Despre monedă, credit, bănci în religie și istorie

Autoprezentare student:

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași

Numele meu este

Surse lecturate:
1. Jesús Huerta de Soto, Moneda, creditul bancar și ciclurile
economice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași,
Iași, 2010;
2. Cocriș Vasile, Monedă și credit, suport de curs pentru
învățământul la distanță/invățământul cu frecvență redusă,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași,Iași, 2019;
3. Păun Cristian, Banii, băncile centrale, politica monetară şi
reglementarea sistemului bancar modern, în Revista
OEconomica, vol. I, nr. 2, 2010.

Cuvinte cheie: monedă, bani, schimb, troc, nevoie, bunuri și

servicii, diviziunea muncii, credit, bănci, evoluții, religie

Introducere:
În prezent banii sunt familiari fiecărei persoane, fie ca numerar pe
care-l dețin în buzunar, fie ca disponibil existent în cadrul conturilor
bancare deschide la bănci, reprezentând o valoare a averii fiecăruia.
Cu toții avem sau suntem în căutarea unui loc de muncă pentru a avea
mai mulți bani, însă nu ne gândim la faptul că fiecare ban este o hârtie
care nu dispune de nicio valoare intrinsecă. De-a lungul timpului,
moneda a avut mai multe forme dintre care se pot aminti: moneda-
marfă, cea metalică, cea de hârtie, dar și moneda scripturală. Moneda
marfă este considerată una primitivă, fiind prima formă utilizată de
către populație pentru efectuarea schimbului. În acest caz aceasta era
reprezentată de un bun care este utilizat în mod special și care
dispunea de o anumită valoare simbolică. În ceea ce privește moneda
de hârtie, aceasta a fost folosită pentru prima dată în China, aici fiind
locul unde a apărut hârtia. Aceste monede de hârtie se utilizau pentru
a fi arse atunci când se realizau funeralii, deoarece se considera că
acestea asigurau properitate pe lumea cealaltă. Contractele de depozit
și împrumuturi s-au folosit inițial în Mesopotoamia, unde aveau loc se
scriau pe tăblițe de pământ ars diverse operații referitoare la cereale,
mărfuri ori bani de argint. Aceste tăblițe prin intermediul cărora se
puteau recunoaște datoriile nu aveam înscrise mereu numele
persoanei creditoare, însă, acestea întotdeauna erau certificate de
către doi martori și de mai multe sigilii. Aceste două elemente făceau
posibilă utilizarea lor drept instrumente de plată. Cu referire la
momentul în care a apărut contul curent, putem preciza că acesta
datează încă din perioada Renașterii, când populația depunea în
cadrul prăvăliilor deschide de către trapeziști anumite sume de banii.
Ulterior, acestea era utilizate cu scopul de a efectua diverse plăți
nedeterminate ori pentru a realiza retrageri treptate. În zilele noastre,
suportul aferent monedei scripturale este reprezentat de către
depozitul la vedere, care presupune că circulanția monetară se
realizează pe baza unor înscrisuri la nivelul registrelor deținute de
instituții specializate în operații de strângere de depozite sau acordare
de credite. Aceste instituții sunt reprezentate de către bănci, iar
monede și biletele se regăsesc sub forma contului bancar.

Ideile urmărite:
În cadrul acestei sinteze se va încerca definirea noțiunii de monedă
și evidențierea aspectelor care au condus de-a lungul timpului la
apariția banilor. Putem preciza că banii se referă la totalitatea
monedelor și semnelor de valoare existente, în timp ce moneda
constituie numai o singură categorie de bani. Cu referire la bani,
trebuie menționat că aceștia reprezintă o convenție socială, cu alte
cuvinte, banii sunt acceptați în cadrul pieței doar pe motiv că și ceilalți îi
acceptă pentru efectuarea de plăți. Conform lui Keynes, banii constituie
lichiditatea prin excelență deoarece acestea pot fi schimbați în orice
moment cu bunurile sau seviciile de care avem nevoie, aceștia
dispunând de capacitate deplină și imediată.
Argumentație:
Pentru a putea vorbi despre monedă este necesar să se realizeze o
incursiune în cadrul schimbului de bunuri și servicii, iar ulterior, să se
evidențieze principalele eventimente care au contribuit la apariția
banilor. Putem preciza că una dintre principalele nevoi pe care le-a
avut omul a fost cea referitoare la efectuarea de schimburi de bunuri și
servicii. Realizarea acestei nevoi a condus la o schimbare la nivelul
vieții omului, respectiv de la o viață retrasă și primitivă, la o viață
socială și în același timp civilizată. De asemenea, ca urmare a faptului
că a avut loc treptat o intensificare a divizării sociale a muncii, moment
în care omul realizează bunuri cu scopul de a le schimba în cadrul
târgurilor și piețelor acesta realizează că nu dispune de un instrument
care să-i faciliteze aceste tranzacții. Încă din perioadă primitivă s-a
efectuat o desfacere a triburilor de păstori de cei care se ocupau de
vânat și pescuit, situație care a consus la realizarea primelor schimburi
între aceștia. Inițial schimbul se realiza prin oferirea de bunuri contra
bunuri, purtând denumirea de troc. Însă, ca efect al unei accentuări
semnificative a diviziunii muncii, dar și datorită sporirii numărului de
bunuri și servicii fabricate și prestate de către om, au intervenit tot mai
multe probleme în realizarea trocului. Prin urmare, aceste dificultăți au
condus la identificarea unor metode care să ușureze procesul de
schimb și să determine într-o manieră mult mai ușoară raportul de
valoare existent între bunurile care vor fi supuse schimbului. Căutările
pe care omul le-a realizat în scopul identificării celor mai accesibile
metode pentru realizarea schimbului de bunuri și servicii au condus la
apariția banilor. Încă din secolul I înainte de Hristos, Aristotel făcea
referire în termeni exacți despre monedă și de rolul pe care aceasta îl
are în cadrul procesului de schimb. Moneda este utiliă în cazul în care
se manifestă nevoia de a dispune de anumite bunuri și servicii,
schimbul putându-se realiza deoarece cel ce deține moneda va obține
în schimnu acesteia bunurile pe care și le dorește.
Moneda este considerată un etalon al valorii, care face posibilă
atribuirea unei valori deferitelor bunuri și servicii, cât și măsurarea și
compararea prețurilor aferente acestra în timp. În acest caz, putem
preciza că prețul reprezintă expresia valorii aferente unui bun sau
serviciu. Pentru a ne referi la totalitatea monedelor și semnelor de
valoarese utilizează noțiunea de bani. Primele forme de bani au fost
reprezentate de către mărfuri, iar odată cu trecerea timpului aceștia au
luat forma bacnotelor, cât și a conturilor bancare. Însă, trebuie
menționat că acestor elemente le poate fi atribuită aceeași calitate
fundamentală, respectiv că sunt acceptate pentru efectuarea de plăți
pentru bunuri și servicii.
Moneda, cât și banii, ca instrumenete ce contribuie la realizarea
schimbului, nu constituie creația sau invenția cuiva anume. Acestea au
apărut în mod firesc, ca urmare a evoluțiilor care s-au înregistrat.
Putem preciza că au apărut de-a lungul timpului, ca urmare a
manifestării nevoii de realizare a schimbului de către om, care îl
conduce către o viață socială.
Putem preciza că între monedă și credit există mai multe relații,
care defapt constituie relații credit-monedă deoarece evidențiază cum
are loc creația și emisiunea de monedă din anumite forme de credit.
Creația de monedă se realizează și prin intermediul legăturii dintre
aceasta cu creditul bancar. Astfel, în momentul în care o instituție
bancă acordă unei persoane un credit, are loc o majorare a activului,
dar și a pasivului bilanțier aferent acesteia cu respectiva suma. În
această situație moneda care tocmai a fost creată constituie putere de
cumpărare. În momentul în care se ajunge la scadența aferentă
creditului are loc o distrugere a banilor, deoarece se realizarea
rambursarea lor, astfel masa monetară care fusese creată de către
instituția bancară nu mai există. Potrivit unor autori din literatura de
specialitate, încrederea ar constitui conținutul principal aferent
creditului. Astfel, conform acestei opinii, creditul reprezintă o categorie
subiectivă și psihologică.
Referitor la istoria băncilor centrale, trebuie să menționăm că prima
din această categorie s-a înființat în anul 1668 în Suedia și a avea
denumirea de Riksbank. Această bancă a avut ca rol principal
finanțarea Marelui Război Nordic pe care această țară îl avea cu
diverse coaliții din Rusia, Danemarca, Norvegia și Polonia. După o
scurtă perioadă de timp din momentul apariției acesteia se înființează o
nouă bancă centrală, respectiv Banca Angliei în anul 1694. Această
bancă a apărut după ce flota engleză este învisă de către cea
franceză, aceasta din urmă reușind să scufunde peste 15 nave. Cu
scopul de a înființa o nouă flotă, regele Angliei din acel moment a decis
înființarea acestei bănci care a reuși să adune doar în 12 zile peste 1,2
milioane de lire sterline. În Statele Unite ale Americii se înființează First
Bank of United States care s-a ocupat cu acoperirea cheltuielilor care
au existat după Războiul ce a avut loc în anul 1812, an până în care
timp de cinci ani activitatea țării s-a realizat fără existența unei bănci
centrale. Perioada în care nu a exista o bancă centrală s-a caracterizat
printr-o stabilitate la nivelul aurului și argintului. În anul 1913 a fost
constituită Rezerva Federală care a avut drept scop principal domolirea
panicii monetare care a fost determinată de Primul Război Mondial, cât
și cu finanțarea cheltuielilor care au fost efectuate cu acesta. În
perioada 1765-1875 s-a întemeiat și Banca Regală a Prusiei, care s-a
ocupat cu acordarea de sprijin financiar statului pe parcursul
Războiului care s-a derulat timp de șapte ani. În anul 1880 Napolon
Bonaparte a fondat Banca Centrală a Franței, în scopul sprijinirii cu
resurse financiare a războaielor napoleonice. De asemenea, aceste
războaie au condus și la înființarea Băncii Filandiei, a Olandei, a
Austriei, a Norvegiei, a Danemarcei. Banca Portugaliei s-a înființat în
urma Războiului Civil, având scopul de a ajuta statul cu resurse
financiare pentru a rezolva conflictul. În România, apariția Băncii
Naționale a avut loc în anul 1880, în urma Războiului de Independență,
care a avut ca scop diminuarea deficitului acumulat și pentru a finanța
cheltuielile care au fost generate de către război.
Putem preciza că apariția băncilor este strâns legată de către
războaiele care au avut loc, dar și de acoperirea cheltuielilor cauzate
de acestea. De asemnenea, trebuie menționat că religia era de părere
că aplicarea de dobânzi pentru comerțul cu bani contituia un act
nedrept. Ulterior, au fost practicate împrumuturile cu dobândă, însă
trebuiau să se realizeze numai de evrei și lombarzi. De asemenea, cei
care puteau beneficia în principal de credite au fost monarhiile și
conducătorii bisericilor creștine.

Concluzii:
Inițial, înainte de a exista banii, se practica trocul care constiuia un
sistem destul de dificil de utilizat pentru realizarea de schimburi
comerciale. Primele forme de bani au fost reprezentate de anumite
mărfuri, cum ar fi: sarea, vitele, cochiliile de scoici ori grânele. Odată cu
apariția și dezvoltarea societății, pe parcursul unei perioade istorice
lungi, rolul pe care îl îndeplinesc banii în prezent a fost realizat ca
echivalent general de anumite mărfuri metale, iar ulterior de către
monedele confecționate din metal și argint. Putem spune că moneda,
în accepțiune strică face referire la numai la o parte a banilor, respectiv
la acele piese ce sunt confecționate din metale. Mai exact, moneda
constituie o piesă din metal, care are o formă, o dimensiune și o
greutate anume, care este facută dintr-un aliaj specific și care dispune
de însemne specifice. În zilele noastre, moneda se utilizează cu înteles
larg, referindu-se și la biletele de bancă și la banii deținuți în conturi,
asa încât, noțiunea de bani cu cea de monedă pot fi socotite ca fiind
asemănătoare.
Conform celor precizate anterior, putem spune că banii au apărut în
cadrul civilizației umane inițial ca mijloc de schimb afernt unor anumite
valori. Putem menționat că banul a fost un mijlocitor, iar folosirea
acestuia bunurile ce care sunt în plus se dau, iar cele care sunt în
minus se împlinesc, prin aceasta păstrându-se solidaritatea unora cu
ceilalți. Cu alte cuvinte, putem preciza că banii nu sunt considerați a fi
nici buni, dar nici răi, ci reflectă numai un mijloc prin intermediul căruia
se manifestă comunitatea socială.
Bibliografie utilizată:
1. Jesús Huerta de Soto, Moneda, creditul bancar și ciclurile
economice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași,
Iași, 2010;
2. Cocriș Vasile, Monedă și credit, suport de curs pentru
învățământul la distanță/invățământul cu frecvență redusă,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași,Iași, 2019;
3. Păun Cristian, Banii, băncile centrale, politica monetară şi
reglementarea sistemului bancar modern, în Revista
OEconomica, vol. I, nr. 2, 2010.