Nr.

9 – Articol limba română

Dimensiuni ale diferențelor între sandardele contabile locale și IFRS

În vederea determinării neconcordanţelor între RAS şi IFRS, au fost analizate, ca punct de
pornire, situaţiile financiare aparţinând unor companii care raportează atât statutar, cât şi în
conformitate cu IFRS, iar apoi au fost examinate prevederile OMFP 1802/2014 privind anumite
arii care au fost ulterior comparate cu tratamentul prevăzut de IFRS. Nu au fost considerate ca
fiind puncte de divergenţă situaţiile pentru care unul dintre cadre oferă un număr mai mare de
posibilităţi de tratare în comparaţie cu celalalt, dar pentru care există cel puţin o opţiune
comună. Deși prezentarea punctelor de absenţă şi divergenţă de mai jos nu are ca scop oferirea
unei liste complete a neconcordanţelor dintre RAS şi IFRS, considerăm că poate fi acceptată ca
o dovadă rezonabilă pentru concluzionarea faptului că încă sunt necesari pași importanţi pentru
obţinerea convergenţei sau a armonizării cu IFRS.

Neconcordanţe ce pot conduce la diferenţe între situaţiile financiare întocmite conform RAS
faţă de cele în conformitate cu IFRS (puncte de divergenţă):

 Înregistrările privind schimbul de active:

În ceea ce privește schimbul de active, RAS (OMFP 1802/2014) prevede înregistrarea

tranzacţiilor reflectând cele două operaţiuni: ieșirea activului vechi şi achiziţia activului nou.
În timp ce, aplicând IAS 16, costul activului trebuie evaluat la valoarea justă, cu excepţia
cazurilor în care tranzacţia nu are substanţa comercială sau a cazului în care valoarea justă a
niciunui activ subiect al tranzacţiei nu poate fi măsurată fiabil.

 Active imobilizate achiziţionate cu plata amânată peste termenele normale de

creditare:

În conformitate cu prevederile IAS 16, în cazul achiziţiei unui activ imobilizat în urma căreia
plata este amânată peste termenele normale de creditare, valoarea obţinută din diferenţa între
preţul aferent şi plata totală trebuie înregistrată pe întreaga perioadă de creditare sub
forma unei dobânzi, exceptând cazurile în care sunt aplicabile prevederile IAS 23 şi dobânda
este recunoscută în valoarea contabilă a activului. Totodată, se impune aplicarea unei rate
pentru actualizarea valorilor de plătit. În schimb, RAS (OMFP 1802/2014) nu prevede nicio
specificaţie cu privire la actualizarea valorilor de plătit în cazul plăţilor amânate peste
termenele normale de creditare şi niciun tratament specific aplicabil diferenţei dintre preţ şi
Nr. 9 – Articol limba română

valoarea plăţii totale în aceste condiţii.

 Amortizarea (valoarea amortizată, perioada de începere a amortizării, sfârşitul

perioadei de amortizare, întreruperea perioadei de amortizare, perioada afectată
de schimbarea metodei de amortizare):

A.Valoarea amortizată

Conform RAS (OMFP 1802/2014), valoarea de amortizat este costul activului, în timp ce,
aplicând IAS 16, baza pentru calculul amortizării este reprezentată de costul diminuat cu
valoarea reziduală;

B.Perioada de începere a amortizării

Perioada de începere a amortizării, în conformitate cu RAS (OMFP 1802/2014), este luna

următoare după punerea în funcţiune a activului în cauză. Aplicând IAS 16, amortizarea se
înregistrează începând cu data la care activul a devenit disponibil pentru utilizare.

C.Întreruperea amortizării

Situaţiile financiare pregătite în conformitate cu legislaţia românească pot fi afectate de

tratamentul activelor în conservare. Astfel, în funcţie de politica internă a fiecărei entităţi, se
poate înregistra fie o cheltuială cu amortizarea, fie o cheltuială cu deprecierea constatată. Prin
aplicarea IAS 16, amortizarea continuă şi în timpul perioadei de conservare a activului.

D. Sfârșitul perioadei de amortizare

Amortizarea unui activ se înregistrează până la recuperarea integrală a costului, în conformitate

cu legislaţia românească (OMFP 1802/2014). Pe de altă parte, aplicând IFRS, cheltuiala cu
amortizarea trebuie oprită din înregistrare în anumite situaţii, precum transferul activului în
categoria activelor necurente deţinute în vederea vânzării (IFRS 5).

 Creanţe/Datorii privind impozitul amânat:

În timp ce IAS 12 prevede criterii detaliate pentru tratamentul contabil (recunoaştere, evaluare,
prezentare) aplicabil creanţelor privind impozitul amânat sau datoriilor privind impozitul
amânat, generate de diferenţele temporare existente între valorile nete contabile şi bazele fiscale
ale activelor şi datoriilor, conform RAS (OMFP 1802/2014), provizioanele pentru impozite
trebuie constituite pentru valorile viitoare de plată datorate către bugetul de stat, dacă
Nr. 9 – Articol limba română

aceste valori nu sunt prezentate ca datorie faţă de stat, iar pentru tratamentul contabil
al acestora se folosesc regulile aplicabile pentru provizioane, neexistând criterii
specifice.

 Clasificarea activelor deţinute în vederea vânzării:

Conform RAS (OMFP 1802/2014), activele deţinute în vederea vânzării în cursul obișnuit al
activităţii sau activele care suportă anumite lucrări în vederea pregătirii pentru a fi vândute
sunt considerate stocuri. De asemenea, dacă utilizarea unui activ se schimbă şi activul suportă
anumite lucrări pentru a fi pregătit pentru vânzare, acesta este transferat în categoria
stocurilor. Conform IFRS, activele clasificate ca deţinute în vederea vânzării sunt prezentate
separat în categoria activelor necurente (Active deţinute în vederea vânzării). Pentru a putea fi
încadrat în această categorie, un activ trebuie să îndeplinească următoarele criterii, conform
IFRS: existenţa unui plan pentru vânzarea acestuia aprobat de management, disponibilitatea
imediată a activului pentru vânzare, iniţierea unui program activ pentru identificarea
compărătorului, existenţa unui grad ridicat al probabilităţii de vânzare, în 12 luni de la
clasificarea ca deţinut în vederea vânzării (cu anumite excepţii), bunul să fie prezentat pe piaţă
ca fiind de vânzare la un preţ rezonabil faţă de valoarea sa justă şi acţiunile necesare în
vederea îndeplinirii planului să indice faptul că este improbabil ca planul să fie modificat

semnificativ sau retras1.

În concluzie, cazul României poate reprezenta o confirmare adiţională rezonabilă a

corelaţiilor dintre potenţialii factori determinanţi ai diferenţelor dintre standardele contabile
naţionale şi IAS şi nivelul dimensiunilor diferenţelor, al absenţei şi al divergenţei, prezentate
în cercetarea efectuată de Ding Y. et. al.

Drd. Oana Bendovschi, Dimensiuni ale diferențelor între sandardele contabile locale și
IFRS, Audit Financiar, anul XIII,nr. 5 (125)/2015, pp. 34-43