de o milă, nu
primeau lumina soarelui din cauza dealului care se ridica în
spate; razele lui nu ajungeau nici pînă la scări şi aerul proaspăt
nu pătrundea în camere. Cînd ploua, mai spunear el, toată
murdăria de prin magazii şi grajduri se scurgea în stradă; în
plus, aprovizionarea cu apă se facea printr-un şanţ deschis
care trecea prin cimitir, locul unde se îngropau toţi morţii din
oraş şi din toată parohia. Cu trecerea anilor, situaţia nu se
schimbase, dar după cîte vedea Ross nu era nimic în înfăţişarea
oamenilor care să arate că le-ar fi fost frică de vreo boală sau
C epidemie. Şj înti -adevăr, vara trecută, cînd

toată regiunea, oraşul scăpase neatins.
*
S-a prezentat la închisoarejoi, 2 septembrie, şi Demelza

a venit sîmbătă. Nu voise s-o lase să vină la proces, dar ea
insistase atît de mult încît cedase. I-a rezervat o cameră la
63 ZILE ZBUCIUMATE
hanul „George and Crown11 şi un loc în diligenta care sosea

la prînz; dar fără să ştie el, Demelza făcuse şi alte aranja
mente. La douăsprezece fără un sfert era la Truro, unde o
aştepta pe Verity care venea de la Falmouth cu altă dili-
genţă, Bailey’s Flyer.
S-au îmbrăţişat ca două vechi prietene, sărutîndu-se cu
afecţiunea adîncă pe care necazurile o întăresc, ambele ştiind
cît de mult îl iubeau pe Ross şi că acum le unea o ţintă comună.
- Verity! Cît mă bucur să te văd... a trecut o veşnicie...
şi nu e nimeni cu care să pot sta de vorbă aşa cum stau cu tine.
Demelza voia să se urce imediat în diligentă, dar Veri
ty ştia că mai aveau, un sfert de oră de aşteptat, aşa că au
intrat amîndouă în han S-au aşezat într-un colţ şi au stat de
vorbă pe un ton confidenţial. Lui Verity i se părea cu mult
mai matură decît cunj, arăta ultima dată cînd o văzuse; era
mai slabă şi mai palidă, dar înfăţişarea ei de acum se potrivea
cu părul şi sprîncenele negre şi cu ochii ei jucăuşi. -
- Ce n-aş da să pot scrie ca tine, spuse Demelza. Scrisori
care să spună ceva. Nu pot sene, parcă aş fi Prudie Paynter,
şi nici n-am să pot vreodată. Am tot aici, în minte, dar cînd
iau pana în mînă, totul se risipeşte ca aburul care iese pe gîtul
ceainicului.
- Spune-mi, o întrebă Verity, cine-1 va apăra pe Ross şi
care sînt martorii apărării7 Nu mă pricep deloc la lucrurile
astea. Cum se alege juriul9 E format din persoane care n-au
legătură cu cazul şi care se vor dovedi indulgente faţă de un
delict ca ăsta? Şi judecătorul. .
Demelza încercă să o lămurească din cele ce cunoştea
ea. O surprindea că Verity nu ştia mai nimic despre legi, ca şi
ea de altfel. Se luptau amîndouă cu complexităţile lor. .
WINSTON GRAHAM 64
- Ar fi venit şi Andrew, spuse Verity, dar e plecat pe

mare. M-aş fi simţit mai liniştită cu el lîngă mine. Dar poate
că aşa e mai bine... Presupun că nu ştii dacă Francis va
veni la proces.
- Nu... nu, nu cred. Dar vor veni foarte mulţi. Am avut
noroc să găsim loc unde să stăm, pentru că au loc alegeri săp-
tămîna viitoare... Vor fi patru candidaţi. Unwin Trevaunance
şi Michâel Chenhalls pentru circumscripţia lui Basset şi Sir Henry
Corrant şi Hugh Dagge pentru circumscripţia lui Boscoigne.
O să fie agitaţie mare.
- Eşti bine informată. Unwin Trevaunance e fratele lui
Sir John?
- Da. Noi... eu... îl cunosc puţin pe Sir John. Ross îl
cunoaşte de ani de zile, dar eu... A avut o vacă bolnavă...
şi eu am vindecat-o... sau poate că s-g vindecat singură...
aşa că am fost pe acolo de vreo două ori şi am aflat detalii
despre alegeri.
- O vacă bolnavă?
Demelza se înroşi puţin:
- Nimic important. Nu vreau să te superi dacă mă voi
purta cam ciudat la sfîrşitul săptămînii. Urmăresc eu ceva, şi
poate că o să reuşesc sau poate că nu. Dar aşa cred eu că
trebuie să fac şi sper că o să înţelegi. Eşti fericită cu Andrew7
- Sînt foarte fericită, îţi mulţumesc... datorită ţie, draga
mea. Dar ce vrei să faci la sfîrşitul săptămînii?
- Poate că nimic. Am spus numai aşa, ca să ştii. Ei, i-ai
cunoscut pe copiii lui Andrew?
Verity îşi deschise geanta nouă de catifea, scoase o batis
tă, apoi închise geanta la loc. Se încruntă uitîndu-se la batistă.
- Nu... nu încă. Nu-i cunosc încă, pentru că James e
65 ZILE ZBUCIUMATE
tot plecat şi.. . dar o să-ţi povestesc mai tîrziu. Cred că trebuie
să ne ocupăm locurile acum.
Ieşiră afară, unde le aştepta diligenta la care fuseseră
înhămaţi cai odihniţi care tropăiau nerăbdători să pornească.
Se suiră primele, dar imediat se mai suiră trei, apoi mai multe
persoane se urcară sus, pe acoperişul diligenţei, plină pînă la
refuz.
*
Faptul că alegerile şi sesiunea curţii cu juri se desfăşurau

în acelaşi timp produsese nelinişte printre cetăţenii serioşi din
Bodmin. Coincidenţa era cel puţin nepotrivită; hanurile vor
fi pline la refuz o săptămînă şi goale în săptămîna următoare,
desfăşurarea solemnă a proceselor putea fi tulburată de alege
rile nu mai puţin importante, dar mai zgomotoase, care provo
cau deja mult sînge rău. Toată lumea ştia câ în oraş erau doi
primari, fiecare patronat de o personalitate politică rivală,
dar nu ştia încă nimeni care din ei va cîştiga.
Alegerea unor membri în Parlament ar fi putut să se
încheie în cîteva ore, în alte împrejurări, şi toată lumea ar fi
fost mulţumită, de vreme ce nu erau decît treizeci şi şase de
electori, membri ai Consiliului Comunal, care depindeau de
primar. Din nefericire, disputa privitoare la funcţia de primar
punea la îndoială validitatea Consiliului, fiecare primar avînd
propria lui părere despre listele electorale. Domnul Lawson,
unul din primari, avea printre consilierii săi un frate, un cum
nat, un văr, un nepot şi patru fii, situaţie pe care domnul
Michell, celălalt primar, o contesta cu îndîrjire.
Cît desprejudecăţi, listele erau pline cu procese amînate
din sesiunea de primăvară, închisoarea era înţesată de criminali
şi hanurile pline cu împricinaţi şi martori. Vineri, Ross a avut
WINSTON
____ GRAHAM 66
k_______________________________________
prima întrevedere cu avocatul său, domnul Jeffrey Clymer,

K.C.*, un bărbat voinic de patruzeci de ani, cu un nas impo
zant şi o barbă pe care nici un brici n-o putea rade bine. Uitîn-
du-se atent la el, Ross se gîndea că avocatul făcuse bine că
venise îmbrăcat în robă, altfel s-ar fi putut ca paznicul să
nu-imai dea voie să plece.
Domnul Clymer credea că procesul lui Ross nu se va
judeca mai devreme de miercuri dimineaţa. între timp răsfoi
prin punctajunntocmit de domnul Pearce, îi puse întrebări
clientului, îşi exprimă dezaprobarea faţă de răspunsurile pri
mite şi mirosi batista îmbibată cu oţet. Cînd a plecat i-a spus
că se va întoarce luni cu o listă a martorilor citaţi şi să vină la
proces şi cu o schiţă o punctelor pe care să le expună cînd se
va apăra. Schiţa întocmită de domnul Pearce n-avea nici o
valoare... pentru că, dacă ar fi adoptat un astfel de mod de
apărare, ar fi recunoscut prea multe. Cînd Ross i-a spus că
domnul Pearce concepuse apărarea după instrucţiunile lui,
Clymer i-a răspuns că-i o prostie, nu clientul trebuie să-l
instruiască pe avocat; clientul trebuie să fie îndrumat de sfătu
itorii lui legali, altfel ce rost are să se mai adreseze unui avocat.
Nu poţi declara că eşti nevinovat şi apoi să spui dintr-o dată
că e adevărat, ai facut-o. Căpitanul Poldark făcuse o mare
greşeală să dea astfel de declaraţii în faţa judecătorului de
instrucţie. Asta se numeşte să o cauţi cu luminarea. Tot ce
trebuia să facă apărarea acum era să şteargă această impresie,
nu să o scoată în evidenţă. Neluînd în seamă privirea lui Ross,
mai spuse că le-ar fi de mare folos amîndurora dacă Poldark
ar petrece sfîrşitul de săptămînă reflectînd asupra celor ce i-a
* Prescurtare de la King’s Counsel (avocatul regelui) (n. tr.).

67 ZILE ZBUCIUMATE
spus şi căutînd să-şi amintească detalii care l-ar ajuta. De fapt,

adăugă el, frecîndu-şi barba prost rasă, numai acuzatul poate
cunoaşte toate faptele.
*
Ross fusese de acord cu prezenţa Demelzei în oraş cu

condiţia să nu încerce să-l viziteze la închisoare. De fapt, ei
nu-i părea rău pentru că în felul ăsta nu trebuia să-i dea
socoteală despre ce face. Numai lui Verity ar fi putut să-i
spună ce are de gînd să facă, dar Verity n-ar fi fost în stare
s-o oprească.
Imediat ce au ajuns la han a început necazul, pentru că
hangiul mai pusese un pat de două persoane în camera lor şi
insista să accepte ca două femei să doarmă cu ele în aceeaşi
t
cameră. Numai după o discuţie lungă şi neplăcută şi după ce
i-au mai dat nişte bani, au reuşit să rămînă singure. Au luat
masa auzind mereu uşi trîntite, strigătele grăjdanlor, tropăitul
femeilor de serviciu şi cîntecele unor călători beţi care treceau
pe sub fereastră.
- Cred că va trebui să ne astupăm urechile ca să dormim,
spuse Verity, desfacîndu-şi părul. Dacă la şapte seara e aşa,
cum o să fie peste vreo trei ore9
- Nici o grijă, spuse Demelza, or să fie toţi beţi morţi.
Se întinse, arcuindu-şi spatele ca o pisică. Cum m-a mai zdrun
cinat diligenţa aia veche! De trei ori am crezut că o să ne
răstoarne şi o să stăm toată noaptea în noroi.
- Mă doare capul, spuse Verity Am să iau un praf şi să
mă culc devreme.
- M-aş fi simţit şi eu la fel după o oră. Ce-ai vrut să-mi
spui despre copiii tăi vitregi, Verity9
Verity scutură capul şi părul îi căzu pe umeri, învăluin-
WINSTON GRAHAM 68
du-i ca un nor. Mişcarea semăna cu o nouă şi secretă înflorire

a personalităţii ei. Acum nu arăta cu unsprezece ani mai mare
ca Demelza. Fericirea reaprinsese inteligenţa ascuţită şi vitali
tatea în ochii ei; obrajii îi erau mai plini şi gura mare, generoasă
nu mai părea disproporţionată.
- Faţă de ceea ce i se întîmplă lui Ross, ce voiam să-ţi
spun eu e un nimic
- Vreau s‘ă-mi spui, replică Demelza. Nici nu i-ai
văzut măcar?
- ...E singura pată în prezent. Andrew îşi iubeşte mult
copiii şi regret că nu vor să vină pentru că am apărut eu.
- De ce să suferi tu9 Nu eşti tu de vină.
J-N-ar trebui, dar.. începu să-şi împletească părul. E o
situaţie foarte neplăcută, cu soţia lui Andrew care a murit
cum a murit şi cu copiii rămaşi atît de mici... cu rana asta în
suflet, mama lor moartă, tatăl în închisoare, crescuţi de rude.
Tatăl lor a fost întotdeauna în dezavantaj Au venit să-l vadă
din cînd în cînd, dar niciodată de cînd ne-am căsătorit. Desigur
că James n-a putut, el e în marină şi depinde-de deplasările
vasului pe care serveşte; dar nici măcar nu a scris Şi fata,
Esther, nu eprea departe, e laPlymouth... Andrew pomeneşte
rar despre ei, dar ştiu ce trebuie să simtă. Ştiu ce fericit ar fi
dacă ne-am-reuni. M-ani gîndit cîteodată dacă să mă duc la
Saltash să o cunosc pe Esther - fară să-i spun lui Andrew,
atunci cîijd el e plecat..
- Nu, spuse Demelza, n-aş face aşa ceva în locul tău.
Ea ar trebui să vină la tine.
Verity se uită la ea prin oglindă şi o văzu cum îşi
schimbă ciorapii.
69 ZILE ZBUCIUMATE
- Dar dacă nu va veni niciodată9

- Pune-1 pe Andrew s-o invite.
- A mai invitat-o, dar a găsit întotdeauna o scuză.
- Trebuie să foloseşti o momeală.
- 0 momeală?
Demelza începu să mişte din degetele de la picioare,
apoi se uită atentă la cele trei perechi de pantofi, întrebîn-
du-se pe care să-i aleagă.
- îl iubeşte pe fratele ei?
- Cred că da.
-A tu nci fa ceva să-l aduci mai întîi pe el la Falmouth.
Poate că sînt timizi amîndoi şi ar fi mai uşor să-l atragi pe
el întîi.
- Cred că ai dreptate, pentru că trebuie să se întoarcă
în curînd. Trebuia să vină în ţară de Paşte, dar vasul lui şi-a
schimbat cursa spre Gibraltar... Ce se aude?
Un bărbat striga ceva şi vocea lui acoperea zgomotele
din han şi de pe stradă. Avea o voce puternică şi suna din-
tr-un clopot.
- E crainicul oraşului, spuse Verity.
Demelza îşi dezbrăcase costumul de călărie, dar se duse
la fereastră, care era la parter, îngenunche şi se uită prin perde
lele de dantelă.
-.N-aud ce spune.
- Nu... se referă la alegeri. •
Verity vedea în oglindă silueta ghemuităjos a Demelze^,
care sugera sprinteneala unui animal tînăr. Văzu fusta de satm
crem, corsajul fin, decoltat, de dantelă. Acum trei ani îi împru
mutase Demelzei prima ei lenjerie de corp elegantă. Demelza
învăţase repede. Verity zîmbi, plină de afecţiune.
WINSTON GRAHAM 70
Crainicul nu venea în direcţia lor, dar, printre zgomotele

care se auzeau din local, prinseră cîteva'cuvinte.
-Atenţie! Atenţie! Ascultaţi! Ascultaţi! ... Din porunca
şerifului... Anunţăm alegerile... Primarul şi consilierii oraşului
Bodmin... Preşedintele Camerei Comunelor anunţă, publică
şi proclamă marţi, a şaptea zi a lui septembrie, în anul...
- înseamnă că alegerile se vor desfăşură mîine9 Am
crezut că joi, spuse Demelza'.
- Anunţurile se vor afişa acum. Le vom vedea mîine.
-V erity...
-D a9
- Eşti obosită acum9
- O să mă odihnesc bine pînă mîine.
- Te supără dacă ies puţin singură?
- Acuma, noaptea9 Nu, draga mea! Ar fi o adevărată
nebunie. E foarte periculos.
Demelza deschise bagajul şi se uită la rochiile despache
tate. Afară se întuneca.
- Am să merg numai pe străzile principale.
- Nu-ţi dai seama ce faci! La Falmouth nu e posibil să
ieşi fară însoţitor nici măcar într-o seară obişnuită de sîmbătă.
Aici, cînd sînt atîţia beţivi pe stradă şi oraşul e plin de vizitatori!
- Nu sînt o floare care să se rupă la prima atingere.
- Nu. draga mea, dar te asigur că ar fi o nebunie. Nu-ţi
dai seama... Verity se uită lung la ea. Dacă eşti hotărîtă, atunci
trebuie să vin cu tine.
- Nu se poate... Ne-ai ajutat de multe ori, Verity, dar
acum nu poţi să ne ajuţi. Este... este ceva... care-1 priveşte pe
Ross şi pe mine. .
- Cum adică9... Ţi-a cerul Ross să faci asta?
71 ZILE ZBUCIUMATE
Demelza se lupta cu conştiinţa ei. Ştia ce rău tăcuse cu

minciunile ei nevinovate înainte. Dar şi ce bine făcuse!
- Da, spuse ea.
- In cazul ăsta... Dar socoteşti că ar fi vrut să te lase să
ieşi singură9 Nu-mi vine să cred că ar fi fost de acord să...
- Sînt fiică de miner, replică Demelza N-am fost cres
cută ca o domnişoară de familie bună. Buna creştere a început
pentru mine cînd eram destul de măricică. Pentru asta trebuie
să-i mulţumesc lui Ross şi ţie. Dar nu m-a schimbat pe dinăun
tru. Tot mai am două semne pe spate, de cînd mă bătea tata
cu cureaua. Nu mă sperie cîţiva beţivi, ştiu cum să le răspund.
Sînt obişnuită şi am curaj.
Verity o privi atentă cîteva minute. Blîndeţea ochilor şi
dulceaţa gurii ascundeau puterea ei, tăria de caracter.
- Bine, draga mea. Verity facu un gest de resemnare.
Nu sînt mulţumită de ce faci, dar eşti propriul tău stăpîn.
Capitolul VI
A
* 7 n noaptea aceea nu era lună, dar lumina
4 ^ galbenă din ferestrele caselor, din prăvălii
şi cîrciumi se revărsa pe străzi. Era obiceiul ca partidele care
luau parte la alegeri să ofere băutură pe gratis susţinătorilor
lor şi pe stradă se aflau deja oameni care se împleticeau pe
picioare sau şedeau prin colţuri ori sprijiniţi de cîte un perete,
ameţiţi de băutură.
Cînd Demelza a ieşit din han, a coborît dealul şi în'cîteva
minute a ajuns pe strada principală, pe care în aceeaşi după-
amiază o considerase drept cea mai îngustă şi mai aglomerată
din lume. Prăvăliile, hanurile şi casele, înghesuite unele în
altele, aveau toate la faţadă porţiuni acoperite cu plăci de
ardezie şi sprijinite pe stîlpi de piatră, care formau un fel de
trotuar pe ambele părţi ale străzii. Spaţiul rămas pentru trafic
era atît de îngust încît nu lăsa să treacă decît o trăsură şi, cum
porticurile prăvăliilor erau folosite în general pentru expunerea
mărfurilor, pietonii trebuiau să meargă mai tot timpul prin
mijlocul drumului. Un astfel de aranjament s-ar fi potrivit
atunci cînd oraşul îşi ducea viaţa lui normală, dar nu acum.
Strada era înţesată de lume mişunînd în toate părţile,
73 ZILE ZBUCIUMATE
împingîndu-se ba în sus, ba în jos, oameni simpli, unii

grosolani, dar liniştiţi deocamdată. La cîţiva metri de hanul
„Queen’s Head“, Demelza se opri, nemaiputînd să înainteze
din cauza înghesuielii. Se întîmpla ceva la hotel, dar la început
n-a putut vedea decît steagurile roşii şi portocalii care atîrnau
la ferestrele de la etaj. Lumea vorbea în gura mare şi rîdea.
Lîngă porticul unde se oprise stătea un orb care se văicărea şi
încerca să-şi facă loc prin mulţime; o femeie se certa cu un
muncitor care voia să-i vîndă un clopot; un bărbat beat şedea
pe o treaptă de piatră, mîngîind pe obraz o ţărancă tînără,
grăsuţă, care se uita prosteşte la el. Doi ştrengari în zdrenţe
începură să se bată şi se rostogoliră la pămînt în noroiul uscat,
zgînindu-se şi muşcîndu-se. Cîţiva trecători rîdeau, formînd
un cor în jurul lor.
Se auzi un strigăt şi lumea se repezi spre hanul „Queen’s
Head“ O fereastră de la etaj se deschisese şi lumea începu să
strige şi să ovaţioneze persoanele apărute la fereastră. Alţii se
băteau, rostogolindu-sepe drum. Se auziră iar urale puternice:
cei de sus, de la fereastră, aruncau bani care se împrăştiau pe
jos. Un ştrengar îşi facu Ioc înghesuindu-se prin mulţime cu
mîimle la subsuoară, cu faţa schimonosită, dar triumfătoare.
Trei bărbaţi se băteau şi Demelza a trebuit să se adăpostească
sub un portic ca să-i evite. Unul căzu peste taraba unui negus
tor care se repezi la bătăuşi cu un potop de strigăte şi blesteme
ca să-i gonească.
- Ce se întîmplă? îl întrebă Demelza. Ce fac cei de sus9
Omul o măsură din cap pînă în picioare.
- Aruncă bănuţi înroşiţi în foc, într-o tigaie. Aşa-i obiceiul.
- Bănuţi înroşiţi în foc?
- Da, da. Aşa-i obiceiul, aşa v-am spus. Omul intră înăuntru.
WINSTON GRAHAM 74
Demelza îşi facu loc mai aproape şi-l văzu pe bucătar

la fereastră, cu calota lui înaltă pe cap, şi încă două persoane
cu cocarde enorme roşii şi aurii la butonieră. Se auzi un urlet
şi mai puternic şi lumea se repezi iar să prindă banii aruncaţi
de sus. Fiinţele care se îmbrînceau în întunericul pătruns ici-
colo de o flacără de lumină nu mai semănau a oameni; formau
o masă aproape inconştientă, mişcîndu-se datorită unui impuls
comun, ca şi cum n-ar fi avut fiecare o individualitate. Demelza
simţi că dacă nu se fereşte ar putea deveni şi ea parte din
gloata întunecată, lipsită de propria voinţă, împinsă spre fe
reastră cu fiecare val de oameni. Se trezi iar lîngă orb.
- N-o să poţi răzbate singur, bătrîne, îi spuse ea. Unde
vrei să te duci?
- La primărie, doamnă, spuse el arătîndu-şi dinţii stricaţi.
E mai încolo, nu-i departe.
- Ţine-te după mine. Te ajut eu. Aşteptă pînă mai trecu
lumea, apoi porni înainte, mulţumită că nu mai e singură şi că
poate să ajute pe cineva.
Simţi mirosul de gin cînd orbul începu să vorbească.
- Ce bună sînteţi să ajutaţi un bătrîn sărman.‘Am să vă
ajut şi eu odată. Continuă să flecărească în timp ce-şi faceau
loc prin mulţime. Ce mai gălăgie în noaptea asta; şi o să fie şi
mai rău, sînt sigur.
- Unde este sediul lui Basset0 întrebă ea, uitîndu-se
atent în susul străzii. Credeam că după-amiază se vor în
truni aici.
Orbul o strînse de braţ.
- La cîţiva paşi de aici. Dar ce-ar fi să veniţi cu mine, să
beţi niţel vin fiert, să vă încălzească.
75 ZILE ZBUCIUMATE
Demelza încercă să se elibereze, dar omul îşi încleştase

degetele pe braţul ei.
- Dă-mi drumul, spuse ea.
- Iertaţi-mă, doamnă. N-am vrut să vă fac rău. Ştiţi, eu
nu văd nimic... pipăi numai şi după pipăit păreţi tînără şi priete
noasă. Tînără şi prietenoasă.
Doi călăreţi veneau încet spre ei facîndu-şi loc printre
oameni, încercînd să-şi ţină caii în frîu; înaintau greu, uneori
opriţi de mulţime. Demelza îl feri pe orb din calea lor, apoi îşi
smulse braţul din strînsoare. Omul încercă s-o prindă de mînă,
dar nu reuşi, şi ea o luă repede înainte.
Cînd ajunse în dreptul.primăriei, o altă mulţime de oa
meni cobora strada dinspre vest, strigînd şi cîntînd şi purtînd
pe cineva cocoţat pe un scaun. De-abia avu timp să se stre
coare spre intrarea hotelului „The Crown11. Păreau să treacă
mai departe, dar cîţiva se opriră şi un bărbat se urcă pe umerii
altuia, încercînd să ajungă la steagul albastru-aunu de deasu
pra. îl apucase de un colţ cînd vreo zece bărbaţi ieşiră în fugă
din hotel, trecînd pe lîngă Demelza, şi-l trîntiră la pămînt.
Adversarii începură să se bată. Cineva aruncă o cărămidă şi
Demelza se refugie în curtea hotelului; încercă să-şi aranjeze
puţin ţinuta, apoi intră.
Se hotărîse greu cum să se îmbrace şi nu era mulţumită.
Dorea să fie cît mai elegantă, dar n-ar fi putut ieşi pe stradă în
ţinută de seară. Rezultatul era un compromis care i-a zdrun
cinat puţin siguranţa de sine de care avea atîta nevoie.
- Ce doriţi, doamnă9 Un valet obraznic apăruse în faţa
ei. Văzu după cum o priveşte că nu prea ştie din ce categorie
socială facea ea parte.
- Aici locuieşte Sir John Trevaunance9
WINSTON GRAHAM 76
- Nu ştiu, doamnă.
- Cred că e aici. Mi-a spus că va fi aici în seara asta.
Era o afirmaţie cam pripită.
- N-aş putea să vă spun, doamnă. Sînt la masă... musafiri.
- Sînt încă la masă?
- Ar trebui să termine curînd. Au început la ora cinci.
- Aştept, spuse ea. Te rog să mă anunţi imediat ce termină.
Se aşeză în holul hotelului, încercînd să pară degajată,
la largul ei. Afară hărmălaia era şi mai mare şi se întreba cum
se va putea întoarce la han. încercă să-şi stăpînească neliniştea.
Chelnerii intrau şi ieşeau repede pe uşa camerei din stînga ei.
Nu dorea, să o găsească stînd aici ca o cerşetoare aşteptînd
pomană. Făcu semn unuia din chelneri.
- Este vreun salon unde să-l pot aştepta pe Sir John
Trevaunance mai comod ca aici9
- Da, doamnă. Sus la etaj. Donţi un aperitiv cît aşteptaţi9
- Minunată idee! Mulţumesc, spuse ea. Adu-mi, te rog,
puţin vin de Porto.
*
Nu era o masă dată în cinstea alegerilor care aveau loc

luni, ci un galop preliminar, cum îl numise SirH ugh Bodru-
gan Şi pentru că erau şi cîteva doamne de faţă, petrecerea
era mult mai discretă decît avea să fie luni. Cîţiva invitaţi
erau cam ameţiţi de băutură, dar cei mai mulţi se purtau în
limitele decenţei.
în capul mesei şedeau Sir John Trevaunance şi fratele
său Unwin, cu Caroline Penvenen între ei. în stînga lui Sir
John era doamna Gilbert Danieli la care locuiau acum cei
trei Venea apoi Michael Chenhalls, celălalt candidat, şi dom
nişoara Treftry, primarul - primarul l o r - Humphrey Michell,
77 ZILE ZBUCIUMATE
şi Sir Hugh Bodrugan. Printre ceilalţi oaspeţi se aflau notabili

tăţile oraşului şi ale comitatului, negustori şi funcţionari publici.
Cînd doamnele au părăsit masa, bărbaţii au rămas vreo
jumătate de oră să bea vin de Porto înainte de a se ridica de la
masă, formînd grupuri care şedeau de vorbă. Zgomotul din
faţa hotelului nu se auzea în sufragerie,'dar cînd s-au suit la
etaj strigătele, uralele, rîsetele şi încăierările au pătruns pînă
la ei. Cînd Unwin a urcat scara împreună cu fratele lui mai
mare, Caroline Penvenen s-a îndreptat spre el ţinîndu-şi
căţeluşul în braţe. Merita s-o priveşti cît era de încîntătoare.
- Pe Horace îl supără zgomotul, spuse ea mîngîind cu
degetele ei lungi capul şi urechile mătăsoase ale căţelului. E
nervos şi nu stă la un loc cînd e speriat.
- Horace e un căţel foarte norocos dacă se bucură de
atîta afecţiune, spuse Unwin.
- Nu l-aş fi adus aici, dar am crezut că se va simţi singur
în compania domnului Danieli. Sînt sigură că ar fi fost depri
mant pentru el să stea toată seara în salonul acela întunecos,
în care trage pe sub uşi, singur cu bătrînul sforăind în fotoliu...
- Ţi-aş atrage atenţia, draga mea, spuse Sir John încet,
să sîntem oaspeţii domnului Danieli şi că doamna Danieli e
chiar în spatele nostru.
Cu un zîmbet strălucitor, Caroline i se adresă celui mai
tînăr dintre fraţi:
- Sir John nu mă aprobă, Unwin. Ştiai asta? Sir John e
convins că am să-l fac de ruşine. Sir John crede că locul femeii
e acasă, că nu trebuie să-şi impună prezenţa sau să se amestece
în perioada alegerilor. Sir John nu se uită cu ochi buni la nici
o femeie înainte de a fi trecută de treizeci de ani, cînd nu mai
poate face rău; şi chiar şi atunci...
WINSTON GRAHAM 78
în timp ce cei doi bărbaţi încercau să o convingă că nu

are dreptate, Demelza îşi facu apariţia din camera alăturată şi
văzu prada la îndemînă. Se apropie de ei fară să mai ezite,
întrebîndu-se în acelaşi timp cine era fata înaltă şi frapantă,
cu păr roşu şi ochi plini de foc, de un verde-cenuşiu.
Cînd Sir John o văzu, se uită la ea surprins.
- D oam nă Poldark! Ce surpriză plăcută!,Staţi aici
la hotel?
- Deocamdată da, spuse Demelza. E multă agitaţie
afară. Mă întreb dacă din cauza alegerilor
Sir John începu să rîdă:
- Eu cred că da... îmi daţi voie să vă prezint... Cred că
nu o cunoaşteţi pe domnişoara Caroline Penvenen, deşi locu
ieşte o parte din fiecare an în apropierea dumneavoastră, la
Killewarren. Doamna Demelza Poldark, de la Nampara.
Încîntate de cunoştinţă, au spus doamnele, deşi Caro
line se uită lung cu un ochi critic la toaleta Demelzei şi
Demelza înţelese.
- Locuiesc la unchiul meu, spuse Caroline, domnul Ray
Penvenen, pe care poate că-1 cunoaşteţi. Nu am părinţi şi lui
nu-i prea place să-şi asume responsabilitatea pentru o nepoată
orfană, după cum nici unui călugăr nu-i place să poarte cămaşa
din păr aspru. De aceea, cîteodată îl scap de pedeapsă lipsin-
du-1 de prezenţa mea şi atunci poartă alţii cămaşa în locul lui.
Tocmai discutam cu Sir John despre toate astea.
-Credeţi-mă, spuse Unwin, care nu părea deloc încîntat
de prezenţa Demelzei. Sînteţi nedreaptă faţă de dumneavoas
tră. Dacă aţi fi o responsabilitate, lucru de care mă îndoiesc,
sînt mulţi care şi-ar asuma-o. O vorbă să spuneţi şi jumătate
din bărbaţii din comitat s-ar prezenta imediat Şi dacă...
79 ZILE ZBUCIUMA TE
- Bărbaţii9 spuse Caroline. Numai bărbaţi trebuie să

fie9 Şi ce-i rău cu femeile9 Nu sînteţi de acord, doamnă
Poldark, că bărbaţii se supraestimează9
- Nu sînt sigură, spuse Demelza. Ştiţi, eu sînt măritată
şi nu sînt în măsură să adopt o astfel de poziţie.
- Şi e soţul dumneavoastră chiar atît de imprudent9
N-aş admite aşa ceva nici dacă ar fi adevărat Dar nu-mi spu
neai tu, Unwin, că se vajudeca procesul unui Poldark la curtea
cu juri anul acesta9 E rudă cu doamna9
- E soţul meu, doamnă, spuse Demelza, aşa că înţelegeţi
de ce îl stimez şi-l apreciez şi mai mult acum.
Gteva secunde Caroline păru jenată. Mîngîie nasul turtit
al cîinelui.
- Şi a făcut ceva rău9 De ce e învinuit9
Pe un ton morocănos, Sir John îi explică şi ea spuse:
- Cum se poate9 Dacă aş fi eu judecătorul, l-aş condam
na imediat să se întoarcă la soţia lui. Credeam că vameşii nu
sînt consideraţi fiinţe umane în zilele noastre.
- A ş dori să fii dumneata judecătorul, spuse Demelza.
- Mi-ar plăcea să fiu, doamnă, dar, din moment ce nu
sînt, îi doresc soţului dumitale tot binele şi sper că se va
întoarce acasă să se bucure de fericirea casnică.
Conversaţia a fost întreruptă de Michael Chenhalls, care
le spuse:
- Ne cheamă, Unwin. Propun să ieşim pe balcon pînă
nu încearcă ei să intre în hotel.
- Cum doreşti.
- Vin şi eu, spuse Caroline. îmi place să aud gloata
cînd urlă.
- Cînd urlă după mine? întrebă Unwin.
WINSTON GRAHAM 80
- Nu... numai aşa, cînd urlă.

- Ai putea primi o cărămidă în loc de buchet.
- Aşa şi trebuie. Ceva mai picant în budincă.
Se îndreptară spre camera cu balcon şi Demelza rămase
în sfîrşit singură cu prada ei. Nu credea că va dura mult,
- Ce tînără atrăgătoare, Sir John.
Sir John aprobă sec.
- N-are decît optsprezece ani, înţelegeţi, şi e cam prea
vioaie. O să se liniştească.
- Nici eu nu sînt cu mult mai în vîrstă.
Se uită la ea cu un interes ironic. Era a patra oară că se
întîlneau şi cu puţine femei se împrietenise atît de repede.
- Căsătoria are darul de a maturiza... Chicoti. Deşi,
dacă scoateţi inelul de pe deget, să fiu al naibii dacă arătaţi
mai mult ca ea.
Demelza îl privi drept în ochi.
- Nu vreau să-l scot, Sir John.
El dădu din umeri, stînjenit.
- Nu, nu. Sigur că nu. Nimeni n-ar vrea. Nu vă temeţi,
doamnă. Soţul dumneavoastră se va bucura de o judecată
dreaptă. Mai mult decît dreaptă. Wentworth Lister e un om
foarte capabil, fară idei preconcepute. Pot garanta pentru asta.
Demelza aruncă o privire în jur. Trebuia să ia taurul de-
coarne acum.
- Să vă spun pentru ce doream să vă văd...
Pe balcon, candidaţii au fost întîmpinaţi cu strigăte şi
urlete puternice, ca şi cum un leu ar fi căscat gura să urle.
Cînd zarva se mai potoli şi putea fi auzită, Caroline spuse:
- Arată ca un cîmp de napi... numai că nu sînt plantaţi
în şiruri. Ce gloată, dragă Unwin! Ce cîştigi dacă le cînţi în strună'7
81 ZILE ZBUCIUMATE
- Aşa e obiceiul, spuse Unwin, salutînd mulţimea prin

înclinarea capului. Ţine numai cinci sau şase zile, după care îi
uiţi tot pentru atîţia ani. Sper că le zîmbeşti frumos, asta ajută.
- Aş putea altfel9 Ştii, Unwin, aş putea fi o soţie perfectă
pentru tine... dacă m-aş hotărî să mă mărit cu tine. Ce altă
dovadă^de tact din partea mea decît cum m-am purtat în seara
asta! Am criticat casa doamnei Danieli care, la doi paşi în
urma mea, m-a putut auzi. Am vorbit despre procesul lui Pol
dark în faţa soţiei lui. Ce'succes aş avea printre prietenii tăi
din Parlament1
Unwin nu răspunse, dar se înclină şi salută cu mîna
lumea de jos, din stradă. Mulţimea începu să se mişte, vîrtejul
îndreptîndu-se.acum spre hanul „Queen’s Head“ .
Caroline îşi strînse frumosul ei şal brodat în jurul umerilor:
- Sper că Horace n-o să-l muşte pe lacheu. Are dinţi
ascuţiţi şi un talent să aleagă locurile cele mai dureroase. Ce
femeie drăguţă e doamna Poldark. Are nişte ochi superbi şi
un ten minunat. Ce păcat că nu ştie să se îmbrace.
- Putem intra acum, spuse Unwin, cuta dintre sprîncene
adîncindu-i-se. Acum, că m-au văzut, nu-i mai interesăm şi
dacă mai stăm aici o să mai vrea şi altceva.
- Ştii ce9 spuse Caroline. Aş vrea să mă duc şi eu la
tribunal într-o zi. N-am văzut niciodată cum se desfăşoară un
proces şi cred că ar fi foarte distractiv.
Intrară înapoi în salon.
- Distractiv! Dar dacă te-ai îmbolnăvi?
- Aş sta în pat cîteva zile şi ai veni să mă vezi. Te atrage?
Hai, mi-ai promis. Ce rost are să te bucuri de influenţă dacă
nu te foloseşti de ea9
... în holul hotelului, în spatele lor, Sir John îşi împinse
peruca spre spate ca să-şi şteargă fruntea.
WINSTON GRAHAM 82
- Dragă doamnă, nu mă bucur de o influenţă de acest

gen! Nu vă daţi seama ce-mi cereţi! Vă asigur că i-ar pncinui
mai mult rău decît bine. Nu l-ar ajuta deloc.
- Nu i-ar face rău dacă aţi folosi-o cum trebuie.
- Da, dacă puneţi aşa problema. Dar judecătorii Maies
tăţii sale nu pot fi corupţi cînd sînt în exerciţiul funcţiunii!
Demelza simţi că-i îngheaţă inima de disperare. Se uită
rugătoare la el căutînd să-l convingă:
- N-aş vrea decît să-i spuneţi adevărul înainte de a înce
pe procesul, ca să ştie despre ce e vorba. Ce e rău în asta? Nu
vor să afle adevărul9 Vor să facă dreptate sau vor o dreptate
strîmbă, bazată pe minciunile pe care le spun martorii din
boxa lor9
Sir John îi aruncă o privire plină de tristeţe mai curînd
decît de mtnie. Era clar ce sentimente treziseră în el prietenia
şi farmecul ei.
- Dragă doamnă, e cam tîrziu acum să-ţi explic, dar te
asigur că sfatul meu e bun. Wentworth Lister nici nu m-ar
asculta, cu toată prietenia. Mai mult, aş pierde în ochii tuturor
oamenilor legii din ţara asta!
Sir Hugh Bodrugan o văzuse. Intr-un minut avea să fie
lîngă ea.
- Dar nu e ca şi cînd i-aţi oferi bani; îi spuneţi numai
adevărul. Oare atît de mult e dispreţuit adevărul9
- Poate că aşa priveşti dumneata lucrurile. Dar de unde
poate şti judecătorul că ăsta e adevărul9
- Chiar adineauri, cînd vă aşteptam, am auzit pe cineva
spunînd că fratele dumitale a plătit două mii de lire pentru
acest loc în Parlament. Aşa e, Sir John9
- Ce legătură are asta cu dumneata?
83 ZILE ZBUCIUMATE
La auzul tonului rece cu care-i răspunse, Demelza cedă:

- ’ Iertati-mă, n-am vrut să fac rău,* n-am crezut că
rău venind aici în seara asta. Nu pot să înţeleg, asta-i tot. Nu
înţeleg de ce e corect să plăteşti pe alegători ca să-ţi dea votul
şi de ce e o crimă să ceri un serviciu unui judecător Poate că
ar fi mai bine dacă i-am oferi bani.
-A tunci v-aţi trezi la închisoare, doamnă. Nu, doamnă,
fiţi sigură că e mai bine să lăsăm lucrurile aşa cum sînt. Cuvin
tele ei îl făcuseră să devină mai înţelegător. Să nu credeţi că
nu vă compătimesc. Sper şi cred că Poldark va fi un om liber
pînă la sfîrşitul săptămînii. Cel mai sigur mod de a obţine
contrariul - contrariul, doamnă! - ar fi să încercaţi să influen
ţaţi judecătorul în vreun fel sau altul. E una din ciudăţeniile
vieţii în Anglia. Nu ştiu de ce e aşa, nu pot să vă explic, dar
legea a fost întotdeauna mai presus de corupţie
Capitolul VII
uminică dimineaţa, o procesiune în frun-

« r tea căreia se afla asociaţia oamenilor legii
din oraş se îndrepta spre biserică. Trecu prin faţa hanului
coborînd pe strada St. Nicholas; Demelza şi Verity îngenun-
cheafă urmărind-o cu privirea. Demelzei începură să-i tremure
picioarele cînd îi văzu pe-cei doi judecători îmbrăcaţi în veş
mintele funcţiei ior - robe de un roşu stacojiu şi peruci impună
toare: unul din ei era înalt şi osos, celălalt de înălţime mijlocie
şi gras. Spera ca Wentworth Lister să fie cel gras. La vederea
lor, îşi dădu seama de greşeala enormă pe care o făcuse propu-
nîndu-i lui Sir John să intervină. După-arniază. revenindu-şi,
se duse din nou la hotel î luă ceaiul cu Sir Hugh Bodrugan,
care o invitase. Era o întîlnire respectabilă şi rafinată şi de
data aceasta Demelza reuşi să menţină conversaţia în limi
tele decenţei. Dar nu era uşor să-l ţină pe Sir Bodrugan la
distanţa cuvenită.
Luni dimineaţa, domnul Jeffrey Clytner avu ultima între
vedere cu Ross. Citi repede notele făcute de Ross, încruntîn-
du-şi şi apropiindu-şi sprîncenele.pînă devemră un fel de portic
neîntreaipt peste ochi, asemănător cu porticurile din Fore Street.
85 ZILE ZBUCIUMATE
- Nu merge, căpitan Poldark, nu merge deloc.

- De ce nu merge9
- Ce ţi-am spus vineri? Trebuie să înţelegi, omule! Curtea
cu juri. nu e o bătălie şi atît; e un cîmp de manevră. Poţi să
spui adevărul, tot adevărul şi numai adevărul, dar depinde de
cum îl spui! Trebuie să ai tact, să fii convingător, să apelezi la
milă, la indulgenţa legii, să fii umil, nevinovat, nu sfidător şi
încăpăţînat. Poţi spune tot ce vrei după verdict; dar înainte,
bagă de seamă! Cîntăreşte fiecare cuvînt. Oiţe, aşa trebuie să
prezinţi cazul.
Ross luă hîrtia din mîinile păroase şi grăsuţe ale avocatu
lui şi încercă să se concentreze în ciuda zgomotului din celule.
După cîteva minute o lăsă jos.
- Există limite, chiar dacă ţi-e viaţa în joc.
Clymer îşi examina clientul cu ochiul profesionistului:
înalt, puternic, faţa osoasă, rasată, încordată sub calmul apa
rent, cicatricea, părul, ochii albaştri-cenuşii. Apoi ridică din umeri.
- Dacă aş putea vorbi în locul dumitale, asta aş spune.
- Dacă aţi putea vorbi în locul meu, s-ar putea să vă las
să spuneţi ce vreţi.
- Şi atunci, care e diferenţa9 Desigur, e vorba de viaţa
dumitale şi poţi să faci ce vrei cu ea; sau culibertatea dumitale,
dacă vrei s-o numeşti aşa. Ai*nevastă9 Ai familie9 Nu crezi că
merită să faci această concesie pentru ele9 Bagă de seamă,
nu promit nimic nici dacă adopţi ciceaslă linie cînd te vei
apăra. Dar dacă te vei apăra cum vrei dumneata, atunci n-ai
nevoie de mine şi nu-ţi mai cheltuieşti nici banii degeaba.
în altă celulă, nişte bărbaţi se'certau,'în alta doi hoţi
jucau la zaruri o cravată lăsată acolo de altul. Ai nevastă0 Ai
familie? Nu crezi că merită să faci concesii9 Ar face-o oare
WINSTON GRAHAM 86
pentru Demelza sau pentru el însuşi9 Gîndul captivităţii îl

sufoca pe un om ca el, învăţat să fie liber. Văzuse destul în
aceste cîteva zile. Avea vreo justificare să-şi schimbe apărarea
în ultimul moment, încercînd să se salveze?
Inţrebă scurt:
- Aveţi lista martorilor acuzării?
Clymer îi întinse o altă hîrtie şi duse o batistă la nas în
timp ce Ross o citi.
Vigus, Clemmow, Anderson, Oliver, Fiddick...
- Nimeni n-ar putea spune că justiţia a neglijat ceva
cînd a instrumentat cazul ăsta.
- Nu neglijează nimic în momentul în care apare un
caz. E perseverentă, aşa s-ar spune. Cînd vre© două trei-sute
de oameni sînt implicaţi într-o crimă, de obicei îi acuză pe
doi-trei - probabil pe cei mai vinovaţi, deşi nu întotdeauna -
şi încearcă să-i forţeze pe ceilalţi să devină martorii acuzării.
Doi-trei numai - desigur, ţapii ispăşitori - ca să spunem aşa.
Dumneata eşti ţapul ispăşitor, domnule căpitan... din neferi
cire. Ăştia iţi sînt prieteni? •
- Unii dintre ei.
- Un prieten poate deveni mai primejdios decît un duş
man cînd e vorba să-şi scape pielea. în firea omului e ceva
perfid şi laş. Asta vine de la Cain. Nu ştii niciodată cînd iese
la suprafaţă Există în noi toţi şi frica scoate perfidia la iveală.
- Presupun, spuse Ross, că oamenii ăştia n-au încotro,
trebuie să se prezinte dacă legea îi citează... Paynter! Nu mă
aşteptam la el.
- Cine-i ăsta? Uriul nou?
- Unul care a fost servitorul meu ani de zile.
- E amestecat şi el9
87 ZILE ZBUCIUMATE
- Sigur că da! E primul pe care l-am trezit şi l-am trimis

să trezească Sawle.
- Cine e Sawle9 Un bărbat9
- Nu, un sat.
Domnul Clymer îşi facu vînt cu batista:
- îngrozitor miros aici, îngrozitor! Paynter era pe plajă
cînd au apărut vameşii9
- Da, pe plajă, dar prea beat ca să-şi dea seama.
- Partea proastă cu unii oameni e că inventează atunci
cînd nu-şi aduc aminte. Asta poate să fie în favoarea apărării.
E ascuţit la minte9
- N-aş spune că e
- Ai putea să-l scuturi puţin, deşi unii din prostănacii
ăştia sînt încăpăţînaţi cînd depun mărturie, chiar îndărătnici.
Ross îi dădu înapoi lista.
- Miercuri dimineaţa, nu9
- 'Miercuri dimineaţa. Clymer se ridică şi se înfăşură
bine în haină. Nu ştiu de ce-mi dau atîta osteneală. Te priveşte
dacă preferi spînzurătoarea. Temnicerul se apropia, dar el îi
făcu semn să plece. îmi amintesc că am văzut odată un om
spînzurat la Tyburn - L-am dat jos crezînd că-i mort, dar s-a
mai strîmbat şi a mai zvîcnit încă vreo cinci minute.
- Am văzut şi eu aşa ceva cînd o ghiulea a tăiat capul
unui om, spuse Ross. E o privelişte şi mai ciudată cînd vezi
capul şi trupul la distanţă unul de altul.
- Clymer căscă ochii
- D a 9...
-D a.
- în sfîrşit... las ciorna asta cu apărarea la dumneata. Mai
gîndeşte-te. Dar să nu regreţi după verdict că nu ai folosit-o.'
WINSTON GRAHAM 88
Atunci nu va mai fi nimic de făcut. Procurorul o să aibă o

mulţime de lucairi neplăcute de spus despre dumneata, chiar
fără să-l ajuţi, şi asta din cauza unei mîndrii prost înţelese.
Mîndriâ e bună la momentul potrivit. Şi eu am mîndria mea.
Fără ea n-aş putea Yiici eu să o scot la capăt. Dar tribunalul nu
e locul potrivit unde să ţi-o manifeşti.
*
Dwight Enys a tras la un han mic din Honey Street.
Izbucnise o epidemie la Mellin şi n-a putut veni la Bodmin
decît luni după-amiază. La tribunal a văzut că numele lui Ross
nu era pe lista pentru marţi. S-a dus apoi la hanul „George
and Crowne“, dar n-a găsit-o decît pe Verity.
N-a stat mult acolo şi s-a dus să ia masa liniştit la han.
Avea o întreagă zi liberă înainte. Dimineaţa s-a gîndit să se
ducă să viziteze leprozeria pe lîngă care trecuse înainte de a
intra în oraş. Nu văzuse niciodată un lepros şi se putea să mai
înveţe cîte ceva examinîndu-i.
Sufrageria mică a hanului era despărţită de cîrciuma
propriu-zisă numai prin uşi batante, joase şi tocmai cînd
termina plăcinta cu carne de porumbel auzi o mişcare şi
pe cineva rostind cuvîntul „doctor". Nu era treaba lui, aşa
că începu să mănînce prăjitura cu caise şi cremă. Un minut
mai tîrziu, hangiul intră pe uşă şi văzîndu-1 pe Dwight se
îndreptă spre el.
- Scuzaţi că vă întreb, domnule. Sînteţi doctor sau far
macist sau cam aşa ceva?
- Sînt.
- Chiar acum a venit în fugă un valet de la Priory House
să spună că e cineva acolo bolnav rău şi să întrebe dacă e
89 ZILE ZBUCIUMATE
vreun doctor pe aici. Mi-a spus că e urgent, că aţi face un

mare serviciu familiei Danieli, aşa mi-a spus...
In circiumă era un valet în livrea, părea neliniştit şi
de-abia vorbea," cu respiraţia tăiată. Domnişoara Penvenen
se îmbolnăvise, domnişoara Caroline Penvenen, oaspete în
casa familiei Danieli. Nu, n-o văzuse şi nu ştia ce are, numai
că e urgent şi farmacistul care-i îngrijeşte de obicei locuieşte
la capătul celălalt al oraşului.
- Bine, vin numaidecît. Dwight urcă repede în camera
lui şi luă trusa cu medicamente şi instrumente fară de care nu
pleca niciodată de acasă.
Era o noapte senină; ajunseră repede în piaţa bisericii,
suiră un deal şi se opriră în faţa porţii unei clădiri mari, pătrate,
situată în mijlocul unui mic parc. Printre plantele ornamentale
se vedea apa licărind într-un bazin.
Valetul îl conduse într-o sală pătrată, luminată de cande
labre masive în, care ardeau lumînări ale căror flăcări începu
seră să pîlpîie şi să se încline ca servantele/la intrarea lor.
Printr-o uşă întredeschisă, Dwight văzu o masă aranjată pentru
cină, tacîmuri strălucind, fructe bine lustruite, flori. Văzu un
bărbat care vorbea pe un ton măsurat, calm, obişnuit să fie
ascultat. Urcă scările cu balustradă de fier forjat. Pe pereţii
zugrăviţi în alb atîrnau tablouri de preţ. Traversară un condor
acoperitcu covor roşu. Valetul bătu la o uşă.
- Intră!
Dwight fu poftit înăuntru şi valetul se retrase. Pe un
divan şeda o fată înaltă, subţire, izbitor de frumoasă, îmbrăcată
într-o rochie de casă de percal alb cu garnituri bogate.
- Sînteţi farmacist? întrebă ea.
- Sînt doctor, doamnă. Cu ce vă pot ajuta9
WINSTON GRAHAM 90
- Vă pricepeţi la medicamente9 Ştiţi cum se folosesc,

la fel ca farmaciştii9
- Desigur. Ce s-a întîmplat9
- Sînteţi medicul curant al familiei Dahiell?
- Nu. Nu locuiesc aici în oraş. Valetul a venit la hanul
unde stau şi a spus că sînteţi bolnavă.
- Da, înţeleg. Voiam numai să fiţi sigură. Se ridică. Nu
eu sînt bolnavă, ci căţelul meu Horace. Uitaţi-vă. A avut două
convulsii şi acum e numai pe jumătate treaz, ca şi cum ar fi
leşinat. Sînt tare îngrijorată. Vreţi să vedeţi imediat ce are?
Dwight văzu pe divan, lîngă ea, un mops negru, mititel,
stînd încolăcit pe o pernă de mătase. Se uită la el, apoi la fată.
- Căţelul dumneavoastră, doamnă?
- Da,, spuse ea nerăbdătoare. De mai bine de o jumătate
de oră sînt îngrijorată de moarte! Nu vrea să bea şi aproape
că nu mă mai cunoaşte. Toată agitaţia şi zgomotul ăsta
sînt de vină, sînt sigură. N-ar fi trebuit să-l aduc; numai eu
sînt de vină. v
Camera era frumoasă, decorată în roşu şi auriu. Sfeş
nicele de pe masa de toaletă se reflectau la infinit în oglinzile
duble. Era fără îndoială cea mai bună cameră de oaspeţi.
Doamna făcea parte din înalta societate. Dwight spuse calm;
- Valetul dumneavoastră a făcut o greşeală. Probabil
că l-aţi trimis după un doctor veterinar.
Observă scînteia din ochii ei înainte Qa fata să plece ochii.
- Nu obişnuiesc să apelez la serviciile unui doctor de
cai pentru Horace.
- Unu sînt foarte pricepuţi.
- Se poate. Nu vreau să apelez la ei.
El nu se mişcă.
91 ZILE ZBUCIUMATE
- Doresc îngrijirea cea mai competentă, spuse ea tăios.

Plătesc pentru asta. Vă plătesc onorariul dumneavoastră obiş
nuit. Dacă vreţi, plătesc înainte.
- Asta poate să mai aştepte pînă voi avea cinstea să
vă îngrijesc.
Privirile li seîntîlniră. Ceva în atitudinea ei îl iritase mai
mult decît motivul pentru care îl chemase.
- Ei, ce ziceţi? spuse ea. Vreţi să-mi îngrijiţi cîinele sau
nu vă cunoaşteţi prea bine meseria? Dacă sînteţi un începător,
aţi face mai bine să plecaţi şi vom chema pe altcineva.
- Chiar asta voiam să vă propun, spuse el.
Cînd ajunse la uşă, fata spuse:
- Aşteptaţi.
Se întoarse spre ea- Observă că avea cîţiva pistrui pe nas.
- N-aţi avut niciodată un cîine9 spuse ea. Tonul se
schimbase.
- .. Da, am avut, mai de mult.
- L-aţi fi lăsat să moară numai aşa, din formalism9
- Nu...
- Atunci de ce pe al meu l-aţi lăsa7
- îmi închipui că nu e chiar atît de grav.
- Sper că nu.
Doctorul ezită un moment. Se întoarse în cameră.
- Ce vîrstă are9
- Douăsprezece luni.
- Convulsiile sînt ceva obişnuit la vîrsta asta. O mătuşă
a mea a avut un prepelicar...
Se aplecă să-l examineze pe Horace. Animalul nu părea
să aibă mare lucru, respira numai greu. Avea pulsul regulat şi
nici un semn de febră. Suferea însă pentru că era mult prea
WINSTON GRAHAM 92
gras şi răsfăţat. Dwight observă cum tînără lui stăpînă, atît de

graţioasă dar arogantă, îl urmărea atentă
Se uită la ea.
- Nu văd nici un motiv de îngrijorare. îl hrăniţi prea
bine şi v-aş sfătui să-l puneţi la ifti regim de slăbire. Nu-i daţi
dulciuri, nici făinoase. Şi să-l scoată la plimbare cineva în
fiecare zi, să facă mişcare. Mişcare adevărată. Să alerge, să
sară. Va scăpa de otrăvurile care-i dau convulsii. între timp
vă scriu o reţetă pe care să o prepare un farmacist.
- Mulţumesc.
Dwight scoase blocul de reţete, tînără îi aduse supusă o
pană de scris şi cerneală şi el îi făcu o reţetă pentru un calmant
compus din apă şi cireşe negre'şi opium.
- Mulţumesc, spuse ea luînd reţeta. Ce spuneaţi9
- Poftim9
- Despre mătuşa dumneavoastră...
El nu se mai gîndea la asta. Zîmbi, uitînd de supărare.
- A, da! Mătuşa mea avea un prepelicar, dar asta a fost
de mult. Avea şi el convulsii cînd ea cînta la spinetă. E greu
de spus dacă îi plăcea sau nu muzica.
Pe faţa tînără şi catifelată a Carolinei, atît de încordată
numai cu cîteva minute înainte, apăru un surîs, deşi se mai
vedea încă un licăr de ostilitate care dispărea treptat.
- Cum vă numiţi9 întrebă ea.
*
Ziua de mârţi începu cu o ploaie deasă care transformă
noroiul uscat în mocirlă, dar nu afectă în nici Un fel dispoziţia
celor care erau hotărîţi să profite cît mai mult de ziua
alegerilor. Dwight rflerse întîi la sediul curţii cu juri, dar nu se
93 ZILE ZBUCIUMATE
afişase încă lista cu procesele pentru a doua zi, aşa că se duse

la domnul Jeffrey Clymer ca să afle cum stau lucrurile.
Domnul Clymer îşi lua micul dejun; barba lui. vînătă
de obicei, era mai palidă acum că era proaspăt ras, agitat şi
foarte grăbit; dar îi oferi lui Dwight un scaun şi-i arătă lista
proceselor. Cele care urmau să fie judecate de domnul jude
cător Lister erau notate pe scurt.
R .V * Smith pentru infracţiune
R.V. Boynton pentru furt
R.V. Polkinghorne şi Norton pentru vagabondaj
R.V. Poldark pentru răzmeriţă şi acte de violenţă
R.V. Locuitorilor tîrgului Liskeard pentru că nu au re
parat drumurile
R.V. Corydon pentnj tăinuirea de bunuri furate
R.V. Locuitorilor din parohia St Erth pentru închiderea
estuarului.
Dwight puse hîrtia pe masă.
- Cum pot fi judecate toate aceste cazuri mîine'7
-T rebuie, dragă domnule, spuse Clymer mestecînd. E
o listă lunga. Dar judecătorii nu vor să stea aici toată luna.
Sînt aşteptaţi la Exeter în ziua de şaisprezece. Dar să n-ai
grijă; o să se termine toate. Multe din ele sînt cazuri simple.
- Şi cel cu Rex v. Poldark?
- Ă s t a nu... hmm. Domnul Clymer se opri casă se sco
bească în dinţi cu degetul piic. Nici vorbă! Dar o să-l terminăm.
Numai că aş dori ca clientul meu să-şi'schimbe atitudinea. E
încăpăţînat. Nu înţelege cum merg lucrurile cu legea. Nu ce
dează. Poate că atunci cînd o să-l vadă pe judecător o să-şi
* R ex verbus - formulă folosită în justiţie, echivalentul fi
statul împotriva... (n. tr.)
WINSTON GRAHAM 94
schimbe tonul. Wentworth Lister nu-i un papă-lapte. Acum

trebuie să plec. Am proces la unsprezece. O bătrînă e acuzată
că şi-a omorît nepotul cu sticle pisată. Are şaptezeci şi doi de
ani şi nici o para chioară. Ar fi mai bine dacă ar condamna-o
la spînzurătoare, să moară mai repede, dar o să vedem Ce
spune judecătorul.
Dwight se ridică să plece cînd un servitor bătu la uşă.
- Scuzaţi, domnule, un domn pe nume Francis Poldark
doreşte să-l primiţi.
Domnul’Clymer înghiţi cafeaua.
- Alt Poldark9 Ce înseamnă asta9 Dumneata îl cunoşti,
doctore9 Crezi că e încă un martor? întrebă avocatul după ce
Dwight îl lămuri. Pearce ăsta nu-şi cunoaşte meseria dacă
mai trimite un martor cu cinci minute înainte de începerea
procesului. Nu se pomeneşte de el în dosar.
- A fost bolnav în timpul naufragiului, dar s-ar putea să
fi venit să se intereseze ce se întîmplă cu vărul lui.
Domnul Clymer îşi descheie iritat haina.
- Eu nu sînt doica lui P oldark, să ştii. Am alte tre
buri. Foster!
- Da, domnule. Secretarul băgă capul pe uşă.
-A d u -m i R.v Penrose şi R.v. Tredinnick.
- Da, domnule.
- Toată farsa asta cu alegerile! Are loc cînd nu trebuie
şi produce tulburări. Oraşul e aglomerat, plin de tîlhari beţi şi
hoţi de buzunare. Serviciu prost la hoteluri. Ploşniţe. E ruşinos,
asta e! Avocatul se adresă servitorului care stătea cu gura
căscată. Pofteşte-1 dacă trebuie. Pofteşte-1 să vină sus!
- Plec eu înainte de a veni el, spuse Dwight. Unul mai
puţin care să vă deranjeze Ne vedem mîine.
95 ZILE ZBUCIUMATE
- Să fiţi acolo la ora zece. Primele cazuri nu vor

dura mult.
Cînd cobora scările, Dwight se întîlni cu Francis care urca.
- Am venit în grabă, spuse Francis, dar aflu că procesul
se va judeca mîine. Era plin de praf şi cu hainele în dezordine.
- Aşa este.
- Ştiţi unde pot găsi o cameră pentru la noapte9 Oraşul
e plin de lume. '
- Cred că o să căutaţi mult.
- La ce han a tras soţia lui Ross9
- Hanul „The George and Dragon11. Dar sora dumitale
spunea că şi acolo e plin.
Francis se uită repede la doctor:
- Sora mea9
- Stau împreună. Cu ochiul lui exersat, Dwight observă
că Francis era palid şi deloc în formă; slăbise şi părea să-şi fi
pierdut puterea.
- Nu a venit şi soţia dumitale9
- Tribunalul nu e un loc potrivit pentru o femeie. Ce e
cu toate steagurile astea care flutură în vînt9
Dwight îi explică.
- A, da! Uitasem. Cornwall e plin de „tîrguri putrede11
şi oameni pe măsură care să le umple Crezi că omul ăsta de
sus se pricepe Ia ceva, că e un bun om al legii9 Mulţi sînt nişte
ţapi bătrîni, lăudăroşi şi pîntecoşi, pe care nu-i interesează
decît cîştigul gras şi femeile.
Dwight zîmbi.
- E irascibil, dar ager la minte. Mîine o să-mi dau mai
bine seama.
Se despărţiră, dar imediat Dwight se întoarse:
WINSTON GRAHAM 96
- Dacă nu găseşti nici un loc de dormit la noapte, poţi

veni -la mine, deşi nu am decît un pat. „The London Inn“ ,
lîngă biserică.
- S-ar putea să profit de invitaţie. Dacă e loc pe jos,
pot dormi pe o pătură. Mulţumesc.
Dwight plecă de la hotel şi o luă în sus pe stradă. Era
vreme frumoasă şi mersul pe jos îi facea bine. Cînd ieşea din
oraş, trecu pe lîngă el o trăsură trasă de patru cai suri, mînaţi
de un vizitiu în livrea verde cu alb şi precedată de un călăreţ
îmbrăcat la fel. Din cauza drumului prost, trăsura înainta încet
şi Dwight văzu că înăuntru era George Warleggan, singur.
*
Cînd Dwight s-a întors după vizita făcută la leprozerie

- unde nu a găsit decît şapte leproşi interesanţi, cei mai mulţi
beţi, şi clădirea aproape să se dărîme din lipsa unor reparaţii
elementare - n-a mai avut timp decît să intre la primărie, să
privească alegerile.
La tribuna din capătul sălii se aflau notabilităţile oraşului
şi, spre surpriza lui Dwight, o văzu pe fata cu părul roşu,
singura femeie printre ei. Afară era larmă mare: sute de oameni
care nu putuseră intra stăteau înghesuiţi pe stradă, strigînd
lozinci rivale. Lucrările au început cu obişnuitele indicaţi] ale
.prefectului, apoi un bărbat gras, numit Fox, unul din judecă
torii comitatului, se ridică pentru a primi jurămîntul preşedin
telui alegerilor. El constituia cheia problemei. Cei doi primari,
Michell de la un capăt al tribunei şi Lawson, de la capătul
celălalt, se repeziră să-şi susţină fiecare dreptul de a fi el pre
şedinte. A urmat o lungă dispută juridică. Ambele tabere îşi
aduseseră avocaţi ca să le pledeze cauza, dar nici unul nu
reuşi să-l convingă pe celălalt şi atmosfera se încinse. Cei din
97 ZILE ZBUCIUMATE
sală începură să strige şi să bată din picioare de se zgudu

iau podelele.
Dwight privea peste capetele mulţimii şi se întreba cum
i-o fi mergînd lui Horace. Se uita la oamenii înghesuiţi în
jurul lui, unii purtînd perucă, unii cu părul lung legat la spate
cu o fundă; alţii, ţărani şi lucrători, cu părul lins. netuns, lăsat
pe umeri. Doi, lîngă el, aveau boli de piele şi un al treilea
era tuberculos şi scuipa sînge pe podeaua acoperită cu paie.
într-un colţ se afla o femeie cu-nasul ros de sifilis.
Pînă la urmă, la tribună s-a ajuns la un compromis, mai
curînd din cauza scandalului pe care-1 făcea mulţimea afară
decît din dorinţa de a ajunge la o înţelegere. Primarii urmau
să fie amîndoi preşedinţi ai alegerilor şi amîndoi au depus
jurămîntul. Era evident că soluţia nu era bună şi că vor apărea
încurcături cînd va începe alegerea propriu-zisă, dar cel puţin
mai făcuseră un pas înainte.
Plictisit de tot ce văzuse, Dwight încercă să-şi facă loc
spre uşă, deşi nu prea credea să poată ieşi înainte de terminarea
alegerilor. Se făcu linişte şi văzu că primul alegător se prezen
tase. Era Harris, consilier municipal, un bărbat cu o burtă tot
atît de mare ca şi reputaţia de care se bucura. îşi depuse votul
- pentru Trevaunance şi Chenhalls - într-o explozie de urale
şi numai cîteva huiduieli. Urmă Roberts, un quaker din Partidul
liberal Whig, care a votat fără să i se conteste votul. Urmă alt
Whig şi fu lăsat să voteze fără nici un comentariu. Totuşi, un
al treilea Whig era prea mult. Avocatul care susţinea interesele
opoziţiei îl contestă pe temeiul că Joseph Lander fusese de
mult infirmat ca membru al corporaţiei pe motiv că e dement
şi că fusese pus în obezi pentru purtări ruşinoase.
Se produse un tumult şi doi bărbaţi de lîngă Dwight se
WINSTON GRAHAM 98
luară la bătaie. Unul din ei îl îmbrînci pe Dwight care se lovi

de femeia care îşi pierduse nasul. Aceasta deschise o gură cît
o şură şi începu să urle ca şi cum ar fi încercat s-o ucidă. Cînd
femeia se linişti, Dwight văzu că un doctor depunea mărturie
cum că mama şi tatăl lui Joseph Lander erau vinovaţi de in
cest şi că amîndoi muriseră nebuni... dar înainte să continue
mărturia, cei doi bărbaţi s-au luat iar la bătaie; şi cînd unul
din ei a fost scos în nesimţire de sub celălalt, Joseph L an
der dispăruse.
Tînărului doctor începu să-rpară rău că venise. Cei ce
se prezentau la vot erau în majoritate contestaţi şi discuţiile
/
durau la infinit. Un bărbat, care se vedea că e pe moarte, a
fost adus cu targa şi lăsat pe podea în timp ce opozanţii se
certau pe el ca pescăruşii pe un stîrv. Sir Hugh Bodrugan,
îndesat, păros şi autoritar, a fost lăsat să treacă fără a fi con
testat numai pentru că nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte - cel
puţin aşa credea Dwight. Ce rost avea prezenţa lui acolo era
un mister: dar mai erau şi alţii ca el, bărbaţi care locuiau la
mare distanţă şi nu aveau nici o legătură cu oraşul.
Domnişoara Penvenen era plictisită şi-i era cald; se aple
că brusc spre Unwin Trevaunance şi începu să-i şoptească
ceva la ureche.
Iritat, Trevaunance începu să discute cu ea, dar tînără
se ridică şi se strecură afară pe o uşă laterală. Dwight se zbătu
să-şi facă loc şi să iasă din sală. După multe încercări, reuşi să
iasă pe un coridor; era înfierbîntat, plin de vînătăi şi cu respi
raţia tăiată Coridorul era înţesat de lume, ca şi scările care
duceau în stradă. Se întoarse şi o luă pe coridor în direcţia
opusă, ştiind că domnişoara Penvenen n-ar fi putut ieşi pe
uşa principală. '
99 ZILE ZBUCIUMATE
La capătul coridorului, mulţimea se mai subţiase şi doi

poliţai păzeau uşa care ducea la tribună. Se uitară la el bănuitori.
- Pe unde a ieşit domnişoara Penvenen?
- Pe-acolo, domnule.
Dwight văzu o uşă în peretele din faţă, o împinse şi
ajunse în camera din spate a prăvăliei de alături. De acolo ieşi
în stradă. Cînd ieşi, crezu că o pierduse, mulţimea striga şi
dansa în faţa berăriilor de vizavi şi din cauza porticurilor nu
se putea vedea bine strada. S.e întoarse şi o văzu rezemată de
perete, lîngă uşa prăvăliei, uitîndu-se la el.
Era fară pălărie, se vedea că hu-i pasă de convenţii,
părul ei bogat, roşu-arămiu, i se revărsa în bucle pe umeri.
Perlele de la gît puteau atrage orice tîlhar.
- Doctore Enys, spuse ea cînd o salută, de ce mă urmăreşti9
Simţi din nou un ghimpe în inimă:
- V-am văzut plecînd şl m-am gîndit că s-ar putea să
aveţi nevoie de ajutorul meu.
- Crezi că aş avea9
- In ziua alegerilor mai sînt şi tulburări.
- Pe mine m-a plictisit.
- Nu pe toată lumea.
Uşa prăvăliei se dădu de perete şi apăru un servitor.
Văzîndu-i, se opri şi-i salută.
- D o m n i ş o a r ă P e n v e n e n , să vă c o n d u c pînă acasă.
D umn ea lui n-a putut să vină, nu acuma.. .
- N-am nevoie de păzitor să mă ducă acasă, spuse ea
enervată. Du-te înapoi la domnul Unw'in şi păzeşte-l pe el.
Poate c-o să aibă nevoie. Hai, pleacă1 adăugă ea văzînd că
omul ezită. N-am nevoie de tine
O parte din mulţime cînta iar marşul, dar alţii huiduiau
WINSTON GRAHAM 100
şi îşi bateau joc. Lumea aruncă cu o cărămidă în fereastra

primăriei. Nu nimeri şi cărămida, lovind peretele, se sparse în
bucăţele; o ploaie de pietricele căzu peste oamenii de dedesubt.
- Ce gloată! spuse Caroline. Seamănă cu cerşetorii şi
hoţii ăia care pretind că au pus stăpînire pe Franţa. Anglia ar
duce-o mai bine fără cîteva mii din ăştia.
în spatele lor, negustorul punea obloanele. Se auzi tro
păit de picioare: cineva se suia pe acoperişul porticului prăvă
liei. Negustorul ieşi repede în stradă şi'începu să-l înjure şi să
strige la el să se dea jos.
- Dacă-i iei în masă, da, sînt o gloată, spuse Dwight. Şi
dacă mai sînt şi beţi^sînt periculoşi. Dar ia fiecare om separat
şi vei vedea că e destul de cumsecade. O fiinţă slabă, aşa cum
sîntem toţi, supusă geloziei şi răutăţilor mărunte, cum sîntem
toţi, egoistă şi fricoasă, cum sîntem toţi Dar de multe ori
omul acesta, luat separat, e generos şi bun şi paşnic şi muncitor
şi plin de grijă pentru familia lui. Cel puţin la fel ca un gentle
man obişnuit.
Caroline se uită la el.
- Sînteţi iacobin, ca favoritul dumneavoastră Ross Poldark9
Aşadar se interesase de el.
- E clar că nu-l cunoaşteţi pe Ross Poldark
- Nu. Cred că o să-l văd mîine... şi sper să mă distrez
mai bine decît azi.
Dwight îi răspunse tăios:
- Fără îndoială că sînteţi genul de femeie care închiriază
o fereastră laTybum* pentru plăcerea de a vedea cum moare
cineva în ştreang.
* Odinioară loc dc e x c c u t i c Dublică la Londra (n ir )

101 ZILE ZBUCIUMATE
- Şi ce, te interesează pe dumneata dacă aş fi?

- Nu, din fericire nu!
- Eşti cam impertinent pentru un om de condiţia dumi-
tale, doctore Enys.
- Socotesc doamnă, că poziţia mea socială nu e aceea
de lacheu.
- Ar trebui atunci să te porţi ca un gentleman.
Dwight se înroşise:
- Domnişoară Penvenen, ăsta e un ţinut mai aparte,
mai aspru, lucru de care ţi-ai fi dat seama d-acă te-ai fi uitat
mai cu atenţie în jurul dumitale... N : am observat însă că ai da
mare importanţa convenţiilor.
Caroline se uită de sus la el:
- Mergi cam departe, nu crezi9 E destul să rostesc nu
mele lui Poldark şi te înfurii. îl consideri un erou, doctore
Enys9 Ai să rosteşti mîine un discurs înflăcărat în apărarea
lui9 Bagă de seamă cum te porţi mîine. Să fii cuviincios, că
altfel judecătorul nu-ţi va da cuvîntul.
- Judecătorul nu-i femeie, doamnă.
- Ce vrei să spui9
- Vreau să spun că nu se lasă influenţat de prejudecăţi.
- Nici chiar de trufia odioasă de care suferă unii9
- Trufia! N-aş spune că e apanajul unui sex.
Pe cînd vorbea, i-a atras atenţia un alt scandal de cealaltă
parte a străzii. Doi bărbaţi se băteau, se pare pe nişte hîrţii.
- Eşti foarte amabil că vrei să mă instrui eşti, spuse Caro
line. Mă mir de ce atîta solicitudine pentru cineva pe care-1
dispreţuieşti.
- M-aţi înţeles greşit. Am vrut să spun Se opri
- Sigur că da.
WINSTON GRAHAM 102
Se auziră ţipete, strigăte, rîsete, şi cîteva hîrtii începură

să zboare prin aer şi să se împrăştie peste mulţime. începură
şi alţii să se bată. Dwight se scuză şi traversă strada în fugă.
încercă să-şi facă loc printre spectatori.
Era greu, pentru că nici unul nu voi^ să se mişte din
loc. Reuşi în cele din urmă şi îl văzu pe Francis luptîndu-se
cu trei bărbaţi care păreau că vor să-l împiedice să se repeadă
la un al patrulea care şedea ghemuit în şanţ, într-un maldăr
de hîrtii.
- Cioară scîrboasă şi împuţită, se răţoia Francis cu o
voce calmă1 cu toate că în acelaşi timp se lupta şi cu ceilalţi.
O să-ţi smulg toate penele. Ai vrut să le distribui, nu9 O s-o
fac eu pentru tine, uite aşa... încercă să se elibereze, dar ceilalţi
trei îl apucară iar.
-Ţineţi-vă bine, domnule1spuse unul. I-aţi smuls aproa
pe toate penele.
Lumea începu să rîdă Francis băuse cam mult. Omul
din şanţ, un amărît îmbrăcat cu o haină neagră, ruptă, îşi ţinea
capul în mîini şi gemea, părînd să ceară simpatia mulţimii.
Zeci de pamflete erau împrăştiate în noroi şi Dwight se aplecă
să ridice unul de la picioarele sale
Titlul suna astfel: ..Fapte adevărate şi senzaţionale din
viaţa căpitanului R-s-P-d-k.“
- Ce creşte pe grămezi le de băl egar p ut e urît, s pus e
Francis. Ar trebui strivite sub picioare î nainte d e a ieşi din
mur dăr ia lor. Dă-mi drumul, omule. Ia-ţi mîinile rîioase de
pe nune.
- Domnule Poldark. . vă.supără oamenii ăştia? Ce
s-a întîmplat0
■Francis ridică o sprinceană:
103 ZILE ZBUCIUMATE
- Doctorul Enys! Ax fi greşit să credeţi că, agăţîndu-se

de mine ca muştele, îmi fac plăcere.
La vederea lui Dwight oamenii slăbiră puţin strînsoarea
şi Francis se smulse din ghearele lor.
- Lua-i-ar dracu’! In oraşul ăsta nu mai există respect
pentru un superior! Nu poţi zdrobi... Aha! Ia priveşte-1!
Văzînd că cel care-1 atacase era iar liber, omul în zdrenţe
din şanţ se sucise ca viermii cu care-1 comparase Francis şi-şi
croise drum printre picioarele privitorilor. Francis aruncă cu
bastonul după el, dar bastonul lovi un bărbaf"gras în fluie
rul piciorului.
- Uite-1 că e liber să-şi ducă ouăle în altă parte. Alea pe
care le-a lăsat aici sînt stricate. Francis stîrci hîrtiile cu piciorul
în noroi. Apoi îşi suci cravata încercînd să o aranjeze. Hai,
plecaţi! spuse el adresîndu-se gloatei care stătea cu gura căs
cată. S-a terminat distracţia. înapoi la ale voastre!
Dwight spuse:
- Fiţuicile astea injurioase! Dar nu ajută dacă vrei să-ţi
faci singur dreptate.
- Şi ăştia ce fac decît să-şi facă singuri dreptate încercînd
să otrăvească minţile oamenilor înainte de a avea loc procesul9
E o încălcare monstruoasă a'dreptunlor omului. Dacă am să
dau peste vreunul din ei, am să-l fac praf
' Dwight răspunse ceva, apoi se întoarse să plece.
- Cît despre tine. spuse Francis bărbatului care-1 ţinuse,
cînd poliţia din oraşul ăsta păduchios va avea nevoie de ajuto
rul tău, o să ţi-1 ceară. Pînă atunci stăpîneşte-te, ori o. s-o
păţeşti. Hai, Enys, vino cu mine să bem ceva
- Scuză-mă... dar eram ocupat cînd am auzit scandalul
şi... am întrerupt o discuţie. Dwight. aruncă o privire peste
grămada de oameni, dar nu mai văzu nici urmă de Caroline.
WINSTON GRAHAM 104
- Şi eu am nevoie de o discuţie, spuse Francis, de o

discuţie inteligentă. Mi-am petrecut toată ziua în tovărăşia
unor tîlhari şi hoţi şi codoşi. Acum aş dori să petrec o oră cu
un om respectabil. După un pahar, două cred că ai fi cel mai
potrivit să mi-o acorzi.
Dwight zîmbi:
- Altă dată aş fi onorat să accept. Dar acum, te rog să
mă scuzi...
Se întoarse la primărie şi se uită în toate părţile, dar
n-o văzu. Era evident că nu se temea şi plecase singură.
Fără ca el să observe, se facu deodată linişte. Auzi pe
cineva vorbind şi înţelese că se anunţa rezultatul alegerilor.
Dar era prea tîrziu ca să mai prindă ce se spune. Nu auzi
decît urletele mulţimii la sfîrşit - urlete care exprimau nemul
ţumirea şi speranţele înşelate.
Oricare ar fi fost rezultatul, rivalitatea între cele două
-re continua.
Capitolul VIII
erity şedea pe scaunul de lîngă fereastră,

V urmărind cu privirea cei patruzeci, cinci
zeci de cai pe care grăjdarii hotelului îi aduceau de la păşune.
In fiecare seară, ca acum, se auzea sforăitul lor şi tropotul
copitelor cum treceau pe strada îngustă, un adevărat pericol
pentru călători. în fiecare dimineaţă treceau înapoi.
Petrecuse mult timp la fereastră de cînd venise aici, uitîn-
du-se de acolo, de sus, la capetele trecătorilor, la fel ca la
Falmouth, cînd Andrew era plecat. Atunci şedea la fereastra
de deasupra intrării, brodînd şi privind portul.
Aici nu avea o astfel de privelişte; nu vedea decît o
stradă îngustă, în pantă, şi mişcarea neîntreruptă a trecătorilor
în ambele direcţii.
Aflase cu o oră în-urmă rezultatul alegerilor, un fiasco
de fapt, care avea să înmulţească petiţiile şi contra-petiţiile la
Parlament şi să dea naştere la certuri nesfîrşite în oraş. Cei
doi preşedinţi ai alegerilor dăduseră fiecare alt rezultat. D om
nul Lawson alesese un Whig şi un Tory*, domnul Michell
doi Tory. Oraşul clocotea.
* Membru al Partidului conservator*^, tr.).

WINSTON GRAHAM 106
Pînă acum Andrew ajunsese la Lisabona. Mîine, cînd

Ross va fi judecat, va porni înapoi spre casă. Fiul lui, James,
era la Gibraltar, nu prea departe de el, dar era ca şi cum s-ar
fi aflat în altă emisferă. Cîteodată se îndoia că-i va mai cunoaşte
vreodată copiii;. în ciuda celor spuse Demelzei, în inima ei
începuse să-i fie mai curînd frică decît să dorească o întîlnire
cu ei James şi Esther erau dovada permanentă a primei căsă
torii atît de tragice a lui Andrew. Poate că şi ei simţeau la fel
şi nu vor mai veni. Poate că simţeau pur şi simplu că noua
soţie îi înlăturase. în orice caz, a doua căsătorie a lui Andrew
era o reuşită şi Verity se îngrozea la gîndul că copiii lui ar
putea-o periclita.
Se auzi o bătaie în uşă şi Joanna, servitoarea soioasă,
apăru, cu părul ciufulit sub bonetă şi murdară pe faţă.
- Scuzaţi, doamnă, e un domn care vrea să vă vadă. Pe
nume Francis Poldark.
Inima lui Verity începu să-i bată tare în piept.
- Domnu l. . . Francis P o l d a r k 9...
- Aşa-i. Spune că-1 ştiţi. Poate că cealaltă doamnă...
- Asta-i doamna, spuse Francis intrînd. Sînt fratele ei,
fato, n-ai ce să trăncăneşti cînd te duci la bucătărie. Hai, pleacă
şi şterge-ţi nasul ăla mucos
J o a n n a se s trecură afară pe uşă şi frate şi s or ă se treziră
faţă-n faţă pent ru prima oară du pă pai spre zec e luni, cînd,
ajutată de De me lz a şi în ciuda împotrivirii lui î nverşunate,
Verity fugise de acasă şi se căsătorise cu A n d r e w Blamey.
Cu d u re r e în inimă văzu imediat că era beat. Ştia ce
îns eamnă băutura. A c u m şase, şapt e am, tatăl lor se plîngea
mere u că Francis nu rezistă la b ău t ur ă şi ca de sub m a s ă d u p ă
cîteva pahare, ca orice om neobişnuit cu' băut ura. D a r timpul
107 ZILE ZBUCIUMATE
şi răbdarea îl vindecaseră. Trebuia să bea mult acum ca să

se îmbete.
- Singură? o întrebă el.
- Da... N-am ştiut că eşti aici în oraş, Francis.
- Toată lumea a venit aici. Farmacişti, ţărani, cerşetori,
hoţi... tot felul... Credeam că stai cu Demelza.
- A ieşit în oraş în seara asta. Am fost toată ziua împreună.
Se uita încruntat la ea, ca şi cum ar fi vrut să o cîntăreas-
că cu ochiul imparţial al unui străin. Avea cămaşa ruptă la gît
şi haina plină de noroi. Numai ea ştia cît de mult îl supărase
căsătoria ei. Crescuseră împreună şi dragostea lui pentru ea
fusese egoistă, posesivă, mai mult decît frăţească. Neîncrede
rea în Blamey, proasta reputaţie a acestuia fuseseră o forţă
centrifugă la care se adăugaseră şi alte mici resentimente.
- Doamna Blamey, spiise el dispreţuitor. Ce simţi cînd
ţi se spune doamna Blamey9
- Cînd ai venit., am sperat că...
- Ce ai sperat9 Că am venit să ne împăcăm9
Se uită în jur după un scaun şi se aşeză cu grijă, punînd
pălăria jos, lîngă scaun, şi întinzînd picioarele încălţate cu cizme
de călărie pline de noroi. Mişcările lui erau prea .studiat ţepene.
- Cine.ştie9 P oat e că n-am venit să mă î mpac cu d o a m n a
Blamey. Cu sora mea, da... asta-i altceva. Otîrfa, o trădătoare.
Rosti cuvintele fără conv in ger e sau venin.
- A m dorit mult să mă î ntorc să vă văd pe toţi... A m tot
întrebat-o pe Demelza. .Am aflat de boala voastră, de pierderea
Demelzei. Am avut şi noi partea noastră, la Falmouth. .. Ce
face El izab eth9 N -a venit cu tine9
- Şi ce face Bl amev9 Cred că nu-i aici cu tine. Spune-mi-
Verity, ţie nu ţi se pare căsătoria o capcană, cum ni se pare
WINSTON GRAHAM 108
nouă? Ne afundăm în ea, sărmanii de noi, şi ne lăsăm amăgiţi,

convinşi că e ceva ce ne lipseşte, ceva ce nu trebuie să ne scape.
Dar e o capcană cu dinţi de fier şi dacă ne prinde... Ce face
Blamey? Cred că-şi bate marinarii acum, în Golful Biscaia
sau în Marea Baltică. Te-ai mai îngrăşat, înainte erai atît de
subţirică. Ai nişte coniac sau rom aici?
- Nu... numai vin de Porto.
- Desigur, ce bea Demelza! Cum îi mai place! Să bage
de seamă că o să devină o pilangioaică. L-am văzut pe Ross
la Tru'ro, acum două săptămîni; nu părea să-l deranjeze del.oc
toată agitaţia cu procesul şi zvonurile mincinoase. Aşa e Ross.
E greu să-l înfrîngă. Şi n-o să-l distrugă un simplu proces,
oncît ar vrea ei. Se uită fix la ea, încruntat şi furios, dar părea
că nici nu o vede. Aş vrea să fiu în locul lui Ross mîine; în faţa
judecătorilor; le-aş spune eu vreo cîteva, i-aş scutura bine,
eu. Francis Poldark, boierul de ja Trenwith.
Verity mai facu o încercare:
- Mă bucur că ai venit, Francis. Ar fi o uşurare pentru
mine dacă s-ar termina cu supărarea dintre noi. De cînd am
plecat, ăsta a fost singurul meu motiv de nemulţumire.
Francis smulge o bucăţică de dantelă aiptă din manşetă,
o răsuci între degete şi o aruncă în foc.
- Fericirea... nefericirea, două etichete pe care să le
iipeşti pe aceeaşi stare sufletească! Panglici frumuşele care
nu înseamnă mai mult decît steagurile blestematelor astea de
alegeri. Azi-dimineaţă m-am certat rău cu George Warleggan.
Verity se ridică şi se duse să sune:
- Am să-ţi comand ceva răcoritor, dragul meu. Apoi
continuă: Toţi ne rugăm lui Dumnezeu să-l achite mîine Se
spune că n-ar fi imposibil. Demelza s-a străduit singură
109 ZILE ZBUCIUMATE
toată săptămîna. Se tot ocupă de proces, dar nu ştiu ce face.

N-are linişte.
- Achitare! Nici eu n-aş avea linişte dacă aş fi în locul
ei. Azi-dimineaţă m-am dus la avocatul care-1 apără pe Ross
şi i-am zis: Mie să-mi spui adevărul; nu vreau vorbe goale,
vreau adevărul. Ce şanse are mîine? Şi el mi-a spus: Are şanse
în ceea ce priveşte al treilea punct al acuzării; dar nu văd cum
va scăpa de primele două - din cauză că le-a recunoscut şi
din cauza încăpăţînării lui. Mai e timp să se schimbe şi să
lupte, dar nu vrea; cauza e deci pierdută din capul locului.
Servitoarea veni iar la uşă, dar erau prea preocupaţi ca
să o observe. In cele din urmă o trimise să-i aducă gin.
- M-am întîlnit cu George la hotelul „The Garland Ox“ .
Arăta atît de mulţumit de el, atît de înfloritor încît n-am mai
putut să-l suport. Mi s-a făcut greaţă şi mi-am vărsat tot veninul
pe el. Asta mi-a făcut bine.
Multă vreme n-au mai spus nimic. Verity nu-1 mai
văzuse niciodată aşa. Nu ştia dacă schimbarea se petrecuse
într-un an sau numai în seara aceea. In mintea ei se ciocneau
două lucruri: grija pentru el şi grija pentru ceea ce spusese
despre Ross. .- ' .
- Crezi c-ai făcut bine să te cerţi cu George? Nii-i mai
datorezi bani9
- L-am întîmpinat cu cuvintele: Ce se-ntîmplă? Se şi
strîng păsările de pradă înainte de tăierea ţapului9 Cînd am
văzut că înghiţise insulta, dar că pe dinăuntru clocotea,
m-am gîndit că e momentul să-i spun tot ce cred despre el,
fără să ascund nimic. Suavitatea lui prefăcută nu i-a folosit.
Cu o politeţe la fel cu a Iui, am insistat asupra înfăţişării lui,
asupra felului cum se îmbracă, asupra Iips-ei lui de principii
WINSTON GRAHAiM 110
morale, asupra originii lui umile'. Ne-am certat bine, dar în

termeni civilizaţi. De mult trebuia să lămurim relaţiile dintre noi.
- Să le lămureşti? repetă Verity neliniştită. Ar fi o rezol
vare prea fericită dacă te-ar lăsa în pace. E prieten vechi, ştiu,
dar cred că ar fi în stare să ţi-o plătească pentru insultă oricum
va putea.
Joanna se întorsese cu ginul. Francis îi dădu un bacşiş
şi aşteptă să plece. Apoi turnă puţin gin în pahar şi-l b ă u :"
- Fără îndoială că-şi închipuie că o să mi-o plătească
mîine, dar ar putea să se înşele. Se uită cO o expresie ciudată
pe faţă la paharul gol. Poate că revedea în minte viaţa lui
amară desfăşurîndu-se într-o succesiune de scene, şirag de
amintiri din ce în ce mai îndepărtate, realizări puţine, pînă
ajunsese să trăiască momentul nefericit cînd nu mai rămăsese
decît drojdia de pe fundul paharului. Era momentul cînd nebu
nia şi lipsa de raţiune dominau întreaga societate.
- Mîine e încă departe, spuse el S-ar putea să nu se
întîmple niciodată.
*
- întreaga procedură a fost reglementară, spuse Sir John
Trevaunance, scuturînd praful de tutun de pe mîneca hainei.
Dacă aş fi fost acolo, n-aş fi permis să se întîmple aşa ceva.
- Uşor de zis, spuse Unwin, un uriaş îmbufnat. Nici
unul n-a vait să cedeze şi mulţimea urla afară. Trebuia să le
anunţăm rezultatul: dacă nu, ar fi distrus tot. Şi aşa, cînd
Michell şi Lawsorl au apărut-împreună la fereastră, am crezut
c-o să-i omoare cu pietre.
- Rezultatul alegerilor anunţat de Michell a fost tri
mis imediat?
- Da, cu diligenta. Dar şi al lui L.awson a fost trimis.
111 ZILE ZBUCIUMATE
- E important care din ele va intra mai întîi în mîinile

prefectului. în general, deşi nu ştiu de ce, se acceptă primul
care soseşte.
Se aflau la recepţia care urma după masa dată în cinstea
alegerilor. După ce se consultaseră în grabă, luaseră hotărîrea
să continue ca şi cum victoria ar fi aparţinut conservatorilor.
Facţiunea Boscoigne făcuse la fel, aşa că grupurile rivale erau
amîndouă prezente la recepţia de la primărie. Se mai aflau
acolo şi cei doi judecători, şi mai multe persoane din înalta
societate a comitatului; care nu participaseră la alegeri.
- Vor exercita presiuni asupra mea ca să mă retrag,
spuse Unwin furios. Aşa-mi miroase mie. Fără mine. Chenhalls
şi Corrant pot să-şi ocupe locurile în Parlament.
- Nici vorbă să te retragi' Sir John îşi supse buza de
jos. De fapt, cum eşti al doilea pe ambele liste, eşti singurul
ales corect.
în sală se dansa, şi Unwin urmărea mişcările graţioase
ale Carolinei care dansa cu Chenhalls şi nişte veri ai lui Robartes.
- Sîntem trei membri pentru două locuri. Asta nu merge.
- E numai o chestiune de timp. spuse Sir John uitîn-
du-se la o tînără brunetă care dansa cu unul din judecători.
Cînd cazul va ajunge la înalta Curte de Justiţie, funcţia de
primar a lui Lawson va fi declarată ilegală, fără nici o îndoială,
în mod automat, rezultatul alegerilor prezentat de el va'fi
declarat nul. Cifrele lui miros a fraudă. Cine a mai auzit ca un
primar Whig să aleagă un candidat de altă culoare cînd există
doi candidaţi din partidul lui9
- A s ta ar fi o dovadă de imparţialitate
- Prostii! Asta înseamnă fraudă în orice caz, dacă nu
se rezolvă înainte de convocarea sesiunii parlamentare, să nu
WINSTON GRAHAM 112
eziţi să-ţi revendici dreptul. Au mai fost cazuri similare în

ultimii ani la Helston şi Saltash. Danieli mi-a amintit că la
Saltash au existat mult timp două grupuri electorale rivale, şi
două comitete de apel separate au declarat un grup legal,
apoi pe celălalt. Mai mult încă, Unwin. Acum patru sau cinci
ani, la alegerile desfăşurate pentru un singur loc în Parlament,
grupurile electorale rivale au ales fiecare cîte un membru... şi
amîndoi şi-au ocupat locurile în Parlament.
- Da, am auzit ceva la Parlament.
- Asta s-a întîmplat în ’85 sau ’86. Şi Danieli m-a
asigurat că, în ciuda petiţiilor repetate, amîndoi membrii aleşi
îşi ocupă încă locul în Parlament. Dacă se poate întîmpla aşa
ceva, n-ai motive să te îngrijoreze rezultatul de acum. Cred
că e foarte important să te consideri reales şi să acţionezi
în consecinţă.
Dansul se termină şi lumea aplaudă politicos. Fără să
arunce vreo privire spre Trevaunance, Caroline se îndreptă
împreună cu Chenhallş spre bufet. Relaţiile dintre cei doi nu
fuseseră prea amicale în ziua aceea. Caroline insistase să vină
să vadă cum se desfăşoară alegerile, deşi Unwin o sfătuise să
n-o facă! Apoi, plictisită, părăsise brusc sala fără ca Unwin să
o poată urma. Trimisese servitorul să o însoţească pînă acasă,
dar ea refuzase şi aproape că îl gonise înapoi la stăpînul lui.
Se întorsese în sală chiar în momentul în care se anunţau
rezultatele şi se răstise la el cînd a întrebat-o de ce a plecat.
Cînd am să fiu bărbatul tău, îşi spuse el în gînd, privind-o
cum se depărta... Umerii ei străluceau albi chiar în lumina
slabă. Dacă am să fiu soţul tău; şi ăsta era un gînd care îl
neliniştea. Alegerile îl costaseră tnult mai mult decît credea
îndoiala cu privire la rezultate îl făcea să-şi dea seama cît de
113 ZILE ZBUCIUMATE
şubredă era situaţia lui... orice ar spune Sir John. Datoriile lui
la Londra creşteau. Se îndreptă spre Caroline, dar Sir John îl
apucă de braţ.
Se uită nerăbdător la fratele lui, aşteptîndu-se şi la alte
sfaturi de care nu avea nevoie. Dar Sir John se uita în altă parte.
- Spune-mi... cine e femeia aceea care stă de vorbă cu
Wentworth Lister.
Unwm încruntă din sprîncene.
- Se pare că e Demelza Poldark.
- La naiba!... Sir John înghiţi în set. Mi-am închipuit!
Deci nu vrea să accepte un refuz.
- Ce vrei să spui?
Celălalt răspunse enervat:
- Cum dracu’ a intrat aici9 Cine o fi poffit-o9 Şi acum
vorbeşte cu Lister... exact cum a vrut! Doamne Dumnezeule!
O să-l trimită pe bărbatu-său la spînzurătoare dacă nu-i pru
dentă.. şi o .să facă şi ea închisoare .pentru ofensă la adresa
curţii1 Se joacă cu focul!
- Am văzut-o în compania lui Hugh Bodrugan.
Sir John scoase o batistă şi îşi şterse fruntea de sudoare.
- Un lucru e sigur, eu nu am nici un amestec în treaba
asta! Hugh e un prost libidinos. Ea o să plătească. Ce să mai
spun! Ii doresc noroc. Are nevoie.
- Ţr-am spus eu de prima dată cînd am văzut-o că e o
femeie periculoasă.
*
Demelza îşi dădu seama că se joacă cu focul. De

îndată ce l-a văzut de-aproape pe judecătorul înalt şi slab
ca un schelet, a ştiut că va avea cea mai grea întrevedere
din întreaga ei existenţă. «
WINSTON GRAHAM 114
Se îmbrăcase cu rochia de mătase de culoare mov des

chis cu mîneci pînă la cot, cu corsaj înflorat verde deschis.
I-o alesese Verity cu trei ani în urmă.
Sir Hugh Bodrugan nu-1 cunoştea pe Lister, dar îl con
vinsese pe domfiul Coldrennick, membru în Camera Corraine-
lor pentru circumscripţia Launceston, să le facă cunoştinţă,
şi o lăsase pe Demelza cu prada ei, aşa cum îi promisese.
Onorabilul domn judecător Lister avea cârti şaizeci de
ani, era înalt, cu picioare lungişi subţiri, puţin adus de spate,
cu faţa brăzdată de riduri, rezultat al celor patruzeci de ani
petrecuţi în tribunale. Nu-i făcea plăcere să ia parte la o recep
ţie, pentru că era timid atunci cînd nu se afla în exerciţiul
funcţiunii şi nu-1 interesau sulemenelile şi frivolitatea reuniu
nilor atunci la modă. Venise pentru că locuinţa unde erau
cazaţi judecătorii era atît de mohorîtă încît în fiecare seară
luase masa în altă parte şi acum nu putea să-i refuze pe organi
zatori, care erau gazdele lui
Cînd a făcut cunoştinţă cu femeia aceasta tînără, s-a
aşteptat să-i pună tot felul de întrebări stupide, să-i zîmbească
prosteşte şi să treacă mai departe, aşa cum făcuseră şi alte
doamne tinere. Nu-1 interesau femeile decît în măsura în care
erau cauza principală a multor crime pe care el le cercetase şi
le judecase. Nu era căsătorit şi privea totul cu ochiul unui
celibatar mizantrop.
Dar tînăra aceasta întîrzia lîngă el mai mult decît altele.
II întrebase ceva şi el nu auzise. Se aplecă spre ea:
- Ce aţi spus9
- Excelenţa voastră dansează9
Clătină negativ din cap
' - Dar n-aş vrea să vă împiedic Fără îndoială că aveţi
115 ZILE ZBUCIUMATE
destui parteneri care de-abia aşteaptă privilegiul de a dansa

cu dumneavoastră.
- O, nu, domnule. Aş prefera să privesc. Eu cred că e
mai plăcut să priveşti decît să dansezi.
Judecătorul făcu o mică strîmbătură:
- Sînt la o vîrstă, doamnă, cînd contemplarea eforturilor
altora îţi dă mai multă satisfacţie decît efortul în sine. Nu
mi-aş fi închipuit că şi dumneavoastră.
- Dar ce legătură are vîrsta cu asta7 întrebă Demelza.
Nu e mai înţelept să stai departe de toată îmbulzeala şi să vezi
cum ai arăta dacă ai lua parte la ea?
Se uită la ea mai atent:
- Dacă veţi respecta această regulă şi în problemele
mai serioase, veţi avea mai mult profit de la viaţă.
- In problemele de mare importanţă, spuse Demelza,
viaţa nu te lasă întotdeauna să alegi.
- Fiecare om e stăpîn pe sufletul lui, spuse Lister. El
singur e responsabil de cum şi-l foloseşte.
- Da, domnule, vă cred. Dar cîteodată e ca o pasăre în
colivie. Oricît de frumos ar cînta, cîntecul se opreşte dacă
pasărea e lăsată să cadă într-o prăpastie.
Judecătorul schiţă un zîmbet:
-'Argumentele dumneavoastră dovedesc o minte ascu
ţită, doamnă.
- Sînteţi mult prea bun, excelenţă. Desigur, nu fac decît
presupuneri. Nu mă pricep deloc la lucrurile astea. Dumnea
voastră ştiţi atîtea!
- Ştiu ceea ce nu este permis să ştim, spuse Lister. Con
ştiinţa e mai aproape de judecată decît ceea ce ştim.
- Mă întreb, spuse ea, dacă asta vă tulbură vreodată
WINSTON GRAHAM 116
- Ce anume9
- Judecata. Vreau să spun, continuă ea repede, nu e
oare greu să judeci corect dacă nu Cunoşti totul la perfecţie?
Iertaţi-mă dacă nu înţeleg
- Dragă doamnă, e loc de mai bine oriunde ne-am uita.
Infailibilitate nu există decît în creaţia divină, nicăieri altundeva.
.. . La bufet, Unwin o întrebă pe Caroline:
- în ce fel te-am supărat9
- în nici un fel, dragul meu, spuse ea netezindu-şi părul.
De ce să mă fi supărat9
- Tocmai că nu ştiu. Mi-am dat toată silinţa să-ţi fac pe
plac, atrăgîndu-mi dezaprobarea partidului meu ca să ţe aduc
la alegeri, dar văd că în seara asta mă ignori în favoarea lui
Chenhalls sau a oricărui alt crai între două vîrste pe care
se întîmplă să-l cunoşti. Mă surprinde că n-ai dansat încă
şi cu Bodrugan.
- Mulţumesc, dragul meu, prefer să mă duc în stradă şi
să-i privesc pe ursari cum joacă*ursul, răspunse ea rece. Dar
de ce să nu dansez cu un crai între două vîrste dacă îmi face
plăcere? Nu sînt încă sub tutela ta, şi-mi pare bine că nu sînt.
In seara asta tutela ta mi s-ar părea de nesuportat..
Unwin se stăpîni şi începu să zîmbească.
-J a rtă -m ă , Caroline. Alegerile astea blestemate sînt
de vină - te rog să mă ierţi. Imediat ce se vor clarifica lucru
rile, promit că voi fi o companie mai plăcută. Aş fi şi acum
dacă ai vrea.
- Mereu ai spus „cînd se vor termina alegerile". Se pare
că nu s-au terminat. John! John!
- Poft im9 r ă s p u n s e fratele mai m a r e acru. Nu-i plăcea
117 ZILE ZBUCIUMATE
ca fetişcana "asta să i se adreseze pe numele mic. O suporta

numai de dragul fratelui său.
- II cunoşti pe un doctor care locuieşte la Savvle sau pe
acolo9 II cheamă Enys, Dwight Enys mi se'pare.
- Mda. Locuieşte pe moşia lui Poldark sau chiar la mar
ginea moşiei lui Treneglos. E tînăr. Nu ştiu mai nimic despre
el. De ce întrebi9
- Cred câ e aici în oraş acum, probabil ca să depună
mărturie la procesul de mîine. Mă întreb dacă are avere.
- De ce9 îl cunoşti9 întrebă Unwin bănuitor.
- Pe el l-am chemat din întîmplare să vadă ce are Ho-
race. Ţi-am mai spus despre el: Arogant cînd a văzut că l-am
chemat să îngrijească un căţel.
- Ce obraznic! Dacă aş fi fost de faţă, i-aş fi spus-o.
- Lasă că i-am spus-o eu! Dar impertinenţa nu e un
păcat atît de mare, Unwin. Dovedeşte curaj, energie...
In sala de bal trecuseră la un subiect mai puţin pri
mei dios. Wentworth Lister se uita cu ochii pe jumătate închişi
la fata aceasta cu păr negru.
- Un filozof gre c a spus o da tă că modestia este citadela
frumuseţii şi a virtuţii, prima virtute e sinceritatea şi cor ect it u
dinea. a doua e simţul aişmii. E u n p recept care, de-a lungul
anilor, m-a ajutat să-mi fac o pă r er e des pr e femeie,
- Şi despre bărbaţi9 spuse Demelza.
- Da, şi despre ei."
Dansul se-termină şi judecătorul îşi roti încet privirea
prin sală. Era cald şi îi părea rău că îşi pusese şi o a treia
pereche de ciorapi
- N-aş vrea î>â vă reţin mai mult, spuse el cam nemul
WINSTON GRAHAM 118
ţumit. Sînt sigur că v-aţi putea petrece timpul în mod mult

mai plăcut.
Demelza îşi umezi buzele.
- Iertaţi-mă, dar cred că am cam abuzat de timpul dum
neavoastră.
Judecătorul negă politicos. Demelza se uită repede în
jur. Era multă lume, dar nimeni nu părea dispus să-i deranjeze;
domnul Lister nu era o persoană atrăgătoare.
- A ş dori să cînte mai încet, spuse ea. Flautul şi cimpoiul
se aud prea tare. Supără la ureche.
- Dumneavoastră cîntaţi la vreun instrument?
- Numai puţin. Deodată un zîmbet îi înflori pe faţă: Şi
cînt... cînd sînt singură.
- Sînt de acord cu dumneavoastră. Şi mie îmi plac viori
le şi violinele. Cît despre cîntat, nici un cor nu merită să-l
asculţi în ziua de azi.
Ceva în vocea lui îi atrase atenţia. Era o undă de simţire
care răzbătea la suprafaţă din omul acesta uscat.
- Aici, în Cornwall, oamenii cîntă frumos.
Lister zîmbi:
- Atunci cînd cîntă împreună vreţi să spuneţi, nu9 Corul
de la biserică, duminica.
- Desigur, dar poate că'nu e ca la Londra.
- Sînt puţine coruri bisericeşti la Londra. Puţine care
să nu fie contaminate de tendinţele moderne. Melodii frivole
şi insipide. Pastişate după muzica italiană, artificiale şi afectate.
Pentru a regăsi puritatea muzicii adevărate trebuie să te duci
înapoi cu două.sute de ani. sau chiar mai mult.
Lister tăcu brusc şi priză puţin tutun După ce scutură
praful rămas cu o batistă de dantelă, îşi duse mîimle la spate şi
119 ZILE ZBUCIUMATE
se uită prin sala de bal, hotărît să nu se mai lase atras să-şi

spună părerile.
Demelza insistă în disperare:
- Ce s-a întîmplat cu muzica bisericească, domnule9
Nu am înţeles prea bine.
- Cum? spuse Lister.
Fraţii Trevaunance se întorceau de la bufet. Capul Caro-
linei, cu părul ei roşu ca flacăra, îl depăşea pe Sir John, dar
era puţin mai jos decît al lui Unwin.
Demelza spuse:
- Este pentru prima o ară’cînd aud că există muzică
bisericească pentru orgă. Există o orgă la biserica din Truro,
dar n-am ascultat-o niciodată. Se pare că are un sunet impre
sionant, dar eu prefer muzica mai veche, cînd e bine executată.
Judecătorul priză iar, apoi îşi tampona nasul cu batista:
-Aveţi noroc că urechea dumneavoastră nu e influen
ţată în rău de tendinţele moderne. Fără îndoială că n-aţi auzit
niciodată de acompaniament in organimi (paralel).
- Nu, domnule. Nu înseamnă să cînţi la orgă9
- în orice caz nu înseamnă orgă...
...Sir Hugh Bodrugan discutase cu domnul Coldrennick
implicaţiile alegerilor şi dorea să mai bea ceva Era sătul de
Bodmin şi ar fi fost bucuros să se ducă acasă la el. la cîinn şi
caii lui, şi la Connie, cu înjurăturile ei, în casa lui dărăpănată
unde putea să se întindă, să se tolănească şi să rîgîie după
pofta inimii. Aici totul era prea strimt pentru el. Singurul lucru
plăcut din toată vizita eraîntîlnirea cu Demelza care cu mintea
ei ageră putea să-l ţină treaz şi să-l învioreze. Se uită la ea
cum stade vorbă cu judecătorul acela înalt şi slab ca o prăjină
Din nefericire, îi aluneca mereu printre degete Ştia bine că
WINSTON GRAHAM 120
încercarea de a o prinde făcea parte din distracţie şi nu dorea

să prindă peştele prea repede; dar pînă acum n-o sărutase
decît de două ori - o datăpe gură - şi o mai ciupise de cîteva
ori din locuri interesante. Cochetă, cu picioare lungi, al naibii
de ispititoare! Era timpul să se ducă iar la ea.
Tocmai îi împărtăşise domnului Coldrennick ultima re
marcă despre ea, întrerupîndu-i explicaţiile despre dreptul de
proprietate în unele burguri.
- D a , spuse domnul Coldrennick, cred că aveţi dreptate.
Mărturisesc că rar l-am văzut pe învăţatul nostru judecător
angajat într-o conversaţie a\ît de lungă. Tînăra doamnă Pol
dark are mult farmec.
- Da, spuse Bodrugan încruntat. In schimb nu vrea.
Cînd s-au apropiat, au auzit vocea judecătorului.
- Dragă doamnă, n-a existat armonie, nici chiar primi
tivă, în muzica bisericească pînă în secolul al zecelea sau al
unsprezecelea. Cîntecele bisericeşti au început să nu mai fie
cîntate pe o singură voce, ci la distanţă de o cvartă sau o
cvintă. Au trecut am pînă s-a descoperit că terţele şi sextele
sînt mult mai melodioase şi mai variate ca efect. Există un
imn... la St. Magnus...-
- H m 1 se auzi vocea lui Sir Hugh Bodrugan.
Excelenţa sa domnul judecător Lister ridică ochii şi-i
aruncă o privire pe care de obicei o rezerva răufăcătorilor.
Observînd-o, Coldrennick s-ar fi retras, dar Bodrugan nu se
lăsă intimidat.
- Ar fi timpul să mai gustăm ceva, draga mea. E atîta
învălmăşeală pe aici că am nevoie de dumneata să-mi arăţi
încotro s-o iau. Excelenţa voastră ne va ierta, sînt sigur.
- Nu mi-e foame, Sir Hugh, ripostă Demelza. V-aş
121 ZILE ZBUCIUMATE
ruga să mai aşteptaţi puţin Excelenţa sa îmi vorbea despre

muzica bisericească şi aş don să continuu să ascult lucruri
atît de interesante.
- Nu, doamnă, cu altă ocazie, nu-i aşa, domnule9
Muzica bisericească! Ce mai subiect pentru seara cînd sărbă
torim alegerile!
- E un subiect potrivit pentru orice seară, spuse Lister,
dacă poţi să-l înţelegi. E clar că sînt unii care nu pot. Era să
mai spună ceva printre buzele lui strînse, dar "veneau două
doamne.din direcţia sălii unde era bufetul şi se mai apropiau
şi alţii. I se adresă Demelzei: Mai există şi muzica elizabetană,
doamnă. Byrd* şi Tallis**1sînt nume cunoscute. Şi, într-o
manieră mai uşoară, diferită, Thomas Marley***.
- N-am să uit, spuse Demelza şi îi mulţumi în cuvinte
alese. Bodrugan aştepta s-o conducă, şi alte doamne se adre
sară judecătorului. După un moment, acesta se întoarse iar
spre Demelza In ochii lui se citea o licărire de interes şi apre
ciere în timp ce o măsura din cap pînă în picioare.
- Nu-mi amintesc numele dumneavoastră, doamnă. Cu
cine am avut onoarea'7
- Poldark. spuse ea. Doamna Ross Poldark
- Mi-a tăcut multă plăcere, adăugă el şi o salută înclinîn-
du-se. Era clar că numele ei nu-i spunea nimic... încă.
* William Byrd ( 1542 - 1623) — compozitor, organist al c

dralei din Lincoln (n. i r ).
** Thomas Tallis (1505 —1585) — compozitor de muzică bise
ricească, orgamsl la Waliham Abbey, lingă Londra (n. tr.).
*** Thomas Marlcv (1557 - 1603) — compozilor de muzică
bisericească, madrigaluri. cintece, organisl al catedralei St. Paul
din Londra. Prieicn cu Shakcspeare. pentru piesele căruia a compus
cîntece (n. ir.)
Capitolul IX
upă lăsarea întunericului, pe străzi larma

B şi beţia au atiîis punctul culminant. Prima
intenţie a lui Dwight era să nu mai iasă iar din casă. Caroline
era la bal, dar el nu era invitat şi în orice caz nici nu avea
haine de seară. După ce luă masa, urcă în cameră unde începu
să citească o carte medicală, dar îndărătnica domnişoară Pen-
venen şi faptele ei nu-i dădeau pace. I se părea că o vede: era
acolo,, în ochii lui, o auzea cum îi vorbeşte, nu şi-o. putea
scoate din minte. îşi amintea foşnetul rochiei de mătase ca pe
ceva nou, auzit pentru prima oară, îi vedea vîrful limbii aşa
cum îşi umezise odată buzele, îi auzea vocea, rece, enervantă,
dar de neuitat, ca un fragment de melodie^Pînă la urmă aruncă
volumul pe pat şi coborî să bea ceva; dar acolo era gălăgie şi
înghesuială şi, neavînd altceva mai bun de făcut, se hotărî să
o pornească încet în sus pe deal, pînă la micul spital de care
se ocupa doctoail Halliwell. Bodmin era unul dintre puţinele
oraşe destul de moderne ca să aibă o astfel de instituţie -
altfel, dacă erai bolnav mureai pe stradă sau în patul tău - şi
se gîndea că ar fi interesant să compare'acest mic spital de
provincie cu marile instituţii care înfloreau la Londra.
123 ZILE ZBUCIUMATE
De-abia plecase, cînd Francis sosi la han.

Francis întrebă dacă doctorul e acolo, dar spunîndu-i-se
că tocmai plecase, ceru să fie condus în camera lui Dwight
care îi promisese să-l găzduiască peste noapte. Hangiul îl privi
neîncrezător, cîntărindu-1 din priviri, impresionat de vorbirea
lui aleasă şi de înfăţişarea lui care nu se potriveau cu hainele
rupte şi pline de noroi, bănuind că e beat, deşi asta nu se
potrivea cu trăsăturile lui fine şi tonul hotărît.
- Iertaţi-mă, domnule, dar nu se face ca unul ca mine
să poftească pe cineva în camera altcuiva fără să aibă voie.
N-ar fi cinstit.
- Prostii! Doctorul Enys m-a invitat. Cînd se întoarce9
- Nu ştiu, domnule. Nu mi-a spus.
Francis lăsă jos coburii de la şa:
- Se obişnuieşte la nevoie să rogi pe doi domni să doar
mă în aceeaşi cameră. Ştii asta! Sîntem prieteni, nu străini
Hai, spune-mi cît îţi plăteşte doctorul Enys şi-ţi plătesc la fel.
- Bucuros, dar numai cînd se întoarce doctorul Enys.
- N-am de gînd să aştept toată noaptea. Francis scoase
punga şi luă cîteva monezi de aur din ea. îţi plătesc chiria
acum, aşa că nu pierzi nimic.
Hangiul făcu ochii mari.
- E o cameră mică, domnule, şi nu-i decît un singur pat
de o persoană
- Nu-mi pasă cît e patul de mare.
Hangiul se holbă iar la el apoi se adresă chelnerului:
- Charlie, condu-1 pe domnul la camera numărul şase
Francis plăti şi sui în urma chelnerului scările care scîr-
ţîiau. Intră în cameră şi închise uşa cu cheia. Era o cameră
WINSTON-GRAHAM 124
mică şi joasă, cu o masă de lemn de brad in faţa căminului

fără foc, un pat îngust lîngă fereastra cu obloanele trase pe
jumătate. Două luminări pîlpîiau aruncînd umbre lîngă pat.
Se sprijini cu spatele de uşă, uitîndu-se prin cameră, apoi luă
o lumînare şi o aşeză pe masă. Desfăcu coburii, scoase o
cămaşă curată, se spălă, se îmbrăcă şi îşi puse o cravată curată.
Se aşeză Ia masă, scoase cîteva foi de hîrtie din sac şi după ce
se gîndi puţin începu să scrie. Făcea totul fară grabă, atent,
cu grijă, dar nu ca cineva care ar fi fost beat. Era perfect treaz
acum. Timp de cinci minute, în cameră a domnit o linişte pe
care scîrţîitul penei o facea şi mai adîncă. Din cînd în cînd se
auzeau afară zgomotesau o explozie de rîsete care pătrundeau
prin pereţii joşi ai cîrciumii ca nişte ecouri venite dintr-o lume
îndepărtată. Cîteodată, flacăra unei lumînări începea să
tremure şi un fir de fum se ridica, răspîndindu-se'apoi în aer.
Scria cu o concentrare pornită dintr-o presiune exterioară,
dar şi interioară: nu numai că scria foarte repede, ca şi cum ar
fi vrut să-i ia înainte ceasului, dar ca şi cum un mecanism
interior l-ar fi îndemnat să se grăbească pentru că ce avea de
făcut nu.mâi putea aştepta.
Cînd termină, semnă hîrtia. se ridică, se duse iar la co
burii de şa şi scoase un pistol. Era un pistol pentru duel, cu o
singură ţeavă, cu cremene, cu o încărcătură mică de parf de
puşcă şi un singur glonte. II încărcă şi-l puse pe masă lîngă el.
Apoi privi în jur Era gata. Liniştea din cameră devenise apă
sătoare, îi bătea în urechi, ecou al teroarei produse de iniţiativa
finală, ultima constrîngere a minţii şi muşchilor precedată de
aceste pregătiri
îşi duse pistolul la tîmplă.
125 ZILE ZBUCIUMATE
Dwight văzu că spitalul ocupa cîteva camere la primul

etaj al unei clădiri joase lîngă tribunal. La parter se afla biblio
teca; acolo găseai o carte, la etaj pierdeai un picior. Nu-1 găsi
pe doctorul Halliwell, care nu se întorsese de la o vînătoare
care durase o zi întreagă; găsi însă o femeie umflată de hidro-
pizie, care, după ce discută cu el. la uşă, bănuitoare, îl conduse
prin cele două saloane.
Paturile erau aranjate ca la spitalele din Londra, semă
nau cu nişte sertare mari, deschise, care ieşeau dintr-un dulap.
Erau de lemn şi fixate la un cap în perete. în fiecare salon s*e
afla un singur felinar în careflardea tot timpul o lumînare mică.
Evenimentele săptămînii, cu mulţimea de oameni care umplu
se străzile, produseseră o recoltă întreagă de accidente şi boli,
astfel încît spitalul era plin. în săli domnea mirosul greu, obiş
nuit. Bolnavii zăceau cîte patru într-un pat şi nu părea să fi
încercat nimeni să-i instaleze după natura bolilor. O femeie
cu o mînă amputată împărţea patul cu alta care năştea şi cu o
a treia care trăgea să moară. Avea faţa roşie, febră mare, pete
vineţii pe mîini şi respira greu.
- E o tîrîtură găsită pe stradă, spuse femeia cea gra
săltîndu-şi pîntecele A născut doi gemeni acum o săptămînă.
O să moară pînă mîine dimineaţă, dacă măîntrebaţi pe mine...
Astălaltă e în durerile facerii de vreo oră. A făcut copilul cu
taică-său, aşa zice lumea, deşi ea nu vrea să .spună. Le-am
pus în acelaşi pat ca să-şi ţină de urît... Dincoace e salonul
pentru bărbaţi.
Dwight nu a stat mult. Nu-1 cunoştea pe doctorul Halli-
well şi nu ştia dacă vizita lui nu l-ar supăra. Cînd ieşi în stradă,
WINSTON GRAHAM 126
respiră mulţumit aerul curat al nopţii. Plouase tare tot timpul

cît fusese în spital şi veneau alţi nori dinspre vest; dar asta nu
stricase buna dispoziţie a chefliilor şi mai erau mulţi care făceau
tărăboi pe străzi. Văzu chiar doi negustori respectabili pe care
îi duceau acasă cu roaba.
Hangiul îl întîmpină cu vestea că are un musafir neaş
teptat. Dwight uitase de invitaţia făcută lui Francis în aceeaşi
dimineaţă şi, aşa cum îl văzuse după masă, ar fi preferat să
nu-1 fi invitat. Urcă scările, aşteptîndu-se să-l găsească dormind
%
răsturnat în pat. Găsi uşa încuiată, fapt care-1 irită şi mai mult.
Bătu tare în uşă, sperînd că musafirul nu e prea beat ca să-l
audă. Nu răspunse nimeni. Nimi^mai supărător! S-ar fi putut
să nu-1 poată trezi pînă dimineaţa. Probabil că hangiul nu
avea altă cheie, şi chiar dacă ar fi avut, se putea ca uşa să fie
blocată cu cheia pe dinăuntru.
Dwight bătu iar cu putere în uşă Coridorul îngust şi
întunecos era plin de pînze de păianjen prin toate colţurile,
pereţii erau umflaţi şi crăpaţi ca şi cum i-ar fi apăsat o greutate
enormă din afară. Dacă cineva ar fi suferit de claustrofobie,
ar fi fugit repede înainte să se prăbuşească peste el. Dintr-o
crăpătură mai mare de lîngă uşă a p ă a ru n gîndac negru pe
care zgomotul părea că-1 deranjase. Dwight auzi mişcare
înăuntru şi cheia se învîrti în broască.
Uşurat, apăsă clanţa şi intră. Surprins, văzu patul gol,
nefolosit, şi pe Francis întorcîndu-se încet la masa pe care
ardeau cele două lumînări.
Trecîndu-i supărarea, Dwight începu să rîdă
- Scuză zgomotul, dar am crezut că dormi.
Francis nu răspunse, dar se aşeză la masă, uitîndu-se la
cele două foi de hîrtie din faţa lui. Nu părea beat aşa cum era
127 ZILE ZBUCIUMA TE
cînd îl văzuse ultima dată. Din ce în ce mai surprins, Dwight

observă cămaşa curată, cravata legată corect... şi faţa palidă.
- Mi-a spus hangiul că ai venit. M-am gîndit că ai putea
avea vreo neplăcere. Oraşul clocoteşte.
- Da, spuse Francis.
Conştient de tensiunea care domnea în cameră, Dwight
îşi descheie încet haina, o dezbrăcă şi rămase în cămaşă, stînje-
nit şi neştiind ce să facă. Tăcerea celuilalt îl obligă să continue.
- îmi pare rău că a trebuit să plec aşa repede după
masă, cînd ne-am întîlnit, dar, după cum ţi-am explicat, trebuia
să mă întîlnesc cu un prieten. Ai mîncat?.
- Ce9 Da, sigur.
- Dacă scriai o scrisoare, poţi să continui.
- Nu.
Tăcură amîndoi. Dwight se uită mai atent la celălalt.
- Eşti fatalist, Enys? întrebă Francis încruntîndu-se.
Brusc ca o furtună, pe faţa lui împietrită apăru o strîmbătură
de nemulţumire. Crezi că sîntem stăpîni pe soarta noastră sau
pur şi simplu dansăm pe sfoară ca nişte marionete, cu iluzia
că sîntem independenţi? Eu nu ştiu!
- Mă tem că sînt cam obosit pentru o discuţie filozofică.
Ai vreo problemă personală care te frămîntă9
- Numai asta. Cu un gest derierăbdare dădu la o parte
hîrtiile şi luă pistolul de sub ele. Acum cinci minute am încercat
să mă împuşc. Pistolul n-a luat foc. De atunci mă tot gîndesc
dacă să.încerc din nou.
Dintr-o privire Dwight văzu că Francis nu glumea. Se
uită la el, încercînd să găsească ceva potrivit să-i spună.
- Te-am şocat, spuse Francis, şi îndreptă pistolul spre
WINSTON GRAHAM 128
faţă, uitîndu-se cu an ochi prin ţeavă şi ţinînd degetul pe

trăgaci. N-ar fi fost, desigur, de cel mai bun gust să mă folosesc
de ospitalitatea ta în acest scop, dar n-am găsit nici o cameră
şi mi s-a părut cam vulgar să mă împuşc pe stradă, în vreun
colţ mai ascuns. Te rog să mă scuzi. In orice caz, n-am
facut-o încă, aşa că pentru cîteva momente ai lîngă tine un
interlocutor care vorbeşte în loc de unul care tace.
Dwight se uită lung la'el, fără să spună sau să facă ce
ar fi trebuit. 0 mişcare greşită ar fi putut fi fatală. D upă un
timp, strădu ind u-se să-şi re c a p e te calmul, se duse la
fereastră unde erau cana şi ligheanul şi, cu spatele la
Francis, începu să se spele pe mîinile care îi tremurau.
Simţea că Francis îl urmăreşte atent.
- Nu te înţeleg, spuse el în cele din urmă. Nu înţeleg de
ce ai vrea să te distrugi şi, dacă vrei neapărat, de ce să parcurgi
călare douăzeci şi ciqci de mile pînă aici într-un oraş străin,
ca să o faci.
Se auzi fîşîitul hîrtiilor ca şi cum Francis le punea în ordine.
- Mortuk s-a purtat iraţional înainte de a muri. Nu-i
aşa9 Dar cine se comportă raţional chiar cînd vrea să trăiască9
Dacă am fi creiere care gîndesc plutind într-un fluid... Dar nu
sîntem Avem viscere, dragul meu Enys, după cum ştii prea
bine, şi nervi şi sînge şi ceea ce numim emoţii. Se poate trezi
în noi o prejudecată necugetată împotriva vărsării propriului
nostru sînge în casa noastră. Impulsurile sînt greu de stăpîmt,
nu le poţi măsura cu rigla de calcul.
- Dacă ăsta a, fost un impuls, atunci sper că ţi-a trecut.
- Nu, nu a trecut. Dar pentru că eşti aici, vreau să-ţi
aflu părerea Ce se întîmplă cu hotărîrea cînd pui ţeava la
tîmplă, tragi şi nu se întîmplă nimic9 Accepţi batjocura pentru
129 ZILE ZBUCIUMATE
că n-ai avut prevederea să cumperi praf de puşcă uscat şi

mintea să-ţi dai seama că praful de puşcă se umezeşte repede
în atmosfera asta blestemată din Cornwall9 Sau accepţi o ulti
mă umilinţă şi nu mai faci altă încercare?
Dwight începu să se şteargă pe mîini.
- E singurul mod înţelept de a acţiona. Dar nu mi-ai
răspuns la întrebare. De ce să te sinucizi? Dacă pot spune
aşa, eşti tînăr, ai avere, eşti respectat, ai o soţie şi un fiu, ai
trecut printr-o boală grea şi ai scăpat; nu te ameninţă nimic...
- Opreşte-te, spuse Francis, sau o să mă faci să plîng
de fericire.
Dwight se întoarse puţin spre el şi văzu cu coada ochiu-
lui că pistolul se afla iar pe masă, iar mîna lui Francis de-abia
îl atingea.
- Dacă ai fi în situaţia vărului tău, aş putea crede că ai
un motiv mai serios. Şi-a pierdut singurul copil, mîine va fi
judecat şi s-ar putea să fie condamnat, anul trecut a ratat o
afacere în care îşi pusese toate speranţele...
Francis se ridică, împinse masa la o parte şi cu paşi
mari se repezi la el:
- Du-te dracului şi taci din gură!
Dwight lăsă prosopul din mînă:
- Nu încape îndoială că Ross mai are încă sentimentul
demnităţii pe care tu probabil că l-ai pierdut...
Francis se întoarse. De aproape, pe faţa lui se vedeau
urme de sudoare uscată.
- Ce te face să spui asta9
Pistolul era departe. Dwight simţi acum că ar fi capabil
să rezolve această situaţie
- Cred că trebuie mai întîi să-ţi pierzi respectul faţă de
tine însuţi înainte de a te gîndi măcar la sinucidere.
WINSTON GRAHAM 130
- Aşa crezi9
- Da, aşa cred
Francis începu să rîdă, un rîs tăcut, cu atît mai amar cu
cît nu se auzea un sunet:
- Sînt momente cînd ar putea fi singura modalitate de
a-ţi recăpăta respectul faţă de tine însuţi. Poţi înţelege asta,
sau te depăşeşte?
-D elo c, îmi pot imaginat) astfel de situaţie, dar nu-mi
pot închipui de ce să simţi că şi tu eşti în situaţia asta.
- Ia să vedem! Care sînt cuvintele alea frumoase pe
care le-ai folosit9 Tînăr, bogat, respectat9 Tînăr, după ce
criterii? Şi bogat, ai spus9 Problema e cine e bogat în zilele
astea, cînd atîţia dau faliment? De obicei, cîte un cărrfătar
parvenit şi obraznic cu vocea mieroasă şi codul moral al unei
caracatiţe... Şi respect? Francis rosti cuvîntul cu sălbăticie.
Respectat de cine9 Ne întoarcem de unde am plecat, respect
faţă de sine, şi aici am ajuns la un impas, nu mai există ieşire.
Băutura uşurează deziluzia, dar ascute paradoxul. Un glonte
şi s-a terminat, nu mai există ziua de mîine.
Dwight aprinse încă două lumînări pe poliţa de deasupra
sobei. Umbra din cameră se risipi^ lăsînd să se vadă tapetul
decolorat de pe pereţi şi praful strîns_prin colţuri. Lumina era
ca o undă tîrîtoare de judecată sănătoasă care invada încet
colţurile întunecate ale minţii.
- Un glonte e foarte... dramatic, spuse el încet.
- Aşa sînt de obicei soluţiile pripite. Ar trebui să ştii
asta. Dar n-ar trebui să le excluzi pentru că-ţi rănesc simţul
bunei comportări.
- Nu le exclud. Totuşi eu prefer ca lucrurile să ia o
întorsătură mai simplă. Hai să bem ceva şi să discutăm. De ce
să ne grăbim9 Avem toată noaptea înaintea noastră.
131 ZILE ZBUCIUMATE
- Dumnezeule'... Francis respiră adînc. Limba mea e

uscată ca iasca...
Afară, pe stradă, cineva rîdea prosteşte. Dwight deschi
se dulapul.
- A m coniac aici. Putem să-] gustăm.
II auzi pe Francis împăturind hîrtiile şi băgîndu-le în
buzunar. Cînd se uită la el, îl văzu luînd pistolul, dar scoţînd
glontele. Se opri însă, ezită şi o sclipire apăru iar în ochii lui.
- Bea asta, îi spuse Dwight repede. Ginul ieftin e otravă
curată şi o să-ţi trezească tot felul de gînduri nesănătoase.
- Gîndurile există şi fără gin.
- Dacă vrei, poţi să-mi spui şi mie ce te frămîntă. N-am
nimic împotrivă.
- Mulţumesc, dar supărările le păstrez pentru mine. Luă
paharul cu coniac şi se uită la el: Beau în cinstea diavolului!
Nu ştim de partea cui a fost în seara asta.
Dwight bău şi el fără să mai spună nimic. Furtuna tre
cuse. Intîmplarea îl împiedicase pe Francis să se omoare. Era.
extenuat şi ar fi dorit să vorbească despre orice altceva decît
de motivele care-1 îndemnaseră la sinucidere în seara asta.
Dar tocmai de aceea trebuia să o facă. Numai determinîndu-1
să-şi descarce sufletul putea avea siguranţa că o astfel de criză
nu se va mai repeta.
Capitolul X
A
naintea Reformei*, franciscanii consti-
Î tuiserâ o adevărată putere în oraş, stăpî-
nind multe din proprietăţile din centru; şi deşi călugării nu
mai umblau pe stradă în sutanele lor cenuşii şi nici nu mai
îngrijeau bolnavii sau ajutau săracii, clădirile rămăseseră şi
erau folosite în scopuri laice, păstrau încă evident aspectul
lor ecleziastic Aşa arăta şi Refectoriul Călugărilor Franciscani,
unde se judecau procesele.
Sala Mare era o încăpere impresionantă, în care lu
mina pătrundea prin vitralii, avea o lungime de aproximativ
şaptesprezece metri şi o înălţime de aproximativ douăzeci de
metri; dar avea o vechime de cinci sute de ani, era şubredă şi
mai prezenta şi alte neajunsuri care o faceau nepotrivită pentru
o sală de tribunal
Peste noapte căldura devenise înăbuşitoare şi cînd s-a
crăpat de ziuă o ceaţă deasă a acoperit oraşul. Soarele, deşi
* The R efo rm a Hon. marea m işcare religioasă din secolu

XVl-lea al cărei scop a fost reformarea doctrinelor şi practicilor Bisericii
Catolice (The Church o f Rom e) şi care a dus la instaurarea diferitelor
biserici reformaie sau protestante din centrul şi vestul Europei (n. tr ).
133 ZILE ZBUCIUMATE
puternic, n-a împrăştiat-o şi cînd judecătorii în robele lor gar

nisite cu hermină şi cu peruci pe cap porniră pe stradă în
direcţia sălii, ceaţa îi învălui ca un fum umed.
Demelza petrecuse o noapte îngrozitoare; cînd aţipea
avea coşmaruri şi se trezea brusc, dîndu-şi seama că realitatea
nu-i oferea nici o scăpare. Simţea că ratase totul cu o seară
înainte, că rezultatul eforturilor ei nu fusese decît o conversaţie
inutilă, fără sens şi fără rost; simţea că nu-1 ajutase pe Ross în
nici.un fel.
De-abia seaftr trecută îşi dăduse seama cît de nesăbuită
fusese crezînd că poate face ceva numai prin eforturile ei. In
toate aceste săptămîni de aşteptare se hrănise cu speranţa că
ajutorul ei va fi decisiv. Totuşi, bunul ei simţ înnăscut o împie
dicase să se adreseze direct judecătorului, propunîndu-i făţiş
să o ajute.
Se acuza cu amărăciune că n-a reuşit să obţină mila lui
pentru ea şi situaţia în care se afla. Dar dacă i s-ar fi ivit o
nouă ocazie, ar fi procedat la fel. Poate că o judecată greşită
o făcuse să conceapă această întîlnire, dar o judecată corectă
o salvase de la un dezastru ireparabil.
Cînd se întorsese la han, o găsise pe Verity aproape la
fel de neliniştită ca şi ea. Venise Francis să o'vadă, era beat şi
se purtase ciudat; plecase lăsînd-o şi mai îngrijorată decît la
venire. Nici ea nu dormise aproape deloc, gîndindu-se cu
grijă şi la Ross şi la Francis. Cînd l-a văzut pe Francis intrînd
la tribunal, a răsuflat uşurată, ca şi cum nu s-ar fi aşteptat
să-l mai vadă teafăr şi sănătos. Dar tot era îngrijorată pentru
Ross şi, cînd intră, îngrijorarea ei crescu şi mai mult observînd
felul cum se judecau cazurile.
Cînd s-au aşezat pe locurile rezervate în faţă pentru
WINSTON GRAHAM 134
ele, sala era deja arhiplină. Paznici şi temniceri, juraţi şi mar

tori, avocaţi şi notari umpleau partea din faţă a sălii. Mai în
spate era loc pentru public. Puţinele rînduri de scaune din
faţă erau rezervate pentru notabilităţi şi pentru cei ce veniseră
în oraş ca să ia parte la alegeri şi care acum erau aici ca să se
distreze. Verity îl văzu pe Unwin Trevaunance în compania
unei fete cu părul roşu. Erau acolo Sir Hugh Bodrugan şi
cîteva doamne şi domni din lumea bună, cu evantaie şi taba
chere cu tutun de prizat. George Warleggan şedea singur
într-un colţ, ţinîndîn mînă un baston lung-dfn lemn de mahon.
în spate, după scaune, se afla gloata.
Sala, deşi înaltă, era prost ventilată. Aerul era înăbuşitor
şi căldura din ce în ce mai mare din cauza mulţimii care se
înghesuia să intre. La uşă, dar şi înăuntru, negustori ambulanţi
vindeau plăcinte, castane şi linte caldă, dar înainte de ora
zece toţi au fost daţi afară.
Apoi grefierul bătu cu ciocănelul în masă şi toată lumea
se ridică. Excelenţa sa domnul judecător Lister, bun cunoscă
tor de muzică religioasă, îşi facu apariţia, se înclină solemn în
■faţa cuiţii şi se aşeză lîngă cohsilierii municipali şi alţi înalţi
funcţionari ai comitatului. Trase mai aproape de el buchetul
mare de plante aromatice şi puse o batistă îmbibată-cu oţet
peste hîitiile din faţa lui. începea încă o zi grea.'
Primul caz a fost rezolvat repede. Demelza nu putea
urmări deloc procedura. Avocatul care vorbea avea o voce
atît de înfundată încît nu auzea decît un cuvînt din trei, dar
înţelese că era vorba de mărturisirile acuzatului. Cînd a termi
nat, omul a fost scos din boxă. Se stîrm rumoare cînd trei
bărbaţi şi două femei au fost aduşi împreună. Unul din bărbaţi
era Ross Poldark. Părul lui negru, cu reflexe arămii era bine
135 ZILE ZBUCIUMATE
pieptănat, cicatricea de pe obraz se vedea bine ca întotdeauna

îp momente de încordare. Arăta mai palid din cauza şederii
în închisoare timp de o săptămînă. Demelza îşi aminti de soarta
lui Jim Carter.
Juraţii depuneau jurămîntul, dar ea nu auzi nimic. Se
gîndea la Ross aşa cum îl văzuse pentru prima oară acum
mulţi ani la bîlciul din Redruth. I se părea că trecuse un secol
- totuşi, deşi crescuse şi se maturizase de n-ai mai.fi recunoscut
în ea copilul de altădată, în esenţă el rămăsese pentru ea acelaşi,
cu toate că acum i se părea mai tînăr. Era un om cu toane,
dar reprezenta o constantă, ceva ce nu se putea schimba, un
om pe care te puteai bizui, pivotul vieţii ei. Nimeni nu l-ar fi
putut înlocui. Fără el ar fi fost pe jumătate moartă.
în dimineaţa aceasta, domnul judecător Lister avea ochii
duşi în fundul capului şi o înfăţişare feroce. Ai fi zis că e
capabil de orice. Juriul a depus jurămîntul fără ca nimeni să
ridice vreo obiecţiune. Spre surpriza Demelzei, toţi acuzaţii,
cu excepţia unuia, au fost scoşi din sală, Ross printre ei. înce
puse procesul lui Boynton, acuzat de furt.
Demelza nu asculta. Totul în mintea ei era ca o ceaţă
tulbure de care avea să-şi amintească mai tîrziu. Auzi apoi
juriul declarîndu-1 pe acuzat vinovat de furtul unei perechi de
ciorapi de damă tricotaţi, în valoare de doi şilingi şi şase pence,
şi al unui pachet cu cinci sute de ace, în valoare de şase pence,
toate furate dintr-o mercerie. îl auzi pe judecător subliniind
faptul că era la prima infracţiune; îl condamnă să fie însemnat
cu fierul roşu, apoi să i se dea drumul. Imediat au fost introduse
cele două femei şi a început procesul următor. Pe Demelza o
cuprinse o senzaţie groaznică de leşin cînd îşi dădu seama că
urma Ross.
WINSTON GRAHAM 136
Cele două femei fuseseră prinse cerşind. N-aveau nici

un alt mijloc de trai. Cazul era simplu şi juriul le declară
viriovate. Domnul judecător Lister considera însă cerşetoria
un delict serios, de aceea le ţinu o predică lungă despre relele
unei astfel de vieţi. Uitîndu-se la el, Demelza înţelese că omul
nu era dispus să ierte. Vorbea frumos, în fraze elegante bine
rotunjite, ca şi cum şi-ar fi pregătit discursul în seara preceden
tă. Dar în esenţă condamna. Brusc, fără să ridice vocea sau
să-şi schimbe expresia feţei, rosti sentinţa: cele două femei să
fie biciuite. Şi cu asta cazul se termină.
Lumea începu să se agite în sală: unii voiau să iasă afară,
să vadă femeile dezbrăcate şi biciuite în piaţa din faţa bisericii;
alţii de-abia aşteptau să ocupe locurile rămase goale. In mij
locul confuziei stîrmte, Ross fu adus în sală. Cînd trecu spre
boxă, aruncă o privire în jur şi o văzu pe Demelza. Un surîs
slab, încurajatorii lumină faţa şi trecu mai departe.
- Fii liniştită, draga mea, spuse Verity. Trebuie să înc
căm să ne păstrăm calmul. O luă pe Demelza pe după umeri
şi o strînse lîngă ea.
Era clar acum că acesta era procesul cel mai important
din ziua aceea. Intrară mulţi avocaţi pledanţi şi banca pe care
şedeau era plină. Demelza încercă să distingă vreo schimbare
pe faţajudecătorului, o licărire de interes, dar nu văzu nimic,
ca şi cum n-ar fi cunoscut-o pe doamna Ross Poldark cu o
seară înainte. Domnul Jeffrey Clymer se aşeză puţin mai jos
de boxă, de unde putea fi în contact cu clientul său. Henry
Bull, K.C.* principalul avocat al acuzării, lăsase cazurile pre
* K in g’s Counsel - titlu dat in Anglia unui avocat pledant
rang superior (n. tr ).
137 ZILE ZBUCIUMATE
cedente în seama ajutorului său, dar de acesta se ocupa el

însuşi. Era un bărbat brunet, de o frumuseţe aspră, cu tenul
măsliniu, ca şi cum i-ar fi curs sînge negru prin vine, şi ochii
de culoarea chihlimbarului. Aspectul era în dezavantajul lui
şi toată viaţa trebuise să lupte împotriva şoaptelor colegilor şi
ale rivalilor - fapt care lăsase urme.
Grefierul începu să citească punerea sub acuzare:
- Ross Vennor Poldark, ridică mîna. Domnilor juraţi,
acesta este acuzatul, pe nume Ross Vennor Poldark, cu domi
ciliul la Nampara, în comitatul Cornwall, care la şapte ianuarie
în anul Domnului o mie şapte sute nouăzeci, fară frică de
pedeapsa lui Dumnezeu şi împins şi îndemnat de diavol, a
îndemnat la răscoală pe mulţi cetăţeni paşnici -Ba mai mult,
s-a răsculat el însuşi împotriva legilor acestei ţări. Şi mai mult,
numitul Ross Vennor Poldark, în mod cnminal, cu bună-ştiinţă
şi gînduri rele, dar şi prin forţa armelor, a jefuit, a furat, a
distrus şi şi-a însuşit diverse bunuri care se aflau pe cele două
vase naufragiate. Şi mai departe..
Vocea continuă să se audă ore întregi - 1 se păru Demel
zei, repetînd aceleaşi lucruri, iar şi iar, cu alte cuvinte. Simţea
că leşină, dar încercă să se stăpînească. In cele din urmă,
vocea se opri. Apoi Ross spuse:
- Nevinovat, şi atunci grefierul îl întrebă:
- Acuzat, cum vrei să fu judecat9
Ross răspunse:
- De Dumnezeu şi potrivit legilor ţării mele.
Apoi bărbatul cu înfăţişare de străin se ridică şi reluă
toate acuzaţiile de la început.
Dar spre deosebire de grefier, care citise toată acuzarea
WINSTON GRAHAM 138
cu o voce monotonă - cu termenii- aceia legali uscaţi şi sfarîmi-

cioşi ca pleava de pe seminţe şi fară nici o viaţă în ei - domnul
Henry Bull, K.C. suflă peste ei ca un vrăjitor şi îi trezi la
viaţă. El începu să povestească juriului o poveste simplă, pe
care oricine o putea înţelege.
Se pare că în timpul furtunii pe mare din ianuarie trecut,
de care fără îndoială că-şi aducea aminte toată lumea, o cora
bie, o corabie a cuiva de aici din Cornwall, a naufragiat şi a eşuat
pe plaja de la Hendrawna, ceva mai jos de casa acuzatului,
un om cu dare de mînă, proprietar de mină şi moşier dintr-o
veche familie.
- Domnilor juraţi, v-aţi fi aşteptat desigur ca prim
gînd al acestui om - care văzuse primul corabia - să fie salva
rea celor de pe vas. In schimb, aşa cum vom dovedi cu martori,
singura lui grijă a fost să trezească pe toţi nelegiuiţii din
vecinătate pentru ca, în momentul în care epava va eşua, să o
prade cît mai repede.
Martorii vor arăta că au prădat în cîteva ore, fără să se
gîndească să salveze echipajul sau să încerce măcar să-i ajute
să ajungă la mal. Bărbatul pe care-1 vedeţi în boxă a înotat
primul pînă la epavă şi a condus operaţiunile de distrugere a
vasului. Mai rămăsese un pasager la bord. Nimeni nu ştie
dacă un ajutor prompt nu l-ar fi putut salva. Se ştie numai că
nu i s-a dat ajutor şi omul şi-a pierdut viaţa.
Avocatul acuzării a mai adăugat că acuzatul a pus oa
meni de-a lungul falezei să pîndească dacă nu cumva mai
apare şi o altă pradă, deoarece, cînd ceva mai tîrziu un vas -
Pride ofM adras - a fost aruncat pe ţărm, toate scursorile din
cinci parohii aşteptau să-l ia în primire; şi nii se ştie dacă -
139 ZILE ZBUCIUMATE
presupunînd chiar că echipajul ar fi putut să-l pună iar pe

linia de plutire o dată cu fluxul - n-ar fi fost totuşi imobilizat
pe mal de număail mare de oameni urcaţi pe vas. Toate aces
tea s-au întîmplat la instigarea acuzatului, care e răspunzător
de actele de violenţă ale celor care l-au urmat. Cîţiva din
.oamenii echipajului au fost bătuţi sălbatic şi li s-au furat pînă
şi hainele de pe ei. Au fost lăsaţi Să zacă în nesimţire, goi în
frigul pătrunzător, şi e sigur că unii dintre cei care şi-au pierdut
viaţa ar trăi şi azi dacă ar fi primit îngrijirea creştinească la
care are dreptul orice marinar în suferinţă. Vasul lor a fost
făcut bucăţi în timpul unei singure maree. Căpitanul vasului,
A.V. Clark, va fi chem at^ă depună mărturie şi să ar,ate că
n-a fost tratat cu atîta barbarie cînd a fosraruncat pe ţărm
printre sălbaticii din Patagoma acum doi ani.
Dar asta n-a fost tot - şi în nici un caz cel mai rău - şi
Henry Bull ridică un deget ameninţător.
- Cînd vameşii Maiestăţii sale, sprijiniţi de un mic co
tingent de dragoni pedeştri, au sosit la locul faptelor, acuzatul
le-a ieşit în cale şi i-a avertizat să nu se amestece dacă ţin la
viaţă şi i-a ameninţat în modul cel mai jignitor. Cum ei n-au
ţinut seamă de ameninţări şi au coborît pe plajă, acuzatul îm
preună cu ceilalţi s-au repezit la ei şi au început să se bată.
Unul din vameşi. John Coppard, a fost rănit grav. De fapt,
doi dintre răsculaţi au m uritê plajă în noaptea aceea şi mulţi
au fost răniţi. Martori demni de încredere apreciază că numă
rul jefuitorilor se ridică la două mii.
Vocea continua mereu, răsunînd puternic în urechile
Demelzei, slăbind apoi, ca şi cum ar fi venit de departe. Fără
nici o discriminare, vocea amesteca adevărul cu calomnia,
WINSTON GRAHAM 140
minciuna cu jumătăţi de adevăruri pînă cînd Demelza simţi

că-i vine să ţipe. Era foarte cald în sală; ferestrele erau aburite
şi pe pereţi se scurgea umezeala. Acum ar fi dorit să nu fi
venit... orice ar fi fost mai bine decît să asculte ce se spunea,
încercă să-şi astupe urechile, dar n-avea rost. Trebuia să ascul
te dacă voia să afle tot ce era mai rău.
în sfîrşit, Bull îşi terminase pledoaria. Scopul lui imediat
nu era - spuse el - să atragă atenţia juriului asupra actelor
ilegale înfăptuite în trecut de acuzat şi care erau o pată pe
onoarea lui, dar...
' Aici domnul Jeffrey Clymer, care pînă atunci desenase
cercuri şi pătrate pe o hîrtie, sări îe picioare şi protestă vehe
ment - protest acceptat de judecător. Domnul Bull fu nevoit
să se retragă. O făcu bucuros, pentru că sădise ce voia în
minţile juriului.
- Nu este permis să spui nimic despre antecedent
acuzatului, continuă el; dar - şi subliniez acest lucru - este
permis şi foarte relevant să tragi anumite concluzii din declara
ţiile făcute de acuzat în faţa judecătorului de instrucţie -
afirmaţie prin care a încercat să justifice acţiunile sale, afirmaţii
care-1 stigmatizează ca iacobin şi admirator al vărsării de sînge
şi tiraniei de peste mare Astfel de oameni, contiituă Bull, sînt
de două ori mai prrmejdioşi în timpurile pe care le trăim. Fiecare
membru al juriului probabil că are ceva avere. Dacă doreşte
să o păstreze intactă, oameni de felul acuzatului trebuie să
servească drept exemplu. Flacăra răzvrătirii şi tulburările tre
buie să fie înăbuşite chiar de la început. Cineva care a fost
soldat şi gentleman are o responsabilitate şi mai mare. Ca un
astfel de om să ia partea tîlharilor şi drojdiei societăţii din
141 ZILE ZBUCIUMATE
oraşe, încurajîndu-i la acte de violenţă pe care ei singuri, cu

mintea lor, nu le-ar putea imagina, e o crimă împotriva
societăţii. Un astfel de om merită să fie eliminat. Spînzurătoa-
rea e încă prea bună pentru el. Să se facă dreptate şi nu cer
nimic mai mult decît dreptate.
Cînd şi-a reluat locul, s-a stîrnit o adevărată agitaţie în
sală. Apoi, al doilea avocat al acuzării s-a ridicat şi a rostit
încă o pledoarie. Era obiceiul ca în, cazurile mai grave, acu
zarea să aibă dreptul la două pledoarii şi apărarea la nici una.
Cînd a terminat, a fost chemat primul martor şi acesta era
Nicholas Vigus.
Intră în sala de şedinţe clipind din ochi, ezitînd, un fel
de înger surprins asupra unei fapte ruşinoase. într-o vreme
cînd se purtau peruci, chelia sa netedă forma un contrast a-
proape indecent cu faţa lui ciupită de vărsat.
Cu voce subţire şi şireată, declară din ce în ce mai sigur
pe el că în dimineaţa respectivă fusese trezit, curînd după
ivirea zorilor, de acuzat care bătea tare în uşa casei vecine şi
striga: „Zachy! Zacky! Bunătăţi pentru toată lumea! A naufra
giat o corabie; epava e pe ţărm. O s-o golim toată! O să luăm
pînă la ultima scîndură!“ Adăugă că l-a văzut pe acuzat condu-
cînd operaţiunile şi îndemnînd mulţimea şi că acesta fusese primul
care înotase pînă la corabie şi se suise pe punte. Mai condusese
şi operaţiunile la a doua corabie eşuată la ţărm şi în general
fusese prezent şi activ toată ziuă. Martorul îl văzuse pe acuzat
ducîndu-se spre vameşi la sosirea lor şi certîndu-se cu ei, dar
nu fusese destul de aproape să audă. Mai tîrziu plecase acasă
şi nu fusese acolo cînd se bătuseră. Şi cu asta şi-a terminat
depoziţia. Toată lumea şi-a îndreptat privirile spre Ross.
WINSTON GRAHAM 142
Ross îşi drese glasul. Era rîndul lui acum. Pînă acum i
se păruse că nu e decît un spectator, un spectator cu ochi
critic, calm, observînd culoarea unghiilor domnului Henry
Bull, mai puţin atent la invectivele lui, căutînd să aprecieze
vîrsta şi ocupaţia membrilor juriului, fară să se gîndească la
faptul că ei aveau să-l judece. Acum trebuia să se hotărască
să lupţe cu toată ardoarea dacă voia să supravieţuiască. Acum
era vorba de el însuşi, de soarta lui. Nu se hotărîse încă dacă
să urmeze sfaturile lui Clymer sau să adopte o atitudine confor
mă cu propriile sale principii. Dar vederea Demelzei îl făcuse
să simtă că trebuie să lupte.
- Era o furtună puternică în dimineaţa aceea, Nick9
Vigus se uită la Ross clipind viclean din ochi. Siguranţa
începea .să-i părăsească.
- Cred că da.
- E adevărat, nu, că Martin nu locuieşte chiar lîngă
tine. ci la două case depărtare?
- Cred că da. Casa lui Daniel ne desparte.
- Trebuie că ai auzul tare ascuţit ca să fii sigur că ai
auzit bine de la atîta depărtare.
- D a’ nu e prea departe. Am auzit ce-aţi spus destul
de bine.
- Ţi-a fost necaz că nu te-am trezit pe tine?
în fundul sălii se auziră risete înfundate.
- Mie mi-e totuna, spuse Vigus posomorit. Nu mă inte
resează epavele.
- Dar ai fost pe plajă toată ziua?
. - Din cînd în cînd. M-am dus să văd ce se întîmplă.
- N-ai luat parte deloc la salvarea lucrurilor aruncate
de apă la ţărm9
143 ZILE ZBUCIUMATE
- Nu, eu nu sînt d-ăia.

- Niciodată9
-N u .
- Vrei să spui că trăieşti lîngă plajă şi nu strîngi niciodată
lucruri aduse de apă de pe epave?
- Poate... cîteodată. Dar nu de data asta. Nu cînd e un
naufragiu în care se îneacă oamenii, cum a fost ăsta
- l-ai ajutat pe oamenii care se înecau9
-N u.
- De ce9
- N-tfm văzut nici unul.
- M-ai văzut pe mine înotînd pînă la prima epavă9
Da
- Şi nu trăgeam o sfoară după mine9
- Poate. Nu-mi aduc aminte.
- Asta ce-ar însemna9
- Nu ştiu. Pentru mine nu înseamnă nimic.
Ross se uită la Clymer, care imediat dădu negativ din
cap. Martorul fu lăsat să plece. Au mai fost chemaţi trei martori
care să lămurească unele aspecte şi să confirme spusele lui
Nick Vigus. Apoi aprodul strigă iar:
- Să intre Jud Paynter.
Demelza se uită la cel ce fusese odată servitorul lor
cum se îndrepta sfios spre boxa martorilor, ca şi cum ar fi
dorit să nu-1 observe nimeni. Nu-i venea să creadă că-1 vede
aici, gata să depună mărturie împotriva lui Ross în faţa curţii
cu juri, fără nici un pic de ruşine.
Verity o apucă de braţ, reţinînd-o să nu se scoale în
picioare. Jud rosti încet jurămîntul, apoi se uită în jur să vadă
WINSTON GRAHAM 144
unde poate să scuipe. îşi luă însă seama şi aruncă o privire

domnului Henry Bull care îl aştepta.
- Te numeşti Jud Paynter şi locuieşti împreună cu soţia
în satul Grambler9
- Aşa-i.
- Spune-ne ce s-a întîmplat în dimineaţa de şapte ianu
arie trecut.
- Să vedeţi... Jud îşi drese glasul. Eu şi cu femeia mea
dormeam... adică Prudie, ştiţi...
- Vrei să spui soţia dumitale9
- Da... da, sigur, domnule, ca să zicem aşa.
... Jud zîmbi ca şi cum s-ar fi scuzat.
- Prudie şi cu mine dormeam cînd uite că vine căpitanul
Ross cu zarvă mare şi pînă să sar să-i deschid, împinge uşa
şi-o scoate din ţîţîni şi se repede înăuntru şi spune că a eşuat
un vas pe plaja de la Hendrawna. Hai, mişcă-te mai repde,
spune. Noi am fost prieteni bum, căpitanul Ross şi cu mine.
De multe ori cînd era un ţînc înalt de-o şchioapă...
- Bine, bine. La subiect! Ce s-a întîmplat mai tîrziu?
Ochii injectaţi ai lui Jud dădură roată prin sala de jude
cată, evitînd cu grijă să se uite la cineva anume.
- Ei, ce s-a mai întîmplat9
- Apoi mi-a zis aşa: Du-te şi scoală pe toţi oamenii
dacă poţi, că sînt femei şi copii pe vas, şi trebuie salvaţi de
la înec...
Urmă un moment de consultări între avocaţi.
- Hai, omule, adu-ţi aminte, spuse Henry Bull. Mai
gîndeşte-te.
Jud ridică ochii spre tavanul gotic, căutînd inspiraţie,
îşi linse apoi gingiile ştirbe.
145 ZILE ZBUCIUMATE
- Hai, spune!
• - Asta a spus, domnule. Sînt sigur.
- Şi eu îţi spun să te mai gîndeşti. Ceea ce spui acum nu
se potriveşte cu ce ai declarat sub jurămînt.
-C e9
- N-ai spus asta cînd ai depus mărturie în faţa judecă
torului şi a ajutorului lui.
- Cum9
- Spune-ne ce-ai spus prima dată.
- Asta am spus, nici mai mult, nici mai puţin.
- Lasă prostiile, omule. Dacă-mi permiteţi, excelenţă...
Ceea ce ai spus - uite că-ţi citesc - sună după cum urmează:
„Cînd căpitanul Poldark a venit la coliba mea, mi-a spus să
mă grăbesc şi să mă duc să-i trezesc pe prietenii mei pentru
că e o epavă, şi cu cît o golim mai repede cu atît mai bine,
pînă nu vine paza.“ Asta ai spus.
Jud se încruntă puţin, apoi pe faţa lui apăru o expresie
de jignire amestecată cu reproş.
- Nu, nn, domnule, niciodată n-au ieşit asemenea vorbe
din gura mea! Nici prin cap nu mi-a trecut! Nu-i cinstit, nu-i
drept, nu-i corect.
- Trebuie să-ţi amintesc, Paynter, că ai declarat aşa în
faţa martorilor şi ai semnat prin punere de deget. Ţi s-a citit
declaraţia înainte de a o semna.
- Eu sînt tare de urechi, spuse Jud uitîndu-se obraznic
la avocat. Se poate că n-au înţeles bine ce-am spus eu, şi eu
n-am înţeles ce-au spus ei. Mai mult ca sigur că aşa a fost.
Domnul Bull îşi dădu supărat la o parte poalele robei şi
se aplecă peste dosarul din faţa lui. încercă să-l facă pe Jud să
WINSTON GRAHAM 146
povestească cele întîmplate aşa cum îi convenea lui, dar curînd

apăru altă neînţelegere, urmată de altă discuţie neplăcută. Se
auzi atunci vocea rece şi calmă a domnului judecător Lister:
- Ştie martorul care e pedeapsa pentru mărturie mincinoasă9
- Mărturie mincinoasă? spuse Jud. In viaţa mea n-am
făcut aşa ceva. Nu ştiu să-mi scriu nici numele meu, dar pe al
altora9 Şi nu m-am apropiat de epave decît o dată şi atunci
ca să dau o mînă de ajutor oamenilor care se înecau. Oricine
ar face aşa.
Judecătorul se uită lung la Paynter, apoi spuse:
- Nu cred că martorul acesta vă va ajuta în vreun fel în
cauza dumneavoastră, domnule Bull.
Domnul Clymer se ridică plictisit.
- îmi permiteţi să vă atrag atenţia, excelenţă, asupra
faptului că, în faţa judecătorului de instrucţie, Paynter n-a
făcut o astfel de declaraţie cum se pretinde că a făcut mai
tîrziu. El neagă că ar avea cunoştinţă de evenimentele de care
ne ocupăm.
Urmă o discuţie aprinsă, dar Henry Bull nu ceda:
- Mai este o mărturie foarte importantă, făcută mai
tîrziu, excelenţa voastră Aş dori să i-o amintesc martorului...
- Foarte bine.
- Ascultă, Paynter, spuse Bull uitîndu-se fix la el, amin-
teşte-ţi de evenimentele din noaptea de şapte ianuarie. Ai fost
de faţă cînd vameşii şi soldaţii au sosit pe plajă. în declaraţie,
dumneata spui că acuzatul, căpitanul Poldark, conducea oa
menii care i-au atacat pe vameşi şi că l-ai văzut lovindu-1 pe
John Coppard, care a căzut rănit grav. Declaraţia aceasta e
adevărată, nu9 Aminteşte-ţi de avertismentul excelenţei sale:
te afli sub jurămînt. Poţi fi trimis la închisoare!
147 ZILE ZBUCIUMATE
Jud-îşi supse cei doi dinţi rămaşi şi ezită.

- Nu! spuse el brusc, aproape în şoaptă. Nu ştiu nimic
despre toate astea.
- Cum9 Ce-i asta? exclamă judecătorul.
- A u d asta pentru prima dată, excelenţă. Nu mi-au ieşit
niciodată vorbele astea din gură. Nu-i adevărat. Nu-i adevărat!
Henry Bull răsuflă adînc. Se întoarse bmsc către judecător.
- Excelenţă, vă cer permisiunea să chem pe domnul
Tankard şi pe domnul Blencowe.
Domnul judecător Lister duse buchetul cu plante aroma
tice la nas.
- V-aş aminti, domnule Bull, despre procesul lui Nairn
şi Ogilvie - care desigur că vă este cunoscut - cînd completul
de judecată a dezbătut cazul timp de patruzeci şi trei de ore
fară întrerupere. Nu intenţionez să se întîmple la fel aici - şi
mai aveţi mulţi martori de audiat.
Bull îşi flutură roba enervat:
- Excelenţă, este grav ce se întîmplă acum. Omul acesta
a adus o învinuire foarte serioasă unor tineri slujitori ai Coroa
nei. Mi se pare vital ca...
- A ş fi crezut, domnule Birll, spuse excelenţa sa plictisit,
că situaţia e clară şi pentru cel mai puţin inteligent dintre noi.
E clar că acest maptor a depus mărturie mincinoasă cînd va,
în timpul instrumentării procesului sau poate acum,- la proces.
Dacă a facut-o înainte sau acum, nu are prea mare importanţă
pentru cauza dumneavoastră, deoarece declaraţiile unui
martor mincinos nu au nici o greutate în justiţie..Dacă doriţi
să fie pus sub acuzare pentru acest motiv, vor decide cei
îndrituiţi să o facă. Eu nu mă voi opune Dar trebuie să vă fie
WINSTON GRAHAM 148
perfect clar că omul acesta are o capacitate mintală şi o inteli

genţă atît de limitate încît în orice caz va fi greu să se facă o
distincţie între prostia din naştere şi cea simulată. Dacă vreţi
să-mi ascultaţi sfatul, scoateţi-1 din boxă şi ocupaţi-vă în conti
nuare de cazul dumneavoastră.
- Cum doriţi, excelenţa voastră, Spuse Bull îmbufn
şi Jud fu scos afară fără multă vorbă.
Capitolul X I
A
* 7 n timp ce martorii următori se perindau în
4 ^ boxă, Verity se uita atentă la juriu. Erau
bărbaţi cu înfăţişare serioasă, îmbrăcaţi corect, cei mai mulţi
de vîrstă mijlocie; unii erau negustori, alţii făceau parte din
mica nobilime de ţară. In general, în Cornwall, nu se prea
condamnau faptele de care era acuzat Ross. Epavele erau
considerate ca o pradă legitimă. Vameşii erau priviţi cu ură şi
dispreţ. Dar Henry Bull uzase de toată şiretenia lui în finalul
pledoariei. Oamenii cu stare se temeau de vreo insurecţie a
minerilor. Cluburile de iacobini - oameni cu vederi radicale
- care se înfiinţaseră în Anglia pentru a sprijini pe revoluţionarii
din Franţa, scenele de violenţă petrecute toamna trecută la
Redruth, răzmeriţele repetate pentru pîine, toate acestea erau
un simptom al nemulţumirii care mocnea şi dădeau naştere
unui sentiment oribil de nesiguranţă. Cei care economiseau
douăzeci de lire pe an, construiau vreun hambar nou sau cum
părau o căruţă pentru fermă o făceau cu un sentiment de
incertitudine neştiind ce se va întîmplă în viitor. Dacă ar lăsa
ca tulburări ca aceasta să treacă fără pedepsirea aspră a insti
gatorului, ce s-ar mai putea întîmplă?
WINSTON GRAHAM 150
Căpitanul Clark era in boxa martorilor şi descria cele

întîmplate pe plajă în noaptea aceea ca pe o scenă din Infernul
lui Dante, cu vîlvătăi de foc, cu sute de femei şi bărbaţi beţi
petrecînd sau bătîndu-se, catîrii încărcaţi-la refuz cu prada de
pe vase, atacurile împotriva oamenilor din echipajul lui, cum
el împreună cu alţi doi oameni i-au păzit pe pasageri cu sabia
şi cuţitele scoase ca să nu fie sfîşiaţi în bucăţi.
Cînd a terminat, în sală s-a lăsat o tăcere neobişnuită.
Marinarul"reuşise să descrie scena cu atîta viaţă încît cei din
sală păreau să vadă totul în faţa ochilor, unii din ei indignaţi
să audă pînă unde puteau merge concetăţenii lor. în cele din
urmă, Ross spuse:
- Domnule căpitan, vă amintiţi că am venit la dumnea
voastră pe plajă şi v-am oferit dumneavoastră şi echipajului
adăpost pentm noapte în casa mea9
- Sigur că-mi amintesc, domnule, răspunse Clark. A
fost primul act de milă creştinească faţă de noi în noaptea
aceea groaznică.
- Şi v-aţi folosit de el9
- Da, desigur. Nouăsprezece dintre noi am petrecut
noaptea în casa dumneavoastră.
- Aţi fost trataţi bine acolo9
- Foafte bine, domnule.
- Cînd eraţi pe plajă, m-aţi auzit sau m-aţi văzut îndem-
nînd pe cineva să prade vasul dumneavoastră9
- Nu, domnule... Peste tot era întuneric, cu excepţia
focurilor aprinse. Dar nu v-am văzut pînă nu aţi venit să-mi
oferiţi adăpost.
- Mulţumesc. Ross se aplecă şi se consultă în şoaptă cu
151 ZILE ZBUCIUMATE
domnul Clymer. Domnule căpitan, aţi fost de faţă cînd m-am

întîlnit cu sergentul de dragoni9
-D a.
- A fost vreo ceartă între noi9
- După cîte îmi amintesc, l-aţi prevenit să nu coboare
pe plajă şi el a acceptat.
- Credeţi că a fost un avertisment prietenesc, făcut cu
scopul de a evita o vărsare de sînge9
- Se poate. Da, cred că e drept să spun aşa.
- Şi nu ne-am luat la bătaie9
- Nu, cît am fost eu acolo, sigur că nu!
- Cînd v-am condus la mine acasă, am intrat şi eu
înăuntru9
-D a.
- Mulţumesc.
- Un moment, căpitane, spuse Henry Bull, ridicîndu-se
repede cînd marinarul tocmai ieşea din boxă. Cît timp a stat
acuzatul cu dumneata cînd aţi intrat în casă9
- Cam zece minute.
- Şi cînd l-aţi mai văzut după aceea9
- Cam o oră mai tîrziu.
- Erau vameşi cu ei cînd v-aţi întîlnit cu soldaţii9
- N-am observat, n-am văzut.
- După cîte ştiţi, n-a fost nimic care să-l împiedice pe
acuzat să plece iar din casă, de îndată ce v-aţi instalat, şi să se
certe cu soldaţii9
- Nu, domnule.
- Mulţumesc, să intre căpitanul Ephraim Trevail.
Un bărbat slab şi scund luă loc în boxa martorilor şi
WINSTON GRAHAM 152
declară că fusese de faţă la încăierarea dintre soldaţi şi vameşi,

şi adăugă că îl văzuse pe Ross în fruntea răsculaţilor şi recu
noscu în el pe omul care îl lovise pe John Coppard. Ross nu-şi
amintea să-l fi văzut vreodată, dar n-avea cum să-i conteste măr
turia. Domnul Jeffrey Clymer îi înmînă o notiţă cu cîteva rîndun
prin care îl sfătuia să nu-i pună întrebări acestui martor ostil.
A fost chemat apoi Eli Clemmow care a spus aceeaşi poveste.
Ross nu-1 mai văzuse de trei ani. Simţi cum îl cu
prinde furia.
Cînd i-a venit rîndul să vorbească, l-a întrebat:
- Unde locuieşti, fclemmow?
Omul deschise gura şi rînji, lăsînd să se vadă dinţii scoşi
în afară. Se citea pe faţa lui ranchiuna pe care pînă atunci o
ţinuse ascunsă:
- La Truro.
- Cum se face că te aflai la Hendrawna, la nouă mile
depărtare de oraş, cînd a apărut epava?
- Nu eram acolo. Am auzit de prima epavă şi m-am
dus să văd şi eu ce se întîmplă.
- Mai de mult ai locuit pe pămîntul meu, nu-i aşa?
- Aşa e.
- Dar îţi aminteşti că te-am gonit pentru că tulburai
liniştea vecinilor şi le produceai necazuri?
- Vreţi să spuneţi că l-aţi gonit pe fratele meu din casa
lui, cu toate că n-a făcut nimic.
- Mă urăşti din cauza asta, nu-i aşa9
Eli îl întrerupse repede:
- Nu... nu. Nu-mi pasă de dumneata.
Domnul Clymer îi mai trimise un bileţel lui Ross: „Cere-i
detalii ca să-l încurci11.
153 ZILE ZBUCIUMATE
Ross i se adresă iar:

- Spune-mi, Clemmow, care din cele două epave au
eşuat mai aproape de casa mea?
Clemmow îşi supse buzele, dar nu răspunse nimic. Ross
aşteptă puţin:
- Ai auzit ce te-am întrebat?
- Era întuneric cînd am ajuns acolo.
- Care din cele două corăbii era mai mare9
Răspunsul veni după o lungă pauză:
- Pride o f Madras.
- Cîte catarge are?
- ... două sau trei.
- De unde ştii care din ele era9
- Am auzit ce ziceau oamenii.
- Cea mai mare era mai aproape sau mai departe de
casa mea9
încă o pauză.
- Presupun că ai văzut focurile sus, la Damsel Point9
-...D a.
- N-a fost nici un foc acolo şi în apropiere. N-ai fost pe
plaja de la Hendrawna în noaptea aceea, nu-i aşa9 Ai stat tot
timpul în oraş, la Truro:
- Ba am fost! încerci să mă încurci! Eli Clemmow era
alb la faţă şi încordat. încercă să explice, dar domnul Henry
Bull se ridică iar şi-l opri.
- .Ai fost vreodată pe mare, domnule Clemmow?
- Păi... nu, n-aş putea spune că „pe mare“ . Dar...
- Deci dacă s-ar afla două epave pe plajă, în întuneric,
la oarecare distanţă una de alta, U-ar fi greu, nefiind de meserie,
să spui care e mai mare?
WINSTON GRAHAM „ 154
- Da, e adevărat!
- Mult mai greu decît dacă ai fi luat parte la ja f şi dacă
ai fi atacat echipajul7
Eli dădu din cap recunoscător.
- Ai observat unde anume erau focuri aprinse9
- Nu. Erau pe acolo..', ici şi colo.
- La ce distanţă te aflai cînd s-a iscat bătaia dintre acuzat
şi vameşi?
- Care se presupune că s-a iscat, spuse domnul JefFrey
Clymer, ridicîndu-se şi aşezîndu-se repede la loc.
- Care se presupune că s-a iscat.
- Păi... aproape, cam cît de aproape sînteţi acum de mine.
- Şi declaraţia făcută acum subjurămînt, este o relatare
exactă a unui martor ocular a faptelor care au avut loc?
- Da, e adevărat, aşa cum mă vedeţi şi vă văd.
*
Demelza simţea cum o cuprind valuri de slăbiciune. O

copleşeau, apoi dispăreau, lăsind-o fără vlagă. Fusese chemat
vameşul Coppard, care confirmase declaraţiile anterioare, dar
ce e drept nu afirmase că fusese atacat de acuzat şi nici că
acesta s-ar fi aflat acolo. Venise şi sergentul de dragoni să
depună mărturie. După-amiaza trecuse de jumătate şi pînă
atunci nu luaseră nici o pauză să se mai răcorească. Doi negus
tori ambulanţi se strecuraseră prin uşile întredeschise şi făceau
un comerţ susţinut, deşi ilicit, în rîndurile din spate. Căldura
şi mirosul erau înăbuşitoare.
Ultimul martor al acuzării era Hicks, judecătorul care
instaimentase cazul, luînd toate depoziţiile, inclusiv pe a lui
Ross. Se ivise o dificultate la tribunalul din Truro cînd s-a
aflat că justiţia cerea ca judecătorii de acolo să continue pro
cesul. Unii dintre magistraţi ţineau partea acuzatului şi ar fi
155 ZILE ZBUCIUMATE
fost nedrept să-şi asume această sarcină. Alţii, ca de exemplu

Prea Sfinţia sa doctorul Halse, erau contra lui. în cele din
urmă a fost ales să prezideze Ephraim Hicks, o nulitate. Pe
Hicks îl interesa în primul rînd sticla de coniac, totuşi depozi
ţiile martorilor fuseseră notate cu destulă imparţialitate. *
Era riadul lui Hicks acum să prezinte toate depoziţiile
martorilor, fapf extrem de periculos.
Din răspunsurile acuzatului la interogatoriu se părea
că recunoscuse învinuirea de a fi trezit vecinii cînd a apărut
pripna epavă.
La întrebarea,,Cu ce scop aţi facut-o9“ răspunsese: „Sînt
familii în comitat care mor de foame." întrebâre: „l-aţi conflus
pe oamenii ăştia pînă la epavă9" Răspuns: ,.N-aveau nevoie
să-i conducă nimeni. Cunosc locurile la fel de bine ca mine“ .
întrebare: „I-aţi îndemnat să atace echipajul vasului Oueen
Charlotte?" Răspuns: „Nici un membru din echipajul vasului
Oueen Charlotte n-a fost atacat'1. „Aţi fost primul care s-a
urcat la bordul lui şi dacă da, cu ce scop9" „Scopul meu a
fost să văd ce încărcătură are." „Mai era cineva din echipaj la
bord cînd aţî ajuns acolo911 „Nu, numai un singur pasager şi
era mort.11 „Era mort cînd aţi ajuns pe vas9" „Desigur Mă
acuzaţi că l-am omorît eu9" „I-aţi ajutat pe prietenii dumnea
voastră să se suie pe vas cu ajutorul unei frînghn9'1 „Da."
„Aţi încercat să aduceţi pe ţărm trupul mortului0" „Nu, n-am
încercat." „Aţi contribuit la eşuarea vasului şi la prădarea lui9"
„Nu.11 „Eraţi de faţă cînd se întîmpla asta9" „Da." „Aţi făcut
vreo încercare să opriţi prădarea vasului9" „Nu, eu nu sînt
om al legii.11 „Dâr eraţi singuail gentleman prezent a.colo,
singura persoană care să poată opri jaful chiar de Ia început11
„Exageraţi influenţa mea." . '
Interogatoriul continuă: „Aţi fost printre primele per
WINSTON GRAHAM 156
soane care au văzut al doilea naufragiu?11„Cred că da.11„I-aţi

îndemnat pe prietenii dumneavoastră să atace echipajul vasului
Pride o/M adras?“ „N-am făcut aşa ceva.11„Aţi stat deoparte
şi aţi lăsat să fie atacaţi fără să protestaţi?11 „N-au fost atacaţi
de vreun om pe care să-l cunosc eu. Sosiseră pe plajă un
mare număr de mineri de prin alte părţi.“ „N-aţi răspuns la
întrebare 11 „N-am ce alt răspuns să vă dau. Nu puteam fi
peste tot în acelaşi timp.11„Dar aţi fost la bordul vasului Pride
o f M adras?“ „Da, am fost.11 „Cu mult înainte de a le oferi
ajutor marinarilor naufragiaţi?11 „Cu puţin timp înainte11. „Aţi
aprobat răzmeriţa care se dezlănţuise9'1 „N-am considerat-o
ca o răzmeriţă.11 „Şi acum o aprobaţi?11 „Sînteţi de acord că
familii întregi să nu.aibă ce mînca?11
La sfîrşit negase că ar fi ştiut ceva despre atacul împo
triva soldaţilor şi vameşilor.
Au urmat apoi martorii apărării. Erau numai cinci. Mai
întîi au fost chemaţi John şi Jane CHmlett, care au declarat că
acuzatul nu a mai părăsit casa după ce a intrat împreună cu
echipajul naufragiat. Prima oră, în timpul căreia cei doi le
dăduseră băuturi calde naufragiaţilor, a petrecut-o lîngă patul
soţiei sale bolnave, care dormea. Henry Bull a încercat să-i
intimideze, dar n-a reuşit. Dacă acuzatul ar fi plecat iar de
acasă, asta nu s-ar fi putut întîmplă decît mult mai tîrziu, mult
după momentul atacului. Au urmat Zacky Martin şi ;,White-
head11 - Cap alb, care au vorbit despre purtarea corectă a lui
Ross în toate ocaziile. Ultimul martor era Dwight Enys.
. Nu ştia.cum se desfăşurase procesul'pînă atunci. Ieşise
soarele şi razele pătrundeau prin ferestrele înalte. Printre spec
tatori zări capul cu păr roşu-arămiu al Carolinei. Era acolo,
aşa cum spusese.
157 •
ZILE ZBUCIUMA TE
-------- ---
Dwight se afla într-o situaţie stînjenitoare: era faţă în

faţă cu Ross şi i se cerea să depună mărturie. Se adresă direct
judecătorului:
- Excelenţă, sînt doctorul care a îngrijit-o pe soţia căpi
tanului Poldark şi pe copilul lui în timpul bolii grave de care
au suferit (m orbus strangulatorius). Căpitanul Poldark n-a
dormit aproape o săptămînă. Ştiu asta pentru că am fost tot
timpul în casa lor. Singurul lui copil i-a murit şi a fost îngropat
numai cu o zi înainte de naufragiu. Soţia lui era încă grav
bolnavă. L-am îngrijit în noaptea dinaintea naufragiului şi am
ajuns la concluzia că e la un pas de o depresiune nervoasă.
Consider că nervii i-au cedat şi orice ciudăţenie ar fi apărut în
acţiunile lui în următoarele două zile trebuie atribuită stării în
care se afla.
Se făcuse tăcere. Toţi ascultau acum cu atenţie. Henry
Bull se uită la Ross şi se ridică aranjîndu-şi roba. Declaraţiile
acestui martor erau periculoase pentru acuzare.
- Sînteţi farmacist, domnule doctor Enys?
- Nu, sînt medic.
- După cîte ştiu, în provincie nu se face nici o deosebire
între unul şi altul.
- Nu ştiu care e situaţia peste tot în provincie. De fapt,
e o mare diferenţă între un farmacist şi un medic.
- Nu poate aproape oricare din ei să practice meseria
de medic dacă vrea?
- Nu are dreptul să o facă.
- Dumneata ai acest drept?
- Sînt licenţiat al Colegiului Medical din Londra.
Domnul Bull se uită pe fereastră. Nu se aşteptase la
acest răspuns.
WINSTON GRAHAM 158
- Aţi venii să practicaţi medicina cam departe de Lon

dra, doctore Enys.
- M-am născut în Cornwall.
- Ce vîrstă aveţi, dacă-mi permiteţi9
- Douăzeci şi şase de ani.
- De cît timp practicaţi medicina9
- Aproape de trei ani.
- Trei ani... Şi cu cine aţi studiat Ia Londra9
- Am studiat teoria şi. practica medicinei cu doctorul
Fordyce, domiciliat în Essex Street, obstetrica cu doctorul
Leake din Craven Street şi chirurgia cu'domnul Perei val Pott,
la spitalul St. Bartholomew.
- Aha, şi chirurgia1Foarte interesant Şrcu cine aţi stu
diat bolile mintale?
- Cu nimeni anume...
-Jnseam nă că părerile dumneavoastră cu privire la acest
subiect nu au nici o relevanţă, nu-i aşa9
Dwight se uită lung la avocat:
- Trebuie să vă spun, domnule, că nu există nici un
studiu organizat al acestor maladii. Numai prin experienţă
clinică poţi căpăta cunoştinţe despre aceste boli
- Cunoştinţe şi experienţe pe care le-aţi căpătat în
mare măsură.
- ... Am căpătat experienţă, dar n-aş putea spune că în
mare măsură.
-A ţi vizitat, desigur, spitalul Bedlam şi aţi studiat acolo.
- Nu, n-am fost acolo.
- Cum9 N-aţi fost acolo9
- Nu.
- Atunci înseamnă că
- Nu vreau să spun că domnul căpitan Poldark nu este

în deplinătatea facultăţilor mintale. Ceea ce afirm este că,
după părerea mea, un timp nu a fost el însuşi din cauza supă
rării adînci şi a lipsei de somn.
- Avînd în vedere acestea aţi justifica purtarea lui7
- Da, desigur.
- Credeţi că oricine ar pierde un copil are o scuză dacă
provoacă tulburări în trei parohii, tulburări soldate cu pierderi
mari materiale şi de vieţi omeneşti7
- Nu cred că domnul căpitan Poldark e autorul tulbu
rărilor. Dar dacă s-a purtat ciudat în unele privinţe cred că a
facut-o din cauza unei pierderi temporare a controlului de
sine. în mod normal el nu este un om care să încalce legea.
- Asta se va afla după verdict, spuse Bull cu voce mieroa
să. în prezent vă sugerez să nu puneţi în discuţie caracterul lui.
- Nu-mi pot exprima decît părerea mea în calitate de medic.
- Asta am aflat deja. Mulţumesc, doctore Enys
Dwight ezită.
- Este o părere pentru care mi-aş risca chiar reputaţia.
- Noi nu ştim care e reputaţia dumneavoastră, doctore
Enys. Totuşi vă mulţumim.
- Un moment, se auzi vocea excelenţei sale domnul
judecător Lister. Dwight se opri.
- Spuneţi că v-aţi format această părere despre acuzat
în noaptea dinaintea celor întîmplate. Pe ce se bazează părerea
dumneavoastră?
- Pe comportarea lui în general, excelenţă. Nu era destul
de coerent în cele ce spunea. Cînd a murit fiica lui a venit
multă lume la înmorrriîntare, oameni din toate clasele sociale.
Să ştiţi că se bucură de mult respect. Dar pentru că soţia lui
WINSTON GRAHAM 160
era bolnavă nu a patut să le ofere mîncare şi băutură cum se

obişnuieşte în Cornwall laînmormîntări. Acest lucru l-a perse
cutat mult pe căpitan. Mereu spunea că regretă că n-a putut
să le ofere nimic. Nu era beat, bea foarte puţin atunci. După
mine asta se datora numai stării lui sufleteşti.
- Mulţumesc, spuse judecătorul şi Dwight părăsi boxa.
Se produse iar mişcare în sală. Oamenii se ridicau, îşi
întindeau picioarele,-scuipau, se auzea fîşîit de hîrtii. Dar ni
meni nu ieşea din sală şi cei care voiau să mai intre nu mai
aveau loc. Acum era ultima şansă a acuzatului să atragă curtea
şi juriul de partea lui, prin elocvenţă dacă o avea, sau, dacă
nu - cum se întîmplă de obicei - trebuia să-şi citească apăra
rea pregătită cu ajutorul avocatului său şi să spere că-i va
fi de folos.
Capitolul XII
enise momentul. Acum ori niciodată. Tre-

v buia să aleagă: apărarea aşa cum şi-o în
chipuia el, declarînd pe faţă şi în puţine cuvinte ceea ce simţise
şi făcuse... Sau umilinţa prefăcută a lui Clymer, negînd totul,
dînd noi interpretări declaraţiilor făcute la tribunal... Sau un
compromis, folosind părţile mai moderate din propria lui apă
rare şi pe cele mai puţin nesincere din cea întocmită de Clymer.
Dacă adopta ultima alternativă, se va poticni şi va şovăi.
Toţi aşteptau...
- Excelenţă, spuse Ross, cazul acesta v-a răpit mult d
timpul dumneavoastră. Voi încerca să fiu cît mai scurt, atît
cît va fi necesar pentru a face apel la clemenţa dumneavoastră
şi la înţelegerea juriului. Avocatul acuzării a spus despre mine
tot ce se poate mai rău.
Au fost citaţi martori în sprijinul pledoariei sale, şi eu la
rîndul meu am chemat martori care să demonstreze netemei
nicia afirmaţiilor lor, sau a unor părţi din ele. Ei au spus despre
mine tot ce se poate spune mai bun. I-aţi ascultat şi pe unii, şi
pe alţii şi puteţi trage propriile dumneavoastră concluzii.
E adevărat că în ziua de şapte ianuarie se aflau pe plaja
WINSTON GRAHAM 162
de la Hendrawna două epave, ceva mai jos de casa mea, e

adevărat că servitorul meu m-a informat despre prima epavă
chiar cînd se lumina de ziuă şi că am pornit călare să-i anunţ
pe cîţiva oameni din vecinătate. Dacă mă întrebaţi ce motiv
am avut, nu mi-1 amintesc. Dar aşa am făcut şi în scurt timp
au venit pe plajă un mare număr de oameni şi au luat tot ce se
afla pe vase. Am fost acolo aproape toată ziua, dar. deşi casa
mi-a fost percheziţionată, nu s-a găsit la mine nimic din încăr
cătura de pe vase. De fapt, eu n-am luat nimic. E cam ciudat,
nu credeţi, ca instigatorul şi conducătorul unei gloate nelegiu
ite să nu-şi însuşească nimic din pradă9
Acum să vorbim despre gloata nelegiuită. în pledoaria
sa, domnul avocat a spus că erau mai mult de două mii de
oameni pe plajă. E adevărat. Dar mai tîrziu a mai spus - dacă
îmi amintesc bine - că oamenii aceştia erau scursorile fară de
lege din cinci parohii. Mă întreb dacă ştie cît de puţin populată
e regiunea aceasta. întreaga populaţie a cinci parohii nu de
păşeşte şase mii de oameni, cu femei şi copii cu tot. Vrea
oare să spună că toţi oamenii în putere din aceste parohii sînt
nişte ticăloşi nelegiuiţi9 Nu cred că dumneavoastră, oameni
cu raţiune, puteţi fi de acord cu o astfel de apreciere.
Ross se întoarse iar spre judecător şi, pe măsură ce pleda,
se încălzea puţin, nefiind vorba pentru moment de cauza lui.
- N u , excelenţă, din cei două mii de oameni de pe plajă,
nici cincizeci n-au venit cu intenţia de a încălca legea, nici
zece măcar. Toţi ceilalţi sînt cetăţeni loiali şi credincioşi ai
Maiestăţii sale Regelui şi au venit - aşa cum ar veni oricine
indiferent de clasa din care face parte - să vadă un eveniment
senzaţional, fie el un incendiu, un naufragiu sau o sesiune a
curţii cu juri, sau o execuţie N-aveau nevoie să-i poftesc eu.
163 ZILE ZBUCIUMATE
Ar fi venit şi fără invitaţia mea. Poate că vreo cincizeci au

venit mai repede pentru că i-am anunţat eu. Asta e tot.
Sus, pe faleză, se află o mină de unde se vede plaja. Cînd
cineva de acolo a zărit epava - pentru că e sigur că a zărit-o
- nu credeţi că ar fi făcut la fel ca mine, că şi-ar fi trezit
prietenii - fără să se mai gîndească de ce, ci pur şi simplu
ca. să-i trezească9
Gnd Ross se opri ca să-şi adune gîndurile, cineva chicoti
tare în fundul sălii. Ştiu imediat cine a fost. Eli Clemmow
făcuse la fel cu trei ani în urmă cînd Ross luase cuvîntul la
curtea cu juri ca să-l apere pe Jim Carter. Atunci chicotitul îşi
făcuse efectul: întrerupsese expunerea lui Ross şi abătuse aten
ţia judecătorilor. Aşa ceva nu trebuia să se mai întîmple.
- Domnilor juraţi, continuă el, cît despre cele întîmpla
cînd oamenii aceia au sosit pe plajă şi au văzut cele două
corăbii naufragiate, trebuie să vă rog să vă gîndiţi un moment
la tradiţiile acestor locuri. Se spune că s-a încercat întotdeauna
ademenirea corăbiilor prin focuri false ca să se-izbească de
ţărmuj stîncos. E o calomnie răspîndită numai de oameni de
rea-credinţă sau ignoranţi. Se ştie prea bine că unii oameni
caută pe plajă rămăşiţe aduse de apă de pe epavele plutitoare
sau resturile; rămase după reflyx. Legea spune că resturile
acesteaâparţin statului sau poate unuia sau altuia din stăpînii
pămîntului; dar, de fapt, cînd aceste resturi n-au nici o valoare,
nu încearcă nimeni să le recupereze de la cei ce le-au găsit. In
vremuri de lipsuri cumplite, rămăşiţele astea neînsemnate au
fost singurul mijloc de supravieţuire al oamenilor, al unor
oameni cin stiţi^ -a format astfel un obicei, o tradiţie. Ce se
întîmplă atunci cînd un vas întreg eşuează9 Oamenii vin în
număr mare pe plajă, să vadă epava şi să ajute la salvarea
WINSTON GRAHAM 164
echipajului. în parohia mea sînt două văduve care n-ar fi vă

duve dacă soţii lor n-ar fi încercat să salveze marinari naufra
giaţi. Dar cînd munca de salvare s-a terminat, ce să facă9 Să
stea şi să aştepte pînă vin vameşii9 Legea spune că da. Aşa e
drept după lege. Dar cînd copiii lor n-au o coajă de pîine
pentru a-şi potoli foamea sau o zdreanţă cu ce să-şi acopere
goliciunea, nu poţi să le pretinzi să judece cum ar trebui.
Ross captase din nou atenţia curţii.,
- Domnul avocat a pretins că oamenii ăştia sînt revolu
ţionari - că şi eu sînt un revoluţionar - împinşi de dorinţa de
a răsturna autoritatea. Răspund simplu că nimic nu e mai de
parte de adevăr. Nu sîntem revoluţionari. Cît despre atacul
asupra echipajului celui de-al doilea vas - a fost un episod
ruşinos pe care nu voi încerca să-l scuz. Atacul a fost comis
de oameni beţi, veniţi din alte părţi - nu la chemarea mea, ci
pentru că vestea despre primul naufragiu a ajuns pînă la ure
chile lor.
în sfîrşitTajungem acum la atacul asupra vameşilor. Nu
e nevoie să mă apăr sau să mă scuz, pentru că eu n-am fost
acolo. Nu i-am văzut pe vameşi şi nici ei pe mine. L-am pre
venit pe sergentul de dragoni să nu coboare pe plajă atunci
pentru că toată lumea era înfierbîntată şi doream să evit o
vărsare de sînge. Pînă să ajungă pe plajă, vameşii n-ar mai fi
avut ce să facă.
Ross se uită din nou prin notele lui Clymer, dar nu mai
găsi nimic de adăugat.
- Asta e tot ce am avut de spus. Sînt gata să accept
orice mă aşteaptă şi contez pe imparţialitatea, simţul de drep
tate şi omenia excelenţei voastre şi pe ale dumneavoastră,
domnilor juraţi, concetăţenii mei.
165 ZILE ZBUCIUMATE
Se înclină şi se aşeză iar pe banca acuzaţilor. în acelaşi

timp se auzi în fundul sălii un murmur de aprobare.
Verity şopi:
- Nu cred că am putea ieşi acum nici dacă am vrea.
Băncile şi toată sala sînt ticsite de lume.
- Nu. Trebuie să stăm aici. Mă simt mai bine.
- Miroase sărurile astea.
- Nu, nu. Să ascultăm.
- Sînt trei capete de acuzare, spuse excelenţa sa domnul
judecător Lister, pentru care acest om se află în faţa dumnea
voastră. Este acuzat că a îndemnat la răzmeriţă, la distrugeri
şi a atacat un funcţionar al statului. Aţi ascultat mărturiile şi
este de datoria dumneavoastră să pronunţaţi verdictul potrivit
cu mărturiile Puteţi să-l găsiţi vinovat pentru toate cele trei
acuzaţii, sau pentru oricare dintre ele.
Cît despre a treia acuzaţie - şi anume atacarea şi rănirea
unui funcţionar al statului - mărturiile sînt împărţite. Doi mar
tori au jurat că el este autorul, doi au declarat că nu se poate
ca el să fi fost acolo. Funcţionarul însuşi nu e sigur de identita
tea celui care l-a atacat. Era o noapte întunecoasă, bătea un
vînt puternic şi e posibil să-l fi confundat. Dumneavoastră
veţi decide dacă preferaţi să acceptaţi mărturia celor doi servi
tori care jură că stăpînul lor n-a mai părăsit casa sau pe cea a
lui Trevail şi Clemmow care declară că l-au văzut trîntindu-1
pe funcţionar la pămînt. Dar permiteţi-mi să vă atrag atenţia
că în legea engleză există o axiomă conform căreia acolo
unde există o îndoială aceasta este în avantajul acuzatului.
în imaginaţia ei febrilă, Demelzei i se păru că judecătorul
se uita la ea cînd vorbea. ♦
- Cît despre primele două acuzaţii, pot fi interpretate
WINSTON GRAHAM 166
în două feluri. Acuzatul recunoaşte că a chemat oamenii la

epavă, dar afirmă - pare să afirme - eă scopul său a fost să
dea ajutor naufragiaţilor, dar şi să jefuiască vasul, şi că tulbură
rile au izbucnit fără îndemnul sau dorinţa lui. Dacă eu interpre
tez corect intenţiile'lui, aceasta este apărarea lui şi esenţa
problemei; totuşi, unele declaraţii ale sale şî unele-din acţiunile
sale de atunci permit o altă interpretare. Dacă, de exemplu, îl
preocupa în adevăr salvarea pasagerilor, şi a echipajului, de
ce n-a fost mai activ în a o face? Cum se explică faptul că
între momentul în care a înotat pînă la primul vas şi oferta
întîrziată de adăpost făcută celor de pe al doilea vas - mai
tîrziu - aparent nu a făcut nici un efort ca să-i ajute9 Ei nu
l-au văzut. El spune că nici el nu i-a văzut. Dar recunoaşte că
se afla pe plajă. Ce a făcut acolo în tot acel timp?
Domnul judecător Lister nu vorbea după note. De fapt,
nu luase note în timpul procesului
- Medicul acuzatului s-a prezentat ca martor ca să ar
starea de adîncă suferinţă şi derută în care se afla căpitanul
Poldark în momentul naufragiului, lăsînd să se înţeleagă că
atunci nu era responsabil.de acţiunile sale. Dumneavoastră
vă revine să hotărîţi dacă o asemenea mărturie poate avea
destulă greutate ca să fie de importanţă vitală. Eu aş sublinia
numai că în momentul instrumentării - care a avut loc şase
săptâmuii mai tîrziu - o astfel de stare nu mai putea exista.
Aţi auzit declaraţiile făcute de acuzat la instrumentarea proce
sului, declaraţii care v-au fost citite clar, şi nu mă îndoiesc că
sînt prezente în mintea dumneavoastră Vă amintiţi că i s-a
pus întrebarea: „Cu ce scopT-aţi condus pe prietenii dumnea
voastră la epavă9" La care răspunsul său a fost: ..Erau oameni
167 ZILE ZBUCIUMATE
în districtul acesta care mureau de foame11. Mai tîrziu a fost

întrebat: „Aţi aprobat răzmeriţa care izbucnise9" Şi el a răs
puns: „N-am considerat-o ca o răzmeriţă11. V-aţi putea întreba
ce a crezut că este? A pnvit-o ca pe un act admisibil de jaf şi
tîlhărie? Aţi putea spune: „Dar dacă a treia acuzaţie nu e dove
dită, e greu de dovedit că acuzatul a comis un act ilegal în
celelalte cazuri. Unde e mărturia care să dovedească' concret
vinovăţia lui9 De exemplu, l-a văzut cineva luînd un băţ sau
o piatră de pe cele două vase9' 1Răspunsul este nu. Dar, după
lege, dacă eşti convins că a avut loc o răzmeriţă, trebuie să
mai fii convins şi că acuzatul a fost implicat în aşa măsură
încît să fie vinovatul principal. Intenţia comună de a comite o
crimă face din fapta unei singure persoane fapta tuturor - şi
nici măcar nu e necesar ca cineva să fie prezent la comiterea
crimei ca să fie considerat vinovat. De exemplu, poate să nu
fie văzut că a luat parte la o crimă, dar dacă în acelaşi timp a
stat de pază pentru ucigaşi şi ştia ce vor să facă, va fi conside
rat vinovat.
Toţi ascultau. Nu se auzea nici o vorbă. Demelza simţea
că-i îngheaţă inima.
- Mai departe acum. După lege, dacă mai multe perso
ne se însoţesc pentru a comite un act ilegal şi comiţîndu-1 are
loc o crimă, un act mai grav decît cel pe care au avut intenţia
să-l comită, atunci toţi împreună sînt vinovaţi de actul cel
mai grav, oricît de oribil li s-ar părea unora dintre aceste per
soane şi chiar dacă aceasta sau aceştia n-ar fi avut intenţia
să-l comită. Urmează deci ca dumneavoastră să hotărîţi, ba-
zîndu-vă pe mărturiile pe care le-aţi auzit: în primul rînd,
dacă acuzatul era pe plajă în momentul naufragiului, în al
WINSTON GRAHAM 168
doilea rînd, dacă-se afla acolo împreună cu ceilalţi cu intenţia

de a jefui epava; în al treilea rînd, dacă jaful, răzmeriţa şi
atacul au avut loc.
Memoria extraordinară a judecătorului absorbise tot ca
un burete şi acum, printr-o singură stoarcere, scotea totul la
iveală, cîteodatăîn favoarea acuzatului, dar mai ales împotriva
lui. Domnuljudecător Lister nu putea fi suspectat de părtinire:
el nu făcea să încline balanţa într-o parte sau alta, el măsura
cu precizie greutatea, arătînd' exact în ce parte atîrna mai greu.
îşi îndeplinea datoria aşa cum fusese împuternicit de rege.
înalta lui poziţie în societate se datora acestei imparţialităţi.
- Acuzatul, termină el, a încercat să găsească circu
stanţe atenuante pentru delictele de răzmeriţă şi jaf, invocînd
suferinţele şi lipsurile care apasă populaţia săracă în momentul
de faţă. Asta nu are nici o legătură cu faptele şi aveţi datoria
să nu ţineţi seama de ele. Acuzatul a consacrat o parte din
pledoaria sa apărării cetăţenilor săi care nu sînt implicaţi în
procesul care se judecă acum. Puteţi considera apărarea aceas
ta ca un sentiment demn de admirat din partea lui, dar aţi
greşi faţă de societate dacă aţi permite ca simpatia sau un
patriotism îngust să vă influenţeze în orice hotărîre pe care o
consideraţi corectă. Vă rog acum să vă îndepliniţi datoria
pe care v-aţi asumat-o sub-jurămînt, indiferent de conse
cinţe sau de orice altceva, cu excepţia dorinţei de a face
dreptate în procesul dintre stat şi acuzat. Vă rugăm acum
să pronunţaţi verdictul.
în larma generală care a izbucnit, Verity văzu că jude
cate .1 se uită la ceas. Era aproape ora patru şi mai erau de
judecat c'îteva procese. Juraţii începură să se sfătuiască în
169 ZILE ZBUCIUMATE
■şoaptă, conştienţi că toată lumea se uită la ei. De cîteva ori,

lui Verity i se păru că Demelza o să leşine, dar, slavă Domnu
lui, o văzu că-şi revine şi se stăpîneşte. Părea că partea cea
mai grea trecuse şi acum urma reacţia la lovitura pe care o primise.
- Vă puteţi retrage dacă donţi, spuse judecătorul p
mului jurat.
Primul jurat îi mulţumi şi se consultă din nou cu ceilalţi;
apoi îi spuse ceva aprodului şi acesta se duse la judecător.
Grefierul bătu cu ciocănelul în masă, făcînd linişte, şi judecă
torul se ridică, salută înclinîndu-se şi ieşi. Juriul hotărîse să
se retragă.
*
„S-a terminat, se gîndea Ross, şi ar fi fost mai bine dacă

rămîneam la punctul meu de vedere şi pledam aşa cum am
vrut. Am căutat o scăpare în ultimul moment. Laşitate şi com
promis. Căutînd să mă conving că o fac pentru Demelza. De
fapt, slăbiciunea şi laşitatea mea şi insistenţele lui Clymer. Şi
nu mi-a folosit la nimic. Chiar dacă aş fi mers pînă la capăt şi
m-aş fi tîrît în faţa lor, aşa cum a vrut el. Şi aşa ce-am realizat7
Nici măcar n-am satisfacţia că le-am spus exact ce am gîndit...
despre proces, despre suferinţe, despre naufragiu Un .gust
amar în gură.
Judecătorul cu faţa lui acră şi îngustă. O maşină care
aplică legea. Dacă mă trimite la închisoare, chiar că am să ies
de acctlo revoluţionar... am să-i tai beregata într-o noapte
cînd sforăie mai bine în pat. Ar fi mai bine să mă spînzure. Şi
Demelza9 E greu să o văd fără să întorc capul. Nu văd decît
cu coada ochiului culoarea fustei şi mîinile cum le ţine în
poală. Le frămîntă mereu, nu poţi sta liniştită, nu-i aşa, iubito9
WINSTON GRAHAM 170
Poate că ar fi trebuit să mă tîrăsc, să mă tîrăsc în adevăratul'

sens al cuvîntului, de dragul ei. Milă, milă vă rog! The Qual-
ity o f mercy is noi strained, it droppelh as fhe.gentle rain
from heaven upon iheplace beneath. * Ce dracu’ mai discută
juriul9 Cred că e perfect clar şi pentru ei şi pentru judecător,
care de fapt le-a şi explicat ce să facă.
Verity aici! Asta e o surpriză! Trebuie să-i scriu şi să o
rog să aibă grijă de Demelza. Ar fi trebuit să mă gîndesc mai
demult. Demelza o să-i asculte sfaturile. Poate c-a fost bine
că Julia a murit: n-ar fi fost plăcut pentru ea să afle... Dar
poate că dacă n-ar fi murit, nimic din toate astea nu s-ar fi
întîmplat. Poate că Dwight a spus adevărul. Nu se poate!
Eram în minţile mele, normal cum nu se mai poate. Serios,
tînărul ăsta! Păcat că a dat de bucluc atunci.
■Poate că o să mi se permită să stau cîteva minute cu
Demelza cînd se va termina. Dar ce să-i spun. . N-are nici un
rost. Ce să-i spun într-un timp aşa de scurt9 Ce-o fi facînd
juriul? Are puteri absolute, ca un monarh pe tronul lui, cu
sceptrul în mînă. Are mai multă putere decît cel ce poartă
coroana. Sceptrul e cel ce simbolizează puterea laică aici, pe
pămînt...“ Puterea laică. Excelenţa sa domnul judecător Lister.
Puterea laică... Juriul se întorcea în sală.
*
Nu trecuseră.decît zece minute, dar, aşa cum spunea

Zacky, acolo, în fundul sălii, părea că trecuse o lună. Intrară
încet, unul după altul, doisprezece oameni cinstiţi, corecţi,
* Citai celebru din N egustorul din Veneţia de W illiam Sha

speare (actul IV, scena I), (apro.v): Iertarea n-o forţează nimeni; venind
din ceruri, ea cade ca o ploaie blîndă pe pămînl (n t r ).
171 ZILE ZBUCIUMATE
tot atît de stîngaci cum fuseseră cînd plecaseră din sală. Primul
jurat avea un aer vinovat, ca şi cum se considera pasibil de
vreo pedeapsă pentru vreo vină şi era adus în faţa curţii la
judecată. Cînd intră domnul judecător Lister, toţi se sculară
în picioare şi se făcu brusc linişte cînd se aşeză.
Grefierul se sculă şi spuse:
- Domnilor juraţi, aţi căzut de acord asupra verdictului?
- Da, răspunse primul jurat înghiţind în sec.
Declaraţi acuzatul vinovat sau nevinovat?
i - Juriul declară acuzatul... Primul jurat se opri şi o lu
de la început: Juriul declară acuratul nevinovat în toate cele
trei cazuri.
Tăcerea nu dură decît o clipă,-întreruptă de aplauzeS-şi
urale. Aproape imediat urmară huiduieli şi strigăte de ,^Ru-
şine'“, dar şi acestea se pierdură, acoperite de discuţiile nume
roase care răsunau în toată sala. Grefierul făcu linişte bătînd
cu ciocănelul în masă.
' *
- D a c ă nu se face linişte, voi fi obl igat să e v a c u e z

sala, se auzi v o c e a excelenţei sale, şi voi lua măsuri î m p o t r i
va ce lor vinovaţi.
Ross râmase pe Ioc, neştnnd da c ă era liber sau dacă
legea mai pregătea ceva împotriva lui. O clipă mai tîrziu, ochii
lui albaştri întîlniră ochii'judecătorului.
- Acuzat, i se adresă d o m nu l j u d e c ă t o r Lister Ai fost
judecat pen tai trei învinuiri de un | u n u format din concetăţenii
dumitale, care te-au declarat nevinovat. îmi ră mî n e deci să
d au ordin să fii eliberat. Da r înainte de a pleca d o re s c să-ţi
dau un sfat. Nu mi se cuvine mie să c om e nt e z verdictul juriului,
dar ar trebui să fu r ec un o s c ă t o r lui D u m n e z e u pent ru această
WINSTON GRAHAM 172
eliberare care se datorează mai mult clemenţei decît logicii.

Peste cîteva clipe vei părăsi această curte în calitate de om
liber - liber să te întorci la merituoasa dumitale soţie şi să
începi o nouă viaţă împreună cu ea. Apărarea dumitale exce
lentă - şi reputaţia de care te bucuri în alte domenii - arată că
eşti un om capabil şi plin de talente. Te-aş îndemna, în propriul
dumitale interes, să-ţi învingi tendinţele spre anarhie pe care
le-ai simţit. Ţine seamă de cele întîmplate azi. Sper să dea
roade în sufletul şi viaţa dumitale.
Lacrimile începură să curgă pe mîinile Demelzei.
Capitolul X III
A
n aceeaşi seară s-au întors acasă. Interesul
Î pe care-1 stîrnea în oraş îi producea o stare
de nemulţumire puternică şi singura lui grijă era să scape de
ochii aceia care îl fixau. Nu era nici o diligenţă, aşa că au
închiriat cai şi au plecat la şase şi jumătate.
Demelza voise ca Venty să vină cu ei şi să stea cîteva
zile la Nampara înainte de a se întoarce la Falmouth, dar ea a
refuzat cu încăpăţînare; din instinct ştia că în aceste momente
trebuiau să fie singuri. Şi Dwight trebuia să meargă cu ei, dar
în ultimul moment a renunţat ca să îngrijească un bolnav.
Ceilalţi - Jud Paynter şi Zacky Martin şi Whitehead Scoble şi
cei doi Gimlett - urmau să vină cu poştalionul a doua zi şi de
la St. Michael să o pornească mai departe pe jos.
Au plecat aşadar de la Bodmin singuri; au părăsit oraşul
zgomotos din care mulţimea care fusese atrasă de alegeri în
cepuse să plece într-o săptămînă, după ce judecătorii şi avo
catul vor pleca la Exeter, Bodmin se va liniştLiar.
Se înnoptase cînd au trecut de Lanivet şi se întunecase
complet cînd au ajuns cam la jumătatea ţinutului mlăştinos
pe care trebuiau să-l traverseze. Se lăsase ceaţa şi de vreo
WINSTON GRAHAM 174
două ori au crezut că s-au rătăcit. De-abia scoteau cîte un

cuvînt, discuţra despre găsirea drumului bun fund binevenită
cînd nu găseau ce altceva să-şi spună. La Fraddon s-au odihnit
un timp, dar curînd au pornit iar călare. Au ajuns pe moşia
Treneglos pe la nouă şi jumătate şi mai tîrziu au făcut un ocol
ca să evite căsuţele de la Mellin. Acesta era unul' din motivele
careîi făcuseră să se întoarcă devreme, să ajungă acasă înainte
de a se răspîndi vestea, ca să nu iasă ţăranii din case să-i
întîmpine cu aclamaţii. Demelzei, care nu avea complexe, nu
i-ar fi păsat deloc - evenimentul menta o procesiune triumfală
- dar ştia că Ross n-ar fi putut să sufere aşa ceva.
In sfîrşit au ajuns pe pămîntul lor: stîlpii de piatră rămaşi
pe locul unde se aflase poarta, drumul care cobora în vale
printre nucii sălbatici. Ca întotdeauna, ceaţa facea ca locul să
pară tainic şi ciudat; nu era pămîntul prietenos şi bine cunoscut
pe care-1 ştiau al lor; îi ducea cu gîndul la cel care-1 stăpînise
demult. Ross îşi amintea de noaptea cînd se întorsese de la
Winchester şi din America şi îşi găsise casa aproape ruinată şi
pe cei doi Paynter dormind beţi în pat. Ploua atunci, dar noap
tea era la fel. îşi mai amintea de cîim, de păsări şi de umezeala
care picura din copaci. Era ca amorţit după lovitura primită
prin logodna lui Francis cu Elizabeth, supărat şi plin de revoltă,
disperat şi singur.
,In noaptea aceasta se întorcea într-o casă şi mai goală,
pentru că Julia nu mai era acolo, dar lîngă else afla femeia a
cărei dragoste şi prezenţă însemnau mai mult decît orice alt
ceva; şi se întorcea acasă scăpat de norul care-i-întunecase
viaţa timp de şase luni. Ar fi trebuit să se simtă fericit şi liber.
Cît timp stătuse în închisoare, se gîndise la tot ce ar fi trebuit
să-i spună Demelzei şi nu va mai putea să-i spună niciodată.

Acum, cu o reţinere neaşteptată, simţea din nou că nu poate
vorbi, că nu-şi poate exprima emoţiile, ca şi cum ar fi avut
limba legată.
Ceaţa nu era atît de deasă în vale şi imediat le apărură
în faţă contururile negre ale casei. Traversară pîrîul şi opriră
caii în faţa uşii de la intrare, lîngă liliac.
Ross spuse:
- Duc eu caii în grajd dacă cobori aici.
- Mi se pare ciudat că nici măcar Garrick nu ne întîm-
pină cu lătratul lui prietenos. Mă întreb cum s-o fi simţind la
doamna Zacky.
- Probabil că a şi mirosit că ne întoarcem. O jumătate
de milă e nimic pentru el.
Demelza se dădu uşor jos şi rămase un moment ascultînd
tropotul cailor pe care Ross îi ducea la grajd. Apoi desohise
uşa care scîrţîi prietenos şi intră. Simţi mirosul familiar al casei.
Bîjbîi prin bucătărie, găsi cutia cu iască şi aprinse focul.
Cînd Ross intră, focul ardea şi ceainicul, într-un echilibru pre
car, era aşezat-pe vreascuri. Aprinsese lumînările în camera
de zi şi trăgea perdelele.
Cînd îi văzu trupul tînăr întinzîndu-se, părul negru întins
acum din cauza umezelii nopţii, culoarea mai închisă a obra
jilor; îl cuprinse un sentiment de recunoştinţă caldă faţă de
ea. Demelza nu se aşteptase să-l vadă bucurîndu-se de elibe
rarea lui. Poate că nu înţelegea cauzele, dar instinctul îi spunea
că era încă bolnav. Spiritual vorbind; sau în cel mai bun caz
era convalescent. Era nevoie de timp, poate de mult timp.
Se uită la el, îi întîlni privirea şi zîmbi:
WINSTON GRAHAM 176
- Mai era apă în ulcior. M-am gîndit să fac nişte ceai.

Ross îşi scoase pălăria, o aruncă într-un colţ şi îşi trecu
degetele prin păr.
- Probabil că eşti obosită, spuse el.
- Nu... îmi pare bine că sîntem acasă.
Ross se întinse şi începu să umble încet prin cameră
uitîndu-se Ia lucrurile de la care îşi luase aproape adio acum
o săptămînă, recunoscîndu-le iar, ca şi cum ar fi trecut mulţi
ani. Casa era izolată şi goală, într-o lume întunecată şi tăcută.
Pulsul vieţii murise cît fuseseră plecaţi.
- Să aprind focul aici? întrebă ea.
- Nu... Cred că e tîrziu. Mi s-a oprit ceasul şi văd că
s-a oprit şi pendula. Ai uitat să o întorci?
- Crezi că mi-a stat gîndul la asta?
- Cred că nu. Zîmbi absent şi se îndreptă spre pendula
pe care Verity şi Demelza o cumpăraseră acum trei ani. Cît
crezi că e ceasul9
- Cam unsprezece.
Potrivi limbile şi începu să-l întoarcă.
- Aş fi crezut că e mai tîrziu.
- O să-l întrebăm pe Zack Cobbledick mîine dimineaţă.
- De unde o sa ştie9
- După vaci.
- N-am putea să le întrebăm acuma?
Demelza începu să rîdă:
- Mă duc să văd dacă a fiert ceaiul.
Cît a lipsit ea, s-a aşezat pe un scaun şi a încercat să-şi
pună gîndunle în ordine, să-şi dea seama ce simte. Dar uşura
rea şi relaxarea se amestecau cu tensiunea prin care trecuse
în aşa măsură încît nimic nu i se părea clar. Cînd Demelza
177 ZILE ZBUCIUMATE
reveni cu ceştile şi ceainicul, Ross se plimba iar prin cameră,

ca şi cum după captivitatea de o săptămînă chiar şi pereţii
aceştia îl enervau.
Ea nu spuse nimic şi turnă ceaiul.
- Poate că Jack şi-a închipuit că cineva se va întoarce
în seara asta, pentru că a lăsat o cană cu lapte. Vino şi stai
jos, Ross.
Se aşeză pe scaunul din faţa ei, luă ceaşca şi sorbi puţin
ceai. Pe faţa lui slabă, gînditoare, încordarea se citea mai mult
ca oncînd. De unde şedea, nu i se putea vedea cicatricea.
Ceaiul era cald şi bun, îi liniştea nervii încordaţi, îi amintea de
vechea lor înţelegere.
- Aşadar, trebuie să o luăm de la început, spuse el după
un timp.
-D a ...
- Clymer a spus că am avut mare noroc... că un juriu
format din oameni din Cornwall e cel mai încăpăţînat din
lume. Mi-a cerut treizeci de guinee; nu mi s-a părut prea mult.
- Cred că n-a făcut nimic.
- B a da... El m-a îndrumat tot timpul. Şi pledoaria mea
a fost în parte opera lui. Ross se strîmbă. Dumnezeule, nu
mi-a plăcut deloc1
- De ce? Cred că a fost o pledoarie minunată. Am fost
atît de mîndră de tine.
- Mîndră... Doamne fereşte1
- Şi alţii au crezut la fel. Dwight mi-a spus că a âuzit că
asta te-a salvat.
- Asta e şi mai rău. Să trebuiască să te tîrăşti cu umilinţă
ca să-ţi recapeţi libertatea!
WINSTON GRAHAM 178
- Nu, Ross! Nu te-ai tîrît. De ce să nu te aperi, să explici

ce-ai făcut9
- Dar n-a fost adevărat! Sau cel puţin... dacă n-a fost
fals, a fost în schimb un fel de a evita să spui adevărul. Nu
m-am gîndit la salvarea vieţilor omeneşti cînd am trezit vecinii.
Vasul era al lui Warleggan. Numai asta m-a interesat. Cînd
l-am găsit pe Sanson mort în cabină, mi-a părut bine! Asta ar
fi trebuit să spun juriului şi aş fi spus dacă n-ar fi fost Clymer
cu sfaturile lui de om cu experienţă!
- Şi acurn.n-ai fi fost liber, ai fi fost condamnat la depor
tare. Crezi, Ross, că ai fi făcut bine numai aşa, ca să exagerezi,
ca să pui totul într-o altă lumină9 Şi dacă ai fi spus ce voiai să
spui, crezi că ar fi fost mai adevărat decît ce ai spus9 Dwight
avea dreptate şi tu o ştii! Erai nebun de durere... şi verdictul
juriului a fost corect.
Ross se ridică:
- I-am scos basma curată pe vecinii mei. Ştiam că erau
pe plajă ca să pună mîna pe tot ce ar fi putut şi nici nu se
gîndeau la marinarii naufragiaţi. Cine le-ar fi găsit vreo vină
pentru asta?
- A ş a e. Cine i-ar învinovăţi, pe ei... sau pe tine9
Ross facu un gest de enervare.
- Hai să vorbim despre altceva!
Nu mai vorbiră despre nimic şi se facu tăcere Casa
părea să-i.învăluie, să-i protejeze. Demelza încercă să aducă
vorba despre alegeri, dar n-avea nici un rost. în cele din urmă,
Ross se aşeză iar şi ea îi umplu din nou ceaşca.
- Aş dori să fac asta mereu, spuse ea.
- Să bei ceai? Nu ţi-ar mai plăcea după un timp.
Dar de ce9
179 ZILE ZBUCIUMATE
i
- E plăcut, e simplu, e viaţa noastră.
0 luminare începu, să sfîrîie; se ridică şi o stinse. Fumul
urcă încet în spirală, apoi se răspîndi prin cameră.
- Tu şi cu mine, spuse ea, în casa noastră, fară nimeni
între noi să ne despartă. Poate pentru că eu sînt un om obişnuit,
nu vreau decît să am căminul meu: lumînări aprinse, perdele
trase, căldură, ceai, prietenie, dragoste. Astea au importanţă
pentru mine. Azi-dimineaţă... chiar acum cîteva ore... am
crezut că am pierdut tot.
- Un om obişnuit9 Să nu crezi aşa ceva. După un minut
mai spuse: Nici Julia nu era un om obişnuit şi era ca tine.
- Şi aş mai dori ceva, spuse ea, profitînd de ocazie.
-C e9
- Să ardă focul în cămin... şi să avem o pisică tolănită
lîngă foc... dar mai ales un copil în leagăn.
Maxilarele lui se contractară, dar nu zise nimic.
- Ce s-a întîmplat9 îl îhtrebă ea.
- Nimic. E timpul să mergem la culcare. De mîine trebuie
să redevin fermier, nu?
- Nu, nu, Ross, spune-mi te rog! Ce este9
Se uită lung la ea:
- Nu ţi-a ajuns ce 1 s-a întîmplat9 Nu mai vreau victime
pentru epidemii.
Se uită la el îngrozită:
- Ni ci odat ă9
Ross ridică din umeri, stînjenit şi puţin surprins de reacţia
ei. Crezuse că şi ea simţea la fel ca el.
- Poate că or să vină cîndva, la timpul potrivit. N-avem
ce face. Dar dă, Doamne, să nu vină acum! Şi nu o vor putea
înlocui pe Julia. N-aş vrea. N-aş vrea încă.
WINSTON GRAHAM 180
Demelza era să spună ceva, dar se opri. Azi la tribunal

îşi dăduse seama că era iar însărcinată. Din clipa achitării se
hotărîse să nu spună nimic, să păstreze secretul pînă la momen
tul potrivit, cînd îl va ajuta poate să revină la o viaţă normală,
oferindu-i un nou interes, un nou scop pentru care să lupte.
Dar acum secretul ei îşi pierduse importanţa, devenise ceva
inutil şi nedorit. Stinse pe rînd lumînările; fumul îi intra în
ochi, dar ea era mulţumită că Ross se uita la foc şi nu-i vedea
lacrimile. Triumful din ziua aceea dispăruse. Demelza era la
fel de mîhmtă ca şi Ross.
Se auzi o bătaie înceată >n uşa de la intrare. Întîi au
crezut că li se pare, dar se auzi din nou. Surprins, Ross se
duse să deschidă. In lumina pîlpîitoare a unui felinar văzu
vreo şase oameni aşteptînd în ceaţă. Erau Paul Daniel şi Jack
Cobbledick, şi doamna Zacky Martin şi Beth Daniel şi Jmny
Scoble şi Prudie Paynter.
- Am zărit lumină, spuse doamna Zacky. Ne-am gîndit
să venim să vedem dacă v-aţi întors.
- Lăudat fie Domnul! spuse Beth Daniel.
- E totul în regulă9 întrebă Paul Daniel. Sînteţi liber?
S-a terminat9
- Aţi venit cam devreme să cîntaţi colinde, spuse Ross,
dar intraţi să bem un pahar cu vin.
- Nu, nu, n-am vrut să vă supărăm. Am vrut numai să
ştim, şi cum am văzut lumină în fereastră...
- Ba trebuie să intraţi, spuse Ross. Nu sînteţi voi toţi
prietenii mei9
Capitolul XIV
ai tîrziu, în aceeaşi seară, o trăsură se

m opri în faţa celei mai mari case din Pnn-
cess Street, în oraşul Truro. Vizitiul, înfrigurat şi căscînd de
somn, se dădu jos să deschidă portiera trăsurii din care coborî
George Warleggan.
Fără să arunce o privire servitorilor, acesta urcă încet
scările şi trase nervos clopoţelul de la intrare. Un lacheu som
noros îi deschise, îi luă pălăria şi haina şi se uită după el cum
urca scările impunătoare. Lui George nu-i era somn.
Ajuns la primul etaj, ezită, văzu lumină sub uşa de la
camera unchiului său şi intră. îmbrăcat într-o haină de casă
veche şi cu un fel de tichie pe cap, Cary lucra controlînd
registrele la lumina a două luminări Cînd văzu cine intră, îşi
scoase ochelarii cu rame de oţel şi lăsă pana din mînă. Apoi
stinse o lumînare, deoarece nu avea nevoie de atîta lumină ca
să stea de vorbă.
- Te-am aşteptat ieri. A trebuit să dormi acolo peste noapte?
- Procesul s-a judecat azi şi s-a terminat la patru. Pe
urmă a trebuit să mănînc.
Cary pufni pe nări şi se uită la George.
WINSTON GRAHAM 182
- în locul tău aş fi rămas acolo peste noapte. Mă mir că

nu s-au rupt osiile la trăsură sau că nu te-ai împotmolit în
vreo mlaştină pe întunericul ăsta.
- Ne-am împotmolit o dată şi de-abia am ieşit. N-am
avut chef să mai petrec o noapte într-un han murdar şi zgomo
tos, cu serviciu prost şi fară perdele la pat. George luă o cană
de pe masă şi îşi turnă de băut. Bău încet în timp ce Cary îl
urmărea cu privirea.
- Ei, spuse el, presupun că n-ai venit la mine la ora asta
numai ca să-mi ţii companie.
- A scăpat, spuse George, blestemaţii ăia de juraţi -
nişte ignoranţi! - n-au ţinut seama cţe martori şi l-au declarat
nevinovat. Le-au plăcut probabil ochii lui.
- Nevinovat la toate capetele de acuzare?
- La toate. Judecătorul i-a ţinut un logos, i-a atras atenţia
să fie băiat cuminte de acum înainte şi l-a eliberat.'
Cary rămase nemişcat, cu ochii lui mici şi vii aţintiţi
asupra flăcării nemişcate a Iumînării
- Nici m ă c a r nu s-a m enţ i on at faptul că l-a o m or î t pe
M a t t h e w ? T i - am spus eu că ăsta ar fi trebuit să fie principalul
capăt de acuzare.
- Şi eu îţi spun, unchiule, că n-ar fi fost luat în c o n S d e -
rare. M a t t h e w a fost găsit înecat. N - a v e a m nici cea mai mică
d o v a d ă şi n -a v ea m cu m să fabricăm una De fapt, dovezil e
pe ca re l e- am strîns în' f a vo ar e a n oa st ră n -au avut nici o
valoare. U n e l e au fost chiar în avantajul^ărţii adverse. Paynter
ăla mai ales. T r e bu i e să vorbe sc cu Garth mîine dimineaţă...
- D a r cel el al te dcfvezi? De li ct e le lui din t r e c u t Nici
n-au trecut d o uă sp r e z e c e luni de cînd a intrat cu forţa în închi
183 ZILE ZBUCIUMATE
soarea din Launceston, de unde a scos un puşcăriaş, şi nimeni

n-a făcut nimic ca să-l pedepsească. Şi pe urmă l-a ajutat pe
ucigaşul de Daniel să scape. Nimic din astea nu contează9
George luă paharul şi se aşeză pe un scaun. Părea că
studiază culoarea vinului.
- Ar trebui să ştii, spuse el, că legea se ocupă pe rînd de
fiecare caz. Nu ia în seamă bănuielile din trecut, ci numai
dovezile sigure. Judecătorul a avut faptele în faţă,' dar n-a
avut ocazia să le folosească. Sîntem înfrînţi, dragă Cary, şi
trebuie să acceptăm înfrîngerea. Părea că George îşi varsă
amarul pe celălalt, facînd remarci răutăcioase.
Se auzi o bătaie în uşă şi Nicholas Warleggan intră.
Era pregătit pentru noapte: purta un halat amplu şi o scufie
neagră pe cap.
- Credeam că eşti la Cardew, tată, spuse George sur
prins, dar ironic.
- Mama ta s-a dus singură. Am auzit trăsura oprindu-se.
Ei, care-i rezultatul?
- A fost achitat şi fară îndoială că acum s-a întors la
i
Nampara şi doarme liniştit, ca un om liber ce este.

- Omul ăsta, responsabil de dezonoarea lui Matthew,
spuse Cary, şi apoi şi de moartea lui.
Nicholas Warleggan îi aruncă fratelui său o privire pă
trunzătoare:
- Există întotdeauna pericolul ca o bănuială să se trans
forme în obsesie. Lui George îi spuse: Deci toate eforturile
tale au fost zadarnice. Să ştii că pe mine m-au supărat; tot
timpul m-am simţit stînjenit.
George învîrtea mereu paharul în mînă.
WINSTON GRAHAM 184
- Te mustră conştiinţa din cauza noastră. Dragă unchiu

le, de ce cumperi vin din ăsta ieftin? Mi se pare o economie
nepotrivită.
- Mie mi se pare foarte bun, spue Cary. Dacă nu-ţi
place, nu-1 bea.
George se uită la tatăl său.
- N-am făcut decît să exercit presiuni care ar fi ajutat
legea. Vom renunţa, desigur, pentru că nu mai e nimic de
făcut. Nu-i aşa, Cary?
- Eu n-am să renunţ, spuse Cary printre dinţi. Poldark
e la strîmtoare, financiar vorbind. Putem să-l băgăm la închi
soare sau să-l gonim din comitatul nostru.
- Cu’ alte cuvinte, spuse George, sînt mai multe feluri
de a ucide o pisică. Nu poţi să ne reproşezi că vrem să punem
mîna pe mina lui.
- Nu am nimic împotriva oricărei afaceri corecte, spuse
Nicholas plimbîndu-se prin cameră. Nu-i iubesc pe cei din
familia Poldark - boiernaşi aroganţi, încrezuţi şi leneşi. Dacă
puteţi cumpăra acţiuni deţinute de alţii în afară de ei, să o
faceţi în orice caz. E una din minele din ţinutul nostru care
produce cel mai mult, avînd în vedere dimensiunile ei. Dar să
păstraţi măsura. Peste cîţiva am, George, cu prestigiul de care
mă bucur eu şi priceperea ta. vom fi în situaţia de a-i descon
sidera complet. De fapt, nici acum nu merită să le dăm vreo
atenţie. Duşmănia asta nu se potriveşte cu situaţia noastră
socială, cu demnitatea noastră.
- La Matthew nu te gîndeşti? se răsti Cary,
- Nu, nu mă gîndesc. Nu era moral ce facea, şi neca
zurile şi le-a făcut singur.
- L-ai văzut pe Pearce ieri9 întrebă George.
185 ZILE ZBUCIUMATE
- Da. Spune că doamna Jacqueline Trenwith nu e dis

pusă să-şi vîndă acţiunile acum. Nu-mi place Pearce. E taler
cu două feţe. Face joc dublu. >
- II putem vindeca noi. E uşor să-l faci să se schimbe. Stai
jos, tată. Umbli de colo pînă colo ca şi cum ar fi luat casa foc.
- Nu, mă duc la culcare, spuse Nicholas. Mîine diminea
ţă trebuie să mă scol devreme.
- Cînd eram la Bodmin, spuse George, am avut şi o
scurtă ciocnire cu Francis Poldark. Ne-am întîlnitîntîmplător
şi era treaz, dar dornic să bea ceva. L-am invitat la han, unde
am băut împreună. Dar a devenit agresiv şi a încercat să se
certe cu mine.
- Ce a spus7
- M-a acuzat pe faţă că eu mă aflu în spatele acestei
maşinaţii, că încerc să-i ruinez familia prin mijloace necinstite,
că mă port ca un prost crescut, aşa cum se aşteaptă din partea
nepotului unui fierar - care trăieşte şi acum într-o cocioabă
lîngă St. Day pentru că familiei Warleggan îi e ruşine să recu
noască cum că se înrudeşte cu el.
în cameră se făcuse linişte; nu se mai auzea decît respi
raţia lui Cary Faţa şi gîtul lui Nicholas Warleggan se învineţi
seră de furie.
- Şi i-ai permis asta tară să zici nimic9
George se uită la mîinite lui:
- Cu mîinile astea aş fi putut să-l fac praf. Dar am altele
de făcut în viaţă decît să învăţ să fiu pistolar; şi n-am avut
intenţia să-i permit unui molîu ca Francis să-mi dicteze ce să fac.
- Ai avut dreptate, bombăni N-icholas Nu puteai face
altfel. Dar mă miră că a spus ce-a spus. Nu mai demult decît
anul trecut se certase cu vărul lui.
WINSTON GRAHAM 186
- Asta e ceea ce îl supără, cred eu, spuse George bine

dispus. II mustră conştiinţa.
- Şi cum v-aţi despărţit'7 întrebă Cary.
- Ca doi duşmani politicoşi.
Cu un gest violent, Cary închise unul din registre:
- Situaţia lui financiară e în mîinile noastre. Şi mîine
am putea să-l distrugem din punct de vedere financiar...
George se ghemui pe scaun.
- Nu, spuse el. Cel puţin nu pe faţă. Deocamdată nu
am intenţia să întreprind nimic.
- De ce nu7 Cred că nu vrei să-i cîştigi bunăvoinţa.
- Nu mă interesează bunăvoinţa lui, spuse George, ridi-
cîndu-se. Dar am în vedere pe altcineva.
CARTEA A DOUA
Capitolul I
upă o toamnă lungă a urmat iarna. Ross

B a făcut un mare efort să nu se mai gîn-
dească la necazurile şi grijile din trecut şi să accepte viaţa de
mic boier de ţară şi proprietar de mină, viaţă la care renunţase
cu zece ani în urmă. Dar deşi nu dorise să părăsească ocupaţiile
acelea de fiecare zi care-1 faceau fericit, nu mai simţea acum
plăcerea de altădată numai pentru că îşi reluase vechile obiceiuri.
Intervenise şi o răceală în relaţiile lui cu Dem'elza. Era
ciudat, dar de cînd fusese achitat. voia bună şi înţelegerea
perfectă dintre ei dispăruseră. A încercat, fără să reuşească,
să înlăture rezerva dintre ei; eşecul îşi pusese însă amprenta
pe propria lui comportare
Deşi era destul de mulţumit că scăpase de ameninţarea
unei condamnări, pericolul mai mic, dar totuşi serios al fali
mentului care se apropia nu-i dădea linişte Chiar dacă ar fi
vîndut toate acţiunile pe care le avea la Wheal Leisure, nu
şi-ar fi putut achita datoriile Era un’ om mîndni şi nu putea
suporta să fie dator. II mai chinuia încă ammtirea procesului.
Probabil scăpase pentru că îşi schimbase în ultimul moment
apărarea şi se dispreţuia pentru că o făcuse.
La cîteva săptămîni după proces. Venty îi trimisese ur
mătoarea scrisoare.
WINSTON GRAHAM 188
Dragul meu văr Ross,

îţi scriu ţie şi nu Demelzei, pentru că ceea ce am
de spus te priveşte m ai mult p e tine decît p e ea, deşi,
dacă doreşti, p o ţi să-i dai scrisoarea să o citească.
In prim ul rînd m ulţum esc lui Dumnezeu că eşti
liber şi Andrew se alătură din toată inima rugăciunilor
mele. Ştiu ce nedreaptă a fo s t acuzaţia împotriva ta şi
de aceea achitarea n-a fo s t altceva decît ceea ce ţi se
datora - toţi prietenii tăi sînt m ulţum iţi că a fo s t o
judecată dreaptă şi că am ărăciunea acelor zile a dis
părut în urma acestui sfîrşit fericit.
Cît am stat la Bodmin, l-am văzut p e Francis de
două ori. Prima dată a venit la han şi, deşi cam băuse,
am sim ţit că voia să ne împăcăm; dar cînd a vrui şă
discute, n-a găsit cuvintele potrivite şi a plecat supărat.
De aceea, după proces l-am căutat şi am vorbit iar cu el.
A doua întîlnire m i-a confirm at părerea pe care
m i-o făcusem după prim a: s-a întîm plat ceva grav cu
el. E aspru, înverşunat, aşa cum eşti tu cîteodată, Ross.
Totuşi nu ca tine, p en tru că eu cred că m ai curînd
şi-ar fa c e rău lui însuşi decît altora.
Ştiu că tu şi Francis v-aţi certat, dar sînt sigură
că vrea să m împăcaţi. Nu ştiu care a fo s t adevăratul
motiv a l neînţelegerilor dintre voi, dar ştiu că a început
ca urmare a fu g ii mele de acasă cu Andrew, aşa că mă
sim t şi mai îngrijorată gîndindu-m ă la consecinţe.
Dacă va mai fa c e vreo încercare de apropiere, le rog
să nu-l respingi, dacă nu de d ra g u l lui, atunci de dra-
189 ZILE ZBUCIUMATE
gul meu, p en tru că eu îl iubesc în ciuda scăderilor

lui. S-ar putea ca tu să-l ajuţi să-şi recapete echilibrul.
Nu-mi place ce se întîmplă în Franţa. Nu e bine
ca un rege să fie ţinut la Paris ca şi cum ar f i un p rizo
nier şi aici lumea nu priveşte cu ochi buni ce se întîm
plă. De aceea te rog să nu te declari prea deschis m
favoarea libertăţii, pentru că ai p utea f i greşit înţeles.
Oamenii care nu mai mult de acum un an erau în
favoarea reformelor, ţipă la tine dacă te aud că vorbeşti
de aşa ceva. Dat•să nu crezi că încerc să-ţi fa c morală.
Ieri am fo s t la Gwennap, invitaţi de unul din
prietenii lui Andrew. E un loc îngrozitor, pustiu şi mo-
horît, parcă ai f i într-un deşert. Ici, colo mori de zgură
şi cenuşă şi maşini care gem şi scîrţîie. Troliurile sînt
puse în mişcare de catîn şi nişte amărîţi de copii aproa
pe morţi de fo a m e îi mîr\ă cu biciul fă r ă încetare.
Totul e învăluit în fu m şi aburi ca într-un giulgiu.
Te întrebi cum de a avut curajul Wesley* să se ducă acolo.
Am aflat că fi u l meu vitreg s-ar întoarce în Anglia
în vara asta. Sper să-l cunosc atunci.
Cu tQQtă dragostea, vă îmbrăţişez pe amîndoi,
Verity.
*
în decembrie, Demelza facea opaiţe cu doamna Gimlett,

ocupaţie care cerea îndemînare şi practică. Tăiaseră trestia în
octombrie şi o puseseră în apă ca să nu se usuce sau să se
strîngă prea mult. După ce le-au curăţat, le-au întins pe iarbă
să se albească, timp de o săptămînă, apoi le-au uscat la soare
* John Wesley (1703 - 1791) — teolog şi paslor prolestant engl
Fondatorul societăţii protestante a metodiştilor (n. tr ).
WINSTON GRAHAM 190
Ultima operaţie consta în a înmuia tulpiniţele de trestie în

grăsimea clocotită; cînd le scoteau, grăsimea se întărea pe
ele. Anul trecut cumpărase şase livre de grăsime de la mătuşa
Mary Rogers, pe care plătise doi şilingi, dar anul acesta, obli
gată să facă economii la sîngeTstrînsese ea grăsime, chiar şi
resturile de la slănina prăjită; şi spera că o să iasă bine.
Aceste mici economii erau singura contribuţie p e care
putea ea să o aducă nevoilor casek' Cîteo.dată, cum vremea
era bună acum, în decembrie, scotea barca lui Ross şi vîslea
pe mare, depărtîndu-se cam douăzeci sau treizeci de iarzi de
mal, şi pescuia macrou şi calcan destul pentru toată gospodă
ria. Ross nu ştia nimic; Gimlett o ajuta şi jurase să ţină secretul.
Azi, bucătăria era plină de picături de grăsime, de fum şi
de aburi, cînd se auzi un ciocănit la uşa din faţă, ciocănitul
unui străin.
Jane Gimlett se duse să deschidă şi se întoarse repede,
ştergîndu-şi mîmile pline de grăsime.
- Iertaţi-mă, doamnă, a venit Sir Hugh Bodruga
L-am poftit în salon. Sper că am făcut bine.
în ultimele optsprezece luni, Sir Hugh venise în vizită
din cînd în cînd, dar acum nu-1 mai văzuse de la proces. Se
gîndi că dacă îl primeşte aşa cum e, plină de grăsime pe faţă
şi pe mîini, s-ar putea să-l vindece de interesul lui pentru ea.
Dar vanitatea de femeie şi amintirea începuturilor ei modeste
erau prea puternice Zbură sus pe scară şi se aranja repede.
Cînd intră în salon, îl văzu răsturnat în fotoliul lui Ross
şi uitîndu-se cu atenţie la pistoalele de duel pe care le luase de
pe perete. Era îmbrăcat în costum de vînătoare: haină roşie şi
pantaloni de catifea cafenii. Avea şi o perucă nouă. Se ridică
şi se înclină în faţa ei.
- Sluga dumneavoastră, doamnă. M-am gîndit să vă

fac o vizită, să reînnodăm prietenia noastră. A fost plăcut la
Bodmin, dar cam fară efect.
In momentul în care se ridică, ochii lui negri în care
apăruse un licăr obscen îi întîlniră pe ai ei. Erau cam de aceeaşi
înălţime, şi totuşi ea puţin mai înaltă.
. - Poate că aţi privit lucrurile sub alt aspect, Sir Bodru-
gan. Mie mi s-a părut foarte obositor.
El rîse:
-Aveţi, un soţ pe care nimeni nu se mai aştepta să-l mai
aveţi. Cred că apreciaţi faptul că a scăpat. Şi sînt convins că
şi el vă apreciază.
- Ne apreciem unul pe altul, Sir Hugh. Vă asigur că
sîntem foarte fericiţi.
Pe faţa lui apăru o umbră de nemulţumire.
- Dar nu într-atît încît să nu puteţi ajuta un vecin în
mare suferinţă, nu9
- In mare suferinţă, repetă ea, evitînd privirea lui obraz
nică. Nu ştiam că şi nobilii pot fi în suferinţă.
- Ba da, spuse el chicotind. Sînt şi ei muritori ca toată
lumea. Expuşi la tot felul de necazuri şi dezamăgiri... şi la tot
felul de tentaţii, după cum bine ştiţi.
Demelza se îndreptă spre masă:
- Vă pot oferi un pahar de Porto, domnule; sau prefe
raţi coniac9
- Coniac, vă rog. Face mai bine la stomac. Cînd îi turnă
băutura, simţea că o priveşte insistent şi îi părea rău că era
îmbrăcată cu o rochie ieftină, deşi ştia prea bine că nu-1 inte
resează rochia.
' Se apropie de ea, luă paharul cu mîna stîngă şi cu dreap
WINSTON GRAHAM 192
ta o apucă de mijloc. Se aşezară iar, el înghiţind băutura lacom,

ea stînd dreaptă pe scaun, la oarecare distanţă, şi sorbind încet
din pahar.
- Sper că nu e suferinţa la care mă gîndesc eu, spuse
Demelza grav.
- Ba s-ar putea să fie, doamnă, s-ar putea.
- Atunci mă tem că n-am cum să vă vindec.
- Ba da, doamnă, numai că nu vreţi. Aveţi o inimă de
piatră. Totuşi, acum nu de suferinţa asta e vorba şi nu pentru
ea vă cer ajutorul. E vorba de iapa mea Sheba.
Demelza se uită la el peste marginea paharului, culoarea
rubinie a vinului adăuga o strălucire nouă ochilor ei negri.
- Sheba? Ce s-a întîmplat şi cu ce vă pot ajuta9
- E boJnavă, are febră mare, pleoapele umflate şi o
chinuie tuşea. De-abia se ţine pe picioare şi încheieturile ge
nunchilor trosnesc la fiecare mişcare ca şi cum ar fi beţe uscate.
- îmi pare rău, spuse ea, lăsînd să se vadă fară să vrea
un papuc. Cum Sir Bodrugan se uita în jos, îşi retrase repede
piciorul. Dar de ce aţi venit la mine9
Sir Hugh scoase un oftat.
- De ce am venit la dumneavoastră9 Pentru că azi-di
mineaţă l-am întrebat pe Trevaunance ce să fac şi mi-a spus
că i-aţi vindecat o vacă de rasă cînd toţi veterinarii dăduseră
greş! De asta am venit. Nu e un motiv serios9
Demelza roşi şi termină de băut paharul. în acelaşi mo
ment auzi tropotul unui cal afară şi Ross descălecă în faţa
uşii. Gimlett alergă să ia calul ca să-l ducă la grajd.
- A fost mai mult norocul, Sir Hugh. S-a întîmplat că
- Toate vindecările se datorează norocului într-un fel
sau altul, dar nu toţi au probitatea s-o recunoască. Trevau-
193 ZILE ZBUCIUMATE
nance mi-a spus că vă pricepeţi la ierburile tămăduitoare şi

cunoaşteţi leacurile ţigăneşti.
- Nu le cunosc, începu Demelza, dar chiarîn clipa aceea
intră Ross.
Păru surprins şi nu prea încîntat să-l vadă pe baronet,
îndesat şi păros cum era, lăfaindu-seîn fotoliul lui şi vorbind
cu Demelza în felul acesta familiar. Nu se certase niciodată
cu Sir Hugh, dar nici nu-1 plăcuse vreodată. în plus, din cauza
vizitei făcute la Truro, îl preocupau problemele lui şi nu prea
era dispus să dea atenţie unui musafir neaşteptat.
- Sir Hugh a venit... începu Demelza.
- Iapa mea Sheba e bolnavă. Poldark, şi am venit să
solicit ajutorul soţiei dumitale. E bolnavă de mai bine de două
săptămîm - Sheba vreau să zic - şi Connie e foarte supărată
din cauza asta; jură pe toţi sfinţii că e vina grăjdarului. Oricum,
nu e natural ca o iapă să fie bolnavă de atîta vreme cînd n-are
decît şase ani. Treneglos îmi spune că şi una de-a lui a murit
de o boală ca asta! Nu vreau s-o pierd. Nu se poate!
Ross aruncă mănuşile de călărie pe un scaun şi îşi turnă
puţin coniac.
- Şi cum poate să te ajute Demelza7
- Am auzit că se pricepe la ierburi şi vrăji, la lucruri de
astea. Trevaunance mi-a spus, azi-dimineaţă sau poate mai
de mult, cînd am fost pe la el. Dă-i dracului de veterinari1Nu
se pricep la nimic!
- Veterinarii... începu Ross.
- Tocmai îi spuneam lui Sir Hugh, îl întrerupse repede
Demelza, că Sir John dă prea mare importanţă unui sfat pe
care 1 l-am dat anul trecut, prin august. N-a fost decît o suges
WINSTON GRAHAM 194
tie. Era vorba de o vacă a lui, bolnavă, şi din întîmplare s-a

făcut bine
- Te rog atunci să vii să-mi dai şi mie o sugestie pentru
iapa mea bolnavă şi o să vedem dacă se face bine aşa, din
întîmplare. Rău n-o să-i facă, sînt sigur.
Demelza ezită şi deschise gura să spună ceva.
- De fapt, spuse Sir Hugh, n-ar fi decît serviciu contra
serviciu. Sîntem vecini şi ar trebui să ne ajutăm unii pe alţii:
aşa am făcut şi eu la Bodmin. Vino şi dumneata, Poldark,
dacă vrei. Connie o să te trateze bine. Ce-j al ei e al ei! Luăm
masa la ora trei. Vă aştept mîine, da?
- îmi pare rău, spuse Ross, dar mîine am treabă toată
ziua la mină. Poate altă dată, săptămîna viitoare.
Demelza se duse să umple iar paharul lui Sir Hugh.
■ - Poate că aş putea să mă duc eu, Ross, ce zici9 Nu
să rămîn la masă, ci numai pentru o jumătate de oră, să văd
ce are iapa. Nu pot să fac nimic, sigur, dar dacă Sir Hugh
vrea neapărat...
Bodrugan luă paharul.
- Asta-mi convine de minune. Vă aştept mîine după
ora unsprezece. Şi orice vă trebuie - doctorii, plasture, clistire,
plante medicinale - spuneţi, şi am şi trimis grăjdarul călare la
Truro să le aducă.
Au mai stat de vorbă puţin, apoi Ross s-a dus sus în
dormitor, dar Sir Hugh nu se grăbea deloc să plece. Termină
coniacul din pahar, mai bău şi un al treilea, în timp ce Demelza
se întreba cum s-o fi descurcînd Jane singură cu opaiţele.
Plecă în sfîrşit - scund şi gras, dar viguros şi im punător -
îi strînse mîna Demelzei insistent, încălecă şi porni în sus
pe deal.
195 ZILE ZBUCIUMATE
Demelza se duse în bucătărie şi văzu că Jane terminase

treaha şi facea curăţenie.
După vreo zece minute îl auzi pe Ross coborînd iar şi
se duse după el în camera de zi.
- Ai mîncat la Truro9 Dacă nu, mai avem nişte plăcintă.
- Am mîncat la Truro.
Se uită la el, îi văzu faţa posomorită şi crezu că se dato-
reşte felului cum se purtase ea faţă de Sir Hugh.
- Sîntem vecini, Ross. Nu puteai să te aştepţi să
nu-1 primesc.
- Pe cine9 A, Bodrugan. Ross ridică din sprîncene. Pre
supun că n-ai să te duci mîine.
- Ba am să mă duc, spuse ea puţin enervată. Doar am
promis că mă duc, nu9
Ross îi răspunse ironic:
- Chiar îţi închipui că vrea să-i vindeci iapa9 Aveam o
părere mai bună despre inteligenţa ta.
- Vrei să spui că n-ai deloc o părere bună despre inteli
genţa mea.
- Ba da, şi o respect mult... cîteodată. Dar cred că-ţi
dai seama ce vrea Bodrugan Nu-şi ascunde intenţiile.
Pe Demelza o supărară spusele lui, mai ales că pe trei
sferturi erau adevărate:
- Cred că sînt în stare să judec singură
- Sînt sigur că aşa crezi. Dar bagă de seamă să nu te
orbească titlul lui. Are efect asupra unor oameni.
- Mai ales, replică ea, asupra unei fete simple de miner
care n-are nici o experienţă.
Se uită la ea un moment:
- Asta tu trebuie să demonstrezi
WINSTON GRAHAM 196
Se întoarse să plece, dar ea îl opri în uşă:

- Eşti odios... cînd spui aşa ceva!
- După cîte ştiu, nu eu am început această discuţie.
- Nu, tu nu începi niciodată o astfel de discuţie, tu, cu
privirea ta glacială şi limba ta ascuţită! Cînd te uiţi aşa la cineva,
îi îngheţi sîngele în vine... şi dispreţuieşti tot ce nu e la nivelul
tău. E nedemn de tine şi oribil! Poate că asta vrei să simt şi
eu. Poate că-ţi pare rău că te-ai însurat cu mine!
Se întoarse şi ieşi trîntind uşa.
...In seara aceea au întîrziat cu cina.
Doamna Gimlett i-a spus că stăpîna ei are o durere de
cap şi nu coboară la masă, aşa că Ross mîncă singur. Friptura
de iepure cu garnitură gustoasă nu i se păru la fel de bună ca
cea pregătită de Demelza. Urmă o plăcintă cu mere şi cremă
şi biscuiţi. După ce .termină, luă cu el o farfurie cu plăcinte şi
cîţiva biscuiţi şi urcă.
O găsi în dormitor, lungită în pat. Era refugiul ei favorit
în rarele momente de supărare. Stătea cu faţa înfundată în
pernă şi nu s-a mişcat nici cînd a intrat Ross, nici cînd s-a
aşezat pe pat.
- Demelza.
Nici o reacţie, ca şi cum ar fi fost moartă.
- Demelza. Ţi-am adus plăcintă.
- N-am chef să mănînc, răspunse ea cu voce înăbuşită.
- Totuşi, ai putea să iei o înghiţitură, două. Vreau să
vorbesc cu tine.
- Nu acum, Ross.
- Ba da, acum.
- Nu acum.
197 ZILE ZBUCIUMATE
Se uită la părul ei ciufulit, la trupul ei ispititor şi plin

de graţie.
- Ai o gaură în ciorap, îi spuse.
Demelza se răsuci în pat, apoi se ridică în capul oaselor.
Faţa îi era brăzdată de lacrimi; o şterse cu un colţ de dantelă.
Simţea că-1 urăşte, dar tot nu voia să o vadă urîtă.
- Mănîncă asta, draga mea.
Ea scutură din cap.
Ross lăsă farfuria.
- Ascultă, Demelza, dacă e nevoie de ceartă, apoi să ne
certăm pentru ceva serios, să avem un motiv valabil, amîndoi.
Dar nu văd de ce ne-am certa din cauza unui bătrîn gras şi
păros care vine să te bată la cap cu insistenţele lui ca să-ţi
cîştige favorurile. Cred că în sinea ta îl cunoşti pe Bodrugan
la fel de bine ca mine. Cred că e altceva care te supără. Ce este9
Demelza facu un gest care nu spunea nimic.
- Spui că am limba ascuţită şi că mă uit la tine cu o
privire de gheaţă. Dar cum trăieşti în casa asta de şase sau
şapte am şi eşti căsătorită cu mine de mai bine de trei ani,
ciudăţeniile mele n-ar trebui să te surprindă. Recunosc că le
am, dar n-au apărut aşa, peste noapte. E mult de cînd le suporţi
şi nu-ţi merge prea rău din cauza lor. Cred deci că trebuie să
fie o cauză ascunsă care te face să nu le mai suferi. Am observat
că petrecem din ce în ce mai puţin timp împreună şi că/iu ne
mai face tot atîta plăcere. Tu n-ai observat?
- Nu-i din cauza mea, mormăi ea.
- Poate, spuse Ross, că cerem prea mult dacă vrem să
dureze ardoarea şi focul de la început. Am petrecut cincispre
zece sau optsprezece luni aproape perfecte, aşa cum şi-ar
dori orice bărbat sau femeie, dar acum, la începutul acestei
WINSTON GRAHAM 198
de-a doua perioade, sîntem dezamăgiţi că s-a dus fericirea

perfectă şi fiecare îl învinuieşte pe celălalt. Supărări mărunte
se amplifică şi începem să ne certăm. Ăsta-i adevărul adevărat,
nu crezi7
- Dacă aşa crezi tu..., spuse ea uitîndu-se în altă parte.
- Şi tu nu vezi lucrurile la fel? Poate că nu încă, dar o
să ajungi să le vezi la fel.
Nu numai că nu mai vrea un copil, dar nu mă mai vrea
nici pe mine, se gîndea ea.
- între timp, continuă el destul de blînd, hai să ne
străduim să fim mai îngăduitori la supărare. Voi face tot posi
bilul să evit orice atitudine de condescendenţă faţă de tine -
condescendenţă pe care de altfel nu am simţit-o niciodată. Şi
dacă ţi se pare că sînt rece sau plictisitor în compania ta, te
rog să mă ierţi, pentru că mă preocupă multe lucruri, şi dacă
ţi se pare că sînt ursuz sau posac, asta e din cauza vreuijui gînd
care-mi trece prin minte şi nu pentru că m-ai nemulţumi tu.
Tăcu, apoi se aplecă, o sărută pe obraz şi plecă: Nu
reuşise decît să adîncească şi mai mult neînţelegerea dintre ei.
*
Mult mai tîrziu. în aceeaşi-seară, Demelza coborî şi îl

găsi pe Ross la masa din camera de zi, cu toate registrele în
jur. Altădată s-ar fi aşezat pe braţul fotoliului şi ar fi încercat
să înţeleagă cum face socotelile. Acum însă nu se aşeză. La
îndemînă, pe masă, era o sticlă cu coniac pejumătate plină şi
se întrebă dacă o începuse în seara aceea. Cînd intră, Ross
ridică privirile şi-i zîmbi, apoi începu iar să lucreze.
Ea se duse să aţîţe focul, mai puse cîţiva buşteni şi stătu
liniştită urmărind flăcările albastre
Auzea pîrîul clipocind afară şi o bufniţă ţipînd în întu
199 ZILE ZBUCIUMATE
neric. Era o noapte liniştită. Toată luna decembrie fusese la

fel, cu rouă devreme dimineaţa, frunze umede sub picioare şi
întunericul lăsîndu-se curînd peste zi, ca şi cum aşa ar fi fost
normal să fie.
Era o vreme blîndă - dar îţi dădea senzaţia de destrăma
re. Nimic nu părea nou sau tînăr pe pămînt.
Deodată ridică privirile şi văzu că Ross se uită la ea. Ca
să-şi ascundă gîndurile, spuse:
- Tot nu iei leafa pentru funcţia ta de contabil principal
al minei, Ross9
- E o economie, şi în felul ăsta am profit mai mare.
- D a r şi ceilalţi. Acolo unde lucra tata îi plăteau contabi
lului patruzeci de şilingi pe lună. Sîntem atît de săraci acum,
că asta ne-ar ajuta.
- Dar nu destul. începu să-şi umple pipa. Acestea nu
sînt toate registre de cheltuieli. Unele sînt pentru socotelile
mele personale. în trei săptămîni nu voi putea să-mi achit datoriile.
- Ţi-ai văzut creditul? încercă să i-o spună în treacăt,
deşi ştia ce înseamnă pentru amîndoi.
- Pearce ar fi flatat să audă cum l-ai numit. Da, l-am
văzut. E de acord să-mi prelungească împrumutul pe un an.
- Şi atunci...
- Şi Pascbe e de acord să mai adauge o dobîndă la
ipoteca de la.banca lui, dar mi-a atras atenţia că acum, cînd
are parteneri, s-ar putea să n-o mai poată face pentru încă un
an. Dar probabil că nu va trebui, pentru că n-am de unde«ă
iau cele patru sute de lire dobîndă pentru Pearce^fară să vînd
ceva din mină şi tară asta n-o s-o mai ducem mult.
Deodată Demelza se simţi ruşinată că a ales tocmai ziua
asta ca să se certe cu el.
WrNSTON GRAHAM 200
- Cît îţi lipseşte9

- Puţin peste două sute de lire.
- N-ai putea...
- Ba da, aş putea împrumuta banii de la vreun prieten,
dar ce rost are? M-aş îndatora şi mai mult. Ar fi fost mai bine,
aşa cum m-a sfătuit Pascoe, să-i fi vîndut acţiunile lui Warleg
gan şi să termin cu el, şi aş fi luat-o de la început scăpat de
datoria cea mai mare.
- Nu eşti tu din ăia care să se dea bătut atît de uşor,
Ross. Dar nu m-am gîndit să împrumuţi de la vreun prieten.
Avem... cîteva lucruri care s-ar putea vinde.
- Ca de exemplu ce9
- Păi... broşa mea cu rubine. Aj spus că valorează o
sută de lire.
- Broşa e a ta.
- Tu mi-ai dat-o. Dacă vreau, pot să ţi-o dau înapoi.
Mai e şi calul meu, Caerhays. Pot să mă descurc foarte bine şi
fără cal. Rar mă duc atît de departe în cît să nu pot merge pe
jos. întotdeauna am mers pe jos. Şi rochia mea s-ar vinde
bine... şi pendula, şi covorul cel nou din camera noastră.
- Nici nu mă gîndesc. Dacă intru la închisoare, va trebui-
să trăieşti din ce vei lua pe lucrurile astea. N-am intenţia să
arunc toate astea într-un puţ fară fund.
- Mai sînt şi vitele, spuse Demelza. Toate sînt de rasă şi
avem mai multe decît ne trebuie. Mie mi se pare simplu. Dacă
plăteşti dobînzile, mai poţi face rost de bani. Dar dacă vindem
acţiunile minei, tot ce ne mai rămîne nu ne mai e de folos.
Nu ne aduc bani cu ce să trăim. Pe cînd Wheal Leisure
produce. Şi mai e ceva... nu eşti tu acela care să cedezi în
faţa lui Warleggan.
201 ZILE ZBUCIUMATE
Aici atinsese o rană deschisă. Ross se ridică împingînd

scaunul şi îşi aprinse pipa cu o bucată de hîrtie răsucită.
- întotdeauna ai pledat ca un avocat.
Remarca lui i-a făcut plăcere. Faţa i se lumină.
- Aşa ai să faci, Ross, nu-i aşa?
- Nu ştiu.
- Am putea strînge două sute de lire, spuse ea. Sînt
sigură că am putea.
Capitolul II
A
n ziua următoare, Demelza se duse călare
Î la Werry House, conacul lui Bodrugan.
Se simţea plină de curaj şi, pentru moment, nu i se părea că
are prea multă importanţă faptul că nu ştia nimic despre cai.
Cînd văzu iapa bolnavă, o cuprinse îndoiala, dar era clar că
Sir Hugh se aştepta să prescrie vreun leac urît mirositor şi că
punea pe seama unei false modestii dorinţa ei de a nu se ames
teca. O vindecase pe Mintă, vaca lui Sir John, şi putea să
încerce cel puţin să facă la fel aici.
Se uită la iapă cîteva minute, apoi ridică ochii şi întîlni
privirea curioasă şi provocatoare a lui Constance Bodrugan.
Ei bine, dacă asta doreau... Dacă iapa ar muri pierderea nu
i-ar afecta prea mult, în schimb, ea, personal, ar scăpa o dată
pentru totdeauna de insistenţele lui Sir Hugh... Dacă trebuia
să comită o crimă, apoi trebuia s-o facă cu curaj şi îndrăzneală...
Porynci să se arunce toate doctoriile: vezicatoare, alifii,
pomezi, pilule, cataplasmele şi clistirele folosite de veterinari.
Aîmprospătat astfel puţin atmosfera. Apoi le-a spus să culeagă
nouă frunze de iarbă mare şi nouă flori de mac roşu, să le
pună într-un săculeţ de mătase şi să-l lege de gîtul calului.
Cînd i le-au adus, a rostit un descîntec
203 ZILE ZBUCIUMATE
Iarbă, mac p e cîmp crescut,

Pe glia lui lisu s născut.
Dar venit de sus dat (ie,
Sîngele vărsat p e glie.
Iarbă, flori, răul să treacă
Binecuvîntaţi cei ce vă p o a rtă !
Amin!
Era un descîntec pe care-1 rostea bătrîna Meggy Dawes

din satul Illuggan cînd vindeca negii, dar oricum n-avea cum
să-i facă rău iepei.
Apoi îi prescrise acelaşi întăritor făcut din rozmarin,
ienupăr şi nucşoară pe care îl recomandase şi pentru vaCa de
rasă a lui Sir John. Seîntoarseră după aceea în casă şi Demelza
bău două pahare cu vin de Porto şi mîncâ o prăjitură, uitîndu-se
tot timpul la nişte căţeluşi care rodeau covorul la picioarele
ei. Vinul venise la timp ca să-i adoarmă remuşcările. Refuză
invitaţia la masă şi plecă la ora unu, cu virtutea neatinsă,
urmată de mulţumirile zgomotoase ale lui Sir Hugh şi de privi
rile neîncrezătoare ale lui Lady Constance Bodaigan îşi ima
gina ce ar spune Constance dacă ar muri iapa.
Ross nu pomeni de vizită la prînz, dar la cină spuse:
- Ei, ce are iapa lui B odrug an9 Crezi că e răcită sau
are gripă9
Deci ştia sigur că se va duce, în ciuda dezaprobării lui.
- Habar n-am, Ross. Se poate. Este bolnavă rău. Tremu
ră toată, aşa cum facea Ramoth înainte de a muri
- Şi ce tratament i-ai dat9
Ii povesti, stînjenită.
WINSTON GRAHAM 204
Ross începu să rîdă:

- Toţi veterinarii din comitat o să fie furioşi pe tine. Le
iei pîinea <3e la gură.
- Nu-mi pasă. Dar iapa asta este minunată. Sper să se
facă bine. Ar fi o adevărată pierdere dacă ar muri.
- Cred că valorează mai mult de trei sute de guinee.
Demelza scăpă cuţitul din mînă şi se albi la faţă.
- Glumeşti, Ross.!
- S-ar putea să greşesc, dar tatăl ei a fost King David.
Şi el...
- La dracu’! Demelza sări în sus. De ce nu mi-ai spus?
- Credeam că ştii. In orice caz, sînt sigur că nu i-ai
făcut nici un rău.
Demelza se duse la bufet.
- Urît din partea ta că nu mi-ai spus.
- Credeam că ştii! Bodrugan se laudă cu asta şi îl cunoşti
de mai bine de un an. Dar poate că nu vorbiţi despre cai
atunci cînd vă întîlniţi.
Demelza nu luă în seamă gluma lui înţepătoare, dar
începu să mişte nervoasă farfuriile cu mîncare. După un minut
se întoarse la masă şi se aşeză iar.
- Apropo, spuse el, ce s-a întîmplat la Bodmin9 Cum l-ai
întîlnit pe Sir Hugh cînd ai fost acolo? Şi de ce pare să creadă
că-i eşti îndatorată?
- Nu ştiu cum de au îndrăznit să mă cheme, răspunse ea.
*
Cam în aceeaşi vreme cînd Demelza, în mod impru

dent, facea a doua încercare în domeniul medicinei veterinşre,
doctorul Dwight Enys îşi punea la contribuţie întreaga lui
cunoştinţă şi pricepere de medic pentru tratarea unor animale.
205 ZILE ZBUCIUMATE
umane de data aceasta, dar mai puţin preţioase, din satul

Sawle, şi descoperea că mai are multe lipsuri şi că deci mai
are multe de învăţat. Medicina nu însemna numai o luptă fară
întrerupere împotriva ignoranţei oamenilor, dar şi împotriva
propriei ignoranţe.
Gingiile Parthesiei Hoblyn i-au dat cheia bolii care se
răspîndise în tot satul în toamna aceea. Dacă ar fi găsit o
scuză pentru propria lui incompetenţă, aceasta era palud'ismul
care mascase boala mai gravă. în cazul acesta,'ca în cele mai
multe, fata avusese un acces de friguri, se făcuse bine, avusese
un al doilea acces, după care îşi pierduse puterile, i se tăia
respiraţia şi obosea după cel mai mic efort. Decolorarea pielii
şi apariţia unor pete care semănau cu vînătăile l-au făcut mai
întîi să-l suspecteze pe tatăl ei că o bate, apoi, cînd s-a dovedit
că acesta e nevinovat, s-a gîndit că poate fi vorba de purpură
hemoragică. îi dăduse din cînd în cînd prafuri contra febrei şi
ca să-i cureţe sîngele, şi îi spusese să stea la aer în zilele mai
calde şi să bea apă rece; era un tratament pe care Jacka Hoblyn
îl dezaproba cu toată puterea. (Să facă treabă prin casă, spunea
el, asta trebuie să facă; i-ar scoate otrava din ea mult mai bine
decît dacă stă în pragul uşii, respirînd aerul umed şi fumul.)
Mai tîrziu, Dwight s-a întîlnit cu Ted Carkeek ( a cărui
rană de Ia umăr se vindecase de mult şi uitase de ea) şi Ted îi
spusese în treacăt că tatăl lui murise pe mare, cînd s-au des
părţit s-a ciocnit de Vercoe, un vameş bărbos din St. Ann -
fost marinar - care l-a oprit să-i spună că soţia lui are un
abces la un dinte şi i-a mai povestit cîte ceva despre viaţa pe
o corabie, imediat după aceea Dwight s-a dus la familia Hoblyn
şi s-a uitat la gingiile Parthesiei; şi deodată totul i s-a limpezit
şi a început să se ocărască pentru că fusese criminal de orb.
WINSTON GRAHAM 206
Oamenii aceia din Sawle, bolnavi, fară vlagă, plini de pete

vinete, cărora le curgea sînge din nas şi aveau pielea palidă
gălbuie, erau victimele scorbutului. Ch'iar presupunînd că
Ghoake mai venea prin sat, nu observase nimic, şi nici el nu
observase, aşa că oamenii sufereau de scorbut şi erau trataţi
de altă boală.
- Parthesia, am să-ţi schimb tratamentul. Cred ca ai
nevoie de o schimbare, nu9 Nu am aici ce-mi trebuie, îi spuse
Rosinei, care sta în picioare lîngă scaun, dar cred că o doctorie
cu sulf ar ajuta-o. Pînă atunci aveţi de unde să luaţi legume
proaspete de aici, din sat, sau de prin'apropiere9
-L e g u m e 9 Nu, domnule. N-avem legume - numai ceva
cartofi - pînă în aprilie sau mai.
- Sau fructe - lămîi mai ales, sau limonadă... dar sigur
că nu aveţi. Eu am cîteodată legume proaspete. Nu puteţi
cumpăra din Truro?
- Sînt prea scumpe pentru noi Se duc banii pe ele cît ai
zice peşte.
Dwight se uită gînditor la Rosina.
- Da... Totuşi trebuie să insist să cumpăraţi. E vital
pentru voi. îi vor face bine Thesiei, mai bine decît toate poţi-
unile mele sau leacurile mamei voastre.
- Am să-i spun tatii Poate că am putea trimite pe cineva
să cumpere cînd se va mai duce cu catîri la tîrg.
Doctorul plecă. Se gîndea că sfaturile lui sînt bune şi
Hoblyn cu familia lui, nefiind prea săraci, ar fi putut să le
urmeze. Dar ceilalţi? N-ar fi putut să-şi cumpere legume şi
fructe proaspete. Pentru ei era tot atît de greu ca şi cum s-ar
fi aflat singuri şi neajutoraţi în mijlocul Pacificului. La ce bun
poţiunile lui cu sulf, sărurile şi alte medicamente, dacă nu
207 ZILE ZBUCIUMATE
mîncau legume şi fructe proaspete9 în cel mai bun caz erau

paliative, sau nici măcar atît. Era furios. Cu toate lipsurile şi
imperfecţiunile terapiei medicale din vremea aceea, pentru
această boală exista totuşi un tratament - dar acest tratament
nu putea fi aplicat.
El singur nu-şi putea permite să hrănească un sat întreg,
său chiar cîteva familii, cu legume şi fructe proaspete cumpă
rate de el.
Trenwith House facea parte din teritoriul de activitate
al lui Thomas Choake; el era doctorul lor curant, dar Dwight
avea şi el o pacientă pe care nu el o căutase: doamna Tabb
căzuse şi se tăiase rău la mînă şi nu voise s-o panseze decît
doctorul Enys. Se dusese pe jos pînă la el acasă, dar o apucase
ameţeala cînd a ajuns acolo, Doctorul i-a spus atunci că rîndul
viitor va veni el s-o vadă, ca s-o scutească de drumul lung de
şapte mile pînă la el. Rana nu supura prea mult şi Dwight i-a
aplicat o substanţă vezicantă şi i-a dat un unguent pe care
să-l folosească mai tîrziu. Coborî scările condus de doamna
Tabb - şi o văzu pe Elizabeth Poldark la intrare.
- Domnule doctor, nu prea veniţi des pe la noi.
- Nu, doamnă. încerc să nu vînez pe terenul unui coleg,
spuse el zîmbind.
- Vînatul e păstrat numai pentru vizitele doctorului cînd
e în exerciţiul funcţiunii, spuse ea încet.
- Mulţumesc. Am să ţin minte. Nu l-am mai văzut pe
soţul dumneavoastră de cînd ne-am întîlnit la Bodmin.
- Francis mi-a povestit despre amabilitatea dumnea
voastră. Am fost uşuraţi de felul cum s-a terminat procesul...
Doriţi un pahar cu vin?
Intrară în salonul de iarnă. „Dacă un gust rafinai e destul.
WINSTON GRAHAM 208
atunci căsătoria noastră a fost o adevărată idilă11, spusese

Francis în noaptea aceea lungă la Bodmin. Un gust rafinat7
Atît avea de oferit femeia asta9 Frumuseţea acestei femei ti
nere, mereu retrasă în sine, îl impresiona pe Dwight. Ştia că
e impresionabil, dar...
în salon, mătuşa Agatha şedea ghemuită în faţa focului
din cămin. Mîinile ridicate şi tremurînde ale bătrînei se mişcau
tară încetare în poală, ca nişte cîrtiţe cenuşii care căutau ceva
ce nu puteau găsi niciodată; dar mintea ei era la fel de pătrun
zătoare ca înainte şi ochii ei bătrîni, dar încă ageri, îl măsurară
pe Dwight din cap pînă în picioare cînd i-a fost prezentat din
nou. Desigur că-şi amintea de el, de la botezul copilului lui
Ross, spuse ea. Era obiceiul ei, acum, la bătrîneţe, să nu recu
noască niciodată că ar putea uita ceva. Recunoştea imediat
un avocat după faţă. Se întîmplă rar ca... Ce? Ce-aţi spus9
Da, da, asta spusese şi ea. Şi ce doctori mai erau acum la
Truro9 In tinereţea ei fusese acolo un doctor pe nume Sea-
bright; avea multă clientelă. Prescria întotdeauna balegă proas
pătă de cal ca să vindece apa la plămîni. Locuia la etaj,
acolo unde era acum hotelul lui Pearce. Era foarte cunos
cut, dar s-a îmbolnăvit de morvă* cînd a tăiat un cal şi a
murit într-o lună.
- Mătuşa Agatha nu aude; e complet surdă, spuse Eli
beth şi schimbă subiectul conversaţiei.
Lui Dwight îi facea plăcere să stea de vorbă, mai ales
în compania unei femei plăcute, şi numai din cînd în cînd
amintirile din noaptea aceea îl mai tulburau. îi apăreau în
* Boală contagioasă la cai şi măgari. Adesea mortală. Trans
sibilă la om (n. tr.).
209 ZILE ZBUCIUMATE
minte ca fantasme ale unei experienţe aproape nereale. Flacăra

nemişcată a luminărilor; faţa lui Francis trasă şi plină de amă
răciune; confidenţele dure la început, dar care, pe măsură ce
le facea, aproape că le respingea; în toate apărea figura lui
Elizabeth, Elizabeth cea înaltă, dar care nu-1 iubea.
Poate că o umbră apăru pe faţa lui Dwight, pentru că
Elizabeth se întrerupse.
- Doctore Enys, pot să vă întreb ceva?... Din unele
spuse ale lui, am ajuns să înţeleg că soţul meu... că Francis a
încercat să se sinucidă cînd a fost la Bodmin. Ştiţi oare dacă
e adevărat9
Era întrebarea la care-i era greu să răspundă. încurcat,
Dwight se uită la bătrîna care-1 urmărea atentă ca şi cum ar fi
putut auzi fiecare cuvînt.
- După cum ştiţi, soţul dumneavoastră şi cu mine am
stat în aceeaşi cameră la Bodmin. Oraşul era în fierbere în
vremea aceea şi domnul Poîdark a fost... influenţat de starea
aceea generală de tulburare şi cruntă beţie care domnea
peste tot. Am... am stat de vorbă pînă tîrziu în noapte şi
cred că prezenţa mea, faptul că a avut cu cine să vorbească,
l-a ajutat să depăşească un moment greu. Nu cred că trebuie
să fiţi îngrijorată.
Mătuşa Agatha povestea mai departe:
- Eram bolnavă, aveam zona zosler, şi mi-a dat să mă
ung dimineaţa şi seara cu sînge de pisică amestecat cu lapte
de vacă; şi apă cu zahăr noaptea. Mi-amintesc că era mărunţel,
dar iute~şi harnic ca o albină.
- Nu nu-aţi răspuns la întrebare, domnule doctor, spu
se Elizabeth.
WINSTON GRAHAM 210
- E singurul răspuns pe care vi-l pot da... Nicăieri în

altă parte nu umblă vorbele ca pe aici şi v-aş sfătui să nu le
daţi atenţie.
O scînteie se aprinse în ochii lui Elizabeth.
- Poate că nu vă daţi seama, domnule doctor, cît de
izolaţi sîntem noi aici de lume.
- N u ... nu mi-am dat seama.
- Verii noştri de la Nampara nu vin pe la noi, noi nu ne
mî putem permite să primim oaspeţi şi Francis n-are chef de
vizite de politeţe. Asta poate că vă va explica de ce sînt pusă
în situaţia de a cere informaţii de la un... străin.
- Mi-ar părea rău dacă m-aţi considera străin. Aş fi
fericit dacă v-aş putea fi de vreun folos şi sper că veţi apela la
mine oncînd doriţi.
- Pe vremea mea, spuse mătuşa Agatha, sugîndu-şi
gingiile, nici un gentleman nu pleca de acasă fără sabia lui.
N-ar fi îndrăznit. îmi amintesc că am văzut un tîlhar la drumul
mare spînzurat la răspîntia de la Bargus Om frumos, îmbrăcat
într-un costum de haine stacojiu; avea pe cap o pălărie
garnisită cu dantelă aurie. A murit frumos, cu curaj, pînă la
ultima zvîcnitură. Dumneata, tinere, n-ai fi îndrăznit să te
duci aşa pînă la Truro, îmbrăcat ca pentru o înmormîntare.
- Eu locuiesc între Nampara şi Mingoose, îi spuse
Dwight cu voce tare.
- Da, ştiu că e uşor acuma. Se spune că de aici pînă la
Truro drumul e sigur. N-ai de ce să te mai temi.
- Sigur că Francis v-a povestit despre răcirea relaţiilor
dintre noi şi verii noştri, spuse Elizabeth.
- Da, ştiu.
211 ZILE ZBUCIUMATE
- Credeţi că Ross s-a liniştit acum, după toate necazurile

prin care a trecut7
- întotdeauna am simţit că Ross e ca un vulcan. E liniştit
multă vreme şi mîine poate să erupă.
După cum îl privea, părea că e de acord cu el. Continuă:
- Pe Demelza am văzut-o mai rar. (Era adevărat.
Cîteodată i se părea că Demelza încerca să-l evite, deşi nu
înţelegea care ar fi fost motivul.)
- Unde e Geoffrey Charles9 întrebă mătuşa Agatha
Unde-i băiatul...?
- Credeţi, spuse Elizabeth, că sînt fericiţi?
- ... E un drac de copil, spuse bătrîna, n-are nici şapte
ani şi face tot felul de obrăznicii. I-aş trage eu vreo cîteva.
Nici un copil nu se-cuminţeşte fară cîteva pe spinare din cînd
în cînd.
Dwight spuse:
- Poate că v-aş răspunde dacă aş cunoaşte răspunsul.
-A n u l trecut ne-a fost de mare ajutor, spuse Elizabeth.
Fără ea, unul din noi, sau poate mai mulţi, am fi murit. Vreţi
să-i transmiteţi o invitaţie, de la mine9 Spuneţi-i... că mai de
mult am petrecut un Crăciun fericit împreună la Trenvvith şi
că am dori să vină iar anul acesta. Faceţi-o să înţeleagă, vă
rog, că vrem într-adevăr să vină, că avem nevoie de ei Aţi
face asta pentru mine?
- Sigur că da!
- Poate că veţi putea veni şi dumneavoastră. Nu avem
cine ştie ce de oferit, dar...
Dwight îi mulţumi, spuse că va fi încîntat să vină şi
plecă. La plecare îl. văzu pe Francis întorcîndu-se acasă pe
WINSTON GRAHAM 212
aleea principală, venind din direcţia porţii de la intrare.

Nu s-au oprit, însă Francis l-a salutat ironic, ducînd un deget
la pălărie. Era îmbrăcat în haine de lucru, cu ghetele pline de
noroi, dar arăta mai bine decît ultima dată cînd îl văzuse Dwight.
Ziua era scurtă şi avea să se întunece înainte de a ajunge
la Grambler. Marea întunecată de-abia se vedea prin ceaţă
printre neregularităţile terenului. Norii, ca un val blînd şi umed,
înaintau încet dinspre coastă, în straturi groase, cafenii, părînd
să anunţe noaptea lungă ce se apropia.
Cînd ajunse la drumul mare spre Grambler-, zări silueta
unui om îndesat, cu picioarele strîmbe, care mergea înaintea
lui. Era Jud Paynter, grăbit tare. La auzul călăreţului, întoar
se capul speriat, să vadă cine e. Se lumină la faţă cînd îl
zări pe doctor.
- Bună seara, Paynter. Dwight tocmai trecea înainte
cînd Jud ridică mîna în semn de salut.
- Avem vreme bună, d om ’le Enys, pentru perioada asta
a anului. Se termină iarna.
Dwight mormăi ceva, apoi slăbi hăţurile ca să meargă
mai departe.
- Dom’le Enys.
-D a.
- Vă cer prea mult dacă vă rog să mă lăsaţi să merg pe
lîngă dumneavoastră pînă la Grambler9
- Nu, dacă ai un motiv serios. Nu-i decît o jumătate de
milă pînă acolo.
- Juma de milă poate să fie mult şi am un motiv. Sînt
vreo doi care se ţin după mine şi nu-mi place deloc. Nu-mi
place. Nu mi-ar plăcea să mă văd lungit în biserică, eu, Jud
Paynter. I-aţi văzut cumva?
213 ZILE ZBUCIUMATE
- Ce vrei să spui?
- Uite ce vreau să spun. Eram în sat, la St. Ann, cu
treburile mele obişnuite, treburi cinstite, respectabile, decente
şi curate, cînd i-am văzut pe ăia doi uitîndu-se la mine ca şi
cum aş fi fost o gîscă pe cinste, gata de pus în oală pentru
Crăciun. Ei, îmi zic eu. Cine or fi? Trecători9 Tîlhari? Mai
bine plec acasă, să nu mă trezesc pînă să-mi dau seama cu
gîtlejul tăiat. E o ruşine unde am ajuns în ţara asta! Nu poţi să
te mişti din casă fară să te pîndească nişte ticăloşi. Nu-i drept.
Nu-i bine. Nu-i cinstit
- Crezi că te bănuiesc că ai bani?
- Eu9 spuse Jud uimit. N-am bani. Numai cîţiva bănuţi
să-mi cumpăr un pahar cu rom.
- Şi atunci de ce să încerce cineva să te jefuiască9 De
ce nu pe mine9 Calul meu ar fi o pradă mai bună.
J.ud ridică din umeri:
- Asta e! Aşa stau lucrurile. Poate că se gîndesc c-ar fi
o trăsnaie mai mare dacă te-ar arunca pe dumneata în şanţ.
Nu, nu! Ticăloşii ăştia atacă mai mult văduvele şi orfanii.
- Şi dumneata din care categorie faci parte?
- Cine, eu9 Păi eu sînt orfan de cînd au murit mama
şi tata.
înaintau încet, Dwight strunind greu calul, Jud suflînd
şi mormăind în spatele lui. Dwight trebuia să ducă un borcan
cu alifie cuiva în sat. Cînd se întoarse, îl ajunse iar din urmă
pe Jud, care tocmai sosea acasă. Prudie era în uşă.
- Ha! Ai venit, porc bătrîn ce eşti, spuse ea, apoi îl
recunoscu pe călăreţ. Bună ziua, dom’le doctor Dwight, adăugă
ea cu un aer bleg.
- Bună ziua, Prudie. Cred că eşti mulţumită că-1 vezi
pe soţul tău că a sosit cu bine acasă.
WINSTON GRAHAM 214
- Acasă, ai9 Nu l-am văzut şi n-am mai auzit de el de

cîteva zile. îşi închipuie că poate să plece şi să vină cînd are
chef. Bătrîn puturos ce eşti!
- Ştii unde am fost, spuse Jud. Ştii prea bine! Ca să
cîştig bani, să te ţin pe tine să stai acasă şi să nu faci nimic.
Ştie şi doctorul, ca şi tine, chiar dacă se preface că nu.
- Şi ţi-a mers bine9 îl întrebă Dwight.
- Nu prea rău.
- De aceea te urmăreau oamenii aceia9
- Ce oameni? întrebă Prudie, ştergîndu-şi nasul roşu
şi umflat cu mîneca rochiei. Jud părea stînjenit în timp ce
Dwight explica.
- N-are de-a face cu treburile mele, spuse el. E cum
v-am spus. Tîlhari care umblă după un bătrîn neajutorat ca
să-l jefuiască. Vă spun că-i rău cînd legea şi ordinea nu mai
fac două parale. Eu...
- Nu pot să-mi închipui ce-i cu el, spuse Prudie. Se
poartă aşa de cînd s-a întors de la proces. I-e teamă şi de
umbra lui. Nu mai iese din casă cînd se face noapte.,Numai
dacă te răsteşti la el şi o şi ia la fugă ca un iepure.
. - Nu-i adevărat! Nu-i drept! Nu mi-e frică decît de ce
trebuie să-mi fie frică. Şi eu nu sînt iepure, să ştii1
- Oricum, asta e de cînd cu procesul, spuse Prudie. Nu
ştiu ce este, da’ dumneata ai fost acolo, domnule Dwight, şi
poate că dumneata ai să afli. Jud era sigur cherchelit cînd a
depus mărturie şi pentru mine-i un mister cum de nu l-au
băgat la închisoare chiar atunci!
- Dar ce legătură are asta cu frica lui de acum9
- Asta-i tot zic de-am răguşit zicîndu-i, răspunse Jud,
ţipînd în gura mare. M-am săturat de atîtea vorbe. Dacă ţi-ai
215 ZILE ZBUCIUMATE
vedea de bucătărie în loc să tot dai din gură, am trăi mai bine
pe lumea asta. N-am pace nici acasă, nici afară.
Dwight înţelese aluzia şi plecă Vocea lui Prudie se
auzea ca o orgă cu toate pedalele apăsate.
- Nu ştiu eu de legi, dar asta-i de cînd cu procesul ă
Nu mă-nşeli pe mine, bătrîne. Cum se face întuneric, începi
să sari şi să te fereşti parc-ai fi un purice pe-o plită încinsă.
Ascunzi tu ceva şi am să aflu e u !
Din depărtare, Dwight îl văzu pe Jud intrînd în casă
bombănind, iar ameninţările şi avertismentele lui Prudie ajun
geau pînă la el aduse de vînt.
Capitolul III
73? u vîndut broşa cu şaptezeci de lire. Cămă-

■ JL tarul spunea că preţurile au scăzut de
cînd au cumpărat-o şi că în Cornwall nu se vindeau bijuterii
atît de scumpe. Ross a spus că e un preţ rezonabil; n-ar fi
putut obţine mai mult. Calul Demelzei, Caerhays, l-au vîndut
cu treizeci şi cinci de guinee şi covorul cu zece. Ross n-a vrut
să vîndă rochia. Mai bine se duce la închisoare. Şi atunci n-o
s-o mai poarte deloc şi o s-o mănînce moliile şi o să se demo
deze şi îi era prea largă în talie pentru că slăbise. O să se ducă
la închisoare, dar rochia tot n-o vinde. Demelzei, cuvintele
lui î-au mers la inimă
Apoi au început să vîndă din vite, mai întîi două vaci.
Au luat paisprezece guinee pe una. Sikh, mînzul de doi ani,
l-au dat cu zece guinee Nu era sezonul cel mai potrivit pentru
vînzarea animalelor. Ross avea senzaţia amară că cei ce îi
cumpărau vitele le vor vinde peste trei luni cu profit. Aveau
două viţeluşe de două luni şi au vîndut-o pe fiecare cu doispre
zece şilingi şi şase pence. Fără boi nu puteau să are pămîntul,
aşa că nu î-au vîndut. Au vîndut în schimb porcii şi aproape
toate păsările Jane Gimlett plîngea şi Jack Cobbledick. nici
217 ZILE ZBUCIUMATE
nu se mai uita în ochii lor. Le mai trebuiau încă douăzeci şi

cinci de lire. Ross mai facu un ocol prin fermă. Din toate
vitele crescute cu atîta grijă, în şapte ani îj mai rămăsese o
vacă (aştepta să fete în aprilie), un cal, o pereche de boi, şase
pui şi cîteva raţe. Tocmai atunci sosi Dwight cu invitaţia din
partea lui Elizabeth.
- Spune-le... începu Ross, şi se opri simţind cum îl
cuprinde mînia, spune-le că sîntem atît de ocupaţi să gustăm
din plăcerile vieţii încît...
- Spune-le... interveni Demelza imediat. Dar nu Dwight
trebuie să fie mesagerul nostru. Tu te duci, Dwight9
- Cred că da. Nu-i prea plăcut să petreci Crăciunul singur.
- Sînt alternative şi mai rele, spuse Ross.
După un timp, Dwight adăugă:
- Desigur, mi-ar face mai multă plăcere dacă aţi veni şi
voi la Trenwith...
- E măgulitor ce spui, dar nu se potriveşte.
- Eu am să mă duc totuşi.
- Eu n-am de ce să mă duc.
Tăcerea stînjemtoare care a urmat a fost întreruptă de
Garrick, care a apărut subit zburdînd prin cu rte x a un pudel
franţuzesc enorm, dînd din ciotul lui de coadă şi cu limba roşie
atîrnîndu-i. Ca de obicei, nu se purta cu respectul şi decenţa
cuvenite. Dwight a trebuit să fugă din calea lui, iar Ross s-a
ales cu cîteva pete de noroi pe cămaşă.
- Vinovată e Demelza, spuse Ross ştergîndu-se, pentru
că adoptă tot felul de lighioane ciudate şi nu le domesticeşte
cum trebuie. Zilele trecute ne-a vizitat Sir Hugh Bodrugan.
Dwight rîse:
- Sir Hugh n-a avut niciodată ambiţia să-mi lingă faţa.
WINSTON GRAHAM 218
- Nu pe a dumitale poate.
- Ross, îl întrerupse Demelza, de ce să nu ne ducem
la T ren w ith 9
Ross se uită prin curtea lor goală:
- întrebi serios?
- Ştiu că n-ar trebui, dar... e păcat să nu te gîndeşti
decît la trecut.
Cum să nu te gîndeşti, cînd trecutul influenţează atît de
mult prezentul9
- Spune-le că nu vom veni decît cînd îi vor invita şi pe.
Verity şi Blamey.
- Nu cred că va mai trece mult pînă se va întîmpla şi
asta, spuse Demelza. Verity şi Francis s-au împăcat la Bodmin.
- Atunci să ne împăcăm cu toţii.
- Şi eu aş vrea să ne împăcăm, recunoscu Demelza
după un timp. Dar dacă ar fi să facem noi primul pas...
Ross se gîndea: „Doamne! ce dacă falimentul meu se
datorează lui Francis (e probabil că s-ar fi întîmplat în orice
caz), poate că Demelza are dreptate. Are de multe ori dreptate.
Verity vrea să ne împăcăm. Şi Demelza vrea, şi Elizabeth.11
Ultimul gînd trezi în el dorinţa, aproape nevoia, de a o vedea
din nou pe Elizabeth,. Niciodată nu se vindecase de ataşamen
tul lui faţă de Elizabeth; era ceva fundamental, o slăbiciune
poate, de care nu mai ţinuse seama, dar care exista.
- Bine, spuse, o să ne mai gîndim. Acum douăzeci sau
treizeci de lire sînt mai importante decît toate reuniunile de
Crăciun. Poate că ai vrea să contractezi o ipotecă pe averea
mea, Dwight. Ar fi o a treia ipotecă şi dobînda va fi de sută la
sută. Nimic nu aduce un cîştig mai bun decît camăta.
219 ZILE ZBUCIUMATE
- îţi ofer zece lire, e tot ce am şi n-ar servi o cauză

mai bună.
- Nu e încă o cauză pierdută, deşi am momentele mele
de îndoială. îţi aminteşti de Tregeagle, care a trebuit să dreneze
balta de la Dozmare cu o scoică? Sarcina mea e alta.
îşi continuară plimbarea. Dwight începu să vorbească
despre scorbutul pe care îl descoperise el la Sawle. Discuţia
dură pînă s-au întors acasă, unde John Gimlett repara balama
lele ruginite ale unui oblon la fereastra bibliotecii.
- Dacă n-ai turbă, putem să-ii dăm noi, spuse Ross.
Avem destulă pentru două ierni.
După ce îşi arătase afecţiunea debordantă, Garnck
fugise iar, dar îl văzură întorcîndu-se cu ceva în gură. Se
dovedi a fi picioarele din spate ale unui iepure pe care Ie lăsă
la picioarele Demelzei.
-F u g i de-aici! îl certă Demelza dezgustată. Căţel scîrbos
ce eşti! Ia-le de aici!
Ross luă de jos picioarele şi le aruncă dincolo de pîrîu,
iar cîinele fugi după ele.
- Mă întreb cît ar valora Garrick dacă l-aş vinde, spuse
el. O corcitură care a crescut peste măsură. Carnivor. Se repe
de la animale; păzeşte copiii mici. Se aşază pe puieţi şi-i stri
veşte, scormoneşte florile. Priceput la spart vesela. Cîteodată
îi miroase gura. Rezultate garantate.
Dwight începu să rîdă. Cînd intrară în casă, îl întrebă:
- Vei putea să-i ţii pe Gimlett şi pe nevastă-sa9
- Nu vor să plece. Le putem da de mîncare şi nu vor
nimic altceva deocamdată. Şi nu pot lucra ferma fară Cobbledick.
- Vorbesc serios, spuse Dwight, ia cele zece lire ale
mele dacă-ţi folosesc.
WINSTON GRAHAM 220
- Şi eu vorbesc serios, spuse Ross. Va trebui să vînd

pendula, Demelza, şi cîteva mobile. Mai sînt şi pistoalele de
la tata şi vechiul telescop.
*
„Deci ne: am întors de unde am plecat, se gîndi Demelza.

Sînt trei ani de cînd am petrecut Crăciunul la Trenwith.
Vremea era la fel, noroasă şi liniştită. Mie mi-era atît de frică
încît nici nu ştiam ce spun. O rîndăşoaică în vizită la oameni
de viţă nobilă. Acum s-a schimbat tot. Sînt emoţionată, dar
nu ca atunci. Şi ei sînt săraci. .. ca şi noi... şi Francis îşi lucrează
pămîntul şi Elizabeth... Nu-i mai e frică, şi mi-e recunoscătoare
pentru ce s-a întîmplat anul trecut de Crăciun. Draga de Verity
nu e acolo. Dar nici mie nu-mi mai e frică. Ştiu să mă port,
nu mă mai fac de rîs. E ciudat că iar aştept un copil, şi nu-i
spun lui Ross, deşi pentru alte motive, şi am trecut de luna a
patra, la fel ca atunci."
- îţi aminteşti, spuse ea, cum mergeam atunci pe
drum"7 Garrick venea după noi şi se lăsa la pămînt cînd îi
vorbeam, ca şi cum ne-ar fi ascultat şi ar fi avut de gînd să
facă ce i se spune.
- Da, încuviinţă Ross.
- Şi îţi aminteşti că ne-am întîlnit cu Mark Daniel şi l-a
luat pe Garrick de-o ureche şi l-a dus acasă... Mai ştii ceva de
Mark, Ross9
- Nu ştiu cum o duce cu toate tulburările astea, dar
Paul l-a văzut la Roscoff.
- Nu crezi că ar fi în siguranţă dacă ar veni acasă?
- Nu. Dacă în Franţa lucrurile vor merge din ce în ce
mai rău, ar trebui să se ducă în Irlanda sau în America; n-ar
avea linişte aici nici dacă şi-ar schimba identitatea.
221 ZILE ZBUCIUMATE
Rîndul trecut, cînd fuseseră la Trenwith, Verity îi

întîmpinase la uşă. Acum Demelza observă buruienile crescute
pe alee, iarba uscată de sub copaci, fereastra cîrpită şi poarta
dinspre livadă nevopsită. Tabb le deschise uşa şi portretele
de familie, vechi şi decolorate, în costumele lor stacojii sau
de culoarea chihlimbarului păreau să arunce priviri reci prin
sala de la intrare care .răsuna a gol. Cînd îşi scoteau hainele
groase, Elizabeth ieşi din salonul de iarnă.
Demelza s-a mirat cînd a văzut-o îmbrăcată în rochia
roşie cu garnituri bogate de dantelă pe care o purtase la botezul
Juliei. Nu pomenise nimeni de o petrecere şi Demelza, simţind
că, în condiţiile actuale, orice etalare de lux ar fi considerată
deplasată de către oamenii aceştia bine crescuţi, venise îmbră
cată într-o rochie de după-amiază.
Deci tot o mai interesează Ross, se gîndi Demelza cu
strîngere de inimă, şi recunoştinţa faţă de mine n-are nici o
importanţă. Ar fi trebuit să-mi dau seama. Totuşi se îndreptă
spre ea cu un zîmbet pe faţă şi Elizabeth o primi cu toată
amabilitatea. Cu prea multă amabilitate, îi trecu imediat prin
minte. Nu părea sinceră ca Elizabeth cea bolnavă de acum
un an. Ce proastă am fost!
Francis nu era acolo să-i întîmpine, dar după ce şi-au
scos hainele, apăru şi el venind din salonul cel mare. Părea că
ezită la această primă întîlnire. Cei doi bărbaţi se uitară unul
la altul o secundă.
Francis spuse:
- E i , Ross... ai venit deci.
- A m venit..
- E... e bine, cred. Oricum, mă bucur.
Ii întinse mîna cam nesigur. Ross i-o strînse, dar
numai puţin.
WINSTON GRAHAiM 222
- Am fost prieteni buni în trecut, spuse Francis.

- Cel mai bine e să uităm trecutul, spuse Ross.
- Asta vreau şi eu. E un subiect neplăcut.
Formal, reconcilierea se făcuse, se părea că nu mai e
nimic de adăugat; dar jena dintre ei reapăru.
- Aţi venit pe jos pînă aici?
- Da. (Era un punct sensibil, cu Caerhays vîndut.) Văd
că în sfîrşit Odgers repară cîte ceva la biserica din Sawle.
- Numai acoperişul. A plouat atîta în ultimele luni încît
cei din cor au trebuit să cînte cu apa picurîndu-le pe cap. Ce
n-aş da să cadă odată turnul. Ori de cîte ori trec pe lîngă el
am impresia că sînt beat.
- Poate că o să reuşim să facem ceva într-o zi, cînd un
Poldark o să fie iar bogat.
- Cred că pînă atunci o să se dărîme toată biserica
- Draga mea, spuse Elizabeth luînd-o pe Demelza la
braţ, mi-a fost teamă că n-ai să reuşeşti să-l aduci. Cînd îşi
pune ceva în cap, e greu să-l faci să renunţe. Dar poate că te
pricepi cum să-l iei.
- Nu mă pricep, spuse Demelza. Da, nu cred că mă
pncep, se gîndea ea. Nu ştiu cum am să rezist zilele astea, cum
am rezistat acum trei ani. De data asta n-am curaj. Sînt prea
nefericită şi bolnavă ca să lupt pentru el dacă nu mă mai vrea
- Părinţii mei vor veni şi ei la masă, spuse Elizabeth. Şi
Dwight Enys. Mă tem că nu va mai veni nimeni altcineva. Iţi
aduci aminte că George Warleggan şi familia Treneglos au
venit şi tu ai cîntat cîntecele acelea frumoase?
- Nu i-am mai văzut de mult, spuse Demelza intrînd în
salonul cel mare.
- Ruth va naşte luna viitoare, e primul copil. O să fie
223 ZILE ZBUCIUMATE
mare bucurie dacă e băiat. Se spune că bătrînul Horace

Treneglos face tot felul de planuri pentru primul lui nepot.
In ziua de azi nu mai sînt bani mulţi, dar cînd o familie dăinu
ieşte de mai bine de şase sute de ani... Desigur, a noastră e
şi mai veche.
- Care9 Poldark9
Elizabeth zîmbi.
- Nu, nu. Am vrut să spun familia mea. Avem docu
mente încă din anul 971. Ross, cînd te văd în camera asta e
ca pe vremuri.
- E ca pe vremuri, repetă Ross enigmatic.'
- Şi cel mai bine ar fi să uităm vremurile de altădată,
spuse Francis ridicînd paharul. Să bem pentru vremurile noi!
Nu pot fi mai rele decît cele ce s-au dus şi bine că s-au dus!
Zîmbi, uitîndu-se în ochii Demelzei. Demelza dădu încet din
cap, zîmbindu-i şi ea.
- Pentru mine vremurile de altădată au fost bune,
spuse ea.
*
Nici masa nu mai era la fel de îmbelşugată ca înainte,

deşi asemenea mîncăairi nu mai pregătiseră de doi ani. Şuncă,
friptură de pasăre şi de miel cu sos de capere, apoi budincă
cu jeleu de coacăze, tartă cu prune şi cremă de vanilie.
Demelza nu-i cunoştea pe părinţii lui Elizabeth şi s-a
mirat cînd i-a văzut. Dacă să ai hrisoave din 971 însemna să
arăţi cum arătau ei, atunci era mai bine să nu ai deloc, ca ea.
Domnul Chynoweth era slab, numai piele şi oase; era încrezut
şi plin de gesturi surprinzător de afectate. Doamna Chynoweth
arăta îngrozitor: corpolentă, cu albeaţă la un ochi şi cu gîtul
umflat. Cum nu o cunoscuse înainte de a se îmbolnăvi,
WINSTON GRAHAM 224
Demelza nu-şi putea închipui cum de Elizabeth ieşise atît de

faimoasă. Nu i-a trebuit mult să-şi dea seama că erau oameni
care se considerau nedreptăţiţi. Suferiseră vreun eşec în viaţă
şi-l resimţeau ca pe un afront personal. Demelza o prefera pe
mătuşa Agatha, cu toată mustaţa ei şi mîncarea care i se pre
lingea pe barbă. Nu puteai să-i răspunzi, nu te auzea, dar
conversaţia ei era plină de vitalitate şi spirit. Păcat că nu se
găsea nimeni care să noteze amintirile ei care aveau să se
piardă toate o dată cu moartea ei.
După masă, spre marea neplăcere a Demelzei, deşi ar
fi trebuit să-şi aducă aminte că aşa era obiceiul - femeile au-
plecat lăsîndu-i pe bărbaţi să-şi bea vinul; dacă ar fi avut vreun
coşmar, Demelza nu ar fi visat figuri mai înfricoşătoare ca
Elizabeth - în starea ei sufletească de acum - , mătuşa Agatha
şi doamna Chynoweth. Au urcat la etaj, în dormitorul lui Eliza
beth, s-au aşezat în faţa oglinzii, şi-au aranjat părul, au stat de
vorbă, apoi s-au dus pe rînd să viziteze toaleta de la capătul
coridorului, pe care Demelza o socoti mult mai incomodă
decît cea amenajată în curte la Nampara. Elizabeth i-a aranjat
boneta de dantelă mătuşii Agatha şi doamna Chynoweth le-a
spus că a auzit că moda nouă de la Londra şi Bath e aproape
indecentă; şi mătuşa Agatha a spus că mai are nişte reţete
pentru faţă: pomezi şi altele, şi alifii pentru buze, şi creme şi
apă de gură, o să le găsească şi o să i le dea Demelzei. Şi
Elizabeth a întrebat-o dacă se simte bine, că prea stă tăcută.
Şi Demelza i-a spus că se simte foarte bine. Doamna Chyno
weth i-a aruncat o privire, măsurînd-o din cap pînă în picioare
ca şi cum'ar fi vrut să-i dezvăluie secretul şi a spus că rochiile
la modă au talia sus de tot, sub braţe, şi cad drept ca un fel de
sfeşnic pînă la pămînt şi cu cît ai mai puţine fuste pe dedesubt,
225 ZILE ZBUCIUMATE
cu atît mai bine. Demelza şedea pe patul din lemn-de-trandafir

cu draperii de satin roz şi îşi aranja jartierele; se gîndea că
Ross avea dreptate, că n-ar fi trebuit să maî vină la Trenwith
dacă nu venea şi Verity, ea, venirea ei, ar fi schimbat totul,
Verity era mascota ei, ea îi aducea noroc, n-avea nici un chef
în seara aceea şi nici vinul n-ar fi ajutat-o; numai Elizabeth va
avea succes, cu părul ei minunat şi lucios, cu talia ei subţire,
cu ochii ei cenuşii, vocea ei cultivată, graţia şi siguranţa ei.
Cum vor trece seara asta şi ziua de mîine?
Jos, în sufragerie, sticla de Porto făcuse de două ori
înconjurul mesei şi Jonathan Chynoweth, care nu ţinea la
băutură, era moleşit şi vorbea cu limba împleticită. Dwight,
care nu avusese niciodată bani ca să-şi cumpere vin, îşi dădea
seama acum cît era de lipsit, şi de aceea sorbea cîte un pic şi
îşi mai turna cîte puţin cînd sticla ajungea iar la el. Pentru cei
doi veri, însă, era de-abia începutul.
- Astea sînt ultimele trei sticle de Porto din recolta ’83.
Tu ai cumpărat mult atunci9 întrebă Francis.
- Pe vremea aia n-aveam bani, de-abia mă întorsesem
din America şi casa era o ruină. N-am vin mai vechi decît din
recolta de anul trecut Cînd se va termina, va trebui să recurg
la gin ieftin.
Francis mormăi:
- Banii. N-avem bani nici tu, nici eu. Şi asta ne otrăveşte
viaţa. Cîteodată aş avea poftă să jefuiesc o bancă şi aş face-o
dacă ar fi a lui Warleggan şi dacă nu m-ar prinde să mă spînzure.
Ross se uită lung la el.
- Ce te-a făcut să te cerţi cu el°
Era prima întrebare care se referea la fondul neînţele
gerii dintre ei. Francis îşi dădu imediat seama de importanţa
WINSTON GRAHAM 226
ei şi de imposibilitatea de a-i da un răspuns clar. Totuşi, nu

trebuia să facă impresia că o evită. De aceea răspunse:
- Faptul că mi-am dat seama că părerea ta despre el şi
familia lui era cea dreaptă.
Urmă o pauză cînd ceasul începu să bată. Vibraţiile
metalice ale bătăilor răsunară în cameră mult după ce încetaseră.
Cu dinţii furculiţei, Francis trase trei linii drepte pe faţa
de masă.
- Lucrurile astea... pătrund în tine încet, încet. Observi
cîte ceva pînă cînd într-o zi te trezeşti dintr-o dată că ştii
sigur, că omul care ţi-a fost prieten ani de zile e un... ticălos şi
gata, asta-i tot!
- Ţi-ai încheiat socotelile cu el?
- Nu. Ce e drept e drept. L-am jignit destul ca să-l fac
să explodeze, dar nu mi-a făcut nimic.
- Eu mi-aş încheia socotelile cu el.
- Imposibil. Nimeni nu e dispus să-mi preia debitul
de la el.
- Ascultaţi, spuse Dwight jenat, eu am băut destul şi
dacă vreţi să discutaţi între patru ochi problemele voastre
financiare personale...
- Nimic nu e secret cînd e vorba de datorii, spuse Fran
cis. Datoriile sînt de notorietate publică. E singura consolare...
Oricum nu vreau să mă ascund de tine.
Trecură iar sticla din mînă în mînă.
- Apropo, spuse Francis, ce a făcut Demelza cu iapa
lui Bodrugan?
- Ce să facă cu ea9 întrebă Ross prudent.
- Da. M-am întîlnit cu el azi-dimineaţă şi era în culmea
fericirii pentru că iubita lui iapă Sheba se face bine. Nici nu
227 ZILE ZBUCIUMATE
ştiam că e bolnavă. Mi-a spus că de la Demelza i se trage.

Vindecarea vreau să spuii, nu boala.
Sticla ajunse la Ross.
- Demelza se pricepe la animale, spuse el. Bodrugan a
venit la noi ca să-i ceară sfatul.
- E i , acum nu ştie ce să mai facă să-i fie pe plac. Are o
părere grozavă despre ea.
- Ce-a avut iapa? întrebă Dwight.
- Intreab-o pe Demelza, îi răspunse Ross. Are să-ţi
explice ea, fără îndoială.
- Să te cerţi cu War-Warleggan, se auzi vocea domnului
Chynoweth. Asta nu-i bine. E om cu influenţă. Are tentacule.
- Cu cîtă elocvenţă te exprimi, tată-socrule, spuse Francis.
- Cum7
- Hai să-ţi mai umplu o dată paharul şi apoi poţi să
dormi liniştit.
- De douăsprezece luni tot încearcă să cumpere acţiuni
la Wheal Lersure
- Nu mă îndoiesc. Ii interesează orice afacere bănoasă
şi în special orice îţi aparţine ţie.
- Wheal Leisure nu-rm aparţine mie. Aş dori să lie aşa.
- Totuşi, deţii cele mai multe acţiuni. .Ai reuşit să faci
legătura cu vechiul abataj de la Trevorgie9
- Nu. Am întrerupt lucrul cît a fost vremea umedă,
apoi l-am reluat. Nu cred însă că ceilalţi vor mai suporta mult
timp cheltuielile.
- Dar pe acolo trebuie să fie filoane bogate.
- Ştiu, dar lefurile oamenilor cresc mereu cînd te uiţi în
registrul de cheltuieli.
- îţi aminteşti cînd am coborît amîndoi în galeriile vechi,
WINSTON GRAHAM 228
Ross. Nu pare să fie mult de atunci. La Trevorgie şi Wheal

Grace se pot cîştiga bani bum. Aşa mi-a mirosit mie atunci.
- Dar trebuie să investeşti bani mulţi înainte de a scoate
un profit. Acesta e unul din imperativele mineritului.
- Preţul aramei şi al cositorului a crescut iar, spuse
Dwight. Luă sticla şi vinul rece îi răcori mîinile. Crezi că ai
vreo şansă să redeschizi Grambler9
- Nici o şansă, spuse Francis. Hai, bea paharul pînă la
fund. Nu ţii pasul cu noi. Se uită la Ross, a cărui faţă slabă cu
trăsături mobile nu dădea semne de îmbujorare. II ştii pe
bătrînul Fred Pendarves. De o lună l-am pus să prospecteze
terenul meii. II ajută şi Ellery Nu cred că l-ai putea transforma
pe Ellery în fermier nici dacă ar trăi pînă la optzeci de ani.
Habar n-are care-i capul şi care-i coada vacii. în schimb se
pricepe la minerit cum se pricepe un cîine terier să scoată
guzganul din gaură. Cu ei doi, sper să reuşesc ceva. în stră
fundul fiinţei mele sînt la fel ca Ellery: îmi curge arama prin
vine şi dacă am să trăiesc, am să mă apuc iar de minerit; n-am
să-mi pierd timpul scormonind pămîntul după rădăcini sau
ducînd porcii la jir.
Cu capul sprijinit de spatele scaunului, Jonathan Chyno-
«
weth sforăia.
- Duce porcii la jir, spuse Francis.
încă de cînd se întorsese din America, se gîndea Ross,
el şi Francis găseau mereu motive să se certe, dar aproape
întotdeauna cînd se întîlneau se întreba dacă merită să se certe.
Francis avea un fel al lui de a fi, un umor care te cucerea şi
care te facea să uiţi supărarea sau o eventuală trădare. Poate
că atracţia era reciprocă, pentru că Francis era mult mai bine
dispus de cînd venise Ross.
229 ZILE ZBUCIUMATE
- N-aş vrea să te descurajez, spuse el, dar chiar şi dacă

sapi o gaură în pămînt, tot costă bani. Numai dacă poţi găsi
arama la suprafaţă, cum am găsit la Anglesea...
- Am ceva bani gheaţă, spuse Francis, cîteva sute. S-ar
putea să-mi ajungă: In orice caz, aşa am să-i cheltuiesc.
Cînd Francis se oferise să o ajute pe Demelza cu bani
dacă lucrurile ieşeau prost la Bodmin, Ross respinsese această
propunere ca pe o lăudăroşenie. Şi iată că iar vorbea de bani.
Bani gheaţă la cineva aproape falit!
- Ei, şi au găsit ceva9
- Destule urme. iMinereu e peste tot, după cum ştii şi
tu. Dar nu-mi pot permite să risc. Vreau să organizez ceva
solid. Ce crezi despre Virgula D ivinitoria? Se pare că e o
încercare sigură de a descoperi unde şi dacă se află metal
sub pămînt.
- Numele e impresionant. Ştii ce înseamnă asta pe
englezeşte, Dwight9
Domnul Chynoweth tresări şi se trezi din somn.
- Unde mă aflu9
- în pat cu soţia dumitale, bătrîne, spuse Francis. Bagă
de seamă să nu facem şi noi la fel.
Domnul Chynoweth se uită la el clipind din ochi, dar
era prea somnoros ca să simtă insulta. întinse mîna după pahar,
dar înainte să-l apuce începu iar să moţăie
- Cred că e un fel de vergea pentru ghicit, spuse Dwight.
Chiar dacă ar da rezultate, ai putea fi dezamăgit dacă săpînd
o galerie ai găsi plumb în loc de aramă
- Sau chiar vreun ceainic de cositor lăsat acolo mai de
mult, spuse Ross.
- Tu ai noroc cu Wheal Grace şi Wheal Maiden, amîn-
WINSTON GRAHAM 230
două pe pămîntul tău, spuse Francis. Noi aici n-am avut

decît mina Grambler. Ei i-au dat toată atenţia şi ea ne-a luat
toţi banii.
- Două mine părăsite, spuse Ross, şi îşi aminti ce spusese
Mark Daniel despre Grace: In m ina asta sînt bani, nu glumă.
Aramă... N-am văzut niciodată un filo n m ai bogat. Costă
mai mult să repui în funcţiune ceva vechi decît să începi un
nou abataj, adăugă el.
Francis oftă:
- Presupun că acum te interesează Wheal Leisure.
- Da, toţi banii mei sînt investiţi în ea.
- E acelaşi lucru, nu? Iar eu va trebui să recurg la Vir
gula Divinitoria sau la înţelepciunea bătrînului Fred Pendarves.
Dă-mi sticla, Enys, nu ştii să o foloseşti.
Se auzi o bătaie în uşă şi apăru Tabb.
- Scuzaţi, domnule, e cineva care întreabă de domnul
doctor Enys.
- Cine e?
- E din Killewarren, domnyle. Cred că vrea să-l cheme
la cineva bolnav.
- Spune-i să se îmbolnăvească în altă noapte
Dwight se ridică:
- Vă rog să mă scuzaţi...
- Ia lasă prostiile! spuse Francis turnîndu-şi vin în pahar.
Dacă trebuie să vorbeşti cu el, cheamă-1 aici şi vezi ce vrea.
Tabb se uită la Dwight şi ieşi. Se întoarse întovărăşit de
un bărbat mărunt, îmbrăcat în negru, care arăta a funcţionar.
Nu auziseră cînd începuse ploaia, dar haina omului era
leoarcă de apă.
- E Myners, spuse Francis. Ce s-a întîmplat la Killewarren9
231 ZILE ZBUCIUMATE
Omul se uită la Dwight:

- Dumneavostră sînteţi doctorul Enys, domnule? Am
fost acasă la dumneavoastră, dar mi s-a spus că sînteţi aici.
Iertaţi-mă că vă deranjez. Domnişoara Penvenen vrea să vă
vadă şi m-a trimis să vă aduc.
- Domnişoara Caroline Penvenen?
- Da, domnule.
Deci era tot în Cornwall... şi fără îndoială că tot căţelul
era bolnav.
- Nu a chemat pe doctorul casei?
- Nu, domnule, mi-a spus să vă caut pe dumneavoastră.
E bolnavă de trei zile. O doare rău gîtul.
în cameră se facu tăcere. Buna dispoziţie întîmplătoare
a lui Francis, prima reacţie plină de irkare a lui Dwight n-au
rezistat la această veste. Boala gravă care lovise ambele familii
anul trecut: toţi se gîndiră la acelaşi lucru: Dacă îşi facea iar
apariţia în comitat9
- Ce simptome are9 întrebă Dwight.
- Nu ştiu prea bine, domnule. Eu nu sînt decît vechilul.
Dar domnul Ray Penvenen a spus că e bolnavă grav şi trebuie
să vă aduc imediat.
Dwi ght se ridică:
- Vin numaidecît. A ş t e a p t ă - m ă şi arat ă-mi dai mu l.
Capitolul IV
oşia Penvenen se întindea pînă aproape

m de satul Grambler, dar intrarea princi
pală care ducea la conacul Killewarren se afla jîngă Goon
Prince, la aproape trei mile depărtare de Trenwith.
La Trenwith nu auziseră ploaia: cădea mărunt, adusă
dihbpre sud-vest de vîntul care sufla slab. Dar era mai pătrun-
z a ^ a re decît o ploaie deasă, obişnuită, iar noaptea era atît de
întunecoasă încît cei doi călăreţi păreau că se află într-un spaţiu
închis şi negru, nu afară, în aer liber. Chiar Myners înainta
greu pe drumul acoperit de iarbă care ducea la conac.
N-au vorbit prea mult, pentru că drumul era prea îngust
ca să poată călări unul lîngă altul şi atît de denivelat încît dacă
nu erai atent puteai să cazi de pe cal. Dwight avea de asemenea
sentimente amestecate la gîndul că o va vedea din nou pe
fata aceea înaltă: teamă şi o uşoară nelinişte care nu se datorau
în întregime bolii -ei. Mai mult ca oncînd îi părea bine că nu
băuse cine ştie ce.
Nu fusese niciodată la ea acasă - sau mai degrabă la
unchiul ei - şi cînd au ajuns la poartă se aştepta mai curînd să
vadă o frumoasă reşedinţă în stil Tudor, ca Trenwith, sau o
233 ZILE ZBUCIUMATE
casă mică, dar solidă, construită în stilul lui Palladio* ca

locuinţa lui Sir John Trevaunance. De aceea a fost surprins
să vadă o clădire cu aspect părăginit, prost luminată, fară un
stil precis, care semăna mai curînd cu o fermă mai mare. Tre
cură prin portalul de la intrare, urcară scările şi la capătul
unui coridor îngust intrară într-o cameră mare, neîngrijită, în
care un bărbat cu ochelari întorcea paginile unei cărţi. Cînd
intră Dwight, bărbatul îşi scoase ochelarii Era un om îndesat,
roşcovan, îmbrăcat într-o haină prea mare pentru el. Cînd
Dwight se apropie de el, văzu că are pleoapele roşii, fară
gene, şi mîinile pline de negi. Era Ray Penvenen, celibatar,
pe vremuri „o partidă bună“ pentru domnişoarele din comitat,
dar care nu se lăsase prins niciodată în mrejele căsătoriei.
I se adresă lui Dwight cu o voce subţire, dar melodioasă:
- Sînteţi doctorul Enys9
-D a.
- Nepoata mea e?bolnavă. Doctorul Choake o îngrijeşte
de două zile, dar se simte mai rău şi a insistat să vă chem pe
dumneavoastră.
în timp ce Penvenen îşi punea ochelarii la o parte, Dwight
se întreba cum de reuşea să-şi ţină mîinile curate
- Ştie doctorul Choake că m-aţi chemat?
- Nu. Nu l-am văzut de azi-dimineaţă.
- Cred că.ştiţi că e foarte greu să...
* Andrea Palladio (1508 - 1580) — arhitect italian mult influ

ţat de arhitectura clasică, romană. Concepţiile sale sînt expuse în lucrarea
/ Q uattro Libri d e l l ’A rchitectura (1570). din care sc inspiră arhitectul
englez Inigo Jones, în secolul al 18-lea. in reacţia Im împotriva stilului
baroc, prea înflorit. Reşedinţele de la oraş şi de la ţară în stil palladian
se caracterizează prin simplitate şi armonia proporţiilor (n tr.)
WINSTON GRAHAM 234
- Cunosc uzanţele, domnule doctor, şi nu eu sînt de vină

dacă au fost încălcate. Nepoata mea v-a chemat. De fapt, nici
eu nu sînt mulţumit. A avut dureri mari toată noaptea şi s-ar
putea să fie ceva grav.
- A pus diagnosticul doctorul Choake?
- Da. O amigdalită.
- Are febră?
- Nu ştiu, dar nu poate să înghită deloc. Porniră iar
înapoi pe acelaşi coridor şi suiră cîteva trepte, îndreptîn-
du-se spre partea de sud a casei. In faţa unei uşi Penvenen
se opri şi bătu.
Camera era mare, cu pereţi îmbrăcaţi în lambriuri şi cu
un cămin în care arcţea un foc de turbă; vîntul care sufla pe
horn împrăştia fumul şi mişca uşor perdelele de damasc al
bastru, fară ciucuri, şi se strecura afară pe sub uşă. G n d intrară,
o cameristă se ridică să-i salute şi Dwight se apropie de pat.
Părul ei arămiu îi cădea desfăcut peste umeri şi ochii
cenuşiu-verzui, altfel focoşi, erau tulburi din cauza durerii.
Totuşi un zîmbet slab, vag sardonic, îi flutură pe buze. Apoi
ridică puţin plapuma şi i-1 arătă pe Horace care dormea lîngă
ea, pe o pernă de mătase albastră.
Dwight îi surise şi el şi se aşeză pe scaunul lăsat liber de
cameristă. îi luă pulsul. Bătea repede, dar nu atît cît să indice
o febră mare. Ii puse cîteva întrebări Ia care ea răspunse dînd
din cap afirmativ sau negativ. Văzu că muşchii gîtului îi tremu
rau şi că făcea un efort ca să înghită.
- Vă rog să deschideţi gura, domnişoară Penvenen.
O deschise şi doctorul se uită în gît.
- Te rog să-mi aduci o lingură, o lingură de supă, spuse
235 ZILE ZBUCIUMATE
el cameristei. Apoi îl întrebă pe Penvenen: Ce tratament a

prescris doctorul Choake?
- ... I-a luat sînge de două ori, nu-i aşa, Caroline9 Un
purgativ puternic şi nişte prafuri. Cam atît, nu9
Caroline arătă spre ceafa.
- Şi un plasture vezicator mare. Asta-i tot. A spus că
trebuie să scoată otrăvurile.
Dwight mirosi doctoria. Era probabil un sirop făcut
■din ciuperci, scorţişoară şi apă de flori. Camerista se întoarse
şi Dwight luă lingura şi se aşeză pe pat.
Partea stîngă a gîtului era foarte umflată, dar nu se
vedeau încă semne de infecţie. Omuşorul, vălul palatului şi
faringele erau şi ele umflate. Cel puţin nu era nimic care să
sugereze boala de care le era tuturor frică. Părea să fie, de
fapt, un caz clar de amigdalită şi nu se putea face mai nimic
pentru a îmbunătăţi tratamentul prescris de Choake. Mîinile
şi fruntea erau reci, singurul semn neobişnuit. O durea şi gîtul
foarte tare.
- Domnule Penvenen, spuse Dwight, vă rog aduceţi
luminarea şi ţineţi-o absolut nemişcată. Chiar aici. Aici. Aşa e
bine Mulţumesc. Apăsă din nou limba cu lingura.
Penvenen respiră greu şi suflarea îi mirosea urît, iar mîna
lui noduroasă nu era destul de sigură. Picături de ceară topită
curgeau pe lumînare şi se întăreau pe sfeşnicul de argint.
După puţin timp, Dwight termină examinarea şi se ri
dică. Văzuse ceva şi simţi o undă de mulţumire. Penvenen se
ridică şi el, bucuros să-şi schimbe poziţia, şi îşi îndreptă haina
pe umeri Se uitau toţi la Dwight, dar acesta nu vedea decît
fata cu ochi verzi din pat.
WINSTON GRAHAM 236
Se îndreptă încet spre cămin. Pe consola căminului se

aflau lucruri de-ale ei. O geantă de catifea brodată care se
închidea cu un arc mic; un ceas de aur, fanţuzesc probabil, o
batistă de dantelă cu iniţialele ei într-un colţ; o pereche de
mănuşi fine. Băgă mîna în buzunar şi scoase o mică trusă pe’
care o avea întotdeauna la el. Acolo se aflau cîteva mici instru
mente care-i trebuiau de obicei: un cleşte de scos dinţi, o
pensetă, o lanţetă, o foarfecă mică. Scoase penseta. Prea
scurtă. Totuşi i-ar fi trebuit o oră şi jumătate să aducă instru
mentul de care avea nevoie. Poate că o să meargă şi asta!
Avea degete lungi. Dacă ar mai trece o oră, umflătura ar
creşte şi nu ar mai fi posibil să facă ce voia.
Se întoarse lîngă pat.
- Puteţi să ţineţi iar luminarea, domnule Penvenen9
Domnişoară Penvenen, ridicaţi-vă puţin şi sprijiniţi-vă capul
de pat. Mulţumesc. Un minut se uită drept în ochii ei. I se
părea că vede în adîncul lor ca într-un lac îndepărtat de unde
pornea izvorul. Vă pot ajuta dacă staţi absolut nemişcată. Nu
trebuie nici să tresăriţi, nici să vă mişcaţi brusc. Poate că o să
vă doară puţin, dar voi lucra cît se poate de repede.
- Ce este? întrebă Penvenen. Ce aveţi de gînd să faceţi?
- O să-mi facă o tăietură în gît cu lanţeta, spuse ea
în şoaptă.
- N u , n-am să vă tai. Vreau numai să staţi nemişcată. O
să puteţi?
Caroline dădu din cap:
- Desigur.
Penvenen nu putea ţine luminarea nemişcată. Flacăra
pîlpîia în toate direcţiile, şi draperiile patului îl deranjau; ar fi
237 ZILE ZBUCIUMATE
vrut să le sfîşie. în sfîrşit, Penvenen reuşi să ţină luminarea în

aşa fel încît să lumineze locul care trebuia. Dwight introduse
penseta. Simţi că fata avea încredere în el; deschise gura mare
şi nu se mişcă.
Pînă la urmă n-a fost prea greu. Reuşi să introducă
penseta în fundul gurii şi la o a treia încercare apucă bine
corpul străin.
încercă să nu rupă amigdala umflată şi corpul străin
ieşi urmat de o şuviţă de sînge.
Se ridică răstumînd aproape lumînarea din mîna lui
Penvenen.
- Acum clătiţi-vă gura. Se dădu la o parte şi facu semn
cameristei să se apropie, apoi se duse lîngă foc să examineze
ce scosese. Simţi cum îl cuprinde un puternic sentiment de
triumf. Satisfacţie supremă. Dar ar fi fost nedemn din partea
lui să o arate.
^Se întoarse lîngă pat. Cursese puţin sînge şi obişnuitul
puroi. îi întîlni din nou privirea.
- E mai bine acum9 o întrebă, înroşindu-se puţin fără
să vrea.
Caroline încuviinţă din cap.
- O să fie mai uşor acum. Nu am nimic asupra mea, dar
dacă vine cineva cu mine, pot să-i dau să vă aducă ceva cu
care să faceţi gargară. Sau orice farmacist poate să vă pregă
tească mîine un amestec de apă de trandafiri cu miere şi spirt.
- Ce i-aţi scos din gît? întrebă Penvenen dregîn-
du-şi glasul.
- Cînd aţi mîncat peşte, domnişoară Penvenen9 (/în
trebă Dwight.
WINSTON GRAHAM 238
- Miercuri, spuse ea, strîmbînd din nas.

- Să fiţi mai atentă. îi arătă bucăţica de os de peşte
ascuţită pe care i-o scosese din gît. V-a făcut rău şi ar fi putut
fi grav dacă rămînea' acolo.
*
La Trenwith au petrecut o seară plăcută şi liniştită, dar

cam izolaţi. Ploaia îi împiedicase chiar pe colindători să vină.
Au jucat cărţi un timp, acompaniaţi de sforăitul domnului
Chynoweth; cînd. Dwight se întoarse, îşi schimbă pantalonii
cu o pereche de pantaloni ai lui Francis şi intră şi el în joc şi
cîştigă toţi banii. Era liniştit în ceea ce priveşte vizita la Kille-
warren, dar Demelza observase că era emoţionat şi totuşi
mulţumit. Cînd aştepta cănile, bătea toba cu degetele pe masă
şi avea .o roşeaţă neobişnuită în obraji.
Toată seara Francis şi-a datîntreaga osteneală să fie
atent cu Demelza; şi cînd voia neapărat, lucru ce se întîmplă
rar acum, puţini bărbaţi puteau fi mai agreabili în societate
Părea că doreşte să şteargă din memoria ei ziua cînd o dăduse
afară din casă. Demelza îi răspundea cum ar fi răspuns celor
mai mulţi oameni, cu bunăvoinţă şi iertare. Totuşi era neliniş
tită din cauza lut Ross. care avea mai mult timp acum să pe
treacă cu Elizabeth.
Dacă pe Dwight nu l-ar fi preocupat propriile lui gîndun,
ar fi observat că această regrupare era ciudat de potrivită.
Umorul de spiriduş al Demelzei îşi avea ecou în umorul am
biguu şi sucit al lui Francis; social vorbind, se potriveau foarte
bine. far Ross şi Elizabeth aveau multe gusturi şi preocupări
comune care în adolescenţa lor contribuiseră la idila dintre
cei doi tineri.
239 ZILE ZBUCIUMATE
Cu puţin înainte de unsprezece, doamna Chynoweth îl

duse la culcare pe soţul ei care căsca cu gura pînă la urechi;
curînd plecă şi mătuşa Agatha, dar ceilalţi rămaseră pînă la
miezul nopţii. Şi-au numărat banii cîştigaţi sau pierduţi şi au
băut cîte un pahar cu punch* fierbinte înainte de a se duce
toţi la culcare. Demelza se simţea obosită şi mîncase prea
mult. Se dezbrăcă şi se vîrî repede sub plapumă, încercînd să
nu se gîndească prea mult la ultima dată cînd dormiseră acolo.
Ross se aşeză pe pat, vorbi cîteva minute despre cum petre-"
cuseră seara şi îşi aminti că îşi lăsase pipa în salonul de iarnă,
unde luaseră masa. Luă o lumînare şi coborî iar prin casa
întunecată. Flacăra jucăuşă a lumînării gonea de prin colţuri (
umbrele vechii case.
Se zărea lumină pe sub uşa salonului de iarnă; şi cînd
intră o găsi pe Elizabeth strîngînd resturile de pe masă.
îi explică de ce venise.
- Credeam că s-a culcat toată lumea, spuse el.
- Emily Tabb s-a tăiat la mînă şi Tabb nu se simte bine.
Nu putem să le cerem să facă ei tot.
- Atunci ar trebui să pui musafirii la treabă. Au toată bu
năvoinţa, dar nu ştiu rosturile casei. începu să strîngă farfuriile.
- Nu, spuse ear nu vreau să faci treabă. Mie nu-mi ia
mai mult de o jumătate de oră.
- Un sfert, atunci, dacă ai ajutor. N-avea grijă, ştiu
drumul la bucătărie.
Elizabeth zîmbi fără să se uite la el. Frumuseţea ei îl
tulburase toată seara. O culoare caldă transpărea de sub albeaţa
* Băutură fierbinte sau rece făcută din suc de fructe, zahăr, ap

vin şi mirodenii (n. ir ).
WINSTON GRAHAM 240
braţelor şi a gîtului. în ochii ei apărea o lumină nouă. Nu

făcuse nici un gest de intimitate, totuşi în mişcările ei de femeie
bine educată se simţea o provocare.
O urmă în bucătăria mare.
- Ce-au făcut Bartle şi soţia sa cînd au plecat?
- Mary şi-a găsit serviciu la Truro. Bartle încerca să
găsească de lucru la o fabrică de bere, dar nu ştiu dacă a găsit.
- Familia Poldark a scăpătat, spuse el. Cred că-ţi pare
rău că te-ai măritat cu un Poldark.
Ea luă o tavă goală.
- Crezi că se face să-ţi răspund la aşa ceva?
- Poate că n-ar fi trebuit s-o spun.
- ...Eşti liber să spui ce vrei, Ross. Dacă are cineva
dreptul să o spună, atunci tu îl ai. Nu mă ofensez aşa de uşor
în ziua de azi.
Se întoarseră în salonul de iarnă şi începură amîndoi să
umple tava.
- Mă surprinde să aflu că Francis are ceva bani puşi
deoparte. Mă întreb de ce nu i-a cheltuit.
- Nu vrea să-i cheltuiască aşa. E o sumă anumită...
şase sute de lire.
- Warleggan ştie de banii ăştia9
- El i-a dat lui Francis.
- Cum9
- A fost un fel de plată simbol pentru toţi banii pe care
i-a pierdut jucînd cu Sanson. Asimţit că dezonoarea lui Sanson
se reflectă şi asupra familiei lor şi atunci i-a oferit suma asta
lui Francis. Dar el nu vrea să o cheltuiască acum, n-a cheltuit
un ban din ea.
Ross îşi trecu degetele prin păr
241 ZILE ZBUCIUMATE
- Foarte ciudat!
Continuară să strîngă masa.
După ce duseră toate farfuriile în bucătărie, Elizabeth,spuse:
- Iţi mulţumesc pentru ajutor, Ross. Eşţi foarte bun...
şi iertător, poate. N-am crezut că...
- Iertător?
Ea se opri, nedorind să mai spună ceea ce avusese
de gînd:
- D ar sigur că de mult nu mai este nimic de iertat,
nu-i aşa? Căsătoria ta cu Demelza e foarte fericită.
Ross îşi dădu seama că schimbase subiectul conversaţiei.
Se sprijini de masa din spatele lui şi o privi cum aranja farfuriile:
- îmi place rochia asta.
Elizabeth schiţă un zîmbet.
- Ai mai crescut puţin de cînd ne-am cunoscut noi,
spuse el.
- Puţin9 Mă simt bătrînă... bătrînă.
- Mă îndoiesc că vorbeşti sincer.
- De ce?
- Te uiţi în oglindă, nu9 N-ai nevoie să-ţi confirm şi eu
că nu-i aşa.
- Confirmarea ta ar fi binevenită, spuse ea, şi plecă
ducînd alte farfurii în bucătărie.
O aşteptă pînă se întoarse.
- Demelza te-ar fi ajutat cu dragă inimă dacă ai fi rugat-o.
- Demelza... Desigur. Da, m-ar fi ajutat.
Elizabeth începu să pună tacîmunle curate într-un senar.
Apoi întinse mîna să deschidă uşile de deasupra ale bufetului,
dar erau înţepenite.
- Să încerc eu, spuse Ross, şi se apropie de ea Apucă
WINSTON GRAHAM 242
mînerul, trase şi uşa se deschise. Elizabeth facu un pas înapoi

şi se ciocni de el. O clipă rămaseră lipiţi unul de altul şi părul
ei îi mîngîie faţa. Cu o mînă, Ross o ţinu de talie, cu cealaltă
o apucă de braţ. O secundă timpul se opri în loc, fiind pătrunşi
amîndoi de aceeaşi emoţie; apoi Ross se dădu înapoi.
- Mulţumesc, spuse ea şi puse borcanul în bufet. Vremea
asta umedă face să se umfle lemnul.
- Ai terminat9 Trebuie să fie aproape unu.
- Aproape. Poţi pleca Ross, nu mai am nevoie de tine.
- Nu mai ai nevoie?
Ea rîse încet, cu înţeles:
- Ba da, dar nu în felul ăsta. Nu se întoarse încă cu
faţa spre el.
*
Cînd ajunse sus, Demelza şedea în pat şi cîrpea dantela

ruptă de la mîneca unei cămăşi. Era puţin iritat că nu o găsise
dormind, n-ar fi observat că lipsise atît de mult.
De fapt ea observase mai mult decît atît, o schimbare
pe faţa lui pe care o interpretă corect, dar căreia îi dădu prea
multă importanţă.
Ross puse pipa pe masă şi începu să-şi descheie cămaşa.
- Din cauza vremii n-o să putem începe aratul. Pămîntul
e prea plin de apă, spuse ea.
- S-ar putea să avem cîteva zile însorite luna viitoare.
Pentru că nu-1 întrebase nimic, el se forţă să-i explice: Elizabeth
era în sufragerie, strîngea masa. Am ajutat-o şi eu.
- Ar fi trebuit să-mi spună mie. N-am vrut să mă
ofer singură
- Aşa i-am spus şi eu.
243 ZILE ZBUCIUMATE
Aşa i-ai spus, Ross? Aşa i-ai spus? Şi ce i-ai mai spus9
se gîndea Demelza.
- Gînd am văzut-o pe Elizabeth, mi-a părut rău că nu
m-am îmbrăcat cu rochia mea elegantă. Nu ştiam că trebuia
să mă îmbrac festiv.
- Arătai foarte bine aşa cum erai îmbrăcată.
Da, dar ea arăta mai bine, îşi spuse în gînd.
- Mă bucur c i e iar pace la noi în familie. Dar n-am să
fiu mulţumită pînă nu se vor împăca şi cu Verity şi Blamey.
- Nici eu Se dezbrăcă repede şi se sui în pat lîngă ea.
Demelza continuă Să coasa.
Cred, se gîndea ea, că asta trebuia să se întîmple într-o
zi. Deşi s-a măritat cu Francis, între ea şi Ross a existat o
legătură strînsă. Apoi am apărut eu şi i l-am luat. Dar au rămas
tot timpul nişte legături, ca nişte frînghii care nu se rup; şi
cînd atracţia faţă de mine a început să slăbească, era de aşteptat
că o să se întoarcă la ea. Nu-1 mai iubeşte pe Francis; nu se
mai simte legată de el decît prin căsătorie. Ce se va întîmplă?
Un semn doar să facă şi se întoarce la ea. Nu mă mai vrea nici
pe mine, nici pe copilul meu. Ce n-aş da să mor!
- Vrei să sting lumina9 îl întrebă.
- Nu... nu mă supără. Stinge cînd termini.
- Mai am puţin Probabil că te-ai agăţat undeva.
- Toate cămăşiie mele s-au învechit. Un vers“u trecu
prin minte:,.Chiar dac-ai ţine frumuseţea cu lacăte-ncuiată...“
Dacă s-ar duce la Londra sau la Bath, ar avea jumătate
din aristocraţie la picioarele ei. In schimb, stă închisă aici, în
casa asta veche, cu un soţ falit, muncind ca o servitoare. Tre
buie că o roade gîndul că viaţa trece pe lîngă ea. A împlinit
WINSTON GRAHAM 244
douăzeci şi şase de ani. Poate ăsta e motivul care o face să

creadă că s-a schimbat. Dar schimbarea asta o apropie de mine.
- La ce te gîndeşti, Ross9
- Ce? La ploaie. Rîul Mellingey o să se reverse curînd.
‘ Ce s-ar.fi întîmplat, se gîndi el, dacă s-ar fi căsătorit cu
mine? Cum s-ar fi desfăşurat lucrurile9 Am fi avut altfel de
viaţă? Sîntem sclavii propriilor noastre caractere: aş fi fost
ma.i fericit eu sau ea? Poate că sînt elemente în firea ei şi a
mea care nu ne-ar fi făcut viaţa împreună uşoară.
Demelza spuse:
- îmi pare bine că n-a fost nimic grav la Killewarren.
Mi-e frică de moarte de boala asta în gît.
- Tuturor ne e frică.
- Am cunoscut-o pe domnişoara Penvenen la Bodmin.
E foarte frumoasă.
- Da? Cum ai cunoscut-o9
- Era... nu mai ştiu bine... ne-a făcut cineva cunoştinţă
într-o zi... Dwight părea cam tulburat cînd s-a întors. Cred că
se simte atras de ea.
- Nu e logodită cu Unwin Trevailnance9
- Nu ştiu! Ar fi păcat dacă Dwight ar păţi iar ceva,
dacă ar face iar o alegere nepotrivită.
- D a ...
Se gîndea acum la tînăra femeie de lîngă el pe care o
iubise din tot sufletul patru ani şi încă o mai iubea. îi dăruise
mai mult poate decît i-ar fi putut dărui Elizabeth: luni întregi
de înţelegere perfectă, încredere absolută (pe care el o trăda
acum în gînd). Fleacuri toate astea! Ce bărbat nu mai trage
cu ochiul şi în altă parte din cînd în cînd şi cine pierde ceva
dacă se rezumă numai la atît9 (Ocazii se găsesc destule.) Şi
245 ZILE ZBUCIUMATE
dacă între el şi Demelza apăruse o răceală, aceasta se datora

ei, nu lui.
- Ce-ai făcut cît ai fost la B odm ih9 Nu mi-ai spus
pînă acum.
Demelza ezită, dar simţi că ar fi cel mai nepotrivit mo
ment ca să facă mărturisiri.
- Am fost atît de îngrijorată încît nici nu-mi mai amin
tesc... Nu ştiu ce aş fi făcut dacă n-ar fi fost Verity, chiar
că nu ştiu.
- Nu ştii, comentă Ross sec. Deci îi ascundea ceva.
Ciudat, dacă s-a întîlnit şi ea cu cineva? Dar cu cine? în acel
amestec de lume s-ar fi putut întîlni cu oricine din Cornwall.
Unul din cei doi Trevaunance? îi făcuse o vizită unuia înainte
de proces, nu ştia precis de ce. Asta ar explica interesul ei de
acum faţă de Caroline Penvenen, faptul că evitase să-i spună
cum o cunoscuse. Nu era posibil. FraţiiTrevaunance nu erau
genul ei, şi nici ea al lor... Ross începu să se mişte agitat.
- Am terminat, spuse Demelza. Puse cămaşa pe masă
şi suflă în lumînare.
Stăteau liniştiţi în pat, ascultînd murmurul ploii care se
prelingea pe geamuri. Demelza îşi puse mîinile sub cap, dar
poziţia nu era confortabilă şi le lăsă în jos. Cît timp voi mai
putea să ascund sarcina? se gîndea ea. Cred că deocamdata*
nu se observă, dar doamna Chynoweth părea să vadă tot cu
ochiul ei bun. Ross nu vede; dar dacă doamna Chynoweth
bănuieşte ceva, o să-i spună lui Elizabeth, care o să-i spună
lui Francis, care ar putea să-i spună lui Ross. Oricum va trebui
să afle odată. Dar nu trebuia să se mai gîndească la asta.
Mai bine să se gîndească la norocul pe care-1 avuseseră.
Ross scăpase de ce era mai rău, de închisoarea pentru datornici
WINSTON GRAHAM 246
pentru încă un an, de spînzurătoare sau de deportare pentru

totdeauna.. dacă se purta cum trebuie. Nu putea fugi cu Eliza-
beth. Chiar dacă ar înşela-o, n-avea importanţă. In cîteva luni
sau ani s-ar sătura de ea. Ar putea să îmbătrînească şi să se
ofilească, sau să se îngraşe şi să se facă urîtă. Dar asta i s-ar fi
putut întîmpla ei, Demelzei, mai curînd.
- Dormi7 o întrebă el.
' - Nu.
Se aplecă şi o sărută pe frunte.
-- Noapte bună, iubita mea.
- Noapte bună, Ross.
Se facu iar tăcere. Încercînd să-şi uite durerea, Demelza
se gîndea: Ar fi bine dacă copilul meu va fi băiat. Ross mă va
iubi iar. O să-i punem numele de Jan, sau Humphrey sau
chiar Ross.
Dar dacă va fi fată... atunci nu ştiu ce nume o să-i punem.
Capitolul V
A
n ultima zi a anului, M y n ersîi aduse o
Î scrisoare la Gatehouse, unde Dwight facea
experienţe cu nişte otrăvuri ca să vadă dacă în doze mici
puteau fi folosite ca medicamente. Scrisoarea, scrisă pe
hîrtie verde, fusese sigilată cu un inel cu pecete şi suna după
cum urmează:
Dragă cloci orc F.nys,

După ce mi-aţi salvat viaţa în ajunul Crăciunului,
se pare că nu vă mai interesează însănătoşirea mea.
Poate că aţi vrea să ştiţi că acum sînt com plet
sănătoasă. Am fi bucuroşi, unchiul meu şi cu mine,
dacă n e-a ţi fa c e o vizită cît m ai cu rin d ca să
constataţi dacă acum sînt bine şi să prim iţi totodată
onorariu! şi mulţumirile noastre pentru priceperea
cu care m-aţi tratai acum o săptămînă. '
A dumneavoastră recunoscătoare,
Car ol ine Penvenen.
Dwight se uită la scrisoare apoi, după mai multe

WINSTON GRAHAM 248
ezitări, se aşeză la biroul său şi scrise răspunsul în timp ce

Myners aştepta.
Dragă dom nişoară Penvenen,

Sînt fe ric ii să aflu că v-aţi însănătoşit şi îmi p e r
mit să vă transmit felicită ri pentru aceasta. De fa p t
nu mă aşteptam la altceva după ce am scos osul.
Totuşi aş f i venit să vă văd şi v ă jo g să mă iertaţi
dacă am fo s t nepoliticos, dar sînt sigur că înţelegeţi
că, fiin d pacienta colegului meu, doctorul Choake,
a r fio încălcare a uzanţelor din partea m ea dacă aş
continua să vă îngrijesc fă r ă ştiinţa sau aprobarea
Iui. Aceasta fiin d situaţia, regret că nu aş avea aha
alternativă decît să p retind că nu mă interesează
sănătatea dumneavoastră, lucru cu totul neadevărat.
Cît despre onorariu, recunoştinţa dumneavoastră
pentru serviciul neînsem nat pe care vi l-am fă c u t
este o recompensă mai mult decît suficientă.
Rămîn al dumneavoastră devotat,
Dwight' Enys.
După ce Myners a plecat cu scrisoarea, Dwight s-a

întors iar la preparatele lui, dar experienţele nu-i mai făceau
aceeaşi plăcere. în orice caz, nu avea decît propriul lui stomac
pe care să facă experienţe şi cum nu se simţea prea bine după
ultima poţiune luată, ieşi să se plimbe prin grădină, sperînd
ca aerul să-l învioreze. După o oră, cînd se simţea mai bine,
Myners se întoarse cu altă scrisoare:
Dragă dom nule doctor Enys,

Fără îndoială că pentru dumneavoastră salvarea
249 ZILE ZBUCIUMATE
vieţii mele poate să pară un serviciu foarte mic. Vă

asigur însă că pentru mine înseamnă mult m ai mult.
Nu m ă aştept să vă schimbaţi părerea, dar aş vrea
să vă informez că unchiul meu l-a trimis la plim bare
pe doctorul Choake cînd a venit a doua zi să mă
vadă. De atunci nu m-a mai îngrijit nimeni.
V-aş rămîne îndatorată dacă aţi veni azi; anexez
o guinee care, după părerea mea, e cel mai m ic preţ
posibil pentru vizita dum neavoastră din ajunul
Crăciunului.
A dumneavoastră .recunoscătoare,
Caroline Penvenen.
Dwight se aşeză iar la birou şi începu să bată nervos cu

pana în masă. De ce să nu recunoască adevărul7 Era îndrăgos
tit, o iubea cu disperare. Recapitulînd modul în care se desfaşu-
ra'seră evenimentele, găsea o asemănare tulburătoare cu ceea
ce se întîmplase cînd se îndrăgostise de Keren, deşi între cele
două femei era o diferenţă ca de la cer la pămînt.
Era una din pacientele lui Choake; pe el îl chemaseră
pentru că era un caz de urgenţă; simţise imediat o atracţie
faţă de ea; Choake fusese concediat a doua zi şi înlocuit cu
el, doctorul Enys, ca medic curant. Pînă aici totul se potrivea.
Desigur, Keren era măritată, dar toată lumea ştia că tînără
Caroline avea să se mărite cu Unwin Trevaunance. Situaţia
era mult mai explozivă acum pentru că, deşi pînă la urmă şi el
se îndrăgostise de Keren, pasiunea aceea nebună pornise de
la ea. De data aceasta era invers. Desigur, el era cel care se
înflăcărase prea repede. Dar pericolul era evident. Nu se amă
gea singur. In ciuda educaţiei, a bunei lui. creşteri, social vor
bind, Caroline era mult deasupra lui, după cum Keren fusese
WINSTON GRAHAM 250
mult mai prejos decît el. Ray Penvenen punea banii şi rangul
social în balanţe egale. Ceea ce lipsea din una se compensa
cu cealaltă. Se zvonea totuşi că, deşi Unwin Trevaunance
era membru în Camera Comunelor şi fratele unui baronet
fară moştenitor, de-abia dacă atingea nivelul cerut de Ray.
De aici amînarea căsătoriei.
Trebuia oare să se amestece el acum, conştient cum
era de simţămintele lui, dar temîndu-se sau sperînd ca şi ale ei
să fie la fel?
Totuşi, cum trebuia să se comporte ca să nu pară un
bădăran9 O voce interioară îi şoptea: Poate că nu e vorba
decît de o singură vizită; părea o tînără sănătoasă, care nu
s-ar îmbolnăvi uşor. Ar fi plăcut să o vadă iar şi să primească
mulţumirile ei. Si văzînd că multe din casele m anîi rămîneau
’ T 'v
închise'din cauza unui anumit doctor sau a altuia ^ 'şi neavînd

nici reputaţia sau experienţa necesară pentru a fi chemat măcar
drept consultant -- n-ar fi fost mai simplu şi mai înţelept să
lase la o parte sentimentele şi să se folosească de această ocazie
ca să devină doctorul curant al celei mai bogate familii din
regiune9 Care alt doctor în locul lui ar ezita?
N ici el n - a r fi e z i t a t d a c ă n - a r fi e x i s t a t a m i n t i r e a t r a
g e d i e i lui K e r e n . A s t a îl f ă c e a s ă - şi d e a s e a m a d e p r o p r i i l e lui
s l ă b i c i u n i şi a r fi f o s t o n e s ă b u i n ţ ă d i n p a r t e a lui s ă n u le ia
în s e a m ă .
Lu ă iar pana şi scrise:
Droga domnişoară Penvenen,

l a sîn t re cu n o scă to r p e n tr u a c e a stă n o u ă
scrisoare. In p rim u l rînd, vă asigur că e p u ţin
probabil că’eu v-cim salvat viaţa. M edical vorbind,
251 ZILE ZBUCIUMATE
um flătura s-ar f i spart în cele din urmă şi otrava

s-ar f i eliminat, deşi nu fă ră dureri şi suferinţă pentru
dumneavoastră. în a l doilea rînd, vă asigur că nu
m-am gîndit nici un moment să dau o importanţă
deosebită bolii pentru simplul motiv că dumneavoas
tră eraţi bolnavă, ci m-am gîndit mai m ult la incon
venientul - neglijabil de altfel - de a vă îngriji în
locul medicului dumneavoastră curant.
In afară de aceasta, sănătatea şi viaţa dum nea
voastră sînt atît de nepreţuite încît a le evalua în
termeni băneşti ar f i o impertinenţă din partea mea,
şi de aceea îmi iau libertatea de a vă restitui guineea
pe care cu atîta amabilitate mi-aţi trimis-o.
Rămîn al dumneavoastră devotat,
Dwight Enys.
Anul 1791 nu a adus nici o schimbare a vremii sau a

vreunui alt semn care să marcheze începutul unui an nou.
Sîmbăta a fost la fel ca vineri, cenuşie şi plăcută, dar cu
aceeaşi ploaie adusă de vînt. Pentru Dwight vineri fusese însă
ziua în care cedase unui impuls nesăbuit; acum, sîmbătă,
trebuia să-l aducă la îndeplinire. Se duse călare la Killewarren,
nehotărît încă asupra atitudinii pe care trebuia să o adopte.
La lumina zilei, casa nu arăta mai puţin neîngrijită. Deşi
Ray Penvenen era mult mai bine situat decît vecinii lui, nu
avea intenţia să-i eclipseze prin renovări şi reparaţii.
Caroline aştepta în camera de zi de la etaj, cu draperiile
ei grele din catifea stacojie şi covoare turceşti. Era înaltă ca o
tulpină de floarea-soarelui, îmbrăcată într-o rochie strînsă în
talie, cu o fustă largă de culoare verde Horace sări la el lătrînd,
WINSTON GRAHAM 252
dar ea îl facu să tacă şi Dwight se îndreptă spre fereastră,

unde Caroline îl aştepta.
. - Domnule doctor, spuse ea, ce amabil din partea du-
mitale să vii în sfîrşit: N-am aşteptat mai mult de două ore şi
timpul ă trecut repede uitîndu-mă la grădină. La mulţi ani!
-Mulţumesc... La mulţi ani, domnişoară Penvenen. Ca
de obicei, se îmbujorase la faţă. Iertaţi-mă dacă a trebuit să
mă aşteptaţi. Vreo două vizite la bolnavi mi-au luat mai mult
timp decît am crezut. Am spus că, vin înainte de masă. Este
numai unsprezece şi ceva.
- Celelalte vizite au fost desigur mai importante decît
aceasta, spuse ea cu o voce dulce.
-N u m ai pentru că pacienţii erau mult mai grav bolnavi.
- Şi eraţi atît de sigur că eu nu sînt?
- Aşa spuneaţi în scrisoare.
- Poate că vă ascundeam că nu mă simt deloc bine. Nu
v-aţi gîndit şi la asta? Poate că nu sînteţi un doctor atît de bun
pe cît am crezut.
- Nu sînt un doctor bun. Nu cred că sînt mulţi doctori
bum pe aici...
- Credeţi că ar fi trebuit să mă adresez doctorului
Choake în continuare9
- Aş prefera să'nu discutăm acest subiect.
- Foarte bine, atunci să vedem ce-i cu mine Poate aţi
vrea să-mi examinaţi iar gîtul.
- D a ...
Dwight se apropie şi ea deschise gura.
Feţele lor erau la aceeaşi înălţime. Era înaltă, probabil
avea mai mult de un metru şi şaptezeci de centimetri, se gîndi
253 ZILE ZBUCIUMATE
el. îi întoarse faţa spre lumină. Observă iar cei cîţiva pistrui
de pe nas. îi simţi pielea caldă şi fermă sub degete.
- Spuneţi „Aaaa!“
- Aaaa... spuse Caroline.
- Da, foarte bine. Nu mai aveţi nimic. îşi retrase mîna,
stînjenit, şi fata închise gura.
începu să rîdă.
- Ce este? o întrebă. -
- Nimic. Ridică din umerii descoperiţi şi se întoarse.
Ce deosebit sînteţi cîteodată de ceilalţi. Azi vă fenţi de mine
ca şi cum aş fi un tăiş de sabie. Zilele trecute n-aţi fost aşa:
„întoarceţi-vă aşa, acum aşa“ . „Nu mişcaţi capul. Deschideţi
gura şi ţineţi-o deschisă! Adu-mi o lingură! Ţineţi lumînarea
nemişcată! Acum!“
Dwight roşi, zîmbind aproape:
- Atunci eraţi bolnavă.
- Deci trebuie să fii bolnav ca să chemi doctorul. Ce să
fac9 Să leşin sau să mi se facă rău9
Ceva se mişca şi tropăia în camera de dedesubt.
- îl preferaţi pe doctor sau pe omul obişnuit?
Caroline se uită pe fereastră, încruntîndu-se:
- Mărturisesc că-mi place un bărbat care ştie ce vrea.
Lui Dwight începu să-i bată inima cu putere.
- Un bărbat poate să ştie ce vrea... dar în acelaşi timp
să ştie şi care îi e locul.
Se uită fix la el.
- E o boală de care nu credeam că aţi suferi vreodată.
- Ei bine, acum că aţi descoperit că am această boală,
ce-aţi sugera ca să mă vindec9
WINSTON GRAHAM 254
Caroline se întoarse de la fereastră:

- Cred că o trataţie, să vă ofer ceva, desigur. Trataţia e
.un remediu pentru orice situaţie stînjenitoare. Şi să nu vă
sperie zgomotele de dedesubt. Camera aceasta se află deasupra
gradjului şi caii noştri sînt agitaţi din lipsă de mişcare.
Se uită la ea cum toarnă vin în două pahare. Era mulţu
mit de această mică pauză, ca să-şi poată aduna gîndurile.
Se întoarse spre el şi spuse:
- Aş crede că eroul dumneavoastră, domnul Ross Pol
dark, e omul care ştie exact ce vrea în orice moment ăl zilei.
Şi, după ce a luat o hotărîre, o duce la îndeplinire cu maxi
mum de cruzime şi fermitate. Doreşti vin de Canary?
- Aveţi dreptate. Luă paharul. Mulţumesc. Aveţi com
pletă dreptate, cel puţin în ceea ce priveşte fermitatea. Dar din
acest punct de vedere n-aş considera-o mai prejos pe soţia lui.
- Am cunoscut-o, spuse Caroline suspinînd. E destul
de frumoasă în felul ei. Dar nu are acel fel de a nu se da înapoi
de la nimic care s-ar părea că-1 caracterizează pe soţul ei.
Adu-1 odată în vizită. Cred că m-ar distra.
-- Mă tem că ar fi cam greu.
- Nu răspunde la orice chemare, ca un lacheu... sau un
doctor0 Asta voiati să spuneţi9 Da, cred că n-ar veni. Dar
X '- ■ ' ' .
poate că am putea aranja ceva Doriţi un biscuit9 ţ
- Nu, mulţumesc.
Caii se mişcau iar. Ea ascultă atentă.
- E Firefly. Ii cunosc tropăitul. Călăriţi, domnule doc
tor9 Vreau să spun, dacă vă place să călăriţi.
- Sînt în şa mai tot timpul din cauza profesiunii mele,
încît nu prea. .
- Ar trebui să ne plimbăm călare într-o zi. Ridică mîna
255 ZILE ZBUCIUMATE
să-şi aranjeze părul. Am să vă anunţ. S-ar putea să îndrăznesc

să vă chem aici de la patul unui bolnav adevărat, de la vreun
caz serios, nu ca un os de peşte sau alt fleac.
- Sînt sigur că vă daţi seama, spuse el pierzîndu-şi răbda
rea, că există într-adevăr cazuri serioase pe aici, care necesită
mult timp şi multă compasiune. Scrofuloza la copii subnutriţi,
tuberculoza la părinţii lor; malaria, care a bîntuit peste tot
anul acesta şi scorbutul care se răspîndeşte tot mai mult la
Sawle. Pe Thomas Choake îi interesează mai mult vînatul şi
pacienţii bogaţi care pot să-l plătească. Eu îngrijesc cît pot
mai mulţi, pe cînd ceilalţi se adresează farmaciştilor ignoranţi
şi ticăloşi sau bătrînelor care le vînd tot felul de leacuri făcute
din fiertură de cozi de şobolan. E greu cîteodată să păstrezi
un simţ al măsurii pe care să-l aprecieze toată lumea.
- Da, spuse ea ironic după o patiză, cred totuşi
că-mi placi.
- Mă simt onorat. Acum mă tem că trebuie să plec, mai
am de făcut cîteva vizite la bolnavi. Vă rog să transmiteţi
respectele mele unchiului dumneavoastră... ,
-A şteap tă puţin. Nu fî atît de ţeapăn. Mai acordă-mi
cîteva minute. Ce sînt toate bolile astea cu nume latine9 Mă
interesează. Cu ce îi poţi ajuta 9 Poţi să-i vindeci9 Cred că
mi-ar fi plăcut să fiu doctor sau bărbier - nu mi-a fost niciodată
frică de sînge.
- Pentru cei scrofuloşi nu pot face mai nimic. 0 dată ce
se instalează boala, cel suferind mai rezistă o vreme, dar pînă
Ia urmă moare. La ftizie, doi din patruzeci se vindecă. Puţini
mor de malarie, dar mulţi cad pradă altor boli din cauza slăbi
ciunii. Pentru scorbut fac totul sau nimic. Doctoriile nu folo
sesc la nimic, dar unele alimente pot vindeca boala imediat.
WINSTON GRAHAM 256
Totuşi oamenii din Sawle nu-şi pot procura acele alimente,

aşa că sîngereazâ şi mor.
- Ce aliment? Arborele de pîine din Mările Sudului9
- Nu, hrană obişnuită. Verdeţuri, legume, fructe, carne
proaspătă. Oricare din acestea în cantităţi suficiente.
- Şi de ce nu le cumpără? Presupun că sînt prea săraci.
Dar de scorbut suferă mii de marinari şi nu păţesc nimic cînd
vin acasă.
- Depinde cît de lung e drumul pe mare. Mulţi mor.
- Dar oricum ăştia nu-şi pot cumpăra hrana. De ce nu
cheltuiesc mai puţin pe gin oamenii din Sawle? Oricît de săraci
ar fi, văd că beţia nu scade. Sau de ce nu aduc portocale în
loc de coniac cînd se duc în Franţa9
- Cînd se găsesc portocale, se vînd cu două pence şi
jumătate sau trei pence bucata. Carnea se vinde la un preţ
prohibitiv. Ginul costă numai şase pence un sfert de galon.
Sînt şi ei oameni. Şi, chiar aşa, mulţi sînt la fel de competitivi
la băutură ca dumneavoastră sau ca mine.
- Mulţumesc, mă simt foarte flatată de comparaţie..:
Dar spuneţi-mi, doctore Enys, faceţi bine încercînd să-i salvaţi
pe oamenii ăştia9 Se vor tot înmulţi pînă vor fi şi mai multe
guri de hrănit. Admiţînd că e trist să-i vezi cum mor, dar în
felul ăsta nu se mai înmulţesc atîta şi se păstrează un echilibm.
Dacă e mai multă hrană decît oameni, atunci numărul lor
creşte pînă ajung să fie mai mulţi oameni decît hrană. Atunci
unii mor pînă cînd e iar hrană suficientă pentru cei care rămîn.
De ce să ne amestecăm? A, văd că v-am şocat!
- Numai dacă pretindeţi că sînteţi altfel decît ceilalţi şi
nu trebuie să fiţi inclusă în această inventariere
Caroline zîmbi dulce.
257 ZILE ZBUCIUMATE
- Desigur că sînt altfel decît ceilalţi. Nu e o calitate, dar

e o întîmplare fericită. M-am născut în familia Penvenen, aşa
că sînt bogată şi bine crescută. Dacă m-aş fi născut săracă şi
■debilă fară îndoială că aş fi murit din cauza uneia din bolile
astea rele, dar să nu crezi că-mi pare rău că sînt cum sînt şi
nici nu plîng pentru ceilalţi!
- E un fel comod de a raţiona, spuse Dwight, dar pericu
los. Nu filozofia asta a produs tulburările din Franţa.
înainte ca ea să-i poată răspunde, uşa se deschise şi apăru
Ray Penvenen. II salută destul de cordial pe tînărul doctor,
dar nu cu dezinvoltura cu care îşi permitea nepoata lui.
După cîteva minute. Dwight plecă, bucuros să scape şi
să-şi pună în ordine impresiile. Parfumul ei neobişnuit îl urmări
toată ziua, mai curînd în amintire decît în nări. Chiar şi gustul
vinului era străin, iuţindu-i pulsul.
Ce filozofie! se gîndea. Perfectă pentru un celibatar de
virstă mijlocie, plin de bani care-i împietresc inima, dar nu
pentru o fată de nouăsprezece sau douăzeci de ani. Monstruos!
Şi ea era la fel, dar în ciuda raţiunii era* mai îndrăgostit ca
niciodată. N-avea scăpare decît să spere că se va căsători
repede cu un membru al Camerei Comunelor şi se va muta la
Londra. Ochii care nu se văd se uită, spune proverbul. N-ar fi
uitat-o, dar cel puţin n-ar mai fi fost în pericol.
*
Ray Penvenen îşi potrivi haina mai bine pe umeri:
- .Am aflat că Unwin vine mîine de la Londra.
- Da, spuse Caroline, va sta vreo două săptămîni.
- Nu mi-ai spus.
- Am crezut că o să-ţi spună Sir John în dimineaţa asta.
- Unwin aşteaptă un răspuns precis de la tine.
WINSTON GRAHAM 258
- Aşa a spus Sir John9

- Nu chiar. Dar a lăsat să se înţeleagă.
Caroline, prost dispusă, îşi ridică puţin fusta şi se aşeză
pe pervazul ferestrei.
- Petiţia pe care a trimis-o el nu a fost studiată încă.
Cred că nu se aşteaptă să mă mărit cu un membru al Parlamen
tului care nici nu ştie sigur dacă este sau nu. Cere prea mult
de la mine.
Ray îi răspunse sec:
- Draga mea, în aparenţă nu te măriţi cu Unwin pentru
prestigiul şi poziţia lui în societate. Se presupune că cineva se
căsătoreşte cu o persoană pentru că o iubeşte.
- Dragostea, da, am auzit de ea. Dar de ce se însoară
Unwin cu mine9 Pentru că mă iubeşte sau pentru că rîvneşte
la cele douăzeci de mii de lire pe care dumneata şi unchiul
William mi le-aţi constituit ca zestre? întreabă-1 dumneata.
- Draga mea, tu trebuie să-l întrebi, dacă vrei. Penvenen
se uită la nepoata lui, apoi, amintindu-şi de ce era în stare,
adăugă repede: Sau poate că n-ar trebui să-l întrebi. Te previn
numai că problema stabilirii unei date pentru căsătorie ar
putea fi abordată cît va sta el aici şi e bine să te gîndeşti ce
îi vei răspunde.
- Ei, Doamne! Ce pompos sună ce spui... Unchiule,
am avere, dar am puţini bani pe mînă! Mi-ar plăcea să pipăi
banul, să aud Cum zornăie, să-i simt greutatea în pungă, să
văd culoarea galbenă a aurului. Ce-ar fi să-mi dai nişte bani?
Ce zici9
Penvenen se schimba la faţă cînd venea vorba de bani.
- Nu sînt împotrivă să-ţi dau ceva bani, deşi nu prea
văd pe ce î-ai cheltui Eşti îmbrăcată foarte bine, ai unde sta,
259 ZILE ZBUCIUMATE
eşti bine hrănită, ai trei servitori şi o cameristă. N-aş fi crezut...

Cît îţi trebuie9
- Vreo... cincizeci de lire poate.
Se auzi zgomotul unui pahar ciocnit cînd Penvenen
puse la loc sticla cu vin.
- Sper că nu vorbeşti serios!
- Ba da, de ce nu9 E o sumă rotundă, bunicică, şi o
să-mi ajungă un timp. De fapt, ce rost are să fii bogat dacă nu
rişti cîte ceva din cînd în cînd.
- Nu pot să-ţi dau atît de mult Ar fi o risipă inutilă
să-i joci la cărţi. Ştii că dezaprob jocurile de noroc şi n-ai
nevoie de mai mult de două, trei bilete ca să joci la loterie.
Poţi cîştiga cu un singur bilet sau numai cu cîteva.
Caroline zîmbi:
- E vorba de alt fel de joc, unchiule. Mă atrage şi am
chef să-mi satisfac acest capriciu.
Capitolul VI
ăptămîna următoare trebuia să aibă Ioc

§ una dintre adunările trimestriale ale acţi
onarilor minei Wheal Leisure şi era rîndul domnului Treneglos
să-i primească pe ceilalţi la Mingoose. Cincisprezece la sută
dividende la investiţiile lor însemna şaizeci la sută pe an şi era
o sumă mai mult decît satisfăcătoare. Acum trei ani, mina
avea cincizeci şi şase de angajaţi. Acum erau peste o sută şi
reprezenta o oază de prosperitate într-o regiune în plină rece
siune economică.
Totuşi pe Ross nu l-a surprins cînd domnul Renfrew a
propus din nou ca tunelul de explorare pe care îl săpau în
direcţia vechilor abataje de la Trevorgie să fie oprit, iar munca
să fie îndrumată spre scopuri mai productive. Propuneri simi
lare mai existaseră şi înainte, făcute mai ales de domnul Pearce,
dar fuseseră respinse. De cîtva timp Ross îşi dăduse seama că
unii din colegii lui adoptaseră părerea domnului Pearce, aşa
că acum aştepta şi nu lua cuvîntul, cum ar fi vrut s-o facă. Şi
domnul Pearce tăcea, şi se părea că amîndoi aşteptau să se
pronunţe acţionarii neutri.
Henshawe începu imediat:
261 ZILE ZBUCIUMATE
- Cred că ar trebui să continuăm o lună sau două. Am

înaintat atîta încît ar fi păcat să abandonăm.
- Eu cred că am trecut pe lîngă abataje, spuse Renfrew,
nu le-am nimerit. Putem să continuăm mulţi ani şi tot să nu
dăm de ele.
- Ba nu, dacă ne uităm bine la vechea hartă, strigă dom
nul Treneglos, încercînd să audă şi el ce spune în ciuda ţiuitu
rilor din urechi. Amintiţi-vă că vechea hartă arăta abatajele
de la Trevorgie bifiircîndu-se spre Marasanvose şi noi n-am
ajuns încă la bifurcaţie. Dar şi aşa sînt dezamăgit, n-am crezut
că va dura atîta. Ne scade din profituri.
- Este singurul mijloc de a găsi al doilea filon, spuse
Ross. Deci nu înseamnă că nu e profitabil.
- Nu, spuse domnul Pearce, intrînd şi el în arenă. Dar
cel mai bun minereu a fost găsit în cealaltă direcţie. Susţin că
am face mai bine să săpăm mai departe spre nord-est, unde
se poate pătrunde mai uşor şi calitatea pare să fie mai bună.
Domnul Treneglos îşi descheie nasturele de sus de
la pantaloni:
- Vom face cum hotărăşte majoritatea. Ne putem per
mite. nu9 Avem un profit bun şi în viitor va fi şi mai bun. Dar
văd că am ajuns la o părere contrară celei pe care am susţinut-o
tot timpul Nu e acelaşi lucru ca şi cum am săpa un puţ care
ne-ar ajuta să scoatem apa din mină. Am săpat tunelul pe sub
vale şi acum îl săpăm pe sub deal. Ai spus ceva, Pearce?
Ce-ai spus?
Pearce dădu din cap în semn că renunţă să mai ia'cuvîntul.
Ross spuse:
- V-am convins de două ori pînă acum să continuăm,
dar nu mai vreau să încerc iar dacă sînteţi împotrivă. Eu tot
WINSTON GRAHAM 262
■cred c-am face bine să perseverăm, dar propunerea a fost a

mea, în primul rînd, şi dacă facem socoteala cît s-a cheltuit
cu lefurile oamenilor în cîteva luni, suma e destul de mare,
aşa că nu mai spun nimic şi vă las să votaţi
Au pus propunerea la vot. Ross şi Henshawe, cu cele
nouăzeci de părţi ale lor, au votat pentru; ceilalţi, cu o sută
cincizeci de părţi, au votat împotrivă.
- Ar mai fi trebuit să menţionez un lucru, spuse Ross.
înţeleg ca oamenii care au săpat să nu fie concediaţi, ci să li
se dea altceva de făcut.
Domnul Renfrew se încruntă puţin.
- A ş vrea să lărgim puţul principal Aşa cum e, aerul nu
pătrunde suficient. Am putea să-i folosim la lărgirea lui.
Acţionarii discutară cîteva minute, stabiliră ce era de
făcut şi adunarea era pe punctul de a se termina.
Atunci domnul Pearce tuşi şi spuse zîmbind, ca şi cum
s-ar fi scuzat:
- Mai este o problemă pe care ar fi trebuit să o aduc în
discuţie mai devreme. Am aşteptat momentul oportun, ca să
zicem aşa. Unul din acţionari - adică unul pe care îl reprezint
- domnul Benjamin Aukett şi-a vîndut acţiunile unui domn
numit Henry Coke. Nu ştim încă sigur dacă domnul Coke va
dori să ia parte la adunări, dar. . hm. . presupun că va dori
să-i reprezint eu interesele aşa cum am făcut şi pentru domnul
Aukett. în orice caz, de-abia s-a făcut vînzarea şi voi putea să
vă informez mai pe larg în aprilie.
Continuă să vorbească, săltîndu-şi din cînd în cînd burta
şi evitînd cu grijă să se uite în ochii lui Ross.
- Cine? strigă domnul Treneglos. Cine? N-am auzit de„
el. Presupun că e liberal. Unde locuieşte9 Cu ce se ocupă? A!
263 ZILE ZBUCIUMATE
E un gentleman. Ăsta-i un semn bun. Să sperăm că e la fel de

înţelegător ca Aukett. Adu-1 odată să-l cunoaştem şi noi dacă
vrea să vină. N-avem nimic de ascuns. Sînteţi toţi de acord, nu?
Ceilalţi au fost de acord.
- Ştiţi poate la ce preţ şi-a cedat partea7 întrebă căpita
nul Henshawe.
- Nu, domnule dragă, spuse avocatul, n-am idee.
Renfrew spuse:
- Luna trecută mi s-au oferit patru sute şi cincizeci de
lire pentru partea mea. Asta înseamnă cincisprezece lire pentru
o acţiune în valoare de cinci lire. E un cîştig tentant. Şi arată
cît de mult vor unii să investească acum.
- Cum se numeşte cel ce v-a abordat9 întrebă Ross.
- Se numeşte Garth. N-am mai auzit de el. Om politi
cos, dar nu l-aş numi un gentleman.
- înţeleg că nu aveţi intenţia să vindeţi.
- Nu, spuse Renfrew, uitîndu-se surprins la Ross. Cîştig
mai mult dacă rămîn, ca să nu mai vorbim de tot echipamentul
şi maşinile pe care le livrez minei.
Puţin după aceea, adunarea se încheia şi căpitanul Hen
shawe şi Ross plecară împreună, ca de obicei.
- Ei, spuse Henshawe încercînd să pară bine dispus,
sînt aproape trei ani de cînd i-ai plătit doctorului Choake cinci
lire şi jumătate pe acţiune. îţi aduci aminte că ţi-am spus atunci
că e mult mai mult decît merită9 Dar ai avut dreptate. Cred
că Aukett a luat mai mult de cinci sute de lire pentru partea
lui, altminteri n-ar fi vîndut.
- Aşa cred şi eu.
Lui Henshawe nu-i plăcea să vadă cicatricea de pe obra
zul lui Ross cînd acesta se uita la el. Deşi mai mult dejumătate
WINSTON GRAHAM 264
era acoperită de favoriţii lungi, totuşi partea de jos care se

vedea părea să sugereze o fire violentă şi greu de stăpînit pe
care Henshawe o deplora, el, care era un om paşnic cu care
te puteai uşor înţelege.
- Nu cred că va influenţa în vreun fel conducerea, spuse
el; de fapt, nici nu se poate, pentru că domnul ăsta - nu ştiu
cum îl cheamă - va trebui să accepte hotărîrile majorităţii.
Oricum, nimeni n-are ce critica atîta timp cît profitul e mare.
- Nu, admise Ross.
- Păcat că au oprit săpăturile spre Trevorgie, dar poate
că le vom relua peste vreo cîteva luni.
Merseră tăcuţi mai departe. Ross spuse:
- Mă întreb dacă doamna Trenwith o să se menţină
pe poziţie.
- Doamna Trenwith17Adică dacă nu-şi va vinde partea17
Nâm nici o grijă. Ţine prea mult la cîştig ca să renunţe
atît de uşor.
- Există două feluri de cîştiguri.
- Da, ei bine, dacă vinde nu e grav, nu-i aşa? Acţiunile
minelor trec dintr-o mînă în alta în fiecare zi... cînd are cine
să le cumpere. Sînt de acord că noi stăm bine aşa cum stăm,
dar nu cred că un acţionar nou sau doi ne-ar strica planurile.
- Nu, spuse Ross.
Ajunseră la răspîntie.
- Bem ceva înainte de a ne despărţi?
- Nu, mulţumesc, domnule. Am băut destul. Vreau să
ajung acasă înainte de a se întuneca.
Ross trecu prin livada de meri, îndreptîndu-se spre casă.
Cînd ajunse la intrare, văzu un cal străin legat lîngă uşă.
265 ZILE ZBUCIUMATE
Jane Gimlett îl întîmpină la intrare.

- Scuzaţi, domnule, dar e cineva care vrea să vă vadă.
Vă aşteaptă de o jumătate de oră. îl cheamă Trencrom.
Mi-aţi spus întotdeauna să vă dau numele, ca să ştiţi dacă îl
primiţi sau nu.
- ...Unde e doamna Poldark?
- înăuntai, cu domnul Trencrom.
Ross îşi scoase pălăria şi îşi netezi părul. Prezenţa dom
nului Trencrom explica de ce era calul acela mare afară; dar de
ce venise domnul Trencrom9 N-avea chef de musafiri. N-avea
nevoie decît de Demelza, de nimeni altcineva. Intră înăuntru.
Soţia lui, îmbrăcată într-o rochie de muselină, era cu
spatele la el şi turna ceaiul. Vizitatorul şedea într-un fotoliu,
cu faţa spre el.
Domnul Trencrom era omul care facea tot felul de afa
ceri. La fel ca cei din familia Warleggan, avea talentul de a
transforma totul în bani, dar spre deosebire de ei n-avea am
biţia să se ridice pe scara socială. Era fiul unui negustor de
lînă şi aşa avea să rămînă. Avea acţiuni în manufacturile de
năvoade, în mori, în şteampuri pentru cositor, în prăvălioare
prin oraşele mici Peste tot banii se strîngeau şi se înmulţeau.
Investiţiile în Societatea Carnmorefuseseră aproape singura
pierdere importantă din întreaga lui carieră şi Ross nu-1 mai
văzuse de cînd afacerea se destrămase. Desigur că toată lumea
ştia - chiar şi autorităţile - cu ce se ocupa în primul rînd.
Era corpolent şi părea zdravăn. Nu avea decît doi duş
mani pe lume: perceptorii şi bronhiile.
- Vă salut, domnule căpitan, spuse el respirînd greu.
Scuzaţi-mă că nu mă ridic. Am fost bolnav toată iarna. Aerul
WINSTON GRAHAM 266
umed îmi face rău. Aveţi o soţie încîntătoare. I-am spus că nu

beau alcool. Mi-a oferit ceai. E foarte bun. Ce mai faceţi,
dragă domnule?
- Climatul ăsta e greu de suportat, spuse Ross.
Demelza se uită la el şi observă imediat că ceva nu e
în regulă.
- Bei şi tu ceva, Ross7
- Ceva mai tare, spuse el. Aţi făcut un drum lung pînă
aici, domnule Trencrom, şi pe vreme proastă.
- D a , cum ziceţi dumneavoastră. N-am mai fost pe aici
de vreo cîţiva ani. Ce veşti îngrozitoare din Franţa, domnule
căpitan! Se spune că Mirabeau e iar grav bolnav şi aproape
orb. Dacă ar fi să moară...
- In ultimul timp nu prea m-am ocupat de politica lor.
- Nici eu, pentru că mi-ar plăcea prea mult. Dar cînd
eşti în contact cu ei tot timpul... Dacă Mirabeau se duce, vor
cîştiga ceilalţi... aşa am auzit. Situaţia regelui... eîn primejdie.
Anglia nu poate sta deoparte şi să se uite la ce se întîmplă.
- Nu cred că e treaba noastră ce i se va întîmplă lui
Ludovic.
- Da, e adevărat... pînă la un punct. Dar există limite.
- Limite de ambele părţi, pentru că noi nu avem nici
armată, nici flotă.
- Da, da, aveţi dreptate, desigur Totuşi mă tem de ce
se va întîmplă în viitor.
Ross se aşeză pe un fotoliu, cu coatele sprijinite.
- Totuşi, spuse domnul Trencrom, n-am venit pur şi
simplu pentru a discuta situaţia din străinătate. Probabil că
v-aţi dat seama. Tuşi. Era o tuse ciudată pentru un om atît de
voinic; trupul lui cît un munte se cutremură şi se auzi un
267 ZILE ZBUCIUMATE
sunet subţire şi hîrîit ca şi cum în el s-ar fi aflat un cîine mic

de tot care murea asfixiat. Se şterse la gură şi continuă: Primul
scop: să reînnoim relaţiile. Asta s-a făcut. Al doilea scop: să
vă întreb cum vă merg afacerile, dacă merg bine. Al treilea
scop: să vorbim despre afacerile mele. Acuma.
- Ce aţi zice dacă am vorbi de-ale dumneavoastră mai
întîi, spuse Ross. Aşa am putea să ne înţelegem mai repede şi
să vorbim şi de-ale mele după aceea.
Domnul Trencrom zîmbi uitîndu-se la Demelza.
- îmi place că domnul Poldark e întotdeauna la subiect,
îmi place modul lui direct de a aborda o chestiune. Depinde
însă de modul cum merg afacerile dumnealui dacă îl vor inte
resa şi afacerile mele.
- Jumătate din lumea de pe la noi e interesată de aface
rile dumitale, domnule Trencrom, spuse Ross.
Zîmbetul acestuia să transformă într-un chicotit care se
termină cu o tuse seacă.
- S-ar putea să aibă motive întemeiate să-i intereseze
afacerile mele, domnule căpitan. Nu prea sînt mulţumit
cum merge treaba. Nu ştiu cît timp o să mai pot continua
ca pînă acum.
- Aş fi zis că niciodată nu v-au mers afacerile mai bine
ca acum.
- Sînt departe de a-mi merge bine, domnule. Să vă explic.
Răsuflînd greu, ca şi cum ar fi urcat un deal abrupt,
domnul Trencrom continuă să explice. Presimţind neliniştită
cam ce intenţii avea negustorul, Demelza îi turnă lui Ross o
ceaşcă cu ceai, uitînd că-i ceruse altceva, şi Ross o bău.
- Afacerile mergeau destul de bine, spuse domnul Tren
crom, avînd în vedere consumul. Oamenii beau mult, şi deşi
WINSTON GRAHAM 268
nu prea erau bani, exista întotdeauna o piaţă de desfacere

pentru o băutură ieftină, dar de bună calitate. Le atrase atenţia
că vorbea deschis cu ei, cum n-ar fi vorbit cu altcineva. Le
cerea discreţie totală şi ştia că i-o vor respecta.
în cameră se întuneca, dar nici unul nu părea să ob
serve. Undeva, în spatele casei, Gimlett făcea surcele; fiecare
sene de sunete începea cu o lovitură mai slabă care se întărea
şi devenea mai puternică şi mai rară pînă cînd se auzea zgo
motul produs de despicătură. Văzut prin fereastră, cerul noros
avea culoarea cenuşie a fierului. Singura greutate mare a
afacerii era supărătoarea problemă a găsirii unui loc sigur de
acostare şi debarcare a mărfii. Vercoe, vameşul din St. Ann
şi ajutorul său Coppard, erau oameni duri, mereu în alertă,
gata să .se repeadă. încercase să-i mai domolească, să-i facă
mai înţelegători, dar singurul lor răspuns a fost să ceară ajutoa
re şi întăriri ale pazei. Şi se zvonea că le vor obţine. Ce uşor
ar fi fost, spuse domnul Trencrom dacă ar fi fost mai aborda
bili, ca perceptorii de la Newquay sau Falmouth, unde funcţi
onarilor li se oferea un procent din profitul realizat de pe
urma mărfurilor aduse prin contrabandă şi nimeni nu mai avea
nici o pretenţie
Domnul Trencrom termină de băut ceaiul şi acceptă
zîmbitor o a doua ceaşcă. Era destul de greu de cînd Vercoe
venise în districtul lor acum patru ani. Dar acum era şi mai
greu, pentru că apăruse un informator sau mai mulţi chiar
dintre locuitorii din sat. începuse la St. Ann, anul trecut, aşa
că aduceau acum marfa la Sawle, unde era mult mai greu de
debarcat. în ultimele şase luni însă se întîmplase la fel şi la
Sawle şi acum afacerile stagnau. Era destul de rău şi în sud,
unde existau multe porturi şi golfuri unde se putea debarca.
269 ZILE ZBUCIUMATE
Dar pe coasta de nord era şi mai rău, însemna ruină şi poate

şi mai mult. Nu mai de mult decît luna trecută, în timpul
furtunii care izbucnise, cuterul lui - The One and AII - fusese
prevenit să nu acosteze pentru că perceptorii îl aşteptau pe
mal. Făcuse cale întoarsă, spre Land’s End, unde nu era nici
un golf, cît de mic, unde să se adăpostească şi ar fi pierit.
S-a îndreptat spre Insulele Scilly* şi s-amtors în noaptea
următoare. Putea să naufragieze cu tot echipajul şi încărcătura.
Nu mai putea risca aşa ceva.
- Aveţi toată compătimirea mea, spuse Ross. Dar care
e morala poveştii9
- Modala, domnule căpitan, e că trebuie să găsim un alt
golf, cît de mic, unde să putem debarca marfa. Şi dumneata
eşti proprietarul singurului golf pe o distanţă de multe mile.
Demelza se opri cu ceaşca în mînă, uitîndu-se de la
unul la altul.
- Cred că supraestimaţi avantajele golfului Nampara,
spuse Ross liniştit. Apa nu e adîncă şi la intrare sînt stînci
primejdioase.
O ştiu şi eu, spuse Demelza în gînd. Era cît pe-aci să
mă izbesc de una ieri.
Domnul Trencrom.rosti iar cu vocea lui sugrumată:
- Nu supraestimez nimic, domnule căpitan. Nu este un
loc ideal, dar am putea acosta foarte bine în nopţile cînd
vremea e linişită. Nu e prea departe de locul unde distribuim
marfa. Şi nu-1 ştie nimeni; e un loc izolat.
- Pînă cînd o să ne simtă vreun informator.
* Grup de 140 insule mici, situate în sud-vestul A ngliei, dinc

de Land's End (Cornwall) (n. ir.).
WINSTON GRAHAM 270
- Ei, vom introduce... un sistem special de a păstra

secretul. Şi vom acosta acolo numai de două, trei ori pe an.
Cît despre dumneavoastră, nu trebuie să ştiţi nimic.
Ross se sculă şi se duse la fereastră.
Demelza rămăsese nemişcată cu ceaşca în mînă.
- Cît despre mine, spuse Ross, ar fi clar că ştiu tot. Dar
să lăsăm asta deocamdată. Ce stimulent credeţi că m-ar face
să accept acest plan?
- Ross, spuse Demelza; dar Ross nu se uită la ea.
- Asta s-ar putea aranja prieteneşte, sînt sigur, spuse
domnul Trencrom. Un procentaj asupra profitului. Sau o sumă
globală pentru fiecare transport. Am mai făcut afaceri, n-o să
ne certăm.
O lumină se aprinse în ochii lui Ross cînd se uită prin
grădină, dar avu grijă ca vizitatorul lui să n-o observe.
- Cred că aş dori să văd ce propuneţi, spuse el. Poţi lua
în considerare o propunere numai după ce cîntăreşti care sînt
riscurile şi care avantajele. Deocamdată cunosc numai riscurile...
- Hm... da... Domnul Trencrom întinse mîna lui grasă
ca să ia ceaşca pe care Demelza o mai ţinea încă în mînă.
Mulţumesc, doamnă. E delicios. Este cam greu între prieteni
cînd doreşti să fii^corect. Lucrurile nu mai sînt cum au fost.
Totul acum este mai complicat decît înainte. Dumneavoastră
la ce v-aţi gîndit? Cinci la sută din profit vi s-ar părea corect?
- Aţi putea să numiţi o sumă globală pentru fiecare
transport?
- Să zicem... cincizeci de lire?
- Am crezut, spuse Ross, că aţi venit aici ca să facem
afaceri serioase, domnule Trencrom
271 ZILE ZBUCIUMATE
Bărbatul gras sufla greu peste ceaşcă, facînd să bolbo-

rească ceaiul.
- Credeţi că nu e destul9 Cincizeci de lire e o sumă
mare. Dumneavoastră ce aţi propune9
- Două sute cincizeci de lire pentru o încărcătură.
- Dragă domnule, e imposibil! Cred că nu înţelegeţi.
Domnul Trencrom părea şocat. Tot transportul ar fi inutil.
Călătoria ar costa...
- A m şi eu ceva experienţă în domeniul ăsta, spuse Ross.
Acum cincisprezece ani, cînd nu eram decît un băieţandru,
tata şi cu mine ne duceam pînă la Guernsey cam de două ori
pe an. încărcăm cuterul nostru atît de mic cu coniac, gin şi
ceai în valoare de o sută de lire. Dacă voiam - şi o făceam
cîteodată - puteam să vindem toată încărcătura imediat ce
acostam pentru dublul acestei sume Cuterul dumitale - The
One and AU - poate transporta o încărcătură de zece ori mai
mare şi mult mai scumpă, pentru că preţurile au crescut.
Domnul Trencrom strîmbă din nas.
- O! transporturile astea mărunte! întotdeauna aduc
profituri mari. E o falsă impresie. Fără cheltuieli de regie sau
de organizare. N-au nimic comun cu o întreprindere comerci
ală. Cheltuieli de întreţinere a cuterului. Lefuri de plătit - de
obicei o parte din încărcătură. Mită de plătit. Livrări de pus la
punct. Comisionari care umblă să facă rost de comenzi Depo
zitarea mărfii. Catîri. Frînghii. Năvoade. Echipament. E cu totul
altceva, dragă domnule. Plătesc fiecărui om care-mi trans
portă marfa de la ţărm jumătate de guinee pe noapte, plus
cheltuielile pentru hrană şi băutură! Plus jumătate de sac cu
ceai în greutate de patruzeci de livre - sau echivalentul în
WINSTON GRAHAM 272
bani - pe care îl pot revinde dacă vor cu douăzeci şi cinci de

şilingi. Sau chiar mai mult! Toate astea scad profitul. Nu v-aş
putea plăti mai mult de o sută de lire pe transport. De altfel,
dumneavoastră n-aveţi nimic de făcut. Aţi sta liniştit acasă,
aici. în dosul perdelelor trase. Alţii fac treaba. Dumneavoastră
nu faceţi decît să ne permiteţi să folosim golful dumneavoastră.
Ross clătină din cap:
- îmi pare rău, nu sînt dispus s-o fac pentru atîta lucru.
- N-o face deloc, Ross, spuse Demelza.
- Dar de ce? întrebă domnul Trencrom întorcîndu-se
spre ea. Sînt sigur că nu o consideraţi o afacere necurată.
Astea-s legi făcute de un om, nu de Dumnezeu. Nu e logic,
nici înţelept să se plătească impozite pe mărfuri de primă
necesitate pentru om: o să cîştigaţi două sau trei sute de lire
pe an O sumă binevenită.
- Golful Nampara e al meu, spuse Ross. Dacă descărcaţi
încărcătura la St. Ann sau Sawle sau pe plaja de la Hendrawna,
nu e răspunzător decît proprietarul locului. Dacă descărcaţi
însă aici şi sînteţi surprinşi asupra faptului, o să fie greu să
pretind că nu ştiu nimic cînd catîrii trec chiar pe sub ferestrele
mele. Am mai fost o dată pe banca acuzării. Nu doresc să mai
fiu iar. Stimulentul ar trebui să fie foarte mare ca să accept
riscul. V-am spus la cît se ridică.
- Nu, Ross, insistă Demelza. Nu.
Ross se uită la Demelza.
- Nu fac un secret faţă de domnul Trencrom că banii
ăştia mi-ar fi de mare folos acum. Altfel nici nu m-aş gîndi să
accept pro'punerea. Dumnealui trebuie să se hotărască dacă
vrea sau nu.
273 ZILE ZBUCIUMATE
*
O jumătate de oră mai tîrziu, un cal mare cafeniu, călărit
de un bărbat mare şi gras înfăşurat într-o pelerină de aceeaşi
culoare, urca dealul în direcţia opusă conacului de la Nampara.
Era întuneric, dar luna, deşi ascunsă de nori, permitea să se
vadă drumul. Pînă la St. Ann drumul era pustiu, şi erau oameni
mai fricoşi care nu l-ar fi făcut, dar domnul Trencrom nu
se temea. Avea la el şi două pistoale. Cu umerii aplecaţi,
facîndu-şi drum printre copaci avea totuşi aerul unui om
înfrînt şi deprimat.
Cînd nu se mai văzu, Ross închise uşa, ezită puţin, apoi
se întoarse în camera de zi.
Demelza aprindea lumînările, dar părea-încordată. Ross
se duse la bufet şi îşi turnă de băut.
- în cele din urmă, Warleggan a pus piciorul în W'heal
Leisure, spuse el. Pearce mi-a adus vestea că Benjamin Aukett
şi-a vîndut partea. Au cumpărat printr-un interpus, unul
numit Coke.
Demelza nu răspunse.
- Bănuiam eu că e numai o chestie de timp, spuse el.
Cînd sînt şapte acţionari, mai devreme sau mai tîrziu unul sau
altul cedează tentaţiei de a vinde cu un cîştig mare. Nu m-aş
mira dacă va vinde şi Pearce. Aşa că acum o să-l avem pe
George în consiliul de administraţie.
- Şi ce importanţă are?
- Cum9 Se uită la ea îngîndurat.
- Ce importanţă are? Mi-e antipatic George la fel cum
ţi-e şi ţie, dar nu putem face nimic dacă pune mîna pe o parte
din mină Nu-ţi poate fura partea ta. Numai asta are impor
WINSTON GRAHAM 274
tanţă. Dar n-ai nici o scuză că-i laşi pe contrabandiştii cu

alcool să treacă pe pămîntul tău!
- Două sute de lire e o scuză suficientă, răspunse el
aspru. N-am nevoie de alta.
- Banii ăştia nu te vor scoate din închisoare.
- N-ai grijă! N-am să intru la închisoare.
- Ai s-o păţeşti dacă-i surprinde debarcînd marfa.
- Fleacuri! E un risc, ştiu, dar nu atît de mare cum l-am
lăsat pe Trencrom să creadă. Voi pretinde că nu ştiu nimic.
S-ar putea să nu mă creadă, dar nu există probe contra mea.
Demelza se sprijini de consola căminului.
- Nu mai pot să trec iar prin ce-am trecut. Toată peri
oada de grijă şi nelinişte din timpul procesului şi dinainte;
fără somn, toată ziua apăsată de grijă. Tot felul de gînduri.
Deportat, spînzurat, putrezind în închisoare. Zilele petrecute
la Bodmin - tot ce-am făcut - sau am încercat să fac! Nu e
drept, nu vreau iar aşa curînd. Nu e drept nici pentru tine...
pentru nimeni1
Ross se uită iar la ea şi văzu că e foarte tulburată. îi
spuse blînd:
- Acum nu vezi decît stafii peste tot. N-are de ce să te
sperie puţină contrabandă. Nu mi-a fost teamă decît că i-am
cerut prea mult. De aceea am scăzut cincizeci de lire. Dacă
ar ştii domnul Trencrom! Dar în comparaţie cu Warleggan e
un adevărat înger, o binecuvîntare pentru mine.
- E un drac! replică ea vehement. Nimic altceva decît
un drac.
- Poate că ar trebui să nu reacţionez la acest ultim atac
asupra drepturilor mele din partea lui Warleggan, dar nu e în
firea mea. în plus... poate că ai uitat, dar de curînd am vîndut
275 ZILE ZBUCIUMATE
toate vitele, broşa ta şi calul, pendula şi mobila cea nouă. Şi,

bagă de seamă, nu ca să ne plătim datoriile, ci ca să le mai
amînăm plata cu un an. Nu scăpăm de greutăţi dacă stăm
liniştiţi şi ducem o viaţă bucolică, împletind coroniţe de flori.
Mai curînd intru la închisoare aşa decît altfel.
- N -a m ce face! Nu doresc decît ca copilul tău să trăiască
fară griji.
Ross lăsă paharul din mînă:
-C e?
Se auzi un ciocănit în uşă şi Jane Gimlett intră.
- Scuzaţi-mă, doamnă, dar vreţi să luaţi masa la ora
obişnuită? Am pus plăcinta la încălzit, dacă doriţi.
- La ora obişnuită, spuse Demelza.
- Şi şunca? Mai este o bucată bună, deşi cam grasă.
- Şi şunca, spuse Demelza.
- Prăjiturile s-au copt frumos. Am vrut să vă spun.
Jane ieşi.
Lipsea acum din cameră tic-tac-ul ceasului. Un buştean
nu prea uscat sfîrîia pe foc. Picături mici de umezeală se for
mau la un capăt al lemnului, încercînd să scape de flăcări.
Ross o întrebă:
- Cînd ai ştiut?
- Septembrie.
Ross facu un gest.
-D umnezeule!... Şi nu mi-ai spus!...
- Nu-1 voiai.
-C e?
- A i spus că nu mai vrei alt copil... după Julia.
- Nici nu voiam... şi nici nu vreau... Luă paharul şi-l
lăsă iar jos fară să bea. Un minut mai tîrziu adăugă: Să ne
WINSTON GRAHAM 276
umple inima de dragoste şi apoi să moară. Dar acum, dacă

vine... e altceva.
- Cum adică e altceva9
- Nu ştiu... e altceva.
- Aş vrea să pot să te cred.
- De ce nu? E adevărat. Nu ştiu ce să spun, cum s-o
spun... Nu te înţeleg. Mi-ai ascuns şi data trecută. Cînd aştepţi
să naşti?
- în mai.
Ross se încruntă, încercînd să alunge amintirile.
- Ştiu că e aceeaşi lună, spuse ea disperată. Aş fi vrut să
fie oricare alta, dar aşa s-a întîmplat. Nu m-aş mira dacă s-ar
naşte în aceeaşi zi, trei ani mai tîrziu. Pînă acum, toate se
potrivesc - vizita la Trenwith, tot. Dar istoria nu se repetă
întotdeauna, nu cred că se poate. Oricum, îmi pare rău.
- îţi pare rău9 De ce9
- Pentru că s-a întîmplat, pentru că a trebuit să se întîm
ple, pentru că vei avea de suportat greutatea asta în plus pe
care tu n-o vrei.
Ross se aşeză lîngă ea în faţa căminului.
- Hai, nu mai plînge şi fii cuminte.
- Nu plîng.
- Bine, atunci vrei să plîngi. Asta ai dus în spinare
toată iarna?
- Nu în spinare, spuse ea.
- Cum vrei. încă din septembrie te-ai închis în tine,
te-ai ascuns ca o oiţă care scoate capul peste gard din cînd în
cînd. Oare din cauza copilului?
- Dacă aşa am făcut, atunci s-ar putea.
- Pentru că te gîndeai că nu-l doresc?
277 ZILE ZBUCIUMATE
- Tu ai spus-o.
- Pe dracu-, replică el exasperat, ar trebui să ştii că nu
sînt obişnuit să am de-a face cu femeile! Cauţi tot pămîntul
ca să găseşti un motiv ascuns, femeiesc de supărare care să te
roadă luni de zile şi apoi mi-1 prezinţi ca şi cum nu s-ar fi
întîmplat nimic, ca să explici comportamentul tău bizar de-o
iarnă întreagă.
- N-am căutat tot pămîntul!
- Ei bine, credeam că ştii să faci deosebirea între teorie
şi practică... dar e clar că nu ştii.
- Pe mine nu m-a învăţat nimeni...
- Nici pe mine. Ascultă! spuse el lovind cu palma pe
consola căminului. Uite cum stau lucrurile! Dacă mă întrebi
pe mine dacă mai vreau copii, îţi răspund că nu mai vreau.
Sîntem aproape săraci, lumea s-a întors pe dos, şi noi am
pierdut-o pe Julia. E corect ce spun9 Aşa stau lucrurile în
teorie. Dar dacă-mi spui că aştepţi un copil, tot aşa îţi răspund,
şi anume că nu îmi place perspectiva pentru toate motivele
pe care ţi le-am arătat. Dar una e perspectiva şi alta copilul.
In ciuda'oricărei perspective, un copil e binevenit. înţelegi ce
vreau să spun9
- Nu înţeleg, spuse ea.
Ross se uită la cutia cu tutun de pe consolă; epuizase
primul lui protest, se gîndea acum mai departe, la ce avea să
urmeze. în acelaşi timp 1 se trezeau în minte amintirile despre
Julia. Furtuna de la naşterea ei, cele două petreceri prilejuite
de botez. Jude Paynter şi Prudie beţi în ziua în care Demelza
nu era acasă, speranţele, dragostea ei, şi la urmă furtuna cînd
murise fetiţa. Se desfâşurase totul conform unui ciclu, unei
scheme, ca o tragedie greacă pregătită de un cinic. Avea să
WINSTON GRAHAM 278
se întîmple iar. Istoria trebuia să se repete, la început cel puţin,

orice se va întîmpla mai tîrziu.
Se uită la Demelza. Ce avea să se întîmple cu ea7 Săp-
tămîni de greutate, apoi suferinţa, apoi luni de îngrijiri fără
sfîrşit. Toate seîntîmplaseră cu Julia şi toate degeaba, o pierdu
seră. Ce drept avea să pretindă că el avea monopolul suferinţei9
... De fapt n-o făcuse, dar totuşi...
îi spuse mai blînd:
- N-am observat să te fi îngrăşat pînă acum.
-•Pînă în aprilie o să arăt ca domnul Trencrom.
De mult nu mai rîseseră atîta împreună, dar rîsul ei
era prea aproape de lacrimi, iar al lui nu însemna că nu
mai era iritat.
O mîngîie pe umăr, încercînd să exprime ceva ce nu-i
venea încă la îndemînă în cuvinte. Ce semnificaţii ciudate
putea avea un contact! Faptul că-i strîngea acum mîna sau
braţul era ceva permis, obişnuit, atingerea unei femei pe care
o cunoştea şi-o iubea, un gest plăcut. Dar strîngerea unei alte
mîini, la Crăciun, atingerea aceea îi dăduse fiori. De ce oare?
O iubea pe Elizabeth mai mult sau o cunoştea mai puţin9
- Dacă te mai interesează ce se va întîmpla cu noi, spuse
Demelza, atunci ai grijă ce faci.
- 0 să am grijă în tot ceea ce voi întreprinde, crede-mă.
Am cele mai bune intenţii să respect legea sau, în orice caz,
să nu mă las prins... Mulţumesc lui Dumnezeu că avem cel
puţin un doctor capabil în apropiere.
- Eu tot aş prefera-o pe doamna Zacky.
Capitolul VII
7 3 ? doua zi Ross se sculă înainte de a se lu-

4 A. mina de ziuă şi petrecu toată dimineaţa
la mină aranjînd cu Zacky noua repartizare a oamenilor care
săpaseră terenul spre Wheal Trevorgie. îi luă mai mult timp
decît dacă s-ar fi ocupat de alte lucrări şi coborî să vadă ce se
petrece în subteran. Simţea ca şi cum Warleggan se şi pregătea
să pună mîna pe Wheal Leisure. Nu dormise bine noaptea
trecută gîndindu-se la tot ce se întîmplase în ziua precedentă.
Cît despre vestea pe care i-o dăduse Demelza, încă-
nu-şi dădea seama bine ce simţea, dar era jignit la gîndul că
nu-i spusese nimic atîta vreme. I se părea din partea ei o
neînţelegere voită a opiniilor lui, sau cel puţin o dovadă de
totală lipsă de încredere în judecata lui sănătoasă. Curînd după
ora douăsprezece plecă acasă împreună cu Zacky, care se
ducea să mănînce ceva şi să se întoarcă iar la mină pentru a fi
prezent la al doilea schimb'. în sfîrşit, vremea părea să se
schimbe; stratul gros de nori care acoperise atîta timp cerul
se subţia şi crăpa din loc în loc, împins spre nord-est de un
vînt subţire.
- Păcat că am oprit săpăturile, spuse Zacky. Simt că ne
WINSTON GRAHAM 280
îndreptam spre un filon bogat. Dar poate că nu există decît în

închipuirea noastră.
- Cam pînă unde crezi că am ajuns cu tunelul?
Zacky se opri scărpinîndu-se în barbă:
- Ar fi greu să măsurăm exact şi fără să măsurăm e
greu de spus, domnule. Cam pînă la pîlcul ăla de copaci.
Ross îmbrăţişă cu privirea distanţa de la clădirile minei
Wheal Leisure care se profilau la orizont pînă la zidul ruinat
şi coşul de la Wheal Grace care se vedeau pe deal lîngă Mellin.
- Crezi că am ajuns la jumătate de drum?
- Cred că da, dar nu există o/hartă a galeriilor vechi de
la Trevorgie.
- Nu e nici una exactă. Dar acum şapte ani am coborît
cu vărul meu acolo şi se întindeau mult în direcţia asta. Puţul
de aerisire e singurul semn, dar cred că altele au fost astupate.
Tatăl meu a exploatat Wheal Grace, mina mai nouă, şi s-a
întins spre nord-vest.-N-aţi fost niciodată la Wheal Grace?
- N-am fost pe aici pînă la douăzeci de ani, şi apoi am
început să lucrez la Grambler. Dar m-am gîndit adesea că
n-ar supăra pe nimeni dacă aş arunca o privire şi pe la Trevor
gie. bineînţeles'dacă aerul acela se poate respira.
- Nu era prea rău cînd am coborît noi. Dar n-am înaintat
mult Ce am văzut noi era minereu sărac în cositor. Desigur,
Mark Daniel..
- Mark Daniel9 întrebă Zacky prudent. Merseră mai
departe. Se aflau la numai vreo două-trei sute de metri de
casa pe care o construise Mark. O parte din acoperiş căzuse.
Ar fi fost lipsit de tact să-i pronunţe numele chiar aici, atît de
aproape de locul unde o omorîse pe frumoasa, dar. necredin
cioasa lui soţie
281 ZILE ZBUCIUMATE
- Nu ştiu dacă Paul ţi-a povestit vreodată, spuse Ross,

dar cu o zi înainte de a fugi în Franţa, Mark s-a ascuns în
mina Grace. înainte de a pleca, eu... l-am văzut şi mi-a spus
că e mult minereu bogat în mină.
- ...Paul nu mi-a vorbit niciodată. Dar pot să fac unele
legături. V-a precizat şi unde era minereul?
- Nu.', dar mi se pare că a vorbit de abatajul din
spre răsărit.
- Ăsta-i Trevorgie. Da, se potriveşte... tatăl dumitale
n-ar fi părăsit niciodată un filon bogat. Orice s-ar fi putut
întîmplă dacă ar fi explorat Trevorgie.
- Da, admise Ross uitîndu-se la coşul de la Wheal Grace.
Se despărţiră chiar dincolo de Reath Cottage şi Ross
urcă pînă la vechea mină părăsită. Nu rămăsese mare lucru
din ea. Părăsită de douăzeci de ani, maşinile dispăruseră de
mult şi natura acoperise cicatricele. Ross se aşeză cu bărbia
sprijinită în mîini.
Era plăcut să stai aici pe iarba foşnitoare şi rămase ne
mişcat o jumătate de oră. Era un fel de comuniune spirituală
între om şi natură. Idei ciudate i se învălmăşeau în minte,
două cel puţin prinseseră formă în urma conversaţiei cu dom
nul Trencrom. Toate erau urmarea celor întîmplate ieri şi
toate îl îndreptau spre o anumită hotărîre. In cele din urmă se
ridică şi se îndreptă încet spre Reath Cottage, împinse uşa şi
intră. Era întuneric ca întotdeauna cu excepţia dimineţilor.
Mark o construise cu faţada spre nord, neluminată de soare.
Nimeni nu trecea pe acolo după ce se lăsa noaptea; se spunea
că uneori se vedea trupul fetei atîrnînd peste fereastră. Podeaua
de pămînt era plină de scaieţi şi grozamă, şi o iarbă grasă,
decolorată năpădise zidurile, răsărind printre pietre. Un scaun
WINSTON GRAHAM 282
vechi rămăsese într-un colţ, cîteva mănunchiuri de vreascuri

se aflau lîngă sobă. Ieşi iar la aer curat, rîzînd de el însuşi că
se bucură să plece.
De aici se vedea Gatehouse, casa doctorului. De cîte
ori Dwight Enys pornea să facă vizite la bolnavi, casa asta
ruinată părea să-l urmărească cum pleacă. Nu era de mirare
că rana nu se închisese complet şi că nu putea uita cele întîm-
plate. Ross se îndreptă spre Gatehouse. Cînd se apropie, îl
văzu pe Dwight la uşă şi calul gata înşăuat. Dwight îi zîmbi,
ieşindu-i în întîmpinare.
- Sper că n-ai venit la doctor, nu? Vii atît de rar încît
eram chiar neliniştit.
- Vizitele de curtoazie, în-ceea ce mă priveşte, sînt
ca o lămîie uscată din care de-abia poţi stoarce cîteva picături.
Dar din cînd în cînd o vizită e o schimbare plăcută pentru
o gazdă.
Dwight începu să rîdă:
- Bagă de seamă să nu te lauzi prea mult. Presupyn că
nu tu mi-ai trimis cadoul ăsta neaşteptat. Aşa am crezut cînd
ai vorbit de lămîie.
- In momentul de faţă m-aş ruga mai curînd să primesc
cadouri decît să le fac eu. Ce ai primit?
-- Sacii de colo. Sînt plini, cu portocale. Au sosit azi-
dimineaţă, doisprezece saci pe spinarea a trei catîn, aduşi de
un tip ursuz, care de-abia deschidea gura, tocmai de la Fal-
mouth. Sînt foarte mirat.
- Şi eu ar trebui să fiu.
- Portocalele nu sînt pentru mine, sînt pentru bolnavii
din Sawle; de asta îmi dau seama. încerc să-mi amintesc cui
i-am spus asta. Tu eşti unul din ei.
283 ZILE ZBUCIUMATE
- îmi pare râu, dar trebuie sâ cauţi printre prietenii tăi

bogaţi, Dwight.
- Nu ştiam câ am vreunul, răspunse Dwight, ştiind bine
că avea unul. Aici trebuie să fie cam o sută de duzini de por
tocale. Destule cel puţin pentru a opri boala, dacă sînt folosite
cum trebuie. L-am trimis pe Bone să împrumute doi catîri de
la Nanfan. îl aştept să se întoarcă înainte de a pleca să-mi fac
vizitele. Trebuie să distribuim o parte din fructe azi după masă.
Ross se uită la faţa plină de însufleţire a doctorului. Era
uşor de văzut ce simţea Enys: să te lupţi cu un duşman cînd
n-ai arme şi apoi deodată să te trezeşi că cineva ţi-a pus armele
în mînă...
- Am venit să te întreb dacă nu cumva primeşti ziare de
la Londra, spuse Ross. The Sherbom e M evcury nu dă prea
multe ştiri.
- Nu primesc decît M edical Facts and Observations
editat de doctorul Simmons. Mi-1 trimite lunar. Am văzut
cîteodată un ziar din Londra la familia Pascoe.
- Din cauza procesului pe care l-am avut pe cap şase
luni şi apoi pînă mi-am revenit şi am început iar să duc o viaţă
normală, n-am prea dat multă atenţie evenimentelor din lume
Ce părere ai despre ce se întîmplă în Europa?
Lui Dwight întrebarea i se păru cam surprinzătoare
pentru că de obicei îl considera pe Ross mult mai informat
decît era el. Te referi la Franţa? Ai citit Rejlections on the
French R evolntion?*
* Titlul tratatului lui Edmund Burke (1729 - 1797), om de s

autor şi eseist englez. Afost publicat în 1790. Burke susfine că instituţiile
imperfecte ale vechiului regim din Franţa ar fi trebuit îndreptate şi nu
distruse (n. ir.).
WINSTON GRAHAM 284
-N u.
- Nici eu. Cartea s-a vîndut într-un număr.imens de
exemplare, după cum probabil ştii. Burice susţine că revolu
ţionarii sînt de fapt duşmanii libertăţii, deşi fac totul în numele ei.
- Se poate. Aici mulţi îi privesc cu ostilitate; cît despre
mine, deşi nu-i ridic pe revoluţionari în slava cerului, nu pot
să nu nutresc o oarecare simpatie pentru scopurile lor ipiţiale.
Dwight se uită la, Ross:
- Ştiu. La început mulţi au simţit aşa, dar acum simpatia
lor a început să scadă.
Apăru Bone; aşteptară să se apropie. Will Nanfan le
împrumuta catîrii şi îi va trimite imediat după-amiază. Ross
plecă. Nu-i spusese lui Dwight de ce venise să-l vadă, dar
doctorul avea să afle curînd despre ce era vorba şi de fapt nu
era nevoie de el pînă în mai.
*
.Soarele strălucea puternic cînd Dwight se apropia de
porţile de la Killewarren şi vîntul facea să foşnească frunzele
uscate de pe crengile stejarilor tineri. Pietrişul din faţa casei
era presărat cu rămurele de pin pe care veveriţele le rodeau.
Bătu la uşă şi întrebă dacă domnişoara Penvenen este acasă.
Camerista îl pofti într-o cameră mică de lîngă intrare. Se în
toarse apoi repede şi-i spuse că domnişoara Penvenen îl va
primi imediat.
Se afla în camera de zi, unde stătea de obicei, dar era
îmbrăcată într-un costum de călărie negru. Părul ei roşu-ară-
miu îi cădea pe umeri ca o flacără aprinsă. Cînd Dwight intră,
Caroline era în picioare lîngă cămin şi mînca sandvişuri; pe
consola căminului era un pahar cu vin. Rîse cînd îl văzu.
285 ZILE ZBUCIUMATE
- Bună ziua, domnule farmacist. Cui ai venit să-i iei

sînge? Unchiul meu e la Redruth şi nu se va întoarce înainte
de ora patru.
- Vreau să vorbesc cu dumneavoastră, Miss Penvenen,
spuse Dwight. îmi pare rău dacă vă deranjez, dar nu vă voi
reţine mult.
Ea se uită la ceas:
- Vă acord cinci minute sau cît va dura să mănînc sand
vişurile. Vîntul acesta bun dinspre est n-o să dureze veşnic şi
eu am avut o dimineaţă foarte plăcută. M-am sculat în zori şi
am prins urma unei vulpi. O frumuseţe de vulpe şi alerga
drept ca o săgeată pînă dincolo de Ponsanooth. Am ajuns a
doua după ce a fost ajunsă de cîini. Pe la douăsprezece am
trecut prin pădurea Killevreth şi am găsit altă vulpe, dar calul
meu a început să şchioapete, aşa că m-am întors acasă ca să
gust ceva pînă se pune şaua pe Thresher. Dumneata vînezi,
domnule „Om Serios“9
- Dumneavoastră aţi aranjat să mi se livreze azi acasă
un transport de portocale9
Se uită la el mirată:
- Portocale9 Portocale ai spus9 Dacă aş fi vrut să-ţi
fac un cadou, ţi-aş fi trimis un instrument mai bun pentru
scos oasele de peşte. M-ai rănit la buză cu degetele dumi
tale, îţi aminteşti9
- Da, spuse el, îmi amintesc.
Se uitară unul la altul. Dwight era destul de aproape ca
să simtă parfumul slab şi neobişnuit pe care-1 folosea; hainele
aproape bărbăteşti pe care le purta îi dădeau un aer şi mai feminin.
- Deci dumneavoastră aţi fost, spuse el. Mi-am dat
seama că nu putea fi altcineva.
WINSTON GRAHAM •286
- Serios9
- Vă sînt foarte recunoscător. Portocalele astea... sînt
dătătoare de viaţă
- Cred că nu-ţi închipui că mă interesează soarta cîtorva
neveste de pescari! Doamne, ce prostie!
- Atunci de ce aţi facut-o9
Se uită lung la el, pe punctul de a nega, apoi îşi schimbă
brusc atitudinea.
- Ca să-mi bat joc de dumneata.
Dwight se împurpură la faţă:
- E o formă costisitoare de a vă bate joc, nu credeţi9
Caroline termină de băut vinul şi continuă:
-N u-m i place să rămîn obligată... mai ales unui bărbat...
mai ales dumitale. N-ai vrut să iei banii... mi î-ai aruncat îna
poi în faţă.
- N u vreau banii dumneavoastră...
- M-am gîndit că nu vei fi atît de mîndru încît să nu
accepţi un dar pentru pescarii dumitale care mor de foame.
Conştiinţa dumitale nu te-a lăsat. Dumneata îmi eşti obligat acum.
- Vă sînt foarte obligat pentru bunăvoinţă.
- Mă amuzi foarte mult, îi spuse ea.
- Vă şi plac foarte mult.
Pentru prima oară observă că roşeşte.
- Nu fi impertinent!
- N-aţi spus oare că admiraţi impertinenţa? Sau am
uitat eu?
- Uiţi cam multe.
- Nu voi uita acest dar generos, oricît vă străduiţi să-I
ascundeţi.
Ea îi întoarse spatele în momentul în care uşa se deschise
şi Unwin intră în cameră.
287 ZILE ZBUCIUMATE
- A , aici erai! Iisuse, te-am căutat peste tot. Aj fi putut

cel puţin să... Se opri brusc cînd îl văzu pe Dwight.
- Aţi prins-o7 îl întrebă ea.
- Nu... A fugit şi nu i-ani mai găsit urma. Ce s-a întîmplat7
- Firefly şchioapătă. E iar din cauza chişiţei, aşa că am
venit acasă. Sînt gata într-un minut.
-N -am mîncat nimic de la micul dejun. Sînt mort de foame.
- Ia-ţi un pachet cu mîncare în buzunar. Dacă mai
pierdem timpul, pierdem şi vînătoarea. A ... II cunoşti pe doc
torul Enys?
Unwin îl salută înclinînd capul lui leonin. Nu părea prea
mulţumit că a fost părăsit în timpul vînătorii şi că, întorcîn-
du-se acasă, a găsit-o pe Caroline stînd de vorbă cu un tînăr
frumos, dar îmbujorat la faţă, care putea fi un simplu doctor
de'ţară, dar avea aerul unui nobil.
- Nu cred că am avut plăcerea.
- Plăcerea este cuvîntul potrivit, spuse Caroline înche-
indu-şi haina. Se pricepe de minune să vindece cîinii de accese
convulsive. Horace n-a mai fost bolnav de cînd ia amestecul
acela pe care i l-a prescris doctorul Enys: Acum are o mică
pată pe ureche, pe care ai putea s-o examinezi după ce
plecăm noi.
Dwight refuză provocarea:
- Pentru cei doisprezece saci cu portocale se va bucura
de toată îngrijirea pe care i-o pot da, doamnă.
Unwin părea iritat. Luă cîteva sandvişuri de pe masă şi
Caroline i le împachetă într-o hîrtie.
-A tunci ai face mai bine să vezi ce are, spuse Caroline
arătîndu-i-1 pe Horace care se tot răsucea în coşuleţul lui ca
WINSTON GRAHAM 288
să găsească locul cel mai confortabil. Săptămîna viitoare nu

vom mai fi aici.
- N u9 spuse Unwin uitîndu-se la ea. Dar unde plecaţi9
- Nu ţi-am spus9 îmi pare rău, dragă Unwin, unchiul
William a spus că ar trebui să mă întorc acolo în februarie.
De fapt, stau aici din septembrie, şi sezonul de vînătoare e
mult mai bun acum în Oxfordshire.
- Sînt sigur că nu mi-ai spus. Eu...
Unwin se holbă la Dwight. Se vedea bine că ar fi preferat
să-l ştie în iad.
- Veţi lipsi mult, domnişoară Penvenen9 întrebă Dwight.
- Depinde de ce posibilităţi de distracţie sînt acolo. De
obicei sînt multe. Dar n-avea grijă. Am mai comandat portoca-'
le şi pentru săptămîna viitoare.
- Portocale9 Portocale9 spuse Trevaunance pierzîn-
du-şi răbdarea. Caroline, sper că ai să mai întîrzii plecarea;
dar acum hai să ne bucurăm de ziua asta frumoasă. Se duse la
uşă şi o deschise.
- Nu, nu, drăguţule, tu n-ai voie să vii, îi spuse Caroline
cu vocea ei dulce lui Horace care se repezise după ea. Te-ar
speria cîinn ăia mari. Stai acasă cu domnul doctor care o
să-ţi vindece urechea şi o să-ţi scoată oasele dacă le înghiţi.
Luă căţelul, i-1 puse în braţe lui Dwight şi-i zîmbi. Se uită
/
drept în ochii lui provocator, simţindu-se în siguranţă în
prezenţa lui Unwin. Picăţele de culoarea chihlimbarului luceau
în pupilele ei cenuşiu-verzui, ascunse adesea de pleoapele
grele cu gene lungi.
Rîse apoi:
- La revedere, Dwight îmi dai voie să-ţi spun Dwight?
289 ZILE ZBUCIUMATE
Ce nume ciuat! Se potriveşte unui om timid, neagresiv. Cred

că mama dumitale s-a gîndit să-ţi dea alt nume, nu9 A avut
dreptate9 Nu ştiu. Sper să ne mai vedem.
- Aştept cu nerăbdare această ocazie.
Plecă lăsîndu-1 cu căţelul care i se zbătea în braţe.
JJnwin îi aruncă o privire neprietenoasă şi o urmă. Dwight îi
auzi vorbind şi rîzînd pe coridor pînă cînd paşii li se pierdură
în depărtare.
Capitolul V III
e cîtva timp pe Ross îl urmărea insistent

B ideea redeschiderii minei Wheal Grace.
Mult timp nu a vorbit nimănui despre ea, nici măcar Demelzei,
a cărei minte ageră îl ajutase de multe ori să ia o decizie. Dar
consecinţele erau de aşa natură încît simţea că nimeni n-ar fi
împărţit responsabilitatea cu el. Pe lîngă toate acestea, Demel
za, cu toată agerimea ei, era femeie şi ar fi putut fi influenţată
de considerente care nu aveau legătură cu problemele lui.
Petrecu mult mai mult timp citind ziarul Sher borne M er-
cury şi alte ziare pe care le împrumuta sau le cumpăra. Mai
citi şi cartea lui Price, M ineralogia Cornubiensis şi alte tratate
despre istoria şi practica mineritului, înainte de a întreprinde
ceva concret.
Henshawe a fost priitiul căruia i s-a adresat - cinstit, deş
tept, cel mai priceput în materie din comitat şi mut ca mormîntul.
într-o zi, la începutul lui martie, după ce au stat de
vorbă o oră în biblioteca de la Nampara şi au cercetat vechi
mostre de minereu şi hărţi vechi, Henshawe împreună cu Ross,
cu lumînări pe pălării şi ducînd pe umărfrînghii, porniră încet
să urce dealul pînă la coşul de piatră ros de vreme de la Wheal
291 ZILE ZBUCIUMATE
Grace, nimeni nu i-a mai văzut timp de trei ore. Cînd s-au
întors acasă, plini de noroi şi obosiţi, Demelza, deşi fusese
tare neliniştită în lipsa lor, îşi stăpîni îndemnul de a-i certa şi
le dădu ceai cu coniac, scrutîndu-le feţele fără nici un comen
tariu. In general, oamenilor le era greu să citească ceva pe
faţa lui Ross. Nici ea nu ştia ce gîndeşte, după cum nu ştia ce
se ascunde în dosul feţelor surîzătoare ale multora - dar de
obicei îşi dădea seama de ce simte el; şi ştia acum că nu era
nemulţumit de rezultatul treburilor din după-amiaza aceea.
După ce plecă Henshawe, Ross părea să fie mult mai
vesel, cum nu mai fusese de mult. Bemelza îşi dădu seama
mai bine ca niciodată că Ross avea nevoie de o activitate
permanentă, a minţii sau a trupului. Era omul care dorea să
planifice totul, să avanseze, şi oricît de plăcută ar fi fost viaţa
unui nobil de ţară în condiţiile cele mai favorabile, aceeaşi
viaţă era intolerabilă în sărăcie şi frustrare. In plus, influenţa
ascunsă şi apăsătoare a lui Warleggan avea să ducă la o
explozie mai devreme sau mai tîrziu. Dacă activitatea lui Ross
de acum. era o supapă de siguranţă, Demelza era mulţumită.
în următoarele două zile au petrecut multe ore în
biblioteca veche şi .îngheţată. într-o seară l-au chemat pe Zacky
Martin, care a început să-şi petrea'că mai tot timpul acolo.
Mai tîrziu, Ross şi Henshawe s-au dus călare la Camborne şi
altă dată la Redruth, ca să discute nişte probleme cu unele
persoane de acolo. Dar la Nampara nu veneau străini. La
douăzeci şi trei martie, într-o miercuri, Ross se duse la Truro
şi-i făcu o vizită lui Harris Pascoe ca să-l anunţe că-s-a
hotărît să vîndă jum ătate din acţiunile pe care le deţinea la
mina W'heal Leisure.
WINSTON GRAHAM 292
Bancherul îşi scoase ochelarii şi se uită la el prudent

înainte de a face vreun comentariu.
- Cred că e o hotărîre înţeleaptă. Vine un moment cînd
trebuie să priveşti lucrurile în faţă şi să te împaci cu o situaţie
de fapt. Desigur, într-un fel nu este o pierdere, ci un profit
important şi asta înseamnă mult. Totuşi îmi pare rău pentru
dumneata, ştiu cît de mult ţii la această întreprindere. Presupun
că vrei să plăteşti jumătate din datoria pe care o ai la Pearce.
E înţelept ceea ce faci.
Ross se încruntă văzînd ceasul nou-nouţ atîmat pe pe
rete deasupra ghişeului.
- E singura faţă nouă pe care o văd pe aici. E domnul
Tresize sau domnul Spry?
Pascoe zîmbi:
- Schimbarea nu e încă totul. Dar sînt sigur că îţi vor
plăcea noii mei parteneri cînd îi vei cunoaşte. Acum spune-mi
cît vrei pentru acţiunile de la Wheal Leisure?
- Douăzeci de lire acţiunea.
Bancherul fluieră.
- Va fi cineva dispus să plătească atît9 E un preţ mare
şi ştii cît sînt de prudenţi cei ce vor să investească în ziua de azi.
- Nu şi într-o afacere profitabilă.
- Nu... poate că ai dreptate. Pot anunţa deci că sînt de
vînzare. Harris Pascoe se uită iar la clientul său, amintindu-şi
un incident întîmplat nu de mult. Presupun că nu ai nici o
obiecţie cu privire la persoana care va cumpăra acţiunile9
■ Ross luă o pană şi-şi plimbă încet degetele pe luciul ei.
- Am de ales?
■ N u .
293 ZILE ZBUCIUMATE
- Cu excepţia preţului. Bineînţeles că'nu vreau să se

ştie că trebuie neapărat să vînd, pentru că atunci s-ar putea să
mi se ofere mai puţin.
- E o schimbare de tactică din partea dumitale, domnule
căpitan. Dar cred că e înţelept ce faci.
La puţin timp după aceea, primul lot de marfa a fost
descărcat în golful Nampara.
Tîrziu în după-amiaza unei zile ploioase, cine altul decît
Jud Paynter venea clătinîndu-se pe picioarele lui strîmbe,
aducînd o scrisoare de la domnul Trencrom. II salută pe Ross
ducînd mîna la frunte cum facea altădată, şuierînd încet printre
cei doi dinţi din faţă şi aruncînd priviri iscoditoare prin casa
unde trăise mulţi ani din viaţa lui.
Ross citi scrisoarea şi spuse:
- Se poate. Domnul Trencrom aşteaptă un răspuns?'
- Nu în scris. Am să-i spun eu că se poate. Domnul
Trencrom are încredere în mine. Sînt mîna lui dreaptă; nu
poate fară mine. Am slujbă bună acuma.
- Te pricepi la cutere, e adevărat, spuse Ross. întot
deauna ai ştiut cum să te descurci, nu-i aşa, Jud9
- Şi ce dacă9 spuse Jud clipind din ochi. Nu se simţea
niciodată la largul lui în prezenţa lui Ross; era uşor sfidător,
i
părea să-i poarte pică, voia să se arate sigur pe el, să se poarte

mai familiar, dar nu avea curajul să o facă. Nu l-a iertat nici
odată pe Ross că l-a dat afară din casă; dar toată supărarea
lui se reducea mai curînd la un sentiment de indignare decît
de duşmănie sau ciudă.
La toate astea se gîndea Ross cînd îi spuse:
- Nu ţi-am mulţumit pentru mărturia pe care ai facut-o
la tribunal. Nu ştiu ce-ai avut de gînd să spui cind ai intrat în
WINSTON GRAHAM 294
boxa martorilor’ dar pînă la urmă nimeni nu şi-a dat seama

dacă eşti pentru sau împotriva mea şi chiar judecătorul a stat
la îndoială. Nu-i un lucru de nimic să încurci justiţia.
Faţa lui Jud nu era făcută de la natură să exprime un
sentiment de mulţumire, dar felul în care îşi şterse nasul cu
dosul mîinii arăta că e încîntat.
- Ei... întotdeauna i-am spus lui Prudie că un om îşi
cunoaşte vecinii numai cînd dă ţie necaz. Nu spun că mi-a
plăcut să stau acolo în faţa judecătorului ca şi cum eu aş fi
fost un criminal înrăit. Dar pe dumneata te cunosc de cînd
erai de-o şchioapă. Cum puteam să fac altfel9
- Ce mă miră pe mine şi nu pot să înţeleg e cum de ai
ajuns să fii martor. Se zvoneşte că ai fost plătit ca să depui
mărturie contra mea. Nu-i adevărat, nu?
- Nici vorbă! Nu-i adevărat, nu-i drept, nu-i cinstit!
Sînt tot felul de limbi ascuţite pe aici care încearcă să bage
zîzanie între noi. Să nu crezi o vorbă. Ca să spun adevărat. .
Jud se opri sugîndu-şi dinţii.
- Ei, ca să spui adevărat... îl îndemnă Ross.
- Ca să spun adevărat, am făcut-o pentru că sînt om
cumsecade. Nu-mi place să zic nu. Vin unii şi-mi cer ceva şi
eu spun da sau nu pentru că e mai uşor aşa. Apoi se dau bine
pe lîngă tine, îţi mai dau cîte un pic de gin, şi pînă să zici nu îţi
şi bagă în cap cîte ceva la care nu te-ai fi gîndit niciodată. Aşa
se întîmplă, mă jur pe maiCă-mea. Şi cînd vine timpul să te
prezinţi la tribunal, ce poţi să faci? E ca şi cum te-ar băga în
cuptor ca pîine şi te-ar scoate cozonac. Ăsta-i adevărul.
Ross se uită la faţa lui vicleană de buldog. Nu crezuse
o vorbă, dar rîse.
295 ZILE ZBUCIUMATE
- Du-te şi spune-i noului tău stăpîn că sînt dispus

trag perdelele şi să nu văd nimic.
Cu ocazia acrestui prim lot de marfa care se descărca,
din cauza Demelzei care era gravidă şi speriată, Ross respectă
toate consemnele stabilite, deşi asta nu era în firea lui. Cînd
începu să se întunece, au aprins lumînările, au tras perdelele
şi draperiile şi au stat împreună citind pînă cînd au auzit primele
zgomote de copite ale cailor care treceau pe lîngă pîrîu. Atunci
Demelza se ridică şi începu să cînte la spinetă, să fredoneze o
melodie, apoi chiar să o cînte. Mai tîrziu s-au aşezat la masă
şi imediat au început să se audă caii trecînd din nou, dar de
data asta copitele păreau să se afuftde mai adînc în pămînt.
Din cînd în cînd se auzea o voce aspră, un pas sau zgom ot
de metal.
Cu toate că fuseseră luate toate precauţiile, inima De-
melzei bătea să se spargă. Imediat ce au terminat masa, s-a
întors la spinetă şi a început să cînte tare, acoperind zgomotele
de afară. Ross le spusese soţilor Gimlett destul ca să înţeleagă
restul, aşa că au stat liniştiţi în bucătărie şi nu s-au mişcat din
casă. De vreo două ori, Ross ridică ochii de pe carte şi se
uită la Demelza. Din cînd în cînd se gîndea şi la posibili infor
matori şi se întreba dacă întreaga operaţie se va termina fără
vreo neplăcere.
Domnul Trencrom îl asigurase că nu va precupeţi nici
un efort ca debarcarea să rămînă secretă şi că nu va lua decît
douăzeci de oameni în loc de numărul mult mai mare pe care-1
folosea de obicei. Va posta pîndari pe stînci şi prin vale ca să
dea imediat de veste dacă ar apărea informatori.
Dar probabil că mulţi aflaseră despre sosirea mărfii.
Dacă ar fi existat vreun informator, acesta ar fi trebuit să ştie
WINSTON GRAHAM 296
că vasul era plecat de cîteva. zile şi se va întoarce curînd.

Putea însă să ştie unde"7
La zece, zgomotele au început să slăbească şi pe la un
sprezece era iar linişte. La miezul nopţii s-au dus la culcare,
dar amîndoi au avut un somn agitat, părîndu-li-se din cînd în
cînd că aud zgom ote pe lîngă casă. Nimeni n-a venit însă
să-l tulbure şi în zori Ross se sculă şi se duse pînă la golf.
O ceaţă albă acoperea pămîntul şi se gîndi că avuseseră
noroc că nu împiedicase debarcarea în noaptea trecută. Toate
semnele operaţiei fuseseră îndepărtate cu grijă. Urmele de pe
nisip dispăruseră, măturate sau presate cu scînduri. Urmele
cailor, tot drumul pînă în.golf^ pe pămîntul moale, nu puteau
fi ascunse atît de uşor, dar ploaia le va spăla şi se pregătea să
plouă. în cîteva locuri, tufişurile fuseseră strivite. O pasăre se
auzea cîntînd undeva departe.
Ross seduse pînă la peşteră, unde ţinea barca. O cumpă
ra, o anul trecut ca-s-o înlocuiască pe cea cu care fugise Mark
Da...el. Cînd se aplecă să se uite la ea, auzi paşi în spatele lui
pe algele uscate. Se întoarse brusc să vadă ce este: Demelza
îl urmărise pînă acolo. Faţa ei delicată, încadrată de părul
negru, se detaşa ca o sculptură din gluga mantiei negre.
- Nu trebuia să ieşi afară atît de devreme. Aerul e rece.
- îmi place. Mă simt ca şi cum aş fi stat o săptămînă
după perdelele acelea trase.
- Cei ce ne-au vizitat au fost foarte atenţi. Nu se vede
nimic. Cred că au mutat barca din loc, ei sau altcineva. Cînd
am văzut-o ultima oară, joi, era mai în fundul peşterii.
- Acolo era, Ross9
De ce nu-i spun că eu am scos-o ieri şi că pentru prima
oară m-am descurcat fără Gimlett şi că am prins opt macrouri
297 ZILE ZBUCIUMATE
şi un calcan? Pentru câ ştiu că nu m-ar mai lăsa şi nu vreau să

mă oprească. Ross era plin de grijă faţă de ea, dar cîteodată
restricţiile lui o apăsau şi o făceau să se simtă închisă ca
într-o colivie. Soţii Gimlett erau nişte cîini păzitori credincioşi,
prea credincioşi. Atenţia şi grija cu care o înconjura Ross o
îmbărbătau şi o umpleau de căldură, dar nu reuşeau să o con
vingă. I se părea că în noaptea cînd se întorseseră de la proces
el vorbise din inimă. Ştiind că aştepta un copil, Ross îi vorbise
de fapt cu bunătatea lui obişnuită, dar plin de sentimente con
fuze. Poate că greşea, dar aşa 1 se părea ei.
- Ce bine că s-a terminat odată noaptea trecută.
- Şi ce bine că acum sîntem ceva mai bogaţi.
- Tot mai mi-e frică. Promite-mi că n-ai să continui
nici un minut mai mult decît va fi nevoie.
• - Să ştii că nu-mi place să fac comerţ în felul ăsta în
golful nostru. Te simţi bine sau râu de te-ai sculat aşa devreme?
- Mă simt bine dacă toate merg bine Priveşte, ceaţa
se ridică.
In lumina dimineţii, ceaţa subţire semăna cu fumul, ca
şi cum cineva ar fi aprins un foc pe suprafaţa mării. Razele
soarelui o străpungeau deja, iar sus, pe ceail curat, strălucea
un singur nor de culoare aurie.
Rămaseră un timp privind ceaţa din ce în ce mai lumi
noasă; apoi peisajul familiar începu să apară uimitor de clar,
ca un decor de teatru. Marea liniştită netezea uşor nisipul de
pe plajă; tăcută, ea nu spunea nimic despre ce se întîmplase
peste noapte.
- Ştiai căRuth Treneglos a născut o fetiţă ieri dimineaţă9
o întrebă Ross.
- Nu! în sfîrşit! Se simte bine9
WINSTON GRAHAM 298
- Da, dar sînt supăraţi. Aud că sînt dezamăgiţi că după

atîta aşteptare a născut o fată. Bătrînul Horace e atît de furios
că n-are un nepot încît nici nu mai vorbeşte cu John.
- Sărmana Ruth!
- Ar fi mai bine să-ţi fie milă de copil, o merită.
- Cine ţi-a spus, Ross9
- Dwight. N-a fost de faţă, desigur, dar stă aproape de ei.
Se luminase complet de ziuă fără ca ei să-şi dea seama
şi, deodată, cele două siluete care, ascunse în noapte, discutau
despre cele întîmplate, deveniseră vizibile, uşor de reperat
acum, profilate pe cerul purpuriu. Un instinct comun îi făcu
să se refugieze în gura peşterii.
- Am discutat cu Dwight despre Francis, spuse Ross.
-D a9
- Dwight mi-a spus că Francis s-a certat cu George
Warleggan pentru mine.
-- De unde ştie9
- Au stat în aceeaşi cameră la Bodmin. Francis a vrut
să se sinucidă. Se confirmă ce mi-a scris Verity - şi mult
mai mult.
- îmi pare bine că ne-am împăcat de Crăciun.
- Şi mie... acum.
Cînd se întoarseră mergînd prin nisip, Demelza spuse:
- Mi-ar plăcea să-mi bag picioarele în apă.
- La ora asta ai îngheţa toată.
- îngheţ eu şi aşa, spuse Demelza. Mai bine hai să mer
gem acasă.
în aceeaşi zi Ross se duse la Truro şi află că acţiunile se
vînduseră. Le cumpărase domnul Coke, la preţul stabilit.
Domnul Coke, pe care nimeni nu-1 cunoştea, era acum cel
299 ZILE ZBUCIUMATE
mai important acţionar al minei. Simţea o strîngere de inimă

acum, că le pierduse irevocabil. în drum spre casă facu un
ocol pe la Trenwith.
îl găsi pe Francis lîngă lac, tăind un pom cu ferăstrăul.
Activitatea aceasta i se părea ciudată. Francis nu va fi niciodată
altceva decît ceea ce fusese din naştere, un gentleman.
- Nu-mi place să văd cum arde lemnul, spuse Ross
descălecînd. Simt că creşte pentru o măi bună întrebuinţare.
- Poate că de aceea nu-i place ferăstrăul, spuse Francis
care se înroşise la faţă la vederea lui Ross mai curînd decît
din cauza efortului. încă nu se simţeau la largul lor împreună.
Elizabeth e în casă şi s-ar bucura de vizită. Vin şi eu după,
cîteva minute
- Nu, pe tine am venit să te văd. Putem vorbi aici.
- Bună scuză ca să mă opresc, spuse Francis ştergîn-
du-se pe mîini. Ce face Demelza9
- Destul de bine, mulţumesc. Mai bine ca rîndul trecut.
- Cu ce te pot ajuta, Ross9
Ross priponi calul de un pom şi se aşeză pe trunchiul
tăiat. Luă o crenguţă şi începu să traseze gînditor pătrate şi
cercuri pe pietrişul de pe potecă.
- Ţi-au găsit Ellery şi Pendarves comoara ascunsă?
- ... Nu chiar o comoară. Ar fi un loc unde pămîntul
meu se apropie de Sawle. Dar e chiar la uşa lui Choake şi
cred că ar protesta. Sînt urme de cositor şi mie îmi place .în
special arama.
- Deschid mina Wheal Grace, spuse Ross.
- Ce9 Vorbeşti serios9 Asta-i o veste bună. Ce te-a făcut
să te răzgîndeşti9
WINSTON GR A HA M 300
- împrejurările. Sperăm să începem peste trei luni. E

un risc, totuşi.
Francis îşi îmbrăcă haina:
- Vei exploata galeriile de la Trevorgie9
- Henshawe şi cu mine am coborît acolo de mai multe
ori. Dumnezeu ştie cine a lucrat acolo însă locul arată ciuruit
ca un fagure. Galeriile nu sînt la mare adîncime, dar chiar
aşa, cele mai adînci sînt inundate şi nu le-am putut explora.
Aşa că va trebui să instalez o pompă. Credem că e minereu
destul la nivelurile superioare ca să merite să exploatăm.
- Cine investeşte banii?
- Eu. Am vîndut jumătate din acţiunile mele de la Wheal
Leisure şi am şase sute.de lire.
Ross îşi scoase mănuşile. Erau cîrpite bine de Demelza,
şi un moment se uită nemulţumit la ele gîndindu-se că trebuia
să poarte lucruri cîrpite.
- Pe George l-ai mai văzut zilele astea9
- Nu l-am mai văzut din septembrie. După cearta pe
care am avut-o, nu ne putem împăca.
- Niciodată9
Francis se uită la el:
- Nu pot răspunde pentru ce se va întîmplă în rai.
- Vrajba asta, spuse Ross, dintre George şi mine n-ar
avantaja pe nimeni dacă ar participa Ia ea. Ar fi în detrimentul
tău, mai ales, dacă ai adopta o atitudine altfel decît neutră, să
zicem. Deşi pînă acum n-a întreprins nimic împotriva ta, ar
putea să o facă oricînd.
- Dragul meu Ross, atitudinea mea nu mai e de mult
neutră. Poate că nu m-ai primi ca apărător, dar mă tem că
n-ai de ales.
301 ZILE ZBUCIUMATE
Darkie bătu din picior şi necheză.

- Mi-ai povestit de multe ori, spuse Ross, despre banii
pe care vrei să-i investeşti într-o mină. Cîţi ai9 Aproximativ
şase sute de lire9
- Cam atît.
- Cu o mie două sute de lire am putea face multe.
-D a9
- S-ar putea.
- Propui... să devenim asociaţi?
-D a.
- Nimic nu mi-ar face mai multă plăcere. Dar... mi-ai
cam tăiat respiraţia. Eşti sigur că asta vrei9
- Dacă n-aş fi vrut, nu ţi-aş fi propus.
- A ş a e... Doamne, în ce lume ciudată trăim! Francis îşi
şterse iar fruntea de sudoare, puse batista la loc, scoase ferăs
trăul din trunchiul tăiat pe jumătate.
- S-ar putea să ne luptăm mult, spuse Ross. Poate că ai
face mai bine să nu te amesteci. George are mînă lungă.
- Să-l ia dracu’ pe George.
- Dacă va merge bine, atunci vreau ca nimeni din afară
să nu dispună cum vrea şi cînd vrea de acţiuni Dar s-ar putea
să pierzi banii.
- îmi place să joc, să risc... Dar dacă cineva mi-ar fi spus
acum şase luni... Poţi să mizezi pe un om la fel ca pe o mină.
' Francis mişcă rumeguşul cu piciorul.
- Nu pot garanta că mina va merge.
- Dacă aşa crezi, altceva nu mai are importanţă.
- Aşa cred...
- Uită trecutul, spuse Ross. Acceptă sau respinge propu
nerea după cum ţi se pare că merită!
WINSTON GRAHAM 302
- 0 accept, sigur că o accept. Hai în casă să pecetluirii

afacerea cu un pahar de% coniac.
. Se îndreptară spre casă în tăcere. Propunerea lui Ross
îl uimise pe Francis şi-l emoţionase; totuşi îl preocupa ceva.
De două-trei ori se uită la vărul lui şi cînd ajunseră aproape
de intrare se opri.
- Ascultă, Ross, eu...
-C e7
- Să nu crezi că nu vreau. Pentru mine înseamnă mult.
Dar înainte ca... să mergem mai departe, e ceva ce trebuie să-ţi
spun. Dacă nu mi-ai fi făcut oferta, n-aş fi spus un cuvînt. Dar
acum... Nu trebuie să mergem mai departe pînă nu-ţi spun...
Ross văzu cît era de încurcat.
- E ceva care a trecut9
- Doamne! Sigur că da. Dar totuşi...
- Dacă a trecut, atunci nu te mai gîndi, uită! Nu cred că
vreau să aflu ce ai don tu să-mi spui acum.
Francis roşi.
- Dacă aşa stau lucrurile, atunci nu cred că aş vrea să
mai aud nici eu ce-am vrut să-ţi spun.
Se uitară unul la altul.
Francis spuse:
- Pentru familia Poldark, atunci!
Ross dădu încet din cap.
- Pentru familia Poldark!
Capitolul IX
îrciuma văduvei Tregothnan din Sawle

C era înţesată de lume. Două semne eviden
te că o încărcătură importantă de alcool de contrabandă ajun
sese cu bine la ţărm: o destindere care se simţea în viaţa obiş
nuită a oamenilor şi o creştere a numărului celor beţi. Banii
se găseau mai uşor şi ginul şi romul erau mai ieftine. Prospe
ritatea era evidentă în sate, începînd cu cei ce se ocupau cu
contrabanda, şi scădea la cei ce nu se ocupau cu aşa ceva.
Sally Tregothnan - o femeie veselă şi zgomotoasă de
vreo patruzeci de am - se afla ea însăşi în spatele tejghelei
care servea clrept bar şi vindea băutura. Cele patru cîrciumi
din sat faceau toate treabă bună, dar cîrciuma văduvei Tre
gothnan era locul unde se întîlneau cei mai înstăriţi. Văduva
era poreclită Sally Chill-Off*. Se spunea că nu vinde decît
bere, _dar întotdeauna adăuga cîte ceva mai tare ca să scoată
răceala din om chiar atunci cînd clienţii ei erau lefteri. Negoţul
îi mergea straşnic acum. Printre cei prezenţi în seara aceea se
aflau Ned Bottrell, Jud Paynter, Charlie Kempthorne, Paul
* De la expresia to take the chill o ff= a scoate răceala (n. ir ).

WINSTON GRAHAM 304
Daniel, Jacka Hoblyn şi Ted Carkeek. Unii ca Pally Rogers şi

Will Nanfan, deşi erau căpetenii în acest comerţ, nu beau
pentru că principiile lor metodiste erau împotriva băuturii.
Jud Paynter era fericit peste poate. Avea paharul cu gin
lîngă el, gin în burtă şi spectatori care să-l asculte.
- Ascultaţi! spuse el. Dacă vreţi să ştiţi cum e cînd depui
mărturie la tribunal şi spui adevărul şi judecătorul şi juraţii şi
avocaţii te ascultă cu gura căscată, atunci^scultaţi ce vă spun
eu. Uite juriul, stînd în şiruri ca vrăbiile pe cracă, avocaţii în
cămăşi negre de noapte ca şi cum atunci s-ar fi suit în pat, şi
femeiuşte cu umbrele, tot felul de tîrfe trăncănind înfierbîntate,
strînse una lîngă alta, obraz lîngă obraz. Ce mai privelişte!
- Zi mai departe, spuse Sally Tregothnan, hai, zi-i
mai departe.
- Vă spun drept, nu mint! Cînd am stat acolo şi m-am
uitat împrejur, curgea apa pe mine. Dar cînd am început să
vorbesc, se uitau la mine de parcă eu eram ciobanul şi ei oile.
Ar fi fost bine să auziţi şi voi ce-am zis.
- Păcat că nu te-ai făcut predicator, spuse Charlie
Kempthorne facîndu-i cu ochiul lui Ned Bottrell.
Jacka Hoblyn îşi bău paharul pînă în fund şi se uită la
Jud pe sub sprîncenele lui groase.
- M-am săturat să tot aseult poveştile tale. S-a terminat
cu asta de luni de zile. Cine ştie cum te-ai purtat la tribunal,
cînd. n-are cine să ne spună decît tu9
- Eu vă spun, şuieră Jud indignat printre cei doi dinţi ai
lui. Cine are urechi de auzit să audă. Eu şedeam aici - să
zicem unde e cana asta - şi colo era judecătorul - să zicem
PauL Daniel, dar nu rînjind aşa cum rînjeşte el acuma, şi colo
şedea Ross Poldark, pe banca acuzaţilor - să zicem cum stă
Jacka Hoblyn, dar nu aşa ca o cloşcă cu pui; şi judecătorul

îmi zice: D om ’le Paynter, zice, omul ăsta a greşit sau nu° Şi
eu îi zic: D om ’le judecător, omul ăsta mi-a făcut rău mie, dar
eu nu sînt ăla să-i port pică dacă nu e vinovat, pentru că cine
ştie mai bine ca Jud Paynter ce scrie în Biblie, unde scrie că
dacă Domnul te pocneşte într-un ochi, întoarce-1 şi pe celălalt
să te pocnească şi în el. Aşa că vă spun cinstit că eu spun
adevărul adevărat cînd zic că omul ăsta, Jacka Hoblyn, vreau
să spun Ross Poldark, e nevinovat ca un prunc nou-născut.
Eu nu port pică, zic eu, nimănui, viu sau mort. Eu cred în tot
ce scrie în Cartea Sfîntă. „Să nu pui mîna pe ce nu-i al tău. Să
nu rîvneşti la nevasta vecinului, sau la calul lui, sau la toporul
lui, sau la ceva ce-i al lui.“
- Hei, vezi ce faci cu mîimle tale mari, spuse Sally.
Răstorni băutura!
- Am tot vorbit aşa pînă a început să plîngă toată lumea,
toţi păcătoşii şi tîrfele. Pe urmă judecătorul s-a întors spre
juraţi, a deschis larg braţele, ca pescarul ăla din barcă strigînd
în gura mare că se vede peştele, şi le-a zis: Prieteni, prieteni,
prieteni, prieteni... Jud se opri, căută paharul, îl găsi şi îl duse
la gură ca şi cum l-ar fi plimbat pe o uliţă întortocheată.
- Fleacuri şi prostii, spuse Jacka Hoblyn dispreţuitor.
Nu-i judecător care să zică aşa ceva.
- Lasă-1 să-şi sape groapa şi o să cadă singur în ea,
şopti Paul Daniel.
Dar Jud pierduse şirul vorbelor. încercă să pună cana
pe tejghea pînă cînd i-o luă Sally din mînă. Se şterse pe frunte
cu mîneca hainei şi se uită în jur cu ochi sticloşi, apoi începu
să cînte cu o voce tremurătoare şi răguşită de tenor:
WINSTON GRAHAM 306
- Au fo s t odată doi bătrîni, doi bătrîni săraci. Trăiau

într-un staul fă r ă uşi, lîngă un copac, un ulm.
- Iisuse, asta nu mai pot să sufăr, spuse Hoblyn. Uite-1
cum stă ca proasta în tîrg.
Charlie K em pthorne tuşi şi se apropie încet de Jacka.
Fumul şi băutura tot îi mai făceau rău la plămîni cîteodată.
- Am văzut-o pe Rosina azi-dimineaţă, spuse el încet.
S-a făcut fată frumoasă.
- Ce spui9 întrebă Jacka privindu-1 bănuitor.
- I-a venit timpul să se m ărite, nu9 D ar poate că unii
n-ar lua-o din cauza piciorului, merge şchiopâtînd.
Jacka mormăi ceva şi îşi termină băutura din pahar.
Charlie clipi din ochi şi se uită la fruntea încruntată a celuilalt.
- Ar fi păcat să moară fată mare numai pentru că şchioa-
pătă niţel.
- N-are decît şaptesprezece ani, spuse Jacka umplîn-
du-şi pipa. N -o să treacă mult şi o să vină mulţi tineri pierde-
vară ca s-o ceară de nevastă.
- Poate că unul ceva mai bătrîn ar fi mai potrivit, spuse
Kempthorne lingîndu-şi buzele.
Jud continua să cînte:
- Şi cei doi bătrîni n-aveau un sfanţ, şi tare supăraţi
şedeau la umbra pomului de lîngă staul..
- Eu, spuse Kempthorne, aşa, ca să dau un exemplu,
cîştig ceva cu pînzele pe care le fac. Am pus cîte ceva deoparte.
Dar ştii'câ'am doi copii, unul...
- Da, aşa-i, spuse Jacka, sărmanii!
- Sînt sănătoşi şi o să crească mari. D a’ le trebuie cineva
care să-i îngrijească, ojem eie. M-am gîndit la Mary Ann Tre-
gaskis, dar...
307 ZILE ZBUCIUMATE
- Dacâ-o să te vrea! După un pahar, două, Jacka Hoblyn

devenea mai arţăgos.
- S-ar putea. Pînâ acum n-am întrebat-o dacă vrea sau
nu. D a’ sînt mujte care de-abia aşteaptă. Mai am ceva pămînt
colo la Andrewartha şi o să-mi fete scroafa luna viitoare. Şi
eu acu’ pot să fac şi altceva nu numai pînze pentru bărci. Am
cumpărat vreo zece iarzi * de stofă neagră, săptămîna trecută,
de la Redruth; ieftin, cu doi şilingi iardul. Mă gîndesc să fac
pantaloni noi, eleganţi, să-i vînd unora care vor să arate a
boieri chiar dacă nu sînt. Şi mai am şi altele, adunate de ici-
de colo, te-ai mira să le vezi.
- Da9 spuse Jacka mai turnîndu-şi un pahar.
- Da. Şi m-am gîndit că o fată care se pricepe să coasă
ar putea să se mărite cu un bărbat priceput şi el la cusut Aşa
m-am gîndit.
- Aşa te-ai gîndit, da9 zise Jacka şi se uită aprobator la
Kempthorne. Cîţi am ai, Charlie9 Cam la fel ca mine cred.
- N-am decît treizeci şi nouă, spuse Charlie.
- Şi mai scuipi sînge9
- Nu, de doi ani nu mai scuip. Uite ce e, Jacka, mie îmi
merge bine şi multe fete ar putea să nimerească mai prost...
- Poate că fata ar avea şi ea ceva de zis
- Nu, Rosina e o fată de înţeles, seamănă cu maică-sa,
dar şi cu tine. Jacka. Cred că o să facă ce socoteşte taică-su
că e bun pentru ea, sînt sigur.
- Da, mormăi Jacka, poate că da. Aşa a fost crescută,
să asculte. Da’ eu nu mă grăbesc... decît dacă trebuie. Şi acuma
nu m-aş grăbi.
* U n i ard = 0 . 9 1 4 m ( 11. tr.).

WINSTON GRAHAM 308
- Nu-i nici o grabă! Mai gîndeşte-te! Şi poate c-am să

trec pe acolo s-o văd pe Rosina, din cînd în cînd, dacă n-ai
nimic împotrivă; să văd cum mai stau lucrurile...
Jud continua să cînte:
- Şi într-o zi pe cînd se tot p lim bau de colo p în ă colo
- văzură o arătare ieşind din păm înt de la rădăcina ulmului...
* '
Mai tîrziu în aceeaşi noapte, Jude se îndrepta spre casă

pe două cărări în lumina alburie a lunii care se strecura printre
nori. Frigul devenise pătrunzător şi dacă n-ar fi fost sfîrşitul
lui aprilie, pămîntul ar fi îngheţat. Jud era încă foarte vesel
deşi presimţea mereu că lumea e condam nată la o veşnică
osîndă. Din cînd în cînd mai uita şi începea iar să cînte; cîte-
odată se împiedica într-un fagaş uscat sau de o piatră, cu care
ocazie blestema lumea să ardă în focul iadului şi în căldarea
cu smoală, chinuri de care de mult tot încerca el să scape.
Intr-unul din rarele momente cînd tăcea din gură, auzi
zgom ot de paşi în urmă.
Cu timpul se mai liniştise, nu-i mai era atît de frică noap
tea pe drum ca toamna trecută sau ca de Crăciun, cînd se
întîlnise cu Dwight, iar în noaptea aceasta băutura îl încălzise
şi-i dăduse curaj. Totuşi se întoarse repede, zburlit tot şi cu
mîna pe cupt. Se afla pe bucata de drum complet izolată care-1
despărţea de prima casă din Grambler, ici-colo se zăreau tufi
şuri de grozamă, iarbă şi cîţiva copaci strîmbaţi de vînt.
Erau doi bărbaţi şi în semiîntuneric îşi dădu seama că erau
străini; unul era înalt şi avea o pălărie veche trasă peste ochi.
- Domnule Paynter, spuse cel mai mărunt şi Jud se
gîndi că auzise vocea aceea mai de mult.
- Ce vreţi9
309 ZILE ZBUCIUMATE
- Nimic deosebit. Să stăm de vorbă.

- N-am chef de vorbă. Nu vă apropiaţi, că scot cuţitul
şi vă tai.
- Aşa? Ce mai războinic eşti. Mai ceva decît în septem
brie trecut.
- Nu înţeleg ce vrei să zici, spuse Jud neliniştit, dîn-
du-se înapoi.
- Cum9 Nu-ţi aminteşti că ai luat nişte bani degeaba9
Ai crezut că poţi spune numai minciuni şi o să scapi nepedep
sit? Te crezi deştept, nu? Hai, Joe, dă-i vreo cîteva!
Cel mai mic se repezi înainte să-l atace pe Jud, dar cuţitul
acestuia străluci în lumina lunii. înainte de a putea lovi însă,
cel înalt ridică un drug greu pe care-1 avea în mînă şi îl pocni
cu toată puterea pe Jud în cap. La lumina lunii se văzu cum
lui Jud i se înmoaie picioarele şi cade cu faţa în jos.
*
Cînd Prudie auzi că soţul ei a fost omorît, scoase un

ţipăt sfîşietor şi se repezi afară să întîmpine cortegiul care-şi
făcea drum prin sat în direcţia ei. Doi măturători de stradă,
Ezekiel Scawen şi Sid Bunt, găsiseră trupul în şanţul de lîngă
drum şi nişte mineri îl întinseseră pe o scîndură şi îl aduceau
pe ultimul lui drum acasă. Nimeni nu ştia dacă cei ce-1 ataca
seră avuseseră intenţia să-l omoare sau dacă lovitura puternică
şi frigul nopţii fuseseră prea mult pentru un om căana băutura
îi slăbise puterea de rezistenţă. Se credea în general că tîlhăria
era motivul atacului şi doi-marinari care mergeau pe coastă
spre St. Ives au fost prinşi şi ar fi fost schingiuiţi rău dacă
n-ar fi putut dovedi că petrecuseră toată noaptea în casa pasto
rului Clarence Odgers.
Ross n-a lăsat-o pe Demelza să se ducă, dar s-a dus el
WINSTON GRAHAM 310
însuşi să-i transmită condoleanţe lui Prudie. Era ciudat cum

Jud devenise o instituţie, nu numai în regiune, dar şi în viaţa
lui. Deşi se vedeau rar acum, Ross îşi aducea mereu aminte
de el aşa cum era, veşnic nemulţumit şi bodogănind, beţivan
şi făţarnic, cu tot aspectul lui de căţel bătut şi prostănac. Toţi
în regiune aveau să-i simtă lipsa. Prudie plîngea suflîndu-şi
nasul într-o cîrpă roşie care fusese a lui Jud. Ii mărturisi lui
Ross bănuiala ei că m oartea lui Jud se datora vreunui inci
dent întîmplat la Bodmin, pentru că de atunci nu mai avusese
linişte şi părea că se aşteaptă să i se întîmple ceva. Şi i se
întîmplase ce putea fi mai rău. Ross nu-i răspunse nimic, dar
se uita gînditor pe fereastră, socotind că s-ar fi putut să fie
adevărat ce spunea ea. După ce aşteptase în zadar un răspuns,
Prudie renunţă. Apoi începu să se vaite spunînd că oricare ar
fi fost cauza morţii, acum, cînd el nu mai este, nu ştie cum o
să se descurce. Vara ei de la M arasanvose, care venise să-i
ţină de urît, se smiorcăia într-un colţ, ştergîndu-şi nasul pe mînecă.
Puseseră trupul în şopronul care comunica prin uşa din
spate cu cele două căm ăruţe ale cocioabei unde locuia, şi
după ce se uită un moment la vechiul său servitor, Ross se
întoarse către cele două femei care plîngeau şi le întrebă dacă
poate să le ajute cu ceva.
- O să-l ridicăm joi, spuse Prudie cu păail căzîndu-i pe
faţă ca o coadă de cal, şi vreau să-i fac o înmormîntare faim oa
să. I-a plăcut întotdeauna tot ce-i mai bun, şi o să-i dăm ce-i
mai bun, nu-i aşa, Tina9
- Aşa-i, spuse Tina.
. - A fost om bun Jud, bun a fost, spuse Prudie. Am
trecut noi prin multe, şi bune şi rele. Al dracului de rău a fost
maimuţoiul ăsta bătrîn cîteodată, d a’ nu mi-a păsat, că era
311 ZILE ZBUCIUMATE
bărbatul meu, şi-acum e mort, s-a dus, lovit pe la spate, în

toiul nopţii. iMi-e groază cînd mă gîndesc.
- Spune-mi ora cînd îl îngropaţi şi voi veni la biserică,
spuse Ross.
- Ned Bottrell îi face un coşciug. Vreau să fac totul
cum se cuvine, ca pentru un domn.’O să cînte corul. D o m
nule Ross...
- Ce este?
- Vreau să-mi spuneţi dacă fac bine. Azi-dimineaţă,
cînd l-am pregătit pentru sicriu, i-am găsit punga cu tutun - o
purta cu el oriunde se ducea şi noroc că n-a luat-o cu el şi
marţi. Cînd am deschis-o, au căzut pe jos nişte bani de
aur, s-au împrăştiat peste tot ca şoarecii cînd văd pisica. I-am
numărat, cincisprezece, şi eu habar n-am avut! De unde-i
avea, nu ştiu - poate-i cîştigase cu negoţu’ lui, aşa cred - dar
ce mă chinuie pe mine e să ştiu dacă-i drept şi bine să-i chel
tuiesc pe înmormîntare.
- Banii sînt ai tăi acum, Prudie, faci cu ei ce vrei; dar ai
putea să-i foloseşti mai bine decît să-i iroseşti pe înmormîntare.
Cincisprezece lire e o sumă frumuşică, destul ca să ai ce mîrica
şi îmbrăca mult timp.
Prudie se scarpină în cap:
- Lui Jud î-ar fi plăcut să fie înmormîntat cum se cuvine.
Trebuie să fim respectabili, domnule Ross, zău aşa! Să-l
conducem pe ultimul drum cum merită, cu toată cinstea.
Nu-i aşa, Tina7
- Aşa-i!
Capitolul X
regătirile de înmormîntare au început la

P ora două. Prudie îşi înecase supărarea în
aceste pregătiri. în camera mai mare instalase o masă lungă,
făcută din lăzi prinse-una de alta. Alte lăzi instalate afară
serveau- drept mese şi scaune pentru cei care nu mai aveau
loc înăuntru. Şi erau mulţi pînă cînd ploaia deasă care a început
să cadă seara i-a gonit.
Prudie, fiind principala îndoliată, reuşise să facă rost
de destulă îmbrăcăminte neagră ca să impresioneze adunarea.
Vara ei îi împrumutase ciorapi negri. îşi cumpărase o fustă
neagră de serj. Avea şi o bluză veche, neagră, pe care o garni
sise cu mărgele negre de doliu şi puţină dantelă cam ruptă,
iar Char Nanfan îi adusese un voal negru. Aproape de nerecu
noscut în această ţinută, a stat în capul mesei, la locul de
onoare, nemişcată şi demnă, cît a durat masa. Cîteva femei,
printre care verişoara Tina, Char Nanfan şi doam na Martin
Zacky şedeau lîngă ea.
Sfinţia sa pastorul Odgers fusese şi el invitai la masa
mortului, dar refuzase discret, aşa că locul de lîngă văduva
neconsolată l-a ocupat Paul Daniel, care era cel mai vechi
313 ZILE ZBUCIUMATE
prieten al lui Jud Paynter. De partea cealaltă şedea sergentul

Vage, care facea cercetările privitoare la crimă. Mai erau de
faţă Zacky Martin, Charlie Kempthorne, W hitehead şi Jinny
Scoble, Ned Bottrell, unchiul Ben şi mătuşa Tregeagle, Jack
Cobbledick, fraţii Curnow, mătuşa Betsy Triggs şi încă vreo
cincisprezece, douăzeci de linge-blide.
Curînd după ora două a început masa cu cîte un pahar
de coniac, după care au înpeput toţi să mănînce şi să bea fară
să piardă un minut. Văduva îndoliată mînca delicat, ducînd
încet hrana la gură pe sub văl. Dar cînd băutura a început să
o încălzească, a aruncat vălul negru - semn de doliu - peste
cap şi a început să înfulece la rînd cu ceilalţi.
Pe la ora cinci, prima parte a ospăţului s-a terminat şi
pe la apusul soarelui multe femei începură să plece, avînd
treburi acasă. în cameră n-au mai rămas decît vreo douăzeci
de persoane, cam de două ori mai multe decît ar fi putut respira
în voie în locul acela strîmt, plin de fumul trabucelor şi de
aburul băuturii. Cănile cu coniac, rom şi gin, la care adăugau
apă fiartă şi zahăr după gust, făceau turul mesei. Era momentul
să înceapă imnurile. Unchiul Ben Tregeagle, ca cel mai bătrîn
membru al corului bisericii, dădea tonul, şi Joe Permewan
scîrţîia din violă, acompamindu-i. Au cîntat toate imnurile
religioase şi altele pe care le mai ştiau şi au ajuns la imnul
naţional, G od Savc the King, pe care l-au cîntat de pat ai ori'
apoi au cîntat A ndSholl Trelawney Die* de două ori şi cîteva
cîntecele care nu se prea potriveau cu ocazia.
* A n d S h o ll Trelawney Die (aprox. Şi dacă o să m oară Trelawney)

— refrenul poemului Sonţ> o f The W estern M en compus de Robert
Stephen Howker (1802 - 1875). poet care a irâu in Cornwall (n ir ).
WINSTON GRAHAM 314
Dar nimeni nu se mai formaliza acum, mai ales Prudie,

căreia îi strălucea nasul ca un felinar de vînt şi care se lăsă
înduplecată să cînte un cîntec care avea următorul referen:
Şi cînd m uri închise ochii,
Şi nu m ai văzu nici un ban.
Apoi mătuşa Betsy Triggs se ridică şi începu să danseze
pînă căzu pe genunchii sergentului Vage.
Hohotele de rîs cu care au în^m pinat această ispravă se
stinseră însă repede, urmate de tăcerea oaspeţilor ruşinaţi că
au întrecut măsura.
Prudie îşi băgă iar picioarele în papucii ei rupţi şi se
ridică încet în picioare.
- Dragii mei prieteni, dragii mei, vă rog să nu puneţi la
inimă supărarea mea şi să nu-1 luaţi în seamă nici pe bătrînul
meu care zace acolo şi o să-l îngropăm mîine. Aste e... e o
problemă pe-personală care ne priveşte pe noi doi. Nu trebuie
şă staţi ca muţii din cauza asta. M încaţi, beţi şi faceţi ce vreţi,
că nu-1 mai priveşte pe el ce fac eu cu banii lui acuma, că s-a
dus pe lumea cealaltă. Se aplecă peste masă şi se încruntă:
Nu-mi vine să cred cum a putut să ascundă banii ăia de mine
atîţia ani, de mine, nevasta lui, sau aproape nevasta lui, că
asta n-are importanţă.
■‘Charlie Kempthorne chicoti, dar sergentul Vageîi trase
una în coaste şi dădu din cap. N u era m om entul să rîdă ca
un prost.
- Pe viaţa mea, spuse Prudie şi sughiţă. Era un făţarnic,
omul meu, ăsta-i adevărul. Un cotoi şiret şi stricat pînă-n mă
duva oaselor. Ce încredere să poţi avea în el9 Mai curînd te
încrezi într-un animal. D a’ n-am ce-i face! Era omul meu,
nimeni nu poate să zică nu.
315 ZILE ZBUCIUMATE
Paul Daniel mormăi ceva. După ce se veseliseră, acum

erau sentimentali şi toţi erau beţi:
- Şi ce mai vorbea cînd era beat! Vorbea întruna! Ar fi
putut întrece pe orice predicator, în orice zi a săptămînii, chiar
şi duminica. De luni de zile vedeam eu că-i merge prost. Nu
l-au dat gata numai tîlharii. Era pe jum ătate dărîmat, ruinat.
A dus o viaţă grea, care pînă la urmă l-a dat gata.
Prudie se aşeză brusc, înainte de a-şi termina discursul,
pentru că n-o mai ţineau picioarele. Sergentul Vage se ridică,
în viaţa de toate zilele era rotar.
- Fraţi şi surori, spuse el, eu nu sînt din ăia care dau din
gură, după cum bine ştiţi; dar nu se cade să terminăm masa
fără să ne gîndim la dragul nostru frate Jud, care ne-a părăsit
ducîndu-se în grădinile şi livezile înflorite ale paradisului.
Oameni răi şi criminali l-au omorît, dar să nu vă îndoiţi că
legea n-o să le dea de urmă.
- B ravo1Bine zis1 încuviinţă Prudie.
Vage îşi încrucişă mîinile pe burtă şi continuă:
- Nu trebuie să uităm scaunul gol de la această masă.
Se uită de jur-împrejur, dar nu văzu nici o ladă neocupată.
Scaunul gol, repetă el. Şi se cuvine să beau un pahar în cinstea
dragului nostru frate plecat dintre noi.
- Aşa-i! zise Tina.
- Pentru dragul nostru frate, rosti Prudie ridicînd paharul.
Toţi goliră paharul.
- Odihnească-se în pace, spuse Joe Permevan.
- Amin, încheie bătrînul Ben Tregeagle, dînd din cap.
- Ce viaţă amărîtă! spuse mătuşa Sarah. Din leagăn
pînă în mormînt cît ai bate din palme! O ştiu bine că eu pregă
WINSTON GRAHAM 316
tesc mortul pentru înmormîntare. Asta-i meseria mea. Da

tot stau şi mă gîndesc...'
- Amin, se auzi unchiul Ben.
- Mai bună-i meseria mea; vînd peşte, spuse Betsy.
- Pe mulţi mi-a fost mult mai greu să-i pregătesc pentru
coşciug decît pe Jud, spuse Sarah. Era lung Jud şi parcă se
întinsese şi mai mult, d a’ nu era atît de gros la mijloc cum
credeam eu.
- Amin, zise iar unchiul Ben.
- Termină cu amin şi iar amin, bătrîne, spuse Prudie.
încă n-am ajuns la biserică. Poţi să-ţi spui rugăciunile şi mîine.
Charlie Kempthorne începu să rîdă.prosteşte şi rîse pînă
cînd îl făcură să tacă de teamă să nu-i trezească pe cei ce
dormeau duşi pe jos.
- Cu cei vii n-am treabă, spuse Betsy, dar cînd văd un
mort mă trec fiorii. Nici pe bietul Joe n-am îndrăznit să-l
ating - şi mi-a fost frate mai bine de cincizeci de ani. începu
să plîngă încet.
- Hai, Ned, spuse Prudie, du-te şi dă cep la butoiul ăla
cu coniac. Mi-e sete de parcă aş fi o pisică cu nouă pui. Hai
că mai avem timp.
Bottrell îi facu cu ochiul şi trecu în cealaltă cameră care
servise drept bucătărie Prudie se aşeză iar, cu braţele ei groase
încrucişate, şi urmări scena cu satisfacţie. Pînă acum totul
mersese ca pe roate. Oaspeţii care mai rămăseseră aveau să
doarm ă acolo peste noapte şi mîine, se gîndea ea cu plăcere,
o vor lua de la început. Înmormîntarea avea loc la prînz. Vor
scoate coşciugul devreme dacă era vreme bună şi-l vor aşeza
în faţa uşii, pe cîteva lăzi Toţi cei ce luau parte la înmormîntare
317 ZILE ZBUCIUMATE
vor veni devreme dimineaţa şi vor începe să cînte imnuri. Un

imn, apoi un pahar, încă un imn şi alt pahar pînă pe la ora
unsprezece. Apoi cioclii vor ridica mortul cu coşciug cu tot,
îl vor purta vreo sută de iarzi şi Ned Bottrell va merge după
ei cu un butoiaş cu coniac şi mîncare; după alţi o sută de
iarzi, altă oprire, alt imn şi iar coniac şi mîncare; şi tot aşa
pînă la biserică. Vor ajunge pe la ora douăsprezece, dacă vor
ajunge. Prudie îşi amintea de înmormântarea lui Tommy Job,
cînd cioclii n-au mai putut să se ridice de jos cînd mai era o
jumătate de milă pînă la biserică.
Mătuşa Sarah începu să povestească:
- Vă amintiţi9 Prima dată cînd am început să pregătesc
un mort pentru înmormîntare mă treceau fiori de frică şi atunci
am început să rostesc un^jescîntec pe care-1 învăţasem de la
bătrînă Nanpusker, care era un fel de vrăjitoare. înainte de a
atinge mortul, rosteam următoarele: „Dumnezeu să ne fereas
că de mistificaţii, conjuraţii, intoxicaţii, incantaţii, fumigaţii,.
damnaţii, de chinurile iadului şi de cele drăceşti.“
- Doamne Sfinte! zise Prudie.
- Amin, încheie unchiul Ben somnoros. Dar cînd Ned
Bottrell se năpusti în cameră îi trezi pe toţi... Nu aducea bău
tură şi era alb ca varul la faţă.
- S-a dus! ţipă el.
- Coniacul! spuse Prudie şi se ridică clătinîndu-se pe
picioare. Cine l-a furat? Era acolo acum un ceas.
- Nu se poate să fi furat toate cele trei butoiaşe! strigă
sergentul Vage în alertă. I-am fi auzit. N-ar fi putut căra trei
butoiaşe fără...
- N u! ţipă Ned Bottrell şi mai tare Nu coniacul, cadavrul!
WINSTON GRAHAM 318
*
Incet-încet în larma care se iscase, îl făcură să vorbească,
împins de o curiozitate morbidă, dar şi de mîndria lui de tîm-
plar care-şi cunoştea bine meseria, luase felinarul din bucătărie
şi aruncase o privire în şopron .ca să vadă - după cum spunea
el - dacă Jud şedea bine în coşciugul lui nou şi frumos. Coşciu
gul era acolo, dar corpul dispăruse.
Unii din cei prezenţi erau la fel de zdruncinaţi ca Ned,
dar Prudie luă imediat frînele în mînă. Mai întîi spuse că Ned
e plin ochi de băutură şi nu mai poate să vadă bine. E sigură
că bătrînul ei e tot acolo, pune rămăşag pe o guinee. Dar cînd
Ned a poftit-o să vină să vadă, a spus că o dor picioarele şi
l-a trimis pe sergentul Vage. Cînd Vage s-a întors şi a confir
mat povestea, Prudie a mai băut un pahar şi s-a ridicat.
- Hoţii ăia de cadavre au facut-o, strigă ea 'cu voce
tunătoare. Ştiţi cum se întîmplă! Cred că sînt ucigaşii ăia care
l-au omorît luni noaptea. Haideţi cu mine!
Hotărîţi, vreo doisprezece din ei, în frunte cu văduva,
se repeziră în şopron şi se uitară Ia sicriul făcut de Ned Bottrell.
Era un sicriu pe cinste, şi chiar acum, în acest moment de
criză, Ned nu se putu împiedica să nu-1 admire. Dar era gol.
Prudie îl răsturnă aproape, aşezîndu-se brusc pe mar
gine, şi izbucni în lacrimi.
- Hai, nu mai plînge, spuse Paul Daniel pe care-1 trezi
seră dintr-un somn adînc şi-l tîrîseră acolo fără prea multe
explicaţii. Nu s-a dus aşa, dintr-o dată. Ştiam toţi că-i mort şi
c-o să se ducă.
- Ba s-a dus dintr-o dată, spuse Joe Permewan. Ce mă
nedumireşte e unde s-a dus.
319 ZILE ZBUCIUMATE
- Ce înmormîntare e asta fară mort să-l îngropi9 spuse

Betsy Triggs. Aşa ceva nu se face!
- Ei, ajunge, linişteşte-te, spuse Paul Daniel mîngîind-o
pe Prudie pe părul ei lins. Curaj, draga mea. Toţi ajungem
acolo mai devreme sau mai tîrziu, bogaţi sau săraci, boieri
sau ţărani, sfinţi sau păcătoşi. Toţi trebuie să avem furaj.
- Curaj pe dracu ’! ţipă Prudie arătîndu-şi nemulţumirea.
Lasă-mă în pace! Vreau să ştiu ce-au făcut cu bătrînul meu.
Urmă o tăcere scurtă.
- Trebuie să-l căutăm, spuse sergentul Vage. Poate că
n-a ajuns prea departe.
Propunerea lui părea mai bună decît dacă n-ar fi făcut
nimic. Aprinseră încă două felinare. Cînd au deschis uşa, ploua
tare şi era întuneric ca smoala, dar după puţină ezitare bărbaţii
se împărţiră în trei grupuri şi începură să caute, iar femeile se
întoarseră în casă să o consoleze pe Prudie.
Prudie era de neconsolat. E o ruşine, spunea ea. Să ai
bărbat şi pe urmă să nu-1 mai ai. Aşa ceva nu se poate. Betsy
Triggs avea dreptate, ce înmormîntare era asta fară mort de
îngropat. Ucigaşii ăia de hoţi nu-i furaseră numai bărbatul,
dar o lipsiseră şi de plăcerea de a-1 vedea îngropat cum se
cuvine. Toată lumea trebuia să vină a doua zi la praznicul de
înmormîntare şi erau trei butoiaşe cu coniac întregi, şi plăcin
tele şi prăjiturile şi preotul şi groapa săpată şi nimic de băgat
în groapă. Era mai mult decît poate cineva să suporte.
Mătuşa Sarah Tregeagle s-a gîndit să facă să treacă
timpul povestind cum murise cineva cu genunchii strînşi, dar
nimeni nu părea să aibă chef de poveştile ei, aşa că tăcu din
gură şi iar se facu linişte. Dar nici liniştea asta nu le-a plăcut.
WINSTON GRAHAM 320
Atunci unchiul Ben, care fusese scutit de căutarea mortului

din cauza vîrstei, se adresă lui Joe Permewan, care fusese şi
el scutit din cauza reumatismului şi îl rugă să cînte ceva. Joe
spuse că la asta se gîndea şi el şi luă viola, dar era atît de beat
încît cînd începu să cînte zgomotul pe care-1 facea era mai
rău ca tăcerea. Era, cum spunea Prudie, ca şi cum ar fi tras cu
arcuşul peste propriile lui maţe.
Ben a mai propus să cînte un psalm, dar nimeni nu se
simţea în voce şi Prudie începu să se supere pe Jack Cobble-
dick care sforăia tare culcat într-un colţ lîngă fereastră. Asta
era o adevărată insultă, dar oricît l-au zgîlţîit ca să se trezească,
el a continuat să sforăie.
Betsy Triggs auzi paşi la uşă şi toţi aşteptau nerăbdători
să audă ce veşti aduc cei ce plecaseră în căutarea lui Jud.
Uşa se deschise şi Jud Paynter intră şchiopătînd. Era în
izmene, ud leoarcă şi supărat foc. Faţa de masă pe care o
împrumutase de la cîrciuma din josul uliţei nu-1 ferise prea
mult de ploaie.
- Ia ascultaţi, spuse el agresiv, ce s-a întîmplat9 Şi un
mi-e pipa?
Capitolul XI
imp de nouă zile, învierea lui Jud a produs

T uimire şi comentarii în toată regiunea.
Doctorii şi farmaciştii, cărora puţin Ie păsase de el cînd se
zvonise că a murit, au venii călare de la distanţe mari ca să
vadă arătarea care înviase. L-au examinat cu atenţie, au luat
probe şi au discutat întrebuinţînd tot felul de termeni latini
interminabili. I-au prescris medicamente contra febrei şi altele,
i-au pus drenuri, i-au făcut clisme şi unul din ei a vrut chiar să
tragă cu pistolul lîngă urechea lui ca să împrăştie orice
febră ar mai fi apărut. Numai blestemele lui Jud l-au împie
dicat. După ce şi-a revenit, a zăcut iar mult timp în pat, cu
capul înfăşurat într-un bandaj murdar şi uitîndu-se urît la
cei ce-1 chinuiau.
Oamenii simpli din regiune se îmbulzeau şi ei să-l vadă,
dar cînd a început să se simtă mai bine, prezenţa lor îl supăra
atît de mult încît Prudie nu mai putea să-i primească. Dar
chiar şi atunci s e strîngeau la fereastră şi se uitau înăuntru
printre scîndurile crăpate şi cînd îi vedea, ţipa la ei şi înjura şi
arunca în ei cu tot ce-i cădea în mînă, astfel încît Prudie a
trebuit să-şi ascundă chiar şi ghetele ei cele mai bune
WINSTON GRAHAM 322
Nu era recunoscător că scăpase, în primul rînd era furios

pe Prudie.
- Proasta aia bătrînă, îi spuse el lui Ross cînd acesta
veni să-l vadă. Proasta bătrînă! Auzi! Să cheltuiască toţi banii
mei pe înmormîntare şi eu nici m ăcar nu eram mort. E ca şi
cum i-ar fi aruncat la gunoi.
- Spune-mi, cum ţi-ai revenit?
Jud, plin de demnitate, începu să-i explice cum zăcea
liniştit în sicriu, cînd ploaia a început să treacă prin acoperişul
spart şi să-i curgă pe faţă şi cum asta l-a trezit. I se părea că
visase că bea gin, dar gustul nu era bun şi cînd s-a ridicat în
capul oaselor a crezut că e pe mare, pe vasul One and AII. I
se părea că e furtună şi se dăduse jos din cuşetă şi ieşise pe
punte, dar ploua şi mai tare şi văzînd copaci în jur şi-a dat
seama că e acasă la el.
- Mi-era sete şi am luat-o în jos pe uliţă pînă la cîrciuma
lui Jake şi am intrat ca să gust o picătură, să mă întăresc.
Cînd, ce credeţi'7 Sar toţi în picioare şi încep să ţipe ca apucaţii
şi se reped toţi să iasă pe uşa cealaltă... şi mă lasă singur Am
băut tot ce lăsaseră pe mese, mi-am pus o faţă de masă în cap
şi m-am dus acasă la Prudie.
- Ea a crezut că banii sînt ai ei, spuse Ross. Toţi te-am
crezut mort. A vrut să-ţi facă o înm ormîntare frumoasă.
- Ba a vrut să tragă un chef, asta a vrut. Toţi erau beţi.
Şi încă pe banii mei! Cînd m-au lovit şi m-au trîntitjos aveam
cincisprezece bani de aur! Şi acum a ce mai am? Trei monezi
şi două butoiaşe cu coniac şi un coşciug de lemn sprijinit de
perete în picioare ca o pendulă fară ceas! Nu e drept, v-o
spun eu'!
323 ZILE ZBUCIUMATE
în săptămînile următoare, Jud se însănătoşi încet-încet.

M ergea şchiopătînd, sprijinindu-se pe un băţ, trăgea niţel un
picior şi nu voia să vorbească cu nimeni. Nu-i plăceau întrebă
rile pe care i le puneau prietenii. Nu putea să iasă din casă şi
să se ducă să bea ceva fără să nu-1 întrebe lumea cum e în rai
şi dacă îngerul Gabriel îi deschisese poarta raiului răspunzînd
cînd bătuse el la poartă, şi dacă acolo se găsea gin sau coniac.
Toată viaţa fusese un om nemulţumit, dar ceea ce facea
ca supărarea lui de acum să fie aproape imposibil de suportat
era că nu putea spune nimănui lucrul cel mai grav pentru el.
Riscase represalii ca să cîştige banii şi acum suferise şi repre
salii, pierduse şi banii. Dacă îl va vedea vreodată pe îngerul
Gabriel, va avea el ce să-i spună.
*
în prima vineri din luna mai, Ross şi Francis s-au dus

călare pînă la Truro pentru a rezolva ultimele probleme legate
de deschiderea minei. I-au explicat lui Harris Pascoe ce planuri
aveau şi acesta îi ascultă gîndindu-se cît va dura asociaţia
între cei doi veri. Nu cunoştea neînţelegerile dintre ei decît
din afară, nu ştia că îi lega o prietenie durabilă care începuse
încă din tinereţe şi era mulţumit că nu trebuia să le refuze un
împrumut de care s-ar fi putut să aibă nevoie pentru început.
Francis îi spuse:
- Există un punct asupra căruia Ross este de acord.
Doresc ca investiţiile mele în această mină să fie făcute în
numele fiului meu.
- Băiatul dum neavoastră9 Dar nu e decît un copil,
nu-i aşa9
- Datorez mulţi bani lui Warleggan şi de curind m-am
WINSTON GRAHAM 324
certat cu el şi familia lui. Trebuie să recunosc că pînă acum

nu m-au presat în nici un fel, dar cunoaşteţi relaţiile dintre
Ross şi W arleggan, şi dacă află că sîntem asociaţi în afaceri
ar putea să-l atace prin mine. Dacă investiţia mea îi aparţine
lui Geoffrey Charles, nu se poate atinge de ea.
- Asta se poate aranja. S-ar putea să apară unele difi
cultăţi dacă un minor e posesorul unui astfel de capital. N-aţi
prefera să-l treceţi pe numele soţiei dumneavoastră?
Francis se uită în jos, examinîndu-şi mîinile:
- Nu, nu doresc aşa ceva.
- Foarte bine. Cînd intenţionaţi să începeţi lucrul?
- La întîi iunie, spuse Ross. Instalaţiile sînt în curs de
executare, dar la început nu vom avea nevoie de maşini de
pompat apa.
- Presupun că sînt achiziţionate de la firma Boulton
şi Watt?
- Nu. Sînt doi ingineri tineri laR edruth, pe care mi i-a
recomandat j-Ienshawe, şi credem că ne vor construi o instala
ţie mai eficientă la un preţ mai mic.
- Băgaţi de seamă să nu apară litigii. Watt are patentul
pentru cîţiva ani de aici înainte.
Se duseră apoi la Nat Pearce, care urma să întocmească
actele de asociere, apoi au luat masa la hanul „Leul Roşu“
Francis avea ceva de rezolvat, aşa că îl lăsă pe Ross vorbind
cu Richard Tonkin, care venise să ia masa cu ei. Tonkin avea
noutăţi despre foştii lor asociaţi, dar lui Ross i-ar fi convenit
să le afle cu altă ocazie decît acum, cînd încerca să uite tot ce
se întîmplase acum un an.
Tonkin îi mai spuse că a aflat că M argaret Vosper,
325 ZILE ZBUCIUMATE
născută Cartland - sau cine ştie cum - îl părăsise pe soţul ei şi

căuta să intre în graţiile lui Sir Hugh Bodrugan. Lui Ross îi
convenea vestea, gîndindu-se că în felul acesta avea să stea
departe de casa lui şi să înceteze să-i mai dea tîrcoale Demelzei
ca un cotoi bătrîn şi rîios. Se ridicară de la masă, îndreptîn-
du-se spre scară. în capul scării îl văzură pe George Warleggan
care urca.
Tonkin ezită puţin, se uită la Ross, nu observă nici o schim
bare la el şi continuă să coboare cu o treaptă în spatele lui.
George îi văzuse, dar nu facu nici un efort ca să-i evite. De fapt,
nici nu s-ar fi putut să nu se întîlnească la jum ătatea scării.
Ross ar fi continuat să coboare ca şi cum celălalt nu ar
fi existat, dar George ridică bastonul şi-l sprijini de balustrada
înaltă, barîndu-i drumul. Era un gest periculos.
- Hei, Ross! spuse el. îmi pare bine că ne-am întîlnit,
nu ne-am mai văzut de mult.
- Aşa se pare.
Un rubin mare cît un bob de mazăre îi garnisea cravata
scumpă. Ross, prin comparaţie, părea îmbrăcat sărăcăcios.
- Araţi mai rău decît cînd te-am văzut ultima oară, spuse
George. Oare din cauza neajunsului cu procesul9 ^
- Nici tu nu arăţi mai bine, spuse Ross. Ai suferit vreo
dezamăgire?
George izbi cu bastonul în balustradă:
- Nu ştiu ce m-ar putea dezamăgi. Afacerile mele merg
foarte bine. Apropo, aud că te lansezi în altă întreprindere.
- Ca de obicei, stai cu urechea bine lipită de pămînt ca
să auzi ce se întîmplă; sau poate te uiţi pe gaura cheii9
WINSTON GRAHAM 326
Ross era omul care, mai bine decît oricare altul, putea
trezi în George un complex de inferioritate. Setea lui de putere
se explica în cea mai mare parte .prin acest complex care-1
chinuia şi care era cauza principală a urii pe care i-o purta
lui Ross.
îşi trase bastonul la o parte:
- îmi place un jucător, şi mai ales unul care nu se opreşte
nici cînd vede că nu are noroc.
- Un jucător bun, spuse Ross, simte întotdeauna cînd
începe să-i surîdă norocul.
- Şi un jucător prost crede asta, chiar dacă nu este ade
vărat, spuse George rîzînd. Trebuie să-ţi mărturisesc că m-am
amuzat văzînd ce partener ţi-ai ales. Nimeni altul decît Francis!
Ai uitat cum s-a comportat faţă de societatea voastră, aceea
numită Carnmore9
Ross observă că Tonkin asculta atent.
-A p ro p o , spuse el, acum vreo trei săptămîni, unul din
martorii de la procesul meu a fost atacat şi aproape omorît de
nişte ucigaşi plătiţi. Nu mi-ar plăcea să văd că genul ăsta de
răzbunare o să devină o practică obişnuită.
Uimirea care se citi în ochii lui G eorge părea adevărată.
Se lipi de perete ca să lase doi oameni să urce scara.
- Trebuie să n-ai ce face ca să-ţi pierzi timpul cu vendete
împotriva unor lepădături de prin sate. Dar de ce crezi că aşa
s-a întîmplat9
- Oricine ar fi in spatele acestei afaceri greşeşte dacă-şi
închipuie că numai el poate intimida pe cineva. Minerii, după
cum ştii, au felul lor de a-şi manifesta supărarea.
- Toţi avem, replică G eorge politicos. M i-am adus
327 ZILE ZBUCIUMATE
aminte... am aflat că ai vîndut o parte din acţiunile tale de la

Wheal Leisure, una din puţinele mine din regiune care mai
aduc venituri. E o mare greşeală, să ştii.
- Timpul va dovedi dacă e o greşeală.
- Din cele patruzeci şi patru de instalaţii construite în
Camborne şi Illuggan în ultimii zece ani, numai patru mai
funcţionează. La Wheal Leisure se găseşte minereu bogat şi
puţină apă, uşor de drenat. La Wheal Grace e sigur că nu vei
putea drena apa. Ce cauţi acolo... aur9
- Nu, spuse Ross, libertatea de a fi noi înşine, de a nu
ne vinde.
George se împurpura la faţă şi-i răspunse duşmănos:
- Cred că ştii de unde are Francis banii pe care îi inves
teşte în mina ta.
- Ştiu. Ai fost foarte îndatoritor.
- Da, l-am plătit noi, familia Warleggan, pentru servi
ciile pe care ni le-a adus. Şase sute de lire. .. sau treizeci de arginţi.
Jos, în cîrciumă, doi bărbaţi se certau la o cană cu bere;
vocile lor aspre şi groase răsunau ca ecoul unui mecanism de
ceasornic uzat care nu reuşea să pună în mişcare cele două
siluete rămase nemişcate pe scară. Apoi, fără ca Tonkin care
era de faţă să poată interveni, cei doi se repeziră unul la altul.
Ross întinse mîna şi-l apucă pe George de cravata înfă
şurată în jurul gîtului. II iritase vederea ei de cum o zărise.
Trase de ea şi începu să-l scuture pe George. Surprins, acesta
nu reacţionă imediat, dar simţind că se sufocă din cauza strîn-
sorii, ridică bastonul să-l lovească pe Ross în cap. Ross îi
răsuci mîna şi i-o lăsă în jos. George ridică cealaltă mînă făcută
pumn şi-l lovi puternic pe Ross în tîmplă. Amîndoi îşi pierdură
WINSTON GRAHAM 328
echilibrul şi se loviră de balustrada care nu cedă - Tonkin

interveni, încercînd să-i liniştească, dar nu-1 luară în seamă;
păreau să nu mai asculte de raţiune; un bărbat care-i văzuse îl
strigă pe hangiu.
înfuriat, George ridică iar pumnul', dar nemaiavînd echi
libru lovi la întîmplare. Bastonul îi căzu din mînă şi Ross,
slăbind strînsoarea, îl lovi pe G eorge drept în gură. Apoi dădu
drumul cravatei şi-l apucă de mijloc. Ca doi turbaţi, se repeziră
în jos pe scări, izbindu-1 pe Tonkin care se dădu la o parte.
Ross era mai puternic. G eorge simţi că-1 lasă picioarele. în
furiat, dîndu-şi seama că e în inferioritate, ridică mîinile căutînd
să-l lovească pe Ross în ochi, dar era prea tîrziu. Acesta îl
ridică în sus şi-l aruncă peste balustradă. în ultimul moment
încercă să se agaţe de ceva, dar nu reuşi decît să-i sfîşie cămaşa
lui Ross. Se auzi o bufnitură puternică şi căzu peste o masă
şi un scaun care se făcură bucăţi ca şi cum ar fi fost cutii
de chibrituri.
Ross se clătină, respiră adînc, scuipă şi o porni în jos pe
scări. Fruntea îi sîngera, iar sîngele i se prelingea pe sprîncene
şi pe obraz. George se zvîrcolea pe podea şi gemea. Hangiul
sosi în grabă şi rămase îngrozit de ce vedea; apoi se repezi la
piciorul scării.
- Domnule căpitan... e ruşinos! Ce înseamnă asta,
rog9 Domnule Warleggan, ce s-a întîmplat?. Sînteţi rănit'7
Domnule căpitan, vă rog să-mi explicaţi! Se poate aşa ceva?...
Un gentleman!... o masă şi două scaune... poate s-a rupt şi
balustrada. Domnule căpitan.
Cînd Ross ajunse pe ultima treaptă, hangiul îi ieşi în
cale, Ross văzu vesta roşie şi cu o ultimă izbucnire de furie,
329 ZILE ZBUCIUMATE
cum nu mai simţise de ani de zile, îl îmbrînci, dîndu-1 la o

parte din calea lui. Nu avusese intenţia să-l lovească, dar omul
se dădu înapoi şi căzu cu spatele lipit de lambriu. O bucată de
tencuială căzu din perete şi se sparse lîngă el. Cînd Ross ieşea
din han, George W arleggan de-abia se ridica în genunchi.
*
La Nampara coseau fînul. Recolta era bună; John şi
Jane Gimlett, îm preună cu Jack Cobbledick munceau ajutaţi
de doi dintre copiii mai mici ai lui Martin. Demelza se uita la
ei, nemulţumită că nu avea voie să dea şi ea o mînă de ajutor.
I se interzisese să facă multe acum şi asta nu-i plăcea. Se
simţea foarte bine şi era o pierdere de timp să stea degeaba
cînd erau atîtea de făcut.
Era o zi însorită şi bătea un vînt plăcut dinspre sud-est.
După masă nu-i urmă pe cosaşi la cîmp, ci dădu grăunţe celor
cîteva păsări pe care le mai aveau, apoi facu cîte ceva prin
casă - toate astea cu un aer nerăbdător, ca şi cum o asemenea
activitate nu-i dădea nici o satisfacţie. Săptămîna trecută pri
mise o scrisoare de la Verity; îi spunea cu oarecare teamă că
în sfîrşit cei doi copii vitregi îşi anunţaseră vizita, dar cea mai
mare parte din scrisoare era plină de sfaturi îzvorîte din grija
ei plină de afecţiune pentru Demelza. Aceasta se gîndea: Cum
să mă obosesc9 Nu mă lasă să fac nimic! Ross i-a pus pe John
şi Jane Gimlett de strajă de parcă ar fi cîini de pază. Nu m-ar
mira dacă ar lăsa coasele să vină repede să vadă cum mă simt.
Se duse la intrare şi se uită prin grădină. Iarna blîndă Ie
priise florilor; multe înfloriseră deja. Ar fi nemaipomenit, se
gîndi ea, dacă şi femeile ar înflori pe vreme caldă şi s-ar ofili
la frig. Vîntul înfoia lalelele; culese cîteva cu petalele desfăcute,
WINSTON GRAHAM 330
apoi se întoarse în casă şi intră în cămăruţele unde preparau

brînzeturile şi ridică pînza care le acoperea ca să vadă dacă
apărea pe ele mucegai. De acolo ieşi prin spatele casei şi se
îndreptă spre mare.
Marea era agitată de o hulă puternică; valurile alergau
spre plaja de la Hendrawna ca miresele la nuntă, cu văluri de
spume fluturîndu-le în jurul capului. Pe lîngă stînci, hula înainta
încet, iar valurile rămîneau în urmă, ca o dantelă mai întîi,
acolo unde apa era mai puţin adîncă, şi ca un nor luminos de
ceaţă marmorată acolo unde era mai adîncă. Dincolo de valuri
se vedeau două bărci de pescari din St. Ann. Demelza se
întoarse şi coborî, călcînd pe frunzele proaspete de ferigă,
pînă ajunse jos, la Golful Nampara.
. Acolo, la adăpost, era cald şi linişte, şi vălurelele apei
murmurau încet, părînd s-o invite. îşi scoase pantofii şi ciorapii
şi vîrî picioarele în apa îmbietoare. Senzaţia era liniştitoare şi
plăcută. După un timp se apropie de barcă şi văzu că ultima
dată cînd o folosise - împreună cu Gimlett - uitaseră să ducă
furcheţii înapoi acasă. Dacă ar fi ştiut Ross, s-ar fi supărat,
pentru că oricine ar fi putut folosi barca sau chiar ar fi putut
să o fure dacă aveau cum să fixeze vîslele. Pe fundul bărcii
era o cutie cu nadă pentru peşti; probabil că începuse să şi
miroasă pînă acum.
înăuntru, aerul era liniştit, afară lumina lucea slab, ca o
camee. Valurile nu erau mari şi îşi dădu seamă că atîta timp
cît n-ar ieşi din golf, erau inofensive. Sigur că dacă ar afla
cineva că scosese barca ar fi tărăboi mare; dar Ross era departe
şi de ceilalţi puţin îi păsa.
Ştia din experienţă cum să tîrască barca pe nisip fără să
331 ZILE ZBUCIUMATE
facă un efort prea mare; se obişnuise şi, cu multă grijă acum

că era în luna mai, trase barca pînă la marginea apei fară nici
o greutate, apoi îşi suflecă fusta şi o împinse în apă. Se urcă
repede în ea şi din cîteva lovituri de vîslă o îndreptă în aşa fel
încît să nu se răstoarne.
Vîsli pînă aproape de gura golfului şi lăsă ancora. Aici
hula era mai puternică decît crezuse, dar senzaţia era plăcută.
Mulţumită că a reuşit, începu să pună momeala în undiţă,
strîmbînd puţin din nas din cauza mirosului.
Capitolul XII
candalul neaşteptat cu George Warleggan

S îl lăsase pe Ross clocotind de furie. Nu îşi
amintea să-şi mai fi pierdut vreodată cumpătul în aşa măsură.
Faţa lui George, surîsul lui batjocoritor, influenţa apăsătoare
a acestuia asupra vieţii lui îl făcuseră ca într-o clipă să nu-şi
mai poată stăpîni furia. Existase cel puţin un moment în trecut
cînd ar fi fost mai normal să se înfurie, cînd avusese un motiv
adevărat; dar aşa se întîmplăîn viaţă. Şi acum se întîmplase,
cu vîrf şi îndesat.
(îşi dădu seama că a avut noroc că George nu murise,
că nu-1 omorîse el. După cum se ridicase de jos, se părea că
nici nu se rănise prea rău.) Dar vestea despre încăierare se va
răspîndi ca fulgerul. într-un ceas va fi pe buzele tuturor la
Truro, peste o zi... Nu ar fi avut nici o importanţă cearta ca
atare, ci motivul care o determinase. Era ca o otravă care îl
îmbolnăvea. Era o otravă nu numai pe buzele oamenilor, dar
şi în mintea lui Ross. O simplă încăierare nu o va face să
dispară. în timp ce se spăla şi după ce îşi cumpără o cămaşă
nouă, încercă să judece lucrurile la rece.
Că Francis trădase mai mult sau mai puţin interesele
333 ZILE ZBUCIUMATE
societăţii pe care Ross încerca să o pună pe picioare era ceva

ce el ajunsese să accepte. Se întîmplase ceva ce trebuia trecut
cu vederea şi uitat. Că Francis suferise, că îl mustrase conştiinţa
pentru ce făcuse era clar pentru oricine îl văzuse în ultimele
douăsprezece luni. Ei bine, asta aparţinea trecutului. Probabil
că societatea lor s-ar fi destrămat şi fară ajutorul lui Francis;
şi dacă într-adevăr Francis trădase, o făcuse de supărare, în
timpul certei provocate de fuga lui Verity de acasă. Niciodată
nu-i trecuse prin minte că Francis ar fi putut să-i „vîndă“ în
mod voit, pentru bani. Chiar şi acum, cunoscînd caracterul
lui Francis, respingea această posibilitate; încăierarea se datora
de fapt acestui impuls de respingere a oricărei posibilităţi de
trădare din partea lui Francis; violenţa fusese necesară pentru
că n-ar fi putut respinge numai prin cuvinte insinuările lui George.
Se bătuse ca să apere onoarea lui Francis, dar totuşi nu
era sigur ce apăra. Neclară situaţie! Detalii mărunte, unele
neplăcute, se adunau ca să-i confirme îndoielile. Cu siguranţă
că Warleggan îi plătise banii lui Francis. Era oare corectă
explicaţia pe care i-o dăduse Elizabeth - explicaţie obţinută
probabil de la Francis? Ar renunţa George Warleggan la şase
sute de lire numai ca să respecte un principiu9 Ce alt motiv,
cu excepţia scîrbei de propria lui trădare, putea avea Francis
ca să nu cheltuiască banii pentru a putea trăi mai bine9 De ce
ferestrele de la Trenwith nu erau cît de cît reparate9
Şi ce trebuia să facă dacă era adevărat? Dacă era ade
vărat, ar trebui să se ducă la Pearce şi să-i spună să nu-şi mai
piardă timpul cu redactarea unui document care nu va fi folosit
niciodată. Dar cum putea să fie sigur? Numai întrebîndu-1
direct pe Francis. Şi însăşi întrebarea ar fi dovedit că Ross
considera posibilă trădarea pentru bani şi ar fi pus capăt aso
WINSTON GRAHAM 334
cierii dintre ei. îl cunoştea bine pe Francis ca să ştie că aşa

s-ar întîmplă.
Cu toată agitaţia şi tulburarea care-1 stăpîneau, trebuia
totuşi să facă unele mici cumpărături. Le-a făcut, dar într-o
stare de confuzie care îi zăpăcise pînă şi pe vînzători. Se uitau
nedumeriţi la el, la fruntea rănită, la faţa lui pe care se citea
preocuparea. Cînd credea că G eorge e un mincinos şi şi-a
meritat pedeapsa, cînd îndoiala i se strecura din nou în minte.
Oare asta era fapta oribilă pe care Francis fusese pe punctul
de a i-o mărturisi la Trenwith, luna trecută?
Dacă s-ar fi aflat motivul încăierării lor şi lumea l-ar fi
crezut pe George, poziţia lui Francis în societate ar fi devenit
imposibilă. Deja Ross observase expresia de pe faţa lui Tonkin.
Deci dacă oamenii l-ar fi crezut pe George, Francis n-ar mai
fi putut să-şi arate faţa în lume.
*
Era mulţumit cel puţin că Trencrom îi plătise şi că nu
mai era atît de strîmtorat acum, cînd avea atîta nevoie de
bani. Patru iarzi de panglică roz şi.patru de panglică bleu cu
şase pence iardul. Şapte iarzi de dantelă l-au costat cinci şilingi.
Probabil că nu era ce-i trebuia Demelzei, dar se va descurca
ea, aşa cum se descurca întotdeauna cu tot ce avea de făcut.
Pînză pentru prosoape. Toate astea le-ar fi cumpărat Demelza
mai de mult, cînd mai putea să călărească, dar nu avuseseră
bani atunci. Două pături. Unele costau şaisprezece şilingi,
altele numai doisprezece. Vrînd să facă economie, le cumpără
pe cele mai ieftine, dar cheltui diferenţa pe nişte catifea roşie
pentru o eşarfa pe care Demelza o va purta după naştere.
Putea să nască din zi în zi. Cu cît mai repede, cu atît
mai bine. Un pieptene nou. îi rupea mereu cînd se pieptăna.
335 ZILE ZBUCIUMATE
Ce va spune ea despre cele întîmplate? Ea fusese întot

deauna pentru împăcare, dar îl va îndemna oare să ierte şi să
uite dacă ce spusese George era adevărat? Ar putea să spună
că n-ar trebui să strice totul, după atîta timp, din cauza unei
acuzaţii fanteziste venite din partea lui George. Acesta nu
dorea decît să provoace o ceartă între cei doi veri.
Judecata ei era sănătoasă. Şi dacă se certau, cine mai
avea să finanţeze mina9 El nu avea bani destui. Tot ce plănuise
în ultimele două luni, tot ce realizase ar fi zadarnic. Era exact
ceea ce ar fi vrut George să se întîmple.
Cînd termină cumpărăturile, Ross îşi aminti că stabilise
să se întîlnească cu Francis la han. Nu se mai putea. Ii părea
rău că-1 îm brîncise pe bietul hangiu, pînă la urmă trebuie
să-l împace şi să-l despăgubească în vreun fel - dar azi nu se
mai putea duce acolo. (încăierarea cu George ar fi putut avea
consecinţe negative, deşi se îndoia: lui George i-ar fi convenit
mai curînd o bătaie la loc deschis decît pe o scară, dar nu era
probabil că şi-ar risca pielea să se bată în duel cu un soldat.
Totuşi, de acum înainte între ei se declarase un război pe faţă.)
Se duse la cîrciuma numită „Şapte Stele“ şi trimise un
chelner care-1 cunoştea pe Francis din vedere să-l aştepte la
intrarea în hanul „Leul Roşu“ . Se instală apoi într-u'n colţ
mai întunecat şi comandă coniac, încercînd să ia o hotărîre
pînă la venirea lui Francis. De această hotărîre, pe care avea
să o ia după o matură chibzuinţă şi neinfluenţat de nimeni,
depindea viitorul lor, tot ce avea să facă de aici înainte. Tot
ce ar face era bun sau rău, permis sau oprit, fecund sau steril,
potrivit cu hotărîrea pe care o va lua azi. Mîine ar fi fost cu
totul altfel. Nu avea decît două alternative, nu trei. Nu putea
accepta versiunea lui George înainte de a-l asculta şi pe Fran-
WINSTON GRAHAM 336
cis. Sau punea la îndoială versiunea lui Francis - şi rezultatul

ar fi inevitabil - sau avea încredere în corectitudinea vărului
lui. Chiar un compromis ar fi fatal. Să nu ia în seamă tot ce
spusese George şi totuşi să lase spusele acestuia să-i învenineze
mintea ar fi mai rău decît o ruptură totală.
Se auzea într-un colţ tic-tac-ul pendulei. Afară, pe strada
îngustă, vîntul cald sufla în rafale, ridicînd nori de praf şi nisip;
îi ciufuli peruca şi-i umflă poalele hainei unui bătrîn care,
sprijinindu-se pe un baston, trecea încet, cu paşi nesiguri, prin
faţa hanului; un ghem otoc de hîrtie zbură pe lîngă nasul unei
pisici; la nouă mile depărtare, barca plutea pe apă trăgînd de
ancoră şi, în timp ce Demelza scotea undiţa goală, vîntul îi
zburlea părul în toate direcţiile. în han, din colţul întunecat
opus celui unde şedea Ross, se-ridică un bărbat şi veni spre
el. Era Andrew Blamey, soţul lui Verity.
Ross se uită lung la el, încercînd să-şi adune gîndurile,
apoi, din instinct mai curînd decît conştient, se ridică şi-i
întinse mîna.
Blamey i se adresă cu vocea lui aspră:
- Cred că sînt mai mult de doi ani de cînd nu ne-am văzut.
- Aş fi zis că mult mai mult. Ezită puţin, apoi adăugă:
Vreţi să luaţi loc?
- Vin rar pe la T airo, dar am adus vasul unui prieten
care nu cunoaşte navigaţia pe rîu aici şi acum aştept diligenţa
de la ora cinci ca să mă întorc acasă.
Au stat de vorbă cîteva minute, deşi se simţeau stînjemţi.
Andrew Blamey îl întrebă cu sincer interes cum se simte De
melza. Pe Ross îl uimea întotdeauna respectul pe care bărbaţii
serioşi îl arătau Demelzei. Francis ar fi făcut orice pentru ea.
337 ZILE ZBUCIUMATE
Săptămîna trecută, Sir John Trevaunance îi trimisese piersici

de seră. Oamenii aceştia nu faceau parte din categoria lui
Bodrugan sau Treneglos, care-i faceau curte pentru că era atră
gătoare fizic şi avea o minte ascuţită.
Ross la rîndul lui îl întrebă ce face Verity şi observă
puţină îngrijorare pe faţa lui Blamey.
- Nu se simte bine?
- Ba da, cînd am plecat, de dimineaţă, se simţea foarte
bine. îşi drese glasul: Are o mică problemă... deşi pentru cineva
dinafară... Copiii mei vin mîine pentru prima oară să ne facă
o vizită... şi eu nu voi fi acasă, plec pe mare.
Ross aruncă o privire spre uşă. Cum cealaltă dilemă a
lui nu mai era acum în centrul atenţiei, încercă să se concentre
ze asupra celor ce spunea Blamey.
- Vasul Thvnderer e aşteptat să sosească la Falmouth
în seara asta sau mîine de dimineaţă. James a lipsit doi ani...
Eu eram sigur că voi fi acasă toată săptămîna; de aceea am
invitat-o pe fiica mea, care pînă acum a refuzat să vină - cred
că din timiditate, nu altceva - să ne facă o vizită în acelaşi
timp. Dar noaptea trecută vasul Arwenack s-a ciocnit de o
epavă şi are nevoie de reparaţii la proră. Deci Caroline trebuie
să plece în locul lui mîine.
. Ross nu mai avea timp şi se apropia momentul hotărîrii
cruciale. Dîndu-şi seama plin de nelinişte de celelalte probleme
care-1 aşteptau şi care îi trecuseră cu iuţeală prin faţa ochilor
şi prin minte, se gîndi la cealaltă situaţie explozivă care îl
ameninţa. în cei şapte ani care trecuseră, Francis şi Blamey
nu se întîlniseră decît ca să se certe. Trebuia să-l prevină pe
Blamey, să-l îndepărteze. Şi totuşi... dacă el făcuse acel gest
WINSTON GRAHAM 338
de încredere, înţelegere şi iertare dîndu-i mîna, atunci şi alt

cineva ar putea să facă la fel.
I se adresă brusc, aproape aspru:
- In călătoriile dumitale ai văzut ceva din Europa. Care
sînt perspectivele de pace9
Blamey se opri din explicaţiile lui.
- Ce spuneţi9 In afară de Lisabona, n-am prea văzut
mult din Europa. Dar am aflat multe. E o placă de rezonanţă.
Nelinişte peste tot.
- Din cauza Franţei9
- Din cauza partidelor revoluţionare. Apar pretutindeni,
încurajate de francezi. Vreau să spun de francezii care trăiesc
în Germania, Austria şi Portugalia, care datorează supunere
numai Parisului, am putea spune. Asta-i pericolul, pentru că,
dacă ar izbucni războiul; aceştia vor fi de partea Franţei şi
împotriva concetăţenilor lor.
- Există astfel de partide în Anglia, dar cred că fac mult
zgom ot pentai nimic.
- în Anglia, da. Prin alte părţi nu sînt atît de sigur.
- Şi francezii ce simt?
Blamey ridică din umeri:
- Se cunoaşte atitudinea celor ce au emigrat, desigur.
Dar dacă situaţia în ţară va deveni intolerabilă, eu aş crede că...
Se opri. Intrase Francis.
Era întuneric în sala joasă a hanului, după lumina de
afară, şi Francis nu-1 văzu decît pe Ross. Se îndreptă spre
masa lui zîmbind.
- Ei, aud că te-ai luat la joacă cu George! Ţi-a lăsat un
semn. Dar am aflat că el şi-a scrîntit umărul şi că de-abia se
ţine pe picioare. Care a fost scînteia care.. .9
339 ZILE ZBUCIUMATE
în momentul acela Francis îl văzu pe Blamey şi se opri

brusc. Blamey se ridică zburlindu-se ca un cîine gata să se
ia la harţă.
Şi deodată pentru Ross situaţia se limpezi. Segmentele
disparate ale propriei lui probleme deveniră convergente dato
rită acestei noi situaţii în care el nu era decît un simplu spec
tator. Dacă ar fi avut timp să se gîndească, i s-ar fi părut că
simplifică prea mult lucrurile., dar trecuse timpul ca să se mai
gîndească. Pentru Francis sosise proba focului... Iartă-ne,
Doamne, greşelile noastre...
- Qumnecita!... spuse Francis.
Ross se ridică.
- Stai jos, Francis. Am să-ţi comand ceva de băut.
Toată vechea lui aroganţă îi reapăru pe figură:
- Mulţumesc, nu vreau să te deranjez cînd eşti în com
pania dumnealui..
- Acum e ultimul moment ca să ştergem trecutul, rosti
Ross. Ceva în vocea lui îi atrase atenţia lui Francis. Se uită la
Ross şi Ross se uită la el. Se înroşi la faţă şi ezită.
Stingherit, Blamey se uită şi el încruntat la Ross. Semni
ficaţia importantă a momentului le devenise clară amîndurora.
Nici unul nu vorbi cît timp chelnerul care îl condusese pe
Francis rămase lîngă masă, aşteptînd un bacşiş. Ross i-1 dădu
şi comandă coniac. Omul plecă şi cei trei bărbaţi rămaseră singuri.
- Cearta nu a pornit de la mine, spuse Blamey.
Francis şterse un fir de praf de pe manşetă şi înghiţi în sec.
- Sora mea, spuse el cu amărăciune, pare să aprecieze
noua ei viaţă.
- Aşa şi trebuie, interveni Ross E natural ca o femeie
WINSTON GRAHAM 340
să se căsătorească şi nu putem să tot scormonim trecutul parcă

am fi nişte cocoşi care scormonesc o grămadă de bălegar.
- In orice caz, ea nu ţine seama de aprobarea sau dez
aprobarea mea...
- Ar fi şi mai fericită dacă ne-am împăca, spuse Blamey.
E motivul pentru care şi eu doresc acelaşi lucru.
Blamey vorbise frumos. Francis se uită prin sală la chel
nerul care se întorcea şi îşi vîrî mîinile în buzunare ca şi cum
ar fi căutat ceva.
- Dacă aşa stau lucrurile...
Chelnerul le aduse băuturile şi plecă. Ross se uită încrun
tat la ceilalţi doi bărbaţi. Rana de pe frunte, deasupra cigatricei
albe, părea şi mai roşie. Nu mai spuse nimic. Era rîndul lor
acum. Depindea de ei să găsească cuvintele potrivite; dacă
nu, însemna că a terminat cu ei amîndoi pentru totdeauna.
Aşa cum se aştepta, Francis facu gestul hotărîtor. Se
aşeză pe braţul scaunului şi ndică paharul.
- Toţi cei din familia W arleggan vor fi furioşi după
ciocnirea asta dintre voi, Ross. Şi mie mi-ar fi fost poftă să
mă bat cu George, dar n-am avut ocazia. Se uită la Blamey şi
păru că se forţează să vorbească: Poate că n-ai aflat ce s-a
întîmplat. Ross şi G eorge W arleggan s-au întîlnit pe scară la
hanul „Leul Roşu“ şi Ross l-a luat în' braţe cu atîta putere
cum nu s-a mai văzut prin părţile astea de mai bine de un an
şi l-a aruncat pe scări în jos. Vuieşte tot oraşul. Se uită Ia
Ross: E adevărat ce spun, nu?
- Un pic cam exagerat, dar în esenţă e corect.
Blamey se aşezase iar pe scaun. Invîrtea paharul în mînă,
dar nu bea.
- Verity mi-a vorbit despre o neînţelegere. Dar care a
fost cauza certei de azi?
341 ZILE ZBUCIUMATE
Ross se uită la pendulă. Era aproape cinci.

- Nu mi-a plăcut cravata lui.
*
Demelza prinsese doi peşti mici care probabil că nu se

pricepeau la nadă, pentru că în general peştii nu muşcau. Ea
nu le găsea nici o vină; nada mirosea prea u n t chiar şi pentru
scrumbii. După un timp se hotărî să renunţe şi aruncă înapoi
în apă peştii pe care-i prinsese. Erau atît de mici încît nu merita
să fie interogată sau chiar certată pentru atîta lucru.
Uitîndu-se spre ţărm, observă că ancora se deplasase,
pentru că barca ieşise aproape din golf şi ţărmul părea mai
departe ca de obicei. Era o privelişte plăcută: faleza joasă,
neagră, curba formată de plajă, pietrişul şi vegetaţia săracă
unde pîrîul Mellingey se vărsa în măre. Se puteau vedea
valurile umflîndu-se şi trecînd peste stînci în drumul lor spre
plaja de la Hendrawna.
Demelza se duse la capătul bărcii şi trase ancora înăun
tru. Apoi se întoarse la vîsle, cu faţa îndreptată spre mare.
începu să vîslească; curînd avea să fie acasă.
Se întreba cum mergeau oare treburile lui Ross la Truro.
Această hotărîre riscantă cu privire la Wheal Grace fusese
luată fară ca ea să ştie şi, deşi n-ar fi criticat-o odată luată, ea
nu o aprobase niciodată. Mina aceasta era un salt în necunos
cut, o încercare ce ar putea da greş; era o afacere pe care ţi-ai
putea-o permite dacă ai avea o mie de lire cu care n-ai avea
ce face, nu cînd eşti dator vîndut.
Simţea vîntul bătînd puternic şi barca era atît de uşoară
plutind deasupra apei încît vîntul putea să o împingă în ajtă
direcţie. Uitîndu-se înapoi, spre ţărm, încercă de mai multe
ori să corecteze cursul. A treia oară începu să se neliniştească
văzînd că nu se apropie de ţărm. Pînă acum nu vîslise cu
WINSTON GRAHAM 342
toată puterea, nu-şi încordase trupul, ştiind că trebuie să fie

prudentă, dar acum începu să tragă mai tare la vîsle şi o
încuraja faptul câ simţea cum barca răspunde la eforturile ei,
cu toate că marea începea să se umfle.
Cîteodată bănuia - dîndu-şi totodată seama că nu e
cinstit din partea ei - că, deschizînd o nouă mină, Ross se
lăsase influenţat de resentimentele lui faţă de familia W arleg
gan. Dorinţa lui de a scăpa de imixtiunea lor, credea ea, dusese
la un optimism exagerat cu privire la posibilităţile minei Wheal
Grace. Cît despre Francis, ştia că şi el e un jucător care riscă,
dar un jucător mult mai puţin abil decît Ross, aşa că partici
parea lui nu o liniştea deloc. Cît despre ceilalţi, situaţia lor
era diferită. Henshawe risca o sută de lire, lucru pe care putea
să şi-l permită. Cei doi tineri ingineri de la Redru'th urmau să
fie plătiţi pentru motor pe măsură ce îl fabricau. Muncitorii
în acord şi cei ce sfarîmau minereul erau plătiţi cu luna. Cei
care lucrau în parte contribuiau doar cu timpul şi efortul lor.
Cei doi Poldark riscau tot restul.
Vîslea de două, trei minute, convinsă că înaintează spre
mal, dar uitîndu-se în jur văzu câ înaintase pe diagonală şi se
îndrepta spre stîncile ascuţite de la Damsel Point. Se aflau la
o distanţă de numai cincisprezece sau optsprezece picioare şi
valurile se rostogoleau şi se spărgeau în jurul lor, nu prea
mari, dar destul pentru a sparge fundul bărcii. Vira repede,
dar pierdu mult din terenul cîştigat. Cînd începu iar să vîslească
în linie dreaptă, se simţi rău. La început crezu că era rău de
mare. Apoi îşi dădu seama că trebuie să fie altceva.
Sus, pe faleză, cîteva stăncuţe şi cîteva ciori se certau.
Aripile lor negre fluturau lucind în soare. Cerul era de un
albastru palid, cu cîteva şuviţe subţiri de nori luminate de
343 ZILE ZBUCIUMATE
soare, tîrîndu-se încet dinspre sud. Demelza începu iar să vîs-

lească cu toată puterea, ştiind că de efortul ei depindea scăpa
rea. La rădăcina părului, pe frunte îi apărură broboane de
sudoare. Strîngea tare buzele, iar ochii i se împăienjeneau.
Se gîndea: Eu sînt de vină, numai eu. Ori reuşesc
singură, ori mă duc la fund. Ce va zice Ross cînd se va întoarce
acasă? Se gîndi un minut că trebuie să renunţe, să nu mai
vîslească, că trebuie să-şi sacrifice viaţa. Rămase cu capul
plecat un minut, două, ascultînd vuietul mării, dar continuă
să vîslească. I se părea că un monstru o ţine strîns încleştată,
împiedicînd-o să respire, cînd deodată senzaţia aceasta dis
păru. Plaja se vedea mai aproape acum; o atrăgea ca un
miraj, cu nisipul ei uscat şi salvator, cu promisiunea căminului
ei aproape.
Ciorile zburară jos, peste capul ei, gonite de stăncuţele
care, victorioase, îşi reluau în stăpîmre cuiburile scobite în
peretele înalt al falezei.
Vîsli mai departe, dar monstrul revenea, gata să se
repeadă. Se gîndi că Ross va fi acasă la şapte. N-am să ajung
acasă pînă atunci, n-am să mai ajung niciodată. Dar trebuie
să ajung, altfel n-are să aibă cui să-i povestească despre mină.
Wheal Grace. Grace, numele mamei lui. Numele ăsta le pur
tase noroc odată. Poate şi acum. Casa fusese construită din
beneficii. Se cîştiga bine cu exploatarea minelor în trecut.
Trenwith fusese ridicată cu dividendele de la Grambler; Tehidy
cu cele de la Dolcoath; jum ătate din conacele din Cornwall
fuseseră construite în acelaşi fel. Dar şi destui bani se pierdu
seră tot de pe urma minelor.
Vîntul se înteţea, refluxul împingea barca uşoară spre
larg. Poate că o va zări cineva, cineva care s-ar afla atunci pe
WINSTON GRAHAM 344
faleză. Sau dacă va lăsa barca să plutească la întîmplare, o va

zări cineva de pe vasele de pescuit de la St. Ann. Atîta timp
cît mai trăia...
Pe neaşteptate, un val se sparse sub barcă şi vîsla ieşi
din apă; barca înaintă ca şi cum ar fi vîslit braţe de şase ori
mai puternice. Se întoarse şi văzu că a ajuns aproape de mal,
lîngă pîrîu, unde golful era mai puţin adăpostit şi valurile mai
puternice. Spera totuşi să reuşească. încercă să îndrepte barca
spre ţărm, dar un nou val o izbi, întorcînd-o pe o parte, gata
s-o răstoarne. Apoi se rostogoli pe plajă şi o lăsă să cadă pe
pietre înainte de a se suge înapoi cu un huruit puternic. D e
melza sări în apă înainte ca un alt val să se spargă şi se agăţă
cu mîinile de barcă, încercînd instinctiv că o tragă pe mal.
Efortul, prea mare pentru puterile ei* îi tăie răsuflarea. Dădu
drumul bărcii. Simţea în acelaşi timp că se lovise. Se zbătu să
înainteze printre valurile care se retrăgeau şi se trezi în
genunchi pe păm înt solid. M onstrul se în to arse şi D em elza
se ghemui la păm înt, incapabilă să se mişte, în strînsoarea
lui cumplită.
Trecură puţine minute. Valurile îşi continuau mişcarea
lor ritmată; dar soarele se ascunsese după un nor. Lipsit de
culoarea lui obişnuită, golful părea acum părăginit şi rece, iar
marea primejdioasă. Undeva, cam pe la jum ătatea golfului,
barca zăcea răsturnată, fară vîsle, cu fundul spart.
Demelza se mişcă şi se ridică de jos. Era udă pîn^ la
piele şi de-abia se ţinea pe picioare. îşi stoarse fusta şi bluza
de apă şi începu să urce şchiopătînd dealul, îndreptîndu-se
spre casă.
Capitolul X III
A
n după-amiaza următoare, Verity şedea la
Î fereastra casei ei cu vedere spre portul
Falmouth, aşteptînd sosirea diligenţei de laPlymouth. Chiar
cu Andrew lîngă ea s-ar fi temut de întîlnirea cu copiii. în
absenţa lui avea momente de panică, temîndu-se că nu va
putea face faţă situaţiei. îşi reveneajnsă, spunîndu-şi că cei
doi tineri, care nici măcar nu aveau douăzeci de ani, nu puteau
decît să-i inspire puţină stînjeneală.
Deşi James se afla probabil în oraş de cîteva ore, încă
nu-şi făcuse apariţia. Se uită la ceas şi în acelaşi moment auzi
clar sunetul cornului. De unde şedea ea, nu putea vedea dili-
genţa, dar şi-o imagina jntrînd în curtea hanului, caii acoperiţi
de spumă, pasagerii coborînd, clopoţeii sunînd, marinarii stînd
în uşa hanului şi căscînd, omul pe care-1 trimisese să o întîm-
pine pe Esther scrutînd atent feţele ca s-o recunoască, încerca
şi ea să şi-o imagineze pe Esther, fata, aproape femeie, cea
din miniatură, dar mai mare acum cu cinci ani.
Venty se privi în oglindă, rotindu-se în toate părţile. îi
va părea fetei bătrînă, demodată, de fapt o uzurpatoare. Tine
reţea era fără milă în sentinţele ei; îşi avea propriile ei criterii
WINSTON GRAHAM 346
intransigente de judecată şi nu învăţase încă destul ca să ştie

că timpul îi va dem onstra că sînt arbitrare. Auzi clopoţelul de
la intrare sunînd; respiră adînc şi coborî: Servitoail era la
uşă, îm preună cu o fată înaltă şi subţire.
- Eşti Esther, nu9 Intră, draga mea. .Aşteptam cu plăcere
să te cunosc. Cred că eşti obosită. Du bagajul sus, Masters.
Ştii în ce cam eră9 Poftim înăuntru, draga mea.
Avea o înfăţişare rece. Umerii obrajilor uşor proem i
nenţi, ochi cenuşii, frumoşi, privirea dreaptă, vag ostilă.
- Doamna Stevens e în pat, bolnavă, o supără stomacul,
explică Verity. E aşa de cîteva săptămîni. Am pregătit masa, e gata.
- Mulţumesc, doamnă. Pot să mă duc întîi în camera mea9
- D esig u r Poţi coborî cînd doreşti
Singură în salonul de la etaj', Verity se duse la fereastră..
Nici o căldură. Oare felul cum o întîmpinase sunase fals9
O navă poştală cu trei catarge îşi desfăşură pînzele
înaintînd încet printre celelalte vase. Se îndrepta spre larg
profitînd de primul reflux. Era Perenii, nava căpitanului
Buckingham. Pleca în Indiile de Vest. Verity se aşeză pe un
scaun, luă broderia în mînă şi încercă să lucreze. Să aştepte
calm, să n-o forţeze. Prietenia va veni de la sine. Ea, Verity,
era mai în vîrstă, persoana matură care trebuia să dea tonul,
să creeze, pe timpul şederii fetei, atmosfera potrivită.
Estherîntîrzie mult în camera ei. Cînd se întoarse, arăta
altfel, mai matură fară bonetă pe cap. Verity se ridică.
- Am pus masa aici, Esther. întotdeauna mănînc aici
cînd sînt singură pentru că îmi place să privesc vasele din port.
- Da, doamnă. Ochii aceia. Privirea aceea directă, rece.
Ce ascundea oare? Frică? Nu cumva ostilitate?
- Tatăl tău a fost foarte dezamăgit cînd a aflat că trebuie
să plece. Aştepta momentul acesta de atîta vreme!
347 ZILE ZBUCIUMATE
- Nu mi s-a spus că tata nu va fi aici decît după ce

m-am urcat în diligenţă.
La masă, fata de-abia gustă din mîncare. Pe faţă i se
vedeau ici-colo cîteva slabe urme de vărsat.
- Ştii că fratele tău e în port, Esther?
- Ştiam că trebuie să sosească. Nu ştiam că e aici.
- Thimderer a ancorat azi-dimineaţă. Tatăl tău a primit
o scrisoare de la el luna trecută, cînd o fregată a adus poşta.
- Da, am aflat şi eu.
Deci băiatul îi scrisese şi surorii lui.
- Cred că a fost plecat cu flota Indiilor de Est. Eşti mul
ţumită la şcoala unde înveţi?
- Da, doamnă. Termin la sfîrşitul anului.
Au stat de vorbă un timp fară a face nici un progres.
Fata para întrebările ca un spadasin care parează atacurile
periculoase. Nu era posibil să te apropii de ea. Cu inima strînsă,
Verity se ridică şi se duse la măsuţa de serviciu ca să taie frip
tura. îşi imagina un sfîrşit de săptămînă de coşmar, terminîn-
du-se cu un eşec total. Esther va pleca şi cînd se va întoarce
Andrew, va afla că a eşuat în încercările ei de apropiere.
- Nu cred că semeni deloc cu tatăl tău, nu-i aşa, dra
ga mea?
Lipsă de reacţia din partea lui Esther o forţase pe Veri
ty să-i pună o astfel de întrebare.
Simţea privirile fetei sfredelind-o.
- Nu, doamnă. Eu semăn cu mama.
- A, n-am ştiut asta... Atunci cred că ai să fii foarte drăguţă.
- M ama era foarte frum oasă, spuse E sther Aş dori
să-i semăn.
Verity ridică privirile şi văzu brusc că oglinda ovală cu
suprafaţa convexă reflecta masa. Fata şedea dreaptă pe scaun,
WINSTON GRAHAIVI 348
îmbrăcată în rochia albă cu volane care-i acopereau umerii

înguşti. Faţa ei exprima un amestec surprinzător de mîndrie
şi resentimente. Lui Verity începu să-i trem ure mîna şi cuţitul
alunecă de pe friptură. Lăsă ochii în jos.
- Desigur, spuse ea, n-am s-o pot înlocui niciodată pe
mama ta, dar sper să mă consideri ca pe o prietenă, o prietenă
care-ţi doreşte binele.
- Ştiţi că tata a omorît-o, nu? întrebă Esther.
Tăcură amîndouă; apoi Verity se întoarse la masă.
- Ştiu tot ceea ce vreau să ştiu. Puse farfuria în faţa
fetei. Ştiu că a fost un accident îngrozitor şi...
- El a omorît-o. De atunci toţi încearcă să mă convingă
că nu e aşa, dar eu ştiu! A făcut închisoare pentru asta, nu9
M ama nu avea rude apropiate. M -au trimis la rudele lui. Au
încercat să-i întineze amintirea, dar n-o să reuşească niciodată.
Ştiu că era bună, că a fost o sfîntă. Ştiu bine!
Verity îşi aduse farfuria ei şi se aşeză la masă! N em ul
ţumirea şi resentimentul o făcură să-i spună cu voce aspră:
- Ştiu că nu este un subiect potrivit de discuţie între
noi. Te rog termină-ţi masa!
- Deci n-am voie să vorbesc despre mama nici în faţa
dumneavoastră, doamnă.
- Ba sigur că ai voie. Numai dacă nu cumva, vorbind
despre mama ta, ai să vorbeşti îm potriva tatălui tău.
- Are cine să vorbească în favoarea lui. M ama nu mă
are decît pe mine.
Inima lui Verity începu să-i bată cu putere.
- E drept şi bine să te gîndeşti la mama ta şi să vorbeşti
de ea. Dar nu e nici drept, nici bine să te gîndeşti mereu la
moartea ei. Aminteşte-ţi de fericirea ei, nu de...
- N-a fost niciodată fericită!
349 ZILE ZBUCIUMATE
Privirile lor se încrucişară.

- De unde ştii asta9 spuse Verity supărată. Cred că tre
buie să ne înţelegem, Esther...
Se întrerupse şi ascultă bătaia puternică din uşa de la
intrare. Nu pot să-l înfrunt şi pe celălalt în seara asta, se gîndi
ea. Ei doi împreună vor... Nu, nu pot,, nu pot.
Esther lăsă privirile în jos:
- E James, spuse ea.
Tăcură amîndouă, ascultînd. Auziră uşa de la intrare
deschizîndu-se, apoi paşi pe scară. Paşii se opriră ezitînd, apoi
se auzi un ciocănit în uşă şi un băiat voinic intră în cameră.
Mai brunet decît sora lui, părul ondulat, ochii căprui; purta o
uniformă elegantă de elev ofiţer.
- Ei, mă întrebam dacă e dineva la bord, spuse el cu
voce prea tare. Cum uşa nu era încuiată, am crezut că o să gă
sesc scheletele unui echipaj. Bună ziua, Essie. Ai crescut.
Privirea i se îndreptă spre cealaltă persoană. Presupun că sînteţi...
Făcînd un efort, Verity se ridică:
- Intră James. Te-am aşteptat toată ziua.
Băiatul intră şi închise uşa trîntind-o:
- Sînteţi Miss Verity9
- Am fost, acuma sînt...
- Aha! Ştiu! Pot să vă spun mătuşă? Ar fi un fel de
jumătate de măsură. îmi pare rău că nu l-am găsit şi pe tata
acasă. Dacă aş fi ştiut, i-aş fi cerut căpitanului să se grăbească.
Mă înţeleg bine cu căpitanul, stăm de vorbă, deşi el vorbeşte
mai mult decît mine!
Traversă camera, îşi aruncă şapca pe scaunul de la fe
reastră, o mîngîie pe Esther pe cap, apoi se apropie de Verity
care şedea la masă şi o măsură din cap pînă în picioare. Era
mai înalt decît ea.
WINSTON GRAHAM 350
- Am auzit multe despre dumneata, mătuşă.

O apucă de umeri şi o sărută lîngă ureche; apoi o strînse
în braţe de îi tăie aproape răsuflarea.
- Iertaţi-mă că-mi permit, spuse el, vorbind în gura mare
ca şi cum s-ar fi aflat în mijlocul unei furtuni, dar nu capeţi o
nouă mamă în fiecare zi! Cînd am primit scrisoarea, eram la
Penang, aşa că le-am spus băieţilor: hai să bem un pahar în
cinstea mamei; am o nouă mamă şi e mai bine aşa decît să ai
o nouă nevastă; şi mai mult sprijin şi mai puţine responsabili
tăţi. Nu v-am sens pentru că f t u prea mă pricep la scrisori,
dar de băut în sănătatea dumitale am băut, şi încă cum!
- Mulţumesc, spuse Verity, simţindu-se învăluită de o
căldură nouă.
Băiatul se uită în jur:
- E plăcut să fii iar acasă, deşi pereţii mi se par prea stabili.
Să ştiţi că de aceea se îmbată marinarii imediat ce ajung pe
uscat, ca să simtă iar cum li se mişcă puntea sub picioare,
cum sînt obişnuiţi. Esther dragă, nu te uita aşa acru la mine.
- N u te-ai schimbat deloc, spuse Esther.
Băiatul se întoarse spre Verity şi rîse iar tare.
- Ăsta n-a fost un com plim ent, doam nă. Mai e ceva
de mîncare ’
- Da, cum să nu! spuse Verity. Doamna Stevens e bol
navă în pat. Iţi aduc eu imediat.
- Cobor eu! Asta... dacă ai încredere în mine. D oam na
Stevens n-ar avea.
- D u-te şi adu tot ce doreşti, spuse Verity.
Continuară să mănînce într-o tăcere îngheţată pînă se
întoarse James.
351 ZILE ZBUCIUMATE
*
- N-aţi fost încă pe un vas de război, doam nă9 o întrebă
James, întinzîndu-şi picioarele mulţumit. Poate că aş putea
aranja ceva. Dar nu cred că aţi putea fi luată drept mama mea
adevărată. Nu sînteţi prea tînără. Totuşi mamele vitrege au şi
ele drepturi. Cred că am să pot aranja ceva.
- Poate că ar dori şi Esther să vină.
- Nu, doamnă, mulţumesc.
- Lui Essie nu-i place marea. Păcat pentru ea! Dar cred
că v-aţi simţi foarte bine pe mare.
- Rămîne de văzut, n-am fost niciodată. Zahăr, James?
- Da, zahăr mult, să stea linguriţa dreaptă în ceai. în
ceea ce priveşte navigaţia pe vreme proastă, n-am cunoscut-o
pînă cînd nu am nimerit în mijlocul unui uragan în largul insulelor.
- Zahăr, Esther9
- Mulţumesc.
- Porniserăm în urmărirea unor piraţi malaezi cînd s-a
stricat vremea...
Jam es părea hoţărît să-şi d ucă p o v estea pînă la capăt:
vo rb e a şi sorbea ceai, so rb ea ceai şi vorbea. E sther nu-şi m ani
festase în nici un fel sentim entele faţă de fratele ei; era la fel
de neînduplecată. în ochii ei se citea ostilitatea şi jignirea ca
şi cum dinaintea ei s-ar fi petrecut ceva ruşinos, ca şi cum
lumea era contra ei şi nu aştepta decît ocazia să o tîrască la fund.
... Am legat bine bărcile de salvare, am fixat şi mai bine
tunurile, am închis obloanele din faţa turnurilor de pe puntea
inferioară, apoi am coborît catargul mare pe punte. în sfîrşit
am făcut ce-am putut pentru siguranţa vasului. înţelegeţi ce
vă spun sau explicaţiile mele mai mult vă încurcă9
- Nu înţeleg tot, spuse Verity, dar spune mai departe.
WINSTON GRAHAM 352
- Aşa! Pe la patru dimineaţa s-a dezlănţuit uraganul,

marea cu valurile cît casa! îngrozitor! D upă vreun ceas am
vrut să mă culc, dar cuşeta mea era plină ochi cu apă, aşa că
am zis că-i mai bine pe punte.
James începu să rîdă atît de tare încît toate ornamentele
şi bibelourile din cameră începură să zăngăne. Verity începu
să rîdă şi ea.
- Acum cînd îţi aduci aminte pare ceva de rîs,.dar atunci,
cu valurile alea care puteau îneca o insulă întreagă şi cu vîntul
care urla şi ţipa ca o mie de papagali flămânzi, era cu totul altceva!
- Pe mine vă rog să mă scuzaţi, spuse Esther, am să mă
duc la culcare.
- Te-a obosit călătoria, spuse Verity. Vrei să dormi mai
mult mîine dimineaţă7
- Mulţumesc, dar eu mă scol întotdeauna devreme.
Noapte bună, James. Noapte bună, doamnă.
Din nou Verity o sărută pe obrazul rece şi fata plecă.
- Vă supără dacă fumez, doamnă? spuse James. E un
obicei prost, ştiu.
- Nu mă supără deloc.
- ...Şi atunci căpitanul m-a chem at la pupă şi l-am auzit
spunîndu-i locotenentului: „Văd că nava rezistă bine la furtu
nă, dar trebuie să manevrăm cu atenţie. Du-te şi spune echipa
jului să fie pregătit.“ Nici o pînză n-o să reziste la vîntul ăsta,
a spus locotenentul. Căpitanul i-a răspuns că trebuie să rişte;
vîntul nu mai e chiar atît de tare şi vasul se apropie de Sumatra.
Doamnă, să nu vă faceţi griji cu Essie. Nu e atît de inexplicabilă
cum vrea să pară.
Schimbarea subiectului a fost atît de bruscă încît Verity
zîmbi, dar nu spuse nimic.
- Toată lumea crede că e neprietenoasă; dar jum ătate
353 ZILE ZBUCIUMATE
din comportamentul ei nu e altceva decît prefăcătorie sau

exagerare. Fiecare om vede lucrurile în felul lui; aşa s-ar putea
spune. Ştiţi, desigur, ce s-a întîmplat cu mama. V-aţi putea
închipui că a fost la fel de greu şi pentru ea, şi pentru mine,
dar aţi greşi. Aveam opt ani cînd s-a întîmplat şi Essie nouă.
După un an, cînd eu aveam nouă, am plecat pe mare; m-am
scuturat de toate gîndurile la fel cum şi cea mai mică fregată
se scutură după ce s-a retras valul care i-a inundat puntea.
Dar Esther... Esther e ca un vas fără pînze, pe jum ătate cufun
dat în apă, şi de atunci se tot bălăceşte în ea. In loc să încerce
să uite, ea s-a gîndit tot timpul la cele întîmplate, pînă cînd a
ajuns să facă din mama ei o sfîntă. Ceea ce nu era, nici pe
departe. Să mă ierte Dumnezeu că spun âsta. Şi cînd cunoaşte
pe cineva pentru prima dată, mai ales pe cineva nou-venit în
familie, ca dumneata, tot acest fel al ei de a fi iese la suprafaţă
şi lasă impresia că Esther e un caz dificil. I-am mai spus tatălui
meu că Esther'are nevoie de cineva s-o pună pe calea cea
bună. Nimeni nu poate naviga în siguranţă dacă fundul co
răbiei e nesigur - iertaţi-mi expresia, mătuşă, dacă vi se pare
prea grosolană. Dar, ascultaţi ce vă spun eu, cu timpul o
să-şi revină1
Verity se juca cu paharul; îl puse pe masă, se uită apoi
lung la mîinile ei
- Sînt atît de fericită, James, că ai venit. Sînt fericită că
ne-am împrietenit atît de repede. Sînt atît de fericită încît...
Se opri înecîndu-se.
Băiatul rîse, un rîs tineresc.
- Se pare că îmi voi petrece cea mai mare parte din
permisie îngnjindu-te, mătuşă.
Se auzi iar un ciocănit la uşa de la intrare.
WINSTON GRAHAM 354
- Mai ai şi alţi fraţi sau surori? întrebă Verity.

- N-am idee, deşi ce ne-am mai distra! Rămîneţi aici,
pe punte, doamnă. M ă duc să văd cine este.
James coborî scările. Verity se duse la fereastră. Se întu
neca şi peste port se strînseseră nori. Trei vase de pescuit,
unul cu pînze de culoarea aramei şi două cu pînzele albe,
intrau în port alunecînd pe apă liniştit ca lebedele, întorcîn-
du-se acasă la odihnă. Nu-1 recunoscu pe bărbatul de la uşă.
Venise călare.
James urcă scările cîte patru trepte odată.
- E un om cu o scrisoare pentru dumneavoastră. Vrea
să v-o înmîneze personal. Spune că se numeşte Gimlett.
Gimlett. Servitorul lui Ross. Demelza...
- Oh! exclamă ea şi zbură pe scări în jos.
- Doamna BJamey0
v - Da. Ai un mesaj pentru mine9
- O scrisoare, doamnă. Domnul căpitan Poldark mi-a
spus să v-o dau în mînă.
Cu degetele tremurînde şi plină de nelinişte, Verity rupse
sigiliul şi o deschise. Scrisoarea era foarte scurtă.
Dragă Verity,
Avem un fiu. S-a născut ieri seară, după un m o
ment greu, dar am îndoi se sim t bine. Numele lui
este Jeremy. Am vrut ca tu să f i i p rim a care să afle,
Ross.
Capitolul X IV
aN am paraavealoc o mică petrecere. Ve

L niseră Francis cu Elizabeth, Andrew Bla-
mey cu Verity şi Dwight Enys, care acum aproape că făcea
parte din familie. Nu sărbătoreau botezul lui Jeremy. pentru
că era natural să evite orice ar fi reamintit de Julia. Inaugurau
deschiderea minei Wheal Grace... primii oameni angajaţi,
primii bulgări de minereu sfarîmaţi. Demelza, slăbită şi cu un
copil firav, lăsase toate pregătirile în grija lui Gimlett şi a
soţiei sale, care se descurcaseră destul de bine: peşte în sos de
stridii, şuncă, friptură de vacă şi de porc, doi curcani mici,
iepure de casă fript. Urma o budincă, tarte şi plăcinte, mere,
măsline, migdale şi stafide ca desert. Uitîndu-se pe masă De
melza se gîndea: E mult mai mult decît ne putem'permite,
dar nu e cazul să te zgîrceşti într-o asemenea ocazie.
Trecuse aproape o lună de cînd ajunsese în ziua aceea
acasă, udă pînă la piele şi extenuată. Nu se vedea nimeni pe
nicăieri; cei ce o supravegheau de obicei dispăruseră cînd era
mai mare nevoie de ei; casa goală o înspăimînta; în grădină
foşneau frunzele prin copaci şi cel mai apropiat ajutor se afla
la cel puţin o jumătate de milă depărtare. I se părea acum că
WINSTON GRAHAM 356
trecuse un an de cînd se luptase să ajungă din bucătărie în

camera de zi, cu mîinile pline de hîrtii şi surcele ca să aprindă
focul. Puţin mai tîrziu, Jane Gimlett o găsise ghem uită pe un
scaun, ţeapănă, în camera plină de fum. L-au trimis în fugă
pe Cobbledick după doctorul Enys şi avusese norocul să-l
găsească acasă. Ross se întorsese la ora şapte, foarte curînd
după ce se născuse Jeremy. Dwight era foarte îngrijorat de
starea în care se aflau şi mama şi copilul. _
Dar toate astea trecuseră şi supravieţuiră amîndoi, deşi
starea sănătăţii lui Jeremy nu era încă satisfăcătoare. Copilul
era foarte deosebit de Julia, care din primele momente îşi
impusese pretenţia de a fi considerată o permanenţă. Poate
că era un semn, se gîndea Demelza, că acest copil slăbuţ va
supravieţui, pe cînd fetiţa aceea robustă murise.
în timpul mesei au discutat despre o carte numită The
Rights o f Mart (Drepturile omului), în care un ateu, Tom
Paine, pleda pentru înfiinţarea unui parlament al naţiunilor
care să împiedice izbucnirea războaielor şi pentru alte reforme
radicale, dar Demelza nu-i mai asculta prea atentă. Ea se
gîndea: Deci Francis şi Andrew Blamey stau în sfîrşit la aceeaşi
masă; nu e încă o împăcare definitivă, dar, desigur, va urma
şi asta cînd se vor cunoaşte mai bine, la fel cum s-a întîmplat
şi cu Ross şi Francis. Şi Verity va putea veni oricînd la Tren-
with, va dispărea şi ostilitatea dintre ei.
Şi Elizabeth... Elizabeth înfloreşte din zi în zi, a avut
un an mai bun. Prin contrast, eu arăt neîngrijită şi demodată,
palidă ca ceara de atîta stat în casă. Nu sînt o gazdă bună, şi
nici un bărbat nu mă găseşte atrăgătoare. Nu-i de mirare că
Ross se uită la ea cu interes. Ea nu-1 mai iubeşte pe Francis,
dar e mai mulţumită aşa.
357 ZILE ZBUCIUMATE
Şi Dwight? Pare fericit că e cu noi. Ce bine că a plecat

Caroline Penvenen; era ceva între ei. Ar trebui să se însoare
cu Joan Pascoe, care e foarte bogată şi totuşi nu se consideră
superioară lui.
Şi eu...?
Au băut pentru prosperitatea minei celei noi, şi cînd s-au
reaşezat, s-a lăsat iar tăcerea. Supravieţuirea întregii familii
Poldark depindea acum de cum va merge mina, de prospe
ritatea ei. Gîndul acesta o liniştea. Cel puţin de data asta sîntem
toţi împreună. Şi Jeremy e alături, mă aşteaptă şi a început să
mă cunoască. Şi cel puţin pentru un timp Ross va fi mulţumit
văzînd că treaba a pornit bine. Se întrebă dacă venise mom en
tul să se ridice de la masă şi să lase bărbaţii singuri să bea şi să
"discute între ei. Şi dacă da, ce trebuia să facă? Să se ridice şi
apoi să v6rbească, sau să vorbească înainte de a se ridica de
la masă? Luîndu-i-o înainte, Francis se ridică el.
- Toasturile sînt plictisitoare chiar şi în m om entele
cele mai plăcute. Eu, care nu am fost niciodată mare am ator
de toasturi, am chef acum să rostesc unul în cinstea stăpînei
casei, Demelza.
Luată prin surprindere, Demelza, pentru prima dată în
viaţa ei, se înroşi pînă la rădăcina părului.
- Nu, nu! exclamă ea. N-ar fi deloc potrivit.
Toţi începură să vorbească odată, şi Demelza îl auzi pe
Andrew Blamey luînd partea vechiului său duşman şi spunînd:
- Ba este foarte potrivit! şi ceilalţi aprobară, Elizabeth
cu o secundă mai tîrziu decît ei. Apoi toţi îşi îndreptară privirile
spre Ross, care se uită la ei şi spuse zîmbind:
- Demelza nu are dreptate. De mult ar fi fost binevenit
un discurs în cinstea ei Mulţumesc, Francis.
WINSTON GRAHAM 358
încurajat, Francis se juca puţin cu paharul şi se uită la

ea, peste masă, puţin stînjemt, dar hotărît.
- Nu m-am priceput niciodată să ţin discursuri, dar iată
ce am de spus: Demelza a apărut printre noi aproape fară să
ne dăm seama. Dar cu timpul toţi am început să simţim pre
zenţa ei. Nimeni dintre noi, cu excepţia tînărului Enys aici de
faţă, nu ar putea susţine că nu a avut de profitat de pe urma
venirii ei. Acesta e adevărul şi nimic mai mult' Dacă n-ar fi
fost ea, azi n-am fi fost toţi îm preună şi dacă e meritul cuiva
că sîntem o familie unită, atunci meritul nu e al familiei, ci al
ei. în lumea asta n-are importanţă unde te-ai născut, are impor
tanţă ceea ce faci. Merită toată cinstea cel ce ştie cum să se
poarte. Să bem deci în cinstea Demelzei, o doamnă în adevă
ratul înţeles al cuvîntului!
Venite din partea lui Francis, aceste cuvinte însemnau
mult. Adînc impresionată, Demelza rămase uitîndu-se la cei
lalţi care ridicaseră paharul în cinstea ei. Cînd au terminat,
toţi aşteptau în tăcere ca ea să spună ceva.
Demelza clipi din ochi uitîndu-se la vinul purpuriu din
paharul ei şi spuse cu voce înceată:
- Dacă am făcut ceva bun pentru familie... atunci uita
ţi-vă ce aţi făcut voi din mine.
Afară, Garrick lătra gonind un pescăruş de pe iarbă. .Ar
fi putut să-l trezească pe Jeremy. Toţi păreau să aştepte ca ea
să mai spună ceva. Cîteva cuvinte din slujba pe care se dusese
să o asculte la biserica din Bodmin îi veniră în minte:
- Am urm at îndem nurile şi am îm plinit dorinţele ini
mii mele!
Verity o mîngîie pe mînă:
- De aceea te iubim.
359 ZILE ZBUCIUMATE
*
Cînd petrecerea s-a terminat, Ross a plecat cu oaspeţii
sa-i conducă o parte din drum. Demelza fiind convalescentă,
a rămas acasă. După ce i-a văzut trecînd rîul în lumina razelor
piezişe ale soarelui, a intrat înapoi în casă şi s-a uitat atentă la
copilul care dormea.
Era micuţ, nu semăna cu Julia, brunet, vioi, slăbuţ, cu
trăsături delicate. Deosebirea era ciudată. Poate că reflecta
într-un fel împrejurările schimbate în care fusese conceput şi
în care se născuse. Demelza se gîndea: „Sînt mulţumită. Poate
că nu sînt fericită ca acum doi ani, pentru că Ross tot mă mai
îngrijorează; dar sînt mulţumită.“ Putea oare cere mai mult9
Trecuseră toţi prin multe primejdii. Viitorul era nesigur, plin
de ameninţări. Mina putea să fie un eşec, Jeremy ar fi putut
să moară într-un acces de convulsii, cum murise copilul cel
mai mic al lui Martin, Ross ar putea să fugă cu Elizabeth, sau
contrabanda cu marfa descărcată în golful Nampara ar fi putut
fi descoperită de vameşi. Dar nu e viitorul, viitorul oricui,
plin de riscuri şi primejdii de tot felul? Singurul lucru sigur
este moartea. Atîta timp cît vrei să trăieşti, trebuie să accepţi
riscurile. Ea le acceptase...
După ce îşi conduse oaspeţii, Ross se întoarse încet
acasă, singur. Pîrîul curgea bolborosind la vale, pe lîngă el,
părînd să adauge un comentariu satiric gîndurilor lui.
Jocul începuse, lupta continua. Porneau în această aven
tură în pofida împrejurărilor nefavorabile şi a greutăţilor pe
care ar fi putut să le facă familia Warleggan. George nu ieşise
din casă o săptămînă după ce căzuse şi se vorbea de intenţia
lui de a-1 da în judecată pe Ross sub acuzaţia de acte de violen
ţă. Dar nu făcuse nimic. Socotea că felul în care se comportase
WINSTON GRAHAM 360
n-a fost destul de demn ca să-l facă public. Nici cauza pentru
care se certaseră nu era cunoscută de toată lumea, aşa cum
îşi închipuise Ross. La început nu-şi dăduse seama că W arleg
gan cu ai săi ar fi apărut într-o lumină nefavorabilă din punct
de vedere moral dacă l-ar fi acuzat pe Francis de vreo
tranzacţie cu ei. Reputaţia lor de oameni de afaceri corecţi ar
fi fost atinsă, lucru pe care nu l-ar fi dorit. Era de asemenea
evident că şi George se pierduse cu firea în ziua aceea şi că
încercase să învenineze prietenia renăscută dintre cei doi veri
cu cea mai crudă acuzaţie pe care o putea face. (Şi aproa
pe izbutise!)
Era sigur că Francis nu ştia încă nimic despre cAiza
scandalului - deşi săptămîna trecută se plînsese de răceala cu
care îl primiseră mai multe persoane cu care avea probleme
de rezolvat la Truro. Un zvon rău odată răspîndit, cu greu se
mai stinge. Poate să mocnească un timp înăbuşit şi să izbuc
nească iar cu putere cînd te aştepţi mai puţin. Dacă ar ajunge
la urechile Iui Francis, ar putea să devină o ameninţare pentru
noua lor asociere
Ross aaincă o privire spre primele semne de activitate
în jurul ruinelor de la Wheal Grace: cîteva barăci urîte, o
grămadă de pietre, un munte de ierburi tăiate, un car, un
drum nou în susul dealului. Nimic frumos; în douăsprezece
luni. întregul deal va fi desfigurat. Dar pentru cineva care
avea mineritul in sînge, desfigurarea aceasta era o atracţie.'
Întrebarea era ce se va descoperi în următoarele douăsprezece
luni9 Ce se va vedea aici9 încă un coş pe care nu va ieşi fum,
magazii goale, iarbă crescută pe potecile croite de catîri, o
maşină ruginită şi abandonată? Totul părea să arate că aşa
ar putea fi.
361 ZILE ZBUCIUMATE
Două lucruri îi puteau salva pe cei doi veri Pojdark şi

casele lor. Primul era un filon bogat în cupru la o adîncime
uşor de exploatat. Al doilea - o creştere masivă a preţului
minereului care să ajungă la treizeci sau patruzeci de lire tona.
Ross mizase pe amîndouă. Pentru primul se baza mai ales pe
comentariile lui M ark Daniel, auzite în noaptea aceea de au
gust, acum doi ani. M ark n-ar fi fost atît de impresionat - mai
ales în situaţia în care se afla - fară un motiv valabil.
Pentru a doua eventualitate - creşterea preţului - riscul
era şi mai mare. Dincolo de Canalul Mînecii, ţara vecină era
cuprinsă de febra revoluţionară. Cît timp o va ţine închisă
înăuntrul hotarelor propriului ei teritoriu9 Dacă războiul izbuc
nea în Europa, Anglia ar fi putut să stea deoparte. Canalul
era zidul de apărare cel mai sigur. Dar nu putea sta deoparte
neînarmată. O ţară care n-are cu ce să se apere ar fi o ţară
fără nici o putere. O ţară care se înarmează are nevoie de
aramă pentru armele ei.
Aceasta era a d o u a eventuală şansă.
în lum ina înserăm , aerul era greu de ceaţă. P ăm întu l
reavăn degaja un miros plăcut, puternic; o mierlă ciripea fară
încetare, c o c o ţa tă pe un trunchi căzut; ieşea fum pe coşul
unei case, înco lăcindu -se încet, ca un vierme, acu m că vîntul
nu-1 grăbea. în depărtare, un stol cenuşiu de pescăaişi se rotea
d easup ra plajei de la H endraw na.
Da, se gîndea Ross, aceasta era a d ou a eventuală şansă.
Se aprop ie încet de grădina din faţa casei. La uşă se
opri ca să m iroasă parfum ul liliacului, în tr-o zi sau d o u ă va fi
în plină floare. Fiinţele u m an e sînt creaturi o a rb e şi nebune,
se g îndea el, veşnic m ergînd nesigure ca nişte dansatori p e
sîrmă, co n d a m n a te să recurgă la tot felul de schim bări şi e x p e
WINSTON GRAHAM 362
diente pentru a-şi menţine echilibrul, neputînd să prevadă nici

măcar ceea ce acţiunile de azi vor aduce mîine. Cum poţi
atunci să-ţi faci planuri cu un an înainte9 Cum poţi influenţa
imprevizibilul9
Un fluture se aşeză pe o floare şi rămase un moment în
echilibru, cu aripile întinse, tremurînd. Nimeni din afară nu
ar mişca un deget ca să-l ajute, pe el sau planurile sale, o ştia
prea bine!
Era ca şi cum s-ar fi rugat în numele fluturelui ca soarele
să nu mai apună sau ca furtuna care se pregătea să nu se mai
dezlănţuie. In liniştea propriilor lui forţe, ale strădaniilor lui,
accepta provocarea. S-ar putea ca mai tîrziu, amintindu-şi de
această zi, să o considere drept începutul prosperităţii lui sau
să vadă în ea o ultimăîncercare de a evita ruina totală. Pornea
pe un drum greu. Nimeni nu putea prevedea care va fi urmarea
în casă se simţea mişcare şi, de unde se afla, Ross o
văzu pe Demelza intrînd în camera de zi, cu lucruri de ale
copilului în braţe pe care le întinse la uscat în faţa focului.
Era preocupată, gînditoare, atentă, dar nu la ce făcea. înţelese
că în lupta şi neliniştea din următoarele cîteva luni nu va fi
singur. Demelza va duce greul alături de el. îl ducea deja.
Intră în casă ca să fie alături de ea.
îs c o Sfîrşit
Tiparul executat sub comanda nr. 50 442
Regia Autonomă a Imprimeriilor
Imprimeria „COR£SI“ Bucureşti
România
Ross Poldark trăieşte cele mai grele Momente
ale vieţii sale. Acuzat că ar jft provocat
naufragiul a două nave în scop de jaf, este tîrît
într-un lung şi stresant proces.
în ciuda dificultăţilor ce le marchează căsnicia,

.Demelza încearcă din toate puterile să îşi
sprijine soţul. Există, însă, destui duşmani care
ar fi fericiţi să-l vadă condamnat pe Ross, mai
ales puternicul bancher George Warleggan. f
Duşmănia acestuia cu Ross, pe care îl considera
rivalul său cel mai de temut, creşte în intensitate
şi se adaugă celorlalte dificultăţi pe care în cele
din urmă Ross şi Demelza reuşesc să le
depăşească.
\ , ; /: ' - -Y - ■' / /
EDITURA ORIZONTURI
Lei 4000

Seria Poldark - Winston Graham PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Seria Poldark - Winston Graham PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

nm > -POLDARK

J ac elaşi an, în fe b ruarie, sim ţind c ă i se

- C hoake e de altă părere. Umflăturile a u altă cauză. De

C harles su pse măciulia de a banos a basto nului şi se uită

Dar Ross se v a întoarce. An> veşti de la el după ce au înce­

Se facu tăcere în cameră. Afară vîntul sufla m işcî nd plă­

Am mai vorbit noi, mai demult, dar a spus să aşteptăm pî nă

- Dumnezeu să te aibă în pază , spuse Charles repede şi

lîngă pat şi aşteptă fierbînd de mînie să audă lipăitul papucilor

oaspeţi, da? O să ne simţim mai bine, fără îndoială, după vizita

- Cred că de data asta n-o să o facem. Inima e cam

- îmi amintesc, spuse Choake, apăsînd pe fiecare cuvînt,

surzenie. Ştia că îşi petreceau mai toate serile bînd şi cînd se

era singură la părinţi; un mare avantaj de care merita să ţii

foşnească vî rfurile m erilor, r id icînd cîte un col ţ din a co­

la sp ate. Hainele erau de bună calitate şi ciorapii de mătase.

-F ran cis, da? Credeam că...

n-a luptat cu toată inima. Avem un bătrîn nepăsător pe tron.

Pe vremuri, Truro fusese centrul „vieţii" pentru el şi fa­

am oprit-o aici pînă ne plăteşte datori a. N u arh nimic împotrivă

- Nu l-am considerat niciod ată pe tatăl meu un om bogat.

a Trenwith H ouse cina era în plină des­

- în cee a ce mă priveşte, v-aş urma sfatul, spuse Francis.

înalt, frumuseţea ei de o albea ţă transparentă atrăgea atenţia

-A ştepţi pe cineva, draga mea? întrebă doamna Chynoweth .

dintr-o privire, dar ea scăpă de furia lui reţinută. D e astă dată

D upă o scurtă ezitare, Francis înconjură repede masa şi-i

E timpul să te aşezi la casa ta. Averea niU-şi vede singură de

- Nu era nici cînd am plecat.

- S e căsătoreşte, continuă Ross, tăindu-şi friptura. Ei

D octorul C hoak e d ă du din cap.

Băură toţi în tăcere. Elizabeth stătea tot î n spatele scaunu­

Lum ina d inăuntru aruncă o rază pe faţa ei, perm i ţîndu-i

ultima ju m ă tate de oră primise ce a mai grea lo vitură diri via ţa

solid al turnului de suprafaţă şi clădirile de piatră în care sd

pinară ruinele minei W heal M aiden, părăsită de patruzeci de

I ntră şchiopătînd î n casă, sim ţi nd fr u nze şi m ur d ărie sub

domoliseră şi liniştea, ca o pe rdea, se l âsa din nou peste toată

Luă o a doua găleată cu apă, traversă iar sala, intră în

înaltă, cu părul negru lăţos şi plin de păduchi, avea umeri laţi,

plătesc cîte o guinee pentru fiecare parcelă de pămînt pe care

- N u, nu; nu-i adevărat. N o u ă să ne mulţumiţi ca l-am

aibă drep tu l să dispună de bunurile sale; dar cum legile nu

Se îndreptară spre grajduri.

dar pare să fie destul de bun. începe m unca m î ine la şase

plătit trei şilingi şi trei p e n n y iard u l d e p în z ă d e O la n d a . M o liile

u n im p e riu în apus; îşi a s ig u ra s e s tă p în ire a a s u p r a u n u i im periu

î n dim ineaţa aceast a însorită, priveliştea din ju r, z g o ­

- U m b l ă d u p ă m ine to ată ziua, spuse fata cu lacrimi în

lui de infanterie, treb u ia să aibă grijă ac u m de b u năstarea

din vechile abataje şi b otezase m ina cu n u m ele soţiei sale.

In tra ră în ăun tru şi R oss c ă u tă p rin tre lucrurile tatălui său

Cîteva p o m p e se mai aflau la locul lor, d ar mai j o s căzuseră

Pe pereţi şiroia o apă m u rd a ră , verzuie, în unele locuri

- Hm . A spus că nu doreşti să iei p arte la căsătorie.

- Da. D a c ă aş fi ştiut că tu...

disperată. A p a era vîscoasă. A p u c ă o b u c a tă din p o d e ţu l

U n dev a în m intea lui stăruia gîndul, convingerea aproape,

spă l au nisip din apele din îm p re ju rim i ca să sc o a tă cositor,

nici să citească, se sim ţea bine în o rice so cietate şi ac u m se

în t r egii lor averi. D o m n u l N ich o las W arleg g an ave a b u z a de

furişase pînă în fundul sălii şi şed e a pe o canap ea , lîngă scară,

D o rise această întîlnire şi a c u m nu ştia ce să-i spună.

Dar Ross se v a întoarce. An> veşti de la el după ce au înce

Se facu tăcere în cameră. Afară vîntul sufla m işcî nd plă

foşnească vî rfurile m erilor, r id icînd cîte un col ţ din a co

Pe vremuri, Truro fusese centrul „vieţii" pentru el şi fa

a Trenwith H ouse cina era în plină des

Băură toţi în tăcere. Elizabeth stătea tot î n spatele scaunu

î n dim ineaţa aceast a însorită, priveliştea din ju r, z g o

P nu se m ai sfîrşeşte. Zile întregi ceaţa u m

- M ulţu m e sc, dom nule. D a c ă m a m a îmi perm ite..., răs

- C um ? E fiul do m nului J o s h u a P o ld a rk ? N u l-am re cu

- Nici eu, sp use Elizabeth. S p e r că veselia n o a stră z g o

lanţi, care vindeau şei, îm brăcăm inte, cizme şi pantofi, o c u p a

cedeze: bătălia îm p o triv a p ă d u c h ilo r şi gîndacilor. P ru d ie fu