Nan

Sarcini de lucru individual

Profesor: Efrosinia Haheu

Student: Elisaveta Sambris

10 puncte

Analizați situația realăși planul de dezvoltare instituţională a grădiniței Dvs. 

Realizați evaluarea  din perspectiva  educațieI incluzive. Corespunde IET cerințelor unei instituții incluzive? 
Expuneți informația în fișa de analiză.

Fișa de analiză

Criterii de control a EI Criterii de Probleme depistate Reflecții personale

control a EI de îmbunătățire a
situației
Planul IET corespunde Da, misiunea a) lipsa parteneriatelor cu familia c) Toate IET trebuie sa
principiilor ei(există în plan instituţiei de şi diverse instituţii şi organizaţii de asigure şanse egale şi acces la
direcții specifice EI) educaţie timpurie profil şi din alte domenii de nivel servicii de calitate pentru toţi
constă în local, naţional şi internaţional în copiii, inclusiv cei cu CES;
asigurarea unei
vederea realizării misiunii de d) sa asigure procesul
educaţii timpurii
imbunatațirea educațiri cu copii cu educaţional cu cadre didactice
de calitate pentru
toţi copiii cu CES; calificate, inclusiv prin formarea
vârsta de la 2,5 b) organizează procesul de continuă a competenţei
până la 7 ani prin informare şi educaţie a familiei în profesionale a cadrelor didactice
satisfacerea vederea îngrijirii şi dezvoltării la nivel de instituţie, organizarea
nevoilor timpurii a copilului cu CES; şi desfăşurarea procesului intern
educaţionale ale de atestare, acordarea ajutorului

Există în IET copii cu CES
Sunt pregătite cadrele
didactice de a lucra cu copii
cu CES
Instituția dvs.promovează și
disemninează informații și
practici de EI
Sunt implicați părinții în
procesul EI
acestora,
dezvoltarea
multilaterală a cu familia şi diverse instituţii şi
copiilor şi
pregătirea lor
pentru integrarea
şcolară şi socială.
Nu Lipsa cazurilor copii cu CES in cadrul
institutiei, a redus aplcarea in practica
a proiectelor pentru acesti copii.
Lipseste logopedul si psiholog in IET
strict necesar pentru acesti copii
pentru o dezvoltare fructuoasa
conform virste.
Da si nu Daca vorbim la modul teoretic atunci
putem afirma un sigur da, cursuri
practice pe acest domeniu au trecut
majoritate educatorilor.
Partea practica sigur nu deoarece
aceste cazuri nu au fost depistate in
institutie si deci nu avem o experienta
practica cu asemenea Copii.
Da Participam permanent la cursuri de
instruire si recunoastere a copiilor cu
ces precum si modelul de lucru
individual cu acesti copii.
In mica parte Parintii care nua u asemenea cazuri in
familie nu manifesta interes in
metodic
e) sa dezvoltăm parteneriate
organizaţii de profil şi din alte
domenii de nivel
-Logoped, Psiholog si itegrarea
iaducatorilor in cursuri de depisare
si lucru cu acesti copii
Oferirea legaturilor permanente
prin mode si practici bune din alte
institutii pe acest domeniu.
Strinsa legatura a familiei si a
cadrul didactic in depistarea la
timp si asigurarea ajutorului
bilateral pentru copii cu CES.
Asigurarea cu rezchezitelor
practice adaugatoare pentru
dezvoltare si integrare a copiilor
cu CES in institutie.
Sensibilizarea opiniei publice prin
permanentele marafoane de

Cadrele didactice acceptă Da
diversitatea copiilor și
manifestă măiestrie
pedagogică
Concluzii (cel puțin 3
propoziții)
asigurarea sprijinului pentru asemenea protectie si integrare a acestor
cazuri. copii in societate. ONG la nivel
local cu specialisti de nivel in
ajutorul educatorului de dezvoltare
a copiilor cu CES.etc
-numarul mare de levi in grupa
Toti copii sunt egali, iar sigur este un factor important in
studiu este pentru fiecare in coditii timpul pe care educatorul poate
similare. sal ofere copiilor cu CES. Necesar
de a stabili o echitate de cantitate
si calitate in procesul educational
al tuturor institutiilor IET.
Copii cu CES din IET necesita o abordare specifica si deci conditii de dezvoltare specifice ca
1. Conlucrează cu autorităţile administraţiei publice locale în vederea creării condiţiilor optime,
inclusiv celor de mediu, pentru cuprinderea/ înmatricularea obligatorie a tuturor copiilor
de 6 ani în grupe pregătitoare
2. în cazul identificării unor probleme în dezvoltarea copilului, şi cu acordul părinţilor, colaborează
cu Serviciul municipal de asistenţă psihopedagogică (în continuare - SAP) în vederea realizării
unei evaluări complexe;
3. asigură remedierea timpurie a eventualelor dificultăţi/deficienţe de dezvoltare a copiilor
şi prestează sau solicită, în caz de necesitate, servicii logopedice,
de asistenţă psiho-pedagogică, kinetoterapie, etc. în modul stabilit;
4. elaborează şi aplică planuri personalizate/ individualizate de intervenţie pentru copiii
cu CES în conformitate cu recomandările SAP;
5. colaborează cu SAP, DGETS şi Primăria în vederea creării serviciilor specializate de suport:
de reabilitare/recuperare, pentru copiii cu CHS şi dotării corespunzătoare a acestor servicii.
2. Comunicarea, interacțiunea socială și interesele copiilor cu CES: Integrari si solutii
Se constată că numărul copiilor cu CES ete permanent in creștere, ceea ce deterimină diverse dificultăți: lipsa organizării, socializare
dificilă, predispunere la accidente, adaptare dificilă la schimbări, hiperactivitate sau letargie, lipsa atenției. Deși au aptitudini pentru
anumite domenii, acești copi au randament inegal și deseori nu pot fi încadrați în clase obișnuite.
Caracteristici ale copiilor cu CES: -le lipseste deseori maturitatea și au un comportament narcisist și egocentric. -deseori, ei sunt
speriați de educație dar colegii îi pot ajuta sa depașească această frica. -au capacitatea de a înțelege, dar le lipsește cea de a reda cele
știute. -uneori sunt copleșiți de sarcinile pe care trebuie să le execute. Ei pot ști să rezolve o problemă, dar nu o pot rezolva practic.
Tipologii CES
Tulburările din spectrul autist- reprezintă o categorie generică folosită pentru a descrie elevii care au în comun o serie de dificultăţi ce
afectează comunicarea, relaţiile şi imaginaţia. Elevul cu tulburări din spectrul autist nu va reacţiona ca şi ceilalţi elevi, nu va căuta să
intre în contact cu alţi elevi sau să ia parte la activităţi, ci va deveni anxios când nu se respectă rutina şi abordările organizate ale
procesului de învăţare.
Sindromul Asperger este considerat o formă de autism care afectează elevii în moduri diferite de la un caz la altul. Dificultăţile cu
care se poate confrunta un astfel de elev se pot raporta la: ♦comunicarea socială - limbajul folosit e formal, limitat, redundant,
interpretează ceea ce i se spune literal, fapt ce creează probleme ♦ interacţiunea socială - elevul întâmpină dificultăţi serioase în a intra
în relaţie cu ceilalţi ♦ imaginaţia – elevii au o gamă restrânsă de interese, uneori numai unul, care devine o obsesie.
încrederea în rutină – elevii se bazează foarte mult pe rutină, preferă să urmeze zilnic acelaşi drum spre şcoală, atingând anumite
obiecte în timp ce merg.
• încrederea în rutină – elevii se bazează foarte mult pe rutină, preferă să urmeze zilnic acelaşi drum spre şcoală, atingând
anumite obiecte în timp ce merg. Elevii cu sindrom Asperger preferă rutina şi devin anxioşi dacă aceasta se schimbă. Lipsa de
empatie, de îndemânare, stângăcia le creează dificultăţi în înţelegerea şi rezolvarea corectă a sarcinilor şcolare, dar pot avea o
memorie neobişnuit de precisă în privinţa detaliilor, a faptelor şi a cifrelor.
Dislexia - cei mai frecvenţi indicatori ai dislexiei sunt:
• persistenţa dificultăţilor de citire, în pofida ajutorului suplimentar, ca descifrarea cuvintelor noi, greşeli la citire, săritul peste
rânduri, cuvinte tipărite care devin neclare sau “ se mişcă”;
• dificultăţi persistente la scriere, cuvinte transcrise care sunt departe de ortografia normală, ortografieri eronate, imposibilitatea
de a-şi aminti cum se scrie cuvântul în momentul în care învaţă în acelaşi mod şi ritm cu colegii de clasă normali;
• greşeli la copiere, ştersături frecvente, scris de mână dezordonat sau laborios;
• probleme în reamintirea instrucţiunilor, mesajelor, numerelor, evenimentelor sau perceperea greşită a acestora;
 • dificultăţi în aprecierea orei sau a duratei evenimentelor folosind cadranul ceasului;
În cazul elevilor cu probleme de comportament se pot distinge trei tipuri de dificultăţi:
• nivel scăzut – comprtament neadecvat, întâlnit de obicei în clasă, ca intervenţiile inoportune şi întreruperea celorlalţi;
• nivel mediu – comportament provocator, care poate fi întâlnit şi în clasă, dar şi în afara ei, ca strigatul, cearta cu profesorii,
intimidarea celorlalţi elevi;
• nivel ridicat – comportament distructiv accentuat, ca sfidarea, hărţuiala, agresiunea şi violenţa.
Un climat cald, înţelegător, creat de familie şi şcoală, împreună cu o terapie şi educaţie personalizată, îi creează copilului cu CES o
bază solidă de dezvoltare, putându-se preveni, în acest mod, tulburările emoţionale şi de comportament.
Dintre posibilele soluţii de integrare a copiilor cu deficienţe mentale uşoare, pot fi enumerate următoarele:
- Tehnica Simbolurilor :Organizarea clasei pe centre de interes, caz în care cadrele didactice pun la dispoziţie un sortiment bogat de
materiale care să permită alternarea stilurilor de învăţare şi a aptitudinilor de dezvoltare.
- Promovarea interacţiunilor sociale, caz în care cadrele didactice trebuie să se implice în promovarea interacţiunilor dintre elevii
clasei şi să ofere variate ocazii în care aceştia să comunice între ei, să relaţioneze şi să coopereze la rezolvarea unor situaţii diverse de
învăţare.
In cocluzie intelegem ca noi suntem educatori ce predam la copii cu aceste deficiente si trebuie sa avem un plan de activităţi prin care
le oferim acestor copiilor ocazia facilitarea dezvoltării sociale şi emoţionale, caz în care cadrele didactice au rolul de a crea o ambianţă
emoţională care să stimuleze sentimentul de siguranţă şi să valorizeze reuşitele elevilor, ca mecanism de întărire a motivaţiei acestora
pentru participarea la activităţile didactice, ştiut fiind faptul că copii învaţă cel mai bine atunci când se simt în siguranţă şi obţin
succese în activităţile şcolare.
3. Comunicarea, interacțiunea socială și interesele copiilor cu Sindromul Down
Sindromul Down - apar dificultăţi în planul operaţiilor gândirii şi în modul de aplicare a cunoştinţelor în situaţii noi: putere de
concentrare scăzută, dificultăţi de ordonare, ritm scăzut al achiziţiilor şcolare, abilităţi motrice reduse, probleme de comunicare şi
limbaj. Dificultăţi de vorbire, limbaj şi comunicare - elevii pot prezenta adesea un comportament dificil, urmărind cu greutate
limbajul vorbit. Tipologia lor poate fi caracterizată de:
♦ dificultăţi privind atenţia şi ascultarea – pot fi uşor distraşi şi par mai interesaţi de sunetele şi activităţile din afara clasei decât de
ceea ce li se spune direct, pot fi mai interesaţi de activităţile vizuale decât de cele auditive, este posibil să nu audă sunete, cuvinte
sau fragmente de frază astfel încât să nu poată surprinde tot înţelesul, instrucţiunile vorbite care conţin prea multe informaţii
deodată le pot provoca mari probleme;
♦ memorie slabă în ceea ce priveşte sunetele, cuvintele sau expresiile;
Sindromul Down reprezintă cea mai comună cauză genetică de retard mintal ușor și moderat (maladie prezentă la copil încă din
momentul conceperii), cauzată de prezența unui cromozom 21 suplimentar. Cromozomii sunt structuri cromatinice microscopice
prezente în aproape fiecare celulă componentă a țesuturilor organismului uman. Ei poartă planul tuturor caracteristicilor pe care le
moștenim. Acest plan este purtat sub forma unui mesaj codat, prezent în acidul dezoxiribonucleic (ADN). La om există 23 de perechi
de cromozomi în fiecare celulă, dintre care 22 perechi de autozomi și o pereche de heterozomi ( cromozomii de sex, X și Y). Un set de
23 de cromozomi se moștenește de la tată iar celălalt set este primit de la mamă.
Sindromul Down este produs de trisomia cromozomului 21, iar regiunea critică afectată este 21q22 (numită și DSCR-Down Syndrome
Critical Region= Regiune Critică a Sindomului Down = RCSD).
Analiza citogenetică poate evidenția mai multe variante: trisomia 21 liber - omogenă, trisomia 21 cu translocație Robertsoniană
(14;21), trisomia 21 segmentară si trisomie 21 cu mozaicism.
Manifestari clinice in sindromul Down
Fiecare individ diagnosticat cu sindromul Down are problemele intelectuale si de dezvoltare care pot fi usoare, moderate sau severe.
Unele persoane sunt sanatoase, in timp ce altele pot avea probleme serioase de sanatate, cum ar fi afectiuni cardiace grave.
Copiii si adultii cu sindrom Down au trasaturi faciale distincte. Desi nu toate persoanele care au mongolism prezinta aceleasi
caracteristici, unele dintre aceste includ:
  fata turtita (aplatizata);
 cap mic;
 gat scurt;
 limba proeminenta;
 ochii migdalati;
 pleoape inclinate in sus;
 urechi mici sau cu o forma neobisnuita;
 picioare mici;
 maini scurte si late, o singura linie in palma (cuta palmara);
 degete scurte;
 inaltime redusa;
 tonus muscular scazut;
 flexibilitate excesiva;
 pete albe minuscule pe iris, denumite petele lui Brushfield.
Interventie timpurie
Daca un copil va primi din timp ingrijirea corecta, acest lucru il va ajuta sa se integreze in societate si ii va imbunatati considerabil
calitatea vietii.
De aceea, este esentiala interventia timpurie, pana la varsta de trei ani. In acest sens, exista institutii, organizatii si specialisti care
deruleaza programe menite sa sporeasca dezvoltatea fizica si mentala a copiilor diagnosticati cu mongolism. Astfel, cei mici au ocazia
sa-si insuseasca o varietate de abilitati: sa manance, sa se imbrace, sa mearga, sa interactioneze, sa se joace, sa gandeasca si sa
rezolve probleme.
Sindromul Down, trisomia 21 sau mongolismul
Sindromul Down ii afecteaza in mod diferit pe pacientii care primesc acest diagnostic. Exista peste 50 de trasaturi specifice
mongolismului, motiv pentru care manifestarile clinice variaza de la copil la copil. Drept urmare, nu exista o abordare unica atunci
cand vine vorba despre tratament. In linii mari, prin medicatie si chirugie se trateaza bolile asociate sindromului Down, iar prin
terapiile cu psihologi sunt ajutati pacientii sa-si atinga potentialul maxim ca indivizi. De aceea, cu cat copiii diagnosticati cu trisomia
21 primesc mai repede ingrijiri de specialitate, cu atat le cresc sansele de a se bucura de o viata completa. Desi exista metode de
screening care pot depista existenta trisomiei 21, motivele care stau la baza diagnosticului se afla inca sub semnul incertitudinii. Din
pacate, persoanele care au sindromul Down se confrunta cu discriminarea, prejudecatile si excluderea de-a lungul intregii existente.
Cu toate acestea, datorita terapiei, constientizarii si sprijinului celor din jur, ele pot ajunge sa aiba o viata implinita, poate chiar sa se
angajeze si sa fie independente.
Ce este sindromul Down, trisomia 21 sau mongolismul?
Sindromul Down, cunoscut si sub numele de trisomia 21 sau mongolism, nu este o boala, ci o modificare genetica definitiva care se
manifesta prin intarzieri fizice si mentale, de la forme usoare pana la grave. Mai exact, este vorba despre o tulburarea genetica,
determinata de diviziunea anormala a celulelor, care duce la copierea partiala sau peste medie a cromozomului 21. Existenta acestui
surplus de material genetic duce la modificari in dezvoltarea individului. De asemenea, mai poate cauza si alte probleme de sanatate,
precum boli de inima, probleme gastrointestinale, dementa, tulburari de auz, afectiuni oculare, apnee, astm, alopecie, afectiuni
tiroidiene, convulsii, leucemie infantila, infertilitate, obezitate etc.
Exista trei tipuri de sindrom Down. De multe ori, nu se poate face diferenta intre acestea fara o privire asupra cromozomilor,
deoarece caracteristicile fizice si comportamentele ale pacientilor sunt similare:
 Trisomia 21 - acesta este cel mai intalnit tip, situatie in care fiecare celula din corp are trei copii ale cromozomului 21 in loc de
doua;
 Trisomia 21 prin translocatie - o parte a cromozomului 21 se rupe in timpul diviziunii celulare si se uneste cu un alt cromozom,
de obicei cromozomul 14 sau de un alt cromozom 21;
 Mozaicismul (Sindromul Down Mozaic) – reprezinta 1% din totalalul cazurilor si consta in amestecarea a doua tipuri de celule,
unde unele contin 46 de cromozomi obisnuiti, iar altele contin 47. Celulele cu 47 de cromozomi au un cromozom 21
suplimentar.
Farmacistii Catena recomanda OMEGA-3 LYSI pentru copii, un supliment alimentar sub forma de capsule cu ulei de peste care
contribuie la dezvoltarea cognitiva si la imbunatatirea memoriei si a capacitatii de invatare. De asemenea, produsul protejeaza inima
in timpul efortului si contribuie la diminuarea stresulului si a oboselii.
Sindromul Down (trisomia 21) – teste genetice
Specialistii recomanda ca toate femeile insarcinate sa efectueze teste de screening pentru ele si bebelus. Daca mama are peste 35
de ani, iar tatal bebelusului are peste 40 de ani sau exista un istoric familial al sindromului Down, este absolut necesara obtinerea
unei evaluari.
Primul trimestru
In aceasta etapa se pot efectua o evaluare cu ultrasunete si teste de sange care pot depista sindromul Down la fat. Aceste teste au o
rata fals pozitiva mai mare decat testele efectuate in etapele ulterioare ale sarcinii. Daca rezultatele nu sunt normale, medicul poate
efectua o amniocenteza dupa saptamana a 15-a de sarcina.
Al doilea trimestru
Triplutest si cvadruplu test pot ajuta la identificarea sindromului Down si a altor defecte ale creierului si maduvei spinarii. Acest test
se face intre saptamanile 15 si 20 de sarcina.
Teste prenatale suplimentare
Daca exista suspiciuni, medicul poate recomanda efectuarea urmatoarelor teste:
 Esantionarea villusului corionic - medicul va lua celule din placenta mamei pentru a analiza cromozomii fetali. Acest test se
face intre saptamanile 9 si 14 de sarcina. Potrivit specialistilor, procedura poate creste cu 1% riscul de avort spontan;
 Prelevarea percutanata de sange ombilical - Medicul va lua sange din cordonul ombilical si il va examina pentru a detecta
eventuale defecte cromozomiale. Testul se efectueaza in saptamana a 18-a de sarcina. Procedura prezinta un risc mai mare de
avort spontan. Prin urmare, va fi efectuata numai daca toate celelalte teste sunt incerte.
Teste care se fac la nastere
Un medic poate suspecta prezenta sindromului Down la un nou-nascut pe baza infatisarii acestuia. Ipoteza poate fi confirmata de un
test de cariotip genetic (analiza de sange) prin intermediul caruia sunt evaluate numarul si structura cromozomilor unei persoane
pentru a detecta anomalii.
Farmacistii Catena recomanda Alinan Atentie si concentrare pentru buna functionare a sistemului nervos si reducerea oboselii,
agitatiei si a emotivitatii. Acesta este un supliment alimentar care contine o combinatie de vitamine din complexul B si magneziu din
saruri usor de absorbit. 
Sindromul Down – factori de risc
Nu exista factori de mediu, cum ar fi toxine sau agenti cancerigeni, care sa influenteze aparitia sindromului Down. Nici alegerile care
fac parte din stilul de viata (cum ar fi alcoolul, tutunul sau consumul de droguri) nu joaca un rol. Singurul factor de risc non-genetic
cunoscut care poate duce la nasterea unui copil cu sindrom Down este sarcina geriatica (varsta materna avansata), unde mama are
peste 35 de ani. Acest lucru nu inseamna neaparat ca a avea un copil inainte de a implini aceasta varsta garanteaza faptul ca
bebelusul nu va avea sindromul Down. Aproximativ 80% dintre copiii cu sindrom Down sunt nascuti de catre femei care au sub
varsta de 35 de ani.
De asemenea, unii cercetatori sugereaza ca si varsta inaintata a tatalul (peste 42 de ani) ar putea reprezenta un factor de risc.
Exista specialisti care sunt de parere ca parintii care au deja un copil cu sindromul Down sau o alta tulburare cromozomiala sau care
chiar ei insisi au o tulburare cromozomiala sunt predispusi sa aiba un copil cu trisomia 21.
Manifestari clinice in sindromul Down
Fiecare individ diagnosticat cu sindromul Down are problemele intelectuale si de dezvoltare care pot fi usoare, moderate sau severe.
Unele persoane sunt sanatoase, in timp ce altele pot avea probleme serioase de sanatate, cum ar fi afectiuni cardiace grave.
Copiii si adultii cu sindrom Down au trasaturi faciale distincte. Desi nu toate persoanele care au mongolism prezinta aceleasi
caracteristici, unele dintre aceste includ:
 fata turtita (aplatizata);
 cap mic;
 gat scurt;
 limba proeminenta;
 ochii migdalati;
 pleoape inclinate in sus;
 urechi mici sau cu o forma neobisnuita;
 picioare mici;
 maini scurte si late, o singura linie in palma (cuta palmara);
 degete scurte;
 inaltime redusa;
 tonus muscular scazut;
 flexibilitate excesiva;
 pete albe minuscule pe iris, denumite petele lui Brushfield.

Sindromul Down – tratament

Sindromul Down este o tulburare cromozomiala care se intinde de-a lungul intregii vieti. Nu exista un tratament specific. Desi
trisomia 21 nu poate fi vindecata, specialistii stiu mai multe informatii ca oricand despre aceasta modificare cromozomiala. Exista o
gama larga de terapii fizice si de dezvoltare concepute pentru a ajuta persoanele cu mongolism sa-si atinga potentialul maxim. Cu cat
sunt incepute mai devreme, cu atat mai bine.
Interventie timpurie
Daca un copil va primi din timp ingrijirea corecta, acest lucru il va ajuta sa se integreze in societate si ii va imbunatati considerabil
calitatea vietii.
De aceea, este esentiala interventia timpurie, pana la varsta de trei ani. In acest sens, exista institutii, organizatii si specialisti care
deruleaza programe menite sa sporeasca dezvoltatea fizica si mentala a copiilor diagnosticati cu mongolism. Astfel, cei mici au ocazia
sa-si insuseasca o varietate de abilitati: sa manance, sa se imbrace, sa mearga, sa interactioneze, sa se joace, sa gandeasca si sa
rezolve probleme.
Terapii specializate
Exista o multime de terapii care pot fi folosite in programele de interventie timpurie, dar si in cele desfasurate de-a lungul vietii unei
persoane pentru a o ajuta sa se dezvolte, sa devina independenta si productiva. Iata cateva exemple:
 Terapia fizica presupune activitati si exercitii care ajuta la dezvoltarea abilitatilor motorii, la cresterea fortei musculare si la
imbunatatirea posturii si a echilibrului. De asemenea, un kinetoterapeut poate ajuta un copil cu sindromul Down sa
compenseze provocarile fizice, cum ar fi tonusul muscular scazut;
 Logopedia ii poate ajuta pe copiii cu mongolism sa isi imuntatateasca abilitatile de comunicare si sa foloseasca limbajul mult
mai eficient. Totodata, ii poate ajuta pe pacienti sa deprinda mijloace alternative de comunicare, cum ar fi limbajul semnelor și
al imaginilor, pana cand acestia invata sa vorbeasca.
Terapia ocupationala presupune gasirea unor modalitati de a ajusta sarcinile de zi cu zi pentru a se potrivi nevoilor si abilitatilor unei
persoane care are mongolism. Un terapeut ocupational ar putea a Una dintre aceste probleme o reprezintă copiii cu cerinţe
educative speciale, în particular - cei cu dizabilităţi. Aceşti copii nu sunt speciali în sine. Ei au nevoie doar de o abordare personalizată
în ceea ce priveşte demersurile pe care le întreprindem în educaţia lor. O caracteristică specială a acestor copii aflați “în pericol de
excludere”o constituie faptul că ei nu sunt în concordanţă cu nivelul obişnuit al aşteptărilor faţă de copii, ei nu se adaptează cu
uşurinţă. În spatele acestor probleme stă, desigur, şi faptul că nici în cadrul familiei, nici în societate ei nu beneficiază de o stimulare
corespunzătoare. Deficitul apărut în urma educaţiei necorespunzătoare este totuşi reversibil şi poate fi compensat chiar şi în cazul
unor tulburări organice, cu condiţia ca potenţialul copilului să fie activat în mod corespunzător. Educaţia incluzivă presupune ca
copiii cu dizabilităţi şi cei fără probleme să înveţe împreună în instituţiile de învăţământ având sprijinul corespunzător. Un început
timpuriu în grupuri de joacă sau grădiniţe obişnuite este cea mai bună pregătire pentru o viaţă integrată.
 juta un adolescent cu trisomia 21 sa identifice un loc de munca, sa-si aleaga o cariera sau sa-si dezvolte competente care se
potrivesc cu interesele si punctele sale forte.
 Terapiile emotionale si comportamentale sunt modalitati prin care se gasesc raspunsuri utile atat la comportamentele dorite,
cat si la cele nedorite manifestate de catre pacinetii cu trisomia 21. Mai exact, terapeutii ii ajuta pe copii sa-si stapaneasca
propriile emotii, de multe ori intense, si sa le faca fata cu calm. De asemenea, si parintii pot beneficia de indrumari pentru a-i
ajuta pe cei mici sa-si atinga potentialul.