Competenţele profesorului din domeniul educației artistice au constituit

dintotdeauna un subiect de discuţie. Deşi există sintagmele: profesor

ideal, maestru în arta educației, în realitate acestea nu întotdeauna se
adeveresc și prin prestaţie. Competenţele necesare unui bun cadru didactic,
ancorat în realităţile lumii contemporane, sunt de ordin general şi se referă
la anumite caracteristici ale sistemului de învăţământ artistic actual.

Nu în zadar, competența cadrelor didactice este obiectul de studiu al

numeroaselor cercetări din domeniul psihopedagogiei artei. Grație
caracterului preponderent practic al disciplinelor artistice, profesorul este
acea personalitate care demonstrează capacităţile şi abilităţile sale în
procesul instructiv-educativ la un nivel artistic convingător. Astfel, cadrele
didactice care predau disciplinele din cadrul educaţiei și instruirii muzicale
specializate sunt preocupați în permanență de propria formare profesională
continuă.

Printre prioritățile acestor preocupări sunt formarea și dezvoltarea

competențelor necesare desfășurării cu succes a procesului pedagogic.
Acest demers urmărește: consolidarea pregătirii de specialitate
corespunzătoare competenţei didactice specializate; actualizarea bazei
teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care
vizează realizarea educaţiei și instruirii muzicale; aplicarea didacticii
specialităţii în activitatea cu elevii, reieşind din specificul
disciplinei/unității de curs; considerarea nivelului aptitudinilor specifice
artei muzicale ale elevilor din sistemul de învățământ artistic; valorificarea
conţinuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern;
proiectarea structurată, prin organizarea unor activităţi de învăţare centrate
pe elev; dezvoltarea capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor şi
deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului set de instrumente şi
tehnici de evaluare.

Pentru a realiza transferul deprinderilor şi aptitudinilor artistice, în cadrul

căruia se obţine modelarea intenţionată a personalităţii elevului ca viitor
muzician, cadrul didactic utilizează forţa educativă a exemplului personal.
Profesorii disciplinelor artistice sunt îndemnaţi/motivaţi în a-şi demonstra
la direct abilităţile, că stăpânesc în mod profesionist instrumentul muzical,
disciplina pe care o predau, înlăturându-se astfel posibile cazuri de
impostură sau de mimare în timp a capacităţilor artistico-interpretative,
constituind, totodată, o garanţie a demersului profesionist în învăţământul
artistic. Aceste competențe se demonstrează elocvent în cadrul master
class-urilor, unde profesorul alături de elev execută la instrument,
demonstrând, corectând lacunele tehnicii interpretative. Mai mult,
exemplul personal motivează elevii în cadrul responsabilului proces de
pregătire pentru evoluarea în public.

În procesul de educație artistică și formare culturală un cadru didactic îşi

demonstrează nivelul profesionist prin: cunoaşterea temeinică a
conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinei şi operarea corectă şi adecvată a
terminologiei de specialitate; capacitatea de a construi demersuri didactice
interactive şi adaptarea strategiilor didactice la conţinuturi; utilizarea
documentelor şcolare reglatoare în spiritul principiilor didactice aplicate în
specialitatea respectivă; posedarea şi aplicarea/diseminarea unei gândiri
critice cu privire la creaţiile muzicale, având o atitudine reflexivă asupra
muzicii; demonstrarea unor capacităţi de bun interlocutor cu elevul/clasa;
manifestarea unor capacităţi de promotor/integrator al valorilor culturale în
comunitatea locală şi naţională.

Una din preocupările importante ale cadrului didactic este elaborarea

materialelor metodice, care contribuie la atingerea obiectivelor instructiv-
didactice. Astăzi se resimte insuficiența unor asemenea materiale care ar
veni în ajutor cadrelor didactice din învățământul profesional cu profil
muzical, precum și celor care activează în sistemul de învățământ artistic
complementar. Studierea literaturii de specialitate contribuie la avansarea
cunoştinţelor în domeniile de profil şi psiho-pedagogic, și racordarea
acestora la cerințele sistemului de educație artistică din Republica
Moldova.

Spre exemplu, am reușit să elaborez lucrarea metodică „Dezvoltarea

interesului pentru muzică în procesul de studiere a instrumentelor
aerofone”, unde ne-am propus orientarea întregului demers didactic spre:

 consolidarea potențialului didactic a profesorului de specialitate;

  actualizarea bazei teoretice şi practice privind dezvoltarea interesului
pentru muzică și a tehnicii de interpretare la trombon și tubă;
 aplicarea creativă de către profesori a metodelor şi procedeelor
specifice formării şi consolidării deprinderilor tehnice şi artistice ale
instrumentiştilor.

Metodica de predare a instrumentelor de suflat este cea mai „tânără”

printre alte metodici interpretative. Acest domeniu al pedagogiei muzicii s-
a format treptat și consecvent, fiecare generaţie de pedagogi și interpreţi
aducându-şi aportul la dezvoltarea ei. Am urmărit, în lucrarea de față, să
atragem o deosebită atenție problemelor ce vizează dezvoltarea
deprinderilor tehnice ale elevilor racordată la interesul pentru muzică și
dezvoltarea artistică a acestora. În acest context concluzionăm, că
interpretarea muzicală este un proces dinamic de creaţie, la baza căruia stă
factorul psihofiziologic al instrumentistului. Studierea instrumentelor de
suflat este o activitate care conţine un ansamblu de solicitări intelectuale,
emoţionale şi motorii, o activitate de solicitare senzorială (auditivă)
asociată cu o coordonare psihomotorie ridicată. Această diversitate de
acţiuni psihofiziologice, întreprinse de către instrumentist în procesul
interpretării la instrument, transformă procesul muzical-interpretativ într-
un act de mare complexitate, care se cere înţeles şi explicat de cadrele
didactice de specialitate.

În lucrare am realizat o analiză sumativă a procesului interpretativ, a

principiilor ce stau la baza formării și dezvoltării aparatului interpretativ.
Un loc aparte a revenit aspectului psihofiziologic în procesul de
interpretare la trombon și tubă, dezvoltării tehnicilor de respirație,
poziționării buzelor și a limbii în desfășurarea actului de studiu. De
menționat, că în realizarea acestor demersuri participă activ conştiinţa şi
forţele fizice ale interpretului. Profesorul va monitoriza cu grijă ca tânărul
instrumentist să-și coordoneze acţiunile de învățare cu un șir de factori
senzoriali, cognitivi și volitivi: văzul, auzul, memoria, voinţa, simţul
chinestezic, imaginaţia muzical-estetică etc. Rolul principal în acest proces
complex aparţine conştiinţei interpretului, altfel spus, corespunderii
atitudinii conştiente faţă de problemele interpretării şi a acţiunilor
programate din timp cu scopul de a atinge obiectivele instructiv-educative.
Cunoaşterea de către profesori a bazelor psihofiziologice ale actului
interpretativ la instrumentele aerofone este necesară pentru organizarea
procesului de formare și dezvoltare profesională bazat pe rezultatele
cercetărilor științifice în acest domeniu.

Personalitatea unui cadru didactic în domeniul artelor se formează, în mod

conștient, prin impunerea, ca exigență, a deschiderii permanente față de tot
ce este nou. În dezvoltarea carierei sale profesionale, artistice, scenice,
fiecare profesor, maestru de concert, conducător al colectivului artistic etc.,
depune efort pentru a-şi demonstra nu doar capacităţile interpretative, ci, în
mod special, cele didactico-manageriale. Astfel, el se poate afirma în
învățământul modern.