Efectele de comerț, denumite și moneda comercianților, reprezintă instrumente de
credit comercial care garantează plata/încasarea ulterioară a obligațiilor/drepturilor rezultate din relațiile comerciale. Cu ajutorul lor, debitorul își lichidează obligațiile bănești față de creditorul său, la o anumită scadență, de regulă, mai îndepărtată. Principalele efecte de comerț sunt: cambia, este un document creat de trăgător, ce deține calitatea de creditor, prin care acesta dă ordin unui debitor de-al său, numit tras, să plătească o anumită sumă de bani, la o dată viitoare, unuei terțe persoane, numită beneficiar. Trasul este o persoană fizică sau o societate comercială care are o datorie față de trăgător, datorie pe care nu o achită direct acestuia, ci unui terț aflat în postura de creditor față de trăgător. biletul la ordin, este un titlu de credit și de plată, susceptibil de a circula pe calea girului, cuprinzând angajamentul unei persoane, denumită emitent, de a plăti o sumă determinată, la data și locul indicate în titlu, unei persoane numite beneficiar. El desemnează o promisiune de plată din partea debitorului și nu este rezultatul unui ordin, primit de la un terț, de a achita o anumită sumă de bani. cecul, este un instrument creat de trăgător care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o societate bancară, dă un ordin necondiționat acesteia, aflată în poziția de tras, să plătească, la prezentare, o sumă determinată, unei terțe persoane sau însuși trăgătorul ce este în poziția de beneficiar. Modalitățile consacrate de valorificare a efectelor de comerț sunt: scontarea acestora. Ea reprezintă operațiunea prin care, în schimbul unui efect de comerț, instituția de credit pune la dispoziția posesorului creanței valoarea nominală a efectului, mai puțin agio (taxa de scont și comisioanele aferente), fără a aștepta scadența efectului respectiv. Cu alte cuvinte, prin scontare, creanța față de client dispare, dar ea este înlocuită printr-un împrumut acordat de bancă, având creanța clientului drept garanție. andosarea efectelor. Presupune utilizarea acestora pentru stingerea datoriilor pe care beneficiarul le are, la rândul său, față de anumiți creditori. În cazul în care, între vânzător și cumpărător intervine, din motive de amânare a termenului de plată sau de sporire a siguranței încasării, un efect de comerț, creanța migrează din categoria celor față de clienți către o structură numită efecte de primit. În schimb, în situația sporirii termenului de plată, poate intervine un efect de comerț, astfel că datoria migrează din categoria celei față de furnizori către o structură numită efecte de plătit. Huian, M., C., Contabilitatea activelor și datoriilor financiare la societățile comerciale, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2013, pp. 34-39