Efectele de comerț

Efectele de comerț, denumite și moneda comercianților, reprezintă instrumente de

credit comercial care garantează plata/încasarea ulterioară a obligațiilor/drepturilor rezultate
din relațiile comerciale. Cu ajutorul lor, debitorul își lichidează obligațiile bănești față de
creditorul său, la o anumită scadență, de regulă, mai îndepărtată.
Principalele efecte de comerț sunt:
 cambia, este un document creat de trăgător, ce deține calitatea de creditor, prin care
acesta dă ordin unui debitor de-al său, numit tras, să plătească o anumită sumă de
bani, la o dată viitoare, unuei terțe persoane, numită beneficiar. Trasul este o persoană
fizică sau o societate comercială care are o datorie față de trăgător, datorie pe care nu
o achită direct acestuia, ci unui terț aflat în postura de creditor față de trăgător.
 biletul la ordin, este un titlu de credit și de plată, susceptibil de a circula pe calea
girului, cuprinzând angajamentul unei persoane, denumită emitent, de a plăti o sumă
determinată, la data și locul indicate în titlu, unei persoane numite beneficiar. El
desemnează o promisiune de plată din partea debitorului și nu este rezultatul unui
ordin, primit de la un terț, de a achita o anumită sumă de bani.
 cecul, este un instrument creat de trăgător care, în baza unui disponibil constituit în
prealabil la o societate bancară, dă un ordin necondiționat acesteia, aflată în poziția de
tras, să plătească, la prezentare, o sumă determinată, unei terțe persoane sau însuși
trăgătorul ce este în poziția de beneficiar.
Modalitățile consacrate de valorificare a efectelor de comerț sunt:
 scontarea acestora. Ea reprezintă operațiunea prin care, în schimbul unui efect de
comerț, instituția de credit pune la dispoziția posesorului creanței valoarea nominală a
efectului, mai puțin agio (taxa de scont și comisioanele aferente), fără a aștepta
scadența efectului respectiv. Cu alte cuvinte, prin scontare, creanța față de client
dispare, dar ea este înlocuită printr-un împrumut acordat de bancă, având creanța
clientului drept garanție.
 andosarea efectelor. Presupune utilizarea acestora pentru stingerea datoriilor pe care
beneficiarul le are, la rândul său, față de anumiți creditori.
În cazul în care, între vânzător și cumpărător intervine, din motive de amânare a termenului
de plată sau de sporire a siguranței încasării, un efect de comerț, creanța migrează din
categoria celor față de clienți către o structură numită efecte de primit. În schimb, în situația
sporirii termenului de plată, poate intervine un efect de comerț, astfel că datoria migrează din
categoria celei față de furnizori către o structură numită efecte de plătit.
Huian, M., C., Contabilitatea activelor și datoriilor financiare la societățile comerciale,
Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2013, pp. 34-39