LAUREAŢII CONCURSULUI NAŢIONAL

DE PROZĂ SCURTĂ HELION 2014, EDIŢIA A XXIX-A

1. Premiul I – nu s-a acordat

2. Premiul al II-lea ex aequo:
● FLORIN PURLUCA (Focşani) pentru povestirile ZBORUL 314 şi SABOTAJ;
● ADRIAN SAND (Cugir, jud. Alba), pentru povestirea HOŢOAICA;
● DANIEL TIMARIU (Timişoara), pentru povestirea DIN LIFT.
3. Premiul al III-lea ex aequo a fost acordat următorilor:
● MIRCEA BĂDUŢ (Râmnicu Vâlcea), pentru povestirile FIRUL DE ŞANSĂ şi TREI
TREIMI;
● LUCIAN DRAGOŞ BOGDAN (Alba Iulia), pentru povestirea FANTOMA DIN
MAŞINĂRIE;
● CĂTĂLIN LUPU (Bucureşti), pentru povestirea LINIŞTEA;
● DRAGOŞ MATEESCU (Piteşti), pentru povestirea CAPTIVI ÎN KREMATOR;
● PAUL MIHALACHE (Bucureşti), pentru povestirea LARA SAU ORAŞUL PE APE.
Menţiuni, la egalitate, au fost acordate la:
● LIVIU BRAICU, pentru povestirea CAPĂTUL IMPERIULUI;
● ALEXANDRU LAMBA (Braşov), pentru povestirea VERSORUL DELTA;
● FELIX TZELE (Roşiorii de Vede), pentru povestirea TURA DE NOAPTE;
● DIANA GIORGIANA VASILE (Băile Olăneşti, jud. Vâlcea), pentru povestirea RO-
MANA.

Juriul a acordat un PREMIU SPECIAL elevei de 11 ani (clasa a V-a, Liceul Teo-
retic Avram Iancu) MARA TORGE din Cluj-Napoca pentru schiţele UcuAdaLectuCiti
sau poveste din secolul vitezei şi Citibalectorul, Lecturiada şi ghiduşii-
spiriduşii, pentru acurateţea stilului literar, cu mult peste încercările literare ale
celor de-o seamă cu ea.
S-au înscris 51 de participanţi cu 69 de lucrări, în majoritate povestiri, dar au fost
şi şapte schiţe, două nuvele şi două fragmente de roman, care funcţionau bine şi ca
povestiri.
Juriul, compus din LUCIAN-VASILE SZABO (preşedinte), CORNEL SECU şi DARIUS
HUPOV, a remarcat calitatea literară sporită faţă de ediţia anterioară, constatând o
mai bună corelare între stilul narativ şi ideea literară s.f.
C a s a d e C u lt u r ă a M u n i c i p i u l u i
T i m i ş o a r a

HELION
REVISTA Ă STIINTIFICO-FANTASTICA
Ă DE LITERATURA
, , Ă

NR. 3-4, 2014

 NR. 3-4, 2014

EDITORIAL FOTOTECA HELION.....................................57

Cornel Secu•O stea prost
căzătoare - “Romconul” craiovean.....3
LABORATOR S.F.
Ciprian Ionuț Baciu•Mască model 1935.......4
Laura Ceica•Matala.....................................7
Florin Purluca•Zborul 314..........................12
Adrian Sand•Hoțoaica...............................17
Paul Mihalache•Lara sau orașul pe ape......23
Mircea Băduț•Trei treimi...........................26
Mara Torge•UcuAdaLectuCiti
sau poveste din secolul vitezei............28
• Citibalectorul, Lecturiada
şi ghiduşii-spiriduşii.............................30
PE SCURT DESPRE PROZA SCURTĂ
Cristi Vicol•Despre un orb, un extraterestru şi
un cercetător... şi alte povestiri........60
Ciprian Ionuț Baciu•Maledicere
şi copilul-soft...................................64
CONTRAPUNCT
Mircea Opriță•Faptele în cazul Poe............66
Mircea Opriță•Aducerea la zi....................68
BD
Alex Kelaru&Bogdan Kelaru•HeRBS...........71

ALTERNATIVE
Lucian Vasile Szabo•Apocalipsa lentă a lui INTERVIU
Baudrillard......................................32 “Nu am timp să trec în scris toate ideile pe care
Octavian Laiu Despău•Inovația lexicală le am”
în s.f.-ul românesc.....................39 Interviu realizat de Cătălin Badea-Gheracostea cu
Alexandru Maniu•Carisma: La granița dintre Sebastian Corn..........................................76
politic și religios în Dune..................44

ZIG-ZAG..................................................78
MERIDIAN S.F.
Eduardo Vaquerizo•Locuiește-mă și
timpul să mă înghețe......................46
Ambrose Bierce•Trei și cu unu e tot unu.......55
Ambrose Bierce•Două execuții militare......56

Redactor-șef: Cornel Secu; Redactor-șef adjunct: Lucian-Vasile Szabo; Seniori editori: Mircea Opriţă, Cornel
Robu, Mariano Martin Rodriguez, Costel Baboș, Marian Mirescu; Redactori: Adrian Chifu, Ciprian Ionuţ Baciu,
Darius Luca Hupov, Anca Merce și Cristian Vicol; Coperta I: George-Adrian Țugurlan; Coperta a IV-a: Cătălin
Negrea Grafică: Diana Daminescu, Corina Comarnițchi, Gianni Lința, Iulian Sinz, Mircea Popescu, Cătălin Negrea,
Florin Văcaru ; Fotografii: Adrian Bancu, Adrian Chifu, Darius Luca Hupov și Cornel Secu; Paginare: George Adrian
Țugurlan; Adresa redacţiei: Str. Constantin cel Mare nr. 49, O.P. 6, cod poștal 300274, Timișoara; Telefon: 0749-
185.385, 0735-788.929, E-mail: redactiahelion@gmail.com, Web: www.helionsf.eu, www.helionsf.ro; Editor: Casa
de Cultură a Municipiului Timișoara; B.T. 20.11.2014; Apariție: 26.11.2014; Tipar: SC Eurostampa SRL Timișoara

ISSN 1220-7152
 cornel secu
O STEA PROST CĂZĂTOARE –
“ROMCONUL” CRAIOVEAN
Anul trecut ieşenii de la Quasar ne-au dat emoţii privind
organizarea ediţiei cu nr. 35 a Romcon-ului.
Până la urmă după aplicarea stilului împins de la sporturile
de forţă, s-a reuşit menţinera unui orizont de încredere în ideea
de Romcon, graţie eforturilor de ultimă oră ale lui George Ceauşu,
sprijinit serios de Mircea Opriţă, Alexandru Mironov, Sorin An-
tohi, Cristian Tudor Popescu, Cătălin Badea-Gheracostea, sub-
semnatul, o seamă de oameni de ştiinţă şi cultură din Iaşi, dar şi
de trei cluburi din afara Iaşiului: Helion, Cygnus şi Wolfspack.
Multe emoţii, perioada climatică grea a anului, dar şi puţinul
timp avut la îndemână pentru a pune în balanţă opţiunea cu “da”
sau cea cu “nu” au contat foarte mult.
Costurile unei deplasări la mijlocul lui decembrie la Iaşi
sunt întotdeauna un obstacol, deloc uşor de trecut.
Dar George Ceauşu a avut lângă el o echipă puternică şi
foarte disciplinată. Mijloace modeste, dar elan şi organizare de
nota 9.
Pe fondul acestor nisipuri mişcătoare organizatorice ale
lunii octombrie şi noiembrie 2013, de la Craiova se auzea un
strigăt de luptă aproape asurzitor.
“Noi vom da clasă”, “Vom asigura cheltuieli de deplasare şi
masă pentru circa 80-100 de persoane”, “Studioul de Radio va fi
un stâlp al organizării”.
“Programul se va şti cu cel puţin şase luni înainte de data
desfăşurării Romconului”, “Vom avea invitaţi de onoare din
străinătate (cel puţin trei)”.
“Vom face...”, “vom drege...”, “noi, cei de la Victor Anes-
tin...”.
Mircea Liviu Goga, fiind şi redactor-realizator al Studioului
Regional de Radio Craiova, a devenit pivotul sistemului organi-
zatoric (dacă a existat vreo dată aşa ceva), alături de un domn
Mogoşanu, directorul instituţiei.
Alexandru Mironov, care s-a implicat cu multă generozitate
în a da o mână de ajutor, a încercat să salveze situaţia, într-un
timp chiar reuşind.
Dar când n-ai cu cine, n-ai cum să faci ca lucrurile să
meargă.
Un diletantism cras din partea Studioului de Radio, combi-
nat cu infatuare + suficienţă, a dus la un final previzibil: renunţarea
la organizarea Romcon-ului după amânări succesive a datelor de
desfăşurare (5-6-7 septembrie; 3-4-5- octombrie; 24-25-26 octo-
mbrie; 21-22-23 noiembrie, ultima fiind 5-6-7 decembrie).
Prin acest abandon s-a reuşit încă o filă ruşinoasă în insto-
ria fandomului românesc. Păstrând proporţiile, fiind atunci alte
vremi, ruşinea e tot atât de mare, dacă nu mai mare, ca cea din 13
noiembrie 1983, când cel de-al 13-lea Romcon era “organizat” de
Modul 13 la Bucureşti.
Victor Anestin este un cenaclu care şi-a probat cu această
ocazie “potenţialul”. Câteva individualităţi, care nu se pot coagula
pentru un proiect, oricare ar fi dimensiunea acestuia.
Idei puţine oganizatorice, dar foarte tulburi şi, bineînţeles,
perdante.
Greşeli elementare, combinate cu o infatuare aiuritoare.
Iată câteva din erorile flagrante ale acestei aşa-zise
organizări:
1. Absenţa unei echipe organizatorice (comitet) pe care să
se sprijine întreaga organizare.
2. Absenţa unui plan de lucru cu etapele subsecvente.
3. Neasigurarea niciunei resurse financiare, neexsitând
niciun buget al reuniunii configurat la sfârşitul lui 2013 sau măcar
în primul semestru al lui 2014.
4. Absenţa unei comuniăcri periodice, a unei consultări
reale cu cluburile, cenaclurile şi toţi cei implicaţi în anticipaţia
românească din ţară.
5. Absenţa unui program coerent, care să se bazeze pe
forţele locale şi naţionale. 3
6. Neîncrederea în forţele proprii, ca şi absenţa unui statut
juridic al organizatorului principal (cenaclul Victor Anestin).
7. Confuzii supărătoare între “statutul” de organizator şi
relaţionarea cu cluburile s.f. (stabilirea reprezentării unui club sau
a participării unui club prin reprezentanţii săi – atribut specific
fiecărei organizaţii, încălcat grosolan de către Mircea Liviu Goga).
8. Continua improvizaţie de tip dâmboviţean a celor de
la Victor Anestin (vezi trimiterea aşa-zisului Romcon de la Capi-
dava).
Ar mai fi şi alte lucruri negative, dar nu mai insist asupra
lor.
În 2015 Romcon-ul este programat să se desfăşoare la Su-
ceava, în organizarea clubului Cygnus.
Cred în echipa de la Suceava. Cred, de asemenea, că ar fi
bine să se introducă taxa de participare pentru fiecare club şi, de
asemenea, pentru fiecare participant (mai puţini invitaţii de ono-
are şi invitaţii speciali). O taxă modică de 10-15 lei ar fi benefică.
Cred că ar fi bine să se asigure bugetarea evenimentului încă
de pe acum, iar adresele de sponsorizare să fie lansate în trimes-
trul I al lui 2015, în aşa fel ca posibilii susţinători ai evenimentului
să nu fie luaţi prin surprindere.
Apoi ar fi bine ca promovarea Romcon-ului sucevean să
nu se facă în pripă, ori în săptămâna premergătoare organizării
evenimentului.
Juriul Romcon-ului trebuie ales cu multă responsabilitate,
ca să nu existe acuze de parţialitate sau impostură.
Socotesc că ar fi bine ca premiile Vladimir Colin şi Ion
Hobana să fie integrate Romcon-ului. Sunt mai multe motive.
În primul rând pentru că nu au la bază o fundaţie puternică şi un
statut clar pentru asigurarea continuităţii lor.
De asemenea, s-ar elimina echilibristica financiară făcută în
ultimii ani de către cei care s-au ocupat de ele pentru a le da cât
de cât un contur.
Ar fi foarte bine ca cei de la Cygnus să publice periodic un
raport al stadiului organizării, e trimestrial, măcar.
S-ar asigura transparenţa necesară, dar şi o comunicare în
care respectul pentru viitorii participanţi ar lua o notă bună.
Asumarea deplină a responsabilităţii organizării unui ase-
menea eveniment este o cauză asenţială a unui parcurs reuşit.
Altminteri ne vom menţine mereu în zodia improvizaţiei şi
a făgaşului greşit ales, care va duce la finaluri de tipul Craiova,
unde Romcon-ul s-a transformat rapid într-o stea căzătoare şi
păgubitoare.
Dar foarte păguboasă pentru imaginea s.f.-ului românesc.
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 L A B O R AT O R S . F.
PROZE ALE MEMBRILOR
CLUBULUI HELION
4
CIPRIAN IONUT, BACIU
Mască model 1935
I să te încadrezi de dimineaţă, şi cu Flavia, şi să fim gata la timp
 
28.06.2014
Se întâlniră în faţă la „Happy”, ca de obicei, un club
aflat pe teren neutru, la mijlocul distanţei dintre Căminul
12 (unde stătea el) şi Căminul 15 (unde stătea ea). Amândoi
erau studenţi la „Ştiinţe Economice”, anul al II-lea, aceeaşi
specializare, însă în grupe diferite. De când se cunoscuseră,
cu mai bine de un an în urmă, se înţelegeau minunat şi nu îşi
aminteau vreo zi în care să fi rămas certaţi.
George venise în papuci, cu un tricou albastru-spălăcit,
şifonat şi pantaloni scurţi de un vişiniu închis. Brunet, tuns
periuţă, n-ar fi putut spune nimeni despre el că era plinuţ, deşi
se străduia să îşi ţină burta trasă, măcar în timpul mersului.
- Hei, păi aşa te-ai îmbrăcat tu pentru Flavia?, zâmbi
Erika, sărutându-l. Avem ceva de mers până la tramvai, o să
faci bătături în şlapii ăia!
Ea îşi luase o rochiţă verde crud, care i se potrivea cu
ochii. Zveltă, ieşea din categoria fetelor mici de statură, cu
trăsături fine, mâini delicate şi un păr castaniu-închis, ce i se
prăvălea în cârlionţi peste umeri. Erika lăsase Clujul natal pen-
tru a studia în Timişoara, atrasă de frumuseţea oraşului, chiar
dacă acasă ar fi putut învăţa în limba maghiară.
Povestiră pe drum despre ultimele examene şi cum
vor petrece vacanţa de vară. La intrarea în piaţa de vechituri,
haine la mâna a doua şi bunuri aduse de diverşi particulari din
Germania, avură o surpriză plăcută: nu mai costa intrarea.
- Sâmbăta este pe gratis, le răspunse un paznic,
văzându-i nedumeriţi.
Erika zâmbi, bucuroasă:
- Uite, ce bine că am venit azi! Mâine nu ai fi avut cum
H E L I O N #3-4 | 2014 |
să mergem la Şag ca să facem baie cu prietenii ăia ai tăi...
şahiştii!
Băiatul îi răspunse uşor morocănos:
- Da’  ştii că duminica vin cei mai mulţi oameni cu
antichităţi!
- Lasă, că sigur găseşti vreo monedă să-ţi placă! Sau ai
putea să-ţi iei blugi, şi-aşa te plângeai că n-ai!
- Erika, te rog ... nu vreau să-mi iau pantaloni din bala-
mucul ăsta! Nici nu am unde să-i probez, prefer să-mi cumpăr
din Centru!
Ea nu-l mai contrazise:
- Tu ştii, însă vei da pe ei dublu... Mă rog, cum facem, ne
despărţim?
Hotărâră să-şi facă separat cumpărăturile, pentru că
soarele bătea destul de tare, se apropia prânzul şi, oricum,
preocupările lor erau diferite. Aveau să se reîntâlnească peste
jumătate de oră, la ieşire.
Fata se pierdu repede printre standurile încărcate până
la refuz cu haine second-hand. George o luă agale pe latura
dreaptă a pieţei, agasat de rromii care zbierau în gura mare:
- Haine aveeeem! Două la cinşpe lei! Căutaţi pân’ la ci-
ment!!
Se duse întâi la o doamnă care părea că vinde ceva
argintărie, însă avea numai piese contrafăcute. Apoi îşi irosi
timpul uitându-se la tot felul de nimicuri, de la telefoane mo-
bile şi casetofoane de maşină, până la tablouri obscure sau
sfeşnice de alamă. Trecu astfel printre standuri şi ajunse în
partea din spate a pieţei, acolo unde oamenii aveau marfa
întinsă pe jos sau o vindeau direct din maşină. Căscă ochii la
ceva mobilier, apoi scormoni prin tot felul de lucruri aduse şi
 L A B O R AT O R S . F.
acestea de pe la nemţi, răsfoi o carte de botanică, din păcate
în germană; ar fi cumpărat-o pentru frumuseţea desenelor,
însă nu pricepea o iotă.
În cele din urmă, pe când se pregătea să întrerupă
căutarea de vechituri, gândindu-se că n-ar strica să-şi cumpere
măcar un tricou, privirea îi fu atrasă de o cutie cilindrică, înaltă
de aproape jumătate de metru, pe care era scris, cu vopsea
neagră, anul 1939. Cutia prezenta urme de rugină, însă avea o
patină superbă şi design militar, întreţinut de culoarea verde-
închis.
- Ce e asta?, întrebă în timp ce atinse cu o unghie ca-
pacul.
- O mască de gaze interbelică, hai să-ţi arăt!, răspunse
anticarul şi începu să desprindă cataramele.
Cel dintâi ieşi la iveală filtrul măştii, într-o stare
impecabilă. Apoi scoase masca, întreagă şi cu toate corzile
de prindere. Cel mai interesant i se păru mirosul de cauciuc
al unui obiect atât de vechi, însă neutilizat. Interiorul cutiei,
striată pentru a-i spori rezistenţa, era de un auriu încă neoxi-
dat. George uită de orice fel de haine.
- Cât ceri pe ea?
- Cincizeci! Pe internet o cumperi cu o sută de lei!
- Ştiu... ştiu... şi eu am mai vândut pe Okazii! Totuşi, cred
că aici lipseşte o cordelină...
Anticarul frecă uşor cu mâna nitul unde ar fi trebuit să
fie presupusa piesă lipsă.
- Nu ştiu ce să zic... eu mai multe nu ştiu despre mască,
uită-te la ea cât vrei! Am şi instrucţiuni de utilizare, dar sunt
în maşină!
George o analiză îndelung, timp în care anticarul, un
bărbat de vârstă mijlocie, încărunţit prematur, bronzat,
încerca să vândă un cântar de pe vremea Austro-Ungariei.
-Treizeci, zise băiatul în cele din urmă.
- Nu! Nu las din preţ!
Urmară câteva minute de linişte.
- Patruzeci...
- Nu! Sub cincizeci nu o las!
Băiatul ştia că preţul este rezonabil şi că ar fi putut să o
vândă pe internet cu o sumă de trei-patru ori mai mare, dar
o asemenea mască ar fi fost un articol nepreţuit în colecţia
lui. Vânduse mai demult un dorobanţ în miniatură, cumpărat
din Piaţa Badea Cârţan cu scopul recomercializării, unui
colecţionar din Braşov, care abia aştepta alte piese militare
româneşti. Însă această mască nu intenţiona să o dea mai
departe.
- Bine, se hotărî în cele din urmă. Cincizeci rămâne, însă
mergem la maşină să îmi daţi prospectul!
Pe drum, anticarul îi spuse că a găsit masca la un bătrân
din Bocşa, în pod. George se uită la el cu jind, pentru că um-
batul pe la sate, în scopul de a recupera, cu profit, vechituri de
prin poduri, era una dintre dorinţele sale.
- Mai am încă o cutie, fără alte accesorii, ţi-o dau şi pe aia
cu douăzeci de lei!
- Nu, e suficient! Vreau să am setul complet!
Anticarul nu mai insistă, apoi scoase dintr-un cotlon al
portbagajului o cărticică pătată, îndoită, dar întreagă, unde
erau explicate, detaliat, componentele echipamentului.
Frunzărind-o, George primi astfel încă o confirmare că intrase
în posesia tuturor pieselor.
Cutia avea ataşată o cordelină de un verde şters,
roasă de vreme în câteva porţiuni, fără a-i afecta prea mult
rezistenţa. Trase cordelina peste umărul stâng, defilând
satisfăcut. Îşi imagina reacţia Erikăi, ştia că îi va înţelege ma-
nia, iar lucrul acesta îi stârnea zâmbetul. În treacăt, pentru
a-şi linişti conştiinţa, se interesă de preţul unui tricou „Calvin
Klein” albastru deschis.
- Şaizeci de lei!
- Bine, mulţumesc!, răspunse şi se îndepărtă rapid.
Apoi o sună pe Erika, trecuseră cele treizeci de minute.
- Hei, uite ce rochiţă faină mi-am găsit!
Fata îi arătă o pungă prin care se putea vedea un mate-
rial de un roşu aprins, cu buline albe.
- Mi-am găsit şi parfum, şi o cremă de faţă, ce bucuroasă
sunt! Crema face doar zece lei!
În cele din urmă, observă cutia:
- No, ce mai e şi asta? Aşa îţi cumperi tu haine, măi, măi...
şi mi te mai plângi că umbli jerpelit...
Precum un soldat victorios, îi explică în ce consta
minunăţia.
- Erika, tu ştii că istoria e una din marile mele pasiuni! 5
Mergând către cămine, se gândea la sentimentele pe
care le-ar fi putut avea un soldat din cel de-al Doilea Război
Mondial mărşăluind cu un asemenea echipament. Pentru
câteva momente, îl încercă senzaţia că s-ar fi aflat acolo, în
război.
George avea un coleg de cameră din Alba, cu care era în
aceeaşi grupă. Se înţelegeau bine, pentru că Laci era un băiat
serios, cu un stil de viaţă disciplinat. Înalt, atletic, îşi petrecea
o mare parte a timpului liber făcând mişcare, ori în sala de
forţă. Îi arătă şi lui masca, acesta nefiind foarte impresionat,
după care o puse în dulap.
Dormi bine la prânz, iar spre seară ieşi cu Erika. Iubita lui
purta rochiţa roşie, care îi venea perfect pe talie. Încântată de
privirile lui, îl întrebă de nenumărate ori dacă i se potriveşte.
Se plimbară pe malul Begăi, prin Parcul Copiilor şi prin Parcul
Rozelor. Scurtară timpul petrecut împreună din pricina ul-
timelor examene, promiţându-şi, nici ei nu mai ştiau pentru a
câta oară, o vară alături, în lungi excursii la munte.
Ajuns în cămin, înainte de a se apuca de învăţat, voi
să-şi admire încă o dată achiziţia. Dar când deschise dulapul,
constată dispariţia cutiei.
„Laci trebuie să fie... camera era închisă cu cheia!”. Îl
sună, dar nu îi răspunse.
„Clar, vrea să se răzbune pentru computer, dar credeam
că am trecut peste incidentul ăla!”.
Îşi aminti de un moment neplăcut, petrecut cu câteva
săptămâni în urmă, când el se împiedică de un prelungitor,
ceea ce a dus la oprirea bruscă a calculatorului colegului său.
Laci încercase, fără succes, repornirea acestuia:
- No, acuma trebuie să mi-l plăteşti!
- Îmi pare rău, dar nu ţi-e bun computerul! N-are cum
să se strice din aşa ceva! Dacă se lua curentul, nu era acelaşi
lucru?
- Dar nu s-a oprit curentul!, se zburlise Laci.
Peste puţine zile, cu sursa de alimentare înlocuită, Laci
admise că fusese ceva în neregulă cu calculatorul, înainte de
a se petrece nedoritul incident, dar acuma George se gândea
că e posibil ca Laci să nu fi trecut, încă, peste întâmplare. Îl
văzuse în câteva ipostaze cât putea fi de răzbunător, majori-
tatea pricinuite de o râcă neobişnuită pentru un coleg din
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 L A B O R AT O R S . F.
Craiova. Altfel, ce motive avea să-i ia cutia?
Se hotărî să-l caute în sala de forţă şi se repezi până la
Olimpia, aflată la zece minute distanţă. Nu-l află acolo, aşa că
încercă să-l sune iarăşi de câteva ori, însă telefonul era închis.
Amărât, se întoarse în cameră, reverificând lipsit de speranţă,
dulapul.
Cutia îl aştepta de data aceasta la locul ei şi se mânie o
clipă pe colegul său, pentru că se ţinea de glume chiar în sesi-
une. Patina cutiei îi atrase, totuşi, atenţia. Fusese în mod evi-
dent lovită în câteva locuri, însă vopseaua nu prezenta semne
că erau nişte contacte proaspete. Să fi fost aceeaşi cutie? O
desfăcu tremurând şi, din pricina mişcărilor sale repezite,
cărţulia de instrucţiuni căzu pe podea. În timp ce o ridica, se
desprinse un document pe care nu îl văzuse înainte. Citi:
„Comandamentul General dispune, pentru tot anul
1942, intensificarea măsurilor de identificare a echipamentelor
militare ce au rămas nefolosite pe durata Războiului. Armata
Română va intra în posesiunea acestora cu ajutorul tehnicilor
speciale de operaţiuni aşa-zis temporale, desfăşurate de Grupar-
6 ea Misticilor din Închisoarea Aiud. Ţelul nostru final îl reprezintă
suficienta echipare a Armatei a IV-a, aşa încât aceasta să poată
respinge, în sectorul ei, contraofensiva sovietică ce va avea loc
în toamna anului viitor, la Stalingrad.
Deşi veţi întîmpina adversitate din partea aliaţilor noştri,
aveţi în minte că acţionăm la ordinele Contelui von Stauffenberg.
Domnia sa este în permanentă legătură cu Misticii întemniţaţi
la Aiud, care au ajuns să cunoască grozăviile ocupaţiei staliniste.
Aceasta va pustii patria noastră, dacă nu reuşim să schimbăm
cursul aşa-zis temporal şi să ieşim onorabil din Război.
Să nu descurajăm! Fiecare piesă de echipament contează!
Pilduitor este exemplul sutelor de măşti de gaze model 1935, re-
alizate la Uzinele Concordia înainte de Război şi date în folosinţa
populaţiei. Recuperarea şi expedierea acestora, prin metode
aşa-zis temporale, pe frontul ucrainean, cu operativitatea de
ordinul zecilor de ore, a dus la salvarea de nenumărate vieţi, în
timpul acţiunii bolşevicilor pentru despresurarea Odessei.
 
Siguranţa Naţională,
Colonel Avramescu
05.XI.1941”
Studentul pasionat de istorie râse nestăvilit, pus în faţa
unei asemenea farse. Aşeză grijuliu masca în cutie, neputându-
şi explica, totuşi, loviturile.
„Poate că erau acolo de la început şi nu le-am observat”,
îşi zise pregătindu-se de culcare. Documentul buclucaş, cu
aberaţiile presupusului Colonel Avramescu, rămase pe birou.
George nu putu să nu observe aspectul hârtiei. Probabil Laci
reuşise să bată la maşină textul pe o coală veche. Dar... să
facă toate acestea într-un interval atât de scurt?
Noaptea trecu uşor, fără ca Laci să mai ajungă în
cameră, lucru neobişnuit pentru programul ordonat al cole-
gului său. George îşi visă bunicul din Oltenia, care luptase în
Cel de-al Doilea Război Mondial şi fusese rănit pe front, în
Ucraina, la Maiaki. Într-unul din vise, îi apăru tânăr, aşa cum
doar în tablouri îl văzuse, îmbrăcat în uniformă de infanter-
ist, purtând la şold o cutie de felul celei pe care el tocmai o
cumpărase. Bunicul încercă să-i spună ceva, însă dimineaţa
veni parcă mult prea devreme.
H E L I O N #3-4 | 2014 |
II
 
29.06.2014
Se trezi la şapte, în sunetul alarmei de la telefon. De-
schise calculatorul cu gesturi mecanice, pentru a verifica încă
o dată ora şi locul întâlnirii cu Erika, o fată din Kolozsvár, cu
care se afla în corespondenţă de aproape un an.
Era prima dată când se întâlneau. Se împrieteniseră pe o
reţea de socializare ce găzduia, printre altele, un forum cu di-
verse probleme comune studenţilor din spaţiul european. S-au
plăcut imediat, dar nu au avut posibilităţi reale de a se vizita,
din pricina graniţelor închise.
Însă vremurile au început a se schimba şi, cum orice rană
se închide odată cu trecerea timpului, România decisese a lăsa
dorinţa de revanşă în urmă, acordând cetăţenilor maghiari
drept nelimitat de vizitare a ţării, în speranţa obţinerii unor
condiţii similare şi pentru români.
Kolozsvár făcea parte din acel teritoriu pierdut de
România ca urmare a Diktatului de la Viena şi nerecuperat la
sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, România primind
drept compensaţie teritorii importante în Răsărit, cucerite prin
alierea oportună cu un Reich indestructibil. Astfel de tensiuni
nu l-au oprit însă pe George să viseze la o idilă cu Erika.
O aşteptă în gară cu flori şi o grămadă de emoţii. Fata
îl surprinse cu fineţea trăsăturilor ei. Purta o superbă rochie
roşie, cu picăţele albe, ce i se potrivea de minune cu obrajii
îmbujoraţi şi buzele pe care nu observă nici urmă de ruj.
- Hei... chiar nu trebuia să-mi iei trandafiri, cum o să-i duc
atâta drum? Mai bine să-i lăsăm la tine şi mi-i trimiţi când se
uscă, aşa au un miros mult mai frumos!
George trecu peste dojana ei şi se oferi, protector, să-i
ia rucsacul:
- Unde-ai dori să mergem? Ce-ai vrea să vizitezi mai
întâi?
Urmă un scurt monolog, în care îi prezentă locurile cele
mai frumoase. Conversau într-o engleză pe care o stăpâneau
cu uşurinţă amândoi.
- Aş vrea să mă duci acolo unde îţi place ţie cel mai mult!
Şi, din câte am reţinut, eşti pasionat de antichităţi!
Acceptă provocarea, mai ales că Piaţa Flavia era destul
de aproape. Ea insistă să-şi plătească intrarea, renunţând
la idee doar atunci când realiză că nu schimbase încă forinţi.
George era copleşit de prezenţa şi de frumuseţea ei, dar şi
de rochia de vară, care-i venea foarte bine pe talie. Îl încerca
o senzaţie stranie, un „déjà vu” ce persista, refuzând să i se
şteargă din minte, ca şi cum s-ar mai fi plimbat alături de ea
îmbrăcată astfel.
Umblară printre standuri aproape trei sfert de oră,
absorbiţi de conversaţie. În treacăt, Erika se arătă interesată de
câteva bluze şi-i puse nişte întrebări despre parfumuri, el fiind
nevoit să admită că nu o poate ajuta cu foarte multe detalii.
- N-ai vrea să mergem în Centru, la o cofetărie, aproape
de Catedrală? Te pot conduce pe-acolo la câteva magazine,
sigur o să găseşti lucruri care să-ţi placă!
Acceptă zâmbind delicat, uitându-se în ochii lui ceva
mai mult decât o făcuse până atunci. Deşi trecuse prin Piaţă
mai mult absent, băiatul părăsi Flavia intrigat că, pentru prima
dată, nu observă niciun obiect cu tematică militară. Alungă
repede acest gând, punându-l pe seama îndrăgostirii ce părea
să-l cuprindă cu totul.
 L A B O R AT O R S . F.
LAURA CEICA
matala
Pe marginea potecii, nişte hippie depăşiţi de timp,
vindeau nimicuri, chestii împletite, mărgele, vise color-
ate. Am trecut printre ei fără să-i întreb dacă ar prefera
un joint, dar cred că oricum o făceau. Poarta era închisă,
însă lumea intra liniştită prin gard, ceea ce în lumina
unui apus ce se prefigura, era mai bine decât cei  4 euro,
pe care-i plăteai ziua, la ghişeu.
Nisipul părea auriu, şi aşa şi era, în razele ce se
stingeau încet, încet , ca amintirile. Sandalele îmi purtau
picioarele bronzate peste pietre, uşor, curios şi straniu,
pentru că muntele de morminte goale, ascundea mai
mult decât se vedea. Îşi spunea de fapt povestea, trist,
macabru, grotesc chiar, în splendoarea lui de pe malul
mării.
M-am căţărat uşor la început, apoi tot mai greu,
pe pietroaiele desprinse din munte, pentru că scările
de altădată, dispăruseră aproape complet. Privirea se
pierdea undeva departe, între valuri şi apus, amintind
nimicnicia fiecărei vieţi. Dar  apoi m-am împiedicat, de-o
treaptă, habar n-am cum, pentru că nu o văzuseam acolo
de la început. Piciorul mi-a alunecat brusc, trăgând după
el tot corpul, într-o zvâcnire greoaie, care mi-a zgâlţâit
brutal, creierii din cap. Punct.  fir-ar a dracului! Fluierăturile stridente ale câtorva tipi
* trafusele, ci pleacă urgent, lăsând lumânările arzând  şi
* La baza îintregii construcţii a universului stă
Creierul. Universul e doar un creier uriaş, ale cărui
interconexiuni nu se văd decât in spectru AHAM.
Civilizaţiile pe bază de carbon, siliciu, silicon   şi alte
câteva cu construcţie solidă, nu le vor putea   percepe
niciodată. Pur şi simplu pentru că nu au această capac-
itate. Sinapsele se sfârşesc în ceea ce ei numesc galaxii.
Locuri imense de acumulare energetică, neuroni uriaşi,
totuşi prea mici ca să încapă altundeva decât în Creier.
Suntem toţi proprietatea lui: Verinii, Oncţii, Cei fără
nume şi descendenţii lor, Veşnicii. Suntem departe de
a-l întelege sau a-l proba. Toţi spun ca el a fost acolo de
când lumea, că a murit apoi a reînviat. Uneori a uitat
cine e şi s-a contractat într-un minuscul punct cu masă
infinită: Parbionul. Cică ar fi dormit şi s-ar fi trezit
redescoperindu-se şi schimbându-şi matricea , apoi a
crescut la loc.
Suntem toţi sclavii lui, deşi trăim dincolo de lim-
itele sinapselor sale. Însă nimicul pe care-l caută or-
ganicii dincolo, nu e real. Pentru că noi suntem dincolo.
Iar noi populam “nimicul”.*
*
Grijuliu unul dintre hippioţi mă ridică de pe jos.
Îi mulţumesc în engleză şi el îmi răspunde în greacă
“efcharisto”. Cocoţaţi prin găurile pustii ale fostelor
morminte, alţii cu lumânări şi lanterne, întind cearşafuri
multicolore, ce par artizanale şi îşi aprind ţigări. Cine
naiba ştie ce-o fi în ele! Poti doar să bănuieşti. Tipul
pletos îmi intinde şi mie ceva ce seamănă a ţigară 7
artizanală, mai mult fumată. La început îl refuz, dar apoi
mă răzgândesc. Trag doar un fum; bănuiesc ca nu voi
mai fi lucidă după. Şi ar trebui să mă întorc la maşină şi
să plec după apus.
Muzica îmi loveşte urechile. Retro, psihedelică
consonând cu stilul Flower Power.  Ce dracu fac ăştia
aici? Parcă hipioţii se adunau în mormintele din Matala
prin anii ’70, nu azi.  Îl mai întreb pe tip ceva în engleză,
dar îmi răspunde tot în greceşte arătând cu degetul către
plajă. Văd bine o trupă de poliţişti înarmaţi cu bastoane,
alergând spre noi. Şi asta aduce a pagină de istorie…În
rest nimic altceva, nici turişti, nici maşini în parcare. Îmi
trece prin cap că-mi ridicaseră maşina şi era inchiriată ,
îi avertizeză pe ceilalţi. Nu mai apucă să-şi strângă ca-
aleargă tot mai în sus, spre mormintele aproape inaccesi-
bile. Sunt surprinsă să văd scări de sfoară improvizate,
scoase de nu ştiu unde. Tipii se ştiu, bravo lor!
Poliţia invadează perimetrul, lanternele puternice
scrutează zona, câţiva puşti, mult prea drogaţi să se
caţere sunt luaţi pe sus şi târâţi în dube. În parcare se
ridică şi camionetele colorate cu semnul Flower Power.
Politiştii trec pe lângă mine , dar nu ma bagă în
seamă. De ce ma ignoră pe mine in tot vacarmul ăla,
nu mă văd? Ştiu că sunt turistă, una rătăcită după
lăsarea amurgului? Nu pare plauzibil. Strig către unul
în engleză:
- Excuse me, I must leave this place as soon as I
can. Where can I find my car? A small yellow Peugeot.
Tipul se întoarce către mine, mă priveşte ca şi când
nici nu aş fi existat si pleacă în altă direcţie, scoţând 
un baston cu care loveşte vreo două tipe şi doi tipi care
coborâseră să se predea. Nu-mi place că o face cu atâta
violenta. Până la urmă oamenii se predaseră, ce naiba! O
fată se prabuşeşte sub lovituri. Strig ceva şi fug către ea
în speranţa de-a o ajuta. O geana roşie de soare, rătăcită,
îmi loveşte corneea. Nimeni nu mă vede, din nou, urăsc
asta.
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 L A B O R AT O R S . F.
8
Cătălin Negrea - Fairy cyber punk
* Conexiune eşuată*
Fata se ridică până la urmă singură şi e luată pe
sus, cu toţi ceilalţi. Îi duc către maşinile de poliţie şi-i
bagă acolo.Deşi cer ajutor, nimeni nu îmi raspunde. Nu-
mi vine să cred! Cum o să plec totuşi de aici!?
Politia se evaporă. Probabil îşi făcuse norma pe
seara aia şi le era destul. Ca nişte umbre, pletoşii cu pan-
taloni evazaţi, coboară din nou scările, instalându-se rând
pe rând în locurile pe care le părăsiseră, aprinzându-şi
din nou lumânările stinse din locaşurile pentru opaiţe şi
întinzându-se pe locurile morţilor sau pe jos.Încep să-mi
dau seama că de câtva timp văd în culori stranii. Poate
poliţia nici n-a venit, totul pare încremenit în aceeaşi
poziţie ca la început. Cu siguranţă e de la fumul ăla. Doar
un fum? Cam  slab pentru aşa o halucinaţie!
Maşinile tot nu au reapărut, e clar , va trebui să
cobor să mă lămuresc cu asta. Alunec iar. Aceeaşi piatră,
acelaşi loc. La dracu, ce-i cu chestia asta, deja –vu sau
mai degrabă deja- fait?
Suprasarcină. Conexiune în buclă. Pericol de reca-
librare falsă. Reprogramare pe axa con/ bicon. Efect.
Alunec de-a binelea, înjur în cădere şi de data asta
îmi scrântesc piciorul şi mă lovesc ca naiba la cot. Abia
H E L I O N #3-4 | 2014 |
pot să mă ridic şi nu sare nimeni să mă ajute. Hippiotul
de treabă probabil fusese ridicat de poliţie, îmi zic în
glumă. Nu mă gândesc decât la maşina închiriată şi la
cum să plec de acolo,iar….Soarele n-a apus încă? Sunt
tot mai drogată, se pare. Ce se întâmplă cu mine?
În ziua a şaptea Marcus muri , lăsând după el
durere şi copii mulţi. Bani de înmormântare nu aveau.
Puteau doar spera la un loc de veci decent, ascuns pe
undeva prin periferiile lumii morţii.
Corasos deschise uşa colibei întunecate şi salută,
plecându-şi capul în semn de respect şi tristeţe. Nu-şi
putea ascunde amărăciunea, pentru că în ciuda trecutu-
lui, îl iubise toata viaţa pe prietenul lui.  Niva se ridică de
lângă mort, îşi trase năframa pe cap şi dădu să plece spre
bucătăria minusculă. Corasos o opri, prinzând-o temător
şi tăcut de braţ. Femeia îl privi mirată. Nu prea vorbiseră
niciodată, nu cât trăise Marcus.
- Cu tine vreau să vorbesc, îi spuse bărbatul, el nu
mai poate răspunde.
- Despre ce? îngăimă femeia.
- Am…am tocmit un mormânt …pentru el, de
dragul vremurilor trecute…
- Nu, nu, se împotrivi ea, accentuând negaţia prin
gesturi. E prea mult, el n-ar fi acceptat niciodată!
- Dar tu, accepţi? o întrebă. El e mort.
- Eu, răspunse femeia, eu…
- Tu, apăsa el pe ultimul cuvânt, iar de plătit …
- Ce vrei, n-am cu ce plăti…pe mine, acum, bătrână
cu mulţi copii?
- Acum, poate acum, dacă mă mai vrei, după atâţia
ani…
Ea întoarse capul în altă parte şi lumânarea i se
reflectă pe faţa ridată. Se desprinse de atingerea lui şi
plecă spre bucătărie nedându-i nici un raspuns. Corasos
se aplecă lângă mort,îl privi un timp, îi şopti ceva, apoi
plânse. Nu mai spuse nimic, ci se ridică şi plecă, la fel de
trist cum venise, închizând după el uşa grea de lemn.
*Recalibrare*
Sunt din ce în ce mai confuză. Câteva lumini mai
ard pe marginea unor scări de piatră aproape distruse, pe
care nici nu le văzusem până atunci. În rest e întuneric şi
amintirea morţii. Ridic ochii spre apus, dar el deja a tre-
cut. E o beznă cumplită şi nu înţeleg ce s-a întâmplat cu
iluminatul stradal din parcare sau măcar cu lanternele
hippioţilor. Mă loveşte o teamă atavică, un sentiment de
pierdere, undeva unde habar n-aveam că există. O rup
la fugă spre oraş:nu e nimic acolo! Supermarketul din
parcare a dispărut, maşinile nu mai sunt, până şi par-
carea pare mai mică, în bezna aia. Sunt îngrozită. Ba nu,
terifiată. Unde sunt, ce dracu mi-au dat ăia să fumez? 
Alerg în toate părţile, dar plaja e moartă şi pustie, iar apa
neagră. E copleşitor şi macabru. Doamna cu coasa mai
lipseste şi peisajul e suprarealist!
- Help, help me, strig, dar nimeni nu răspunde.
 L A B O R AT O R S . F.
Poate nici nu strig, de fapt, poate doar îmi închipui că
o fac. Sau poate sunt înca în comă la baza stâncii. Gân-
dul ăsta mă sperie îngrozitor. Încep să tremur din toate
mădularele. Atac de panică? În comă cu atac de panică?
Parcă nu puşcă!
Revin la joint. Asta trebuie să fie, dar a fost doar
un fum, ce-i drept unul serios, unul care mi-a schimbat
complet percepţia asupra realităţii?
 
* Valarii şi Oncţii percep schimbările. O fac şi în
propriile sinapse ataşate. Nu avem ce face, Creierul
s-a recalibrat. O face destul de rar, dar ne “doare”. De
fapt ne schimbă şi pe noi. Alte cifre, alte valori. Univer-
suri cu alte valori matematice. Aşa le  spun organicii.
Noi le spunem “toane”. Suntem sinapse externe , dar
tot percepem “toanele”. De fapt evoluţia. În nelipsitul
continuum, evoluţia pare ceva inutil şi organic, însă
e în realitate o buclă. O confruntare a Creierului cu
el însuşi. Neuroni sunt trecuţi în neant şi vin la noi ca
hrană. Apoi sinapse rupte. În felul ăsta se regenerează
fără a mai uita. Cel puţin pentru un timp. Însă cei de
“jos ”, cei dinăuntru, nu “simt”. Aproape toţi. Dacă unii
o fac atunci ar trebui să se reseteze odată cu Creierul.
Două puncte în doi neuroni, adică galaxii. Re-
setare cu entanglement. Rar. De ce o face? Ce caută? *
 
*
Mă trezesc cu o durere groaznică de spate şi cu
piciorul umflat. Pentru prima oară îmi văd mâna julita
şi glezna groaznic de albastră. Nisipul e rugos, măcar
nu mi-a intrat prin toate orificiile posibile, dar tot
trebuie să-mi scutur părul de el şi hainele. E dimineaţă.
Un răsărit roz, fără mingea incandescentă a Soarelui.
Răsare pe cealaltă coastă îmi amintesc. Îmi pipăi hainele
boţite, o bretea a rochiei s-a rupt…dau peste celular.
Sunt salvată!
* Conexiune imposibilă*
- Futu-vă-n gură de GR Panafon ! Încerc o setare
manuală a reţelei, dar tot nici un rezultat. Unde dracu
sunt sateliţii, dorm ca porcii la ora asta? Mă fulgeră
amintirea serii anterioare. Maşina! Da, maşina, proba-
bil ridicată de poliţie. Trebuie neapărat să o recuperez
cumva.
*Resetare de sprijin , vector AHAB suplimentar*
Plaja începe să se umple de zgomot. Supermarketul
îşi aprinde pe rând luminile şi începe aprovizionarea.
Parcarea e goală, cu exceptia camionetelor de aproviz-
ionare şi a …maşinii mele. Ma bucur şi încep să râd
şi să chicotesc ca o idioată, în gura mare şi lăcrimând
concomitent. O descărcare nervoasă involuntară după
coşmarul din noaptea trecută. Si nu pot sa nu mă întreb
totuşi cât de drogată am fost aseară?
Îmi târăsc cu greu piciorul umflat şi mă îndrept
către cabina paznicului. Îl întreb ceva în genul “hospital
“. El îmi răspunde în greceşte, dând din cap şi din mâini,
că nu înţelege. Repet mai tare şi silabisind, de parcă aşa
ar înţelege mai bine. Mă las păgubaşă. E clar nu e surd,
e doar prost.
Îmi târăsc din nou piciorul dureros, de data asta
către supermarket. Intrarea clienţilor e încă închisă, aşa
că îi urmez pe cei de la aprovizionare şi intru pe cea de
serviciu. Un tip gras, mustăcios, cu faţa tipică de grec
buhăit, îmi face semn că nu am ce căuta acolo. Repet
“hospital, hospital” arătându-i piciorul luxat. Vrea să mă
dea afară, dar după ce îmi studiază glezna  movulie, se
răzgândeşte.
- Center, center, repetă. Îi fac un semn cu capul
în semn de mulţumire. Am inteles, în centru trebuie să
ajung, acolo e un spital sau aşa ceva.
Evident că va trebui să iau maşina, deşi nu prea
ştiu cum o să o conduc. Am piciorul stâng luxat, dar tot e
greu. Până la urmă e acelasi lucru.
Dibuiesc cheia în buzunar şi pornesc motorul, ur-
9
mând drumul care duce în Centru. E bine indicat, dar tot
mă descurc cu greu. Aş vrea să întreb pe cineva de spital,
dar văd doar doi oameni pe trotuar, la ora aia matinală.
Ceva boschetari. Mi-e frică să mă opresc. Pot parca un-
deva şi pot aştepta până se mai trezeşte lumea. Atunci
poate voi gasi pe cineva care ştie un pic de engleză în
oraşul ăsta!
* Recalibrare instantanee imposibilă *
Încerc să mai trag un pui de somn în scaunul
maşinii care pare de 100 de ori mai confortabil decât
nisipul cu pietre de pe plajă. Aţipesc. Nu ştiu cât timp a
trecut , dar mă trezesc cu o bătaie în geam. Tresar şi îmi
trece prin cap că e poliţia (din nou afurisita de poliţie)
pentru că probabil am parcat aiurea. Nu văd însă nici
un poliţist, doar un tip înalt, cu faţă de nordic. Deschid
geamul, oarecum sceptică, dar pentru că strada s-a mai
animat între timp, mă simt în siguranţă. Mă întreabă
ceva într-o limbă care nu e greacă, nu e engleză şi pe
care oricum n-o înteleg.
- English please, I don’t understand you, îi spun.
Tipul pare să caute ceva  sau încearcă să-mi arate ceva.
Nu reuşesc să vad de pe geamul maşinii aşa că deschid
portiera. Are un picior umflat. Îmi aduc aminte de picio-
rul meu şi zâmbesc sarcastic. Dar pe mine nu mă mai do-
are, a trecut. A trecut? Mă uit la el şi nu mai e vânăt. Nici
braţul nu mai e julit? Dar mâinile lui sunt. Parcă i s-ar fi
transferat lui trauma mea, şi numai gândul că ar putea fi
aşa mă face iaraşi să mă simt dubios. Măcar halal spital,
a fost alarmă falsă! El însă chiar caută tot ajutor medical,
dar n-o să-l  poată ghida nimeni cu limba aia ciudată pe
care o vorbeşte. Cobor din masină şi opresc un tânăr . Îi
cer în sfârşit în engleză, şi e în stare să înteleagă,  indicaţii
despre un spital. I-l arăt pe “prietenul” meu , piciorul şi
braţele rănite ale tipului. Îmi spune că îl va ghida el, un
spital e, de fapt, la capătul străzii. La capătul străzii, eu
cum nu am ajuns până acolo? Nu contează, bine că mi
s-a dezumflat.
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 L A B O R AT O R S . F.
Mă urc, în sfârşit în maşina şi plec. Vreau să scap de
aici, de amintirile experienţei psihedelice de azi noapte.
De fapt, de tot oraşul ăsta care mă cam enervează.
Urmez ruta pe care o făcusem la dus…Undeva la
stânga trebuie să se facă un drum spre Ficon. Parcurg
prea mult ca să nu fi ajuns deja. Cred că m-am încurcat
pentru că nici un indicator spre sătucul ăla nu apare. Ce
sa fac, poate e puţin mai încolo, mă gândesc şi  vrând
- nevrând continui ruta, până dau de un alt indicator,
mare şi bilingv.  Mă bucur pentru câteva secunde, deşi
nu e ceea ce căutasem, până apuc să citesc, mai întâi în
greceşte apoi ca să fiu sigură cu litere latine…. Matala.
“Matala, iarăşi Matala, ce naiba am făcut, m-am învârtit
în cerc? Am bătut atâta drum în direcţia opusă , ca să mă
reîntorc în Matala? Alt indicator nu mai e, deci trebuie
să continui, nu am ce face. Bifurcaţia pe care am greşit-o
m-a adus pe drum înapoi, deşi pare imposibil. Mă uit şi
pe hartă şi…e bine. Nu, nu e, îmi spune raţiunea, nu are
cum să fie. Ce se întâmplă iar? Ştiu de unde am plecat
10
ieri, ştiu pe unde am venit, ştiu că pe aici ar trebui să mă
întorc şi totuşi, “Matala” din nou? Ce e bucla asta? N-o
recunosc. E ca şi când lucrurile s-ar fi schimbat peste
noapte …iarasi noaptea…şi doar eu mi-aş aminti că erau
altfel.
*  trolat. E un fenomen paranormal, îmi zic. Nu mai pot, nu
Intru pe aceeaşi şosea în aceeaşi Matala. Aceeaşi
curbă cu patru benzi, aceleaşi reclame, aceleaşi indica-
toare. De acolo trebuia să o iau la stânga spre Ficon şi
spre libertate! Mă simt efectiv claustrată de locul ăsta!
 
* Resetare, reunificare. Sinapsa nu se lasă resetată.
Cele două puncte converg. Timp incert *
Caut o intersectie unde să mă pot întoarce din drum
şi găsesc; mă întorc şi accelerez, de data asta absolut
sigura că nu mai pot gresi. Drum stricat? Un indicator
în greacă şi engleză “Drum în lucru”. Lovesc cu palmele
în volan.
- Extraordinar! Nu-mi vine să cred! E ca un film
american prost. Mă intorc iar. Aceeaşi intersecţie,
vechea ruta şi….. “Drum in lucru”. Cum naiba, că acum
5 minute nu era? ! Încep să mă speriu, din nou simt că
mă străbat aceiaşi fiori pe coloană, ca ieri noapte, şi mă
trece un val rece de transpiraţie. Îmi pierd minţile, ce
pizda mă-sii se întâmplă cu mine?  Căzătura aia m-a
afectat cu siguranţă, ar fi trebuit să mă duc totuşi la un
spital , dar nu în văgăuna asta. Să nu mai aud de ea! Trag
maşina pe dreapta, undeva la capătul drumului asfaltat.
Mă gândesc, studiez harta. Drumul ar fi cel bun, dacă
nu ar fi “în lucru” . Altul nu e? Ceva subţire alb, ca un
drum de pământ, apare pe hartă. Oh, futu-i păi şi ăsta
din faţa mea e tot de pămant! Va trebui totuşi să o iau pe
drumul subţire şi alb, probabil nu e tocmai de pamânt, ci
asfaltat, dar foarte îngust, cum era şi cel de la Ficon, pe
care venisem. Şi ăla era îngust, de nu puteau trece două
maşini deodată, pe el.
H E L I O N #3-4 | 2014 |
*
Drumul alb trece prin munţi, urcând pe undeva
pe deasupra sitului. Numai eu şi dracu mergem pe aici,
pardon şi câteva capre pletoase, fără căprar. Marea e
groaznic de albastră , soarele amiezii o face ireală, cu
razele lui perpendiculare. O privesc în treacăt, apoi îmi
continui traseul  prin pădure, pe piscuri şi drumege tot
mai abrupte. Prăpastie jos…uuuh…stâncă sus. Nici nu
mă pot uita că mă ia ameţeala! Uite şi o turmă cu un
căprar, cu un aer mai mult decât arhaic….
Drumul coboară. Malul mării…Malul marii? Din
nou malul mării? Parcă eram în munţi. Mă uit din nou
pe hartă, acolo drumeagul alb nu se desprinde de munţi.
Atunci de unde marea? Cum să greşeti un drum de
pământ cu o singură bandă?
* Efect secundar neanticipat. Buclă crono pe fun-
dal sinaptic insuficient. Revenire.*
Drumul coboară tot mai mult, tot mai jos spre
mal, spre o plaja. Apoi pare să ocolească o stâncă.
Matala,exclam! Ochii mi se holbează, îmi pare că-mi sar
din orbite. Acum nu mai pot presupune, se întâmpla ceva
rău aici, şi eu sunt prinsă în asta. Încep să tremur necon-
mai rezit stresului. Trebuie să  mă opresc. Dacă haul ăsta
camulflat într-o stancă cu morminte vrea să mă înghită
, n-are decât s-o facă! Eu nu mai caut drumuri, drumuri
în cerc, fără speranţa de a ieşi de aici. Aştept şi tremur în
continuare, necontrolat. Simt că îmi pierd minţile acum,
pe bună dreptate, pentru că raţiunea mea realizează că
ceva nu e în ordine, dar nu poate să înţeleagă despre ce
este vorba. Îmi pierd mintile şi contactul cu realitatea.
Care realitate? Asta sigur nu e cea din care am plecat. O
bucla temporală? Ca în filme? O buclă…
*
Maşina mea oprită de-a curmezişul drumului pare
să nu afecteze cortegiul mortuar. Trupul mort a lui Mar-
cus, e purtat de Corassos si încă un bărbat vânjos, pe
umeri. Niva vine în urmă cu grupul de bocitoare, jelind
şi smulgându-şi simbolic părul, după obiceiul roman.
Mintea îi zboară, insă, la Corassus. După atâta timp…
parcă acum nu-şi mai dorea să  fie cu el. Îl visase toată
viaţa, dar se resemnase cu iubirea ei refuzată de statut,
de familie. Dar acum, femeie trecuta de 30 de ani, cu
şase copii…Plângea şi nu atât moartea lui Marcos, cat
destinul ei tragic şi ironic.
Marea se lovea fioroasă de stâncile albe ale morţilor
, nepăsându-i de efemeritatea fiinţelor ce zăceau şi vor
zace acolo. Îmi lăsasem mâinile să atârne nevolnice pe
lângă trup, în timp ce corpul îmi zăcea abandonat, pe
nisip, şi singurul lucru pe care îl mai puteam face, era să
privesc cu un calm absolut şi resemnat albul calcarului
, bolţile sigilate ale locaşurilor de veci, şi albastrul apei,
contrast care acum, în lumina acestei amieze nesfârşite,
era atât de dureros ca o nălucă.
 L A B O R AT O R S . F.
Şi totuşi era extraordinar... îmi trecu prin minte
“Să-ţi petreci eternitatea privind spre mare”…era doar
o metaforă, evident, pentru că morţii n-au ochi să mai
privească, iar eternitatea lor se va trasforma în pereţi goi
şi trepte erodate. Unde sunt hippiotii, mi-am amintit,
unde e supermarketul, parcarea , paznicul idiot, turiştii
în costume de baie? La orizont se prefigura doar un cor-
tegiu funerar, unul rupt dintr-o alta lume… Doi bărbaţi
cărând un mort înfaşurat într-un giulgiu şi o femeie cu
năframa ruptă şi smulgându-şi părul din cap, înconjurată
de un grup de bocitoare.În urma lor veneau şase copii,
de vârste aleatorii.
Era o lume care murise demult. Cea care construise
mormintele.
- Doamne, am călătorit în timp!?
* Sinapsă înlocuită, recalibrare finală *
Nu reuşisem să plec, prea de dimineaţă,  de la pen-
siune şi-mi era teamă că drumul lung mă va face să nu
ajung în timp, la Matala. Vroiam să văd nepărat cimitirul
roman săpat în calcar. O să risc totuşi, poate prind un
apus superb, ce doar pe coasta aia se poate vedea. Şi
Gianni Lința - Timeless uprise
până la urmă ce-i dacă mă prinde noaptea? Mă întorc pe
drumul cel lung, pe şoseaua naţională.  Ruta prin Ficon
e periculosă pe întuneric, pentru că e îngust şi trece prin
munţi.
*Entanglement*
Maşina însă nu vrea să pornească. Dau de trei ori la
cheie. Ce naiba se întâmplă, să vezi că nu mai reuşesc să
plec azi la Matala!? Un tip îmi bate la geam, are faţă de
nordic şi e înalt. Deschid geamul şi-l întreb în engleză ce
vrea. Nu reuşeşte să-mi spună. Vorbeşte o limbă ciudată,
un fel de suedeză amestecată cu catalană şi trecută printr-
un trib african. Pronuntă consoane palatale dispărute.
Îi răspund că nu înteleg, fac şi gesturi semnificative.
Pare tare derutat şi  arată către şosea. Sigur caută ceva,
dar nu stiu ce. Mă întorc la vilă şi îl rog pe proprietar
să vorbească cu el, poate totuşi înţelege mai mult decât
mine. Mă reîntorc la maşina şi mă uit sub capotă. Nu are
11
nimic. Mai dau o data la cheie. Porneşte în sfarşit. O fi
fost obosită.Zâmbesc. Se pare că totuşi voi pleca azi la
Matala.
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 L A B O R AT O R S . F.

PROZE PREMIATE ÎN CADRUL

CONCURSULUI DE PROZA SCURTA
HELION 2014,
EDITIA
, A XXIX-A
FLORIN PURLUCA
12

ZBORUL 314
Lucrare distinsă cu premiul al II-lea, ex aequo, la Concursul Naţional de Proză Scurtă HELION 2014,
ediţia a XXIX-a

În vârstă de 33 de ani, Florin Purluca a debutat cu prozele Iman și Alb, lucrări care i-au adus autorului pre-
miul al II-lea în cadrul Concursului național de proză Helion 2013. Proza Iman a fost distinsă și cu primul loc în
cadrul concursului lunar de proză scurtă al publicației Gazeta SF/Noiembrie 2013.
A publicat în diverse periodice precum Gazeta SF, Nautilius, Ficțiuni, Argos, Helion (ediția tipărită) și Helion
Online.

Reporterul se așeză precaut. Fotoliul din lemn
protestă împotriva greutății omului. Contrar așteptărilor,
catifeaua ce învelea suprafața buretoasă, era încă plăcută
la atingere, nu în totalitate rugoasă. Mai păstra suprafețe
considerabile de material nealterat, chiar și după cununa
de ani pe care o purta cu demnitate. Tom ridică ceașca de
pe măsuța din ratan și trasă simbolic, un cerc, prin aer.
Aroma evadă și el gustă hulpav din licoarea energizantă.
- O cafea excelentă, domnule Ritz! spuse Tom.
- Mda, articulă Ritz mulțumit. Se întâmplă ca soția
mea să fie o consumatoare avidă a acestei licori.
Reporterul așeză ceașca la locul ei de drept, pe sti-
cla mesei din ratan.
- Dacă nu cer prea mult, aș dori să trecem direct la
scopul acestui interviu.
- Sigur! Chiar vă rog.
- Așadar, ce-mi puteți spune despre seara zilei
de 24 decembrie, anul 1984? Aparte că, în mod evidet, vă
aflați în timpul serviciului, în Ajunul Crăciunului, ceea ce
presupun că vă enerva la culme.
Ritz zâmbi. Sorbi la rândul lui o înghițitură de cafea.
Adăugă o linguriță de zahăr.
- Nu pot spune că eram într-atât de supărat, mă
pregăteam să ies din tură, însă eram al naibii de obosit.
Patru colegi ajunseseră internați în spital. Pneumonie. Pe
vremea aceea nu prea obișnuiai să te îndopi cu medica-
mente. Era o vorbă: aproape totul trece cu un ceai fierbinte
și-un somn zdravăn. Ce nu trecea cu ceai, și era lăsat
de pe-o zi pe alta, te trimitea direct în spital. Contiună la
fel de amabil. Astfel, în lipsa lor, ne văzusem nevoiți să
acceptăm ture suplimentare. În mod normal, am fi dovedit
chiar și în acest fel, respectând perioada aceea de an.
Pentru numele lui Dumnezeu! Era Ajunul Crăciunului,
lumea ar fi trebuit să fie pe la casele ei, nu să hoinărească
prin aeroporturi. Totuși, parcă se dezlănțuise iadul.
Nu se mai opreau. Cu fiecare avion aterizat, un nou val de
pasageri întârziați se năpustea asupra noastră.
- Au fost semne deosebite? îl întrerupse reporterul pe
Ritz.
- Nu. Totul era normal, exceptând aglomerația și
nervii noștri, întinși precum niște benzi din elastic,
gata să pocnească dintr-o clipă în alta.
Terminalul vuia, încărcat de glasurile colorate ale
călătorilor, peste care se impunea glasul Sinei, crainica
aeroportului. Anunța zborul 314 din direcția Berlin, cu
o întârziere de treizeci de minute, datorată condițiilor
meteo necorespunzătoare.
Poate că, de n-ar fi fost atât de aglomerat, cineva l-ar

H E L I O N #3-4 | 2014 |
 L A B O R AT O R S . F.
fi remarcat plimbându-se ușor nedumerit, de ici-colo.
Reporterul se așeză precaut. Fotoliul din lemn
protestă împotriva greutății omului. Contrar așteptărilor,
catifeaua ce învelea suprafața buretoasă, era încă plăcută
la atingere, nu în totalitate rugoasă. Mai păstra suprafețe
considerabile de material nealterat, chiar și după cununa
de ani pe care o purta cu demnitate. Tom ridică ceașca de
pe măsuța din ratan și trasă simbolic, un cerc, prin aer.
Aroma evadă și el gustă hulpav din licoarea energizantă.
- O cafea excelentă, domnule Ritz! spuse Tom.
- Mda, articulă Ritz mulțumit. Se întâmplă ca soția
mea să fie o consumatoare avidă a acestei licori.
Reporterul așeză ceașca la locul ei de drept, pe sti-
cla mesei din ratan.
- Dacă nu cer prea mult, aș dori să trecem direct la
scopul acestui interviu.
- Sigur! Chiar vă rog.
- Așadar, ce-mi puteți spune despre seara zilei
de 24 decembrie, anul 1984? Aparte că, în mod evidet, vă
aflați în timpul serviciului, în Ajunul Crăciunului, ceea ce
presupun că vă enerva la culme.
Ritz zâmbi. Sorbi la rândul lui o înghițitură de cafea.
Adăugă o linguriță de zahăr.
- Nu pot spune că eram într-atât de supărat, mă
pregăteam să ies din tură, însă eram al naibii de obosit.
Patru colegi ajunseseră internați în spital. Pneumonie. Pe
vremea aceea nu prea obișnuiai să te îndopi cu medica-
mente. Era o vorbă: aproape totul trece cu un ceai fierbinte
și-un somn zdravăn. Ce nu trecea cu ceai, și era lăsat
de pe-o zi pe alta, te trimitea direct în spital. Contiună la
fel de amabil. Astfel, în lipsa lor, ne văzusem nevoiți să
acceptăm ture suplimentare. În mod normal, am fi dovedit
chiar și în acest fel, respectând perioada aceea de an.
Pentru numele lui Dumnezeu! Era Ajunul Crăciunului,
lumea ar fi trebuit să fie pe la casele ei, nu să hoinărească
prin aeroporturi. Totuși, parcă se dezlănțuise iadul.
Nu se mai opreau. Cu fiecare avion aterizat, un nou val de
pasageri întârziați se năpustea asupra noastră.
- Au fost semne deosebite? îl întrerupse reporterul pe
Ritz.
- Nu. Totul era normal, exceptând aglomerația și
nervii noștri, întinși precum niște benzi din elastic,
gata să pocnească dintr-o clipă în alta.
Terminalul vuia, încărcat de glasurile colorate ale
călătorilor, peste care se impunea glasul Sinei, crainica
aeroportului. Anunța zborul 314 din direcția Berlin, cu
o întârziere de treizeci de minute, datorată condițiilor
meteo necorespunzătoare.
Poate că, de n-ar fi fost atât de aglomerat, cineva
l-ar fi remarcat plimbându-se ușor nedumerit, de ici-
colo. Cum el alunecase prin mulțime, trecu neobservat.
Cu tot cu vestimentația lui ciudată și frizura dichisită,
la fel de stranie. Când ajunse în dreptul ghișeului, Ritz îl
examină plin de curiozitate și interes. Lucra pentru vreo
casă de modă. Acesta fusese primul gând care îi trecuse
prin cap vameșului, descoperind modul în care tipul era
îmbrăcat.
Purta un model de sacou pe care Ritz nu-l mai vazuse
până atunci. Nu se dăduse niciodată în vânt după modă,
însă soția lui făcuse o pasiune din urmăritul canalelor de
specialitate. Și, văzuse el acolo multe lucruri fistichii.
Veston strâns pe corp, cu fermoar ce se întindea de-a
lungul tivului. Pornea de unde ar fi trebuit să se găsească
nasturii, cuprindea reverul, după care dădea ocol gulerului
și ajungea de unde pornise, dar în partea opusă. Mate-
rialul din care fusese confecționat avea un luciu metalic,
întunecat. Nu observase pantalonii individului, acesta
fiind aproape lipit de geamul ghișeului. Poate că n-ar fi
stat așa, lipit, însă ar fi trebuit să posede forțe herculiene
ca să țină frâu impulsului venit din partea gloatei care
aștepta în spate.
- Documentele dumneavoastră! îi spuse Ritz.
Acesta întinse calm pașaportul. Ritz îl examină o
vreme, puțin contrariat, apoi i-l trecu colegei de ghișeu.
Femeia petrecu documentul cap-coadă, la fel de contrariată.
După alte câteva minute, ajunse în mâna proprietarului de
drept. Nevizat.
- Vă rugăm, domnule Riverra, pașaportul
dumneavoastră. Unul autentic, de astă dată. Apreciem
intenția dumneavoastră de a ne distra. 13
- Dar acesta este documentul meu autentic, domnule
ofițer! spuse Riverra, uimit.
Atât Ritz, cât și colega de tură, simțiră o nevoie
acută de-a mânji cu noroi toți sfinții. Pe ușa din spatele
lor își făcuse apariția schimbul de tură. Câteva minute
dacă ar mai fi întârziat Riverra, problema ar fi intrat în
responsabilitatea schimbului. Acum devenise bolovanul
din spinarea lor. Orice problemă ivită pe durata serviciului
vamal trebuia rezolvată de agenții din schimbul respec-
tiv. Chiar dacă asta însemna, de cele mai multe ori, ore
suplimentare neremunerate.
Cu o ultimă speranță, Ritz reluă:
- Pașaportul dumneavoastră!
Individul îi întinse același document, vizibil
nedumerit. Ușa ghișeului se deshise. Schimbul își in-
trase în drepturi.
- Foarte bine, interveni Ann. Am să vă rog să ne
urmați.
- Nu înțeleg, care-i problema? spuse Riverra.
- Nu-s decât formalități, adăugă Ritz nemulțumit
și înhăță ultimul număr al publicației  Limite, pe care
îl purtase tot timpul zilei după el, într-un șir generos de
eșecuri în a-i parcurge conținutul.
Cei doi ofițeri, care tocmai își terminaseră pro-
gramul de lucru, îl conduseră pe individ într-o încăpere
retrasă, fără alte detalii, aparte de totul se va rezolva în cel
mai scurt timp.
Pe holul îngust și lung, îl examinară cu discreție
și, chiar și pentru niște agenți aflați în primii ani de
lucru, tipul nu trăda o prezență amenințătoare.
Scund, cu frizură ciufulită, dar ordonată într-un fel
imposibil de descris. Vestimentația urmărea discret, linia
corpului - la numai un centimetru, doi -, făcându-l să pară
un soi de sperietoare de ciori. Varianta modernă. Pășea
agale, pe niște mocasini a căror talpă aproape că lipsea.
Ciudate piese de vestimentație, respectând gerul de afară,
se gândise Ritz.
Primul lucru care i se ceru, din nou, atunci când
ocupă un loc, fu pașaportul. În mod evident, se dovedi
același pe care agenții vamali îl examinaseră cu câteva
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 L A B O R AT O R S . F.
minute mai devreme.
- În spiritul sărbătorilor de iarnă, spuse Ann zâmbind,
o să considerăm gestul dumneavoastră drept o încercare -
puțin nereușită, de altfel -, de-a ne distra.
- Asta este chiar absurd! spuse Riverra, supus unei
stări evidente de discomfort.
- Pentru numele lui Dumnezeu! răbufni Ritz. Ne
aruncați sub nas idioțenia asta de pașaport și vă
așteptați ca noi să tratăm totul ca și cum nimic nu s-ar
fi întâmplat?
Riverra încercă să aducă noi argumente în fața celor
doi, însă Ritz se suprapuse, fluturându-i pașaportul prin
față.
- Țara de origine: Urmeria. Naționalitate: urmer-
ian. Ce dracu-s tâmpeniile astea? Unde te crezi aici de-ți
permiți asemenea încercări stupide?
Ochii inculpatului crescură treptat, pe măsură ce
Ritz își continua discursul. Agentul era de-a dreptul con-
trariat, și cine n-ar fi fost. Simțul umorului nu-i lipsise
14 niciodată, doar că, orele neîntrerupte de muncă îl făcuseră
ceva mai tranșant. Mai ales că se anunța o seară lungă,
devreme ce Riverra se încăpățâna să renunțe la presu-
pusa naționalitate urmeriană.
- Asta-i o glumă, adăugă într-un târziu Riverra. Una
chiar foarte proastă. Solicit să mă adresez superiorilor
dumneavoastră. N-am să mai accept nici măcar un cuvânt.
Metodele dumneavoastră sunt de-a dreptul invazive. Mă
aflu la a treia vizită în această țară, și asta numai pe luna
în curs, dar în niciuna dintre dăți nu mi-a fost dat să fiu
tratat cu o așa lipsă de respect.
Agenții îl priviră uimiți, puțin luați pe nepusă
masă. Și, la drept vorbind, glumă sau nu, în cazul în care
rezolvarea unui caz îi depășea - ceea ce părea deja evident
-, se vedeau nevoiți să-și anunțe superiorii.
Înainte de apelul către autoritatea competentă, Ritz
adăugă:
- Spuneți că sunteți la a treia vizită luna aceasta.
Bun!
Răsfoi paginile pașaportului, în căutarea vizelor
corespunzătoare. Descoperi ștampilele altor terminale
care, în mod absurd, păreau autentice. La fel ca documentul
în sine, de altfel, dacă n-ar fi fost trecut statul acela ciudat.
Găsi ceea ce căuta. Conform ștampilei, deloc lipsită de au-
tenticitate la o primă analiză, Riverra mai trecuse granița
în data de trei și paisprezece, luna în curs.
- Călătoriți mult, după câte observ.
- Foarte mult, adăugă Riverra.
- Ceea ce mă face să cred că, inevitabil, sunteți
nevoit să purtați asupra dumneavoastră, constant, atât
valută cât și moneda națională, corect? punctă agentul
satisfăcut.
Riverra nu spuse nimic. Doar scutură afirmativ din
cap. Întrebarea îi păru cumva bizară, iar Ritz, anticipân-
du-i presupunerea, interveni la timp, cât să nu apară o
neînțelegere.
- Nu vă faceți idei greșite. Nu vă cerem mită. Vrem
doar să ne arătați moneda care se află în acest moment în
circulație în... Făcu o pauză scurtă, cât aruncă o privire
peste document. Urmeria!
- Care a fost reacția dumneavoastră, în momentul
H E L I O N #3-4 | 2014 |
respectiv? interveni reporterul.
- Abia am reușit să-mi stăpânesc uimirea, spuse Ritz.
Nici nu vă puteți imagina cât de ciudat ne-am smțit, atât
eu cât și Ann, în clipa când a scos bancnotele. La început
s-a scotocit prin buzunare, fără niciun succes. Și, pentru
câteva clipe, mă văzusem extrem de satisfăcut. Toată mas-
carada avea să-și găsească finalul, iar noi drumul spre
casă, cât mai urgent, către familiile noastre. Apoi, după
ce și-a desfăcut micuța servietă, a scos la iveală câțiva
dolari americani, yeni japonezi și, spre surprinderea
noastră, câteva bancnote stranii. Am rămas consternat,
examinând una dintre hârtii.
Banca Națională a Urmeriei!
Asta, era totuși prea mult. Ne-am văzut nevoiți să
cerem ajutoare.
- Putea fi, totuși, o farsă? adăugă reporterul.
- Putea fi!
Comisarul Buck, specializat în investigațiile
antifraudă, intrase pe ușă după aproximativ treizeci de
minute în urma apelului. Masiv, cu figură osoasă și zâm-
bet sleit, părea tipul care te convingea cu ușurință să-i
răspunzi cât mai urgent la întrebări. Primul lucru care îl
făcu, chiar înainte de-a lua loc pe unul dintre scaunele plia-
bile, analiză pașaportul și ciudatele bancnote.
- Cum ați intrat în posesia acestora? întrebă sec
Buck.
- Cred că totul este o glumă!
- Arăt precum un tip căruia îi arde de glume, dom-
nule Riverra? adăugă comisarul cu o figură încordată.
Evident, acesta fusese pus în temă cu ciudata problemă a
vameșilor.
Riverra se lăsă pe speteaza scaunului, adoptând o
poziție defensivă. Buck își impusese punctul de vedere,
și-mi confirmase până și mie că nu era sub nicio formă o
prezență care putea fi ignorată.
- Pentru numele lui Dumnezeu! Am până și chitanța
de la hotelul la care am fost cazat. Poftim, adăugă Riverra
exasperat. Sunați la recepție. Sunt sigur că hotelul are o
evidență. Lucrurile astea se pot verifica.
- A fost primul lucru pe care l-am făcut. Am sunat la
recepția hotelului Astoria, cerându-le să verifice de câte
ori fusese găzduit Riverra în ultima lună. Până să primim
răspunsul, totul s-a înecat în liniște. Singura dată, pe
durata interogatoriului, când fiecare dintre noi nu avusese
nimic de spus. Buck examina avid probele, sub uităturile
consternate ale lui Riverra, cât despre mine și Ann, din
ce îmi amintesc, n-am făcut altceva decât să așteptăm
verdictul.
- Răspuns care, spuse reporterul zâmbind, presupun
c-a fost întârziat.
- Spre surprinderea noastră, s-au mișcat destul de
repede. Pe vremea aceea nu existau baze de date comput-
erizate. Fiecare intrare și ieșire era trecută în cerneală
pe un registru, care, odată umplut, ajungea într-o arhivă.
Ne așteptasem la câteva ore bune până la primirea unui
răspuns, însă a venit în mai puțin de un sfert de ceas.
Ca și-n prezent, Astoria era un hotel de lux și lucrurile
funcționau acolo într-un mod destul de bine organizat.
Nu numai că verificaseră intrările și ieșirile din ultima
lună, ci controlaseră toate registrele pe ultima jumătate
 L A B O R AT O R S . F.
Iulian Sinz - UFO abstract space 2
de an. Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la două lucruri,
la vremea respectivă: în ultima jumătate de an treburile
merseseră destul de prost pentru Astoria, fapt pentru care
nu avuseseră foarte multe solicitări de cazare; ori, totul
chiar funcționa cu precizia unui ceas elvețian. Răspuns
care, nu l-am primit niciodată. Nu c-ar fi contat în vreun fel
în cursul anchetei.
Riverra nu le călcase în ultima jumătate de an pragul,
ne-au spus ei, deși individul ne flutura vehement chitanța
prin fața ochilor. Solicitarea unui model de chitanță,
eliberat de hotel, ne-a mai furat alte câteva zeci de minute.
A fost adus de un agent de poliție și s-a dovedit izbitor
de asemănător. Pe ambele exemplare se găseau elemen-
tele distinctive ale firmei Astoria. A-ul stilizat, încadrat
de-o cunună și doi îngerași, plus cele câteva zeci de or-
namente care împodobeau hârtia pe toată suprafața ei.
Singura diferență consta în faptul că o chitanță fusese
scrisă - cea a lui Riverra -, iar cealaltă nu.
Zece mii de vorbe nu fac un ban! Și totuși, banii
lui Riverra valorau milioane de cuvinte. Toate supuse
unor mari semne de întrebare. De ce anume și-i făcuse?
pentru că nu acceptau nici în ruptul capului că tipul ve-
nise din Urmeria; ori, cum reușise să-i imprime într-atât
de bine? pentru că asta ar fi însemnat că avusese acees la
Imprimeriile de Stat. Ar fi trebuit să fie nebun să-și im-
prime bazaconiile alea, când ar fi putut să imprime dolari
ameicani autentici, sau oricare altă monedă de circulație
internațională. Și mai rămăsese un detaliu, deloc lipsit
de importanță, ce era de făcut mai departe?
Buck, veni cu o idee de-a dreptul genială. Discută
câteva clipe cu agentul care adusese modelul de chitanțier,
H E L I O N #3-4 | 2014 |
15
după care individul părăsi sala în grabă. Comisarul le-a
aruncat un zâmbet fugitiv, ceva mai expresiv de astă dată
- un fel de  stai așa, că nu-i așa!-, și s-a așezat. A stat
cuminte, până la întoarcerea subalternului său.
La întoarcere, trimisul lui Buck purtase cu el câteva
cărți de-a dreptul uriașe. Doar când s-a apropiat de
vameși, aceștia le-au prins rostul. Le-a așezat grijuliu
pe masă, iar comisarul i-a înmânat una lui Riverrra.
- Poftim! i-a spus.
Riverra a ridicat exemplarul, ușor nedumerit. După
câteva clipe, vreme în care a examinat cartea pe ambele
fețe, a vorbit.
- Un atlas geografic?
- Un atlas detaliat al întregii Europe. Am să te rog să
cauți locul în care te-ai născut. Crezi că poți face asta
pentru noi?
- Sigur! De ce n-aș putea face-o? În fond, după atâtea
glume nesărate, una în plus, chiar nu mă mai surprinde.
Atât Ritz și Ann, dar și Buck, au zâmbit
mulțumiți. Ideea comisarului fusese genială. În cel
mai scurt timp aveau să se găsească acasă, cel puțin Ann
și Ritz, cu o cană de ceai cald în față, moțăind la gura
șemineului.
S-a dovedit a fi momentul când au putut descoperi
cum un om poate atinge pragul nebuniei, în doar câteva
zeci de minute. Riverra a răsfoit primul atlas, la început cu
o calmitate enervantă, apoi cu o viteză de-a dreptul nebună.
După ce-a verificat și restul de atlase, a privit tulburat,
negăsindu-și cuvintele. I se putea citi în privire un senti-
ment de năucire, același de care avuseseră parte la rândul
lor reprezentanții statului și, chiar dacă nu ajunseseră
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 încă la o concluzie asupra individului, tot găsiseră un gram
de mulțumire prin asta.
Ca-ntr-o sală de judecată, atacul își adusese pro-
bele, unele chiar foarte concludente. Mișcarea lui Buck,
se dovedise, într-un fel, atac la rege. Iar Riverra, cu sau fără
voia lui, devenise nebunul.
- Ce s-a întâmplat după analiza altlaselor? spuse re-
porterul.
- Nu foarte multe, excluzând criza de isterie a lui Riv-
erra, care nu-și găsise țara nici în ruptul capului. Eram
cu toții mult prea obosiți ca să mai putem continua. In-
terogatoriul se desfășurase pe mai bine de cinci ore, timp
în care, aparte de izul straniu al elementelor anchetei și
norvozitatea în creștere a tuturor, Riverra nu dăduse nici-
un semnal că ne-ar ascunde ceva. Și asta n-a fost numai
părerea mea, ci a tuturor din sală, inclusiv a comisarului
Buck, cu mai bine de o sută de interogatorii la activ.
Ne-am văzut nevoiți să-i facem omului o rezervare
într-un hotel din apropierea aeroportului, să-i comandăm
16 o gustare, după care l-am condus spre cameră.
- Din surse neoficiale, comisarul a fost cel care a ales
camera în care Riverra urma să fie cazat peste noapte. Dacă
nu mă înșel în privința asta.
- Nici vorbă! Comisarul s-a îngrijit personal. A solici-
tat o cameră la ultimul nivel, cu o singură fereastră și fără
balcon. Unde mai pui că, pe durata nopții, doi agenți de
poliție au supravegheat intrarea.
- Atunci cum se explică dispariția fără urmă a indi-
vidului? întrebă reporterul.
- N-aș putea să vă răspund și este o întrebare la
care nici autoritățile n-au putut găsi un răspuns, chiar și
după șaptezeci și două de ore de căutări. Camera a fost
examinată centimetru cu centimetru. Raportul spune clar:
fără urme vizibile de uzură care ar putea indica folosirea
forței, bruscarea mobilierului ori a stoleriei. Pentru nu-
mele lui Dumnezeu! Camera era la nivelul zece, la aproape
treizeci de metri înălțime. Singura soluție ar fi fost o
tentativă de fugă folosind fereastra, escaladând clădirea
spre acoperiș. Dar când ieși afară pe un geam, n-ai cum
să-l închiz în urma ta, nu?
Apoi, cumva, a existat o scurgere de informații
către presă. Fiecare ziar sau canal de televiziune a venit
cu supoziții care mai de care mai trăznite. Îl acuzaseră
pe Riverra de spionaj, spuse Ritz zâmbind. Îți poți ima-
gina? Un spion face tot posibilul să treacă neobservat, nu
să pară atât de evident în timpul unui control de rutină.
- Și apoi a venit teoria fizicianului Mudi, adăugă re-
porterul.
- Sigur, îi spuse Ritz gânditor. Nebuneasca teorie a
lui Raffer Mudi: posibilitatea unei călătorii accidentale
în timp, într-un univers paralel, care, oricât de stranie ar
părea, ar fi singurul răspuns concludent.
- Dar dumneavoastră, domnule Ritz, ce părere aveți?
În definitiv, ați fost acolo. Vă numărați printre puținii
oameni care au văzut totul pe viu.
Ritz abandonă greoi fotoliul. Se îndreptă către
bibliotecă, de unde extrase ceea ce părea a fi un număr
dintr-o publicație periodică. Reveni în fotoliu.
- Poftim! întinse revista reporterului. Limite, numărul
din decembrie 1984. Colecționez fanzinul acesta încă din
H E L I O N #3-4 | 2014 |
vremea când eram un mucos. Posed întreaga colecție,
continuă indicând rafturile bibliotecii. De la primul, până
la ultimul număr. După ce am fost transferat la aeroport,
până la ieșirea la pensie, am achiziționat aparițiile
lunare ale revistei din standul de ziare al aeroportului.
Se poate verifica treaba asta. Fața interioară a copertei
spate are imprimată ștampila unității. Asta era regula
pentru angajații aeroportului, ciudată ce-i drept - toate
achizițiile de ziare, cărți ori reviste, pe durata serviciu-
lui, trebuiau vizate -, însă avea temeiul ei.
Numărul de față l-am achiziționat în ziua inciden-
tului. L-am purtat cu mine pe toată durata interogatoriu-
lui și, fără să fiu prea mândru de asta, l-am folosit drept
ascunzătoare. Vedeți dumneavoastră, domnule reporter,
când lucrurile începuseră să capete o turnură de-a dreptul
stranie, i-am sustras lui Riverra una dintre bancnote. Fiind
un împătimit al literaturii de ficțiune, nu puteam să ratez
un asemenea trofeu.
Când am ajuns în cele din urmă acasă, cu mult peste
miezul nopții, toți cei ai casei dormeau. Am analizat o
vreme bancnota pe care o furasem de la Riverra, în lumina
lămpii din camera de zi, după care m-am întins pe canapea.
Am ascuns-o între paginile publicației și, temându-mă
să nu cădă pe mâna copiilor - în caz că aveau să se trezească
înaintea mea -, am dosit revista sub pernă. Vă închipuiți!
A fost toată noaptea sub falca mea, ca să zic așa. Și
totuși, când m-am trezit, bancnota nu mai era!
- Sunteți absolut sigur că nu ați ascuns-o în altă
parte? Poate n-ați căutat într-atât de bine?
- Domnul meu, în astfel de situații, nu te joci. De-
talii de acest gen n-ai cum să le uiți de pe-o zi pe alta.
Pur și simplu n-ai cum! Te rog să mă crezi, hârtia aceea a
dispărut fără urmă, deodată cu posesorul ei de drept, doar
că, cele două elemente ale problemei fuseseră separate de
treizeci de kilometri.
O explicație logică ar trebui să fie, într-un mod
absurd, la fel de stranie. Prin urmare, acest individ ar fi
trebuit să părăsească camera hotelului folosindu-se de-o
fereastră aflată la treizeci de metri înălțime și, odată
ieșit, ar fi trebuit să găsească o soluție să o închidă,
deși el se afla pe partea opusă a încuietorii. De acolo, ar fi
trebuit să ajungă pe acoperiș deși, în opinia alpiniștilor
utilitari chemați de Buck la fața locului, acest lucru ar
fi fost imposibil fără harnașament. Mai apoi, fără să-i fi
destăinuit vreodată adresa mea, ar fi trebuit să parcurgă
cei treizeci de kilometri care ne separau, să-mi deschidă
ușa principală, să scoată revista de sub pernă, să-și re-
cupereze banii, după care să pună publicația la locul ei și
să dispară fără nicio urmă.
- Un punct de vedere bun! spuse reporterul gândi-
tor.
Ritz soarbi o nouă înghițitură din licoarea deja
răcită, afișând un zâmbet curat, încărcat de mulțumire.
- Pot fi la fel de sigur că, dacă acest călător prin uni-
versuri paralele a existat cu adevărat - deși, n-am niciun
motiv să mă îndoiesc de asta -, își petrece când și când
câte o noapte albă, întrebându-se, la fel de contrariat, prin
ce lume stranie a călătorit el acum mai bine de patruzeci
de ani?
 L A B O R AT O R S . F.
adrian sand
hoțoaica
Lucrare distinsă cu premiul al II-lea, ex aequo, la Concursul Naţional de Proză Scurtă HELION
2014, ediţia a XXIX-a
Adrian Sand s-a născut în 1980, la Cugir, jud. Alba. A absolvit Facultatea de Științe Politice, Filozofie și Științe ale
Comunicării din cadrul Universitatea de Vest Timișoara.
Debut la Incubatorul de condeie 2011, cu proza scurtă Și am fugit… În 2014, proza În căutarea Fericirii a fost
inclusă în antologia Gazetei SF – Bumerangul lui Zeeler.
O promisiune veche e ca un vin bun: cu cât trece
vremea, cu atât își capătă mai mult în aromă și tărie.
Legământul Ilianului a fost o sabie cu două tăișuri din-
totdeauna, o știe, de-aceea trebuiește mânuită cu grijă,
altfel va cresta adânc, în carne vie. Carnea fetei care-o iz-
băvise din temnițele prestîpnicilor. Carnea ce acum i se
împotrivește din răsputeri, Hoțoaica pe care trebuie s-o
învețe pe de rost, s-o scoată din mintea tânără și-apoi
s-o re-întrupeze ca și cum ar fi fost dintotdeauna acolo.
Îi recunoaște sila, gustul de fiere ce i se-adu-
nă-n vârful limbii, însă pune totul pe seama proaspetei
împărtășirii. Pesemne că trecuse multă vreme, nemai-
pomenit de multă... Nici cuvele prestîpnicilor n-au ajutat,
asta-i sigur. Pesemne că trupul-potir nu-i îndeajuns de
smerit pentru a îngădui, cum se cuvine, pe unul dintre Cei
Mari.
–Răsuflarea... Tunelul i se învârte împrejur și se
agață cu unghiile de pereții jilavi. Nu se oprise din goa-
nă nici măcar atunci când simțise că-i pocnește pieptul
și păru că-i gata-gata să se înalțe, de parcă-i crescuseră
aripi. Acum însă nu mai zboară, ci cade cu repeziciune,
afundându-se în apele întunecate și urât mirositoare.
Prea mult hharras; mult, mult, mult! Celălalt glas îi re-
verberează-n minte, sfărâmându-i-se înăuntru, împrejmu-
ind-o, copleşind-o. Se vede dintr-o dată de undeva de sus,
o mogâldeaţă prăbuşită-n genunchi în undele murdare ce-i
ajung până aproape de piept, opintindu-se ca să-şi verse
maţele, sughiţând, plângând şi blestemând.
Pufăie ca o jivină încolțită. Se-năbușe, oare?! Îi
simte teama crescând, înfulecând-o. De vină-i întunericul!
Întunericul și răceala. Golul din stomac i se rotunjește
și mai că-i vine rău din nou. A crescut printre tâlhari
și asasini, de ce s-ar teme acum de niște sulinare pline
cu rahat? Canale înguste, cu pereți sleioși, ce par a se
întinde la nesfârșit în întuneric, pline de jumătate cu apă
înghețată, mustind a murdărie... și cine mai știe ce alte
spurcăciuni. Încearcă s-o liniștească însă se izbește din
nou de un zid de urlete și ignoranță. O hoață și-o
sperjură, o surată1, dar cine-și îngăduie să facă mofturi,
când cealaltă cale sfârșește napoi într-o cuvă blestema-
tă sau, mai rău, taman în carcasa rece și neprimitoare
1 Femeie ușoară
de săgar. Fata începe să tremure, respingând, luptând cu
îndârjire, apoi trupu-i plăpând prinde a se destrăma pre- 17
cum o țesătură mucezită. Arareori se face împărtășirea
de bunăvoie, de-aceea e nevoie de hharas, încă...
–Răsuflarea de smú!
La început slab, îndepărtat, precum picurii ce mân-
gâie frunza, deslușește zumzetul ce-apoi se preface-n
huruit de nori, apropiindu-se, de parcă s-a pornit furtuna.
Fata rânjește demonic –încă o mărturie a neputinței
sale de a o stăpâni– și zeflemisește-n eter:
–Știam eu c-am uitat ceva... Chiar și cu trei ochi,
sunt mai oarbă decât călugărul-nălucă.
O mână de moloz i se prăbușește-n creștet și
de-abia are vreme să țâșnească, arcuindu-se de spinare
precum o pisică, plonjând dealungul tunelului în vreme ce
se dezlănțuie puhoiul. Dindărăt, cam pe unde-ar fi trebuit
să se afle gâtlejul întuncat al canalului, se deschide un ochi
dogoritor, fără pleoapă, încotoșmănit în straie cenușii,
ca o hlamidă de fum. Suflul exploziei îi zvârle trupul în-
colăcit cât-colo și lunecă în lungul pereților ca pe un
derdeluș.
Nu pot lupta-n același timp cu apa și cu îndă-
rătnicia ta. Glasul îi bubuie-n minte, acoperind zgomotul
torentului ce se apropie. Mirosul de păr ars îi umpe nările,
spinarea-i zvâcnește în fiecare clipă, de la căzătură ori de
la flăcări. Primul valul i se izbește de coapse, o mătură ca
pe-o frunză și apoi se pierde-n întuneric și-odată cu apa
se face nevăzută și prezența yaza, de parcă nici n-ar fi
fost vreodată acolo. Acum că-i liberă, Hoțoaica se avântă
de-a lungul canalului, cugetând înciudată, a pagubă: închi-
soarea înseamnă, de cele mai multe ori, același lucru,
atât pentru temnicer cât și pentru osândit...
*
De ce eu? Întrebarea-i șade pe vârful limbii. Își
mușcă buzele, căci și celălalt tace. O privește fix, de
câteva clipe bune, o măsoară din cap până-n picioare ca
pe-o marfă.
O vreme reuși să-i susțină privirea, să nu clipeas-
că; se încruntă și-și holbă ochii până când simți lacrimi
adunându-i-se în colțul pleoapelor, până când începu să
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 L A B O R AT O R S . F.
vadă stele-verzi.
El însă tace-n continuare, ca un sfinx. Poate e mut!
chibzuie, când i se adeverește că bărbatul nu are să spună
sau să facă nimic. Nu primul, oricum.
–O să pătrund înăuntrul Skitului! izbucnește-n cele
din urmă, înfrântă.
–Un șoarece ar putea s-o facă la fel de bine.
–Poate c-ar trebui să pui un șoarece să-ți
șterpelească matrița săgarilor!
–Între om și fiară sunt prea puține deosebiri, de
privești cu îndeajunsă luare-aminte! Tu de care-mi ești?
Îi închide gura cu un semn scurt, categoric. Ghildarul
m-a trimis la tine, împuindu-mi capul cu vorbe de laudă
–pufnește– o fătucă!
–Un prețăluitor al Ghildei! Un artificier și-un
lăcătuș al naibii de bun, pe deasupra!
–O fătucă la care nu i-au mijit încă țâțele!
Își bombează pieptul și-i zâmbește îmbietor.
Înțelege, în sfârșit, ce anume are celălalt de gând. În-
18 tâlnise o droaie de mușterii care începeau târgul prin a se
îndoi de priceperea sa, apoi ofereau un preț rușinos de
mic și, la urmă, se văitau cât de încurcată, primejdioasă
–cu neputință de înfăptuit– era slujba pentru care-o toc-
meau. Însă nu mai întâlnise, până atunci, niciunul care să
se plângă tocmai de sânii săi...
–Orice s-ar întâmpla acolo sus, și bărbatul făcu un
semn înspre culmile Cotoroanței, să nu uiți o clipă că ei
sunt simplii muritori, că au deprins anumite învățături
străvechi ce-i fac să apară precum niște zei, care dețin
Corina Comarnițchi - Metamorfoză
H E L I O N #3-4 | 2014 |
în mâinile lor puteri nemărginite. E doar o iluzie, copilă!
Ea tușește înciudată. Nu-i place defel să fie numită astfel.
Se scurg dintr-un potir într-altul, se joacă de-a Tinerețea
fără bătrânețe și viața fără de moarte, continuă el cu
încăpățânare, se îmbuibă din legenda ce le crește-mprejur,
ca o bolfă. Nu pentru multă vreme, însă, dacă un jupân de
săgarii o avea vreo vorbă de spus în privința asta.
Cu unul de seama lui, Ghilda ar prospera –gândi,
însă n-o rosti răspicat. Părea destul de plin de el și fără
să-i mai dea apă la moară. Nu mai cunoscuse unul aseme-
nea, până atunci, nici măcar printre ghildarii cei mai de
seamă. Și aceia se pricepeau să fure, să plănuiască și să
se ascundă, însă pungașul era plămădit din alt aluat.
–Vreau două odăi! Una cu cadă pentru... fiica mea.
Hangiul observă imediat pauza și-i zâmbi cu subînțeles.
De asemenea, câteva foi de pergament, o pană și o călima-
ră. Știe și să scrie!? Mă-ntreb ce altceva mai ascunde,
Pungașul?
Hotărâse să-l numească astfel, căci nu-i cunoștea
numele, și nici nu se îndurase să i-l ceară. Și-i venea mai
ușor așa. Hoțoaica și Pungașul! zâmbi tâmp, înspre
hangiu.
–O să trimit pe cineva să se-ngrijească de odaie iar
uneltele de scris o să vi le dau din cuferele mele, perso-
nale! făcu omul, îndatoritor. M-ajută uneori prestîpnicii
cu socotelile, căci altfel n-aș cuteza... adăugă repede, cu
stângăcie, și-apoi dispăru în spatele tejghelei. Până și-
aici, în vârful muntelui, teama de erezie e la fel de tăioasă.
Iar unul care știe să scrie și să citească e privit cu alți
ochi; cu teamă de-i venetic, cu respect și admirație
dacă-i prestîpnic. Fățarnici cu toții! Ultima pravilă
krăiască preschimbase întreg ținutul într-un câmp de
luptă. Un pogrom al tuturor învățaților, fie că erau
surate știutoare de carte, alhimiști buni cunoscători ai
elementelor, fărmăcătoare inițiate în tainele vindecării
sau solomonari care prevesteau vremea, și, uneori, viito-
rul. Skitul a rămas ultimul bastion al cunoașterii, căci nici
măcar kraii alathi nu îndrăznesc să nesocotească puterea
prestîpnicilor. Asta, și minele de orikalc pe care le au că-
lugării în administrare...
–Nu-mi place defel cum ne-a privit! șuieră
Pungașul.
Suratelor li se aruncă adesea asemenea ocheade, ar
fi vrut să-i spună; se stăpâni, în schimb, și rosti din vârful
buzelor, trăgându-i cu ochiul, ștrengărește:
– Atunci, cred că va trebui să ne... grăbim?!
–Știi bine că nu te-am adus aici pentru asta, copilă!
Două încăperi înseamnă două așternuturi!
Încercă din nou, amuzată:
–Păcat de puful din perne... Pufni a lehamite, căci
bărbatul n-o mai băga în seamă, absorbit de inelul cu pece-
te rubinie, pe care începuse să-l întoarcă-n deget. Pesemne
că-i doar un farmazon scârbos, unul dintre cei cărora le
sunt pe plac băieții. Cine să-i mai înțeleagă?! După ea,
cu toții erau la fel, fie ei tineri ori bătrâni, chipeși ori
hâzi, săraci ori chivernisiți, deși cel care-i ședea nainte
nu era nici bătrân și nici slut. Să tot fi avut patruzeci de
ani, în putere, cu ochi strălucitori ca jarul. Abia când în-
cercă să și-l închipuie, mai târziu, în vreme ce se îmbăia,
 L A B O R AT O R S . F.
descoperi că din bărbatul pe care-l dorea cu înfocare, chiar
acolo, în cada de alamă în care ea se scofâlcea precum o
prună, nu mai rămăseseră decât ochii. Ochii și dogoarea
pe care-o emană...
Brațul îi atârnă pe marginea cadei, dezmierdat
de aburii deși care se împrăștie degrabă-n încăpere.
Pungașul stă aplecat peste un scriptoriu masiv, zgâriind
semne întortochiate pe o foaie îngălbenită.
-Trebuie să-ți tunzi pletele! Nici măcar nu privise
către ea. Te vom preschimba într-un scrib tinerel și-ți
vom scrie recomandare pentru Mai-Mari. Și-odată trecute
zidurile, o să descoperi o anumită... deschidere din partea
yazaților2 cu care vei da ochi! Observă cum își atinge
fruntea cu vărfurile degetelor, când rostește cuvântul,
semnul ritualic cu care se pecetluia un negoț reușit, în
vechime.
–Providența nu-și are locul în niciun plan! Nu te-
aș fi ghicit evlavios, îl provoacă ea.
– E doar un semn. Un legământ... și un cuvânt,
doar atât.
–Și ce greutate ar avea cuvântul unuia ca tine,
dinaintea lor? sâsâie din apă, împrăștiind aburii ca o
salamandră călcată pe coadă. Hoțoaica se ridică, cu apa
șiroindu-i din păr, peste piept și pe coapse, clipocind în
cada imensă de aramă.
Bărbatul o privește pe sub sprâncene, plutind prin-
tre aburi, oferindu-i goliciunea ca pe un dar neprețuit,
cu ochii arzând precum focul din vatră. Nici un mușchi
nu i se mișcă peste chip, trădând vreo simțire, doar o
privește-ntruna. Pungașul... oftează ea, și se cufundă
cu un pleoscăit surd în apele fierte. Hoțoaica l-ar fi făcut
să-și smulgă inima din piept și să i-o ofere pe o tipsie
de aur...
Nu mai era demult Hoțoaica. Nu-și mai amintea
cine îi spuse prima dată așa, se întâmplase în alt timp și
altă lume. Altă viață. O copilă, deși sângerase, printre
copii. Slabă, deșirată, cu picioare prelungi și genunchii
roșii, ca niște mere coapte, pieptul plat și coapsele tari
ca două scânduri, pusă mereu pe furtișaguri. Purta pă-
rul scurt și toată lumea o lua drept băiat, un băiat uscat
și urât. N-o deranja deloc, căci în Fundătură băieții nu
erau violați la fel de des precum fetele, nici chiar băieții
chipeși. Însă asta se petrecuse cu multă vreme-n urmă.
Hoțoaica nu mai există, decât cu numele.
–Ține! Degetele noduroase precum niște crengi îi
strecoară printre buze și dinți o dumicătură unsuroasă.
Înghiți dintr-o dată și simți bolul oprindu-i-se, dure-
ros, în coșul pieptului.
Cârtise când el îi ceru să încerce hharasul, strigân-
du-i să-și ia doftoria și să și-o vâre acolo unde nu-l arde
soarele. El o asigurase că nu-i altă cale, că trebuie să se
supună, dacă vrea ca Planul să izbândească. După câteva
clipe, lungi ca o eternitate, începu să plutească. De-ar fi
știut asta de la-nceput, s-ar fi lăsat îndopată precum un
pui cu grăunțe. Bărbatul îi zâmbește înțelegător.
–Trebuie să te obișnuiești. Asta, și mai frământă-
n palmă o dumicătură, va fi singurul lucru care o s-ajute,
acolo sus. Se holbează neîncrezătoare la boțul străveziu,
moale, schimbându-și forma precum o mână de nămol cu
2 yaza(wan) - zeu
care se joacă un copil. O să rătăcești o vreme, vine glasul
bărbatului, de undeva, din depărtare, apoi ți se va deschi-
de cel de-al treilea ochi...
De-ai să izbutești, vei fi prima femeie care a pătruns
înăuntrul Coddei, citadela Skitului, de muultă vreme!
Prea multă, de mă-ntrebi pe mine. Pesemne că glumește.
Îi aruncă o privire încărcată de trufie, căci nu suferă să fie
luată peste picior, mai ales de unul ca el. N-am întâlnit
bărbat fără pofte trupești, decât bărbații morți! insis-
tă ea. Partea femeiască nu-i îngăduită la prestîpnici, i-o
întoarce el, neînduplecat. Aceea care poate îndura într-
însa două vieți, nu are ce căuta într-o temniță de felul
Skitului. Cine-ar refuza așa ceva?! pufnește ea, ironic,
descoperindu-și un sân tare, cu mugurul împietrit. O mie
de ani de-ai soarelui, îi răspunde bărbatul cu gravitate,
un crug și niciuna de felul tău nu a fost îngăduită acolo,
neîmpărtășită! Cumva, știu că spune adevărul.
*
19
–Soarele asfinte! mormăie ciobanul. Om face bine să
ne luăm picioarele la spinare, altfel ne-a prinde întunericul
pe culme. Și noi nu vrem asta! Îngrijorarea din glasul lui
Arsîn o convinge mai dihai decât ceața care începe să se
aștearnă peste stânci, chiar și decât urletele din depărta-
re. Lupi, domnișorule, sunt doar lupi flămânzi, lămurește
baciul. N-o să ne stânjenească în vreun fel, atâta vreme cât
stăm laolaltă, și-avem măcar o torță aprinsă. Ceilalți
flăcăi încuviințează, privind-o cu compătimire ameste-
cată-n dispreț. Văd un tinerel oacheș, firav ca un lujer,
strângând la piept un teanc de manuscrise. Fusese ideea
lui, cărțile și lentilele care-i șed pe vârful nasului. Sunt
obișnuiți cu băieșii, așa ca un scrib tinerel le va pă-
rea mană cerească! Păcat că nu știa nici să scrie, nici să
buchisească. Așa își făcuseră apariția-n Plan lentilele
bădărane, încastrate-ntr-o ramă de jad, verde-cenușie ca
mătasa broaștei. Ai grijă să scapi de ele, să le zdrobești
de vreo piatră, în caz c-or să vrea să te pună la-ncercare.
Se gândise la toate, pungașul!
Urmase Planul la literă și astfel, în primul murrur al
lunii, un fecior uscățiv, cu picioare lungi cât o zi de post,
cu ochii mari, întunecați și galeși, își făcuse apariția
pe unul dintre drumeagurile ce șerpuiau de-a lungul
crestelor Văii Bătrâne. Tânărul, îngheboșat de greutatea
manuscriselor pe care le legase-ntr-o boccea, în spinare, se
îndrepta alene spre răsărit, nu părea să cunoască prea bine
ținutul, și, de bunăseamă că s-ar fi rătăcit degrabă, sau
ar fi pierit înfulecat de lupi, de nu l-ar fi aflat baciul Arsîn.
Bătrânul își făcu pomană și-i îngădui să-l însoțească,
deși, când îi destăinui pentru ce are de gând să ajungă
la Skit, se făcu pământiu la chip și-și scuipă în sân. Și
feciorii care-l însoțeau, trei la număr, tot către Skit se-
ndreptau, însă nu pentru a intra ucenici la prestîpnici. Ei
doar căutau să se tocmească băieși, în minele de orikalc.
–Îl vezi, domnișorule? Acolo sus, printre nouri!
Privirea îi urmează degetul noduros, mijind ochii din
pricina razelor de soare. Chiar acolo, în vârful piscului!
Skitul! Într-o vreme, demult, tare demult, smurgii� aveau
aripi și zburătăceau în jurul cetățuii, ca niște ulii în
căutare de pradă. Acum, că s-au scoborât și îmblă în două
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 L A B O R AT O R S . F.
picioare, și-au cam uitat obiceiurile... și de când s-au
apucat de scormonit adâncurile pământului, după orikalc,
bag-sama că s-or preschimba în cârtițe! De jos, de la poa-
lele Cotoroanței, citadela pare o lumânare pe jumătate
arsă, strâmbă, cu fitilul fumegând. S-a surpat odată, tare
demult, continuă moșneagul, dibuindu-i curiozitatea din
ochi, cân’ a răbufnit hoașca a’ bătrână, scuipând apele
Catacombelor devale, taman în Ochiul Bătrânei.
Privirea îi este atrasă de lucirea apei ce se strecoa-
ră amăgitor printre turle fumegânde. Satul de la poalele
muntelui este întunecat și rece, ca un țintitim, însă lacul
clipește, izbăvitor. Hăt-departe, deasupra tuturora, um-
bra Skitului străjuiește din vârful nasului Cotoroanței,
ca o aluniță neagră și respingătoare.
–Umbla vorba, într-o vreme, cum că Skitul ar fi de
fapt un oraș-țestoasă, ce s-a abătut de la cale și a ajuns
în vârv de munte...
Baliverne! Ghildarii cei mari ar fi dat orice pentru
unul dintre orașele care puteau să se miște pe fața
20 pământului, dintr-un loc într-altul, însă Hoțoaica se în-
doia că, și dac-ar fi existat o asemenea minunăție, s-ar fi
rătăcit taman pe acele meleaguri.
–Am auzit că acolo sus, nainte să-i primească-n Ci-
tadelă, îi jugănesc ca pe dobitoace! făcu unul dintre mun-
teni.
–Se prea poate! îi ținu altul isonul.
–Un bărbat fără boașe e împotriva firii! oftează
Arsîn. Ai putea foarte bine, încă de pe acuma, să îmbraci
fuste și să-ți lași părul să crească, domnișorule! Bă-
trânul surâde cu înțeles, descoperindu-și gingiile sterpe.
Habar n-ai! Ți-am spus deja ce-am de gând, baciule! i-o
întoarce ea, cu lehamite. O alegere grea, de bunăseamă!
oftează Arsîn. Privirea moșneagului pare plină de com-
pasiune. Și teamă, când își întoarce căpățâna pleșuvă
înspre Munte.
În fapt, fusese o alegere destul de ușoară...
* ușorul-vântului și greul-pământului nu se-ncumetă, n-o
–La fiecare sfârșit de lună ni se înfățișează la
porți câte zece, douăzeci de flăcăi neștiutori de carte,
dornici de înavuțire, pe care poveștile doicilor i-au făcut
să-și ia lumea-n cap. Skitul nu e defel un loc scoborât din
povești iar asta o s-o cunoască pe pielea lor, în mai puțin
de-un ceas, fiecare, după ce-l voi fi binecuvântat. Ochii-i
sunt morți, lipsiți de vreo strălucire, însă-i măsoară pe
fiecare, din cap până-n picioare, în vreme ce grăiește. Se
cutremură când privirea i se oprește asupra sa, sfredelind
prin vesminte, piele, carne și suflet... Sunt koga, fratele
ierurg al acestei așezări, croncăne bătrânul, m-am născut
și am să mor în întunecime și tocmai de aceea văd mai
grozav decât unul zdravăn, căci ochii sunt mincinoși și
cei mai ușor de amăgit, uneori zăresc prea multe, alteori
prea puțin!
Străveziu, cu pielea albă ca neaua, semn că arareori
vedea lumina soarelui, cu chipul supt, scheletic, de la pos-
tul îndelungat, cu brațele brăzdate de cicatrici, tăieturi
de pumnal și împunsături de ciliciu, monahul e orb ca
o cârtiță. De când îl văzuse întâiași dată socoti că-i un
spectru care fusese sădit în marginea porții, doar ca să
H E L I O N #3-4 | 2014 |
sperie drumeții. De parc-ar fi nevoie de altceva decât de
șuierul vântoaselor, ca să puie pe fugă o armie-ntreagă!
Muntenii au o mulțime de legende înfricoșătoare, legate
de piscul Cotoroanței și de vântoasele ce sălășluiesc la
o aruncătură de băț de Skit, însă nicio poveste n-ar putea
descrie cum se cuvine țiuitul care desface carnea de pe
oase, și-ți pătrunde taman în străfundurile minții.
Ceva asemănător, dacă nu mai grozav, simți atunci când
fu dezvelit monstrul de metal.
Curtea Skitului pare c-a încremenit, și, oriunde
privește-n jur vede câte-un chip crispat, câte-o privire pi-
ronită-n depărtări, și totul doar din pricina căpcăunului.
Fusese ridicat cu troliul din străfundul pământului, căci
genunea ce li se deschisese la picioare, negreșit, într-acolo
trebuia să ducă. S-au adunat cu toții în jurul fierătaiei, la
porunca șuierată a bătrânului și, pentru o vreme, timpul
s-a oprit în loc. În urmă cu câteva ceasuri, pe când dinții
nu-i clănțăneau să-i sară din gură, iar foalele și șalele
nu schimbaseră încă locul într-însa, s-ar fi minunat ca la
urs când călugărul nălucă trase de-un colț al pânzei îne-
grite și săgarul prinse a se scutura și a geme, ca o ființă
vie, însă spectacolul nu reuși decât să-i reamintească cât
de firavă și de trecătoare e o vietate adevărată. Căci, chiar
dacă se mișca precum ceva viu, gemea ca o jivină rănită
de moarte și scotea foc și fum ca un balaur, săgarul nu
era nici viu și nici pe departe firav...
-Nu-i zice capcâne, așa, de florile mărului! Chiar
dacă se-ndoapă cu orikalc de-obicei, din când în când mai
poftește și la carne proaspătă, carne fragedă. Degetele
descărnate ale prestîpnicului mângâie carcasa metalică, în
vreme ce se adresează unui flăcău. N-o să țină de cald în
mine, nici n-o să te apere împotriva focului din adâncuri, în
schimb, dacă te prinde vreo ponorâtură, va fi singurul lucru
care te va ține în viață. Blestemăția de metal începe să
toarcă precum un cotoi și bătrânul zâmbește îngăduitor.
Acolo jos, și chipul i se îmblânzește în vreme ce îngână
melancolic, în măruntaiele Cotoroanței, unde nici măcar
să ai un tovarăș mai de nădejde.
Hoțoaica cercetează cu interes armura de care se
sprijină călugărul-nălucă. Curiozitatea ei e mai puternică
decât teama pe care doar apropierea de matahală o inspiră
celorlalți. Curiozitatea și hharrasul, de bunăseamă. Cu
toții sunt înspăimântați de moarte, băgă de seamă.
Săgarul îi înfricoșează, ierurgia de asemenea. Își
privește tovarășii cu milă. Hoțoaica știe să mintă
fără să clipească. Îți poate înfige pumnalul în vintre cu
zâmbetul pe buze. Se poate preface într-o clipă, după
trebuință, schiloadă, slabă de minte, fecioară neînflorită
ori văduvă înlăcrimată. Nu mă tem de ierurgie! Și nici de
căpcăuni... Liniștea din curte devine dureroasă dintr-o
dată. Își poate auzi gândurile. Se îngrozește pe dată, căci
i se strecoară-n minte îndoiala că și alții ar putea-o face,
cu aceeași ușurință. Ierurgul își începuse lucrarea, iar
ea... ea-și strecură între buze o bucățică de harras și o
molfăi în grabă. Acu-i-acu!
–De-ar fi așa ușor! râde bătrânul. În curtea cea
mare, hohotul îi sună nelalocul său, precum un țipăt de
buhă, izbindu-se de zid, de fortăreață și napoi de tru-
 L A B O R AT O R S . F.
purile lor pe jumătate înghețate. Minele-s haine și nu-i
îngăduie decât pe cei evlavioși, pe cunoscătorii răsuflării
de zmeu, ca să-i răpească rodul. Însă, pentru a stăpâni un
mechanism e nevoie de ceva mai mult decât un post și
câteva șiretlicuri alhimice... Feciori ca voi, neștiutori și
lacomi, mi se prăpădesc în fiecare zi, căci muntele își cere
tainul. Dar... la ce să te-aștepți din partea unor alathi
născuți din glodul cel negru? Un murmur de dezacord
se ridică de peste capetele muntenilor. Încă mai puteți
să vă răzgândiți! surâde călugărul-nălucă. Luați-vă
încălțările vechi și părăsiți acest locaș sfânt. Nu vă
va reproșa nimeni nimic. Așteptă o clipă, adulmecând
înspre cei mai apropiați.
Să te lași purtat de-un săgar, ca de-o haină veche, e
aproape la fel de greu cu a umple blabornicii unui prestîp-
nic! șuieră bătrânul plecându-și chipul înspre vârfurile
picioarelor. Apoi își ridică mâna, cu degetele strânse-n
pumn, și, dintre dalele de granit cu care-i pietruită curtea
Skitului, prind a răsări alți săgari. O armie-ntreagă!
–Va trebui să vă lăsați înfulecați, predică prestîp-
nicul, să vă încredințați trupurile nevolnice unor puteri
străvechi... și să vă rugați ca acele puteri să nu vă ne-
socotească cucernicia! În vreme ce grăiește, armurile se
deschid ca niște evantaie, și săgarii îngenunchează, rând
pe rând. Să-nceapă ierurgia!
–Se zice că meșterii pietrari care au ridicat Skitul
și-au zidit soațele������������������������������������
-n temelie, amestecând sânge cu mor-
tar, șoptește unul dintre feciorii din apropiere, de-aceea
cetatea nu a fost niciodată îngenuncheată de puteri străine.
Pun rămășag că săgarii au avut o vorbuliță de spus în
treaba asta, nu niște muieri proaste! Ciuli urechile, căci
mai auzise undeva cuvintele acelea, doar că nu-și mai
amintea defel unde și când. Se zice, continuă munteanul,
că de-asculți cu luare aminte, încă le mai auzi cum suspi-
nă... Se afla-n genunchi, doborâtă de frică și hharras când
își lipi urechea de blocurile netede, reci ca gheața. Nu
reuși să audă vreun scâncet, doar hohotele unuia dintre
tineri -poate chiar unul dintre muntenii cu care călătorise
până la Skit- hohote care se preschimbă pe dată-n urlete,
de cum îl pleznește drept în vintre cu vârful piciorului.
–Oprește-te, băiete! Nasul prestâpnicului se
oprește la o palmă de față. Mă adulmecă precum un
ogar! Părul i se ridică de pe ceafă și-ncepe să tremure
ca po frunză. Prestîpnicul e rece ca iarna cea mai grea. Nu
se face, mânzule, să dai buzna-n pântecele unui capcâne
taman dintre așternurturile ibovnicei... Duhnești de la o
poșta a femeie! Bătrânul cumpănește printre dinți, ne-
hotărât parcă. Pe de altă parte, oricine și-ar face plinul din
mare, cu gândul la călătoria-n pustietate... Glasul îi răsună
deodată, aspru precum un tăiș. În alte vremuri te-aș fi
jugănit pe loc și te-aș fi alungat în frig, să-ți încerci
norocul cu lupii Babei, pentru că-mi aduci pacostea-ntre
ziduri, însă acum... În aste vremi, cu toții trebuie să ne
mulțumim cu ceea ce ni se dă. Vei fi primul împărtășit!
–Am carte pentru Mai-Mari! scheaună Hoțoaica,
simțind cum se topește sub ochii așternuți cu o
pojghiță albă, ca laptele. Mâinile, cu degete ca niște
gheare, o apucaseră deja de umeri, trăgând-o înspre armu-
ra fumegândă. ȘTIU SĂ SCRIU ȘI SĂ CITESC! Ierurgul
se oprește pe dată iar ea se lăsă-n genunchi, moale ca o
cârpă. Nici nu izbi caldarâmul că și înghiți, unul după
celălalt, alte câteva bucățele de hharas, toate bucățelele
de hharas. Și s-a dus pe pustie și planul Pungașului...
observă în vreme ce trupul îi prinde aripi, înălțându-se
peste ziduri și fort, plutind deasupra Cotoroanței, către
soare. În ziduri sunt soațele... lălăie un muntean pe ju-
mătate înfulecat de săgari... mortar amestecat cu sânge...
-Bag-sama că ierurgia poa’ să mai aștepte, murmură
înciudat călugărul-nălucă; iar noi doi o să intrăm împreu-
nă, nainte să-mi mai scopești vreunul.... Haidem! și-o
apucă ferm de mânecă. Nu-i rămase decât să-l urmeze,
împleticindu-se, printre umbrele amenințătoare ale săga-
rilor, pe sub porticul ce înconjura întreaga fortăreață cu
colonade întruchipând fiare și daimoni, până la una dintre
porți, cu un ochi sculptat în aur roșu, argint și fier. Că-
lugărul-nălucă atinge într-un anumit fel pleoapa lucitoare
și ochiul prinde viață, deschizându-se larg, privindu-i.
Apoi, drugii care ferecă poarta se mișcă leneș, huruind,
și o pală de vânt călduț îi biciuie chipul; într-o clipită,
aerul e sorbit napoi de întunecimea ce se deschide naintea 21
lor, precum un gâtlej însetat. Își simte inima oprindu-se.
Poate s-o audă bătând rar, din ce în ce mai rar, și-apoi se-
așterne liniștea. O liniște de mormânt. Se prăvălește
înăuntru, horcăind de parcă tocmai s-ar fi înecat, cu ochii
bulbucați, mai să-i plesnească din orbite, degetele încâr-
ligate și gura larg deschisă.
–E-atât de liniște aici... Călugărul-nălucă îi mângâie
chipul cu buricele degetelor, zăbovind asupra frunții, a
buzelor și a bărbiei. Trebuie să te țin minte, îi spuse la
urmă, după ce-o ajută să se ridice. Așa e la-nceput, când
schimbi tărâmurile. Deși Codda a fost născocită mai mult
ca un... adaos... un apendice în care să se adune... lucruri
de trebuință. Nemaipomenit... Am ajuns într-o cămară!
Asta, și bătrânul îi petrecu în jurul gâtului un lănțug, o
să ajute... Sclipirea azurie îi ia ochii. Amuleta de la capă-
tul lanțului emană o lumină înghețată. Tovarășii din
Ghildă îmi spun coțofană, și nu datorită părului sau a
ochilor arăpești.
–Să ajute la ce? Glasul care i se strecurase printre buze
îi este străin. Ca și cum s-ar fi străduit să rostească într-
un alt grai, fără prea multă pricepere. Bătrânul zâmbește
în vreme ce durerea-i cuprinde tâmplele în cercuri de foc.
Spatele i se arcuiește precum o coardă, se teme că are să
se frângă, i se face rău și vărsă peste încălțările prestîp-
nicului.
*
–Trei de măsuri de silitră!? Îi vine să urle, căci, deși
poate face mixtura și cu ochii închiși, după miros, știe
ce să aleagă, și mai ales cât să pună în mojar, acum îi vine
greu până și să-i amintească de ce se află acolo, în chițimia
îmbâcsită de sub Turnul Străjii. Descoperise încăperea din
întâmplare, pe când cerceta nivelurile fortăreței, căutând
o cale de scăpare, alta decât cele câteva pe care le îndepăr-
tase deja din plan. O, da, Planul, îi apăre acum precum o
țesătură din care tragi un capăt și prinde a se destrăma:
zidul –imposibil de escaladat, poarta cea mare –singura
poartă– nu se deschide decât odată la lună, pentru băieși,
iar catacombele...
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 L A B O R AT O R S . F.
Studiase îndelung planurile Skitului, însă documen-
tele erau vechi, mâncate de carii, copiate de nenumărate
ori, cu unele dintre legende lipsite de orice noimă. Harta îi
revine-n minte: zidurile, fortăreața și dedesubt, încren-
gătura de galerii, canale și grote –Catacombele. Prestîp-
nicii își așezaseră cetatea pe un vârf de munte și mai
apoi sfredeliseră după orikalc ca niște smintiți. Pe hartă
erau consemnate șapte niveluri, care-ntre timp devenise-
ră canale, legenda însă amintea de mai multe... mult mai
multe mine lăsate-n paragină, care, se spune c-ar ajunge
până în străfundul pământului. În timp, cu toate-or să
devină sulinare. Zâmbește. Nu mai auzise până atunci de
yaza care să se răhățească.
–Două măsuri! îşi adeverește rețeta. Și-n plus, o
măsură de praf de cărbune și una de pucioasă. Ah! Și-un
fitil. Am nevoie de un fitil. Își rotește privirea, cercetând
rafturile încărcate cu vase, borcane și cutii: în stânga, un
alambic cât un stat de om, în dreapta, alte rafturi înțesate
cu pive și pistiluri de diferite culori și mărimi. O ade-
22 vărată cămară alhimică! remarcă mulțumită. Ce ironie.
Am să le evadez dintre zidurile afurisite taman cu răsufla-
rea de smú pe care-o folosesc la sfredelit muntele.
Se cațără pe masa mică, rotundă și murdară și
începe să desfacă recipente, scuturându-le, mirosind,
căutând. Doar un degetar de phosphor și-o sfoară de
cânepă... Pe chip îi înflorește un zâmbet larg –o grimasă
înfiorătoare. Apoi... să rândui răsuflarea și să... dibuiesc
matrița...
La ceasurile amiezii, coridoarele fortăreței sunt pus-
tii. Observase că prestîpnicilor nu le suferă defel căldura.
Soarele, îndeosebi. Unii păreau să îndure cu stoicism focul,
însă razele soarelui îi alungau în chiliile lor ca pe niște
lilieci. Turnul străjii,Cuhnia, Bolnița și Temnița. Nu-
mără pe degete, ca un copil, căci căpățâna i se învârtea
precum un titirez și trebuia să se forțeze până și să
stea dreaptă, de-a-n picioarelea. Stânga, scări, tot nainte,
dreapta, dreapta, scări, al treilea nivel. Repetă, căci băga-
se de seamă că ceea ce rostește cu voce tare pare să aibă
mai multă putere decât ceea ce gândește:
–Stânga, scări, tot nainte, dreapta, dreapta, scări, al
treilea nivel, încăperea albă.
Scara șerpuiește pe interiorul cetățuii ca niște
măruntaie însângerate printre coastele de cristal ale unui
novac. Peretele de granit cenușiu i se ridică împrejur,
apăsând-o, frângându-i trupul plăpând, ca o cămașă de
zale prea strâmtă.
De cum părăsise Turnul Străjii începu să urce trepte-
le de marmură roșietică, ce-i apar acum mânjite-n sânge,
la cum le răzbește lumina miezului de zi. Șapte nivele are
Codda, citadela Skitului, cu patru turnuri așezate-n cruce,
legate-ntre ele printr-o scară spiralată și douăzeci și opt
de punți de cristal. De-abia acum, că se înălțase de la
pământ, poate să-i aprecieze cu adevărat imensitatea.
–...scări, al treilea nivel, încăperea albă. Nu mai
știe de câte ori a spus cuvintele, ce s-au preschimbat în-
tr-o vrajă, de bunăseamă, căci se afla deja în mijlocul unui
culoar mai alb decât zăpada proaspătă. Se prea poate să fi
fost chiar zăpadă, la cât era de frig acolo. Întreg coridorul
e imaculat, obosindu-i ochii, imprimându-i o stare de rău
H E L I O N #3-4 | 2014 |
ce i se cuibărește-n vintre. Din nouă-n nouă pași se des-
chide câte-o rană în peretele neted ca-n palmă, și fiecare
deschizătură e zăgăzuită de câte-o placă de cristal azuriu. O
ușă! Dar o ușă fără mâner, toc ori balamale -un simplu
obstacol translucid, de netrecut.
Temnițe! E groaznic să fi întemnițat într-o închi-
soare străvezie... Să privești libertatea și să n-o poți
atinge. Tresări –niciodată nu-i a bine să auzi voci, atâta
lucru știe– apoi își făcu curaj și cercetă câteva dintre
încăperile albe. În afară de câte-un bloc cenușiu, imens,
aflat în mijlocul fiecărei celule, nu descoperi nimic. Nici
lanțuri, nici zăbrele sau o găleată pentru nevoi... Nici
măcar prizonieri! gândi, în vreme ce-și proptea umărul
în suprafața netedă, încercând să miște placa de cristal.
Temnița înseamnă același lucru, atât pentru
gardian cât și pentru cel osândit... Își scuipă-n sân și
o pornește de-a lungul galeriei, iuțind pasul la fiecare
clipă, doar ca să se trezească înapoi de unde a plecat, în
fața unei plăci de cristal imaculat.
...dar tu nu ești de niciunul. Nesiguranță. Nici
koga și nici yaza... Deci?! Curiozitate. De care-mi ești?
Ură. Gripharg trădător, ordar becisnic, elian înfumurat,
argur încăpățânat? Dezamăgire. Nu! Nu ești una dintre
odraslele sale... Păcat. Cruzime. Mi-ar fi făcut plăcere să te
zdrobesc, să știi. Încântare. Ar fi fost... atât de minunat!
Groaza care-o izbește în acea clipă e de o mie de
ori mai puternică decât nevoia de a fugi mâncând pămân-
tul. Picioarele-i împietresc, de parcă ar fi prins rădăcini,
și trebuie să se sprijine de peretele cristalin ca să nu se
prăbușească. Trupul îi e lac de sudoare, capul îi pleznește
și inima-i bubuie, mai să-i sară din piept. Răsuflă din
greu, aburind sticla în care i se oglindește chipul, năluca
unei fete pierite de spaimă. O fetiță care se strecoară ca un
șoricel printr-un gang întunecat și grămezi de gunoaie,
fugărită de câțiva tineri chercheliți, care se laudă-n gura
mare c-or s-o facă femeie.
Amintirea-i prea dureroasă, la fel și teroarea ce
pândește-n albeața coridorului. Al treilea nivel, încă-
perea albă, recită-n minte ca pe-o litanie, sau poate urlă
ca un animal rănit. Palmele i se afundă în placa de cristal
și, împreună cu aburii care i se revarsă printre buzele în-
tredeschise, scobesc o deschizătură în peretele temniței,
prin care se prăbușește ca un lemn, lângă blocul de sti-
clă. Acum, că i se află-n apropiere, deslușește înăuntru o
siluetă încovrigată, ce tresare dintr-o dată, stârnind aerul
greu, stătut, ce plutește-n încăpere. Creștetul creaturii
se întoarce încetișor înspre ea, în vreme ce trupul i se
destinde; ochii, două hăuri întunecate îi cuprind trupul și
mintea; yaza o privește drept în suflet. Și-ntr-o singură
bătaie de pleoape i se perindă prin fața ochilor zgâiți o
mulțime de lucruri, chipuri și locuri, hărți și planuri;
planuri felurite, de săgar, de oraș-țestoasă, planul Skitu-
lui așa cum nu-l mai văzuse nimeni, de-un crug încheiat.
Dintr-o dată, imaginea sulinarelor nu i se mai pare
într-atât de respingătoare. Trebuie să părăsim locul ăsta
blestemat! i se adeverește, și o ia la goană ca o zărghită.
Intrarea-n Catacombe! Canalele, lacul! Planul se dezvălu-
ie-n desăvârșirea sa, în vreme ce i se deschide larg, ca o
gură de zmeu, cel de-al treilea ochi.
 L A B O R AT O R S . F.

paul mihalache

Lara
sau oraşul pe ape
Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo, la Concursul Naţional de Proză Scurtă HELION 2014,
ediţia a XXIX-a
Paul Mihalache este absolvent al Facultății de Filozofie (Universitatea București), specialitatea Filozofie. Licența în Filosofia
limbajului. Între 2009 și 2011 face masterul în Literatură Universală și Comparată (Facultatea de Litere, Universitatea din București). 23
În 2008 îi apare volumul de proză scurtă Ceasuri târzii (editura Lumen, din Iași), tot atunci ia și premiul revistei Scrisul Româ-
nesc, pentru cel mai bun volum de debut al anului 2008. În 2009 ia premiul internațional Naji Naaman, pentru nuvela Charlie (în limba
engleză), iar un an mai târziu premiul Radu Rosetti (Onești), premiul Magda Isanos (Suceava) și premiul Agahta Grigorescu Bacovia
(Mizil), toate pentru proză. În 2011 îi apare romanul Târg de arlechini (editura Tracus Arte, București) și ia premiul pentru cel mai
tânăr prozator al anului 2011 (acordat de Agenția de carte pentru scriitori până în 35 de ani).
În 2012 îi apare cartea de poezii Celălalt pământ (editura Tracus Arte, București).

Puneam faţa aproape Dar alegeam tot, toate, Pictorul se întoarse încruntat, îşi adînci mîinile în buzu-
de faţa aia, să zici chinuindu-i corpul, duh, narele hainei, le întoarse unul cîte unul pe dos, apoi scoase de
întîmplător, atingînd duhnind a zoaie ziua, la spatele blugilor un portofel vechi, un sac mic de pînză cu
cu ochii suflul uşor a două şoapte noaptea, una fermoar într-o parte, şi i-l aruncă:
al trupului, în timp ce pe gratis. Singur cuc, — Numără, Petre. Cu voce tare.
număram banii, dînd la zar – mi-o amintesc – e vie. Cel care-l urma, un bărbat scund, la trezieci şi cinci, trei-
care sîn, genunchi, în gînd, (Chris Tănăsescu – zeci şi şase de ani, cu ochii mici, adînciţi în orbite ca la porci,
voi alege pe ape. Qvadrilla din Brăila) numără nouă bancnote şi dădu aprobator din cap.
— Mergem la Nea Gigiu. Dacă mai e acolo unde-l ştiam,
o să ne dea să mîncăm şi-o să ne lase să dormim în pod pînă
Cei doi bărbaţi mergeau unul în urma celuilalt, la trei dimineaţă.
paşi distanţă, pe drumul mocirlos care ieşea dintre dealuri. Dintre cei doi, unul singur o cunoscuse pe Libelulă, dar
Plouase pînă după amiază şi soarele apos, de octombrie, abia nu era el cel care ţinea cu orice preţ să o vadă. Petre se năs-
pătrundea printre crengile copacilor aşezaţi în linie dreaptă, cuse şi copilărise pe malul Dunării. Povestea că s-ar fi priceput
de-o parte şi de cealaltă a şoselei. Deşi fericiţi la gîndul că se ca nimeni altul la meşterirea plaselor de prins peşte şi ziua
apropiau, în sfîrşit, de oraş, le venea să se întindă şi să doar- scotea bani frumoşi găsindu-şi de lucru prin port. Noaptea îi
mă acolo pînă dimineaţă. Oricum pe Libelulă n-aveau s-o întîl- lăsa la Trei chiloţi, sau la Italianca, unde se bea rom pe nimica
nească înainte de-a fi luat la rînd jumătate din crîşmele de pe toată şi erau două ţigănci cu sfîrcurile poleite, care nu urcau cu
malul Dunării. Şi nici n-aveau de gînd. Trebuiau, mai întîi, să-şi bărbaţii decît împreună. Îi povestise de zeci de ori, în timp ce
schimbe hainele murdare de pe drum şi să bea cîteva pahare Pictorul lovea atent cu dalta în buturugile pe care i le aduceau
de rom, să-şi mai pună sîngele în mişcare; aşa că vorbiseră gardienii. Părea nici să nu-l asculte. Pînă într-o dimineaţă, cu
să intre prin sud, dinspre port, acolo unde singurele femei aproape trei ani înainte să le dea drumul, cînd Petre îi spusese
care-şi fac veacul cu marinarii poartă nume de vase sau de că nu omorîse pe nimeni, nu Pictore, da’ aicea nu te crede nici
cargouri bulgăreşti. naiba dacă zici că eşti nevinovat. Într-o seară, Italianca venise
În josul apei, deasupra salciilor, norii roz luau forme rîzînd, cu şarpele în jurul gîtului şi dintele ei de aur parcă mai
umane. sclipitor ca oricînd, să se învîrtă printre noi, ăi de beam rom la
Cel care mergea în faţă avea părul netuns şi purta o parter, aşteptînd să ne vie rîndul sus, la etaj, şi să ne spună că
haină vernil, puţin prea strîmtă, care putea fi uşor luată drept are un secret pentru ăl de nu se zgîrceşte la pungă. M-a tras
salopeta unui muncitor de pe şantierele navale. Dar sprîn- de mînă şi m-a scos afară, în grădină, şi-atunci am văzut-o.
cenele stufoase şi barba îi dădeau aerul unui călugăr ori al Petre povestea greu, căutîndu-şi cuvintele şi întrerupînd me-
unui om care n-a dormit de mult într-o casă. Celălalt îl striga reu firul cu tot felul de amintiri sau scorneli fără noimă, dar
Pictore. cînd ajunse la partea în care intra cu Libelula sus, în camera
— Aşteaptă. Cîţi bani ne-au rămas? de-unde ieşeau, trîntind uşa şi aproape înghiontind-o pe fată,

| 2014 | #3-4 H E L I O N
 L A B O R AT O R S . F.
ţigăncile, Pictorul se întoarse şi-i spuse să se oprească.
— Ajunge. Cînd ne dau drumu’ de-aici, mergem s-o
căutăm.
Şi-i întinse lemnul sculptat, pe care Petre îl luă în mîini
şi-l privi îndelung, parcă nevenindu-i să creadă. Era leit chipul
ei.
N-avea nici şaişpe ani împliniţi, dar ştia să ghicească do-
rinţele oricărui bărbat şi, curînd, ţigăncile au plecat din oraş,
iar La trei chiloţi s-a închis, că stătea mereu gol şi nu mai făcea
să-l ţină. Pe fată o chema Lara, de ce-i ziceau toţi Libelula, nu
s-ar fi putut spune. Dar nici ea n-a stat mult la Italiancă. N-
avea nevoie să lucreze pentru altcineva, iar de protecţie nici
nu încăpea vorbă. Doar nevestele, ajunse la exasperare, ar fi
dat orice s-o piardă. Se duseseră pînă şi la biserică, să facă da-
nii, dar preotul era un bărbat tînăr şi nu se ruga la Dumnezeu
pentru răul altuia. Unde mai pui că nevastă-sa era cu cinci ani
mai vîrstă şi născuse de trei ori pînă atunci.
Libelula nu dormea niciodată noaptea şi nu refuza pe
nimeni, dar ar fi trebuit să intre la ea cîte zece odată, să aibă
24 timp cu toţii, şi niciunul n-ar fi vrut s-o împartă. O urmăreau
ziua, cînd li se părea c-o zăresc pe malul apei, sau înotînd pe
sub salciile umbroase, o strigau în piaţă, cînd o vedeau pro-
bînd o pereche de cercei cu pietre albastre, dar, după nopţi
lungi de aşteptare, li se părea că toate femeile au şoldurile,
umerii şi părul ei. Deşi niciuna nu-i semăna. De dimineaţă şi
pînă după apusul soarelui, Libelula dispărea cu desăvîrşire.
Cînd au intrat, la bar era un băiat nou. Trecuseră abia
nouă ani, dar Petre nu mai cunoştea pe nimeni.
— Începuserăm să avem cu toţii vedenii. Lu’ vără-miu,
Lică, i s-a năzărit, în noaptea de Înviere, c-o vede pe cruce, cu
picioarele răscrăcate, şi s-a dus la troiţă să-i mîngîie lui Isus
genunchii şi să-i sărute coapsele din lemn putred. Oraşul,
cu totul, mirosea ca’n aşternuturile ei şi Dunărea părea să-i
oglindească părul printre sticlele şi gunoaiele aruncate de
marinari în apă.
Pictorul desfăcu sticla lovind dopul de marginea mesei
şi turnă în pahare. Bău fără să mai ciocnească şi se gîndea că
nu fusese nicicînd mai liber ca între pereţii celulei, înainte ca
directorul să i-l bage pe amărîtul ăsta în locul Mutului, care-şi
ispăşise pedeapsa.
Libelula era brunetă, cu părul drept căzîndu-i pînă ceva
mai jos de umeri, dar unii jurau că as’noapte fusese roşcată, ba
blondă, cu ochii verzi sau căprui, că luase chipul primei iubite
din copilărie, înecată de ruşi, cu multă vreme în urmă, că avea
pielea arsă de soare, sau că-i puteai simţi mîngîierile încă din
clipa în care pornea, cu mişcări lente, să-şi netezească rochiţa
subţire, aranjînd-o cu migală pe spătarul scaunului din faţa
oglinzii. Nimeni nu-şi amintea să fi intrat cu Libelula în vreo
încăpere fără multe, multe oglinzi. Aproape nemaidistingînd
imaginea ei reală.
— Nici măcar nu ştim dacă mai e în oraş, Pictore, mereu
flămîndă după bani şi iubire.
— E aici, pe-aproape. Ar fi vrut să adauge îi simt mirosul
de cînd am trecut Dunărea, dar tăcu mai departe.
În cîrciumă, oamenii, niciodată beţi pe de-a-ntregul,
fierbeau de nerăbdare, ca fluviul care curge fără-ncetare şi, cu
toate că pomeneau, hohotind şi strigînd şi bătînd din picioa-
re, toate numele de femeie rostite vreodată în partea aceea
de Dunăre, dar niciodată pe-al ei, Libelula, sau Lara, ori măcar
H E L I O N #3-4 | 2014 |
ea, ar fi fost totuna, nu-şi găseau locul la mese, făceau cîţiva
paşi spre uşă, apoi se întorceau alungînd ţînţarii cu palmele,
plesnindu-se peste frunte, aşezîndu-se înapoi, pe scaune, lac
de sudoare şi respirînd greu, cu ochii aţintiţi înspre sălcii.
Ultima oară, începu Petre, după ce a încuiat uşa cu
cheia, cum făcea de fiecare dată, şi îşi opri cuvintele pe care
celălalt oricum nu le asculta, Libelula îi spusese că n-aveau să
se mai vadă prea curînd, dar el nu-i dădu nici o atenţie, beat
de alcool şi de miros de ceară arsă şi atingerile, atingînd-o, nu
pentru cuvinte venise, căci oricum nu înţelegeau de ce fata
le spunea, numai lui, numai lui, cuprinzîndu-i faţa în palme,
prostule, îi săruta pe gură şi, hai, du-te acum, şi coborînd scă-
rile în spirală, îşi repeta că numai pe el, numai lui, amintindu-şi
degetele pe genunchi, pe coapse, cu sticla în faţă, singur, pînă
dimineaţa, cînd ieşeau în port şi soarele reflectat în valuri le
ardea ochii.
Au terminat sticla, au mai cerut nişte zeamă din aceea
rîncedă în care muiau pîinea uscată şi, aproape de miezul
nopţii, a intrat Gigiu. Încărunţise, îşi tîra piciorul stîng, abia
făcîndu-şi drum printre mese, dar l-a recunoscut imediat, s-a
oprit la trei paşi distanţă, şi-a rămas o vreme aşa, privindu-l
ţintă.
— Te-ai întors, spuse. Ştiam c-ai să vii.
Petre izbucni în rîs, se ridică şi cei doi bărbaţi se îmbrăţi-
şară, bătîndu-se cu palmele pe spate.
— El e Pictorul, Gigiule. Să ştii că nu eu am vrut să mă
întorc.
Gigiu îl privi lung pe omul de la masă, neîncrezător şi
fără să-i întindă mîna. Apoi, întorcîndu-se înspre Petre:
— Aveţi un’să dormiţi? Îi zic neveste’mii să v’aştearnă în
pod. Mă întorc acu’. Tre’să stăm de vorbă, băiete. Prost ai mai
fost... Da’ eu unu’ ştiu că nu din vina ta... Aşteaptă o clipă.
Şi dispăru pe o uşă din dreptul tejghelei.
Întins pe pătura lui aspră, Pictorul vedea gratiile cres-
cînd din tocul ferestrei mici, dinspre Răsărit, prin care abia
treceau două raze albe de lună. Şi-o imagina închizînd uşa cu
cheia, spunîndu-i, numai lui, printre gratii. Lasă închisoarea
asta odată şi haide cu mine, iar el o urma, cu mîna adîncită
în zid pînă la umăr, aproape atingînd cu degetele crengile
sălciilor.
Acoperit cu doi saci de pînză, Petre dormea, alungînd
prin somn ţînţarii cu mîinile. De la parter, din sala barului, unde
rămăseseră cu Gigiu mult după miezul nopţii, se auzeau, tot
mai stins, răguşite, cîntecele marinarilor. Petre le povestise
– mai bine zis, îi povestise şchiopului, căci Pictorul ştia deja
pe de rost fiecare cuvînt – că, la început, nu fusese decît un
joc, haide, acoperă-mi gura cu palmele, şi el se speriase, dar
rîdea, nu, zicea, nu mi-e frică, tre’să mă omori mai întîi, dacă
vrei să fiu doar a ta, şi el bine, sărutîndu-i sînii şi gîtul, cu mîna
apăsînd-o pe toată faţa, dă-mi puţină moarte, vreau să văd de
ce eşti în stare, atingîndu-i coapsele umede, nu se mai sătura
s-o adulmece şi, cînd s-a trezit, dimineaţa – Libelula ştia exact
cînd să-l oprească, care e limita jocului – mirat că e încă acolo,
că nu-l trimisese, prostule, haide, du-te acuma, a văzut că nu
era ea, vînătăile de pe gît, trupul rece şi, primul gînd fusese
să se înece în Dunăre. Dar valurile îl cunoşteau de cînd se năs-
cuse şi l-au scos pe mal, în capătul celălalt al oraşului, unde îl
aştepta o divizie întreagă de poliţie.
— Ai dat de dracu’! Cînd o să ieşi de la bulău, o să fii
 L A B O R AT O R S . F.
Diana Daminescu - Flower soul
prea bătrîn să ţi se mai scoale.
Degeaba le spusese că nici n-o cunoştea, că el cu Libe-
lula urcase, că nu-şi mai amintea nimic, dar pe Pictor puţin
îl interesa cum se întîmplase, el şi-o imagina printre gratii,
subţiindu-şi trupul şi trecînd prin perete, îi simţea mirosul de
salcii ude, şi îi spusese, cu ani în urmă, după ce-i ghicise chipul
în bucata de lemn putred: Ai să mă duci la ea cînd ieşim de
aici, Petre. Iar acum, privind razele albe de lună, noaptea îi
părea mai lungă decît toţi anii de închisoare.
Marinarii cîntau, cu vocile lor de tabac şi holercă, un
cîntec despre bătrînii înghiţiţi de valuri îndepărtate şi lui i se
părea că aude, prin somn, şoapta aceea pe care o visase nouă
ani, noapte de noapte, n-o să ne mai vedem prea curînd, şi
zîmbetul, e clar că ştia ea ce spune, în timp ce Pictorul se plim-
ba, cu paşi nervoşi şi mîinile la spate, între colţul cu pătura
arsă de chiştoace şi fereastra cu trei gratii paralele, subţiri.
Visele deţinuţilor, îşi spunea, nu sînt chiar atît de diferite de
cele ale oamenilor din port, mereu cu gîndul spre alte zări,
spre alte ţărmuri, amintindu-şi fără’ncetare un gest, o şoaptă,
o promisiune. Ar fi vrut să nu se mai trezească. Îşi spunea că,
de data asta, moartea n-vea să mai fie un joc. Dar primele
raze roşiatice se întrezăreau deja la est de Dunăre. Cîntecele
răguşite încetaseră parcă prea brusc, fără tînguiri, ori silabe
lungite, iar lui Petre i se păru că simte un bocanc înfipt între
coaste.
— E aici, îi spuse. Trezeşte-te.
Şi bătăile în uşă îl făcură să sară în picioare, livid, fără să
poată scoate vreun cuvînt. Stăteau unul lîngă celălalt, cei doi
foşti colegi de celulă, aşteptîndu-se parcă, dintr-un moment
în altul, să vadă intrînd cine ştie ce arătare, după ce zăvorul
metalic s-ar fi rupt şi uşa s-ar fi izbit de perete. Vocea lui Gigiu
îi trezi ca din transă.
— Navestă-mea a pus ceaiul pe mese. Haideţi odată!
Libelula era jos, cu o ceaşcă în faţă, ţinînd între degete
o ţigară lungă şi subţire, cum nu se poate mai nepotrivită
crîşmei mizerabile. Era uşor schimbată faţă de vremea cînd
picase în oraş, direct la Italiancă, aproape copil, aproape
femeie, exact ca în visele lor, cîrlionţată, cu părul drept căzîn-
du-i pe umeri, ochii negri, verzi, vocea cîntată, subţire, uşor
răguşită, ca a mateloţilor care zăceau prin colţuri, îngăimînd,
la răstimpuri, vreo chemare ori un blestem, lascivă, aproape
timidă, arătîndu-le, cu un gest larg, bancheta din faţă, v-a luat
o veşnicie s’ajungeţi. Au avut nevoie de secunde bune să se
dezmeticească, să-şi găsească în minte cuvintele, tăcură, să-şi
stăpînească tremurul mîinilor, o fixau cu privirea, să se aşeze,
în transă, pe banca joasă, fără spătar, pe care marinarii scrije-
liseră numele tuturor curvelor din oraş.
O vedeau mişcîndu-şi buzele, îşi imaginau, auzind-o,
încuind uşa cu cheia, şoptindu-le, doar lui, vă aşteptam.
— Închisoarea te-a schimbat, îi spunea, privindu-l pe
Pictor. 25
Şi gratiile-i creşteau din fiecare umăr, ca două tulpini,
tot mai înalte, subţiri, deasupra fluviului. Gigiu le aduse cafea
şi plăcinte cu carne de oaie. Pe braţul stîng avea tatuate o
ancoră şi doi ochi de femeie. Era dintre acei temerari care-i
supravieţuiseră şi nu se ferea s-o privească în faţă. Libelula ar
fi putut să-i fie nepoată, deşi, le spusese, diavolul n-are vîrstă.
Dar Gigiu nu se opri, doar ei trei stăteau aşezaţi, privindu-se,
la nici un metru distanţă.
Femeia zîmbea zeflemitor, dar ochii-i erau încercănaţi şi
privirea aţintită spre valuri. De ce ţi se zice Pictore? îl întrebă,
scuturînd pe jos scrumul de la ţigară, iar el, erai atîtica, mai
ştii, şi mîinile îi schiţară o jumătate de cerc, apoi îi rămaseră,
tremurînd, suspendate în aer. Primele mele amintiri sînt din
oraşul ăsta. Ţînţarii şi mirosul de peşte. Aici, pielea bărbaţilor
miroase a ştiucă. Tăcură. Apoi, ai îmbătrînit. Dacă nu te-aş fi
visat în fiecare dimineaţă, vreme de atîţia ani, printre gratii,
visîndu-mă, nu te-aş fi recunoscut. Iar Petre, fără să înţeleagă
nimic, îşi amintea, pe scara’n spirală, buimac, coborînd, cuvin-
tele ei. Am trecut, le zise, doar pentru cîteva minute. Veniţi
deseară, acum nu pot să mai rămîn. N’o să ne mai vedem, o
să ne vedem, un timp, îşi amintea, peste doar cîteva ore, le
spuse şi, atingînd cu mîinile mîinile Pictorului, ca o mîngîiere
prin geamul camerei unde-şi primesc vizitele deţinuţii, se
pierdu înspre sud, unduindu-se, transparentă, printre salcii.
Vru să-l întrebe, dar cuvintele ei de atunci, de acum, i
se împleteau în minte, dă-mi puţină moarte, puţină moarte’i
şoptea, de ce îşi spuseseră tot ce-şi spuseseră, cum de ei,
sorbi o înghiţitură din cafeaua rece şi chipul i se oglindea,
distorsionat, ca o imagine plutitoare, pe valuri.
Spre seară, cînd umbrele se întindeau deja, înalte, pînă
dincolo de faleză, oamenii din port se strînseră în dreptul
debarcaderului, arătîndu-şi unul altuia ce vedeau cu toţii, un
trup plutitor, coborînd spre răsărit, vînăt, diform, dar căruia’i
puteau, încă, recunoaşte trăsăturile.
Ceva mai tîrziu, bărbaţii aşteptau, cu cîte o sticlă de rom
în faţă, ca în oricare altă seară, să le vină rîndul să urce scara în
spirală, iar oraşul întreg era învăluit în miros de nuferi şi cale.
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 L A B O R AT O R S . F.
Â
mircea badut,

trei treimi
Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo, la Concursul Naţional de Proză Scurtă HELION 2014,
ediţia a XXIX-a

Mircea Băduţ este inginer specilizat în automatizări şi informatică. A publicat mai multe volume de proză scurtă s.f.:
Ficţiuni Primare, editura Conphys, Ficţiuni Familiare, editura Conphys şi Întoarcerea fiului risipitor, editura EuroPress Grup
Bucureşti. A câştigat premiul al III-lea la ediţia din 2013 a Concursului de proză scurtă Helion 2013.
Este un autor important de cărţi de literatură tehnică, în speţă cu tematică informatica, apărute la mai multe edituri
din Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Râmnicu Vâlcea. Sunt titluri de referinţă în ceea ce priveşte sistemele informatice.
26

Pândită de după perdeaua fină, a doua toamnă a
mileniului trei îmi pare că se aşterne peste oraş odată cu
înserarea.
Sunt mulţumit de articolul pe care tocmai l-am
scris: rotund, dens. Se-ntâmplă deseori să-mi simt munca
împlinită. Chiar m-am obişnuit într-atât cu asta încât
uneori cred că sunt îndreptăţit să simt astfel. Şi nu este
doar orgoliul, ci rezultanta faptului că mi-am dedicat viaţa
scrisului şi ziaristicii.
Un foşnet îmi întrerupe clipele de reverie şi mă
întorc fără grabă spre centrul camerei de lucru. Unde
aşteaptă un tânăr cu o figură tristă şi senină, cu un surâs
ce mi-ar putea alunga toată surprinderea. Dar nu sunt
surprins. Îl privesc mai atent: un corp foarte corect şi o
faţă de o frumuseţe comună. Se recomandă, păstrându-şi
zâmbetul recesiv:
– Ariel.
Nu mă mir. După ce mă recomand şi eu, pornesc pe
urmele lui, ca şi cum m-ar fi chemat.
Ieşim din imobil şi curând ajungem pe străzi pe
care nu le recunosc. O linişte cumva pioasă ne-nconjoară.
Urmându-l pe vizitator mă aflu, fără mirare totuşi, in-
trând într-un edificiu straniu, foarte jos şi cu o arhitectură
evoluată. Ariel mă conduce prin camere semiobscure pâna
într-un fel de laborator. Deduc că imobilul aparţine totuşi
unui particular.
Afară fiind noapte, camera se luminează, pauper,
doar prin ecranele unui pupitru oblic. În faţa monitoare-
lor zăresc un tip atât de preocupat încât nici nu ne aude
intrând. Mă apropii de un ecran purpuriu şi un frison
mă străbate când petele de lumină iau acolo forma unui
chip omenesc – seamănă cu prima fată pe care o iubisem
cândva.
O poveste simplă: am iubit-o cu puterea vârstei mele
de adolescent, însă am încuiat în mine dragostea aceea.
Undeva pe ecran, în colţul unde de obicei îşi înscriu
televiziunile sigla oficială, observ un sector de cerc cu un-
ghiul la centru de 120 de grade şi cu una din raze verticală.
Apoi revin la imagine.
Tânăra din imagine rămâne singură într-o staţie
subterană, lăsând să plece metroul ce tocmai aspirase
mulţimea de călători. Apoi – asigurându-se că nu este
privită de nimeni – sare jos de pe peron şi porneşte parcă
visătoare prin tunel.
Îmi trece prin minte că femeia vrea să se sinucidă, şi
atunci îndrept privirea spre gazdă. Dar tipul nu mă vede:
are pe cap o cască ciudată, îşi ţine ochii închişi concen-
trându-se intens, iar degetele îi controlează permanent
o tastatură. Mă întorc agitat la monitor. Tânăra merge,
oarecum agale, în întâmpinarea unor depărtate lumini
ce vin din întuneric. Disting farurile mărindu-se şi atunci
realizez: gazda îi impune toate acestea printr-un soi de
telepatie.
Mă apropii de pupitru, apăs o tastă şi imaginea
aceea rămâne încremenită. Surprins, insul de la consolă
deschide ochii, îşi scoate casca şi se-ntoarce spre mine. În
momentul în care mă vede indignarea i se metamorfozează
pe chip într-un zâmbet dispreţuitor.
Încremenesc – cel ce-mi surâde astfel sunt chiar eu.
Îmi revin din şoc şi mă reped înainte: trebuie neapărat să
salvez fata şi, nevenindu-mi altă idee, dau să-l îmbrâncesc
departe de pupitru. Pentru că celălalt eu nu face decât
un pas înapoi, mă reped din nou, de astă dată cu capul
înainte. Apuc să mai văd un zâmbet de superioritate, o
eschivă, şi apoi mă trezesc, frânt de durere, într-un colţ
al camerei.
Ameţit, înainte de a mă ridica, privesc cum luminile
farurilor trec peste silueta de pe ecran.
*
Probabil că mi-am pierdut cunoştiinţa. Acum sunt
din nou afară şi îl urmez pe Ariel. Văd, nu prea departe în
noapte, nişte lumini tremurătoare. Urcăm pe o stradelă
pietruită, şi curând zăresc chiar torţele respective. Nu am
emoţii, însă ne aflăm totuşi lângă un sumbru castel de Ev
Mediu.
Ariel deschide poarta şi – după ce traversăm un parc

H E L I O N #3-4 | 2014 |
 L A B O R AT O R S . F.
a cărui originalitate m-ar tulbura în alte condiţii – intrăm
în castel.
Trecem prin câteva încăperi “stil” şi ajungem într-
un demisol rece, luminat de alte torţe, pe care îl asociez în
gând cu un beci de tortură. Şi chiar asta este: un bărbat îşi
face de lucru în faţa unei mese cu instrumente.
În lanţurile de pe unul din pereţii de piatră atârnă
nemişcată victima. Este o femeie tânără, înveşmântată
nobiliar, iar părul despletit îi acoperă faţa. Mă apropii de
ea. Rochia îi este ruptă pe alocuri şi lasă să se vadă răni
superficiale.
Mă aflu la un pas de femeie, când începe să-şi revină.
Îi dau la o parte părul căzut pe faţă, şi rămân împietrit:
este chipul celei ce ar fi putut deveni a doua mea iubire,
faţa celei lângă care aş fi trăit o dragoste mare dacă aş fi
găsit curajul să i-o mărturisesc. Dar şi atunci reflexe rece-
sive, ori raţiuni absurde, mă împiedicaseră...
La strigătul meu involuntar întoarce capul şi gazda.
Când mă vede, pe faţă îi înfloreşte dispreţul şi sfidarea.
Însă aceea este faţa mea.
Celălalt eu se îndreaptă spre femeie, ignorându-mă
complet şi ţinând în mână un cuţit curbat. Pe braţul lui
dezgolit îmi reţine atenţia un tatuaj ciudat: un sector
de cerc de 120 de grade, echilibrat pe orizontală. Tipul
priveşte analitic spre trupul tinerei nobile, aşa că nu mă
observă când iau foalele de lângă foc şi le arunc spre el.
Se ridică de jos fără efort şi fără să-şi schimbe
nuanţa surâsului. Mă priveşte cu îngăduinţa părintelui
ce iartă greşeala propriului copil, iar când începem să ne
luptăm îmi dă senzaţia că se joacă cu mine. Învălmăşeala
de lovituri mă ameţeşte, şi nu mai pot să intervin când
celălalt eu apucă de pe undeva o secure şi o aruncă sigur
spre tânăra nobilă...
* Dar el nu este un om normal – el sunt eu, văd eu
Am senzaţia că Ariel mă conduce la un prieten������
: imo- a apărut în locul acela potrivit. Iar Ariel – eul din faţa mea
bilul îmi
��������������������������������������������������������
pare cunoscut în lumina artificială a înserării târ- – mă priveşte, şi surâsul lui parcă spune că ar vrea să aibă
zii. La fel şi garsoniera ziaristului la care intrăm. În cam- încredere în mine, dar că este prea târziu.
era de lucru a acestuia, într-o ambianţă intimă de sunet şi
umbră, o pereche petrece
intime clipe de şuetă. Cărți primite la redacție
Ca să nu-i deranjăm ne
retragem în bucătărie,
rămânând în continuare
neobservaţi.
Plictisit şi totuşi
agitat, aşteptând ceva
nedefinit, încep să
analizez lucrurile în ob-
scuritatea din jur. Îmi
atrage imediat atenţia
o fotografie dintr-un
suport de pe bufet, în
care recunosc de departe
persoana cu care stă de
vorbă ziaristul. Mă ap-
ropii de imagine şi atunci
mă trece un val de întun-
ecare: este ea – cea care,
fără să ştie, îmi consumase şi ultimul filon din inima ce nu
găsise puterea să rupă bariera neîncrederii.
Câteva clipe nu mai ştiu nimic. Îmi revin în mo-
mentul în care tipul intră în bucătărie şi – crezându-se
neobservat – toarnă băutură în două sonde. Apoi, într-
una dintre ele – pe care îmi atrage atenţia un imprimeu
cu un sector de cerc de 120 de grade închis pe verticală
– presară un praf. Otravă, intuiesc.
Şoptesc un “nu” gâtuit, care îl face pe individ să-şi
întoarcă privirea spre mine. Surprinderea îi este repede
înlocuită pe chip de un surâs dispreţuitor. Dar este chipul
meu, cel din faţa mea sunt chiar eu, într-un decor cu care
mă obişnuisem demult.
Nu mai înţeleg nimic, dar simt că trebuie să o salvez
pe cea care urma să fie otrăvită. Chiar dacă aparţine
trecutului. Zvâcnesc spre celălalt cu pumnul pregătit de
lovitură. Însă individul reuşeşte să pareze şi chiar să-mi
lovească carotida. Ultimul gând conştient îmi este pentru
femeia fără de scăpare.
27
*
De data aceasta Ariel se ţine după mine, pentru că
– fără să-mi explic de ce – merg nervos şi grăbit. Decorul
nu l-am mai văzut, dar este unul oarecare: o stradă în în-
tunericul rece şi estompat de dinaintea dimineţii.
Mă simt golit şi totuşi întărâtat. Şi realizez dintr-o
dată că este numai vina lui Ariel. Vina zâmbetului trist de
compasiune cu care mă priveşte.
Indignarea lucrează reflex: mă întorc spre el şi îl
apuc de reverele hainei. Îl izbesc cu toată puterea de zidul
din spatele lui. Uimirea ia imediat locul indignării – un
om normal ar fi leşinat după un astfel de impact. Oricum
nu ar mai zâmbi compătimitor.
acum; chiar pe mine m-am izbit de zidul care nu ştiu cum
Simt cu stupoare cum, dintr-o dată, durerea din
pieptul lui trece la mine,
copleşindu-mă.
*
Pentru specialişti
cazul neputând justifica
omologarea unui nou ter-
men patologic, raportul
oficial a fost potrivit din
cuvinte seci: decesul
ziaristului survenise în
timpul somnului ca ur-
mare a faptului că inima,
fără antecedente clinice,
încetase să mai bată, în
cursul nopţii de 22 spre
23 septembrie a.c..
***
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 L A B O R AT O R S . F.

mara torge

UcuAdaLectuCiti
sau poveste din secolul vitezei
Lucrare distinsă cu Premiu Special la Concursul Naţional de Proză Scurtă HELION 2014,
ediţia a XXIX-a
Mara Torge s-a născut în 23 iulie 2003, la Cluj-Napoca. Este elevă în clasa a V-a la Liceul Teoretic Avram Iancu, Cluj-Na-
poca. Este elevă a Școlii de Muzică Augustin Bena, vioară, în clasa prof. Liuța Câmpean, și membră a Cenaclului Traian Brad,
organizat de Biblioteca Județeană Octavian Goga Cluj-Napoca, condus de scriitorul Victor Constantin Măruțoiu.
Printre numeroasele premii obținute la concursuri literare amintim: mențiune I la concursul Național Ion Creangă de
28 Creație Literară-Povești, ediția a XXI-a, Iași, 2013; premiul II pentru povestire în cadrul Concursului Național de Creație
Literară Petre Ghelmez, ediția a IX-a, Giurgiu, 2013; locul III la Concursul Național Eternul Eminescu, ediția a IV-a, Pitești,
2014; premiul Revistei Convorbiri Literare, în cadrul Concursului Național Ion Creangă, ediția XXII, Iași, 2014; premiul I în
cadrul Concursului de creație literară Micii Creatori, ediția a XI-a, Biblioteca Județeană Octavian Goga, Cluj-Napoca, 2014.

A fost odată ca niciodată…așa trebuia să-ncep? Oare?! pentru început un mister.

A fost dar parcă și astăzi este (din nefericire) un tărâm în care
Lecturina a fost răpită pentru ani și ani de zile de către P.C.-
Ada și Televizi-Ucu.
Tristă mai era firava Lecturina că nu-și mai putea vizita
admiratorii.
În primul rând, m-am gândit să vă spun cum arăta Lec-
turina. Ei bine, arăta ca o fetiță de vârsta mea. (Adică de nouă
ani.) Își dorea, ca orice fetiță, prieteni…dar nu orice fel de
prieteni ci prieteni cititori. Dar, pentru că era răpită, iar lumea
nu mai citea, ea nu-și putea spori numărul prietenilor…Acum,
că v-am spus câte ceva despre Lecturina, să trecem și la partea
rea. P.C.-Ada și Televizi-Ucu erau soț și soție, adică erau ca doi
părinți diabolici ce își hrănesc odraslele cu merinde toxice. Put-
erea acestora părea să fie infinită. Ei aveau un singur obstacol:
un băiețel care îi ura și care era unicul ce se încumeta să meargă
să o salveze pe Lecturina. Își pusese în minte să o elibereze și
oricât l-ar fi rugat cineva să nu facă asta el:
- Nu și nu.
Lecturina, așa închisă cum era, se gândea la prietenii
ei și la toți apropiații. Singurătatea îi oferea posibilitatea de a
realiza cât de dragi îi sunt cu toții.
Băiatul de care vă ziceam era în clasa a IV-a. El avea
ochii albaștri ca azurul, părul blond și buze gata oricând să
povestească tuturor experiențe citite sau trăite. Picioarele-i
păreau prea mici și subțiri față de corpul întremat al acestuia.
Lumea, colegii și apropiații îl priveau cu o ușoară ironie și neîn-
credere dată de aspectul puțin ieșit din comun.
S-a decis să pornească la drum conștient de dificultățile
oferite de acest greu traseu. La plecare vedea pe stradă doar
oameni care manevrau permanent diverse electronice: tablete,
laptopuri și telefoane sofisticate. Era un spectacol dezolant.
Să ne întoarcem la băiat. Purta niște pantaloni de trening, o
bluză lejeră și un ghiozdan. Ei bine, ce avea în acest ghiozdan e
Să spunem că ne-am apucat de povestit. Acest copil a
început călătoria. A mers cale lungă să-i ajungă, peste șapte
mări și șapte țări până când s-a auzit un zgomot. Un balaur
care zboară, un dinozaur de pe vremuri sau un monstru cu 12
capete?! Asta rămâne de văzut. O făptură cu un corp zdravăn,
12 capete și o carte în formă de sabie în mână se apropie de
Citibalector, căci acesta era numele micuțului, și îi strigă:
-În cărți să ne tăiem, în pagini să ne-aruncăm sau în cu-
vinte să ne zdrobim?! Zise arătarea.
-În nimic să nu ne lovim, dar dacă tot vrei să facem ceva,
ce spui de-un pui de somn, apoi ne vom lupta după cum îți este
voia. Spuse băiatul din dorința de a evita un moment agresiv.
Și se culcară cei doi, monstrul și băiatul (care de fapt
se prefăcea cu viclenie) unul lângă altul. După o vreme, Cit-
ibalectorul se ridică încetișor și o rupse la fugă de-i scăpărau
călcâiele. Și fugi, și fugi, și iar fugi până când ajunse pe străzile
aglomerate ale unui mare oraș. Din ghiozdanul copilului s-au
auzit suspine, apoi plânsete și, în final, urlete. Citibalecto-
rul se opri, își dădu ghiozdanul jos din spate, iar, cu un sunet
asemănător sâsâitului de șarpe, deschise fermoarul, luă sin-
gura carte (care ocupa întreg spațiul) și o deschise curios.
-Prieteni, sunteți acolo? Întrebă el cu un glas stins ce nu
se dorea a fi auzit decât de locuitorii servietei.
-Sigur că suntem! Se auziră niște voci.
-Mi-e teamă să vă eliberez acum, deoarece suntem într-
un oraș peste care au pus stăpânire P.C.-Ada și Televizi-Ucu.
-Mda, am înțeles…spuseră toți cei nevăzuți.
-Vai, se apropie cineva, strigă băiatul speriat. Închise
repede cartea, o băgă la locul ei, ferită de privirile dușmanilor
și se ridică (deoarece până acum stătuse în genunchi). Salută,
iar bărbatul din fața lui îi răspunse răstit. Citibalectorul se scuză
repede și dădu să plece dar fu oprit prin vorbe aspre. Insistă,
dar făcu acest lucru în zadar. Ceru persoanei din fața lui să-i

H E L I O N #3-4 | 2014 |
 L A B O R AT O R S . F.
spună numele, curiozitatea îl apăsa așa cum un ciocan apasă pe
nicovală. I se dădu un răspuns care îl întristă. Află că persoana
cu care vorbea era fratele P.C.-Adei cunoscut sub numele de
Telefozinicul. Băiatul o luă la sănătoasa de frica telefonului(
între timp Telefozinicul se transformase într-un telefon de
mărimea unui elefant). Gigantul aparat ordonă ca doi dintre
angajații lui să-l prindă pe Citibalector și să îl aducă în fața lui.
Capturarea micuțului era imposibilă, de asta vă dați seama și
voi; scăpase el și de monstrul cel periculos…proba aceasta
era o nimica toată pentru copilașul de acum obișnuit cu
greul…În fuga lui Citibalectorul trecu prin fața unui hotel de
cinci stele; prin geamul acestuia se puteau vedea doar oameni
vorbind la telefon, lălăind la televizor sau lâncezind în fața
monitorului. Citibalectorul se întristă iar chipul i se umplu de
lacrimi. Trecu pe lângă clădire și ajunse într- o poiană plină de
flori de îți era mai mare dragul să o privești. Se opri, se așeză pe
o buturugă, își dădu jos ghiozdanul, îl deschise, scoase cartea
din el, o deschise și pe aceasta și ce să vezi?!
Pe fiecare pagină erau camere și camere ce găzduiau cu
generozitate o mulțime de personaje. Majoritetea încăperilor
erau locuite de personaje pozitive: Cenușăreasa, Făt-
Frumos-din-Lacrimă, Alice, Robin Hood, Corsarul Negru,
Heidi, Harap-Alb, Apolodor, Domnul Trandafir, Tom Sawer,
Morcoveață, Nils Holgerson, Micul Prinț și muuulți, mulți alții.
Alte încăperi țineau înghesuite personajele rele: Mama vitregă,
Spânul, pirații, zmeii și dragonii trăiau într-un vacarm teribil.
-Putem să ieșim? Au întrebat personajele pozitive. Atât
de mult visaseră micuțele creaturi la un contact direct cu lumea
în care ar fi trebuit să fie cititorii…
-Da.
-Ești sigur că nu ne spionează cineva? Se auziră vocile
precaute ale eroilor.
-Da.
-O să ieșim unul câte unul.
-Bine, bine.
-Mișcare, mișcare! A strigat Păcală.
-Mai încet, spuse Citibalectorul.
-Trebuie să ne vedem de-ale noastre și să ieșim repede.
-Foarte bine gândit!
Au ieșit o mulțime de personaje, dar toate pozitive.
-Să mergem!
-Da, să mergem! Spuseră toate într-un glas.
-Puteți intra în ghiozdan.
Erau niște făpturi mai mici decât un deget. Citibalectorul
merse peste șapte mări și șapte țări, ajunse la o poartă mare,
mai avea multe obstacole de trecut. Se uită în sus la poartă,
apoi se uită spre tot ce-l înconjura, luă trei crenguțe de alun,
12 fire de iarbă și șapte pomi: un cireș, un prun, un alun, un
castan, un piersic, un cais și un vișin. Îi așeză în această ordine,
iar în prima zi întâlni o rață ce-i putea fi de ajutor…i se adresă
acesteia politicos:
-Bună ziua, mătușică, cu ce pot să te ajut ca tu să-mi de-
schizi poarta?
Ciudatul păzitor îi zise cu bunăvoință:
-Trebuie să faci pâine din grâul ce încă nu e semănat în
ogorul meu.
-Voi încerca…dar cât timp îmi dai?
-Trei zile. Spuse hotărâta rață.
Și, ca-n basmele pe care le știți, nu fără rost își purta eroul
nostru cele 12 fire de iarbă și cei șapte pomi…se folosi de ele
și intră în tărâmul interzis, însă, nu fără mari…eforturi. E ușor
să vă dați seama că multele personaje din ghiozdan l-au ajutat
foarte mult. Fără ele nimic nu ar fi fost posibil.
Rața nu i-a rămas datoare Citibalectorului. I-a înmânat
acestuia o carte. E tare adevărat că micuțul erudit o avea acasă
dar a fost mulțumit ca orice erou din povești.
Porțile s-au deschis iar el a intrat victorios. Acolo s-a
întâlnit cu un om bun care l-a întrebat:
-Tu ești eroul ce vrea să o salveze pe Lecturina?
-Da, răspunse eroul nostru puțin surprins.
-Trebuie să te ajut, e cazul să te maschezi într-un neciti-
tor.
-Cum?
-Vei vedea!
Omul cel bun îl îndemnă pe Citibalector să cheme o
zână din cartea ascunsă cu grijă în ghiozdan. Bagheta zânei
îi transformă hainele într-un costum potrivit acelui tîrâm.
29
Citibalectorul purta stângaci ținuta( nesuferită lui) de laptop.
O vreme trecu neobservat printre creaturile ce sting
setea de lectură. Atmosfera acestui tărâm era populată doar
de televizoare, calculatoare și alte sofisticate născociri ale
tehnologiei. Ajunse în fața gratiilor ce o țineau captivă pe
Lecturina. Privi neputincios lacătele ce o izolau pe aceasta.
Ea îl rugă cu lacrimi în ochi să pronunțe numele autorilor ce
l-au încântat. Știa sărmana că asta ar fi soluția. Le mai ceruse și
altora dar nimeni nu era capabil, pe acest tărâm să-i satisfacă
dorința ce-i aducea libertatea. Copilul, mândru de el, începu
să-i enumere acesteia diverse nume care-i aduseseră, la el în
clasă, renumele de cititor vestit:
-Alexandre Dumas, Jules Verne, Ion Crean…dar când vru
să continue numele apăru Televizi-Ucu și P.C.-Ada. Televizi-Ucu
vru să-l doboare dintr-o lovitură dar Lecturina chemă micile
personaje care, ca prin minune deveniră mari și puternice. Îi
sufocară cu aerul de pasiune pentru lectură emanat pe cei doi
diabolici. Câtă forță avea acel aer…cred că știți și voi! Cei doi
zăceau fără putere pe podea dar Lecturina era tot în spatele
gratiilor.
-Ce să fac? Întrebă nedumerit Citibalectorul. Într-o
liniște și într-un calm deplin
Lecturina îi zise copilului:
-Oare nu știi tu că în basme cifra șapte ne salvează? Sau
te-ai gândit că cifra trei are puteri identice? Pentru a mă elibera
numește cel puțin șapte autori.
Copilul continuă atunci plin de sine:
-Ion Creangă, Ioan Slavici, Petre Ispirescu, Roald Dahl,
Lucian Blaga, ( lacătele se deschiseră, Lecturina ieși, dar copilul
continuă parcă fără a băga de seamă cele întâmplate), Emilio
Salgari, Gianni Rodari, Daniel Pennac, Kate DiKamillo, Tudor
Arghezi, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, B. Șt. Delavran-
cea, Emil Gârleanu, Elena Farago, Silvia Kerim…
Citibalectorul ar fi continuat dar a realizat, cu greu, că
sosise fericitul moment când trebuia să se întoarcă în propriul
tărâm, de mână cu Lecturina cea liberă să își facă mereu și
mereu prieteni din rândul copiilor, din rândul părinților, din
rândul bunicilor…
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 L A B O R AT O R S . F.
Citibalectorul, Lecturiada
şi ghiduşii-spiriduşii
Într-o pădure deasă şi bătrână exista un castel cu
un turn înalt care străpungea norii suri parcă de mânie şi
de supărare. Şi în acest castel îşi ducea veacul o fetiţă de
vârsta mea (adică de zece ani). Numele ei era Lecturiada,
nu că ar fi avut vreo legătură cu faptele pe care le făcea,
ba din contră, ea nu citea decât anunţurile de pe o tabletă
de cea mai nouă generaţie.
30 Era o zi ca toate celelalte. Soarele arzător topea
până şi ultima îngheţată, cerul luminos încânta privirile
oamenilor (ce-i drept puţini mai băgau de seamă aceste
lucruri...erau cu toţii prea ocupaţi cu butonarea şi ma-
nevrarea calculatoarelor), iarba fragedă şi pufoasă te
ademenea să te aşezi, iar Lecturiada se holba neîncetat în
ecranul obositor al unei tablete.
Într-o altă parte a lumii, unde nămeţii acopereau
tot ce vedeai cu ochii, într-o casă sărăcăcioasă, cu gea-
murile acoperite de flori de gheaţă prin care abia se zărea
un şemineu cu un foc ce poate să înmoaie până şi o inimă
de piatră. În jurul flăcărilor erau aşezaţi trei flăcăi, o fe-
meie destul de bătrână şi un copil de vreo 11 ani. Flăcăii
păreau a fi gemeni: păr lung, blond, ochi albaştri, buze
de un roz pal. Bătrâna, ce părea a fi mama copiilor din
încăpere, avea părul alb, faţa suptă, ridată, ochii adânciţi
în orbite cu două pleoape grele care vroiau să cadă peste
cei doi aştri atotvăzători. Băiatul cel mic era diferit: faţa
dolofană cu o expresie vioaie, ochii negri, nasul micuţ,
părul maroniu-negricios, cârlionţat, puţin plinuţ şi destul
de scund pentru vârsta lui. Era mereu cu minim o carte
după el. Era un cititor adevărat.
-Ei, băieţii mamei, spune femeia şi se apleacă pen-
tru a-l mângâia pe mezin, o fi timpul să plecaţi pentru a
aduce ceva bun casei, că, la cât suntem de sărci nici de
pâine nu mai avem bani.
-N-ai grijă, bună maică, grăiră feciorii în cor, vom
pleca şi-ţi vom aduce...
-Aur, spuse cel mai mare.
-Argint, zise fiul mijlociu.
-Bani, adaugă cel mic dintre flăcăi.
Mama băieţilor se întoarse atunci spre Citibalector,
căci acesta era numele mezinului familiei, şi îl întrebă:
-Şi tu?
-Eu, şopti el sfios, eu voi aduce Cartea Vieţii...
Cei trei fraţi mai mari începură să râdă, dar mama
lor îl privi parcă înduioşată, dar totuşi mândră, îl luă de
mânuţele mici şi îi zâmbi timid.
-E greu să mergi până la turnul din Pădurea Neagră.
Nu poţi călători singur. Eşti prea mic...
H E L I O N #3-4 | 2014 |
-Mamă, sunt deja mare, îmi asum riscuri...
-Dar prea multe! Trebuie să mă asculţi.
-Vreau să aduc cartea vieţii şi o s-o aduc, rosti el
hotărât.
-Dacă chiar nu poţi să-ţi schimbi părerea...vă urez
călătorii sprâncenate! V-am pregătit fiecăruia câte o de-
sagă cu cele trebuinciose. Trei colaci mari, un calup de
brânză şi o bucată zdravănă de carne pe lângă băutură.
Şi plecară cei trei flăcăi şi citibalectorul pe dru-
muri.
În tot acest timp Lecturiada ieşise din castel (lucru
foarte rar, de altfel) şi aflase de la un bătrân înţelept
că într-o parte îndepărtată a lumii există, în turnul din
Pădurea Neagră, cel mai nou, mai performant, mai inteli-
gent şi mai faimos laptop din lume. Ipresionată de vestea
aflată, Lecturiada porni şi ea...pe drumuri. Şi merse cale
lungă să-i ajungă şi ajunse într-un oraş numit P.C.Ada.
Intră şi în dreapta, respectiv în stânga ei, toţi oamenii
tastau furioşi sau atingeau nervoşi diferitele aparate ale
tehnologiei. Parcă, parcă era mândră de ea. Era fericită
că e în rând cu oamenii de la... oraş. Se opri şi, într-un
colţ văzu un omuleţ mic, ca un pitic, cu urechi alungite şi
o faţă rotundă pe care era afişat un rânjet diabolic. Lectu-
riada se apropie de el, îl bătu pe umăr şi îi spuse:
-Hei, piticot, ce spiriduş mai eşti?
-Sunt, zise el cu o voce ascuţită şi răutăcioasă, sunt
spiriduşul tehnologiei.
La auzul acestor cuvinte Lecturiada îşi schimbă
expresia feţei şi tonul vocii.
-Ooo, dragă spiriduş...
-Mă numesc Tehnodigi.
-Deci, Tehodigi, vrei să fim prieteni? Eu călătoresc
spre turnul din Pădurea Neagră şi m-am gândit că ar fi
util să mergem împreună.
-Ce coincidenţă! Şi eu mergeam tot spre Pădurea
Neagră.
Acum, cei doi tovarăşi urmară calea spre vest până
ajunseră în oraşul central care uneşte cele trei drumuri:
din est, vest şi sud pentru a forma un drum principal spre
nord.
Ei, în vremea asta ce făcea Citibalector!? Era noap-
te când acesta îl descoperi pe Citiluţ, un spiriduş micuţ,
atent la toate, foarte asemănător băiatului: citit, cu ochi
negri, păr asemeni lor, cârlionţat şi puţin plinuţ.
Razele lunii luminau strada goală pe care umbla Ci-
tibalector. Câteva păsări singuratice mai cântau câte un
tril iar apoi... liniştea a învăluit totul ca o plăpumioară ce

Iulian Sinz - Floral field
acoperă un bebeluş nou-născut. Citibalector se aşeză pe
marginea uneia dintre străzi, pe iarba moale şi catifelată.
Pentru câteva minute adormi. După ceva timp o voce
firavă îl trezi:
-Mă poţi ajuta? Spunea vocea.
-Sigur, răspunse Citibalector pe un ton somnoros.
Cu ce doreşti să te ajut?
-Eu sunt Citiluţ, se auzi din întuneric, şi vreau să
ajung la turnul din Pădurea Neagră pentru a lua Cartea
Vieţii.
-Vai, dar ce coincidenţă, şi eu merg tot acolo. Am
putea fi tovarăşi de drum.Ce zici?
-Aş fi un spiriduş fericit, dar înainte de a începe
călătoria... nu te-ai prezentat.
-Eu sunt Citibalector.
Şi cei doi prietenimerseră peste şapte mări şi şapte
ţări şi călătoriră spre est până ajunseră în oraşul central
care uneşte cele trei drumuri: de la est, vest şi sud. Acolo,
Citiluţ spuse:
-Citibalector, am ajuns până aici. Hai să ne mai
odihnim puţin.
-Ai dreptate, zise băiatul printre două grele respira-
ţii, trebuie să ne odihnim.
Cei doi s-au aşezat în iarba fină şi au stat tolăniţi
până când în faţa lor au apărut o fetiţă şi un spiriduş.
Ce fetiţă să fie aceasta? Parcă mai era una... ea cu
tableta ei...
-Bună, intă în vorbă fetiţa. Ne puteţi ajuta?
-Sigur, repetă răspunsul Citibalector.
-Eu sunt Lecturiada, iar prietenul meu e Tehnodigi
şi am vrea să ştim în ce direcţie s-o apucăm spre Pădurea
Neagră.
-Ce coincidenţă, şi noi mergem tot acolo. Am putea
31
merge împreună. Noi ştim drumul.
-O, ce frumos, exclamă Lecturiada. O idee minuna-
tă.
Cu toţii porniră spre Pădurea Neagră, fiecare cu
gândurile lui. Din vorbă-n vorbă şi-au spus secretul călă-
toriei: Lecturiada a marturisit că dorea noua tehnologie,
iar Citibalector a vorbit de Cartea Vieţii.
-Credeam că mergi pentru Cartea Vieţii, ca şi mine...
zise băiatul dezamăgit. Te-ai gândit vreodată cum e să
stai pe-un bolovan, cu o carte în mână şi să vezi în faţa
ta, în loc de un perete un tărâm al personajelor?!
-Nu, niciodată nu m-am gândit. Citesc doar mesaje
şi anunţuri de pe tabletă dar chiar e adevărat... ?
-Da, tehnologia nu trebuie folosită decât pentru
necesităţi care aduc foloase. Altfel rămâi fără ce ai mai de
preţ, fără suflet. Ai avut vreodată vreun prieten adevărat
cu care să te joci?
-Nu, de obicei stăteam închisă în camera mea şi mă
jucam pe laptop sau scriam mesaje. Ce e cu adevărat un
prieten?
-Un prieten este o fiinţă care este alături de tine,
care îţi vrea doar bine...
-Înseamnă că tu îmi eşti prieten.
-Încerc, spuse Citibalector.
Ghiduşii spiriduşi, Tehnodigi şi Citiluţ, în tot acest
timp, au spionat atent tot ce se întâmpla.
Ce paşnic final... ca de basm... nu? Să fie astfel şi-n
realitatea de azi? Citibalector convieţuieşte alături de o
Lecturiadă necititoare şi cibernetizată... câtă ideală liniş-
te. A, Lecturiada a putut fi convinsă; aşa pot fi convinşi
toţi asemeni ei...sau nu?!
Mara Torge
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 altINTERVIU
e rnati v e
lucian-vasile szabo
APOCALIPSA LENTA
32
A LUI BAUDRILLARD
SF, filosofie, politologie şi jurnalism
Perceput într-un registru complex şi divers, genul
science fiction se relevă adesea fragmentar. Sunt mai
multe registre de lucru şi de redare, iar acestea ne per-
mit să identificăm literatura SF ca aventură, specie de
consum, pentru tineret, dar şi prin provocările lansate la
adresa politicului (futurologia), a cercetării ştiinţifice ori
a proiecţiilor în conexiune mitică şi de credinţă populară.
Catastrofa este un astfel de subiect prezent în toate cer-
curile amintite, iar apocalipsa, cu puternice reverberaţii
religioase (creştine), domină stăruitor registrul imagi-
nar. Există însă şi o componentă factuală, a încadrării
stricte în datele realităţii, când ficţiunea se întrupează în
factual, propunând dezbateri privind ameninţările care
pândesc existenţa umană. În acest registru, contribuţia
jurnalismului, de ştiinţă şi generalist, este esenţială,
prin capacitatea de a răspândi idei şi opinii şi de a le ca-
naliza. Am stabilit cu alte ocazii că jurnaliştii sunt mult
mai prevăzători decât autorii SF, fiind constrânşi să
rămână la factual. Însă mai toate relatările despre catas-
trofe în cheie apocaliptică sunt receptate preponderent
în registru senzaţionalist, cumva mistificator, pe placul
publicaţiilor tabloide. Însă acestă cantonare marchează
şi o anumită neîncredere, o încadrare în senzaţionalism,
convenţională, chiar dacă subiectele sunt cât se poate de
serioase, iar jurnalistul nu s-a străduit întotdeauna să
realizeze o relatare, care, neapărat, să şocheze.
Şi, totuşi, gânditori importanţi se vor apleca asu-
pra unor subiecte de acest gen, propunând interpretări
de o mare subtilitate. Jean Baudrillard va porni, spre
exemplu, în una din analizele sale de la faimoasa opinie
al ui Elias Canetti a punctului mort. Dimensiunea este
filosofică, politologică, dar şi SF, acest aspect nefiind
însă accentuat de comentatorii săi. Dead point înseam-
nă la Canetti momentul, în care, fără să ştie, omenirea
a părăsit cadrele realităţii, construind o istorie a distru-
gerii, în care nimic nu mai este adevărat. Soluţia ieşirii
H E L I O N #3-4 | 2014 |
de pe acest traseu al extincţiei ar fi identificarea acestui
punct mort în care am părăsit istoria reală şi reintrarea
în cadrele realităţii. Baudrillard va considera că această
„minune” a revenirii în istoria reală este aproape im-
posibilă: „Deoarece acest punct este, totodată, şi cel al
sfârşitului timpului linear, şi din moment ce acest timp
simplu a dispărut, până şi minunile despre «întoarcerea
în timp» din science fiction devin inutile”1. Practic, sun-
tem condamnaţi să trăim în această apocalipsă lentă, o
istorie simulată şi a simulacrelor, a autodistrugerii.
Un astfel de parcurs pare a fi confirmat de fizicieni,
datele lor fiind preluate de mass-media. Într-o ştire este
descrisă apariţia vieţii pe Pământ, întâmplare facilitată
de apropierea propice faţă de Soare. Dar lucrurile nu vor
rămâne aşa, căci soarele va deveni prea fierbinte. Este
un scenariu science fiction, deci fictiv, dar şi previzibil
pe coordonatele realităţii, căci, susţin cercetătorii, pe
baza datelor furnizate de experimente controlabile:
„Când se va ajunge în acel punct critic, mările şi oceanele
pur şi simplu se vor evapora. Viaţa pe Terra se va sfârşi
catastrofal”2. Nu e nimic nou pentru autorii de literatură
SF, însă astfel de informări făcute de presă periodic au
darul de a conştientiza publicul larg cu privire la evoluţia
omenirii şi a universului. Soarele va deveni incandescent
într-un interval cuprins între 1,7 şi 3,5 miliarde de ani,
deci catastrofa e departe, iar ritmul ei foarte lent.
Catastrofă cu încetinitorul,
la viteza luminii
Aparent, nu sunt motive de îngrijorare pentru cei
din prezent şi pentru cei din viitorul apropiat. Baudril-
lard este însă pesimist şi neîndurător: consideră că noi,
simulacrele dintr-o realitate simulată, suntem obligaţi
să ne întoarcem în istorie, deci să fim capabile să facem
o minune. Desigur, limbajul filosofului istoriei este unul
în mare parte metaforic, deşi, aşa cum vedem, se referă
la fapte şi la probleme concrete ale lumii de astăzi. Iar
 alt e rnati v e
când vorbeşte de o posibilă reîntoarcere a omeniirii la
realitate, în cursul firesc al istoriei, cea „adevărată”,
argumentele sale conţin, din nou, imagini şi elemente
SF: „Câţiva au rezolvat cu uşurinţă dilema: au descope-
rit punctul anti-Canetti, un punct de deceleraţie, care ar
permite o reintrare în istorie, în real şi social, ca un sate-
lit rătăcit prin hiperspaţiu, ce s-ar reintegra în atmosfera
terestră”3. Este interesant că autorul foloseşte termenul
„hiperspaţiu” pentru a stabili perimetrul pentru satelitul
rătăcitor. Este o confuzie, poate intenţionată, poate nu,
căci hiperspaţiul desemnează în mod curent mai degra-
bă o lume virtuală ori un univers paralel. Satelitul lui
Baudrillard este pierdut în spaţiu, doar în spaţiul cos-
mic. Însă apropierea de virtual, de ciberspaţiul imaginat
de William Gibson în Neuromatul, şi dezvoltat atât
de exploziv de atunci, îşi are logica sa. Lumea virtuală
poate fi şi o lume a simulacrelor, căci existenţa factuală
este dificil de susţinut.    Mulţi spun chiar că Elenin nu e decât prescurtarea de la
Construindu-şi discursul pe ideea unei omeniri
rătăcite, ieşită pur si simplu din istorie şi avansând către
disoluţie, într-o catastrofă lentă, dar imposibil de evitat,
iar pentru mulţi imposibil de identificat, Jean Baudril-
lard va apela atât la registrul ştiinţific, cât şi la cel science
fiction. Va aminti că genul SF „a fost întotdeauna atras
de vitezele superioare ale luminii”4. Observaţia nu are
nimic extraordinar, luată în simplitatea ei. Cu adevărat
tulburătoare este însă interogaţia cu privire la ceea ce
s-ar întâmpla dacă lumina ar avea viteze mult mai redu-
se. Intrăm într-un univers cu multe ipoteze, toate putând
fi analizate în registru SF, devenind subiecte posibile
pentru acest gen literar iscoditor. O idee este prezentată
chiar de autor, într-o manieră seducătoare: „Dacă am
presupune că lumina este foarte lentă, corpurile s-ar
putea apropia de noi mai repede decât imaginea lor; ce
s-ar întâmpla? Ne-ar lovi, fără ca noi să le fi văzut apro-
piindu-se”5. Un haos total se instalează, deci percepţia
este tot cea de sfârşit de lume. Se pot construi diferite
scenarii, ştiinţifice, dar mai ales literare, dezbătute, de-
sigur, acerb în mass-media şi în new (sau social) media.
O schimbare bruscă aduce un sfârşit rapid, aproape fără
chinuri. Dar o încetinire gradată în dispersia luminii face
să se instaleze acea apocalipsă lentă de care vorbeam,
atunci cînd se depăşeşte pragul, când imaginea circula
mai încet decât obiectul în sine. Ce provocări fastuoase
şi ce ameniţări dătătoare de frisoane!
Asaltul nonprofesioniştilor mediatici, când toată
lumea are posibilitatea să comunice (şi o face debor-
dant!) şi ca antiteză la degradarea instituţilor media
tradiţionale, dar şi prin exploatarea convergenţei tehno-
logice tot mai accentuate, multiplică iniţiativele intero-
gative, amplificând spaimele de catastrofă, de sfârşit de
lume (de lumi). Discursul are mai multe niveluri, însă
aglomerarea repetitivă şi obsedantă a intervenţiilor în
spaţiul mediatic saturează sfera publică: nu mai infor-
mează, oboseşte şi confuzează. Duce la pierdere de sens
şi motiv. Este un cadrul în care Baudrillard vorbeşte
de obezitate informaţională, de supralicitare. În aceste
condiţii, dacă sfârşitul lumii ar fi în derulare probabil că
nici nu ne-am da seama...
Este ceea ce se întâmplă, atunci când identificăm
un scenariu escatologic din categoria lovirii pământului
de către o cometă sau asteroid. Mediul virtual (electronic
şi nu online, căci online este doar o componentă, o cale
de acces şi o legătură în direct!) se încinge periodic când
un astfel de corp ceresc se da mai aproape de Terra. În
urmă cu ceva timp, un titlu suna astfel: „Temuta cometa
Elenin trece duminică pe lângă Terra - Suntem amenin-
tati?”6 Autorul construieşte articolul într-o logică a peri-
colului, deşi este evident că argumentele îi lipsesc. Le ia
din comentariile dim mediul electronic, afirmând: “Teo-
riile vehiculate mai ales în mediul online legau Elenin de
Apocalipsă, acesta urmând să stârnească seisme masive
şi tsunami-uri”7. Numele cometei va fi şi el descifrat pe
litere, rezultând că Elenin nici măcar nu e o cometă, ci o
planetă numită Nibiru, ce va aduce sfârşitul Pământului.
“Extinction-Level Event: Nibiru Is Night”. Toate aceste
33
elucubraţii sunt, de fapt, contrazise chiar în articol de
către singura persoană citată în datele ei reale, adică
astronomul Don Yeomans, de la NASA.
Liviu Rebreanu şi spaima de cometa Halley
În urmă cu o sută de ani, Liviu Rebreanu se izbise
de aceeaşi problemă. Va scrie chiar un articol în scurta
perioadă în care a fost ziarist la Ordinea. Va fi arestat
şi extrădat în Austro-Ungaria, stat al cărui cetăţean era.
Rebreanu se va cuminţi ca jurnalist, dar nu din cauza
cometei Halley, cu care avea el treabă, ci pentru că va
petrece şase luni după gratii, mai mult la Văcăreşti, în
Bucureşti, decât la Gyula, în Ungaria! Isteria cu venirea
cometei este identică cu cea din zilele noastre, iar gaze-
tarul o va rezuma într-o întrebare pusă atunci foarte des:
„Se aude că pe 18 mai (1910, n.n.) Pământul nostru se va
ciocni cu o cometă. Este adevărat? Şi dacă da, ce o să iasă
din carambolul acesta? Nu cumva suntem ameninţaţi de
a ne prăpădi cu acest prilej?”8 Prozatorul va desfăşura
câteva ipoteze, inclusiv cea a construirii unor adpăosturi
etanşe „unde cei poltroni s-ar închide”. Concluzia va fi
că pericolul este minim, deoarece „nu se întâmplă întîia
oară că Pământul trece prin coada unei comete fără ca
locuitorii săi să bage de seamă”9. Problema apare însă
tocmai cu aceste fenomene subtile, nebăgate în seamă...
Este contextul în care ne întoarcem la apocalipsa lentă a
lui Baudrillard, atunci când formulează aproximări des-
pre destin, al nostru şi al lumii: „Uneori, lucrurile dispar
înainte de a se fi produs. Ce mai ştim noi despre ele în
acest caz?”10 Chiar aşa, ce mai ştim?
  „Nu ne mai cade cerul în cap, ci ne alunecă pă-
mânturile”11, proroceşte Jean Baudrillard, contrazicând,
cel puţin parţial, viziunea biblică a unui sfârşit al lumii
prin foc, după ce în vremea lui Noe fusese unul prin
apă. Contrazicerea a doar în parte, deoarece gânditorul
francez îşi mărgineşte viziunea în acest caz doar la cu-
tremure, la falii, alunecând una peste alta, făcând praf
mica lume umană şi firavele ei castele ca de nisip. Este o
apocalipsă seismică, având o primă fază a acumulărilor
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 alt e rnati v e
lente de tensiuni şi energii până la un nivel critic, dar
şi una spasmodică, a marilor cutremure devastatoare.
Modelul este însă comun culturii populare şi celei a eli-
tei, consumismului jurnalistic, şarlataniei şi mistificării,
cu sfârşituri de lume anunţate de trei-patru ori pe an,
dar şi unei viziuni filosofice şi existenţiale marcate de un
pesimism funest. Autorii de literatură science fiction nu
pierd nici ei ocazia de a se implica în această serie de
apocalipse, cu contribuţii importante, însă nu mereu ori-
ginale, deoarece tema nu este aşa de permisivă cum s-ar
crede. Canalele mass-media, uneori din categoria celor
considerate salubre, cu aparenţă de seriozitate, propagă
această temă a extincţiei seismice cu uşurinţă surprin-
zătoare. Pare cchiar că ştirile nu mai sunt realizate de
o fiinţă umană (dacă cei care lucrează în redacţii pot fi
numiţi aşa), ci de aplicaţii (apps) sofisticate (şi nu prea),
capabile să compileze ştiri de pe website-uri şi bloguri în
funcţie de interesul manifestat faţă de ele (tradus prin
numărul de accesări) şi să le remodeleze periodic, une-
34
ori schimbând doar câteva elemente de datare.
Cutremurul nu este însă singura piesă de la dosar,
adesea el venind cu un cortegiu de fapte periculoase, fi-
ind integrat unui complex sau unui context apocaliptic.
În urmă cu aproape trei ani, canalele media (şi social
media, bineînţeles!) erau agitate de o astfel de viziune
devastatoare. Luna ajungea la cea mai mică distanţă faţă
de pământ, deci un bun prilej de a vorbi despre influenţe
negative. O voce va fi cea a astrologului Richard Nölle, un
domn care va fi de părere că „Super Luna va face ravagii:
vor fi cutremure, furtuni masive, activitate vulcanică
intensă, dar şi alte catastrofe naturale”12. Sunt susţineri
care se referă la anul 2011, iar ele nu ar fi, poate, atât
de stupide dacă nu ar fi completate de un comentariu
halucinant: “Afirmaţiile lui Nöelle pot avea o bază ştiin-
ţifică (chiar dacă astrologia nu este acceptată ca o ştiinţă
reală)”13. În Biblie există un pasaj care pare să confirme
această posibilitate a sfârsitului lumii generat de cutre-
mure: „Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi
s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un
sac de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele”14.  În stilul său excesiv şi catastrofic, Jean Baudrillard
De la Baudrillard la clarvăzătoarea
Doina Ionel
Baudrillard ştie toate aceste lucruri şi nuanţează,
dând seismului o dimensiune complexă, efectul lui fiind
chiar o „prăbuşire mentală”. Se deschide astfel un câmp
de analiză, cheia SF oferind şi de această dată un spor
de înţelegere, căci nuanţările lui Baudrillard nu sunt
poetice (deşi sună astfel!), ci prozaice şi prevestitoare,
în sens futuro-politologic: „Seismele o spun, ele sunt
recviemul infrastructurii. Nu mai pândim aştrii şi nici
cerul, ci zeii adâncurilor pământeşti, care ne ameninţă
cu o prăbuşire în vid”15. Abandonând metafora despre
ieşitul din istorie şi pierderea rostului lumii, în discuţii
cu tentă speculativă, să ne întoarcem acum la realitatea
cât se poate de zdruncinată a prezentului. Seria micilor
cutremure din sudul Moldovei, petrecută în a doua parte
a anului 2013, a adus pe ecranele televiziarelor ori pe
H E L I O N #3-4 | 2014 |
luciul sticlos al paginii electronice (de website ori blog)
opiniile unor persoane, prezentate cu maximă seriozi-
tate: „Producerea evenimentelor stranii din județul
Galați a readus în prim plan ideea producerii unui
mare cutremur, care va pune întreaga țară la pământ.
Clarvăzătoarea, Doina Ionel,  a fost invitată la o emisi-
une RTV, unde subiectul principal au fost cutremu-
rele, dar și prezicerea lor. Doina Ionel este sigură pe
informațiile pe care le-a primit, dintr-o lume la care
numai dânsa are acces și a dorit să le transmită tuturor
românilor pentru a întâmpina viitorul cu precauție.
Conform acestor informații, România va fi lovită de un
seism violent, de circa 7 sau 8 grade pe scara Richter,
cel târziu până la începutul primăverii”16. Cutremurul
va face prăpăd în Bucureşti, dar se va resimţi până în
Ucraina. Vestul României va fi cruţat. Şi nu este motiv
de râs, deoarece Doina Ionel a prezis cutremure în Italia
şi Noua Zeelandă, dar, mai ales, divorţul dintre Andreea
Marin şi Ştefan Bănică junior, precum şi protestele din
Piaţa Universităţii din Bucureşti...
Din ecuaţie nu putea lipsi Nostradamus, care,
după cum se vede, a avut şi el ceva de spus despre anul
care tocmai se încheie. Conform site-ului un post relativ
serios de televiziune: „Cutremurele şi inundaţiile din
acest an au fost prezise de Nostradamus. În profeţiile
sale, Nostradamus scria că în 2013 vor fi foarte multe
cutremure, iar unele din acestea pot atinge intensităţi
mari. Tot el a prezis că sfârşitul lumii va fi în 2016”17. Au-
torii de literatură science fiction au de ce să fie invidioşi,
însă şi cetăţenii obişnuiţi, deoarece marea ştire despre
apocalipsa în curs de desfăşurare le-a scăpat. O facem
publică aici, ca să ştiţi ce mai e nou cu sfârşitul lumii:
„Pentru anul 2013, Nostradamus a prezis şi începerea
unui război mondial, care se va desfăşura până în anul
2016, când nu vor mai... exista prea mulţi oameni pe
Pământ”18. Deci, să nu ne facem planuri pentru 2016...
Despre obezitatea informaţională şi viaţa
după moarte digitală
credea că îi putea irita pe americani, deci să le atragă,
cumva, atenţia, vorbindu-le despre obezitate. Este o no-
ţiune pe care eseistul o ridica la ragul de concept, crezând
că poate opera cu el în mai multe domenii. Credinţa sa că
omenirea a ieşit din istorie şi că îşi risipeste destinul şi
posibilităţile rătăcind pe nişte coclauri anistorice, cum-
va inerte diacronic, fără să mai aibă un scop definit, îşi
culege argumentele din domeniul comunicării, exibând
tot ce are negativ: „Obezitate a sistemelor de memorie, a
stocurilor de informaţie, care nu mai sunt deja tratabile
– obezitate şi saturaţie a unui sistem de distrugere nu-
cleară, care îşi depăşeşte de pe acum propriile scopuri, ca
o excrescenţă, hipertelic”19. Sunt denunţate capitalurile
flotante, bomba H, sateliţii... Şi toate acestea se întâmplă
înainte de era internet, ba chiar cu un deceniu înainte ca
acesta să-şi înceapă, în 1993, expansiunea în univers.
Baudrillard scria aceste rânduri în 1983, când era
deja speriat de fluxul informaţional, capabil să deruteze
 alt e rnati v e
şi să bruieze activitatea umană. Este o stranie anticipare
pe care literatura science fiction nu a întrezărit-o, luând
în calcul alienarea informaţională şi comunicaţională
abia de câţiva ani, când ea a început să se manifeste cu
acuitate. Anul 1983 este important pentru literatura
SF, căci atunci ieşea în lume Neuromatul lui William
Gibson, roman fundamental în istoria omenirii, căci
lansa conceptul cyberspace. Ciberspaţiul, aşa cum sună
termenul în româneşte, nici măcar nu era intuit de au-
torul francez, când el se şi temea de această expansiune
a comunicării. De fapt, era digitală a pornit la drum cu
crearea www (world wide web), când Tim Berners Lee
a testat-o la CERN, în Elveţia20. Dar, probabil ca şi Ba-
udrillard, inginerii nu s-ar fi descurcat în reţea. Însă nu
s-au înspăimântat, ci au căutat soluţii, materializate în
Archie, primul motor de... căutare din lume21. Există şi
un motor de căutare românesc, purtând mioriticul nume
de Okidoki22, lansat în 2009.
Însă în altă direcţie Baudrillard va avea dreptate,
când va închipui sfârşitul lumii ca o apocalipsă lentă,
înstrăinată, nici măcar dureroasă, ci ca o otravă ce roade
trupul umanităţii neîncetat. El vobea de „transparenţa
şi obezitatea informaţiei”. Date sunt, concomitent, şi
prea abundente, şi prea la vedere. Este un univers in-
formaţional, care ne apasă, ne abuzează. Şi, în acelaşi
timp, unul care nu lasă informaţiile importante să se
nască, să se desprindă din încâlceala fundamentală. Nu
este preaplinul, obezitatea individului, ci a organismului
Cătălin Negrea - Digital shaman
social, a instituţiilor, una în care răspunsul este deja şi el
obez, profund afectat, un spaţiu unde cultura devine şi
ea obscenă23. Nu e sexoasă (pornografică) sau indecentă,
ci pur şi simplu desfigurată de straturile informaţionale
care o acoperă, de comunicarea ce nu mai poate fi comu-
nicată... Dar dacă există o spaimă evidentă generată de
suprainformare24, un concept cunoscut în mass-media,
care face ca abundenţa de date să le mascheze pe cele cu
adevărat importante, la fel de bine putem discuta de me-
todele de evitare a fenomenului. Putem, pur şi simplu,
să nu mai stăm ca bezmeticii în faţa televizorului, a com-
puterului ori cu tableta sau telefonul în mână. Putem să
le închidem şi totul dispare. Este un experiment care dă
o anumită stare de disconfort la început.
Murind suav, agăţaţi în mediul virtual
Ce ar însemna să mergi câteva zile într-un loc de
relaxare, fără telefon, fără computer, fără televizor?
Prima dată doare puţin, apoi experienţa devine tot mai
35
interesantă. Însă problema reală o reprezintă parainfor-
marea, adică acumularea de conţinuturi mediatice de
care ne deslipim greu. Nu sunt informaţii, sunt divertis-
ment (entertaiment)25, adesea de medie şi slabă calitate.
Are o gamă largă: de la paraliteratură (poate fi şi SF!) la
publicaţiile cu subiecte tablodizate, de la telenovele la
jocuri pe calculator ori schimbul de mesaje pe telefon.
Ce s-ar întâmpla însă dacă toată această mişcare comu-
nicaţională s-ar desfăşura în lipsa noastră? Avem două
posibilităţi: 1. ne retragem singuri; 2. murim, dar aran-
jăm ca nimeni să nu afle. Cum funcţionează? Rămânem
activi pe reţelele de socializare, e-mailul trimite mesaje
automate, vechile informaţii plasate în spaţiul virtual
sunt reconvertite, astfel încât par să fie noi.  Există com-
panii care se ocupă cu gestionarea absenţei noastre, una
fiind deathswitch.com.  
Sistemul funcţionează şi după moartea persoanei,
supravieţuirea fiind asigurată doar prin imagine şi sunt,
într-o reluare la infinit printr-un sistem imaginat, ru-
dimentar, de către Jules Verne în Castelul din Carpaţi.
S-a spus, corect, că a fost o anticipare a televiziunii.
Acum însă beneficiem de sateliţi şi de calculatoare pu-
ternice, care întreţin reţeaua şi facilitează accesul de noi
informaţii, foarte interesantă fiind însă interactivitatea
(contribuţia celor interesaţi la crearea de conţinut),
ceea ce reprezintă noua faţă a comunicării mediatice.
Deathswitch este urma lăsată după dispariţia noastră,
o supravieţuire printr-o imagine, asemenea portretelor
(foto sau pictate) din trecut şi prezent. Doar că imaginea
noastră după moarte (care nu este doar picturală, ci
complet informaţională, deci şi text), nu va fi (nu este)
statică, ci poate fi în mişcare şi schimbare, în funcţie de
impulsurile induse prin programare. Ceea ce are darul
să dea un sentiment de teamă şi de umilire cosmică,
căci aceste rămăşiţe digitale a ceea ce am fost odată ne
supravieţuiesc nu doar nouă, ci întregii omeniri, după
cum crede David Eagleman, într-un eseu găzduit de o
publicaţie extrem de serioasă26. Este un scenariu SF ex-
trem de incitant şi o apocalipsă lentă, greu de sesizat!
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 alt e rnati v e
Ostaticul: cetăţeanul, societatea
şi lumea întreagă
Jean Baudrillard îşi imaginează sfârşitul lumii (lu-
mii acesteia) într-o stingere treptată, în ciuda a ceea ce o
mulţime de oameni identifică drept elemente de progres.
Eseistul francez este convins că undeva omenirea a pă-
răsit cursul istoric firesc şi că a luat-o pe un drum greşit.
Nu este o cale înfundată, ci una care se pierde treptat,
determinând eforturi disperate nu pentru o existenţă
echilibrată, ci pentru căutarea unor sensuri existenţiale.
Rătăcită, înfricoşată, fără elemente de reper, omenirea
îşi exibă spaimele, într-un fel de psihoză universală şi
incoerentă, în care pericolele reale sunt amestecate cu
cele imaginare. Într-un timp istoric echilibrat, disticţia
dintre factual, imaginar şi alienare funcţionează la cea
mai mare parte dintre cetăţeni şi conducători, amenin-
ţările fiind identificate corect, nici fără a fi exagerate
sau supraestimate. În timpul anistoric, al rătăcirii con-
temporane, crede Baudrillard, elementele se amestecă,
36
paroxismul sau indiferenţa negând evidenţele ori supra-
licitând elementele minore.
Lumea se stinge din cauza neputinţei noastre de
a vedea corect, de a analiza şi de a lua decizii coeren-
te. Devenim cu toţii prizonierii alienării noastre, dar
şi ai unui sistem pe care nu-l mai înţelegem şi pe care
ne străduim să-l învingem. Este o reţea politico-admi-
nistrativă care fusese construită să ne apere (pe noi,
cetăţenii), să ne permită dezvoltarea şi exprimarea în
integralitatea noastră umană. Undeva ceva s-a rupt, iar
acum suntem ostatici în acest sistem girat de noi, fără să
ştim unde am greşit, când el a încetat să mai fie cadrul
protector şi stimulator pe care îl agreasem. Cel mai rău
este că nu ştim ce trebuie făcut şi cum putem reveni la
vechea normalitate stimulativă. Paradoxul este însă că
această „normalitate” s-ar putea să nu existe, ci să fie o
altă iluzie, un mit al „vârstei de aur”, nostalgia generată
umilind şi afectând şi mai mult prezentul nostru de con-
tinuă degenerare.
În acest cadrul funcţionează ostaticul: noi, comu-
nitatea, lumea întreagă. Tema este dezvoltată constant
nu doar de filosofi şi cercetători, ci şi de mass-media,
care nu ezită, în fiecare zi, să ne aducă în atenţie subiec-
te de acest gen. Literatura science fiction a demonstrat,
mai ales în secolul 20, cel au unor fulminante dictaturi,
că tema merită o atenţie deosebită. Suntem ostatici
informaţionali şi depindem de datele şi conţinuturile
mediatice care ne sunt servite. Baudrillard se referea la
obezitatea informaţională şi la obez ca figură a transpo-
liticului27. El vorbeşte de o obezitate paradoxală, activă
„caracteristică a modernităţii operaţionale, în delirul
său de a stoca totul, de a memora totul, de a merge până
la înseşi limitele inventariului lumii şi al informaţiei”28.
Baudrillard scria aceste rânduri înainte ca internetul să
explodeze, anticipând cu exactitate convulsiile comun-
cării în sfera publică şi privată contemporană29. Prezen-
tul ne indentifică ca prizonieri în circuitul mediatic, în
dublu sens: căutăm informaţie şi suntem asaltaţi de ea.
În primul caz se manifestă o bulimie informaţională,
H E L I O N #3-4 | 2014 |
descrisă excelent de Ştefana-Oana Ciortea-Neamţiu30.
Suntem asaltaţi şi căutăm nu doar informaţie, ci şi
conţinuturi complexe, adesea divertisment, prezentate
adesea pervers, subtil sau făţiş ca infotaiment.
De aici şi până la manipulare, la constrângere psi-
hică, adesea nedetectabilă concret, ci doar resimţită la
limita ori peste limita psihozei, nu mai este decât un pas.
Imaginaţia poate fi constructivă sau patologică. Acest
din urmă sens este urmărit de Baudrillard. Pare să existe
şi un centru al imaginaţiei, ceea ce sporeşte şansele ca
manipularea să devină efectivă, cu un control eficient
al nostru, al comunităţilor, al lumii. Sunt scenarii ale
realităţii, în dublu regim: factual şi fictiv. Construim
lumi pornind de la datele realităţii concrete şi nu mai
ştim unde totul se transformă în ficţiune. De asemenea,
a imagina înseamnă nu doar a construi, a evidenţia, a
pune într-o lumină pozitivă, ci şi a distruge, a surpa. În
ciuda acuzelor că exagerează, că se tabloidizează, ofe-
rind conţinuturi preponderent emoţionale, superficiale,
mass-media respinge (încă!) plonjarea în ficţiune, ceea
ce ar fi, desigur, o negare a esenţei sale. Limitarea este
vizibilă atunci când relatează despre subiecte, unde ima-
ginaţia ar putea să zburde. O temă este cea referitoare la
centrul imaginaţiei: „S-a constatat că pentru asemenea
activităţi imaginative se pune în funcţiune o întreagă
reţea corticală şi subcorticală în mare parte a creierului,
reţea care pare a fi acel spaţiu de lucru mental despre
care oamenii de ştiinţă consideră că ar fi responsabil
cu imaginaţia“31. Exploatând capacitatea imaginativă a
indivizilor, se pot naşte unele dintre cele mai interesante
scenarii SF!
Răspunderile ostaticului etern nemulţumit
Jean Baudrillard vede ostaticul social şi existenţial
în două moduri de ilustrare: obiectiv şi subiectiv, deşi
este evident că o altă clasificare ar fi cea de individual
şi colectiv. Sunt popoare ca sunt luate ostatice, cele cu
conduceri totalitare fiind cel mai simplu exemplu. Sci-
ence fictionul se întrece în a le descrie, iar 1984, al lui
George Orwell, va rămâne mereu un punct de referinţă.
Romanul 1984 este ficţiune, dar una care se pliază efectiv
pe factual. Este o lume imaginată, care seveşte în mod
clar înţelegerii unor realităţi concrete, cu comunităţi
şi persoane (deposedate de calitatea de cetăţean, căci
aceasta presupune capacitatea de exerciţiu a drepturilor
fundamentale!) cu calitatea de ostatic (recunoscută sau
nu!). Ca ostatici colectivi răspundem colectiv de ceva, de
familie, comunitate, stat şi lume, fără să ne fie prea clar
cum ar trebui să funcţioneze această răspundere. Sun-
tem într-o „stare de suspensie permanentă” şi nu ştim în
ce direcţie ne va arunca, în clipa următoare întâmplarea
şi destinul ca o „divinitate terifiantă”32. Suntem însă
şi ostatici subiectivi, responsabili pentru noi, pentru
faptele noastre, pentru imaginaţia noastră. Este o par-
te a aceluiaşi statut neclar, în care suntem suspendaţi,
preocupaţi să plătim facturi şi rate, alimentând sistemul
ce ne încorsetează şi mai mult. Nu suntem niciodată
mulţumiţi de securitatea noastră şi alimentăm continuu
 alt e rnati v e
sistemele de supraveghere. Adesea, nu suntem luaţi şi
duşi în celula noastră, ci ne-o construim singuri, chiar
fără să ne dăm seama. Suntem manipulaţi din afară, dar
o facem cu mult succes şi singuri...
Progresul ştiinţific, evidenţiat cu o mai mare
promptitudine de mass-media, chiar în forme diversifi-
cate şi specializate, paşii făcuţi în desluşirea misterelor
celebrale, nu pot ascunde însă şi temerile generate de
posibilităţile sporite de control. Siteul www.efemeride.
ro, citând The Scientist, o cunoscută publicaţie ame-
ricană, punea pe primul loc într-un top al previziunilor
pentru următorul deceniu citirea gândurilor. Concluzia
era dezarmantă: „Se preconizează că peste câțiva ani,
oamenii de știință vor fi capabili să dezvolte tehnologia
necesară pentru citirea gândurilor. Această predicție
se bazează pe faptul că în prezent neurologii au des-
coperit diverse zone ale creierului care reacționează,
atunci când se naște un gând. Probabil că în viitorul
apropiat omului îi va fi interzis să gândească”33. Este o
nouă formă de invadare a intimităţii, care poate suna
ameninţător pentru mulţi dintre noi, o formă superioară
de manipulare.
Protejaţi şi terorişti, victime prinse
în reţea
În perioada în care şi-a formulat teoriile, Jean
Baudrillard identifica două mari pericole, primul fiind
catastrofa nucleară, iar cel de al doilea terorismul. Apo-
calipsa atomică era un subiect la ordinea zilei, deoarece
războiul rece încă nu se încheiase. Însă nu distrugerea
bruscă este vizată neapărat autor, cât spaima că armele
ar fi putut fi eliberate treptat, în cantităţi mici, dar peri-
culoase pe termen lung. Este o tensiune care a luat lu-
mea captivă. Va vorbi astfel de o moarte lentă, asemenea
radiaţiilor care persiată după ce bomba a explodat, de
norul radioactiv care circulă prin lume şi omoară insi-
dios, fără scăpare. Este o temă des dezbătută de presă
şi de literatura SF. În Plutonia, una dintre cele mai
bune povestiri scrise de Cristian Tudor Popescu, autorul
imaginează o astfel de lume postapocaliptică, urmărind
tragedia unui cuplu, reziduu al unei civilizaţii cândva
măreţe. Tonul este scrâşnit, limbajul direct, capabil să
pună şi mai mult în evidenţă o lume muribundă, care
se îndreaptă încet, prea încet, către sfârşitul absolut şi
ca persoană, şi ca umanitate. Sentimentele mor primele,
iar gândurile refuză să se mai nască cu mult înainte ca
trupul să capoteze definitiv. Este o durere atât de intensă
încât suferinţa în sine este anesteziată.
În contrast, Isaac Asimov descrisese în O piatră
pe cer o omenire voit rudimentară capabilă să supra-
vieţuiască în mediul radioactiv, o ficţiune pusă la cale
pentru a înşela vigilenţa imperialilor de pe alte milioane
de planete. Radioactivitatea devine un scut, fiind capabi-
lă să stimuleze viaţa pe Terra, ucigându-i însă pe ceilalţi,
pe extratereştri, atât de umani totuşi. Dilema este legată
de un secret al existenţei vieţii pe Pământ. Asimov dez-
leagă misterul prin vocea personajului său Arvardan, un
arheolog preocupat de enigmele tereştrilor dificili: „Ra-
dioactivitatea ce depăşeşte nivelul de la care viaţa nu se
poate dezvolta nu e neapărat suficientă pentru a distruge
viaţa deja formată”34. Acţiunea romanului se conturează
însă în jurul încercărilor de a pune în funcţiune un si-
napsificator, un aparat capabil să stimuleze activitatea
cerebrală a subiecţilor. Ei devin mentalişti, putând să-şi
folosească gândurile ca pe o armă. Pământenii, ostatici
pe planeta lor, dobândesc astfel de capacităţi deosebite
pentru a-i ameniţa pe cei ce-i domină. Asimov dezvoltă
însă şi un alt plan, cel al unei arme biologice, un virus
extrem de periculos pentru galactici. Se creează astfel o
reţea difuză, în care toţi par să fie ostatici şi dominatori.
Fiecare are drepturi, doar că acestea intră în coliziune.
Este un aspect care a fost intuit şi de eseistul
francez, fixat în analiza sa pe elementele vieţii contem-
porane. Baudrillard nu desluşeşte prea clar cine este
celălalt: cel care ne ţine ostatici. Îngrozitor este faptul
că avem o relaţie directă, deşi sofisticată, deţinător –
deţinut, gardian – prizonier, dar imaginea celui capabil
37
să reţină, să lege, să întemniţeze nu ne devine clară. În
realitate suntem tot noi, adesea prin interpuşi, aceştia
fiind poliţiştii, oamenii din justiţie, lucrătorii serviciilor
secrete, membrii administraţiei, politicienii. Reclamăm
ce ni se pare suspect şi alţi cetăţeni intră în mecanismul
birocratic care presupune supravegherea, interogarea,
proceduri administrative sau judiciare. Rămânem însă
surprinşi, când acest model de lucru ne este aplicat nouă,
când devenim ţinte. „Suntem cu toţii ostatici, suntem cu
toţii terorişti”35, spune Baudrilard şi oricât am vrea să ne
revoltăm faţă de prezumţia de vinovăţie cuprinsă într-o
astfel de stare de lucruri, simţim că pe undeva autorul
are dreptate. Însă acţiunea este mult mai complexă:
folosim pârghiile de exprimare mediatică, susţinem sau
combatem idei şi atitudini în pagini de ziar, pe reţelele
de socializare, în corespondenţa noastră. Influenţăm şi
suntem influenţaţi, participăm la dezbateri, participăm
la vot, optând pentru unii sau alţii, de fapt pentru oa-
meni politici care amplifică nesiguranţa din sistem, cu
credinţa că ea va fi diminuată. Putem să nu participăm
la vot, considerând că niciunul dintre candidaţi nu ne
reprezintă, rămânând însă şi aici ostaticii concepţiei că
pasivismul exprimă, de fapt, un protest mut, dar eficace.
Ne exprimă însă pe noi fragili şi pierduţi, rămaşi şi fără
iluzia votantului că participă la ceva, că poate schimba,
împreună cu alţii, ceva în sistemul alienat.
Cine îi supraveghează pe supraveghetorii
noştri?
Ameninţarea teroristă era la ordinea zilei în pe-
rioada formulării acestor consideraţii, însă ea îmbrăca
forma atentatelor clasice. Ulterior, ameninţările vor fi
mai sofisticate, războiul şi terorismul electronic deve-
nind domenii vaste de acţiune. În acest context, intui-
ţiile lui Jean  Baudrillard se dovedesc remarcabile. Cea
mai importantă este aceea că lumea va deveni prizoniera
spaimelor anterioare, dar şi a noilor sisteme sofisticate
de supraveghere. Interesantă în acest caz este capacita-
tea de a anticipa aceste vulnerabilităţi, atât la Asimov,
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 alt e rnati v e
cât şi la Baudrillard. Sistemele de supraveghere de astăzi
întrec cu mult imaginaţia acestor autori. The Intercept,
un website specializat în urmărirea şi denunţarea unor
posibile abuzuri în supraveghere realizate de agenţiile
de informaţii americane, relata recent, utilizând date
furnizate de celebrul „defector” Edward Snowden, des-
pre capacitatea Agenţiei Americane de Securitate (NSA)
de a supraveghea practic toate computerele şi telefoa-
nele din reţelele lumii, de a acţiona asupra lor şi de a le
infecta36.
Lupta împotriva terorimului impune o astfel de
abordare a supravegherii totale. Temerea cea mare, de
fapt, o problemă indisolubilă, este dată de faptul că nu
există o limită clară până la care vorbim de supraveghere
şi protecţie şi dincolo de care se constituie într-un abuz.
Abuzul poate insemna forţarea limitelor sferei private,
adică supravegherea persoanelor nevinovate, toţi uti-
lizatorii de computere şi telefoane devenind suspecţi,
prizonieri, aşa cum intuia Baudrillard a acestei reţele
38
(tele)comunicaţionale atât de vastă şi de sofisticată.
Măsura este denunţată fără echivoc ca neautorizată,
chiar subversivă: „The clandestine initiative enables the
NSA to break into targeted computers and to siphon
out data from foreign Internet and phone networks”37.
Interesant este şi faptul că împotriva acestei desfăşurări
de forţe atât de sofisticate a luat atitudine chiar regele
Facebook, Mark Zuckerberg. Opinia lui va fi redată de
revista Newsweek, revenită recent şi pe print, după ce
proprietarii ei deciseseră anterior să existe doar în me-
diul virtual38. Este interesant acest joc al opiniilor, deoa-
rece platforma socială Facebook este adesea suspectată
de faptul că ar fi predispusă la spionarea utilizatorilor,
utilizând datele postate de acestea în alte scopuri decât
cele urmărite de posesorii iniţiali. Zuckerberg este citat
de Newsweek cu o afirmaţie care sintetizează perfect
dilema în care se află cetăţenii şi agenţiile de securitate:
“When our engineers work tirelessly to improve securi-
ty, we imagine we’re protecting you against criminals,
not our own government”39.
Note se subsol
1 Jean Baudrillard, Strategiile fatale, Ed. Poli-
rom, Iaşi, 1996, p. 19.
2 ��������������������������������������������
http://www.realitatea.net/avertismentul-apo-
caliptic-al-cerecetatorilor-cand-va-lua-sfarsit-viata-pe-
terra_1273832.html#ixzz2fSBOUPfo.
3 Jean Baudrillard, op. cit., p. 20.
4 Idem, p. 22.
5 Idem, p. 23.
6 http://www.ziare.com/magazin/spatiu/temu-
ta-cometa-elenin-trece-duminica-pe-langa-terra-sun-
tem-amenintati-1127440#comentarii
7 Idem.
8 Cometa, Ordinea, III, nr. 627, 27 ianuarie (9
februarie) 1910.
9 Idem.
10 Jean Baudrillard, op. cit., p. 182.
H E L I O N #3-4 | 2014 |
11 Idem, p. 25.
12 http://stirileprotv.ro/exclusiv-online/bizar/
biblia-despre-sfarsitul-lumii-va-fi-cutremur-mare-lu-
na-se-va-face-rosie.html
13 Idem.
14 Apocalipsa: 6-2
15 Jean Baudrillard, op. cit., p. 25.
16 www.efemeride.ro/o-clarvazatoare-anunta-
producerea-unui-mare-cutremur-in-romania
17 http://www.romaniatv.net/nostradamus-a-
prezis-cutremurele-si-inundatiile-din-acest-an-afla-
cand-a-prevestit-sfarsitul-lumii_102070.html
18 Idem.
19 Jean Baudrillard, op. cit., p. 31.
20 http://www.nethistory.info/History%20of%20
the%20Internet/web.html
21 http://www.princeton.edu/~achaney/tmve/
wiki100k/docs/Archie_search_engine.html
22 Okidoki.ro.
23 Jean Baudrillard, op. cit., p. 34.
24 Cristian Florin Popescu, Manual de jurnalism,
Editura Tritonic, Bucureşti, 2004, p. 26.
25 Îmi permit o recomandare: http://uk.eonline.
com/.
26 �����������������������������������������������
A brief history of death switches. Immortal re-
mains, apărut în Nature, nr. 446, 19 octombrie 2006.
27 Jean Baudrillard, Jean Baudrillard, op. cit., pp.
33-40.
28 Idem, p. 34.
29 Lucian-Vasile
�����������������������������������������������
Szabo, Apocalipsa lentă a lui Ba-
udrillard (IV). Despre obezitatea informaţională şi viaţa
după moarte digitală, http://helionsf.eu/apocalipsa-
lent-a-lui-baudrillard-iv/.
30 The Writing Bulimia Books in the 21’st Century,
în Iulian Boldea (ed.), Studies on literature, discourse
and multicultural dialogue, Editura Arhipelag XXI,
Târgu Mureş, 2013, pp. 455-464.
31 h t t p : // w w w . r e a l i t a t e a . n e t / c e r c e t a t o -
rii-au-descoperit-sursa-imagina-iei_1273270.
html#ixzz2fSCft2lZ.
32 Jean Baudrillard, op. cit., p. 42.
33 �������������������������������������������
www.efemeride.ro/10-previziuni-pentru-urma-
torul-deceniu-iata-ceea-ce-poti-experimenta-in-viitor
34 Isaac Asimov, Imperiul. O piatră pe cer, tradu-
cere Horia Nicola Ursu, Ed. Paladin, Bucureşti, 2012, p.
37.
35 Jean Baudrillard, op. cit., 1996, p. 46.
36 Ryan Gallagher and Glenn Greenwald, How the
NSA Plans to Infect ‘Millions’ of Computers with Malware,
https://firstlook.org/theintercept/article/2014/03/12/
nsa-plans-infect-millions-computers-malware
37 Idem.
38 Zoë Schlanger, Facebook’s Zuckerberg Called
Obama to Express frustration’ Over NSA Spy Programs,
http://www.newsweek.com/facebooks-zuckerberg-
called-obama-express-frustration-over-nsa-spy-pro-
grams-231892
39 Idem.
 alt e rnati v e
octavian laiu despau
INOVAŢIA LEXICALĂ
ÎN SF-UL ROMÂNESC
Prin însăşi natura sa imaginatoivă şi anticipativă, litera-
tura ştiinţifico-fantastică se distinge ca o sursă importantă de
concepţii şi cuvinte noi. Scriitorii autohtoni de SF au născocit
literalmente mii de termeni şi noţiuni noi. Această abundenţă
lexicală e explicabilă în cea mai mare parte prin necesitatea de
a denumi unele realităţi imaginare, fără corespondent în limba-
jul obişnuit: nenumărate fiinţe, lucruri sau concepte abstracte
inedite.
Prin sintagma inovaţie lexicală ne vom referi aici la
crearea de novo a unei unităţi lexicale (cuvânt) într-un text
literar de factură SF, fără a include şi numele proprii sau neolo-
gismele semantice (înţelesuri noi ale unor forme lexicale vechi,
cunoscute).
Din mulţimea de aspecte sub care pot fi examinate
inovaţiile lexicale, ne vom axa în special asupra a trei perspec-
tive lingvistice: morfologică (forma), semantică (sensul) şi
pragmatică (funcţia), precum şi pe evaluarea relaţiilor ce se
stabilesc între membrii acestui trinom.
Corpusul analizat cuprinde cca 900 de formaţii lexicale
noi, excerptate din cca 340 de texte SF româneşti, aparţinând
la cca 150 de autori.
Clasificarea noilor cuvinte, în funcţie de părţile de vor-
bire, evidenţiază un fapt destul de previzibil – majoritatea
covârşitoare (>95%) e reprezentată de substantive. Urmează
apoi adjectivele, iar alte părţi de vorbire (verbe, adverbe,
interjecţii) sunt rarisime. Rezultate similare au fost obţinute şi
pentru literatura SF engleză (Westfahl 1992, Spruiell 1997). Pen-
tru a explica preponderenţa substantivelor şi sărăcia verbelor
au fost avansate mai multe explicaţii dintre care mai plauzibile
par să fie două:
1. Crearea altor lumi în SF se realizează, în esenţă, prin
obiecte şi concepte (substantive) şi mai puţin prin termeni de-
scriptivi (adjective) sau nume de acţiuni (verbe).
2. Substantive noi sunt mai uşor de inventat de către au-
tor şi mai uşor de procesat de către cititor decât verbele noi.
Manipularea/înţelegerea unui substantiv nou în prezenţa unui
verb cunoscut necesită mai puţin efort cognitiv decât în situaţia
opusă, în care, un verb nou, chiar într-un context familiar, îl va
pune pe cititor în postura dificilă, uneori chiar imposibilă, de a
imagina o modalitate esenţial diferită de a acţiona şi experi-
menta lumea.
Formarea cuvintelor noi în SF reflectă, îndeobşte, pro-
cedeele uzuale din limbajul general, cu o particularitate: el-
ementul lexical fictiv, arbitrar, a cărui productivitate în limbajul
comun e neglijabilă, are în textele SF o pondere mult extinsă,
Â
ajungând până la 45%. Teoretic, în funcţie de prezenţa acestui
element fictiv, inovaţiile lexicale se pot împărţi în 3 categorii:
cuvinte formate exclusiv din morfeme sau fragmente de mor-
feme reale, cuvinte în constituţia cărora intră, aparent, doar
morfeme fictive, şi cuvinte hibride, care conţin atât elemente
morfologice reale, cât şi imaginare. 39
Inovaţiile lexicale compuse din elemente reale se
aseamănă cu cele din limbajul obişnuit sau cel tehnico-ştiinţific.
Iată câteva din cele mai frecvente modalităţi de formare a cu-
vintelor:
- derivare (androidic[1] – din android + -ic)
- prescurtare (paral[2] – din armă paralizatoare)
- compunere obişnuită (durberil[3] – din dur + beril)
- compunere tematică (magnetobuz[4] – din magneto- +
-buz)
- telescopare (neuristor[5] – din neuron + tranzistor)
- concatenare de fragmente de cuvinte (formacus[6] –
din formular acustic)
- acronimie (spicoremă[7] – din sistem de pierdere a con-
tactului cu realitatea materială)
În astfel de construcţii, elementele constitutive sunt de
obicei evidente sau pot fi bănuite, dar uneori naratorul sau
un personaj ne oferă informaţii etimologice integrale, pentru
a înlătura orice dubiu (un medicament contra minciunii a fost
„botezat verital, de la cuvântul latinesc: veritas, adevăr”[8]).
Ca exemple tipice de creaţii hibride se pot menţiona ter-
menii, ce denumesc fiinţe din alte lumi: la o rădăcină fictivă se
adaugă un sufix real, cel mai adesea -ian (ormuzian[9]).
În sfârşit, poate cel mai interesant, e grupul cuvintelor
complet fictive, născocite aparent ex nihilo. Aici se vădeşte
la maxim imaginaţia creatoare neîngrădită de nicio oprelişte
etimologică, ci doar, eventual, de principiile fonetice ale limbii
(se presupune în definitiv că noile cuvinte vor fi pronunţabile).
Autorul are libertate completă în a jongla cu sunetele limbii
astfel încât să rezulte combinaţii cât mai exotice, eufonice sau
bizare, după nevoie.
În practică, însă, clasificarea de mai sus nu e întotdeauna
atât de tranşantă. Cititorul, când se „loveşte” de un cuvânt nou,
sesizează sau deduce elementele morfologice sau etimologice
într-o măsură mai mare sau mai mică şi în funcţie de înclinaţiile,
pregătirea sau cultura sa. Pentru un inginer, de pildă, un termen
tehnic, chiar inventat, va fi cel mai probabil transparent, atât
ca formă, cât şi ca sens, pe câtă vreme, pentru un „umanist”,
acelaşi cuvânt, deşi încadrabil în terminologia ştiinţifică, s-ar
putea să nu fie tot atât de limpede. Se stabileşte astfel o relaţie
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 alt e rnati v e
între formă şi sens. Pe de o parte sunt compusele alcătuite din
elemente familiare, uşor analizabile, în care sensul derivă din
formă – cuvinte auto-explicative (ex. gravigeneratoare[10]). La
polul opus se situează inovaţiile lexicale cu formă absconsă,
complet străină, a căror denotaţie (semnificaţie în afara con-
textului) devine practic zero.
Autorii de hard SF, un subgen care pune accentul pe
acurateţea şi detaliile ştiinţifice şi tehnice, tind să adopte o
terminologie care să mimeze discursul ştiinţific. Pentru a con-
feri textului o notă de credibilitate şi rigoare, neologismele
întrebuinţate vor fi formate în maniera tradiţională, specifică
jargonului tehnico-ştiinţific, mai ales prin combinarea unor
rădăcini sau elemente de compunere latineşti şi greceşti. Se
remarcă preferinţa pentru anumite afixoide în SF: ciber-, astro-,
cosmo- dintre prefixoide sau -tron, -scop dintre sufixoide.
O evaluare statistică a noilor cuvinte, pe criterii seman-
tice, relevă temele predilecte ale genului. Dintre inovaţiile lexi-
cale analizate, aproximativ o treime denumesc fiinţe (plante,
animale, extratereştri), o treime obiecte (tot felul de aparate,
40 roboţi, mijloace de transport, arme ş.a.m.d.), o şesime sunt
nume de materii (materiale, substanţe chimice, medicamente,
droguri, particule elementare), iar o şesime cuprinde o mulţime
eterogenă de noţiuni neîncadrabile în cele de mai sus. Dacă
ne limităm la grupuri omogene, bine determinate, cea mai
vastă categorie o constituie, de departe, denumirile speciilor
extraterestre. Bogăţia şi varietatea acestor denominaţii ne
îndreptăţeşte la o privire mai detaliată asupra modului în care
sunt botezaţi extratereştrii:
1. Numele redă fonetic propria denumire a extrater-
estrului (ruaii „imită cât de cât oftatul gutural prin care îşi
desemnează rasa”[11]).
2. Dacă numele planetei, sistemului solar sau constelaţiei
de baştină este Alfa, să zicem, locuitorii ei vor fi numiţi „alfieni”,
„alfi”, „alfalieni”, „alfaiţi” sau ceva asemănător. La rândul său,
numele locului de origine poate fi:
a. un nume local, redat fonetic („planeta lor şi-au
botezat-o Aimio, [iar] ei se numesc “aimioseni””[12])
b. numele real al unor planete sau stele (denebieni
din sistemul Deneb[13], tritonieni de pe satelitul Triton al lui
Neptun[14])
c. un nume inspirat din mitologie sau cu rezonanţe
greco-latine (atlasieni de pe planeta Atlas[15], xilozini de pe
planeta Xilozis[16])
d. un nume arbitrar a cărui origine nu o putem stabili cu
certitudine (vondieni de pe planeta Vonda[17], clidieni de pe
Clida[18],khalori de pe Khalora[19] etc.)
3. Numele face referire la o caracteristică a speciei (ha-
locefali după halourile ce le înconjoară capetele[20], biounzi –
după capacitatea lor de a comunica prin biounde[21])
4. În sfârşit, autorul îi botează într-un fel oarecare fără a
mai oferi detalii lămuritoare asupra originii numelui (folarizoni
care arată ca „nişte urşi cu mâini foarte apropiate de tiparul
uman şi cu gâturi lungi, terminate cu capete mici, cu un singur
ochi”[22], palsani, cu „corpul cu forme rotunde, pielea roşie-
purpură, catifelată, ochii telescopici, folosiţi şi ca organe ale
voluptăţii”[23] şi mulţi alţii).
Fauna bizară a spaţiului este şi ea bine reprezentată.
Întâlnim brygi, fiinţe acvatice, purpurii cu corpul cilindric cu nu-
meroase filamente[24], grandani – nesuferitele animale un „cap
mare, cu urechi lungi şi înguste, ca două paie, cu dinţi ascuţiţi
H E L I O N #3-4 | 2014 |
şi un nas groaznic, cu trei nări”[25], libelungi (cu trimitere
străvezie către epopeea Cântecul nibelungilor) – creaturi stranii,
cu forme umanoide, aripi ca de libelulă şi o cuirasă groasă din
wolfram[26], policorni – animale care atacă creând câmpuri
electrostatice puternice, între care se produc descărcări[27],
kollodoci – păsări aiurite, cu penajul splendid[28] sau tyra-
nopteri – creaturi zburătoare cu înfăţişare (dar şi denumire)
înfricoşătoare[29] şi multe altele. Dintre plantele altor lumi
sau timpuri amintim: arborele sadral, ce emană o mireasma
ameţitoare[30], tufa cu frunze albăstrii arayak[31], iarba quiho
ce acoperă uriaşe întinderi de pământ sălbăticit[32] sau planta
parfumată cu flori carnivore loldilal[33].
Avansul tehnologic conduce inevitabil la apariţia unor
sumedenii de maşini, aparate, gadgeturi şi instrumente
care, bineînţeles, necesită o terminologie corespunzătoare.
Menţionăm doar câteva: telefuzorul – instrument care
administrează doritorilor imagini video sub forma unei per-
fuzii intravenoase[34], oniroscopul, inductorul de vise progra-
mate[35], ecramorul – ecranul pe care se proiectează spaţial
imagini din memorie[36], arheofonul, aparat care redă sunete
captate în obiecte vechi[37] sau irealutronul, dispozitivul care
permite pierderea contactului cu realitatea materială[38].
Din „recuzita standard” a SF-ului nu pot lipsi, bineînţeles,
armele: fie albe (tirapa – „mănunchiul compact de ţevi care se
desface cu o viteză fantastică către adversar”[39] sau lama
tăioasă de accun, metalul lichid care devine solid atunci când
este prins într-un câmp magnetic[40]), fie, mai ales, cele ener-
getice, cu nume sugestive (anergetizor[41], dezintersor[42], ter-
mexplozor[43]) sau pur şi simplu exotice – şiper[44], spaldă[45]
sau sagara[46]. Ieşit din tipare, inductabisalul, dispozitivul ce
„vizualizează abisurile inconştientului prin inducţie bioelec-
trica”, devine iniţial o armă psihică „de supunere în masă”,
dar, apoi, şi o „armă de distrugere în masă”[47]. Insolită este
şi vazia, o creatură care, atunci când este îmblânzită, devine o
armă nimicitoare datorită capacităţii sale a se hrăni cu energie
animală[48].
Materialele imaginare ale viitorului prisosesc şi ele. Iată
doar câteva denumiri: marinit, un material textil mimetic[49],
malgră, substanţa „uşoară, dură şi maleabilă”, din care se
puteau face „orice: clădiri şi drumuri, maşini şi statui”[50] sau
bral – materialul care se mulează pe corp „ca o bucată de ceară
moale, elastică şi rezistentă, în acelaşi timp”[51].
Multe alte noţiuni, care apar mai frecvent, pot fi grupate
în categorii bine conturate: băuturi (alomina – preparată din
plante marţiene[52], gagoya – licoarea răcoroasă şi amăruie cu
aspect de cerneală[53] sau elixirul euforic botezat zgromb[54]),
mijloace aeriene de transport (giroletă[55], tapivol[56],
vomb[57]), unităţi monetare (stili[58], nebuli[59], zumfi[60]),
unităţi de măsură (a distanţei – xir[61], a timpului – soal[62]
sau a energiei – trent[63]), particule elementare şi elemente
chimice recognoscibile după terminaţiile specifice -on şi, respec-
tiv -iu (stelon[64], tempion[65], psihotron[66], animoniu[67],
canisiu[68], thorpiu[69]) etc.
Din exemplele de mai sus se observă că marea majoritate
a cuvintelor inventate denumesc noţiuni concrete – fiinţe,
obiecte sau materii. Totuşi, ocazional se ivesc şi unele noţiuni
abstracte, dintre care spicuim: historimatica (o ştiinţă nouă
care, probabil, îmbină istoria cu matematica sau informatica)
[70], goth (o stare între viaţă şi moarte)[71] sau dhow (o formă
de artă care combină teatrul, electrohipnoza şi meditaţia
 alt e rnati v e
religioasă)[72].
Nu lipsesc nici creaţiile lexicale cu semnificaţii stranii
sau sonoritate insolită: bioplasma criogenizată denumită
galojven[73], combinele agricole complexe botezate romecla-
groane[74] sau boala psihică krut care se manifestă printr-o
puternică nostalgie faţă de locurile natale[75].
Gradul de explicitare al noilor cuvinte inventate variază
considerabil. În general, se disting două modele de lucru, core-
spunzând aproximativ la două perioade din istoria SF-ului, una
timpurie, şi una mai recentă.
Primul este modelul didactic, în care termenii noi introduşi
şi noţiunile aferente sunt explicate detaliat, direct în text, cu
definiţii ca de dicţionar, fie nemijlocit de către naratorul omni-
scient, fie prin intermediul unui personaj avizat şi documentat,
care-i explică doct altui personaj, bineînţeles ignorant, ales în
mod convenabil (omul neştiutor venit din trecut, reporterul
avid de informaţii sau străinul ajuns într-o lume nouă). Autorul
poate interveni, de asemenea, cu note explicative în subsolul
paginii, uneori cu specificaţia „noţiune fantastică”, practică
ieşită totuşi de mult din uz (ex. „valgan – un soi de marmură
(noţiune fantastică)”[76]). O soluţie alternativă, mai modernă,
mai elegantă şi care se integrează mai natural în substanţa
naraţiunii, constă în includerea unor citate din dicţionare, en-
ciclopedii sau tratate fictive, fie ca motto-uri, fie intercalate în
text:
„GERL,-Ă (s.m. şi f.), cei dintâi locuitori ai planetei Venus
(Gerl, în limba băştinaşilor), de la care îşi trag numele, par a fi,
alături de vechii marţieni (tazkali), primii oameni pe care evoluţia
speciilor i-a produs, cu un impresionant număr de milenii înaintea
pământenilor, în sistemul nostru solar.
Extras din Dicţionarul enciclopedic al lumilor
integrate, ediţia oficială, Upsala”[77]
Utilizarea de-a dreptul a unui glosar de termeni, la în-
ceputul sau finalul lucrării, e o altă variantă (adoptată, de pildă,
de Dan Doboş înBlestemul Abaţiei (2003)).
Al doilea model, pe care l-am putea numi natural sau
non-didactic, se caracterizează prin absenţa trăsăturilor de mai
sus. Cititorul nu mai dispune de lămuririle savante ale autorului
sau ale vreunui personaj, ci va fi nevoit să desluşească singur
sensul noului cuvânt, bazându-se pe alte elemente: structura
sa morfologică intrinsecă, indicii contextuale, scurte comentarii
sau aluzii întâmplătoare. Unul din adepţii acestui model este şi
Cristian Tudor Popescu: „Când se introduce în text un concept
insolit, un “obiect SF”, e de preferat ca definiţia lui să fie dedusă
operaţional de către cititor din diferitele contexte în care apare
termenul, şi nu explicată pe loc de un personaj altuia […] Pen-
tru universul imaginar, structura “obiectului” e normal să fie
banală şi trecută cu vederea.”[78]
Pe de altă parte, nu lipsesc cazurile când se ivesc cuvinte
al căror sens este doar bănuit sau al căror înţeles rămâne
complet opac („Înşirate lângă perete, [...] telfarul, câteva bri-
analde, o broncă, trusa de alestine [...].”[79] sau „Noii născuţi
ai generaţiilor abia scornite, neurolaxuri, locuinţe inteligente,
trapere, astrologi, replicanţi, electrobarzi, chmosere de buzu-
nar, precum şi binaroizi [...]”[80]). Aici ambiguitatea, obscurul
sunt căutate şi asumate, iar autorul mizează în special pe im-
pactul sonor al cuvintelor (funcţie conotativă maximă), sensul
propriu-zis contând mai puţin (funcţie denotativă minimă).
Se poate discuta şi despre o anumită „atitudine” pe care
o are autorul în raport cu creaţia sa lexicală. În general, cuvân-
tul nou e introdus în mod firesc, discret, ca şi cum ar fi vorba
de oricare alt cuvânt obişnuit al limbii române. Alteori, autorul
conştientizează că se află în faţa unui termen „intrus” şi simte
nevoie să-l marcheze într-un anume fel: fie îl ortografiază cu
majuscule sau italice, fie îl aşează între ghilimele, fie îl însoţeşte
de un determinant de tipul „aşa-zisul”, „aşa-numitul” ş. a. Nu
de puţine ori suntem martorii actului propriu-zis de naştere al
cuvântului („Oceninii – să-i numim astfel după planeta pe care
locuiesc”[81]). Izolat, asistăm chiar la reflecţii metalingvistice:
„Să le fi spus [oamenilor veniţi din stele] astroantropi? Sau alte
combinaţii elino-latine savante şi atât de inestetice...”[82].
Deşi pare evident că paternitatea unui nou cuvânt
aparţine autorului, nu este întotdeauna aşa. De pildă, Gh. Păun
dedică povestireaProtezozaurii (1983) „lui Radu Pintea, cel
care a pronunţat, se pare, pentru prima dată cuvântul ‘prot-
ezozaur’”. De asemenea, Gh. Săsărman recunoaşte pe blogul
său[83] că termenul urbogonie, din subtitlul Fals tratat de urbo-
gonie la volumul Cuadratura cercului(1975), a fost „scornit prin
analogie cu cosmogonie”, şi „i-l datorează lui Adrian Rogoz” şi
„ingeniozităţii lui verbale”. 41
În ce priveşte funcţiile inovaţiilor lexicale, cea mai
evidentă este aceea de umplere a unui „vid terminologic”,
născut din necesitatea de a denumi şi cuprinde realităţi noi –
lucruri, fenomene, procese etc. Dar, bineînţeles, cuvintele fac
mai mult decât atât. Nu numai că denumesc şi descriu concepte
noi, dar, tocmai prin existenţa lor, îşi asumă rolul fundamental
de a crea concepte şi lumi noi, facilitând astfel imersarea citito-
rului în realitatea fictivă. Totodată, pe lângă faptul că denotă
obiecte, sunt ele însăşi obiecte. Obiecte împrumutate dintr-un
posibil vocabular al viitorului. Astfel, ele conferă o notă de
autenticitate şi credibilitate – e extrem de plauzibil ca noile
realităţi imaginate să conţină cuvine noi, distinctive.
Prin simpla utilizare a unui cuvânt nou, necunoscut, citi-
torului i se induce un sentiment de înstrăinare, sentiment care
poate fi atenuat sau accentuat după caz. Dacă autorul doreşte
să producă cititorului o senzaţie de familiaritate, atunci va
folosi cuvinte cu structură uşor identificabilă şi sens limpede.
Din contră, dacă scopul autorului e să creeze o impresie de exo-
tism sau stranietate, cuvintele utilizate vor fi cât mai străine ca
formă şi înţeles. Funcţionalitatea va fi prin urmare sacrificată în
favoarea exotismului, şi există riscul ca prin abuz de neologisme
textul să devină greoi, criptic sau chiar impenetrabil. Acest
aspect a fost sesizat şi de Isaac Asimov şi Robert Silverberg,
care, într-o introducere „către cititor” la romanul lor Căderea
nopţii precizează: „V-am fi putut spune că unul dintre person-
ajele noastre s-a oprit să-şi lege quonglişii înainte de-a porni
într-o plimbare de zece vorki de-a lungul principalului gleebiş al
znoobului natal şi poate că totul ar fi părut cu mult mai exotic şi
cu adevărat extraterestru. Dar în acelaşi timp ar fi fost mai dificil
să înţelegeţi această carte, ceea ce nu părea util.”
În economia naraţiunii noile cuvinte şi noţiunile
corespunzătoare joacă roluri variate. Unele sunt esenţiale, au
valoare simbolică maximă şi se află în prim-planul acţiunii putând
da chiar titlul lucrării: Euthanatorul (un aparat menit torturării
condamnaţilor la moarte)[84], Lnaga (o ciupercă otrăvitoare a
cărei ingestie provoacă alterarea percepţiilor şi trăirea unor viz-
iuni ale trecutului)[85],Termotul (un monstru marin masiv)[86]
ş.a. Altele descriu realităţi mai mult sau mai puţin importante
pentru intriga şi desfăşurarea acţiunii. În schimb, multe noţiuni
au rol pur decorativ, exclusiv pentru a da „culoare locală” şi
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 alt e rnati v e
42
Florin Văcaru - Fiction character
a sugera exotismul unor lumi alterne, contribuind astfel la
crearea unei atmosfere aparte. De cele mai multe ori, astfel de
cuvinte ornamentale sunt de „unică folosinţă” şi, în consecinţă,
apar o singură dată în text – aşa-numitele hapax-uri.
Nu trebuie neglijat nici impactul umoristico-parodic pe
care îl pot produce, într-un context potrivit, invenţiile lexicale
exuberante. De pildă, în povestioara Muzeul, semnată de
Gheorghe Păun, ne sunt prezentate o colecţie întreagă de
obiecte nedefinite mai îndeaproape: „Institutul proiectează
tot ce produce industria oraşului, de la tolpimetre selam-
izate la linghişpire mecanice, de la bicuri pentru kalimere la
tilişbanghere pentru misui şi gorinvere.” (în CPSF nr. 473, 1990).
Caracterul ludic al unor inovaţii lexicale e vădit şi în romanul
parodic Argonautica (1980) al lui Mircea Opriţă: un tip avansat
de nave spaţiale se numesc superlongnave(superlumgalactonav
e în ediţia anterioară din 1970), un Mare Robot propovăduieşte
unirea cu robotinele, iar la un moment dat „de sus coboară ceva
cu gir la sfârşit: statogir, turbogir, plasmogir”.
Spre deosebire de literatura SF universală, care a consti-
tuit o sursă continuă de neologisme pentru limbajul general
(de pildă,robotică, terraformare sau cyberspaţiu) literatura de
anticipaţie românească nu a impus încă un termen nou în
lexicul comun. Cel mai apropiat de acest deziderat pare să fie
cronoplastia[87] („corectarea trecutului”), vocabula imaginată
de Victor Kernbach în anii ’60. Termenul a fost adoptat în
scrierile lor şi de alţi autori SF (de pildă Mihu Antim sau Gheo-
rghe Săsărman), iar ulterior a cunoscut un oarecare succes şi
în textele conexe SF-ului. Cornel Robu îşi exprimă preferinţa
pentru acest cuvânt şi îl apreciază „pentru laconismul şi mani-
abilitatea” sa, „pentru «plasticitatea» în sine a «cronoplastiei»”,
pentru „«cosmopolitismul» său semantic”, cât şi „pentru inteli-
gibilitatea internaţională a acestei formaţiuni lexicale”[88].
Inovaţia lexicală, un procedeu simplu şi facil în fond, se
dovedeşte a fi un instrument puternic şi versatil la îndemâna
autorilor de SF. Invenţia de cuvinte, fără a fi o caracteristică
definitorie a SF-ului, rămâne, totuşi, o constantă, contribuind
din plin la farmecul şi acelsense of wonder proprii literaturii de
anticipaţie.
H E L I O N #3-4 | 2014 |
Notă: un dicţionar al creaţilor lexicale din SF-ul românesc,
cuprinzând peste 900 de intrări cu definiţii şi citate, este di-
sponibil online la următoarea adresă:
http://jocuridecuvinte.ro/cuvinteSF-A.htm
Bibliografie suplimentară:
● Csicsery-Ronay, Istvan, Jr., „Fictive Neology”, în The
Seven Beauties of Science Fiction, Wesleyan University Press,
2008
● Ionică, Lucian, „Însemnări despre ideea S.F.”, în Alma-
nah Anticipaţia 1988.
● Niven, Larry, „The Words in Science Fiction”, în The Craft
of Science Fiction: A Symposium on Writing Science Fiction and
Science Fantasy, ed. Reginald Bretnor, Harper & Row, 1976.
● Spruiell, William C., „A Lack of Alien Verbs: Coinage
in Science Fiction”, în Linguistic Association of Canada and the
United States Forum; 23rd, 1997.=
● Stockwell, Peter, The Poetics of Science Fiction, Long-
man Pearson, Harlow, 2000.
● Stoichiţoiu-Ichim, Adriana, Creativitate lexicală în româ-
na actuală, Ed. Universităţii, Bucureşti, 2013.
● Westfahl, Gary, „Words of Wishdom: The Neologisms
of Science Fiction”, în Styles of Creation: Aesthetic Technique
and the Creation of Fictional Words, ed. George Slusser, Eric S.
Rabkin, University of Georgia Press, 1992.
● Westfahl, Gary. „The Words That Could Happen: Sci-
ence Fiction Neologisms and the Creation of Future Worlds”, în
Extrapolation34 (1993).
[1] Gheorghe Săsărman, Isprava androidului mut, în Hi-
mera (1979)
[2] Ion Hobana, Timp pentru dragoste, în Un fel de spaţiu
(1988)
[3] Romulus Bărbulescu şi George Anania, Şarpele blând
al infinitului (1977)
[4] Ioan Popa, Ultima întoarcere, în O planetă numită
anticipaţie (1985)
[5] Constantin Cozmiuc, Şopronul cu neristori, în Almanah
 alt e rnati v e
Anticipaţia 1990
[6] Horia Matei şi Florin Petrescu, Expediţia “Zero K”, în
CPSF nr. 166 (1961)
[7] Leonard Oprea, Moartea unui crimsingals, în Domenii
interzise (1984)
[8] Horia Matei, 0,5 la sută verital, în CPSF nr. 187 (1962)
[9] Liviu Radu, Singur pe Ormuza, în Singur pe Ormuza
(2011)
[10] Romulus Bărbulescu şi George Anania, Doando
(1965)
[11] Bogdan Ivan, Lumea ruaiiilor, în La orizont această
constelaţie (1990)
[12] I. M. Ştefan, Regăsirea lumii pierdute, în Naufragiaţii
(1973)
[13] Rodica Bretin, Ultimul gdar, în Avertisment pentru
liniştea planetei (1985)
[14] I. M. Ştefan, Lumina purpurie, în CPSF nr. 242 (1964)
[15] Oliviu Crâznic, Alberto, în Almanah Anticipaţia 2014
[16] Ruxandra Andrian, Arconax, în Almanahul România
literară 1987
[17] Ion Hobana, Tranzacţia, în Un fel de spaţiu (1988)
[18] I. M. Ştefan, P. G. 7 luptă contracronometru, în CPSF
nr. 407 (1971)
[19] Liviu Radu, Dincolo de barieră, în CPSF nr. 512 (1994)
[20] Marius Stătescu, Planeta uitată, în Alte întâmplări din
veacul XXI (1977)
[21] George Ceauşu, Ochiul de sticlă, în O planetă numită
anticipaţie (1985)
[22] Viorel Pîrligras, Între nasturi, în Avertisment pentru
liniştea planetei (1985)
[23] Cotizo Draia, Obsesie finală, în Helion nr. 2/1994
[24] Marcel Luca, Dresorul de brygi, în Helion nr. 4/1987
[25] Bogdan Rusu, Pasărea de cuarţ, în Almanah Anticipaţia
1987
[26] Mihail Grămescu, Cântecul libelungilor, în O planetă
numită anticipaţie (1985)
[27] Dan Doboş, Blestemul Abaţiei (2003)
[28] Cristian Tudor Popescu, Galla, în Planetarium (1987)
[29] Ovidiu Petcu, Aceeaşi istorie, în Almanah Estival Sci-
ence Fiction 2007
[30] Rodica Bretin, Valea, în Efect holografic (1985)
[31] Viorel Pîrligras, Fantastica lume a lui Cristobald, în
Almanah Anticipaţia 1987
[32] Mihail Grămescu, Phreeria (1991)
[33] Ana-Veronica Mircea, Floarea de loldilal, în vol. Floarea
de loldilal (2012)
[34] George Ceauşu, Om tunzând iarba binară în ograda
noastră digitală, în CPSF nr. 556-557 (1998)
[35] Alexandru Ungureanu, Ne vom întoarce pe Herbwue,
în Almanah Anticipaţia 1987
[36] Camil Baciu, Iubirile cavalerului, în Planeta cubică
(1964)
[37] Ion Hobana, Glasul trecutului, în CPSF nr. 215 (1963)
[38] Leonard Oprea, Moartea unui crimsingals, în Domenii
interzise (1984)
[39] Alexandru Ungureanu, Artele marţiale moderne, în
Almanah Anticipaţia 1985
[40] Dan Doboş, Abaţia (2002)
[41] Tiberiu Mihai, Şoimii oglindă, în CPSF nr. 568 (2004)
[42] Felix Moroşan, Contact letal, în Almanah Science Fic-
tion 2008
[43] Ovidiu Petcu, Aceeaşi istorie, în Almanah Estival Sci-
ence Fiction 2007
[44] Mihail Grămescu, Monumentul eroului etern, în CPSF
nr. 498 (1993)
[45] Mihail Grămescu, Nike, în Avertisment pentru liniştea
planetei (1985)
[46] Rodica Bretin, Noaptea Sanyasinilor, în Efect ho-
lografic (1985)
[47] Leonard Oprea, Colonia, în Almanah Anticipaţia 1983
[48] Tiberiu Mihai, Linia, în Almanah SF Solaris (2003)
[49] Horia Aramă, Spirala vie, în CPSF nr. 257-258 (1965)
[50] Cristian Tudor Popescu, Kumbria, în Planetarium
(1987)
[51] Ion Hobana, Marele business, în Oameni şi stele
(1963)
[52] I. M. Ştefan, Lumina purpurie, în CPSF nr. 239 (1964)
[53] Leonida Neamţu, Miraje pe Mările Sudului, în Blondul
împotriva umbrei sale (1973) 43
[54] Adrian Rogoz, Preţul secant al genunii (1974)
[55] Gheorghe Păun, Ancheta fără sfârşit, în Almanah
Anticipaţia 1987
[56] Leonard Oprea, Domenii interzise, în Domenii inter-
zise (1984)
[57] Ion Hobana, Tranzacţia, în Un fel de spaţiu (1988)
[58] Mihnea Columbeanu, Eternul purgatoriu, în Almanah
Anticipaţia 1988
[59] Val Antim, Sufletele nu se înalţă la cer, în CPSF nr. 556-
557 (1998)
[60] Ştefan Tita, De vânzare Paradisul, în CPSF nr. 216
(1963)
[61] Viorica Huber, Taina Sfinxului de pe Marte (1967)
[62] Romulus Bărbulescu şi George Anania, Doando
(1965)
[63] Alexandru Ungureanu, Scrisoare din Hipercubul 14, în
O antologie a literaturii de anticipaţie româneşti (1983)
[64] Gheorghe Păun, Jungla finală, în Sfera paralelă
(1984)
[65] Liviu Radu, Nici un paradox, în Almanah Anticipaţia
1996
[66] Cornel Omescu, Iute ca gândul, în O antologie a litera-
turii de anticipaţie româneşti (1983)
[67] George Nestor, Castelul singuratic, în CPSF nr. 395
(1971)
[68] Ovid S. Crohmălniceanu, Alte istorii insolite (1986)
[69] Mircea Opriţă, O floare pentru căpitan, în Semnul
licornului (1980)
[70] Mihail Grămescu, Phreeria (1991)
[71] valANTim, Trei asasinate, cinci dimensiuni, apoi APTE-
RO, în Almanah Anticipaţia 1996
[72] Cotizo Draia, Obsesie finală, în Helion nr. 2/1994
[73] Val Antim, Sufletele nu se înalţă la cer, în CPSF nr. 558-
559 (1998)
[74] Leonard Oprea, Colonia, în Almanah Anticipaţia 1983
[75] Dănuţ Ungureanu, Din nou acasă, în Almanah
Anticipaţia 1989
[76] Virgil Gheorghiu, Ultimii Cobolzi, în CPSF nr. 367
(1970)
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 alt e rnati v e
[77] Vladimir Colin, Babel (1978)
[78] C. T. Popescu, Securiştii viitorului, în CPSF nr. 490
(1992)
[79] Mihnea Columbeanu, * * * , în Almanah Science Fic-
tion 2007
[80] Dănuţ Ungureanu, Isidor îşi asumă riscul, în Cronici
microelectronice (1990)
[81] Radu Nor şi I.M. Ştefan, Robinsoni pe planeta ocean-
elor (1958)
[82] Cecilia Dudu, Scarabeul lui Raşid (1967)
Alexandru Maniu
44
Carisma: La granița
dintre politic și
religios în Dune
Probabil toți amatorii de science fiction au ci-
tit la un moment dat Dune, însă câți dintre ei și-au
pus următoarea întrebare: are cartea un final fericit?
Firește, după vârtejul de idei cu care cititorul se
întâlnește și se ia la trântă în toate compartimen-
tele ființei sale, o astfel de întrebare pare ridicol de
simplă și nesemnificativă. De la începutul și până
la sfârșitul romanului suntem cu toții umbrele lui
Paul Atreides, și, asemenea loialilor săi camarazi,
am fi gata să ne punem viața în joc, pentru a-l ajuta
să-și ducă planul la îndeplinire. Laolaltă suntem
seduși de carisma acestui tânăr excepțional, sau,
mai degrabă, de felul extrem de inteligent în care
Herbert, ca un director de campanie electorală,
construiește imaginea lui pentru public. Cu toții
cădem în capcana lui Herbert și cu toții, ajunși
la final, gâfâind în sala tronului imperial, după o
călătorie lungă și anevoioasă pe spinarea unui
vierme gigantic, așteptăm nerăbdători împlinirea
ursitei: Feyd Rautha Harkonnen, și el un tânăr cu
potențial de lider însă cu priză doar la un segment
redus al populației, zdrobit din toate punctele de
vedere de adversarul său, ce se bucură de o mult mai
mare trecere în rândul populației rurale.
Ce ne deosebește însă de masele de suporteri
H E L I O N #3-4 | 2014 |
[83] www.gheorghe-sasarman.eu/Text/Privire.htm
[84] Dan. D. Farcaş, Euthanatorul, în CPSF nr. 533 (1996)
[85] Vladimir Colin, Lnaga, în O antologie a literaturii de
anticipaţie româneşti (1983)
[86] Petrică Sîrbu şi Ştefan Ghidoveanu, Termotul, în CPSF
nr. 482 (1991)
[87] Victor Kernbach, Un derbedeu în cronospaţiu, în Pov-
estiri ciudate (1967)
[88] Cornel Robu, Scriitori români de science-fiction, Casa
cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008
fremeni, e știința faptului că Paul a fost nevoit să
ia o decizie teribil de dificilă, cu-atât mai mult cu
cât în mintea sa sastisită de mirodenie se împletesc
liniile viitorului: să îmbrace haina mântuitorului,
croită pentru el (sau pentru cineva aidoma lui)
de o organizație cu interese ascunse și deci să
dezlănțuie furia oarbă a maselor, sau să pună pece-
tea prăbușirii casei sale. Viața alege viață. Paul
trăiește, și religia născută din mitul țesut în jurul
său aruncă întreaga umanitate în ghearele războ-
iului sfânt. Pentru a înțelege exact tema propusă,
precum și intențiile originare ale lui Herbert,
trebuie să avem mereu în vedere următorul aspect:
Paul Atreides, cunoscut drept Muad’Dib, șoarecele
deșertului, Lisan al Gaib, Vocea dintr-o altă lume,
Usul, și Kwisatz Haderach, cel ce vede viitorul și
trecutul, e incapabil să oprească masacrul pornit
în numele său. E conștient de acest lucru, înainte
chiar ca masacrele să aibă loc. Cultul închinat indivi-
dului depășește întru totul individul și dezvoltă o
viață proprie, independentă de persoana reală. Aici
regăsim poate cea mai dură critică adusă de Her-
bert religiei organizate, în speță religiei de factură
iudeo-creștină.
Însă nu e nicidecum o critică nouă. Încă din
 alt e rnati v e

secolul al III-lea înaintea erei noastre, Euhemer carisma își arată limitele. Însă impactul de scurtă
din Mesene propunea o versiune originală de teo- durată, atunci când toate condițiile sunt întrunite,
gonie, care astăzi îi poartă numele. Euhemerismul poate fi devastator. Într-o explozie ce amintește
susține că toți zeii au fost la origine cârmuitori de expansiunea islamului în secolele 7-8, purtând
umani, înălțați la rang divin de către popor, din numele profetului prin cele mai îndepărtate colțuri
recunoștință pentru binele adus omenirii. Ceea ce ale galaxiei, fremenii comit un genocid nemaiîntâl-
ne arată că încă din cele mai vechi timpuri, adulația nit până atunci în istoria umanității. Prin primele
putea coexista bine mersi cu scepticismul. capitole ale Mântuitorului Dunei, Paul Muad’Dib
Înclinația pe care autori de SF precum Asi- meditează la Jihadul dezlănțuit de batalioanele sale
mov sau Herbert au avut-o pentru istorie și psiho/ fanatice, și se compară ironic cu Stalin și Hitler,
sociologie s-a transpus la nivel literar în născocirea ale căror realizări luate împreună nu se apropie nici
unor organizații sau ordine gândite parcă după pe departe de cifrele războiului sfânt pornit de pe
chipul și asemănarea creatorilor. Psihoistoria duce Arrakis. Până în acea clipă, aproximativ 11 miliarde
în Fundația la apariția Enciclopediștilor, a că- de morți.
ror scop aparent e păstrarea tezaurului cultural al Nu ne miră atunci că de la moartea Chaniei și
umanității, dar al căror scop real se dovedește a fi până la propria-i trecere în neființă, Paul Atreides
reunificarea politică a imperiului. pornește un război solitar împotriva propriului său
La fel, Bene Gesseritul, care pare să aibă o mit, care a înflorit odată cu ascensiunea sa pe tronul
fișă a postului mult mai lungă și mai ezoterică, galactic. Demistificarea totală se produce odată cu
urmărește până la urmă o agendă politică. Paul metamorfoza și preluarea puterii de către fiul său, 45
descoperă acest țel bine tăinuit al „vrăjitoarelor” Leto II, care însă își îmbrățișează preștiința
încă de la prima întâlnire cu Maica Superioară Ga- și devine el însuși un zeu multimilenar pentru
ius Hellen Mohyam, dovedindu-și precocitatea și umanitatea rătăcită, prin simbioza cu viermii de
inteligența ieșită din comun. Și într-adevăr, citind nisip. Dotat cu preștiință și viață nespus de
întregul ciclu Dune, deducem că formele de organi- lungă, Împăratul Zeu reușește să controleze toate
zare socială și politică cu care ne întâlnim în primul acele pulsiuni inconștiente ale umanității, ce pot
volum, (un soi de feudalism galactic) sunt și ele un duce la autodistrugere, și instaurează așa numita
experiment pus la cale de forțe care acționează Potecă de Aur, un soi de final al istoriei, după cum ar
din umbră. Nu întâmplător, Bene Gesseritul e lian- fi spus Francis Fukuyama.
tul operei lui Herbert și fără îndoială cea mai du-
rabilă dintre organizațiile din universul Dune. Lor
le atribuim fabricarea miturilor și condiționarea
populațiilor pe diferite planete cu civilizații îna-
poiate, pentru care manifestă un dispreț suveran.
Umanul se testează cu gom jabbarul, și numai spe-
cimenul care nu reacționează după cum îi dictează
impulsurile, ci se ridică deasupra imediatului, poate
fi numit om.
Revenind la ideea de carismă, autocratul caris-
matic, numit în secolul al XX-lea dictator sau tiran de
către opozanți, genial cârmaci și părinte al popoa-
relor de către susținători, trăiește din mitul creat
de propriul aparat de propagandă, impus de propriul
aparat represiv. Memoria colectivă de lungă durată
respinge efemeritatea mitului impus cu forța și,
după moartea autocratului, se întoarce la vechile cu-
tume. (Ca o scurtă paranteză, în Rusia anului 2014,
după mai bine de 70 de ani de comunism și alți 20
de ani de haos controlat, se observă o tendință de în-
toarcere către valorile naționalism-ortodoxismului
din timpul domniei lui Nicolae al II-lea Romanov, el
însuși un personaj cu ambiții mesianice.)
Herbert însă, sau mai degrabă Bene Gesseritul,
operează pe întinderi de spațiu și de timp colosale,
la o scară nemaiîntâlnită în istoria umanității, și
cu mult mai mult succes. Îndelungata domnie a lui
Leto al II-lea, împăratul-zeu al Dunei, se dovedește
a fi o scurtă, dar importantă, sincopă în planurile de
lungă durată ale Bene Gesseritului. Pe termen lung, Diana Daminescu - Galactic jewels
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 MmEeRridian
I D I A N Ssf
. F.

eduardo vaquerizo

locuieŞte-ma Şi
46
timpul sa ma înghete
,
EDUARDO VAQUERIZO (n. 1967) este un autor spaniol important, povestirile şi romanele lui fiind aşezate între
graniţele literaturii science-fiction, fantasy şi horror.
Cea mai mare parte a operei sale este legată, ca formă şi stil, de literatura ştiinţifico-fantastică de după NEW
WAVE. Cele mai importante cărţi semnate de VAQUERIZO sunt ucronia DANZA DE TINEBLAS (DANS AL ÎNTUNERICULUI,
2005), dar, mai ales, LA ULTIMA NOCHE DE HIPATIA (ULTIMA NOAPTE A HIPATIEI, 2009), a cărei anexă a fost adaptată ca o
naraţiune independentă de către autor pentru revistele Helion şi Helion Online.
Redacţia Helion salută cu multă bucurie acest început de colaborare cu un nou autor spaniol, graţie diligenţelor
constante întreprinse de MARIANO MARTIN RODRIGUEZ, căruia îi mulţumim călduros şi pe acestă cale.

Amar precum viața
Tăietura unui iatagan incandescent despărțea
deșertul de cer. Cuprindeam cu privirea serenitatea nisi-
pului infinit și știam că, totodată, contemplam peisajele
pustiite ce locuiau în sufletul meu, spații netede fără mai
multe variații decât pantele dunelor, fără mai mult condi-
ment decât vântul răcoros al apusului. Calmul deșertului
mă satisfăcea mai mult decât săruturile oricărei femei,
plăcerea cunoașterii sau pasiunea războiului. Alesesem și
o făcusem bine.
Coborâi de pe dună când cerul se contamina deja cu
profundul indigo al nopții. Din oază dispăruse verdeața
strălucitoare. Palmierii se convertiseră într-o masă
obscură iluminată dinăuntru de lumina călduroasa a
focurilor. Mersei într-acolo ascultând urletele cămilelor
așezându-se una lângă alta și țipetele copiiilor jucându-se
înainte de cină. Aerul mă ajungea plin de mireasma densă
și dulceagă a bălegarului folosit ca și combustibil. Curând
se va prăji pâinea, vom bea lapte de capră și mai târziu,
când stelele se vor fi multiplicat pe cer, vocile bărbaților
vor spune povestiri vechi însoțite de trosnetul focului și
ciuruitul ceaiului. Se va repeta, ca și în multe alte zile,
esența unei vieți sculptate de vânt și nisip, o viață pe care
o simțeam deja a mea. Devenisem unul dintre aceia care
priveau deșert, beau deșert, mâncau deșert și poate chiar
visau cu un deșert interminabil de nisipuri aurii în care să
se învăluie și să doarmă pentru eternitate.
Trecerea timpului, ca și multe alte lucruri, nu mai
avea niciun sens pentru mine. Nu mai era săgeata dreaptă
ce trecea rapid de la trecut la viitor. Acum orele și zilele se
mișcau în meandre liniștite, spirale, bucle, acumulând la
malurile lor o succesiune de amintiri vage: nașterea acelui
copil care acum este un bărbat; întâmplarea când cei al
lui Quarsh ne-au furat zece cămile; tresărirea djinnului
fluturând spada sa de fulger; piatra neagră, acolo în Meca,
păzitoarea tuturor îngerilor și demonilor; multele războa-
ie, răzbunări și delicte ce traversează deșertul călare pe
cămile, totul făcea parte dintr-un prezent interminabil
ce se concretiza în acea noapte în care timpul, trecutul,
viitorul, avea din nou sens, era din nou important.
Când toți erau deja în corturile lor, dormind sau
iubindu-și nevestele, stăteam încă lângă foc contemplând
mișcarea stelelor dincolo de umbrele dese ale palmieri-
lor. Imediat ce văzui strălucind pe Sirius în orizont, îmi
luai rămas bun de la Aminah și micul Abu, care dormea
îmbrățișat de ea, și, acoperindu-mă cu ceva mai gros, mă
apropiai de țarcul cămilelor. Îl salutai pe Ahmed în timp ce
trezeam una dintre bestile sale încăpățânate și potriveam
în desagi o încărcătură de lemne. Încercai ca animalul să
nu facă prea multă gălăgie; chiar și așa, se fâțăi și protestă
că trebuia să iasă din oază pe timpul nopții.
—Ahmed, mă voi întoarce înainte de răsărit.
Paznicul consimți în liniște. Cu greu distingeam mai
mult decât silueta sa. Mă gândi câteva momente la cum
acea plimbare nocturnă va fi subiect de discuție. Ulterior
voi explica că aveam nevoie să vorbesc cu djinnii pentru
a-mi purifica sufletul de demonii memoriei. Într-un anu-
mit mod era adevărat, dar era de asemenea o manipulare,

H E L I O N #3-4 | 2014 |
 M E R I D I A N S . F.
nașterea unei alte legende, altă amprentă, altă modificare
inevitabilă.
Imediat ce lăsai în urmă Oaza, luai taucronul ce îmi
atârna la gât de un lanț gros și îl arătai nopții. Îl ținui culcat
deasupra palmei lăsând ca lumina stelelor să se reflecte pe
suprafața sa argintie. Se învârtiră cadrane, se deschiseră
lentile minuscule; mașinăria căută stele pentru a putea
calcula coordonatele exacte ale situației mele. După puțin
timp apăru o săgeată fluorescentă pe suprafața metalică.
Indicatorul se învârtea după cum se mișca cămila și părea
că se îndreaptă mereu către un punct în orizont. Timp de
o oră, îmi ghidai cămila în acea direcție până ce săgeata
se transformă într-un cerc de lumină intermitentă. Acela
era locul.
Cămila se cuibări de îndată căutând căldura care
încă ieșea din nisip. Era deja frig. Descărcai lemnele și
aprinsei un foc. Adusesem într-o săculeț de piele de capră
ceainicele, ceaiul verde, zahărul și menta. Începui ritualul:
în primul ceainic pusei frunzele de ceai, le spălai și păstrai
apa murdară pentru cămilă. Imediat ce apa se încălzi,
o turnai în ceainic și o lăsai la infuzat. Dulcile miresme
emanau cu delicatețe, impunându-se mirosului lemnului
arzând. Taucronul începu să vibreze pe piept. Aproape că
sosi momentul. Pregăti al doilea ceainic cu zahăr și vărsai
în el conținutul celuilalt. Luai frumoasele pahare de cupru
decorate cu pietre semiprețioase și le așezai în ordine pe o
mică rogojină. Prima rundă era pregătită și papilele mele
anticipau deja gustul intens și obscur.
Mă uitai în sus. Din cer ploua lumină în formă de
ace luminoase nedureroase care se înfingeau acolo unde
nu plouă niciodată, unde ochii lumii abia ajung și totul
aparține obscurității eului. În acel loc asfixiant și închis
unde înainte existau incendii dureroase, se calmaseră
până și amintirile cele mai sângeroase, dureroasele am-
prente ale lumii pe care o lăsasem în urmă. Amărăciunea,
totuși, continua lângă mine, ca și câinele bătrân și fidel
care nu te părăsește niciodată. Oamenii deșertului spun
că prima rundă de ceai este amară precum viața.
Fără vreun sunet care să-l trădeze, Juan merse până
la cercul de lumină al focului. Mă salută cu mâna și se
așeză în dreapta mea. În liniște, turnai un pahar de ceai
și îl trecui dintr-un pahar în altul până completai rândul,
după cum era obiceiul. Îi indicai cu un gest să se servească
și imediat îmi turnai altul în același mod. Îi privi ținuta:
palton negru, pantaloni largi, cizme și cravată lată. El mă
obsevă cu aceeași lipsă de recunoaștere până când un
zâmbet larg îi înflori sub mustață.
—Nu ne-am mai adunat de o perioadă îndelungată.
—Perioadă îndelungată fără probleme.
Rămaserăm tăcuți pentru o moment îndelungat
sorbind puțin câte puțin din ceai, lăsând lichidul fierbinte
să ne încălzească stomacul.
—Beduinii spun că deșertul e totul. Nu există viață
și moarte, nici dragoste sau ură, amprentele omului le
șterge vântul timpului și rămâne doar nisipul fără limite,
fără martori.
—Cuvinte înțelepte. Acolo în Paris ar suna superfici-
ale, goale. Aici răsună puternice.
—Nu există locuri diferite, totul este un deșert.
Juan mă privi cu o expresie între tristă și cordială.
Își aranjă paltonul și consultă ora la ceasul de buzunar pe
care îl folosea pentru camuflarea taucronului. Apoi bău
dintr-o sticluță de buzunar lăsând să se aștearnă liniștea.
Nu existau cuvinte între noi, puțul prieteniei se secase. Au
existat odată, într-un timp atât de îndepărtat încât părea
că nu se întâmplase niciodată.
Încet, cercul din jurul focului se completă. Siluete
tăcute ieșiră din întuneric și se așezară în timp ce eu le
serveam cu ceai. Cu greu lumina gălbuie a focului ajungea
să dezvăluie trăsături încordate, incomode și timide. În
alte ocazii ne-am fi salutat cu veselie, dar rămânea puțin
în noi din ceea ce am fost odată.
Ultimul sosit fu Toshiro. Se apropie de foc și se așeză
pe vine fâcând să zornăie armura sa de plăcuțe de metal
și piele. Din profunzimea gestului său îmi fu greu să re-
cunosc micul profesor californian: avea pielea mult mai
închisă și o expresie de duritate, o strălucire diferită în
ochi; anunța că schimbarea fusese profundă. Cu aceeași
usurință cu care alunecă nisipul peste o dună, mintea mea
citi amintirea adunării din Scoția. Eram mai mulți atunci, 47
multe minți privilegiate unite într-un singur proiect, o
singură iluzie care strălucea, ca și tăișul unei lame, peste
obscuritatea vieților noastre.
Toshiro vorbi într-o engleză anchilozată de nefolo-
sire.
—Știți că, dacă v-am convocat, nu a fost din plăcere.
Vrem să fim deja ca și privigetoarea care cântă fără a se
preocupa de ieri sau de mâine, dar, în realitate aparținem
drumului acvilei, care din cer ghicește ceea ce se va în-
tâmpla și ceea ce s-a întâmplat. Toți acești ani nu au fost
fără conflict.
Ne foirăm în locurile noastre. Acea noapte, în Scoția,
fuseserăm treizeci. Doar șapte se așezau în jurul focului.
O întrezări, printre flăcări, pe Marta învelită în manta gri
care ascundea inul tunicii sale grecești. Shawn, în dreapta
sa, părea protejată de un țesut foarte lejer și ușor reflec-
torizant. Din Susana, ghemuită în întuneric, nu ghiceam
mai mult decât o siluetă acoperită de piei. Lângă ea, Gre-
gor, atât de ursuz și incomod ca întotdeauna, îmbrățișa
o pușcă grea de vânătoare cu ușorul gest al obișnuinței.
Continuă vocea lui Toshiro, guturală și reținută.
—Ieri, aveam o întâlnire cu Shogunul în castelul din
Edo. În spațiul cuprins între două bătăi de inimă nu mai
exista castel, Shogunul nu mai era, nu mai existau camere
de lemn împodobite cu lampioane, nici gheișe cântând la
koto, ci doar cabane rudimentare, urâte și aglomerate. Se
impunea mirosul dens al umanității îngrămădite înlocu-
ind parfumul cireșului în floare. Totul se schimbase.
--Nu e prima dată când se întâmplă. –Spusei conti-
nuând să privesc focul.
--De data asta este diferit, mai rău, mai ciudat ... este
ca și cum oamenii ar fi blestemați și și-ar fi pierdut spiritul
pentru a se converti în propriile fantasme. Toată Japonia
s-a transformat într-un azil de proști băloși și fără onoare.
Zi după zi, mulțimi mari ară pământul cu mâinile, plan-
tează orez și îl îngrijesc fără unelte sau tehnică. Nimeni
nu cântă, nici nu admiră frunzele piersicului căzând
toamna, nici nu se oprește când vede ieșind soarele de
după muntele Fuji. Doar mănâncă, lucrează, copulează și
produc mari armate de țărani murdari identici într-u to-
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 M E R I D I A N S . F.
tul părinților lor, fără orgoliu, fără istorie, fără frumusețe
sau scop. Cu greu își amintesc, cu greu știu să se îmbrace,
nu există noblețe sau respect pentru strămoși, nu conduce
Shogunul în Edo nici Mikado în Kyoto, pictura sumi-e nu
se practică și rămâne doar o specie de comunism neînde-
mânatic, un anarhism fără obiective, orb, animalic, fără
artă, fără filosofie, limbaj sau industrie.
Timpul meu era aproape contemporan cu cel al lui
Toshiro, era greu ca acțiunile mele să-l fi afectat. Toate
privirile se întoarseră către cei care stăteau mai în spa-
te. Susana se ridică făcând un gest distras către stele și
aranjându-și manta de piele peste umeri. Înaltă și zveltă,
cu o piele foarte albă, era perfecta matriarhă rituală, o
preoteasă a marii luni practicând în cel mai ascuns loc al
vreunei păduri din Anglia preromană.
Chiar dacă juraserăm să nu judecăm deciziile
celorlalți, de fiecare dată cînd ne adunam mă întrebam
ce dorințe întunecate urmăream în călătoriile noastre.
Puteam să-l înțeleg pe Toshiro și stricta sa morală de
48 samurai, pe Marta și a ei căutare a clasicilor, pe Shawn
trăindu-și utopia științifică la sfârșitul secolului XXI, dar
îmi era greu să mă identific cu Juan, consumând nebunește
epocă după epocă, pe Susana, transformată într-o zeitate
păgână, sau pe Gregor, fugind de tot ceea ce s-ar putea
considera uman până într-un timp în care specia noastră
nici măcar nu exista.
Susana vorbi încet într-o engleză deformată de un
accent pe care nu-l auzisem niciodată înainte.
—Este evident că nu putem exclude nimic, dar nu
îmi aduc aminte de niciun moment de discronie, nici cel
mai mărunt. Știți deja că este nevoie de ceva realmente
important pentru a putea altera linea principală.
—Nu știm multe despre cum funcționează. Câte-
odată o discronie mică produce influențe foarte mari, și
alteori marile intruziuni abia au efect.—
Vorbise Shawn, mică, blondă și cu trăsături delica-
te, singurul om de știință ce rămânea din grupul inițial.
După tăcerea ei rămaseră ecourile cuvintelor pe care nu
le spusese, tocmai cele pe care le-ar fi pronunțat doctorul
Stewart. În multe ocazii ne lipsise mintea sa, capabilă
să desfășoare întreaga teorie și practică temporală. Unii
încă aveau dubii, credeau că puteau să-l vadă apărând
subit în vreo adunare în orice moment. Eu credeam că,
după saltul său în viitorul îndepărtat, rămăsese definitiv
separat de noi din cauza vreunei probleme cronologice de
neconceput.
Timp de câteva secunde se auzi doar trosnetul focu-
lui. Nu folosea la nimic creșterea demoralizării păstrând
acea liniște ce devora cuvintele, astfel încât vorbi cu voce
puternică, dorind să sfărâm frica, care, ca și gheața crudă,
îngheța deja privirile noastre.
—Știm deja ce trebuie făcut.
Cum se întâmplă de obicei, spunerea lucrurilor pe
nume are întotdeauna virtutea de a calma incertitudinea.
Toți aprobară în liniște în timp ce preparam mai mult
ceai. Chiar dacă nu o vor spune niciodată, îmi mulțumeau
că preluasem din nou conducerea.
Umplui din nou ceainicul cu apă caldă. Apa aproape
fiartă se făcu din nou închisă la contactul cu frunzele de
ceai. Cea de-a doua rundă nu este amară, predominând
H E L I O N #3-4 | 2014 |
mai mult gustul zahărului decât cel al infuziei. Oamenii
deșertului spun că gustul său este dulce precum dragos-
tea.
Dragostea, acel vechi venin, gândi în timp ce văr-
sam din nou ceaiul peste ceainicul pe care îl umplusem
din nou cu zahăr. Câțiva ani în urmă, din cauza proastei
nebunii amoroase a lui Juan, Rimbaud nu ajunsese să se
relaționeze cu Verlaine. Acea mică intervenție schimbase
atât de multe lucruri de-a lungul secolului XX încât, că-
lătorind acolo, cu greu recunoscusem aspectul lumii. În
nicio altă discronie din multele pe care le-am trăit, îmi fu
atât de frică că rădăcina noastră temporală va fi tăiată și
tunelul taucronic închis brusc.
În timp ce Toshiro sorbea ceai și mă privea, simți
aceeași frică, aceeași neliniște ca și cealaltă dată. Era
o senzație înăbușitoare care îmi creștea în piept ca și o
iederă de cârcei înghețati. Țesători ai timpului, ucenici de
vrăjitor, în realitate lucram cot la cot cu Ursitoarele cum-
pătate, bătrîne și înțelepte cărora nu le-a păsat niciodată
câtuși de puțin de oamenii.
Îmi ridicai capul înspre cer, Sirius cobora deja în
orizont. Simplitatea deșertului îmi cuprinse din nou ini-
ma. Știam că, în curând, vânturi de schimbare vor suflla
între acele dune anonime. Demonii furioși ai istoriei vor
calări neîndurători într-un conflict ce va devora secolele ce
vin. Dar eu îmi găsisem acolo casa și, chiar dacă fizicienii
spuneau că observatorul întotdeauna perturbă obiectul
contemplării, m-aș limita să văd cum se vor întâmpla
lucrurile, cum angrenajele gigantice ce consumă suflete și
imperii vor avansa încă o dată.
Din nou fusei eu cel care lua inițiativa.
—Cine merge de această dată?
Nimeni nu răspunse întrebării. Apropiai vasul cu
apă de foc pentru a se mai încălzi puțin. Mă așezai din
nou și o privi cu calm, suferea și eu știam de ce. Ea nu
cultiva deșertul în interiorul său, era în întregime focul și
vegetația care arde în incendiul pasiunii ascunse. Pentru ea
mașinăria timpului ducea inevitabil la o tragică dimineață
în Alexandria. Nu m-ar fi mirat o încercare de a schimba
istoria, de a altera oroarea pe care trebuia să o trăiască
cu toate că ar putea fi fatală pentru tunel. Privirea sa era
tristă și serenă. Nu, Marta nu ar face niciodată nimic ce
ne-ar putea pune în pericol.
Mă ridicai, sătul de liniște.
—Vom merge Toshiro și cu mine.
Nimeni nu ripostă. Încă o dată va trebui să-i aban-
donez pe copil și mama sa pentru ceva timp.
Totul era stabilit, încetul cu încetul plecară toți. Au
fost câteva încercări de conversație, dar nu mai existau
persoanele care au fost prieteni și contemporani. Am
rămas Toshiro și cu mine lângă focul moribund, față în
față. Încet vărsai din nou apa caldă peste frunzele de ceai.
Așteptai câteva minute, îl servi pe Toshiro și apoi pe mine.
Mă gândi mereu, fără întrerupere, că în deșert se zice des-
pre ultima rundă că e ușoară precum moartea.
Dulce precum dragostea
Satul era doar o redută de spațiu furat unei imensități
vegetale, lemn făcut grămadă până la construirea de co-
libe mizere, noroi pentru casele mai rezistente și piatră
 M E R I D I A N S . F.
pentru mica garnizoană. Nu lipsea culoarea în sariurile de
mătase și, la intersecțiile străzilor, idolii pictați în porto-
caliu și împodobiți cu ofrande florale. Copiii, la fel ca în
toate epocile, fugeau, zbierau, se jucau eschivând băltoace
puturoase și grămezi de excremente adunate impudic la
colțurile caselor. India secolului șase înainte de Christos
nu era foarte diferită de cea pe care am cunoscut-o în
timpul meu.
De îndată mă deranjă acea scriere obositoare, fili-
granul de aur gravat peste carne brunetă, corpuri slabe
și arămii, zâmbete expresive, ochi foarte negri și păr
unsuros; brahmani impecabili, petice purtate la șolduri și
sariuri, senzuale burice inelate, coșuri pe cap. Mă încon-
jura și asfixia un mozaic complicat de caste și obiceiuri
țesut de vegetație copleșitoare și căldură lipicioasă, ca și
de umiditatea transpirată a altuia. O ceață de confuzie și
exces care mă făcea să-i duc dorul simplității îmbătătoare
a scrierii unui singur rând despărțind cerul de deșert.
Sakiamuni se plimba pe străzile din Bodh Gaya
în ziua lunii noi a Veshaka, mai a anului 523 înainte de
Christos după cum indica taucronul meu. Avea treizeci
și cinci de ani dar părea de mult mai mulți: pielea foarte
închisă, barba populată, membrele slabe, ochii foarte
deschiși, transparenți către lume, erau toate atributele
Gianni Lința - Fiction character rose
acelei vârste indefinite pe care o văzusem de atâtea ori la
oamenii consumați de o obsesie arzătoare. Nu simți nimic
special când îl privi. Învățasem că marile întâmplări nu
sunt semnalate de ceruri sângerânde. Zilele sfinte, dățile
magice, sunt exact la fel ca oricare altele. În acea după-
masă, Sakiamuni, zis și Sidarta, va ajunge la nirvana, se
va converti în primul Buda, originea unei religii ce se va
extinde pe jumătate de glob. Toți cei care ne înconjurau
vor muri fără să realizeze acest fapt transcendental.
Îl urmărirăm de-a lungul drumului său prin piață pe
malul râului. Ca și mulți alți asceți și cerșetori, se clătina
la fiecare pas; spre deosebire de ei, refuza fructele pe care
vânzătorii i le ofereau. Apa din Neranjara curgea puternic
și plină de noroi în timp ce stoluri de păsări albe zburau
deasupra junglei țipând slab. Era primăvară și soarele era
ascuns după o mantă densă de nori care amenința să se
transforme în ploaie musonică. Toshiro și cu mine eram
nervoși, așa de aproape deja de ținta noastră.
Toshiro nu mințise, văzui cum insulele din Japonia
se transformaseră într-o mlaștină umană suprapopulată 49
în mod absurd. Câmpuri și orașe fuseseră acopertite de
către bărbați și femei străini de tot ceea ce nu era a naște,
a mânca și a se reproduce. Cu greu vorbeau, nu râdeau,
doar arătau o abilitate incredibilă de a profita din plin de
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 M E R I D I A N S . F.
pământ, pentru a-l exprima până la ultimul său fruct și cu
el să alimenteze o populație crescândă tocmai deasupra
limitei subzistenței. Până și ultimul petic de pământ era
locuit de o imensă masă de persoane dezbrăcate de orice
cultură și care, totuși, utilizau extrem de eficient resursele
și se multiplicau precum nisipurile deșertului la suflarea
simunului.
Toshiro și cu mine cernuserăm timpul, căutând
cauzele discroniei care distrugea Japonia feudală. După o
serie de salturi descoperisem că acea stare mentală, acea
religie ciudată fără preoți sau teologie, ajunse în Japonia
din China și se extinse prin insule ca și o inundație. Nu
existau ceremonii la care să se piardă timpul, învățători,
liturghie, iluminare, explicație, dijme, nimic. Doar simpla
comuniune a apropierii, o acceptare instantanee. Așezări
înfloritoare, locuite de ființe umane așa cum le cunoșteam
noi, dispăreau de pe o zi pe alta cu toți locuitorii lor
transformați în saci de carne zâmbitori și apatici care se
pregăteau să dărâme palate și munți pentru a cultiva mai
50 mult pământ și a-și putea alimenta copiii fără număr, pe
care îi aduceau pe lume în mod dezordonat și murdar.
În vizita noastră în China găsirăm orașe imense de
cocioabe în mijlocul stepei, o întrebuințare complicată a
resurselor, opere mastodontice de inginerie, barajul de
pe Yang-Tse, irigarea deșertului din Gobi, o exploatare
agricolă exaustivă destinată să susțină o populație atât de
numeroasă ca și stelele cerului. Îmi imaginai că, în acel
ritm, în curând nu vor mai încăpea pe uscat, și, revărsați,
se vor îneca în mare.
Toate acestea erau duse la bun sfârșit de același tip
de idioți fără cultură, fără tradiții, fără artă sau scriere,
fără structură socială. Persoane care cu greu stăpâneau
versiuni simplificate ale limbilor mandarină și cantoneză.
Nu înțelegeam cum fusese posibil să desfășoare munca
coordonată necesară pentru a construi și menține canale
care să conțină imensa masă acvatică a râului Galben,
pentru a terasa lanțuri de munți întregi, pentru a fertiliza
și cultiva un deșert întreg.
Era fascinant, și în același timp înspăimântător, să
descoperi cum lucrările se înfăptuiau fără ca nimeni să
ieie vreo decizie, fără niciun împărat sau structură statală
care să le susțină. Într-o zi începeau să taie pomi, să adune
material de construcție, să curețe terenul. Mii de persoane
lucrau sub o coordonare tăcută și eficientă. Cât e ziua de
lungă mișcau mase de pământ în saci de pânză, prăbușeau
roci imense prin simpla metodă de a le lovi repetitiv
până le reduceau la pietriș. Nici măcar nu foloseau care
sau animale de tracțiune, doar unelte de lemn și piatră
stângaci construite. Sute de mii de persoane curgând în
râuri umane compacte, transportau pietre pe care alte mii
le adunau cu grijă dând formă unui imens perete capabil
să blocheze albia unui râu lat de un kilometru.
Câmpurile de culturi se pierdeau în orizont. Mulțimi
le traversau mângâind frunzele, căutând insecte parazite
pe care le mâncau imediat ce le găseau. Nimeni nu ne
deranja, părea că nu existăm.
Urmărirăm pista discroniei prin Nepal până în
India. Pe atunci știam deja că ceea ce urmăream venise
pe aceleași rute de propagare ca și budismul. Toshiro, în
adaptarea lui la epoca la care trăia, îmbrățișase cu tărie
H E L I O N #3-4 | 2014 |
învățăturile primei școli budiste japoneze tendai. Îmi vor-
bise deja înainte de filosofia dincolo de lume și percepția,
negarea simțurilor și căutarea iluminării. Acea cealaltă
”religie”, care câștiga adepți fără necesitate de învățătură,
era totodată mai mult și mai puțin decât budismul. Era
evident că convertiții câștigau o stare foarte asemănătoa-
re iluminării, uitării eului și absenței suferinței. Pentru
închisul concept japonez al efortului, nu avea niciun merit
acea nirvană automată. Totuși, oamenii păreau fericiți,
stupid fericiți. Salt după salt în urmă, contemplarăm cum
istoria ce o cunoșteam, plină de războaie, reușite artistice
și stângăcii gigantești; plină de epidemii dezolatoare, de
meșteșugari inteligenți, de ingineri și oameni de știință
într-o luptă permanentă împotriva naturii; sătulă de oa-
meni ce sufereau, ce râdeau și dansau și plângeau, întreg
acel mozaic bogat dispărea integrat în masa gri a acelei
stări apatice și eficace. Aceea nu era una dintre discroniile
obișnuite, nu era vorba de Juan influențând-l inocent pe
Rimbaud. Era ceva mai grav, atât încât nu ne simțeam
capabili să-l abordăm. Știam puțin despre structura fizică
a timpului taucronic. Linia temporală în care ne mișcam
era o configurație de energie minimă și, prin urmare,
stabilă. Să o alterezi era dificil și cu atât mai mult când
schimbările erau majore. Salturile noastre între noduri
vibratoare ale acelei linii era o mică anomalie permisă
pentru că, într-un fel, trăiam un timp artificial. Nimic nu
ne asigura că nu ar fi posibile alterații majore produse de
vreun mecanism necunoscut.
Sakiamuni se îndreptă către periferia satului.
Șchiopăta, se tărâia înfometat, ca și un câine abandonat și
nemâncat. Datele istorice ne ziceau că, în discursul său din
Varanasi – în discronie nu se întampla -, povestise aban-
donarea palatului tatălui său la vederea mizeriei, sărăciei,
bolii și suferinței. Dorea astfel să caute marile răspunsuri
pe calea ascentismului, ceva foarte comun în India. Eu
cunoșteam privarea, negarea corpului pentru eliberarea
spiritului și știam că nu e agradabil, în special când îți
dai seama că nu e nimic altceva decât o altă înșelăciune,
alt drum ușor, altă rutină care te îndepărtează de adevăr.
Sakiamuni trăise șapte ani ca un ascet, până în acea zi.
Merse printre vegetație până ce ajunse la picioa-
rele unei stânci, tocmai la umbra unui mare smochin.
Ne ascunserăm încercând să nu pierdem niciun detaliu.
Sakiamuni se așeză, suspină audibil și încercă să se con-
centreze. Urma să mediteze, dar slăbiciunea nu-i dădea
forță să-și așeze picioarele în postura lotusului. Încercă
de mai multe ori, dar fără succes. Simți impulsul să mă
ridic și să-l ajut, dar mă abținui. Aveam suficient deja cu
o discronie.
Deodată Sakiamuni se înfurie de o formă foarte
puțin mistică și se ridică spijinindu-se laborios de o
creangă. Nu știam vorbi dialectul pracrit al secolului
VI înainte de Christos, dar nu era necesară descifrarea
cuvintelor ascetului pentru a ști că insulta ceva sau pe
cineva, posibil pe el însuși. Eram la sfârșitul verii, era vreo
patru după-masa, norii se deschiseseră și soarele se filtra
printre frunziș făcând să strălucească fructele abundente
ale smochinului. Spre surprinderea noastră, Sakiamuni
începu să mănânce smochine cu lăcomie. Ne amintisem
atunci ca Buda ajunsese la iluminare imediat după ce a
 M E R I D I A N S . F.
renunțat la căutarea sa. Asistam la acel eveniment, acel
bărbat care trăise în cea mai strictă și autoimpusă mizerie
recupera în acel moment și o mulțime de coji de smochine
rămâneau ca și martori pentru istoriei. După un timp,
Sakiamuni se așeză din nou sprijinindu-se de copac. La
puțin după, dormea profund.
Toshiro și cu mine, poziționați printre vegetație,
ne simțeam puțin incomozi. Ca și studioși ai Istoriei,
întotdeauna am crezut că faptele îndepărtate și mitice
ascundeau schimbări graduale, gestații colective de idei
și mișcări sociale și religioase. Și, totuși, eram acolo, spi-
onând somnul lui Buda în ziua în care avea să se producă
iluminarea.
Sakiamuni sprijinea capul de trunchiul smochinului
și începuse să sforăie ușor. Expresia sa ne atrase atenția.
Părea indiferent la lumea din jurul său, fericit din interi-
orul existenței sale minuscule în comparație cu cosmosul
vast ce îl înconjura.
Cei din grupul nostru nu ne-am alăturat proiectului
căutând cunoașterea sau aventura. Nu vom ști niciodată ce
au căutat aceia care plecaseră în viitor și nu se întorseseră.
Întotdeauna crezui că vroiau același lucru ca și noi, doar
că îl căutau prin alte mijloace. Noi, ei, oamenii de știință
și inginerii, toți căutam fericirea sau, cel puțin, lipsa du-
rerii, aceeași indiferență zâmbitoare pe care o arăta acel
sfânt mizerabil așezat sub un smochin, aceeași pe care au
obținut-o fără efort acele hoarde imense de ființe simple,
aproape vegetale, ce populau viitorul.
Noaptea întârzie să vină. Soarele cobora peste jungla
zgomotoasă datorită sunetelor păsărilor și maimuțelor în
plină activitate. Printre arbori culoarea cerului se făcu
evanescentă, apoi norii arseră și se consumară în apusul
de soare. În cele din urmă, începu să se întunece ca și cum
cineva ar fi acoperit lumea cu tuluri succesive vopsite într-
un albastru intens.
Încă în pragul nopții, Buda se trezi. O pace imensă
îi umplea obrazul murdar și bărbos. Privea cerul cu ochii
foarte deschiși. Sus pe cer străluci prima stea. Expresia
sa se schimbă. Observai că, oarecum, depășise fericirea
simplă a momentului anterior și ajunsese în locul din
interiorul său care până atunci rămase protejat pentru
el, nirvana, iluminarea, un catharsis vital de consecințe
profunde pentru istorie.
Dar ceva mai mult se întâmplă în acel moment.
Timpul se opri în cântecul unei păsări, o interminabilă
notă care se agăță de nimic. Gândurile mele, până în acel
moment o linie de idei, se adunară fără ordine, fără cauză
sau efect, unele peste altele. Cuvintele și conceptele deve-
niră nimic mai mult decât o prezență palidă în mijlocul
unei îngrozitoare amețeli semantice.
Nu pot să zic dacă raționalizai mai apoi experiența
falsificând-o, cert e că îmi amintesc cum, în mijlocul hao-
sului, îmi veni în minte un concept, o idee, un sentiment,
un nodul care cuprindea toate acelea, împachetându-le
cu adezivul a ceva mai mult. Forma cea mai ușoară de
a-l descrie ar fi voința irațională, o intenționalitate fără
obiect, nebuloasă, capabilă să impună semnificate pe
care le știi doar externe minții tale pentru ca nu au fost
niciodată în ea. Acea voință oarbă, de neînțeles, mângâie
haosul în care se transformase universul și alunecă, suavă
și seacă ca și corpul unui șarpe, prin spatele minții mele,
mișcându-se în afara și înăuntrul meu într-un viol lasciv
ce îmi contamină gândul cu totul, lăsându-l murdar,
mânjit, pervertit. Acea atingere aspră mă răni, deschise
crăpături sângeroase în mijlocul conștiinței mele. Prin
acele găuri se infiltră o inundație întunecată: miliarde de
imagini, sunete, percepții spațiale, gusturi, dureri rupând
carnea, totul dezordonat și suprapus într-un singur punct
al timpului.
Avui acces la mintea multor persoane. Toate acestea
aveau semnele aceleași prezențe uscate, ghiare ascuțite
care zgâriaseră pereții spațiului lor mental izolat la fel
cum au făcut-o cu al meu. Puteam să-i simt prezența,
respirația, puținele gânduri pe care mințile lor distruse
repetau o dată și încă o dată pentru că, de asemenea, erau
ale mele. Percepui mii de milioane de astfel de minți dă-
râmate dar, totuși, fericite. Încercai, fără succes, să închid
vederea interioară către acel abis sinistru. Simți aceeași
amețeală care te urmărește când suflă furios simunul
și nisipul se adună pe spatele cămilelor, granița dintre 51
pământ și cer dispare și se respiră nisip. Limitele între
conștiințe căzuseră și totul era accesibil formând o ceață
de senzații irespirabilă.
Nu putui să rețin multe dintre lucrurile pe care le
văzui: oameni trăind pe un pământ pe care cu greu era
loc pentru nimic mai mult decât persoane umăr la umăr,
înghesuite în mari turme distanțate unde era cald și
apropiate unde era frig. Munți care fuseseră dărâmați și
folosiți pentru a câștiga teren mării. Mări acoperite de
o smântână densă de alge comestibile. În acel pământ
saturat, albiile râurilor erau de ape fecale. În ele pluteau
milioane de cadavre ce curgeau spre mare pentru a o fer-
tiliza. Fără îndoială, acela era viitorul.
Ca și cum vântul ar mișca spicele unui imens lan, un
val de fericire nebună străbătea la intervale mințile acelor
oameni simplificați. Când mă ajunse, simți cum mă dobo-
rî mareea unui orgasm gigantic ce integra mii de milioane
de corpuri și minți. Toată acea omenire disproporționată,
proastă, animală, era intens fericită, minut după minut,
secundă după secundă, integrată în acea senzație de ple-
nitudine unde eul dispărea în mulțimi și nu mai existau
minți, ci doar o gigantică și liniștită gândire la nimic.
Și apoi totul dispăru și ne întoarserăm la singurăta-
tea tristă a personalității noastre izolate. Degetele lacome,
ghiarele ascuțite, doar ne-au pipăit. Pasărea își termină
nota, timpul începu să curgă din nou. Ne clătinam scutu-
rând capul, fără să știm foarte bine ce se întâmplase. Un
fior îmi trecuse prin corp în timp ce capul căuta un punct
de care să se prindă, un timp și un loc stabil. Senzația de
dezorientare dispăru în câteva secunde. Buda încă privea
cerul, cu ochii foarte deschiși, reținând în balta trăsături-
lor sale aceeași fericire intensă a infinitului plin de stele.
Filozoful Rumi spuse odată: „Oricât de mult încerc
să vorbesc despre dragoste, să ajung la ea, mă rușinez
de aceasta”. În acea după-masă, eu ajunsei la dragoste
și văzui vasta sa întindere devorându-mi măruntaiele
printr-o invazie sălbatică. Mă rușinai că făcusem parte
din ea. Toshiro mă privi și fusese pe punctul de a vorbi.
Împărțeam dezorientarea, senzația de a avea creierul
bătătorit de trecerea a ceva străin. Nu fuseseră nevoie de
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 M E R I D I A N S . F.

cuvinte, ambii văzuserăm mulțimile, viitorul inexorabil apăsa peste starea noastră chiar mai mult decât faptele pe
din care venise infecția. Eram atât de buimăciți, atât de care le trăiserăm. De abia ne vorbeam, nu existau cuvinte
absolut amețiți, încât îl lăsasem să plece pe Sakiamuni. Îl care să învingă jungla, furia musonului sau sentimentul
văzurăm începând să meargă cu aceeași lipsă de eleganță, de înfrângere care ne paraliza.
cu aceeași față de fericire proastă pe care eram obișnuiți Toshiro se îmbolnăvi. Tradiția sa, educația de la
să o vedem repetată fără pauză pe fețele a mii de milioane părinți sau viața în Japonia feudală l-au învățat să sufere
de ființe umane. în liniște. Un samurai niciodată nu arată slăbiciune, ni-
Poate că în acel moment am fi putut să reacționăm, ciun atașament față de corp. Dar tradiția nu e analgezică și
să-l împiedicăm pe Buda să iasă din acel luminiș. Nu o fă- suferea. O bătălie se desfășura în interiorul său. Îl vedeam
curăm și valul de schimbare nu se întrerupse. Avansa mai transpirând și zvârcolindu-se cu spatele sprijinit de o
repede decât timpul normal. Transformase deja timpul rocă. Chiar dacă știam că greșesc, preferam să mă gândesc
până în secolul XVII și, după calculul pe care îl făcusem, că vreun virus tropical cultivat în ambientul nesănătos al
va întârzia mai puțin de o lună să ajungă momentul în junglei trecuse bariera ridicată de către vaccinurile pe
care intram în timpul taucronic. În momentul în care ar cere ni le-au dat înainte de plecare, poate neînarmate în
dispărea mașinăriile care ne mențineau, călătoria noastră fața unui virus din secolul al șaselea înainte de Christos.
și noi înșine nu am mai exista. Trăi acea înșelăciune timp de o zi întreagă, așteptând ca
Dar nu puturăm acționa, era îndeajuns că trebuia să febra să scadă și știind deja că problema era alta.
suportăm repulsia pe care prezența ne-a lăsat-o. Când pu- Într-o după-masă, Toshiro îmi vorbise în sfârșit.
turăm să urmărim drumul lui Sakiamuni, era deja târziu. —Ceva înăuntrul meu crește, un șarpe oribil care îmi
52 Buda inițiase repede drumul spre convertire. Fără discur- mușcă însuși centrul gândirii și nu îi dă drumul, nu îi dă
suri, fără cuvinte, comunica ideea sa a infinitului tuturor drumul ...
celor cu care se întâlnea. Hinduși convinși până la mă- —Toshiro, mai sunt doar treizeci de ore până la sosi-
duvă, brahmani și prinți privilegiați prin religie, cerșetori rea nodului —. Spusei acele cuvinte pentru a rupe tăcerea,
aproape morți de foame, toți îl urmăreau cu obrazul uluit dar pe buzele mele muriră goale ca și sunetul apei lune-
de fericire. Aceea nu era istoria pe care o cunoșteam, nici când pe reversul unei frunze. Toshiro și cu mine știam că
acela Buda care coborî până la Varanasi pentru a cuceri puțin ar putea face Shawn în ciuda spitalului ambulant
necredința lumii. Impotenți, văzurăm cum progresa noua inimaginabil de avansat pe care mereu îl purta cu ea. In-
religie așa cum ar face o epidemie virulentă, contagierea tuirăm natura răului său; ambii am simțit intruziunea în
de la minte la minte cu o idee amețitoare. mințile noastre, acel moment în care o prezență aspră ne
În curând văzurăm imposibil stăpânirea fenome- mișcase cele mai intime colțuri ale conștiinței.
nului, trebuia să sărim într-un timp anterior iluminării —Mintea ta este mai puternică, nu a intrat. Este aici,
lui Buda și să acționăm acolo. Hotărârăm să așteptăm crește. Știi ce e mai greu?
formarea nodului de vibrație taucronică. —Nu.
Bodh Gaya, înainte febril, se transformase într-un —Că mă opun și nu ar trebui să o fac, nu ar trebui
cimitir tăcut. Toți locuitorii săi, bărbați, femei și copii, îl să lupt. Este un val de pace care mă acoperă de frig etern,
însoțiseră pe Sidarta în călătoria sa la Varanasi. Hotărâ- ce netezește asperitățile, ce elimină tristețea târând cu ea
răm să ne ascundem în interiorul unui templu la ieșirea noroiul bucuriei, a nu simți, a nu suferi, a nu se bucura,
din sat. Încă rămaseră în interior resturi de la ofrandele calmul etern, introspecția ce ajunge în exterior. Mă opun
aduse Sivei și mirosul tămâiei nu dispăruse. Ne mișcam pentru că nu sunt un samurai autentic. Vocea sa este atât
ca și fantome pe coridoare, printre coloanele sculptate cu de dulce, mâinile sale atât de suave ... Aș vrea să mă las
forme senzuale. Musonul cucerit, dar ar însemna
începuse și ploua zi și Cărți primite la redacție să renunț la sunetul
noapte sub formă de stro- kotoului cântat pe înse-
pi mari care loveau frun- rat, la petalele cireșilor
zele cu forța bătăilor de ningând primăvara, la
tobă. Printre pietre apă- orgoliul războinicului
reau ciuperci ciudate cu luptând pentru continu-
miros de putred; viermi area drumului. Nu!
enormi și lipitori ni se Se ridică în picioare
lipeau de piele în timp transpirând, cu un rictus
ce dormeam. Vegetația de efort pe față. Îi dădui
lingea cu limbi verzi re- apă și se întinse din nou
vulsive marile blocuri de respirând cu dificultate.
piatră sculptată ale tem- —Nu vreau acea
plului și începea deja să lespede de fericire peste
le cuprindă cu buruieni. mine, mă flăcește, greu-
Afară, cerul perpetuu tatea ei este intolerabilă.
acoperit de nori peste Îi simt degetele ușoare
orașul deșert era poarta prinzându-mi spiralele
închisorii noastre și gândului, legându-le

H E L I O N #3-4 | 2014 |
 M E R I D I A N S . F.
unele de altele, blocându-mi ieșirile, curând nu voi pu-
tea gândi, se vor fi închis toate căile și va fi distrus toate
amintirile. Va fi pus stăpânire pe ele și le va fi dizolvat în
acea supă anonimă de conștiințe pe care în acest moment
o simt clocotind nerăbdătoare tocmai în fundul creierului.
Moartea voinței mele se va topi într-o mare de senzații
primare ce oscilează ca și lente maree. Monstrul se mișcă
acolo înăuntru, îl intuiesc zvârcolindu-se în acel loc în-
tunecat unde niciodată nu strălucește soarele sau suflă
vântul, cutia unde se păstrează comorile cele mai intime,
unde cu greu mai pot ajunge. Rădăcinile se usucă, mor
înăuntru.
Nu spusei nimic, doar îi dădui din nou niște apă
și ambii privisem piața plină de noroi și înconjurată de
mizere case de lemn. Mai departe, jungla era un zid verde,
un lac imens de frunze și crengi de un verde dureros.
Toshiro trebuia să ieie o hotărâre înainte de a ceda.
Nu mai ploua la răsărit. Raze de aur nou tulburară
singurătatea în care ne aflam. Din nou lumea strălucea
în tonuri intense. Ieșirăm afară, în mica piață din fața
templului. Toshiro îmi arătă cum să țin katana pregătită
să coboare până la gâtul său. Știam că un om nu ajunge
niciodată să fie ceea ce a decis. Încercarea de a deveni e
ceea ce îi dă sens, calea. Doar pentru aceea, din respect
pentru lupta sa de a fi în mediul unui univers indiferent,
nu îi întrerupsei eforturile agonice în a apropia vârful
pumnalului de stomacul dezbrăcat. Nu fu ușor, ceva în
interior lupta împotriva voinței sale. Apropie lama mili-
metru cu milimetru până la carne, făcând-o să transpire
și mârâie. Îmi imaginam, cu scârbă infinită, cum un pa-
ianjăn întunecat încuibărit în craniul său, își trăgea firele,
încorda nervii și lupta cu forță inumană împotriva voinței
sălbatice a lui Toshiro. În cele din urmă, lama îi penetră
pielea și o picătură mare roșie murdări brâul ritual. Con-
trar așteptărilor mele, durerea care îi încordă mușchii feței
nu îl împiedică să continue. Într-un fel Toshiro înfrânsese
inamicul interior, firele fuseră retezate de tăișul ascuțit al
cuțitului și totul era deja mai ușor, doar trebuia să lupte
împotriva unui corp care încă mai dorea să trăiască.
Termină de înfipt vârful și apoi făcu o mișcare încor-
dată în orizontală și una scurtă, abia începută, în verticală.
Era momentul. Făcui să cadă cu toată forța de care eram
capabil acea spadă atât de lejeră asupra gâtului lui Tos-
hiro. Îl tăie cu doar o ușoară pârâitură. Sângele arterial
sări până la doi metri înălțime, un roșu crestat de bucurie
roșie, înainte de căderea corpului. Rămăsei un minut
pe loc, contemplând sângele îmbibând solul, mirosind
aroma sărată, atât de caracteristică și pe care învățasem
să o recunosc atât de bine în toți acei ani de vagabondaj
în timp. Toshiro învinsese alegând cum și când să moară.
Mă întrebai atunci, mă întreb acum, dacă eu aș învinge
într-o luptă asemănătoare.
Ușor precum moartea.
De când mă întorsei de abia mă apropiasem de co-
pil. Abu al-Qasim Muhammad ibn ‘Abd al-Muttalib ibn
Hashim se juca în timp ce oamenii pregăteau cămilele. În
câteva zile ne vom întoarce în Meca să cumpărăm sare și
alte mărfuri, mai apoi vom călători pe ruta orientului, altă
iarnă de călătorie pe cămilă prin deșert. În Meca îl voi da
înapoi pe copil bunicului său, așa cum mă angajasem cu
trei ani în urmă. Aș minți dacă aș spune că nu i-am prins
drag. Era un copil visător și timid, mai mult de o dată l-am
văzut urmărind fascinat zborul unui nor și des se juga sin-
gur fantezii interminabile pe care doar el le înțelegea. De
la întoarcere nu am vrut să mă apropi de el, îmi era frică
de discronii. Pentru băiat singurătatea mea taciturnă era
un stimul perpetuu: eu participam doar din politețe la ce-
remoniile animiste ale tribului, petreceam mult timp con-
templând deșertul și nu prea vorbeam cu nimeni. Aveam
reputație de vrăjitor, că vorbeam cu djinnii. În multe
după-amieze, băiatul se așeza lângă mine sprijinindu-și
spatele de trunchiul unui palmier și mă imita în liniște,
acoperindu-și capul cu vălul și citind linea dunelor, scri-
sul clar și rapid care definește natura deșertului. Înțelesei
că, dacă n-aș fi fost exemplul său, el singur ar fi învățat să
caute liniștea în exterior, să se lase pătruns de serenitatea
inamovibilă a acelui univers nisipos.
Nu mă prea încânta întoarcerea în Meca, în acel
sătuc gălăgios locuit de comercianți meschini pregătiți 53
să-ți înfingă un cuțit între coaste la cel mai mic afront.
Scuza bunicului pentru ca să vină să trăiască cu noi era
probabil falsă, copilul nu dăduse niciodată vreun semn
că ar necesita aerul sec al deșertului. Posibil, răul care îl
urmărea în Meca era mai degrabă veninul vreunei rude
dornice de mica moștenire pe care tatăl său i-o lăsase
sau vreo răzbunare împotriva clanului Hashim. Din acel
moment, copilul trebuia să trăiască în acea societate, să
învețe de la ea.
Cunoșteam fiecare detaliu din viața sa, o studiasem.
În câțiva ani, bunicul și mama sa vor muri și va rămâne
în custodia unchiului său Abu Talib împreună cu care va
călători în Siria. Intuiam că atunci când, după mulți ani,
va merge să mediteze noaptea într-o peșteră în apropierea
Mecăi, sigur o va face din dorul acelor apusuri pe cere le
împărțise cu mine.
„Celor care sunt atașați de această lume, le este inter-
zisă cealaltă; celor din celălaltă, le este interzisă aceasta.
Ambele lumi îi sunt interzise sufiului”. Îmi aminti vechiul
proverb în timp ce se întuneca încă o dată în tabără și
luminile focurilor se reflectau în palmieri. Dintre toate
filosofiile, toate ideiile și viziunile religioase sau filosofice
pe care le explorasem, cuvintele sufilor erau cele care mă
inspirau cel mai mult. La fel ca și mine, căutau adevărul,
acea realitate mai presus de înșelăciunea pe care simțurile
și conveniențele noastre ni le fabricau. Totuși, nu aveam
în comun cu ei tariqatul, drumul dragostei intense și
devoțiunea către Dumnezeu. Eram, oarecum, un sufi
ateu.
Înțelegeam, totuși, pe cei care urmau calea
spiritualității, dragostei intense pentru o idee, un Dumne-
zeu sau un Diavol. Știam că acel copil va urma acea cale,
era un făruitor de realități și va construi una pe care mii
de popoare o vor adopta cu orice preț. LA ILLAHA ILL
ALLAH – nu există alt Dumnezeu decât Unicul Dumne-
zeu.
Eu îl cunoscusem pe unicul Dumenezeu, el îmi ară-
tase viitorul și trecutul. Un Dumnezeu care nu promite
ci te face părtaș la fericirea lui infinită, paradisul aici și
acum abolind timpul, spațiul și propria percepere a eului;
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 M E R I D I A N S . F.
același eu înrădăcinat care ne angajase prin jurământ
pentru a iniția diaspora noastră temporală; eul inamo-
vibil care luptase împotriva invaziei fericirii omorându-l
pe Toshiro; eul care nu mă lăsa să urmez calea pură a
dragostei, dizolvarea conștiinței individuale cu scopul de
a atinge adevărul absolut.
Chiar dacă știam puritatea acelei promisiuni, în
același timp simțeam pe acel Dumnezeu ca pe o conștiință
sordidă și aspră găzduită chiar în centrul ființei mele, do-
rind să trăiască pe cheltuiala corpului meu, cospirând să
desfacă în mod crud fibrele gândirii mele, aceleași cărora
le plăcea scrisul suav al orizontului și albastrul imaculat
al cerului.
Știam că nu voi câștiga acea bătălie. Nu eram același
de dinainte, lumea pierduse substanță, simplitatea
deșertului, câmpiile interioare, acele singurătăți luminoa-
se unde se plimbase fericită conștiința mea, se transfor-
mară în praf. O dată ce se găsește paradisul, toate celelalte
mor. A ști, sau a presupune, că acel paradis era posibil să
54 fie mai fals și totodată mai real decât oricare dorit înainte
de om, nu mă ajuta câtuși de puțin. Îmi doream individu-
alitatea, a-mi conserva viața izolată departe de acea masă
de fericire colectivă. Doar mă întrebam dacă voi ști să mor
cu demnitatea lui Toshiro pentru a o conserva. Sigur nu,
orgoliul meu nu era atât de puternic, și nici puterea mea
mai mult decât o subțire coajă. Doream să mă las pradă
dulcelor ghiare ale monstrului. În acel moment de invazie
superbă, reușisem să înțeleg natura cea mai intimă și teri-
bilă a invadatorului: un nodul foarte tare, întreg instinct,
voiință oarbă de a coloniza, a se reproduce, a trăi în noi
cum trăia deja în mulți alții prin spațiu și timp.
Îmi imaginam un infinit banc de somoni navigând în
imensitatea unui ocean secret care se întindea fără nicio
piedică din minte în minte până la terminarea tuturora
celor disponibile de-a lungul timpului și spațiului. Voraci-
tatea lor oarbă îi obliga să colonizeze tot mai multe minți,
mai mult ocean. Acele ființe imateriale erau istețe, folo-
seau inteligența și cunoștiințele gazdelor pentru a susține
cel mai mare număr de indivizi posibil cu unicul scop
de a menține o populație foarte amplă și crescătoare. O
masă de muncă și o astfel de cantitate de materie cenușie
ajungeau pentru multe, pentru a umple pământul până
la limita fizică, până la crearea unui viitor mai mult decît
saturat de care trebuiau să fugă pentru a putea să con-
tinue să se întindă, căutând râurile temporale? Înotând
împotriva curentului până a ajunge la întinderi virgine,
izvoare pure, lacuri de munte pline de prospețime; până
la o minte virgină, goală, iluminată de infinit unde să se
găzduiască și să înceapă o nouă explozie demografică?
Posibil, toate explicațiile mele erau plauzibile, chiar
reale, dar ... La ce îmi serveau? Nu puteam face nimic. Nu
exista formă de luptă, rămânea doar dilema: a se preda
inevitabilului sau a muri ca și Toshiro.
Încă mă întrebam de ce el și nu eu. Ce avea mintea
mea de împiedică contagierea imediată? Poate atitudinea
mea, lipsa mea de convingere, nepracticarea vreunei
credințe în trascendență, mă convertise într-un câmp
puțin fertil pentru acel animal de neconceput. Sau poate
vreun joc ciudat al naturii taucronice, pe care o înțelegeam
atât de puțin, îmi permise să scap. Pentru cât timp? Cât
H E L I O N #3-4 | 2014 |
mai lipsea până când o caravană va aduce invazia și în
oază? Încetai să mă mai gândesc la asta, era inutil. Toate
erau, în cele din urmă, întrebări zadarnice, fără răspuns
posibil.
Dimineața următoare vom porni la drum urmând
cărările invizibile ale deșertului. Ca întotdeauna, așezat
înspre apus, contemplai soarele scriind în orizont sure de
lumină și nisip. Nu contactasem grupul, o lene infinită nu
mă lăsase să iau taucronul și să tastez un mesaj anunțând
moartea lui Toshiro și eșecul nostru. Poate chiar acel eșec
mă udase atât de tare încât secase iluzia; timpul încetase
a mai fi o jucărie. Acele imagini de coșmar mă conviseseră
că nu exista victorie posibilă. Singura scăpare era cea a lui
Toshiro și nu mă simțeam capabil să o aleg.
Soarele dispărea. Simți cum briza nocturnă începea
să sufle, cum soarele mângâia pentru ultima dată spatele
dunelor. Umbrele palmierilor se lungeau interminabile,
masele mătăsoase ale dunelor se ondulau în fața mea ca și
o mare lentă de nisip. Ultima claritate înghețată a cerului
se inflama de o densă coagulare de lumină stacojie.
Un apus de sânge prevestea mereu furtuni, spuneau
beduinii.
O amețeală subită confundă culorile peisajului.
Ca și cum lumea deodată își schimbase epicentrul și
prioritățile sale cele mai fixe vibraseră, îmi simți leșinând
conștiința. Pereții erau dărâmați, mulțimea era pe drum.
Făcui un ultim efort și reuși să îndepărtez mareea care
mă hărțuia. Descoperi o figură robustă care urca duna cea
mai apropiată. Era Gregor. Sosirea lui îmi era indiferentă,
cu greu diferită palmierilor oazei, suflatului vântului în
față și strălucirii stacojii a soarelui. Mă simțeam străin,
foarte aproape de fericirea infinită, și natura unei lumi noi
începea să îmi tranziteze venele.
Gregor venise până foarte aproape de mine. Avea o
tunică de beduin peste hainele sale gri de vânător. Aproape
deloc conștient, simțind diluarea suavă a veninului eului
în torentul percepției absolute, știui că, într-un fel, ceilalți
au câștigat acolo unde Toshiro și cu mine nu am putut.
Fără a spune niciun cuvânt, scoase dintre pliurile
hainelor o armă scurtă și cu țevi late. Nu urma să aștepte,
nici eu; de fiecare dată eram mai puțin, me dizovam
rapid în torentul miilor de minți șoptind ca și frunzele
unei păduri în timpul unei furtuni. Accesam fericirea, se
dărâmau zidurile și înțelegeam: copilul pe care mai apoi
îl vor numi Mahomed, va extinde infecția dispre Meca;
alt nou val de discronie. Îmi curgeau prin carne spasmele
unei conștiințe fără concentrare, enormă, transtempora-
lă. După cum intuisem, nu eram capabil de nicio opunere,
nu puteam lupta împotriva înaintării unui orgasm care se
târa deschizându-mi interiorul, despicându-mi propria
conștiință cum se deschide o rodie.
Cu greu păstrai suficient din voiința mea pentru a
vedea, cu o indiferență infinită, cum Gregor țintea către
capul meu, cum întunecatele țevi de oțel se alineau cu
privirea mea, cum degetul cobora lent către trăgaci și cum
se încorda antebrațul în violența detonării.
Moartea, de fapt, ajunsese ușoară pe coamele
deșertului.
Traducere de Claudia Elena Stoian
 M E R I D I A N S . F.
ambrose bierce
TREI ȘI CU UNU E TOT UNU
În anul 1861, Barr Lassiter, un tânăr de 22 de ani, Locuia
împreună cu părinţii şi o soră mai în vârstă aproape de Carthage,
Tennessee. Familia acesta trecea printr-o perioadă mai grea şi îşi
ducea traiul cultivând o bucată de pământ nu foarte fertil. Cum
nu aveau sclavi nu erau consideraţi printre cei „mai răsăriţi” dintre
vecini. Dar era o familie cinstită, cu o bună educaţie, cu maniere
plăcute, familie respectabilă ca oricare alta ce putea fi încredinţată
unor pe rsoane ca fii şi fetele lui Ham. Bătrânul Lassiter avea
maniere severe, fără niciun compromis în privinţa a ceea ce numim
respect pentru datorie, ascunzându-i dispoziţia plăcută şi plină de
afecţiune. Era făcut din piatra din care erau făcuţi martirii, iar în
inima lui stătea la pândă matrixul din metal nobil, gata să ardă
într-un elan fierbinte, fără să coloreze ori să dea vreun semn în
exterior. Amândouă, moştenirea genetică şi mediul înconjurător,
luaseră ceva din inflexivitatea bătrânului, atingându-i şi pe mem-
brii familiei. Casa Lassiter, neatinsă de afectivitatea casnică, era o
veritabilă citadelă a datoriei. Şi datoria – da, datoria – e mai crudă
ca moartea!    şi rugător, destul de ezitant, însă nu a venit niciun răspuns, ea nu
A venit răzoiul şi a găsit familia cu sentimente împărţite, aşa
cum erau multe în Statele Unite. Tânărul era susţinător al Uniunii,
dar ceilalţi se arătau cu sălbăticie împotrivă. Această nefericită
divizare făcea amară viaţa din casă, iar când fiul şi fratele cel os-
ândit a plecat să întâlnească amata federală nicio mână nu i-a fost
întinsă, niciun cuvânt de bun rămas nu a fost rostit şi nicio urare
de bine nu l-a însoţit în lumea în care a plecat cu sentimentul că
soarta îl aşteaptă acolo departe. Şi-a făcut drum către Nashville,
oraş ocupat deja de trupele generalului Buell, s-a înrolat în prima
unitate întâlnită, un regiment de cavalerie din Kentuncky. În scurt
timp, trecând stagiile de pregătire militară, a ajuns de la recrut
neintruit la un soldat cu experienţă. Şi un combatant bine pregătit
a fost, dar nu a mai ajuns să relateze despre acest lucru. Faptele
au fost reconsttuite din spusele camarazilor săi supravieţuitori,
deoarece pentru Barr Lassiter a răspuns „prezent” sergentul cu
numele Moartea.
La doi ani după intrarea în armată, regimentul a traversat
regiunea sa se baştină. Se vedea că regiunea suferise cumplit de
pe urma războiului, fiind ocupată alternativ (şi simultan) de forţele
aflate în conflict, iar bătălii sângeroase a avut loc în imediata
vecinătate a locului în care se afla casa Lassiter. Aflându-se în câmp
în apropierea casei, în el s-a trezit sentimentul firesc de a-şi vedea
părinţii şi sora, sperând că în ei, ca şi în el, nefireştile animozităţi să
se fi înmuiat în vremea cât fuseseră despărţiţi. Obţinând o învoire,
într-o după-amiază de vară târzie, a luat-o la picior. Curând, după
ce luna plină a răsărit, se afla pe cărarea care ducea către locuinţa
unde venise pe lume.
Soldaţii aflaţi în război sunt rapizi, dar în tiner+eţe doi ani
înseamnă un timp îndelungat. Barr Lassiter se simţea îmbătrânit şi
aproape că se aştepta să găsească locul în ruină şi în dezolare. Însă,
în aparenţă, nimic nu era schimbat. De fiecare dată când zărea câte
un obiect familiar şi îndrăgit era afectat profund. Inima îi bătea
puternic, emoţia fiind gata să-l sufoce, iar durerea o simţea în gât.
Fără să-şi dea seama, a grăbit pasul până a ajuns aproape să alerge,
propria-i umbră făcând eforturi groteşti pentru a se ţine pe urmele
lui. Casa nu era luminată şi avea uşa deschisă. Când s-a apropiat şi
s-a oprit pentru a-şi recăpăta controlul, tatăl său a ieşit şi a stat cu
capul decoperit în lumina lunii.
- Tată! a strigat tânărul şi a ţâşnit spre el cu braţele deschise.
Tată!
Bătrânul s-a uitat la el, arâtându-şi faţa trasă, părând con-
fuz şi, fără să spună un cuvânt, a intrat în casă. Din cale afară de
amărât şi umilit, profund rănit şi incapabil să reacţioneze, soldatul
s-a prăbuşit pe o bancă într-o adâncă disperare, tânându-şi capul
în mâinile-i tremurătoare. Dar nu avea ce face. Era un militar 55
prea bun ca să accepte descurajarea. S-a ridicat şi a intrat în casă,
păşind direct către sufragerie. O lumină obscură intra pe fereastra
dinspre est, căci nu era acoperită. Pe un scaun scund, plasat în
centru şi care reprezenta singura piesă de mobilier din încăpere,
stătea mama sa, holbându-se la semineul înegrit de funingine şi cu
cenuşă rece. Atunci el a încercat să vorbească cu ea, cu glas scăzut
s-a clintit, arătând că nimic nu o surprinde. Adevărul e că părea să
în învinovăţească pe soţul ei pentru întoarcerea fiului. Tocmai se
dusese şi o prinsese de braţ, când sora lui a intrat în sufragerie,
privindu-l în faţă şi trecând pe lângă el fără să dea vreun semn că l-a
recunoscut. Apoi a părăsit camera pe o uşă aflată în spatele lui. El
şi-a întors capul pentru a o putea privi, iar când ea a dispărut şi-a în-
tors ochii din nou la mama lui. Ea era tot acolo, în locul din stânga.
Barr Lassiter a ieşit pe uşa pe care intrase. Pajiştea părea că
tremură în lumina lunii precum briza vălureşte marea. Copacii şi ne-
grele lor umbre fremătau în adiere. Astfel mărginit, drumul presărat
cu pietriş părea nesigur şi periculos pentru a călca pe el. Tânărul
soldat ştia că iluziile optice îl puteau face să plângă. Lacrimile le
simţea pe obraji, scânteindu-i apoi pe piept, pe vestonul militar. A
părăsit casa şi şi-a văzut de drum către locul de incartiruire.  
Ziua următoare, fără vreo intenţie prea clară şi cu un senti-
ment pe care n-ar fi ştiut să-l numească cu precizie, s-a întreptat
din nou către acel loc. După o jumătate de milă s-a întâlnit cu
Bushrod Albro, un fost tovarăş de joacă şi coleg de şcoală, care l-a
întâmpinat cu căldură.
- Mă duc să văd ce mai e pe acasă, a spus soldatul.
Celălalt l-a privit destul de surprins, dar nu a spus nimic.
- Ştiu că ai mei nu s-au schimbat prea mult, însă...
- Ba ei s-au schimbat, l-a întrerupt Albro. Totul s-a schimbat.
Am să merg cu tine, dacă nu te superi. Putem discuta pe drum.
Dar Albro nu a mai spus nimic.
Pe locul unde fusese casa au găsit doar fundaţia de piatră
înnegrită de foc, locul fiind acoperit de cenuşa umezită de ploaie.
Uimirea lui Lassiter era de necuprins.
- Nu am găsit nicio cale de a-ţi spune, a început Albro. În lupt-
ele de anul trecut, casa voastră a fost lovită de un obuz tras de
trupele federale.
- Şi familia mea? Unde sunt ei acum?
- Sper că în rai. Toţi au fost ucişi de obuz.
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 M E R I D I A N S . F.
ambrose bierce
două execuții militare
În primăvara anului 1862, marea armată a generalului
Buell se afla campată, în refacere pentru a putea intra în cam-
pania care a urmat victoriei de la Shiloh. Erau trupe dezor-
donate şi prost instruite, dar unele unităţi dăduseră dovadă
de dârzenie, cu bune rezultate în luptele din Virginia de Vest
şi în Kentucky. Războiul era încă la început, iar milităria o
ocupaţie nouă, neînţeleasă prea bine de tinerii americani
din acea perioadă, care au constatat că unele aspecte ale ei
nu sunt aşa de plăcute. Cel mai important dintre acestea era
56 subordonarea, ca parte esenţială a disciplinei. Pentru cineva
hrănit din pruncie cu ideea greşită că oamenii se nasc egali,
supunerea fără replică faţă de superior nu este uşor de supor-
tat. Astfel că volutarii americani înrolaţi au cunoscut tot ce se
putea mai rău în zilele cât erau răcani neintruiţi. Aceasta i s-a
întâmplat şi unuia dintre oamenii lui Buell: recrutul Bennett
Story Greene a făcut neinspiratul gest de a lovi un ofiţer. În
războiul de mai târziu, el nu ar fi avut prea mult de suferit.
Asemenea lui sir Andrew Aguecheek, ar fi fost văzut, în primul
rând, ca blestemat. Însă timpul pentru modelarea apucăturilor
lui soldăţeşti nu venise încă. La plângerea ofiţerului, a fost
arestat cu repeziciune, a fost judecat de o curte marţială şi
condamnat la moarte prin împuşcare.
- Vrei să mă arunce ca pe un gunoi şi îi vei lăsa să o facă,
i-a spus condamnatul martorului denunţător. Este ceea ce ai
învăţat să faci la şcoală, când erai demnul Will Dudley, iar eu
eram la fel de bun ca tine. Nimeni nu m-a văzut când te-am
lovit. Disciplina nu a avut prea mult de suferit.
- Ben Greene, cred că ai dreptate în privinţa asta, a
răspuns locotenetul. Poţi să mă ierţi? De aceea am venit să
te văd…
Nu a urmat nico replică, căci un ofiţer şi-a băgat capul
pe uşa cortului de arest unde a avut loc discuţia, explicând că
timpul pentru întrevedere s-a terminat. Dimineaţa următoare,
în faţa întregii brigăzi, soldatul Greene a fost executat de un
pluton format din foştii săi camarazi. Locotenetul Dudley s-a
întors cu spatele la acest spectacol de nesuportat şi a murmu-
rat o rugăciune pentru iertare, în care s-a amintit şi pe el.
Câteva săptămâni mai târziu, într-o noapte întunecată
şi cu furtună, trupele de avangardă ale diviziei lui Buell au
trecut râul Tennessee cu bacul, pentru a spriji despresura-
rea armatei învinse a generalului Grant. Divizia s-a mişcat,
pas cu pas, prin dezastrul lăsat de confruntare, înaintând în
direcţia inamicului, care şi el şi-a reconsiderat întrucâtva pro-
priile poziţii. Nu era nicio lumină de nicăieri, iar întunericul
stăpânea peste tot. Nu ceda nici pentru o clipă şi nici măcar
tunetele nu puteau să-l spargă. Printre ele se auzeau vaietele
şi gemetele celor răniţi. Militarii îşi găseau drumul dibuind cu
picioarele, împiedicându-se de ceilalţi în întunericul sumbru.
Morţi erau cu duiumul şi moartea era peste tot.
În griul abia conturat al dimineţii, când trupele în marş
H E L I O N #3-4 | 2014 |
s-au oprit pentru reconsiderarea liniei frontului, iar luptele
corp la corp au fost lăsate deoparte, s-a primit ordin să se facă
apelul. Primul sergent al companiei comandate de locotenetul
Dudley a ieşit în front şi a început să strige oamenii în ordine
alfaetică. Nu avea o evidenţă scrisă, ci se baza pe buna lui
memorie. Oamenii au răspuns la numele lor până s-a ajuns
la litera G.
- Gorham.
- Prezent!
- Grayrock
- Prezent!
Aici, memoria sergentului a fost influenţată de
obişnuiţă.
- Greene.
- Prezent!
Răspunsul era clar, limpede, fără urmă de greşeală.
O forfotă bruscă a cuprins întreaga companie, ca la un
şoc electric, dovedind caracterul surprinzător al întâmplării.
Sergentul a pălit şi s-a oprit. Căpitanul s-a ridicat repede de la
locul lui şi a ordonat iute:
- Strigă numele acela din nou.
Este clar că Societatea pentru Cercetări Psihice nu este
singura care se confruntă cu astfel de situaţii incredibile.
- Bennett Greene.
- Prezent!
Toate feţele s-au întors ăn direcţia de unde venea acea
voce familiară. Cei doi oameni între care, în funcţie de statură,
stătea de obicei, s-au întors unul către celălalt iscodindu-se
reciproc.
- Din nou! a ordonat inflexibilul investigator. Şi iarăşi s-a
auzit, uşor tremurat, numele celui mort:
- Bennett Story Greene.
- Aici!
Atunci s-a auzit un foc de carabină, departe spre front,
dincolo de zona confruntărilor, urmat, foarte aproape, de
şuieratul sălbatic al unui glonte ce se apropia trecând linia
frontului, şi care a lovit cu zgomot.
- Ce dracu’ înseamnă asta? a exclamat căpitanul.
Locotenentul Dudley şi-a părăsit locul din şir şi a ieşit
în front.
- Asta înseamnă, a spus dându-şi la o parte mantaua şi
descoprind o mare pată sângerie pe piept. Genunchii i s-au
muiat, a simţit că amorţeşte şi a căzut mort.
Puţin mai târziu, regimentul a fost scos din luptă, pentru
ca linia frontului să se mai limpezească. A stat prin dezastrul
lăsat de confruntări, fără să mai fie sub tirul inamicului. Nici
măcar Bennett Greene, expert în execuţii militare, chiar dacă
îşi făcuse simţită prezenţa acolo.
Traduceri de Lucian-Vasile Szabo
 F O T O T E C A H E L I O N 

IMAGINI DE LA SESIUNEA HELION, 9-10 MAI 2014

Câțiva actanți principali din timpul
Sesiunii Helion

Mircea Opriță,
Mariano Martin Rodriguez
și George Ceaușu

57

Cornel Secu

Sorin Antohi Ciprian Ionuț Baciu

Cătălin Badea-Gheracostea Adrian Chifu

| 2014 | #3-4 H E L I O N
 F O T O T E C A H E L I O N 

Daria Hupov

Eugen Cadaru

58

Mămici fericite

Trupa de copii ai Simonei Hupov

Patricia Vanu Lucian Vasile Szabo

H E L I O N #3-4 | 2014 |
 F O T O T E C A H E L I O N 

IMAGINI DE LA ședințele clubului HELION

Imagini de la ședința Helion din 6 iunie 2014 - Literatura Sf şi cinematograful,

eseu cu montaje vizuale realizat de Alexandru Maniu şi Cristi Vicol.

59

Imagini de la ședința Helion din 19 septembrie 2014 - Citeşte proză Ciprian Ionuţ Baciu

Imagini de la ședința Helion din 3 octombrie 2014 - Citeşte proză Daria Hupov

Imagini de la ședința Helion din 25 aprilie 2014 - Citește proză Daniel Botgros
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 PE SCURT DESPRE PROZA SCURTĂ
CRISTI VICOL
DESPRE UN ORB, UN
EXTRATERESTRU ŞI UN
60
CERCETATOR... ŞI
, ALTE POVESTIRI
Încep rubrica cu proza Lacul lui Eric de Gabriela-
Beatrice Moisescu, publicată în Gazeta SF. Înainte
să zic orice, trebuie să specific faptul că autoarea
este tânără, și nu are suficient de multă experiență,
deocamdată. Nu știu dacă este la primul text sau nu.
Proza ei este dominată de un stil naiv, presărat cu
repetiții inutile, cu o sintaxă defectuoasă, și cu scăpări
în ceea ce priveşte timpurile verbale. De exemplu:
Era îngândurată cu privire la nuntă și
își punea multe întrebări cu privire la ce se va
întâmpla cu Eric. Sau: Fără să aștepte confirmarea
ei, o trase înăuntru și închise ușa în urma lor. Au
băut atât de mult, încât Michelle a căzut în mrejele
celui care ar trebui să-i fie fiu (!) și făcu dragoste
cu el. Sau: Ce să trag eu concluzie din tăcerea asta
și din acțiunile tale?
Proza pare a fi un scenariu de telenovelă
columbiană. Eric este un tânăr frumos de 19 ani, care
trăiește alături de tatăl său, un prosper om de afaceri.
Mama lui Eric a murit la nașterea copilului, iar tatăl
dorește să se recăsătorească, evident cu o femeie mult
mai tânără, de vreo 20 de ani. Supărat, Eric o cheamă
pe viitoarea mama vitregă la o casă din pădure, o
îmbată și face sex cu ea. De două ori. Apoi iese pe
terasa de pe malul lacului și se privește în oglinda
apei. În spatele lui, apare ea, acuzator, și cum necum,
el aterizează în lac. Înainte să moară înecat, îi strigă
femeii că tocmai a luat SIDA… Abia acum autoarea
își amintește să introducă un element de fantastic, și
succint povestește că pădurea din apropiere și lacul
ajung loc de pelerinaj pentru vrăjitoare. De ce? Ce
legătură are Eric cu vrăjitoarele? Nu știu, dar aș vrea
să aflu, pare mai interesant decât orice promisiune
venerică. Viitoarea mamă, fără fiu de acum, rămâne
însărcinată, dar tatăl lui Eric e steril…(Ce bine că nu
a fost când l-a conceput pe fiu-său cu nevasta acum
H E L I O N #3-4 | 2014 |
moartă.) Îndurerată și șocată, amanta de o noapte a lui
Eric se sinucide, pentru că abia acum a luat în serios
ultimele cuvinte ale înecatului și a realizat că sexul
neprotejat cu fiul viitorului tău soț poate fi periculos.
Lipsesc din proză câțiva mafioți, un traficant de cocaină
ce pretinde că are Parkinson și un instalator chipeș.
Stilul stângaci și povestea de tip casnic, sud-
american, încurajează cititorul să râdă stingher, să
ridice din umeri și să se întrebe „Ce am citit?”
O altă proză despre care vreau să vă vorbesc se
numește „Depărtarea” și este scrisă de Alexandru
Costache. Textul a apărut în numărul din mai al
Gazetei SF și este o povestire fantastică desprinsă
din scenariul „The sixth sense”, sau „The Others”.
Un individ descrie cu lux de amănunte cum viața sa
conjugală se destramă, și cum soția sa se înstrăinează,
aparent, tot mai mult de căminul matrimonial, până
ce, într-un final, aflăm că el, soțul, este de fapt mort,
lucru pe care nu l-a realizat inițial. Observ că tema
aceasta a decedatului inofensiv care lâncezește lipsit
de perspectivă apare destul de des în proza speculativă
românească. Problema mea cu textul este că nu
aduce nimic nou acestui tip de epos, nimic inedit,
nici un punct de vedere original, ci e același tip de
construcție shyamalanesc (dacă îmi este permis) în
care, după ce autorul, evaziv, ne adoarme suspiciunile
cum că am avea de-a face cu un text fantastic/SF, la
sfârșit pocnește din degete și vine cu o întorsătură de
situație (în lipsa unui termen mai bun pentru englezul
twist) care ar trebui să ne surprindă, să ne clarifice,
să ne îmbuneze. Construit cum trebuie, un astfel de
procedeu poate garanta un final excelent, cu condiția
ca scriitura să ne mențină interesați și curioși până la
final.
Proza lui Alexandru Costache, deși cursivă și
bine scrisă din punct de vedere stilistic, duce lipsă de
un declanșator timpuriu. Ca o comparație, personajul
soțului îmi amintește de un Petruchio lipsit de reacție
 PE SCURT DESPRE PROZA SCURTĂ
și care are nevoie rapidă de antidepresive. Asistăm,
paralizați, cu un sentiment vag de disconfort, de parcă
am auzi ceva ce nu ne privește, la câteva pagini de
tristețe conjugală, de confesiuni ale unui soț care nu
pricepe ce se întâmplă cu căsnicia sa, de argumente
șovăielnice, de reacții pasive, iar discursul se încheie
impersonal, autorul nereușind să intuiască cum
s-ar comporta o conștiință de sine, plutitoare, care
realizează că existența i s-a schimbat pentru totdeauna.
Deși tonul e trist pe tot parcursul prozei, sfârșitul se
vrea eliberator. Realizând că a murit el este…fericit.
„Tu ai rămas în dreptul geamului mângâindu-l
pe copil pe creştet şi zâmbind spre silueta ei care
se topea în ploaie. Deşi ştiai că n-o s-o mai vezi
niciodată de acum încolo, pentru prima dată după
foarte multă vreme te-ai simţit fericit.”
Înțeleg, e mulțumit că ea, teoretic, încă îl iubește,
că nu e vorba de trădare, de dispreț, de plictiseală, de
vreun al motiv de consemnat la tribunalul de divorț,
iar decesul e doar un mic deranj în calea fericirii chiar
dacă, de fapt, e un obstacol mare cât o piatră funerară
și doi metri cubi de pământ.
Un alt text pe care l-am citit a fost publicat tot în
Gazeta SF, în numărul 43. Se numește Evadare din
întuneric și este scrisă de Vic Huniade, un autor
deja fidel publicațiilor din fandomul românesc. Stilul
textului este îngrijit și împrumută din manierismul
și pedanteria jurnalului de călătorie al sfârșitului de
secol (deși acțiunea se petrece în anul 1958). Este genul
de scriitură pe care eu îl numesc „Dr Livingstone, i
presume”. Din păcate, calitățile povestirii se limitează
doar la cele câteva caracteristici enumerate mai sus.
Din punct de vedere al narațiunii, dar și al logicii,
textul suferă și își pierde foarte mult din calitate.
Povestea: un bărbat (despre care aflăm ulterior
că este orb), acceptă să finanțeze o expediție de
explorare a unei regiuni aflată între râul Azul și râul
Teles Pires (e important) pentru descoperirea unei
flori misterioase cu puteri curative excepționale.
Deși liderul expediției pare a fi o persoană dubioasă,
protagonistul acceptă fără să clipească, dar pune
o condiție: va însoți personal echipa de cercetare.
Zis și făcut. Ajuns în America de Sud, personajul
principal află că a fost păcălit, iar bărbații pe care i-a
plătit doresc să jefuiască un templu mayaș. Deoarece
se împotrivește (pe cât se poate împotrivi un orb), e
dus cu forța în interiorul clădirii vizate de hoți. Acolo
asistăm la un eveniment divin/paranormal de factură
Indiana Jones (and the Kingdom of the Crystal Skull).
O entitate cu puteri nemăsurate îi ucide pe toți, dar pe
el îl cruță și îi redă vederea.
Există mai multe probleme în povestirea lui
Vic Huniade. În primul rând alăturarea eronată a
Braziliei în calculele geografiei mayașe. Într-adevăr,
există un râu Azul și în Mexic, dar asta presupune că
membrii expediției au cercetat în 10 zile un spațiu care
se întinde pe cel puțin 1500 de kilometri. Dar să nu ne
împiedicăm de detalii.
În al doilea rând voi reproșa naivitatea
inexplicabilă a personajului principal, care acceptă,
deși este nevăzător, să se aventureze împreună cu un
necunoscut în adâncurile pădurilor amazoniene. Pare
că autorul avea nevoie de un declanșator timpuriu și
s-a mulțumit să recurgă la unul improbabil. Apoi, sunt
obligat să specific faptul că un orb nu va putea niciodată
să se alăture cu succes unei expediții care explorează o
junglă neprimitoare cum este cea descrisă de autor:
„Au fost cinci zile, cele mai intense din viaţa
mea, de continuă mişcare prin sălbăticia junglei,
care m-au solicitat la maxim, nu doar din punct de
vedere fizic, cât şi psihic. Mi-am dat seama că la
un moment dat, picioarele mele, pline de vânătăi
şi băşici, ar fi cedat, oricât de motivat şi dornic
eram să nu se întâmple asta, şi în pofida stării de
exaltare ce mă îndemna să continui.”
61
În final, elementul SF care încheie proza
este introdus abrupt și lăsat fără nici o explicație.
Menționam mai sus ultimul film din seria Indiana
Jones și cred că George Lucas ar fi extrem de mulțumit
de soluția autorului ( sau mai degrabă de lipsa ei).
În concluzie: un text dezamăgitor care îl
îndeamnă pe cititor să cugete: „În țara orbilor, chiorul
va fi rege!”.
O altă proză despre care vreau să vorbesc se
numește „Într-o zi de Vineri”, este scrisă de Radu
Găvan și a apărut în Revista de Suspans. Povestea
este simplă: într-o zi, o familie obișnuită se duce la
supermarket pentru a cumpăra alimente. De nicăieri,
însă, oamenii din jur încep să atace unii pe alții, să
se muște, să se sfâșie, ce mai, o apocalipsă cu zombi.
Tatăl se sacrifică pentru a-și salva nevasta și fetița,
care reușesc să scape din ceea ce pare a fi un Auchan în
ziua de reduceri și se adăpostesc în apartamentul lor.
Prezentată din trei perspective diferite, la
persoana I, a tatălui, a mamei și a fetiței, acțiunea se
dezvoltă cu rapiditate, dialogul vine ca o prelungire
naturală a narațiunii care curge ireproșabil, personajele
plac, iar sentimentele de groază, confuzie, speranță
sunt autentic fotografiate.
La sfârșit, din nefericire, tatăl se reîntoarce
ca personaj în forma unui mort-viu și își atacă fiica.
Sufletul său disociat de corp și ridicat la cer privește
asupra celor două, dar jos, la fel ca și ultimii doi negri
mititei, unul a murit din ei și a rămas doar unul. Spre
deosebire de proza de mai sus, sentimentul asociat cu
moartea este unul de tristețe absolută „fiecare şoaptă
îmi strânge inima ca o mănușă cu spini”, de suferință
autentică pentru cei apropiați. În timp ce sufletul fetiței
se ridică la cer, mama îi strânge obsesiv cadavrul în
brațe și repetă „totul va fi bine”. O imagine puternică și
deosebit de tristă. Singura mea nemulțumire, mică de
altfel, este chiar ultima propoziție a povestirii. Vocea
tatălui, care de-acum își ține fiica în brațe, declară și
ea, ferm convinsă: „totul va fi bine”, o presupunere,
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 PE SCURT DESPRE PROZA SCURTĂ
care privită în contextul unei apocalipse totale în
care mama este deocamdată prizonieră, singură și
deznădăjduită, pare oarecum egoistă, și proiectează
finalului o umbră de ambiguitate morală.
Exceptând însă acest mic detaliu, consider proza
una reușită și doresc să îl felicit pe autor. O surpriză
plăcută.
Următorul text pe care l-am citit se cheamă
Antropomorfism, autorul fiind Bogdan
Mihăilescu. Proza a fost publicată în Revista Nautilus,
numărul 81. Nu voi zăbovi mult asupra lui, deoarece
este scurt (nu depășește o pagină) și se prezintă a
fi o anecdotă nereușită. Mă rog, experimentul este
eșuat, din punctul meu de vedere, deoarece recurge
la o poantă răsuflată. O navă de cercetare răpește de
pe o planetă străină un extraterestru despre care se
presupune că ar fi inteligent. Evident că extratereștrii
suntem noi, iar cercetătorii sunt „ceilalți”. Prea des,
oameni buni, prea des. Mergem mai departe.
62 Experiment crucial este un al text despre
care voi discuta și aparține lui Mircea Bărbuceanu.
A fost publicat în același număr al Revistei Nautilus.
Trebuie să recunosc faptul că mi-a plăcut. Este scrisă
bine și prezintă câteva idei interesante. Decorul se
aseamănă într-o oarecare măsură cu cel imaginat
de Mike Judge în Idiocracy- în viitor toată populația
planetei va fi supraponderală și se va deplasa în
dispozitive de suspensie asemănătoare celui care-l
purta pe Harkonnen (din fericire, autorul își impune o
limită rezonabilă, spre deosebire de regizor). Povestea
este simplă. Oamenii de știință sunt pe cale să facă o
descoperire, care ar putea schimba viitorul omenirii.
Aflăm că este vorba despre un sistem foarte complicat
și deosebit de științific de previziune a viitorului.
Experimentul se bazează pe cele mai cunoscute
mijloace de predicție: zațul de cafea, monede, zaruri,
tarot, boabe de porumb etc. Fiecare element este creat
artificial și supus unor condiții perfect controlate.
Astfel, cu un asemenea mecanism, umanitatea ar putea
afla răspunsul la toate întrebările care o frământă, și,
care i-ar putea asiguraa un viitor liniștit.
Autorul profită cu îndemânare de diferitele
componente ale narațiunii, și lasă loc interpretărilor
ulterioare. Este posibil ca știința să poată interveni
cu succes și manevra în folosul propriu șansa,
neprevăzutul, probabilistical și, nu în ultimul
rând, poate ea conferi o calitate reală și previzibilă
credinței?
Singurul lucru pe care îl pot reproșa textului,
și asta doar pe jumătate, este finalul prea cuminte.
Întrebarea-test (al cărei răspuns dat de către
experiment este DA) pusă de un individ, despre care
se spune că ar fi reîncarnarea unui zeu, este :
„21.12.2112 este adevăratul sfârşit al
Universului cunoscut?”
Un text bun. Felicitări autorului.
Următoarea proză pe care am citit-o se numește
H E L I O N #3-4 | 2014 |
Androidul care se holba la soare, și este publicată de
Vic Huniade în numărul 42 al Gazetei SF. Am citit-o
cu plăcere, prezintă un stil cursiv, atrăgător, închegat.
Este tot despre inteligența artificială, fiind scrisă
în cheie asimoviană, acesta fiind probabil singurul
lucru pe care îl pot reproșa, dar doar pe jumătate:
parcă e prea Asimov, și anume seamănă cu Omul
Pozitronic/Bicentenar. Un inginer primește sarcina
de a repara un robot care are tentative de suicid. 
Deși protagonistul face tot posibilul să reprogrameze
memoria androidului, a doua zi  descoperă că a eșuat.
Robotul a reușit să se scurtcircuiteze. Bărbatul caută
să afle motivul pentru comportamentul atipic și află că
a mașinăria a fost tratată ca un om real:
“A doua zi androidul era tot pe canapea. Nu
mai puteam să fac nimic pentru el. Îşi smulsese
braţul drept şi, cu ajutorul firelor electrice de la
zgardă, reuşise să se scurtcircuiteze. Mi-am dat
seama că mă înşelasem. Nu educaţia greşită îl
adusese în starea aia. După ce am cercetat mai
bine trecutul femeii, deoarece numai acolo puteam
găsi o explicaţie, am descoperit că aceasta îşi
pierduse băiatul într-un accident. Aşadar, ăsta
fusese rolul androidului. Şi-l încheiase într-un mod
magistral.”
Finalul e lăsat deschis și propune cititorului să
interpreteze în manieră proprie dacă robotul avea
doar o eroare fatală de programare sau creierul său era
diferit, unic. Citiți proza și trageți singuri concluziile.
Vă voi oferi un plus de ajutor:
“1. A robot may not injure a human being or,
through inaction, allow a human being to come to
harm.
2. A robot must obey the orders given to it by
human beings, except where such orders would
conflict with the First Law.
3.  A robot must protect its own existence as
long as such protection does not conflict with the
First or Second Law.”
O altă proză pe care vreu să v-o prezint este
Costumul de Maria Laura Antohe. Textul a fost
publicat în Revista Nautilus, numărul 80. Cu autoarea
ne-am mai întâlnit și altădată, în urmă cu ceva vreme
am recenzat o altă proză a ei - Poftă nestăvilită. Ca și
atunci, trebuie să îi reproșez scriitoarei lipsa de conținut
a prozei, faptul că semnificațiile (dacă ele există) sunt
prea bine ascunse cititorului. Lipsesc indiciile care să
dezvăluie sensul scriiturii, iar la sfârșit suntem puși în
fața unui fapt împlinit, la care nu avem instrumentele
necesare să îl disecăm.
O fetiță dorește cu tot dinadinsul să participe la
tradiționala colindare a cartierelor cu ocazia sărbătorii
de Haloween. Drept urmare, fură o haină a bunicii ei
și își croiește, pe ascuns,  un costum, despre care aflăm
că era perfect și că o făcea să se simtă specială. În seara
 PE SCURT DESPRE PROZA SCURTĂ

63

Mircea Popescu - The Emitter (linogravură)

| 2014 | #3-4 H E L I O N
 PE SCURT DESPRE PROZA SCURTĂ
de Haloween se strecoară afară nevăzută, deoarece
mama ei îi interzisese să plece la colindat. Afară, în mod
curios, toți copiii fug de ea, iar oricine îi deschide ușa,
moare. Într-un final aflăm că se costumase în Moarta
cu Coasa, iar hainele din care își croise deghizarea era
îmbrăcămintea de doliu a bunicii ei. Proza se încheie
într-o notă tragică - Fetiţa nu ştia că, după ce alesese
să fie Moartea, nu mai exista nimic altceva. De ce?
Nu știm. Poate hainele aveau vreo proprietate magică,
ori poate că autoarea se află la vârsta la care literatura
de tip Edgar Allan Poe reprezintă o mască (roșie).
Concluzie: Pentru unii mumă, pentru alții ciumă…  
Ultima proză pe care o voi recenza se numește
Haita și a apărut în suspans.ro, sub semnătura Olgăi
Cîmpeanu. Este un text scurt, de natură fantastică.
Textul se bazează pe construirea unei atmosfere
tensionate. O tânără fuge prin pădure, urmărită de o
haită fioroasă de lupi. Din nefericire este ajunsă din
64 urmă, iar animalele de pradă se pregătesc să o sfâșie.
CIPRIAN IONUT, BACIU
MALEDICERE şi
copilul-soft
1. “Julian: o poveste de Crăciun”, de Robert
Charles Wilson, face parte din scenariile anti-Star
Trek. Suntem în anul 2172, iar Statele Unite ale Ameri-
cii, departe de a fi lansat nave cu viteza superluminică,
cunosc mai degrabă o dezvoltare tipică secolului al XIX-
lea. Epoca prosperităţii este de mult apusă, petrolul a
intrat în categoria articolelor dispărute, oamenii s-au
întors la trăsuri. Seducătoare sunt mormanele de la mar-
ginea oraşelor mai răsărite, unde vânătorii de vechituri
aduc artefacte capturate din megalopolisuri fantomă,
iar aristocraţii secolului XXIII au drept de preempţiune
asupra acestora. Peste acest peisaj elaborat într-o ma-
nieră credibilă, se aşterne o intrigă specifică familiilor
nobiliare, pe care vă invit să o descoperiţi.
2. De la America secolului al XXIII-lea, mergem
înspre India supertehnologizată, dezintegrată ca areal
geopolitic în patru entităţi statale: Awadh, Bharat,
Rajputana şi Statele Unite ale Bangalului. Acestea îşi
dispută rivalităţi ireconciliabile asupra resurselor de
apă. “Soţia djin-ului”, de Ian MacDonald explorează
posibilităţile romantice ale acestei Indii atât de avansată
H E L I O N #3-4 | 2014 |
În ultima clipă, în mod misterios, pântecele unui
copac se deschide, oferind o cale de scăpare. Fata se
adăpostește, dar înăuntru moare și…
“Deodată, copacul se deschise și din el țâșni
o lupoaică tânără, cu blana  cenuşie  și cu ochii
turcoaz, ca cei pe care Isabelle îi avusese cândva. Se
scutură mândră și, imediat, haita o adoptă. Liberi
şi fără nicio teamă, lupii o luară la fugă peste
dealuri și vai abrupte, urlând cu toții la luna care
tocmai răsărise deasupra pădurii.”
Textul poate fi interpretat ca o legendă cu caracter
sacru: vorbim despre reîncarnare/ transmutație a
sufletelor. Cadrul nu este însă specificat, și din păcate
nu beneficiem de mecanismul de raportare a oricărei
povești mistice la realitate. Fără context, textul devine
doar o povestire succintă, fără o valoare spiritual
concretă.
în plan tehnologic, încât programele soft pot avea pro-
priile lor avataruri şi li se conferă, celor mai sofisticate,
drepturi specifice fiinţelor umane. Un astfel de program
informatic utilizat în diplomaţia negocierilor de resurse,
capătă privilegiul de a se căsători cu o acriţă a unui Bol-
lywood futurist. Ideea este bine administrată de către
autor, iar finalul trist ne duce cu gândul la siropurile,
cibernetice de această dată, specifice unei drame ro-
mantice.
3. Resursele nu sunt doar factor generator de con-
flicte eterne între state vecine, ci şi temei de a declanşa
cele mai iresponsabile acţiuni de explorare şi prospec-
tare. Este cazul unui cuplu de exploratori umani, care,
în căutare de metale grele pe Venus, ajung, în decursul
a câtorva luni, să se urască de moarte. Intriga începe
atunci când costumul lui MacArthur se defectează, iar
acestuia îi dispar anumite restricţii implantate neuronal.
Bărbatul se lansează într-o cursă nebună de răzbunare
prin tortură şi omor a nesuferitei sale foste parteneră de
prospecţiuni. “Mlaştina de cositor” este o povestire în
care Michael Swanwick găseşte o rezolvare oportună,
 PE SCURT DESPRE PROZA SCURTĂ
inspirată, binevenită, tensiunilor psihologice inerente
lungilor perioade în care oamenii sunt nevoiţi să trăias-
că departe de habitatul lor obişnuit.
4. De pe Venus suntem purtaţi în “Lumea lui Hu-
tchinson”, din povestirea “Abisul de gheaţă”, de Jay
Lake şi Ruth Nestvold.
Alicia este un Cadet incognito, care se refugiază
în proximitatea unui abis arctic, cu scopul de a studia
varietăţi genetice criogenizate. Când Guvernatorul Ge-
neral este ucis într-un atentat, Alicia se vede antrenată
într-un nimicitor conflict de succesiune, deoarece Ca-
deţii provin din familii nobiliare foarte puternice, fiind
manipulaţi genetic cu scopul de a asigura supravieţuirea
Casei din care fac parte. Alicia se ve de sfâşiată înre aces-
te două perspective, autorul rezolvând dilemele eroinei
prin anticiparea unei soluţii oarecum neconvenţionale
de manipulare genetică.
5. Walter Jon Williams explorează în povesti-
rea „Ziua Întrupării” posibilitatea separării conştiinţei
umane de trup. Povestirea seamănă din acest punct
de vedere cu „Eu, robo-barca” a lui Cory Doctorow şi
încheie, astfel, rotund Antologia nr. 5 Gardner Dozois,
publicată la editura Nemira.
În situaţia de faţă, ingineria genetică este capa-
bilă de a crea copii virtuali, cărora li se conferă darul
întrupării numai la vârsta majoratului, în situaţia în
care părinţii îi consideră eligibili. Până atunci, statutul
lor este de soft, de informaţie. Autorul explorează astfel
posibilităţile unui alt tip de avort, informaţional, nu
mai puţin dureros şi cu implicaţii etice la fel de mari,
după cum se va vedea în textul propus.
În lumea aceasta, un copil-soft este conceput
numai după achitarea tuturor taxelor aferente, ceea ce
conferă părinţilor buni-platnici un drept discreţionar
Cărți primite la redacție
de proprietate. Când unul dintre aceste softuri vii se
răzvrăteşte şi îşi abuzează mama emoţional, iar aceasta
decide „decuplarea” lui, lucrurile se complică, deoarece
intervin alte softuri, care consideră că este de datoria
lor să îşi apere camaradul. Povestirea este foarte bine
structurată din punct de vedere al implicaţiilor etice şi
îndeamnă la multă cugetare cumpănită, legat de limi-
tele de unde un amalgam informatic sau celular este
considerat sau nu o fiinţă umană.
6. „Cât de departe poţi merge”, o altă povestire
din finalul Antologiei Nr. 5 Gardner Dozois, ne pro-
pune istoria a doi „bişniţari destoinici”, în prezentarea
parteneriatului dintre un om şi un robot, care îşi câştigă
existenţa recuperând piese de schimb, mâncare sau
componente electronice dintr-un melanj de moloz şi
fiare vechi, cunoscut sub numele de ex-Town.
Robotul, jerpelit şi fără pomeţi (i se văd oasele
feţei pe care o mai are doar parţial), are o fixaţie în cir-
cuitele sale aproape fără defecte: să ajungă la mare şi să
omoare dragoni. Prietenul său, omul, se hotărăşte, în 65
cele din urmă, să îl însoţească în această călătorie, care
se dovedeşte a fi una a căutărilor.
Deşi nu are un fir epic elaborat, povestirea câştigă
mult prin creionarea prieteniei care se leagă între un om
şi un robot, în mijlocul unei lumi putrede, hiperpoluate.
Fantasmele inteligenţei artificiale se transmit omului şi
îi conferă acestuia ţeluri noi şi puterea de a-şi depăşi
condiţia. În pofida peisajului dezolant, povestirea este
optimistă, prin mesajul care răzbate la om dintre circu-
itele evanescente ale prietenului său non-uman.
Notă: Toate povestirile fac parte din Antologia
Gardner Dozois nr. 5, publicată la Editura Nemira.
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 CONTRAPUNCT
MIRCEA OPRITA
,
66
46
faptele în cazul poe
După Jules Verne și H.G. Wells, prezenți de câteva bune
decenii în bibliografia românească prin studii ample axate pe
contibuția lor la genul nostru insolit, avem, în sfârșit, și o carte
similară dedicată lui Poe, despre care unele voci critice s-au
străduit să acrediteze ideea priorității sale absolute în domeniu.
O asemenea recunoaștere era de natură să echilibreze balanța
contribuțiilor europene la fundamentarea SF-ului mondial,
punând în evidență un al treilea pilon cardinal, datorat ostenelilor
creatoare ale unui scriitor american.
Cartea în cauză i se datorează lui Lucian-Vasile Szabo și a
apărut în limba engleză: The Facts in the Case of E.A. Poe, la Editura
Lambert din Saarbrücken, Germania (2013). Unele fragmente
s-au publicat și în românește, pe parcursul mai multor numere
din Helion Online, însă privirea de ansmblu ne-o putem face
deocamdată doar prin lectura oferită de autor în această ținută
impusă de interesele sale academice. Studiul are subtitlul larg
explicativ „Fantasy, real life, science fiction, journalism”, ceea
ce arată de la început direcțiile de interes pe care le consideră
universitarul timișorean importante pentru propria interpretare
dată „cazului Poe”. Dintre cele patru noțiuni enunțate, centrul
de greutate cade asupra ultimelor două, chiar dacă evidențierea
contribuției majore a lui Poe la registrul gazetăresc al epocii sale și
la SF nu se poate dispensa de incursiunile prin biografia scriitorului
și nici de unele considerații asupra rolului jucat de el în cultivarea
prozei fantastice propriu-zise.
Referințele critice ale lui L.-V. Szabo sunt de bună calitate
și, pentru a permite un bun acroșaj al subiectului, coboară până
în intimitatea unor biografii redactate nu mult după moartea
scriitorului, când concluziile asupra geniului său literar încă nu
puteau fi trase, dar informațiile privindu-i viața și implicarea în
publicistica de la mijlocul secolului al XIX-lea erau proaspete și
credibile. Totuși, accentul principal cade pe surse din secolul
trecut, devenite deja clasice, precum monografia lui Vincent
Buranelli, Edgar Allan Poe, și interpretarea psihanalitică a Mariei
Bonaparte, The Life and Works of Edgar Allan Poe. Sursele ajung
până dincoace de pragul anului 2000, prin Dawn B. Sova, cu Critical
Companion to Edgar Allan Poe: A Literary Reference to his Life and
Work, lucrare publicată la New York în 2007. Și, întrucât geniul
lui Poe își transcende epoca, trimițând ecouri și spre realitățile
H E L I O N #3-4 | 2014 |
Â
culturale ale vremii noastre, autorul sondează în chip necesar și
dimensiunea postmodernă a literaturii americane, luându-și-i aliați
pe Linda Hutcheon, cu A Poetics of Postmodernism și tandemul
istoricilor literari Richard Ruland – Malcolm Bradbury, care
analizează evoluția creației literare a continentului sub un titlu cât
se poate de sugestiv: De la puritanism la postmodernism. Pentru
relația lui E.A. Poe cu SF-ul sunt invocate lucrări ceva mai vechi
(din anii ’70), însă nedevalorizate, de David Ketterer (un material
din Science Fiction Studies) și Harold Beaver, care producea pentru
Penguin Books antologia comentată Science Fiction of Edgar Allan
Poe. Dintre români, evident, nu puteau rămâne nefolosite unele
contribuții ale lui Ion Hobana din Science Fiction. Autori, cărți, idei.
Lucian-Vasile Szabo este conștient de faptul că o nouă
abordare a deja celebrului autor al lui Hans Pfaall și-ar avea rostul
doar dacă aduce noutăți în cercetare, altfel riscând să rămână
la nivelul unei simple biografii popularizate. În ce privește
informațiile bio-bibliografice, este deja dificil să apară noutăți după
investigațiile făcute de comentatori vreme de un secol și jumătate,
însă elementul de noutate poate veni din reluarea cercetării cu
instrumente înnoite, pe de-o parte, iar pe de alta, din reconsiderarea
unor elemente ale analizei rămase ceva mai la periferia interesului
manifestat de istoria literară canonică. Ambele căi amintite sunt
avute în vedere de autor, care apreciază informațiile biografice
în măsura în care ele stârnesc și influențează o „imaginație
explozivă”. Totuși, exegetul este conștient că explorează scrieri
trecute dincolo de factual, într-un univers aparte, cu propriile sale
elemente rezultate dintr-o invenție impresionantă prin bogăție și
rigoare logică. În partea sa înclinată spre ancora biografică, studiul
caută îndeosebi „fapte” din publicistica vremii, ele fiind în măsură
să arate în ce fel scriitorul american pleacă în povestirile sale de
la realități contemporane și cum le prelucrează printr-o fericită
inspirație personală. Principala problemă care îl preocupă pe L.-V.
Szabo în conturarea unui portret credibil al lui Poe rămâne relația
dintre factual și imaginar, fiindcă ea dă cheia operei analizate.
Cercetând „texte și contexte”, „dimensiunile factualului”, făcând
la rândul său referire la prezența vie și uneori chiar complicată a lui
Poe în peisajul publicațiilor din epoca sa, criticul semnalează lucruri
importante pentru însuși scrisul său literar, plin de aluzii mai mult
sau mai puțin discrete, multe dintre ele în notă comică și ironică,
 CONTRAPUNCT
alteori chiar polemice, la figuri prezente și în paginile ziarelor.
Cu viață adesea scurtă și tumultoasă, publicațiile americane din
secolul al XIX-lea includeau – cum scrie exegetul român – „un
amestec de fapte prezentate obiectiv despre viața politică, socială
și economică a unei anume comunități”, dar mai aveau și „o largă
componentă literară”, datorită căreia jurnalistul și scriitorul se
întrepătrund. În consecință:
„Poe-scriitorul va fi influențat de conținutul general al
ziarelor din vremea lui și de modul cum se alcătuia o publicație,
prin intermediul cerințelor proprii profesiei. Imaginativ în
scriitură (sub aspectul conținutului), autorul va dovedi în plus că
posedă suficiente cunoștințe de realizare tehnică a magazinelor
de care se ocupa. Iar asta nu era (nu este!) un lucru simplu de
făcut, întrucât doar ochiul artistului și mâna exersată în profesie
pot evalua toate elementele ansamblului jurnalistic, cel mai
adesea un întreg din care textul reprezintă doar o parte, în mod
evident fundamentală.”
În ce privește SF-ul compus sub asemenea determinări,
Lucian-Vasile Szabo pleacă de la constatarea că E.A. Poe, cu
înclinația lui spre grotesc și senzațional, nu poate fi integrat
exclusiv unui gen precum horror-ul, pentru care a dovedit
interes, și în niciun caz literaturii realiste, pe care el n-a servit-o
deloc, în ciuda trăsăturilor verosimile pe care le prezintă adesea
personajele lui. Dar nici SF-ul modern, gen încă nedefinit astfel
în timpul vieții lui Poe, nu-i poate fi atribuit ca o coordonată
exclusivă, din simpla dorință de a trage spuza pe turta care ne
place nouă, astăzi. Poe rămâne pe mai departe un reprezentant
al mai multor genuri, detectiv, gotic cu tentă fantastică, evident
și SF. Prudent, universitarul timișorean evită să sprijine ipoteza că
scriitorul american ar fi compus în mod deliberat SF, fiind de părere
că intenția sa era „doar să facă literatură”. El admite caracterul
dilematic al genurilor în care își compunea Poe povestirile, dar
observă, cu îndreptățire, și modul aproape constant în care un text
extrem de promițător pentru fantastic virează spre elementele
științifice, acestea din urmă fie cunoscute și răspândite în presa
timpului său, fie anticipate în prelungirea lor. În disputa dintre
cei ce fac din Poe descoperitorul genului anticipației și cei ce-l
protejează cu îndărătnicie de vreo culoare SF, autorul eseului
discutat aici crede că „Poe mai degrabă a îmbogățit genul și l-a
plasat temeinic în marea literatură. Totodată, inițiativa lui a dus
la o clarificare a discursului, introducând și unele căi ingenioase
în evoluția povestirii”. L.-V. Szabo nu se aventurează în clasicele
discuții teoretice privitoare la numele genului și la aria pe care
acesta o acoperă, însă simte totuși nevoia de a-și preciza propriile
accepții și va analiza scrierile lui Poe în funcție de ele.
„Precizez că atribui termenului SF următorul sens: un gen
literar dinamic și cuprinzător, în care elementele de știință și
tehnologie dețin un rol important. Ele pot să nu se manifeste în
chip necesar într-un mod explicit, dar se pot constitui ca premisă.
Premisa științifică reprezintă mecanismul prin care întâmplarea
imaginată devine posibilă (în logica textului). Rațională și
logică, literatura SF nu exclude speculația pură și abordările
contrafactuale. În același timp, genul este definit prin intermediul
unor topice specifice, precum călătoria cosmică și contactul între
civilizații, deplasările în timp, existența mutanților, roboților și
ciborgilor, dublul, sau sfârșitul lumii. În opinia mea, originalitatea
genului SF se întemeiază pe analiza felului în care reprezentanții
omenirii se comportă când întâmpină (la modul fictiv) situații
neobișnuite, nemaiîntâlnite până atunci. Nu există seturi de
instrucțiuni (deși ele pot fi imaginate) pentru întâlnirea cu un
extraterestru, cu apocalipsa, ori cu situații ce urmează să apară
peste un mileniu.”
Trebuie să admitem că această descriere a SF-ului, corectă,
dar oarecum simplificată, este redactată astfel anume spre a
cuprinde motivele și celelalte elemente de fantastic științific
existente în proza lui E.A. Poe. La povestirile recunoscute deja
ca ilustrative pentru genul nostru (Hans Pfaal, Farsa cu balonul,
Manuscris găsit într-o sticlă, Discuție cu o mumie, Faptele în cazul
domnului Valdemar și alte câteva), autorul prezentului studiu
adaugă – călcând pe urmele lui Ion Hobana, care făcea la fel într-o
mai veche antologie consacrată lui Poe – povestirea Mellonta
tauta, scăpată din vedere de unele liste critice la care se face
referire, ori trecută doar la categoria textelor cu aspect umoristic.
Iar asta în ciuda faptului că acțiunea este plasată în anul 2848 și
reprezintă un mod de a imagina, cu umor, fără îndoială, lumea
de peste o mie de ani. Un viitor ale cărui semne tehnologice sunt
relativ sărace, încât face din călătoria transoceanică în balon
elementul central al unei anticipații agreabile. Comentariul de
care au parte povestirile pomenite mai sus este rezultatul unei
re-lecturi atente la amănuntele textelor imaginate de Poe, dar
și într-o perspectivă analitică menită să pună în evidență subtila
67
relație dintre scriitor și jurnalist, inclusiv factorul de noutate pe
care artistul îl va produce prin prelucrarea literară a informațiilor
aflate la îndemâna profesionistului actului publicistic. Manuscris
găsit într-o sticlă combină informații „savante” din presa timpului,
bunăoară teoria creditată în epocă a globului pământesc găurit,
cu deschideri la poli prin care apele mărilor pătrund și ies ciclic
din cavitatea interioară, cu motivul fantastic al vasului fantomă
și al olandezului zburător. Dintr-o ipoteză pseudoștiințifică și un
motiv fantastic de împrumut, Poe reușește să scoată o aventură
consistentă și credibilă ca literatură, în ciuda premiselor deficitare
de la care pleacă. La fel, în Hans Pfaal, unde călătoria spre Lună se
face tot în balon, fiindcă balonul reprezenta pentru contemporanii
lui Poe vehiculul oricărei ascensiuni, deci și în spațiul cosmic sau în
viitor, atenția criticului se îndreaptă spre aspectul inovativ introdus
de scriitorul american într-un motiv convențional și, aparent, cu
puține șanse de a atinge prin el însuși obiectivul verosimilității:
„Găsim aici genul SF focalizat pe călătoria interplanetară,
drumul de la Pământ la Lună. Totuși, acesta va fi parcurs cu alte
mijloace și cu personaje diferite de cele ale scriitorilor mai vechi.
Prin Poe, pășește în scenă tehnologia, atenția acordată mijloacelor
de transport. Pentru a declanșa întâmplările narate, autorul
descrie o călătorie practică, diferită de vis, de delir, de transă, și
nicidecum un procedeu de tip deus ex machina. Aventura este
călătoria însăși, importante sunt comportamentul și modul de
a acționa al personajului principal pus într-un context complet
nou. Satira, deși destul de prezentă, în special la început și în
finalul textului, nu alterează, de data asta, natura excepțională
a călătoriei.”
Ar mai putea fi produse destule alte exemple de finețe
analitică din cartea lui Lucian-Vasile Szabo, dar ele nu ar face altceva
decât să complice drumul spre o concluzie ce începe deja să se
impună: lucrarea servește excelent figura unui Edgar Allan Poe
născut în vâltoarea publicisticii americane de la mijlocul secolului
al XIX-lea, dar devenit un scriitor fără egal între contemporanii
săi, subtil în tratarea unei idei literare, capabil să construiască
personaje memorabile, stăpân pe mijloace de expresie precum
ironia, comicul de situație și de limbaj. În plus, mare iubitor al farsei,
specie mai puțin agreată de exegeza clasică, dar reconsiderată
pozitiv de orientarea postmodernistă, încât îl avem astăzi pe Poe
într-o perenitate consolidată și de evoluția actuală a canonului
critic.
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 CONTRAPUNCT
MIRCEA OPRITA
,
aducerea la zi
Spuneam,  nu demult, că mă aștept la o schim-
bare de formulă în ce privește structura volumelor
viitoare ale lui Cătălin Badea-Gheracostea. Con-
stat acum că, măcar deocamdată, m-am înșelat în
anticipări, întrucât  Aducerea la zi  (colaborare între
Editura Brumar din Timișoara și Millennium Books
din Satu Mare, 2011) este un volum aflat în strânsă
conexiune cu mai vechile saleAlternative critice  și,
prin urmare, îl putem discuta ca pe o urmare a lucrului
68 deja început. Cred asta nu fiindcă însuși titlul acestei
noi culegeri de texte critice o spune destul de trans-
parent, ci urmărind în paralel sumarele. Există con-
stante de interes, atât în conținutul cărților, cât și în
felul cum au fost alcătuite. Unui registru fundamental
schimbat, dispus eventual să dezvolte opera critică a
autorului pe seama unor teme noi, tratate monografic
sau măcar unitar, autorul îi preferă continuitatea de
formulă, ceea ce imprimă volumelor sale de până
acum aceeași diversitate caleidoscopică, același aer
tineresc pe seama cărora problematica inițială se reia
și se amplifică, repetându-se insistent și adâncind
totodată liniile discursului critic. Fiecare culegere de
articole se deschide cu un  Mic ghid de lectură,  altul
de la volum la volum, ceea ce îmi arată, mai întâi,
importanța dată de autor unor asemenea texte de ghi-
daj menite să-i facă de la început cunoscute intențiile
și să „înlesnească lectura tematică” a capitolelor. În
al doilea rând, în chiar modificările introduse de la
un „mic ghid” la celălalt, se poate observa dorința
de creștere profesională a criticului, de maturizare,
în fond, a scrisului său, de abordare într-o lectură
proaspătă a temelor sale fundamentale și de lărgire
a interesului propriu printr-un evantai de chestiuni
noi. Deși mărturisește că majoritatea textelor incluse
în acest volum au fost concepute ca piese de sprijin
pentru cercetarea impusă de obligațiile unei teze de
doctorat, impresia de lectură nu confirmă o eventuală
presupunere că am avea de-a face cu pagini reziduale,
cu petice căzute de la decuparea unei forme mai ample
și, poate, mai importante în strategia exegetului Fan-
tasticii românești după al doilea război mondial (iar
aici evoc însuși titlul pomenitei teze, încă nepublicate).
E adevărat, din perspectiva preocupărilor academice,
Cătălin Badea-Gheracostea lasă la vedere și o latură
didactică a criticii sale:     utopiei și distopiei, Speculantul de manifeste – pen-
„Pe scurt, cred că o literatură vie, fie ea de
nișă sau marginală, indiferent de eticheta sub care
este recunoscută de public și de academie, pentru
a rămâne vie are nevoie de ochiul criticului de
H E L I O N #3-4 | 2014 |
Â
întâmpinare, simultan cu cel al istoricului literar,
laolaltă cu cel al teoreticianului, fără să piardă aco-
perirea activistului/agentului literar sau cultural.
Toți ochii de mai sus trebuie să ferească vederea
marelui public de naivități, căi greșite, kitsch.”
E aici un program critic detașat cu deliberare de
simplul comentariu impresionist. Între constantele, să
le spunem „strategice”, ale discursului autorului se în-
scriu, cum am văzut deja, cele două teme-pivot, Mor-
fologia și tipologia literaturii SF românești între 1980
și 2001 și „studiul de caz” Motocentauri pe Acoperișul
Lumii.  În special primul studiu face apel la sprijinul
substanțial al unor opere teoretice de referință, pre-
cum cele semnate de Mihail Bahtin, Claude Bremond,
Gilbert Durand, Umberto Eco, Wolfgang Kaiser, Jean-
François Lyotard, Gianni Vatimo și alții cu greutate
în teoria „generală” a literaturii din secolul XX, iar
dintre români îi vom găsi citați pe Adrian Marino,
Solomon Marcus, Virgil Nemoianu, Liviu Petrescu,
Gheorghe Crăciun, Radu G. Țeposu, ultimii în spe-
cial pentru contribuțiile lor la promovarea unei teorii
a postmodernismului. Acest interes pentru reperele
teoretice ale literaturii se menține și în  Aducerea la
zi,  unde apar printre pilonii cercetării teoretice uni-
versale Jean Baudrillard, Roger Caillois, Claude Levi-
Strauss, iar de la noi Lucian Boia (cu Pentru o istorie
a imaginatului), Sorin Antohi (cu Utopica. Studii asu-
pra imaginarului social) și îndeosebi Cornel Robu, cu
lucrările sale fundamentale privind o teorie a genului
SF, la loc de cinste figurând O cheie pentru science-fic-
tion. Am insistat ceva mai mult asupra acestui aspect
al problemei, poate nu atât pentru a se vedea calitatea
surselor teoretice ale lui Badea-Gheracostea, altfel ex-
celente, cât spre a sublinia concepția sa fermă privi-
toare la apartenența genului la literartură. La litera-
tura de calitate, fiindcă nu aduci în discuție concepțiile
teoretice ale celor pomeniți mai sus dacă în sinea ta ai
fi convins că SF-ul reprezintă doar o subliteratură fără
pretenții estetice.
În  Aducerea la zi  impulsul de redactare a unor
studii ample nu mai are aceeași forță ca în cazul Alter-
nativelor critice,  dar câteva articole lasă totuși să se
ghicească și o asemenea perspectivă rămasă eventual
în seama viitorului.  Capcanele distopiei, Topologia
tru o piață literară a ideilor politice reprezintă, cred,
astfel de nuclee tematice asupra cărora s-ar putea
reveni cu folos, in ideea unor dezvoltări ulterioare.
Ele se adaugă altor „studii și speculații”  in nucecon-
 CONTRAPUNCT

semnate de ediția a doua a Alternativelor critice, pre- Liviu Radu și Sebastian A. Corn, direcțiile de interes
cum  Heruntica (despre o viitorologie a textului), și conținutul creației. Discutându-le ultimele scrieri,
Rudimenta geographica sau despre puterea de a-ți criticul își propune un exercițiu hermeneutic menit
imagina lumea, ori Războiul în imaginarul românesc să scoată înțelegerea romanelor respective de sub
recent. Ca să nu mai vorbesc de grupajul de texte pub- convențiile generice stricte, căutând în simbolurile
licat acum sub titlul Micromonografie Ion Hobana: o utilizate sensuri mai profunde și mai strâns conectate
„fișă de autor”, o „schiță monografică” și meditațiile la experiențele literaturii actuale. Astfel, la Sebastian
asupra ei, finalizate printr-un nou interviu cu Hobana Corn:
privitor la relația sa profundă cu opera lui Jules Verne. „La nivel de conținut, acolo unde  «tradi-
Ele sunt interesante, bineînțeles, dar nu reprezintă ționaliștii» ar găsi  «ideea SF», cititorul este lovit
monografia anunțată, ci doar piese pregătitoare în ve- de alegerile de cuvinte pe care Sebastian A. Corn
derea adevăratei sinteze. Cunoscând pasiunea criticu- le face în a pune în mișcare noua sa lume. În Skip-
lui pentru opera și personalitatea complexă a lui Ion per de interzonă, se înțelege la un moment dat că
Hobana, îmi închipui că va veni cândva și momentul pentru a trece în «starea-secundă», skipperul are
definitivării acestui proiect. nevoie de un «căuș». Dar căușul este și un mijloc de
Prezența unor asemenea eseuri de orientare a transport între realități… Ce se petrece în psihicul
cititorului într-un repertoriu tematic anunțat, dar skipperului și ce se petrece într-una sau în ambele
încă nefinalizat, tinde să respecte oarecum structura realități în care el există simultan se confundă, este
caleidoscopică a volumului „adus la zi”. Și, tot ca în Al- confundat, spun eu, prin voința auctorială care a 69
ternative critice,  găsim în cartea recentă un amplu ales să topească într-un șuvoi incandescent de
compartiment de recenzii la volumele de SF tipărite acțiune-percepție toate realitățile într-una singură
din 2010 încoace. Dacă odinioară ele erau plasate sub – aceea a lecturii. Că un termen cum e «căuș» are
un titlu de glumeață aluzie gazetărească (Am mai citit sugestii multiple de sens în textul său, Corn o știe
pentru dumneavoastră), acum le avem grupate în trei și, cred eu, alegerea o face conștient, pentru că își
secvențe, sugerând o dispersie a gestului critic pe arii plasează câte un astfel de concept la fiecare nod
problematice distincte: debuturi recente (Prima carte unde înțelegerea și imaginația cititorului con-
între debut și rebut), creatori de-acum consacrați (Un tribuie la edificarea lumii ficționale.”
autor, o scriere, o lume) și, în sfârșit, un domeniu Aprecieri exacte și totodată subtile se fac și în
căruia mai rar i se acordă o atenție aparte, Despre an- legătură cu un mai recent roman al lui Dan Doboș.
tologii și antologatori.  Trebuie spus că destui dintre „DemNet este o proiecție mai mult decât o anticipare,
autorii „cu operă” spre care se îndreaptă astăzi traseul este o speculație în urma unor sinteze enorme, mai
de lectură al criticului sunt nume remarcate de el încă mult decât o ficțiune”, observă criticul, propunând o
din faza debutului lor în antologia-manifest Motocen- cheie de lectură politică și judecând ca pe niște per-
tauri pe Acoperișul Lumii,  când – să recunoaștem – sonaje abstracte doctrinele aduse de autor în scenă
pe lângă opiniile din principiu entuziaste ale fanilor, (societarism, comunitarism, postliberalism) întrucât
au existat și momente de respingere critică, tot din sunt capabile nu doar să genereze conflicte de idei, ci
principiu, atunci când principiul consta în a refuza SF- chiar să restructureze, la modul speculativ, o sugerată
ului orice șansă de a se exprima literar; ori măcar de lume a viitorului văzută ca un eșichier pentru – cum
ezitare critică, în cazul crede comentatorul – o
celor ce aveau nevoie de „problemă de șah”, „joc
confirmări suplimenta- Cărți primite la redacție ideatic, de fapt politic,
re (bineînțeles, cărți de devoalând publicului
autor) pentru a-și putea două conspirații care
face o părere corectă. tind să se anihileze una
Spre lauda lui, Cătălin pe cealaltă, cu victima
Badea-Gheracostea își colaterală democrația
vede răsplătită astăzi propriu-zisă, odată cu
investiția de încredere pornirea rețelei de vot
în numele celor lansați cvasi-permanent Dem-
la sfârșitul secolului Net”.  Anul terminal  de
trecut în aventura cy- Florin Pîtea este carac-
berpunk-ului românesc, terizat, printr-un gener-
unii dintre ei, precum oas evantai de etichete,
Florin Pîtea și Michael ca „roman de dragoste
Haulică, evoluați și în care este simultan și
continuare pe coordo- un roman de personaj
nata respectivă, alții și unul experimental,
diversificându-și, ca toate cuprinse într-un

| 2014 | #3-4 H E L I O N
 CONTRAPUNCT
pulp cu mare potențial de piață”.  Cătălin Badea-Gh-
eracostea nu ezită să facă asocieri literare spectacu-
loase, văzând în tânăra și pătimașa Isabel Ramirez
un personaj înrudit cu Moll Flanders a lui Defoe. Iar
atunci când remarcă asemănări cu scrisul lui William
Gibson, pentru care mai ales în povestirile mai vechi
Pîtea fusese tratat ca un epigon al americanilor, fie al
lui Gibson, fie al lui Greg Egan, criticul o face tocmai
spre a pune în lumină un moment al maturității scrii-
torului nostru, moment tradus astfel și într-o probă de
originalitate pentru ceea ce începe să fie veritabilul cy-
berpunk românesc. Analiza comprehensivă rezervată
Isabelei Ramirez ne descoperă personajul antrenat
„într-o combinație de tragedie greacă și roman de
gherilă urbană”. Ceea ce ridică iubirea tumultuoasă
din roman deasupra convențiilor stabilite, la modul
strict tehnic, pentru subgenul în care se desfășoară
acțiunea romanului.
70 Toate aceste exemple pledează pentru inteligența
critică și aplicația incontestabilă a lui Cătălin Badea-
Gheracostea pentru analiza literară a unui text SF,
însușiri favorizate de convingerea că SF-ul însuși poate
fi literatură de bună calitate atunci când beneficiază de
suportul talentului literar. Acestei literaturi a genului
i se consacră cu prioritate criticul, iar în mai multe
rânduri am putut fi martorii dezinteresului său afișat
pentru instrumentele psihologiei și sociologiei. Uti-
lizarea acestora ar putea fi valabilă, spune el, în afara
spațiului literar, într-un context al fenomenelor cul-
turale, care sunt, evident, altceva decât cele ce invită
spiritul la analiza de text. Și totuși, nu s-ar putea spune
că autorul Alternativelor critice respinge în mod cat-
egoric discuțiile centrate pe fenomenul SF – dovadă
analizele de probleme oarecum extraliterare dintr-un
mic grupaj de articole ce include Cheia politică pentru
nișa noastră, acum, Pâlpâirea Gazetei SF, Ce este
un RomCon?, EuroCon 2012 – ce au făcut românii
și de ce.  Un fel de articole ocazionale, comentarii pe
„fenomen”, în fond un reflex târziu al „Pintenului
Fierbinte” din primele  Alternative critice.  Descriind
cu meticulozitate de reporter cele două convenții ale
genului, una națională, cealaltă europeană, Badea-
Gheracostea nu este mai puțin critic decât atunci când
analizează cărți, însă dă sentimentul unei participări
la viața fandomului care, întru perpetuarea interesului
special (și specializat) pentru gen este necesară și ea.
Nu merg până acolo încât să afirm că ar fi tot atât de
necesară ca și creația însăși, dar aici admit că unii ar
putea să mă contrazică.
Aducerea la zi  pare un final de proiect, însă
există câteva lucruri care mă descurajează să fiu
categoric în privința asta. Cartea nu este prima „ac-
tualizare” a domeniului critic gospodărit de Cătălin
Badea-Gheracostea. Ediția a doua a  Alternativelor
critice  avea și ea în structură o „aducere la zi” față
de ediția din 2001, dovadă că include studii sintetice
precum  O vedere asupra fantasticii românești A.D.
2004 și O vedere a SF-ului românesc la anul 2008, ca
H E L I O N #3-4 | 2014 |
și o serie de recenzii la cărți de Dan Doboș (Abația),
Liviu Radu (Opțiunea), Sebastian A. Corn (Imperiul
Marelui Graal), scrieri publicate în intervalul dintre
cele două ediții. Or, nu am nicio îndoială că SF-ul
românesc va da și în continuare titluri interesante,
dincolo de romanele „explodate” cu prilejul concursu-
lui din 2011 al Editurii Eagle și de celelalte subiecte
analizate de critic până acum. Asta înseamnă că ideea
unei „aduceri la zi” va rămâne mereu actuală, ca un
fel de revoluție continuă, purtată cât „ne țin curelele”
ca să putem urmări producția genului. Dar, cum îmi
pare că am mai spus, formula sub care ne vom împlini
misiunea critică nu este doar una singură, așa că nu ne
rămâne decât să căutăm soluția unui alt proiect critic
convenabil. În cazul lui Cătălin Badea-Gheracostea,
pasul acesta îmi pare aproape obligatoriu. Valabile
ca atitudine de frondă în urmă cu două decenii, vala-
bile și ca soluții pentru a impune în spațiul românesc
experiențe postmoderne, ori măcar (sau și) o nouă
promoție de autori ai genului, Alternativele critice, ca
idee, încep să-și piardă justificarea. Alternative la ce?
Avem la ce? Optzeciștii, nouăzeciștii cărora trebuia la
un moment dat să li se deschidă drum larg în SF „fac
astăzi jocurile” în perimetrul genului, impun tendințe,
formule și în primul rând caută să-și impună propria
operă. Ceea ce este, la urma urmei, cât se poate de nor-
mal. Oricât de diferit s-ar scrie astăzi față de tendințele
mai vechi ale anticipației, diferențele țin de evoluții
firești, iar SF-ul nostru, la o privire retrospectivă,
devine interesant tocmai prin unitatea sa în diversi-
tate. Și oricât de diferit s-ar scrie astăzi despre cărțile
autorilor români de SF, opiniile aflate în circulație nu-
mi par a mai justifica termenul de „alternativă”, ci mai
degrabă contribuie fiecare la punerea în lumină a unui
patrimoniu comun.
Cu experiența sa de până acum, Cătălin Badea-
Gheracostea s-a așezat de partea gravă și plină de
seriozitate a actului critic. Detașat de mai vechiul său
gust al polemicii și de pamflet (în care operează pe
bună dreptate un „conflict de legitimare”), legitimat
așadar de propria sa metodă exegetică, unde o bază
teoretică solidă vine la întâlnire cu percepții sigure
asupra textelor analizate și cu criterii estetice clare,
el se profilează deja, pe palierul SF-ului românesc, ca
portdrapel al criticii de mâine a genului. Și alții scriu
despre cărți cu inteligență și spirit, cu umor, dar parcă
și cu intermitențe. Și alții adună informații de tip enci-
clopedic. Nu știu dacă ajunge pentru un critic de prima
linie, aceasta fiind zona unde se decelează valoarea de
nonvaloare și se șlefuiesc expresiile memorabile ce
reprezintă pentru istoria literară o scriere nouă, un
autor. Dacă ar trebui să caut veritabilul profesion-
ist al criticii pentru cărțile încă nescrise ale  fantas-
ticii românești (termenul îi aparține, nu-i rămâne altă
soluție decât să-l aprofundeze și să-l facă valid), eu nu
văd deocamdată pe altcineva într-o asemnenea poziție
nu atât privilegiată, cât de responsabilă trudă.
 BD

alex kelaru & bogdan kelaru

herbs 71
Dacă Natura ar avea conştiinţă, ne-ar
ierta?
Cu ajutorul unei epidemii, “Green State
Disease”, care a transformat oamenii în
naturalişti fanatici, Natura controlează minţile
acestora şi îi foloseşte ca arme împotriva
umanităţii însăşi.Războiul se poartă împotriva
unui inamic ce îşi poate regenera şi extinde
forţele într-un ritm ameţitor.
Povestea, scrisă de Alex Kelaru, urmăreşte
lupta unui mic grup de renegaţi împotriva
armatelor unei Mama-Natură răzbunătoare
şi încercarea lor de a crea o legătură între
ultimele aşezări umane neinfestate.
Universul este unul postapocaliptic, dezo-
lant, în care singurele fiinţe care îl animă sunt
oamenii infestaţi, controlaţi de plante şi spori.
Desenele sunt făcute de Bogdan Kelaru şi
surprind oatmosferă în care fiecare adiere de
vânt este o ultimă suflare a unui om.

| 2014 | #3-4 H E L I O N
 BD

72

H E L I O N #3-4 | 2014 |
 BD

73 73

H E L I O N #3-4 | 2014 | | 2014 | #3-4 H E L I O N

 BD

74

H E L I O N #3-4 | 2014 |
BD

75

| 2014 | #3-4 H E L I O N
 INTERVIU

„Nu am timp Sa trec

în scris toate ideile
76
pe care le am”
CĂTĂLIN BADEA-GHERACOSTEA
în dialog cu Sebastian Corn
Helion: Sebastian A. Corn, tocmai ai luat pre-
miul acordat de Asociația Scriitorilor București
și SRSFF pentru roman, cu Ne vom întoarce în
Muribecca. Mai ții minte al câtulea premiu este
și dacă da, ce semnificație are pentru tine, la 21
de ani după primul premiu? Ce ți se pare diferit în
sf-ul românesc de atunci și cel de acum?

R: Sincer, nu-mi amintesc al câtelea premiu

e și nici nu cred că e important. O semnificație, în
schimb, are – practic, acesta este primul premiu
al meu, pe care apare o apostilă a Uniunii Scriito-
rilor. Cât despre sf-ul românesc, s-au schimbat prea
multe, nu le pot enumera dintr-o răsuflare. La prima
vedere, aș menționa, însă, o oarece migrație dinspre
textul experimental, care mă atrăgea mult și pe mine,
la poveștile așezate, cu personaje mai vii. Cred că are
loc o reorientare a autorilor români către personaje,
iar asta mi se pare un lucru bun.

Helion: Te definești în ficțiunea speculativă de

la noi ca un factor conservator, reformator sau un
adept al oportunităților și modelor literare?

R: Nu sunt eu în măsură să răspund la această

întrebare. În plus, nici nu știu să răspund la ea. Nu
mi-am pus această problemă. Singurul lucru de care
sunt sigur este că au început să mă preocupe person-
ajele mult mai mult decât acum zece ani, să zicem.
Habar n-am, însă, ce exprimă această opțiune.

Helion: Cum se face că poți scrie nuvelă

H E L I O N #3-4 | 2014 |
 INTERVIU
și roman în același timp? Cum reușești să
stăpânești simultan codurile prozei scurte și
prozei de lungă respirație?
R: În ultima vreme am scris mai puțină proză
scurtă. Mă flatează că-mi spui că aș stăpâni ambele
coduri de scriitură, mai ales că mie personal mi-e
totdeauna teamă că nu-mi duc textul, lung sau scurt,
la maximum de potențial. Indiferent de lungimea
textului, n-am decât un singur scop de la el: să
exprime cât mai precis ceea ce e în mintea mea,
petru că îmi imaginez că ce e în mintea mea te-ar
putea tulbura.
Helion: Cât de important pentru acest echili-
bru a fost și este blocul tău, unde există fragmente
din toate poveștile tale?
R: Blogul a fost extrem de important – m-a
făcut să prețuiesc stilul, o anume manieră de formu-
lare, iar la asta m-au ajutat cititorii. Ei îmi furnizau
un feed-back în timp real, ceea ce mi-a permis să-
mi calibrez scriitura. Cam tot ceea ce am publicat
pe blog reprezintă un atelier transparent – e un
exercițiu excelent, îl recomand tuturor celor ce do-
resc să publice.
Helion: Exceptând prezența în antologii, încă
nu ai propriul volum de proză scurtă. Chiar le-ai
pierdut pe cele din anii 90, trebuie să le ocerizăm
din revistele de atunci, ori le consideri doar școala
pentru romanele tale?
R: Sunt foarte dezordonat, sincer am pierdut
majoritatea textelor, fie că fuseseră publicate, sau
nu. Există multe proze scurte de pe vremuri care
încă îmi plac. Au fost o școală, fără îndoială, deși
nu le-am privit niciodată ca atare. Un text scurt își
este scop suficient, cel puțin așa cred. Un text scurt,
ca și un roman, trebuie să ducă la o concluzie, la o
emoție, la o stare anume. Așa am scris textele scurte
de la bun început, sperând că au finalitatea lor și că-i
vor face pe unii măcar să ridice sprânceana, sau să-
și pună niscaiva întrebări…
Helion: În literatura pe care o practici, ce
contează mai mult: lumea și personajele sau con-
flictele de rezolvat și personajele?
R: Încep să-mi placă, excesiv chiar, conflictele
plus personajele. Lumea textului a trecut, treptat, pe
un plan secundar, e doar un setting, un decor care
susține și potențează personajele și deciziile lor.
Marele rol al lumii din text (asta cred acum) este
să ofere credibilitate, realism, să suspende neîncre-
derea cititorului.
Helion: Expresia inflația evenimentelor, din
Imperiul Marelui Graal și Skipper de interzonă,
este potrivită pentru un cercetător al operei tale,
ca start al analizei? De ce da, de ce nu?
R: Corect, LOL! Am văzut cândva un documen-
tar despre hiperealitate, ochelari google, conect-
are non-stop la net, și am cuplat asta cu desantul
informațional la care ne supun agențiile de știri și
firmele de publicitate. Acolo, în acel documentar,
un psiholog susținea că mintea umană are și o di-
mensiune „contemplativă”, de care profită într-un
scop teribil de practic, și anume acela de a împa-
cheta informația, de a o ingurgita pe îndelete, de
a o organiza pe căprării. Există un echilibru între
absorbția informației și organizarea, asimilarea ei.
Lipsa acestui echilibru determină disfuncții majore,
atât din punct de vedere social, cât și individual. De
aici începe schizofrenia epocii noastre, imbeciliza-
rea publică și incapacitatea de reacție socială sau/
77
și individuală. Am cam devenit sclavii lipsiți de
discernământ ai informației, iar asta mă preocupă
extrem de mult.
Helion: Cu Ne vom întoarce în Muribecca unii
spun că ți-ai atins potențialul maxim. Este, cred
eu, într-adevăr cel mai bun roman al tău de până
acum. Crezi că aceste două aserțiuni sunt echiva-
lente?
R: Nu știu. Eu sper să nu fi atins porențialul
maxim. Eu sper ca următorul roman, Greva
Păcătoșilor, chiar dacă este un text „mai” main-
stream, să exploreze zone noi, incitante, enervante.
Tensiunea din text este totul, structura lui este cea
care dă amploare, iar eu sper din suflet să obțin o
tensiune existențială marcată în Greva Păcătoșilor.
Helion: Ai avut vreodată așa-numitul blocaj
al scriitorului? Liviu Radu spunea despre tine că
ești singurul scriitor român suficient de productiv
și creativ în același timp pentru a te considera
competiția sa. Ai avut un rezervor de idei, de texte,
din perioada precedentă sau reușești să scrii la co-
manda editorului?
R: Eu nu am timp să trec în scris toate ideile pe
care le am. Am programate, în minte, două romane
de-aici înainte, plus rescrierea unor texte mai lungi
publicate pe blog, care vor deveni, și ele, romane.
Helion: Dacă te imaginezi peste 5, 10 și 20 de
ani în viitor, ca scriitor, care va fi realizarea pe care
o vei urmări la fiecare reper temporal în parte?
R: Să scriu un text și mai bun, și mai bun, și
mai bun. Nu contează genul, nu contează sf sau
mainstream – eu vreau doar să te emoționez tot mai
tare.
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 ZIG - ZAG

. . . . . . Ş t i r i . . . . . . N o t e . . . . . . Ş t i r i . . . . . . N o t e . . . . . .
OPRIŢĂ LA NEMIRA
„Îmi plac povestirile. Și să le citesc, și să le scriu. Unele mai vechi mi-au reușit îndeajuns încât
prietenii să și le amintească și astăzi. Sindromul Quijote le adună între coperțile sale pe cele scrise
după anul 2000. Eu am rămas tot cel de odinioară, dar ele sunt altfel. Am oroare de repetiții. Dacă
tot ne-am asumat misiunea de a trimite mesaje în viitor, e cazul să le decupăm mereu din orizontul
prezentului. Iar aici multe ne enervează, multe ne amuză, iar unele ne fac în continuare să visăm.
Așa merg lucrurile – cum spunea un coleg mai în vârstă, de pe alte meridiane. Textele de față sunt
răspunsul meu optimist privitor la faptul că lucrurile chiar merg.”
Aşa se destăinuie MIRCEA OPRIŢĂ, cu referire directă la noul lui volum de proză scurtă SIN-
DROMUL QUIJOTE ŞI ALTE FICŢIUNI REBELE, care a apărut de curând la editura Nemira.
Volumul conţine povestirile LUCY, SINDROMUL QUIJOTE, ALCHIMISTUL, INGINERII ELEC-
TRONICE, INTERVIUL, CATHY BLUE şi, în partea a doua, un grupaj de schiţe sub numele de INFO-
GRAME.
Cartea va fi lansată sâmbătă, 22 noiembrie, la ora 12,00, în cadrul Târgului de carte Gaudea-
mus – carte de învăţătură.

DOI HELIONIŞTI, LUCIAN VASILE SZABO ŞI CRISTI VICOL, DOUĂ CĂRŢI DE REFERINŢĂ
78
LUCIAN VASILE SZABO semnează „E.A.POE. ROMANTISM,
MODERNISM, POSTMODERNISM. IMPLICAŢII JURNALISTICE,
FANTASTICE ŞI SCIENCE FICTION”, apărută la editura bucureşteană
Tritonic, fiind al doisprezecelea volum apărut cu semnătura lui. Cartea
este un studiu extrem de aplicat privind cercetarea publicisticii lui
E.A.Poe, a prozei sale circumscrisă genului ficţiunii speculative. Un
capitol bogat este dedicat prezenţei lui E.A.Poe în spaţiul cultural
românesc.
Tânărul CRISTIAN VICOL debutează la 26 de ani cu romanul
„COMOARA DIN CETATE”, apărut la Editura de Vest din Timişoara.
O excelentă documentare (perioada războaielor turco-austriece de la
începutul sec. al XVIII-lea, cu celebrul asediu al cetăţii Timişoarei),
combinată cu un stil narativ plin de vervă, cu dialoguri suculente şi cu
o intrigă după reţeta romantică.
Un debut excelent (mai puţin numeroasele greşeli de
corectură).

REVELIONUL S.F. MARTE, MAI PUŢIN ROŞU

O sferă cu un diametru de un centimetru a fost foto-
Ediţia a 30-a a Revelionului S.F. (unic în lume) grafiată de curând pe Marte şi trimisă către roverul Curio-
se va desfăşura, conform tipicului, în ultima vineri a sity. Locul fotografierii: craterul Gale, care a fost acum câte-
lui ianuarie 2015, că doar de-aia-i s.f. va milioane de ani fundul unui lac marţian.
Pregătirile pentru PLUGUŞORUL S.F. au început Apa s-a evaporat, iar în procesul de erodare a rocilor
deja, ca şi asigurarea întregului program din care nu poroase de pe fundul lacului a rămas mitica sferă. Pentru
vor lipsi concursurile MISS CATRENU’, CONCURSUL mai multe amănunte accesaţi site-ul Discovery.
DE LICHIDITĂŢI, TOMBOLA HELIONISTĂ şi concur- Sfera cea mică de pe Marte este o nouă dovadă ştiinţifi-
surile surpriză. că a fenomenelor naturale care au avut loc pe planeta roşie.
Taxa de participare pentru helionişti, cu
cotizaţia plătită la zi, este:
a) 5���������������������������������������������
0��������������������������������������������
de lei/������������������������������������
persoană pentru cei cu venituri asi-
gurate (angajați, pensionari).
b) 25 de lei/persoană pentru studenţi, elevi şi
şomeri.
c) 80 de lei/persoană pentru invitaţii membrilor
Helion.
Programul va începe la ora 18,30, iar înscrierile
se vor face după 1 decembrie 2014 până în 28 ianurie
2015.

. . . . . . Ş t i r i . . . . . . N o t e . . . . . . Ş t i r i . . . . . . N o t e . . . . . .
H E L I O N #3-4 | 2014 |
 ZIG - ZAG

. . . . . . Ş t i r i . . . . . . N o t e . . . . . . Ş t i r i . . . . . . N o t e . . . . . .
EMISIUNEA GALAXIA IMAGINARULUI
Emisiunea de radio cu titlu de mai sus, realizată de către DARIUS HUPOV împreună cu un grup de helionişti şi câţiva colaboratori
de prestigiu din ţară, a ajuns la a treia ediţie. Tema emisiunii este războiul nuclear. Durata ei este de 51 de minute şi cuprinde următoarele
rubrici:
• Editorial, o prezentare cu tuşă personală, despre impactul războiului atomic asupra generaţiei de adolescenţi care trăia în
ultimul deceniu al comunismului din România.
• Mellotron, în care Adi Bancu propune două prezenţe, pop şi rock, pentru a ilustra tema războiului nuclear.
• Fantastic News, o rubrică realizată de Cristi Vicol, care ne pune la curent cu ultimele ştiri din domeniul F şi SF.
• Cineimaginar, realizat de Anca Merce, analizează un film cu tema războiului atomic – hUn baiat şi câinele său h.
• Restituiri, continuă (dialogul dintre Darius Hupov şi Cornel Secu, cel din urmă rememorând momentele înfiinţării
cenaclului Helion din Timişoara.
• Free to play este rubrica lui Martin Bartalis, care ne propune jocul Fallout, cu temă post-apocaliptică.
• Interviu în trei colţuri îl aduce în faţa microfonului pe scriitorul şi traducătorul Silviu Genescu, pentru a răspunde la trei
întrebări.
• Maeştrii anticipaţiei universale analizează, sub bagheta lui Alex Maniu, unul dintre cele mai cunoscute romane cu temă
post-atomică.
Următoarea emisiunea va avea tema “extraterestrul”.
Emisiunea se poate asculta accesând link-ul: http://galaxiasf.wordpress.com/arhiva/.

79

GHEORGHE SĂSĂRMAN SUCCES ENORM AL ŞTIINŢEI

V A R I A N T A
BALCANICĂ ÎMBUNĂ-
TĂŢITĂ este ultimul vo-
lum de povestiri sem-
nat de GHEORGHE SĂ-
SĂRMAN. A apărut în
preajma Târgului de carte
GAUDEMAUS la editura
Nemira.
Titlul volumului es-
te dat de o povestire în
care istoria alternativă
funcţionează ireproşabil.
Să sperăm că succe-
sul înregistrat de editură
în 2013 cu tipărirea
CUADRATURII CER-
CULUI se va repeta şi în
acest nou volum.
EAGLE PUBLISHING REDIVIVA
Mugur Cornilă îşi reîncepe un nou parcurs editorial cu
editura EAGLE şi cu Editura Virtuală.
La Târgul de carte Gaudeamus va avea un program de
lansări bogat, din care reţinem câteva volume care se încadrează
domeniului s.f. şi fantasy.
George Lazăr îşi va lansa două volume s.f.: romanul FIER
VECHI (intr-o ediţie revizuită) şi ZIDITORII DE BISERICI, cu-
prinzând povestiri s.f.
Rodica Bretin îşi va lansa romanul fantasy FE-
CIOARA DE FIER, iar în colecţia FRONTIERE se va lansa
seria de autor DAN APOSTOL, cuprinzând cinci titluri.
Aurel Cărăşel îşi va prezenta primele două cărţi din
colecţia POVESTE FĂRĂ DE SFÂRŞIT, seria POVEŞTI
DE PE MUNTELE GOLIA.
Centrul european pentru operaţiuni spaţiale (ESOC) al ESA
din Darmstadt, Centrul de control pentru coborâri spaţiale al DLR
(Agenţia spaţială germană) din Koln şi Centrul de operaţiuni şti-
inţifice şi navigaţie stelară CNES (Agenţia spaţială franceză) din
Toulouse au demarat, încă de acum 10 ani, din 2004, o misiune
de „arheologie spaţială”, încearcând să descifreze evoluţia Siste-
mului Solar. Misiunea a avut ca punt de plecare lansarea sondei
spaţiale Rosetta pe cometa Ciuriumov - Gherasimenko, menită să
colecteze date valoaroase de pe suprafaţa cometei, considerată un
adevărat „vestigiu” al materiei spaţiale.
La bordul sondei Rosetta s-a aflat un robot-laborator, denu-
mit Philae, ce s-a desprins de sondă la o distanţă de 20 de kilometri
de suprafaţa cometei. după lansarea de la bordul sondei, robotul
Philae a detectat molecule organice, ce conţin carbon, adică baza
vieţii pe Terra. Robotul a reuşit să colecteze datele de pe suprafaţa
cometei în timpul de funcţionare al bateriei principale, adică
aproape 60 de ore. Cercetătorii germani au anunţat că Philae,
ajuns pe Ciuriumov - Gherasimenko în 12 noiembrie, a detectat
prezenţa moleculor organice pe bază de carbon, dar şi că deocam-
dată nu se ştie dacă moleculele includ compuşi complecşi.
Robotul a efectuat şi o forare, de 25 de centimetri în scoarţa
cometei, căutând molecule organice.
La bordul robotului Philae se află instrumentul MUPUS
(Multi Purpose Sensors for Surface and Subsurface Science), uti-
lizat în măsurarea densităţii suprafeţei cometei, care a descoperit
că scoarţa cometei
nu este atât de
moale pe cât s-a
crezut iniţial. În
plus, planurile sa-
vanţilor includeau
introducerea unui
senzor termic la
40 de centimetri
sub scoarţă, însă
acest lucru nu
s-a întâmplat din
cauza durităţii ei.

. . . . . . Ş t i r i . . . . . . N o t e . . . . . . Ş t i r i . . . . . . N o t e . . . . . .
| 2014 | #3-4 H E L I O N
 ZIG - ZAG

. . . . . . Ş t i r i . . . . . . N o t e . . . . . . Ş t i r i . . . . . . N o t e . . . . . .

Debut editorial eugen cadaru EXPOZIŢIE DE FOTOGRAFIE

Bucureşteanul EUGEN
CADARU, unul din laureaţii con-
cursului de proză de anul trecut
(2013), debutează, în colecţia
BENDIS, la editura TRACUS
ARTE, cu volumul de povestiri A
OPTA ZI E-N FIECARE NOAPTE.
Prezentarea cărţii este făcută
de Cătălin Badea-Gheracostea.
Cartea are o copertă foarte
reuşită, grafica fiind plină de sug-
estii simbolice. Două din povestir-
ile volumului, Transformarea
şi În gară, au fost publicate şi în
revistele noastre Helion (tipărită)
şi Helion Online.
80
EUROCON
FANTASTICĂ JOAN FONTCUBERTA
În perioada 23 iulie - 9 noiembrie 2014, la
Muzeul Ştiinţei din Londra are loc expoziţia de
fotografii fantastice Stranger than Fiction, sem-
nate de artistul spaniol JOAN FONTCUBERTA,
constituind prima expoziţie de această mărime din
Marea Britanie pentru autorul imaginilor.
Utilizând limbajul vizual al jurnalismului, al
publicităţii, al exponatelor de muzeu şi al jurnal-
elor ştiinţifice, lucrările lui JOAN FONTCUBERTA
reprezintă o investigaţie care configurează o nouă
autoritate a fotografiei.
Punctele cheie ale expoziţiei sunt fotografii
ale unor fosile de sirene, reportaje incredibile de-
spre faună misterioasă şi fotografii rare ale unor
specii de plante.
„Fotografia este un instrument de a negocia
ideea noastră de realitate. Astfel, este responsabili-
tatea fotografilor să nu contribuie cu imagini de
anestezie, ci mai degrabă cu imagini care zguduie
conştiinţa” , spune Joan Fontcuberta.

Ediţia a 37-a a Convenţiei Europene de Science Fiction, cunoscută îndeobşte sub

numele de EUROCON, va avea loc în zilele de 23, 24, 25 şi 26 aprilie 2015 la Sankt-
Petersburg în Rusia. Este a doua oară când sanktpetersburghezii organizează un EURO-
CON. În acelaşi timp cu EUROCON-ul va avea loc şi Convenţia Rusă Anuală de Science
Fiction, care se cheamă INTERPRESSCON.
Invitaţi de onoare ai EUROCON-ului sunt JOE ABERCROMBIE, MICHAEL
STACKPOLE şi JUKKA HALME. Taxa de participare este de 35 de euro, valabilă până
la 22 aprilie, iar în ziua EUROCON-ului este de 40 de euro.

ADRIAN BUZDUGAN ȘI ADENIUM ALMANAHUL ANTICIPAŢIA

Harnicul moldovean Adrian Buzdugan, stătător acum în Brăila,
a ieșit pe piață cu un nou volum.
Apărut la tânăra, dar energica și selecta editură ieșeană AD-
ENIUM, cartea lui Adrian Buzdugan, Comisarul Corcoduşă, pare a
fi mai degrabă o replică parodică dată poncifelor din romanul polițist
românesc. Cartea este o scriere greu de încadrat la un gen literar, el
fiind un roman polițist umoristic, neoavangardist. În cele  cinci  ep-
isoade ale sale, justițiarul autohton Corcodușă rezolvă cazuri în
Italia, Franța, Arabia și Rusia,
fiind  un personaj neaoș și, în
același timp, cosmopolit.
Adrian Buzdugan, după
un volum de povestiri „ultima-
tive” (Capela excomunicaților)
și un roman filosofico-
științifico-fantastic (Citadela
de fier), prezintă acum un roman
polițist excepțional pentru
literatura română, iar autorul își
demonstrează abilitatea de a se
ridica deasupra genurilor.
Sperăm ca într-un număr
viitor al revistei noastre să vă
putem prezenta o cuprinzătoare
cronică a acestui volum.
Căutările pentru o structură clară a almanahului
ANTICIPAŢIA continuă. Ediţia 2015 nu seamănă deloc cu cea de
anul trecut, care, la rîndu-i, nu seamănă deloc cu cea din 2013.
Peste 80% din cuprinsul almanahului are la bază formula
vestită a capitalismului de cumetrie, aşezat frumos şi funcţionând
ireproşabil pe axa Bucureşti-Craiova.
Sigur că mai sunt vreo 2-3 autori de prin alte părţi ale
ţării, pe care e bine să-i trecem în sumar. Dau bine şi mai ridică
şi o ţâră valoarea de piaţă a produsului.
Rubrici cu un titlu sărac şi anost PROZA ROMÂNEASCĂ,
PROZA STRĂINĂ, DOSAR
alternează pe rând, chiar de
mai multe ori, având în fun-
dal umbreluţa mică a revistei
online NAUTILIUS. Suna mai
bine proză, nearticulat decât
articulat, dar deh, consilieri
editoriali sunt tot mai puţini,
pe măsură ce numărul cărţilor
şi almanahurilor tot creşte, în
proporţie geometrică inversă
cu tirajul.
O ediţie modestă, cu
puţină vlagă, interesantă ca
tehnoredactare, însă.

. . . . . . Ş t i r i . . . . . . N o t e . . . . . . Ş t i r i . . . . . . N o t e . . . . . .
H E L I O N #3-4 | 2014 |
 CONCURSULUI NAŢIONAL
DE PROZĂ SCURTĂ HELION 2015,
EDIŢIA A XXX-A

Ediţia a 30-a a Concursului naţional de proză scurtă

HELION 2015 intră în linie dreaptă. Lucrările, conţinând
maximum 30.000 de semne tipografice, vor fi expediate
pe adresa redactiahelion@gmail.com până la 30 sep-
tembrie 2015. Lucrările vor fi însoţite de un C.V. al au-
torului.

Premiile vor fi următoarele:

Premiul I – 800 lei;
Premiul al II – lea – 500 lei;
Premiul al III -lea – 300 lei.

Jurizarea va fi făcută în perioada 15 oct. - 30.oct.

2015, iar lucrările premiate vor fi anunţate în revista
HELION Online.
Lucrările premiate, ca şi menţiunile, vor fi publicate
în revistele HELION (ediţia on line şi ediţia tipărită).