9.

UTILIZAREA REŢELELOR DE CALCULATOARE

ŞI SERVICII INTERNET

Internetul este cea mai mare bibliotecă din lume,

doar că toate cărţile sunt pe podea.
John Allen Paulos
Finalităţile de învăţare
La finele studierii temei, studentul va fi capabil:
 să formuleze conceptul de reţea de calculatoare;
 să clasifice reţele după mai multe criterii;
 să identifice tehnologii de cooperare în reţea;
 să explice rolul Internetului în diverse domenii de activitate;
 să generalizeze concepţia guvernării electronice;
 să formuleze metode de asigurare a securităţii informaţiilor în cal-
culator;
 să explice destinaţia semnăturii electronice.

9.1. Noţiune de reţele de calculatoare. Structuri de comunicaţii

Independent, calculatoarele pot realiza aproape orice, însă dacă resursele
lor sunt folosite în comun, calculatoarele devin mult mai eficiente. Spre exem-
plu, toate calculatoarele dintr-un birou pot fi conectate la o singură impriman-
tă, economisindu-se astfel costul de achiziţie pentru numeroase imprimante.
O reţea de calculatoare reprezintă un mod de conectare a unor calcula-
toare individuale, astfel încât să poată folosi în comun anumite resurse.
Aceste resurse includ componente de genul: unităţi de disc, fişiere (baze de
date), imprimante şi echipamente de comunicaţie.
În plus, reţeaua permite o interacţiune mai mare şi o comunicare mai
bună între membrii reţelei, prin intermediul poştei electronice, bazelor de
date şi a altor metode de utilizare în comun a informaţiilor de orice fel.
Din punctul de vedere al folosirii resurselor, calculatoarele dintr-o re-
ţea tradiţională se împart în servere, care oferă resursele, respectiv clienţii,
care le folosesc.
Alternativa la reţelele client-server o reprezintă reţelele P2P (Peer-to-
Peer), în care calculatoarele au acelaşi rol. Apariţia lor a coincis cu dezvolta-
rea aplicaţiilor cum ar fi Napster, însă majoritatea acestora se limitează la
schimbul de fişiere.
Principalele structuri de comunicaţii utilizate pentru transmisia datelor
în reţele sunt:

114
  liniile telefonice;
 cablul coaxial – în trecut cel mai folosit era cablul coaxial (foarte
asemănător cu cel de la antena TV), însă în ultimul timp, standardul de facto
a devenit cablul UTP (Unshielded Twisted Pair) – cablu cu perechi răsucite
neecranat;
 fibra optică – permite obţinerea unor capacităţi mult mai mari pen-
tru transmiterea datelor, fiind folosită, în general, între nodurile importante
din reţea sau între reţele;
 (WLAN sau Wi-Fi) – deşi este cea mai recentă metodă de conectare,
a cunoscut în ultimii ani o creştere fără precedent a popularităţii. Această
popularitate se datorează chiar principalei sale caracteristici: lipsa cablurilor.

9.2. Clasificarea reţelelor

Există diferite clasificări ale reţelelor de calculatoare. Unele dintre ele
le vom descrie în continuare.
După amploare/întindere, reţelele pot fi:
 LAN (Local Area Network) – reţele locale, ce se limitează la aria
unui departament, a unei clădiri, la campusul unei şcoli/universităţi, sau
teritoriul unei întreprinderi. Sunt cele mai comune reţele şi, de obicei, nu
depăşesc câteva sute de metri pătraţi;
 MAN (Metropolitan Area Network) – reţele mai extinse, ce acoperă
aria unei localităţi/metropole, interconectând LAN-urile din acea localitate.
O parte dintre aceste reţele sunt iniţiate şi gestionate de către administraţia
publică locală;
 WAN (Wide Area Network) – reţele ce acoperă o arie şi mai extinsă,
cum ar fi o ţară sau un continent;
 GAN (Global Area Nerwork) – reţeaua globală, Internetul.
După tipul de utilizatori-ţintă, se disting trei categorii de reţele:
 Internet;
 Intranet;
 Extranet.
Internetul este o reţea globală de calculatoare conectate între ele pentru
a pune în comun informaţii şi alte resurse. Orice calculator conectat la Inter-
net poate să comunice cu orice alt calculator legat la Internet, astfel încât
Internetul poate fi vizualizat ca o reţea uriaşa alcătuită din milioane de reţele
de calculatoare din întreaga lume (LAN + MAN +WAN).
Intranet-ul este o reţea privată din interiorul unei firme sau instituţii,
prin care se transmit documente, se permite accesul la baza de date, se asi-

115
gură instruirea personalului şi comunicarea între angajaţi şi se distribuie
software. Spre deosebire de Internet, reţeaua Intranet deserveşte numai per-
sonalul din cadrul organizaţiei şi, de aceea, este necesară implementarea
unui sistem de parole prin care să asigure confidenţialitatea datelor.
Extranet-ul este o extensie a reţelei Intranet care foloseşte tehnologia
Intranet pentru a conecta reţelele private Intranet ale unor organizaţii care
doresc să colaboreze pentru a-şi partaja o resursă importantă – informaţia.
Astfel, extranet-ul asigură structurarea informaţiilor pe trei niveluri: public,
privat şi mixt.
Există şi clasificarea după topologii de reţele. Definiţia de topologie
constă din două noţiuni: topologia fizică şi topologia logică.
Topologia fizică exprimă modalitatea de interconectare a calculatoare-
lor prin cabluri, iar topologia logică exprimă modul în care mediul de co-
municaţie este accesat de către calculatoare.
Există mai multe tipuri de topologii.
Topologia magistrală (Bus) – utilizează un singur segment de cablu la ca-
re calculatoarele sunt conectate în mod direct. Topologia magistrală este cea
mai simplă şi mai uzuală metodă de conectare a calculatoarelor în reţea,
Fig. 9.1.

Fig. 9.1. Topologia magistrală

Avantajele:
 Uşor de implementat şi de extins;
 Necesită mai puţină lungime de cablu decât reţelele stea;
 Sunt bine adaptate pentru reţele temporare şi mici care nu necesită
viteze mari, în plus se poate uşor de configurat;
 Sunt mai puţin costisitoare, deoarece se foloseşte numai un cablu.
Dezavantaje:
 Lungimea cablului este limitată şi, la fel, numărul de staţii;
 Dacă există probleme cu cablul, toată reţeaua se „prăbuşeşte”;
 Costurile de întreţinere pot fi mari pe o perioadă lungă de timp;
 Performanţa degradează dacă sunt conectate prea multe calculatoare;

116
  Este necesară terminaţia corectă a semnalului;
 Capacitatea de încărcare semnificativă (fiecare tranzacţie trebuie să
ajungă la destinaţie);
 Lucrează mai bine cu un număr limitat de noduri;
Topologia inel (Ring) – conectează calculatoarele într-un inel (primul la
al doilea, al doilea la al treilea, …, ultimul la primul), Fig. 9.2.

Fig. 9.2. Topologia inel (Ring)

Avantaje:
 Acces egal pentru toate calculatoarele;
 Performanţa se păstrează chiar la mulţi utilizatori.
Dezavantaje:
 Defectarea unui calculator poate afecta restul reţelei;
 Problemele sunt greu de izolat;
 Reconfigurarea reţelei perturbează funcţionarea reţelei.
Topologia stea (Star) – conectează toate cablurile reţelei la un punct
(dispozitiv) de concentrare denumit hub sau switch, Fig. 9.3.

Fig. 9.3. Topologia stea (Star)

Avantaje:
 O performanţă sporită.
 Izolarea dispozitivelor: Fiecare dispozitiv este izolat inerent de către
legătura care se conectează la nodul central. Acest lucru face izolarea dispo-
zitivelor individuale destul de simplă şi permite deconectarea lui în orice

117
moment de la nodul central. Această procedură de izolare previne orice eşec
non-centralizat care va afecta toată reţeaua.
Dezavantaje:
 Dependenţa sistemului de funcţionare a nodului central. În timp ce
eşecul unei legături individuale duce numai la izolarea unui singur nod,
defecţiunea lui duce la pierderea legăturii dintre toate nodurile.
 Mărimea reţelei este limitată de numărul de conexiuni pe care no-
dul central poate să le suporte.
Topologia stea extinsă – are la bază topologia stea. Ea conectează reţelele
stea existente prin conectarea hub-urilor sau switch-urilor.
Topologia ierarhică – are o structură de arbore. În această topologie exis-
tă un calculator care controlează traficul în reţea, Fig. 9.4.

Fig. 9.4. Topologia ierarhică

9.3. Tehnologii de cooperare în reţea

Înainte de a descrie principalele tehnologii de cooperare în reţele, defi-
nim unii termenii.
Server – calculatoare care oferă resurse pentru utilizatorii reţelei.
Clienţi – calculatoare care accesează resursele partajate în reţea de către
server.
Mediu de comunicaţie – elemente de conectare ale calculatoarelor între ele.
Date partajate – fişiere oferite spre utilizare de către serverele de reţea.
Periferice partajate – resurse puse la dispoziţie de către servere.
După tehnologia de cooperare în reţea, deosebim două tipuri de reţele:
1. Reţele peer-to-peer;
2. Reţele client-server.

9.3.1. Reţele peer-to-peer

O reţea peer-to-peer este o reţea în care nu există servere dedicate şi
nicio organizare ierarhică a calculatoarelor. Calculatoarele au şi rol de ser-
ver, şi de client. Dimensiunea unei reţele peer-to-peer este mică, de cel mult

118
10 calculatoare. Reţelele peer-to-peer sunt numite şi grupuri de lucru. Având
în vedere dimensiunea şi simplitatea acestora, reţelele peer-to-peer sunt uşor
de utilizat şi întreţinut.
Mai mult, şi costul acestora este destul de redus. Cel mai cunoscut sistem
de operare pentru acest tip de reţele este S. O. Windows (98/95). De asemenea,
poate fi utilizat şi Windows XP sau Windows 2000, variantele Workstation.

9.3.2. Reţele de tip client-server

Reţeaua de acest tip foloseşte un calculator separat (server), de regulă,
performant, care este calculator „central”, care lucrează cu toate fişierele şi
efectuează serviciile de tipărire pentru mai mulţi utilizatori. Calculatorul oferă
răspunsuri rapide clienţilor, asigură cea mai bună protecţie a datelor din re-
ţea şi foloseşte un sistem de operare avansat (de exemplu: Novell NetWare,
Windows NT Server, IBM OS/2 LAN Server etc.). O reţea poate avea mai
multe servere. Clienţii din reţea sunt calculatoarele conectate la server, pu-
ternice sau cu putere redusă, ca viteză de lucru, capacitate de memorie etc.

9.4. Rolul Internetului în diverse domenii de activitate

Activitatea în domeniul dreptului, câmp al ştiinţelor umane prin exce-
lenţă, depinde, la ora actuală, din ce în ce mai mult de tehnologia informaţi-
ei. Practic, în ceea ce priveşte activitatea de gestiune, de documentare sau de
schimb între profesionişti şi/sau instituţii, activitatea juridică capătă o di-
mensiune informatică importantă. Dezvoltarea Internet-ului permite jurişti-
lor o mai bună informare în domeniu, prin accesul la legi, norme, speţe, dez-
bateri din ţară şi din străinătate, cu posibilitatea comunicării şi schimbului
de experienţă între juriştii ce aparţin diferitelor sisteme juridice.
Practic, Internet-ul creează posibilitatea accesului instantaneu sau
cvasiinstantaneu la informaţie, eliminând, pe de altă parte, „teancurile” de
hârtii şi acte. Internet-ul este mai rapid, mai simplu, mai uşor de folosit şi
mai ieftin faţă de metodele tradiţionale. Volumul informaţiei de natură juri-
dică, în ultimele decenii, a cunoscut o creştere explozivă. Fenomenul a gene-
rat, în sistemul clasic, o serie de probleme privind organizarea, codificarea şi
arhivarea acesteia. Majoritatea acestor probleme au fost rezolvate de siste-
mele de documentare juridică.
Internet-ul a preluat de la aceste sisteme tehnicile de organizare a in-
formaţiei juridice, prin interconectarea mai multor servere de baze de date.
Utilizarea Internet-ului în activitatea juridică:
 Căutarea informaţiei juridice pe Internet;

119
  Legislaţia;
 Jurisprudenţa;
 Publicaţiile guvernamentale, parlamentare şi administrative etc.
Foarte des specialiştii din domeniul socio-juridic utilizează următoare-
le situri de specialitate:
 www.avocatul.md (Uniunea avocaţilor din Republica Moldova (RM));
 www.advocacy.md (Centrul de Asistenţă Juridică pentru Persoane
cu Dizabilităţi);
 www.agepi.md (Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală);
 www.gov.md (Guvernul Republicii Moldova);
 www.dejure.md (DEJUREMD);
 www.justice.md (Registrul de Stat al Actelor Juridice al RM);
 www.credo.md (Centru de resurse pentru Drepturile Omului);
 www.nato.md (Centrul de Informare şi Documentare privind NA-
TO în Moldova);
 www.irp.md (Institutul de Reforme Penale);
 www.lhr.md (Juriştii pentru Drepturile Omului);
 www.promolex.md (PROMO-LEX Promovarea Democraţiei şi a
Drepturilor Omului);
 www.ombudsman.md (Avocatul Poporului OMBUDSMANUL);
 www.md.undp.org (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
în Moldova);
 www.transparency.md (Transparency International – Moldova);
 www.hr.un.md (Drepturile omului sunt Drepturile tale);
 www.mai.gov.md (Ministerul Afacerilor Interne);
 www.procuratura.md (Procuratura Generală a RM);
 www.csm.md (Consiliul Superior al Magistratului);
 www.instante.justice.md (Portalul Instanţelor Naţionale de Judecată);
 www.constcourt.md (Curtea Constituţională);
 www.csj.md (Curtea Supremă de Justiţie a RM) etc.

9.5. Clonarea informaţiei

În contextul dezvoltării noilor tehnologii sunt create premisele obţine-
rii de clone. Crearea de clone informatice se efectuează prin copiere, dar şi
prin acces neautorizat în sistemele informatice (spargere de cod). Companii-
le care dezvoltă aplicaţii informatice şi utilizatorii acestora folosesc nume-
roase mijloace pentru asigurarea protecţiei la copiere neautorizată a produ-
selor software şi a BD.

120
 Uneori însă, costurile de protecţie devin prea mari şi companiile preferă
să ofere acces liber la unele produse. Întrucât produsele software şi BD întru-
nesc cerinţele unei creaţii intelectuale, clonarea este reglementată de norme
juridice din domeniul dreptului de autor. În acest caz, uzual, se foloseşte
noţiunea de Copyright care se referă la dreptul patrimonial, principala prero-
gativă constând în producerea de copii numai cu consimţământul autorului.
Clonele informatice reprezintă o componentă importantă în reglarea accelerării
dezvoltării societăţii informaţionale. Minimizarea clonării neautorizate într-o
ţară are ca efect atragerea marilor companii producătoare de software.

9.6. Moldova digitală, concepţia guvernării electronice

Strategia naţională de dezvoltare a societăţii informaţionale „Moldova
Digitală 2020” este orientată spre crearea condiţiilor prin intervenţia minimă
a statului, dar cu efect maximum pentru dezvoltarea societăţii informaţiona-
le, concentrând eforturile pe trei piloni:
1. Pilonul I: Infrastructură şi acces – îmbunătăţirea conectivităţii şi acce-
sului la reţea;
2. Pilonul II: Conţinut digital şi servicii electronice – promovarea generă-
rii conţinutului şi serviciilor digitale;
3. Pilonul III: Capacităţi şi utilizare – consolidarea alfabetizării şi compe-
tenţelor digitale pentru a permite inovarea şi a stimula utilizarea.
Aceste trei dimensiuni au un impact benefic major asupra celor trei
componente ale societăţii:
a) comunităţile/populaţia, care se vor bucura de o viaţă mai bună,
mai confortabilă;
b) afacerile, care îşi vor spori nivelul de competitivitate;
c) guvernarea, care îşi va îmbunătăţi performanţele şi va deveni un
Guvern pentru cetăţeni, oferindu-le servicii oricând, oriunde şi la orice
echipament terminal.10
Realizarea prezentei Strategii se va baza pe principiile esenţiale de edi-
ficare a unei societăţi informaţionale moderne, în special pe principiile recu-
noaşterii veridicităţii şi legalităţii datelor din registrele electronice şi sisteme-
le informaţionale şi a acţiunilor efectuate în mod electronic.
Strategia este însoţită de Planul de acţiuni privind implementarea Stra-
tegiei naţionale de dezvoltare a societăţii informaţionale „Moldova Digitală

10 HOTĂRÎRE Nr. 857 din 31.10.2013 cu privire la Strategia naţională de dez-

voltare a societăţii informaţionale “Moldova Digitală 2020” [on-line]. [citat 2 februa-
rie 2017]. Disponibil: http://lex.justice.md/md/350246/

121
2020”, care stabileşte liniile de acţiune şi programele propuse în vederea atin-
gerii obiectivului general de dezvoltare a unei societăţi informaţionale per-
formante şi a economiei bazate pe cunoaştere, integrând pe orizontală şi
priorităţile.

9.6.1. Descrierea situaţiei curente

Progrese:
1. Penetrarea telefoniei mobile a depăşit 119%, Internetul în bandă
largă la puncte fixe a atins un nivel de penetrare de 11,72%, Internetul mobil
în bandă largă – modeme/carduri – 4,7%;
2. A fost creat cadrul normativ-juridic necesar, care, în prezent, înglo-
bează în total cca 20 legi, 80 hotărâri de Guvern, cca 70 documente concep-
tuale aprobate vizând sistemele informaţionale ale autorităţilor publice, mai
mult de 20 documente de reglementare cu caracter general şi 75 cu caracter
individual emise de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii
Electronice şi Tehnologia Informaţiei;
3. A fost implementat sistemul de declaraţii fiscale on-line, paşaportul
biometric, sistemul de trecere automată a frontierei cu paşaport biometric,
harta digitală a Moldovei, semnătura digitală mobilă, servicii on-line, cum ar
fi: e-Cazier, e-Licenţiere etc.
Definirea problemelor:
1. Infrastructură neoptimizată şi acces neuniform;
2. Conţinut digital local subdezvoltat şi disponibilitate scăzută a servi-
ciilor electronice;
3. Nivel scăzut de „alfabetizare digitală” şi utilizare insuficientă;
4. Pericolul criminalităţii cibernetice în creştere şi riscul de încredere
scăzută în reţele şi servicii on-line.

9.6.2. Viziunea, obiectivul general şi rezultatele scontate ale implementării

strategiei
Guvernul, mediul de afaceri şi societatea civilă au convenit asupra
următoarei viziuni strategice: Republica Moldova va deveni o ţară cu o soci-
etate informaţională avansată în care utilizarea facilităţilor tehnologiei in-
formaţiei şi comunicaţiilor (TIC), accesul extins la infrastructura TIC moder-
nă, conţinutul digital bogat şi serviciile informaţionale performante, vor con-
duce la competitivitatea economică, o bună guvernare şi implicit la creşterea
bunăstării populaţiei.

122
 Pentru atingerea acestei viziuni statul va întreprinde acţiuni, care vor
conduce la înlăturarea constrângerilor şi depăşirea provocărilor/ constrân-
gerilor identificate.
Prezenta Strategie se axează pe trei linii principale de implicaţie politi-
că/piloni de dezvoltare:
1. extinderea accesului şi conectivităţii cu promovarea concurenţei re-
ţelelor şi serviciilor de acces în bandă largă;
2. stimularea creării/dezvoltării de conţinut digital şi servicii electronice;
3. fortificarea capacităţilor de utilizare a beneficiilor oferite de TIC.
Pentru realizarea viziunii strategice au fost stabilite obiectivul general,
obiectivele specifice, principiile de bază şi identificate programele, iniţiative-
le şi măsurile-cheie pentru atingerea obiectivelor.
Obiectivul general al Strategiei:
Crearea condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea şi utilizarea largă a
potenţialului TIC de către instituţiile publice, mediul de afaceri şi cetăţeni
pentru a-şi atinge ţintele economice, sociale şi culturale în beneficiul tuturor.
Implementarea prezentei Strategii va conduce la obţinerea următoarelor
rezultate măsurabile:
1. poziţionarea Republicii Moldova între primele 50 de ţări în clasamen-
tele internaţionale privind: Dezvoltarea TIC (UIT), Dezvoltarea e-guvernării
(ONU), Pregătirea de reţea (Forul Economic Mondial), Nivelul de dezvoltare a
Economiei Bazate pe Cunoaştere (Institutul Băncii Mondiale);
2. toate localităţile din ţară vor avea cel puţin un punct de prezenţă cu
acces în bandă largă cu viteza de minimum 30 Mbps;
3. cel puţin 60% din gospodării vor avea acces la Internet în bandă largă;
4. cel puţin 75% din cetăţeni vor fi utilizatori Internet;
5. 100% din serviciile publice care pot fi prestate în mod electronic vor
fi disponibile on-line;
6. 100% din arhive, documente de stare civilă, patrimoniu cultural, şti-
inţific vor fi digitizate şi disponibile;
7. cel puţin 80% din cetăţeni vor fi satisfăcuţi de nivelul de calitate al
serviciilor prestate;
8. serviciile publice vor fi oferite în temeiul buletinului de identitate,
inclusiv electronic, sau prin identificarea electronică sau mobilă;
9. cel puţin 70% din populaţie va utiliza serviciile electronice;
10. cel puţin 60% din populaţie va folosi semnătura digitală;
11. cel puţin 20% din populaţie va face cumpărături on-line;

123
 12. 100% din populaţie va avea acces la televiziunea digitală terestră.
Rezultatele scontate în urma implementării prezentei Strategii vor fi
estimate în conformitate cu principalii indicatori de progres privind realiza-
rea obiectivelor stabilite:
1. avansarea Republicii Moldova în rating-urile internaţionale în do-
meniul TIC;
2. accesul în bandă largă şi televiziunea digitală terestră asigurate pe
întreg teritoriul ţării;
3. ponderea instituţiilor publice integrate în platforma de interopera-
bilitate;
4. proporţia gospodăriilor casnice cu calculator şi acces la Internet în
bandă largă;
5. rata de accesibilitate a conţinutului digital;
6. numărul de calculatoare la 100 de persoane;
7. cota absolvenţilor învăţământului general obligatoriu ce posedă
competenţe TIC;
8. ponderea serviciilor publice electronice disponibile din totalul ser-
viciilor care pot fi prestate în mod electronic;
9. gradul de încredere în siguranţa serviciului solicitat on-line;
10. numărul de servere securizate la 1 milion locuitori.

9.7. Securitatea informaţiilor în calculator

9.7.1. Viruşi, programe de protecţie antivirus

Virusul informatic reprezintă o secvenţă de program cu scop distructiv,
ascunsă într-un fişier numit gazdă (aparent inofensiv).
Viruşii devin activi în momentul în care fişierul virusat este utilizat. El
rămâne activ în memoria RAM şi infectează mai departe aplicaţiile accesate
şi resursele calculatorului.
Viruşii pot fi clasificaţi după următoarele criterii:
1. după tipul componentei virusate:
a. viruşi hardware;
b. viruşi software.
Astfel, viruşii pot fi grupaţi în 6 categorii:
 viruşi de boot – infectează sectorul de boot, adică acea parte a hard-
disk-ului care este accesată la pornirea calculatorului;
 viruşi de fişier – infectează aplicaţiile atunci când acestea sunt exe-
cutate;

124
  viruşi Macro – infectează fişierele create cu ajutorul software-ului
de birou (ex.: documente);
 viruşi multipatrizi – infectează atât sectorul de boot, cât şi fişierele;
 viruşi polimorfi – sunt viruşi care îşi modifică instrucţiunile atunci
când infectează un alt calculator;
 viruşi Stealth (se furişează) – îşi ascund prezenţa, făcând ca fişierele
infectate să pară neinfectate.
2. după riscul pe care îl reprezintă:
 viruşi cu putere mică de distrugere – nu distrug şi nu modifică in-
formaţiile, dar reduc viteza de lucru, blochează frecvent calculatorul şi por-
nesc melodii sau afişează mesaje;
 viruşi cu putere medie de distrugere – de regulă, şterg anumite
programe (soft-uri) din calculator;
 viruşi cu putere mare de distrugere – şterg informaţiile de pe hard-
disk sau le modifică, blochează executarea programelor.
3. după modul în care contaminează:
 viruşi care se multiplică – se înmulţesc şi contaminează multe fişiere;
 viruşi care nu se multiplică – distrug lent informaţia şi sunt greu de
depistat.
Moduri de infectare:
 într-o reţea: prin transmiterea de mesaje electronice (e-mail-uri) sau
prin copierea sau accesarea informaţiilor partajate virusate;
 în cazul unui calculator personal: prin utilizarea dispozitivelor de
memorare externe care sunt infectate.
Programele antivirus sunt programe create special pentru a efectua
următoarele operaţiuni:
 să detecteze viruşii prin verificarea conţinutului fişierelor şi semna-
larea prezenţei semnăturii unui virus cunoscut sau a unor secvenţe suspecte
în interiorul lor;
 să dezinfecteze sau să şteargă fişierele infectate de viruşi cunoscuţi;
 să prevină infectarea prin supravegherea acţiunilor din memorie şi
semnalarea întâlnirii unor anumite acţiuni care ar putea fi generate de exis-
tenţa în memorie a unui virus.
Programe antivirus des folosite:
 Avast! 4 Professional Edition;
 AVG Professional;
 F-Secure Anti-Virus;

125
  Kaspersky Anti-Virus Personal Pro;
 McAfee VirusScan;
 Nod32;
 Norton AntiVirus;
 Panda Antivirus;
 PC-Cillin.
După modul în care acţionează putem distinge două clase de progra-
me antivirus:
1. Programe care după ce au fost lansate rămân în memoria calculato-
rului şi supraveghează fiecare aplicaţie lansată în execuţie.
2. Programe care sunt lansate de către utilizator numai atunci când el
doreşte să verifice calculatorul.
În următoarele condiţii are loc devirusarea:
 Scanarea – citirea fişierelor şi a memoriei şi identificarea viruşilor
cunoscuţi de programul antivirus respectiv;
 Devirusarea – extragerea virusului sau ştergerea fişierului infectat;
 Monitorizarea este operaţia prin care un program-antivirus existent
în memorie verifică şi semnalează sistematic eventuală apariţie a unui virus.
Principalele metode împotriva infectării cu viruşi:
 netransportarea pe dischetă sau flash a fişierelor provenite de la
calculatoare străine;
 evitarea folosirii software-ului neînregistrat;
 realizarea periodică a operaţiei de scanare;
 păstrarea unor copii de siguranţă ale aplicaţilor şi fişierelor impor-
tante (backup);
 crearea unui disc de sistem boot-abil pentru a-l folosi la pornirea
calculatorului în caz de nevoie;
 utilizarea programelor-antivirus care monitorizează permanent
memoria operativă a calculatorului.

9.7.2. Utilizarea parolei

Parola este un sistem de securitate reprezentat de un şir de caractere
care ajută un utilizator să-şi protejeze datele personale.
Această protecţie este asigurată de un sistem doar dacă sunt îndeplini-
te mai multe condiţii cum ar fi:
 parola este cunoscută doar de persoana sau grupul de persoane
autorizată/autorizate să acceseze datele protejate;

126
  parola este suficient de complexă pentru a nu putea fi intuită de alte
persoane neautorizate;
 parola trebuie schimbată periodic pentru a nu putea fi găsită prin
încercări repetate;
 parola trebuie să fie diferită de la un caz la altul – nu este indicat să
se folosească aceeaşi parolă pentru mai multe situaţii diferite (mail, cont
bancar etc.);
 parola trebuie notată separat de locul unde este folosită pentru a
evita situaţiile în care nu mai este posibilă amintirea ei.
Parolele cu o combinaţie de cel puţin 10 caractere, care includ caractere
alfabetice, numerice şi caractere speciale, adaugă un nivel de securitate cal-
culatorului dumneavoastră.
O parolă securizată este un mod important de a vă proteja calculatorul
împotriva utilizatorilor neautorizaţi care pot accesa fişiere confidenţiale de
pe calculator.
Cu cât mai puternică este parola, cu atât mai mult va proteja calculato-
rul împotriva atacurilor.
O parolă puternică:
 conţine atât majuscule cât şi minuscule;
 conţine o combinaţie de numere, cuvinte şi/sau simboluri;
 este schimbată în mod regulat.

9.8. Semnătura electronică

În condiţiile globalizării economice, semnătura electronică devine un
element indispensabil al mediului de afaceri modern şi administrării elec-
tronice de stat. În cazul Republicii Moldova acest slogan a căpătat o dimen-
siune concretă. Viteza de adoptare a deciziilor şi încheierea contractelor poa-
te contribui considerabil la economisirea mijloacelor financiare, mai ales a
celor publice, sau poate deveni un instrument important al economiei de
piaţă.11
Semnătură electronică – date în formă electronică, care sunt ataşate la /
logic asociate cu alte date în formă electronică şi care sunt utilizate ca meto-
dă de autentificare.12

11 Semnătură electronică [on-line]. [citat 15 aprilie 2017]. Disponibil:

http://www.cts.md/ro/servicii/semnatura-electronica
12 Lege nr. 91 din 29.05.2014 privind semnătura electronică şi documentul electronic

[on-line]. [citat 15 aprilie 2017]. Disponibil: http://lex.justice.md/md/353612/

127
 Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă cititorului un mo-
tiv puternic de confirmare a faptului ca mesajul sau documentul digital este
creat de către persoana care l-a semnat, iar conţinutul mesajului sau docu-
mentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.
În mod tehnic, asupra documentului se aplică o funcţie hash-code,
obţinându-se amprenta documentului. Printr-un algoritm se aplică cheia
privată peste amprenta documentului, rezultând semnătura electronică.
Semnatarul este acea persoană care deţine un dispozitiv de creare a
semnăturii electronice şi care acţionează fie în nume propriu (persoana fizi-
că) fie în numele unui terţ (persoana juridică).13
Tipurile de semnături electronice, ale căror principii şi mecanisme de
utilizare sunt reglementate de prezenta lege, sunt următoarele:
1. semnătura electronică simplă;
2. semnătura electronică avansată necalificată;
3. semnătura electronică avansată calificată.
Semnătura electronică simplă este semnătura electronică utilizată ca me-
todă de autentificare, fără a face trimitere exclusiv la semnatar.
Semnătura electronică avansată necalificată este o semnătură electronică
ce îndeplineşte următoarele cerinţe:
1. face trimitere exclusiv la semnatar;
2. permite identificarea semnatarului;
3. este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
4. este legată de datele la care se raportează, astfel încât orice modifi-
care ulterioară a acestor date poate fi detectată.
Semnătura electronică avansată calificată este o semnătură electronică ca-
re îndeplineşte toate cerinţele semnăturii electronice avansate necalificate şi,
suplimentar:
1. se bazează pe un certificat calificat al cheii publice emis de un pres-
tator de servicii de certificare acreditat în domeniul aplicării sem-
năturii electronice avansate calificate;
2. este creată prin intermediul dispozitivului securizat de creare a
semnăturii electronice şi se verifică securizat cu ajutorul dispoziti-
vului de verificare a semnăturii electronice şi/sau al produsului
asociat semnăturii electronice, care dispun de confirmarea cores-
punderii cu cerinţele prevăzute de prezenta lege.

13 Ce este semnătura digitală (electronică) [on-line]. [citat 15 aprilie 2017]. Dis-

ponibil: https://codfiscal.net/7702/ce-este-semnatura-digitala-electronica

128
 9.8.1. Regimul juridic de utilizare a semnăturii electronice
Semnătura electronică, indiferent de gradul de protecţie de care dis-
pune, produce efecte juridice şi este acceptată ca probă, inclusiv în cadrul
procedurilor judiciare, chiar dacă:
1. se prezintă în formă electronică;
2. nu se bazează pe un certificat eliberat de un prestator acreditat de
servicii de certificare;
3. nu se bazează pe un certificat calificat al cheii publice;
4. nu este creată prin intermediul dispozitivului securizat de creare a
semnăturii electronice.
Semnătura electronică avansată calificată are aceeaşi valoare juridică
ca şi semnătura olografă.
Modalitatea în care se va asigura gradul de protecţie a semnăturii elec-
tronice avansate calificate pentru echivalarea acesteia cu semnătura olografă
aplicată pe hârtie se stabileşte de organul competent, conform atribuţiilor
prevăzute la art. 36 alin. (1). [http://lex.justice.md/md/353612/ ]
Modalitatea de aplicare a semnăturilor electronice de către funcţionarii
persoanelor juridice de drept public se stabileşte de Guvern. Persoanele juri-
dice de drept privat stabilesc de sine stătător modalitatea de aplicare a sem-
năturilor electronice de către reprezentanţii acestora.
Semnătura electronică nu constituie un mijloc de criptare a informaţiei.

ÎNTREBĂRI DE CONTROL
1. Daţi definiţia reţelei de calculatoare.
2. Numiţi structurile de comunicaţie de bază şi caracterizaţi-le succint.
3. Care structuri de comunicaţie foloseşte calculatorul Dvs. de acasă,
dar din laborator?
4. Aduceţi diferite clasificări ale reţelelor de calculatoare.
5. Cărei clase după amploare şi după utilizator-ţintă aparţine reţeaua
de calculatoare din laboratorul de studii?
6. Caracterizaţi succint topologiile reţelelor de calculatoare, evidenţi-
ind avantajele şi dezavantajele lor.
7. Determinaţi cărui tip de topologie aparţine reţeaua de calculatoare
din laboratorul de instruire.
8. Definiţi noţiunile de client, server, mediu de comunicaţie, date par-
tajate, periferice partajate.
9. Caracterizaţi reţelele de tipul peer-to-peer.

129
10. Caracterizaţi reţelele bazate pe server.
11. Cărui tip de reţele îi aparţine reţeaua de calculatoare din laboratorul
de instruire.
12. Definiţi virusul informatic.
13. Clasificaţi viruşii după diverse criterii.
14. Ce moduri de infectare există? Aduceţi exemple din practica perso-
nală?
15. Numiţi funcţiile programelor antivirus.
16. Numiţi programe-antivirus recunoscute. Care antivirus este instalat
la calculatorul Dvs.?
17. Clasificaţi antiviruşii după modul în care acţionează.
18. Numiţi operaţiile de bază efectuate de antiviruşi.
19. Numiţi metode împotriva infectării cu viruşi. Ce metode mai puteţi
sugera?
20. Definiţi parola.
21. Ce proprietăţi trebuie să posede parola pentru o protecţie mai sigură?
22. Daţi definiţia parolei securizate.
23. Care sunt caracteristicile unei parole puternice?
24. Care este rolul Internet-ului în diverse domenii de activitate?
25. În ce constă concepţia guvernării electronice?
26. Ce este o semnătură electronică?
27. Explicaţi destinaţia semnăturii digitale.

130